(Booklet, 2017, Test 46, p.

128)

Subiectul I (40 de puncte)

Citeşte următorul fragment:
Am tradus până acum 112 cărţi, deci pot spune că am creat 112 intimităţi. Nu pot traduce un scriitor
până nu mi- însuşesc. O fac printr-o lectură foarte atentă şi prin încercarea mea de a gândi cu gândurile lui,
de a simţi cu sensibilitatea lui. Citesc în special noaptea - sunt noctambulă. E obligatoriu să-l înţelegi pe cel
pe care îl traduci Să-i pătrunzi nu numai textul, ci şi subtextul. Scriitorul poate să îţi placă sau nu. [...]
Traduc mereu pe un fundal muzical. îmi creează o stare de bine, de tihnă. E o undă de frumos şi am
impresia că ceva din muzica pe care o ascult pătrunde în cuvintele pe care le scriu. Ascult şi muzică hip-hop,
Paraziţii. Nu vreau să mă ancorez în trecut, să mă anchilozez.
Traduc de 56 de ani şi scriu doar de mână.
O spun cu ruşine în faţa generaţiei tinere. S-a creat un fel de intimitate între mine şi hârtie, un fel de
relaţie senzuală între cuvintele pe care le scriu sau cele pe care le tai. Am un computer, dar care stă şi se
uită la mine şi uneori, am impresia că râde în hohote când mă vede cum scriu de mână.
Noaptea mi se întâmplă să mă gândesc la cuvinte sau să îmi vină o idee şi să mă ridic din pat să o
notez ca să n-o uit. Dar nu pot să spun că sunt o obsedată.
După ce îmi apare o traducere, mi-e frică să o recitesc ca să nu am o reacţie de tipul: „Vai de mine
ce stupidă am fost, cum am putut să scriu asta!" Dintr-un instinct de apărare nu le recitesc.
A traduce, pentru mine, este o pasiune. Sunt şi rebusistă, îmi place să dezleg şi cuvinte încrucişate, şi
asta îm ascute mintea, cred.
O traducere e o enigmă pe care o dezlegi.
Când reuşeşti să transpui ce a vrut scriitorul, dar cu cuvintele tale, care să-i meargă la inimă
cititorului, ai o satisfacţie colosală. De pildă, când am tradus „Spre far“ de Virginia Woolf, am plecat într-o
vacanţă la Mangalia ş în fiecare zi făceam drumul până la far, pur şi simplu ca să ascult muzica valurilor,
să pot să o redau în ce scriam.
într-o traducere, totul este autorul. Dar pe autor îl filtrez, îl transpun prin puterea mea de înţelegere
şi de exprimare. Eu sunt vioara a doua. De multe ori mă socotesc un fel de alter ego al scriitorului, cu care
încerc totuşi să fiu în relaţii bune, chiar dacă e mort, dacă e fantomă.
Am fost prietenă timp de 25 de ani cu scriitoarea britanică Iris Murdoch. Iar „Marea, marea“ mi se
pare una dintre cele mai reuşite traduceri ale mele pentru că am făcut-o din dragoste pentru Iris Murdoch şi
pentru cărţile ei. Dar niciodată nu am vorbit cu ea despre traducere. Murdoch emana în momentul când am
cunoscut-o, într-o cârciumioară englezească, o simplitate fantastică şi căldură umană. Odată, intr-un pub, a
început să-i pună întrebări unui tânăr străin care stătea lângă masa noastră. A început cu întrebări domoale
şi, până la urmă, l-a făcut să-şi povestească întreaga viaţă. M-a făcut să mă gândesc că, de fapt, aşa se scriu
cărţile, cu frânturi din viaţa adevărată.
Text apărut în Adevărul literar şi artistic, iunie 2010, sub formă de interviu-colaj realizat de Ana-
Maria Onisei cu Antoaneta Ralian
Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:
1. Explică sensul structurii să-i meargă la inimă, raportându-te la text. 4 puncte
2. Indică ce efect are muzica asupra traducătoarei. 4 puncte
3. Precizează motivul pentru care îi este teamă Antoanetei Ralian să recitească o traducere. 4 puncte
4. Menţionează, pe baza textului, două acţiuni întreprinse de autoare pentru a realiza o traducere cât mai
fidelă. 4 puncte
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificaţia secvenţei: Eu sunt vioara a doua. De multe ori mă socotesc
un fel de alter ego al scriitorului, cu care încerc totuşi să fiu în relaţii bune, chiar dacă e mort, dacă e
fantomă. 4 puncte
Notă! Răspunsurile vor fi formulate în enunţuri.
 Redactează un text, de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă munca de
traducere a unei cărţi duce la crearea unei relaţii speciale între autor şi traducător, valorificând
fragmentul citat. 20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
− formularea tezei/ problematicii puse în discuţie; 2 puncte
− menţionarea poziţiei pe care o ai faţă de teză/ problematică; 2 puncte
− enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate poziţiei adoptate; 12 puncte
− formularea unei concluzii pertinente; 2 puncte
− utilizarea corectă a conectorilor în argumentare;1 punct
− respectarea precizării privind numărul de cuvinte. 1 punct

