Sunteți pe pagina 1din 5

Maturizarea personalităţii

Ce înseamnă că omul are personalitate? se întreabă Tiberiu Rudică (2006,


p.248). Răspunsul psihologului ieşean la această întrebare este structurat pe
dimensiunea esenţială a maturizării sale intelectuale, afective şi morale. Astfel, dacă
teoretic fiecare om are o personalitate, practic vorbim de personalitate la omul care
demonstrează un „grad de maturitate psihologică într-un sector de activitate care să ne
facă apţi să-l exercităm cu succes”. În acelaşi timp a avea personalitate înseamnă:
a. Să-ţi poţi alege conştient şi eficient o cale proprie în viaţă, realizând un
echilibru optim între posibilităţile reale şi idealurile construite.
b. Să poţi stimula prin creativitatea muncii tale activitatea altora.
Alături de acest înţeles dat conceptului de personalitate amintim şi definiiţiile
lui Paul Popescu –Neveanu, care considera că „personalitatea este subiectul
uman considerat ca unitate bio-psiho-socială, ca purtător al funcţiilor
epistemice, pragmatice şi axiologice”
Gordon Allport optează pentru o definiţie structuralistă afirmând că
personalitatea este „ organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme
psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic”.
Dacă pentru definirea personalităţii s-au afirmat peste 50 de definiţii, atunci când
se poate vorbi de maturizarea personalităţii? Se acceptă ideea că trebuie să luăm în
discuţie două concepte de:
1. maturitate
2. maturizare
Prin maturitate spunea Paul Popescu –Neveanu (1978, p.427) înţelegem o stare
funcţională fizică şi fiziologică la care se ajunge printr-o dezvoltare stadială şi care
prezintă un sistem complet de posibilităţi ce se conservă ca stabil în etapa vârstei
adulte.
Se distinge:
- o maturitate biofiziologică constând în împlinirea proceselor de creştere şi
structurarea funcţională a organelor;
- o maturitate psihică la care concură toate modalităţile de maturitate:
1. intelectuală – de structurare a mecanismelor intelectuale, fapt ce mijloceşte
autonomia;

1
2. emoţională – constând în diferenţierea emoţiilor, stabilizarea sentimentelor
şi capacitatea de control a lor;
3. socială şi morală – caracterizată prin deplina adaptare la condiţiile vieţii şi
activităţii sociale şi prin participarea responsabilă la acestea
Maturizarea (Paul Popescu –Neveanu, 1998, p.427) este un sistem de procese
bio-psiho-sociale concurând la o evoluţie individuală încheiată cu o stare de maturitate .
În maturizare un rol important revine programelor ereditare care, în condiţii
normale de echilibru cu mediul, mijlocesc creşterea şi organizarea funcţională. La om
sunt decisive în maturizare educaţie şi activitatea de învăţare. La nivel psihic şi de
personalitate factorii de maturizare şi educaţie sunt interdependenţi.
Maturizarea personalităţii este un proces corelat cu dezvoltarea sa, un proces
dificil şi obstrucţionat de factori psihologici şi sociali.
Exprimându-se plastic Iolanda Mitrofan vorbeşte de „cursa cu obstacole a
dezvoltării umane”.
Un om devine o personalitate matură când:
a. devine conştient de lume şi de sine şi îşi elaborează un sistem propriou de
reprezentări , concepţii, motive, scopuri, atitudini, convingeri în raport cu lumea
şi cu sine;
b. desfăşoară activităţi utile şi recunoscute şi creează valori sociale;
c. se integrează armonios şi util în comunitate;
d. are un profil moral bine definit care îi permite să se dedice unor idei şi idealuri;
poate fi luat drept model pentru formarea altora personalităţi;
e. şi-a format capacitatea de control şi autocontrol;
f. ştie să se pună în valoare, să se facă cunoscut altora.

Pentru a răspunde la întrebarea ce este personalitatea matură, care sunt


caracteristicile ei G. Allport apelează la criterii propuse de unii psihologi: Erik
Erikson, A. Maslow.
O definiţie concisă, afirmă G. Allport spune că o personalitate sănătoasă îşi
stăpâneşte în mod activ mediul, manifestă o anumită unitate a personalităţii şi este
capabilă să perceapă în mod corect lumea şi pe ea însăşi. O asemenea personalitate
stă pe propriile picioare fără să aibă pretenţii excesive faţă de ceilalţi.
Erik Erikson delimitează 8 stadii ale dezvoltării umane cartacterizate de crize şi
conflicte, dar prin depăşirea stadiilor de vârstă se dezvoltă o forţă, o calitate ce poate

2
fi considerată, după Allport un criteriu al maturizării personalităţii. În ordinea
stadiilor de vârstă aceste caracteristici în număr de 8 sunt: un sentiment fundamental
de încredere şi simţul autonomiei, simţul de iniţiativă, siguranţă şi competenţă,
identitatea personală, intimitatea, capacitatea generatoare şi creatoare, integritate,
acceptare şi înţelepciune.

