Excluderea Asociatului

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA“ DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA EXPERTIZĂ CONTABILĂ ȘI AUDIT
LUCRARE DE DISERTAȚIE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECT. UNIV. DR. IOANA GEMENEL
ABSOLVENT:
KERESTÉLY BRIGITTA
SIBIU
2022
UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA “ DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA EXPERTIZĂ CONTABILĂ ȘI AUDIT
IMPLICAȚIILE CONTABILE, JURIDICE ȘI FISCALE ATRASE DE

RETRAGEREA SAU EXCLUDEREA UNOR ACȚIONARI SAU ASOCIAȚI
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECT. UNIV. DR. IOANA GEMENEL
ABSOLVENT:
KERESTÉLY BRIGITTA
SIBIU
2022
Kerestély Brigitta – Facultatea de Științe Economice, ULBS
CUPRINS
CAPITOLUL I. - FUNDAMENTE GENERALE PRIVIND EXCLUDEREA ASOCIAȚILOR.........................7
1.1 - NOȚIUNEA, PERSPECTIVA ISTORICĂ, TRĂSĂTURILE ȘI FUNCȚIILE
EXCLUDERII.......................................................................................................................................7
1.2 – EXCLUDEREA ASOCIAȚILOR DIN CADRUL SOCIETĂȚILOR DE PERSOANE ȘI
MIXTE.................................................................................................................................................10
1.2.1 – CAZURILE JURIDICE DE EXCLUDERE A ASOCIAȚILOR/ ACȚIONARILOR
...................................................................................................................................................11
1.2.2 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI/ACȚIONARULUI CARE NU ADUCE
APORTUL LA CARE S-A OBLIGAT ORI ESTE PUS ÎN ÎNTÂRZIERE........................14
1.2.3 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI/ACȚIONARULUI CU RĂSPUNDERE
NELIMITATĂ ÎN STARE DE FALIMENT SAU CARE A DEVENIT LEGALMENTE
INCAPABIL.............................................................................................................................16
1.2.4 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI/ACȚIONARULUI CU RĂSPUNDERE
NELIMITATĂ CARE SE AMESTECĂ FĂRĂ DREPT ÎN ADMINISTRAȚIE...............17
1.2.4.1 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI/ACȚIONARULUI CU RĂSPUNDERE
NELIMITATĂ CARE CONTRAVINE DISPOZIȚIILOR ART. 80 DIN LEGEA NR.
31/1990..................................................................................................................................18
1.2.4.2 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI/ACȚIONARULUI CU RĂSPUNDERE
NELIMITATĂ CARE CONTRAVINE DISPOZIȚIILOR ART. 82 DIN LEGEA NR.
31/1990..................................................................................................................................19
1.2.5 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI ADMINISTRATOR CARE COMITE FRAUDĂ
ÎN DAUNA SOCIETĂȚII SAU SE SERVEȘTE SOCIALĂ SAU DE CAPITAL SOCIAL
ÎN FOLOSUL LUI SAU LA ALTORA..................................................................................19
1.2.5.1 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI ADMINISTRATOR CARE COMITE
FRAUDĂ ÎN DAUNE SOCIETĂȚII.................................................................................20
1.2.5.2 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI ADMINISTRATOR CARE SE SERVEȘTE
DE SEMNĂTURA SOCIALĂ SAU DE CAPITAL SOCIAL ÎN FOLOSUL LUI SAU
AL ALTORA.......................................................................................................................20
1.3 – PROCEDURA EXCLUDERII ASOCIAȚILOR......................................................................21
1.4 – EFECTELE EXCLUDERII ASOCIAȚILOR..........................................................................24
CAPITOLUL II. - FUNDAMENTE GENERALE PRIVIND RETRAGEREA ASOCIAȚILOR.....................25
2.1 – CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND RETRAGEREA...................................................25
2.1.1 – NOȚIUNEA DE RETRAGERE A ASOCIATULUI........................................................25
2.1.2 – DELIMITAREA FAȚĂ DE CESIUNEA DE PĂRȚI SOCIALE.....................................30
2.2 – RETRAGEREA ASOCIAȚILOR DIN CADRUL SOCIETĂȚILOR DE PERSOANE ȘI
MIXTE.................................................................................................................................................31
2.2.1 – RETRAGEREA CU ACORDUL TUTUROR CELORLALȚI ASOCIAȚI...................31
2.2.2 – RETRAGEREA ASOCIAȚILOR PENTRU MOTIVE TEMEINICE............................33
2.2.3 – EFECTELE RETRAGERII ASOCIAȚILOR...................................................................36
3
2.2.3.1– PIERDEREA CALITĂȚII DE ASOCIAT ȘI A DREPTURILOR CE DERIVĂ
DIN ACEASTĂ CALITATE...................................................................................................36
2.2.3.2 – DREPTURILE CUVENITE ASOCIATULUI RETRAS........................................38
2.3 – RETRAGEREA ACȚIONARILOR DIN CADRUL SOCIETĂȚILOR DE CAPITALURI 39
2.3.1– PROCEDURA RETRAGERII ACȚIONARILOR............................................................39
2.3.2 – EFECTELE RETRAGERII ACȚIONARULUI...............................................................41
2.4 – IMPLICAȚIILE FISCALE PRIVIND RETRAGEREA SAU EXCLUDEREA UNOR
ACȚIONARI SAU ASOCIAȚI..........................................................................................................43
2.5 – IMPLICAȚIILE CONTABILE PRIVIND RETRAGEREA SAU EXCLUDEREA UNOR
ACȚIONARI SAU ASOCIAȚI..........................................................................................................45
CAPITOLUL III. – IMPLICAȚIILE CONTABILE, JURIDICE ȘI FISCALE ATRASE DE RETRAGEREA
SAU EXCLUDEREA UNOR ACȚIONARI SAU ASOCIAȚI - STUDIU DE CAZ LA S.C. TRYK S.R.L......47
4.1 – PREZENTAREA ENTITĂȚII..................................................................................................47
3.2 - MONOGRAFIA CONTABILĂ.................................................................................................48
3.2.1 - MODEL DE DOCUMENT DE DECIZIE..........................................................................48
3.2.2 – RĂSCUMPĂRAREA PĂRȚILOR SOCIALE..................................................................50
3.2.3 – RETRAGEREA ASOCIATULUI CU ANULAREA PĂRȚILOR SOCIALE
DEȚINUTE – cazul în care valoarea activelor și a datoriilor rezultate coincid în constatările
evaluatorul autorizat comparativ cu evidențele contabile............................................................50
DEȚINUTE – cazul în care valoarea activelor și a datoriilor rezultate diferă între constatările
evaluatorul autorizat față de evidențele contabile.........................................................................52
3.2.5 – RETRAGEREA ASOCIATULUI CU CESIUNEA PĂRȚILOR SOCIALE DEȚINUTE
CĂTRE ASOCIAȚII EXISTENȚI– cazul în care valoarea activelor și a datoriilor rezultate
coincid în constatările evaluatorul autorizat comparartiv cu evidențele contabile....................54
DEȚINUTE– cazul în care valoarea activelor și a datoriilor rezultate coincid în constatările
evaluatorul autorizat comparartiv cu evidențele contabile, cazul societăților plătitoare de
impozit pe profit..............................................................................................................................56
3.2.7 – RETRAGEREA ACȚIONARILOR, RĂSCUMPĂRAREA ACȚIUNILOR DEȚINUTE
DE CĂTRE ACEȘTIA ȘI ANULAREA ACESTORA.................................................................58
CONCLUZII ȘI PROPUNERI..................................................................................................................................60
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................................61
ANEXA NR. 1–BILANȚ PRESCURTAT LA DATA DE 31.12.2021...................................................................62
ANEXA NR. 2–BALANȚA SINTETICĂ DE VERIFICARE DIN DECEMBRIE 2021.....................................65
ANEXA NR.3- DATE INFORMATIVE LA DATA DE 31.12.2021......................................................................70
ANEXA NR. 4- CERTIFICAT CONSTATOR........................................................................................................80
ANEXA NR. 5- ACT CONSTITUTIV ACTUALIZAT NR.3................................................................................86
4
INTRODUCERE
O societate reprezintă fructul dorinței asociaților, care trebuie să se susțină,
atât la momentul înființării sale, cât și pe toată durata ei de funcționare pentru a
putea dezvolta, a crește, atât din punct de vedere economic, cât și în sensul moral
al grow-up-ului unui business.
Puterea de coabitare și identificarea numitorul comun între asociați reprezintă atât
cheia succesului, în nenumărate cazuri, cât și forța de coeziune a societăți, scopul
comun al partenerilor manifestându-se, mai devreme sau mai târziu într-o afecere
reușită.
În orice asociație, cu trecerea timpului, pot apărea probleme, diferențe de
opinie între parteneri, care, degradându-se, pot determina adoptarea deciziei unuia
sau mai altor asociați de a renunța la partea de afacere, fie vorba doar de
componența care privește implicarea în administrarea societății, fie vorba chiar de
renunțarea la părțile sociale sau acțiuni, cu asumarea tuturor pierderilor ce
presupun investițiile și resursele angrenate până în acel punct.
Există o întreagă plajă de motive care poate conduce la adoptarea unei
decizii atât de drastice, însă una dintre cele mai întâlnite este reprezentată de
cumulul de situații tensionate și divergente sau diferențele între punctele de vedere
ale asociaților, care, de cele mai multe ori, ori confundă interesul societății cu cel
personal, ori abordează strategii benefice în mod disproporționat între asociați sau
în relația dezvoltare versus interes patrimonial propriu.
În cadrul unei societăți cu acționari sau asociați multiplii, este inevitabilă diferența
de opinie între punctele de vedere privind viitorul, dezvoltarea societății sau
strategiile si metodele ce urmate a fi implementate în vederea atingerii obiectivelor
economico-financiare.
Prezenta lucrare își presupune să analizeze avantajele prevenirii
materializării unei situații care să conducător în final la retragerea unui sau mai
mulți asociați dintr-o societate cu capital autohton, cu atât mai mult cu cât bună
practică în domenii face ca majoritate asociaților să îndeplinească și rolul de
membru fondator al companiei. Cu toate acestea, trebuie accentuat rolul și locul
procesului de prevenire în asemenea situații, cu aplecare spre imperiozitatea
continuării activității economice ale unei societăți comerciale românești, în
contextul socio-politico-economico actual.
Aplanarea divergențelor dintre asociați/acționari și restabilirea relațiilor
dintre aceștia, reprezintă, de regulă, cea mai avantajoasă cale pentru toate părțile
implicate cu toate acestea, în unele situații se poate ajunge, în situația în care
părțile implicate nu pot identifica un consens, până și la implementarea unor
mecanismele legale de excludere sau retragere a asociaților.
Tema prezenței lucrării de disertație abordează implicațiile contabile,
juridice și fiscale atrase de retragerea sau excluderea unor acționari sau asociați.
În cadrul lucrării, am prezentat definirea, cazurile, efectele și procedura
excluderii și retragerii unor acționari sau asociaț dintr-o societate comercială din
5
punctul de vedere juridic, fiscal și contabil. Apoi am menționat câteva cazuri de
excluderea unui asociat la societate de TRYK SRL, care am prezentat din punct de
vedere contabil.
Scopul lucrării prezentate este acela de a releva din punct de vedere fiscal,
juridic și contabil tematica excluderii sau retragerii unui asociat sau acționari dintr-
o societate comercială, care se expune cazurile posibile de excludere sau retragere
la o societate, care este un eveniment special. De cele mai multe ori, se ajunge în
aceste situații datorită dezacordului, uneori chiar a conflictului apărut între
interesul asociatului retras și voință socială a majorității. În orice comunitate
apariția unor conflicte, neînțelegere între membrii săi este inevitabile, astfel că,
oricâte eforturi s-ar face pentru prevenirea lor, probabilitatea de a se ivi un conflict,
neînțelegere între asociați este ridicată. Fără a nega rolul prevenirii, mai importantă
este soluționarea lor pentru a asigura continuarea activității, fie prin aplanarea lor
și restabilirea relațiilor dintre asociați, fie, dacă acest lucru nu mai este posibil, prin
mecanismele legale de excludere sau retragere a asociaților.
Lucrarea de disertație este structurată pe trei mari capitole, fiind expuse de la
general la ceea ce ne interesează mai exact.
În primul capitol, am abordat tematica generală excluderii unor asociat. Este
structurat în cele patru subcapitole, fiecare dintre ele completându-se una pe
celălaltă. Pornind de la partea teoretică a excluderii unui asociat, precum noțiuni
generale, persepectiva istorică, funcțiile excluderii trăsăturile lor, până la cazurile
de excludere, procedurilor lor și efectele lor.
În al doilea capitol, este prezentată retragerea asociaților sau acționarilor.
Capitolul este structurată în cinci subcapitole, care sunt: considerații generale,
cazurile retragerii unui asociat dintr-o societate, care este urmată cu procedurile și
efectele lor. În ultimul doi subcapitol am exprimat implicațiile fiscale atât și
contabile privind retragerea sau excluderea unor acționari sau asociați.
Ultimul capitol și cea mai important în lucrare este cel ce constituie parte de
studiu de caz la societatea TRYK SRL, în care am derulat șase cazuri diferite de
retragerea unui asociat din societatea menționată. Am folosit documente contabile,
precum Bilanțul din anul 2021, Balanța sintetică de verificare din decembrie 2021,
Datele informative din anul 2021 și Certificatul Constatator, care prezintă starea la
zi a unei societăţi şi cuprinde informaţiile esenţiale despre activitatea firmei şi
persoanele care o conduc, respectiv Actul Constitutiv, care stă la baza constituirii
societatea comercială.
6
CAPITOLUL I. - FUNDAMENTE GENERALE PRIVIND
EXCLUDEREA ASOCIAȚILOR
1.1 - NOȚIUNEA, PERSPECTIVA ISTORICĂ, TRĂSĂTURILE ȘI
FUNCȚIILE EXCLUDERII
Modul în care activitatea societăţii comerciale depinde de conduită
asociaţilor şi modul în care îşi îndeplinesc obligaţiile legale ori cele statutare,
Legea nr. 31/1990 pentru protejarea societăţii, dar şi a intereselor asociaţilor a
reglementat excluderea asociaţilor în anumite cazuri.
Excluderea este în cele mai multe cazuri o sancţiune pentru un asociat care
nu îşi îndeplineşte anumite obligaţii sau cauzează anumite prejudicii societăţii,
există şi situaţii în care excluderea nu afectează identitatea asociatului, ci este un
remediu pentru protejarea societatea comercială.
Legea la care am referit anterior nu cuprinde și o definiție a excluderii
asociților rămânând doctrinei această misiune.
În sens obișnuit, prin excludere se înțelege eliminarea, îndepărtarea,
scoaterea, darea afară, înlăturarea dintr-o organizație sau instituție.1
Curtea Constituțională a statuat că excluderea din societatea în nume
colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată a unui asociați
reprezintă ,,sancțiunea directă pierderii încrederii celorlalți asociați și o condiție a
continuării activității societății, a cărei activitate ar fi altfel grav perturbată”.
Legislația românească a abordat problema instituției excluderii asociaților
încă din anul 1887 când în cuprinsul Codului Comercial au fost introduse
dispozițiile care au prevăzut măsurile care se impun în situația dizolvării sau
fuziunii societăților comerciale, fiind reglementate situațiile în care putea producea
efecte această instituție, respectiv în cazul căror tipuri de societăți comerciale putea
produce efecte precum și obligațiile și drepturile de care se bucura asociatul exclus
și, respectiv, societatea.
În vreamea regelui Carol al II-lea (1930-1940) a fost adoptat Codul
Comercial în care a fost cuprins și conceptul de societate cu răspundere limitată,
excluderea asociaților fiind descrisă și reglementată și în cazul acestor tipuri de
societăți.
Legislația românească din secolul al 19-lea, preponderent Codul Civil din
1865 adoptat pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza prevedea anumite reglementări,
care vizau în mod paralel problematica închidări unei societăți fără însă a aborda
problema excluderii asociatului dintr-o societate, ci doar în anumite situații
încetarea funcționării societăți. În cazul unui societății civile, cum erau denumite în
aceea vreme, care erau constituite pe o perioadă determinată în situații
excepționale, precum neînțelegeri iremediabile dintre asociați, neonorarea
obligațiilor acestora sau lipsa implicării în viața socială a societății comerciale erau
încredințate spre justa arbitraj instanțelor de judecată, cărora li se putea adresa cere
1
Academia Română, Institutul de Lingvistică, “Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II-A,
Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998, pag. 355.
7
de desființare a personalității juridice înainte de termen, ca urmare a solicitării
oricărui asociat, acest lucru realizându-se în temeiul articolului 1529 din Codul
Civil.
În contextul trecerii României de la o economie planificată la o economie de
piață, ca urmare revoluției în 1889, s-au ajuns la concluzia că este imperios
necesară o reglementare clară a legislației și încluderea în legislația românească a
unui cadru legilativ clar, care să prevadă și să reglementeze constituirea, modul de
funcționare, dizolvarea societăților comerciale, adoptându-se astfel Legea
societăților comerciale nr. 31/1990, care a fost adaptată de a lungul timpului în
funcție de necesitățile economice sociale și politiciale ale vremii. Această lege este
în vigoare și în prezent și este denumită Legea societăților, fiind compusă din
legea inițială la care au fost adăugate o serie de modificări și a fost abrogate o serie
de alte prevederi care nu a mai fost considerate a fi valabile. În cuprinsul acestui
act legislativ este abordată și instituție excluderii asociaților, fiind explicată și
reglementată într-un nou mod păstrat până la zilele noastre din 1990 până în
prezent suferind doar câteva modificări minore, care nu au afectat acest aspect ca
fond.
