Programa disciplinei opţionale

Educaţia moral-spirituală pentru învăţământul primar

Prezentul curriculum constituie documentul normativ al disciplinei şcolare Educaţia moral-

spirituală pentru clasele I-IV.
Educaţia moral-spitituală în contextul interculturalităţii se axează pe valorile morale,
spirituale, artistice, estetice, sociale etc. achiziţionate/cunoscute de copil avînd drept obiectiv
major pregătirea acestuia pentru a aprecia şi promova valorile general-umane şi naţionale.
Implementarea acestor valori va contribui la sporirea motivaţiei şi interesului pentru învăţare,
valorificarea experienţei specifice vârstei prin accentuarea dimensiunii afectiv-atitudinale,
practicarea unui stil de viaţă de calitate.
Cadrele didactice vor orienta demersul educaţional al elevilor în perspectiva conştientizării
conexiunilor între: a şti, a şti să faci, a şti să fii în scopul sporirii motivaţiei pentru învăţare a
elevilor, utilizarea cunoştinţelor şi capacităţilor dobândite în viaţa reală, accent se va pune pe
dimensiunea afectivă, motivaţională, atitudinală şi socială a educaţiei.
Programa include competenţele generale, structurarea pe clase a competenţelor specifice şi a
tipurilor de învăţare, valorificarea experienţei specifice vârstei prin accentuarea dimensiunii
afectiv-atitudinale, sugestiile metodologice şi sugestiile de evaluare, conţinuturile
recomandate şi bibliografie.
Educaţia moral – spirituală trebuie să se centreze pe caracterul axiologic al religiei, pe tabloul
de valori perene coordonate cu caracteristicile societăţii laice contemporane.
Scopul educaţiei moral-spirituale este formarea conştiinţei moral – spirituale în învăţământul
primar, adică conştientizarea sensului vieţii – autoperfecţionarea propriei fiinţe (expresia
morală) şi formarea unei personalităţi complexe (expresia spirituală).
Conştiinţa moral-spiritulă a copiilor se demonstrează prin de atitudini, comportamente,
competenţe şi cunoştinţe cu privire la esenţa omului, a vieţii sale, a lumii în care trăieşte, a lui
Dumnezeu.
În această perspectivă principiul fundamental al educaţiei moral – spirituale ca disciplină
şcolară este separarea valorilor spirituale ale religiei de dogma religioasă: în şcoală se vor
promova valorile spirituale ale religiei, aspectul dogmatic al religiei fiind o competenţă
exclusivă a bisericii.

1
Conţinutul acestei exprimă raporturile esenţiale şi generale între conştiinţa şi conduita moral
– spirituală; între componentele conţinutului educaţiei moral – spirituale; caracter obiectiv,
deoarece se bazează pe valorile general – umane descoperite şi verificate de practica
milenara; caracter algoritmic, deoarece se exprimă printr-un sistem de categorii, reguli,
norme, valori etice şi spirituale ce se cer cunoscute şi respectate pentru orientarea eficientă în
viaţa socială; caracter sistemic, deoarece fiecare element al conţinutului educaţiei moral –
spirituale intră în concordanţă cu celelalte, alcătuind un ansamblu unitar, integrativ de
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi moral – spirituale, ale căror componente se condiţionează
reciproc; caracter epistemologic, deoarece se bazează pe gnoseologie care studiază procesul
cunoaşterii aşa cum se desfăşoară în cadrul ştiinţei; caracter teleologic, deoarece totul se
însuşeşte cu un scop bine stabilit, asigurînd o treaptă finală; caracter axiologic - are drept
obiectiv major studiul valorilor autentice, a căror realitate nu poate fi pusă la îndoială
deoarece totul se însuşeşte cu un scop bine stabilit, asigurând o treaptă finală.

