www.referat.

ro

Educatia si caracteristicile sale

Prof.: Tapu Codrin

Realizator: Buhoci Ionut

Modulul AL II-lea DPPD

Educatia este procesul sistematic de dirijare a dezvoltarii personalitatii si de

pregatire pentru viata.
Educatie lat. Educatio crestere, cultivare, Educare - a dirija dezvoltarea cuiva.
Educatia este un fenomen individual si social in acelasi timp, iar ca fenomen sociouman complez si multifactorial determinat ea este caracterizata de:
1. Intentionalitate;
2. Caracter prospectiv;
3. Caracter permanent;
4. Caracter national si international;
5. Caracter varibil (subiectiv) si invariabil(obiectiv);
6. Autoeducatia.
1. Intentionalitatea identifica existanta unui scop, a unor directii preexistente, a
unei proiectii clare pentru a schimba si a forma persoanalitatea celor educati.
2. Caracterul prospectiv se refera la imaginea mentala, pe care o reprezinta in faza
de proiectare educatia. Are in vedere ideea conform careia educatia pregateste
acum dar rezultatele sale se vor vedeamult mai tarziu si prin aceasta ea porneste
de la a prospecta realitatea sociala si umana in constructia actiunilor sale. Practic
se anticipeaza un model catre care se tinde si la acest nivel educatia are o
componenta teleologica de scopuri, obiective care tind sa defineasca si sa atinga
un ideal educational legat de idealul social.
3. Caracterul permanent al educatiei a fost discutat in pedagogie de mult, dar
studiile anilor 70 au demonstrate viabilitatea acestei caracteristici. Exista chiar
una din dimensiunile educatiei internationale de azi marcata pe aceasta
coordonata, educatia permanenta. Practic, educatia se realizeaza in timp si spatiu
care incadreaza viata omului si istoria sa. Fiecare om este actorul unui proces
educativ, sau poate fi, pe parcursul intregii sale existente. Istoric vorbind, educatia
s-a realizat din primele momente ale aparitiei societatii umane si a marcat
dezvoltarea acesteia. Priemele forme de educatie, in triburile primitive si apoi
educatia in antichitate, evul mediu si epoca renasterii, educatia burgheza si
educatia actuala, pentru valorile democratiei.
4. Caracterul national si international se refara la ancorarea educatiei in realitatea
nationala careia ii apartine si de la faptul ca exista in acelasi timp dimensiuni
internationale determinate de valoarea stiintifica a pedagogiei, dar si de cererea
universal valabila de educatie. La acest nivel trebuie subliniata valoarea
modelelor educationale si strategiile de preluare a lor. Faptul ca nici un model
educativ, cat ar fi el de performant, nu se poate reproduce perfect intr-o alta
realitate nationala. Se face legatura cu faptul ca educatia este o transmiterea
2

culturala si ca aceasta poarta amprenta locala si nationala. Pe de alta parte

recunaostem existenta unor probleme de ordin general in educatie, cu care se
confrunta toate sistemele educationale si de care se izbesc toate practicile
educative. O astfel de problema este discriminarea sau competitia exagerata la
nivelul scolii.
5. Caracter varibil (subiectiv) si invariabil(obiectiv). Caracterul variabil se refera
la influentarea educatiei de catre trasaturile marcate de o epoca istorica sau alta
(idealuri, modele, viziuni explicative, tendinte sociale, schimbari economice, etc.)
Acestea influenteaza si determina finalitatile educatiei, conditiile ei de derulare ca
fenomen social dar si continuturile si strategiile folosite.
Invariabil in educatie este fenomenul, in esenta sa, adica pastrarea acelor trasaturi
care definesc acest fenomen indiferent de determinantele sociale, istorice sau
culturale. Exista mereu actorii educatiei care sunt educatul si educatorul, scenariul
prospectiv dupa care se lucreaza, finalitatile, structura interna a acestui proces,
obligativitatea organizarii si structurarii influentelor educative pentru a deveni
eficiente.
6. Autoeducatia este in esenta educatia de sine sau educatia pe care o eralizeaza
subiectul asupra sa insassi. Pentru desavarsirea propriei personae, potrivit
aspiratiilor, idealurilor si conceptiei proprii. Autoeducatia este rezultaul cel mai
spectacular al educatiei si devien posibila pe masura ce subiectul educatiei se
maturizeaza si dezvolta, in principal de la varsta adolescentei. In adolescenta, se
contureaza cele trei functii ale constiintei de sine
- functia anticipativa, de proiectare in viitor a propriei persoane si de formare a
idealului de viata
- functia normative, concretizata in modul propriu de apreciare a valorilor
- functia de reflectare a propriei dezvoltari.

Formele educatiei
Criteriul de analiz a educaiei dup formele pe care le mbrac influenele ei,
constittuie un punct de vedere mai nou n pedagogie.
1. Educatia formala(Latina formalis organizata, legala);
2. Educatia nonformala(Lat.nonformalis in afara formelor oficiale de
organizare);
3. Educatia incidentala sau informala(Lat. Informalis far form, involuntara, in
mod incontient, neateptat).

Educatia Formala se refera la totalitatea influentelor intentionate si sistematice,

elaborate in cadul institutiei scolare in vederea formari personalitatii umane. Structurarea
invatamantului pe trepte scolare si ani de studiu.
Se caracterizeaza prin:
- Organizare;
- Planificare;
- Sistematizare;
- existenta planurilor de invatamant si a programelor analitice;
- cadre didactice calificate;
- mijloace de invatamant si materiale auxiliare;
- statut formal al elevilor;
- relatia centrala inte profesor si elev.
Educatia nonformala, extrascolara, paralela, este impartita de unii autori in
parascolara si parascolara. Se refera la activitate educationala organizata si realizata in
afara institutiei scolare in sprijinul activitatilor acesteia. Educatia periscolara se petrece in
mediul sociocultural, teatre, muzee, biblioteci, cluburi, mass media si este o educatie de
loisir si de promovarea artei si sensibilitatii umane. Educatia parascolara se petrece in
mediul socioprofesional prin activitati de perfectionare, reconversie, recalificare
profesionala.
Educatia informala sau incidentala este spontana si difuza, are in vedere ansamblul
influentelor ce se exercita asupra omului derivate din contextul situatiilor cotidiene si
experienta sa de viata. Ea nu isi propune explicit scopuri educative. Prin ea, individual
achizitioneaza informatii, atitudini, valori comportamente, se realizeaza in mediul
familial, petrecerea timpului liber, strada, mijloace de transport, institutii publice,
magazine.
Cele trei forme interactioneaza, iar fiecare dintre ele preia i organizeaz anumite
aspecte ale acestui proces, de aceea principala problema este de a gasi calea de a le
integra pe toate intr-un sistem.
Modalitatea de integrare a tuturor celor trei forme depinde de:
- buna proiectare a educaiei, deci de politicile educaionale i de claritatea
formularii, n favoarea unor valori unanim recunoscute;
- participarea beneficiarilor la proiectarea i la derularea cu succes a activitilor
educaionale;
- valorificarea contribuiei organizaiilor societii civile la derularea proiectului
educaionala al societii(decizii, evaluri, proiectri);
- de creare a unui context favorabil cooperrii i colaborarii. Parteriatul educaional
este un concept nou care percepe schimbari in modul de identificare a nevoilor
4

educaionale, n definirea i realizarea relaiilor educaionale, n comunicarea ntre

actorii educaiei ca persoane dar i ca instituii, n cultivarea unei culturi sociale a
organizatiilor care s cuprinda respectul individului i nelegerea diferenelor
dintre acetia, precum i ideea de dezvoltare instituional-organizaional.

Bibliografie
TAPU, Codrin: Tratat de psihologie umanista sistemica, Ed. Premier, 2006
5

BONTA, IOAN, Tratat de pedagogie, 2001, p.18

CUCO, C, Pedagogie, Polirom, Iai, 2000, p.37