Curs.

I
Bazele teoretice ale educatiei etice si spirituale
• Etica profesională ca ştiinţă şi disciplină de studiu.
• Legătura eticii cu alte ştiinţe.
• Liniile evolutive ale eticii ca ştiinţă socială.
• Funcţiile eticii
• Morala
• Clasificarea normelor morale
Etica profesională se studiază în şcoala superioară şi este inclusă în planurile de învăţămînt
pentru pregătirea specialiştilor în diverse domenii de activitate profesională. Necesitatea
pregătirii moral-etice a specialiştilor este condiţionată de faptul că soluţionarea problemelor
profesionale este străns legată de valorile morale şi este orientată spre realizarea scopului
profesional cu metode morale. Studierea cursului de Etică profesională contribuie la înţelegearea
mai bună a calităţilor profesionale şi personale de care trebuie să dea dovadă angajatul.
Acest curs este consacrat schimbării modului de a gîndi şi de a educa. Etica profesională
este o disciplină ştiinţifică aplicativă care studiază morala profesională. Obiectul de studiu al
eticii profesionale este morala profesională.
Un viitor cetăţean este dator să cunoască profund problematica lumii contemporane, să ştie
a selecta şi ierarhiza valorile culturale, conţinuturile şi metodele noi de educaţie morală, etică
apelînd la bunul simţ, etică şi practica axiologică.
Etica profesională, ca disciplină universitară se alimentează din mai multe ştiinţe
(pedagogie, filosofie, psihologie, istoria pedagogiei, sociologie, religie). Fenomenul formării
moralei, moralităţii şi a comportamentului nu ar putea fi explicate dacă nu ar fi acceptate valorile
autentice ce ţin de credinţă. Astfel, în centrul gîndirii idealiste se vor focaliza valorile sacre,
fundamentale, naţionale şi general-umane.
Una dintre transformările pozitive care au loc în prezent în societatea noastră constă în
faptul că a părut posibilitatea ca omul să gîndească şi să acţioneze liber, adică să vorbească, să
scrie şi să activeze în vederea ideologiei educaţiei. Este vorba de o revenire la valorile
fundamentale, la o personalitate ce poate fi educată moral şi spiritual în contextul cultural. Ideea
libertăţii în educaţie, precum şi în educaţia etică, nu este nouă nici în istorie, nici în pracica vieţii.
Etica, în calitate de ramură a filosofiei, s-a conturat încă din antichitate, studiind norme,
principii, valori, idealuri morale.
Etica în calitate de teorie studiază realitatea obiectivă şi ideală şi stabileşte, cu ajutorul unor
metode specifice de cercetare, idealul pe care umanitatea trebuie să-l promoveze.
Notiunea etica provine de la cuvintul grecesc „ethos” ceea ce inseamna morav(narav),
caracter.Aristotel a creiat adjectivul etic pentru a elucida o clasa specifica de calitati umane
numite de el „virtutii etice ”, dupa Aristotel aceste virtutii reprezinta facultati ale caracterului,ale
temperamentului care mai sunt numite calitati spirituale.
Ce este etica
"Dictionarul explicativ al limbii romane", prin editia sa din 1975 defineste etica ca fiind:
"stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorica, cu
continutul lor de clasa si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala
corespunzatoare unei anumite clase sau societati"
O intelegere a eticii este critica pentru noi ca indivizi, pentru ca o etica sanatoasa reprezinta
insasi esenta unei societati civilizate. Etica este fundatia pe care sunt cladite toate relatiile
noastre. Ea inseamna ansamblul nostru de a ne relationa fata de patroni, fata de angajati, de
colegi, de clienti, de subordonati, de furnizori, fata de comunitatea in care ne aflam si unii fato de
altii. Etica nu se refera la legaturile pe care le avem cu alte persoane - toti avem legaturi unii fata
de altii - ci la calitatea acestor legaturi.
Studierea eticii ca disciplina practica -numita si "etica aplicata"-, ca ultim curent in abordarea
acestei stiinte, a avut o contributie foarte importanta în toate domeniile.