În acord şi cu Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5229/01.09.2008

privind aprobarea programelor şcolare revizuite pentru discipline de studiu din aria
curriculara Om şi Societate: Religie, clasele I – a IV-a, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 888, din data de 29 decembrie 2008, pentru clasele I-a IV-a sugerez ca
disciplina Educaţie moral-spirituală să se studieze în categoria disciplinelor opţionale, cu o
frecvenţă o 1 oră săptămânal.
Raţiunea instituirii unei astfel de discipline şcolare este argumentată de comanda socială,
imperativă pentru o educaţie morală şi religioasă sistemică şi sistematică; de experienţele
pozitive ale învăţămîntului românesc în perioada interbelică şi de cele actuale ale ţărilor
lumii; în fine, de tradiţia poporului nostru care totdeauna şi-a întemeiat activitatea pe un
principiu apriori stabilit (M. Vulcănescu). Pentru educaţie, acest principiu este unitatea
fiinţării umane şi a voinţei divine, conform căruia faptele, trăirile şi gîndurile omului trebuie
să fie morale, morala reprezentînd însăşi voinţa divină conştientizată şi acceptată de către
individ.
Educaţia moral – spirituală se va sprijini pe toate valorile morale, artistice, estetice, sociale
etc. achiziţionate / cunoscute la celelalte discipline şcolare.
Educaţia moral – spirituală este o disciplină şcolară care antrenează valori moral – spirituale
cuprinse în texte scripturale, artistice, folclorice. Pentru clasele primare se propune un curs
propedeutic, care preconizează formarea unor comportamente legate de iniţierea în valorile
moral – spirituale, cu unele imagini spirituale al Sacralităţii, cu obiceiuri, tradiţii şi sărbători

2
religioase. Scopul principal la această etapă este de a contribui la formarea unei personalităţi
desăvîrşite, integre, integritatea personalităţii umane presupunînd o lipsă de defecte de
personalitate, care în Scripturi sunt calificate ca lucruri neplăcute lui Dumnezeu sau păcate,
iar ştiinţa psihologică le caracterizează ca mari piedici care blochează manifestarea
potenţialului intelectual, fizic şi spiritual.
Conţinuturile EMS sunt de mai multe feluri: laice, reflectate în opere folclorice,
artistice, literare etc., şi religioase conţinuturi istorice, care tratează evolutiv şi biografic
momente şi persoane sacre, conţinuturi teoretice, îndeosebi principii, norme, specifice
moralei creştine.
În funcţie de condiţiile concrete – nivelul de pregătire al învăţătorului, experienţa
agenţilor educaţionali (învăţător, copii, părinţi), prezenţa sau lipsa strategiilor metodologice
etc. – pedagogul poate schimba ordinea anumitor teme din curriculumul dat, denumirea
temei, poate completa conţinutul cu teme noi, de mare importanţă pentru contingentul concret
de elevi etc.
Prezentul curriculum permite să se elaboreze seturi didactice alternative, în
perspectiva extinderii aspectul funcţional – aplicativ al conţinutului educativ moral –
spiritual.

Competenţe generale

1. Formarea pentru înţelegerea şi respectarea valorilor moral-spirituale;

2. Educarea atitudinilor de acceptare, înţelegere şi respect faţă de cei de alte credinţe şi
convingeri;
3. Formarea pentru înţelegerea şi respectarea obiceiurilor, tradiţiilor şi sărbătorilor
religioase;
4. Formarea pentru înţelegerea şi respectarea tradiţiilor spirituale, experienţei religioase,
legilor de convieţuire în societate;
5. Stabilirea relaţiilor interpersonale pozitive;
6. Analiza critică şi selectivă a informaţiilor;
7. Asumări de roluri şi responsabilităţi;

3
 Valori şi atitudini promovate

 Dezvoltarea respectului faţă de normele şi valorile moral-spirituale;

 Respect şi înţelegere faţă de semenii de alte credinţe şi convingeri;
 Asumarea propriei identităţi religioase;
 Responsabilitate în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care decurg din apartenenţa
la diferite identităţi (confesiune, naţiune, comunitate, profesie, cultură etc.)
 Manifestare a respectului pentru ceilalţi;
 Interesul pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea permanentei deveniri
spirituale;
 Asumarea toleranţei etnice, religioase şi culturale.

4

Competenţe specifice
- recunoaşterea
semnificaţiei unor norme
din sfera valorilor moral-
spirituale;
- exprimarea în cuvinte
proprii a principalelor
calităţi ale unui om bun;
- recunoaşterea sărbătorilor
calendaristice şi de familie;
- cunoaşterea semnificaţiei
sărbătorilor de Crăciun şi
Sfintele Paşti;
- manifestarea respectului şi
mîndriei faţă de tradiţiile şi
sărbătorile religioase;
- manifestarea respectului,
mîndriei pentru lăcaşurile
sfinte, familie, obiectivele
culturale;
- demonstrarea respectului
faţă de părinţi şi cei
apropiaţi;
Clasa I
Conţinuturi
1. Calităţile/trăsăturile de
caracter ale personajelor
din poveşti.
2. Calităţile unui copil.
3. Reguli şi norme din sfera
valorilor moral-spirituale.
4. Sărbători familiale şi
naţionale.
5. Semnificaţia sărbătorilor
de Crăciun şi Sfintele
Paşti.
6. Colinde şi cîntări de
Crăciun.
7. Datoriile părinţilor faţă de
copii.
8. Datoriile copiilor faţă de
părinţi.
9. Acţiuni de manifestare a
valorilor moral-spirituale.
10. Activităţi în beneficul
comunităţii.
Clasa a II-a
Activităţi de
învăţare/evaluare
- jocuri de autocunoaştere în
baza imaginilor;
- exerciţii de recunoaştere a
caracteristicilor persoanei;
- studii de caz;
- portofolii individuale;
- jocul creativ;
- dialog despre sărbătorile
calendaristice şi de familie;
- dialog despre sărbătorilor
de Crăciun şi Sfintele Paşti;
- memorarea versurilor cu
conţinut educativ;
- acţiuni de interes
comunitar;
- exemplul;
- jocul de rol;
- autoevaluarea
comportamentului
propriu în mediul
familial, social şi cel
natural;
5
 Competenţe specifice Conţinuturi Activităţi de învăţare/evaluare
- recunoaşterea 1. Trăsături moral-spirituale - exerciţii de autoevaluare a
semnificaţiei unor ale persoanei. comportamentului
norme din sfera 2. Cartea-valoare spirituală. prin raportare la exemplele
valorilor moral- 3. Valorile culturale ale învăţate;
spirituale; neamului – tezaur - studiu de caz la tema relaţiilor:
- producerea spiritual. elev-elev, elev, elev-părinte, elev-
istorioarelor scurte cu 4. Poveţele lui Iisus Hristos. învăţător;
conţinut moral-spiritual; 5. Biruinţa vieţii. - studiu de caz raportat la
6. Învierea Domnului. stabilirea calităţilor personajelor
7. Pildele biblice. din texte literare sau a
8. Crăciunul. personajelor
9. Sfintele Paşti. reale;
10.Frumeseţea prieteniei. - portofolii individuale;
11. Frumuseţea naturii. - jocul creativ;
- participarea la - exerciţii de descriere a tradiţiilor
12.Dragostea faţă de părinţi.
pregătirea şi sărbătorilor de Crăciun şi Paşti;
13.Dragostea faţă de Patrie.
desfăşurarea sărbătorilor - explicarea poruncilor divine
14.Dragostea faţă de cei din
de familie şi referitoare la cinstirea părinţilor;
jur.
calendaristice; - investigaţii privind bogăţiile
-participarea la culturale ale ţării: monumente
pregătirea şi istorice, arta populară;
desfăşurarea sărbătorilor - acţiuni de interes comunitar;
de Crăciun şi Paşti;
- recunoaşterea - investigaţii privind bogăţiile
semnificaţiei unor culturale ale ţării: monumente
norme din sfera istorice, arta populară;
valorilor moral- - acţiuni de interes comunitar;
spirituale;
- manifestarea
respectului faţă de
tradiţia religioasă;
Clasa a III-a

