Lucru Individual

Tema: Costurile îndatorării

Realizat : Covali Chiril IPF-042

Cuprins
Introducere.......................................................................................................................................3
Componenta costurilor îndatorării și a activelor cu ciclu lung de producție...................................4
Reguli generale................................................................................................................................5
Capitalizarea costurilor îndatorării..................................................................................................6
Începerea capitalizării......................................................................................................................8
Întreruperea capitalizării..................................................................................................................9
Încetarea capitalizării.......................................................................................................................9
Prezentarea informațiilor...............................................................................................................10

2
Introducere
Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea modului de contabilizare a costurilor
îndatorării și de prezentare a informațiilor aferente în situațiile financiare.

Costurile îndatorării, are ca scop delimitarea unor prelucrări contabile care sa vizeze
cheltuielile privind împrumuturile contractate de entități. Standardul solicita ca cheltuielile
relative la împrumuturi sa fie tratate ca si cheltuieli ale exercițiului la care ele se refera, iar ca
alternative, sa fie considerate un element al costului activului finanțat prin împrumuturi.

In perioada in care a fost adoptat inițial standardul, companiile cotate pe piețele

financiare utilizau varianta capitalizării costurilor împrumuturilor pentru a ascunde pierderile
sau, din contra, pentru a majora rezultatul lor. Revizuirea Standardului, din 1993, a avut in
vedere tocmai aceasta posibilitate de cosmetizare a situațiilor financiare ale companiilor si de ce
nu, evitarea unor posibile situații neplăcute in aprecierea cursului acțiunilor.

Prezentul standard se aplică la contabilizarea tuturor costurilor îndatorării cu excepția

celor care sunt atribuibile direct achiziției, construcției sau producției:

1) activelor cu ciclu lung de producție, evaluate la valoarea justă;

2) stocurilor care sunt fabricate în cantități mari, pe o bază repetitivă într-o perioadă scurtă de
timp.

3
Componenta costurilor îndatorării și a activelor cu ciclu lung de
producție

Costurile îndatorării includ:

1) dobînzile aferente
împrumuturilor;
2) costurile suplimentare
aferente împrumuturilor 3) dobînzile de leasing
(de exemplu, valoarea financiar recunoscute în
serviciilor de consultanţă, conformitate cu SNC
de expertiză a contractului "Contracte de leasing";
de împrumut, comisionul
bancar);

4) diferenţele de curs
valutar şi de sumă aferente
5) sumele amortizării
împrumuturilor în măsura
primelor aferente
în care acestea sînt
obligaţiunilor emise etc.
considerate ca o ajustare a
costurilor cu dobînzile;

Activ cu ciclu lung de producție - activ care necesită în mod obligatoriu o perioadă
lungă pentru creare și pregătire spre utilizare conform destinației sau spre vânzare.

Activele cu ciclu lung de producție cuprind:

1) stocurile care necesită un proces îndelungat de fabricare și de pregătire spre utilizare conform
destinației (de exemplu, vinurile brute aflate în proces de maturație și destinate pentru fabricarea
vinurilor de calitate superioară, a vinurilor spumante; distilatul destinat fabricării divinului,
lichiorului, whisky-ului);

2) imobilizările necorporale în curs de execuție (de exemplu, programele informatice, formulele,

soluțiile tehnice, mostrele industriale, invențiile);

3) imobilizările corporale în curs de execuție (de exemplu, clădirile, construcțiile speciale -

conductele de apă, gaze, podurile, rețelele de telecomunicații, utilajul care necesită montare
complicată);

4) investițiile imobiliare în curs de reamenajare sau reconstruire (de exemplu, terenurile, clădirile
aflate în proprietatea entității sau primite în leasing financiar și destinate transmiterii în leasing
operațional).
4
Reguli generale

Costurile îndatorării se reflectă în contabilitate și în situațiile financiare în perioada de

gestiune în care ele au fost efectiv suportate (calculate).

Costurile îndatorării se contabilizează separat de suma de bază a datoriilor privind

împrumuturile primite.

Recunoașterea costurilor îndatorării se efectuează în funcție de faptul dacă acestea sunt

sau nu atribuibile direct achiziției, construcției sau producției unui activ cu ciclu lung de
producție.

Modul de calculare și de achitare a dobânzilor și a altor costuri ale îndatorării se stabilește

în contractele de împrumut și de leasing financiar.

În conformitate cu politicile contabile, entitatea poate recunoaște și evalua costurile

îndatorării în modul stabilit de IAS 23 "Costurile îndatorării". Identificarea activelor cu ciclu
lung de producție, recunoașterea și evaluarea costurilor îndatorării se efectuează conform
politicilor contabile ale entității în baza raționamentului profesional și cu respectarea raportului
cost-beneficiu.

În categoria activelor cu ciclu lung de producție NU se includ:

1) activele financiare;

2) stocurile care sunt fabricate în cantități mari în mod repetitiv pe parcursul unei perioade scurte
de timp;

3) activele care în momentul achiziției sunt gata pentru utilizarea prestabilită sau pentru vânzare.

