PERSONALITATE ENTITATE

BIO-PSIHO-SOCIALĂ ȘI CULTURALĂ

Scoala Postliceala Sanitara Arad

Asistent Medical generalist
Anul IC
STRĂUȚ ANAMARIA, GAVRA CĂLIN, SZILVAGYI ALIN, MIKLA OCTAVIA
 Ce este personalitatea?

Personalitatea e un element stabil al conduitei unei persoane,

e ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de alte persoane.
Astfel, fiecare individ are particularităţile sale genetice,
particularităţi individuale specifice, iar persoanele se
evidenţiază prin însuşiri sociale şi prin statut. Oamenii prezintă
variaţii foarte mari în ceea ce priveşte caracteristicile de
personalitate, abilităţile mentale şi intelectuale.
Dezvoltarea ființei umane poate fi privita din mai multe puncte de vedere.
După Crețu (2004) cele mai esențiale dintre acestea sunt dezvoltarea din
punct de vedere biologic, psihologic și social.

Dezvoltarea biologică are în vedere procesele de creștere și de maturizare

fizică și de transformări biochimice interioare ale organismului care se
concretizează în schimbări cantitative și calitative ce aparțin activității
nervoase superioare.

Dezvoltarea psihică are în vedere apariția și manifestarea tuturot proceselor,

a însușirilor, stărilor și structurilor psihice. Dezvoltarea psihică se descrie ca
formarea în timp a proceselor, a însuțirilor și a structurilor psihice și
structurarea și restructurarea lor permanentă la niveluri de funcționare
avansate.

Dezvoltarea socială se referă la amplificarea posibilităților de relaționare.

 Principii ale dezvoltării

Specialiștii în domeniu au diferite păreri când vine vorba de

aspectul ,,principiilor dezvoltării”. Conform lui Woolfolk
(2004) există trei principii agreate de majoritatea specialiștilor
și anume:

oamenii manifestă rate diferite ale dezvoltării

dezvoltarea se caracterizează printr-o ordine relativă

dezvoltarea este graduală, nu apare peste noapte

 Caracteristici ale dezvoltării psihice

Dezvoltarea psihică se poate caracteriza sub două forme:

1. direcția calitativă ascendentă ( nu tot timpul liniară ci spiralată)
2. e concretă și personală
a) echipamentul ereditar al individului
b) mediul de naștere și de dezvoltare
c) momentele de timp împreună cu factorii și influențele lor
d) evenimentele din viață ce intervin în dezvoltare
 Factori de bază ai dezvoltării psihice

A. ereditatea
B. mediul
C. educația

Ereditatea
Reprezintă însușirea fundamentală a materiei vii de transmitere, de la o
generație la alta, a aspectelor specifice sub forma codului genetic. Aceste
aspecte reprezintă genotipul individului alcătuit din material nuclear și
citoplasmatic. Un genotip este exprimat în formă fenotipică ca rezultat al
interacțiunilor primare cu mediul înconjurător.
Mediul
Este alcătuit din totalitatea elementelor cu care individul
interacționează pe parcursul dezvoltării sale.

Educația
Reprezintă activitatea specifică ființei umane care mijlocește și
diversifică raportul dintre om și mediul său favorizând dezvoltarea
acestuia prin intermediul societății și al societății prin intermediul
omului.
Nucleul psihic se evidenţiază prin:

-aspectul psiho-somatic care se referă la funcţionalitatea organismului, la instinctele

specifice omului.

- aspectul psiho-social care se manifestă timpuriu (zâmbet, bucurie, ataşament)

- psihicul conştient care e strâns legat de ereditatea socială.

- aspect cultural care se manifestă mai târziu.

Subiectul uman, ca personalitate este purtător al funcţiilor cognitive pragmatice şi

axiologice.
 Modele ale dezvoltării psihice
1. Organicist (activ) .
Conform acestui model, universul, deși alcătuit din părți, este un întreg
care nu se reduce la părți. Organismul este privit la fel și reprezintă o
structură activă rezultată din contradicții și sinterze ale datelor interne.
Dezvoltarea psihică, din acest punct de vedere, este realizată pe baza
unui program intern.

2. Mecanicist (reactiv).
Acest model presupune că universul este o sumă a părților, caracteristică
care se atribuie și organismului uman. Din această perspectivă
organismul se poate analiza prin reducerea la părțile componente și la
relațiile dintre ele, părți care funcționează datorită unei forme externe
de energie . Altfel spus este susținută ideea ,, identificării și controlării
mediului care influențează ” în momentul în care se dorește influențarea
dezvoltării psihicului. Acest model reprezintă schema stimul – răspuns.
3. Interacționist.
Conform acestu model universul există doar ca interacțiune. Organismul de
asemenea se află în interacțiune cu lumea fizică, cu cea biolobică și cu cea
socială. În acest sens dezvoltarea psihică este un produs al interacțiunilor dintre
ereditate și mediu.
 Aspecte socio-culturale. Teoria lui Vigotsky
Aspectul cultural se referă la dezvoltarea cognitivă prin determinarea a ceea
ce se invată și cum se învată despre lume.
Funcțiile din cadrul dezvoltării culturale apar de două ori: prima dată la nivel
social ( între oameni – interpsihic ) și a doua oară, mai târziu, la nivel
individual ( intrapsihic ).
Procesele mentale înalte apar la început între oameni ca și cum ar fi
construite ca parte componentă a activitățiilor care se derulează între individ
și ceilalți.
Apoi procesul se internalizează și devine parte a dezvoltării cognitive a
individului.
Vigotski consideră interacțiunea socială ceva mai mult decât o simplă
influență.
Această interacțiene este considerată originea unor procese mentale
precum rezolvarea de probleme.
 Chei culturale și dezvoltarea cognitivă

Cheile culturale sunt considerate suporturile pentru

cultură. După Vigotski procesele mentale superioare sunt
mediate de anumite chei psihologice: limbaj, semne și
simboluri.
1.Chei culturale: tipărituri, computer, internet
2.Chei simbolice: limbajul semnelor, hărți, lucrări de
artă...
 Rolul limbajului

Limbajul reprezintă un aspect esențial pentru dezvoltarea

cognitivă.
Acesta oferă înțelesuri pentru ideile exprimate și pentru
întrebările puse în vederea realizării conexiilor între trecut și
viitor.
Dacă luăm în considerare limbajul mai multor culturi se pot
observa diferențele culturale dintre acestea și necesitatea
dezvoltării unor chei lingvistice specifice.
Toate schimbările la nivelul limbajului pe parcursul timpului
indică schimbări în valorile și nevoile culuturale.
 Rolul adulților și al colegilor

Vigotski consideră că dezvoltarea cognitivă este susținută de

interacțiunea directă cu ceilalți colegi și cu adulții din cultura
respectivă.
În acest mod aceste persoane devin îndrumători pentru că oferă
informații și suport necesar dezvoltării intelectuale.
Limbajul este o componentă esențială a acestui proces.
Implicații ale teoriei lui Vigotski. Învățarea asistată

Vigotski sugerează că în relația educațională dintre profesori si

elevi, profesorii trebuie să facă mult mai mult decât a atrage
atenția asupra climatului și a mediului din clasă.
Profesorii trebuie să lase elevii să descopere ei înșiși.
El trebuie să ghideze activitatea din clasă.
Trebuie să intervină în unele momente pentru încurajarea
elevilor în realizarea sarcinilor pe care le au.
 BIBLIOGRAFIE

1. Creţu, T., Psihologia educaţiei, Editura CREDIS, Bucureşti, (2004)

2. Cosmovici, A.; Iacob,L., Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, (1999)
3. Corina C., Psihologia Educației Teorie, metodologie și practică, Editura
ASE, București, 2007
4. Note de curs