Octavian Goga Btrni

Tudor Arghezi Plugule

De ce m-ai dus de lng voi,

Plugule, cin' te-a nascocit,

De ce m-ai dus de-acas?

Ca sa framanti a sesurilor coaje

S fi rmas fecior la plug,

Si sa-nlesnesti indatina vraje

S fi rmas la coas.

De-a scoate-n urma-ti bobul insutit?

Atunci eu nu mai rtceam

Pe-attea ci rzlee,

Cine ti-a pus cutitul in mormant

i-aveai i voi n curte-acum

Si a pornit cu soarele .intaiul,

Un stlp la btrnee.

Hotarnicind mosiei capataiul,

M-a fi-nsurat cnd isprveam

Si dumicatul socotitu-si-l-a sfant?

Cu slujba la-mpratul,
Mi-ar fi azi casa-n rnd cu toi...

Cine-a purces in ploaie si furtuni

Cum m-ar cinsti azi satul...

Si a brazdat in negura si zloata

Ci ai avea azi dumneata

Sesul blajin si gras, intaiasi data,

Nepoi, s-i zic: "Mou..."

Cu blesteme, nadejdi si rugaciuni?

Le-ai spune spuz de poveti...

Cu mpratul Rou...

S-a-ndatinat copilul cel pitic

..............

Sa are si sa stranga avutie.

Aa... v trecei, biei btrni,

Osanda si-a schimbat-o-n bucurie,

Cu rugi la Preacurata,

Cladindu-si slavi si veacuri cu nimic.

i plnge mama pe ceaslov,

i-n barb plnge tata...

Octavian Goga - Plugarii

La voi alearg totdeauna
Truditu-mi suflet s se-nchine;
Voi singuri strjuii altarul
Ndejdii noastre de mai bine.
Al vostru-i plnsul strunei mele,
Cretini ce n-avei srbtoare,
Voi, cei mai buni copii ai firii,

Urzii din lacrimi i sudoare.

Cu mila-i nesfrit, cerul
Clipirii voastre-nduioate
I-a dat cea mai curat raz
Din sfnta lui senintate.
El v-a dat suflet s tresar
i inim s se-nfioare,
De glasul frunzelor din codru,
De opot tainic de izvoare.

n coapsa gritoarei miriti

Devreme plugul vostru ar;
E primvar pe cmpie,
i-n ochiul vostru-i primvar.
Blnd tainele vi le desface
Din snu-i milostiva glie,
Cci toat floarea v cunoate
i toat frunza ei v tie.

Purtai cu braele-amndou
A muncii rodnic povar,
Sub strlucirea-nlcrimat
A dimineilor de var.
i nimeni truda nu v-alin,
Doar bunul cerului printe,
De sus, pe frunte v aaz
Cununa razelor lui sfinte.

A voastr-i jalea cea mai mare,

A voastr-i truda cea mai sfnt,
Stpnul vitreg v lovete,
Cnd cerul bine-v-cuvnt.

Dar dac-n schimbul pinii voastre,

Piticul v pltete fiere,
ndurtor v-ascult Domnul
i v trimite mngiere.

Cnd doarme plugul pe rotile,

n pacea serilor de toamn,
La voi coboar Cosnzeana,
A visurilor noastre doamn.
Vin crai cu argintate coifuri
i-n aur znele blaie:
Atta strlucire-ncape
n bietul bordeia de paie.

Frai buni ai frunzelor din codru,

Copii ai mndrei boli albastre,
Sfinii cu roua suferinii
rna plaiurilor noastre!
Din casa voastr, unde-n umbr
Plng doinele i rde hora,
Va strluci odat vremii
Norocul nostru, -al tuturora.

A mea e lacrima ce-n tremur

Prin sita genelor se frnge,
Al meu e cntul ce-n pustie
Neputincioasa jale-i plnge.
Ci-n pacea obidirii voastre,
Ca-ntr-un ntins adnc de mare.
Triete-nfricoatul vifor
Al vremilor rzbuntoare.