Decizia 3183/2019

Sursa: http://www.rolii.ro/hotarari/5ce4ab33e49009f81e00004f

Starea de fapt
N_L_ cheamă în judecată pârâta B_C.P. – Focșani, pentru  constatare clauze abusive.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că,  solicită să se constate nulitatea absolută a
clauzei- Comision de  Administrare Credit – art 4.1 lit b  din Contractul de credit nr.
144/14.06.2011 și restituirea tuturor sumelor încasate cu  acest titlu, de la data încheierii 
Contractului de credit și până la data plății efective.
A arătat că, este  fiica defunctei S_R_, decedată la data de  27.08.2016, iar aceasta a încheiat
Contractul de credit nr. 144/14.06.2011 cu pârâta B_ C__P_ – Focșani, pentru suma de 6000
lei, încheiat pe o durată de 26 de luni.
Potrivit art 4.1 lit b din contract, se stabilește plata unui comision de administrare credit de 45
lei, care se percepe lunar de la data prevăzută în contract. Reclamanta susține că acest
comision este abuziv, prin raportare la art 15 din Legea  190/1999, care indică în mod
limitativ costurile pe care trebuie să le suporte consumatorul dintr-un contract de credit.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei acte de stare civilă prin care și-a dovedit filiația  față
de  S_ R_.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității și capacității
procesuale. 
A arătat că potrivit art 36 C.P.C.- calitatea procesuală rezultă din identitatea de părți și
subiecte ale raportului juridic litigios.
Întrucât N__L_, nu este parte  în  Contractul de credit nr. 144/14.06.2011, încheiat cu B_C_
P_și S_ R__, reclamanta  nu are capacitate și calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, a solicitat  respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și
nefondată.
Problemele de drept si dispozitiile legale aplicabile
În ceea ce privește constatarea nulității absolute, Legea 193/2000 nu prevede  în mod expres, ca
sancțiune, anularea clauzelor cu caracter abuziv,  ci inopozabilitatea acestora în raport cu
consumatorul, însă regimul juridic  al acestei sancțiuni este practic identic cu cel al nulității absolute,
acest lucru decurgând din practica Curții de  Justiție a Uniunii Europene.

Potrivit art 1  din  Legea 193/2000 - Orice contract încheiat între profesioniști și consumatori
pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără
echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Potrivit art 2  din Legea 193/2000 - Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau
grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității
sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Potrivit textelor de lege, enunțate mai sus instanța a constatat că  titularul acțiunii având ca
obiect constatarea clauzelor abuzive  este  un consummator, care acționează în scopul din
afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale.
Instanța a constatat că la  începutul anului 2015,  contractul de credit nu mai era în vigoare,
perioada sa de derulare fiind încheiată la 15.06.2014.
Legea prevede ca în momentul promovării cererii având ca obiect constatare clauze abuzive, 
contractul de credit să fie încă în derulare.  Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei,
raporturile contractuale  dintre pârâtă și autoarea reclamantei,  erau stinse încă din anul 2014,
prin ajungerea contractului la scadență, iar reclamanta nu a făcut dovada  că termenul
contractului a fost prelungit printr-un Act adițional.
Situația juridică a titularilor  acțiunii de constatare clauze abuzive este reglementată  și de art
12  din Legea 193/2000 , privind protecția consumatorilor.
Potrivit art 12 alin 3 și 4 din Legea 193/2000  privind protecția consumatorului - Asociațiile
pentru protecția consumatorului care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 30 și 32 din
Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care
utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, la instanța prevăzută la alin. (1),
pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum și modificarea contractelor
aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
  Dispozițiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un
contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de
acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii.
Decizia instanței
Prin Sentința Civilă nr. 4916/27 Iunie 2017, a Judecătoriei Focșani, a fost admisă excepția  lipsei
calității procesuale active a reclamantei și a fost respinsă acțiunea înreg. Sub nr. XXX, privind pe
reclamanta N_ L_ și pe pârâta B_ C__ P_, având ca obiect constatare clauze abuzive, pentru lipsa
calității procesuale active a reclamantei  N__ L__.

