Drumul către autenticitate: de la valori spre comportamente?

Conf. dr. habil. Horațiu CATALANO

horatiu.catalano@ubbcluj.ro

Necesitatea Programului Educațional Național de Educație pentru valori: joc,

respect și bucurie
Programul în sine este o oportunitate potrivită pentru reconfigurarea
atitudinilor profesionale privind educația pentru și prin valori în contextul ET, iar
implicațiile programului sunt multiple. Este deosebit de importantă raportarea
atitudinală a fiecărui cadru didactic la un sistemul axiologic dezirabil din punct de
vedere social, profesional și emoțional. În funcție de arhitectura personală a valorilor
la care aderă, profesioniștii din educația timpurie pot regla axiologic comportamentele
și acțiunile copiilor în direcția dorită. Nu trebuie să neglijăm atitudinile și acțiunile
părinților privind educația pentru valori, măsura în care aceștia susțin și o promovează
în contextul educației informale.
Un prim pas în educația pentru valori este ca profesorii să dezvolte o percepție
clară a propriilor atitudini și comportamente mandatate axiologic. Valorile pozitive și
căutarea sensului acestora trebuie să fie plasate în centrul procesului didactic, astfel
încât educația în sine să fie valorificată.
Educația pentru valori este o practică educațională care inspiră și dezvoltă valori
pozitive în grădiniță, alături de gândirea critică, imaginația, conștientizarea de sine,
abilitățile intrapersonale și interpersonale etc.
Valorile promovate prin intermediul instituției școlare pot fi abordate dintr-o
dublă perspectivă: științifică și metodică/didactică. În plan didactic, prezența sau
absența educației axiologice este dată de atitudinile cadrelor didactice, dar și de cultura
organizațională. Din perspectivă științifică, dezvoltările recente din științele educației,
sociologie, psihologie socială etc. pot contribui semnificativ la îmbogățirea și înnoirea
conceptului în sine.
 Care este contextul social actual? Este el dispus acceptării și promovării
educației axiologice?

Trăim vremuri periculoase! Societatea contemporană este una în care toleranța

la senzațiile negative este într-o scădere accelerată. Într-un ritm alert, nonaxiologic,
părinții, profesorii și elevii sunt angrenați într-o cursă infernală spre performanță.
Aproape totul este imediat accesibil, iar consecințele acestei realități se transformă în:
superficialitate, stres, nerăbdare, agresivitate etc.
Ritmul unei vieți accelerate este dat de evoluția fără precedent a tehnologiei sau
de multiplicarea într-un ritm amețitor a rețelelor sociale. Ambele au contribuit
substanțial la alterarea ritmului de dezvoltare naturală în timp și în spațiu. Mediile
virtuale fac ca aproape totul să fie livrat rapid, iar problemele apar atunci când creierul
copiilor se obișnuiește cu acest ritm alert de oferire a recompensei, iar în viața reală
procesul de învățare este mult mai lent și cu recompense mai puține.
Atât copiii, cât și părinții nu mai au răbdare să li se ofere răspunsuri sau soluții
viabile venite din partea specialiștilor validați și încep să le identifice singuri, făcând
apel la „soluțiile influencerilor părerologi”, mulți dintre ei analfabeți funcționali, dar cu
toate acestea, „părerile” lor indezirabile în sine, lipsite de valori, bonificate masiv de
urmăritori, conform unor principii evoluționiste, devin treptat dezirabile.
În opinia noastră, informațiile circumscrise nevoilor de instruire la care au acces
copiii și părinții sunt necenzurate și nevalidate științific și, de cele mai multe ori, lipsite
de substrat axiologic. De aici, volatilitatea acestora și riscul unui „consum” de sfaturi
didactice „nesănătoase” care poate avea efecte negative în formarea personalității
copiilor.
Mulți dintre părinți doresc ca formarea deprinderilor de scris, citit, calcul mental
etc. să se realizeze cât mai de timpuriu, cu gândul la competiția în care îi înscriu pe
copii, fără voia lor, pe o arena a vieții în care ei sunt niște actori care joacă rolurile pe
care le impun adulții, fie părinți, fie profesori. Desigur că, și în acest context se face apel
la diferite tutoriale existente în mediul virtual, dar nu toate sunt lansate în acest spațiu
de către profesioniștii din domeniul educației care dețin competențele metodice
necesare, iar în privința valorilor pe care le promovează putem discuta. În opinia
noastră, internetul oferă o falsă scurtătură spre erudiție, care în realitate presupune
atașamentul față de valori cum ar fi: responsabilitatea, adevărul științific, cinstea,
corectitudinea, onestitatea etc.
Există o cultură a fricii care s-a generalizat sub presiunea concurenței dintre
părinți, dar și a unei presiuni sociale crescute. Teama că proprii copii nu vor face față
ritmului impus de instituția școlară este tot mai frecventă în rândul părinților.
Întrucât, societatea în care trăim este din ce în ce mai secularizată, ignoranța a
devenit o virtute, iar valorile spirituale au căzut în derizoriu.