După psihologul umanist A. Maslow caracteristicile personalităţii mature, înalt


autoactualizate, sunt următoarele:
1. o percepţie mai eficientă a realităţii şi relaţii mai comode cu ea;
2. acceptarea Eului, a celorlaţi şi a naturii;
3. spontaneitate;
4. centrarea pe problemă;
5. detaşarea;
6. independenţa de cultură şi mediu;
7. prospeţimea continuă a aprecierii (spontaneitate);
8. orizonturi nelimitate de cunoaştere, interes pentru esenţa ultima a vieţii,
interes pentru religie;
9. sentiment social – identificare, simpatie şi afecţiune;
10. relaţii sociale profunde, dar selective;
11. structură de caracter democratică, respect pentru fiinţa umană;
12. certitudinea etică, subiecţii sunt siguri în ce priveşte diferenţa între bine şi rău;
13. simţ neostoit al
14. spirit creator.
Luând în considerare caracterizarile psihologice elaborate de psihologi cu privire
la maturizarea poersonalităţii, G. Allportconcluziona că toate criteriile trecute în revistă
indică un ideal rareori sau poate nicodată atins, totuşi, din multitudinea de caracteristici
G. Allport selectează 6 criterii, care, spune autorul, par să ofere o imagine realistă şi
rezonabilă a personalităţii mature.

Caracteristici definitorii ale personalităţii mature, după G. Allport

1. extensiunea simţului Eului - adică încorporarea în personalitate a unor noi şi


nenumărate sfere ale interesului, astfel încât ele să devină personale în mod
semnificativ;

3
2. Raporatea caldă a Eului la celălalt şi depăşirea egocentrismului – stabilirea
relaţiilor cu alte persoane, raportarea caldă a Eului la alţii, manifestarea
capacităţii de intimitate, compasiune şi toleranţă relaţională;
3. securitate emoţională şi autoacceptare – personalităţile mature dispun de
simţul proporţiei, îşi asumă conştient noi riscuri şi noi şanse, sunt tolerante la
frustrare, se acceptă pe ele însele;
4. perceprea realistă şi reflectarea veridică a realităţii externe – adică percep,
gândesc şi acţionează în conformitate cu realitatea externă, pe care o reflectă în
mod veridic;
5. capacitate de auto-obiectivare a Eului - adică sunt capabile de a fi ele însele,
dispun de capacitate de auto-obiectivare în intenţii, de autocunoaştere;
6. filosofia unificatoare a vieţii şi orientarea valorică, concepţie generală
despre lume – adică trăiesc în armonie cu o filosofie de viaţă unificatoare, sunt
capabile de a-şi forma şi a susţien o concepţie generală despre lume, pe care o
vor transpune în mod constant în practică.

Caracteristici ale personalităţii mature, după T. Rudică

Drumul maturizării personalităţii presupune, în principal, o ridicare progresivă a


omului pe treptele conştiinţei. Procesul de conştientizare se efectuează atât pe plan
intelectual, cât şi în plan afectiv şi axiologic. ( T. Rudica)
Un om inteligent paote fi rămas în urmă din punct de vedere afectiv şi etico-
umanitar; altfel spus, el poate fi rămas pe o treaptă de egocentrism psihologic, de
incapacitate de a depăşi limitele trăirilor şi intereselor sale egoiste.
Psihologul umanist contemporan, Tiberiu Rudică din şcoala de psihologie ieşeană
redă dinamica procesului maturizării personalităţii ca un parcurs existenţial barat de
obstacole, fenomene de natură psihosocială.
După cum sublinia şi Vasile Pavelcu în prefaţa lucrării Maturizarea
personalităţii, autorul oferă un mod de interpretare teoretic şi practic a complexului
fenomen al socializării afective şi morale a fiinţei umane în relaţie cu dezvolatarea sa
intelectuală. Maturitatea vieţii noatre afective este, aşadar, un reflex (produs) firesc al
maturizării intelectuale şi morale, volitive a personalităţii, concretizată în capacitatea
persoanei de a se elibera de poziţiile rigide ale egocentrismului psihologic şi de a

4
conştiinetiza importanţa atât a scopurilor şi a motivaţiilor individuale, cât şi a
aspiraţiilor şi a trebuinţelor societăţii şi umanităţii.
Principalele caracteristici ale personalităţii mature, după T. Rudică sunt:

1. afirmarea conştientă, responsabilă şi altruistă duce la progres social şi


împlinirea intelectuală, afectivă şi morală;
2. echilibrul între afect şi intelect, intre cele două dimensiuni pot interveni
armonii şi dizarmonii: personalităţi dominante de afecte, trăirea simultana a
două sentimente opuse, etc. O dezvoltare deplină a personalităţii pe plan afectiv,
intelectual şi moral se face prin creaţia continuă a unor sisteme şi instanţe noi de
rezolvare a conflictelor motivaţionale.
3. autenticitate in comportament: armonie intre gandire, simţire şi acţiune.Pe
drumul maturizarii personalitaţii, oamenii pot manifesta comportamente de
simulare, disimulare, ipocrizie care trebuie reduse şi prevenite prin educaţia
promovată in familie.
4. responsabilitate şi consecvenţa in indeplinirea rolurilor sociale;
5. manifestare creativa şi înlăturarea formalismului;
6. concordanţa şi echilibru intre eul real, eul normativ si eul ideal in
comportamentul de orientare vocaţionala, o buna alegere a profesiei – acord
între structura individuală a persoanei şi exigenţele psihofiziologice ale
domeniului vizat;
7. abilitatea de a disocia intre bine şi rău, de a evalua forţele personale, de
puterea de a recunoaste si de a depăşi greşelile.
8. capacitatea de a trece de la tendinţele egoiste, la abordarea altruista a relaţiilor
cu celălalt, de a manifesta atitudini empatice şi prosociale.
ATENTIE!
Se recomanda sa dati exemple din lucrarile :
• Rudica, T., Maturizarea Personalitaii;
• Rudica, T., Trepte ale maturizarii personalitatii