Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Studii Europene din Republica Moldova

Catedra: Psihologie și Asistență Socială

PORTOFOLIU
PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

A elaborat: Studenta anului I Covalciuc Nicoleta

A verificat: Dr. Științe ale Educației Z. Micleușeanu

Chișinău 2023
Formațiunea centrală nouă psihologică este un concept din teoria lui Lev
Vîgotski, referindu-se la o abilitate, o cunoaștere sau o competență dobândită în
urma interacțiunii cu mediul social și cultural. Această formațiune se dezvoltă în
zona de dezvoltare proximală (ZDP), având în vedere distanța între nivelul de
dezvoltare actuală și potențialul maxim sub îndrumarea unui adult sau a unui alt
individ mai competent.

Aceste formațiuni centrale noi psihologice sunt abilități sau cunoștințe care inițial
sunt externe, suportate de instrumente sau de alți oameni și, în timp, devin
internalizate și integrate în procesele cognitive sau în abilitățile individuale. De
exemplu, învățarea limbajului, a numerelor sau a conceptelor abstracte prin
interacțiunea cu alți oameni reprezintă formațiuni centrale noi psihologice care
devin parte integrantă a dezvoltării individului.

Direcți centrale - Există mai multe direcții centrale în procesul de dezvoltare a

unui copil. Acestea includ:

Dezvoltarea fizică: Aceasta se referă la creșterea în înălțime și greutate,

dezvoltarea sistemului muscular și a abilităților motorii.

Dezvoltarea cognitivă: Procesul prin care copiii își dezvoltă gândirea, înțelegerea,
raționamentul, limbajul și abilitățile de rezolvare a problemelor.

Dezvoltarea socială și emoțională: Includerea abilităților sociale, cum ar fi

interacțiunea cu alți copii și adulți, înțelegerea și exprimarea emoțiilor și
dezvoltarea empatiei.

Dezvoltarea limbajului: Procesul prin care copiii învață să comunice și să înțeleagă

limbajul verbal și non-verbal.
Dezvoltarea morală: Aceasta se referă la dezvoltarea conștiinței morale, a valorilor
și a înțelegerii diferenței dintre bine și rău.

Fiecare dintre aceste direcții este interconectată și esențială pentru dezvoltarea

generală și sănătoasă a unui copil.

Direcții secundare colaterale - ar putea fi asociată cu modul în care interacțiunile

sociale și mediul influențează dezvoltarea copilului în moduri multiple și variate.

Structura vârstei se referă la distribuția persoanelor în diferite grupe de vârstă

într-o populație. Aceasta poate fi prezentată sub formă de piramidă a vârstei,
oferind o imagine vizuală a proporțiilor diferitelor grupe de vârstă într-o societate
sau populație.

Dinamica dezvoltării se referă la procesele și schimbările care au loc în mintea și

comportamentul uman de-a lungul timpului. Aceasta implică înțelegerea modului
în care gândurile, emoțiile, comportamentele și relațiile evoluează și se schimbă
odată cu trecerea anilor. Teorii precum teoria dezvoltării psihosexuale a lui Freud
sau teoria stadiilor de dezvoltare cognitivă a lui Piaget sunt exemple de modele
care explorează dinamica dezvoltării în psihologie

Perioada senzitivă în dezvoltarea umană se referă la intervalul de timp în care

anumite abilități sau capacități sunt mai ușor și mai natural de învățat sau
dezvoltat. De exemplu, limbajul este mai ușor asimilat în primii ani de viață, în
timpul unei perioade sensibile pentru dezvoltarea sa.

Criza în psihologie poate fi definită ca o perioadă de intensitate emoțională sau

mentală ridicată, adesea asociată cu schimbări majore în viață sau cu dificultăți
semnificative. Aceste momente pot fi provocatoare și pot necesita sprijinul unui
specialist pentru a le depăși. Dacă ai nevoie de informații specifice sau de sfaturi,
te rog să îmi spui.
Criza de vârstă se referă la momentele semnificative de tranziție sau de reflecție
profundă care apar în viața unei persoane într-o anumită etapă a vieții, de obicei în
legătură cu vârsta sau cu evenimente majore. De exemplu, "criza de vârstă a
mijlocului de viață" este adesea asociată cu introspecție și evaluare profundă a
scopului și direcției vieții. Este un moment în care mulți oameni simt nevoia de
schimbare sau reevaluare a priorităților lor personale și profesionale.

Zona proximă de dezvoltare este un concept din teoria dezvoltării cognitive

propusă de Lev Vygotsky. Ea reprezintă diferența dintre ceea ce un individ poate
face independent și ceea ce poate realiza cu ajutorul unei persoane mai
experimentate sau a unor resurse adecvate. Este un teren fertil pentru creștere și
învățare, unde copiii pot avansa sub îndrumarea și suportul celor din jurul lor.

Imitarea este un fenomen prin care o persoană adoptă comportamente, gesturi sau
atitudini ale altor persoane, fie ca rezultat al observării lor directe, fie a influenței
mediului înconjurător. Acest fenomen poate juca un rol important în dezvoltarea
socială și în învățarea comportamentelor sociale

Dezvoltarea socială în psihologie se referă la procesul prin care indivizii își

dobândesc abilitățile, comportamentele și relațiile sociale în cadrul societății.
Aceasta implică dezvoltarea abilităților sociale, adaptarea la normele și valorile
sociale, formarea identității și a relațiilor interpersonale. Factorii precum relațiile
familiale, educația, grupurile de vârstă și cultura influențează evoluția și
dezvoltarea socială a individului. Este un domeniu amplu și complex în psihologie,
care explorează modul în care indivizii interacționează și se integrează în societate.
Există numeroase teorii și abordări care încearcă să explice aceste procese și să
înțeleagă modul în care mediul social influențează dezvoltarea psihologică a unei
persoane.