Bine si rau

ntre nadejde trista si-ndoiala, Te-am cautat prin bolta siderala. Te-am cautat pe unde si neunde ti banuiam faptura ca se-ascunde. Te cautam n tainica ta lipsa Prin Testamente si Apocalipsa. Sa fi ramas un loc nemaiumblat Pe unde nu te-am cautat? Cnd socoteam ca te-am gasit, Se si-nalta n dreptul tau un zid. Simtindu-te zvcnind n radacini Te mai simteam n spice si-n tulpini. Te-am si cntat pe corzi, si noi si sparte, Si peste vieti si peste moarte. Tu ramneai mereu departe. Auzul tau nu vrea s-auda Cntec de nai, de cobza si-alauta? ntr-o-nserare, n sfrsit, Mi se paruse ca te-as fi zarit n mantia de aur a unui asfintit, Prinzndu-ti-o, trta prin tarna. Mi-a si ramas un ciucure n mna Si l-am vrt n sn, ca un pribeag Un bun de furtisag. Da-mi voie, negasita aratare, Sa-ti pui acum o veche ntrebare: Ca ai facut attea frumuseti blajine, Fara-ndoiala, multumescu-ti bine, Cladiri de piscuri, cuiburi de izvoare, Timpuri si valuri calatoare Si oamenii n sarbatoare; Barbati viteji, domnite la harpa si la furca. Mutnd pe strune mna, fuiorul cnd se-ncurca. Dar, mare-aprinzatorule de stele, Cum de-ai facut si-attea lucruri rele?

Adam si Eva

Urndu-i-se singur n stihii, A vrut si Dumnezeu sa aiba-n cer copii Si s-a gndit din ce sa-i faca, Din borangic, argint sau promoroaca, Frumosi, cinstiti, nevinovati. Se puse-asezamntul dintre frati. Dar i-a iesit cam somnoros si cam Trndav si naravas stramosul meu

Adam; Ca l-a facut, cum am aflat, Cu praf si nitelus scuipat; Ca sa ncerce daca un altoi De stea putea sa prinda pe noroi, Ca, de urt, scuipnd n patru zari, Stingher, Facuse si luminile din cer. Dar iata ca l-a nimerit, Din pricina aluatului, gresit, Si ca Adam, ntiul fiu Al Domnului, iesise, parca, si zbanghiu. Nu-i vorba, nici o poza nu ne-nvata Cum ar fi fost omul dinti la fata. Nici unda lacului nu l-a pastrat, n care se-oglindea la scapatat. Puterea lui dumnezeiasca, Dormind mereu, cata sa-l mai trezeasca; I-a rupt un os din coaste, ceva, Si-a zamislit-o si pe Eva. Mai poti casca de lene, iarasi, Cnd ai o sora si-un tovaras? S-au luat de mini si-au cutreierat Gradina toata-n lung si-n lat. Sa nu te miri ca, sovaind si mici, Li se julea si nasul prin urzici.

Cuvinte stricate

Toate Cuvintele mele sunt intortochiate Si s-au imbatat. Le vezi? Au cazut, s-au sculat. Au vrut sa alerge si sa joace Dar betia le-a pravalit incoace. Nu mai stiu ce spun si is Bolnave de ras. S-au stricat

Drumul cu povesti

Trece ca o pnza, desfacut din trmbe, Vntul rau si taie dealurile strmbe. Ia pustietatea vnata din dunga, Rascolind scaietii si rachita lunga. n copacii negri recea lui arsura Pune glomotoace de clestar si zgura. Rjnitele sale lasa rumegus. Cleiurile sale fac alunecus, Povrnisul luciu, dis-de-dimineata, S-a-nvelit cu tipla si pojghii de gheata. Apele de-a valma, balta tot asa, Au facut deasupra sloi de tinichea. Totul, dintr-o data, se copilareste, Vrnd sa se-mpietreasca ce nu se-mpietreste. Au fugit din salcii mierlele si cucii. Numai cioaca poate sta n vrful crucii. Au zburat vulturii-n lumea ceealalta, Cu sfnta lumina nitelus mai calda. Bietii de paianjeni, care torc matasa, Sase luni din gauri nu mai au sa iasa. Floare si mireasma au tacut chitic, Marele se face din ce-n ce mai mic, Pna la tipicul mic al jucariei, Ca sa-l ia cu mna mai usor copiii. Despre cmp, atta as avea de zis, Ca e plin de iepuri pna-n Paradis. Dar n povestire e o-mpotrivire Ce-ar putea pe altii dect noi sa mire. Mos Craciun porneste, Vntul l opreste, Vntul i ntoarce, ncotro si-ncoace, Sania, badie: Parc-ar fi, si nu e, tot o jucarie. La rascruci pe drumuri, cinci vnturi, gramada. Sar sa-i risipeasca stelele din lada. Lazile sunt toate bine ncuiate, Lacatele grele-au chei ntortochiate. Lupii-ntre raspntii i-au iesit nainte, Fara sa-si aduca barba lui aminte. - Ce catati aicea, mai, cateii mei, I-a mustrat unchiasul, - T;uluc si Grivei? Dati-va deoparte, fiare pamntesti, Nu-i pentru jivine drumul cu povesti. Ce vreti? Miei de psla si cai de hrtie ? Poate mucavaua de foame sa tie ? Pusi pe doua rnduri, n troianul gros, Lupii, de rusine, au facut frumos. Va sa zica, vntul, n feluri si chipuri, Vru sa-ntoarca mosul din drum, cu tertipuri. I-e necaz, ca si el face pomi si stele, Frumuseti si lucruri, mari si maruntele, Din postavul lumii, alb, mparatesc.

