Radu Gyr Ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane!

Nu pentru-o lopat de rumen pine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru vzduhul tu liber de mine, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Pentru sngele neamului tu curs prin anuri, pentru cntecul tu intuit n piroane, pentru lacrima soarelui tu pus n lanuri, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Nu pentru mania scrnit-n msele, ci ca s aduni chiuind pe tapsane o claie de zri i-o cciula de stele, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Aa, ca s bei libertatea din ciuturi i-n ea s te-afunzi ca un cer n bulboane i zrzrii ei peste tine s-i scuturi, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! i ca s pui tot srutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe ui, pe icoane, pe toate ce slobode-i ies inainte, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Ridic-te, Gheorghe, pe lanuri, pe funii! Ridic-te, Ioane, pe sfinte ciolane! i sus, spre lumina din urm-a furtunii, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane!