Motivatia Curtii de Apel Bacau in procesul pierdut de catre BCR

Dosar nr. 788/103/2010 ROMÂNIA CURTEA DE APEL BACĂU SECŢIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL DECIZIA CIVILĂ Nr. 2/2011 Şedinţa publică de la 13 Ianuarie 2011 Completul compus din: PREŞEDINTE Cezar Ştefănescu Judecător Olguţa Lungu Tranole Grefier Carmen Mititelu &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& La ordine a venit spre pronunţare apelul declarat de apelantul-reclamant CULBECE MARIUS IOAN, împotriva sentinţei civile nr. 550/COM din 08 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr.788/103/2010, având ca obiect acţiune în anulare. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 06 ianuarie 2011 fiind consemnate prin încheierea de şedinţă din acea dată. CURTEA Deliberând asupra recursului comercial de faţă constată următoarele: Prin cererea de apel formulată de Culbece Marius Ion şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 788/103/2010 s-au solicitat, în contradictoriu cu intimata Banca Comercială Română SA Sucursala Piatra Neamţ, următoarele: - admiterea apelului; – schimbarea sentinţei comerciale nr. 550/COM/08.06..2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ şi pe fond admiterea cererii formulate, adică să se constate că

prevederile contractuale care fac obiectul art. 5 şi 6 din contractul de împrumut încheiat cu intimata, precum şi prevederile art.4.2-4.5 şi 4.13 din actul adiţional, reprezintă clauze abuzive. Să fie obligată pârâta-intimată să modifice contractul cadru şi actul adiţional în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive. În motivarea apelului se arată că Tribunalul Neamţ a respins acţiunea reclamantului motivând că acesta a achiesat la condiţiile acordării creditului de către pârâtă, drept care clauzele nu pot fi considerate abuzive în înţelesul Legii nr. 192/2000 şi O.G. nr. 21/2002, dând prevalenţă principiului consacrat de art. 969 Cod civil. Consideră că instanţa trebuie să lămurească două aspecte, anume dacă art. 969 alin. 2 Cod civil este aplicabil, complinindu-se situaţiei „din cauze autorizate de lege” şi dacă dobânda poate fi modificată prin simpla dispoziţie a băncii, fără ca acestea să fie modificate. Apreciază că puterea judecătorească poate interveni ori de câte ori clauzele contractuale contravin legii, Legea nr. 192/2000 consacrând legal intervenţia instanţei în relaţiile dintre comercianţi şi consumatori, pentru a atenua caracterul contractelor de adeziune. Susţine că banca a încălcat prevederile O.G. nr.21/1992 care prin art.9^3 lit. i) care dispune că lipsa răspunsului la notificarea băncii nu poate fi considerată acceptare tacită din partea acestuia. Potrivit art. 1 lit. a) alin. 1 din lista cuprinzând clauzele considerate abuzive anexă la Legea 193/2000 numai în cazul unei motivaţii întemeiate sunt valabile clauzele prin care furnizorul financiar poate, fără o notificare prealabilă, să modifice unilateral rata dobânzii plătibile de consumator, însă

Chiar în situaţia în care banca s-a împrumutat de pe piaţa interbancară. nr. Contractul de credit este un contract comutativ. indiferent de perioada în care se calculează indicele de referinţă scăzând . motive pentru care clauza privind modificarea unilaterală a dobânzii este abuzivă. dobânda se calculează la EURIBOR care a cunoscut o depreciere continuă.potrivit O. g) din O. întinderea drepturilor şi obligaţiilor fiind stabilite încă de la momentul încheierii contractului.G. Banca poate modifica nivelul dobânzii. iar modificarea trebuie să fie întemeiată. 9^3 lit.G. de la 40% la semnarea contractului. până la 0 în prezent. nr. Contestă şi motivele prin care BCR SA încearcă să explice creşterea dobânzii. 21/1992 lit. acceptat de consumator. împrumutul fiind în euro. pentru cauză nelicită. întrucât rezerva minimă obligatorie a scăzut constant de la data încheierii contractului. Pârâta admite în mod direct că rata de referinţă bancară include şi comisionul de rezervă minimă obligatorie. Modificarea unilaterală a dobânzii cu o creştere de ¼ din valoarea iniţială transformă contractul într-unul aleatoriu. însă modificarea va putea fi opozabilă consumatorului numai dacă acesta achiesează la noul nivel stabilit de bancă. În contractul încheiat între părţi nu se prevede nivelul maxim al dobânzii. fapt interzis de art. pentru pasivele cu valoare reziduală mai mare de 2 ani de zile. h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional. consumatorul având dreptul să ştie de la bun început costul întreg al creditului. 21/1992.

în cauza de faţă dobânda va fi raportată la fluctuaţiile EURIBOR.13 din actul adiţional. 21/1992.3%-1.G. Rezultă în mod clar că veniturile băncii au crescut de fapt ca urmare a modificării rezervei minime obligatorii şi indicelui bursier EURIBOR. relevant fiind faptul că nu se identifică în mod clar costurile ori comisioanele ce urmează a fi plătite de reclamant. la care se adaugă o marjă fixă pe toată perioada derulării contractului. cum greşit a reţinut instanţa de fond.cu 4-5 procente de la data încheierii contractului de credit. ajungând în prezent la procente între 0. în care se rată că formula după care de calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract. 4. Prin această nouă reglementare se elimină posibilitatea pentru o unitate bancară de a folosi pentru calculul dobânzii variabile propria dobândă de referinţă. În drept se invocă prevederile art.G. Datorită scăderii dobânzii de politică monetară de către BNR. precum şi în art. nr. 50/2010. în mod constant au scăzut şi dobânzile la depozitele constituite în moneda euro sau în lei pe care trebuie să le plătească BCR. 282 din Codul de procedură civilă. întrucât costurile au fost diminuate. iar în prezent aceasta nu depăşeşte 3. Prin completarea motivelor de apel apelantul a indicat ca temei de drept şi O.U. . banca încălcând prevederile art. b) şi e) din O. Caracterul abuziv se regăseşte şi în privinţa clauzelor cuprinse în art.6%. 9^3 lit. Contractul încheiat între apelant şi intimată nu cuprinde vreo formulă de calcul.5%. la începutul anului 2009 dobânda la aceste depozite era de 7% în moneda euro. nr. 6 din contract.

Nu a fost motivată nici respingerea capătului de cerere privind plata comisioanelor şi a celorlalte speze ce fac obiectul art. în sensul că banca a acţionat de pe o poziţie de monopol. element esenţial într-un contract de împrumut bancar. simpla invocare a condiţiilor de piaţă.aceasta admiţând că în acest contract nu se precizează periodicitatea modificării dobânzii. este nefondată. Intimata a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea apelului ca nefondat.13 din contract. iar acesta a ales tipul de credit şi a cunoscut de la început clauzele contractuale. atâta vreme cât oferta băncii cuprindea şi alte tipuri de credite cu condiţii diverse în ce priveşte dobânda. 4. aşa cum apreciază instanţa de fond. nu se poate conchide că BCR SA a acţionat de pe o poziţie de monopol. ce se poate realiza doar prin cenzurarea dreptului de a modifica în mod unilateral şi abuziv prevederile contractului. Întrucât existau o multitudine de instituţii bancare care ofereau o gamă variată de produse. Critica privind încălcarea de către bancă a unor prevederi legale. fără ca intimata să producă dovezi în acest sens. nu poate constitui un fundament pentru respingerea cererii de chemare în judecată. Instanţa de fond a apreciat corect că apelantul a fost în măsură să negocieze clauzele contractuale. Rezolvarea acestui litigiu nu se poate rezuma doar la rambursarea creditului. . ci la adoptarea de către bancă a unei poziţii caracterizate prin buna credinţă. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra existenţei motivaţiei întemeiate care a dus la majorarea dobânzii.

După primul an dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă. care se afişează la sediile BCR. Clauzele contractuale privind modul de calcul al dobânzii sunt clare. cadrul în care trebuie să se pronunţe judecătorul asupra caracterului clauzelor contractuale.Nu sunt întemeiate nici criticile privind încălcarea legilor care guvernează protecţia consumatorului. acest tip de dobândă fiind precizată în oferta acestui tip de credit. în opinia intimatei. 193/2000 transpune în legislaţia românească prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.5 puncte procentuale. Apelantul a ales un credit pentru nevoi personale rambursabil în 300 de luni. cu dobândă fixă în primul an şi variabilă pentru restul termenului. fără echivoc. iar înţelegerea acestora nu necesită cunoştinţe de specialitate. faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora. Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte definirea obiectului contractului. Acesta este deci. contractele supuse analizei se apreciază luând în consideraţie natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul. nici justeţea preţului sau a remuneraţiei. . Conform acestei directive. în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil. la care se adaugă 1. raportându-se la toate circumstanţele din momentul încheierii contractului. alegerea acestui tip de credit fiind făcută în deplină cunoştinţă de cauză. pe de o parte. pe de altă parte. Legea nr.

Apelantul nu contestă modificarea dobânzii pe parcursul derulării contractului. invocate de către apelant. ci de aplicarea lor întocmai cum au fost stabilite la momentul semnării contractului. o motivaţie întemeiată şi consumatorul are libertatea de a rezilia imediat contractul. în condiţiile în care a ales dobânda fixă care îi convenea pentru primul an. 1 lit.La momentul semnării contractului împrumutatul a avut posibilitatea de a accepta sau de a refuza acest produs. după data încheierii contractului.2008. La punctul 4 „Dobânzi şi comisioane” parte din contractul încheiat în speţă se stipulează că pe parcursul derulării creditului.12. 1 din Anexa la Legea nr.21/1992. Prevederile din O. În speţă nu este vorba de modificarea clauzelor contractuale. se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii. 193/2000. fapt ce nu este corect.G. împrumutatul nu va rambursa restul din creditul angajat şi dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoştinţă. 193/2000. Nu sunt incidente nici prevederile art.5 se prevede că „În cazul în care. în urma modificării nivelului dobânzii de către bancă. . iar la punctul 4. au intrat în vigoare la data de 27. ci aplicarea dobânzii variabile la expirarea perioadei de 12 luni.a) alin. nivelul dobânzii curente variabile de modifică în funcţie de evoluţia dobânzii variabile de referinţă BCR/indicelui de referinţă LIBOR/EURIBOR/BUBOR.” Consideră că s-a dovedit astfel respectarea prevederilor din Lista anexa la Legea nr. text care permite modificarea unilaterală a dobânzii dacă există o clauză în acest sens. nr.

Modul de calcul al dobânzii are la bază elemente obiective. pentru care banca va primi o dobândă foarte mică. Structura ratei de referinţă variabilă este compusă din medii ale indicatorilor de pe piaţa monetară interbancară. la care se adaugă prime de lichiditate şi costul aferent rezervei minime obligatorii. ce ţin de situaţia pieţei financiar-bancare la un moment dat şi nu poate fi discreţionar. Nivelul ratelor de referinţă variabile este stabilită pe baza componentelor: rata de dobândă stabilită pe piaţa din zona euro. Costul cu rezerva minimă obligatorie trebuie inclus în preţ. . dar în acelaşi timp acoperă şi acele marje suplimentare pe care băncile le plătesc partenerilor care îi finanţează datorită riscului de credit asociat cu aceste bănci. Această marjă de lichiditate acoperă nu numai riscul de lichiditate pe care băncile şi-l asum. Marja suplimentară de lichiditate va trebui inclusă în costuri. întrucât regulile comerciale ce ţin de concurenţa cu alte instituţii financiar-bancare nu permit un mod de abordare a acestei probleme în maniera prezentată de către apelant. fiindcă BNR solicită băncilor să blocheze o parte din depozitele sale în conturile băncii deschise la BNR. Datorită evoluţiei economiei din zona euro Banca Centrală Europeană a crescut dobânda de referinţă pentru operaţiunile de refinanţare de mai multe ori în ultimii 4 ani şi a redus-o brusc într-o perioadă de câteva luni. în general sub ratele de dobândă existente în piaţă. costul cu rezerva minimă obligatorie (resursele disponibile pentru finanţare sunt diminuate cu 40% în cazul creditelor în valută) şi costurile de lichidate.

nu există nici un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor. 4 alin. 193/2000.3) şi art. Dobânda practicată de BCR se raportează în permanenţă la condiţiile obiective impuse de piaţă şi se menţine în limite absolut rezonabile în raport cu alte instituţii financiar bancare care oferă servicii similare pe piaţă. Decizia BNR de a controla strict creditarea în valută a generat creşteri adiţionale ale costului cu rezerva minimă obligatorie pentru bănci. iar comerciantul a acţionat cu bună-credinţă.4) din Legea nr. adică a dobânzilor pe care băncile le plătesc celor care constituie depozite bancare. BCR nu a decis aplicarea unei creşteri bruşte a dobânzilor aplicabile depozitelor şi creditelor acordate clienţilor săi.Până în octombrie 2008 evoluţia ratei de referinţă urmăreşte evoluţia indicatorului corespunzător de pe piaţa monetară. chiar dacă condiţiile de piaţă impuneau acest lucru. pentru că nu există nicio clauză contractuală care să nu fi fost negociată direct cu consumatorul. Nu există în speţă raportul juridic de conflict prevăzut de lege. EURIBOR la 6 luni. Din cele prezentate rezultă că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. însă BCR nu a majorat ratele de referinţă cu frecvenţa şi amplitudinea cu care s-au majorat ratele de dobândă de pe piaţă. conduita sa corectă fiind dovedită. de la 1 septembrie 2006 şi până în iunie 2007 nefiind aplicată nicio majorare. 1 alin. Sistemul bancar a fost însă influenţat de criza economică mondială care a debutat în cursul lunii octombrie 2008 şi s-a reflectat în creşterea puternică şi fără precedent a costurilor de protecţie împotriva riscului de credit pentru România şi a avut ca efect creşterea nivelului dobânzilor pasive. .

Apelantul nu face referire la această invitaţie.2010 un mesaj telefonic la nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori la speţa de faţă. Legiuitorul nu a impus băncilor un anumit nivel al dobânzii. ci a impus doar transparenţa în redactarea clauzelor contractuale. care nu este limitată în vreun fel de actul normativ. 37 din OUG nr. Prin precizările aduse la întâmpinare intimata răspunde la completările motivelor de apel . Acesta trebuia să se prezinte la BCR pentru a i se pune la dispoziţie actul adiţional la contractul de credit. Intimata BCR a trimis apelantului la data de 17. Acest act normativ nu a impus diminuarea costurilor creditelor aflate în derulare. de telefon 0742533576 prin care acesta era invitat în perioada 13-19 septembrie la unităţile BCR pentru a alinia contractul de credit noilor realităţi normative. în sensul de a lega dobânda aplicabilă unui contract de un indice de referinţă. Arată că potrivit dispoziţiilor acestei ordonanţe de urgenţă. însă atunci când s-a prezentat nu a semnat actul adiţional pus la dispoziţie de către intimată. ce privesc aplicarea art. prin alinierea contractelor de credit la dispoziţiile legale. pentru contractele de credit aflate în curs de derulare s-a acordat creditorilor un termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia pentru a se asigura conformitatea contractelor cu dispoziţiilor ordonanţei. . legal stabilite prin acordul de voinţă a părţilor contractante. la care se poate adăuga o marjă.08. Solicită judecata în lipsă.Depune practică judiciară relevantă.

Ceea ce urmăreşte apelantul să obţină pe calea justiţiei este să beneficieze retroactiv de o anulare totală a dobânzii. Dobânda de referinţă variabilă a băncii se stabileşte în funcţie de resursele de creditare ale băncii şi se stabileşte în funcţie de 3 elemente. O asemenea soluţie ar constitui un precedent judiciar extrem de periculos. fapt ce determină diferenţe între marja fixă. dobânda de referinţă a băncii este întotdeauna mai mare decât indicele de referinţă EURIBOR. Prin urmare.5 procente nu se poate stabili de către instanţă. costul cu rezerva minimă obligatorie şi costurile de lichiditate. nu a optat pentru acest tip de credit. În restul precizărilor. prin aplicarea formulei EURIBOR plus marja fixă de 1. mult mai mică a dobânda de referinţă a băncii. prin pierderi financiare considerabile. intimata reia o parte din întâmpinarea iniţială. indicele EURIBOR/LIBOR. câtă vreme apelantul. în condiţiile în care o dobândă de referinţă variabilă ar fi transformată pentru trecut într-o dobândă formată din EURIBOR plus aceeaşi marjă iniţială. costuri care sunt stabilite prin reglementări emise de BNR. de natură să destabilizeze sistemul bancar. Nicio reducere de dobândă. În momentul semnării contractului de credit în oferta băncii exista un produs la care dobânda se calcula prin referire la indicele EURIBOR.Este cert că modul de formare a tipului de dobândă valabil la data contractării creditului de către apelant era diferit în funcţie de dobânda aleasă de către împrumutat. . care avea în momentul contractării creditului această posibilitate. însă împrumutatul nu a optat pentru acest tip de produs.

” Potrivit art.” Potrivit art.Analizând actele şi lucrările dosarului. 77 din Legea nr. în vigoare la momentul încheierii contractului de credit încheiat între părţile de faţă „În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale. prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract. în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei. acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Dacă un comerciant pretinde că o clauză preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. instanţa de apel reţine următoarele: Potrivit art. în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe. 296/2004 republicată.” Potrivit art. cum ar fi contractele preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. creează. un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. 80 din acelaşi act normativ „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul. 78 din acelaşi act normativ „Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. 79 din acelaşi act normativ „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă. 81 „Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legale pentru restul contractului.” .” Iar potrivit art.

” Potrivit art.” Potrivit art. 970 din Codul civil „Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. dar la toate urmările. 966 din Codul civil „Obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă.” Potrivit art. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele. după natura sa.Potrivit art. ce echitatea. nu poate avea nici u efect”. 193/2000 republicată „Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului. obiceiul sau legea dă obligaţiei. convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă. oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat”. fără o notificare prealabilă. 968 „Cauza este nelicită când este prohibită de legi. când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice. fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. 983 „Când este îndoială. 984 Cod civil „ convenţia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părţile şi-au propus a contracta.”. iar potrivit art. iar potrivit art. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare. dacă există o motivaţie întemeiată. sau nelicită.” În fine. .1) din Anexa 1 la Legea nr. în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. 969 „ Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. 973 din Codul civil „ Convenţiile n-au efect decât între părţile contractante. iar potrivit art. potrivit art.

convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. – în cazul contractelor preformulate (de adeziune) legiuitorul enumeră anumite situaţii în care clauzele contractuale pot fi considerate abuzive. de asemenea. cu cauză imorală (ilicită).” Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege. pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul. profitarea de situaţia grea a unui consumator fiind considerată de legiuitor ca o cauză imorală (ilicită). fără vreo altă referire la alte convenţii la care cel puţin una din părţile iniţiale nu este parte. . oricât de generali ar fi termenii folosiţi de părţi la încheierea . însă numai dacă acestea sunt legal constituite. . printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil. şi de aceea dezechilibrul financiar al consumatorului. rezultă următoarele: . unit cu caracterul preformulat al contractului conferă clauzei respective caracterul de clauză abuzivă.convenţiile (contractele) au putere de lege între părţile contractante. printre condiţiile legale fiind şi cea privitoare la existenţa unei cauze care să fie în acord cu morala. clauzelor prin care comerciantul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată. conform principiului res inter alios acta. allis neque nocere neque prodesse potest şi prin urmare executarea obligaţiilor contractuale (şi interpretarea clauzelor contractuale) se poate face numai prin raportare la convenţia încheiată între părţi. în condiţiile în care comerciantul are obligaţia de a-l informa pe consumator.Prevederile acestei litere nu se opun. iar în sprijinul acestui principiu legiuitorul a stipulat că orice clauză exprimată neclar se va interpreta în favoarea debitorului in dubio pro reoori că obligaţiile nu pot cuprinde altceva decât ceea ce e rezonabil că părţile au putut prevedea.convenţiile legal făcute au efecte numai între părţile contractante.

spre deosebire de susţinerile din întâmpinare. iar la art. cu consecinţa că un resortisant comunitar nu poate invoca efectele unei directive în mod direct în litigiul purtat cu al resortisant şi prin urmare într-un astfel de litigiu nici nu poate fi formulată o întrebare preliminară cu privire la implementarea directivei respective sau a efectelor sale pe plan intern între cetăţenii comunitari. fiind numită dobânda curentă. instanţa apreciază că apelul este fondat. acestea nu creează drepturi între cetăţenii comunitari (pe plan orizontal) ci numai. formată din dobânda de referinţă variabilă.o directivă CEE creează pentru statele cărora i se adresează obligaţii de rezultat. din art. între cetăţenii comunitari şi statul care nu a implementat sau a implementat în mod incorect sau tardiv directiva respectivă în plan intern. la care se adaugă 1.2 din condiţiile generale de creditare (fila 12 din dosarul de fond) se arată că „Pe parcursul derulării creditului. nu se specifică în condiţiile generale că în dobânda variabilă . . raportate la probatoriul administrat în cauză şi la susţinerile părţilor. ce trebuie atinse într-un anumit termen prin mijloace legale interne ale statului adresat. în limitele şi pentru considerentele care urmează. şi în anumite condiţii.contractului actus non potest operari ultra intentionem agentos. Având în vedere prevederile legale arătate şi considerentele de drept aferente. nivelul dobânzii curente variabile se modifică în funcţie de evoluţia dobânzii variabile de referinţă BCR/indicelui de referinţă LIBOR/EURIBOR/BUBOR. 5 din contractul de credit bancar încheiat între părţi (fila 9 din dosarul de fond) rezultă că dobânda este fixă în primul an şi variabilă pentru restul termenului de rambursare. reguli care se aplică cu mai mare rigurozitate în acele contracte în care una din părţi nu poate negocia direct (şi efectiv) întreg contractul sau numai unel clauze ale acestuia. care se afişează la sediile BCR.5. 4. Astfel.” Se observă că.

adică indicele EURIBOR şi dobânda fixă de 1. 4. LIBOR sau BUBOR. dar nu putea şti şi că aceasta ar cuprinde şi alte elemente nespecificate clar în contract. ori că cel puţin lipsa conjuncţiei „şi” din cuprinsul art.2 din condiţiile generale nu poate duce rezonabil la concluzia că împrumutatul a ştiut sau ar fi trebuit să ştie din ce este compusă dobânda la care s-a angajat. Împrumutatul nu ştia şi nici nu putea şti în mod rezonabil decât faptul că dobânda curentă este variabilă în funcţie de indicele EURIBOR. confuzie creată şi de faptul că ambele dobânzi sunt variabile(atât cea curentă cât şi cea de referinţă) şi ambele sunt stabilite de BCR şi afişate la sediile acesteia. 4. în ce priveşte componenţa dobânzii de referinţă variabile. dacă nu chiar ambigue. Instanţa reţine deci că apelantului nu i-au fost aduse la cunoştinţă la momentul încheierii contractului elementele din care era compusă dobânda variabilă de referinţă. astfel cum aceasta este prezentată de intimată cu ocazia litigiului. dobânda va conţine atât indicele EURIBOR. 5 din contractul de credit şi cele din art. cât şi costurile de lichiditate ori cele cu rezerva minimă obligatorie. În această situaţie devin aplicabile regulile de interpretare actus non potest operari ultra intentionem agentos.5 procente. iar în condiţiile generale de creditare (care completează contractul de credit) nu există o definiţie a dobânzii variabile de referinţă. . clauzele cuprinse în art.sunt incluse costurile de lichiditate ori cele aferente rezervei minime obligatorii. indiferent de folosirea termenului general de „evoluţia dobânzii variabile de referinţă BCR”. aşa cum se susţine în apel de către intimată.2 din condiţiile generale de creditare fiind cel puţin neclare. iar pe de altă parte nu se foloseşte conjuncţia „şi” care să arate că. conform căreia obligaţia împrumutatului nu poate cuprinde decât ceea ce se poate presupune rezonabil că a acceptat la momentul încheierii contractului.

pentru că obligaţia împrumutatului poate rezulta legitim numai din contractul încheiat. astfel că nici banca nu trebuie şi mai ales nu poate transfera costurile altor credite pe seama împrumutatului care nu a semnat şi nici nu a garantat pentru acestea. orice clauză care creează dezechilibre financiare semnificative între părţi în cazul contractelor preformulate. iar riscurile pe care banca şi le asumă prin încheierea altor contracte nu pot fi transferate. spre exemplu. 973 Cod civil). astfel că împrumutatului nu-i pot fi incluse costuri ori elemente variabile despre care nu a ştiut la semnarea contractului. profitul băncii trebuie să fie raportat numai la convenţia şi la garanţiile pentru care a semnat împrumutatul. pentru a cere şi obţine o reducere a dobânzii. Este adevărat că la momentul semnării contractului nu exista prevederea legală care obliga banca să arate împrumutatului. pentru că la data semnării contractului erau în vigoare prevederile Codului consumatorului (Legea 296/2004) care considera abuzivă. iar nu celelalte convenţii încheiate de banca-intimată cu alţi parteneri comerciali. cu alte cuvinte. pentru că în raporturile cu împrumutatul-apelant sunt obligatorii şi relevante numai efectele convenţiei încheiate între părţi. în cazul unui contract de credit cu dobândă variabilă. nivelul maxim până la care poate fi majorată aceasta. care nu se poate plânge. .Cu aceeaşi incidenţă devine aplicabilă şi regula interpretării obligaţiei stipulate neclar. Buna-credinţă în derularea contractului (afirmată de către intimată) nu poate rezulta din faptul că BCR nu a modificat ratele de dobândă atât de brusc precum s-a întâmplat pe piaţa monetară. dar asta nu înseamnă că intimata poate majora acest cuantum peste un anumit nivel maxim la care s-a aşteptat în mod rezonabil împrumutatul. asupra împrumutatului. îndoielnic (sau prezentate părţii în acest mod) în favoarea celui care se obligă. având deci o cauză ilicită. fără încălcarea principiului relativităţii convenţiilor (art. că preţurile s-au mărit ori că este în şomaj sau că investiţia sa nu merge precum a preconizat.

(1) din Constituţia României). Nu există vreo prevede legală care să dea dreptul la un tratament preferenţial pentru bancă în detrimentul clienţilor săi. iar câştigul sau beneficiul ce nu are la bază legea (sau voinţa reală a părţilor. tot astfel cum nici situaţia economică a împrumutatului nu are relevanţă asupra îndeplinirii obligaţiei de restituire a creditului şi de plată a preţului acestuia (dobânda) la care s-a obligat când a semnat contractul de credit cu BCR. instanţa de apel va interpreta clauzele contractuale în favoarea debitorului-apelant şi va modifica sentinţa apelată.) şi care sunt deci ilegitime. întrucât profitul trebuie să fie întotdeauna licit.Gestiunea patrimoniului băncii şi situaţia sa economică nu interesează şi nici nu poate interesa întinderea obligaţiei de plată dobânzii de către împrumutat. în cazul de faţă) nu poate fi dobândit şi rămas câştigat celui care a profitat de el. în sensul că va obliga intimata să restituie tot ce a perceput cu titlul de dobândă curentă variabilă peste dobânda la care s-a obligat în mod real . Nu poate fi nici acoperită ilegalitatea unei perceperi a dobânzii peste nivelul ce rezulta din interpretarea corectă a clauzelor contractuale. vor fi urmări foarte grave pentru întreg sistemul bancar. pe motivul că s-ar înregistra pierderi mari pentru bancă. neputând fi tratată o instituţie bancară după alte principii sau alte raţiuni ce exced acestui principiu constituţional (gen. pe motivul că banca (şi sistemul bancar) sunt de preferat să supravieţuiască unei crize economice. în caz contrar aducându-se o gravă şi nepermisă atingere principiului egalităţii persoanelor în faţa legii (art. nimeni nu doreşte falimentul băncii. chiar dacă nu s-au angajat la aceasta şi nici legea nu-i obligă şi nu-i poate obliga în acest sens. etc. 16 alin. În temeiul acestor considerente. fiind în acest fel transformaţi în garanţii gestiunii sistemului bancar. în timp ce se acceptă că clienţii acestora pot sau nu suporta economic majorări ale dobânzilor şi pot sau nu supravieţui financiar acestei crize.

aceasta acţionând în calitate de profesionist. Nu poate fi primită susţinerea intimatei. dar nu şi atenuări a acesteia în funcţie de condiţiile de piaţă. însă care ulterior pot fi interpretate ambiguu şi unilateral în detrimentul celor împrumutaţi. din moment ce pentru a fi aplicabil textul de lege sunt necesare două condiţii cumulative. În acest sens se observă că banca îşi întemeiază comportamentul şi raportează buna sa credinţă la prevederile art. potrivit căreia clauzele au fost negociate în deplină cunoştinţă de cauză pentru că împrumutatul a avut de ales între mai multe oferte bancare. transformând cuvântul variabil în termenii de creştere invariabilă a dobânzii. ambele condiţii lipsind din speţa de faţă. 1) din Lista privind Anexa la Legea nr. dar dobânda a suferit numai majorări. 193/2000. iar în ce priveşte cea de-a doua condiţie se observă că această condiţie este interpretată de intimată în sens strict formal. adică dobânda compusă din indicele EURIBOR la care se adaugă procentul de 1.apelantul-împrumutat. însă nici aceste susţineri nu pot fi primite. nu se explică de către intimată faptul că indicele EURIBOR a suferit fluctuaţii. anume acela ca o parte să poată cere . lipsa definiţiei dobânzii variabile de referinţă ori diferenţele dintre clauzele privind aceiaşi termeni după cum aceştia sunt redactaţi în contractul de credit propriu-zis sau în condiţiile generale de creditare pot primi şi interpretarea că s-a dorit de către intimată încheierea a cât mai multe contracte de credite în detrimentul concurenţei.5. întrucât buna-credinţă a băncii impunea redactarea clară a clauzelor contractuale. anume să existe o motivaţie întemeiată şi clientulîmprumutat să poată rezilia contractul. promiţând oferte avantajoase clienţilor ce doreau să se împrumute. iar ambiguitatea clauzelor contractuale. reţinută şi de instanţa de fond. în ce priveşte prima condiţie. putându-se deduce rezonabil că aceştia nu ar mai fi contractat dacă ar fi avut în cunoştinţă întinderea reală maximă şi posibilă (prin aplicare de majorări ) a obligaţiei de plată a dobânzii .

iar textul trebuie interpretat în sensul de a produce efecte. prin urmare. iar nu în sensul în care nu ar produce efecte. adică să dispună de lichidităţile necesare rambursării restului de credit. astfel că interpretarea că legiuitorul a repetat această posibilitate şi în Legea nr. de altfel rezultată din lege. din moment ce directiva ca act comunitar nu . Într-adevăr. ca împrumutatul să poată returna împrumutul său băncii creditoare. ce ar profita material de pe urma stării financiare a celui care nu poate returna imediat împrumutul. art. Interpretarea textului de lege în acest sens ar permite şi ar încuraja acest comportament abuziv (şi nelicit prin definiţie) contravenind în acest caz scopului legii. cum se întâmplă în majoritatea creditelor pe termen lung. neproducând practic nici un efect nou. care are scop declarat combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi protecţia acestora din urmă în faţa comportamentelor abuzive ale comercianţilor. 1021 Cod civil acordă oricărei părţi posibilitatea de a cere rezoluţiunea (rezilierea) oricărui contract. 193/2000 nu are niciun sens. anume posibilitatea efectivă.rezilierea uni contract de împrumut. libertatea de a rezilia imediat contractul priveşte în mod special capacitatea celui împrumutat de a rambursa creditul. evident că o asemenea interpretare nu poate fi acceptată de instanţa de judecată. iar nu numai aceea de a cere rezilierea contractului în faţa justiţiei. caz în care textul de lege interpretat astfel ar permite conduita abuzivă a băncii.actus interpretandus est potius quam ut valeat. făcând abstracţie de interpretarea după scopul avut în vedere de către legiuitor. Nu poate fi primită nici cererea privind întrebarea preliminară. pentru că în sens contrar orice bancă care a stabilit o dobândă variabilă va putea majora abuziv şi unilateral dobânda ori de câte ori apreciază că cel împrumutat nu va putea restitui imediat împrumutul. quam ut pereat. caz clasic de cauză imorală şi care se sancţionează cu nulitatea absolută.

Prin urmare. nu poate primi acelaşi tratament şi nu poate fi înlocuit regimul actului juridic civil . de aceea instanţa nu va putea nici modifica clauzele contractuale şi nici nu va putea să oblige banca să încheie alt contract. ci numai între stat şi cetăţenii săi. ceea ce nici măcar nu se poate prezuma în cazul unei bănci.poate crea prin definiţie drepturi între resortisanţii unui stat membru U. ceea ce este greu de conceput. comerciant profesionist prin definiţie. litigiul nu poartă asupra dreptului de a fi stipulate dobânzi într-un contract de împrumut. ci poate solicita eventual despăgubiri Statului Român pentru. indiferent de cauzele de nulitate absolută ori relativă ce permit anularea. pentru că nulitatea totală constituie excepţia de la regulă. regula fiind anularea parţială (raţiunea anulării subzistând numai în măsura în care actul juridic civil sau unele clauze ale sale contravin finalităţii legii). şi care nu poate fi presupus generos ori gratuit în actele sale obişnuite de comerţ. În sfârşit.E. Banca. conform principiului nemo potest cogi ad factum. ci asupra faptului dacă ele sunt percepute conform înţelegerii dintre părţi ori dacă acestea se percep abuziv. neimplementarea. subiect de drept privat. iar pe de altă parte anularea totală a clauzelor privind dobânda ar transforma contractul de împrumut într-unul gratuit.J. intimata nu poate invoca un drept al său împotriva apelantului derivând dintr-o directiva adresată României. implementarea greşită ori tardivă a directivei. pentru că ar însemna ca o directivă să poată.E. întrucât principiul libertăţii contractuale (autonomiei de voinţă) se opun unei asemenea intervenţii.C. de plano. în anumite condiţii stabilite de practica C. intervenţia instanţei sub acest aspect neputând fi interzisă de nici o directivă.. să încurajeze menţinerea unor practici abuzive prin excluderea controlului instanţelor. Instanţa nu poate însă anula în întregul lor clauzele care stipulează dobânzile.

(comercial) cu regimul aplicabil actelor emise de o autoritate publică. autoritate care poate fi obligată la emiterea unui cat administrativ unilateral sau bilateral (contract administrativ) în temeiul Legii 554/2004. 288/2010. 2010. apelul urmând a fi admis în aceste limite. însă va respinge apelul în ce priveşte anularea totală a clauzelor ce stipulează dobânda ori prin care se pretinde obligarea băncii la încheierea unui nou contract sau la redactarea unor noi clauze. nr.O. pentru că nu poate fi considerată o acceptare tacită o asemenea atitudine. nu este valabilă în speţă. modificarea însă a O. nr.5) care rezultă din interpretarea dată în funcţie de textele de lege arătate şi de principiile de drept pe care acestea le transpun în practică. sentinţa apelată urmând a fi modificată în limitele arătate. fără ca principiul libertăţii contractuale ( autonomiei de voinţă) să fie grav încălcat. ramuri care se caracterizează prin poziţia de supraordonare a autorităţilor faţă de destinatarii legii.U. a repus împrumutaţii în termenul de 60 de zile în care pot notifica în sens contrar băncile în ce priveşte oferta cuprinsă în actele adiţionale propuse de bănci şi refuzate a fi semnate de către împrumutaţi şi prin urmare.12. permitea prin art.G. pe când dreptul civil şi dreptul comercial sunt prin definiţie ramuri de drept în care raporturile de drept substanţial pot lua naştere numai prin voinţa (comună) a părţilor (contractante). din moment ce legea. O. 50/2010 prin Legea nr.G. 5 şi 6 din contractul de credit sunt nule parţial şi va obliga banca la restituirea sumelor care au fost percepute unilateral peste nivelul dobânzii (compus din indicele EURIBOR plus procentul fix de 1. la data judecării . 95 o astfel de încheiere. publicată în M. al României din data de 28.U. aceste subiecte de drept neputând fi obligate să încheie sau să modifice un act juridic civil împotriva voinţei lor. 50/2010. De aceea instanţa de apel va constata că art. susţinerile apelantului în sensul că lipsa răspunsului la notificare nu poate duce în mod valabil la încheierea unui act adiţional. Î n fine. pentru că dreptul administrativ face parte din ramurile de drept public.

sector 3. Admite. Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate. . nr. între părţi producându-şi efectele rezultate din clauzele contractului de credit iniţial astfel cum au fost acestea interpretate de instanţa de apel. pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. de la data modificării acesteia peste plafonul arătat. Bd. în parte. este nulă. 19 Bis. judeţul Neamţ şi Banca Comercială Română S.. cu sediul în Piatra Neamţ. nr. Traian. 5.apelului nu se poate accepta că actul adiţional propus în luna august 2010 este considerat. Obligă pârâta la plata diferenţei de dobândă percepută peste nivelul stabilit de instanţa de apel. cererea reclamantului.788/103/2010 în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Banca Comercială Română – Sucursala Piatra Neamţ. cu domiciliul _______________________________ împotriva sentinţei civile nr. Bd. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite apelul declarat de apelantul-reclamant C M I. în sensul că dobânda stabilită şi calculată de pârâtă ce depăşeşte plafonul compus din variabila EURIBOR şi procentul fix de 1. Modifică în parte sentinţa apelată. Regina Elisabeta. pentru că cererea de chemare în judecată are semnificaţia unei contraoferte pentru intimata BCR SA din partea apelantului-împrumutat şi prin urmare actul adiţional nu-şi poate produce efectele astfel cum a fost considerat încheiat în mod tacit. cu sediul în Bucureşti. aşa cum prevedea iniţial actul normativ.5%. ca fiind considerat încheiat în mod tacit prin refuzul împrumutatului de a-l semna.A. 550/COM din 08 iunie 2010.

CARMEN MITITELU Red. Tehnored.a.Ş. – ex.. 6 31 ianuarie 2011 JUDECĂTOR.Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. azi.Ş. – Daniela Sandu Red.. OLGUŢA LUNGU TRANOLE .M.s. PREŞEDINTE.d.C. Pronunţată în şedinţă publică. 13 ianuarie 2011.C./C. CEZAR ŞTEFĂNESCU GREFIER.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful