Toader Maria-Cristina

Toader Elena-Cătălina
Drept, anul IV, grupa 1

Naranjo-Prezentare

I. Introducere
În Spania, multe persoane fizice au introdus împotriva instituțiilor
bancare acțiuni prin care solicitau să se constate că clauzele „prag”
introduse în contractele de credit ipotecar încheiate cu consumatorii
aveau un caracter abuziv și, prin urmare, nu creau obligații pentru
consumatori. Clauzele în discuție prevăd că, chiar dacă rata dobânzii
devine inferioară unui anumit nivel (sau „prag”) definit în contract,
consumatorul trebuie să continue să plătească dobânzi minime
echivalente cu acest prag fără a putea beneficia de o rată a dobânzii
inferioară acestuia.
Cele trei cauze priveau litigii între persoane care au contractat
împrumuturi ipotecare cu instituții de credit, în legătură cu dreptul la
restituirea unor sume plătite în temeiul unor clauze contractuale al
căror caracter abuziv a fost constatat pe cale judecătorească.
Cererile de decizie preliminară vizau interpretarea art. 6 și 7 din
Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu
consumatorii.

1
II. Situația de fapt
II.1. CAUZA C-154/15
Francisco Gutierrez Naranjo a încheiat cu Cajasur Banco SAU un
contract împrumut ipotecar care conținea o clauză „prag”.
Reclamantul a introdus la Tribunalul Comercial nr. 1 din Granada
două acțiuni: o acțiune în încetare privind această clauză contractuală
sub motivul caracterului abuziv al acesteia și o altă acțiune în
restituirea sumelor plătite de la semnarea contractului de credit în
temeiul clauzei pretins abuzive.
*Instanța de trimitere se întreabă dacă faptul de a limita efectele
constatării nulității unei clauze contractuale ca urmare a caracterului
său abuziv doar la perioada ulterioară acestei constatări este
compatibilă cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13.

ÎNTREBĂRI PRELIMINARE:
1) Interpretarea lipsei caracterului obligatoriu în sensul articolului 6
alineatul (1) din Directiva 93/13 este compatibilă, în astfel de ipoteze, cu
o interpretare conform căreia constatarea nulității clauzei menționate
produce totuși efecte până la momentul pronunțării acesteia și, prin
urmare, cu interpretarea conform căreia efectele pe care le-a produs
clauza respectivă în perioada în care a fost în vigoare nu sunt invalidate
sau declarate lipsite de efect, deși se constată nulitatea acesteia?
2) Încetarea utilizării care s-ar putea dispune în raport cu o anumită
clauză [în conformitate cu prevederile articolului 6 alineatul (1) și ale
articolului 7 alineatul (1)] într-o acțiune individuală exercitată de un
consumator, atunci când se constată nulitatea, este compatibilă cu
limitarea efectelor respectivei nulități? Este posibilă limitarea de către
instanțe a restituirii sumelor plătite de consumator – care trebuie
efectuată de profesionist – în temeiul clauzei, a cărei nulitate de la

2
momentul nașterii sale a fost constatată ulterior, ca urmare a lipsei de
informare și/sau de transparență?

II.2. CAUZA C-307/15

Ana Maria Palacios Martinez a încheiat cu Banco Bilbao Vizcaya
Argentaria SA (BBVA) un contract de împrumut ipotecar care
cuprindea o clauză „prag”.
Reclamanta a introdus la Tribunalul Comercial nr. 1 din Alicante o
acțiune având ca obiect constatarea nulității clauzei „prag” și
restituirea sumelor percepute în mod nejustificat de instituția
bancară.
Prima instanță: Hotărârea din 09.05.2015 => acțiunea a rămas fără
obiect, fără a aduce atingere restituirii către reclamantă a sumelor pe care
instituția bancară le-ar fi perceput în temeiul clauzei în discuție începând
de la data pronunțării acestei hotărâri.
 Apel: soluția reținută în primă instanță = incompatibilă cu art. 6 alin.
(1) Directiva 93/13 (Curtea Provincială din Alicante) => suspendarea
judecării cauzei + adresarea următoarelor întrebări preliminare către
Curte:
1) Este compatibil cu principiul neobligativității [clauzelor abuzive],
consacrat la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, faptul că
obligația de restituire rezultată din decizia de constatare a nulității unei
clauze „prag” incluse într-un contract de credit, ca urmare a
caracterului său abuziv, nu produce efecte retroactive de la momentul
încheierii contractului, ci de la o dată ulterioară?

2) Criteriul bunei-credințe a celor interesați, care servește drept temei

pentru limitarea efectului retroactiv [al nulității] unei clauze abuzive,

3
reprezintă o noțiune autonomă a dreptului Uniunii care trebuie
interpretată în mod uniform de toate statele membre?

3) În cazul unui răspuns afirmativ, ce criterii trebuie avute în vedere

pentru a determina existența bunei-credințe a celor interesați?

4) În orice caz, este conform cu buna-credință a celor interesați

comportamentul unui profesionist care, la întocmirea contractului, a
cauzat lipsa de transparență care a determinat caracterul abuziv al
clauzei?

5) Riscul unor consecințe grave, care servește drept temei pentru

limitarea efectului retroactiv [al nulității] unei clauze abuzive, reprezintă
o noțiune autonomă a dreptului Uniunii care trebuie interpretată în mod
uniform de toate statele membre?

6) În cazul unui răspuns afirmativ, ce criterii ar trebui luate în

considerare?

7) Riscul unor consecințe grave trebuie evaluat luându-se în considerare

doar acel risc care se poate produce pentru profesionist sau trebuie
avut în vedere și prejudiciul ocazionat consumatorilor ca urmare a
nerestituirii integrale a sumelor plătite în temeiul respectivei clauze
„prag”?

II.3. CAUZA C-308/15

La 01.06.2001, Emilio Irles López și Teresa Torres Andreu au încheiat
cu BPE un contract de împrumut ipotecar care avea în cuprinsul său o
clauză „prag”. Prin actele de modificare din 02.05.2007 și 14.06.2007,

4
părțile au convenit 2 măriri ale liniei de credit, fiecare conținând o clauză
„prag”.
Clauzele-prag = caracterizate de o lipsă de transparență => a fost
introdusă o acțiune având ca obiect constatarea nulității acestor clauze
și restituirea sumelor plătite în mod nejustificat în temeiul acestora
Prima instanță a obligat BPE să restituie împrumutaților sumele plătite
în mod nejustificat în aplicarea acestor clauze începând de la încheierea
contractului de împrumut și a actelor de modificare a acestuia.
Apel la Curtea Provincială din Alicante formulat de BPE = întemeiat
pe Hotărârile din 09.05.2013 și 25.03.2015 => suspendarea judecării
cauzei + adresarea următoarelor întrebări preliminare către Curte:
1)-7) - idem cauza C-307/15
8) Este compatibilă cu principiul neobligativității clauzelor abuzive
pentru consumator consacrat la articolul 6 alineatul (1) din Directiva
93/13 și cu dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă consacrat la
articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
extinderea automată a limitării efectelor restitutorii rezultate din
nulitatea unei clauze „prag”, limitare constatată în cadrul unei
proceduri inițiate de o asociație de consumatori împotriva unor instituții
financiare, asupra acțiunilor individuale în constatarea nulității unei
clauze «prag», ca urmare a caracterului său abuziv, exercitate de clienți
consumatori care au încheiat un contract de împrumut ipotecar cu alte
instituții financiare?

III. PROCEDURA ÎN FAȚA CURȚII

1. CEREREA DE APLICARE A PROCEDURII ACCELERATE ÎN
C-307/15 ȘI C-308/15 = RESPINSĂ

5
2. DESFĂȘURAREA PROCEDURII SCRISE ȘI A PROCEDURII
ORALE
A. OBSERVAȚII SCRISE:
a) C-154/15: domnul Gutiérrez Naranjo, Cajasur Banco, guvernul ceh,
guvernul spaniol, guvernul Marii Britanii, Comisia Europeană.
b) C-307/15 + C-308/15=conexate => observații scrise: domnul Irles
López, BBVA, BPE, guvernul spaniol, guvernul polonez, guvernul
Marii Britanii, Comisia Europeană.
B. OBSERVAȚII ORALE:
C-154/15 + C-307/15 + C-308/15=conexate => au depus observații
orale: domnul Gutiérrez Naranjo, doamna Palacios Martínez, domnul
Irles López, Cajasur Banco, Banco Popular Español, BBVA, guvernul
spaniol, guvernul Marii Britanii, Comisia Europeană.

IV. CADRUL JURIDIC

1. DIRECTIVA 93/13
A) Art. 3:  (1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se
consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de
bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și
obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul
consumatorului.
(2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci
când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul
nu a avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, în special în
cazul unui contract de adeziune.

B) Art. 4: (1) Fără să aducă atingere articolului 7, caracterul abuziv al

unei clauze contractuale se apreciază luând în considerare natura
bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul și

6
raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate
circumstanțele care însoțesc încheierea contractului și la toate
clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde.
(2) Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea
obiectului [principal al] contractului, nici caracterul adecvat al prețului
sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile
furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste
clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
C) Art. 5: În cazul contractelor în care toate clauzele sau o parte a
acestora sunt prezentate consumatorului în scris, acestea trebuie
întotdeauna redactate într-un limbaj clar și inteligibil. În cazul în care
există îndoieli cu privire la sensul unei clauze, prevalează interpretarea
cea mai favorabilă pentru consumator.

D) Art. 6 alin. (1): Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate

într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un
furnizor (profesionist), în conformitate cu legislația internă, nu creează
obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze
părțile (în aceiași termeni) în cazul în care poate continua să existe fără
clauzele abuzive.

E) Art. 7 alin. (1): Statele membre se asigură că, în interesul

consumatorilor și al concurenților, există mijloace adecvate și eficace
pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în
contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori
(profesioniști).

7
F) Art. 8: Statele membre pot adopta sau menține cele mai stricte
dispoziții compatibile cu tratatul în domeniul reglementat de prezenta
directivă, pentru a asigura consumatorului un nivel maxim de protecție.

2. DREPTUL SPANIOL

A) DISPOZIȚII NORMATIVE

a) Art. 1303 C. civ.: Atunci când o obligație este declarată nulă,

contractanții trebuie să își restituie reciproc bunurile și prețul însoțit
de dobânzi.

b) Art. 83 LGDCU (Legea generală privind protecția consumatorilor

și a utilizatorilor): Clauzele abuzive sunt nule de plin drept și sunt
considerate ca nefiind incluse în contract. În acest sens, după ascultarea
părților, instanța constată nulitatea clauzelor abuzive incluse în contract,
acesta rămânând totuși obligatoriu pentru părți în aceiași termeni dacă
poate continua să existe fără clauzele abuzive.
B. JURISPRUDENȚA CURȚII SUPREME
a) Hotărârea din 09.05.2013
Curtea Supremă a analizat, în contextul unei acțiuni colective introduse
de o asociație a consumatorilor împotriva a 3 instituții bancare,
caracterul abuziv al clauzelor „prag” conținute în condițiile generale ale
contractelor de împrumut ipotecar încheiate cu consumatori.
FILTRE/CRITERII DE TRANSPARENȚĂ:
 TRANSPARENȚA FORMALĂ [ART. 4 DIRECTIVA 93/13
CEE, ALIN. (2)]: Clauzele respective erau inteligibile din punct de
vedere gramatical pentru consumatori și că îndeplineau, așadar,

8
 cerința de redactare clară și comprehensibilă impusă prin
articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.
 TRANSPARENȚA MATERIALĂ [ART 80 ALIN. (1) LGDCU]:
Trebuie să se verifice dacă consumatorul cunoștea sau putea să
cunoască cu ușurință sarcina economică și juridică pe care
contractul i-o atribuia. Cerința transparenței materiale nu era
îndeplinită, în măsura în care instituțiile bancare vizate nu
furnizaseră consumatorilor astfel de informații la încheierea
contractelor de împrumut care conțineau clauze „prag”.=>
soluție diferită: clauzele „prag” = abuzive

Curtea Supremă a efectuat analiza caracterului eventual abuziv al

acestor clauze, având în vedere criteriile generale de bună-credință, de
echilibru și de transparență prevăzute la articolul 3 alineatul (1), la
articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5 din Directiva 93/13 și a constatat
nulitatea clauzelor respective ca urmare a lipsei lor de transparență
cauzate de o informare insuficientă a împrumutaților cu privire la
consecințele concrete ale aplicării lor practice.
* Transparența include atât aspectul formal, cât și pe cel material,
care are legătură cu caracterul suficient al informațiilor furnizate
consumatorilor la încheierea contractului, cu privire la consecințele
juridice și economice care decurg pentru aceștia din aplicarea
clauzelor referitoare, printre altele, la obiectul principal al
contractului.
Prin hotărârea din 9 mai 2013, Curtea Supremă a calificat clauzele
„prag” ca fiind abuzive, având în vedere că consumatorii nu fuseseră
informați în mod adecvat cu privire la sarcina economică și juridică
pe care aceste clauze le-o atribuiau. Totuși, Curtea Supremă a hotărât
să limiteze efectele în timp ale deciziei de constatare a nulității clauzelor

9
amintite, astfel încât aceasta să producă efecte numai pentru viitor,
începând de la data pronunţării hotărârii menţionate anterior.
Curtea Supremă, în temeiul principiului securității juridice, a limitat
efectele hotărârii sale începând de la data publicării acesteia,
hotărând că constatarea nulității clauzelor „prag” în discuție nu va
afecta nici situațiile definitiv soluționate prin decizii judecătorești
având autoritate de lucru judecat, nici plățile efectuate anterior datei
de 9 mai 2013, astfel încât doar sumele plătite fără să fie datorate în
temeiul clauzelor respective ulterior acestei date urmau să trebuiască
să fie restituite.

b) Hotărârile din 25.03.2015 și 29.04.2015 - două acțiuni individuale

introduse împotriva uneia dintre instituțiile de credit pârâte în procedura
colectivă care a condus la pronunțarea hotărârii din 09.05.2013.
Circumstanțele de fapt=identice cu cele din hotărârea din 09.05.2013 =>
Curtea a confirmat caracterul abuziv al clauzelor „prag” și a extins în
cazul acțiunilor individuale în încetare și reparație soluția reținută
prin hotărârea din 09.05.2013.

V. ANALIZA JURIDICĂ
1. Cu privire la prima și la a doua întrebare în cauza C-154/15 și cu
privire la prima întrebare în cauza C-307/15 și în cauza C-308/15

Instanțele de trimitere solicită să se stabilească dacă art. 6 din Directiva

93/13 autorizează instanțele naționale să limiteze în timp efectele
restitutorii legate de constatarea judecătorească a caracterului abuziv al
clauzelor „prag” incluse în contractele de împrumut ipotecar doar la
sumele plătite în temeiul respectivelor clauze.

10
 S-a făcut referire la hotărârea din 09.05.2013 (s-a hotărât să se limiteze
efectele în timp ale deciziei de constatare a nulității clauzelor
amintite, astfel încât aceasta să producă efecte numai pentru viitor,
începând de la data pronunţării hotărârii menţionate anterior) =>
ÎNTREBARE: art. 6 din Directiva 93/13 = poate fi interpretat în
sensul că permite instanțelor naționale o asemenea limitare?
Art. 6 din Directiva 93/13: statele membre stabilesc că clauzele abuzive
utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un
profesionist, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații
pentru consumator.
Instanța națională trebuie să excludă aplicarea clauzelor contractuale
abuzive. În acest scop, ea trebuie să analizeze din oficiu caracterul abuziv
al unei clauze contractuale încadrate în domeniul de aplicare al Directivei
93/13, pentru a suplini dezechilibrul dintre consumator și profesionist. De
asemenea, instanța națională nu poate să modifice conținutul clauzelor
abuzive, deoarece riscă să elimine efectul descurajator asupra
profesioniștilor.
Interpretarea art. 6 din Directiva 93/13: clauza declarată abuzivă nu a
existat niciodată+consecința constatării judecătorești a caracterului
abuziv = restabilirea în fapt și în drept a situației consumatorului, în lipsa
clauzei respective.
Limitarea în timp a efectelor nulității clauzelor „prag” (hotărârea
din 09.05.2013):
 Consumatorul care a încheiat, înainte de 09.05.2013, un contract de
împrumut ipotecar care avea clauze „prag”, este lipsit de dreptul la
restituirea integrală a sumelor plătite în mod nejustificat, în
temeiul clauzelor respective.