Competenţe specifice Conţinuturi Activităţi de

6

- caracterizarea situaţiilor din
cotidian din perspectiva
valorilor moral-spirituale;
- acceptarea noţiunii de
valoare moral-spirituală în
texte artistice, scripturale,
folclorice;
- enumerarea valorilor
principale ale creştinismului;
- explicarea moralei textelor
biblice/literare în raport cu
situaţiile din viaţă;
- identificarea valorilor
creştine proprii neamului
nostru;
- aplicarea poruncii iubirii
creştine în relaţie cu ceilalţi
oameni;
- reacţionarea adecvată la
poveţele personajelor
biblice;
- manifestarea respectului,
mîndriei pentru lăcaşurile
sfinte, casa părintească,
localurile culturale;
Competenţe specifice
- Motive folclorice, biblice,
artistice specifice vieţii
moral-spirituale.
- Valori centrale ale
religiilor:
Libertatea
Dragostea
Dreptatea
Adevărul
- Sărbătoarea Paştelui în
familie şi în comunitate.
- Crăciunul în familie.
- Crăciunul în comunitate.
- Aplicarea învăţăturilor
religioase în viaţa de zi cu zi:
atitudinea corectă a
copilului în familie, faţă de
prieteni, la şcoală, atitudini
faţă de plante, animale,
mediu.
CLASA a IV-a
Conţinuturi
învăţare/evaluare
- realizarea unui proiect
referitor la tema obiceiurilor
strămoşeşti păstrate în
comunitate;
- portofolii individuale;
- jocul creativ;
- identificarea în textele citite
a valorilor moral religioase:
libertate, dragostea faţă de
altul, dreptatea, adevărul;
- memorarea versurilor cu
conţinut educativ;
- exerciţii de elaborare a unui
text scurt de caracterizare a
acţiunilor într-o situaţie
concretă;
- acţiuni de inters comunitar;
- realizarea de mini proiecte;
- discuţii în grup în baza
textelor şi imaginilor
despre tezaurul cultural
naţional;
- jurnalul personal: impresii
notate în timpul
orelor;
- miniproiecte de acţiune
moral-spirituală;
Activităţi de
învăţare/evaluare
7
- definirea esenţei valorilor
moral-spirituale;
- stabilirea corespondenţelor
între calităţile personale şi
faptele personale;
- cunoaşterea unor noţiuni
despre creştinism şi raportul
creştinilor cu cei de alte
credinţe;
- argumentarea valorilor
învăţămintelor biblice;
- elaborarea programelor de
dezvoltare a trăsăturilor
pozitive şi de înlăturare a
neajunsurilor;
- manifestarea atitudinii
demne, conştiente faţă de
îndatoririle morale;
SUGESTII METODOLOGICE
Educaţia moral-spirituală presupune o racordare optimă a arsenalului metodologic la
obiectivele şi conţinutul acestei laturi deosebite a educaţiei. Metodele şi tehnicile reclamă o
- Esenţa şi semnificaţia
valorilor şi nonvalorilor.
- Valori autohtone.
- Tradiţii şi obiceiuri locale.
- Reprezentări despre
religii.
- Problemele mele.
- Problemele familiei.
- Problemele prietenilor.
- Problemele celor din jur.
- analiza
personajului/persoanei după
trăsături fizice şi morale
(portretul fizic şi moral );
- exerciţiu de stabilire a
corespondenţilor
dintre calităţile morale şi
modul de comportament;
- jocul creativ;
- stabilirea corelaţiei dintre
învăţăturile din
textele biblice şi modalităţile
de aplicare lor în
viaţă ;
- studiu de caz privind
stabilirea unor valori comune
a cultelor religioase,
- acţiuni de inters comunitar;
- elaborarea unui text de
autoanaliză cu oportunităţi de
îmbunătăţire a calităţilor şi
faptelor personale;
- studiu de caz despre
variante de reacţionare
în contexte concrete;
- proiect pe tema
posibilităţilor de soluţionare a
unor probleme din domeniul
mediului ambiant, culturii
etc.
8
aplicaţie care să fie întotdeauna în serviciul spiritualităţii. Este oportun a menţiona că toate
metodele didactice pot fi compatibile şi contextualizate la specificul formării personalităţii
desăvârşite. Limbajul trebuie să fie plin de miez, iar expresia trebuie să atragă.
Profesorul poate adopta un comportament directivist, întrucât el este receptat ca având o
autoritate ce rar va fi pusă în cauză. Totuşi, în virtutea acestei imunităţi conferite, el nu are
dreptul să impună nimic. În unele probleme, el are obligaţia să se detaşeze de conţinutul celor
expuse, adoptând o atitudine de neutralitate ştiinţifică.
Metodologia EMS este construită pe axiomele:
- EMS este garantată fiecărui copil, contribuind la atingerea rezultatelor scontate prin
obiectivele generale şi specifice fiecărei trepte de învăţământ;
- alternanţa adecvată a celor 3 forme de organizare a EMS (frontală / colectivă, în
echipe de cooperare, individuală) să permită desfăşurarea optimală a activităţii de
învăţare propriu-zisă;
- conţinuturile recomandate prevăd mai multe subiecte, ceea ce-i permite
învăţătorului să varieze modalitatea organizării acestor ore, să fie mai flexibil;
- obiectivele formulate presupun antrenarea sistematică a capacităţilor elevilor de a
cunoaşte, înţelege, reacţiona, transfera cunoştinţele în practica vieţii;
- strategiile de învăţare poartă un caracter activ-participativ, elevul fiind antrenat,
exercitat în elaborarea de modele de conduită;
- de alegerea metodei depinde eficacitatea şi rezultatele finale ale obiectivelor trasate;
strategiile educaţionale sunt modalităţi reglementate de relaţia reciprocă pedagog-
elev; elev-elev;
- repartizarea şi succesiunea temelor de la clasă la clasă va permite să capete în
ultimă instanţă cea mai deplină reprezentare despre noţiunile etice şi valorile moral-
spirituale de bază;
- realizarea obiectivelor EMS de către elevul claselor primare trebuie să fie
supravegheată tot atât de riguros ca şi reuşita lui la citit, scris şi matematică;
- la clasele primare este importantă insistenţa asupra capacităţii elevilor de a
cunoaşte, de a se cunoaşte, de a recunoaşte, de a se conduce în viaţă de ceea ce au
valorificat;
- cunoaşterea şi recunoaşterea valorilor general-umane dă posibilitatea imitării lor
conştiente şi a creării de alte valori.

9
Un rol deosebit va reveni jocului creativ, caracterizat de prezenţa anumitor însuşiri,
considerate adevărate căi de stimulare a creativităţii copilului: relaxarea, perseverenţa,
toleranţă la greşeli, crearea unei atmosfere creative, rezolvarea de probleme.
În predarea EMS se va urmări transferul de valori de la o disciplină la alta, transferul
cunoştinţelor în situaţii apropiate de viaţa reală, transformarea valorilor în modele atitudinale
şi comportamentale.

Evaluarea conţinuturilor

Formarea atitudinilor şi învăţarea valorilor moral-spirituale este un demers complicat şi de

durată. Aspectul problematic este dat de specificul achiziţiilor afective, ce nu permit detalieri
în unităţi decompozabile. În general, o activitate afectivă nu se poate defini printr-un corelat
observabil, ca în cazul unei activităţi cognitive, ci prin efectul ei indirect; potenţialul valorilor
moral-spirituale, odată interiorizat, captează noi valori, se amplifică şi trezeşte noi căutări.
Aceasta presupune circumscrierea şi desfăşurarea unor conţinuturi informative şi formative în
acord cu situaţia de învăţare, folosirea inspirată a unor metode şi tehnici de evaluare.
Evaluarea se va realiza în funcţie de obiectivele formulate pentru fiecare an de învăţământ.
În procesul evaluării finalităţilor Educaţiei moral-spirituale se va ţine cont de:
- poziţia morală, exprimată în înţelegerea de către copil a aspectului cu adevărat moral al
acţiunilor de comportare, reacţie vie la bine şi la rău, atitudine adecvată faţă de oameni şi
natură;
- activismul moral-creator al personalităţii, manifestat în operarea de sine stătătoare a
copilului cu algoritmul logico-verbal de judecată în vederea alegerii situaţiei problemelor
morale, teoretice şi practice;
- conştientizarea esenţei valorilor şi importanţei social-valorice a realizării scopurilor de a
face lucruri bune pentru cei din jur;
- stabilitatea conduitei morale a fiecărui copil în situaţii obişnuite şi necunoscute;
- independenţa relativă a comportării în lipsa controlului din partea adulţilor;
- priceperea de a prevedea şi evita neînţelegerile, situaţiile neplăcute, conflictele.
În practica şcolii primare vor fi utilizate următoarele metode şi tehnici de evaluare: probele
scrise şi orale, testele, observările, comentariile, descrierile, caracteristicile, portretele-tip,
portofoliu, lista cu comportamente, observarea şi înregistrarea unei observaţii privind
progresul copilului etc.

10
 Bibliografie

Abecedarul educaţiei morale, Chişinău, 1983

Abecedarul micuţului creştin, Bucureşti, 1995
Comănescu, I., Autoeducaţia - azi şi mâine, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1996.
Abecedarul micuţului creştin, Bucureşti, 1995
Baciu S. Un model al curriculumului spiritualităţii româneşti (Teză de doctor), 2001
Biblia – Sfintele Scripturi
T. Demian, I. Sauca. Manualul de religie. Clasa a II-a, Bucureşti 1995
Materiale experimentale. Educaţia moral – spirituală. Chişinău, 1996-2005
Iancu S., Cozma T., Ora de dirigenţie între rutină şi profesionalism. Iaşi, 1995

Repetoriul de cântece
Colinde: Astăzi S-a născut Hristos; Steaua sus răsare; Sus la poarta raiului; Sus, boieri, nu
mai dormiţi; Trei păstori; Am plecat să colindăm
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu1
Al. Podoleanu, “Hristos a înviat”, în Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cântări
religioase
Audiţii muzicale
Timotei Popovici.,“Cântec de primăvară”, în Corul “Madrigal” cântă copiilor
Marin Constantin, Teodor Balş, “Pomişorul”, în Corul “Madrigal” cântă copiilor
“Colinde şi cântări de Crăciun”, în “Astăzi S-a născut Hristos”, Corul de cameră “Madrigal”

În elaborarea acestei programe s-au considerat următoarele premise:

- „Religia” este ca obiect de studiu pe tot parcursul învăţământului obligatoriu, cu o
oră pe săptămână în trunchiul comun;
- disciplina este definită ca „religie” şi se respectă conformitatea dintre titlu şi
obiectul de studiu, promovând studiul fenomenului religios universal şi complex, printr-o
tratare aerisită şi simplă;
- argumentele diverse ale ştiinţelor umane religioase sunt raţionale pentru toţi elevii,
pentru toate familiile şi pentru orice şcoală;

11
- obiectivele şi conţinuturile propuse în cheie antropologică şi cu răspunsuri
ştiinţifice se integrează în mod mai coerent cu celelalte discipline şcolare din aria curriculară
„Om şi societate” şi relaţionează mai eficient cu celelalte arii curriculare;
- abordarea religiei şi a religiilor este într-o perspectivă ce promovează identitatea
confesională dar şi deschiderea ecumenică, cultivă relaţiile interconfesionale şi promovează
respectul faţă de toate religiile;
- respectând setul unitar de obiective-cadru comune pentru ciclul primar şi gimnazial,
sunt proiectate obiective de referinţă, exemple de activităţi de învăţare şi conţinuturi specifice
fiecărui an de studiu.
Programele sunt concepute pentru trunchiul comun.
Elementele dominante în elaborarea acestei programe au fost:
- utilizarea modelului de proiectare curriculară centrată pe obiective, dezvoltarea unei
strategii didactice pornind de la obiective cu caracter antropologic, asigurarea coerenţei dar şi
a necesităţilor generale ale elevilor conform nivelului de vârstă, condiţiei sale de şcolar şi
progresul său în maturizarea ca persoană;
- întrebuinţarea informaţiilor provenite de la diferite ştiinţe teologice (biblice, istorice
etc.), ştiinţe umane religioase (istoria religiilor, sociologia religiei, psihologia religiei) şi
ştiinţe psio-pedagogice;
- demersul interdisciplinar solicită deschidere, comunicare şi flexibilitate, cultivându-
le în acelaşi timp: în cadrul lui se produce în mod inevitabil dialogul dintre diferite modalităţi
de cunoaştere, între diferite ştiinţe şi se dezvoltă vocabularul dincolo de limitele unei singure
discipline în cadrul comunicării orale sau scrise;
- conţinuturile şi strategiile de lucru propuse ţin seama de experienţa elevilor,
corespunzătoare vârstei, permit valorizarea ei pozitivă şi permit rezolvarea de probleme, prin
aplicarea propunerilor şi argumentelor specifice religiei ca disciplină de studiu şi nu numai;
- înţelegerea fenomenului religios şi a propriei religii în viaţa prezentă şi a
importanţei acesteia de-a lungul timpului;
- asigurarea calităţii educaţiei şi o mai mare compatibilitate a curriculumului naţional
cu cele din ţările europene;
- acordă prioritate formării domeniilor de competenţe – cheie, a competenţelor
interpersonale, interculturale, sociale şi comportamentale, indispensabile vieţii active într-o
societate a cunoaşterii specifică secolului XXI.

12
Structura programei cuprinde: obiective-cadru, obiective de referinţă, exemple de activităţi
de învăţare, conţinuturi specifice fiecărui an de studiu şi standarde curriculare de
performanţă:
- obiectivele cadru, urmărite pe întreg parcursul învăţământului gimnazial, având un grad
ridicat de generalitate şi complexitate se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini
generate de specificul disciplinei. Acest set de obiective cadru este comun pentru programele
şcolare de Religie ale tuturor celorlalte culte.
- obiectivele de referinţă, formulând rezultatele aşteptate ale învăţării pentru fiecare an de
studiu, sunt formulate în mod explicit, în termeni concreţi, observabili şi măsurabili, care să
constituie un sprijin real în evaluarea elevilor. Ele înlesnesc corelarea conţinuturilor de pe
parcursul unui an de studiu şi oferă în plus oportunitatea studierii de tip modular acolo unde
situaţiile locale o cer. În prezenta programă s-a urmărit o corelare între unităţile de învăţare,
cu scopul de a asigura o mai bună coerenţă a acestora pe parcursul unui an de studiu şi o
integrare a lor la nivelul claselor gimnaziale.
- exemplele de activităţi de învăţare, care propun modalităţi de organizare şi de realizare a
demersului didactic cu elevii; modificările realizate la nivelul unor exemple de activităţi de
învăţare au scopul de a accentua valorificarea experienţei concrete a elevilor în activităţile
didactice şi integrarea unor strategii de predare-învăţare diverse. Pe baza exemplelor propuse
de programa şcolară, cadrul didactic poate elabora exemple de învăţare variate, adecvate
specificului fiecărei situaţii de învăţare.
- conţinuturile învăţării, pe ani de studiu, ca mijloace prin care se urmăreşte atingerea
obiectivelor cadru şi a obiectivelor de referinţă propuse;
- standardele curriculare de performanţă la sfârşitul ciclului gimnazial, în calitatea lor de
standarde naţionale, de sistem de referinţă pentru evaluarea calităţii procesului de învăţare, la
sfârşitul gimnaziului.
Proiectarea activităţii didactice, elaborarea de manuale şcolare alternative trebuie să fie
precedate de lectura integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În
cadrul programei, fiecărui obiectiv cadru îi sunt asociate obiective de referinţă; atingerea
obiectivelor de referinţă se realizează cu ajutorul conţinuturilor. Cadrul didactic poate opta
pentru utilizarea activităţilor de învăţare recomandate prin programă sau poate propune alte
activităţi adecvate colectivului de elevi şi condiţiilor concrete din clasă. Strategiile de lucru
propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la această vârstă şi să permită valorizarea
pozitivă a acesteia.
Centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv – educative, presupune respectarea unor

13
exigenţe ale învăţării durabile aşa cum sunt:
- utilizarea unor metode active care pot contribui la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de
manifestare a spiritului ecumenic, deschis, critic, tolerant şi creativ;
- exersarea lucrului în echipă, a cooperării şi/sau a competiţiei;
- realizarea unor activităţi tip proiect (de exemplu, project citizen, proiecte în beneficiul
comunităţii),
prin care elevii sunt implicaţi în exerciţii de luare a deciziei, de propunere a unei strategii de
rezolvare a unei probleme din colectivul din care fac parte, din şcoală sau din comunitate.
Menţionăm că revizuirile au avut caracter uniform la nivelul programelor şcolare ale tuturor
cultelor.

14