DESCÂNTEC DE MĂRITAT

- Bună dimineaţa, lină fântână!

- Mulţumesc dumitale, fată bătrână,
- Şezi.
- N-am venit să şez!
Vin să-mi dai hainele tale,
Să mă speli cu apă întoarsă,
Să par băieţilor frumoasă,
Să plac dănacilor,
Ca laptele pruncilor,
Să plac bărbaţilor,
Ca berea boierilor,
Să fiu ca soarele când răsare,
Ca vişinul când e-n floare,
Ca un păun pestriţat,
De lume lăudat.

DESCÂNTEC DE CEAS RĂU

A plecat leul cu leoaica,
Zmeul şi zmeoaica,
Cu ciocul de fier,
Cu ghearele de oţel,
Cu penele băteau,
Cu ghearele râcâiau,
Şi sănătos îl făceau.
Eu cu limba descântam,
Peste Marea Neagră aruncam,
Şerpii veneau,
Balauri negri de el s-agăţau,
Din boală-l scoteau,
Sănătos îl făceau,
De lovitură, de izbitură,
De apucături, de ceas rău,
Din vânt;
Şi eu cu ciocanul băteam,
Pământul crăpam,
Şi toată boala acolo o băgam,
Şi el sănătos se făcea,
Şi boala îndărăt nu se mai întorcea,
Până la stâncă mă duceam,
Pe stâncă mă suiam,
Brânca din Ion o scoteam,
În râuri o trimiteam.
 DESCÂNTEC
Coţofană, fană,â
Pasăre albă, codalbă,
Pe sus eşti zburătoare,
Pică-ţi sânge din picioare,
Pică-n lemn-crapă,
Pică-foc, se stinge,
Pică-n piatră, se fărâmă,
Pică-n apă şi seacă,
Se-ncaier rânza şi osânza,
Zmeului şi zmeoaicei,
Derbloiului şi derbloaicei,
Deochetorului şi deochetoarei,
Şi Ştefan să rămână curat, luminat,
Precum Dumnezeu l-a lăsat,
De-o fi deocheat din vânt,
Să nu mai sufle pe pământ,
De-o fi din soare,
Să nu mai încălzească tare,
De-o fi de om să-i crape pântecul,
Şi să-şi piardă rodul său.
De-o fi de femeie,
Să-i crape piepţii, să-i curgă laptele,
Să-i moară pruncul de foame,
Iar de-o fi de potecă,
Lumea pe ea să nu mai treacă!

Hai, vaca rosa, ca eu te henesc,

De pe trupul femeiei isteia,
De pe ursita ei, de pe barbatul ei,
De pe casa ei, de pe copiii ei,
De pe toata gospodaria ei.
Ca de nu te-i heni,
Eu cu toporul capul t-oi taia,
Cu secerea te-oi secera,
Cu cutitul te-oi junghia,
Cu acele te-oi impunge,
Cu rug, rugulet te-oi alunga
Din trupul femeiei isteia,
Din capul ei, din oasele ei,
Din manile ei, din vinele ei,
Din toate incheieturele ei,
Sa te duci, duh rau,
intopsicat si impelitat,
Din ceasul acesta inainte,
Ca eu oi veni si te-oi mai cerca
si daca te-oi mai afla
Cu toporul te-oi taia,
Cu secerea te-oi secera,
Cu cutitul te-oi junghia,
Cu acele te-oi impunge,
Cu sageata te-oi sageta,
Cu rug rugit te-oi alunga
Din capul femeiei isteia,
Din trupul ei, din manile ei,
Din oasele ei, din vinele ei,
Din toate incheieturile ei.
Sa iesi din ceasul asta inainte
Pe degetul stang,
Ca prin urechile acului.
de slutit sa n-o slutesti,
De mutit sa n-o mutesti,
Semn sa nu-i faci,
Borta sa nu-i lasi.
De la dansa sa te pornesti
Unde te trimit eu:
in padure maiastra,
in stanca si-n piatra,
Care nu trebuiesti,
Ca acolo e casa si locul tau.
Nu in capul femeiei,
Nu in trupul ei, nu in manile ei,
Nu in sangele ei, nu in vinele ei,
Nu in incheieturele ei.
Sa te duci, sa te pornesti,
Sa iesi pre sus, prin capriori,
Sa nu te atingi nici de nori,
Nici de pamant,
Sa te duci ca un vant:
Pe sub garduri,
Sa nu te atingi de nime,
Nici de om, nici de vita.
Sa te duci, sa te pornesti,
Sa nu gandesti sa te-ntorci,
Ca eu cu armele mele,
Pulbere si ozdrele
Te-oi face cu armele mele!
Iesi si te du:
Unde cucos negru nu canta,
Unde pasare nu ciripeste,
Vaca nu rage,
Oaie nu paste.
in stanca si-n piatra te propesti,
Ca acolo trebuiesti.
Acolo ti-i casa ta,
Acolo ti-i locasul tau.
Nu veni asupra femeiei isteia,
Ca porcii grohaind,
Ca caii fornaind,
Ca eu pulbere si ozdrele
Te-oi face cu armele mele!
Ca eu pomana-mi fac cu femeia asta,
Cu casa ei, cu barbatul ei,
Cu copiii ei, cu gospodaria ei.
Eu am venit sa te scot,
Din trupul ei, din picioarele ei,
Din sangele ei, din vinele ei,
Din toate incheieturile ei.
Ca de nu-i heni
Eu cu toporul capul t-oi taia,
Cu secera te-oi secera,
Cu cutitul te-oi injunghia,
Cu sulita te-oi impunge,
Cu acele te-oi strapunge,
Cu pieptenele te-oi smulge,
Cu rug, rugulet te trag.
Fugi, duh rau,
intopsicat si-mpelitat,
Ca eu cu armele mele
Te-oi face praf si ozdrele!

Descantec “pe ursita” (Tudor Pamfile - Sarbatorile la romani)

Se rosteste de noua ori in sir:

Descantecul de la mine,
Leacul de la Dumnezeu.
A plecat N.
De la casa lui,
De la masa lui,
Sanatos,
Voios,
si-a luat-o pe cale,
Pe carare.
Cand a fost la miez de miez de cale,
L-a intalnit,
L-a intampinat,
Noua urcoi, noua urcoaie,
Noua moroi, noua moroaie,
Noua strigoi, noua strigoaie,
Noua diavoli, Noua diavoloaie,
Noua lei, noua leoaice,
Noua pocitori, noua pocitoare,
Noua ursitori, noua ursitoare,
Noua facatori, noua facatoare,
Noua maratori, noua maratoare,
Noua mancatori, noua mancatoare,
Noua zani
De la noua stani,
Noua vanturi de vant
De pe pamant.
Toate s-au strans si s-au adunat,
Grozav l-au incurcat
si pe pat de moarte l-au lasat.
S-a starnit N. cu glas mare pana-n cer,
Cu lacrimi lungi pana-n pamant,
Nimeni in lume nu-l aude,
Fara Maica Domnului
Din poarta cerului.
Ea din grai asa a grait:
- N., ce plangi cu glas mare pana-n cer,
Cu lacrimi lungi pana-n pamant?
- O, Maica Domnului
Din poarta cerului,
Cum n-as plange cu glas mare pana-n cer,
Cu lacrami lungi pana-n pamant!
Am plecat
De la casa mea,
De la masa mea,
Sanatos,
Voios,
M-am luat pe cale, pe carare.
Cand am fost la miez de miez de cale
M-au intalnit,
M-au intampinat,
Noua urcoi, noua urcoaie,
Noua moroi, noua moroaie,
Noua strigoi, noua strigoaie,
Noua draci, noua dracoaie,
Noua diavoli, Noua diavoloaie,
Noua lei, noua leoaice,
Noua pocitori, noua pocitoare,
Noua ursitori, noua ursitoare,
Noua facatori, noua facatoare,
Noua maratori, noua maratoare,
Noua mancatori, noua mancatoare,
Noua zani
De la noua stani,
Noua vanturi de vant
De pe pamant.
Toate s-au strans
si s-au adunat,
Grozav s-au incurcat
si in pat de moarte m-au lasat.
- Nu gandi nimica, N.!
Pe scara de aur m-oi scobori,
Poale albe oi intinde,
Pe tine te-oi cuprinde,
Cutit de zana,
Din teaca de zana,
Cu mana dreapta oi apuca,
si bine ti-oi alege,
Bine ti-oi culege,
De-s urcoi, de-s urcoaie,
De-s moroi, de-s moroaie,
De-s strigoi, de-s strigoaie,
De-s draci, de-s dracoaie,
De-s diavoli, de-s diavoloaice,
De-s lei, de-s leoaice,
De-s zmei, de-s zmeoaie,
De-s pocitori, de-s pocitoare,
De-s ursitori, de-s ursitoare,
De-s facatori, de-s facatoare,
De-s miratori, de-s miratoare,
De-s mancatori, de-s mancatoare,
De-s noua zani
De la noua stani,
De-s noua vanturi de vant
De pe pamant,
Crape-le inima-n patru,
Cum crapa pasatul,
Pice-le cositele,
Curga-le tatele,
Sa piara,
Sa raspiara,
Ca scuipatu-n cale,
Ca roua de soare,
N. sa ramaie curat,
Luminat,
Cum Dumnezeu l-a dat
si Maica sfanta l-a lasat.
Sanatos,
Voios
Si veselos.