Motivatia Curtii de Apel Bacau in procesul pierdut de catre BCR

Dosar nr. 788/103/2010 ROMÂNIA CURTEA DE APEL BACĂU SECŢIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL DECIZIA CIVILĂ Nr. 2/2011 Şedinţa publică de la 13 Ianuarie 2011 Completul compus din: PREŞEDINTE Cezar Ştefănescu Judecător Olguţa Lungu Tranole Grefier Carmen Mititelu &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& La ordine a venit spre pronunţare apelul declarat de apelantul-reclamant CULBECE MARIUS IOAN, împotriva sentinţei civile nr. 550/COM din 08 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr.788/103/2010, având ca obiect acţiune în anulare. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 06 ianuarie 2011 fiind consemnate prin încheierea de şedinţă din acea dată. CURTEA Deliberând asupra recursului comercial de faţă constată următoarele: Prin cererea de apel formulată de Culbece Marius Ion şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 788/103/2010 s-au solicitat, în contradictoriu cu intimata Banca Comercială Română SA Sucursala Piatra Neamţ, următoarele: - admiterea apelului; – schimbarea sentinţei comerciale nr. 550/COM/08.06..2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ şi pe fond admiterea cererii formulate, adică să se constate că

prevederile contractuale care fac obiectul art. 5 şi 6 din contractul de împrumut încheiat cu intimata, precum şi prevederile art.4.2-4.5 şi 4.13 din actul adiţional, reprezintă clauze abuzive. Să fie obligată pârâta-intimată să modifice contractul cadru şi actul adiţional în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive. În motivarea apelului se arată că Tribunalul Neamţ a respins acţiunea reclamantului motivând că acesta a achiesat la condiţiile acordării creditului de către pârâtă, drept care clauzele nu pot fi considerate abuzive în înţelesul Legii nr. 192/2000 şi O.G. nr. 21/2002, dând prevalenţă principiului consacrat de art. 969 Cod civil. Consideră că instanţa trebuie să lămurească două aspecte, anume dacă art. 969 alin. 2 Cod civil este aplicabil, complinindu-se situaţiei „din cauze autorizate de lege” şi dacă dobânda poate fi modificată prin simpla dispoziţie a băncii, fără ca acestea să fie modificate. Apreciază că puterea judecătorească poate interveni ori de câte ori clauzele contractuale contravin legii, Legea nr. 192/2000 consacrând legal intervenţia instanţei în relaţiile dintre comercianţi şi consumatori, pentru a atenua caracterul contractelor de adeziune. Susţine că banca a încălcat prevederile O.G. nr.21/1992 care prin art.9^3 lit. i) care dispune că lipsa răspunsului la notificarea băncii nu poate fi considerată acceptare tacită din partea acestuia. Potrivit art. 1 lit. a) alin. 1 din lista cuprinzând clauzele considerate abuzive anexă la Legea 193/2000 numai în cazul unei motivaţii întemeiate sunt valabile clauzele prin care furnizorul financiar poate, fără o notificare prealabilă, să modifice unilateral rata dobânzii plătibile de consumator, însă

nr. Banca poate modifica nivelul dobânzii. Contractul de credit este un contract comutativ. de la 40% la semnarea contractului. indiferent de perioada în care se calculează indicele de referinţă scăzând . întinderea drepturilor şi obligaţiilor fiind stabilite încă de la momentul încheierii contractului.G. dobânda se calculează la EURIBOR care a cunoscut o depreciere continuă. 21/1992 lit.potrivit O. Pârâta admite în mod direct că rata de referinţă bancară include şi comisionul de rezervă minimă obligatorie. În contractul încheiat între părţi nu se prevede nivelul maxim al dobânzii. pentru pasivele cu valoare reziduală mai mare de 2 ani de zile.G. Chiar în situaţia în care banca s-a împrumutat de pe piaţa interbancară. întrucât rezerva minimă obligatorie a scăzut constant de la data încheierii contractului. însă modificarea va putea fi opozabilă consumatorului numai dacă acesta achiesează la noul nivel stabilit de bancă. consumatorul având dreptul să ştie de la bun început costul întreg al creditului. 9^3 lit. Modificarea unilaterală a dobânzii cu o creştere de ¼ din valoarea iniţială transformă contractul într-unul aleatoriu. acceptat de consumator. h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional. pentru cauză nelicită. nr. iar modificarea trebuie să fie întemeiată. până la 0 în prezent. împrumutul fiind în euro. motive pentru care clauza privind modificarea unilaterală a dobânzii este abuzivă. fapt interzis de art. g) din O. Contestă şi motivele prin care BCR SA încearcă să explice creşterea dobânzii. 21/1992.

b) şi e) din O.13 din actul adiţional. nr.G. 9^3 lit. În drept se invocă prevederile art.G. 4. 6 din contract. Prin această nouă reglementare se elimină posibilitatea pentru o unitate bancară de a folosi pentru calculul dobânzii variabile propria dobândă de referinţă. cum greşit a reţinut instanţa de fond. la care se adaugă o marjă fixă pe toată perioada derulării contractului.U. Caracterul abuziv se regăseşte şi în privinţa clauzelor cuprinse în art. 282 din Codul de procedură civilă. Contractul încheiat între apelant şi intimată nu cuprinde vreo formulă de calcul. Datorită scăderii dobânzii de politică monetară de către BNR. ajungând în prezent la procente între 0. la începutul anului 2009 dobânda la aceste depozite era de 7% în moneda euro. în care se rată că formula după care de calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract. în mod constant au scăzut şi dobânzile la depozitele constituite în moneda euro sau în lei pe care trebuie să le plătească BCR. nr.cu 4-5 procente de la data încheierii contractului de credit. în cauza de faţă dobânda va fi raportată la fluctuaţiile EURIBOR. întrucât costurile au fost diminuate. iar în prezent aceasta nu depăşeşte 3.5%.3%-1. relevant fiind faptul că nu se identifică în mod clar costurile ori comisioanele ce urmează a fi plătite de reclamant. . 50/2010. precum şi în art.6%. Rezultă în mod clar că veniturile băncii au crescut de fapt ca urmare a modificării rezervei minime obligatorii şi indicelui bursier EURIBOR. banca încălcând prevederile art. 21/1992. Prin completarea motivelor de apel apelantul a indicat ca temei de drept şi O.

ci la adoptarea de către bancă a unei poziţii caracterizate prin buna credinţă. 4. atâta vreme cât oferta băncii cuprindea şi alte tipuri de credite cu condiţii diverse în ce priveşte dobânda. iar acesta a ales tipul de credit şi a cunoscut de la început clauzele contractuale. nu poate constitui un fundament pentru respingerea cererii de chemare în judecată.aceasta admiţând că în acest contract nu se precizează periodicitatea modificării dobânzii. element esenţial într-un contract de împrumut bancar. Rezolvarea acestui litigiu nu se poate rezuma doar la rambursarea creditului. Intimata a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea apelului ca nefondat.13 din contract. nu se poate conchide că BCR SA a acţionat de pe o poziţie de monopol. Nu a fost motivată nici respingerea capătului de cerere privind plata comisioanelor şi a celorlalte speze ce fac obiectul art. este nefondată. . în sensul că banca a acţionat de pe o poziţie de monopol. simpla invocare a condiţiilor de piaţă. Instanţa de fond a apreciat corect că apelantul a fost în măsură să negocieze clauzele contractuale. Întrucât existau o multitudine de instituţii bancare care ofereau o gamă variată de produse. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra existenţei motivaţiei întemeiate care a dus la majorarea dobânzii. ce se poate realiza doar prin cenzurarea dreptului de a modifica în mod unilateral şi abuziv prevederile contractului. aşa cum apreciază instanţa de fond. fără ca intimata să producă dovezi în acest sens. Critica privind încălcarea de către bancă a unor prevederi legale.

contractele supuse analizei se apreciază luând în consideraţie natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul. Acesta este deci. Conform acestei directive.5 puncte procentuale. iar înţelegerea acestora nu necesită cunoştinţe de specialitate. în opinia intimatei. care se afişează la sediile BCR. alegerea acestui tip de credit fiind făcută în deplină cunoştinţă de cauză. pe de altă parte. Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte definirea obiectului contractului. Clauzele contractuale privind modul de calcul al dobânzii sunt clare.Nu sunt întemeiate nici criticile privind încălcarea legilor care guvernează protecţia consumatorului. acest tip de dobândă fiind precizată în oferta acestui tip de credit. faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora. După primul an dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă. la care se adaugă 1. în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil. Apelantul a ales un credit pentru nevoi personale rambursabil în 300 de luni. pe de o parte. raportându-se la toate circumstanţele din momentul încheierii contractului. cu dobândă fixă în primul an şi variabilă pentru restul termenului. . cadrul în care trebuie să se pronunţe judecătorul asupra caracterului clauzelor contractuale. 193/2000 transpune în legislaţia românească prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. nici justeţea preţului sau a remuneraţiei. Legea nr. fără echivoc.