Care este arhitectura personalității în privința relației educație-valoare?

Personalitate: temperament + caracter + aptitudini
Caracter: latura relațional-valorică a personalității; trăsătură volitivă +
atitudine stabilă= raportarea corectă la sistemul axiologic
Atitudinea are două laturi: una orientativă, formată din elemente motivațional-
afective și intelectuale, dar și alta volitivă formată din elemente acționale.
În funcție de cele două laturi, pot fi identificate atitudini stabile orientate:
- față de sine: autonomie (cognitivă, emoțională, comportamentală, axiologică),
demnitate, exigență față de propria persoană sau, din contră, umilință, neîncredere
- față de ceilalți: sinceritate, bunătate, altruism, exigență sau minciună, răutate,
egoism, toleranță
- față de profesie: punctualitate, corectitudine, interes, spirit de inițiativă sau
nepunctualitate, incorectitudine, dezinteres, indiferență
- față de societate în ansamblul ei: patriotism, internaționalism sau ura față de
patrie, antisemitism, rasism

Cine influențează decisiv reperele acțional-valorice?

 Sistemul personal de valori se fundamentează pe influențele primului mediu de
viață, familia. Experiențele de viață trăite în familie au fundament cultural, iar acestea
vor determina ceea ce credem fiecare că este un comportament pozitiv. Este important
să reținem că, dacă adulții au sentimente pozitive față de sine, vor putea să accepte
mai bine comportamentele copiilor.
La naştere, copilul regăsește un anumit mediu fizic, geografic, tehnologic,
spiritual, economic etc. în care mentalitățile deja formate sunt valorile percepute ca
linii de forţă majoră care impun un model real. Grădinița dorește un model ideal care
se va lupta cu modelul real configurat în familie. Aici apare diferența dintre socializare
și educație. Concret, noi ca profesioniști le explicăm, îi încurajăm, uneori îi constrângem
spre conduite dezirabile prin educație, dar el observă că aceste norme de tip valori sunt
încălcate frecvent de către părinți, ceea ce e socializarea primară.
Prin educaţie profesorii se străduiesc să transmită anumite valori şi norme
sociale, prin socializare se preiau şi cele nedorite, indezirabile, chiar dacă socializarea
poate fi explicată în termeni de interiorizare a valorilor. Însă, întrucât copiii provin din
familii diferite, influenţele socioculturale sunt eterogene.
În societatea contemporană numeroase valori, norme, atitudini şi stiluri de viaţă
sunt din ce în ce mai generalizate și acceptate pe întreaga planetă.
Valorile se fundamentează pe sentimente, iar senzațiile, gândirea și voința sunt
condițiile, ocaziile în care se manifestă valoarea. De aici, relativitatea perceperii
valorii.

Cum aliniem prin judecată comportamentele umane la valorile dezirabile?

Judecata reprezintă fundamentul valorilor. Valoarea se reflectă în relația
dinamică dintre un subiect și un obiect, existent sau inexistent. Un lucru are valoare
când poate satisface o trebuință unui subiect. Astfel, obiectului îi atribuim valoare prin
simpla prezență.
 Cum diferențiem dorința de valoare?
Dorința este trecătoare, iar valoarea are o anumită constanță. Un exemplu
concludent este tendința, văzută ca dorință, adulților de a „școlifica” educația timpurie.
Majoritatea politicilor educaționale pun în prim plan reforme care plasează în centrul
interesului performanța academică măsurată prin teste standardizate înainte de a se
centra pe starea de bine și pe implicarea copiilor în joc, demersuri încărcate de
semnificații și implicații axiologice. Cu toate că majoritatea țărilor lumii agreează
testările standardizate, copiii sunt supuși unor experimente sociale și se află sub o
presiune extraordinar de mare, iar studiile ne arată că acest lucru nu a crescut calitatea
educației, ci a contribuit la devalorizarea acesteia. Educația timpurie va fi ancorată în
valori de tipul profesionalismului, colaborării, echității, empatiei, stării de bine etc.,
doar atunci când se va construi pe o fundație numită joc.

Valorile se exprimă în atitudini?

Valorile ocupă un loc central în arhitectura personalităţii umane şi ghidează
atitudinile, judecăţile şi comportamentele. Diferenţele ar decurge în primul rând din
faptul că o atitudine se referă la un complex de convingeri față de un obiect sau de o
situaţie, pe când o valoare se referă la o singură convingere, însă una de mare
generalitate.
Polaritatea atitudinilor unui individ se conexează cu orientarea valorică
(pozitivă, negativă sau neutră) a personalităţii sale. Atitudinile au rol de direcţionare şi
dinamizare a comportamentului individului; ele reprezintă un vector general de natură
afectivo-cognitivă în orientarea valorică a personalităţii.
Sistemul de valori este asemenea unei schiţe de proiect pe care o urmărește un
arhitect. Numai acea parte a schiţei care este imediat în atenția viitoarei construcții
este consultată, restul fiind ignorat pentru moment. Diferitele subseturi ale schiţei sunt
activate în diferite situaţii sociale.
 Există riscul ca basmul să fie o sursă de nonvalori?
În opinia unor cercetători ar există motive întemeiate ca basmele să îi sperie pe
copii și să promoveze o serie de atitudini, acțiuni și comportamente indezirabile ale
diferitelor personaje. În multe dintre acțiunile personajelor, pentru a-i învinge pe cei
mai puternici, cei slabi devin vicleni, șmecheri, șireți, duplicitari, ipocriți, prefăcuți etc.,
or aceste atitudini nu coincid cu normele axiologice de natură umană, socială, etică sau
spirituale care stau la baza formării unei personalități armonioase. Mai mult pot apărea
conflicte între două sisteme de valori, cele ale basmului și cele promovate de familie,
iar justificarea lor poate fi provocatoare pentru cadrele didactice.
Personaje ca, Făt-Frumos care ajunge uneori să învingă prin metode indezirabile
sau Capra cu 3 iezi, care îți face singură dreptate și care are în preajmă personaje
negative ale căror fapte sunt adesea extrem de agresive. Și în Scufiţa Roşie ne întâlnim
cu violenţa, dar și Hansel şi Gretel sugerează violență atunci când vrăjitoarea are
comportamente extreme. Cu toate acestea, nu negăm valoarea educativă în sine a
basmelor, iar ca dovezi pot fi invocate rezultate ale unor studii care indică faptul că acei
copii care au audiat un basm în care personajul violent este pedepsit au
comportamente mai puțin agresive, în comparație cu copiii care au ascultat basme ale
căror comportamente agresive au fot ignorate. Sunt și autori care sunt de părere că
basmele îi pot „ventila emoțional” pe unii dintre copii, mai mult, chiar ar contribui la
creșterea rezilienței emoționale a acestora, putând fi considerate strategii de coping.

Care dintre valori ar trebui reconsiderate?

Suntem în preajma unui fenomen îngrijorător care se circumscrie pierderii
identității naționale: limba română, patriotismul, credința, istoria națională. Educația
are ca deziderat major „recuperarea” valorilor naționale.
 Sentimentul de identitate națională este intim fiecărei persoane și este
dependent de procesul de interiorizare a reperelor identitare: limba vorbită, practicile
sociale, simbolistica locală, comunitară sau de stat, cultura, muzica, bucătăria, istoria
etc.
Riscuri: diluarea limbii române ca urmare a acceptării unor cuvinte din alte limbi,
fenomenul migrației circulatorii care crește riscul semilingvismului, alterarea
conținuturilor istoriei naționale, fenomenul secularizării actualei generații, înlocuirea
accelerată a produselor gastronomice tradiționale românești cu mâncăruri fără istorie
gastronomică, fără vârstă și fără cultură.
Educația pentru valori trebuie să pună accent pe conservarea moștenirii noastre
culturale și să se ia în considerare profilul socio-istoric al poporului român. Făcând
comparație cu hamburgerul standardizat sau puiul prăjit, care arată la fel peste tot în
lume, educația de tip fast nu este preocupată de calitatea procesului de învățământ, ci
de produsul final standardizat, adică de rezultatele pe care elevii le obțin la evaluări.

Reflecții:
A saluta o persoană cunoscută este o valoare sau este o normă socială?
Valoarea „curăţenie" este mai accentuată la copiii din familiile modeste sau la
cei din clasa mijlocie?
Putem stabili în mod logic o ierarhie a valorilor ? Adevărul este mai important
decât libertatea?
Cum gestionăm triada valoare-nonvaloare-pseudovaloare?
Care este „valoarea” minciunii prin omisiune ca nonvaloare în educație ?