Subiectul al II-lea (10 puncte)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, trăsăturile personajului principal din text, precizând două
mijloace de caracterizare folosite.
Actul II
La curtea domnească
Scena I
(Sala tronului, Ţepeş pe tron, îmbrăcat de gală. în cap căciuliţă încinsă cu pietre scumpe şi surgiuc*.)
PICTORUL (după ce şi-a amestecat nişte culori pe şevalet): încă puţin... Oleacă mai la dreapta...
Uitaţi-vă aici. Arată cu degetul undeva în spate. Pictând) Aveţi o fire foarte neliniştită, alteţă. Un cap greu
de prins...
ȚEPEŞ (mustăcind): Aşa se plâng mai mulţi...
PICTORUL: Să nu clipiţi, expresia ochilor Măriei-tale are ceva de groază... Pot să vorbesc
deschis? Mi-e cam frică să vă cat în ochi... Prea mari...
ŢEPEŞ: Se măresc la acru şi la vorba dulce...
PICTORUL: Nuanţa asta măslinie a pielii n-am putut s-o redau decât cu o culoare de pământ de
prin părţile astea... Poate de aici vine şi porecla stirpei* Măriei voastre? „II diavolo”.
ȚEPEŞ (goneşte cu mâna o gâză): Am voie să prind licurici? Eu dacă stau un moment fără... să-
nhaţ o lighioană, rseamnă c-am lâncezit*... Să nu mă pui rânced* pe pânză...
PICTORUL (râde): Vă place vorba cu două tăişuri. Tot aşa şi prea luminatul Mahomed, cel mai
mare cuceritor al uv i... în paranteză fie spus, pe mine nu m-a cucerit, l-am executat un portret care se află
acum agăţat în cabinetul său la Constantinopole... Poate o să aveţi prilej să-l vedeţi...
ȚEPEŞ: îmi pare rău că n-am să pot face un drum până acolo...
PICTORUL (taină): Mă tem c-o să vină el să-l vadă pe-aI Măriei-tale.
ȚEPEŞ: Merită osteneala?
PICTORUL (râzând): E tare curios... şi mare amator de capete... în ulei.
Marin Sorescu, A treia ţeapă
surgiuc - panaş din pene (de struţ) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la işlic de sultani,
de înalţi demnitari turci sau de unii domni români
stirpe - neam, familie, origine
lâncezi - a fi cuprins de moleşeală
rânced - stricat, alterat, fără putere (aici)

Subiectul al III-lea (30 puncte)

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţile de
construcţie a unui personaj într-un roman al experienţei.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
-prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului ales;
-evidenţierea a două trăsături ale personajului ales prin două scene/ secvenţe comentate;
-analiza, la alegere, a două elemente de structură: conflict, subiect, relaţii temporale şi spaţiale,
construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.