iar la punctul 4. . 1 lit. Nu sunt incidente nici prevederile art. ci de aplicarea lor întocmai cum au fost stabilite la momentul semnării contractului. o motivaţie întemeiată şi consumatorul are libertatea de a rezilia imediat contractul. au intrat în vigoare la data de 27. nr. text care permite modificarea unilaterală a dobânzii dacă există o clauză în acest sens. 193/2000.2008.La momentul semnării contractului împrumutatul a avut posibilitatea de a accepta sau de a refuza acest produs. împrumutatul nu va rambursa restul din creditul angajat şi dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoştinţă. în condiţiile în care a ales dobânda fixă care îi convenea pentru primul an. 193/2000.G. La punctul 4 „Dobânzi şi comisioane” parte din contractul încheiat în speţă se stipulează că pe parcursul derulării creditului. invocate de către apelant.” Consideră că s-a dovedit astfel respectarea prevederilor din Lista anexa la Legea nr. nivelul dobânzii curente variabile de modifică în funcţie de evoluţia dobânzii variabile de referinţă BCR/indicelui de referinţă LIBOR/EURIBOR/BUBOR. în urma modificării nivelului dobânzii de către bancă. fapt ce nu este corect.21/1992. Apelantul nu contestă modificarea dobânzii pe parcursul derulării contractului.5 se prevede că „În cazul în care. 1 din Anexa la Legea nr. În speţă nu este vorba de modificarea clauzelor contractuale. ci aplicarea dobânzii variabile la expirarea perioadei de 12 luni.12. se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii. după data încheierii contractului.a) alin. Prevederile din O.

fiindcă BNR solicită băncilor să blocheze o parte din depozitele sale în conturile băncii deschise la BNR. Datorită evoluţiei economiei din zona euro Banca Centrală Europeană a crescut dobânda de referinţă pentru operaţiunile de refinanţare de mai multe ori în ultimii 4 ani şi a redus-o brusc într-o perioadă de câteva luni. Nivelul ratelor de referinţă variabile este stabilită pe baza componentelor: rata de dobândă stabilită pe piaţa din zona euro. pentru care banca va primi o dobândă foarte mică. Costul cu rezerva minimă obligatorie trebuie inclus în preţ. Această marjă de lichiditate acoperă nu numai riscul de lichiditate pe care băncile şi-l asum. în general sub ratele de dobândă existente în piaţă. costul cu rezerva minimă obligatorie (resursele disponibile pentru finanţare sunt diminuate cu 40% în cazul creditelor în valută) şi costurile de lichidate.Modul de calcul al dobânzii are la bază elemente obiective. . Marja suplimentară de lichiditate va trebui inclusă în costuri. ce ţin de situaţia pieţei financiar-bancare la un moment dat şi nu poate fi discreţionar. Structura ratei de referinţă variabilă este compusă din medii ale indicatorilor de pe piaţa monetară interbancară. la care se adaugă prime de lichiditate şi costul aferent rezervei minime obligatorii. dar în acelaşi timp acoperă şi acele marje suplimentare pe care băncile le plătesc partenerilor care îi finanţează datorită riscului de credit asociat cu aceste bănci. întrucât regulile comerciale ce ţin de concurenţa cu alte instituţii financiar-bancare nu permit un mod de abordare a acestei probleme în maniera prezentată de către apelant.

Din cele prezentate rezultă că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. chiar dacă condiţiile de piaţă impuneau acest lucru. de la 1 septembrie 2006 şi până în iunie 2007 nefiind aplicată nicio majorare. Nu există în speţă raportul juridic de conflict prevăzut de lege. adică a dobânzilor pe care băncile le plătesc celor care constituie depozite bancare. 1 alin. . conduita sa corectă fiind dovedită. 4 alin. BCR nu a decis aplicarea unei creşteri bruşte a dobânzilor aplicabile depozitelor şi creditelor acordate clienţilor săi. Dobânda practicată de BCR se raportează în permanenţă la condiţiile obiective impuse de piaţă şi se menţine în limite absolut rezonabile în raport cu alte instituţii financiar bancare care oferă servicii similare pe piaţă.3) şi art. iar comerciantul a acţionat cu bună-credinţă. pentru că nu există nicio clauză contractuală care să nu fi fost negociată direct cu consumatorul. Sistemul bancar a fost însă influenţat de criza economică mondială care a debutat în cursul lunii octombrie 2008 şi s-a reflectat în creşterea puternică şi fără precedent a costurilor de protecţie împotriva riscului de credit pentru România şi a avut ca efect creşterea nivelului dobânzilor pasive. nu există nici un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor.4) din Legea nr. 193/2000. Decizia BNR de a controla strict creditarea în valută a generat creşteri adiţionale ale costului cu rezerva minimă obligatorie pentru bănci.Până în octombrie 2008 evoluţia ratei de referinţă urmăreşte evoluţia indicatorului corespunzător de pe piaţa monetară. însă BCR nu a majorat ratele de referinţă cu frecvenţa şi amplitudinea cu care s-au majorat ratele de dobândă de pe piaţă. EURIBOR la 6 luni.

însă atunci când s-a prezentat nu a semnat actul adiţional pus la dispoziţie de către intimată. ci a impus doar transparenţa în redactarea clauzelor contractuale. la care se poate adăuga o marjă. ce privesc aplicarea art. . pentru contractele de credit aflate în curs de derulare s-a acordat creditorilor un termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia pentru a se asigura conformitatea contractelor cu dispoziţiilor ordonanţei. prin alinierea contractelor de credit la dispoziţiile legale. care nu este limitată în vreun fel de actul normativ. Acesta trebuia să se prezinte la BCR pentru a i se pune la dispoziţie actul adiţional la contractul de credit. 37 din OUG nr. Acest act normativ nu a impus diminuarea costurilor creditelor aflate în derulare. Solicită judecata în lipsă. de telefon 0742533576 prin care acesta era invitat în perioada 13-19 septembrie la unităţile BCR pentru a alinia contractul de credit noilor realităţi normative.2010 un mesaj telefonic la nr. în sensul de a lega dobânda aplicabilă unui contract de un indice de referinţă.Depune practică judiciară relevantă. legal stabilite prin acordul de voinţă a părţilor contractante. Arată că potrivit dispoziţiilor acestei ordonanţe de urgenţă. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori la speţa de faţă. Apelantul nu face referire la această invitaţie.08. Legiuitorul nu a impus băncilor un anumit nivel al dobânzii. Intimata BCR a trimis apelantului la data de 17. Prin precizările aduse la întâmpinare intimata răspunde la completările motivelor de apel .

de natură să destabilizeze sistemul bancar. fapt ce determină diferenţe între marja fixă. nu a optat pentru acest tip de credit. . costul cu rezerva minimă obligatorie şi costurile de lichiditate. prin pierderi financiare considerabile. prin aplicarea formulei EURIBOR plus marja fixă de 1. Ceea ce urmăreşte apelantul să obţină pe calea justiţiei este să beneficieze retroactiv de o anulare totală a dobânzii. Nicio reducere de dobândă. intimata reia o parte din întâmpinarea iniţială. Prin urmare. în condiţiile în care o dobândă de referinţă variabilă ar fi transformată pentru trecut într-o dobândă formată din EURIBOR plus aceeaşi marjă iniţială.Este cert că modul de formare a tipului de dobândă valabil la data contractării creditului de către apelant era diferit în funcţie de dobânda aleasă de către împrumutat. costuri care sunt stabilite prin reglementări emise de BNR. mult mai mică a dobânda de referinţă a băncii. În momentul semnării contractului de credit în oferta băncii exista un produs la care dobânda se calcula prin referire la indicele EURIBOR. În restul precizărilor. dobânda de referinţă a băncii este întotdeauna mai mare decât indicele de referinţă EURIBOR. O asemenea soluţie ar constitui un precedent judiciar extrem de periculos. care avea în momentul contractării creditului această posibilitate. însă împrumutatul nu a optat pentru acest tip de produs. câtă vreme apelantul.5 procente nu se poate stabili de către instanţă. Dobânda de referinţă variabilă a băncii se stabileşte în funcţie de resursele de creditare ale băncii şi se stabileşte în funcţie de 3 elemente. indicele EURIBOR/LIBOR.

296/2004 republicată.” Iar potrivit art.” . prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract.” Potrivit art.” Potrivit art. Dacă un comerciant pretinde că o clauză preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei. cum ar fi contractele preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. creează.” Potrivit art. 79 din acelaşi act normativ „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă. acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. în vigoare la momentul încheierii contractului de credit încheiat între părţile de faţă „În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale. 81 „Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legale pentru restul contractului. un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. 80 din acelaşi act normativ „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul. instanţa de apel reţine următoarele: Potrivit art. în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe. 78 din acelaşi act normativ „Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. 77 din Legea nr.Analizând actele şi lucrările dosarului.

iar potrivit art. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare. obiceiul sau legea dă obligaţiei. după natura sa.”. 193/2000 republicată „Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului.” Potrivit art. . iar potrivit art. potrivit art. nu poate avea nici u efect”. 983 „Când este îndoială. 966 din Codul civil „Obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă. sau nelicită. când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.” Potrivit art. oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat”. 968 „Cauza este nelicită când este prohibită de legi. iar potrivit art. 984 Cod civil „ convenţia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părţile şi-au propus a contracta. convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă. 970 din Codul civil „Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. dacă există o motivaţie întemeiată. 969 „ Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. fără o notificare prealabilă.1) din Anexa 1 la Legea nr. 973 din Codul civil „ Convenţiile n-au efect decât între părţile contractante.Potrivit art. dar la toate urmările. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele. fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.” În fine. în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. ce echitatea.” Potrivit art.

– în cazul contractelor preformulate (de adeziune) legiuitorul enumeră anumite situaţii în care clauzele contractuale pot fi considerate abuzive. cu cauză imorală (ilicită). de asemenea.convenţiile (contractele) au putere de lege între părţile contractante. profitarea de situaţia grea a unui consumator fiind considerată de legiuitor ca o cauză imorală (ilicită). în condiţiile în care comerciantul are obligaţia de a-l informa pe consumator. oricât de generali ar fi termenii folosiţi de părţi la încheierea . unit cu caracterul preformulat al contractului conferă clauzei respective caracterul de clauză abuzivă.convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. clauzelor prin care comerciantul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată.Prevederile acestei litere nu se opun. allis neque nocere neque prodesse potest şi prin urmare executarea obligaţiilor contractuale (şi interpretarea clauzelor contractuale) se poate face numai prin raportare la convenţia încheiată între părţi. fără vreo altă referire la alte convenţii la care cel puţin una din părţile iniţiale nu este parte. şi de aceea dezechilibrul financiar al consumatorului. .convenţiile legal făcute au efecte numai între părţile contractante. conform principiului res inter alios acta. iar în sprijinul acestui principiu legiuitorul a stipulat că orice clauză exprimată neclar se va interpreta în favoarea debitorului in dubio pro reoori că obligaţiile nu pot cuprinde altceva decât ceea ce e rezonabil că părţile au putut prevedea. însă numai dacă acestea sunt legal constituite. printre condiţiile legale fiind şi cea privitoare la existenţa unei cauze care să fie în acord cu morala. printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil. pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul. . rezultă următoarele: .” Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege.

