Majoritatea convenţiilor privind sume de bani pe care le

încheiem conţin anumite clauze care fac referire la dobânda ce

trebuie plătită. O asemenea prevedere poate fi stipulată expres
sau, în caz contrar, ar trebui în mod rezonabil să ne aşteptăm la
plata unor accesorii aferente capitalului (cum este dobânda).
Este important să cunoaştem şi să diferenţiem în mod corect
aceste noţiuni, pentru ca, în final, să avem o imagine clară
asupra sumelor pe care suntem obligaţi să le plătim.
Pe cale de consecinţă, vom analiza care sunt implicaţiile în situaţia în
care dobânda este stabilită convenţional, dar şi în cazul în care
dobânda se calculează în conformitate cu OG nr. 13/2011 privind
dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii
băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-
fiscale în domeniul bancar (dobânda legală).

1. Ce este dobânda convenţională şi ce este dobânda

legală?
Potrivit art. 1498 din Codul civil, dobânda este cea convenită de părţi
sau, în lipsă, cea stabilită de lege.

Dobânda convenţională este acea dobândă stabilită potrivit

liberului acord de voinţe al părţilor (dobânda stabilită contractual).
Aşadar, manifestarea de voinţă a părţilor va guverna raporturile dintre
acestea, sumele de bani ce urmează a fi plătite cu titlu de dobândă
calculându-se prin raportare la formula stabilită în contract.
TE-AR PUTEA INTERESA SI ...
ARTICOLE

Noi strategii europene pentru reducerea utilizării materialelor plastice și diminuarea poluării
Jan 21, 2018
INTERVIURI

Andrei-Radu Dincă, despre experiența ca judecător la doar 30 de ani

Jan 19, 2018

Pe de-altă parte, dobânda legală este aceea ce se determină în baza

legii şi care se aplică în situaţiile în care părţile nu au stabilit nimic în
legătură cu aceasta în contract. Omisiunea unei astfel de clauze nu
poate fi interpretată în sensul în care părţile ar fi dorit să renunţe la
dreptul de a obţine dobânda, ci în sensul în care au dorit ca raporturile
dintre ele să se întemeieze pe lege.
2. Care sunt actele normative aplicabile?
 Codul civil;

 OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi

penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru
reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;

 Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea

întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani
rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între
aceştia şi autorităţi contractante.

3. Ce este dobânda remuneratorie şi cea

penalizatoare?
În înţelesul art. 1 din ordonanţă, dobânda
remuneratorie este dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a
da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada
anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei. Se observă,
aşadar, că dobânda remuneratorie este remuneraţia/ preţul ce se
cuvine creditorului pentru folosinţa capitalului.

Dobânda penalizatoare reprezintă dobânda datorată de debitorul

obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la
scadenţă. De data aceasta însă dobânda penalizatoare are funcţia de a
sancţiona neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unei
obligaţii asumate la scadenţă, având natura unei daune moratorii,
noţiune cu care operează Codul civil.

Dacă este cazul, dobânzile remuneratorii şi cele penalizatoare se pot

cumula. Spre exemplu, dacă debitorul datorează o sumă de bani în
baza unui contract de împrumut iar acesta nu restituie capitalul la
scadenţa convenită va datora:

(i) capitalul;

(ii) dobânda remuneratorie aferentă folosinţei capitalului până la

scadenţă;

(iii) dobânda penalizatoare pentru neexecutarea obligaţiei de a

restitui capitalul la termen ce poate fi cerută de la scadenţă şi până la
executarea obligaţiei.
De asemenea, şi aceste categorii de dobânzi pot fi clasificate potrivit
criteriului de mai sus, dacă dobânda în cauză a fost sau nu stabilită de
părţi. Astfel, putem avea:

 dobândă convenţională remuneratorie;

 dobândă convenţională penalizatoare;
 dobândă legală remuneratorie;
 dobândă legală penalizatoare.

4. Cum se calculează dobânda remuneratorie şi cea

penalizatoare?
Dacă suntem în situaţia în care dobânda este stabilită pe cale
convenţională, atunci nu avem de-a face cu probleme deosebite.

!!! Trebuie să fim însă atenţi ca rata dobânzii agreată

contractual să se încadreze în limitele prevăzute de
lege (despre care vom vorbi ulterior). În concluzie, libertatea de
voinţe a părţilor nu este absolută, tocmai pentru a preveni apariţia
unor situaţii dezechilibrate din punct de vedere economic.
Referitor la dobânda legală, OG nr. 13/2011 distinge între mai multe
situaţii:
 Situaţia nr.1: DOBÂNDĂ LEGALĂ REMUNERATORIE


o raporturi între profesionişti: Potrivit art. 3 alin. (1) din OG

nr. 13/2011, rata dobânzii legale remuneratorii se
stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii
Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică
monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a
României. => Dobânda legală remuneratorie va fi
egală cu dobânda de referinţă BNR

o raporturi între un profesionist şi un neprofesionist:

Prevederea expusă anterior este aplicabilă şi în această
 situaţie. => Ca atare, dobânda legală remuneratorie
va fi egală cu dobânda de referinţă BNR.

o raporturi între neprofesionişti: În conformitate cu art. 3

alin. (3) din OG nr. 13/2011, în raporturile juridice care nu
decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop
lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009
privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se
stabileşte potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2),
diminuat cu 20%. => Dobânda legală remuneratorie
va fi egală cu 80% * dobânda de referinţă.
 Situaţia nr.2: DOBÂNDĂ LEGALĂ PENALIZATOARE


o raporturi între profesionişti: Din art. 3 alin. (2^1) reiese:

În raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi
autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare
se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8
puncte procentuale. => Dobânda legală penalizatoare
va fi egală cu dobânda de referinţă BNR + 8%


o raporturi între un profesionist şi un neprofesionist:

Conform art. 3 alin. (2) din ordonanţa în cauză, rata
dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei
dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale. =>
Dobânda legală penalizatoare va fi egală cu
dobânda de referinţă BNR + 4%.
o raporturi între neprofesionişti: Coroborând dispoziţiile
art.3 alin. (2) şi (3) din ordonanţă rezultă: Rata dobânzii
legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii
de referinţă plus 4 puncte procentuale. În raporturile
juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi
cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr.
287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii
legale se stabileşte potrivit prevederilor alin. (1), respectiv
alin. (2), diminuat cu 20%. => Dobânda legală
penalizatoare va fi egală cu 80% * (dobânda de
referinţă + 4%).
5. Care sunt limitele între care poate fi stabilită
dobânda convenţională?
Se afirmă de multe ori “contractul este legea părţilor”, ceea ce ne-ar
putea conduce la concluzia potrivit căreia ceea ce au stabilit părţile
prin contract este literă de lege pentru acestea. Totuşi, afirmaţia
aceasta este numai parţial adevărată, întrucât potrivit art. 1270 din
Codul civil, contractul valabil încheiatare putere de lege între
părţile contractante. Nu trebuie să omitem sintagma “valabil
încheiat” din discuţie.

Mergând pe acelaşi raţionament şi cercetând dispoziţiile ordonanţei,

observăm că în ceea ce priveşte raporturile contractuale dintre
neprofesionişti, părţile nu pot conveni orice nivel al ratei
dobânzii. În acest sens, învederăm art. 5 alin. (1) care dispune: În
raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei
întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr.
287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăşi
dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. Aşadar, dobânda
convenţională:

 remuneratorie – nu poate depăşi dobânda legală

remuneratorie cu mai mult de 50%, ceea ce înseamnă că nu
poate depăşi valoarea de 150% * dobânda legală
remuneratorie => Limita maximă pentru dobânda legală
remuneratorie în cazul neprofesioniştilor = 120%
dobânda de referinţă BNR;

 penalizatoare – nu poate depăşi dobânda legală penalizatoare

cu mai mult de 50%, ceea ce înseamnă că nu poate depăşi
valoarea de 150% * dobânda legală penalizatoare => Limita
maximă pentru dobânda legală penalizatoare în cazul
 neprofesioniştilor = 120% * (dobânda de referinţă +
4%).

!!! De observat este şi faptul că limitările vizează numai

valoarea maximă a dobânzii, iar nu şi cea minimă şi totodată se referă
numai la raporturile dintre neprofesionişti sau dintre un profesionist
şi un neprofesionist, astfel că, din punct de vedere teoretic, în ceea ce
priveşte raporturile dintre profesionişti nu există limitări în OG nr. 13/
2011.
Legea prevede şi o sancţiune pentru nerespectarea acestor dispoziţii
şi anume, orice clauză prin care se încalcă dispoziţiile alin. (1) este
nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a
pretinde dobânda legală. Prin urmare, nu numai că respectiva
clauză este lovită de nulitate, dar, mai mult decât atât,
creditorul pierde însuşi dreptul de a cere dobânda legală
remuneratorie/ penalizatoare care i s-ar cuveni în temeiul
OG nr. 13/ 2011.

Jurisprudenţă

1. Tribunalul Gorj 1076/ 2016

Astfel, potrivit art. 1 alin. 4 din O.G. 13/2011, dacă nu se precizează
altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanţă priveşte atât
dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare.

Se observă că sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia

Contencios Administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă şi sentinţa
pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi
fiscal, rămasă irevocabilă constituie titlu executoriu, rămânând
definitive la data de 14.01.2009, respectiv 01.07.2009, astfel că de la
aceste date erau scadente sumele la care pârâta a fost obligată, fiind
incidente dispoziţiile legale menţionate anterior, referitoare la
dobânda penalizatoare, care se datorează de la scadenţă.
Cum reclamanta a solicitat dobânda la sumele cuprinse în titlurile
executorii reprezentate de hotărâri judecătoreşti definitive, începând
cu o perioadă de trei ani anterior datei introducerii acţiunii din cauza
de faţă, această dobândă nu poate fi decât cea penalizatoare,
neexistând un termen de scadenţă a obligaţiei de plată a debitului
principal, pentru a putea fi acordată dobânda remuneratorie.

În concret, de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti

obligaţia de plată a sumelor respective era scadentă, deci este datorată
dobânda penalizatoare, conform art. 1 alin. 3 din OG 13/2011.

Faţă de considerentele enunţate, tribunalul va admite în parte

acţiunea cu precizările ulterioare, şi va obliga pârâta la plata către
reclamantă a dobânzii legale penalizatoare, reprezentând echivalentul
prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată
stabilită irevocabil în sarcina acestora prin sentinţe începând cu data
de 28 martie 2013 şi până la achitarea integrală a sumelor datorate cu
titlu de drepturi salariale.

2. Curtea de Apel Bacău 1204/2015

Cu privire la posibilitatea acordării dobânzilor legale pentru
executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil prin
titlurile executorii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul
pentru dezlegarea unor probleme de drept s-a pronunțat prin decizia
2/2014 reținând:

“Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată

creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată
chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în
cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se
actualizează cu indicele prețurilor de consum. Or, prin instituirea
obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum,
legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin
executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială,
prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).

În aceste condiții, cererea de chemare în judecată marchează

momentul la care instanța de judecată se raportează pentru a aprecia
dacă scadența tranșelor plătite pentru care se calculează distinct
dobânzi penalizatoare se înscrie în termenul de prescripție de trei ani
anteriori acestei date, dobânzile putând fi solicitate pentru perioada
pentru care nu s-a împlinit prescripția. Pentru suma rămasă restantă
după plata parțială, dobânzile penalizatoare curg în continuare și pot
fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii acțiunii.

Pentru tranșele din debitul principal ce au fost achitate cu mai mult de

trei ani anteriori introducerii acțiunii ce pretinde plata acestora,
dobânzile s-au prescris și nu mai pot fi solicitate.

În consecință, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru

executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru
termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.

Prin urmare, reținând că salariul reprezintă o obligație de plată a unei

sume de bani, că există posibilitatea legală de acordare a unor daune-
interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neplata
drepturilor salariale, că art. 1088 vechiul Cod civil reglementează
explicit în ce constau daunele-interese pentru neexecutare (neplata
salariului integral echivalând din punct de vedere al efectelor juridice
cu o neexecutare, chiar dacă parțială, a obligațiilor), nu există niciun
impediment legal pentru acordarea dobânzii legale civile în cuantumul
reglementat de dispozițiile Ordonanței nr. 13/2011.

3. Tribunalul Bucureşti – 1057/2016

Prin urmare, dobânda legală se datorează nu numai în cazul
obligațiilor bănești asumate de părți prin contractele încheiate de
acestea, întrucât din articolul 2 al OG nr. 13/2001 rezultă foarte clar că
dobânda legală se aplică și atunci când obligația în cauză este
purtătoare de dobânzi în temeiul unei dispoziții legale.

Or, obligația apelantei contestatoare, astfel cum rezultă din titlul

executoriu este purtătoare de dobânzi în temeiul art. 1535 C.civ.,
aplicându-se dobânda legală.

De asemenea, este eronată susținerea apelantei contestatoare în

sensul că ar datora numai dobânda legală, iar nu dobânda legală
penalizatoare, având în vedere, așa cum corect a punctat prima
instanță, că nu există două tipuri de dobândă, legală și penalizatoare,
aspect ce rezultă cu suficientă claritate din definiția termenilor dată de
art. 1 din OG 13/2001. Astfel, conform art. 1 alin. 3, dobânda datorată
de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației
respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. Conform
art. 3 alin. 2 rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul
ratei dobânzii de referință (a BNR) plus 4 puncte procentuale, astfel
cum a și fost calculat de către expertul contabil. Prin urmare, nu poate
fi vorba de o dobândă legală stabilită prin raportare la dobânda de
referință a BNR, așa cum afirmă apelanta, distinctă de dobânda legală
penalizatoare calculată conform celor expuse anterior.

4. Curtea de Apel Bucureşti – 1053/2015

Având în vedere că părțile nu au precizat cursul leu/euro în raport de
care se calculează suma la care se aplică dobânda legală (cursul
leu/euro de la data încheierii contractului sau cursul de la data la care
se restituie împrumutul) și având în vedere regula in dubio pro reo
prevăzută de art. 913 Cod civil (când este îndoială convenția se
interpretează în favoarea celui ce se obligă). Tribunalul a apreciat că
pârâtul datorează o dobândă legală calculată la suma de 614.955 lei
reprezentând echivalentul în lei al sumei de 150.000 Euro la cursul
leu/euro de 4,0997 la data încheierii contractului, iar nu la cursul
leu/euro de la data de efectuării expertizei cu a susținut reclamantul.

Pârâtul a susținut că nu are obligația de a plăti dobânda legală întrucât

cuantumul dobânzii legale solicitate de reclamant se aplică
împrumuturilor acordate în lei, nu celor în moneda unică europeană.

Este adevărat că nivelul dobânzii legale prevăzut de art. 3 din OG nr.

9/2000 și art. 3 din OG nr.13/2011 este aplicabil raporturilor juridice
în care s-a prevăzut plata în moneda națională, însă voința părților a
fost acea ca împrumutul să fie purtător de dobândă, astfel încât, în
conformitate cu dispozițiile art. 978 Cod civil, clauza referitoare la
obligația de plată a dobânzii trebuie interpretată în sensul în care
poate avea un efect, iar nu în sensul în care nu ar putea produce
niciunul.

5. Curtea de Apel Pitești – 455/2016

Prevederile O.G.nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și
penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru
reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar,
reglementează dobânda legală, nu sunt incidente, deoarece
prevederile cu caracter special aplicabile în materie fiscală, O.G.
nr.92/2003, au prioritate.

O.G. nr.13/2011 constituie dreptul comun în privința dobânzii legale,

în materie fiscală nivelul dobânzii fiind diferit, mai mare decât cel al
dobânzii legale reglementate de O.G.nr.13/2011.

Instanța supremă a reținut în decizia nr.14/2015, pronunțată în recurs

în interesul legii că dobânda care se acordă pentru sumele încasate cu
titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare și taxă pentru
emisii poluante, restituite prin hotărâri judecătorești, este dobânda
fiscală prevăzută de dispozițiile art. 124 alin. (1) și alin. (2) din Codul
de procedură fiscală, coroborat cu dispozițiile art. 120 alin. (7) din
același act normativ.