ETICA DATORIEI ÎN PROFESIA

DE PROFESOR
COORDONATOR: MASTER, LITERE,ANUL I
CRISTINA CÎRTIȚĂ-BUZOIANU EVA DIANA-ȘTEFANIA
GRĂDINARU MIHAELA
PĂTATU OTILIA
URSU LAVINIA
TERMENUL DE ETICĂ PROVINE DIN CUVÂNTUL GREC “ ETHOS” CARE SE
TRADUCE PRIN: “FELUL SAU MANIERA DE A FI”.
Domeniul eticii denumit și filozofia moralei, presupune sistematizarea,
recomandarea conceptelor de comportare corecta cât șiapărarea acestora.
Scopul acestui domeniu este de a descoperi și a introduce principiile prin
care caracterul și actiunea umanăsă poată fi judecate.

 DICȚIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII

 Dicționarul WEBSTER definește
etica astfel:
- Disciplina care ne pune față în față
cu ceea ce este bun și rău, cu datoria
și obligația morală;
- Un set de principii și valori morale;
-Teorie sau un sistem de valori
morale;
-Principiile care guvernează
comportarea unui individ sau a unui
grup;
ROMÂNE arată că: “ Etica este știința
care se ocupă cu studiul principiilor
morale,cu legile lor de dezvoltare
istorică,cu continutul lor de clasă și cu
rolul lor în viața socială.”
Etica reprezintă deasemenea: “Totalitatea
normleor de conduită morală și
corespunzătoare ideologiei unei anumite
clase sau societăți”sau “MORALA”.
Același dicționar arată, referitor la
originea cuvântului “etică”, faptul că
acesta provine din limba franceză
“etique” sau din latinescul “ethicus”.
 TIPURI DE ETICĂ
 Etica normativă are în vedere prescrierea de norme pentru
comportamentul individual al omului, dar și pentru organizarea morală
a vieții sociale;
 Etica descriptivă prezintă modul în care oamenii se comportă și/sau ce
fel de standarde morale adoptă;
 Etica explicativă;
 Etica explicată sau etica profesională studiază aspecte particulare ale
problematizării etice din perspectiva unor anumite profesii. Etica
explicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să
analizeze filozofic cazuri,situații, dileme relevante pentru lumea reală.
Printre aceste discipline se enumără etica tehnologiei
informației, etica bunăstării animalelor, etica în afaceri, bioetica, etica
medicală, etica mediului, etica cercetării știintifice, etica în politicile
publice, etica relațiilor internațioale, etica mijloacelor de informare.
 DATORIA
“Datoria desemnează conceperea de către o
personalitate a necesității imperioase a îndeplinirii a
ceea ce poruncește idealul moral, a ceea ce reiese din
idealul moral”.
Datoria aflată în strânsă legătură cu dreptatea,
libertatea și responsabilitatea contribuie la susținerea
competenței în exercitarea profesiei.
Datoria este necesitatea de a îndeplini o acțiune din
respect pentru lege, moralitatea fiind modul acțiunii
din datorie.
 ETAPELE DATORIEI
Pentru a deveni funțională, datoria presupune
următoarele etape:
- interiorizare datoriei(recunoașterea,
raționalizarea ei);
- dobândirea sentimentului
datoriei(consimțământul cu privire la normă,
lege);
- alegerea în cunoștință de cauză(respectul
față de datorie);
-acțiunea din datorie( respectul și
îndeplinirea datoriei);
CLASIFICAREA DATORIEI
1. DATORIA FAȚĂ DE NOI ÎNȘINE:
menținerea integrității și urmarea
căii dictate de conștiință reprezintă
de cele mai multe ori cea mai bună
soluție pe care o adoptăm.Trebuie să
menținem însă echilibrul între
interesul personal și cel profesional
astfel încat să evităm eventalele
conflicte.
2. DATORIA FAȚĂ DE CLIENȚI: de cele
mai multe ori considerăm că trebuie
să acționăm în funcție de cei pentru
care lucrăm, care ne plătesc serviciile
sau avem un contract semnat. Chiar
și în situațiile în care aceștia nu își
îndeplinesc obligațiile față de noi,
trebuie să avem în vedere datoria
față de aceștia în decizia asupra
acțiunii pe care o vom întreprinde.
3.DATORIA FAȚĂ DE ORGANIZAȚIE SAU
FIRMĂ: loialitatea față de companie
reprezintă de multe ori un reper moral în
luarea deciziilor.Demascarea acțiunilor
sau a persoanelor care dăunează
reputației organizației constituie o
provocare continuă pentru angajați în
vederea demonstrării fidelității.
4, DATORIA FAȚĂ DE COLEGII DE BREASLĂ:
reprezintă o obligație pe care un
profesionist trebuie sa și-o asume față
de cei care practică o muncă
asemănătoare. Există categorii unde
putem vorbi despre solidaritate de
breaslă dar și categorii în care aceasta
este percepută ca o decizie conjucturală.
5, DATORIA FATA DE SOCIETATE : a
căpătat dimensiuni din ce în ce mai
importante în cadrul eticii aplicate luând
forma responsailității sociale.
 DATORIILE MAI POT FI:

 LARGI- CÂND IMPLICĂ ȘI

MANIFESTAREA
 STRICTE-PENTRU CARITĂȚII, A
DREPTATEA SIMPLĂ; GENEROZITĂȚII ȘI
FILANTROPIEI PE CARE O
RECOMANDĂ RELIGIA
MAI DES.
 CODUL ETIC AL DASCĂLULUI
VIAȚA PROFESIONALĂ a
individului reprezintă o
 PROFESIUNEA structură complexă în care
REPREZINTĂ: “o ocupație, omul apare ca o personalitate
cu multiple valențe: el este
îndeletnicire, cu caracter
membru al unui colectiv, este
permanent pe care o
participant activ la realizarea
exercită cineva în baza unor relații morale, el
unei calificări stabilește relațiile sociale cu
corespunzătoare.” ceilalți oameni.
În cadrul muncii, eticul are un
loc foarte important, fiind
implicat în conștiința și
conduita profesională a
fiecăriu individ.
În întreg procesul INSTRUCTIV-EDUCATIV, profesorul are rolul de CONDUCĂTOR,
în munca de DIRIGINTE trebuie să conducă activitatea unei clase, să le acorde
elevilor asistență în diferite probleme personale și sociale.

 Calitățile etic, cuprinse în “STATUTUL CADRELOR

DIDACTICE” implică aptitudini de competență, de
transfer, de convingeri, de disciplină, de autoritate, de
responsabilitate și altele. CADRUL DIDACTIC trebuie SĂ
STIMULEZE creativitatea elevilor, să le dezvolte
aptitudinea gândirii și de cunoaștere. El trebuie să
devină un MEDIATOR al științei, al omeniei.
A fi PROFESOR înseamnă a practica social funcția de
educator.
A fi PROFESOR înseamnă “a educa în primul rând
tânăra generație, dar și pe toți ceilalți și în același timp a
te educa pe sine”.
 TACTUL PEDAGOGIC
 TACTUL PEDAGOGIC este o
formă de manifestare a
tactului care apare numai
în activitatea comună în
interacțiunea dascăl și elev.
TACTUL PEDAGOGIC
reprezintă “grija cadrului
didactic pentru a nu leza
demnitatea elevului și a-l
influența educativ sau
instructiv în chip ingenios,
fără duritate și evitând
conflictele”.
 Profesorul trebuie să se
comporte cu tact
pedagogic în interesul
îndeplinirii conștiincioase
a obligațiilor umanitare
înscrise în codul propriei
sale profesiuni, deoarece
numai astfel va putea
dobândi deplina
mulțumire și sadisfacție a
activității lui pedagogice.
 ANALIZĂ CAZ POZITIV
“Profesorul înainte cu câteva zile că va da un test. În urma testului, un elev, al
cărui părinți sunt bine-cunoscuți pentru statutul pe care îl dețin a luat o notă
destul de mică. Mama elevului, nefiind mulțumită de această notă, care, spre
părerea ei, nu reflectă cunoștințele fiului, decide să ia legătura cu profesorul
respectiv. Deși nota nu a fost justificată mama elevului îi propune
profesorului ca, în schimbul unei sume să transforme această notă într-una
mai mare. Profesorul a refuzat, sugerându-i mamei să-și ajute fiul pentru a se
pregăti mai bine, astfel încât, la următorul test să ia o notă mai mare.
Totodată profesorul i-a făcut cunoscut faptul că va face reclamație. ”
În cazul de față acțiunea profesorului este una justificată, întrucât și-a
respectat una dintre datoriile profesiei, și anume aceea de a fi corect.
Profesorul nu numai că dă elevului nota pe care o merită, în ciuda faptului că
părinții au o anumită reputație, ci și refuză să se lase corupt. Indiferent de
statutul elevului, profesorul este de neclintit în ceea ce privește
corectitudinea. El nu se lasă convins de către mama copilului și alege să-și facă
datoria, de a nota corect elevii. Acesta reprezintă UN CAZ FERICIT, în care
dascălul are simțul datoriei profesionale. Din păcate cei mai mulți profesori
care se află în aceeași situație aleg să încalce codul etic și să se lase CORUPȚI.
 ANALIZĂ CAZ NEGATIV
“12 profesori de la LICEUL “ION IONESCU DE LA BRAD” din județul Neamț au fost
condamnați, printr-o sentință pronunțată de Judecătoria Roman, la un an și trei luni
de închisoare cu suspendare pentru fals intelectual în formă continuată.Aceștia au
trecut în catalog note fictive și nu au semnalat toate absențele elevilor de la seral. ”
La proces, cei mai mulți profesori au declarat că nu sunt vinovați, că nu i-au
notat pe elevi fără ca aceștia să fie prezenți la ore și că notele dar și absențele erau
trecute inițial într-un carnet sau pe foi, mai apoi în catalog. Singurul lucru care
diferă în mărturiile profesorilor este metoda de evaluare a elevilor.
O profesoară de engleză a declarat în instanță că nu poate dovedi că elevii nu au
fost prezenți la ore, că au dat lucrări și au prezentat proiecte pentru că
documentele au fost distruse de șoareci. Nu există în regulament obligația de a
păstra testele, referatele sau proiectele, ci doar tezele pe o perioadă de 1 an.
Inculpata și-a exprimat “consimțământul de a presta o muncă neremunerată în
folosul comunității în eventualitatea reținerii vinovăției”, se arată motivarea
instanței.
În același dosar a fost condamnată și secretara liceului.Aceasta a semnat o cerere
în numele unei eleve. Decizia magistraților de la Judecătoria Roman nu este
definitivă și a fost atacată la Curtea de Apel Bacău, unde cauza se judecă
încontinuare(www.libertate.ro)
Am ales acest caz intens mediatizat pentru a ilustra exemple de profesori
“așa nu” ce au încălcat în mod voit punctele de referință ale eticii
profesionale. În prevederile codului etic al profesorului este amintit
faptul că aceștia trebuie să aiba ca obiectiv ELIMINARE PRACTICILOR
NEADECVATE ȘI IMORALE CE POT APĂREA ÎN MEDIUL EDUCAȚIONAL, și
valori ca ONESTITATEA și CORECTITUDINEA.
Astfel se ridică o întrebare: mai poate un profesor cu un astfel de
comportament să reprezinte în ochii celorlalți, în special a elevilor, un
exemplu de moralitate? Cu siguranță nu, odată cu această faptă s-a
diminuat intr-o oarecare măsură autoritatea și respectul față de ei.
Conștienți sau nu, acești profesori s-au autoinvitat în grupul așa zișilor
“profesori răi.”
Oricât de mare ar fi fost miza, cu siguranță nu a meritat, întrucât
consecințele acțiunilor nu sunt tocmai de ingnorat.
 În concluzie, cadrul didactic trebuie să-și exercite
atribuțiile de serviciu cu ONESTITATE, CORECTITUDINE,
BUNĂ-CREDINȚĂ și RESPONSABILITATE, să respecte
reglementările legale în vigoare și să acționeze în
conformitate cu cerințele activității neimplicându-se în
acele activități în care au, sau ar putea avea un interes
personal.
Deasemenea, profesorul trebuie să facă o evaluare
obiectivă a tuturor aspectelor relevante din activitatea
desfășurată și să nu fie influențat de propriile interese sau
de interesele altora în formarea propriei opinii.
PROFESORUL TREBUIE SĂ AIBĂ ȘI PERSONALITATE
DAR ȘI DEMNITATE!