la care se adaugă 1. şi în anumite condiţii.o directivă CEE creează pentru statele cărora i se adresează obligaţii de rezultat.2 din condiţiile generale de creditare (fila 12 din dosarul de fond) se arată că „Pe parcursul derulării creditului. reguli care se aplică cu mai mare rigurozitate în acele contracte în care una din părţi nu poate negocia direct (şi efectiv) întreg contractul sau numai unel clauze ale acestuia. formată din dobânda de referinţă variabilă. acestea nu creează drepturi între cetăţenii comunitari (pe plan orizontal) ci numai. în limitele şi pentru considerentele care urmează. fiind numită dobânda curentă. 4. instanţa apreciază că apelul este fondat. care se afişează la sediile BCR.” Se observă că. ce trebuie atinse într-un anumit termen prin mijloace legale interne ale statului adresat. 5 din contractul de credit bancar încheiat între părţi (fila 9 din dosarul de fond) rezultă că dobânda este fixă în primul an şi variabilă pentru restul termenului de rambursare. între cetăţenii comunitari şi statul care nu a implementat sau a implementat în mod incorect sau tardiv directiva respectivă în plan intern. . raportate la probatoriul administrat în cauză şi la susţinerile părţilor.contractului actus non potest operari ultra intentionem agentos. Având în vedere prevederile legale arătate şi considerentele de drept aferente. Astfel. nivelul dobânzii curente variabile se modifică în funcţie de evoluţia dobânzii variabile de referinţă BCR/indicelui de referinţă LIBOR/EURIBOR/BUBOR.5. nu se specifică în condiţiile generale că în dobânda variabilă . iar la art. din art. spre deosebire de susţinerile din întâmpinare. cu consecinţa că un resortisant comunitar nu poate invoca efectele unei directive în mod direct în litigiul purtat cu al resortisant şi prin urmare într-un astfel de litigiu nici nu poate fi formulată o întrebare preliminară cu privire la implementarea directivei respective sau a efectelor sale pe plan intern între cetăţenii comunitari.

2 din condiţiile generale de creditare fiind cel puţin neclare. cât şi costurile de lichiditate ori cele cu rezerva minimă obligatorie. LIBOR sau BUBOR. iar în condiţiile generale de creditare (care completează contractul de credit) nu există o definiţie a dobânzii variabile de referinţă.5 procente. confuzie creată şi de faptul că ambele dobânzi sunt variabile(atât cea curentă cât şi cea de referinţă) şi ambele sunt stabilite de BCR şi afişate la sediile acesteia. dacă nu chiar ambigue. dar nu putea şti şi că aceasta ar cuprinde şi alte elemente nespecificate clar în contract. clauzele cuprinse în art. ori că cel puţin lipsa conjuncţiei „şi” din cuprinsul art. în ce priveşte componenţa dobânzii de referinţă variabile. adică indicele EURIBOR şi dobânda fixă de 1. dobânda va conţine atât indicele EURIBOR.sunt incluse costurile de lichiditate ori cele aferente rezervei minime obligatorii.2 din condiţiile generale nu poate duce rezonabil la concluzia că împrumutatul a ştiut sau ar fi trebuit să ştie din ce este compusă dobânda la care s-a angajat. 5 din contractul de credit şi cele din art. iar pe de altă parte nu se foloseşte conjuncţia „şi” care să arate că. aşa cum se susţine în apel de către intimată. 4. indiferent de folosirea termenului general de „evoluţia dobânzii variabile de referinţă BCR”. conform căreia obligaţia împrumutatului nu poate cuprinde decât ceea ce se poate presupune rezonabil că a acceptat la momentul încheierii contractului. În această situaţie devin aplicabile regulile de interpretare actus non potest operari ultra intentionem agentos. astfel cum aceasta este prezentată de intimată cu ocazia litigiului. 4. Instanţa reţine deci că apelantului nu i-au fost aduse la cunoştinţă la momentul încheierii contractului elementele din care era compusă dobânda variabilă de referinţă. Împrumutatul nu ştia şi nici nu putea şti în mod rezonabil decât faptul că dobânda curentă este variabilă în funcţie de indicele EURIBOR. .

în cazul unui contract de credit cu dobândă variabilă. . 973 Cod civil). pentru că obligaţia împrumutatului poate rezulta legitim numai din contractul încheiat. pentru a cere şi obţine o reducere a dobânzii. că preţurile s-au mărit ori că este în şomaj sau că investiţia sa nu merge precum a preconizat. Buna-credinţă în derularea contractului (afirmată de către intimată) nu poate rezulta din faptul că BCR nu a modificat ratele de dobândă atât de brusc precum s-a întâmplat pe piaţa monetară. spre exemplu. iar nu celelalte convenţii încheiate de banca-intimată cu alţi parteneri comerciali. pentru că în raporturile cu împrumutatul-apelant sunt obligatorii şi relevante numai efectele convenţiei încheiate între părţi. nivelul maxim până la care poate fi majorată aceasta. îndoielnic (sau prezentate părţii în acest mod) în favoarea celui care se obligă. având deci o cauză ilicită. pentru că la data semnării contractului erau în vigoare prevederile Codului consumatorului (Legea 296/2004) care considera abuzivă. iar riscurile pe care banca şi le asumă prin încheierea altor contracte nu pot fi transferate. dar asta nu înseamnă că intimata poate majora acest cuantum peste un anumit nivel maxim la care s-a aşteptat în mod rezonabil împrumutatul. fără încălcarea principiului relativităţii convenţiilor (art. astfel că împrumutatului nu-i pot fi incluse costuri ori elemente variabile despre care nu a ştiut la semnarea contractului. cu alte cuvinte. Este adevărat că la momentul semnării contractului nu exista prevederea legală care obliga banca să arate împrumutatului. profitul băncii trebuie să fie raportat numai la convenţia şi la garanţiile pentru care a semnat împrumutatul.Cu aceeaşi incidenţă devine aplicabilă şi regula interpretării obligaţiei stipulate neclar. care nu se poate plânge. orice clauză care creează dezechilibre financiare semnificative între părţi în cazul contractelor preformulate. astfel că nici banca nu trebuie şi mai ales nu poate transfera costurile altor credite pe seama împrumutatului care nu a semnat şi nici nu a garantat pentru acestea. asupra împrumutatului.

(1) din Constituţia României). pe motivul că banca (şi sistemul bancar) sunt de preferat să supravieţuiască unei crize economice.) şi care sunt deci ilegitime. iar câştigul sau beneficiul ce nu are la bază legea (sau voinţa reală a părţilor. în timp ce se acceptă că clienţii acestora pot sau nu suporta economic majorări ale dobânzilor şi pot sau nu supravieţui financiar acestei crize. Nu există vreo prevede legală care să dea dreptul la un tratament preferenţial pentru bancă în detrimentul clienţilor săi. vor fi urmări foarte grave pentru întreg sistemul bancar. în caz contrar aducându-se o gravă şi nepermisă atingere principiului egalităţii persoanelor în faţa legii (art. etc. nimeni nu doreşte falimentul băncii. în cazul de faţă) nu poate fi dobândit şi rămas câştigat celui care a profitat de el. tot astfel cum nici situaţia economică a împrumutatului nu are relevanţă asupra îndeplinirii obligaţiei de restituire a creditului şi de plată a preţului acestuia (dobânda) la care s-a obligat când a semnat contractul de credit cu BCR. în sensul că va obliga intimata să restituie tot ce a perceput cu titlul de dobândă curentă variabilă peste dobânda la care s-a obligat în mod real .Gestiunea patrimoniului băncii şi situaţia sa economică nu interesează şi nici nu poate interesa întinderea obligaţiei de plată dobânzii de către împrumutat. pe motivul că s-ar înregistra pierderi mari pentru bancă. Nu poate fi nici acoperită ilegalitatea unei perceperi a dobânzii peste nivelul ce rezulta din interpretarea corectă a clauzelor contractuale. fiind în acest fel transformaţi în garanţii gestiunii sistemului bancar. 16 alin. chiar dacă nu s-au angajat la aceasta şi nici legea nu-i obligă şi nu-i poate obliga în acest sens. neputând fi tratată o instituţie bancară după alte principii sau alte raţiuni ce exced acestui principiu constituţional (gen. întrucât profitul trebuie să fie întotdeauna licit. În temeiul acestor considerente. instanţa de apel va interpreta clauzele contractuale în favoarea debitorului-apelant şi va modifica sentinţa apelată.

promiţând oferte avantajoase clienţilor ce doreau să se împrumute. din moment ce pentru a fi aplicabil textul de lege sunt necesare două condiţii cumulative. nu se explică de către intimată faptul că indicele EURIBOR a suferit fluctuaţii. ambele condiţii lipsind din speţa de faţă. putându-se deduce rezonabil că aceştia nu ar mai fi contractat dacă ar fi avut în cunoştinţă întinderea reală maximă şi posibilă (prin aplicare de majorări ) a obligaţiei de plată a dobânzii . în ce priveşte prima condiţie. În acest sens se observă că banca îşi întemeiază comportamentul şi raportează buna sa credinţă la prevederile art. anume să existe o motivaţie întemeiată şi clientulîmprumutat să poată rezilia contractul. adică dobânda compusă din indicele EURIBOR la care se adaugă procentul de 1. iar în ce priveşte cea de-a doua condiţie se observă că această condiţie este interpretată de intimată în sens strict formal. însă care ulterior pot fi interpretate ambiguu şi unilateral în detrimentul celor împrumutaţi.5. reţinută şi de instanţa de fond.apelantul-împrumutat. lipsa definiţiei dobânzii variabile de referinţă ori diferenţele dintre clauzele privind aceiaşi termeni după cum aceştia sunt redactaţi în contractul de credit propriu-zis sau în condiţiile generale de creditare pot primi şi interpretarea că s-a dorit de către intimată încheierea a cât mai multe contracte de credite în detrimentul concurenţei. iar ambiguitatea clauzelor contractuale. dar dobânda a suferit numai majorări. potrivit căreia clauzele au fost negociate în deplină cunoştinţă de cauză pentru că împrumutatul a avut de ales între mai multe oferte bancare. 1) din Lista privind Anexa la Legea nr. anume acela ca o parte să poată cere . Nu poate fi primită susţinerea intimatei. aceasta acţionând în calitate de profesionist. întrucât buna-credinţă a băncii impunea redactarea clară a clauzelor contractuale. dar nu şi atenuări a acesteia în funcţie de condiţiile de piaţă. 193/2000. transformând cuvântul variabil în termenii de creştere invariabilă a dobânzii. însă nici aceste susţineri nu pot fi primite.

pentru că în sens contrar orice bancă care a stabilit o dobândă variabilă va putea majora abuziv şi unilateral dobânda ori de câte ori apreciază că cel împrumutat nu va putea restitui imediat împrumutul. care are scop declarat combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi protecţia acestora din urmă în faţa comportamentelor abuzive ale comercianţilor. libertatea de a rezilia imediat contractul priveşte în mod special capacitatea celui împrumutat de a rambursa creditul. ce ar profita material de pe urma stării financiare a celui care nu poate returna imediat împrumutul. 193/2000 nu are niciun sens. neproducând practic nici un efect nou. adică să dispună de lichidităţile necesare rambursării restului de credit. Într-adevăr. făcând abstracţie de interpretarea după scopul avut în vedere de către legiuitor. caz în care textul de lege interpretat astfel ar permite conduita abuzivă a băncii. astfel că interpretarea că legiuitorul a repetat această posibilitate şi în Legea nr. iar nu în sensul în care nu ar produce efecte. iar nu numai aceea de a cere rezilierea contractului în faţa justiţiei. caz clasic de cauză imorală şi care se sancţionează cu nulitatea absolută. anume posibilitatea efectivă.rezilierea uni contract de împrumut. prin urmare. 1021 Cod civil acordă oricărei părţi posibilitatea de a cere rezoluţiunea (rezilierea) oricărui contract. Interpretarea textului de lege în acest sens ar permite şi ar încuraja acest comportament abuziv (şi nelicit prin definiţie) contravenind în acest caz scopului legii. quam ut pereat. iar textul trebuie interpretat în sensul de a produce efecte. cum se întâmplă în majoritatea creditelor pe termen lung. de altfel rezultată din lege. art. Nu poate fi primită nici cererea privind întrebarea preliminară. ca împrumutatul să poată returna împrumutul său băncii creditoare.actus interpretandus est potius quam ut valeat. din moment ce directiva ca act comunitar nu . evident că o asemenea interpretare nu poate fi acceptată de instanţa de judecată.

de plano. să încurajeze menţinerea unor practici abuzive prin excluderea controlului instanţelor. şi care nu poate fi presupus generos ori gratuit în actele sale obişnuite de comerţ. conform principiului nemo potest cogi ad factum. iar pe de altă parte anularea totală a clauzelor privind dobânda ar transforma contractul de împrumut într-unul gratuit. Prin urmare. neimplementarea. subiect de drept privat..E. ci asupra faptului dacă ele sunt percepute conform înţelegerii dintre părţi ori dacă acestea se percep abuziv. ceea ce este greu de conceput. În sfârşit. în anumite condiţii stabilite de practica C. nu poate primi acelaşi tratament şi nu poate fi înlocuit regimul actului juridic civil . pentru că ar însemna ca o directivă să poată.C.J. întrucât principiul libertăţii contractuale (autonomiei de voinţă) se opun unei asemenea intervenţii. ci poate solicita eventual despăgubiri Statului Român pentru.poate crea prin definiţie drepturi între resortisanţii unui stat membru U. litigiul nu poartă asupra dreptului de a fi stipulate dobânzi într-un contract de împrumut. implementarea greşită ori tardivă a directivei. Instanţa nu poate însă anula în întregul lor clauzele care stipulează dobânzile. comerciant profesionist prin definiţie.E. de aceea instanţa nu va putea nici modifica clauzele contractuale şi nici nu va putea să oblige banca să încheie alt contract. intervenţia instanţei sub acest aspect neputând fi interzisă de nici o directivă. intimata nu poate invoca un drept al său împotriva apelantului derivând dintr-o directiva adresată României. ci numai între stat şi cetăţenii săi. indiferent de cauzele de nulitate absolută ori relativă ce permit anularea. pentru că nulitatea totală constituie excepţia de la regulă. regula fiind anularea parţială (raţiunea anulării subzistând numai în măsura în care actul juridic civil sau unele clauze ale sale contravin finalităţii legii). Banca. ceea ce nici măcar nu se poate prezuma în cazul unei bănci.

U. 50/2010 prin Legea nr. 2010. nr. din moment ce legea. nr. 50/2010. al României din data de 28. Î n fine.5) care rezultă din interpretarea dată în funcţie de textele de lege arătate şi de principiile de drept pe care acestea le transpun în practică. publicată în M. 95 o astfel de încheiere. nu este valabilă în speţă. aceste subiecte de drept neputând fi obligate să încheie sau să modifice un act juridic civil împotriva voinţei lor. apelul urmând a fi admis în aceste limite. permitea prin art. însă va respinge apelul în ce priveşte anularea totală a clauzelor ce stipulează dobânda ori prin care se pretinde obligarea băncii la încheierea unui nou contract sau la redactarea unor noi clauze.O. susţinerile apelantului în sensul că lipsa răspunsului la notificare nu poate duce în mod valabil la încheierea unui act adiţional. De aceea instanţa de apel va constata că art. modificarea însă a O. pentru că nu poate fi considerată o acceptare tacită o asemenea atitudine.12. ramuri care se caracterizează prin poziţia de supraordonare a autorităţilor faţă de destinatarii legii.G.U. 288/2010.(comercial) cu regimul aplicabil actelor emise de o autoritate publică. sentinţa apelată urmând a fi modificată în limitele arătate. autoritate care poate fi obligată la emiterea unui cat administrativ unilateral sau bilateral (contract administrativ) în temeiul Legii 554/2004. fără ca principiul libertăţii contractuale ( autonomiei de voinţă) să fie grav încălcat. pe când dreptul civil şi dreptul comercial sunt prin definiţie ramuri de drept în care raporturile de drept substanţial pot lua naştere numai prin voinţa (comună) a părţilor (contractante). pentru că dreptul administrativ face parte din ramurile de drept public. 5 şi 6 din contractul de credit sunt nule parţial şi va obliga banca la restituirea sumelor care au fost percepute unilateral peste nivelul dobânzii (compus din indicele EURIBOR plus procentul fix de 1. la data judecării .G. O. a repus împrumutaţii în termenul de 60 de zile în care pot notifica în sens contrar băncile în ce priveşte oferta cuprinsă în actele adiţionale propuse de bănci şi refuzate a fi semnate de către împrumutaţi şi prin urmare.

între părţi producându-şi efectele rezultate din clauzele contractului de credit iniţial astfel cum au fost acestea interpretate de instanţa de apel. Admite. Obligă pârâta la plata diferenţei de dobândă percepută peste nivelul stabilit de instanţa de apel. . pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 5. 19 Bis.apelului nu se poate accepta că actul adiţional propus în luna august 2010 este considerat. de la data modificării acesteia peste plafonul arătat. nr. aşa cum prevedea iniţial actul normativ. judeţul Neamţ şi Banca Comercială Română S. cererea reclamantului. nr. cu domiciliul _______________________________ împotriva sentinţei civile nr.. pentru că cererea de chemare în judecată are semnificaţia unei contraoferte pentru intimata BCR SA din partea apelantului-împrumutat şi prin urmare actul adiţional nu-şi poate produce efectele astfel cum a fost considerat încheiat în mod tacit. sector 3. Regina Elisabeta. Traian. în sensul că dobânda stabilită şi calculată de pârâtă ce depăşeşte plafonul compus din variabila EURIBOR şi procentul fix de 1. Bd. ca fiind considerat încheiat în mod tacit prin refuzul împrumutatului de a-l semna. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite apelul declarat de apelantul-reclamant C M I.788/103/2010 în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Banca Comercială Română – Sucursala Piatra Neamţ. 550/COM din 08 iunie 2010. cu sediul în Piatra Neamţ. este nulă.A. Bd. Modifică în parte sentinţa apelată.5%. Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate. în parte. cu sediul în Bucureşti.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. 6 31 ianuarie 2011 JUDECĂTOR. azi. Tehnored. 13 ianuarie 2011. OLGUŢA LUNGU TRANOLE . – ex.C.s.. PREŞEDINTE.Ş.a.d. – Daniela Sandu Red.Ş./C. CEZAR ŞTEFĂNESCU GREFIER. Pronunţată în şedinţă publică.M. CARMEN MITITELU Red..C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful