Interesul în asigurări

Asigurarea este o practică a creării, în mod preventiv, a condițiilor si a resurselor

bănești pentru dezdăunarea celor care au suferit pagube ca si pentru plata unor sume cuvenite
celor în viața cărora au intervenit anumite evenimente față de care au convenit utilizarea
acestei practici.
Interesul în asigurare reprezintă interesul pe care asiguratul trebuie să îl aibă la
încheierea oricărui contract de asigurare privind bunurile. Interesul trebuie să fie personal și
legitim. Art. 25 din Legea nr. 136/1995 impune ca asiguratul să aibă un interes cu privire la
bunul asigurat, care rezultă, de regulă, din dorința prevenirii suportării unei pagube de către
proprietarul sau utilizatorul bunului în cazul pieirii totale sau parțiale a acestuia. Lipsa
interesului la încheierea contractului de asigurare atrage refuzul asigurătorului de a încheia
contractul.1

Interesul asigurat desemnează un raport economic între o persoană și un bun. Un

asemenea interes devine asigurabil atunci când este amenințat de un risc. Acesta reflectă
valoarea pecuniară, expusă pierderii, a bunului asigurat sau valoarea patrimonială ce poate fi
pierdută de asigurat ca urmare a sinistrului. Reiese că, interesul asiguratului trebuie să aibă un
caracter economic și să fie evaluabil în bani. Riscurile care pot duce la pierderea bunului sunt:
calamitățile naturale, dezvoltarea științei și tehnicii și activitatea omului
Forțele naturii declanșează calamități cu efecte distructive puternice, printre care
seceta, înghețul, ploile torențiale, uraganele, prăbușirile, avalanșele, alunecările de teren etc.
O multitudine de cauze, printre care multe naturale, provoacă decese, boli şi îmbătrânire la
oameni, afectează evoluția plantelor ori pun în pericol viața animalelor. Calamitățile naturale
care au o largă arie de răspândire pe glob şi aduc cele mai mari pagube sunt:
 Inundațiile – se produc fie vara, în regiunile cu climă tropical ori musonic, fie
primăvara, în regiunile temperate sau reci, ca urmare a topirii zăpezii sau a gheții.
 Seceta – afectează puternic activitatea economică şi, prin acesta, periclitează însăși
viața oamenilor.
 Cutremurele de pământ – constituie unele din fenomenele cele mai de temut ale
naturii, deoarece ele pot provoca imense pagube materiale, la suprafața pământului,
precum şi modificări profunde ale structurii subsolului şi ale regimului de scurgere a
apelor. Anual, pe întregul glob, se produc mii de cutremure dintre care puține la număr
sunt percepute de oameni şi mai puține provoacă pierderi materiale şi umane mici.
 Incendiile – la fel ca şi alte calamități naturale, constituie un factor perturbant al
activității economice. Această calamitate poate fi provocată din cauze independente de
voința oamenilor, fie din neglijență sau acțiuni criminale, ele distrug valori materiale

1
https://legeaz.net/dictionar-juridic/interes-in-asigurare
 utile, întrerup procesul de producție, afectează transporturile, afectează viața şi
integritatea corporală a oamenilor.

Dezvoltarea științei şi tehnicii conduce, pe de o parte, la progres social, dar presupune

pericole legate de manipularea sau funcționarea mijloacelor tehnice, cu efecte asupra vieții
oamenilor, integrității lor fizice, integrității bunurilor materiale pe care le dețin sau utilizează.
Dezvoltarea tehnicii şi științei are efecte însă nu numai asupra ființei umane, ci şi asupra
plantelor şi animalelor. În acest sens se poate exemplifica pericolul pe care îl presupune, odată
cu progresul, şi dezvoltarea geneticii, sau a fizicii atomice, sau a tehnicii aerospațiale.
Omul, prin comportamentul său sau prin modul în care își îndeplinește atribuțiile de zi cu
zi, poate provoca pagube sieși sau semenilor săi. Este vorba de nepricepere la folosirea
tehnicii, de obicei, dar nu numai, de nerespectarea unor reguli privind protecția şi securitatea
în muncă sau a conviețuirii în societate. De asemenea, anumiți factori sociali-economici pot
provoca fenomene cu efecte negative asupra desfășurării activității omului, în special sub
latura ei economică. Din această categorie fac parte crizele economice, șomajul, inflația, etc.
Interesul asigurării prezintă particularități, în funcție de formele concrete ale asigurării: de
bunuri, de persoane şi de răspundere civilă.2
Prin interesul asigurării, în cazul asigurărilor de bunuri se înțelege suma efectivă,
evaluabilă în bani, pe care asiguratul o poate suferi în caz de deteriorare a bunului asigurat.
Rezultă că în asigurarea de bunuri funcționează două principii care domină aceste asigurări şi
anume:
 necesitatea existenței unui interes patrimonial cu privire la bunul asigurat;
 indemnizare, care împiedică asiguratul de a primi o despăgubire mai mare decât
paguba suferită.

În asigurarea de răspundere civilă legea nu menționează expres necesitatea interesului

asigurat, dar el se subînțelege şi constă în evitarea micșorării patrimoniului asiguratului (şi/sau
al altei persoane cuprinse în asigurare) ca urmare a angajării răspunderii lor civile față de terţe
persoane păgubite prin fapte ilicite.
În cazul asigurărilor de persoane interesul asigurat (daună evaluabilă în bani) nu
prezintă importanţă, întrucât indemnizaţia de asigurare este datorată independent de existenţa
unor daune. De aceea, asiguratul sau terțul beneficiar (inclusiv moștenitorii asiguratului) nu
trebuie să dovedească vreun interes pentru a putea exercita contra asigurătorului drepturile
2
https://www.scribd.com/doc/124101274/curs-asig
izvorâte din contract în urma cazului asigurat. Ca urmare, interesul însoțește evenimentul
legat de persoană: deces, invaliditate din accidente sau atingerea unei anumite vârste.
În ce privește interesul de asigurare față de un lucru viitor, sunt de semnalat
următoarele aspecte:
 în practica asigurărilor din diferite state, bunurile viitoare, cum ar fi rodul viilor sau
producțiile agricole, pot face obiectul asigurării. Aceasta deoarece o daună se poate
produce atât asupra unor bunuri materiale, cât şi în privarea lor de a produce câștiguri;
 în cazul asigurării bunurilor pe timpul transportului se despăgubește şi beneficiul
separate la mărfurile asigurate, de până la 10%, în lipsa unei convenții contrare.

Interesul în asigurare are o dublă natură juridică; subiectivă, reflectând asigurarea

exclusivă, prin contract, a interesului asiguratului si obiectivă, în care caz interesul ar fi
încorporat în bunul asigurat, fiind independent de titularul interesului si având extensie la
toate celelalte persoane interesate în existența bunului.3
Desigur, fără un interes anume nu poate fi promovată operația de asigurare. În
asigurările obligatorii (prin efectul legii), îsăsi societatea este interesată în promovarea unor
anumite forme de asigurare. Ca urmare interesul de asigurare este impus asiguraților prin
efectul legii.
În cazul asigurărilor facultative de bunuri interesul, pentru conservarea bunurilor si
protecția lor, poate fi promovat de asigurător, de asigurați, de chiriași, depozitarul bunurilor,
cărăuș, creditorul cu drept pioritar asupra bunurilor etc.

Bibliografie

 Codul Civil, cartea a V-a, titlul IX, capitolul XVI

 http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2005/finante-contabilitate-banci/28.pdf
3
https://www.scribd.com/doc/117532051/Note-de-Curs-Asigurari-Si-Reasigurari
 https://www.scribd.com/doc/124101274/curs-asig
 https://www.scribd.com/doc/117532051/Note-de-Curs-Asigurari-Si-Reasigurari