UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
Secția frecvență redusă

STUDIU
REALIZAREA DREPTULUI
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Conducător științific SEMNĂTURA CHICU Oleg,

doctor în drept, conferențiar
universitar, USM

Student SEMNĂTURA LUPAȘCIUC Constanția,

anul I, învățământ cu frecveță
redusă, grupa 5, DREPT, USM

Chișinău, 2022
 CUPRINS
ABREVIERI...................................................................................................................................3
INTRODUCERE...........................................................................................................................4
CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND NO’IUNEA REALIZAREA
DREPTULUI..................................................................................................................................6
1.1. Noțiunea de realizare a dreptului și formele acesteia..................................................6
CAPITOLUL II. ACTIVITATEA DE APLICARE A DREPTULUI ÎN CADRUL
CERCETĂRILOR ȘTIINȚIFICE...............................................................................................9
2.1. Aspecte teoretice privind tratarea temei prin analiza doctrinară..................................9
2.2. Analiza realizării dreptului prin prisma autorilor doctrinelor ruse............................10
CONCLUZII................................................................................................................................13
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................14

2
 ABREVIERI
§ paragraf
alin. alineat
apud. citat din; indică o citare preluată de la alt autor, nu din original; după
CtEDO Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Art. articol
ed. editor
e.g. exempli gratia (lat.); de exemplu
eng. în limba engleză
fr. în limba franceză
ger. în limba germană
rus. În limba rusă
i.e. id est (lat.); adică
ibid. ibidem (lat.); în același loc
Ifra. (lat.) mai jos, în prezentul document
BM Banca Mondială
CE Comisia Europeană
p. pagina
pp. paginile
R.M. Republica Moldova
R.S.S.M Republica Sovietică Socialistă Moldovenească
S.R.S.J. Strategia Reformei în Sectorul Justiției
TGD Teoria generală a dreptului
U.S.M. Universitatea de Stat din Moldova
U.T.M. Universitatea Tehnică din Moldova
vol. volum.
v. vezi

3
 INTRODUCERE
Prezentul studiu, reflectă o analiză privind noțiunile teoretice de realizare a dreptului și
abordasrtea acesteia prin prisma autorilor autohtoni cât și prin prisma doctrinelor autorilor ruși.
Actualitatea temei este prezentată prin ideea că numeroasele transformări la nivelul
acestui concept în apariția sa, ce au stat la baza conceptului de aplicare a dretului în prezent.
Scopul acestui studiu, îl constituie cercetarea și analiza aspectelor teoretice și practice
vizând conceptul de aplicare a dreptului precum și a analizei comparative a doctrinelor aferente
acestui subiect și a definițiilor propuse de numeroși autori.
Obiectivele cercetării sunt:
- analiza doctrinelor ce țin de tratarea teoretică a temei;
- sublinierea trăsăturilor și a aspectelor comparative ce țin de tematica studiată, cât și
de noțiunile abordate;
- compararea concepțiilor și a noțiunilor autorilor autohtoni și a autorilor universali;
- sublinierea cel puțin a două surse din doctrina rusă;

Subiectul investigat este prezentat de tematica studiului – Aplicarea dreptului, prin

intermediul analizei actelor normative și legislației aferente subiectului investigat și a
bibliografiei ce vizează acest subiect.
Metodologia cercetării și baza informațională, în acest sens, au fost studiate cursuri,
monografii, precum și articole și studii de specialitate, scrise de autori autohtoni cât și străini (în
special ruși), dicționare, legislații interne, programe, strategii, rapoarte, precum și site-uri ale
unor instituții și organizații de prestigiu. În acest sens, apreciem de o reală importanță efectuarea
unei cercetări temeinice a acestui concept, în scopul informării cu privire la tematica studiului
elaborate. Ca metode de cercetare s-au folosit: analiza, studiul comparativ, sinteza, metoda
observării și metoda deducerii.
Structura lucrării este compusă din introducere, lista abrevierilor și două capitole,
concluzii generale 2 recomandări, bibliografie, pe alocuri referințe. Lucrarea este efectuată pe
un volum de 15 pagini.
În primul capitol, întitulat, ASPECTE TEORETICE PRIVIND NOȚIUNEA
REALIZAREA DREPTULUI, ce este compus din două subcapitole, ne propunem să întrunim
aspectele pur teoretice privind conceptul de realizare a dreptului, cât și să subliniem formele și
trăsăturile acesteia.
Capitolul doi – întitulat, ACTIVITATEA DE APLICARE A DREPTULUI ÎN

CADRUL CERCETĂRILOR ȘTIINȚIFICE, este mai mult unul analitico-practic, prin care

4
am reflectat conceptele vizate prin prisma practicii și surselor evidențiate de către autorii

autohtoni, cât și în al doilea subcapitol am analizat comparative dezvoltarea acesteui noțiuni în

practica internațională, mai cu seamă. În baza doctrinelor și marilor teroretici a literaturii ruse. În

cadul acestuia, am definit și totalitatea bazei informaționale cu care am operat, din acest motiv,

se atestă și prezența unui număr ridicat de referințe la etapa data, prin intermediul cărora s-au

formulat și concluziile de rigoare.

