Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad

Facultatea de Științe ale Educației, Psihologiei și Asistenței Sociale

Programul de formare psihopedagogică a competențelor pentru profesia didactică
Pedagogie I-Fundamentele Pedagogiei.Teoria și Metodologia Curriculumului

Relevanța practicilor educaționale în formarea unei personalități autonome și creative

Pornesc de la faptul că educația este un proces complex, având ca finalități transformarea

calitativă și de durată a ființei umane sub cele 3 dimensiuni - psihologică, pedagocică și socială.
Componenta psihică ce se formeză și se dezvoltă în procesul educației, se referă atât la
autonomie cât și la creativitate.
1.Despre personalitate autonomă
Autonomia persoanei, ca rezultat al formării conștiinței și conduitei morale, are implicații
de natură educațională.
La cpoii, autonomia morală apare după vârsta de 8 ani când se dezvoltă gândirea și când
experiența de viață crește. La acestă vârstă relațiile dintre copii încep să se bazeze pe respectul
reciproc, pe sentimentul de dreptate care devine o normă. Adesea auzim din partea lor expresia
”Sar nu e drept!”.
Copiii între 8 și 12 ani încep să fie înțelese tot mai bine termenii de dreptate, ideal estetic,
națiune.
Înaintând în vârstă, în perioada autonomiei morale, apar anumite mecanisme de apreciere,
când copilul începe să analizeze şi să filtreze prin propria personalitate ceea ce îi oferă modelul,
reţinând acele aspecte care se află în concordanţă cu cerinţele externe, dar şi cu condiţiile interne.
Exemplele directe sunt cele oferite de persoanele din anturajul copilului: părinţi, profesori,
colegi, adulţi. Deoarece părinţii şi profesorii sunt cei care se ocupă şi de educaţia copilului, ei
trebuie să fie foarte atenţi asupra propriei lor atitudini şi comportări, dar fără a se autodeclara
exemplu. În cadrul acestei metode, pot apărea şi modele negative ale căror implicaţii pe plan
educativ devin eficiente numai în măsura în care copilul se detaşează de acestea, adoptând o
conduită opusă. Deci, ele devin operante numai dacă îl ajută pe elev să diferenţieze mai uşor
binele de rău, moralul de imoral, cinstitul de necinstit, dreptul de nedrept, corectul de incorect
etc.
Parcursul școlar obligatoriu conduce treptat beneficiarul de la starea de dependență de cei
din jur a copilului la autonomia personală, economică și socială a tânărului adult.
Chiar și faptul că a învățat să citească și să scrie sunt de folos copilului în devenirea lui ca
personalitate autonomă și creativă.
Autonomia persoanei reprezintă capacitatea acesteia în următoarele ipostaze:
- în aceea de a privi critic situațiile de viață,
- în cea de a alege între alternative posibile, propuse sau personal definite,
- în aceea de a lua decizii și a acționa în mod independent,
- în cea de a trăi de sine stătător,
- în aceea de a-și asuma responsabilitatea integrală a faptelor și a situației proprii, în
evoluția către maturitate.
O ființă umană, cu personalitate autonomă, se folosește de sprijinul oferit de societate,
dar evită, în măsură din ce în ce mai mare, dependența de aceasta.
Printre obiectivele centrale pentru predare şi învăţare în educaţia pentru participare şi
democraţie este și instruirea pentru învăţare autonomă, cercetare direcţionată şi studii
aprofundate.
2. Despre personalitate creativă
Creativitatea presupune o serie de capacități înnăscute ale unei ființe umane ca inteligența
creatoare, flexibilitatea cognitgivă, originalitatea, imaginația, sensibilitatea estetică și elemente
de natură volitiv-afectivă (pasiunea, entuziasmul).
Și creația presupune un proces complex în care este implicată ființa umană cu întreaga sa
personalitate.
 În procesul creator întâlnim următoarele etape: pregătirea, incubația, iluminarea (apariția
bruscă a ideii sau a soluției) și verificarea.
Întâlnim 4 nivele ale creației, astfel:
1.creația expresivă – forma cea mai simplă de creativitate, care este întâlnită în special la copii;
2. creația productivă – constă în minimalizarea ,,jocului liber,, al imaginației și îmbunătățirea
tehnicii de lucru;
3. creația inventivă – se realizează prin descoperirea unor corelații;
4. creația inovatoare – presupune transformări fundamentale.
Creativitatea personalității omului contemporan a devenit o problemă
principală, ,,centrală a școlii de azi”.
Formarea intelectuală prin furnizarea de informații este o modalitate de dezvoltare a
proceselor și capacităților intelectuale necesare actului creativ uman.
Conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, Legea educației naționale, cu modificările
și completările ulterioare1, în România, învăţământul realizează idealul educaţional bazat pe
tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti, contribuind la
păstrarea identităţii naţionale. El dezvoltă ca ideal educaţional o personalitate liberă,
multidimensională, integrală, armonioasă, autonomă şi creativă.
Creativitatea persoanei reprezintă capacitatea ei în următoarele cazuri:
- în acela de a se folosi de potențialul natural, specific uman,
- în acela de a se dezvolta permanent pe sine, adică de a se autocrea, și astfel
- de a se adapta la condițiile mereu schimbătoare ale mediului complex,
- de a înnoi, de a inova și de a contribui la progresul social.
Competențele dobândite pe parcursul întregului parcurs școlar obligatoriu sunt
creativitatea și autonomia.
Idealul educaţional urmăreşte realizarea unor scopuri şi obiective educaţionale ca şi
finalităţi ale demersului didactic, imprimându-i acestuia un sens teleologic. Educatorul,
învățătorul, profesorul îşi realizează întreaga activitate în funcţie de finalităţile pe care le
proiectează. Idealul educaţional exprimă în mod concentrat finalitatea generală a educaţiei,
impusă de condiţiile socio-istorice în care se desfăşoară. Dacă idealul educaţional este expresia
continuităţii în derularea acţiunii, indicându-i sensul ce trebuie urmat şi nu ținta, scopurile şi
obiectivele marchează anumite secvenţe pe această traiectorie, desemnând rezultatele ce vor fi
realizate.
Practicile educaționale în formarea unor personalități autonome și creative au caracter
intenționat, având finalități prestabilite.

10.11.2022, Arad Boroica Mirela

Bibliografie:

1. Fundamentele pedogogiei. Teoria și metodologia curriculumului. Suport de curs de conf.

univ. dr. Anca Manuela Egerău,
2. Tratat de pedagogie de Ioan Bontaș,
3. Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia curriculumului. Repere și instumente
didactice pentru formarea profesorilor de Mușata Bocoș, Dana Jucan,
4. Pedagogia de Maria Palicica, Codruța Gavrilă, Ion Laurențiu.

1
(3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii
umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea
şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în
societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.