Universitatea Valahia din Târgoviște

Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației

Program de Master: Strategii didactice de comunicare și învățare eficientă

Disciplina: Cultură, etică și integritate academică

Cultură, etică și valori

Coordonator:Pr.lect.univ.dr. Sorin Bute Masterandă: Vasilescu Cristina-Bianca

Anul I

Târgoviște 2021
 Cultură, etică și valori

Cultura cuprinde componente ideale care sunt

credințe,valori,simboluri,modele de acțiune și component material care sunt
reprezentate prin locuințele,îmbrăcămintea,diverse mijloace folosite în
activități,toate acestea constituie exemple importante de comportament și
acțiune pentru tânăra generație in mediul social. Cultura oferă un set de
răspunsuri standardizate pentru tineri în favoarea interacțiunii cu ceilalți
membri ai societății. Ea prescrie cum trebuie să se comporte un tânăr cu
membrii familiei,vecinii,cu necunoscuții, ce atitudine trebuie să adopte la o
înmormântare sau la celebrarea unei căsătorii, cum ar trebui să se comporte
individual când este lăudat sau insultat. Cultura reprezintă pentru membrii unei
societăți ceva normal de care nu-și dau seama decât atunci când intră în
contact cu culturi diferite,nici un om nu poate fi considerat ființă
socială,membru al unei societăți dacă nu aparține unei culturi. Prin intermediul
culturii tânăra generație asimilează totalitatea de valorilor create de omenire și
le transmite ulterior din generație în generație.
Acţiunile culturale din societate constituie un spaţiu adecvat de
socializare pentru tinerii care vor să se manifeste plenar, descoperind un
univers unde se reflectă istoria experienţelor şi a proiectelor de viitor,
informaţii utile pentru viaţă, minte şi învăţătură.
Atunci când vorbim despre etică, ne trec prin minte un anumit
număr de noţiuni: cele ale valorii, datoriei, moralei şi deontologiei. Etica este
un demers care studiază şi analizează conduita umană, tratând despre ce este
acceptabil în conduită. Cultura profesională trebuie să-i ofere omului
posibilitatea de a înţelege consecinţele rezultatelor muncii sale asupra devenirii
sociale. Scopul acestei culturi este de a forma şi a desăvârşi profesionistul în
sensul cel mai profund.
Printre domeniile în care etica profesională este direct legată de
individ şi influenţează viaţa oamenilor este şi domeniul medical. Consider că
meseria de medic este grea, implică multă responsabilitate, multă muncă.
Realizarea profesională vine târziu, după ani grei de studii, examene şi
specializări. Fără o perfecţionare permanentă, medicul nu are şanse de evoluţie
profesională, rămâne un mediocru întrucât în medicină totul evoluează rapid şi
trebuie să fie la curent cu noutăţile. Se presupune că un medic este un om
inteligent, responsabil şi ar trebui să fie şi foarte uman. Un alt exemplu pe care
îl aduc în discuţie este cadrul didactic, care are un rol important în formarea
elevilor. Acesta este factorul determinant în formarea profesională a elevilor, el
având datoria de a ridica standardele valorilor culturale şi morale ale acestora,
şi implicit a societăţii. Pentru a putea realiza educaţia morală, un cadru didactic
trebuie să fie el însuşi un model al conduitei morale.
Termenul valoare este un concept care se sustrage unei definiri
riguroase, întrucât el aparţine clasei conceptelor de maximă generalitate. Mult
mai facilă este adoptarea unei modalităţi fenomenologice de abordare a valorii:
felul în care valorile se concretizează, se manifestă la nivelul vieţii individului.
Din această perspectivă, valoarea este concepută drept trăire, apreciere, ideal
de acţiune, model de viaţă sau de conduită etc. De unde putem spune, fără
riscul de a greşi, că valoarea reprezintă o dimensiune care însoţeşte permanent
existenţa omului. Valoarea ţine de însăşi esenţa omului: omul apreciază mereu,
pozitiv sau negativ, diferite lucruri, de la cele materiale (alimente, peisaje etc.),
până la cele spirituale, precum o piesă muzicală sau un proces educațional. Mai
mult decât atât, se poate afirma că valoarea nu există decât pentru subiectul
care o experimentează. Ca element prin excelenţă spiritual, valoarea este
descoperită de om, atunci când spiritul său se loveşte de un obstacol care-l
pune faţă în faţă cu mizeria condiţiei sale, dar, totodată, cu puterea pe care o
are de a se autodepăşi. Obstacolul este, într-un fel, cel care revelează valoarea,
care o face vizibilă. Trebuie să se producă eşecul pentru ca să aibă loc o trezire
a conştiinţei care începe să perceapă valoarea ca pe o modalitate privilegiată
de salvare sau eliberare. Valoarea devine, în acest sens, un fel de remediu
împotriva mediocrităţii la care ne condamnă existenţa.
Ca atare, este greu de indicat o trăsătură unică a valorilor morale.
Ele au mai multe trăsături: sunt sociale, dar aceasta nu spune prea mult. Putem
adăuga apoi faptul că trimit la sancţiuni sociale, altfel administrate decât cele
cu caracter juridic, care sunt instituţionalizate prin legi şi alte acte normativ-
juridice, cu personal calificat de elaborare şi aplicare a legilor. Toate acestea nu
există pentru valorile morale. Valorile morale sunt senzoriale. Unele dintre ele
convertesc mijloacele în scopuri, altele sunt înnăscute şi nu se învaţă cu
ajutorul unui instructor, care stabileşte penalizări şi recompense. De asemenea,
întrucât ele tind să fie mai uniforme decât alte valori senzorial-estetice,
tendinţa de a le conferi caracter absolut sau divin este mai pronunţată decât
pentru alte valori. Totodată, valorile morale nu se schimbă la fel de repede ca şi
limbajul, deşi au strânse legături cu acesta. Relaţiile valorilor morale cu cele
epistemice sunt de asemenea mai reduse.
Din cele de mai sus rezultă că nu este recomandabilă în explicarea
valorilor morale folosirea unui singur criteriu etic, ferm şi universal valabil.
Fiecare criteriu trimite la opusul său, care îl completează. Absolutul nu rămâne
mereu absolut, ci se relativizează atunci când este privit în dinamica timpului
istoric uman. Relativul nu este nici el numai relativ, fiindcă participă la absolut.