Sunteți pe pagina 1din 63

RADU STANCA

poezii
Arhimede i soldatul
S nu te-atingi de cercurile mele,
Osta viclean ! i nici s nu te-nele
Asemnarea lor cu arcul tu.
Sunt simple jucrii i nu fac ru.
Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
n rotunjimea lor st actul sacru,
Care-mplinete snul, mingea, vasul.
i-aceasta nu-i o lance, e compasul ...
Apropie-te mai bine cu sfial,
n rotunjimea lor nu e greeal.
i chiar dac le vezi ntinse-n zgur
Esena lor e tot idee pur.
Dac arunci o piatr-n lac se isc,
Le vezi strnind un lac de odalisc,
n fumuri moi se leagn agale,
Pe scoici i melci desfur spirale.

Cerescul cerb le poart sus n coarne.


Sunt ochiul lui atent cnd el adoarme.
n forma lor tot cosmosul ncape.
Privete-le, nebunule, de-aproape !
Zadarnic te-nvrteti pe lng poart ;
Ct timp problema mea rmne moart,
Ct m frmnt s-i aflu dezlegarea
Nu-i prsesc, fii sigur, nchisoarea.
Cci sau sub ziduri, sau sub cer cu stele,
nconjurat de cercurile mele,
Fie c dorm pe prund, ori blni de biber
Ct timp le am pe ele, eu sunt liber !

Numai noaptea
Numai noaptea vino, cnd tcerea
Se lovete tainic de fereti,
Cnd m-nchid ursuz n ncperea
Unde stau i-atept s te iveti.
Ca un fur ce vrea s-mi intre-n cas,
Dar s-a prins n curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cnd se las
O perdea de plumb pe ochii treji.
Fluturnd n urma ta earfe
Negurile toate de pe lac,
F s nceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreag nu mai tac !
i la umbra lunii blestemat
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca s fii i mai neateptat
Dect ai fi fost, venind prin vis.
Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Ct aceste nopi ce m-mpietresc.
Dac vii, btnd uor din palme,

Numai noaptea vino, cnd primesc !


Numai noaptea, cnd e lun plin
i pe stnca neagr, lng-un trunchi,
Presimindu-i pntecul, virgin,
Cprioare cad n genunchi,
Cnd se umple cerul cu oapte
Pline de mister i prevestiri,
Numai noaptea vino, cnd e noapte,
i Sibiul tot, un cimitir.
Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce
Srutarea nopii pe obraz.
Locuiesc la ultima rscruce !
Cheia-i lng poart pe zplaz

Cupa
De pe-o zi pe alta-mbtrneti
Nu cu sptmnile, cu anii.
Ca o cup supt n pierzanii
Dintr-o dat simi c te goleti.
Prul vechi cu care te-ai culcat
Seara, dimineaa este altul.
Ai fcut pe negndinte saltul,
Singur nu-nelegi ce s-a-ntmplat.
Totul a fost brusc, neprevzut,
Cupa s-a ciocnit i-acum e spart.
i prin trupul tu, ca printr-o poart,
Peste noapte doi s-au petrecut.
Doi drumei setoi care-ar mai bea
Cupa ce st-n ndri la o parte,
Unul vine repede din moarte,
Cellalt se-ndreapt-ncet spre ea.
N-are nici un rost s-i mai sporeti
Casa, acareturile, banii.
Nu cu sptmnile, cu anii,
De pe-o zi pe alta-mbtrneti.

Poem
O s rmi n mine i dup ce-o s pleci,
La fel de neptruns, la fel de-mbietoare,
O insul ciudat cu drumuri i poteci
Ce nu duc nicirea srmana mea plimbare.
O s rmi n mine i cnd vei ncerca
S intri n pdure i s te pierzi ntr-nsa.
Vezi ! Urma ta spat e n visarea mea
i pot, oricnd mi place, s umblu dup dnsa.
i te-a gsi chiar dac n-ai vrea s te gsesc,
i te-a afla oriunde te-ai ghemui hoete.
Visarea mea e ca un condur mprtesc
Ce numai la piciorul tu zvelt se potrivete.
O s rmi n mine i dup ce-o s zbori
Din inima mea neagr, ca un canar din cuc.
Tristeea mea ciudat te va ochi i-n nori ;
Tristeea mea intete mai bine ca o puc.
i te-a zri oricte costume ai schimba,
Oricte mti i-ai pune s nu te pot cunoate.
Visarea mea din sute de mii te-ar descifra.
Tristeea mea din sute de mii te-ar recunoate.

Navigare necesse est


ncolcit n mine
Ca iedera pe srm,
Strbat fr de crm
Pustieti marine.
Plutesc pe-ntinse locuri
Cu-o sete grea, amar,
i-aproape nu e sear
Pe rm s nu vd focuri.
Dar rmul e departe,
i-n larg m-mpinge vntul.
Ct ai clipi, pmntul
A disprut n parte.
Abia se mai zrete
Un punct n deprtare,
Dar iar mi reapare
Cnd vntul contenete.
i iar mi e aproape
Cnd zorii stau s crape.
Dar vntul rencepe

Slbatic peste ape.


i iari m mpinge
n mijlocul genunii.
Fecioarele furtunii
M joac ca pe-o minge.
i uite-aa, ntr-una,
M deprtez, m-apropiu
De rmul plin de opiu,
De portul cu arvuna ...
ncolcit n mine,
Ca iedera pe srm,
Caut peste tot o crm
S ancorez cu bine.
Dar zbuciumul cutrii
Se vede c-n zadar e,
i rtcesc pe mare
La voia ntmplrii ...