11
 Protecția oferită este limitată, incompletă și insuficientă, și nu
constituie un mijloc adecvat și eficient pentru a preveni utilizarea
clauzelor abuzive, așa cum prevede art. 7 alin. (1) din Directivă.

Întrucât instanțele de trimitere sunt obligate să respecte, pentru

soluționarea litigiilor principale, interpretarea dreptului Uniunii dată de
Curte, ele trebuie să nu aplice, din oficiu, limitarea în timp a efectelor pe
care a efectuat-o Curtea Supremă în hotărârea sa din 9 mai 2013, având în
vedere că nu rezultă că aceasta este compatibilă cu dreptul menționat.

2. Cu privire la celelalte întrebări preliminare

Ținând seama de răspunsul dat la prima și la a doua întrebare în cauza
C-154/15, precum și la primele întrebări în cauzele C-307/15 și C-308/15,
nu este necesar să se răspundă la celelalte întrebări preliminare.

VI. CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

Întâi de toate, se impune să precizăm următorul lucru: concluziile
Avocatului General nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justiție,
misiunea acestuia fiind aceea de a propune Curții, în deplină
independență, o soluție juridică în cauza care îi este atribuită.
Prin urmare, în spețele date, Avocatul General a constatat că directiva
nu vizează armonizarea sancțiunilor aplicabile în cazul recunoașterii
caracterului abuziv al unei clauze contractuale și, prin urmare, nu
impune statelor membre să prevadă nulitatea retroactivă a unei
astfel de clauze.
Directiva nu stabilește condițiile în care o instanță națională este abilitată
să limiteze efectele deciziilor de constatare a caracterului abuziv al unei
clauze contractuale => ordinea juridică internă a statelor membre

12
trebuie să reglementeze aceste condiții, respectând principiile
echivalenței și efectivității dreptului UE.
Principiul echivalenței impune ca o normă de procedură națională să se
aplice fără distincție atât acțiunilor întemeiate pe încălcarea dreptului
Uniunii, cât și celor întemeiate pe nerespectarea dreptului intern care au
un obiect și o cauză asemănătoare => Curtea Supremă a limitat în timp
efectele deciziilor sale atât în litigiile privind dreptul UE, cât și în
litigii pur interne.
Principiul efectivității impune ca o normă de procedură națională să nu
facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului UE =>
interdicţia utilizării clauzelor „prag” începând de la 9 mai 2013 și
obligația restituirii sumelor încasate în mod nejustificat începând de
la această dată contribuie la realizarea obiectivelor urmărite de
directivă.
Avocatul General propune Curţii să declare că limitarea în timp a
efectelor nulităţii clauzelor „prag”, incluse în contractele de
împrumut ipotecar în Spania, este compatibilă cu directiva.

VII. HOTĂRÂREA CURȚII

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5
aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu
consumatorii trebuie interpretat în sensul că se opune unei
jurisprudențe naționale care limitează în timp efectele restitutorii
legate de constatarea pe cale judiciară a caracterului abuziv, în
sensul articolului 3 alineatul (1) din această directivă, al unei clauze
conținute într-un contract încheiat de un profesionist cu un
consumator doar la sumele plătite în mod nejustificat în aplicarea
unei astfel de clauze, ulterior pronunțării deciziei care a constatat pe
cale judecătorească acest caracter abuziv.

13