1
 Pe parcursul ultimilor două secole, etica socială a început să degradeze. Dacă pînă în sec.
XX, etica presupunea respectarea celor mai neînsemnate cerinţe, norme ale conduitei, după anii
20 acestea au început să fie desconsiderate, nu mai stîrneau mîndria, ci mai curînd dispreţul şi
neglijenţa. Lipsa de respect, gesturile şi atitudinile ofensatoare, comportamentul grosolan devin
din ce în ce mai la modă, iar politeţea este considerată o slăbiciune omenească. Mijloacele mass-
media propagă brutalitatea şi violenţa. Din păcate aproape că nu se mai respectă normele
disciplinare, comportamentul civilizat, amabilitatea, toleranţa, consideraţia. Degradarea
manierelor, reprezintă azi o problemă educativă. Salvarea constă în revenirea la educaţia în
credinţă şi cultură.
Conţinutul filosofic şi ştiinţific al eticii îşi găseşte argumentare în sistemul de valori,
concepţii, norme morale, idealuri, sisteme filosofice.
Este dificil a înţelege idealul şi normele morale pe care le analizează etica profesională fără
a pătrunde în esenţa valorilor.
Fenomenul valorii a fost studiat şi explicat încă din cele mai vechi timpuri. (Valorile sunt
nişte bunuri materiale sau spirituale ce produc satisfacţie, asigură eficienţă (L:Blaga)). Valorile
au stat şi vor sta la baza culturii omului şi deci la baza educaţiei lui. Clasificarea valorilor a
constituit una din problemele de principiu ale sistemului educativ.
Dacă nu vom stabili asupra căror valori este necesar să-şi concentreze eforturile un sistem
educativ performant, nu vom reuşi să creăm un ideal educativ modern. Este actuală tendinţa
educaţiei pentru valori prin valori.
Sfidările şi schimbările tot mai numeroase ale spaţiului social cer mai insistent eficacitate şi
performanţe ale actului educaţional. Marile probleme cu care se confruntă omenirea cer o
rezolvare urgentă prin aplicarea celor mai eficiente mijloace şi forme de educaţie umană. Se cere
menţionată sporirea rolului disciplinelor umaniste şi creşterea interesului cercetătorilor faţă de
acestea: filosofia, pedagogia, psihologia, educaţie etică, educaţie religioasă etc..
Criza de valori, abandonarea valorilor tradiţionale ale educaţiei, lipsa unui sistem axiologic
de educaţie prin valori şi pentru valori şi criza de conştiinţă morală etică şi spirituală în societate,
a adus şcoala şi educaţia morală în faţa imperativelor lumii contemporane, cerînd identificarea
celor mai potrivite teme de educaţie.
Functiile eticii
Exista mai multe functii ale eticii:
1. Functia cognitiva(de cunoastere)- este functia principala deoarece celelalte functii nu pot
fi realizate adescent decit cu conditia realizarii ei, ea se poate realiza pe 3 trepte succesive:
• Descriptiva -sistematizare a datelor vietii morale cu anumite tipologii sau tipuri de
atitudini morale,relatii morale sau virtutii morale.
• Analitico-Sintetica-ea presupune o analiza a conexiunilor interne si externe ale
diferitelor fenomene morale,pleaca de la o analiza globala si descopera toate
componentele morale specifice.
• Explicativa – factorii care explica geneza,structura,tipurile,progresul moral si
perspectivele acestui progres.
2. Normativa sau Axiologica (Valorile)- Exista un sir de modalitati de realizare a functii
axiologice sau normative.
• Neutralitatea sau obiectivismul stiintific-care are pretentia ca descrie si explica
faptele pure fara sa ecranizeze puritatea cu posibile aprecieri ale ei.
• Estetismul amoral- reprezinta o varianta mai subtila a neutralitatii.
• Pluralismul moral-prezent in doctrinele eticii care selecteaza doar valori morale
pozitive,doar formele binelui ignorind variantele raului.
• Dogmatismul etic- orientarea dogmatica prezinta sfera valorilor, a faptelor ce
stirnesc dorinta,tine de necesitate,deci tine de trebuie pentru ca trebuie.
3. Persuasiva(de convingere)- aceasta functie se realizeaza in discursul etic, si prin
realizarea primelor 2 functii.

2
 4. Functia educativa-este dezvaluita de Platon,Aristotel,ea antreneaza direct respectul si
practicarea lui.Cunoasterea binelui avind un efect nemijlocit educativ.Dupa Aristotel moralitatea
indivizilor are doua izvoare:
• Cunoasterea binelui
• Experienta repetata si fixata in obisnuinta.

Ca rezultat posibilitatile formative ale eticii sunt reale dar sunt concomitent limitate deoarece
sunt conditionate de un sir de factori:
• Etica numai explica,orienteaza,dezvolta in fon prealabil de moralitate.
• Omul este educat de familie, mass-media,şcoală, societate(grup) fiind orientat convergent
si in acest sistem global,etica este doar o componenta functionala.
• Exista unor modeli reale de comportament intruchipate in caractere fiind o confirmare a
moralitatii colective reale, module de comportament sunt si o ilustrare a unei moralitati
superioare posibile si neesare unei colectivitati.
• Posibilitatile formative sunt conditionate de însăşi natura demersului etic.

Ce este morala

1. MORALA - NORME,REGULI,PRINCIPII.
2. ETICA - STIINTA DESPRE FILOSOFIA MORALA.
Avînd ca obiect de studiu morala, etica determină ansamblul de valori, norme, reguli şi
principii morale care ghidează conduita omului în viaţa personală, socială şi spirituală conform
cerinţelor vieţii morale, spirituale, profesionale.
"Dictionarul explicativ al limbii romane", prin editia sa din 1975 defineste morala ca fiind:
"ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de
colectivitate, si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica". In
Dictionarul limbii franceze "Petit Robert", prin editia sa din 1982 defineste morala ca fiind:
"stiinta binelui si raului; teoria actiuni umane in calitatea ei de a fi supusa datoriei si au ca scop
binele; ansamblul de reguli de conduita considerate de o maniera absoluta; ansamblu de reguli
de conduita care decurg dintr-o anumita conceptie despre morala".
Thomas Maltus preciza in "Principles of Political Economy" (1820), ca "Economia politica
are cu mai multe relatii cu morala si politica decat cu stiintele matematice".
La baza moralei stau cateva principii: principiul demnitatii, principiul responsabilitatii,
principiul libertatii, principiul solidaritatii, principiul dreptatii si principiul caritatii.

Clasificarea normelor morale

Sunt norme morale GENERALE sau UNIVERSALE. Ele sunt durabile in timp se regleaza
toate tipurile de relatii si de activitati umane(de ex. sincer,curajos,demn,generos,bun.) Un alt tip
de norme morale sunt NORMELE PARTICULARE..Ele sunt cele ce se adreseaza unor grupuri,
ele poseda o anumita variatie in timp,difera de la familie la familie reglind tipuri de relatii, in
cadrul lor se inscriu normele privind viata de familie,normele morale ale muncii,normele privind
diverse activitati profesionale (etica pedagogica,etica medicala).
NORME SPECIALE- se adreseaza unor grupuri restrinse sau vizeaza relatii specifice sau
ocazionale(norme de protocol,norme de comportare civilizata in lume si societate).Rezulta ca
normele morale sunt niste norme sociale ce ce regleaza comportamentul omului in societate,
respectarea lor este asigurata de forta opiniei publice de convingerele interioare ale personalitatii
ce se intemeiaza pe reprazentarile adoptate de societate cu privire la bine,rau,virtutea,viciu,etc

3
Tematica pentru lucrarea finală (eseu 4-7 pagini):
1. Teoriile etice ale antichităţii
2. Individualitatea spirituală a lui Socrate
3. Recomandările lui Quintilianus privind etica conduitei
4. M.Montaigne despre calităţile morale.
5. Problemele moralei în sistemul educaţional al lui I.Comenius.
6. Contradicţiile în concepţiile despre educaţia morala în opera lui J. J. Rousseau.
7. Idealul moral în moştenirea lui I. Pestalozzi.
8. Analiza comparativă a concepţiilor de etică a iluminiştilor germani şi francezi.
9. M. Eminescu despre valorile morale.
10. Aplicarea principiilor nonviolenţei şi al bunavoinţei la şcoala de la Iasnaia Poliana a lui
L. N. Tolstoi.
11. Concepţiile lui Aristotel despre dobîndirea virtuţilor
12. Educaţia morală în viziunea lui John Locke
13. Interpretarea influenţei mediului social asupra formării individului în lucrările lui D.
Cantemir.

Bibliografie orientativă

1. Baldrige Letiţia. Codul manierelor în afaceri. Bucureşti, 1996.

2. Cozma Carmen. Elemente de etică şi deontologie. Iaşi, 1997.
3. Craighead JU.Prima impresie. Cum să ne îmbutăţim imaginea, Bucureşti, 2000.
4. Gîfu Ion Ovidiu. Prelegeri de etică, Craiova, 1997.
5. Etica- Filosofia Binelui şi Ştiinţa moralei. Bucureşti, 1996.
6. Leonardescu C. Etica şi conduita civică, Bucureşti, 1999.
7. Mareş Nicolae. ABC-ul comportării civilizate. Chişinău, 1992.
8. Marinescu Aurelia. Codul bunelor maniere astăzi. Bucureşti, 1995.
9. Mîndîcanu V. Etica şi arta comportamentului civilizat, Chişinău, 2001.
10. Rogojanu A. Deontologia comunicării, Bucureşti, 2005, 125 p.
11. Barna, A. Autoeducaţia. Probleme teoretice şi metodologice. Bucureşti 1995
12. Coruţ, P. Arta educaţiei. Miracol, Bucureşti 1994
13. Mîndîcanu, V. Cuvîntul potrivit la locul potrivit. Chişinău 1997
14. Papuc, L.., Straban, N., Gălăuză pentru studenţi şi oameni de afaceri. Chişinau 1999
15. Гусейнов А.А., Апресян Р. Г. Этика. М., 2003
16. Егоршин А.П. Управление персоналом. – Н. Новгород: НИМБ, 1999
17. Психология и этика делового общения. Ред. В.Н. Лавриненко М., 2003.
18. Уткин Э. Этика бизнеса. М., 2000
19. Фрюминг Р., Лаком Ж. Взаимодействие ради результата: практикум делового
общения. - Ростов/Д: Феникс, М.: Зевс, 1997
20. Чиненный А.И., Стоян Т.А. Этикет на все случаи жизни. - М.: Гном-пресс, 1997
21. Шейнов В.П. Психология и этика делового контакта, - Минск: Амалфея, 1997
22. Шрейдер Ю.А. Этика: Введение в предмет. - М.: Текст, 1998
23. Этика и психология менеджмента. Р.Д., 2002.