Studiu comparativ intre proprietatile fibrei musculare

striate si proprietatile miocardului

Rachieru Florin-Marian
KMS-grupa C-anul I

UNIVERSITATEA TRASNILVANIA BRASOV

Proprietatile miocardului

Miocardul este peretele muscular al inimii, fiind partea cea mai groasă a

peretelui cardic, format din țesut muscular. În structura miocardului se disting două
varietăți de țesut muscular: țesutul cardiac și țesutul nodal.
Țesutul cardiac formează cea mai mare parte a miocardului. Este format
din fibre striate cardiace, alcătuind așa-zisul miocard adult. În atrii fibrele sunt
dispuse circular iar în ventricule sunt dispuse oblic-spiralat, spre vârful inimii,
formând vârtejul inimii. Nu există continuitate între miocardul atriilor și cel al
ventriculelor, separatia fiind făcută printr-o pătură conjunctivo–fibroasă, legătura
anatomică și funcțională fiind realizată de țesutul nodal, alcătuit dintr-o
musculatură specifică, ce păstrează caracterele embrionare.
Țesutul nodal este denumit și miocardul embrionar sau aparatul de conducere al
inimii. Este format din fibre musculare cu multă sarcoplasmă, în care se
acumuleaza glicogen , dar cu puține miofibrile, care sunt dispuse în toate sensurile.
Acest țesut formează aglomerări de fibre numite noduli. În inima adultă exista doi
noduli: nodulul sinoatrial, în atriul drept, în vecinătatea vărsării venei cave
superioare și nodulul atrioventricular, care pleacă din nodulul atrioventricular și se
împarte în două ramuri, una stângă și alta dreaptă, care coboară în ventricule. Cele
două ramuri se divid, formând în pereții ventriculari rețeaua
subendocardiacă.Morfologic, țesutul nodal se deosebește de cel de execuție prin
aranjamentul neregulat al miofibrilelor care trec de la o celulă la alta, formând
rețele, și prin abundența sarcoplasmei, bogată în glicogen.

Proprietatile miocardului

1. Automatismul cardiac
2. Ritmicitatea
3. Conductabilitatea
4. Contractilitatea
5. Excitabilitatea

1. Automatismul cardiac-capacitatea celulelor cardiace de a genera spontan

impulsuri.Se datoreaza celulelor specializate din tesutul nodal=stimulator
cardiac.

-Stimulatorul cardiac dominant este nodulul sinoatrial-imprima ritmul

sinusal.
-Stimulatorii cardiaci latenti: nodulul atrio-venticular( A-V) , fasciculul His
si reteaua Pukinje
Mecanism de producere a automatismului cardiac:
-Celulele nodale descarca automat impulsuri de contractie - datorita faptului ca
sunt incapabile sa mentina un potential membranar de repaus constant .
In diastola -celulele nodale se depolarizeaza lent si continuu.Cand se atinge pragul
de excitatie- se deschid canalele voltaj-dependente si se declanseaza un potential
de actiune ce se propaga declansand sistola.

2. Ritmicitatea- este proprietatea inimii de a emite impulsuri ritmice datorita

tesutului nodal cardiac.In conditii normale ritmul cardiac este impus de
nodulul sinoatrial cu un ritm de 70-80/min pentru ca are panta depolarizarii
diastolice cea mai redusa.

Frecventa de descarcare si ritmul sinusal poate fi schimbat prin:

-agenti chimici
-agenti fizici: incalzirea nodululi sinoatriual – creste frecventa descarcarilor
de impulsuri;
: - racirea nodulului sinoatrial- scade fecventa impulsurilor.
-factori nervosi: -simpaticul : accelereaza ritmul cardiac.

3. Conductabilitatea-este proprietatea celulelor miocardicee de a transmite

potentiale de actiune.Conducerea se face prin : tesutul miocardic si tesutul
specific excitoconductor.

Conductabilitatea este influentata de :

Factori - fizici: caldura – creste conductabilitatea
: frigul – scade conductabilitatea
-nervosi : simpaticul – scade viteza de conducere A-V.
- medicamente : digital – scade conductabilitatea.
 4. Contactilitatea – este cea mai importanta proprietate , pentru ca functia
inimii este cea de pompa musculara.Se realizeaza prin 3 sisteme
intracelulare:

-Sistemul de cuplare a excitatiei cu contractia: reticulul sarcoplasmic si tubii

in T
-Sistemul contractil- miofilamente
-Sistemul endogen-mitocondrii.
Inima are o stuctura sarcomerica asemanatoare cu cea a muschiilor
striati dar o organizare sincitiala asemanatoare muschilor netezi.

5. Excitabilitatea-este proprietatea celulei musculare de a raspunde la stimuli.

Excitabilitatea celulelor musculare se tradeaza prin depolarizarea
sarcolemei. Sarcolema transmite excitatia sistemului de tuburi transversale
si discuri intercalare. Cuplarea excitatiei cu contractia are loc prin
depolarizarea sistemului sarcoplasmic aflat in contact cu sistemul tubular
transversal ce elibereaza Ca++ stocat pentru proteinele contractile .

Proprietatile fibrei musculare striate

Corpul posedă două tipuri de mușchi striați: cardiac și scheletici.

Mușchii scheletici umani pot fi în continuare categorizați în tipuri:
1. lent-oxidative / de tip I,
2. rapid-oxidative / tip IIa și
3.rapide-glicolitice / tip IIb pe baza fenotipurilor lor contractile și metabolice.
Mușchii striați sunt necesari pentru furnizarea de oxigen a întregului corp,
echilibrul metabolic și locomoție. Deși sunt similari structural și funcțional, cei
doi mușchi striați au dimensiuni și capacități de regenerare mult diferite. La
oamenii adulți cu o greutate de ~ 70 kg, țesutul muscular scheletic cântărește ~
 27 kg cuprinzând 35% din masa totală a corpului , în timp ce mușchiul cardiac
este de 100 de ori mai mic, cântărind în medie 270 g . Mușchiul scheletic se
poate regenera ca răspuns la lacrimi musculare mici care apar în timpul
exercițiului fizic sau al activității zilnice, din cauza abundențelor de celule stem
rezidente, numite celule satelite (SC), care la accidentare activează, proliferează
și fuzionează pentru a repara deteriorarea sau a forma noi fibre musculare. În
schimb, mușchiul cardiac nu deține un bazin de celule stem cardiomiogene și
are o capacitate redusă de regenerare, cu o leziune care duce la formarea unei
cicatrici fibrotice și în cele din urmă, a funcției pompei afectate .
Deficitul funcțional la mușchiul scheletic apare odată cu vârsta, boli
degenerative cronice, cum ar fi distrofia musculară , defecte ale metabolismului,
cum ar fi boala Pompe și pierderi musculare de volum mare datorate traumelor
sau rezecției chirurgicale . În aceste condiții, celulele SC sunt adesea epuizate din
cauza perturbării nișei SC sau a activării continue a SC, ceea ce duce la o
regenerare musculară afectată și fibroză cronică . Disfuncția musculară cardiacă
apare în mare măsură din restrângerea arterelor coronare cauzate de boala
vasculară și mai puțin frecvent de cardiomiopatia nonischemică, anomalii
congenitale, boli diastolice și anumite distrofii musculare .
Mușchii striați sunt țesuturi puternic organizate care transformă energia chimică
în muncă fizică. Funcția principală a mușchilor striați este de a genera forța și
contractul pentru a susține respirația, locomoția și postura (mușchiul scheletic ) și
de a pompa sângele în întregul corp (mușchiul cardiac).

Proprietatile fiziologice ale muschilor scheletici ( striati ) :

1.Excitabilitatea
2.Conductibilitatea
3.Contractilitatea
4.Labilitatea

1. Excitabilitatea - este proprietatea muschiului de a raspunde la actiunea unui

excitant ( fizic , chimic sau mecanic) . In organism excitantul natural este
fluxul nervos care ajungi la muschi prin fibrele nervoase motorii.

2. Coductabilitatea- proprietatea membranei ( salcomnel ) de a transmite

impulsul nervos prin curenti electrici depolarizanti prin toata fibra
musculara .
 3. Contractilitatea- este proprietatea muschiului de a se contracta ( de a-si
schimba lungimea si forma )

4. Labilitatea- este proprietatea muschiului de a se adapta si de a-si modifica

starea in functie de diversi factori . Comportament schimbator.

Comparația relațiilor tensiune-lungime activă și pasivă la mușchiul cardiac și

scheletic. Ambii mușchi striați prezintă o forță activă (contractilă) mai puternică cu
lungimea musculară crescută, urmată de descompunere la niveluri mai mari de
întindere . În timp ce mușchiul scheletic funcționează aproape de vârful curbei sale
de forță activă-lungime, mușchiul cardiac operează la nivelul membrului ascendent
al curbei pentru a permite o contracție mai puternică la umplerea diastolică mai
mare. Simultan, tensiunea pasivă a mușchiului cardiac la lungimea sa de
funcționare este semnificativ mai mare decât cea a mușchiului scheletului, în
principal datorită rigidității mai mari a moleculelor din sarcolema . Spre deosebire
de mușchiul scheletului, mușchiul cardiac poate propaga potențialele de acțiune
(AP) între miocite care sunt conectate prin joncțiuni celulare. În ciuda faptului că
posedă aceleași unități funcționale, structurile microscopice ale fibrelor musculare
scheletice și cardiace sunt diferite. Fibrele musculare scheletice individuale apar
din fuziunea multor celule musculare, producând fibre liniare multi-nucleate, cu
lungimea de milimetri până la centimetri . În schimb, mușchiul cardiac este format
dintr-un sincitiu celular în care celulele individuale sunt conectate electromecanic
într-un model ramificat prin intermediul unor structuri specializate cunoscute sub
numele de discuri intercalate . În cadrul discului intercalat, joncțiunile celulare
permit o propagare rapidă a impulsurilor electrice , ceea ce duce la o depolarizare
aproape simultană a întregului sincițiu cardiac. Spre deosebire de fibrele musculare
scheletice fuzionate, cardiomiocitele individuale sunt mult mai mici (~ 120 cm în
lungime) , conțin nuclee localizate central și rămân predominant (~ 65%)
mononucleate în toate etapele dezvoltării inimii umane , care este spre deosebire de
o schimbare indusă de maturizare spre binucleare . În cele din urmă, în timp ce
fibrele musculare scheletice sunt direct excitate de neuronii motori,
cardiomiocitele sunt excitate printr-o cascadă de conducere care începe cu celule
specializate de stimulare cardiacă a nodului sinoatrial și se termină la nivelul
cardiomiocitelor ventriculare. Atât în mușchii scheletici, cât și pe cei cardiaci,
sângele este livrat celulelor într-o manieră ierarhică, cu arterele primare care se
aglomerează progresiv în vase mai mici și capilare. O densitate capilară mai mare
se găsește în oxigenul lent decât în mușchii glicolitici și în epicard comparativ cu
endocardul, cu o medie de 1,3-2,5 capilare fiind asociate cu fiecare cardiomiocit
sau miofibră.
https://www.slideshare.net/veaceslavmoshinjr/fiziologie

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5056123/#:~:text=Striated%20muscles%20are
%20highly%20organized,the%20body%20(cardiac%20muscle).

https://ro.wikipedia.org/wiki/Miocard