Decalogul fericirii 1.

Sunt in fiecare clipa a vietii mele constient de ceea ce fac, de ceea ce gandesc, de ceea ce simt, de ceea ce vorbesc. Sunt constient de mine insami si sunt convins ca si rezultatele, dar si esecurile sunt de fapt realitati pe care mi le-am creeat prin puterea mea interioara. 2. Ma accept si ma iubesc asa cum sunt. Sunt cel mai mare aliat al meu. 3. Trupul mea, mintea mea, sufletul si spiritul meu sunt in deplina armonie. 4. Sunt mereu prezent, in AICI si ACUM, fara sa judec realitatea, ci doar s-o observ. 5. Ma intreb in permanenta ce fac eu ACUM? Daca sunt multumit cu ceea ce fac, continui, daca nu, ma opresc si ma intreb pe mine insami ce mi-as dori cu adevarat sa fac. 6. Ma intreb de fiecare data DE CE aleg o anume realitate. 7. Ma intreb de fiecare data UNDE vreau sa ajung alegand acea realitate. 8. Ma intreb de fiecare data CE SE VA INTAMPLA cand voi ajunge sa stapanesc acea realitate. 9. Cred cu toata fiinta mea in mine insami, indiferent de rezultatele pe care le am sau de parerile celorlalti despre mine. 10. Sunt convins ca puterea se afla in interiorul meu, desi mii de ani am cautat-o in exterior.

De vorba cu un psiholog Rolul maternal in copilaria timpurie ca importanta in dezvoltarea relatiilor de mai tarziu

n acest material mi doresc s expun importana rolului maternal n copilaria timpurie, acesta fiind demonstrat de muli profesioniti n domeniul psihologiei din diverse specializri. Astfel identificm din practica de via , c rolul maternal n copilria timpurie nu este ntotdeauna efectuat de mama copilului din diverse motive. Aadar vom ntlni copii care sunt crescui n centre de plasament, copii a cror mame au decedat la naterea acestora, copii a caror mame nu au dezvoltate instincte materne, sau pur i simplu acetia sunt mai mult crescui de alte persoane din familiile acestora (bunici,mtui, frai ,tai,etc),sau alte persoane ce sunt angajate (bone) spre creterea i educarea acestor copii la varste foarte fragede. Vom putea ntlni mame ce nu au experien de viata i ndeajuns ncredere n sine i care pot crede c nu tiu ce au de fcut cu bebeluii lor. Acestea sunt de multe ori uor influentabile, de persoanele alturi de care triesc sau de familiile de provenien n aceste condiii rolul maternal nu mai este asigurat de ctre mama natural a copilului i este bine s cunoatem importana acestui ,,rol maternal'' n viaa copilului indiferent de ctre cine este el asigurat. Desigur fiecare copil vine cu un bagaj genetic ,unic i pe care nu avem posibilitatea s-l influem , ns cunoatem zicala c ,,Un copil va semana mai mult cu acela ce-l crete i nu obligatoriu cu parinii naturali,, . Deci vom urmri importana rolului maternal n viaa copilului fie c acesta este practicat de mama natural sau alte persoane. Este foarte important s putem privi i analiza primele relaii din viaa unui copil. Un principiu de baz al psihiatriei /psihoterapiei const n faptul c experienele copilriei au un rol crucial n determinarea personalitii adultului. n succintele cuvinte ale lui William Wordsworth, "copilul este tatl omului". Psihiatrul /psihologul ascult cu atenie atunci cnd un pacient vorbete de amintirile din copilrie, tiind c aceste experiene pot juca un rol critic n problemele prezente. ntr-adevr, etiologia i patogenia sunt deseori legate de evenimentele din copilrie. n unele cazuri, traumele evidente, ca incestul sau abuzul fizic, duc la tulburri de personalitate ale adultului. Mai frecvent, modelele cronice, repetitive ale interaciunii din cadrul familiei sunt de o mai mare semnificaie etiologic. Punctul de vedere psihodinamic ia n consideraie i faptul c nou-nscuii i copiii percep mediul prin filtre extrem de subiective, care pot distorsiona calitile

reale ale figurilor din jurul lor. n mod similar, anumii copii sunt de felul lor greu de crescut, indiferent ct de eficieni sunt prinii lor. Cercetarea a artat c exist diferite temperamente constituionale la nou-nscui (Thomas i Chess, 1984). Etiologia unei tulburri psihice poate fi legat de ct de bun este "potrivirea" dintre temperamentul copilului i cel al rolului maternal (figurii parentale). Copilul hiperiritabil care se simte bine cu o mam calm, se poate simi ru cu o mam foarte ncordat. Acest model al "capacitii de potrivire" evita nvinuirea fie a prinilor, fie a copiilor pentru problemele psihiatrice ale celor din urm. Teoriile dezvoltrii din timpul copilriei au fost ntotdeauna un motiv central al psihiatriei dinamice. Freud a postulat c un copil trece prin trei stadii principale psihosexuale n drumul ctre maturitate. Fiecare dintre acestea - oral, anal, genital - este asociata cu o anumita zon corporal, unde Freud consider c se afl concentrat libidoul sau energia sexual a copilului. Ca rezultat al traumelor din mediu, al factorilor constituionali sau al ambelor, un copil se poate opri din dezvoltare n faza oral sau anal, ceea ce rezult ntr-o fixaie care persist n viaa adult. Sub stres, adultul poate regresa la aceasta faz mai primitiv a dezvoltrii i s manifeste, n consecina, organizarea psihic a gratificrii instinctuale asociata cu faza respectiv. Dei Freud a reconstituit dezvoltarea din cursul copilriei n mod retrospectiv, bazat pe relatrile pacienilor aduli n psihanaliza, ulterior, cercetatorii psihanaliti au studiat dezvoltarea prospectiv, prin observarea direct a nou-nscutului i copilului. Studiile s-au dovedit extrem de utile n demonstrarea faptului c influenele din mediu pot deveni mai importante dect tendinele genetice. Fonagy i altii (2002) au adaugat o nou component la interaciunea complex dintre genetic i mediu. Ei susin c modul n care mediul este perceput de un copil acioneaz ca un filtru referitor la expresia genotipului n fenotip. Ei au considerat c interpretarea mediului social,bazat pe natura relaiei de ataament cu persoana care l ngrijete, duce la procese de reprezentare a Sinelui i a celuilalt, care au o mare influen asupra expresiei genetice finale. Cu alte cuvinte, a procesa i a nelege ceea ce se ntmpl n mediul social poate contribui la determinare dac un anumit eveniment din mediu este traumatic, precum i dac acesta duce la efecte patogenice pe termen lung. S folosim termenul de obiect pentru a denumi o persoana ce poate juca rolul maternal. n ciuda conotaiei oarecum peiorative a termenului de

obiect, l voi folosi aici pentru constan i claritate. Teoria relaiilor de obiect, pe de alt parte, susine c pulsiunea apare n contextul unei relaii (de ex., perechea mam-copil) i deci nu poate fi separat una de cealalt. Formulat n cei mai simpli termeni, teoria relaiilor de obiect se refer la transformarea relaiilor interpersonale n reprezentri internalizate ale relaiilor. Pe msur ce copiii se dezvolt, ei nu internalizeaz doar un obiect sau o persoan; internalizeaz, mai degrab, o ntreag relaie (Fairbaim, 1940/1952, 1944/1952). Se formeaz, n timpul perioadelor cnd copilul mic este ngrijit, un prototip de experien pozitiv, iubitoare (Freud, 1905/1953). Acest prototip conine o experien pozitiv a Sinelui (copilul ngrijit), o experien pozitiv fa de obiect (mama atent, grijulie) i o experien afectiv pozitiv (plcere, saietate) . Cnd foamea revine, iar mama copilului nu este imediat disponibil, apare un prototip de experien negativ, incluznd o experien negativ a Sinelui (copilul frustrat, solicitant), un obiect neatent, frustrant (mama indisponibil) i o experien afectiv negativ de furie i, poate, spaim. n final, aceste dou experiene sunt internalizate ca dou seturi opuse de relaii de obiect, care constau dintr-o reprezentare a Sinelui, o reprezentare a obiectului i un afect care le leaga pe acestea dou (Ogden, 1983). Internalizarea ,,mamei,, de ctre copil, denumit de obicei introiecie (Schafer, 1968), ncepe cu senzaiile fizice asociate cu prezena mamei n timpul ngrijirilor, dar nu capat sens pn cnd nu se dezvolt o grani ntre interior i exterior. n jurul celei de-a saisprezecea luni de via, imaginile izolate ale mamei se unesc, progresiv, ntr-o reprezentare psihica durabil (Sandler si Rosenblatt, 1962). n aceeasi perioad, se formeaz o reprezentare a Sinelui durabil, la nceput ca o reprezentare corporala i mai trziu ca o compilaie de senzaii i experiene percepute ca aparinnd copilului. Obiectul care a fost introiectat nu concord neaparat cu obiectul din lumea exterioar. De exemplu, o mam care nu este disponibil pentru a hrni copilul la cererea acestuia ar putea fi pur i simplu ocupat cu un frate mai mare, dar este trait i introiectat de ctre copil ca ostil,rejectant i indisponibil. Teoria relaiilor de obiect recunoate c nu exist o corelaie direct ntre obiectul real i reprezentarea obiectului internalizat. De asemenea, teoria relaiilor de obiect concepe conflictul n mod diferit fa de psihologia Eului. Conflictul incontient nu este doar lupta dintre un

impuls i o aprare; el este, totodat, o confruntare ntre perechi opuse de uniti de relaii interne de obiect (Kernberg, 1983; Ogden, 1983; Rinsley, 1977). Cu alte cuvinte, n orice moment, constelaii diferite de reprezentri ale Sinelui, reprezentri de obiect i afecte se iau la ntrecere pentru a ocupa locul central al scenei, n teatrul intrapsihic al relaiilor interne de obiect. Internalizarea relaiilor de obiect implic ntotdeauna o mprire a Eului n suborganizri incontiente (Ogden, 1983). Acestea se repartizeaz n dou grupuri: (1) suborganizri ale Eului care in de Sine, i.e., aspecte ale Eului n care persoana trieste ntr-o mai mare msura ideile i sentimentele ca fiind ale sale si (2)suborganizri ale Eului care in de obiect, prin care semnificaiile sunt generate ntr-un mod bazat pe identificarea unui aspect al Eului cu obiectul. Aceast identificare cu obiectul este att de complet, nct simul original al Sinelui este pierdut aproape n ntregime. Winnicott (1965), de exemplu, a formulat termenul de mama suficient de buna pentru a caracteriza condiiile minime pe care un mediu trebuie s le ndeplineasc pentru ca un copil s poat avea o dezvoltare normal . Balint (1979) a descris sentimentul, existent la muli pacieni, c ceva lipsete, sentiment pe care l-a denumit lipsa fundamental . El a considerat aceast lips ca fiind determinat de incapacitatea ,,mamei'' de a rspunde la nevoile de baza ale copilului. Fairbairn (1963), probabil cel care s-a ndepartat cel mai mult de teoria pulsiunilor, consider ca etiologia dificultilor pacientului schizoid nu era legat de frustrarea pulsiunilor, ci de incapacitatea mamei de a-i oferi experiene care s-i asigure c este iubit pentru el nsui. El consider c instinctele sau pulsiunile nu sunt orientate ctre cutarea plcerii, ci a obiectului. Mai mult, Fairbairn a contribuit la introducerea ideii de traum timpurie ca factor patogen major, care are tendina sa ,;nghee" pacientul ntr-un moment critic al dezvoltrii, nainte de vrsta de 3 ani (Fonagy i Target, 2003). Aceti gnditori au fost cu toii impresionai de faptul c o teorie a deficitului, ca i o teorie a conflictului, a fost necesar pentru o nelegere psihanalitic globala a fiinei umane. Analitii au o alt sarcina pe lnga analiza conflictului. Ei servesc i drept obiect nou de internalizat de ctre pacienii lor, astfel nct s susin structuri intrapsihice deficiente. Acesta este un punct critic pentru o teorie clinic a relaiilor de obiect -

relaiile interne de obiect ale pacientului nu sunt spate n granit; ele sunt deschise modificrilor prin intermediul unor experiene noi. Un alt conceptcheie care i are originea n coala britanic este acela c un copil are o tendin nnscut s se ndrepte ctre realizare (Summers 1999). Winnicott, n special consider c exist un Sine adevarat a crui cretere poate fi facilitat sau mpiedicat de ctre rspunsurile din partea mamei i din partea altor figuri din mediu. Bollas (1989) a extins aceast perspectiv, argumentnd c ceea ce motiveaz n primul rnd copilul este nevoia acestuia de a deveni el nsui, care este facilitat de capacitatea mamei de a lsa copilul s-i exprime adevratul Sine n interaciune cu ea. ,,Mama'' care nu poate oferi aceast capacitate de facilitare poate contribui la dezvoltarea, de ctre copil, a unui Sine fals, construit pentru a corespunde nevoilor i dorinelor mamei. Atasamentul este o legatur cu radacini biologice ntre copil i cel care l ngrijeste, avnd drept rol asigurarea securitii i supravieuirii copilului. n contrast cu teoria relaiilor de obiect, teoria ataamentului postuleaz c scopul copilului nu este cutarea unui obiect, ci mai degrab a unei stri fizice obinute prin proximitatea fa de mama/ obiect (Fonagy, 2001). Pe masur ce are loc dezvoltarea, scopul fizic este transformat ntr-unul mai psihologic i anume de a obine un sentiment de apropiere de mam sau ngrijitor. Un ataament sigur influenteaz puternic dezvoltarea modelelor interne active ale relaiilor, care sunt depozitate ca scheme mintale i duc la experiene referitoare la ateptrile vizavi de comportamentul celorlali fa de Sine. Strategiile de ataament, care sunt n mare parte independente de influena genetic, sunt adoptate n copilrie i ramn relativ stabile. Ainsworth i alii (1978) au studiat aceste strategii ntr-un scenariu care avea loc n laborator, cunoscut sub numele de "Situaia stranie". Aceast situaie, care implic separarea unui copil de ngrijitorul su, are tendina de a provoca apariia uneia dintre cele patru strategii comportamentale. Copiii siguri caut pur i simplu apropierea de ngrijitor atunci cnd acesta se ntoarce, iar apoi se simt linitii si se ntorc la joac . Comportamentul evitant este observat la copiii care au prut mai puin anxioi n timpul separrii i au ripostat ngrijitorului cnd acesta a revenit. Aceti copii nu au aratat o preferin pentru mama sau ngrijitor versus un strin. n a treia categorie, denumit anxios-ambivalent sau de rezisten, copiii au manifestat o mare suferin legat de separare, iar la ntoarcerea

ngrijitorului au avut un comportament care a exprimat furie, tensiune, avnd i tendina de a se agaa. Al patrulea grup, denumit dezorganizatdezorientat, nu a avut nici o strategie coerent pentru a face fa experienei legate de separare. Numeroase studii au demonstrat ca statutul ataamentului parinilor va prezice nu doar dac un copil va avea un ataament sigur, ci chiar i categoria exact de ataament n Situaia stranie (Fonagy, 2001). Exist anumite dovezi c aceste modele de ataament au continuitate n viata adult, iar aceste categorii de ataament pot fi evaluate cu ajutorul unor interviuri sofisticate (George i al., 1996). Cele patru raspunsuri la Situaia stranie corespund unor categorii adulte de ataament, dup cum urmeaz: 1) indivizi siguri/ autonomi care valorizeaz relaiile de ataament; 2) indivizi nesiguri; evitani care neag, denigreaz, devalorizeaz sau idealizeaz atasamentele trecute sau actuale; 3) indivizi preocupai care sunt derutai sau copleii de relaiile de ataament trecute i prezente; 4) indivizi nehotari sau dezorganizai care deseori au fost neglijai sau au suferit o traum. Teoria ataamentului a adus contribuii semnificative la nelegerea motivaiilor fiinei omeneti. Sexualitatea, agresivitatea i coeziunea Sinelui sunt relevante pentru nelegerea pacientului adult care vine pentru psihoterapie. Totui Joseph Sandler (2003) recunoate c ncercarea de a gsi siguran este, de asemenea, o motivaie primar. El a ajuns la aceast concluzie parial datorita contribuiilor aduse de teoria ataamentului i cercetrilor referitoare la ea. Mai mult, n contrast cu accentul pus de Klein asupra fantasmelor intrapsihice, teoria ataamentului ofera un loc central neglijenei reale, abandonului i altor traume timpurii, precum i prelucrrii psihice a acestor traume. Numeroase date sugereaz ca ataamentul dezorganizat este un factor de vulnerabilitate pentru apariia ulterioar a unor tulburri psihiatrice i c sigurana atasamentului poate servi ca factor de protecie mpotriva psihopatologiei adultului (Fonagy i Target, 2003). Capacitatea ,,ngrijitorului'' de a observa inteniile copilului i lumea intern a acestuia pare s influeneze dezvoltarea unui ataament sigur n copiL Un concept-cheie n teoria ataamentului este mentalizarea, care se refer la capacitatea de a nelege ca gndire a proprie i a celorlali este de natura reprezentativ i c propriul comportament, precum i al celorlali, este motivat de stri interne, ca de exemplu gndurile i sentimentele (Fonagy, 1998). Parinii i ngrijitorii care au ei nsi capacitatea de a mentaliza se

vor conecta la starea psihica subiectiv a copilului, iar copilul se regsete n mintea ,,ngrijitorului'' i internalizeaz reprezentarea acestuia pentru a forma un Sine psihologic nuclear. n acest mod, ataamentul sigur al copilului fa de ngrijitor genereaz capacitatea copilului de a mentaliza. Cu alte cuvinte, prin interaciunea cu ,,ngrijitorul'' su, copilul nva c cel mai bine poate fi neles comportamentul, pornind de la premisa c ideile i sentimentele determin aciunile unei persoane. Din practic sunt exemple n care unii copii au fost crescui de ctre bunici sau alte persoane care far cunotina prinilor aveau probleme de natura psihopatologiei i astfel s-a conturat o posibil filiaie patologic preluat de ctre copil n condiiile n care aceasta putea fi evitat mai mult sau mai puin. Desigur n aceste cazuri nu exclud posibilitatea n care i copilul genetic poate avea ceva, cu care sa participle n acest sens la aceasta contaminare. ntlnim asemenea situaii chiar i atunci cnd copii sunt crescui de proprii prini care de multe ori se ntmpl s descoperim c sunt probleme de natura relaional, nelegere,simire ,etc i care au legatur cu experienele lor de via ,dar mai ales cu perioada copilariei timpuri i nu numai, pe care fiecare dintre noi o trim ntr-un mod unic. Psiholog-Irina Stefanescu

1. Anume astazi voi fi fericit! Aceasta inseamna ca, urmandu-l pe Avram Lincoln, voi spune. Oamenii sunt atat de fericiti cat se hotarasc sa fie. Fericirea vine din interior, stimulenti externi nu au nici o legatura cu asta. 2. Anume astazi voi lua in considerare doar lucrurile reale si nu voi cere lumii sa se schimbe conform dorintelor mele. Eu voi lua ca atare familia mea, serviciul meu, soarta mea si ma voi stradui sa fiu concordant cu ele. 3. Anume astazi voi avea grija de organismul meu. Il voi consolida prin exercitii, grija fata de corp si alimentatie corecta. Ma voi opri din impovararea exceselor sale nocive. Vreau sa fac din el o masina ideala pentru executarea nevoilor mele. 4. Anume astazi voi incerca sa-mi dezvolt inteligenta. Voi incerca sa invat ceva valoros. Voi pune creierul la munca si voi citi ceva care necesita efort mental si concentrare. 5. Anume astazi voi incerca sa ma concentrez pe imbunatatirea sufletului. Pentru a face acest lucru, am nevoie de trei actiuni: voi face cuiva o bucurie, dar ca sa nu stie nimeni, si voi face doua lucruri de care mi-e teama si pe care tot am evitat sa le fac doar pentru formarea profesionala a vointei, cum spunea William James(un psiholog si filosof american).

6. Anume astazi ma voi stradui sa fiu placut in toate relatiile cu oamenii cu care voi interactiona. Voi avea grija de aspectul meu, voi incerca sa ma imbrac mai bine, sa vorbesc mai moale si voi fi mai politicos in comportamentul cu altii, voi fi generos pentru lauda, ma voi abtine de la critici si de a mustra si desigur de orice instructiuni pentru calea cea dreapta. 7. Anume astazi ma voi stradui sa-mi traiesc clipa, protejandu-ma de navala tuturor problemelor care vin asupra mea. In cele douasprezece ore as putea face lucruri concrete, cele mai importante pentru ziua de azi, pe care le-as fi lasat pe mai tarziu si dupa as fi avut regrete pentru toata viata. 8. Anume astazi imi voi face programul zilei. Voi scrie resursele de care am nevoie pentru a face un lucru la ora dorita. Posibil sa nu pot urmari cu strictete acest program, dar cel putin idea lui ma va salva de la doua lucruri rele- graba si indecizie. 9. Anume astazi voi acorda o jumatate de ora pentru odihna si relaxare. E bine in cazul in care aceasta jumatate de ora este linistita, uneori, ma voi gandi la Dumnezeu acest lucru imi va da vietii un sentiment de perspectiva. 10. Anume astazi ma voi opri sa ma tem. Cel mai putin nu o sa ma tem sa fiu fericit, o sa elimin frica de a ma bucura de toate lucrurile minunate din aceasta lume; frica sa iubesc si sa cred in faptul ca pe mine de asemenea, ma iubesc. Voi gandi si voi actiona ca un om fericit si ma voi simti fericit. Dale Carnegie, Manifestul pentru fiecare zi