Având în vedere că reclamanta N_ L__ nu este titulara  contractului de credit nr. 144/2011, contract
pentru care se solicită  constatarea clauzelor abuziv, respectiv  a comisionul de administrare  credit,
Instanța a constatat că aceasta  nu are calitatea necesară conferită de legea specială în materie de a
promova acțiune în justiție, cu acest obiect.

Astfel reclamanta N_ L_ nu se poate prevala de art 2  Legea 193/2000, deoarece  nu este titulara
contractului de credit nr. 144/14.06.2011, titularul acestui contract fiind  S_R__, autoarea acesteia.

Cocluzii personale
Nu sunt de accord cu dezicia instanței de fond, deoarece cu privire la calitatea procesuală a
reclamantei conform art 56 C.P.C. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința
drepturilor civile.

Mai mult decât atât reclamanta N_ L_  este executată silit în baza contractului de credit nr.
44/14.06.2011 în calitate de moștenitoare a defunctei S__ R__ și are posibilitatea în cadrul
contestației privind executarea silită să invoce și caracterul unor clauze din contractul de credit pus
în executare silită, considerate clauze abuzive.
Împotriva Sentinței Civile nr. 4916/27 Iunie 2017, a Judecătoriei Focșani, a declarat apel
reclamanta N__ L__.
Au fost invocate disp. art 15 Legea 190/1999 text de lege care indică în mod limitativ  care
sunt costurile pe care trebuie să le suporte consumatorul  dintr-un contract de credit imobiliar.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Instanța constată că între părți s-a încheiat
contractul nr. 144/14.06.2011 care este un credit de consum și căruia nu îi sunt aplicabile
dispozițiile legale invocate. Reclamanta a mai arătat că suma percepută de bancă cu titlu de
comision de administrare creează un dezechilibru semnificativ al prestațiilor și mărește
artificial costul contractului, fiind perceput alături de dobândă. Contractul de credit încheiat
între pârâtă și autoarea reclamantei se află sub incidența Legii 193/2000 privind clauzele
abuzive în contractele comerciale dar și a OUG  50/2010 care nu elimină comisionul de
administrare credit.
Conform art 4 alin 6  din Legea 193/2000 evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază
cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de
preț și de plată pe de o parte nici cu produsele și serviciile oferite în schimb pe de altă parte,
în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor  inteligibil.
Acest text de lege transpune legislația comunitară în materie respectiv Directiva 93/13/CEE și
nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau
remunerația cu condiția să fie clar și inteligibil exprimat.
Comisionul de administrare perceput de societatea pârâtă nu a suferit modificări de a lungul
perioadei de derulare a contractului. De asemenea, Instanța constată că  potrivit art. 36 din
OUG 50/2010 în cadrul raporturilor juridice dintre consumatori și profesioniști, creditorul
poate percepe  comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de
administrare cont curent, dobândă penalizatoare și un comision unic pentru serviciile prestate
la cererea consumatorilor. Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea  sau
efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul rambursării creditului acordat
consumatorului , legiuitorul detaliind activitățile care justifică acest comision.
Sumele percepute cu titlu de comision administrare credit sunt incluse în noțiunea de preț al
contractului reglementat de prevederile art 4 alin 6  Legea 193/2000 și art 4 alin 2  Directiva
93/13/CEE.
Față de aceste considerente, Instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Cocluzii personale
Sunt de acord cu decizia instanței, deoarece clauza care reglementează comisionul de administrare
de credit, nu este altceva decât dreptul băncii de a percepe o sumă de bani consumatorului,
justificată prin activitatea acesteia de monitorizare a creditului acordat.

Comisionul de administrare este fix, acesta nu variază în funcție de o anumită formulă sau alt
mecanism de calcul, astfel încât să există posibilitatea băncii de a-l modifica în mod unilateral.
Comisionul de administrare este perceput pentru acoperirea cheltuielilor de monitorizare a
creditului, dar și pentru  efectuarea operațiunilor derulate prin contul curent, astfel încât pentru
administrarea acestui cont nu se percepe un comision suplimentar.