5
Capitalizarea costurilor îndatorării

Capitalizarea costurilor îndatorării - procesul de includere a costurilor îndatorării în valoarea

contabilă a activului cu ciclu lung de producție.

sunt atribuibile direct

Costurile
achiziţiei, construcţiei sau
îndatorării se capitalizează
producţiei unui activ cu
care
ciclu lung de producţie

Capitalizarea acestor costuri se admite în cazul în care există certitudinea că ele vor
genera beneficii economice viitoare entității, iar mărimea lor poate fi evaluată în mod credibil.

nu sunt atribuibile
achiziţiei, construcţiei se recunosc drept
Costurile sau producţiei unui activ cheltuieli curente în
îndatorării cu ciclu lung de perioada în care
care producţie şi/sau care nu acestea au fost efectiv
corespund cerinţelor de suportate.
capitalizare

Identificarea costurilor ce se pot capitalizez se poate realiza mai ușor sau mai dificil, in funcție
de tipul de finanțare a activului:

 finanțare printr-un împrumut special contractat de entitate pentru achiziționarea,

construirea sau fabricarea activului cu ciclu lung de fabricație; sau
 finanțarea activului cu ciclu lung de fabricație se realizează global, din capitalurile
împrumutate de entitate.

Când unitatea împrumută fonduri destinate special pentru achiziționarea unui active
calificabil, costurile îndatorării se pot capitalizez cu relative ușurința. Dificultăți apar atunci când
fondurile utilizate pentru realizarea activului au ca sursa de proveniența ansamblul resurselor
întreprinderii.

6
 Reglementările financiare pentru un active calificabil pot conduce la obținerea de către o
întreprindere a unor fonduri împrumutate si la apariția de costuri ale îndatorării înainte ca o parte
sau totalitatea fondurilor sa fie folosite pentru cheltuieli cu activul calificabil.

În măsura in care fondurile sunt împrumutate in general, suma costurilor îndatorării ce pot fi
capitalizate trebuie determinate prin aplicarea unei rate de capitalizare asupra cheltuielilor cu
acel active. Rata de capitalizare trebuie sa fie media ponderata a costurilor îndatorării aplicabila
împrumuturilor întreprinderii, care nu sunt rambursate in timpul perioadei, altele decât
împrumuturile făcute special pentru a obține un active calificabil.

Când valoarea contabila sau ultimul cost estimate al activului calificabil depășește
valoare sa recuperabila sau valoarea net realizabila, valoarea contabila este redusa sau amortizata
in conformitate cu IAS - urile. Acest lucru se realizează din motivul prudentei. Cele spuse mai
sus au in vedere limitarea volumului costurilor îndatorării ce se pot capitaliza ținând-se seama de
minimul dintre valoarea recuperabila(care este maximul dintre prețul net de vânzare al unui activ
si valoarea lui de utilizare) si valoarea sa contabila.

Dacă entitatea împrumută mijloace în scopuri generale și le utilizează pentru achiziția,

construcția sau producția unui activ cu ciclu lung de producție, mărimea costurilor îndatorării
care urmează a fi capitalizate se determină prin înmulțirea ratei de capitalizare cu costurile
aferente activului respectiv. Rata de capitalizare se calculează ca media ponderată a costurilor
îndatorării aferente împrumuturilor entității rămase nerambursate în cursul perioadei de gestiune,
cu excepția împrumuturilor primite nemijlocit în scopul obținerii unui activ cu ciclu lung de
producție concret. Mărimea costurilor îndatorării capitalizate în cursul perioadei de gestiune nu
trebuie să depășească suma efectivă totală a costurilor îndatorării suportate în cursul acestei
perioade.

Costurile îndatorării capitalizate se contabilizează ca majorare concomitentă a activelor

cu ciclu lung de producție (stocurilor, imobilizărilor necorporale și corporale în curs de execuție,
investițiilor imobiliare) și a datoriilor curente sau pe termen lung. Suma depășirii costurilor
îndatorării efective asupra costurilor capitalizate se contabilizează ca majorare concomitentă a
cheltuielilor și datoriilor curente.

7
Începerea capitalizării

Capitalizarea costurilor îndatorării începe la data la care entitatea îndeplinește concomitent

pentru prima dată următoarele condiții:

1) suportă costuri aferente

activului cu ciclu lung de 2) suportă costurile îndatorării;
producţie respectiv;

3) începe activităţile necesare pentru achiziţia, construcţia sau

producţia activului cu ciclu lung de producţie şi pregătirea acestuia
pentru utilizarea prestabilită sau pentru vînzare.
Costur
ile aferente activului cu ciclu lung de producție cuprind:

1) costurile aferente plăţii numerarului, utilizării altor active sau apariţiei datoriilor
pentru care se calculează dobînzi;

2) costurile îndatorării capitalizate în perioada precedentă.

Activitățile necesare pentru achiziția, construcția sau producția activului cu ciclu lung de
producție și pregătirea acestuia pentru utilizarea prestabilită sau pentru vânzare includ:

1) achiziţia, construcţia sau producţia activului cu ciclu lung de producţie;

2) activitatea tehnică sau administrativă, inclusiv anterioare începerii construcţiei sau

producţiei (de exemplu, activitatea legată de primirea autorizaţiei pentru construcţie);

3) păstrarea stocurilor, considerată ca o parte necesară a procesului de creare şi

pregătire a acestuia spre utilizare după destinaţie sau spre vînzare (de exemplu,
păstrarea vinurilor brute în decursul unei perioade îndelungate de timp pentru
producţia vinurilor de calitate superioară şi/sau spumante).

8
Întreruperea capitalizării
Capitalizarea costurilor îndatorării se întrerupe în cazul în care încetează pe o perioadă
îndelungată de timp activitatea necesară pentru crearea activului cu ciclu lung de producție și
pregătirea acestuia spre utilizarea prestabilită sau pentru vânzare (de exemplu, costurile
îndatorării nu se capitalizează dacă este suspendată pe o perioadă îndelungată de timp
producția/construcția activului cu ciclu lung de producție din cauză insuficienței materialelor de
construcții sau a utilajelor).

Capitalizarea costurilor îndatorării nu se întrerupe:

1) în perioada sistării construcţiei sau producţiei activului cu ciclu lung de producţie din
cauze naturale, caracteristice unei zone geografice concrete (de exemplu, capitalizarea
costurilor îndatorării continuă în cazul sistării temporare a construcţiei unui pod din
cauza nivelului înalt al apei, cu condiţia că un atare nivel al apei constituie un fenomen
obişnuit într-o anumită perioadă a anului);

2) pe parcursul perioadei în care au loc lucrări tehnice şi administrative semnificative

aferente activelor cu ciclu lung de producţie.

Încetarea capitalizării
Capitalizarea costurilor îndatorării încetează în cazul în care au fost finalizate activitățile
de bază necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de producție în vederea utilizării sale
prestabilite sau a vânzării. Activul se consideră finalizat pentru utilizarea prestabilită sau pentru
vânzare atunci când construcția sau producția unui activ cu ciclu lung de producție este încheiată,
deși activitatea administrativă curentă și lucrările legate de finisarea suplimentară
nesemnificativă, la comanda cumpărătorului sau utilizatorului, pot încă să continue (de exemplu,
dacă construcția clădirii este finisată, dar mai sunt de realizat unele modificări minore, cum ar
fi decorarea interioară a acesteia, la comanda cumpărătorului sau al utilizatorului, atunci se
consideră că a fost încheiată cea mai mare parte a lucrărilor de creare a activului cu ciclu lung
de producție).

În cazul în care au fost finalizate lucrările de pregătire a unor pârți distincte ale activului
cu ciclu lung de producție și fiecare parte poate fi utilizată separat, iar lucrările privind alte pârți
ale activului continuă, capitalizarea costurilor îndatorării pentru fiecare parte finalizată a
activului încetează, iar pentru pârțile neterminate continuă.

9
Prezentarea informațiilor

În situațiile financiare ale entității se prezintă cel puțin următoarele informații privind costurile
îndatorării:

1) suma costurilor îndatorării capitalizate în perioada de gestiune;

2) suma costurilor îndatorării recunoscute drept cheltuieli curente;

3) rata de capitalizare folosită pentru determinarea sumei costurilor îndatorării care

urmează a fi capitalizate;

4) sumele obţinute din investirea temporară a împrumuturilor;

5) suma datoriilor aferente dobînzilor neachitate în termenele stabilite.

Capitalizarea costurilor pune o serie de probleme atât celor care întocmesc situațiile
financiare, cat si celor care le utilizează-i primul rând, entitățile care adopta tratamentul contabil
alternative permis vor evita constatarea in contul de profit si pierdere a unui volum mare de
cheltuieli cu dobânzile cu efect pozitiv asupra rezultatului înregistrat de acestea. De aceea in
notele explicative la situațiile financiare trebuie sa se prezinte nivelul costurilor îndatorării
capitalizate in cursul exercițiului financiar, precum si un calcul din care sa reiese ce rezultat
financiar s-ar fi obținut daca s-ar fi aplicat tratamentul contabil de baza. Nu trebuie omis faptul
ca , finalmente, costurile îndatorării ajung tot in cheltuieli, indirect, prin intermediul costului
activelor vândute sau prin intermediul cheltuielilor cu amortizarea.

IAS 23 precizează faptul ca o entitate poate utileze doar o singura rata de capitalizare pentru
toate activele cu ciclu lung de fabricație. Însă aceasta prevedere vine in contradicție cu
prevederea unde se precizează ca fiecare filiala a unui grup are dreptul sa utilizeze o rata
proprie de capitalizare, determinata ca o medie ponderata.

10