BIBLIOGRAFIA cuprinde sursele bibliografice utilizate în elaborarea prezentei lucrări,

ce sunt în număr total de 49. Aceasta este structurată pe 3 compartimente: lucrări cu autor, legi

și acte normative, webografie, pe când referințele - sunt prezente în subsolul paginilor redactate.

Lucrarea NU conține parte ilustrativă, și NU este suținută de compartimentul anexe.

5
 CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND NOȚIUNEA
REALIZAREA DREPTULUI

1.1. Noțiunea de realizare a dreptului și formele acesteia

Prin activitatea lor de zi cu zi, că membri ai unei organizații sociale, a organelor de stat sau
în calitate de simpli cetățeni, oamenii își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile. Această
activitate reprezintă ceea ce se numește realizarea dreptului.
În același sens, pentru a efectua un studiu mai aprofundat în tematică, este necesar, să
cunoaștem cuvintele-cheie, care sunt strâns legate de subiectul abordat. Un astfel de exemplu
este noțiunea de normă juridică, ce presupune o regulă generală de conduită, obligatorie şi
impersonală instituită prin lege şi a cărei aplicare este asigurată la nevoie de forţa de
constrângere a statului.
Sau, dacă să echilibrăm această noțiune într-un aspect mai teoretic, realizarea dreptului
presupune ansamblul de norme juridice care alcătuieşte dreptul obiectiv și are scopul de a
reglementa comportamente şi relaţii socio-umane concrete, de viaţă. Pentru aceasta, normele
juridice trebuie transpuse în practica nemijlocită a desfăşurării acestor relaţii şi comportamente.
Pe când, procesul complex de transpunere în practică a prevederilor normelor juridice poartă

denumirea generică de „realizare” a dreptului.

Această noțiune, se poate desfășura pe două cai:

 prin respectarea și executarea normelor juridice de către cetățeni și diferitele
organizații și instituții;
 prin aplicarea normelor juridice de către organele de stat competențe.

Totodată, acest termen se bazează, și pe mijloace nonjuridice (economice, politice,

culturale), în măsură să creeze condiții stimulatorii pentru cunoașterea și respectarea normelor
juridice. Cele mai multe norme de drept își împlinesc finalitatea prin conduită dezirabilă a
oamenilor, conduită conformă normelor de drept. Fie că este vorba de respectarea riguroasă a
obligațiilor contractuale, de respectarea normelor circulației pe drumurile publice, de evitarea
comiterii unor infracțiuni etc., toate acestea sunt forme de realizare a dreptului.
Sunt însă cazuri când normele de drept sunt nesocotite atât de cetățeni, cât și de diferite
asociații private ori chiar de funcționari ai statului. Fenomenul infracționalității cunoaște o
recrudescența și, mai mult, capătă și la noi un caracter mafiot. Din aceste motive, respectarea
normelor de drept este și trebuie susținută prin activitatea de organizare de către puterea publică
a executării lor. O dată cu datoria de a se conforma ele însele ordinii juridice a statului de
drept, organele statului au obligația de a asigura executarea actelor normative de către toți

6
subiecții de drept. Activitatea practică prin care organele de stat materializează prevederile
normelor juridice, actionând că titulari direcți ai unor atribuții speciale ale puterii publice, se
numește aplicarea dreptului.
Realizarea dreptului prin activitatea de respectare și executare a legilor îmbraca cu
necesitate acele forme derivând din tipul normelor juridice care se cer respectare, tip el însusi
circumscris după criteriul, analizat supra, al conduitei prescrise subiectelor. În conformitate cu
acest criteriu, distingem norme onerative, prohibitive și permisive.
În acest sens, distingem următoarele forme de relizare a dreptului:
 respectarea normelor prohibitive (de drept penal, administrativ, financiar etc.). Ce
presupune, abținerea de la savârsirea faptelor interzise și reprezintă modul însusi de
realizare a dispoziției interdictive a normei. Pentru această, nu sunt necesare
operațiuni juridice, întocmirea de acte juridice și nici producerea neapărată a unor
raporturi juridice. Așa cum am desprins într-un alt context, doar încalcarea
normelor prohibitive și, în consecință, aplicarea sancțiunii juridice provoacă
raporturi de drept.
Totodată, eficacitatea sancțiunii, privită că factor de modelare a conduitei umane, rezidă,
cum s-a apreciat, în trei elemente:
I. gradul de probabilitate a aplicării unei sancțiuni;
II. nivelul de raționalitate al subiectului de drept în cauza;
III. însemnatatea - relativă și înselatoare - a avantajelor scontate prin încalcarea
normei de drept.
 respectarea și executarea legilor operează în cazul normelor permisive și
onerative, ce prevede că tât cetățenii, cât unele subiecte colective de drept se află în
situația de a desfășura acțiuni care să conducă la crearea unor raporturi juridice
conforme legii, fără însa că pentru această să fie necesară încheierea unui act scris
într-o formă oficială sau participarea vreunui organ de stat.

1.2. Trăsăturile noțiunii de realizare a dreptului

Realizarea dreptului prin respectarea și executarea legilor comportă, după cum s-a
remarcat, următoarele trăsături:
 respectarea și executarea legilor asigura, prin conformarea la dispozițiile
normative (fie ele imperative sau permisive), împlinirea cerințelor și a valorilor
sociale reflectate în sistemul dreptului; această formă reprezintă o componentă
esențială a climatului de ordine socială și legalitate;
 conformarea la lege este rezultatul direct și sintetic al convergenței modelatoare a
unei diversități de factori, precum conținutul axiologic al dreptului și acceptarea
7
 generală a legii că fiind socialmente necesară, nivelul evoluat al vieții materiale și
spirituale a oamenilor, caracterul sistematic al instrucției și educației s.a.;
 comparativ cu aplicarea dreptului, care revine organelor de stat, respectarea și
executarea legilor sunt mult mai bogate în volum și intensitate, întrucât
antrenează o trama nelimitată de situații juridice, implicând, pe lânga diferitele
organizații sociale, categoria cea mai largă de subiecți: cetățenii;
 sub aspectul tehnicii juridice, respectarea și executarea dreptului presupun
activități relativ mai simple, care își pot întemeia semnificația în sine, că stare de
fapt, și nu într-un act scris, în respectarea unor condiții speciale privind formă sau
fondul;
 respectarea și aducerea la îndeplinire (executarea) normelor juridice permite
valorificarea drepturilor subiective, simultan cu asumarea obligațiilor ce incumbă
acestora.
Iar într-o scurtă concluzie a acestui capitol, este rational de menționat fapt că realizarea
dreptului include atât respectarea de bunăvoie a dreptului de către cei cărora li se adresează, cât
şi aplicarea dreptului prin intervenţia, într-un fel sau altul, a organelor abilitate ale statului.
Totodată, în epoca contemporană, succesiv revoluţiilor burgheze s-a instaurat, la nivelul
statelor moderne, principiul legalităţii. Potrivit acestui principiu, toţi cetăţenii statului, indiferent
de poziţia lor socială, de sex, vârstă, etc. ca şi organele statului, au obligaţia să respecte legile,
care sunt aceleaşi, pentru toţi. Spre deosebire de legalitate, care reprezintă un deziderat, ordinea
de drept desemnează situaţia concretă creată succesiv aplicării normelor dreptului, modul în care
se derulează relaţiile sociale în raport cu reglementarea. Încălcarea dreptului reprezintă situaţia în
care cetăţenii, organizaţiile sociale sau organele de stat, destinatarii normelor, nu se conformează
dispoziţiilor acestora. În acest caz intervine sancţiunea sau răspunderea juridică.
În general, într-un stat democratic, marea majoritate a normelor juridice se realizează prin
respectarea lor,cu titlu de excepţie, comiţându-se şi fapte care contravin dispoziţiilor acestora.

 
 

8
CAPITOLUL II. ACTIVITATEA DE APLICARE A DREPTULUI ÎN CADRUL
CERCETĂRILOR ȘTIINȚIFICE

2.1. Aspecte teoretice privind tratarea temei prin analiza doctrinară

În literatura de specialitate fenomenul aplicării dreptului este cercetat prioritar ca formă
specială a realizării dreptului, ideologia aplicării dreptului fiind lăsată fără o atenție
corespunzătoare în cercetările doctrinare1. Prin natura sa, activitatea de aplicare a dreptului
prezintă un interes sporit de cercetare. Prezentându-se drept parte componentă a fenomenului
aplicării dreptului, aceasta reflectă nemijlocit valoarea praxiologică în complexitatea deplină a
fenomenului juridic. Anume activitatea de aplicare a dreptului și reflectă acea dinamică în
procesul de reglementare a realțiilor sociale ce prezintă un interes pentru stat și societate. Astfel,
o putem identifica ca o ”materializare” a unei forme a realizării dreptului, apreciată în literatura
științifică drept specială, datorită subiecților abilitați cu competență, procedurilor clare ce o
determină și a efectelor finalităților în domeniu.
Activitatea de aplicare evidențiază funcționalitatea subiecților competenți și, evident, ne
orientează în procesul de cercetare doctrinară spre depistarea fenomenelor, factorilor negativi ce
contribuie la diminuarea eficienței acesteia. La fel, acceptăm și tendința inversă – cercetarea
activității de aplicare a dreptului ne determină a ne pronunța referitor la eficientizarea activității
de aplicare a dreptului, fenomen ce generează un interes sporit pentru o societate în proces de
modernizare și evoluție fortificată social.
În calitate de element determinatoriu, se evidențiază din definiția tradițională a aplicării
dreptului privită drept o activitate a organelor competente ale statului sau a instituțiilor
nestatale, abilitate cu competență din partea statului, specificată printr-o procedură specială,
finalitățile căreia sunt acte de aplicare a dreptului ce duc la apariția, modificarea, restaurarea
sau stingerea anumitor raporturi juridice. Activitatea de aplicare a dreptului, prezentată drept
conținutul formei de aplicare, se află la un început de manifestare doctrinară și praxiologică, ce
urmează să argumenteze manifestarea axiologică a fenomenului juridic în viața socială.
În context, menționăm perspectivele de evidențiere prin prisma activității de aplicare a
dreptului a factorilor ce stagnează această activitate, a subiecților posibili implicați în activitatea
dată, caracteristicile acestora, dar și perspectivele de eficientizare a activității în cauză și a
elementelor ce fortifică calitatea acestui proces, poate chiar prin identificarea anumitor etape,
caracterizarea acestora și stabilirea unor interacțiuni dintre ele.
Într-o finalitate, menționăm importanța doctrinar-praxiologică a activității de
aplicare a dreptului la etapa contemporană de manifestare a fenomenului juridic în viața
1
Cuznețov Al. Problemele teoretico-practice ale realizării dreptului într-un stat de drept. Autoref. tezei de dr. în
drept. Chișinău, 2009, 21 p.
9
socială. Mai mulți autori autohtoni, printre care Boris Negru 2, Gheorghe Avornic3, Andrei
Negru4, Dumitru Baltag5, se expun referitor la aplicarea dreptului, însă tratează fenomenul
aplicării dreptului prin prisma realizării acestuia, sau se pronunță cu referință la realizarea
dreptului, interpretând și aplicarea ca formă a acesteia.
În cercetările de domeniu, Andrei Negru efectuează o reapreciere a fenomenului aplicării
dreptului, sub influența realităților sociale existente. Autorul afirmă că competența de aplicare a
dreptului nu mai poate fi atribuită în exclusivitate subiecților de origine statală, complexitatea
relațiilor sociale ne impune de a accepta această competență și subiecților de origine nestatală.
Prezența statului în domeniu nicidecum nefiind diminuată, el păstrând dreptul exclusiv de a
abilita cu competență de aplicare subiecții în cauză6. Astfel, putem constata necesitatea
modernizării definiției aplicării dreptului, în calitate de formă a realizării dreptului păstrându-se
esența tradițională a fenomenului aplicării dreptului. Însă, cercetări aparte, orientate nemijlocit
spre activitatea de aplicare a dreptului, în manifestarea acesteia drept element esențial al aplicării
dreptului în literatură națională nu întâlnim. Activitatea de aplicare a dreptului, într-o formă
indirectă, a fost supusă cercetării împreună cu fenomenul aplicării dreptului. Aplicarea dreptului,
practic în toate cercetările, este examinată în calitate de formă a realizării dreptului, nefiind
percepută în calitate de activitate a anumitor subiecți. Așadar, activitatea de aplicare a dreptului,
îndeosebi cea a autorităților publice, nu a fost obiectul unor cercetări autonome.

2.2. Analiza realizării dreptului prin prisma autorilor doctrinelor ruse

Într-o asemenea ordine de idei, ne propunem studiul surselor privind obiectul de cercetare
în literatura internațională, cu exactitate, cercetarea surselor literaturii ruse în cee ace privește
subiectul aplicării dreptului.
Așadar, anume aplicarea dreptului, în calitate de formă specială a realizării dreptului,
prezintă în sine un interes deosebit pentru studiul teoretico - praxiologic al activităţii instituţiilor
şi organelor menţionate. În literatura din Federaţia Rusă: Alexeev S.S.7, Marcenko N.M.8,

2
Negru B., Negru A. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău: Bons Offices, 2006. 520 p.
3
Avornic Gh. Tratat de Teoria generală a statului şi dreptului (vol II). Chişinău: Tipografia Centrală, 2010. 580 p.
4
Negru A., Zaharia V. Teoria general a statului și dreptului în definiții și scheme (note de curs). Chișinău: Univ. de
Stat din Moldova, Facultatea de Drept, Catedra Teoria și Istoria Dreptului, 2009. 200 p.
5
Baltag D. Teoria generală a dreptului. Chișinău: ULIM F.E.-P. Tipografia Centrală, 2010. 536 p.
6
Negru A. Aplicarea dreptului – formă specială a realizării dreptului. Dimensiunea ştiinţifică şi praxiologică a
dreptului. În: Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale „Contribuţii la dezvoltarea doctrinară a dreptului” in
honorem Elena Aramă, doctor habilitat în drept, profesor universitar. Om emerit. Chişinău, 14-15 martie 2009.
Chişinău: Bons Offices, 2009, 448 p.
7
Алексеев С.С. Проблемы теории государства и права: Учебник. Москва: Юрид. Лит., 1979. 346 с.;
8
Марченко М. Н. Теория государства и права. Москва: Зерцало, 2000. 611 с.;
10
Komarov S.A.9, Koreliskii V.M.10, Lavrentiev A.R11, etc; în care, evidenţiem, cu mici deosebiri,
o definiţie exactă a aplicării dreptului: aplicarea dreptului, ca formă specială a realizării
dreptului, constă în activitatea unei instituţii sau a unui organ competent al statului care,
conform unei proceduri speciale, emite acte juridice individuale, ce pot duce la apariţia,
modificarea, stingerea, constatarea sau restaurarea unui raport juridic.
Conţinutul definiţiei nu relevă divergenţe conceptuale la autorii autohtoni şi la cei din
Federația Rusă. Cu alte cuvinte, aplicarea normelor juridice se realizează în formele de activitate
procesuale stabilite de lege. Ceea ce înseamnă că conținutul, consecutivitatea, condițiile și
limitele perioadelor de timp pentru desfășurarea anumitor acțiuni și operațiuni întotdeauna se
stabilesc de legislația în vigoare. De aici reiese că aplicarea dreptului, ca activitate processual-
formulată, se prezintă ca un proces organizațional și autoritar al realizării dreptului treptat, ce
acționează în timp și se dezvoltă în conformitate cu normele juridice procesuale.
Definiţia aplicării dreptului, din punctul de vedere al teoriei delictelor, a fost dată de
profesorul N.G. Alexandrov, care susţine că aplicarea dreptului reprezintă efectuarea de către
organele competente statale sau, la împuternicirea lor, de către organele obşteşti, a acţiunilor
autoritare ce duc la apariţia de drepturi şi obligaţii ale persoanelor corespunzătoare, sau
aplicarea faţă de ele a sancţiunilor juridice. 12 Această concepţie este susţinută şi în lucrările
profesorilor L.S. Iavici şi Iu.G. Tkacenko.13 Modelul teoretic al aplicării dreptului se formează
prin mijloacele de reglementare şi formele de realizare a dreptului.
Organele de creare a dreptului includ în sistemul de drept programele generale de
comportament al participanţilor la raporturile sociale, iar subiecţii aplicării dreptului asigură
transpunerea lor în viaţă, în situaţii concrete. Examinând conţinutul şi esenţa aplicării dreptului,
ca o formă specială a realizării, trebuie luat în consideraţie conţinutul complex al activităţii de
aplicare a dreptului prin diversele activităţi. Creând condiţii suplimentare pentru realizarea
dreptului de către un subiect, organul de aplicare a dreptului concomitent îşi îndeplineşte
obligaţiunile, utilizează drepturile sale şi respectă toate interdicţiile corespunzătoare, deoarece
aplicarea dreptului este bazată pe lege şi nu poate să se detaşeze de unele cerinţe ale dreptului. În
limitele dispoziţiilor individual-juridice concrete, se înfăptuieşte traducerea în viaţă a

9
Комаров С.А. Общая теория государства и права. 7-е издание. Санкт – Петербург: Питер, 2004. 512 с.
297 с. 204.
10
Корельский В.М., Перевалов В.Д. Теория государства и права. Учебник для вузов Издание II-е. Москва:
Издательство Норма, 2001. 595 с. 203. Кудрявцев В.Н. Современная социология права. Москва: Юрист,
1995.
11
Лаврентьев А.P. Колизииинститута юридической ответственности в России. Нижний Новгород:
Нижегород. Юрид.ис-т. МВД России, 1999. 200 с. 205. Лазарев В.В. Правоприменительные акты и их
эффективность в условиях развитого социалистического общества. Москва: Изд. Юрид. Лит., 1972. 205 с.
12
Н.Г. Александров. Применение норм социалистического права. – Москва: Изд-во МГУ, 1958, р.17-84.
13
Ю.Г. Ткаченко. Нормы советского социалистического права и их применение. – Москва, 1963, р.23-27;
Л.С. Явич. Сущность права. – Ленинград, 1985, р.130.
11
drepturilor şi obligaţiilor, de asemenea, aplicarea mijloacelor de impunere statală şi stabilirea
obligaţiilor juridice14.
Aceasta permite de a evidenția, în calitate de elemente componente ale procesului de
aplicare, următoarele:
a) acțiunea procesuală;
b) etapele procesuale;
c) norme procesuale.
Elementele date includ în sine sistemul cerințelor necesare, omogene și obligatorii pentru
părțile procesului, în scopul optimizării atingerii scopurilor activității de aplicare a dreptului 15. O
astfel de ordine are o importanță deosebită în domeniile aplicării normelor dreptului penal și
dreptului civil, asigurând astfel o conduită legitimă, cercetarea aprofundată și multilaterală a
circumstanțelor cazului concret16.
Aplicarea dreptului, în calitate de formă specială a realizării dreptului, în doctrina națională
își găsește o realizare științifică bogată, datorită originii științifice comune cu cercetările
doctrinare din 19 Federația Rusă în domeniu, ce anterior se prezentau drept componente ale unei
școli doctrinare comune. O pondere științifică semnificativă o comportă și alte cercetări asupra
fenomenului aplicării dreptului în calitate de formă a realizării dreptului evidențiem în cadrul
școlii de drept din Federația Rusă.
Astfel, L. Malițeva menționează că „…aplicarea dreptului poate fi apreciată ca o
activitate volițională de soluționare a cauzelor juridice, ce se finalizează printr-o hotărâre
individuală, adoptată în baza normelor juridice” 17.
În acest sens, după cum am observat, în literatura de specialitate rusă, se regăsesc diferite
definiţii privind noţiunea aplicării dreptului. În ce ne priveşte și în baza consultării numeroaselor
surse, ne permitem să formulăm următoarea definiţie: aplicarea dreptului reprezintă un
complex de operaţiuni organizaţionale, juridice, faptice şi de cugetare ale unor organe, instituţii
competente statale sau ale organelor şi instituţiilor nestatale, abilitate cu competenţă din partea
statului, care, în baza unor proceduri speciale, emit acte de aplicare ce determină apariţia,
modificarea, stingerea sau restabilirea unor anumite raporturi juridice, având ca scop
asigurarea cursului normal al procesului de realizare a dispoziţiilor juridice.

14
М.К. Маликов. Op. cit., p.98
15
Марченко М.Н. Общая теория государства и права. Академический курс в 3-х томах. Том-2. Москва:
Зерцало-М, 2002, 457 с.
16
Хропанюк В.Н. Теория государства и права. Москва: Издательство Интерстиль, 2001. 382 с.
17
Мальцева Л. В. Применение права в современном обществе. Общество: политика, экономика, право,
2011, №1.
12
 CONCLUZII
Scopul principal al investigației respective a fost exprimat prin determinarea naturii
activității de aplicare a dreptului de către autoritățile publice și prin analiza doctrinelor și surselor
bibliografice autohtone cât și a mai multor surse din literature universală, cu atenție, asupra
bibliografiei literaturii ruse.
Astfel, în rezultatul analizei și sintetizării materiei expuse în lucrare, am formulat
următoarele concluzii:
1. Aplicarea dreptului, prezentându-se ca o formă specială a realizării dreptului, urmează a
fi percepută într-o abordare mai complexă și extensivă, fără să mai necesite a fi atribuită în
exclusivitate organelor statului.
2. Activitatea de aplicare a dreptului reprezintă funcționalitatea rezultată din competențele
subiecților publici sau ale subiecților privați abilitați cu competență de către stat în scopul
valorificării unui interes public ce se realizează conform unei proceduri stabilite, finalitatea
căreia constituie un fapt juridic care poate duce la apariția, modificarea, restaurarea sau stingerea
unui raport juridic.
3. Concepțiile privind conţinutul definiţiei aplicării dreptului nu relevă divergenţe
conceptuale la autorii autohtoni şi la cei din Federația Rusă. Cu alte cuvinte, aplicarea
normelor juridice se realizează în formele de activitate procesuale stabilite de lege.
4. Includerea în conceptul eficienței activității de aplicare a dreptului a elementului ce
determină mijloacele necesare pentru atingerea scopurilor, care stabilește evaluarea rezultatelor
obținute în atingerea acestor scopuri. Activitatea de aplicare a dreptului impune o optimizare
organizațională și funcțională a aparatului de stat de către autoritățile publice și necesită o
evaluare în aspectul eficienței .
În acest sens, venim cu propunerea implementării procesului de modernizare a serviciilor
publice prin intermediul elaborării politicilor în domeniu, bazate pe:
 existența legăturii de conlucrare între toate verigile participante; controlul de
diferite niveluri, dar și monitorizarea în continuare a modului în care organul
supus controlului acționează în scopul lichidării deficiențelor constatate;
 condițiile de muncă;
 asigurarea resurselor financiare necesare;
 stabilirea unor mecanisme eficiente de coordonare şi management a procesului de
modernizare;
 informarea și interpretarea modificărilor legislative etc

13
 BIBLIOGRAFIE

I. CĂRȚI CU AUTOR
1. Aramă Elena. Repere metodologice pentru studierea și aplicarea dreptului. Chișinău: CEP
USM, 2009. 210 p.
2. Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. Chișinău: Editura Cartier, 2004. 656 p.
3. Avornic Gh. Tratat de teoria generală a statului și dreptului (vol.I). Chișinău: Universitatea de
Stat din Moldova, 2009. 440 p.
4. Avornic Gh. Tratat de Teoria generală a statului şi dreptului (vol II). Chişinău: Tipografia
Centrală, 2010. 580 p.
5. Avornic Gh. ș.a. Tratat de teoria generală a statului și dreptului. Vol. II. Iași: Editura
Vasiliana 98, 2018. 564 p.
6. Baltag D., Guțu A. Teoria generală a dreptului (curs teoretic). Chișinău: Tipografia Reclama,
2002. 335 p.
7. Baltag D. Teoria generală a dreptului. Chișinău: ULIM F.E.-P. Tipografia Centrală, 2010. 536
p.
8. Barac L. Elemente de teoria dreptului. București: Editura All Beck, 2001. 288 p.
9. Barbăneagră A., responsabil de ediție Hadîrcă M. Justiția în Moldova. Chișinău: Tipografia –
„Sirius”, 2004. 432 p.
10. Bădescu M. Concepte fundamentale în teoria dreptului. Bucureşti: V.I.S. PRINT, 2003. 107 p.
11. Bădescu M. Teoria răspunderii și sancțiunii juridice. București: Lumina Lex, 2001. 131 p.
12. Bloșenco Magda. Teoria Generală a Dreptului. Note de curs. Cahul, 2010. 124 p.
13. Boboș Gh. Teoria generală a statului și dreptului. Cluj-Napoca: Editura Didactică și
Pedagogică, 1983. 278 p.
14. Botezatu R. ș.a. Comentariu Codului de procedură penală. Chișinău: Editura Cartier, 2005.
768 p.
15. Cuznețov Al. Problemele teoretico-practice ale realizării dreptului într-un stat de drept.
Autoref. tezei de dr. în drept. Chișinău, 2009, 21 p.
16. Negru A. Opinii cu privire la organizarea, abordarea metodologică şi sarcinile atestării
magistraţilor. În: Sesiunea ştiinţifică: Teorii şi practici ale guvernării democratice, Chişinău –
Republica Moldova, 23-24 octombrie 2010. Caietul ştiinţific al ISAM. Chişinău, 2011, nr 4,
p. 249-255.
17. Negru A. Teortia generală a dreptului și statului în definiții, interpretări, scheme. Chișinău:
CEP USM, 2018. 258 p.
18. Negru A.Valorificarea capacităţii societăţii civile în procesul de reformare a justiţiei. În:
Societatea civilă în realizarea Strategiei de reformare a sectorului justiţiei 2011-2016:
Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică: 14 octombrie 2011, Chişinău. În: Revista
Naţională de Drept, Ediţie specială, 2011, nr 10-11, p. 19-23.
19. Negru B., Negru A. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău: Bons Offices, 2006. 520
p.
20. Negru B., Negru A. Teoria general a statului și dreptului. Chișinău: Tipografia Centrală, 2017.
632 p.
21. Avornic Gh. Tratat de Teoria generală a statului şi dreptului (vol II). Chişinău: Tipografia
Centrală, 2010. 580 p.
22. Negru A., Zaharia V. Teoria general a statului și dreptului în definiții și scheme (note de
curs). Chișinău: Univ. de Stat din Moldova, Facultatea de Drept, Catedra Teoria și Istoria
Dreptului, 2009. 200 p.

14
23. Baltag D. Teoria generală a dreptului. Chișinău: ULIM F.E.-P. Tipografia Centrală, 2010. 536
p.
24. Negru A. Aplicarea dreptului – formă specială a realizării dreptului. Dimensiunea ştiinţifică şi
praxiologică a dreptului. În: Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale „Contribuţii la
dezvoltarea doctrinară a dreptului” in honorem Elena Aramă, doctor habilitat în drept,
profesor universitar. Om emerit. Chişinău, 14-15 martie 2009. Chişinău: Bons Offices, 2009,
448 p.
25. Алексеев С.С. Проблемы теории государства и права: Учебник. Москва: Юрид. Лит.,
1979. 346 с.;
26. Марченко М. Н. Теория государства и права. Москва: Зерцало, 2000. 611 с.;
27. Комаров С.А. Общая теория государства и права. 7-е издание. Санкт – Петербург:
Питер, 2004. 512 с.
28. 297 с. 204.
29. Корельский В.М., Перевалов В.Д. Теория государства и права. Учебник для вузов
Издание II-е. Москва: Издательство Норма, 2001. 595 с. 203. Кудрявцев В.Н.
Современная социология права. Москва: Юрист, 1995.
30. Лаврентьев А.P. Колизииинститута юридической ответственности в России. Нижний
Новгород: Нижегород. Юрид.ис-т. МВД России, 1999. 200 с. 205. Лазарев В.В.
Правоприменительные акты и их эффективность в условиях развитого
социалистического общества. Москва: Изд. Юрид. Лит., 1972. 205 с.
31. Н.Г. Александров. Применение норм социалистического права. – Москва: Изд-во МГУ,
1958, р.17-84.
32. Ю.Г. Ткаченко. Нормы советского социалистического права и их применение. –
Москва, 1963, р.23-27; Л.С. Явич. Сущность права. – Ленинград, 1985, р.130.
33. М.К. Маликов. Op. cit., p.98
34. Марченко М.Н. Общая теория государства и права. Академический курс в 3-х томах.
Том-2. Москва: Зерцало-М, 2002, 457 с.
35. Хропанюк В.Н. Теория государства и права. Москва: Издательство Интерстиль, 2001.
382 с.
36. Мальцева Л. В. Применение права в современном обществе. Общество: политика,
экономика, право, 2011, №1.
37. Popa C. Teoria generală a dreptului. București: Lumina Lex, 2001. 320 p.
38. Popa N. Teoria generală a dreptului. București: Editura Actami, 2000. 336 p.
39. Popa N. Teoria generală a dreptului. București: ALL Beck, 2002. 304 p.
40. Popa N. Teoria generală a dreptului. București: C.H. Beck, 2008. 248 p.

II. LEGI ȘI ACTE NORMATIVE

41. Legea privind administrația publică centrală de specialitate. Nr. 98 din 04.05.2012. Publicat:
03.08.2012 în Monitorul Oficial al Rrepublicii Moldova nr. 160-164.
42. Legea privind administrația publică locală. Nr.436 din 28.12.2006. Publicat: 09.03.2007 în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.32-35 art. Nr:116.
43. Legea privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf). Nr.269 din
12.12.2008. Publicat: 20.03.2009 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 57- 58.
44. Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Nr. 947-XIII din 19.07.1996. Publicat:
22.01.2013 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 15-17/65.

III. WEBOGRAFIE
45. .www.legis.md;
46. www.civica-online.ro;
47. www.en.wikipedia.org;
48. www.uasm.md;

15
49. www.ucdc.ro.

16