Dezvoltarea personalităţii şi a

inteligenţei emoţionale

Crearea legăturilor afective.

Teoria ataşamentului
 „A fi conştient înseamnă a dispune de un model personal al lumii” (Henri Ey, Conştiinţa)
 
 

datorită memoriei, fiinţa noastră conştientă dispune de un model al lumii – acesta

trebuie înţeles ca un mod de a dispune de timp
principala caracteristică a copiilor mici este imensa lor deschidere spre ceea ce-i
înconjoară. Ei asimilează elementele din jurul lor fără o rezistenţă sufletească şi întâmpină
lumea cu o încredere nelimitată
toate simţurile lor sunt deschise, iar răspunsul personal la stimulii exteriori îl constituie
imitaţia şi mimetismul [se identifică, într-o anumită măsură, cu mediul în care trăiesc]
 socializarea

socializarea copilului, numită socializare primară, are loc în

împrejurări care sunt pline de o mare încărcătură emoţională. Copilul se
identifică cu ceilalţi semnificativi pe multe căi emoţionale
copilul îşi asumă rolurile şi atitudinile altor semnificativi
[Significant other] - interiorizându-le şi însuşindu-şi-le ca şi cum ar fi
ale sale
datorită identificării cu ceilalţi semnificativi [Significant
other], copilul devine capabil să se identifice pe el însuşi, să dobândească
o identitate coerentă şi plauzibilă subiectiv
 Psihologia adâncurilor / abisală

Sigmund Freud (1856–1939), Arthur Schopenhauer (1788-1860) şi

Friedrich Nietzsche (1844-1900) întrevăd existenţa - dincolo de perdeaua
subţire a raţionalului sau a conştiinţei - a unui tărâm revendicat de o forţă
oarbă, iraţională, neîmblânzită, care distruge, spun ei, orice posibilitate a
manifestării liberului-arbitru
omul este supus determinismului psihic: în sfera aparatului psihic
domină necesitatea
 CONŞTIENTUL ŞI INCONŞTIENTUL
Arthur Schopenhauer

• Sinele este un produs compus din voinţă şi intelect. Intelectul este

conştient şi este fereastra noastră spre lume, dar forţa motrice care ne
conduce în locul spre care mergem se află undeva în adâncul vieţii
psihice, în interiorul trupului sau organismului nostru – această forţă
este voinţa
 CONŞTIENTUL ŞI INCONŞTIENTUL. Friedrich Nietzsche

• Ştiinţa veselă: inconştientul este centrul omului, conştiinţa fiind nu

numai superfluă, ci şi dăunătoare: conştiinţa este ultimul şi cel mai
târziu stadiu de dezvoltare al organicului, fiind prin urmare cea mai
nefinisată şi mai puţin puternică latură a acestuia
•cea mai mare parte a activităţii spirituale rămâne, pentru omul
însuşi, inconştientă
 PERSPECTIVA LUI SIGMUND FREUD
•rădăcinile vieţii noastre emoţionale sunt de găsit în frageda pruncie
şi în copilăria timpurie
•importanţa relaţiei permanente cu o mamă iubitoare (sau un
substitut pentru mamă) pe parcursul întregii perioade a copilăriei
•în primii ani de viaţă suntem mânaţi atât de sentimente de ură şi
mânie, cât şi de grijă şi iubire, adresate, deopotrivă, fraţilor şi părinţilor
noştri – ambivalenţa emoţiilor şi sentimentelor
 INCONŞTIENTUL - SIGMUND FREUD
• inconştientul nu are nimic strălucitor în fiinţa sa, fiind un gen de
subsol, de altfel nefrecventabil, al gândurilor, emoţiilor şi instinctelor
necuvenite din punct de vedere moral, care au vieţuit cândva în conştient,
dar s-au trezit expulzate, reprimate de către sfera conştientă a psihicului,
nefiind demne a ocupa un loc pe podiumul luminos şi construit social al
conştiinţei
• acelaşi inconştient personal strânge amintirile originate în secvenţele
dureroase, triste, ruşinoase şi dramatice din trecutul nostru, care, dacă ar
reveni la suprafaţă, în conştient, ne-ar produce din nou suferinţă
 PERSPECTIVA LUI SIGMUND FREUD
• Inconştientul are memorie lungă şi nu uită nimic. În el, trecutul nu
există, nefiind prezentă nici uitarea: tot ce s-a petrecut cândva este
veşnic prezent, imuabil, neschimbat
• nimic din viaţa psihică nu se pierde, nimic din ceea ce s-a format nu
dispare, totul păstrându-se într-un fel oarecare, putând să reapară în
anumite circumstanţe favorabile, de exemplu în cursul unei regresiuni
profunde
 PERSPECTIVA LUI KARL GUSTAV JUNG

•Disidenţa doctrinară faţă de Sigmund Freud include şi ideea că

inconştientul personal nu epuizează natura inconştientului
•atunci când vine pe lume, omul soseşte cu o serie de predipoziţii
individuale, fizice şi psihice, pătrunzând într-un mediu familial care
poartă amprenta spiritului epocii
 PERSPECTIVA LUI KARL GUSTAV JUNG

•este motivul pentru care, deşi avem o viaţă personală, purtăm

deopotrivă însemnele spiritului colectiv. Suntem, în mare măsură,
reprezentanţii, victimile şi promotorii unui spirit colectiv, ai cărui ani
de viaţă înseamnă secole
•Există fapte care, ascunse nouă înşine, ne influenţează viaţa, şi
asta cu atât mai mult cu cât sunt inconştiente; aşa trăieşte o parte a
fiinţei noastre în veacuri
 TEORIA ATAŞAMENTULUI. John Bowlby
• John Bowlby (1907-1990), psihiatru şi psihanalist englez, este cunoscut
pentru interesul său în ceea ce priveşte dezvoltarea copilului, interes care
a dus la formularea teoriei ataşamentului, teorie cu o mare influenţă
asupra domeniilor psihologiei dezvoltării, psihopatologiei şi
psihoterapiei
• pentru om contribuţiile paterne sunt vitale pentru tendinţa de a forma
relaţii de ataşament caracterizate de siguranţă; ele sunt stabile,
exploratorii, echilibrate şi caracterizate de fluenţă verbală la vârsta
adultă
 TEORIA ATAŞAMENTULUI. John Bowlby

Copiii care au o relaţie securizantă cu ambii părinţi sunt cei mai

încrezători şi competenţi, copiii care nu au o relaţie securizantă cu
niciunul dintre părinţi sunt cei mai nesiguri, copiii care au o relaţie
securizantă cu un părinte dar nu şi cu celălalt se situează între cele două
categorii
 TEORIA ATAŞAMENTULUI. John Bowlby
• O caracteristică centrală a conceptului de parentaj vizează oferirea, de către
ambii părinţi, a unei baze de siguranţă de la care un copil sau un
adolescent să poată ieşi în lumea exterioară şi la care să se poată întoarce,
ştiind cu certitudine că va fi binevenit atunci când ajunge acolo, îngrijit
fizic şi psihic, alinat dacă este într-o stare de distres, liniştit dacă este
înfricoşat. acest rol înseamnă a fi disponibil, a fi gata de a răspunde
solicitării prin încurajare şi poate prin ajutor, însă de a interveni activ numai
atunci când este în mod evident necesar
 TEORIA ATAŞAMENTULUI. John Bowlby
• Comportament de ataşament înseamnă orice formă de comportament care face
ca o persoană să ajungă să se menţină în proximitatea unui alt individ,
identificat ca fiind în mod clar mai capabil de a se adapta la mediu
• Teoria ataşamentului consideră că tendinţa de a crea legături emoţionale cu
anumiţi indivizi este un element fundamental al naturii umane, deja prezent într-
o formă germinală la nou-născut şi care continuă să existe la vârsta adultă, până
la bătrâneţe. Atunci când un individ (de orice vârstă) se simte în siguranţă, el
tinde să exploreze mediul, îndepărtându-se de figura de ataşament. Atunci când
este speriat, anxios, obosit sau bolnav, el resimte nevoia unei apropieri de figura
de ataşament
 TEORIA ATAŞAMENTULUI. John Bowlby

• Persoana de încredere, cunoscută și sub denumirea „figură de

atașament”, este cea care-i furnizează persoanei însoţite o bază
de siguranţă, de la care aceasta să poată acţiona
• Necesitatea unei figuri de ataşament, a bazei de siguranţă, nu
este o necesitate exclusivă a copiilor, ea fiind prezentă şi în
cazul adolescenţilor şi adulţilor
 TEORIA ATAŞAMENTULUI
• Copiii care au părinţi sensibili şi responsivi [receptivi] au posibilitatea
să se dezvolte de-a lungul unei căi sănătoase
• Copiii ai căror părinţi sunt lipsiţi de sensibilitate şi responsabilitate,
care nu au grijă de ei sau îi resping, se vor dezvolta probabil de-a
lungul unei căi deviante, care este într-o oarecare măsură incompatibilă
cu sănătatea mentală
 TEORIA ATAŞAMENTULUI
• Primul tipar este cel de ataşament caracterizat de siguranţă; în acest caz,
individul are încredere că părintele său (sau figura parentală) va fi
disponibil, responsiv [receptiv] şi îi va oferi ajutor dacă se va confrunta cu
situaţii potrivnice sau înfricoşătoare. Având această garanţie, el explorează
cu curaj mediul înconjurător
• Acest tipar de ataşament este susţinut de un părinte – în primii ani, în special
de mamă – care este disponibil imediat, percepe semnalele copilului său şi
răspunde cu afecţiune când acesta caută protecţie şi/sau alinare
 TEORIA ATAŞAMENTULUI
• Un al doilea tipar este cel de ataşament caracterizat de anxietate şi
rezistenţă; în acest caz, individul nu are certitudinea că părintele va fi
disponibil sau responsiv (receptiv), sau că îl va ajuta în cazul în care îl
solicită
• Dat fiind această incertitudine individul este în permanenţă predispus
la anxietatea de separare, tinde să se agaţe şi manifestă anxietate în
legătură cu explorarea mediului
 TEORIA ATAŞAMENTULUI

• Al treilea tipar este cel de ataşament caracterizat de anxietate şi evitare;

în acest caz, individul nu are încredere că, dacă va căuta protecţie, i se va
răspunde şi va fi ajutat; din contră, el se aşteaptă să fie refuzat categoric
• În cazul în care un individ prezintă într-un grad ridicat acest tipar de
ataşament, el încearcă să-şi trăiască viaţa fără iubirea şi sprijinul
celorlalţi, încearcă să devină independent din punct de vedere emoţional