PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

Psihologia dezvoltării vizează înțelegerea dezvoltării individului pe întreg parcursul vieții. Se

concentrează pe relația de interdependență dintre dezvoltarea fizică, cognitivă și socio-emoțională
(psihosocială), înțelegerea sistemului cognitiv matur.

Conceptul de „dezvoltare” se referă la modificările secvențiale (modificări care au loc în diferite

etape ale dezvoltării) care apar într-un organism pe măsră ce acesta parcurge traseul ontogenetic de la
concepție la moarte. În domeniul clinic, aceste modificări trebuie să poată fi trecute de la nivel descriptiv
la cel explicativ, atât din motiv de intervenție, cât și pentru predicția comportamentului viitor.

Traseele de dezvoltare (Schaffer) reprezintă căile particulare pe care le urmează indivizii de-a
lungul dezvoltării și prezintă din loc în loc puncte de turnură care particularizează aceste trasee.

 Abordări teoretice
- abordarea psihodinamică
- abordarea centrată pe învățare (are la bază behaviorismul)
- abordarea evoluționistă (etologia și psihologia evoluționistă)
- abordarea cognitivă
- abordarea contextuală

 Teorii

De-a lungul timpului s-au succedat multe teorii care doreau să explice dezvoltarea umană.

Avem două mari tipuri de teorii:

 Globale, unificatoare
- Piaget
o a încercat să ofere o teorie generală asupra dezvoltării sistemului cognitiv
o se concentra pe studiul dezvoltării cognitive
 stadiul senzorio-motor (0-2 ani)
 simțuri
 copiii cunosc lumea prin acțiunile pe care le realizează asupra
mediului
 este achiziționat conceptul de permanență a obiectelor
 preoperațional (2-7 ani)
 reprezentări mentale și imagistice
 compasiune, empatie
 copiii sunt capabili de a se angaja în gândirea simbolică și jocuri
imaginative
  gândire centrată pe egocentrism, animism, rigiditate, raționament
prelogic
 operațiilor concrete (7-11 ani)
 se dezvoltă gândirea logică față de cea intuitivă
 clasificare, categorizare
 începe conștientizarea a ce înseamnă influența anumitor factori
asupra unor evenimente
 se renunță la egocentrism
 gândirea devine mai flexibilă și eficientă
 achiziții: scrierea, clasificarea, conservarea, conceptul de număr
 operațiilor formale (de la 11 ani)
 apare gândirea sistematică și se învață relaționarea pe baza acesteia
 aplicarea elementelor logice
 rezolvarea avansată de probleme
o copiii trebuie să treacă prin toate stadiile de dezvoltare, pentru a evita apariția unui
anumit dezechilibru cognitiv
o Piaget considera că, indiferent de mediul în care trăim, cu toții trecem prin aceleași
stadii
o apar modificări calitative de la un stadiu la altul, adică odată cu înaintarea în vârstă
copilul tinde să își însușească în mod constant abilități noi
- Vigotski
o considera că interacțiunea socială are un rol definitor în dezvoltarea cognitivă, deci
studia dezvoltarea ca proces social
o cunoașterea ar fi construită ca rezultat al implicării active a copilului cu mediul
o descrie faza proximă a dezvoltării ca diferențele dintre ce poate acumula o persoană
de una singură față de ce poate acumula în mmomentul în care este însoțit de
cineva
o copiii învață în momentul care se află în context social
o dezvoltarea umană se studiază pe tot parcursul vieții unui individ din punct de
vedere microgenetic (scară temporară restrânsă, spre exemplu cum se dezvoltă
limbajul unui copil de la o zi la alta
o dezvoltare ontogenetică= de la naștere la moarte
o participare ghidată= activitatea la care participăm în viața de zi cu zi și în realizarea
căreia ne ghidăm după persoane mai competente
o Nivele
 Aspecte culturale
 se poate beneficia de pe urma înțelepciunii acumulate de
generațiile anterioare
 limbajul are un rol important în achiziția abilităților intelectuale,
fiind un miloc principal prin care se transmit experiențele societății
 Aspecte interpersonale
 dezvoltarea are loc datorită interacțiunii cu persoane competente
  emergența competențelor intelectuale- rezultatul interioarizării
modalităților de rezolvare a problemelor nou întâlnite
 zona proximei dezvoltări- intervalul dintre performanța individuală
și cea obținută prin colaborare
o performanța este asistată de persoane mai competente
o performanța este reglată de copil
o persormanța devine automatizată
 Aspecte individuale
 imfluențele culturale apar abia după atingerea vârstei de 3 ani
 natura constructivă- rol activ în progresul cunoașterii și în procesul
de a deveni persoane competente în rezolvarea de probleme doar
în contextul interacțiunii cooperatve
- Baltes și Elder
o au fost primii care au adus în discuție ideea de dezvoltare pe tot parcursul vieții (life-
long developement)
o Elder
 psihologia cursului vieții sau a dezvoltării pe parcursul întregii vieți
 studiile sale s-au axat pe cohorte (grupuri de vârste) diferite
 The Children of Great Depression- studiu longitudinal
 a cuprins copiii născuți la începutul, respectiv sfârșitul anilor 20
 au fost urmăriți de-a lungul copilăriei, adolescenței și a vieții adulte
 The Oakland Growth Study
 viza impactul crizei economice asupra copiilor născuți, din nou, la
începutul și sfârsitul anilor 20
 aceștia au fost evaluați din punct de vedere fizic, cognitiv și social
 s-a observat că criza economică avusese efecte diferite în funcție de
vârsta pe care o avea individul în momentul declansării crizei
 din acest studiu rezultă faptul că evenimentele istorice înfluențează
dezvoltarea, însă impactul pe care aceste evenimente în au depinde
de momentul în care acestea apar în dezvoltare
 studii recente au încercat să evalueze impactul biologic al sărăciei - studii
recente au încercat să analizeze impactup biologic al sărăciei asupra
dezvoltării noastrr umane, cu alte cuvinte modificările epigenetice. S-a
constatat că acei copii proveniți dim familii cu statut socio-economic scăzut
au un nivel al substanței cenuşii mai redus
 efectele stresului toxic:
 stres pozitiv- moderat, de scurtă durată, adaptativ, parte a
procesului de dezvoltare (ex. Mersul la grădiniță). Apare în cazul
situațiilor noi, care provoacă anxietate sau frustrare.
 stres tolerabil- provoacă modificări fiziologixe, reversibile, de scurtă
durată (ex. Moartea unei persoabe dragi, o despărțire). Este
esențială prezența unui adul suportiv care să ofere o nişă de
siguranță.
  stres toxic- frecvent sau prelungit, puternic. Pot apărea modificări
anatomice, oreversibile. Vizează evenimentele necontrolabile,
absența unui adult protector

 TEORIA CURSULUI VIEȚII

 Elder a observat diferențele interindividuale în cadrul unei singure
cohorte
 cursul vieții unui individ este modificat de momentul istoric şi
spațiul în care trăieşte
 impactul evenimentelor de viață depind de momentul în care
acestea au loc
 evenimentele sociale, istorice se exprimă prin intermediul rețelei
sociale
 indivizii îşi construiesc cursul vieții prin alegeri şi acțiuni constrânse
de circumstanțe sociale şi istorice
 cursul vieții presupune o secvență de evenimente definite social şi
gradate temporal. Apar roluri pe care individul le asumă în cadrul
acestor evenimente
 imapctul acestor evenimenteveste major, iar traseul dezvoltării
noastre cunoaşte o anumită continuitate, însă mai poate fi vorba şi
de discontinuități (perioade sensibile)
o Paul Baltes
 alături de Elder, reprezintă a doua figură centrală a dezvoltării pe tot
parcursul vieții
 asumpțiile teoriei lui Baltes:
 dezvoltarea este rezultatul unui lung proces adaptativ care se
realizează pe tot parcursul vieții şi nu este finalizat nici măcar în
momentul vârstei adulte
 unele etape sunt cumulative şi continue, altele inovative şi
discontinue
 această ontogeneză prelungită nu presupune câştiguri sau costuri
absolute. Dezvoltarea pe toate planurile nu există, nu există
perioade de exclusiv achiziții, dar nici perioade de exclusiv regres
 factorii biologici influențează dezvoltarea noastră, mai ales în
copilărie, adolescență şi vârsta a treia
 perioada adultă (20-60,65 ani) este influențată mai mult de factorul
istoric şi cultural
 cultura= resurse psihologice, sociale, materiale, simbolice
(cunoştințe) produse de indivizi umani şi transmise de-a lungul
generațiilor. Resursele biologice ale individului se reduc de-a lungul
timpului, pe când cele culturale se îmbogățesc
 dezvoltarea cognitivă pe tot parcursul vieții are două componente:
o mecanica- procesul încetineşte odată cu avansarea în vârstă
o pragmatica
 - Brofenbrenner
o spre deosebire de teoriile stagiilor, Brofenbrenner se concentrează pe diferite
elemente care influențează dezvoltarea umană în meidul social
o descrie 5 sisteme:
 microsistem
 mezositem
 exosistem
 macrosistem
 cronosistem
 Locale, microteorii
- încearcă să explice abilități pe parcursului unui iterval limitat de timp
- ex: dezvoltarea atenție 0-1 an, dezvoltarea socio-cognitivă 3-6 ani

 Perspectiva „Embodied Cognition” (cogniția ancorată)

- paradigmă simbolică tradițională (simboluri= reprezentări abstracte, amodale, stocate logic
într-un sistem separat (memoria semantică)
- subliniază ideea că sistemul cognitiv este interdependența dintre corp, minte și social
- dependența cogniției de sistemul senzorio- motor, corp, emoții și de context (ex.
reprezentările sunt multimodale, fără a exista separare între a percepe, a gândi și a acționa)
- dezvoltarea se construiește în timp, iar ceea ce se întâmplă într-o anumită scală temporală
influențează ce se întâmplă în cadrul altei scale temporale (ex: stresul matern afectează
reactivitatea cerebrală a fătului)

Există perioade de dezvoltare accelerată (prenatal, 0-3 ani) și dezvoltare lentă (vârsta
adultă). Reperele de dezvoltare sunt date, în cele mai multe situații, de vârsta biologică, dar și de
sistemul de învățământ formal.