Cea mai frumoasa floare


Ce s-i aduc, iubito, de pe mare ?
O ntreb n oapte ntr-o zi.
Din insule pierdute-n deprtare
Cea mai frumoas floare care-o fi
Abia se mai zrete-acum catargul.
Pe rm cu ochii-nchii i mna-n sn
O fat alb, alb msoar largul,
i-n ochii ei clipete-un somn pgn.
Un an ntreg prin insule cu soare
Corabia opri i strnse-n ea
Morman de flori, cci fiecare floare
Cea mai frumoas-n felul ei era.
Dar florile, prea multe ntr-o sear,
Cu peti de aur prini la subiori,
Corabia de foc o scufundar,
i toi murir-ncolcii de flori.
Pe rm stau doua fete-n ateptare :
Ce i-ai dorit ca dar n acest an ?
Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare
Cea mai frumoas scoic din ocean ...

Fata i zmeul
Avea n brae vipere,
i-n trupul zvelt un arpe,
l ndrgeau frumoasele
Cntnd molcom din harpe.
Dar domnul rii porunci
Ca celui ce-l d gata
Fata mezin i va fi,
Cu tron cu tot, rsplata.
Cruci cad spadele acum,
i-n ochi mijete plnsul.
Un trup se prvlete-n scrum,
Altul st-nfipt pe dnsul.
Dar fata-nmrmurit-n prag
i rupe snul, greul.
Vai, nu voinicul mi-a fost drag,
Ci zmeul !

Floarea-soarelui
M-nvrt, ca floarea-soarelui, pe cmp,
Dup fptura ta strlucitoare,
Iar cnd apui n zarea cltoare
Obrazul mi-l aplec ctre pmnt.
Stau noaptea-ntreag aplecat aa
i numai cnd rsari tu dimineaa,
Desctund din neguri fruntea grea
Eu mi ridic setos spre tine faa.
Sorb razele pe care le trimii
Pe cmpul plin de-o harnic speran,
i simt, treptat, cum nervii mei trudii
Se umplu de-o frenetic substan.
Aceasta mi strbate trupu-ntreg,
i-mi urc prin arterele rebele,
Pn cnd, mplinit, rodesc i leg
Cu toate florile fiinei mele.

Urcu
Pe ct de neschimbat ai rmas,
Pe-att sunt eu schimbat de vreme ...
Tu urci colina cu acelai pas,
Eu mai anevoios i mai alene.
i totui mergem amndoi-nainte
Mnai de-aceeai unic dorin,
Eu nevoit s calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu uurin ...
Acesta-i drumul nostru; drum de coast,
ntortocheat i greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vast,
i unde, printre stnci, btrnul ulm e,
Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic napoi ...

De ce dai voie vntului


De ce dai voie vntului s umble
Prin prul tu i s i-l rveasc?
E mngierea lui, fcute-n tumbe,
Mai cald, mai suav, mai cereasc?
Sunt degetele lui flfitoare
Mai metere n joc, mai fr numr
Cnd te cuprind din cap pn-n picioare,
Cnd i dau jos buchetul de pe umr?
De ce lai vntul ca s-i pun palma
Oriunde vrea i,-ncolcindu-i snul,
Prin fustele subiri ce zbor de-a valma,
S te priveasc cu-ochi blnzi, btrnul?
De ce, cnd te pndete-ascuns prin iarb
i vrea s-i srute gura-n voie,
- n timp ce eu tnjesc cu plnsu-n barb
Pe el l lai ... iar mie, nu-mi dai voie ...

Biblic
La nceput a fost srutul
i el era pe gura ta ...
Depus pe gura mea sfini vzduhul,
i lumea s-a nscut atunci din duhul
Srutului ce ne unea ...
Dar ape mari cuprinser uscatul
i noi muream tcui sub greul lor ...
Veni atunci o pasre n zbor,
Pasre roie, i Araratul
Se nl din mri biruitor ...
Iar noi ne-am ridicat cu el odat
Spre zarea nou i nseninat
Purtnd peste abisele genunii
Srutul de la nceputul lumii.

Frunzele (Elegie de toamn)


Nu m-ntreba nimic n noaptea asta,
Nici ct e ceasul, nici ce gnduri am.
Mai bine las-m s-nchid fereastra,
S nu vd frunzele cum cad din ram...
F focul i preumbl-te prin cas
Fr s spui nimic, niciun cuvnt...
Vreau s m simt la tine ca acas,
S nu simt frunzele cum zboar-n vnt...
nvluit-n straie de culcare
Aaz-mi-te-alturea c-un ghem,
i deapn mereu, fr-ncetare,
S n-aud frunzele, sub pai, cum gem...
Ferete-m n preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bntuie...
i nu m ntreba n noaptea asta
De ce m nspimnt frunzele...

Corydon
Sunt cel mai frumos din oraul acesta,
Pe strzile pline cnd ies n-am pereche,
Att de graios port inelu-n ureche,
i-att de-nflorite cravata i vesta.
Sunt cel mai frumos din oraul acesta.
Nscut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiard genunea,
De mine vorbete-n ora toat lumea,
De mine se teme n tain tot burgul.
Sunt prinul penumbrelor, eu sunt amurgul
Nu-i chip s ma scap de priviri ptimae,
Prin prul meu vnt, subiri, trec ca aa,
i toi m ntreab: sunt moartea, sunt viaa ?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pae?
i nu-i chip s scap nici pe strzi mrginae
Panglici, cordelue, nimicuri m-acopr,
Cnd calc, parc trec pe pmnt de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) l ascund sub monoclu,
i-ntregul picior cnd pesc l descopr,

Dar iute-l acopr, ca iar s-l descopr


Cellalt ochi, (cel galben) l las s s-amuze
Privind cum se in toi ca scaiul de mine.
Ha ! Ha ! Dac-ai ti ct v ade de bine,
Srind, opind dup negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuz i-l las s s-amuze.
C-un tainic creion mi sporesc frumuseea,
Fac baie n cidru de trei ori pe noapte,
i-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu baret mi-ajut zvelteea,
i-un drog scos din snge de scroaf nobleea.
Toi dinii din gur pudrai mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt n corset sub cmae,
Fumez numai pipe de opiu uriae,
Pe braul meu drept, tatuat-am un taur,
i fruntea mi-e-ncins cu frunze de laur.
Prin lungile, tainice, unghii vopsite
Umbrela cu cap de pisic rnjete,
i nu tiu de ce, cnd plimbarea-mi priete,
Cnd sunt mulumit c-am strnit noi ispite,
Din mine ies limbi i nprci otrvite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, mtsoase,


i nsi natura atottiutoare,
Ea nsi nu tie ce sunt: om sau floare ?
Sau numai un turn rtcit ntre case,
Un turn de pe care cad pietre preioase.
Sunt cel mai frumos din oraul acesta,
Pe strzile pline cnd ies n-am pereche,
Att de graios port inelu-n ureche,
i-att de-nflorite cravata i vesta.
Sunt cel mai frumos din oraul acesta.

Doti
D-mi la o parte vlul i privete!
Eti primul muritor care m vezi.
Te-ai furiat n templul meu hoete
i-acum, ajuns aici, cunoti i crezi.
M socoteai iluzie abstract,
Smn din strvechiul Amon-Ra.
i-azi cnd m pipi simi cum se contract
n trupul meu de piatr inima.
Descoper-m toat, cu-ndrzneal!
i las-i palma aspr i pe sni!
Aa cum stau aici, aproape goal,
Snt mai frumoas ca un imn pgn.
O pulbere de-argint m mpresoar
i raze lungi pe frunte-mi cad mnunchi.
Tcerea care-acum se nfioar
E sngele ce-mi susur pe trunchi.
Cnd ochii mi-s nchii, ciulesc urechea,
Iar cnd o-nchid pe ea, din ochi pndesc.
Bag de seam! Inima, strvechea,
Ca pe-un etern semnal, mi-o urmresc!

Streinule intrat aici hoete!


Hoinarule czut n mreaja mea!
Ia-mi palma desfcut i citete:
Nu soarta mea e-n ea, ci soarta ta!

Nocturn
Intru-n Sibiu ncet ca-ntr-o-ncpere
n care e un mort. Pe partea dreapt
Am zidurile surde de tcere.
Pe partea stng inima-neleapt.
n jur vd numai pori i-n pori ferestre,
Iar n ferestre ochi care m-nghea.
ntr-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
n care port viziera peste fa.
Cu fiecare pas fcut prin snge,
Tot mai adnc ptrund n noaptea care
nti de jos n sus m strnge,
Apoi de sus n jos m prinde-n gheare.
Stradelele m-nghit dintr-una-ntr-alta,
Iar scrile m urc i coboar,
De nu mai tiu: biserica e-n balta
Cerului larg, sau ceru-n ea coboar.
i peste tot o linite ca-n clipa
Cnd marea se srut cu pmntul.
Liliacu-i linge-n somn trudit aripa

i printre arbori vechi fonete vntul.


Intru-n Sibiu cum intr-n cea luna,
Mai mult alunecnd dect cu pasul,
i-n linitea ce-ascunde-n ea furtuna
Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.
Intru-n Sibiu livid, stul de via.
Dar pregtit pe strzile uitate
n fiecare clip s dau fa
Cu mortul care umbl prin cetate.

Numai noaptea
Numai noaptea vino, cand tacerea
Se loveste tainic de feresti,
Cand ma-nchid ursuz in incaperea
Unde stau si-astept sa te ivesti.
Ca un fur ce vrea sa-mi intre-n casa,
Dar s-a prins in curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cand se lasa
O perdea de plumb pe ochii treji.
Fluturand in urma ta esarfe
Negurile toate de pe lac,
Fa sa inceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreaga nu mai tac!
Si la umbra lunii blestemata
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca sa fii si mai neasteptata
Decat ai fi fost, venind prin vis.
Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Cat aceste nopti ce ma-mpietresc.
Daca vii, batand usor din palme,
Numai noaptea vino, cand primesc!

Numai noaptea, cand e luna plina


Si pe stanca neagra, langa-un trunchi,
Presimtindu-si pantecul, virgina,
Caprioare cad in genunchi,
Cand se umple cerul cu soapte
Pline de mister si prevestiri,
Numai noaptea vino, cand e noapte,
Si Sibiul tot, un cimitir.
Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce
Sarutarea noptii pe obraz.
Locuiesc la ultima rascruce!
Cheia-i langa poarta pe zaplaz!

Pan
Nu pot s nu m-mbt aici de zri
i nici nu tiu de nu m-mbat marea,
Srut n tlpi surorile crri
i-ascult ncet cum cade-n ele zarea.
Pe lng somnul munilor de vreri
Azi vd ce treaz zumzie pdurea,
Nu tiu de m desmiard mngieri
Sau d n mintea codrilor securea
Doar cteodat-n calmul dup-amiaz
Mi-adun cuvinte minile sub barb,
Msor cu team pietrele din iaz
i-mi frec copita-n firele de iarb.
Apoi, m las pe-o rn la pmnt
i-ascult n el naiada ct de-aproape-i,
Iar dac-arunc n golfuri cu pmnt
M uit prostit la cercurile apei
i stnd n preajma singurelor puni
Pe cari cumtrul munte suie seara

M dau n prg cu zarzrii mruni


i-ncet m coc n brae cu secara

prin urmare nu m mai iubeti


prin urmare nu ma mai iubesti
nu mai vrei comori inflacarate
vrei de-acum comori adevarate
fapte nu himere si povesti
zici acum ca toate-au un sfarsit
zici acum ca toate-au fost doar daruri
vrei pesemne dincolo de geamuri
sa ma faci sa cred ca ai murit
ai dreptate alte limbi vorbeam
si-alte zari tinteam cu-aceleasi vorbe
sub tristeti si lacrimi monocorde
doua frunti straine-ncrucisam
si cu toate-acestea am sa-ti port
o frumoasa aducere aminte
printre zeci si sute de cuvinte
numar azi cu tine nc-un mort
prin urmare nu ma mai iubesti

Silentium nocturn
Taci, s s-aud noaptea care vine!
Taci, s s-aud pasul ei sfios!
De-acum ncepe-alt glas s cnte-n mine,
De-acuma glasul tu e de prisos.
Tcere! Numai noaptea s cuvnte!
Ea singur cu glasul ei sonor!
Tu stai i-ascult-n pajite ce vnt e,
Ce vnt nsngerat, prevestitor.
Nu te mica! S nu cumva s scape
Urechii mele glasu-acela pur
Pe care l aud tot mai aproape
i tot mai clar, mai fr de-nconjur.
Nu tulbura cu sunetele tale
Aceast grav muzic de sus,
Mai bine taci sub vastele portale
Sub care stai cu umrul adus.
Mai bine taci n noaptea care vine
i-n care-attea patimi mari se nasc.
Din neptrunsa, larga-ntunecime
Nu poi s tii ce noi dureri m pasc.

Iubito!-n noaptea asta-mprteasc


Numai tcerea las-o s vorbeasc!

Simpozion
Tocmai n zori se sfri acel chef.
Nu mai aveam nici un picur n cupe.
Era plin doar amfora grea de sidef,
Dar nici unul din noi nu tia s-o destupe.
i veni-n zbor paharnicul morii din cer
i-o deschise c-un gest funerar, dintr-o dat.
Vinul negru din ea curse-n cupe sever
i burm i amfora-aceea mai toat.
Istovii, prbuii pe naltele trepte,
N-am mai fost dup-aceea n stare s bem.
Dar paharnicul morii, deprins s atepte,
Atepta sus, pe-un soclu, tcut i solemn.
n grdin pleau cupidonii de piatr
i ghirlandele verzi de pe grinzi lunecau.
Butura pesemne era fermecat
Cci n juru-ne toi, rnd pe rnd, adormeau.
i-adormirm i noi pn-la urm de vinul
Pe care n zori ndrznisem s-l bem.

Doar paharnicul morii, el singur, seninul,


Sta treaz, sus pe soclu, tcut i solemn.

Toast
Ridic acest pahar pentru iubire
Si-l beau, dintr-o suflare, pn-la fund;
Sunt ncrcat de-atta stralucire,
C vd prin mine ca-ntr-un ru profund.
Vd mlul de demult cum se depune
Si apa limpezindu-se treptat
Dup ce trece,cu vltori nebune,
De apte pietre-n care am sngerat.
A fost o colosal frmntare
Pn-am putut, prin porile de fier,
S ies la cmpul mngiat de soare
Si presrat cu petece de cer.
De-aceea-n noaptea cald i-nstelat
Ridic paharul meu ca sa-l ciocnesc
Cu-aceast lume nou, minunat,
In care-nv din nou ca s iubesc..
Scpat de rana mea dintodeauna,
Abia acum cnd matca de nisip
Mi-o deseneaz argintie luna

Imi pot privi adevratul chip.


Abia acum, cuprins de strlucire,
Pot la mjirea zilei s nchin
Pentru prieteni i pentru iubire
Acest pahar de frumusee plin !

Argonautic
Lucrurile lumii acesteia
Snt btute de vnturi ca trestia,
Numai dragostea noastr st dreapt
n btaia vntului i ateapt.
Desfcut de toate ispitele
i nchide cu grij aripile
i de-acolo, din vrful catargului,
E stpna urgiei i-a largului.
Nici un val nu-i abate privirile,
Nici un sunet la crm rotirile,
Printre pclele moi ce se scutur
Numai prul de aur l flutur.
mprejurul ei toate furtunile
Rscolir cu sete genunile,
n zadar ns fur cu toatele.
Pn-la urm sczur i apele.
i acum iat-o-n limpede curgere,
Lunecnd prin vltori, printre fulgere,
Neatins, nalt imagin.
Pe cnd toate n jur snt paragin...

Ars doloris
mi trebuie o nou suferin
Ca s m pot deprinde cu uitarea,
Cci n furtun numai o furtun
Astmpr, pe stnci, desctuarea.
mi trebuie-o durere fr seamn,
Durerea veche s mi-o pot nfrnge,
Cci numai cnd voi plnge n tcere
Pentru tcerea ta nu voi mai plnge.
De ce te miri? E loc destul n mine
Pentru-un vulcan ce-ateapt s erup,
E loc destul n mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cup-n cup.
Snt mai ncptor dect o ran,
Mai vast dect o peter din ere
i poate c e loc destul n mine
i pentru tine i pentru tcere.
Doar pentru mine nu e loc n mine,
Eu singur nu-mi gsesc n mine locul,
De-aceea vreau o nou suferin
Din care focul meu s-i soarb focul,

De-aceea vreau o nou ncletare


Pe care harfa mea s-o strng-n coarde.
Cci numai cnd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

Fata cu vioara
Acum, cnd ochii ei nu mai privesc,
Cnd degetele ei prelungi, de cear,
Nu mai alearg, nu mai dnuiesc
Ca un pianjen galben pe vioar,
Acum, cnd nu mai tremur pe-alei
Ci doarme, n sfrit, ntre glicine,
Am s v spun, prieteni, taina ei,
Taina ei neagr, plin de suspine...
Voi o credeai nebun, negreit,
Cnd o vedeai mereu, fr-ncetare,
Cu snul gol, cu prul despletit,
Cntnd pe ulii venica-i cntare...
Dar adevru-i altul i m tem
S vi-l mai spun acum, cnd e zadarnic...
Fata purta cu vioara un blestem!
i ce blestem - slbatic i amarnic!
Cci tatl ei, un jidov scund, urt,
Murind, i hrzise ntr-o sear,

S nu triasc dup el dect


Atta timp ct va cnta la vioar!
De-aceea, zi de zi, pn-n amurg,
Pe strzi, prin piee, dornic de via,
Cnta din rsputeri n vechiul burg,
Cnta prin soare, viscole sau cea...
De-aceea alerga necontenit,
Mergea mereu cu vioara sub brbie,
i aiura descntecul smintit,
Se prvlea n el ca-ntr-o orgie!
Dar ntr-o noapte, de prea mult cntat,
Deodat toate corzile plesnir!
Un vaier scurt i-un ipt ncletat
n cerul pulmburiu se-ncolcir!..
Atunci, cu ochii mari, nspimntai,
Din prul blond i smulse patru fire...
i voi rdeai, nebunilor! Rdeai!
Fecioara ns, ea cnta-n netire...
Ce cntec pur i nemaiauzit!
N-o s vi-l spun, cci nu se poate spune!

Dar prea mult timp, pe lemnul istovit


Nu dinuir nici aceste strune...
Nici ele nu putur, prin alei,
S-i prelungeasc marea agonie...
i-acum fecioara doarme-n racla ei
Ca o vioar frnt n cutie!

Sonet
Spuneai ca niciodata n-o sa piara
Acel minut - si totusi a pierit,
Aa ncat mi-am zis ca o sa moara
Si dragostea - dar, vezi, ea n-a murit.
Si chiar dac-ar mai trece inc-o seara
Si multe alte-apoi, in sir sporit,
Iubirea, ea, nicicand n-o sa dispara.
Va dainui-ntre noi la nesfarsit.
De-aceea pune-ti mainile pe poale
Si-asteapta-ma sub geamurile tale.
Eu voi veni cu tainice cununi
Si amandoi, cautand desavarsirea,
Vom invata-mpreuna ca iubirea-i
Cea mai puternica din slabiciuni...

De-a fi rege
Ma iubesc mai mult ca pe oricine
Si-s gelos pe-oricine ma iubeste.
Tot ce mica-mi inima pofteste
Mi-e prilej de-orgii si de festine.
Tot ce vreau pe loc mi se-mplineste,
Orice fleac visez, indata-l capat.
Dragostea de mine n-are capat
Si traiesc din plin, imparateste.
Curtea mea-ncarcata cu portaluri
Ma desfata-ntr-una, zi si noapte.
Pina-n cer s-aud, desferecate,
Chiotele gureselor baluri,
Pina-n codrii-adinci unde dorm nimfe
Ce tresar din somn de-atita cintec
Si-apoi vin, saltind usor din pintec,
Si-unduindu-si verzile lor limfe.
Ma iubesc mai mult decit nebunul
Care-mi sare-ntruna inainte
Si de mindru ce-s, pe-ncaltaminte

Cind pasesc, ma legan ca paunul.


Ma iubesc mai mult decit pantera
Care-mi linge talpile si mna,
Decit robul negru si cadina,
Ce m-adoarme noaptea cu titera.
Nevazut, vazut, sfidez orasul
Si desmierd cu palmele-mi virgine
Insinuanta lebada ce vine
Sa m-atinga moale cu panasul.
Si-n adincul noptii fara lege
Ma iubesc atit de mult pesemne,
Ca-nvestit cu tainicele semne
De-as fi rege-as fi un strasnic rege.
De-as fi rege-as duce-o tot in chefuri
Si-as intinde-ospete noaptea toata,
Dar pe cei cu care-a face-o lata
I-as ucide-a doua zi in beciuri.
Mi-as vopsi picioarele cu rosu
Si-as iubi bomboanele si dantul,
Seara as iesi, plimbind cu lantul,

Cind ogarul verde, cind cocosul.


De-as fi rege-as recladi
Sodoma
Si-as stirni din nou in circuri jocul.
Ca sa cint la poalele ei focul
As aprinde inc-odata
Roma.
Iar in culmea ultimei petreceri
As plezni de-atita veselie,
As fi vesnic primul in betie,
As fi vesnic primul in intreceri.
Si din tara mea si-a frumusetii
Tuturor le-as face cite-o parte, incit veacuri
multe dupa moarte
M-ar cinta tilharii si poetii.

Desprire
Ne-ar trebui o mie de ani sa recladim
Ce-am sfarmat aseara cu despartirea noastra
Si nici atunci nu-i sigur c-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastra.
O umbra o sa stee mereu ntre noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiti ca doua palme
Pe pieptul unei moarte ) si vesnic ntre noi
Vor creste neguri numai n aparenta calme.
Cuvntul de-altadata nu-l vom mai folosi,
Tacerea fr seamn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra si vom fi
Cu minile pe scuturi severi si plini de pace.
Tristi, vom cunoaste ceasul nu dupa dezmierdari
Ci ntrebnd n stnga si-n dreapta trecatorii,
Mai morti ca mortii, singuri si fara remuscari,
Ne vom ciocni n cosmos doar uneori ca norii.
Saruturile noastre cu flacarile lor
N-o sa mai incendieze padurile albastre
Iar sufletele noastre, zburnd ncetisor,

N-o sa se mai nalte caznd mereu spre astre.


Ca niste ghimpi vom scoate treptat din amndoi
Aducerile-aminte si vom privi la chipul
Iubirii care cade sovaitor n noi
Cum dintr-un tarm de stnca-ntr-un
golf adnc nisipul.
Dar linistea de-atuncea n-o vom mai regasi,
Si singuri vom petrece cele din urma clipe
n timp ce pescarusul iubirii va muri
Batnd nca o data din largile-i aripe...

Invitaie la o artist
Astazi va fi la mine o serbare
Un tinar svelt va tine-o cuvintare
Despre iubire, moarte, datorii.
Si te intreb: nu vrei si tu sa vii,
Nu vrei sa fii de fata, in bacanta.
La cuvintarea lui interesanta
Si sa dansezi apoi, aproape goala,
Pe podiul ridicat anume-n sala?
Eu, imbracat in negru, cum seniori-s
Voi recita ceva din Ars
Doloris,
Iar la sfirsit o placid harfista
Va incheia serbarea asta trista.
Toti invitatii mei vor fi persoane
Cu multa vaza-n cer si in saloane,
Toti vor veni de sus, purtind pe-aripe,
Mantale fine, lungi, impodobite.
La masa vom ramine dup-aceea
Noi doi, conferentiarii si femeea.

Tuspatru predispusi la o betie


Cum n-a mai fost si nici n-o sa mai fie
Nu mai tirziu ca pin-la ora sapte
Raspunde-mi daca vii sau nu la noapte
Raspunde-mi daca vrei ca sa ici parte
La cheful nostru grav. stropit cu moarte

Lamentaia poetului pentru iubita sa


Pe tine te laud, prea frumoaso, pe tine
Si tie, prea tainico, tie ma-nchin,
Caci tu esti lumina ce sta trist pe mine
Si tu esti uimirea de care sint plin.
Pe tine te cint, prea inalto, pe tine
Faptura ta-ncinsa cu straie de pret,
Urechile tale rotunde si fine
Si soldul tau cald care tremura-n jet.
Domnita-ntocmita din fum si-ntimplare,
Fecioara cu sufletul trist si frumos,
La tine visez si culcat si-n picioare,
Pe tine te cint si pe cal si pe jos.
Pe tine, caci nu e nici floarea din glastra,
Nici floarea din balta, nici floarea din cring,
Atit de supusa si-atit de albastra
Ca tine, cind vin sa te strig si sa pling.
Ai pielita alba cum lebada n-are,
Ai taine cum nici imparatii nu au
Si totusi lasi ochii in jos cind strig tare
Ca numai pe tine te cint si te vreau.

iti vad printre gratii beteleie multe


Si-ti vad prin fereastra rotunzii tai sini,
Dar paznicul negru nu vrea sa m-asculte
Si-ntruna-si asmute salbaticii-i ciini.
De nu mai stiu cite netrebnice zile
Vin fara nadejde sub turnul tau sur,
Pise strunele rosii, ard cilti si festile
Si-nconjur cetatea de jur imprejur.
Dartoru-i zadarnic, caci tu esti aceea inchisantre turnuri de-un domn veninos.
Anume-ntre turnuri si-anume cu cheia
Ca eu sa ma tingui amar aici jos.
Zadarnic ti-s ochii ca verzile lacuri,
Sprinceana ca arcul cu care lovesc,
In tristele tale si goale iatacuri
Eu nu pot sa intru si nici sa privesc.
Zadarnic ai solduri ca pinzele prinse
Pe vasul pornit cu furtuna in larg.
Ca nu pot sa-ti mingii calciiele-ncinse
Si nici asezarea de piatra s-o sparg.

In van port cutitul cu teaca de aur


De briul meu negru cu lant atirnat,
Ca nu e balaur, temutul balaur
Ce-aicea te tine sub zidul crapat.
Si nu e nici tata sa-l umplu cu daruri
Si nu e nici mama pe miini s-o sarut
Si nu e nici hot sa-l astimpar cu zaruri
Si nu e nici crai sa-l pot fringe pe scut.
Ci domn care doarme cu mina sub ceafa
Prin circiumi ascunse si bea ne-ncetat
Din plosca usoara si groasa carafa
Rizind ca te stie sub lant ferecat.
Iar eu ma-nvirtesc in zadar linga podul
Ce sta ridicat ca un deget in vint
Si nu stiu-n ce fel i-as putea taia nodul
Si nu stiu-n ce fel as putea sa te cint.
Caci gura mea n-are putere atita intreaga ta
lauda s-o poata cinta.
Ca prea esti frumoasa si prea in urita
Cetate in care eu nu pot intra.

Si, vai, cit as vrea.


Doamne, vai cit as vrea

A doua od a lui Lactaniu pentru iubita


sa
O!
Zei!
Indurati-va si dati-mi iarasi
Puterea de-a scoate un sunet din flaut.
De citeva zile iubesc iar si-s domic
Sa-mi fac cunoscut tuturora secretul.
Vreau toti sa ia parte la marea mea taina,
Nici unul strin de ospat sa ramiie.
Vecin sau dusman, calator sau prieten
Sa freamate toti cind s-apropie ora.
Priviti-o si voi!
Nu-i aa c-i frumoasa?
Ca trupul ei svelt e usor ca o coarda,
Ca-n buze zdrobiti, nu-i asa?
Curg intruna
Ciorchini nevazuti plini cu must si cu singe.
Doi miei nou nascuti i se joaca pe umeri
Si doi porumbei de pe piept stau sa-i zboare.

Cu ciocul intins ciugulesc din camase


Privirile mele - graunte sensuale.
Ca
Procris, cea vesnic ucisa de soare.
De cite ori ochii spre cer si-i inalta
Ti-e teama sa nu
se prefaca in roua,
Atit de suava si gingasa este.
Ah!
Cum va depling ca voi nu-i puteti stringe
Ca mine, cu palmele lenese, sinii.
Ca umerii ci nu-i puteti ca si mine
Desface usor de sub acul mantilei.
Ah!
Cum va depling ca voi n-aveti prilejul
Sa stiti gustul buzelor ei parfumate,
Sa beti ca si mine sarutul ei aprig
Si-n joc sa-i cunoasteti dulceata fapturii.
Sau mai ales noaptea, cind ceata se lasa
Si pintecul ei nu vedeti cum se-ndoaie.
O!

Zei,
dati-mi numai atita putere
Aceasta-ndoire s-o cint, nu mai multa.
De-ati sti cit de neteda-i ea n-ati mai rde,
De-ati sti cum aluneca palma cind trece
Pe soldul ei alb n-ati mai sta la-ndoiala
Sa-ntindeti pe lira mea struna dorita.
Dar voi stati!
Si singur alerg prin dumbrava
Si nimeni n-asculta sarmanul meu cintec.
Nici ea macar, ea pentru care de-o vreme
Nici masa nu am, nici culcus, nici odihna.

Adio la prieteni
Fac reverenta cuvenita
Si ma retrag din adunare.
O alta umbra ma invit.
Stimate umbre, salutare!
Nu incercati la despartire
Sa-ncrucisati cu mine spada.
De-acum las totu-n parasire,
De-acum am rupt-o cu balada.
Ramineti, cum sinteti, la mese
Si nu va pierdeti dispozitia.
Nici unuia c plec nu-i pese
Nu-mi luati in seama disparitia.
Eu merg acum in alta parte,
La alt banchet, unde-i mai bine
Ma duc la chef cu doamna moarte.
Acolo se petrece bine.
Acolo se servesc bucate
Ca-n alta parte nicairea.
Taceri de foc nenumarate.

Grimase ce-nspaiminta firea.


Tar la sfirsit amfitrioana
Ea insasi iti serveste vinul
Care-ti deschide larg
Nirvana.
Care-ti alina-n chinuri, chinul.
Deci, reverenta obisnuita
Si ma retrag din adunare!
O alta umbra ma invita.
Stimate umbre, salutare!

Poem
O s rmi n mine i dup ce-o s pleci,
La fel de neptruns, la fel de-mbietoare,
O insul ciudat cu drumuri i poteci
Ce nu duc nicirea srmana mea plimbare.
O s rmi n mine i cnd vei ncerca
S intri n pdure i s te pierzi ntr-nsa.
Vezi ! Urma ta spat e n visarea mea
i pot, oricnd mi place, s umblu dup
dnsa.
i te-a gsi chiar dac n-ai vrea s te gsesc,
i te-a afla oriunde te-ai ghemui hoete.
Visarea mea e ca un condur mprtesc
Ce numai la piciorul tu zvelt se potrivete.
O s rmi n mine i dup ce-o s zbori
Din inima mea neagr, ca un canar din cuc.
Tristeea mea ciudat te va ochi i-n nori ;
Tristeea mea intete mai bine ca o puc.
i te-a zri oricte costume ai schimba,
Oricte mti i-ai pune s nu te pot cunoate.

Visarea mea din sute de mii te-ar descifra.


Tristeea mea din sute de mii te-ar
recunoate.

Seara medieval
In turn s-au pornit iarai vechile plingeri.
Liliecii stau toti cu aripile-n jos.
Iubito!
Te-astept sa cobori si sa singeri
Si-alaturi de mine sa suferi frumos.
O!
Vino!
Pe scara de piatra coturnul
Fosnindu-l.
O!
Vino din cadra de-argint!
De vint se indoaie si pomul si turnul,
Armurile toate se-ndoaie vuind
Ridica-te deci, de acolo de unde
Dormi prinsa cu lacate grele si mari.
Acest paravan de paingi ne ascunde.
Ascunsi, vom privi cavalerii lunari.
Ani spada la briu, peste piept scutur zale.
Tu vino cu umerii goi si-n coedon
Purtind medalionul tristetilor pale, -

Al multelor mele tristeti medalion


O lenta gavota strabate-va sala,
Pe tron un schelet suveran va sedea,
Dorit cavaler iti voi prinde sandala
Si-n brate cu dulceata te voi legana.
Cercei, amulete, colier si bratara
Cu miinile-ntinse pe jos iti voi da,
Dar tu sa fii-nalta, subtire si rar
Cind, plina de taine, te vei apropia.
Apropie-te, insa, si tulbura toata
Serbarea, festinul si oaspetii mari
Precum altadata (O!
Foarte-altadata)
Adinc tulburai castelani legendari.
Acuma castelul e doar o ruina,
Dar tu vino, chiar daca numai schelet.
Sint si eu fantoma.
Vom fi o patina
A evului nostru tacut si discret.
O!

Vino!
Prin vremea aceasta barbar
S-aducem un aer usor medieval,
Sa facem lumina in curti si pe scara,
Sa-ntindem ghirlanda cu flori pe portal.
Si-n sgomotul oaselor lenes atinse
Si-n sunetul tristului, vechi menestrel,
Cu ochii pierduti si cu bratele-ntinse
Sa punem fanionul din nou pe crenel.
In turn s-au pornit vechile plingeri,
Liliecii stau toti cu aripile-n jos,
Iar eu te astept sa cobori si sa singeri
Si-alaturi de mine sa suferi frumos.

Urcu
Pe ct de neschimbat ai rmas,
Pe-att sunt eu schimbat de vreme ...
Tu urci colina cu acelai pas,
Eu mai anevoios i mai alene.
i totui mergem amndoi-nainte
Mnai de-aceeai unic dorin,
Eu nevoit s calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu uurin ...
Acesta-i drumul nostru; drum de coast,
ntortocheat i greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vast,
i unde, printre stnci, btrnul ulm e,
Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic napoi ...

Vanitate la Pontul Euxin


Mare zadarnic ! Mare zadarnic !
Ars de patim eti prea nedarnic.
Cu toat apa ce-ai strns-o-n pntece
N-ai stropul care s m astmpere.
Mare de platin, mare de platin,
Tu nu eti dulce nici ct o lacrim,
nct degeaba i-admir stihiile
Cu gust amar, ca zdrniciile.
Inaccesibil i neavut,
Nu cunoti gura ah ! care srut ...