Ce folos, ca-ndata toate se topesc: Straveziu, usure, horbote, broboade, Lucrul lui, ca scrumul, se sfarma si cade, Iar, ca sa dureze, ct de ct mai bine, Trebuie sa-l lase-n ramura ce-l tine; Pe cnd el, Unchiasul, pe al lui l muta De nu se sfarma unul dintr-o suta. Toate-ajung diseara bune si ntregi Si tin pnla anul fara sa le dregi. Iata de ce-njura vntul si-l nteapa Si de ce Unchiasul nu vrea sa priceapa. Dupa multa truda, poftim ca soseste. Rumen, gras si vesel, mna boiereste, Hamuri si zorzoane i ncing magarii, Albi cum e sideful, iuti ca telegarii. Potcoviti cu sticla si cu giuvaere, Ca sa aiba-n coasta copita putere. A sosit cu bine Mos Craciun, dar stiu C-a tinut si plosca, bine, cu rachiu.

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie, De gura ta de orhidee, De snul tau cu bumbi de dude, De buzele-ti carnoase, dulci si ude, Mi-e dor de tot ce se ascunde, De soldurile tale tari, rotunde, De genunchii tai mi-e dor, Sa-mi strnga capul nlauntrul lor. Da-mi pe limba sa le bea Balele tale calde, mult iubita mea, Femeia mea, durerea mea si viata mea. Tu nu stii, ca la rau si bine, Inima, gndul meu, lipite snt de tine, Ca iedera te nfasoara Sufletul meu, cu frunza lui usoara. Tulpina ta se-nalta pn la stele Strnsa de vrejul gndurilor mele. Tu nu stii ca esti totul pentru mine, Lumina mea si zarile senine, Vazduhul nalt si apa ce o sorb, Sufletul meu fara de tine-i orb, Mna tnjeste, mintea se-nconvoaie Ca spicul de sacara fara ploaie. Pamntul meu te cere, cerul meu, n care-aud soptind pe Dumnezeu. Gradina mea cu poame delicate,

Fntna mea cu ape ridicate T;snind n sus n soare Si-aducatoare de racoare. Vino, femeia mea, sa te mngi De-a lungul pna la calci Cu buzele, cu ochii, cu visarea. Ma uit la tine, te framnti ca marea, Din spume de dantele, din talaze, Cu peruzele, cu zmaralde si topaze. Strecoara-te subt luntrea mea si lina Du-mi-o-n adnc si n lumina. Te cnt ca un copil batrn, Lasa-ma sa mi te-adorm pe sn, Lasa-te-ntreaga sa ti leagan moale n luntre farmecele tale Si frumusetile tacute. Bijuteria mea cu pietre nestiute Dect de robul tau care te cnta, Vino ncet si ma-nvesmnta Cu sufletul, cu carnea ta, Pe care nu o pot uita. Tu esti iubita mea, Stapna mea, Durerea mea si bucuria mea. Noi sntem unul amndoi Ca un altoi lnga un alt altoi Si-n lumea toata suntem numai noi, Ca doua carti legate ntr-o carte, De-a pururi, zi cu zi, pna la moarte. Sa nu mai stiu de nimeni, de nimic, Puiule mic, Nufarul meu deschis Plin de parfume rare si de vis. Vino gradino, Vino senino. Vino ncet ca zborul tiptil de rndunea Iubita mea, femeia mea.