DESIGNURI DE CERCETARE ÎN PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

 Scopul psihologiei dezvoltării ca ştiință:

- descrierea, precizarea şi explicarea modificărilor intraindividuale si a diferențelor
interindividuale apărute în dezvoltare
- optimizare şi intervenție în dezvoltare (aplicații în domeniul social şi al consilierii)
- designul de cercetare urmăreşte studierea schimbărilor care apar într-un organism
 Schaie- parametrii ce definesc schimbarea în dezvoltare:
- vârsta persoanei (relația dintre vârsta cronologică şibdezvoltarea unei abilități) -nu explică
cauzalitatea, ci doar o variabilă etichetă
- cohorta din care face parte persoana prin expunerea la unii factori de mediu în aceeaşi perioadă
(indivizii cu acelaşi an de naştere)- tot un parametru etichetă
- timpul măsurării (data calaendaristică în care măsurăm abilitate care ne interesează)- tot un
parametru descriptiv care nu explică cauzalitatea

 Designuri transversale
- două eşantioane evaluate în acelaşi timp (două dau mai multe grupe de vârstă diferite)
- două sau mai multe grupe de vârstă diferite sunt evaluate în acelaşi punct în timp
- grupele sunt comparate din perspectiva unor măsurători specifice pentru a evidenția cum
anume se modifică funcțiile particulare în ontogeneză
- un singur punct temporal
- ne oferă diverențe medii între grupe de vârstă diferite
- când vine vorba despre demarcarea unei zone de vârstă când apar schimbări în comportament,
designul transversal nu ne spune nimic, nici despre diferențele dintre indivizi, dar nici despre
când anume apare această diferență
- când vine vorba de explicarea mecanismelor prin care are loc schimbarea, trebuie să covarieze,
cauza să preceadă efectul şi să nu existe alți factori care să contribuie la schimbare (în acest mod
studiem cauzalitatea, însă nu putem explica de fapt mecanismele care declanşează schimbarea)
- Vulnerabilități:
 selecția- este dificil de obținut un eşantion omogen)
 efecte ce țin de apartenența la o anumită cohortă (nu ştim care subt diferențele generate de
vârstă şi care sunt cele generate de cohortă, acestea două suprapunându-se cross-sectional)
 efecte ce țin de echivalența instrumentelor de măsură la vârste diferite (agresivitatea se
măsoară diferit la o categorie de vârstă față de alta.

 Designul longitudinal
- sunt studiate aceleaşi persoane pe o perioată de timp
- acelaşi grup de indivizi este urmărit pe o perioadă mai îndelungată în timp
- perioada desfăşurării variază în funcție de ce ne interesează sā observăm
- avem nevoie de minim trei puncte de măsurare, pentru a vedea dacă dezvoltarea este liniară
sau nu (dinamica dezvoltării)
- creşte validitatea internă față de designul transversal, acela având mai degrabă validitate
externă, rezultatele putând fi extrapolate
- este testată dezvoltarea la nivel intraindividual, diferențele interindividuale în pattern-ul de
dezvoltare (unii dezvoltă mai rapid o abilitate față de alții)
- asigurarea validității unui studiu longitudinal:
  selecția eşantionului se poate face dintr-o populație generală sau non-reprezentativă
 mărimea eşantionului- un eşantion mare poate fi costisitor, se pot folosi doar instrumente
simple, însă un eşantion mic nU este reprezentativ
 pierderea participanților
- Vulnerabilități:
 testarea repetată duce la familiarizarea subiectului cu modul de testare, lucru care duce la
modificări în performanță; se controlează prin utilizarea unor forme alternative de evaluare
 alegerea unui număr de măsurători şi a intervalului de timp dintre ele (minim 3 măsurători;
vârsta şi timpul de măsurare se suprapun)
 instrumentul utilizat, la fel ca în cazul designului transversal, un instrument valabil la o
vârstă nu va fi neapărat valabil la altă vârstă
 regresia spre medie
 efecte datorate de specificul cohortei

 Designurile secvențiale pot fi:

- transversale- se combină două sau mai multe secvențe transversale
- longitudinale- se combină două sau mai multe secvențe longitudinale

 Designul microgenetic
- popularizat de Vigotsky
- designurile tradiționale nu se focalizează pe dezvoltarea umană pe măsură ce aceasta are loc
(sunt focalizate pe produs, nu pe proces)
- design care se focalizează pe microgeneza comprtamentului, schimbarea observată moment cu
moment pe parcursul unui număr mare de sesiuni, pe o perioadă scurtă de timp, în timp real
- Se focalizează pe studiul copiilor care se află în pragul unei modificări semnificative în ceea ce
priveşte dezvoltarea (ex. recunoaşterea în oglindă)
- De obicei se focalizează pe perioade scurte de timp
- Cercetătorii utilizează situații structurate prin care facilitează dezvoltarea procesului de interes
pentru a observa procesul prin care se desfăşoară dezvoltarea
- Dezvoltarea este observată pe parcurs ce aceasta se desfăşoară
- Caracteristicile generale ale designului microgenetic
 indivizii sunt observați într-o perioadă în care are loc o tranziție în dezvoltare
 există o densitate crescută a observației în perioada de tranziție comparativ cu rata
schimbării
- analiză intensă, atât calitativă cât şi cantitativ

DEZVOLTAREA PRENATALĂ

 Etapa prenatală
 Dezvoltarea prenatală se întinde de la momentul concepției până la naștere (aproximativ 266-
280 zile de la ultima menstuație, 38-40 săptămâni). Dezvoltarea se realizează de la zgot, la
embrion, până la făt

 CONCEPȚIA
- penetrarea ovulului de către spermatozoid
- ulterior, o reacție chimică ce determină impenetrabilitatea ovulului la orice altă celulă
spermatică; în urma acestui proces are loc fuziunea nucleilor spermatozoidului și ovulului,
lucru care duce la formarea celulei ou, sau a zigotului.
- are loc în trompele uterine
- ereditatea și mediul sun interacțiune încă din momentul cooncepției

 Subetape
 Perioada germinală
- de la concepție, până la a doua săptămână de la concepție (nidație)
- au loc:
o diviziune celulară
 după 36 de ore de la concepție avem deja 2 celule, după 48 de ore apar 4
celule, după 72 de ore se ajunge la 16, urmând ca în final să se ajungă la
numărul de 32 de celule
o diferențierea celulară
 celulele blastocistului se polarizează
 la un pol se plasează masa celulalră principală ce formează embrionul (discul
embrionar), la celălalt se formează trofoblastul, care va avea rol în
susținerea embrionului
o implantarea în peretele uterin (nidarea)
 blastocistul se implantează în peretele uterin în a doua săptămână de la
concepție
 se realizează conxiunea cu vasele sangvine materne
 apar modificări hormonale în corpul mamei, modificări care semnalizează
sarcina
 60% dintre blastociste eșuează să se implanteze
- diferențierea celulară și implantarea marchează sfârșitul etapei germinale, motivele fiind cel
mai adesea de natură genetică, precum anomaliile cromozomiale
 Perioada embrionară
- se intinde pe parcursul dezvoltării prenatale, din săptămâna a doua, până la începerea
osificării, în săptămâna 8-12
- este etapa unei rapide diferențieri celulare care favorizează organogeneza (formarea
organelor vitale)
- embrionul se diferențiază în 3 straturi:
o ectoderm
 o endoderm
o mezoderm
- capul embrionului măsoară jumătate din lungimea corpului
- la finele acestei etape dimensiunile sunt de 2,5-4 cm și 30 de grame
- procesele care duc la organizarea celulelor embrionare într-un organism:
o pliere (folding)- fața
o diferențierea celulară- prin semnale chimice
o moartea celulară (ex. eliminarea țesuturilor dintre degete)
o migrarea celulară (ex.neuronii)
- această perioadă este una de mare vulnerabilitate, în care au loc numeroase avorturi
spontane (doar 1 din 6 embrioni trec de săptămâna a 8-a)
- la finele acestei perioade, embrionul are aproximativ 3 cm și 20 gr
- toc acum se formează din trofoblast o serie de organe protectoare:
o placenta- masă de țesut uterin și trofoblast care permite schimbul de oxigen,
substanțe nutritive și produși de catabolism cu corpul mamei
o cordonul ombilical- leagă placenta de embrion
o sacul amniotic- o pungă de fluid care înconjoară embrionul și care are rolul de a
absorbi șocurile mecanice
- majoritatea organelor sunt dezvoltate complet (tubul neural se închide la 4 săptămâni și tot
atunci inima începe să bată)
- majoritatea trăsăturilor recognoscibile la naștere sunt prezente, ele începând să se formeze
la 7 săptămâni
- există deja degete la mâini și picioare, genunchi, încheieturi, mugurii dinților, limba,
organele sexuale

 3 săptămâni
- se dezvoltă structura trilaminară a blastocistului
- începe să se formeze tubul neural
- embrionul se diferențiază în:
o ectoderm- din care se vor forma unghiile, părul, dinții, organele senzoriale,
epiderma și sistemul nervos
o endoderm- aparatul digestiv, ficatul, pancreasul, glandele salivare, aparatul
respirator
o mezodermul- acest strat intermediar se formează la aproximativ 3 săptămâni și
duce la dezvoltarea aparatului circular, excretor, a sistemului muscular și a celui
osos

 4 săptămâni
- aproximativ 1 cm lungime
- embrionul crește un mm în fiecare zi
 - este acum de 10000 ori mai mare decât era în faza de zigot
- tubul neural se închide și formează creierul
- încep să se formeze ochii și organele feței (nas, gură, urechi)
- inima începe să bată cu 65 bătăi/minut
- se formează un sistem circulatr primar format din artere și vene
- se formează ficatul, tubul digestiv
- embrionul este încă dotat cu coadă

 5 săptămâni
- apar mugurii brațelor și a picioarelor

 7 săptămâni
- se dezvoltă structurile faciale
- în această perioadă pot apărea și defecte ale acstora

 8 săptămâni
- aproximativ 3 cm, 20 gr
- majoritatea organelor sunt dezvoltate complet și majoritatea trăsăturilor recognoscibile la
naștere sunt prezente
- există degete la mâini și picioare, genunchi, încheieturi, mugurii dinților și limba
- SNC coordonează activitatea organelor interne, flexarea trunchiului, extensia capului,
tragerea înapoi a brațului
- inima bate ritmic
- stomacul produce sucul digestiv
- rinichii încep să înlăture acidul uric

o Perioada embrionară se sfârșește odată cu prima osificare.

