TERAPIE COMPORTAMENTALĂ

PRIN ACTIVITĂŢI CULTURALE

Definiţii

COMPORTAMENT=modalitate de a acționa în anumite împrejurări sau situații;

conduită, purtare, comportare; ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor
prin care se exterorizează viața psihică.

TERAPIE COMPORTAMENTALĂ=un ansamblu de metode psihologice care

vizează să-l ajute pe individ să-şi învingă dificultăţile născute din propriul său
comportament, învăţând fie să îşi modifice acest comportament, fie să perceapă
altfel circumstanţele în cursul cărora se manifestă acest comportament şi astfel să
acţioneze indirect asupra lui.

CULTURĂ= Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a

instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda
cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat)
de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva.
Cultura este un principiu complex de comportament, valori, credinţe, tradiţii şi
artă, care este transmis din generaţie în generaţie. Ea îmbină în om cunoaşterea
binelui şi răului, a ceea ce este acceptat sau neacceptat în societate, jucând un rol
major în conturarea personalităţii şi a comportamentului elevului.

ACTIVITĂŢILE CULTURALE=acţiuni de educare a elevilor prin transmiterea

acestor valori
- activităţile culturale-sub forma unor zile sau săptămâni de competiţii şi
evenimente speciale, festivaluri de cor dans şi teatru, expoziţii de artă vizuală,
expoziţii de creaţii artistice şi artizanat/carte/pictură/sculptură/olărit, evenimente
aniversare, cercuri tematice (de lectură, de ştiinţe), vizionare de piese de
teatru/teatru de păpuşi, film, spectacole, excursii, vizite etc.

 Comportament dezirabil, comportament indezirabil

Comportamentul, în sens larg, desemnează totalitatea reacţiilor adaptative pe
care le execută un organism ca răspuns la stimulii din mediul în care trăieşte.
Din punct de vedere psihopedagogic, comportamentul se referă la ansamblul
reacţiilor şi acţiunilor (motorii, verbale, cognitive şi afective) prin care individul
sau un grup de indivizi răspunde la anumite imbolduri interne sau la diverse
solicitări ale lumii externe . La nivelul persoanei ,, comportamentul apare ca un
traductor de atitudini, cele două categorii aflându-se în raport de complementaritate
: atitudinea este un comportament virtual, iar comportamentul la rândul său, este o
atitudine explicită” precizează conf. univ. dr.Ghe.Tomşa –“Dicţionar de orientare
şcolară şi profesională”.
Comportamentul, de regulă, exprimă atitudini multiple, el fiind rezultanta
configuraţiei totale a atitudinilor. În comportament mai sunt implicate motivele –cu
rol de suport energetic – şi scopurile – ca modele mentale care prefigurează şi
orientează anticipat comportamentul. Comportamentul uman, prin intermediul
scopurilor, se află în strânsă legătură cu conştiinţa şi funcţionează sub controlul
acesteia.
Cercetări în domeniul pedagogiei şi psihologiei au condus la ideea unei
duble determinări a comportamentului uman:
-o determinare internă sau psihofiziologică
-o determinare externă sau socială
-Factorii interni includ, deopotrivă, factori fiziologici-funcţionalitatea glandelor
endocrine, metabolismul, maladii / disfuncţii ale aparatului cardiovascular etc.-şi
factori psihologici – toate procesele şi însuşirile psihice (atenţia, gândirea şi
inteligenţa, afectivitatea) .
-Factorii sociali acţionează asupra comportamentului uman prin mecanisme mult
mai complexe decât factorii interni .
Cercetările de psihologie socială şi psihologia educaţiei atestă faptul că, de
regulă, comportamentul poate fi orientat, într-o direcţie sau alta, prin mânuirea cu
abilitate a factorilor sociali şi apelare la unii factori psihologici. În cadrul factorilor
sociali, un loc aparte îl deţine educaţia. Ea constituie factorul principal al modelării
comportamentului deoarece se bazează pe procese de învăţare şi asimilare a
normelor sociale, pe dobândirea de către copil a unei capacităţi sporite de adaptare
la mediul social.

Cultura în educație presupune realizarea unor activităţi culturale cu o

dimensiune educațională, din convingerea că participarea la actul cultural de la o
vârstă fragedă este benefică, aceasta dezvoltând capacitatea de exprimare și
autoreprezentare, dar și sensibilitatea culturală sau anumite abilități și atitudini, cât
și capacitatea de autoeducare și gândirea critică.
Activităţile culturale vizează cultivarea integrităţii morale a elevilor sub
aspectul conştientizării propriului EU şi al modelării comportamentului ca viitori
membri ai comunităţii sociale. Copilul, ca viitor cetăţean, este iniţiat asupra
drepturilor şi îndatoririlor, a respectului faţă de sine şi faţă de ceilalţi, a
comportamentului activ şi responsabil.
Aceste activităţi presupun un spaţiu comunitar, un context de deschidere
spre ceea ce se doreşte a fi valoare morală, în care să se formeze deprinderi,
conduite, atitudini, un anumit simţ al apartenenţei la destinul grupului (clasei) din
care face parte. Educaţia elevului, în vederea formării unui comportament pozitiv,
este complexă şi de durată, pentru că el este implicat în viaţa socială prin faptul că
este parte integrantă în familie, în grupurile de joc şi de învăţare, dar şi prin
relaţiile specifice pe care el le poate stabili cu instituţiile şi organizaţiile în care
trăieşte.
În colectivele de elevi ne confruntăm cu comportamente indezirabile, drept
pentru care, în demersul educaţional, acţionăm activ în vederea ameliorării
interdependenţei celor trei factori ce deţin o pondere mare în educaţie: ereditatea,
familia, şcoala.
O direcţie importantă în formarea comportamentului dezirabil o reprezintă
activitatea de cunoaştere a elevilor şi abilitarea acestora în cunoaşterea de sine şi
cunoaşterea celorlalţi.
Mediul școlar, în care se desfășoară învăţarea formală, devine și locul de
manifestare al învăţării sociale. Norme, valori, atitudini și comportamente
vehiculate la nivelul comunităţii sau chiar al societăţii, transpar în şcoală şi intră
uneori în contradicţie cu cele promovate – explicit sau implicit–de către instituţiile
de învăţământ. Cultura elevilor este puternic impregnată de realităţile și cotidianul
elevilor, de învăţarea informală și nonformală la care copiii sunt expuși. Valorile
lor, codurile specifice, competenţele informale, sursele de influenţă transpar în
mediul școlar și au efecte pozitive sau negative, care nu sunt însă de neglijat,
pentru că au un impact direct asupra motivaţiei, a procesului de învăţare și a
rezultatelor elevilor.
Școala – ca mediu formal de învăţare – funcţionează în multe cazuri ca un filtru în
ceea ce privește influenţele externe, însă uneori pare depășită de amploarea și
complexitatea fenomenelor la care asistă.
Activităţile culturale presupun identificarea unor elemente pozitive ale
comportamentului, în scopul valorizării lor de către profesori, în beneficiul
elevilor. Pornind de la premisa că o bună cunoaştere a elevilor, cu tot ce le este
specific la nivel individual, dar şi ca grup, poate să-i conducă pe profesori spre
adaptarea procesului educaţional la nivelul, nevoile şi interesele copiilor. Astfel se
pot susţine: motivaţia pentru învăţare, procesul de învăţare în sine, şi, implicit,
rezultatele acestui proces.

Obiective specifice:
-stimularea curiozităţii şi a interesului pentru valorile culturale autentice
-cunoaşterea elementelor de cultură şi civilizaţie
-conştientizarea importanţei instituţiilor culturale şi a activităţilor culturale în
dezvoltarea personală
-familiarizarea elevilor cu mediul ambiental şi social al unei institiţii publice de
cultură
-înţelegerea mesajelor transmise de opere literare/creaţii artistice
-preţuirea realizărilor personale şi ale semenilor
-exprimarea părerilor/impresiilor create de lectură/vizionare/audiţie
-socializarea şi dezvoltarea comportamentelor dezirabile, civilizate
-aplicarea regulilor de comportament civilizat în diverse situaţii
-cultivarea, consolidarea, valorificarea potenţialului creator şi a sensibilităţii
artistice
-dezvoltarea unei atitudini favorabile actului de a dărui/ajutorare/întrajutorare
-formarea deprinderii de a lucra în echipă/grup
-creşterea motivaţiei pentru învăţare a tuturor elevilor
-schimb de bune practici în cadrul unor proiecte educaţionale cu implicarea unor
instituţii de cultură/şcolare
-extragerea învăţăturilor morale în urma vizionării unor materiale educative
-cunoaşterea si perpetuarea valorilor culturale, a obiceiurilor naţionale
-educarea toleranţei în diverse contexte

Loc de desfăşurare: pe lângă spaţiile şcolare şi dotările materiale existente în

şcoli, se pot valorifica resurse din diferite locaţii (biblioteci, muzee, centre
culturale/case de cultură, cinematografe, teatre, galerii de artă etc.).