 Perioada fetală
- se întinde de la 8-12 săptîmâni până la naștere
- în această etapă are loc o creștere rapidă și o rafinare a structurilor organismului
- acum se înregistrează rata maximă de creștere a ființei umane
- se formează oasele, părul, organele senzoriale

 3 luni
- 30 gr, 7,5 cm
- apar unghiile, pleoplele, corzile vocale, buzele, nasul este foarte proeminent, iar capul
reprezintă 1/3 din corp
 - sexul poate fi determinat deoarece se formează organele sexuale care deja conțin fie celule
ovariene, fie spermatice
- majoritatea funcțiilor organismului sunt prezente, astfel încât fătul respiră, înghite, urinează
- fătul este capabil de răspunsuri specifice deosebite, cum sunt mișcările membrelor, cele de
inghidere și deschidere a gurii

 4 luni
- 15-20 cm, 200 gr
- capul reprezintă ¼ din lungimea corpului
- apare părul pe corp și cap
- fătul clipește, execută mișcări de prindere, mișcări ale gurii și picioarelor
- mișcările sunt bruște datorită insuficientei dezvoltări a musculaturii și a controlului deficitar
al acesteia de către sistemul nervos
 Perioada fetală (saptămânile 9-38)
- creștere rapidă și rafinarea structurilor organismului
- mişcarea fătului începe încă din perioada embrionară, de la 8 săptămâni
- de la începutul aceste etape creierul coordonează funcționarea organismului

 5 luni
- dinensiuni făt: 25 cm, 250-450 gr
- formarea individualității primare- apar comportamebte care diferă de la făt la făt:
o patternul somn-veghe
o adoptarea unei poziții preferate
o creşte activitatea în această perioadă
o i se pot auzi bătăile inimii
- se dezvoltă glandele sudoripare, sebacee
- corpul este acoperit de lanugo, un strat de păr fin, astfel încât pielea încetează să mai fie
transparentă
- sistemul respirator nu poate încă menține respirația în afara organismului matern

 20 săptămâni
- jumătatea sarcinii
- femeia simte primele mişcări ale fătului
- apar mişcările globilor oculari, deşi sistemul vizual nu este încă funcțional
- cresc unghiile şi părul
- începe procesul de mielinizare

 6 luni
- 34 cm, 650 gr
- vârsta limită a viabilității (= capacitatea fătului de a supraviețui în afara organismului mamei, cu
ajutor medical, lucru care se datorează depunerii unui strat de grăsime sub piele)
- se dezvoltă plămânii, respirația devenind regulată
- încep mişcările respiratorii, iar respirația devine regulată
- piele subțire, fragilă, cu foarte puțin țesut adipos, devine mai groasă și este acoperită de vernix,
o substanță grasă care îl protejează în timpul șederii în lichideul amniotic
- vasele cerebrale sunt fragile, iar riscul de hemoragii este ridicat
- ochii sunt dezvoltați aproape complet, putând fi observate mişcările de închidere şi deschidere
- retina este incomplet dezvoltată, lucru care reprezintă un risc crescut de retinopatie (condiție
medicală care face ca retina să se desprindă, lucru care duce la orbire)

 7 luni
- 40 cm, 1,3 kg-2,7 kg
- odată ce fătul atinge 1,5 kg, şansele sale de supraviețuire cresc semnificativ
- comportamentele reflexe sunt mai clare (fătul plânge, respiră, îghite, suge degetul)
- lanugo-ul dispare

 25 săptămâni
- primul zâmbet reflex, precursor al zâmbetului social
- se fornează legături de ataşament
- apare reflexul de păşire în momentul în care fătul atinge peretele uterin (precursor al mersului
voluntar)

 8 luni
- 40-45 cm, 2,7-3,2 kg
- mişcările devin mai puțin ample, lucru care se datorează creşterii în dimensiuni a fătului
- stratul adipos devine mai consistent, ceea ce permite ajustarea la temperaturi scăzute

 9 luni
- 50 cm, 3 kg
- de obicei, băieții le depăşesc în dimensiuni pe fete
- cu o săptămână înainte de naştere, fătul încetează să mai crească, lucru care îi indică medicului
examinator proximitatea momentului naşterii

 Comportamentul fătului
- mișcare- este prezentăîncă din săptămâna a șasea, însă este perceptibilă abia din luna a patra
- patternuri reflexe- plânge, respiră, urinează, înghite, își suge degetul, clipește
- funcționarea apratelor senzoriale și răspunsul la stimuli

 Învățarea fetală
- are loc încă de la vârsta de aproximativ 32 de săptămâni
- Teoria preferinței
o încă de la început, copii au preferințe vizuale bine conturate pentru suprafețe cu modele
decât pentru suprafețe simple
- habituarea
o formă primitivă de învățare
o apare obişnuița la un stimul la care fătul a fost expus şi pe care l-a analizat în mod
repetat, ajungând să îi acorde mai puțină atenție, în timp
o recunoaşterea de către nou-născut a anumitor poezii, cântece pe care le-a auzit în
mod frecvent în ultimul trimestru de sarcină
o preferința pentru anumite mirosuri, gusturi, sunete cu care a fost familiarizat în
perioada prenatală (ex. Bătăile inimii mamei)
o recunoaşterea gusturilor şi mirosurilor alimentelor consumate în perioada prenatală
(prin alăptare)
o suptul non-nutritiv- măsoară rata şi frecvența suptului. S-a dovedit că dacă nou-
născutului i se pun în căşti pasaje din limba maternă vs pasaje dintr-o limbă străină,
frecvența suptului va creşte la auzul limbii materne

1) Sensibilitate vizuală
- Efectul externalității- tendința încă din primele săptămâni de a fi atenți mai ales la contururile
externe ale stimulilor și de a neglija interiorul, cu excepția trăsăturilor mari și accentuate
2) Sensibilitate auditivă
- este funcțională încă din luna a 6-a
- mediul intrauterin este populat de sunetede frecvență joasă
- pentru sunetele externe se presupune conservarea caracteristicilor ritmice şi melodice

3) sensibilitate cutanatā

- receptorii tactili funcționali există încă din a 7-a săptămână, în zona peribucală
- la 32 de săptămâni întregul corp este dotat cu receptori tactili

4) sensibilitate dureroasă

- sistemele neurochimice care mediază sensibilitatea dureroasă sunt observate intrauterin

5) sensibilitatea chimică olfactivă

- din săptămâna 5 prenatală există receptori olfactivi care devin funcționali abia în săptămâna 23

6) sensibiltatea gustativă

- se dezvoltă în săptămânile 7-9

- există capacitate de discriminare gustativă: prematurii preferā gustul dulce şi dau o reacție
ambiguă pentru gustul sărat. Această reacťie este una protectivă, alimentele dulci având o şansă
mai mică de a fi dăunătoare.
 Factorii teratogeni
- factori de mediu care pot avea influențe negative în perioada intra-uterină
- sarcinile care se pot pierde mai ușor prin avort spontan sunt cele cu băieți
- exemplu de factori teratogeni: drogurile, fumatul, produși chimici, alcoolul, boli ale mamei,
substanțe, nutriția mamei etc.
- problemele pot să nu fie evidente la naștere și să se manifeste mai târziu în ontogenză
- Sindromul alcoolic fetal- copiii sunt supuși consumului exagerat de alcool în perioada
intrauterină
- Efectele consumului de tutun- creșterea redusă și greutatea mică la naștere (poate fi un
factor de vulnerabilitate pentru sănătatea copilului și rezistența la factorii de stres pe
parcursul dezvoltării. Fumatul în timpul sarcinii este asociat cu o incidență mai ridicată de
SIDS (sindromul morții infantile subite, apare în perioada 0-1 an)

 Sensibilitatea fetală
- sensibilitatea cutnată
o receptorii tactili funcționali din cea de a șaptea săptămână în regiunea peribucală,
iar în a 20-a săptămână ei sunt prezenți și caudal
o la 32 de săptămâni, toate regiunile corpului sunt dotate cu receptori tactili
- sensibilitatea termică
o dacă este pusă apă cu temperatura de 4 grade pe fața fătului, acesta își modifică
ritmul cardiac
- sensibilitatea dureroasă
o sistemele neurochimice care mediază sensibilitatea dureroasă sunt dezvoltate deja
intrauterin
- sensibiltatea vizuală
o funcționează încă din a 25-a săptămână de viață intrauterină
o se înregistrează modificări motorii ale fătului dacă o lumină este plasată lângă
abdomen
- sensibilitatea chimică
o olfactivă
 din a 5-a săptămână prenatală esxită receptori olfactivi care devin
funcționali într-o săptămână a 25-a
o gustativă
 mugurii gustativi sedezvoltă deja în săptămâna a 7-a sau a 9-a intrauterin
 există capacitatea de ddiscriminare gustativă (prematurii preferă dulcele și
au o reacție ambiguă la sărat
- sensibilitatea auditivă
o este funcțională încă din luna a 6-a intrauterină
o mediul uterin este populat de sunete joase și medii
o pentru stimulii externi se rețin mai ales caracteristicile ritmice și melodice
 NAŞTEREA

Are 3 faze:

1) Dilatarea
- durează între 6 și 12 ore (poate să se extindă până la 24 de ore)
- contracțiile uterine fac cevixul să îşi mărească diametrul până capul copilului poate trece
2) Naşterea propriu-zisă
- durează în medie o oră şi jumătate
- musculatura abdominală împinge copilul afară
3) Eliminarea restului cordonului ombilical şi a placentei
- durează câteva minute

Pot apărea probleme dacă:

- naşterea este prea rapidă- risc de hemoragie cerebrală şi oxigen insuficient pentru nou-născut
- naşterea este prea lentă- risc de anoxie (lipsă de oxigen)

Se consideră că un nou născut tipic vine pe lume echipat adecvat pentru supraviețuire.

 Scorul APGAR- o măsură a condiției nou-născutului, măsură derivată dintr-o scalā care
evaluează o serie de funcții esențiale (0-2)
o frecvența cardiacă (0- sub 100- peste 100)
o respirația (absentă- slabă/neregulată-regulată, marcată prin plâns)
o tonusul muscular (fără fermitate- slab- bun)
o culoare (albastră- roz, cu extremități albastre- roz)
o prezența reflexelor (fără răspuns- grimasă- răspuns complet)

 Copiii născuți prematur

- naşterea înainte de a 37-a săptămână de sarcină
-
- copiii prematuri au o greutate mai mică la naştere
- copiii născuți la termen, dar cu greutate mică, sunt considerați cei care au o greutate limită de
2,5 kg
- aproximativ 5% din naşteri sunt premature. Una din cauze ar fi statutul socio-economic scăzut al
mamei (nutriția, îngrijirea prenatală, expunerea la factorii nocivi)
- predomină în cazul mamelor adolescente
- necesită condiții speciale imediat după naştere
- pot apărea probleme respiratorii, de control al temperaturii, dificultăți la supt şi înghițit
- pe termen lung există o probabilitate mai mare de a rămâne în urmă din punct de vedere al
achiziției perceptive şi motorii, a limbajului, a maturității în joc etc.
- deficitul inițial poate fi recuperat, iar copilul poate avea un traseu de dezvoltare tipic (în prinele
3-6 luni de viață). Din acest lucru rezultă că şi mediul trebuie să fie luat în considerare, alături de
starea inițială a copilului.

PROFILUL DE DEZVOLTARE AL NOU-NASCUTULUI

 0-1 lună
- se dezvoltă conştiința de sine minimală (sinele ecologic)
- nou născutul nu răspunde imediat la stimulare, ci are o reacție subiectivă la aceasta
(capacitatea de a manifesta trăire subiectivă este prezentă încă de la naştere)
- o altă marcă a sinelui minimal este "plânsul contagios" (o reacție de distres vocal, facial sau
fiziologic care apare ca reacție la plânsul celuilalt, probabil datorată neuronilor în oglindă),
uşor de observat în mediul natural. Plânsul contagios este considerat dovada unei minime
conştiință de sine şi empatie

 psihologia tradițională
 psihologia dezvoltării contemporane
- -a arătat că la nou născut există capacitatea de organizare a informației senzoriale încă din
primele ore de viață lucru care susține capacitate de învățare încă din primele săptămâni
- dezvoltarea perceptuală se produce înaintea celei motorii
- în studii se utilizează în special stimulii vizuali şi auditivi deoarece aceştia se potrivesc cel mai
bine capacitatea nou-născuților de procesare

 Stările nou-născutului (somnul, starea de veghe calmă, somnolența, plânsul)

 Prechtl şi Beintema, Wolff, Brazelton şi Nugent
- influențează capacitatea de adaptare la mediu şi interacțiune cu acesta
- autostimulation theory- explică de ce bebeluşii petrec mai mult timp în stare de somn REM
- treptat, după prima lună, de-a lungul primelor 6 luni, bebeluşii învață să moduleze aceste stări,
trecerea de la o stare la alta devine mai lină, ei învață să păstreze o ciclicitate a stărilor de somn,
dezvoltă capacitatea de păstrare a stării de somn şi de a se trezi pentru hrănire sau joc
- din punct de vedere evoluționist, este considerat că plânsul și aversiunea adulților față de el
sunt adaptative
- apare cel mai frevent în primele 3 luni de viață, adesea „evening crying”, posibilă expresie a
acumulării de stimulare excesivă de-a lungul zilei

 Sarcini de dezvoltare ale nou-născutului

- stabilitate autonomă- stabilizarea respirației, reglarea temperaturii
- reglare motorie- dezvoltarea abilităților de hrănire, controlul mișcărilor întâmplătoare, tonus
muscular, reducerea mișcărilor excesive
- reglarea stărilor- ciclu predictiv somn-veghe, coping cu stresul (plâns, deget în gură)
- reglarea comportamentului social- menținerea perioadelor de alertă, atenție la stimuli viazuali
și auditivi, interacțiuni sociale

PRIMUL AN DE VIAȚĂ

 Dezvoltarea motorie
 Reflexele neonatale
- comportamente automate, precablate care îi permit bebeluşului să reacționeze organizat şi
adaptativ la un stimul
- sunt controlate subcortical. - denotă activitatea normală a creierului.
- unele sunt pierdute de-a lungul primului an de viață:
o reflexul Moro
 se activează în momentul în care mimăm pierderea echibrului, extensia brațelor şi
rearanjarea trunchiului
 dispare după aproximativ 5 luni
o reflexul de orientare sau rooting
 în momentul în care bebeluşul este atins în jurul gurii, el îşi îndreaptă capul cątre
stimul
 ajută la hrąnire
 dispare între 3 şi 6 lunii
o reflexul Babinski
 talpa se flexează
 dispare spre sfârşitul primului an de viață
o reflexul de mers
 dispare pe la 2-3 luni
 poate să reapară în diferite contexte, precum la contactul cu apa, lucru datorat
creştetii în greutate, în dezechilibru cu musculatura
o reflexul de înot
- alte reflexe le păstrăm de-a lungul dezvoltării noastre (strănutat, clipit, reflexul pupilar).
- mişcările nu sunt total reflexe (nou născuții privesc preferențial o mână care face o mişcare cu
un scop decât una a cărei mişcări este random)
 Perspective teoretice
o perpectiva neuromaturațională
 dezvoltarea motorie este un proces înnăscut
 factorul principal ar fi maturizarea corticcală
o perspectiva ecologică

 Dezvoltarea cognitivă
- la naştere există preferința pentru fețele şi vocile umane, limbaj şi stimuli în mişcare
- detectarea stimulilor în mişcare are rol adaptativ, protectiv
- Prerechizitele școlarizării
o bazele dezvoltării cognitive care va avea loc în periada școlară mică se pun în etapele
anterioare
o de exemple, promovarea dezvoltării funcțiilor executive în perioada preșcolară duce la
performanțe academice mai bune
o school readiness- totalitatea competențelor pe care e nevoie să le aibă un copil în
scopul adaptării optime la școală
o există mai multe niveluri la care putem analiza prerechizitele școlarizării (Teoria lui
Brofenbrenner)
 Nivelul copilului
 sănătate fizică și mentală
 abilități cognitive de bază
 abilități socio-emoționale (relaționate cu învățarea, interpersonale,
emoționale)
 abilități preacademice
 Nivelul familiei
 statutul socio-economic
 stil parental responsiv, sensibil la nevoile copilului
 Nivelul școlii
 calitatea educației
 Nivelul comunității
 credințele despre rolul școlii în societate
 resursele sociale, politice, organizaționale, educaționale și personale
care facilitează adaptare cu succes a copilului la mediul școlar
 resursele personale= toate achizițiile anterioare ale copilului
1) Percepția
- acuitate vizuală matură: 4-6 ani
 procesarea fețelor umane
o are rol în cogniția socială
o putem vorbi despre o procesare specifică sau o preferință a caracteristicilor tipice
fețelor umane
o este vorba de o distorsiune care ne face să ne orientăm încă de la naştere înspre
elemente care au acea simetrie specifică fețelor umane
 o preferința bebeluşului înpre orice configurație care respectă anumite proprietąți
(simetria de sus jos, relaťia de congruență spațială între distribuția elementelor interne
şi forma conturului extern), iar fața umană respectă aceste proprietăți
o la 4 luni recunosc mai ușor fețe în poziția tipică decât pe cele întoarse la 180 degrade
o există o sensibilitate mai mare pentru fețele care fac contact vizual, privire directă.
Explicația ar fi probabil extragerea maximului de informații posibile
o aceste capacități de orientare a atenției permite învățarea informațiilor preferențiale
despre fețe (ex. Recunoaşterea/discriminarea feței materne)
 percepția auditivă
o acuitateauditivă matură: 6-10 ani
o preferă vocea mamei de la naștere
o tehnica subtului non-nutritiv
o dau dovadă de distincție categorială a fonemelor (spre exemplu, disting pe p de b)
o bebeluții pot diferenția între mai multe sunete decât aduții, însă aceasă abilitate de
discriminare timpuri se pierde către sfârșitul primului an de viață
o după vârsta de 8-9 luni, copiii se specializează pe sunetele propriei limbi și pierd
abilitatea de a discrimina orice sunet din orice limbă
o dezvoltarea auzului fonematic- discriminarea sunetelor și silabelor ca unități de bază a
limbajului vorbit
 percepția vizuală
o tehnica preferinței viazuale și a habituării
o nou-născuții explorează vizual lumea și preferă stimulii caracterizați prin luminozitate
mare și contrast mare
o abilitatea de a distinge culorile se dezvoltă rapid (la 2-3 luni ea devine similară cu cea a
adulților)
o percepția culorii albastre se dezvoltă abia la 4 luni, când conurile devin mature
o percepția adâncimii apare la 7-8 luni
o percepția continuității obiectelor apre la aproximativ 2-4 luni
 gust, miros, simț tactil
o preferă mirosul laptelui matern
o disting între acru, dulce și amar și prezintă expresii faciale diferite
 percepția intermodală
o s-a descoperit preferința vizuală pentru stimulii similari celului care a fost explorat tactil
 experimen Meltzoff- unor bebeluși de 4 săptămâni li s-a dat fie o suzetă
normală, fie una cu denivelări, după care li s-au arătat stimuli care prezentau
aceleași criterii)
 permanența obiectului și trecerea spre reprezentări
o fenomenul apare la aproximativ 3-4 luni
o fenomen evidențiat prima dată de Piaget
o obiectele sunt percepute ca fiind unități coezive (fromate din părți unificate într-un
întreg), delimitate (distincte) din punct de vedere spațial și continue spațio-temporal
2) Reprezentări
- Roluri
 o mișcare pe axa timpului
o economie în referirea la lumea externă
o flexibilitate
o comunicare
- reprezentările duale= obiectul ete reprezentat atât ca obiect real, cât și ca și simbol pentru
altceva
- jocul simbolic
o crearea de noi relații simbolice de tip „ca și cum”
o important pentru dezvoltarea gândirii abstracte ulterioare
o apare în jurul vârstei de 18 luni
o are loc substituirea obiectelor- copiii decuplează caracteristicile reale ale obiectelor ca
si se poată preface că ele sunt altceva
o în cel de al treilea an, jocul simbolic devine tot mai complex, combinând acțiuni
simbolice și se coordonează cu jocul altor copii
3) Atenția
- răspusuri de orientare și habituare apar foarte devreme
- după Posner, sistemele atenționale ar fi alertă, orientare și atenție executivă
- la o lună apre fenomenul de atenție obligatorie, manifestat printr-o dificultate de dezangajare a
atenției de pe un stimul
- la 2 luni apare urmărirea lină
- la 3 luni apar mișcări oculare anticipatorii (FEF)
- la 4 luni apare capacitatea de shift atențional
- scanare nesistematică
o când au de scanat mai mulți stimuli în vederea luării unei decizii, copiii apelează la
strategii nesistematice sau dezorganizate
- distractibilitate crescută
o cei mici nu pot rămâne mult timp focalizat pe sarcină
- Atenția împărtăşită
o contribuie la achiziția şi dezvoltarea limbajului prin facilitarea realizării conexiunii dintre
cuvinte şi obiecte
o 1 an- copiii răspund la atenția împărtăşită (urmează direcția privirii şi a gesturilor
celorlalți)
o 1-2 ani copiii inițiază atenția împărtăşită (orientarea atenťiei alte persoane spre o sursă
de informație de interes)
- Sistemele atenționale (Posner & Petersen)
o Sistemul de alertă
 alerting network
 atingerea și menținerea unei stări de vigilență optimă
 testată prin introducerea unui semnal de avertizare (amorse)
 capacitatea de menținere a stării de alertă atențională apare din primul an de
viață
 se dezvoltă capacitatea de a ține cont în mod strategic de avertizarea anumitor
amorse
o Sistemul de orientare
  orienting network
 selectarea informației din inputul senzorial
 amorse care semnalizează locația
 nu apar modificări semnificative după vârsta de 6 ani
 asocierea dintre locație și stimul este evidentă deja de la 4 luni
 în copilărie începe să se îmbunătățească viteza de reacție
o Sistemul de atenție executivă
 executive attention
 apare undeva în jurul vârstei de 2-3 ani
 monitorizare și rezolvare a conflictelor dintre gânduri, emoții sau răspunsuri
 introducerea conflictului (flankeri)
 se îmbunătățește până spre 7-8 ani
4) Memoria și învățarea
Presupune:
o habituarea
o imitația amânată
o învățarea contingențelor
- la 2 luni informația poate fi reținută aproximativ 3 zile, urmând ca la 6 luni durata să fie extinsă
la 6 luni
- crește capacitatea memoriei de lucru
- memoria explicită propriu-zisă intră în funcțiune la aproximativ un an și permite performanța la
sarcini de recunoaștere a obiectelor
- explicații pentru amnezia infantilă
o reprezentarea există într-o formă non-verbală și nu mai poate fi redată verbal
o nu mai avem sufiente amorse pentru ane actualiza experiențele timpurii
o nu este încă dezvoltat sinele
- memoria autobiografică
o cuprinde evenimentele personale semnificative
o ajută la construirea istoriei personale și devine parte a simțului de sine
o odată cu achiziția limbajului încep referirile la propria persoană (înalt-elaborativi și puțin
elaborativi)
5) Rezolvarea de probleme
- planificarea simplă- apare către sfârșitul primului an de viață, iar până la vârsta de 5 ani este
folosită doar în sarcini simple și familiare
- analiza scop-mijloace
- Goswami
o a arătat că și copiii pot face analogii clasice (A:B::C:X), însă nu pentru toate clasele de
obiecte sau variabilele abstracte
o a arătat că la 4-5 ani copiii își pot reprezenta și cunoștințe bazate pe relații mai abstracte
(de exemplu creșterea în mărime)
6) Limbajul
- uniform la nivelul speciei
- emerge din abilități precablate, prezente încă din primele luni de viață
- Funcțiile limbajului:
 o comunicare
o suport cognitiv
- dezvoltare extrem de accelerată în perioada 1-3 ani, mai ales la nivel semantic și sintactic
- Ontogeneza dezvoltării limbajului:
- depinde de criteriul la care ne raportăm
- prerechizite prenatale:
o sensibilitatea fetală- pentru elemente de prozodie ale limbajului
o preferință pentru vocea mamei, white noise

- post-natal (0-1 an)

o Fonologia
 discriminarea sunetelor
 modul în care sunt produse cuvintele
 primele vocalizări apar în jurul vârstei de 6-8 săptămâni (gângurit)
 apare percepția regularităților limbajului (ex. prozodie, spațierea cuvintelor)
 recunoaşterea propriului nume (5 luni)
 lalația- înşiruire de vocale şi consoane, lipsită de sens (6-10 luni)
o Semantica
 semnificația cuvintelor
 primele vocalizări apar în jurul vârstei de 10-15 luni
 primele cuvinte sunt de obicei cele utilizate în mod frecvent în mediul de
dezvoltare al copilului
 holofraze- din cauza vocabularului încă sărac, copiii folosesc doar un singur
cuvânt pentru a exprima mai multe lucruri
o Sintaxa
 cunoștințe pe care le avem despre modul în care se combină cuvintele în
propoziții și fraze
o Pragmatica- felul în care folosirea limbajului este adaptată la persoana cu care se
realizează comunicare, momentul zilei în care aceasta are loc
 proto-dialoguri- conversații dintre mamă şi copil în care ambii răspund
contingent
 turn-taking
- 2-5 ani
o Sintaxa
 îmbogățire rapidă a propozițiilor şi frazelor în ceea ce priveşte lungimea,
complexitatea şi corectitudinea
o pragmatica
 copiii învață cum să comunice eficient în contextul social
 competența de comunicare
 ceea ce transmite nu corescpunde neapărat cu sensul literal (diferențierea
dintre cuvinte cu sens propriu şi figurat)

 Dezvoltarea fizică
 (1-3 ani)
 dezvoltarea motorie grosieră
o mers
o alergat
o sărituri
 dezvoltarea motorie fină
o încep să mănânce independent
o se dezvoltă coordonarea oculo-motorie
 nivelul de activitate fizică este maxim în jurul vârstei de 2-3 ani
 la nivel cerebral
o sinaptogeneză intensă (până la 18-24 luni)
o prunig sinaptic din al doilea an
o mielinizarea intensă sporește eficiența comunicării între diferitele arii cerebrale

DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR PUOSOCIALE ÎN PRIMII ANI DE VIAȚĂ (0-5 ani)

 Abilitățile puosociale
 copilul doreşte să ajute pe alții, grija față de ceilalți, compasiune
 uneori apar fără anticiparea celui care acționează sau fără ca acesta să beneficieze de pe urma
lor
 fiecare individ are un anumit potențial de a manifesta comportamente puosociale, însă acestea
sunt învățate sau cultivat în copilărie (ex. creşă)
 pe parcursul dezvoltării, sfera abilităților puosociale se extinde

 Precursori ai comportamentelor puosociale

 experiența schimbului reciproc la 7 luni jumătate facilitează apariția componentei de "sharing"
(tendința de a da înapoi jucăria mamei)
 înțelegerea nevoii de ajutor în anumite situații (abilitate evidentă începând cu vârsta de 9 luni)
 preferința pentru corectitudine (emergentă deja în jurul vârstei de 10 luni- copiii preferă ca
resursele să fie împărțite egal

 Predictori ai comportamentului puosocial

 activarea psihofiziologică în cazul manifestării nevoii de ajutor- dilatarea pupilei este asociată cu
inclinația de a oferi ajutor
 sensibilitatea înspre expresia emoției de frică (facială, vocală, corporală)- creşte probabilitatea
de a ajuta şi oferi confort

 Factori de variabilitate
 o individuali
- abilitate de recunoaştere a emoțiilor (sensibilitatea la indicii emoționali prezice
identificarea acurată a distresului
- abilități de autoreglare emoțională
o interpersonali
- ataşamentul- cu cât este mai securizant, cu atât copilului îi sunt moderate
comportamente de ajutor, cooperare, autoreglare şi se stabileşte includerea sau
excluderea lui socială

 Paşii prin care apare manifestarea puosocială

 conştientizarea
 decizia de a acționa
 manifestarea puosocială
- empatia facilitează manifestarea puosocială (unele forme de comportament
puosocial sunt o consecință a empatiei) şi facilitează inițiative de reducere a
distresului
- empatia are atât o componentă cognitivă (abilitatea de a înțelege), cãt şi o
compoentă afectivă (răspunsul afectiv, ex. consolarea)
- Nivele de dezvoltare ale empatiei:
 empatia globală- apare în primul an de viață şi este un act reflex, înțelegerea
emoțiilor celorlalťi nu există deocamdată
 empatia egocentrică- apare în al doilea an de viață, odată cu dificultăți în
interpretarea emoțiilor
 empatia petru emoțiile celorlați- apare în al treilea an de viață, creşte
capacitatea de a distinge între emoțiile proprii şi ale celorlalți, comportamentul
empatic putând să se manifeste şi indirect (filme şi poveşti)

PERCEPȚIA PERSOANEI ŞI A PERMANENȚEI ACESTEIA

 Dezvoltarea socio-cognitivă în primul an de viață

La baza percepției permanenței persoanei stă:

 detecția contingenței persoanei

 înțelegerea permanenței persoanei
 distincția dintre persoane şi obiecte- 3-6 luni
  percepția intenționalității persoanelor (acel comportament intenționat de relaționare pe care o
perasoană îl are în raport cu mediul şi obiectul. Un comportament este intenoionat dacă
persoane se îndreaptă perceptual către el, îl numeşte, doreşte, încearcă să îl obțină etc.)- 6-12
luni--- bază a "teoriei minții"
 cuprinde cunoştinţele pe care le avem despre propria funcţionare mentală şi despre
modul în care operează „mintea” celorlalţi
 înțelegerea faptului că ceilalți oameni au o lume internă, proprie
 Paul Harris- abilitatea de înțelegere a emoțiilor celorlalți se dezvoltă foarte mult în
perioada preșcolară deoarece atunci copiii devin tot mai eficienți în generarea de teorii
care să îi ajute să prezică sentimentele celorlalți
 copiii mici au tendința de a presupune că toate situațiile au aceeași semnificație pentru
toată lumea
 copiii preșcolari realizează gradual că nu situația ca atare determină reacția emoțională,
ci caracterele mentale ale fiecărui individ
 7-9 luni
 distincția între acțiuni accidentale şi intenționate
 bebeluşii tind să imite acțiunile intenționate observate la adulți

 Dezvoltarea socio-emoțională în primul an de viață

Componentele emoției:

- evenimentul activator
- comportamentul fiziologic
- comportamentele experențiale
- modificări în comportamentul extern

Emoțiile primare

- furia
- frică
- surpriza
- dezgustul
- bucuria
- tristețea
- 2-3 ani: vinovăție, rușine, jenă, mândrie

Abilitatea emoțională presupune:

 abilitatea de a exprima emoții

 abilitatea de a recunoaşte emoții
 abilitatea de reglare emoțională
 abilitatea de utilizare a vocabularului emoțional
  capacitatea de adaptare la emoțiile adventive și distres
 capacitatea de autoeficacitate emoțională

1. Exprimarea emoțiilor

 putem vorbi încă de la naştere de o anumită capacitate de a ne exprima emoțiilele distincte,

discrete, concretizate prin reacții corporale şi expresii faciale, deşi identificarea corectă a
emoțiilor exprimate de nou-născuți este inițial relativ dificilă, în special detectarea emoțiilor
negative
 s-au diferențiat două teorii:
o teoria diferențierii graduale (Bridges)
 porneşte de la distincția că noi suntem capabili încă de la naştere de a exprima
araus-alul emoțional, pozitiv sau negativ
 pe parcursul primului an de viață se dezvoltă abilitatea de a exprima emoții
distincte
o teoria emoțiilor distincte (Izard)
 încă de la naştere există capacitatea de a exprima emoțiile primare
 emoțiile pot fi de natură:
o pozitivă
 interesul, plăcerea, bucuria
 zâmbetul reflex devine social la 7-8 săptămâni
 la 6-7 luni zâmbetul capătă caracter preferențial
 3-4 luni- apare râsul zgomotos
 pe parcursul celui de al doilea an de viață apar inițiative din partea copilului de a
provoca râsul
 experiment: Lab-Tab, Goldsmith & Rothbart- Evaluarea bucuriei/plăcerii
o negativă:
 ajută în primul an de viață la exprimarea unui distres relativ, nediferențiat,
generalizat, lucru care, pe parcursul dezvoltării, se va transforma în emoții
negative specifice
 emoțiile negative sunt greu de identificat deoarece copiii tind să exprime emoții
incongruente cu situațiile pe care le trăiesc
 emoțiile încep să se diferențieze puțin mai clar în jurul vârstei de 2 luni (este vorba de expresiile
de furie, tristețe, distres/durere)
 Frica
o apare peste 6-7 luni, în raport cu elementele nefamiliare
o frica de străini se intensifică şi durează pãnă la aproximativ vârsta de 2
ani
o alte frici se evidențiază în jurul vârstei de 7 luni (ex. frica de sunete
puternice), urmând să intre în declin după vârsta de 1 an.

2. Recunoaşterea emoțiilor
  de la 3-5 luni se dezvoltă capacitatea de recunoaştere a dusplay-ului emoțional general pentru
persoanele familiare
 abia la 5-7 luni apare aceeaşi abilitate şi pentru adulții necunoscuți şi alți bebeluşi
 la 8-12 lui apare referențierea socială care presupune a căuta indicii în tonul vocii, în expresia
emoțională, pentru a dezambiguiza situațiile noi sau incerte. Această abilitate continuă să fie
utilizată şi de către adulți.
 atunci când adultul manifestă interes sau încurajare într-o situație incertă, copilul va acționa,
însă îşi va inhiba acțiunea dacă adultul manifestă frică sau dezaprobare

3. Reglarea emoțională

 procesul de inițiere, inhibare sau modulare a stąrilor interne, proceselor fiziologice, cognițiilor şi
a comportamentelor legate de emoții
 ex. re-evaluarea, inhibiția, relaxarea
 pentru dezvoltarea acestor abilități este nevoie de reglarea inițială din partea adultului
(bebeluşii de 3-4 luni nu posedă abilități de autoreglare)
 în primele 6 luni de viață, părinții reglează arousal-ul emoțional al copiilor prin:
o controlul expunerii la evenimente activatoare
o strategii de liniştire (legănat, supt, muzică)
 tranziția de la reglare la autoreglare se realizează la aproximativ 3-4 ani de viață
 bebeluşul apelează la metode fizice de autoreglare: suptul degetului, mângâierea unei pături
 la aproximatov 6 luni apar primele tentative de reglare cognitivă prin intermediul mecanismelor
atenționale
 bebeluşul foloseşte atât metode exogene, cât şi endogene (top down)
 între 1 şi 2 performanța de distragere prin strategii atenționale se îmbunătățeşte

DEZVOLTAREA ATAȘAMENTULUI

Importanța persoanelor de referință

John Bowlby a propus teoria atașamentului

- atașamentul- legătură emoțională de lungă durată fromată între doi sau mai
mulți indivizi
- figura de atașament/referință- părintele sau persoana cea mai apropiată care
se ocupă de îngrijirea copilului
- legăturile de atașament au bază evoluționistă, copiii fiind predispuși biologic să
dezvolte atașament pentru a supraviețui
- baza securizantă- figura de atașament oferă un sentiment de securitate care îi
permite copilului să exploreze mediul care îl înconj
- comportamentele de atașament sunt vizibile încă din primele luni de viață,
funcționând automat în relaționarea cu ceilalți
- are funcție biologică (supraviețuirea) sau psihologică (dobândirea securității)
- Stadii
 o Pre-atașament
 0-2 luni
 copilul produce semnale care îl aduc în proximitatea celorlalți
 indivizii sunt deja echipați pentru interacțiune
 selectivitate perceptuală
 comportamente de semnalizare (zâmbet, plâns)
o Atașamentul în formare
 2-7 luni
 achiziționarea regulilor de bază ale interacțiunii
 reglarea reciprocă a atenției și responsivității (necesare penrtu
interacțiunea față în față)
 responsabilitatea împărtășită a ambilor parteneri
 începe să răspundă preferențial la persoanele familiare
o Atașamentul evident
 7-24 luni
 atașamentul focalizat pe o persoană particulară
 copilul caută activ contactul cu persoanele de referință și manifestă protest sau
distres la separare
 apare dorul de mamă
 oamenii nu mai sunt subtituibili
o Parteneriatul orientat pe scop
 24 luni
 copiii au un rol activ în dezvoltarea relașiilor cu adulții de referință
 comportamentul orientat înspre alte persoane devine mai intențional
 adaptarea plânsului în funcție de circumstanțe
 Patternuri de atașament
 Atașamentul securizant
- rezultat al experiențelor pozitive
- manifestat printr-un nivel moderat de căutare a mamei
- foloseşte mama ca bază securizantă pentru explorare.
- părintele îi lipseşte - când se reîntoarce, îl întâmpină cu un zâmbet, vocalizări
sau gesturi.
- dacă este supărat, semnalizează asta părintelui şi caută contactul cu acesta.
- după ce primeşte comfortul necesar, se reîntoarce la explorare.
 Atașamentul anxios-evitant
- există contactul cu mama
- nu îl deranjează compania străinilor
- explorează rapid, evidenţiază puţin afect.
- în situaţii de separare, răspunde minim, iar când rămâne singur evidenţiază
foarte puţin distres.
- la reuniune, îşi întoarce privirea de la părinte şi îl evită activ, de multe ori
concentrându-se pe jucării.
 Atașamentul anxios-rezistent
- deranjat de separare
 - dificil de consolat chiar și după întoarcerea figurii de atașament
- este vizibil stresat de mediul nou, eşuează să se angajeze în explorare.
- se agaţă de părinte.
- la separare este neliniştit şi marcat de distres.
- la reuniune, eşuează în a găsi confortul din partea părintelui.
 Atașamentul dezorganizat
- nu manifestă un sistem coerent de adaptare la stres
- prezența comportamentelor contradictorii (căutarea proximității, urmată de
evitare)
- Comportamentul pare să fie lipsit de un scop observabil, de intenţie sau
explicaţie

 Anxietatea de separare
o Distres puternic la separarea de figura de ataşament
o Tinde să se intensifice între 8 şi 13-15 luni, apoi începe să se reducă
o După 15 luni şi reducerea nevoii de contact fizic cu adultul, dar creşterea nevoii de
contact psihologic (prin limbaj, privire, zâmbet, indici non-verbali)
o influențată de răspunsul mamei
 Modelul intern de lucru
o Copilul îşi dezvoltă o reprezentare mentală a sinelui, a figurii de ataşament şi a relaţiei
cu aceasta
o Această reprezentare va ghida interacţiunile cu ceilalţi de-a lungul vieţii sale
o Mary Ainsworth a dezvoltat o procedurăde evaluare în laborator a ataşamentului
 The Strange Situation

 Relațiile inte-individuale
 Relațiile verticale
o se stabilesc cu persoanele care au mai multe cunoștințe și putere decât individul
o de natură complementară
 o au scopul de a crește nivelul de securitate
 Relațiile orizontale
o se stabilesc între indivizi care dispun de același nivel de putere socială
o de natură egalitară
o se stabilesc interacțiuni reciproce
 Tipuri de influențe între relații
o directe- părinții care acționează ca modelatori ai vieții sociale a copiilor lor
o indirecte- nu sunt acțiuni deliberate și se referă la efectul pe care îl au
experiențele din cadrul familiei asupra conduitei copilului în interacțiunea cu alți
copii

EMOȚIILE CONŞTIENTE

- empatie, gelozie, jenă, vină, ruşine, mândrie

- apar datorită conştientizării propriei persoane şi a emoțiilor celorlalți în raport cu aceasta
- apar în jurul vârstei de 1,5-2,5 ani
- la 15-24 luni copiii încep să se ruşineze dacă sunt în centrul atenției
- vina şi ruşinea
 pot fi identificate devreme, dar experențierea lor depinde de practicile parentale
 pot fi adaptative în anumite contexte
 sunt mult mai frecvent întâlnite în culturile colectiviste
- vina
 se asociază cu remuşcarea
 este asociată cu empatia pentru ceilați şi presupune regret, dorința de a repara greşeala
 este generată de conştientizarea consecinţelor pe care le au comportamentele noastre
- ruşinea
 nu este legată de grija pentru ceilalți
 se dezvoltă abilități precum amânarea recompensei şi complianța față de reguli
 terrible twos- copiii îşi dezvoltă independența față de părinți, lucru care duce la conflict
 copiii încep să-şi însuşească regulile de exprimare a emoțiilor (la 3 ani abilitatea de
mascare a emoțiilor este redusă)
- după 1.5 ani - amplificarea dorinţei de împărtăşire a emoţiilor
- la 3 ani abilități reduse de a masca ce simt cu adevărat
- se dezvoltă capacitatea de reglare a emoţiilor, aşadar autocontrolul – capacitatea de amânare a
recompensei
- presupun
o dezvoltarea conștiinței de sine
 conștientizarea propriei persoane
 conștientizarea propriei autonomii
 recunoașterea de sine (în oglindă)
  referirea verbală la propria persoană
o recunoașterea standardelor sociale
o capacitate de auto-evaluare
 Rolul culturii
 Cultura
- o modalitate a adaptării umane la mediu
- sistem împărtăşit de semnificații şi activități care sunt generate şi transmise prin interacțiuni
sociale şi confruntări cu mediul (interacțiunea interindividuală + interacțiunea cu mediul)
- însuşirea regulilor de exprimare a emoțiilor încele mai devreme în culturile colectiviste
 importanța menținerii armoniei sociale
 nevoia de a respecta ordinea socială este mai importantă decât nevoia individuală
 nevoia de a obține aprobarea celorlalți
 tendința de a evita critica celorlați

 Diferenţe individuale în emoţie şi reglarea emoţională

 Temperamentul
o “diferenţe interindividuale constituţionale (cu bază biologică) în emoţii,
comportamente motorii, reactivitate atenţională şi autoreglare” (Rothbart &
Bates, 1998)
o Aceste diferenţe apar în diverse situaţii şi sunt relativ stabile în timp
o caracteristicile trăsăturilor temperamentale
 Emergența timpurie
 Eritabilitatea
 Stabilitate
 Predictibilitatea
o Copiii cu temperament ușor: se adaptează ușor la situații noi, își formează facil
rutine; se liniștesc ușor
o Copiii cu temperament dificil: au nevoie de timp pentru a se adapta situațiilor
noi; reacționează negativ la stimulare
o Dimensiunile temperamentului
 Reactivitatea: (nivelul de arousal)
 Latența: cât de rapid?
 Durata: cât de lung?
 Intensitatea
 Afectivitatea
 emoţionalitatea negativă şi pozitivă
o Copiii cu temperament inhibat
 timiditate extremă
 tendinţa constantă de a manifesta frică şi evitare în situaţii nefamiliare
 stabilă, detectabilă timpuriu, sub relativ control genetic
 Autoreglarea – controlul voluntar
 o procesele de la nivel neuronal și comportamental (ex. apropierea, evitarea,
inhibiția) care reglează / modulează această reactivitate
o capacitatea de inhibiție a unui răspuns dominant pentru a putea executa un altul
care este subdominant,
o capacitatea de a planifica, detecta și rezolva conflict
o Copiii cu un control voluntar ridicat manifestă un nivel mai scăzut de afectivitate
negativă (ex. furie – Cole et al., 2011)
o Controlul voluntar deține un rol protectiv în raport cu dezvoltarea problemelor
de internalizare și externalizare

De ce este important să luăm în considerare cultura atuncu când studiem dezvoltarea umană?

 majoritatea studiilor din psihologie urilizează eşantioane WEIRD, în special eşantioane alcătuite
din persoane care locuiesc în SUA
 cercetătătorii au pornit de la asumpția că traseul de dezvoltare urmat de indivizii din SUA este
unul universal
 dezvoltarea umană este însă influențată de contextul cultural şi istoric în care se desfăşoară
 cultura se dezvoltă în funcție de cererile şi resursele care există în mediu
 culturile individualiste sunt acele societăți în care independența este valoarea supremă și unde
copiii sunt crescuți pentru a deveni autonomi și asertivi
 culturile colectiviste sunt acele societăți care pun accent pe dependența reciprocă a membrilor
lor și care își cresc copiii în spiritul conformismului social care este pus înaintea scopurilor
individuale
 ex: capacitatea de a recunoaşte propria imagine în oglindă arată capacitatea de a face sinele
distinct de mediul în care-şi desfăşoară activitatea, caracteristică specifică culturilor
individualiste. Acest lucru se datorează timpului pe care-l acordă mamele interacțiunii față în
față (protodialogul= dialogarea prin gângurit)
 indivizii din culturile individualiste se bazează mai mult pe elemente abstracte, iar cei din
culturile colectiviste se concentrează pe relațiile dintre obiecte.

 Modalitățile prin care cultura influențează dezvoltarea indivizilor

- normele culturale influențează practicile de socializare, dar și personalitatea copiilor,
într-o anumită măsură
- sistemele de credință pun baza practicilor parentale de creștere a copilului

 Modelul cultural al dezvoltării (Keller)

- are 3 idei centrale

 dezvoltarea umană este influențată de cerințele contextuale şi resursele prezente în mediu (într-
un mediu cu resurse puține şi factori patogeni mulți, părinții se concentrează mai mult pe
învățarea copilului a instinctului de supraviețuire decât pe independență)
  cultura influențează dezvoltarea prin modelarea cindiťiilor proxime în aceasta se desfăşoară
 copilul nu este un recipient pasiv al influenței mediului (şi copilul influenťează
cum.interacťionează ceilalți cu ei)

- componente:

 context ecosocial
 modelul porneşte de la modelul populației, care este modelat de permisivitățile şi
caracteristicile mediului fizic (ex roşii, mąslini)
 caracteristicile mediului fizic mai influențează şi modalitățile de subzistență, structura familiară
(dacă există un număr crescut de patogeni şi moartea infantilă crescută, familiile tind să aibă mai
mulți copii) şi structura locuinței.

 modelul cultural
 normele pe care indivizii dintr-o anumită cultură le împărtăşesc
 în funcție de caracteristicile mediului fizic, părinții interiorizează anumite practici care-i ajută în
supraviețuire
 există 2 dimensiuni prin care oamenii din culturi diferite se autodefinesc:
o autonomie- individul relaționează în funcție de propriile dorințe şi motivații
o heteronomie- se acționează în urma unor presiuni din exterior
o din punctul de vedere al distanței personale, indivizii se autodefinesc ca separat şi
relaționat
 în culturile individualiste- indivizi autonomi-separați
 în culturile cu nivel al educației crescut
 heteronom şi relaționat- apare în culturile colectiviste, în familii extinse, cu statut economic
redus (eu sunt membru al... şi este important să respect normele...)
 individualismul şi colectivismul se referă la grupuri, nu la indivizi
 în structuri colectiviste în care a avut un progres economic progresiv, s-a schimbat şi modul de
educație aplicat în familie, deci şi modul în care individul se autodefineşte- sinele autonom-
relaționat
 scopuri de socializare

- scopurile pe care părinții le au pentru copiii lor

- tipul de sine este acelaşi cu sinele optim regăsit într-o anumită cultură

- în funcție de modelul cultural al sinelui depinde şi obiectivele pe care părinții le au pentru copiii
lor

- scopurile sociale relaționale: copil heteronom, obedient la norne, care poate coopera şi
interacționa cu ceilalți, integrându-se armonios în grup
 - modelul cultural independent: autonom-separat (copiii autonomi, ideea de unicitate, copilul
poate fi asertiv, îşi poate exprima public opiniile, nemulțumirile, dorința de autoindividualizae
față de ceilalți)

 etno-teorii parentale

- convingeri pe care le au pąrinții dintr-o cultură despre ce înseamnă să fie părinte, structura
familiei, cum se interacționează cu copilul etc.

- convingerile pe care le au părinții despre practicile de îngrijire

o stilul distal- pune accentul pe contingența dintre gânguritul copilului şi răspunsul mamei
o stilul proximal- pune accentul pe apropierea mamă-copil
 practici parentale

- se referă la interacțiunea cu un copil cu vârsta cuprinsă între 0 şi 3 ani

- la acest moment au loc nişte

- sistem de comportament- set de comportamente care îndeplinesc acelaşi scop:

o grija primară (comportamente prin care părintele răspunde la nevoile de bază ale
copilului)
o contact corporal- se menține contactul părinte copil, culturile colectiviste
o stimulare corporală- stimulare kinestezică în mod activ, comportamente prin care
copilul este stimulat fizic, stimularea motricității, mai frecven întâlnită în culturile
colectiviste
o stimularea cu obiecte- în interacțiunea dintre părinți şi copii este prezent şi un obiect,
culturile individualiste
o interacțiunea față în față- culturile individualiste
o stimularea narativă- limbajul pe care-l foloseşte mama în interacțiunea cu copilul care
duc la diferite efecte în dezvoltare
 dezvoltarea copilului

DEZVOLTAREA SOCIO_EMOȚIONALĂ

1) Sinele
- se dezvoltă conceptul de sine – apare constanţa sinelui
- imagine pozitivă – dar, de regulă, doar trăsături înșirate
- în cadrul conceptului de sine se dezvoltă conceptul de gen:
o adoptarea comportamentelor specifice
o segregarea pe genuri
o preferă jucăriile atribuite stereotip unui gen sau altuia
o spre sfârșitul acestei perioade aoare constanța genului
2) Relații sociale – prietenii
- apar prieteniile – de regulă, se aleg copii de acelaşi sex şi aceia cu care se joacă împreună
3) Dezvoltare emoţională
- Din al doilea şi al treilea an de viaţă copiii dau dovadă de noi emoţii: jenă, mândrie, vinovăţie,
ruşine
- se amplifică dorinţa de împărtăşire a emoţiilor
- continuă dezvoltarea capacității de reglare a emoţiilor
- încep să îşi însuşească regulile de exprimare a emoţiilor
- Începe dezvoltarea competenţei emoţionale – în legătură strânsă cu competenţa socială
-

DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI COGNITIVĂ LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

 Dezvoltarea fizică
- ritm de creştere mai lent comparativ cu perioada anterioară (7 cm şi 2 kg per an)
- creșterea continuă într-un mod mai încetinit
- se dezvoltă mult coordonarea și echilibrul, apar mișcări tot mai complexe (mersul pe
bicicletă, echilibrul static eficient, dexteritatea manuală)
- lateralizarea cerebrală se definitizează și ea (mâna dominantă)
- crește volumul vezicii urinare și se dezvoltă capacitate de control al micțiunii
- se fortifică sistemul imunitar
- modificări ale conformației corporale
- ezvoltarea fizică legată de alimentație şi ingienă
- este influențată şi de cultură (diferențele dintre băieți şi fete: înālțime, greutate, abilități
motorii grosiere vs fine)
- la 4 ani se atinge nivelul de acuitate vizuală maximă (deşi până la 5-6 ani vederea de
aproape este încă mai slabă, deci aparatul vizual este încă în dezvoltare în perioada
preşcolară

 Abilități motorii grosiere

- cunosc o dezvoltare accelerată în această perioadă
- la 3 ani preşcolarul nu se poate opri brusc, să se întoarcă pe loc, poate urca treptele alternând
picioarele, poate sări într-un picior cu salturi neregulate
- la 4 ani este mai uşoară pornirea şi oprirea, poate coborî o scară lungă alternând picioarele cu
ajutor, poate sări într-un picior 5-6 trepte
- la 5 ani poate să se pornească şi să se oprească eficient, poate coborî o scară lungă fără ajutor,
poate sări într-un picior pe o distanță de 5 metri

 Abilități motorii fine

- progrese în coordonarea ochi-mână
- abilități de autoîngrijire care duc la dezvoltarea autonomiei
- sunt condiționate de:
 o dezvoltarea musculaturii
o maturarea cerebrală- la 5 ani 90% din creier este adult, în timp ce doar o treime din
dimensiunile corporale sunt adulte

 Modificări la nivelul organelor interne

- prelungirea traheei duce la scăderea frecvenței infecťiilor respiratorii
- creşterea volumului vezicii urinare care duce la controlul mincțiunii şi dispariția enurezisului
nocturn (scăparea de urină în timpul nopții)
- creşterea volumului intestinelor
- reglarea temperaturii corpului
- creşterea imunității

- Impactul moduficărilor fizice asupra dezvoltării sinelui fizic conştient

- la vârsta preşcolară vorbim despre un sine multidimensional pe care copilul îl poate raporta
- sinele fizic: aspecte şi abilități fizice, conştientizarea diferitelor segmente corporale,
conştientizarea senzațiilor corporale, stima de sine (aspecte evaluative, comparația cu ceilalți),
diferențe de gen

 Impactul bolilor copilăriei

- Parmelee: conştientizarea propriului corp şi a senzațiilor corporale, competență, empatie
(observarea celorlalți membrii ai familiei care se molipsesc)

 Dezvoltarea cognitivă
- organizarea cunoştiințelor în scenarii, narațiuni, concepte/categorii, teorii

 Scenariile cognitive
- capacitatea de a analiza anumite situații repetive, evenimebte de rutină în viața preşcolarului,
lipsite de specificitate
- oferă o organizare spațio-temporală şi cauzală a cunoştiințelor
- funcții:
o structurarea experiențelor, lucru care conferă control şi stabilitate
o facilitează interacțiunea socială şi comunicarea

 Narațiunile
- diferă de scenarii prin faptul că au o temă specifică
- presupun personaje (intenții, scopuri, motivații, convingeri, stăti afective, valori
- story grammars (Mandler & Johnson)- tendința de a organiza informația sub forma unei
narațiuni
- relatarea narațiunii
o la 4 ani furul narativ este dezordonat, cu episoade multiple
o la 5 ani este posibilă menținerea firului narativ, fără însă a formula concluziile
o la 6 ani nararea este similară cu cea a adultului

 Evenimentele cu conținut emoțional

- evenimentele negative sunt relatate mai coerent şi extensiv, cu referire la ce a simțit şi gândit
persoana, lucru care se datorează faptului că părinții elaborează mai mult şi cauzal evenimentele
negative
- mai multe explicații oferite de mamă unui eveniment negativ se asociază cu un concept de sine
mai consistent; conversațiile părinte-copil despre situațiile negative ajută copilul să
construiascăg mai efocient sensul personal al evnimentelor prin care a trecut

 Teoriile
- copii au teorii naive specifice pe baza cărora îşi bazează cunoştințele şi îşi explică/interpretează
experiențele proprii
- sunt asemănătoare teoriilor ştiințifice
- orice teorie:
o are o ontologie specifică (unități fundamentale, categorii de entități: oameni, animale,
obiecte)
o are un set restrâns de principii fundamentale prin care sunt explicate o multitudine de
fenimene (nevoia de hrană)
- presupune existența unor evenimente observabile care sunt explicate prin postularea unor
cauze non-observabile (gravitația, dorințe, intenții)
- există 3 tipuri de teorii naive:
o fizica naivă: timp, spațiu, gravitație, mişcare
o biologia naivă: creşterea biologică, ereditate, regenerare, mişcarea biologică
o psiholigia naivă: intenționalitatea, stările mentale

֍ BIOLOGIA NAIVĂ
- cuprinde o teorie pe care preşcolarii şi-o construiesc cu privire la lumea vie (cunoştințe despre
creştere, moştenire ereditară, mișcare, boală)
o creşterea
 predictibilă şi ireversibilă
 creşterea organismelor şi organelor interne
 dificultăți în înțelegerea că şi ființele mici cresc
 dificultăți în înțelegerea faptului că toate ființele cresc, îmbătrânesc şi mor
 creşterea este rezultatul unor fenomene interne, non-observabile
 o regenerarea
 la 4 ani preşcolatii încep să înțeleagă că plantele şi animalele, dar nu şi obiectele,
pot să revină la stări şi atribute anterioare în virtutea proceselor interne
o ereditatea
 există mecanisme diferite de transmitere a trăsăturilor biologice și a celor non-
biologice
 o vacă îşi păstrează atributele chiar dacă a crescut adoptată de purcei
 un iepure crescut de maimuțe va continua să mănânce morcovi, nu banane
 diferite mecanisme care dau culoarea unei flori față de unei căni
o mișcare
 copiii nu animează toate obiecctele nediscriminativ, ci au anumite cunoștințe
legate de mișcarea biologică
 Dacă li se arată o imagine cu un koala şi un ursuleţde porţelan şi sunt întrebaţi
“care poate urca un deal?”, răspund că doar animalul (adevărat) dinfotografie o
poate face.
o Boală
 Copiii înţeleg acum şi bolile: dacă mănânci mâncare contaminată cu germeni, te
îmbolnăveşti chiar dacă nu poţi vedea germenii

֍ PSIHOLOGIA NAIVĂ
- teorie non-științifică
- cunoştințele pe care le avem despre funcția mentală proprie sau a celorlalți
- abilitatea de a "mentaliza"
- interpretarea comportamentului celorlalți nu doar pe baza acțiunilor lor, ci şi a stărilor mentale
- pe la 5-6 ani copiii manifestă o înťelegere din ce în ce mai sofisticată a faptului că reprezentarea
unei persoane despre un eveniment poate să difere de propria credință
- rezolvarea de probleme şi raționamentul sunt activități cognitive care au un scop şi presupun
inferența, adică trecerea dincolo de ceea ce este dat pentru a formula o concluzie nouă, o
generalizare sau pentru a găsi o soluție rezultând astfel noi cunoştințe
- are la bază 5 postulate:
o primele 3 postulate prin contur în jurul vârstei de 3 ani
 mintea există
 psihicul are conexiuni cu lumea fizică
 psihicul este distinct de lumea fizică
 copiii de 3 ani încep să înțeleagă că o imagine din mintea lor nu poate fi
aceesibilă (văzută) din afară
 psihicul reprezintă obiecte și evenimente cu sau fără acuratețe
 distincția dintre aparență și realitate
 psihicul mediază activ interpretarea realității șia emoțiilor trăite
  la 5-6 ani copilul înțelege că poate prelua din realitate doar anumite
informații și poate face decupaje în funcție de ceea ce îl interesează
- Explicație pentru dezvoltarea Theory of Mind
o un grup propune existența unui modul, adică un mecanism înnăscut dedicat înțelegerii
celorlate ființe umane Fodor, Leslie)
o un grup vorbește despre teoria modularității minimaliste înnăscute (Baron, Cohen),
care presupune existența unor mecanisme perceptuale de nivel inferior care extrag
informația relevantă din punct de vedere social
 detectorul direcției privirii
 detectorul intenționalității
 mecanismul atenției împărtășite
o un alt grup pune accent pe rolul interacțiunii cu ceilalți (Perner, Siegal), de exemplu
preșcolarii care au frați mai mari au performanță mai bună la teste de credințe false
o o altă tabără de autori pune accent pe abilități generale de procesare a informației
(Frye, Harris), de exemplu monitorizareea informației conflictuale, abilități inferențiale,
de tip „dacă..., atunci...”
o mental files= legătura între cunoștințe

 Funcțiile executive
- modulează operarea altor procese și coordonează activitatea mentală
- clasa de prcese/mecanisme care ne ajută să ne organizăm gândurile și acțiunile
- funcții cognitive care ne ajută să formulăm scopuri, să planificăm, să monitorizăm și să ajustăm
comportamentul
- apelăm la ele atunci când procesarea automată nu e suficientă pentru succes
- conceptul de „central executive” a fost introdus de Baddeley
- dezvoltarea lor începe de la sfârșitul primului an de viață, însă ontogeneza lor este prelungită, cu
modificări majore în cel puțin trei momente:
o sfârșitul primului an
o 3-5/6 ani
o 11-12 ani
- funcționaea lor se eficientizează abia spre sfârșitul adolescenței
 Tradițional, copiii logici+
- după Piaget, logica apare abia în stadiul operațiilor formale
- cercetări recente că la copiii raționalitatea este mai timpurie
- de fapt adulții sunt mai puțin logici (euristici care duc la erori sistematice, biasări)
- copiii ca gânditori mult mai activi, cu o cogniție mai puțin automatizată deoarece au mai puține
cunoştințe şi întâlnesc mai des situații noi -- rezolvă probleme necesare pentru negocierea vieții
de zi cu zi
- Tizard şi Hughes suştin că la 4 ani un copil pune o întrebare la fiecare 2 minute, mai mult de 25%
dintre întrebări fiind "De ce?", iar în peste 50% din cazuri au loc conversații extinse între copii şi
adulți, în special în mediul familial
- la grădiniță apar doar 2/3 întrebări pe oră
- ceea ce se observă în comportamentul preşcolarului nu sunt erori de logică
- foarte rar apar erori de valoare a logicii datorită faptului că seturile de cunoştințe incomplete
sau incorecte duc la premistme incomplete sau false

 Raționamentul analogic
- se bazează pe relații analogice
- Piaget credea că raționamentul analogic este poisibil doar odată cu apariția relațiilor formale
- de fapt, există analogii demonstrate la 17-36 de luni sau chiar 10-13 luni (Chee, Campbell &
Polley)
- în situații semnificative şi familiare pentru copii

 Analogii bazate pe acțiune

- copiii sub 3 ani
- reaching for a toy- păpuşa Earnie, dincolo de un obstacol (cutie) ataşată de un fir şi aşezată pe
un covoraş
- soluția este extinsă la alte scenarii posibile
- 13 luni- transfer uşor în cazul unor copii şi spontan în cazul altora
- 10 luni- doar dacă similaritatea percepută este mare
 Analogii cauzale
- analogii bazate pe transformări ale unor obiecte familiare
- pe la 4-5 ani copiii pot să-şi repezinte corespondența bazată pe relații abstracte de tipul
descreşterii pe mai multe dimensiuni (înalt-scund, gras-slab), sau chiar şi corespondențe între
triplete (mare, mediu, mic) -- Goswami