În cadrul legii nr. 31/1990 este reglementată situația excluderii asociaților
dintr-o societate, această situație fiind abordată în Titlul V, dedicat în întregime
excluderii sau/și retragerii asociaților, acest lucru fiind totodată prevăzut și
reglementat și în cadrul articolului 206 cu aplicabilitate punctuală în situații
particulare, respectiv în cazurile în care se reglementează situația, în care asociatul
debitor al creditorului oponent este exclus ca urmarea deciziei celorlalți asociați, ca
urmare a refuzului acordului de prelungirea duratei societății în contextul în care se
formulează o poziție în potriva hotărârii AGA a unei societăți de prelungirea
duratei acesteia mai mult decât termenul stabilit inițial de către creditorii
particulari ai asociaților. Această reglementare se referă la societățiile în nume
colectiv, în comandită simplă sau SRL, care vizează drepturile conferite anterior
hotărârii adoptate printr-un titlu executoriu.
Concomitent cu adoptarea noului Cod Civil, contractul de societate a fost
redefinit și reconceptualizat printre noile reglementări regăsindu-se și instituția
excluderii asociatului, context în care în conformitate cu articolul 1928 se
introduce posibilitatea ca unul dintre asociați să fie exclus din cadrul unei societate
comerciale ca urmare a unei tendințe judecătorești, la cererea inițiată de către un
asociat, justificându-și acțiunea prin „motive temeinice”.
Întrucât noul Cod Civil reconceptualizează în mod fundamental dreptul
privat, reglementând trecerea sistemului unității monotiste, acest aspect
reflectându-se în mod nemijlocit și asupra societăților comerciale. Printr-o
abordare integrată la nivel conceptual legislația a eliminat delimitarea conceptuală
dintre societatea civilă și ceea comercială. Prevederile referitoare de contractul de
societate fiind abordate ca fundament de drept comun în materia societăților.
8
Cu toate că dogma juridică a prevăzut ca și concept excluderea asociatului
dintr-o societate strict în cazurile expres și limitative prevăzută de lege. În prezent
se observă că este reglementată și posibilitatea excluderii unui asociat invocându-
se motive temeinice, fiind totodată creat și contextul ocolirii conceptului inițial, cu
toate că jurisprundența și doctrina nu recomandă în mod expres orientarea spre
astfel de abordări.
Caracteristicile excluderii unui asociat dintr-o societate comercială sunt
următoarele:
 reprezintă o sancțiune societară, intervenită în raporturile asociaților unei
societăți;
 presupune înlăturarea asociatului din societate;
 poate produce efecte doar în cazurile strict reglementate de legilația în vigoare,
care nu pot fi abordate inextenso prin raportare sau comparare cu alte situații;
 unul dintre rezultatele excluderii unui asociat dintr-o societate comercială
produce în mod invariabil modificare a actului constitutiv al societății.
Ca orice sancțiune, indiferent că este de drept privat sau de drept public,
excluderea are în primul rând o funcție preventivă care, similar cu alte tipuri de
sancțiuni, constă în efectul inhibitor pe care îl exercită asupra asociațiilor care sunt
tentați să săvârșească fapte împotriva societății sau să nu își îndeplinească
obligațiile asumate. Cunoscând că pot fi excluși din societate pentru asemenea
conduite, asociații sunt descurajați în a acționa în acest sens și stimulați în
respectarea prevederilor legale și a înțelegerilor încheiate cu ceilalți asociați.
În situația în care asociații nu se conformează, funcția preventivă nu mai
subzistă, fiind ineficientă. În această situație, intră în acțiune funcția
sancționatorie, care constă în îndepărtarea din structura asociativă a acestora, în
urma derulării unei proceduri prescrise de dispozițiile legale.
În fine, excluderea are și a treia funcție de protecție a ființei juridice a
societății, care se întâlnește în cazul excluderii-remediu. În acest sens, excluderea a
fost văzută ca o alternativă constructivă la disoluția societății, fiind echivalată cu o
dizolvare parțială ,fiind preferabilă menținerea ființei societare în dauna divolzării
totale a acesteia din cauza conflictelor personale dintre asociați.
Reglementări privind operațiunile speciale ale entităților
În vederea conturării unui cadru de reglementare unitar dedicat tratamentelor
contabile specifice operațiunilor privind retragerea sau excluderea unor asociați, la
data curentă, demersurile de reorganizare a societăților trebuie să se realizeze cu
respectarea prevederilor Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 897/2015
pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a
principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a societăților,
precum și retragere sau excludere a unor asociați din cadrul societăților, publicat în
Monitorul Oficial nr. 711 și 711 bis/22.09.2015.
9
Acest cadru normativ, descris de OMFP nr. 897/2015, se aplică entităților
care intră sub incidența:
 OMFP 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale
consolidate, cu modificările și completările ulterioare;
 OMFP nr. 2.844/2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme
cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, cu modificările și
completările ulterioare, aplicabile entităților ale căror valori mobiliare sunt
admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
Metodologia specifică reflectării în evidențele contabile a operațiunilor privind
retragerea sau excluderea unor asociați, fuziunea, dizolvarea și lichidarea
societăților, trebuie să considere și implicațiile atrase de către reglementările
formulate prin:
 Legea nr. 31/1990 republicată privind societăţile, cu modificările și
completările ulterioare;
 Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările
ulterioare;
 Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de
insolvență;
 OMFP nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii;
 Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare.
1.2 – EXCLUDEREA ASOCIAȚILOR DIN CADRUL SOCIETĂȚILOR DE
PERSOANE ȘI MIXTE
Abordările privind contabilitatea financiară ar trebui să țină cont de
specificități un substrat juridic care condiţionează înfiinţarea şi funcţionarea
firmelor cu personalitate juridice particularitățile contabile, fiscale și juridice ale
obiectului activității.
Prin urmare, este necesară să se prezinte formelor de organizare aferente
societăților cu personalitate juridică din România. În funcție de forma de
constituire și funcționare, în conformitate cu art. 2 din legea societăților nr.
31/1990 republicată, societățile cu personalitate juridică se constituie în una dintre
următoarele forme:
 Societăți de persoane
 Societate în nume colectiv (SNC): caracterizată de obligația solidară
(în egală măsură) și nemărginită (cu întregul patrimoniu) a asociaților
10
pentru operațiunile desfășurate în numele societății; capitalul social
este divizat în părți sociale;
 societatea în comandită simplă (SCS) - are două tipuri de asociați:
comanditați și comanditari; asociații comanditați au în plus dreptul de
administrare a societății și răspund solidar și nemărginit, în timp ce
riscul comanditarilor se limitează la capitalul subscris; capitalul social
este divizat în părți sociale;
 Societăți de capitaluri
 societatea pe acțiuni (SA) - păstrează limitarea răspunderii la capitalul
subscris de fiecare acționar; capitalul este împărțit în acțiuni; dreptul
de proprietate asupra acțiunilor nominative sau la purtător se transmite
liber, fără consimțământul celorlalți acționari;
 Societăți de persoane și capitaluri (mixte)
 societatea cu răspundere limitată (SRL) - limitarea răspunderii
asociaților pentru obligațiile societății la capitalul social subscris de
fiecare asociat; capitalul este împărțit în părți sociale care sunt liber
transferabile numai între asociați, dar transmiterea către persoane din
afara societății trebuie aprobată de asociații care reprezintă cel puțin
trei pătrimi din capitalul social;
 societatea în comandită pe acțiuni (SCA)- păstrează caracteristicile
societății în comandită simplă, cu mențiunea divizării capitalului
social în acțiuni; administratorii pot fi revocați de către adunarea
generală a acționarilor; un acționar ales administrator devine automat
comanditat.
Pentru a constitui o societate cu personalitate juridică, trebuie îndeplinite în
mod cumulativ trei condiții principale: existența unei organizări de sine stătătoare,
deținerea unui patrimoniu propriu și derularea unui scop licit.
1.2.1 – CAZURILE JURIDICE DE EXCLUDERE A ASOCIAȚILOR/
ACȚIONARILOR
După intrarea în vigoare a Legea nr. 31/1990, legislatorul a avut preocuparea
de a pune în ordine cazurile de excludere a asociaților, mai întâi din cele de
persoane și ulterior din cele mixte. Constituția nu a înregistrat o proces calitativ,
modificările survenite nefiind esențiale, fără a îndeplini cele mai importante două
cazuri care se sprijină instituția. Primul care constă în identificarea cazurilor de
excludere, și al doilea care constă în obligația de a recurge la procedura juridică,
pentru a dispune excluderea unui asociat.
11
În zilele noastre, deși dreptul societăților reglementează cinci forme
societare, societatea pe acțiuni sau societatea cu răspundere limitată sunt folosite
într-o proporție covârșitoare în mediul economic, pentru că aceste forme corespund
realităților actuale și necesităților asociaților, iar celelalte trei forme sunt rar
întâlnite.
Excluderea asociaților este imposibil în cazul societății pe acțiuni, care este
interpretat în alin. (1) al art. 222 din Legea societăților. Așadar, problema
excluderii este de o importanță deosebită pentru excluderea asociaților din
societățile cu răspundere limitată.
Dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr.31/1990 acestea conțin
doar patru cazuri în care poate dispune excluderea asociaților, iar dintre acestea
două privesc asociații cu răspundere limitată, astfel că asociații din societățile cu
răspundere limitată pot fi excluși în două situații (în cazul în care un asociat nu
aduce aportul la care s-a obligat, deși a fost pus în întârziere, respectiv în cazul
asociatului administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de
semnătura socială ori de capitalul social în folosul lui sau al altora).
Dezbaterea privind caracterul limitativ sau exemplificativ al enumerării
cauzelor de excludere prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 este în strânsă
legătură cu cea asupra admisibilității motivelor de excludere stabilite
convențional de către asociați prin clauzele statutare.2
Forma de Cauze juridice privind excluderea
organizare cu asociaților/acționarilor
personalitate
juridică
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la
care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de
faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă
 Societate în fără drept în administrație ori contravine
nume colectiv dispozițiilor art. 80 și 82:
(SNC)  asociatul care, fără consimțământ scris la
 Societate în celorlalți asociați, întrebuințează capitalul,
comandită simplă bunurile sau creditul societății în folosul său sau
(SCS) în acele al unei alte persoane este obligat să
 Societate cu restituie societății beneficiile ce au rezultat și să
răspundere plătească despăgubiri pentru daunele cauzate
(art. 80);
2
R. Catană, Excluderea asociaților din societățile comerciale, În Studia Universitatis Babeș-Bolyai nr.2/2001, p. 79
12
limitată (SRL)  asociații nu pot lua parte, ca asociați cu
 Societate în răspundere nelimitată, în societăți concurente
comandită pe sau cu același obiect de activitate, nici să facă
acțiuni (SCA) – operațiuni în contul lor sau al altora, fără
acționarilor consimțământul celorlalți asociați (art. 82); în
comanditați termen de trei luni de la încălcarea art. 82,
entitatea este îndreptățită la a solicit despăgubiri
în acest sens;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna
societății sau se servește de semnătură social sau de
capitalul social în folosul lui sau al altora.”
Tabel 1: Prelucrare (după Legea societăților nr. 31 / 1990, art. 222)

Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau
a oricăruia dintre asociați, iar aceasta va include și pronunțarea privind structura
participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi (art. 223, alin (1) și (3)).
Totodată, singura cale de atac la discopiza asociatului exclus este apelul, iar în
termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii definitive, aceasta trebuie comunicată
și depusă spre înscriere la ONRC și totodată în Monitorul Oficial al României.
Asociatul exclus beneficiază de un cumul de drepturi, dar îi sunt imputabile
și o serie de obligații după cum urmează (art. 224 și 225 din Legea societăților nr.
31 / 1990):
 drepturile asociatului exclus:
 are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, dar lichidarea
acestora o va putea solicita doar atunci când acestea vor fi repartizate
cu respectarea actului constitutiv;
 nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai
la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia;
 obligațiile asociatului exclus:
 răspunde de pierderi până în ziua excluderii sale, cu respectarea
prevederilor actului constitutiv;
 rămâne responsabil față de terți pentru operaţiunile făcute de societate,
până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere;
 în eventualitatea existenței unor operaţiuni în curs de executare,
asociatul este obligat la asumarea consecinţelor, neputând să dispună de
partea cuvenită decât după finalizarea operaţiunilor în cauză.
13
1.2.2 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI/ACȚIONARULUI CARE NU
ADUCE APORTUL LA CARE S-A OBLIGAT ORI ESTE PUS ÎN
ÎNTÂRZIERE
Contractul de societate presupune, pe lângă condițiile de valabilitate
necesare oricărui contract și întrunirea unor elemente specifice, esențiale (aducere
unui aport prin care să se constituie capitalul social, colaborarea în vederea
realizării obiectului de activitate, precum și participarea la profit și pierdere), care
trebuie să existe atât la înființarea, cât și pe întreaga existență a societății,
reprezentând totodată și obligații asumate de fiecare asociat în parte.
În orice societate comercială rolul aportului propriu al participanților la
înființarea unei societăți comerciale este fundamentală întrucât reprezintă piața de
temelie oricărei activități economice, care implică identificarea nevoilor resurselor
și aducerea acestora ca aport în vederea inițierii activității economice, pentru
desfășurare căreia a fost constituită societatea. Așadar neîndeplinirea obligația
sociaților de aș aduce aportul fie în bani, fie în natură în vederea inițierii demarării
activității economice presupune asumarea clasificării acestui comportament ca
lipsă de interes în desfășurarea activității economice a societății conferind
posibilitatea celorlalți asociați sau acționari de a exclude pe cei dezinteresat din
societate.
Excluderea asociatului nu este singura opțiune a societății, fiind numai una
dintre posibilitățile conferite de lege pentru a proteja în relația cu proprii asociați.
Ea are și posibilitatea de a proceda la executarea silită a obligației, care prezintă
însă inconvenientul că poate dure mult și poate implica costuri mari, astfel că cel
mai adesea este interesantă de a se despărți de asociatul care nu mai este util
structurii societare.3
Din prevederile legale incidente, respectiv art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea
societăților, rezultă că excluderea asociatului pentru neaducerea aportului la care s-
a obligat nu este posibilă în cazul oricărei forme solicitare, ci numai din societatea
în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, precum și din
societatea în comandită pe acțiuni, însă numai în ceea ce privește asociații
comanditați. Astfel, per a contrario (în caz contrar), asociații comanditari din
societățiile constituite în comandită pe acțiuni (SCA), nu pot fi excluși pentru
neaducerea aportului.
3
I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. II, Ed. All Beck, București, 2002, pag.175
14
Aportul reprezintă totalitatea bunurilor mobile sau imobile cu care un
asociat participă la constituirea capitalului unei societăți ori la majorarea
capitalului social al acesteia.4
S-a arătat că, în sens juridic, prin aport se înțelege obligația pe care și-o
asumă fiecare asociat de a aduce un anumit bun sau o valoare patrimonială.5
În literatura juridică au fost identificate trei tipuri de aport:
 În funcție de obiectul lor:
 aport în numerar (care este obligatoriu în toate formele de societate și
constă în sumele de bani subscrise, care dau naștere la un drept de
creanță al societăți față de asociat);
 aport în bunuri ( în natură, care poate consta în
 bunuri corporale nefungibile (aport a cărui vărsare presupune
nu numai transferul drepturilor asupra lor, ci și predarea
efectivă cărtre societate, în stare de utilizare potrivit
destinației);
 bunuri necorporale (constând în creanțele, titluri de valoare,
titluri de credit);
 aport în prestații;
 aport în industrie.
În cazul unui aport în numerar (sume de bani), neexecutarea obligației la
termenul stipulat dă dreptul creditorului obligației, pe lângă suma datorită ca aport,
și la dobânda legală (indiferent de faptul că a fost sau nu prejudiciată), precum și la
orice alte daune care ar fi pricinuite societății din aceste cauză. Prin urmare, în
acest caz se cumulează obligația principală cu dobânzile legale și cu daunele
compensatorii. Aceste daune curg de la data în care trebuia să facă vărsământul. În
doctrina s-a susținut că numai după punerea în întârziere a asociatului debitor
începe să curgă dreptul societății la dobânda legală, chiar dacă aportul este în
numerar, însă această opinie nu poate fi acceptată față de prevederile neîndoielnice
ale art. 65 alin. (2) din Legea societăților.
În cazul aportului în creanțe. Societății îi revine obligația de a urmări
încasarea creanței, iar în cazul în care acest demers nu conduce la plata creanței,
are dreptul de a pretinde asociatului valoarea creanței, plata eventualelor prejudicii
produse, precum și plata dobânzii legale începând cu data scadenței creanței.
4
C. Cucu, C. Bădoiu, C. Haraga, Dicționar de drept comercial, Ed. C. H. Beck, București, 2011, pp 62-63.
5
V. Pătulea, Răspunderea asociaților și administratorilor pentru neefectuarea vărsătorii aporturilor la care s-au
obligat, în Dreptul nr.8/2005, pag. 102; L. Mureșan, C.A. Gheorghe, C. Poțincu, Elemente de dreptul afacerilor, Ed.
Universității ,,Transilvania”, Brașov, 2008, pp. 30-31
15
În situația aportului în natură, societatea are dreptul de a cere asociatului
atât executarea obligației, cât și plata de daune pentru prejudiciul produs pentru
neexecutarea la timp a obligației, prejudiciu care trebuie dovedit.
Prin urmare, chiar dacă asociatul a fost exclus din societate, nu este
înlăturată răspunderea sa pentru neexecutarea la timp obligației de aport, deoarece
cele două forme de răspundere au naturi juridice diferite și pot fi cumulate6.
Dacă obligația de vărsare a aportului a fost executată doar parțial, asociatul
poate fi exclus din societate, cu restituirea părții vărsate în societate, excluderea
neputând fi efectuată pro parte7.
Asociatul trebuie să își asume obligația de aport fie prin actul constitutiv al
societății fie printr-un act ulterior, adițional al actul constitutiv, iar majorarea de
capital trebuie să fie decisă printr-o hotărâre a adunării generale a asociaților, ea
neputând avea izvorul în alte acte juridice încheiate de asociat în cadrul activității
desfășurate în societate.
1.2.3 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI/ACȚIONARULUI CU
RĂSPUNDERE NELIMITATĂ ÎN STARE DE FALIMENT SAU CARE A
DEVENIT LEGALMENTE INCAPABIL
În unele cazuri, necesitatea îndepărtării unui asociat din societate nu are la
bază acțiunile acestuia, ci situația sa personală, în vederea protejării intereselor
societății și ale terților, fără a exista vinovăția asociatului.
În doctrina s-a susținut că această sancțiune are drept scop înlăturarea
riscului pentru societate de a avea printre asociații săi persoane devenite incapabile
sau falite pe durata funcționării societății, cu consecințe negative asupra reputației
acesteia.
Cazul de excludere prevăzut de art. 222 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990
este aplicabil numai asociaților cu răspundere nelimitată, respectiv asociaților din
societatea în nume colectiv, asociaților comanditați din societățile în comandită
simplă și asociaților comanditați din societatea în comandită pe acțiuni, fiind
excluși asociații din societățile cu răspundere limitată datorită caracterul limitat al
răspunderii lor.
Acest caz de natură extracontractuală (deoarece nu rezultă din contractul de
societate) cuprinde două ipoteze în care asociatul cu răspundere nelimitată poate fi
exclus: dacă se află în stare de faliment sau dacă a devenit legalmente incapabil.
6
Stanciu D. Cărpeanu, Trat de drept comercial român, ed. a V-a, actualizată, Ed. Universul Juridic, București,
2016, pag. 393
7
Gh. Piperea, P. Piperea, în St.D. Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David, Legea societăților, comentariu pe articole, ed.
5 revăzută și adăugată, Ed. C.H. Beck, București, 2014, pag. 752.
16
Etimologic, termenul de faliment provine din proverbul latin fallo- fallere
care are semnificația de ,,a lipsi” sau ,,a scăpa”, dar are și înțelesul de ,,a înșela”.
În literatura de specialitate s-a arătat că prin expresia ,,stare de faliment” la
care referă text legal se înțelege ,,situația în care se află asociatul comerciant, care
încep să curgă din momentul în care tribunalul a decis definitiv declanșarea
procedurii insolvenței” sau, mai exact ,,procedura judiciară da executare silită a
debitorului aflat în stare de încetare pe plăți, în scopul satisfacerii creditorilor
acestuia”. Această definiție este inexactă, deoarece începerea procedurii
insolvenței nu echivalează cu procedura falimentului.
Într-o altă opinie, starea de faliment la care fac trimitere prevederile legale
are semnificația declanșării procedurii falimentului asociatului care poate fi
persoană fizice sau juridică și nu un faliment de fapt în care s-ar afla acesta.
Cea de-a doua situație în care asociatul cu răspundere nelimitată poate fi
exclus din societate se referă la asociații care pe parcursul funcționării societății au
devenit incapabili din punct de vedere legal.
Nu orice persoană fizică sau juridică poate în calitate de asociat la înființarea
unei societăți, Legea nr. 31/1990 cuprinzând dispoziții care interzic incapabililor
sau persoanelor condamnate pentru anumite infracțiuni să devină fondatori (care
sunt semnatarii actului constitutiv al societății sau au un rol determinant în
înființarea acesteia). În situația în care toți asociații fondatori au fost incapabili la
data constituirii societății, se poate declara nulitatea acesteia.
1.2.4 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI/ACȚIONARULUI CU
RĂSPUNDERE NELIMITATĂ CARE SE AMESTECĂ FĂRĂ DREPT ÎN
ADMINISTRAȚIE
Situația excluderii asociatului sau asociaților pentru imixtiune fără drept în
administrarea societății, este aplicabilă strict în societăților în cazul SNC, SCS și
SCA. Vizându-i însă doar pe asociații comanditați nefiind aplicabilă asociaților din
cadrul SRL-urilor, care se bucură doar de o răspundere limitată a capitalului
subscris.
În cadrul acestor societăți, administratorii sunt aleși numai din rândul
asociaților, cu excepția societății în nume colectiv, când pot fi numite și terțe
persoane, dar numai dacă această posibilitate a fost prevăzută prin actul constitutiv.
Prima teză a art. 222 alin. (1) lit. c) din Legea societăților sancționează cu
excluderea în primul rând asociatul cu răspundere nelimitată care nu are și calitate
de administrator, deoarece în caz contrar amestecul său în administrație nu numai
că ar fi permis, ci este obligatoriu pentru a-și îndeplini atribuțiile funcției.
Asociatul neadministrator nu respectă hotărârea asociaților care au desemnat o altă
17
persoană ca administrator și încalcă prerogativele acordate administratorilor
societății.
Administratorii acestor societăți sunt desemnați prin actul constitutiv sau de
adunarea generală a asociaților, în special din rândul asociaților, iar raporturile
juridice dintre ei și societate au natura contractului de mandat. Fiind organul
executiv al societății, administratorul are obligația de a respecta prevederile legale
privind funcționarea societății, de a aduce la îndeplinire prevederile actului
constitutiv, de a pune în aplicare hotărârile adunării generale a asociaților și de a
asigura gestiunea curentă a societății (încheierea și executarea tuturor actelor
juridice necesare realizării obiectului de activitate a societății) care presupune
dreptul de reprezentare a societății și de angajare a acesteia în raporturi juridice cu
terțe persoane, inclusiv sub aspectul răspunderii juridice.
În această situație de excludere este asigurată prezervarea intereselor
coasociaților din cadrul societăților de persoane, care răspund nelimitat din punct
de vedere patrimonial pentru debitele sociale.
Pentru amestecul în administrație al asociatului neadministator să poată fi
sancționat cu excluderea din societate este necesar ca implicarea acestuia să fie
fără drept, adică să nu aibă o bază legală sau convențională.
1.2.4.1 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI/ACȚIONARULUI CU
RĂSPUNDERE NELIMITATĂ CARE CONTRAVINE DISPOZIȚIILOR
ART. 80 DIN LEGEA NR. 31/1990
În teza a doua, a articolului 222 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, este
prevăzută posibilitatea excluderii asociatului împuternicit cu răspundere nelimitată,
care nu a respectat prevederiile art. 80 din același act normativ, și a utilizat fără
acordul scris al celorlalți asociați, resursele financiare sau bunurile societății în
folos personal sau al altei persoane.
Prin consimțământul celorlalți asociați, care împiedică excluderea din
societate a asociatului, se înțelege acordul dat de ceilalți asociați prin însuși actul
constitutiv al societății (explicit sau implicit), prin adunarea generală a asociaților
luată cu votul tuturor coasociaților ori prin consimțămintele scrise ale celorlalți
asociați date în mod separat.
Pe lângă sancțiunea excluderii, încălcarea acestei obligații a asociatului, care
are o natură fiduciară, permite societății să considere că asociatul a lucrat pentru
societate și să îi restituie foloasele ce au rezultat în urma folosirii capitalului,
bunurilor sau creditului societății, iar dacă au rezultat daune, să plătească
despăgubiri pentru acestea.
18
1.2.4.2 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI/ACȚIONARULUI CU
RĂSPUNDERE NELIMITATĂ CARE CONTRAVINE DISPOZIȚIILOR
ART. 82 DIN LEGEA NR. 31/1990
În cadrul ultimei teze a art. 222 alin (1) lit. c) din Legea societăților este
prevăzută posibilitatea excluderii asociatului cu răspundere nelimitată care nu a
respectat dispozițiile art. 82 din legea menționată, participând în calitatea sa de
asociat la societate comercială având răspundere nelimitată în alte societăți
comerciale, care desfășuară activități în același domeniu, putând fi considerate
concurente sau derulează operațiuni în cont personal sau al altor persoane de
același tip de comerț ori similar fără a deține în mod expres acordul scris acelorlalți
asociați al societăți.
Prin acest caz se instituie obligația de neconcurență a asociaților cu
răspundere nelimitată ai unei societăți, care reprezintă o manifestare a obligațiilor
fiduciare ale acestora, aceste fapte fiind apreciate de leguitor ca fiind foarte grave
în relația asociați-societate, astfel că, pe lângă daunele materiale la care pot fi
obligați, asociații pot fi excluși din societate. Scopul avut în vedere prin instituirea
interdicției concurenței este protecția relațiilor de încredere dintre asociați care stau
la baza constituirii și funcționării societăților de persoane și a interesului social față
de posibilele comportamente neloiale ale acestora.
1.2.5 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI ADMINISTRATOR CARE
COMITE FRAUDĂ ÎN DAUNA SOCIETĂȚII SAU SE SERVEȘTE
SOCIALĂ SAU DE CAPITAL SOCIAL ÎN FOLOSUL LUI SAU LA
ALTORA
Prevederile art. 222 alin (1) lit. d) din Legea nr.31/1990 reprezintă singurul
temei legal specific de excludere a asociatului cu răspundere limitată (în afara celui
universal de nevărsare a aportului), deși prin numărul și regimul lor juridic
aplicabil acestea se confruntă cu cele mai multe probleme derivate din
neînțelegerile intervenite între asociați ca urmare a comportamentul culpabile a
unora dintre ei.
Indiferent de forma societății, administratorii trebuie să acționeze în
interesul acesteia, cu prudența și diligența unui bun administrator. În acest scop,
trebuie să acționeze cu loialitate și bună-credință, desfășurând toate operațiunile
necesare pentru realizarea obiectului de activitate.
Încălcarea acestor obligații cu caracter general poate avea loc fie prin
săvârșirea unor operațiuni prin care societatea este fraudată, fie prin utilizarea în
interes personal sau al unui terț a puterii de reprezentare conferită de mandatul de
administrator sau a capitalului social al societății pe care o administrează.
19
Prin aceste acțiuni, administratorul încalcă limitele mandatului său, iar
răspunderea sa juridică poate îmbrăca diferite forme, care pot fi cumulate. Din
punctul de vedere a normelor juridice care reglementează societățile,
administratorul poate fi revocat din funcție, iar dacă cumulează calitatea de
administrator cu cea de asociat, poate fi exclus din societate. Pentru repararea
prejudiciului produs poate fi atrasă răspunderea civilă a administratorului, care are
la bază vinovăția acestuia și care se apreciază in abstacto, indiferent de forma sau
gradul vinovăției acestuia, întrucât mandatul este oneros. De asemenea, nu este
exclusă nicio răspundere de natură contravențională sau penală a acestuia.
1.2.5.1 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI ADMINISTRATOR CARE
COMITE FRAUDĂ ÎN DAUNE SOCIETĂȚII
Întrucât prima teză a actului normativ se limitează la strict a mențiunea
noțiunii de fraudă, fără a detalia inextenso lăsând libertate de interpretare a
conceptului privind excluderea asociatului și întrucât nu este cuprinsă nici în
cadrul Legii societăților o definiție concretă, care să descrie frauda ca infracțiune
comisă în prejudiciul societății. Ajungându-se la situația la care această problemă
de abordare să cadă în sarcina doctrinei și jurisprundenței.
Jurisprudența a reținut că prin fraudă în dauna societății ,,se înțelege orice
acțiune sau omisiune intenționată săvârșită de asociatul administrator, indiferent
dacă acesta are sau nu atribuții de reprezentare și indiferent dacă prejudiciul
condiționat de lege se produce în sfera gestiunii interne sau în sfera relațiilor cu
terții, precum și indiferent dacă frauda are suport exercitarea atribuțiilor în calitate
de administrator sau exercitare drepturilor și obligațiilor societare în simpla calitate
de asociat.”8
1.2.5.2 – EXCLUDEREA ASOCIATULUI ADMINISTRATOR CARE SE
SERVEȘTE DE SEMNĂTURA SOCIALĂ SAU DE CAPITAL SOCIAL ÎN
FOLOSUL LUI SAU AL ALTORA
În ceea ce privește celelalte două situații reglementate, respectiv utilizarea
semnăturii sociale de către asociatul administrator în folosul lui ori al altora,
precum și utilizarea capitalului social în același mod, s-a susținut întemeiat în
doctrina, că din punct de vedere juridic toate cele trei ipoteze legale nu pot fi
tratate separat, iar leguitorul a făcut o enumerare exempli grafia, frauda în dauna
societății fiind cel mai frecvent întâlnită, având o sferă largă de cuprindere care
înglobează și celelalte ipoteze, fiind evident că folosirea semnăturii sociale sau a
8
C. Ap. Brașov, dec. nr. 325/R din 8 aprilie 2003 în RDC nr. 11/2004, pp. 200-202; pentru o definiție similară, a se
vedea Gh. Piperea, P. Piperea, în St.D. Cărpenare, Gh. Piperea, S. David, Legea societăților, comentariu pe articole,
ed. 5 revăzută și adăugată, Ed. C.H. Beck, București, 2014, pag. 761-762.
20
capitalului social în folosul asociatului administrator sau al altor persoane
constituie o fraudă în dauna societății.
Semnătura social a fost definită ca reprezentarea olografă de identificarea
administratorului societății împuternicit să reprezintă interesele acesteia, iar
utilizarea semnăturii în folos propriu sau al altei persoane reprezintă o acțiune
ilicită prin care societatea este angrenată în diverse relații contractuale, mai exact
încheierea de contracte nejudicioase în numele societății realizate în interes propriu
sau în interes al altei persoane.
Capitalul social al unei societăți comerciale presupune cuatificarea valorică
a ansamblului de bunuri al unei societăți constând în numerar sau aport în natură,
fiind excluse din această categorie prestațiile personale sau cunoștințele specifice.
În contextul excluderii unui asociat administrator a unei societăți au fost
sintetizate și implicațile suspendării asociatului administrator exclus din funcția de
administrator a societăți.
În eventualitatea, producerii unor pagube societății de către asociatul
administrator exclus ca urmarea săvârșirii unor fapte ilicite cuprinse în art. 222
alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, se conferă posibilitatea solicitării, recuperării
prejudiciului produs societății, respectiv a patrimoniului acestuia. Aceste fapte
fiind considerate abuz de bunuri sociale, ca urmarea depășirii mandatului conferit
asociatul administrator exclus realizat prin utilizarea frauduloasă a patrimoniului
societății în folos personal sau al altei persoane atrăgând în context răspunderea
civilă sau penală a asociatul administrator exclus.
1.3 – PROCEDURA EXCLUDERII ASOCIAȚILOR
Procedura de excludere a asociaților dintr-o societate comercială sau de
persoane se poate realiza doar prin intermediul unei instanță de judecată, prin
înaintarea unei cereri către instanța competentă, această măsură fiind considerată a
avea un caracter excepțional ce conduce la pierderea calității de asociat, în
conformitate cu interpretarea expresă a dispozițiilor art. 223 alin. (1) din Legea nr.
31/1990, rezultat obținut strict printr-un proces judiciar.
În anumite situații expres prevăzute de lege, este permisă excluderea
asociatului prin hotărârea adunării generale a asociaților în cazul admiterii
opoziției formulate de un creditor al acestuia la hotărârea prin care s-a prelungit
durata societății potrivit prevederilor art. 206 din Legea societăților sau în cazul
excluderii unui asociat membru cooperator în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr.
1/2005, aceste situații reprezentând cazuri particulare care derogă de la regula
generală.
21
Obligativitatea parcurgerii unei proceduri judiciare pentru excluderea
asociatului este justificată de necesitatea protejării drepturilor asociatului în fața
unui eventual abuz al celorlalți asociați pe de o parte, iar pe de altă parte pentru
ocrotirea interesului social. Având un caracter sancționator cu consecințe grave,
constând în îndepărtarea asociatului din structură asociativă, excluderea ca
mecanism conflictual de separare a asociaților nu poate fi dispusă prin exprimarea
voinței sociale într-o hotărâre, ci este nevoie de intervenția unei instanțe
independente și imparțiale care să tranșeze conflictul dintre asociatul a cărui
excludere se solicită și societate sau ceilalți asociați.
Acțiunea judiciară inițiată în vederea excluderii unui asociat este considerat
ansamblul mijloacelor procesuale avute de către un alt asociat sau de către
societate în sine în vederea prezervării drepturilor subiective de care se bucură
acestea, și care urmăresc înlăturarea din cadrul societății a asociatului împotriva
căruia s-a dovedit ca săvârșit oricare din faptele prevăzute de art. 222 alin. (1) lit
a)-d) din Legea nr. 31/1990.
În cazul în care va hotărî excluderea asociatului, instanța va fi obligată să
stabilească și structura participării celorlalți asociați rămași în societate la capitalul
social, precum și să dispună asupra înscrierii mențiunii corespunzătoare în registrul
comerțului, chiar dacă aceste din urmă petite nu au fost formulate prin acțiune,
instanța neîncălcând principiul disponibilității, deoarece obligația este prevăzută de
lege.
Având o natură civilă, acțiunea în excludere se judecă potrivit dispozițiilor
Codul de procedură civilă, cu respectarea dispozițiilor speciale ale Legii nr.
31/1990.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012 art. 720 alin. (1) din Codul de
procedură civilă prevedea obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile de
conciliere în cazul litigilor comerciale patrimoniale, sancțiunea neparcurgerii
acesteia fiind respingerea ca prematură a acțiunii de către instanța de judecată.
Deoarece acțiunea în excludere nu are un obiect evaluabil în bani, nu era necesară
parcurgerea acestei proceduri.
Acțiunea în excludere se introduce la instanță de judecată competență, unde
este înregistrată, primind un număr de dosar, și apoi repartizată aleatoriu unui
complet de judecată compus dintr-un singur judecător.
Procedura de judecată este cea obișnuită, cauzele având ca obiect excludere
asociatului nefiind declarate de lege ca având un caracter urgent.
Cererea de chemare în judecată urmează procedura scrisă potrivit
dispozițiilor art. 194-197 Codul de procedură civilă, neîndeplinirea cerințelor
22
acestor prevederi de către reclamant, urmate de necomplinirea lipsurilor cererii în
termen de 10 zile de la comunicarea acestora de către instanță având drept
consecință anularea acesteia.
Pentru judecarea cererii este necesară plata taxei de timbru în cuantum de 20
de lei, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
80/2023 privind taxele judiciare de timbru.
În termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată,
pârâtul trebuie să depună întâmpinare. Întâmpinarea va fi comunicată
reclamantului, care poate depune în termen de 10 zile de la data comunicării
răspuns la întâmpinare, acesta nefiind comunicat pârâtului, care va lua cunoștință
de el din dosar.
Prin rezoluție este fixat de judecător primul termen de judecată, în termen de
3 zile de la data depunerii întâmpinării sau la data expirării termenului pentru
depunerea acesteia, neputând depăși 60 de zile de la data rezoluției.
Reprezentarea societății în cursul procesului se face prin administrator, cu
excepția situației în care se cere excluderea acestuia (având și calitate de asociat),
caz în care adunarea generală a asociaților va desemna persoana care va reprezenta
în justiție societatea, care poate fi un alt asociat. În cazul în care nu se poate
asigura reprezentarea din cauza conflictului de interese între reprezentant și
reprezentant, instanța va desemna un curator special.
Considerăm că, în cazul în care obiectul acțiunii este numai excluderea unui
asociat, chemarea în garanție a altei persoane este inamisibilă, deoarece
îndepărtarea din societatea a acestuia prin excludere este strâns legată de persoana
asociatului, având așadar un caracter intuitu personae. În schimb, dacă se solicită
și obligarea asociatului a cărui excludere se cere la plata unor despăgubiri,
chemarea în garanție a unei alte persoane care a contribuit la prejudicierea
societății este posibilă.
În ceea ce privește probatoriul care poate fi administrat, sunt admisibile
orice mijloace de probă permise de legea procesual civilă, sarcina probei revenind
reclamantului. În literatura judiciară și jurisprudență s-a arătat că proba activităților
frauduloase se poate face cu oricare dintre mijloacele de probă permise de lege:
acte autentice sau sub semnătură privată, facturi acceptate, telegrame, registre, liste
de inventar, corespondență sau martori.
După soluționarea litigiului, dacă acțiunea a fost admisă, hotărârea definitivă
de excludere se depune la Oficiul Registrului Comerțului pentru a fi înscrisă în
registru, în termen de 15 zile, iar dispozitivul hotărârii se publică, la cererea
societății, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Mențiunea înscrierii în
23
ONRC a hotărârii judecătorești rămasă definitivă prin care s-a dispus excluderea
unuia dintrea asociați, are caracter obligatoriu, efectuându-se din oficiu pe când
publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea IV-a a dispozitivului acesteia
are caracter facultativ, realizându-se doar ca urmarea a unei solicitări exprese a
societății.
1.4 – EFECTELE EXCLUDERII ASOCIAȚILOR
Prin hotărârea definitivă de excludere, asociatul își va pierde această calitate
și totodată drepturile aferente.
Excluderea va determina și modificarea actului constitutiv al societății, pe
baza hotărârii judecătorești definitive de excludere, în mod sigur în ceea ce
privește numărul și identitatea asociaților, dar modificarea poate viza și cuantumul
capitalului social (care se va putea reduce), precum și valoarea nominală sau
numărul părților sociale sau de interes ale societății.
Excluderea asociatului ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive are
loc în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești iar efectele acesteia
produc efecte între societate și asociatul exclus. În ceea ce vizează situația
raporturilor dintre terți și asociatul exclus hotărârea de excludere capătă caracter
opozabil acestora doar din momentul înscrierii mențiunii modificării în ONRC
moment din care niciuna dintre părți nu mai poate pretinde că nu s-au aflat în
cunoștință de cauză despre excludere.
Ca urmare a excluderii unui asociat din societate acesta va fi îndreptățit să
beneficieze de cota sa parte din rezultatele economice ale societății până în
momentul rămânerii definitive a sentinței judecătorești care prevedea excluderea.
Cadrul legal fiind susținut și de actul constitutiv al societății primind cotă din
activul net al societății calculat în mod proporțional cu nivelul participației sale.
Răspunderea asociatului exclus față de terți este obligatorie până în
momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești care prevede excluderea
moment până în care asociatul exclus răspunde pentru operațiunile efectuate în
numele societății. Iar în situația operațiunilor aflate în curs răspunderea asociatului
față de terți nu încetează ci doar în momentul finalizării acestora. Aceste prevederi
sunt valabile, cu toate că nu este reglementată în mod expres în legislație, doar de
către asociații excluși cu răspundere limitată, nu privește pe asociații excluși cu
răspundere limitată, ci numai pe cei cu răspundere nelimitată. Creditorii societății
neputându-se îndrepta asupra partimoniului personal al acestora pentru a-și
recupera creanțele.
24
CAPITOLUL II. - FUNDAMENTE GENERALE PRIVIND
RETRAGEREA ASOCIAȚILOR
2.1 – CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND RETRAGEREA
2.1.1 – NOȚIUNEA DE RETRAGERE A ASOCIATULUI
Retragerea dintr-o societate reprezintă operațiunea juridică ce are ca rezultat
final pierderea, renunțarea la calitate de asociat al unei societăți. În mod distinctiv
în față de situația excluderii asociatului în care procedura este declanșată de către
celalalți asociați sau de către societate și doar în anumite cazuri strict legiferate de
legea societățiilor în situația retragerii demersurile inițiative care vizează această
acțiune aparțind și revin acelui asociat care nu mai intenționează să facă parte din
forma asociativă, această acțiune neavând un caracter sancționar.
Realizat retragerii dintr-o societate este reglementată ca fiind posibilă ori în
temeiul libertății contractuale, ori ca urmarea încheierii unui acord al asociaților
prevăzut în statutul societății prin consemnarea anterioară a gestionării unor situații
care prevăd cazurile de retragere din societate sau mai poate fi realizat și ulterior în
mod extrastatutar, fie în anumite cazuri excepționale acesteia pot avea nevoie a fi
supuse unui control judecătoresc în vederea stabilirii temeiniciei.
Așadar, retragerea reprezintă expresia încetării voluntare a calității de asociat.
Legea reglementează, prin articolul 226, două forme de retragere:
 retragerea amiabilă, care apare atunci când toți asociații sunt de acord
cu aceasta, fie pentru că sunt îndeplinite condițiile actului constitutiv, fie
pentru că, în lipsa acestora, asociații își exprimă aprobarea printr-o
hotărâre a adunării generale;
 retragerea conflictuală, ce necesită deliberarea unei instanțe de judecată.
Această situație poate să apară chiar dacă actul constitutiv conține referiri
exprese privind retragerea, deoarece asociații pot să nu se pune de acord
asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute în acesta.
Consecințele retragerii din societatea comercială se stabilesc fie prin acordul
asociaților care decid drepturile cuvenite pentru părțile sociale deținute de asociatul
retras (putând angaja un expert pentru stabilirea acestor drepturi), fie, în lipsa unei
înțelegeri, printr-o instanță judecătorească (tribunalul). Deoarece patrimoniul
societății este independent de cel al asociațiilor care au contribuit la formarea sa, la
retragere ,,asociații nu mai sau un drept real asupra acestuia, ci eventual un drept
de creanță”. 9
Specialiștii din domeniul juridic fac o diferențiere între:
9
Matiș, D., Pop, A., (coordonatori), Contabilitate financiară, Editura Alma Mater, Cluj Napoca, 2007, pag. 228
25
 Retragerea convențională a asociatului cu acordul celorlalți asociați caz
în care societatea este obligată să-i plătească asociatul drepturile care i se
cuvin;
 Cesiunea părților sociale deținute de un asociat către ceilalți asociați
rămași în societate, situație în care asociații cesionari plătesc prețurile
părților sociale achiziționate prin negociere.
În doctrina juridică, cesiunea este considerate drept retragere a asociatului, fiind
tratată conform prevederilor Codului civil, articolele 1391-1398 și 1402-1404, cu
excepția societăților în nume colectiv și celor în comandită simplă cărora li se
aplică prevederile articolul 87 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990
(,,cesiunea aportului de capital este posibilă dacă a fost permisă prin actul
constitutive […] cesiunea nu liberează pe asociatul cedent de ceea ce mai
datorează societății din aportul său de capital […] față de terți, cedentul rămâne
răspunzător potrivit articolului 225 […] când actul constitutiv prevede cazurile de
retragere a unui asociat, se vor aplica dispozițiile articolelor 225 și 229”).
Cesiunea părților sociale se poate realiza nu doar între asociați, ci și către
persoane din afara societății, “numai dacă a fost aprobată de un număr de asociați
reprezentând 3⁄4 din capitalul social.”
Retragerea asociaților se face în următoarele situații:
 în cazurile prevăzute de actul constitutiv (în aceasta pot fi stipulate situațiile
în care asociatul se poate retrage și condițiile care trebuie îndeplinite pentru
retragere. Prin urmare, retragerea se realizează exclusiv la cererea
asociatului în cauză;
 cu acordul tuturor celorlalți asociați care este necesar, cel mai adesea, în
lipsa unor prevederi concrete ale actului constitutiv în legătură cu condițiile
retragerii. Acordul se exprimă printr-o hotărâre a adunării generale în care se
dezbate cererea adresată de asociatul ce solicită retragerea;
 în baza unei hotărâri a tribunalului, dacă nu se obține acordul tuturor
asociaților sau nu există prevederi specifice în actul constitutiv. În această
situație, instanța dispune și în legătură cu structura participării la capitalul
social a celorlalți asociați.
În doctrina franceză a fost reliefat dublul sens al retragerii, cel comun (care
reprezintă manifestarea individului de a se elibera din colectivitate, capacitatea sa
de a ieși dintr-un grup în care se află, ca o afirmare a propriei sale voințe), precum
26
şi cel manifestat în cadrul unei societăți (de act prin care asociatul încetează să facă
parte din societate, abandonându-şi calitatea de asociat).10
Așadar, determinantă pentru retragere este voința asociatului; ea este
întotdeauna necesară, însă nu este și suficientă, deoarece retragerea afectează
drepturile celorlalţi asociați și societatea, un argument în acest sens fiind că
retragerea pe cale judiciară nu se produce prin simpla manifestare de voinţă a
asociatului exprimată prin formularea unei acţiuni în acest sens, ci este necesară
invocarea şi dovedirea unor motive, care trebuie să fie temeinice, aprecierea
temeiniciei revenind exclusiv instanţei de judecată.
Retragerea are atât un caracter personal, deoarece este nevoie de voinţa
asociatului pentru a putea fi declanşat acest mecanism, cât şi un caracter colectiv,
deoarece oricare dintre asociați poate uza de această posibilitate.11
Manifestarea de voință a asociatului de a se retrage trebuie să fie expresă,
nefiind de conceput retragerea tacită. O parte a jurisprudenței italiene a recunoscut
însă, în lipsa unor dispoziții legale, această formă de retragere, care se poate
identifica din comportamentul asociatului în această calitate, incompatibil cu
voinţa de a rămâne în societate, retragerea putând fi exercitată prin ,,fapte
concludente".
Deoarece factorul declanșator al retragerii este în mod exclusiv voința
asociatului, care se poate manifesta oricând în acest sens, retragerea nu este supusă
unui termen, indiferent de modalitatea utilizată (convenţională sau judiciară), însă
numai până la data dizolvării societății, dreptul de a solicita retragerea din societate
fiind ca atare imprescriptibil.12
În literatura de specialitate se susține că, având în vedere prevederile celei de-a
Doua Directive Societare 2012/30/UE, indiferent de forma societară şi de motivele
retragerii, procedura este condiționată de situația economico-financiară a societăţii
care rezultă în urma plății contravalorii titlurilor de participare ale asociatului
retras, fiind necesar ca în urma retragerii unui asociat şi a plății drepturilor aferente
societatea să rămână solvabilă, numai astfel putându-se realiza o protejare eficientă
a creanțelor deținute de terți față de societate, conform principiului priorității
creditorilor sociali în raport cu asociații, având în vedere că debitorul creanței
deținute de asociatul retras este societatea și nu ceilalți asociați sau un terţ cesionar.
10
J.J. Daigre, La perte de la qualité d’actionnaire,în Revue des sociétés nr. 3/1999, pag. 535; J.P. Storck, La validité
des conventions extrastatutaires, în Recueil Dalloz, nr. 38, 1989, pag. 207; H. Le Nabasque, P. Dunaud, P. Elsen,
Les clauses de sortie dans les pactes d’actionnaires, în Droit des sociétés, Actes Pratiques, 1992, nr. 5, pag. 12.
11
Luca Giannini, Mariano Vitali, Recesso ed esclusione del socio, Maggioli, Santarcangelo di Romagna, 2010,
pag. 18
12
Lucin Săuleanu, Societățile comerciale. Adunările generale ale acționarilor, Ed. Hamangiu, București, 2008,
pag.49
27
În caz contrar, dacă situația economică a societății după plata drepturilor cuvenite
asociatului retras nu permite achitarea datoriilor către creditorii sociali, retragerea
devine imposibilă, cesiunea părţilor sociale către ceilalți asociați sau către terți
rămânând singura modalitate prin care asociatul poate părăsi societatea. Remarcăm
însă că dispoziţiile legale privind retragerea nu impun efectuarea prealabilă a unei
analize economico-financiare a societăţii care să constituie un filtru cu potențial
prohibitiv al procedurii retragerii, protecţia creditorilor societății fiind realizată
prin posibilitatea exercitării opoziției dacă se reduce capitalul social.
Retragerea nu poate fi ad nutum dacă a fost fixată durata societății sau dacă,
fără a fi stabilit expres un termen, durata poate fi determinată indirect cu ajutorul
unor alte elemente (caz în care o durată există, deşi este incertă); totuși se poate
admite retragerea din societate dacă, deși durata acesteia a fost stabilită, ea
depășește durata normală a vieţii unei persoane.
Situația în care asociații se pot opta pentru retragerea din societate sau
părăsirea acesteia, respectiv pierderea calității, în cadrul unei societăți, respectiv
cea de asociat este strict reglementată de art. 226 alin. (1) din Legea societăților,
astfel un asociat nu poate decide pentru retragerea sau părăsirea unei societăți decât
în situațiile strict reglementate, acest lucru putându-se realiza doar cesionând
părțile de creanțe deținute.
Partea interesată nu poate decide asupra retragerii și renunțării la calitate de
asociat dintr-o societate comercială în funcție de bunul plac, această operțiune fiind
reglementată prin lege neavând posibilitatea invocării altor situații decât cele
prevăzute în legislația menționată nici măcar printr-o acțiune judiciară fără a
dovedi temeinicia solicitării și respectiv a motivelor care ar justifica renunțare la
calitatea de asociat.
La fel ca în cazul excluderii, retragerea are drept premisă existenţa unor
fluctuații ale intereselor personale ale asociaților pe parcursul funcționării acesteia,
fiind necesară existenţa unui mecanism apt de a soluționa posibilele conflicte între
asociați care se reflectă negativ în funcționarea societății. Chiar dacă la momentul
înființării societății există un consens între asociați, interesele lor fiind
convergente, ulterior acestui moment acestea pot deveni contrare, astfel că era
necesară intervenția legiuitorului prin care să se realizeze un echilibru între
necesitatea menținerii structurii societare şi protecţia drepturilor celorlalți asociați
pe de o parte și necesitatea de a respecta drepturile asociatului care doreşte să se
retragă.
Prin condiționarea retragerii asociatului din societate de dovedirea unor
motive temeinice, atunci când nu s-a realizat acordul asociaților, se constată că
28
legiuitorul a abordat pe lângă concepția finalistă asupra retragerii și o concepție
funcțională, în stânsă legtătură cu aspectul instituțional al societăților, retragerea
având astfel o funcție de instrument care asigură o triplă protecție:
 în primul rând a asociatului faţă de interesele și abuzurile asociaților majoritari
 în al doilea rând a societăţii ca o alternativă a dizolvării anticipate pe fondul
conflictelor grave dintre asociați
 în ultimul rând, protectia creditorilor societății, pentru care este preferabilă
încheierea unor raporturi juridice şi economice cu o societate cu o structură
asociativă stabilă (chiar dacă prin retragere se diminuează activul acesteia)
decât cu o societate măcinată de conflicte interne între asociați și al cărei
comportament poate fi impredictibil.13
Această opinie este criticabilă deoarece este contrară voinței legiuitorului de
a nu permite părăsirea societății pe cale judiciară de către asociat în orice condiții,
ci numai pentru existența unor motive a căror temeinicie cade în sarcina instanței
de judecată.
Admiterea cererii de retragere de către instanță trebuie să se facă numai după
o analiză atentă, detaliată a cauzei, luându-se în considerare interesele tuturor
părților. Posibilitatea respingerii cererii de retragere nu trebuie exclusă, rolul
instanţei nefiind unul formal, ci aceasta are plenitudine de jurisdicție în a aprecia
temeinicia motivelor invocate. Din faptul că reglementarea legală a retragerii nu
cuprinde criterii privind stabilirea temeiniciei ori nu a oferit exemple ca în cazul
dizolvării nu se poate concluziona că instanţa este obligată să admită cererea de
retragere, o interpretare contrară fiind lipsită de fundament deoarece cererea de
retragere are natură judiciară, altfel ar fi fost instituită o procedură diferită de cea
actuală, cum ar fi, de exemplu, prin formularea unei simple cereri de retragere
adresată celorlalți asociați, iar calea judiciară să fie urmată numai pentru stabilirea
drepturilor asociatului retras dacă nu se întruneşte acordul tuturor asociaților.
Recunoașterea unui drept absolut de retragere al asociatului lasă deschisă
calea abuzului de drept, cu efecte nocive atât pentru societate, cât şi pentru ceilalţi
asociaţi acordul realizat de asociați la înființarea societăţii şi echilibrul realizat
între interesele acestora putând fi desființat (parțial) prin manifestarea simplei
voințe a unui asociat, fără ca acesta să fie nevoit să o justifice.
13
Radu Nicolae Catană, Rolul justiției în funcționarea societăților comerțiale, Ed. Lumina Lex, București, 2001,
pag.175
29
2.1.2 – DELIMITAREA FAȚĂ DE CESIUNEA DE PĂRȚI SOCIALE
Cesiunea de părți sociale şi retragerea asociaților sunt două cazuri distincte
de încetare a calității de asociat, retragerea neputând avea loc prin cesionarea
părţilor sociale, chiar dacă prin această operațiune se pierde calitatea de asociat.14
Așadar, cesiunea părților sociale nu reprezintă o formă de retragere din
societate, prevederile art. 226 alin. (1) din Legea societăților neincluzând cesiunea
printre modalitățile prin care un asociat se poate retrage.
De altfel, legislația face o distincție clară între cele două instituții, atât în
cazul societăților simple15, cât și în Legea societăților, creându-le un regim juridic
propriu.
Cesiunea părților sociale de către asociatul dintr-o societate este
reglementată de art. 202 din Legea societăților, iar retragerea asociatului nu trebuie
confundată şi nu se suprapune cu aceasta, distincția fiind că în cazul cesiunii,
părțile sociale se transmit între asociați sau altor persoane din afara societății (în
acest caz numai cu aprobarea asociaților reprezentând cel puțin trei pătrimi din
capitalul social), în timp ce efectele retragerii se produc numai între asociatul retras
și societate, nu și între acesta și ceilalți asociați, chiar dacă retragerea are loc cu
consimţământul asociaţilor.
De asemenea, contravaloarea părților sociale este achitată în cazul cesiunii
de către cesionar, care poate dobândi în cazul cesiunii integrale calitatea de asociat
(dacă cesiunea se face către un terţ) sau își poate mări cota de participație în
societate (în cazul în care cesiunea se face către un coasociat).
Societatea nu are nicio obligație de plată a prețului cesiunii, ea fiind terț față
de aceasta, indiferent că cesionarul este un alt asociat sau un terț.
Deşi legiuitorul, precum și majoritatea doctrinei şi a jurisprudenței au făcut
delimitarea între retragerea asociatului şi cesiunea părților sociale, au fost
exprimate opinii în doctrină și jurisprudență, pornind de la faptul că ambele au ca
efect pierderea calității de asociat, că retragerea explicită se realizează prin
cesiunea părților sociale sau că cesiunea este un caz de retragere implicită din
societate a asociatului, care se adaugă la cazurile de retragere explicită prevăzute
de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Delimitarea între retragere și cesiunea părților sociale se poate dovedi
dificilă în situații atipice, cum ar fi atunci când pe lângă actul de cesiune a părților
sociale către un coasociat este adoptată și o hotărâre a adunării generale a
14
Ioan Schiau, Drept comercial, Ed. Hamangiu, București, 2009, pag.99
15
Potrivit art. 1925 C. Civ., “pierderea calității de asociat are loc prin cesiunea părților în societate, executarea
silită a acestora, moartea, încetarea personalității juridice, falimentul, punerea sub interdicție judecătorească,
retragerea și excluderea din societate”.
30
asociaților prin care se ia act că a avut loc retragerea asociatului din societate, ca
urmare a cesionării părților sale către un alt asociat, ridicându-se problema
debitorului plății drepturilor cuvenite sociatului care părăsește societatea, în
practica judiciară s-a decis că în acest caz operațiunea are natura juridică a unei
retrageri şi prin urmare societatea este obligată să plătească drepturile asociatului
retras corespunzătoare părților sale sociale deținute. În această situație, pierderea
calității de asociat are loc prin cesiunea părților sociale, nu prin retragere, deoarece
determinantă este manifestarea de voință a asociatului de a cesiona părțile sale
sociale către un alt asociat16, cesiunea nu este enumerată printre cauzele de
retragere prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea societăților, iar hotărârea
adunării generale în acest caz, pe lângă faptul că este inutilă, nu face decât să ia act
de o operaţiune anterioară și în consecință nu societatea, ci asociatul cesionar are
obligația de a plăti prețul părților sociale convenit.
2.2 – RETRAGEREA ASOCIAȚILOR DIN CADRUL SOCIETĂȚILOR DE
PERSOANE ȘI MIXTE
2.2.1 – RETRAGEREA CU ACORDUL TUTUROR CELORLALȚI
ASOCIAȚI
Dacă în actul constitutiv nu au fost prevăzute anumite cazuri de retragere sau
dacă, fiind stabilite asemenea cazuri, asociatul care dorește să se retragă nu se
încadrează în vreunul dintre acestea, există totuși posibilitatea retragerii pe baza
acordului exprimat de toți ceilalți asociați. Această modalitate de retragere a fost
calificată ca un paliativ în situația lipsei unei clauze statutare de retragere.
Retragerea asociatului este în acest caz expresia concilierii între interesele
contradictorii ale asociaților, pe baza teoriei societății-contract, specifică formelor
societare de persoane şi mixte.
Actul constitutiv al societății se poate modifica pe parcursul funcționării
acesteia prin acordul asociaților, având natura juridică a unui contract și prin
urmare în temeiul principiului libertății de voinţă a părților (asociaților) el se poate
modifica sau poate înceta (mutuus consensus, mutuus dissensus).17 O astfel de
modificare este și retragerea unui asociat pe baza acordului de voință al tuturor
asociaților.
În societatea în nume colectiv, în cea în comandită simplă ori în cea cu
răspundere limitată, datorită caracterului intuitu personae al relațiilor dintre
asociați, regula unanimității voinţelor asociaților caracterizează orice modificare a
actului constitutiv al societăţii.
16
Luminița Tuleașcă, Drept comercial. Întreprinderile comerciale, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag. 328
17
Potrivit art. 1270 alin. (2) C. Civ., “contractual se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cause
autorizate de lege”.
31
Având în vedere reglementarea generală cuprinsă în Cod Civil, în doctrină s-
a apreciat în mod just că această dispoziție legală este redundantă, nefiind necesară
reluarea sa în Legea societăților, intenția legiuitorului fiind de a consolida
posibilitatea asociaților de a modifica actul constitutiv prin acordul tuturor
asociaţilor.
În ceea ce priveşte efectele juridice produse, cererea de retragere a fost
asemănată cu oferta, ea trebuind să conțină toate caracteristicile unei oferte,
respectiv să fie fermă, precisă și completă, cuprinzând toate condiţiile în care se va
produce retragerea din societate, fiind irevocabilă din momentul în care a ajuns la
administrator sau la ceilalți asociați, o retragere intempestivă putând antrena
răspunderea patrimonială a asociatului dacă s-au produs daune societății sau
celorlalți asociaţi.
Retragerea asociatului în acest caz se produce fără a fi necesară pronunțarea
unei hotărâri judecătorești, acordul tuturor asociaților materializat într-o hotărâre a
adunării generale a asociaților fiind suficient, nefiind obligatoriu ca aceasta să fie
motivată, deoarece nu se apreciază temeinicia cererii de retragere, ci doar
oportunitatea ei.
Acordul asociaților poate fi contestat în ceea ce privește valabilitatea sa,
deoarece această manifestare de voință produce efecte juridice și este așadar un act
juridic.18
Chiar dacă nu se întruneşte acordul tuturor asociaților și în consecință asociatul nu
se poate retrage din societate în temeiul prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din
Legea societăților, procedura urmată, chiar dacă fără succes, trebuie să fie corectă,
pentru a putea fi luată în considerare în procedura judiciară de retragere pentru
motive temeinice, ca dovadă că a fost îndeplinită procedura prealabilă obligatorie.
Retragerea din societate poate avea loc chiar dacă asociatului retras nu i-au
fost acordate drepturile ce se cuvin, ea nefiind condiționată de stabilirea acestor
drepturi, care se poate face și ulterior retragerii. In acest sens, în practica judiciară
s-a respins cererea de anulare a actului adițional prin care s-a convenit retragerea
pentru vicii de consimțământ, reținându-se că retragerea asociatului rămâne
valabilă, cu toate că s-a făcut sub condiția achitării drepturilor băneşti cuvenite.
Toți asociații trebuie să îşi exprime acordul prin votarea retragerii şi
semnarea hotărârii adunării generale a asociaților, inclusiv asociatul care se
retrage, votul acestuia fiind necesar pentru modificarea actului constitutiv.
După hotărârea adunării generale a asociaților prin care s-a aprobat
retragerea asociatului, trebuie încheiat un act aditional la actul constitutiv și
18
Crenguța Leaua, Societăți comerciale. Proceduri speciale, ed. 2, Ed. C.H. Beck, București, 2009, pag. 241
32
înregistrarea menţiunii de retragere în registrul comerțului. Dacă după semnarea
procesului-verbal al adunării generale a asociaților în care a fost consemnată
aprobarea retragerii, ulterior este refuzată îndeplinirea celorlalte formalități, cu
scopul de a împiedica materializarea acesteia, asociatul retras se poate adresa
instanţei de judecată pentru a se constata retragerea din societate.
2.2.2 – RETRAGEREA ASOCIAȚILOR PENTRU MOTIVE TEMEINICE
Dacă asociații nu au prevăzut cazuri de retragere în actul constitutiv sau nu s-a
întrunit unanimitatea în ceea ce privește cererea de retragere, asociatul care doreşte
să părăsească societatea prin această modalitate, dacă are motive temeinice, se
poate adresa instanței competente pentru a se pronunţa o hotărâre prin care să se
dispună retragerea sa din societate. Cu respingerea (indirectă) a cererii de retragere
echivalează şi neluarea în discuție a acesteia în adunarea generală a asociaților într-
o perioadă de timp rezonabilă.
Asociatul este nevoit să formuleze o astfel de acţiune în două situaţii: atunci
când, deși ceilalți asociați și-au exprimat acordul cu privire la retragerea
asociatului în hotărârea adunării generale, ulterior se refuză semnarea actului
adițional de modificare a actului constitutiv (dacă a fost semnat și actul adițional,
acţiunea este lipsită de interes, deoarece pe baza acestora se pot face mențiunile
corespunzătoare la registrul comerțului), asociatul solicitând instanței doar să se
constate retragerea, fiind deci o actiune în constatare, precum și atunci când nu
există clauze de retragere în actul constitutiv și nu s-a realizat consensul
asociaților, dar există motive pe care le apreciază ca fiind temeinice, asociatul
solicitând instanţei să dispună admiterea acţiunii şi retragerea sa din societate
(denumită și acțiune în încuviințarea retragerii sau în autorizarea retragerii), care
are natura unei acţiuni în realizare.
Procedura retragerii este în principal una convențională, dându-se prioritate
manifestării de voință a asociaților și numai dacă retragerea nu se poate înfăptui
din lipsa unor prevederi în acest sens în actul constitutiv ori când nu se întruneşte
acordul tuturor asociaților se poate apela la procedura judiciară. Înainte de a se
adresa justiţiei, asociatul care dorește să se retragă are obligaţia de a încerca
realizarea ieşirii din societate prin una din aceste două modalități convenționale,
etapă care este obligatorie și a cărei efectuare prealabilă trebuie dovedită în fața
instanţei, altfel acțiunea trebuind să fie respinsă de plano.
Așadar, acţiunea în justiție de retragere pentru motive temeinice are un
caracter subsidiar, retragerea judiciară fiind o procedură de excepție.
Chiar dacă s-a formulat și opinia că introducerea acțiunii de către asociat nu
este condiționată de discutarea anterioară a cererii de retragere în adunarea
33
generală a asociaților, considerăm că acest demers este obligatoriu, reprezentând o
veritabilă procedură prealabilă, sancțiunea fiind respingerea acțiunii ca prematură.
Întrucât legea nu definește noțiunea de „motive temeinice” și nici nu oferă
exemple exhaustive cu privire la situațiile care ar putea fi calificate în acest sens, a
rămas în sarcina exclusivă a instanțelor învestite cu cererile de retragere să
stabilească temeinicia motivelor invocate de asociații care solicită retragerea din
societate, în doctrină apreciindu-se că este necesară o identificare a acestora.
Analizarea temeiniciei motivelor de retragere invocate trebuie să fie stabilită
de instanțe sub dublu aspect atât în ceea ce privește motivele asociatului care îl
împiedică să mai facă parte din structura societății, cât și nevoia de protecție a
societății, din punct de vedere juridic, dar şi din punct de vedere economic, al
oportunității și efectelor retragerii.
În aprecierea temeiniciei motivelor de retragere a asociatului s-au conturat
două concepții: una subiectivă, care pune în prim plan interesele personale ale
acestuia, fără a ține cont de efectele negative pe care retragerea le poate produce
asupra societăţii şi o alta obiectivă, care pune pe primul plan interesele societății,
urmărind menținerea structurii societare şi evitarea blocajelor în activitatea
acesteia.
Aşadar, aplicarea criteriului subiectiv înseamnă că sunt considerate motive
temeinice problemele personale ale asociatului (inclusiv de natură financiară),
imposibilitatea acestuia de a se mai implica în activitatea societății ori conflictul de
interese, aceste motive de retragere fiind determinate de cauze exterioare societății,
în timp ce criteriul obiectiv are în vedere ca motive temeinice de retragere numai
pe acelea care privesc modul de funcţionare al societății în scopul evitării
dizolvării acesteia.
Neînţelegerile grave dintre asociați invocate ca motiv temeinic de retragere
trebuie privite într-o accepțiune reînnoită, diferită de cea obişnuită avută în vedere
în materia dizolvării. Instanța nu trebuie să aibă în vedere o unică accepțiune a
acestui motiv, ci două cu finalități distincte și opuse, deoarece spre deosebire de
dizolvare retragerea asociatului permite societății să îşi continue existența, astfel că
este importantă stabilirea gravității acestor neînțelegeri.
Acestei concepții i se poate reproșa faptul că prin admiterea retragerii
avându-se în vedere numai interesul asociatului care se retrage, neglijând atât
interesul social, cât și pe cel al celorlalți asociați, se aduce atingere preeminenței
persoanei juridice în raport cu interesul individual al fiecărui asociat, se ignoră
necesitatea existenţei elementului affectio societatis şi este contrară tendinței în
evoluția dreptului societăților de a da prioritate interesului societății în raport cu cel
34
individual al fiecărui asociat. De asemenea, permiterea retragerii asociatului pentru
motive care țin exclusiv de persoana sa îi permite acestuia să se debaraseze prea
ușor de obligaţiile pe care și le-a asumat atunci când a decis să dobândească
statutul de asociat, fiind mult mai convenabil pentru acesta să se retragă decât să
părăsească societatea prin cesiunea părților sale sociale, deoarece nu trebuie să mai
facă eforturi pentru a găsi un cumpărător pentru acestea atât timp cât societatea va
fi obligată să îi achite drepturile cuvenite ca asociat retras.
Concepţia obiectivă asupra motivelor de retragere judiciară exclude motivele
personale ale asociatului dintre motivele temeinice care permit retragerea,
urmărind în schimb evitarea sau stoparea disfuncționalităților apărute în
funcţionarea societății, în vederea supraviețuirii acesteia și evitării dizolvării, deși
ea ignoră cauza neînţelegerilor dintre asociați, respectiv dorinţa de a părăsi
societatea și se preocupă de efectul neînţelegerilor. În această concepţie, este
justificată retragerea pentru motive ca existenţa unor abuzuri ale asociaților
majoritari, în cazul în care raporturile de egalitate dintre asociați ar duce la
împiedicarea adoptării unor decizii importante pentru societate în adunarea
generală a asociaților sau în cazul în care unii asociați nu şi-ar îndeplini anumite
obligații asumate prin actul constitutiv și nu se poate solicita instanţei excluderea
deoarece nu se încadrează în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute
de lege.
Cele două concepții sunt în principiu antagonice, găsirea unui punct de
confluenţă, de echilibru între acestea reprezentând una dintre preocupările
doctrinei în materie.
Dacă actul constitutiv conține o clauză prin care asociatul se poate retrage cu
acordul majorității asociaților, neîntrunirea acesteia reprezintă într-o opinie
doctrinară un motiv temeinic pentru ca asociatul să se adreseze instanței pentru a
dispune retragerea. Întrucât asociații nu sunt obligaţi în temeiul unei astfel de
clauze să fie favorabili retragerii și să își justifice poziția, neîntrunirea majorității
nu reprezintă un motiv temeinic pentru admiterea cererii de retragere de către
instanță, ci numai o precondiție pentru ca asociatul să se adreseze instanţe.
Nu a fost considerată motiv temeinic de retragere susţinerea asociatului că
hotărârile adunării generale au fost luate împotriva interesului său, în condițiile în
care acesta nu a solicitat anularea acestor hotărâri prin formularea de acţiuni în
instanţă.
Abuzul de majoritate este comparabil cu abuzul de drept, fără însă a se
confunda, în sfera sa intrând fără dubiu toate deciziile luate în cadrul societății,
contrare interesului general, având ca unic scop favorizarea majorității în dauna
35
minorității, vătămând astfel asociații minoritari. În ipoteza abuzului de majoritate,
protejarea asociatului victimă a acestui abuz prin permiterea retragerii din societate
este posibilă și dezirabilă, oferindu-i acestuia posibilitatea de a părăsi societatea în
condiții echitabile, prin aceasta și societatea continuându-şi funcţionarea în condiții
mai bune, fără blocaje sau piedici, evitând astfel şi o posibilă dizolvare.
Până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de admitere a
cererii de retragere, asociatul care a formulat-o îşi păstrează această calitate, astfel
că drepturile sale societare aferente (dreptul de vot, dreptul la dividende etc.) sunt
menținute integral, nefiind afectate în vreun fel de promovarea acțiunii.
2.2.3 – EFECTELE RETRAGERII ASOCIAȚILOR
2.2.3.1– PIERDEREA CALITĂȚII DE ASOCIAT ȘI A DREPTURILOR CE
DERIVĂ DIN ACEASTĂ CALITATE
Începând cu momentul în care un asociat se retrage dintr-o societate
comercială acesta renunță și totodată pierde calitatea deținută, respectiv cea de
asociat, această situație având ca efect pierderea drepturilor patrimoniale și
nepatrimoniale aferente calității juridice. Astfel acesta din clipa retragerii pierde
dreptul de veto deținut în societate, își pierde dreptul de imixiune în funcționarea
adunării generale asociaților și implicit dreptul la formare cu privire la viața
societății comerciale. Ca urmare a momentului în care are loc retragerea se pierd
toate drepturile aferente calității de asociat.
În situația în care retragerea dintr-o societate comercială se realizează în
conformitate cu prevederile în art. 226 alin. (1) lit. a), asociatul își pierde calitatea
juridică din clipa exprimări intenției părăsirii societății și respectiv a formulării și
înaintării cererii de retragere, acțiune motivată în conformitate cu prevederile
legislative prevăzute în art. 226 alin. (1) lit. b) aceasta producând efecte din
momentul adoptării hotărârii AGA care prevede retragerea. În situația invocării art.
226 alin. (1) lit. c) în vederea motivării retragerii, retragerea produce efecte din
clipa pronunțării hotărârii judecătorești și rămâne din acesteia definitivă și
revocabilă fiind opozabilă terților din clipa înregistrării acestei hotărâri
judecătorești în Oficiul Național A Registrului Comerț.
Dacă asociatul şi-a manifestat intenția de retragere, formulând în acest sens
o
cerere de retragere care a fost acceptată de ceilalți asociați, însă ulterior actul
constitutiv nu a fost modificat și nu au fost efectuate mențiunile corespunzătoare la
registrul comerțului, retragerea nu a operat și acesta nu și-a pierdut calitatea de
asociat, fiind astfel admisibilă o cerere de excludere a asociatului din societate.
36
Odată cu pierderea calității de asociat, se pierde şi calitatea de titular al
părților sociale.
Dacă retragerea are loc în mod convențional, cu acordul asociaților, prin
hotărârea adunării generale a asociaților se stabileşte regimul juridic ale părților
sociale deținute de fostul asociat, precum și noua structură a participării asociaților
rămași în societate.
Dacă retragerea se face prin intermediul instanţei de judecată, aceasta va
trebui să dispună și cu privire la structura participării celorlalți asociați la capitalul
social. Deoarece prevederile legale nu sunt lămuritoare în această privință, s-a
opinat în doctrină că instanţa de judecată va trebui să aibă în vedere voința
asociaților rămași, părțile sociale fiind redistribuite conform înţelegerii acestora,
iar în lipsa acordului asociaților, părțile sociale deținute de asociatul retras vor fi
redistribuite asociatilor rămași proporțional cu cota deținută înainte de retragere.
19
Însă operațiunea de redistribuire nu are fundament legal, obligatia de a achita
drepturile asociatului retras revine societății și nu celorlalți asociați care au rămas,
iar pentru a se putea proceda la redistribuire ar fi necesar consimţământul fiecărui
asociat rămas de a dobândi noi părți sociale şi de a-şi mări cota de participare la
profit și pierderi, cu consecința creșterii drepturilor, dar şi a obligațiilor, astfel că
soluția valabilă în toate cazurile şi care nu depinde de poziția asociaților rămași
este reducerea numărului de părți sociale.
Ca urmare a retragerii, părțile sociale deținute de asociatului retras nu pot fi
păstrate de societate, în trezorerie, ca titluri proprii ale acesteia şi nici nu sunt
dobândite de ceilalți asociați sau de către terți.
Asociații rămași în societate nu pot fi obligați, nici chiar de către instanţa de
judecată, să dobândească părțile sociale ale asociatului care vrea să se retragă.
Asociaţii rămași în societate pot decide completarea capitalului social până
la valoarea iniţială, care se efectuează prin încorporarea altor elemente de
capitaluri proprii reprezentând active nete în exces, sau majorarea lui la valoarea
iniţială prin aducerea de noi aporturi sau prin conversia unor creanţe asupra
societăţii în părți sociale, dacă lipsesc activele nete în exces suficiente pentru a
putea achita drepturile asociatului retras care i se cuvin pentru părților sociale.
Dacă în urma retragerii asociatului şi a achitării de către societate a
drepturilor ce i se cuvin acestuia se diminuează valoarea activului net a
patrimoniului societății sub valoarea capitalului social, este necesar să se
procedeze la reîntregirea activului patrimonial până la limita capitalului social de
19
Ion Adam, Codruț Nicolae Savu, Legea societăților comerciale, Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck,
București, 2010, pag. 42
37
către asociaţii rămași sau se poate hotărî reducerea capitalului social la nivelul
activului¹, fără însă a se putea coborî sub capitalul minim prevăzut de lege.
2.2.3.2 – DREPTURILE CUVENITE ASOCIATULUI RETRAS
În situația retragerii unuia dintre asociați părțile sociale ale acestuia sunt
transpuse în dreptul de natură patrimonială, asociatul retras fiind îndreptățit să
beneficieze de compensare materială pentru părțile sociale deținute la care renunță.
Stabilirea acestor drepturi poate fi realizată către un expert sau de instanța de
judecată în ambele situații costurile fiind suportate de către societate. Situația
cooptării instanței de judecată în acest într-o asemenea situație realizându-se doar
în cazul în care asociații nu pot cădea la un comun acord cu privire la dreptul de
patrimoniale cuvenite asociatului retras.
Prin urmare, dacă asociații cad de acord cu privire la stabilirea acestor
drepturi pe cale convenţională, aceasta se poate face fie printr-o simplă înţelegere,
fie se apelează la serviciile unui expert care să evalueze activele societății și pe
baza acestei evaluări se stabilesc drepturile asociatului retras în raport de părțile
sociale pe care le-a deţinut. Nu este necesar ca expertul ales prin înţelegerea
părților să aibă și calitatea de expert judiciar, putând fi orice persoană acceptată de
acestea care să aibă cunoştinţe suficiente pentru a putea stabili valoarea corectă a
participației asociatului retras a cărei contravaloare urmează a fi plătită de
societate.
În cazul stabilirii pe cale amiabilă a drepturilor ce se cuvin asociatului retras,
acord care trebuie să se realizeze între acesta şi societate reprezentată prin
administrator (deoarece societatea este debitoarea acestor drepturi şi nu asociații
rămaşi), determinarea și achitarea lor se poate face fie în natură, prin transmiterea
unor bunuri aflate în patrimoniul societății, fie în bani. Spre deosebire de
excludere, în cazul căreia se interzice expres ca asociatul exclus să primească o
parte proporţională a patrimoniului social, având dreptul doar la o sumă de bani
echivalentă valorii acesteia, o astfel de interdicţie nu mai este prevăzută și în cazul
stabilirii drepturilor asociatului retras, astfel că soluția dobândirii unor bunuri din
patrimoniul societății este permisă.
Cu toate acestea, determinarea bunului din patrimoniul societăţii trebuie
făcută numai în momentul retragerii. S-a arătat că o clauză inserată în actul
constitutiv prin care să se stabilească că un anumit bun (aportul social sau alt bun)
va fi transmis unui anumit asociat în cazul retragerii sale este lovită de nulitate,
deoarece ar reprezenta o clauză de indisponibilizare a unui activ social, care este
proprietatea societăţii (și nu a asociatului care a adus aportul, care pierde acest
drept), care trebuie să poată exercita asupra acestuia toate drepturile ce decurg din
38
dreptul de proprietate, inclusiv dreptul de a-l înstrăina conform intereselor sale. În
opinia noastră, este posibilă inserarea unei clauze în statutul societății prin care
asociatul să primească la retragere, în contul drepturilor ce i se cuvin, un anumit
bun, însă numai dacă acesta se mai află în patrimoniul societății la data retragerii,
iar pe parcursul activității acesteia bunul nu poate fi indisponibilizat, societatea
putând dispune de bun în interesul ei, inclusiv să îl înstrăineze.
În cazul în care drepturile asociatului retras se stabilesc de către instanţa de
judecată, ele se calculează în raport de valoarea reală a activelor societății la data
retragerii, acesta având și dreptul la beneficiile calculate până la această dată. De
asemenea, la calculul sumei se va avea în vedere și participarea asociatului la
pierderile societății, fără ca societatea să fie nevoită să formuleze o cerere
reconvenţională în acest sens.
În ceea ce privește executarea obligației pe care o are față de asociatul retras,
societatea o va putea achita în bani dacă dispune de lichidități sau, pentru a le
obţine, poate contracta un împrumut sau poate vinde din activele pe care le deține.
Există și posibilitatea de a fi dat asociatului retras, cu acordul acestuia, un activ în
plată, însă o posibilă subevaluare a acestuia poate fi prejudiciabilă atât pentru
ceilalți asociați rămași, dar şi pentru creditorii sociali.
2.3 – RETRAGEREA ACȚIONARILOR DIN CADRUL SOCIETĂȚILOR
DE CAPITALURI
2.3.1– PROCEDURA RETRAGERII ACȚIONARILOR
Conform legislației în vigoare termenul de 30 de zile prevăzut în art. 134
alin. (2) din Lega societăților trebuie respectat în vederea exercitării dreptului de
retragere al unei asociat, termen ce se calculează începând din ziua publicării
hotărârii AGA în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, în toate situațiile legale care
prevăd retragerea. Motivele pot ține de schimbarea obiectului principal de
activitate al societății, mutarea sediului societății în străinătate sau schimbarea
formei societății.
Natura juridică a termenului de 30 de zile este controversată în doctrină,
susținându-se că este un termen de prescripţie cu o durată foarte scurtă, care derogă
de la termenul general de prescripţie¹ sau, dimpotrivă, că este un termen de
decădere, care nu poate fi întrerupt sau suspendat, nefiind posibilă nici repunerea
în termen, a cărui expirare duce la stingerea dreptului subiectiv, nu doar a dreptului
la acțiune.
Un alt criteriu procedural pe care trebuie să-l respecte asociatul retras pe
lângă respectarea termenului legal de 30 de zile este acela care presupune obligația
acestuia de a depune la sediul societății la care deține acțiuni sau părți sociale un
39
document sau declarație de retragere din societate la care se anexează documentele
justificative ale părților sociale sau acțiunilor deținute în cazul în care acesteia se
află în posesia asociatului retras în forma fizică sau materială, respectiv de
documentele care să ateste calitatea de acționar.
Într-o altă opinie, prin depunerea declarației de retragere de către acționar s-a
realizat acordul de voință dintre acesta și societate privind retragerea, deoarece
anterior, prin adoptarea hotărârii ce are ca obiect unul dintre cazurile de retragere,
voinţa societății fusese deja exprimată, dându-se astfel naştere dreptului
acționarului care nu a votat în favoarea hotărârii să se retragă.
Declaraţia de retragere trebuie să aibă un caracter simplu, concis și pur fără a
fi afectat de modalități precum sarcini reținute, condiții ale retragerii sau alte
termene decât cele, fiind inacceptabilă, de exemplu, o condiționare a acesteia din
partea societății de acceptarea de către acționarul retras a prețului acțiunilor sau
emisă de acționar sub condiția suspensivă a respingerii unei acțiuni în anulare
formulată de acesta împotriva hotărârii adunării generale.
Declaraţia de retragere va fi înregistrată de societate și va fi eliberată
acționarului o dovadă privind depunerea acesteia, de la data înregistrării dobândind
dată certă, astfel putându-se face dovada că termenul legal prevăzut de
reglementăriile legislative în vigoare au fost asumate și respectate de către
asociatul sau acționarul retras. În cazul în care declaraţia de retragere formulată de
acționar nu îndeplinește cerințele legale (nu a fost depusă în termenul legal sau nu
are anexate acțiunile care fac obiectul renunțării, deținute de asociatul retras
respectiv dovedirea deținerii certificatului de acționar, nu a fost respectată forma
scrisă), aceasta nu produce efectele specifice (retragerea din societate), iar
societatea este îndreptățită să nu recunoască exercițiul dreptului de retragere de
către acționar şi a dreptului de a obține de la societate contravaloarea acţiunilor
sale.
În cazul în care, deși acționarul a procedat potrivit dispoziţiilor legale
privind retragerea, dar societatea refuză să recunoască că a avut loc retragerea
acestuia, acționarul poate formula o acțiune prin care va solicita instanţei de
judecată să constate că s-a retras din societate, acțiune care are natura juridică a
unei acţiuni în constatare (deoarece retragerea s-a produs prin declaraţia de
retragere), pentru admiterea căreia instanța va verifica existența cazului de
retragere, dacă acționarul nu a votat în favoarea hotărârii de modificare a actului
constitutiv, precum și faptul că manifestarea de voinţă a acționarului în sensul
retragerii s-a făcut cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 134 alin. (2) şi (3)
din Legea societăților.
40
Declarația de retragere produce efecte irevocabile, deoarece ea nu mai poate
fi revocată (retrasă) de acționar decât dacă manifestarea de voință revocatorie
ajunge la societate în același timp cu cererea de retragere, în acest caz în lipsa unor
dispoziţii speciale în Legea societăților fiind aplicabile prevederile dreptului
comun, respectiv art. 1199 Codul Civil.
Retragerea acționarului nu trebuie aprobată de către adunarea generală,
nefiind nevoie ca după ce au fost formulate declarațiile de retragere să mai fie
convocată o altă adunare generală care să le aprobe, fiind suficientă pentru
exercitarea acestui drept adoptarea unei hotărâri care are ca obiect unul din cazurile
de retragere.
Chiar dacă ulterior adoptării hotărârii prin care s-a generat exercitarea
dreptului de retragere adunarea generală o retractează printr-o altă hotărâre de
revocare prin care se revine la situația inițială, retragerea nu mai poate fi anulată,
deoarece prin depunerea declarației de retragere de către acționar s-a realizat
acordul de voință dintre acționar și societate privind retragerea, născându-se şi
dreptul de creanță al acționarului retras față de societate cu privire la
contravaloarea acţiunilor sale.
2.3.2 – EFECTELE RETRAGERII ACȚIONARULUI
Din momentul părăsirii unei societăți comerciale, asociatul sau acționarul
retras dobândește calitatea de creditor al companiei pentru contravaloarea părților
sociale sau ale acțiunilor avute până în clipa retragerii în cazul societății context în
care aceasta este sau are obligația de le recumpăra, altminteri calitatea de acționari
al societății fiind considerată incompatibilă cu cea de creditori a societății. În
cadrul hotărârii AGA extraordinară în cadrul căreia au fost decise modificăriile
substanțiale ale societății este stabilită și oferta de răscumpărare prin care se
cuantifică valoarea acțiunilor, aceasta fiind implicită.
Transformarea cuantumului acțiunilor deținute în creanță deținută de către
acționarul sau asociatul retras față de societate devine individualizată din clipa
expirării termenului legal de 30 de zile prevăzut în art. 134 alin. (2) din Legea
societăților, moment din care această creanță este apreciată a fi certă și exigibilă,
fără a fi încă în acel moment considerată și lichidă întrucât lichiditatea creanței
fiind certificată și consemnată în raportul de evaluare, acest cuantum valoric având
și caracter generator de dobândă asemenea oricărei alte tipuri de creanțe, dobânda
fiind stabilită în funcție de cuantumul creanței și raportat la timp, al cărei rol este
nu numai de a reprezenta o despăgubire a fostului acționar pentru perioada în care
nu a putut folosi această sumă, dar și de factor de presiune asupra societății pentru
41
a nu prelungi evaluarea, deoarece orice întârziere generează creșterea cuantumului
dobânzii ce trebuie plătită de societate fostului acționar.
Sarcina stabilirii prețului pe care societatea trebuie să îl plătească fostului
acționar care s-a retras pentru acțiunile dobândite de la acesta îi revine unui expert
autorizat independent, care va stabili un cuantum rezultat în urma raportării
situației de fapt la legislația românească în vigoare din momentul evaluării
aplicându-se minim două metode de evaluare. Așadar, prețul nu poate fi stabilit
nici de societate, nici de acționari și nici pe baza acordului între societate,
acționarii rămași și cel retras, spre deosebire de retragerea asociaților din cadrul
societăților de persoane sau mixte, când stabilirea drepturilor cuvenite asociatului
retras se poate face și pe baza acordului părţilor.
În legislația din țara noastră, metodele de evaluare recunoscute în prezent
sunt cele acceptate de ANEVAR20, care a adoptat prin Decizia nr. 3/2017 (la fel ca
şi prin alte decizii anterioare) ca standarde de evaluare, în bloc, Standardele
Internaționale de Evaluare (IVS) ale Consiliului Standardelor Internaționale de
Evaluare. În ceea ce privește evaluarea acțiunilor unei societăți, relevant este
standardul de evaluare IVS 250 (Instrumente Financiare), potrivit căruia există trei
abordări de evaluare principale: abordarea prin piață (pornind de la premisa că cea
mai bună indicație privind valoarea de piață a unui instrument identic este un preț
obținut de pe o platformă bursieră recunoscută la sau aproape de momentul sau
data evaluării, iar în cazul în care nu au existat tranzacții recente și relevante,
cotațiile sau ofertele de preț pot fi, de asemenea, relevante), abordarea prin venit
(pornind de la premisa că valoarea unui instrument financiar poate fi determinată
prin utilizarea metodei fluxului de numerar actualizat) şi abordarea prin cost
(evaluarea instrumentelor financiare se realizează prin utilizarea metodei
reproducerii, care oferă o indicație privind valoarea curentă a unui instrument sau
unui portofoliu prin reproducerea sau copierea riscului şi a fluxurilor de numerar
într-o alternativă ipotetică sau sintetică, care se bazează pe o combinație de valori
mobiliare şi/sau instrumente derivate simple, pentru a estima costul pentru
compensarea poziției la data evaluării).
Dreptul de creanță al fostului acționar față de societate este supus
prescripţiei extinctive, în termen de 3 ani de la data nașterii sale.
După cumpărarea acţiunilor de la acționarul retras, societatea are
posibilitatea de a le păstra ca acțiuni proprii (de trezorerie) sau le poate anula, cu
reducerea corespunzătoare a capitalului social, decizia în acest sens fiind luată prin
20
Potrivit art. 5 alin. (1), lit. c) din O.G. nr. 24/2011, privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, “ uniunea
are următoarele atribuții: c) adoptă standardele de evaluare obligatorii pentru desfășurarea activității de evaluare”.
42
hotărârea adunării generale a acționarilor în care se aprobă una din situațiile
enumerate de art. 134 alin. (1) din Legea societăţilor.
Dacă în general societatea poate dobândi propriile acțiuni cu respectarea
cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de art. 1031 alin. (1) din Legea
societăților, în cazul acțiunilor obţinute ca urmare a retragerii unui acționar este
aplicabilă doar restricția prevăzută de lit. d), respectiv ca plata acţiunilor astfel
dobândite să se facă doar prin utilizarea profitului de distribuit sau prin utilizarea
rezervelor societății constituite disponibile regăsite în bilanțul anului anterior
aprobat singură excepție fiind reprezentată de rezervele legale constituite de
societate, fiind așadar necesar ca societatea să dispună de active societare nete în
exces, în scopul protecției contabile a creditorilor sociali. Celelalte restricții
prevăzute de art. 103 alin. (1) lit. a)-c) din Legea societăților nu sunt aplicabile,
nefiind necesară autorizarea adunării generale cu privire la dobândire, pragul de
10% din capitalul social subscris pe care nu îl poate depăşi valoarea nominală a
acţiunilor proprii care au fost dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în
portofoliul său, ori condiția ca acțiunile să fie integral liberate.
În schimb, în cazul în care acțiunile dobândite de societate de la acționarii
retrași sunt anulate, iar capitalul social este redus în mod corespunzător, restricțiile
prevăzute de art. 103 alin. (1) din Legea societăților nu mai sunt aplicabile,
impunerea lor fiind justificată doar în ipoteza în care societatea păstrează acțiunile
dobândite de la asociatul retras. Cu toate acestea, în mod indirect, principiul
solvabilităţii societăţii, reglementat prin restricția de la lit. d) este aplicabil sub o
altă formă, în cadrul procedurii reglementate de art. 208 alin. (4) din Legea
societăților, prin care se verifică dacă societatea poate acoperi creanțele creditorilor
sociali.
2.4 – IMPLICAȚIILE FISCALE PRIVIND RETRAGEREA SAU
EXCLUDEREA UNOR ACȚIONARI SAU ASOCIAȚI
Cadrul legal prin care s-au reglementat implicațiile fiscale ale retragerii ori
excluderii unui acționari sau asociat dintr-o societate comercială este reprezentată
de Legea nr. 227/2015, care reglementează Codul Fiscal.
În cadrul acestui act normativ sunt delimitate două implicații fiscale de
amploare generate de astfel de situații:
 implicațiile retragerii unor asociați sau administratori refractate asupra
impozitului pe profit:
 fiind prevăzută situația diminuării capitalului social subscris și vărsat
ori al diminuării patrimoniului, context în care aceea cotă parte
aferentă rezervei legale corespunzătoare diminuării și anterior
43
retragerii asociatului sau acționarului din societate aceasta a fost
dedusă, acestei elemente vor fi considerate elemente similare
veniturilor;
 exemple de elemente similare veniturilor sunt câștigurile legate de
vânzarea sau anularea titlurilor de participare proprii
dobândite/răscumpărate;
 nu sunt considerate elemente similare cheltuielilor, acele pierderi care
a rezultat din anularea titlurilor de participare proprii cu precădere
diferența valorii de răscumpărare suportate de societate pentru titlurile
de participare proprii anulate și valoarea lor nominală;
 venitul impozabil obținut din lichidarea unei persoane juridice de
către acționari/asociați persoane fizice sau din reducerea capitalului
social, potrivit legii, care nu reprezintă distribuții în bani sau în natură
ca urmare a restituirii cotei-părți din aporturi se impun cu o cotă de
10%, impozitul fiind final; obligația calculării, reținerii și plății
impozitului revine persoanei juridice; impozitul calculat și reținut la
sursă în cazul lichidării persoanei juridice seplătește până la data
situației financiare finale la oficiul registrului comerțului, întocmită de
lichidatori, respectiv până la data de 25 a lunii următoare celei în care
a fost distribuit venitul reprezentând reducerea capitalului social.
 implicații atrase de cesiunea părților sociale:
 dacă cedentul (cel care transferă dreptul de proprietate asupra părților
sociale / acțiunilor către cesionar) realizează un câștig, din perspectivă
fiscală acesta va fi încadrat ca venituri din investiții;
 conform art. 91, lit.c), veniturile din investiții cuprind și câștigurile
din transferul titlurilor de valoare și orice alte operațiuni cu
instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate;
 în cazul operațiunilor reglementate potrivit legii pentru
excluderea/retragerea persoanelor fizice asociați/acționari,
câștigul/pierderea se determină ca diferența între valoarea
reprezentând drepturile cuvenite asociatului/acționarului cu luarea în
calcul a datoriilor societății și valoare fiscală a titlurilor de valoare
transferate;
 determinarea câștigului/pierderii din transferul titlurilor de valoare,
altele decât instrumentele financiare derivate.
44
2.5 – IMPLICAȚIILE CONTABILE PRIVIND RETRAGEREA SAU
EXCLUDEREA UNOR ACȚIONARI SAU ASOCIAȚI
În cadrul Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 897/2015 este
prevăzută delimitarea anumitor considerente relevante cu privire la evidențele
contabile realizate în contextul retragerii sau excluderii unui asociat sau acționari
dintr-o societate:
 sunt evidențiate ca active și capitaluri proprii toate plusurile de valoare
obținute din evaluarea activelor la momentul retragerii unui asociat sau
acționari, iar în contextul determinării sumelor cuvenite asociatului retras
fără ca acesteia să fie înregistrate în contabilitate.
 similar se procedează și în cazul rezultatelor cu minus obținute în urma
evaluării.
Totodată, în reglementările aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 se formulează
de asemenea prevederi specifice acestor tipuri de operațiuni, cu relevanță în sfera
practicilor contabile:
 în contabilitate se înregistrează acele operațiuni care implică diminuarea
capitalului și acestea sunt:
 diminuarea acțiunilor sau părților sociale ale societății,
 scăderea valorii nominale ale acțiunilor unei societăți ca rezultat al
retragerii asociatului sau acționarului,
 răscumpărarea acțiunilor,
 recuperarea acelor pierderi înregistrate în contabilitate în anii anteriori
sau oricare alte operațiuni prevăzută de lege;
 acele acțiuni răscumpărate care în conformitate cu prevederile legale sunt
cuprinse în bilanțul anual al societății ca o corecție a capitalului propriu al
societății;
 acele câștiguri sau pierderi congruente emiterii, vânzării, răscumpărării,
cedării cu titlu gratuit ori anulării instrumentelor de capitaluri proprii
deținută de către societate nu se vor regăsi în contul de profit și pierdere,
acestea fiind transbordate în elemente de capitaluri proprii, fiind identificate
în mod individual în bilanțul anual al societății și în cazul modificărilor
survenite asupra capitalului propriu al acesteia:
 câștigurile sunt reflectate în contul 141 „Câștiguri legate de vânzarea
sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii”;
45
 pierderile sunt reflectate în contul 149 „Pierderi legate de emiterea,
răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii”;
 nu reprezintă câștiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea,
vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de
capitaluri proprii ale entității diferențele de curs valutar dintre
momentul subscrierii acțiunilor și momentul vărsării contravalorii
acestora, acestea fiind recunoscute la venituri sau cheltuieli financiare;
 cheltuielile legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii sunt
reflectate direct în capitalurile proprii (cont 149 „Pierderi legate de
emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau
anularea instrumentelor de capitaluri proprii”) atunci când nu sunt
îndeplinite condițiile pentru recunoașterea lor ca imobilizări
necorporale (cont 201 „Cheltuieli de constituire”);
 soldul debitor al contului 149 „Pierderi legate de emiterea,
răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii” poate fi acoperit din rezultatul
reportat și alte elemente ale capitalurilor proprii, potrivit hotărârii
adunării generale a acționarilor sau asociaților;
 sunt considerate câștiguri înregistrate din instrumentele de capitaluri proprii
acesteia fiind stabilite ca urmarea realizării diferenței dintre prețul lor de
vânzare și valoarea lor de răscumpărare, mai exact ca diferența dintre
valoarea lor nominală și valoarea lor de răscumpărare;
 înregistrarea pierderilor legale aferente instrumentelor de capitaluri proprii
se realizează prin scăderea prețului de vânzare din valoarea de răscumpărare
a instrumentelor de capitaluri proprii, mai exact din diferența dintre valoarea
de răscumpărare a instrumentelor anulate și valoarea lor nominală;
 în cuprinsul documentelor aferente, respectiv a notelor explicative întocmite
în momentul retragerii unui asociat sau acționar dintr-o societate se regăsesc
în mod obligatoriu toate datele și informațile necesare care fac referire la
acele operațiuni care au avut repercusiuni asupra instrumentelor de capitaluri
proprii ale societății.
46
CAPITOLUL III. – IMPLICAȚIILE CONTABILE,
JURIDICE ȘI FISCALE ATRASE DE RETRAGEREA
SAU EXCLUDEREA UNOR ACȚIONARI SAU
ASOCIAȚI - STUDIU DE CAZ LA S.C. TRYK S.R.L.
4.1 – PREZENTAREA ENTITĂȚII
Societatea TRYK S.R.L. a fost înfiinţată în anul 2005, de către 3 fraţi
Kerestély din localitatea Ghelinţa, de unde provine şi numele Try (K). Ca urmare a
evoluţiei lente a societăţii, în prezent doar doi din cei trei asociaţi mai deţin părţi
sociale. Obiectul de activitate al societăţii este demontarea (dezasamblarea)
mașinilor și echipamentelor scoase din uz pentru recuperea materialelor (cod
CAEN 3831) și presupune gestionarea unui parc auto de dezmembrări, fiind cel
mai mare operator economic din acest domeniu în judeţul Covasna.
O ascensiune financiară semnificativă a fost reprezentată de lansarea
programului guvernamental Rabla, la care a aderat și compania, în calitate de
centru de colectare a autoturismelor casate.
Societatea este condusă de ambii asociaţi, care au şi calitatea de
administratori, iar obiectivul pe termen scurt este acela de a extinde activitatea
societăţii, prin înfiinţarea unui Service auto performant şi orientarea activităţii de
dezmembrări şi spre segmentul destinat autocamioanelor.
Contabilitatea societăţii este asigurată, la nivel primar, de două contabile,
situaţiile şi raportările efectuându-se cu sprijinul unui expert contabil.
Societatea nu are filiale, nu aparţine vreunui holding şi este înregistrată în
Registrul Comerţului Covasna cu numărul J14/132/2005. Societatea dispune de 13
angajaţi, iar acţiunile societăţii sunt distribuite astfel:
 66,66 % - Kerestély Zoltan
 33,33 % - Kerestély Janos
Produsele societăţii vând în funcţie de solicitările beneficiarului, fie la sediul
parcului de dezmembrări, fie prin livrare cu intermediul curieratului.
În activitatea societăţii nu se identifică o flexibilitate remarcabilă în raport cu
stocurile relativ constante din ultimii ani, având însă capabilitatea de a se adapta la
situația pieței, în vederea satisfacerii corespunzătoare a cererii de pe piață.
Organigrama entității
Asemenea majorității societăților comerciale și în cazul TRYK S.R.L.,
întrucât organigrama unei societăți comerciale este reprezentarea grafică în detaliu
modului de funcționare al entității economice, care se bazează pe resursele de care
dispune societatea și pe relațiile de subordonare dintre diferitele entități din care se
compune.
Organigrama societății TRYK S.R.L. reflectă într-un mod transparent și
corect structura și tipul societății, aceasta fiind de tipul organigramei verticale,
denumită și organigramă ierarhică.
47
În cadrul acestei organigrame, de tip piramidal, persoana din fruntea
piramidei (asociatul care deține pachetul majoritar de părți sociale) deține cel mai
înalt nivel de autoritate, iar subordonații sunt divizați în departamente.
Cea mai mare pondere a funcțiilor ocupate o reprezintă categoria
muncitorilor necalificați, angajați în cadrul parcului de dezmembrări. Pe lângă
aceștia, există două persoane angajate în cadrul barului deținut de societate, un
conducător auto și două persoane angajate ca personal administrativ, pe postul de
contabil.
Toți angajații se subordonează în mod direct administratorului societății,
nefiind cuprinse în organigramă alte posturi de conducere.
Documente contabile utilizate și sistemul informațional
În ceea ce priveşte sistemul informaţional al societăţii TRYK S.R.L, acesta
este compus din utilizarea unor sisteme informatice, canale de comunicare mobile
şi canale virtuale, utilizarea laolaltă a acestor mijloace asigurând un flux de date
optim adoptării deciziilor strategice ale societăţii. Exemplificativ în acest sens îl
reprezintă decizia recentă de a orienta activitatea societăţii şi spre dezmembrarea
de autocamioane, decizia fiind fundamentată de analizarea datelor captate din
mediul publicului-ţintă şi al mediului concurenţial.
Ca urmare a identificării nevoii clienţilor de a avea un furnizor de piese de
autocamioane provenite din dezmembrări, care sunt căutate datorită preţului de
vânzare, mult mai scăzut în comparaţie cu piesele noi şi a unui furnizor de
autocamioane destinate dezmembrării s-a luat decizia efectuării unui calcul
estimativ de rentabilitate, în urma căruia s-a adoptat decizia extinderii activităţii și
spre acest segment.
3.2 - MONOGRAFIA CONTABILĂ
3.2.1 - MODEL DE DOCUMENT DE DECIZIE
Adoptarea unei hotărâri AGA (Adunarea Generală a Acționarilor) este
singură variantă prin care poate modifica structura societății.
Potrivit art. 192 din Legea 31/1990 privind societățile:
 “(1) Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea
absolută a asociaților și a părților sociale, în afară de cazul când în
actul constitutiv se prevede altfel.
 (2) Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv
este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea
sau actul constitutiv prevede altfel.”
În cele ce urmează, am prezentat un model de hotărâre, în care asociatul
Kerestély János este împuternicit, să îndeplinească toate formalitățile aferente
excluderii asociatului Kerestély Zoltán. În urma Adunarea Generală, excluderea a
fost acceptată de ambele asociați cu două voturi.
48
49
3.2.2 – RĂSCUMPĂRAREA PĂRȚILOR SOCIALE
Societatea TRYK SRL cumpără 14 părți sociale, care au o valoare nominală
de 10 lei/p.s., la un preț de răscumpărare de 15 lei/p.s.. În contabilitatea socității se
înregistrează următoare operațiuni:
 Răscumpărarea părților sociale proprii cu 15 lei/p.s., valoarea
nominală fiind de 10 lei/p.s:
1091 ”Acțiuni proprii ” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 210 lei
deținute pe termen scurt”
 Părțile sociale sunt distribuite angajaților la un preț de 14 lei/p.s.:
% = 1091 ”Acțiuni proprii ” 210 lei
5121 “Conturi la bănci în lei” deținute pe termen scurt” 196 lei
1498 “Pierderi legate de instrumentelor 14 lei
de cap. proprii”
 Părțile sociale sunt vândute terților la prețul de 17 lei/p.s.:
5121 “Conturi la bănci în lei”= % 238 lei
1091 ”Acțiuni proprii ” 210 lei
1411 ”Câștiuguri legate de 28 lei
vânzarea instrumentelor de
capitaluri proprii”
 Părțile sociale răscumpărate sunt anulate:
1012 “Capital subscris vărsat” deținute pe termen scurt” 140 lei
1498 “Pierderi legate de instrumentelor 70 lei
de cap. proprii”
3.2.3 – RETRAGEREA ASOCIATULUI CU ANULAREA PĂRȚILOR
SOCIALE DEȚINUTE – cazul în care valoarea activelor și a datoriilor
rezultate coincid în constatările evaluatorul autorizat comparativ cu
evidențele contabile
TRYK SRL, societate cu răspundere limitată are doi asociați persoane fizice
care au participat la capitalul social în cote de: asociatul K.J. 33,33% și asociatul
K.Z. 66,66%. Asociatul K.Z. decide să se retragă din societate, de comun acord cu
celălalt asociat. În contractul de partaj este stabilit că asociatului K.Z. să i se
restituie cota parte îi revine din activul net, urmând ca părțile sociale ale acestuia
să fie anulate.
Subsecvent demersurilor de inventariere și consemnare în evindențele contabile
ale rezultatelor acestora, aprecierea expertului evaluator autorizat constată că
valoarea activelor și cea a datoriilor rezultate în urma operațiunii de retragere sunt
identice cu cele regăsite în evidențele contabile ale entității.
50
 Structura patrimoniului la data retragerii asociatului K.Z.
Element patrimonial Valoare (lei)
1. Total active imobilizate 770.330
2. Total active circulante 1.101.889
3. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de 689.677
până la un an
4. Active circulante nete/Datorii curente nete 461.273
5. Total active minus datorii curente 1.231.603
6. Capitaluri proprii 1.231.603
7. Capital subscris, din care: 210
8. Capital subscris vărsat (ct.1012) 210
21 părți sociale x 10 lei/parte socială
9. Rezerve (ct.1061 + 1068) 16.732
(42+16.690)
10 Profitul sau pierderea reportat(ă) 1.014.786
. (ct.1171) Sold C
11 Total capitaluri proprii 1.231.603
.
12 Total capitaluri 1.231.603
.
 Partajare activului net:
Activ net Sumele cuvenite asociatului K.Z. (lei),
Total (lei)
(capitaluri proprii) aferente cotei de 66,66%
Capital social
210 210 x 66,66% = 139,99
subscris vărsat
Rezerve legale 42 42 x 66,66% = 28,00
Alte rezerve 16.690 16.690 x 66,66% = 11.125,55
Rezultatul reportat 1.014.786 1.014.786 x 66,66% = 676.456,35
TOTAL 1.031.728 687.749,89
Monografia contabilă aferentă retragerii asociatului K.Z.:
 Înregistrarea retragerii asociatului și în consecință diminuarea a
activului net cuvenite a se restitui asociatului K.Z.:
% = 456 “ Decontări cu 687.749,89
1012 “Capital subscris vărsat” acționarii privind 139,99
1061 “Rezerve legale” capitalul” asociatul K.Z. 28,00
1068 “Alte rezerve” 11.125,55
1171 “Rezultatul reportat” 676.456,35
 Consemnarea impozitului pe venitul din investiții (reținut la sursă)
datorat conform reglementărilor aplicabile:
456 “Decontări cu = 446 “ Alte impozite, taxe și 68.760,99
51
acționarii privind vărsăminte asimilate”
capitalul” asociatul K.Z.
Aportul asociatului retras K.Z. = 210 x 66,66% = 139,99 lei
Veniturile obținute de asociatul retras K.Z. = 687.749,89 – 139,99 = 687.609,90
Impozitul pe venitul din investițiile asociatului K.Z.=687.609,90x10%=68.760,99
 Plata impozitului pe venitul din investiții reținut la sursă:
446 “ Alte impozite, taxe și = 5121 “Conturi la bănci în lei” 68.760,99
vărsăminte asimilate”
 Achitarea prin virament bancar a sumelor nete cuvenite asociatului
retras K.Z.:
456 “Decontări cu = 5121 “Conturi la bănci în lei” 618.988,90
acționarii privind
SOCIALE DEȚINUTE – cazul în care valoarea activelor și a datoriilor
rezultate diferă între constatările evaluatorul autorizat față de evidențele
contabile
celălalt asociat. În contractul de partaj este stabilit ca asociatului K.Z. să i se
restituie cota parte care îi revine din activul net, urmând ca părțile sociale ale
acestuia să fie anulate.
Adunarea generală a asociaților decide ca restituirea sumelor cuvenite
asociatului retras K.Z. să fie realizată prin reducerea elementelor de capital propriu
cu cota-parte din activul net contabil, diferența generată din evaluare urmând a se
imputea asupra altor rezerve. Subsecvent demersurilor de inventariere și
consemnare în evidențele contabile ale rezultatelor acestora, expertul evaluator
autorizat constată că valoarea activelor și cea a datoriilor rezultate în urma
operațiunii de retragere diferă cu cele regăsite în evidențele contabile ale entității.
Mai exact, valoarea unei clădiri este identificată a fi cu 17.500 lei mai mare decât
cea din evidențele scriptice ale entității.
până la un an
52
9. Rezerve (ct.1061 + 1068) 16.732
(42+16.690)
. (ct.1171) Sold C
.
.
 Determinarea cotei-părți din activul net contabil (ANC) al entității
rezultat în urma demersurilor de evaluare:
ANC inițial = 1.231.603 (Capitalurile proprii)
Plusurile de valoare aferente imobilizărilor corporale = 17.500 lei
ANC rezultat post-evaluare = 1.231.603 + 17.500 = 1.249.103 lei
Cota-parte a ANC cuvenită asociatului K.Z.=1.249.103 x 66,66% = 832.652,06
Total (lei)
Capital social
210 210 x 66,66% = 139,99
subscris vărsat
Rezerve legale 42 42 x 66,66% = 28,00
Alte rezerve 16.690 + 17.500 34.190 x 66,66% = 22.791,05
TOTAL 1.049.228 699.415,39
 Înregistrarea retragerii asociatului și în consecință a activului net
cuvenite a se restitui asociatului K.Z.:
% = 456 “ Decontări cu 699.415,39
1012 “Capital subscris vărsat” acționarii privind ” 139,99
1061 “Rezerve legale” capitalul” asociatul K.Z. 28,00
1068 “Alte rezerve” 22.791,05
53
Veniturile obținute de asociatul retras K.Z. = 699.415,39– 139,99 = 699.275,40
Impozitul pe venitul din investițiile asociatului K.Z.= 699.275,40x10%=69.927,54
retras K.Z.:
acționarii privind
3.2.5 – RETRAGEREA ASOCIATULUI CU CESIUNEA PĂRȚILOR
SOCIALE DEȚINUTE CĂTRE ASOCIAȚII EXISTENȚI– cazul în care
valoarea activelor și a datoriilor rezultate coincid în constatările evaluatorul
autorizat comparartiv cu evidențele contabile
asociatul K.J.. În contractul de partaj este stabilit ca asociatului K.Z. să i se
restituie cota-parte care îi revine din activul net, urmând ca părțile sociale ale
acestuia să fie cesionate asociatului K.J., care devine asociat unic.
Subsecvent demersurilor de inventariere și consemnare în evidențele
contabile ale rezultatelor acestora, aprecierea expertului evaluator autorizat
constată că valoarea activelor și cea a datoriilor rezultate în urma operațiunii de
retragere sunt identice cu cele regăsite în evidențele contabile ale entității.
până la un an
54
9. Rezerve (ct.1061 + 1068) 16.732
(42+16.690)
. (ct.1171) Sold C
.
.
Total (lei)
Capital social
210
subscris vărsat
Rezerve legale 42 42 x 66,66% = 28,00
Alte rezerve 16.690 16.690 x 66,66% = 11.125,55
TOTAL 1.031.728 687.609,90
% = 456 “ Decontări cu 687.609,90
1061 “Rezerve legale” acționarii privind ” 28,00
1068 “Alte rezerve” capitalul” asociatul K.Z. 11.125,55
Veniturile obținute de asociatul retras K.Z. = 687.609,90
Impozitul pe venitul din investițiile asociatului K.Z.= 687.609,90x10%=68.760,99
retras K.Z.:
acționarii privind
55
 Depunerea de către asociatul unic K.J. a contravalorii capitalului
cesionat de asociat K.Z.:
5121 “Conturi la bănci în lei” = 456 “Decontări cu 139,99
acționarii privind
Capital cesionat de asociatul K.Z. către asociatul K.J. = 210 x 66,66%=139,99 lei
 Achitarea asociatului K.Z. a contravalorii capitalului cesionat
asociatului K.J.:
456 “Decontări cu = 5121 “Conturi la bănci în lei” 139,99
acționarii privind
SOCIALE DEȚINUTE– cazul în care valoarea activelor și a datoriilor
rezultate coincid în constatările evaluatorul autorizat comparartiv cu
evidențele contabile, cazul societăților plătitoare de impozit pe profit
TRYK SRL, societate cu răspundere limitată, plătitoare de impozit pe
profit, are doi asociați persoane fizice care au participat la capitalul social în cote
de: asociatul K.J. 33,33% și asociatul K.Z. 66,66%. Asociatul K.Z. decide să se
retragă din societate, de comun acord cu asociatul K.J.. În contractul de partaj este
stabilit ca asociatului K.Z. să i se restituie cota parte care îi revine din activul net,
urmând ca părțile sociale ale acestuia să fie anulate.
 Structura patrimoniului la data retragerii asociatului K.Z., alături de
faptul că rezerva legată a fost dedusă din impozitul pe profit
până la un an
56
9. Rezerve (ct.1061 + 1068) 16.732
(42+16.690)
. (ct.1171) Sold C
.
.
Total (lei)
Capital social
210 210 x 66,66% = 139,99
subscris vărsat
Rezerve legale 42 42 x 66,66% = 28,00
Alte rezerve 16.690 16.690 x 66,66% = 11.125,55
TOTAL 1.031.728 687.749,89
% = 456 “ Decontări cu 687.609,90
1061 “Rezerve legale” acționarii privind ” 28,00
1068 “Alte rezerve” capitalul” asociatul K.Z. 11.125,55
Diminuarea rezervei legale se efectuază cu 28,00 lei
Rezervele legale se constituie pe seama profitului brut, fiind deduse la calcului
impozitului pe profit al entității
Impozitul pe profit aferent diminuării rezervei legale: 28,00 x 16% = 4,48 lei
 Impozitarea diminuării rezervei legale, care a fost dedusă anterior la
calcului impozitului pe profit:
456 “Decontări cu = 4411 “Impozitul pe profit” 4,48
acționarii privind
 Plata impozitului pe profit aferent diminuării rezervei legale:
4411 “Impozitul pe profit” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 4,48
Veniturile obținute de asociatul retras K.Z. = 139,99 - 28,00- 4,48 = 107,51 lei
Impozitul pe venitul din investițiile asociatului K.Z. = 107,51 x 10% = 10,75 lei
57
456 “Decontări cu = 446 “ Alte impozite, taxe și 10,75
446 “ Alte impozite, taxe și = 5121 “Conturi la bănci în lei” 10,75
retras K.Z.:
acționarii privind
3.2.7 – RETRAGEREA ACȚIONARILOR, RĂSCUMPĂRAREA
ACȚIUNILOR DEȚINUTE DE CĂTRE ACEȘTIA ȘI ANULAREA
ACESTORA
TRYK SRL, societate cu răspundere limitată, plătitoare de impozit pe
profit, are doi asociați persoane fizice care au participat la capitalul social în cote
de: asociatul K.J. 33,33% și asociatul K.Z. 66,66%. Asociatul K.Z. decide să se
retragă din societate, întrucât nu a votat în favoarea hotărârii AGA privind
schimbarea obiectului principal de activitate al entității, solicitând răscumpărarea
părților sociale din proprietatea acestuia, de către societate.
a) prețul plătit pentru o parte socială este stabilit la 20 lei de către un
evaluator autorizat, iar AGA decide ca pierderea atrasă de anularea
părților sociale să se suporte prin anularea altor rezerve sau prin anularea
rezultatului reportat.
b) prețul plătit pentru o parte socială este stabilit la 10 leu de către un
evaluator autorizat.
 Structura patrimoniului la data retragerii asociatului K.Z., alături de
faptul că părților sociale răscumărate vor fi anulate de către entitate
58
până la un an
9. Rezerve (ct.1061 + 1068) 16.732
(42+16.690)
. (ct.1171) Sold C
.
.
Cazul a - monografia contabilă aferentă retragerii asociatului K.Z.:
 Răscumpărarea de către entitate a părților sociale de la asociatul K.Z:
Numărul de părți sociale deținute de asociatul K.Z. =21x66,66%=14 părți sociale
Preț plătit = 14 p.s. x 20 lei/p.s. = 280 lei
 Anularea părților sociale răscumpărate de către entitate:
1012 “Capital subscris vărsat” deținute pe termen scurt” 139,99 lei
1498 “Alte pierderi legate de instr. 140,01 lei
de cap. proprii”
 Acoperirea pierderii generate de anularea părților sociale
răscumpărate de la asociatul retras, pe destinațiile stabilite de AGA:
 Prin anularea altor rezerve
1068 “Alte rezerve” = 1498 ”Alte pierderi legate 140,01 lei
de instr. de cap. proprii”
 Prin anularea rezultatului reportat
1171 “Rezultatul reportat” = 1498 ”Alte pierderi legate 140,01 lei
de instr. de cap. proprii”
Cazul b - monografia contabilă aferentă retragerii asociatului K.Z.:
 Răscumpărarea de către entitate a părților sociale de la asociatul
K.Z.:
59
Numărul de părți sociale deținute de asociatul K.Z. =21x66,66%=14 părți sociale
Preț plătit = 14 p.s. x 10 lei/p.s. = 140 lei
 Anularea părților sociale răscumpărate de către entitate:
1012 “Capital subscris vărsat” = % 210 lei
1091 ”Acțiuni proprii ” 140 lei
1412 “Câștiguri legate de 70 lei
anularea instrumentelor de
capitaluri proprii
CONCLUZII
În concluzie, prin studierea temei “Implicațiile contabile, juridice și fiscale
atrase de retragerea sau excluderea unor acționari sau asociați” am aflat multe
informații utile și aplicabile în domeniul contabilității. Mi-am întărit cunoștințele
pe care le aveam și am conștientizat cazurile care conduce la retragerea sau
excluderea unor asociat sau acționar dintr-o societate comercială.
Documentarea pentru partea teoretică, din diverse surse bibliografice m-a
ajutat să obțin o perspectivă, că apare conflicte între asociați în viața unui societate
care se reflectă negativ în funcționarea societății. Concordia dintre asociați ar
trebui să fie motorul activității sociale, care să o dezvolte economic. Însă aceasta
este o situație ideală, realitatea demonstrând contrariul.Discordia dintre asociați se
ivește atunci când societatea începe să acționeze în viața economică, atunci când
aceștia sunt puși în postura de a se implică în viața socială și de a lua decizii cu
impact asupra patrimoniului, bonității și reputației societății. În acest context,
fiecare asociat își va exprima interesele personale în cadrul societății, interese care
pot să nu fie convergente și astfel apar conflictele între asociați.
Excluderea este în cele mai multe cazuri o sancţiune pentru un asociat care
nu îşi îndeplineşte anumite obligaţii sau cauzează anumite prejudicii societăţii.
Retragerea dintr-o societate reprezintă operațiunea juridică ce are ca rezultat
final pierderea, renunțarea la calitate de asociat al unei societăți. În mod distinctiv
în față de situația excluderii asociatului în care procedura este declanșată de către
celalalți asociați sau de către societate și doar în anumite cazuri strict legiferate de
legea societățiilor în situația retragerii demersurile inițiative care vizează această
acțiune aparțind și revin acelui asociat care nu mai intenționează să facă parte din
forma asociativă, această acțiune neavând un caracter sancționar.
La studiu de caz, am cercetat o serie de exemple de retragerea asociatului la
societatea TRYK SRL., care se ocupă cu demontarea (dezasamblarea) mașinilor și
echipamentelor scoase din uz pentru recuperea materialelor. Societatea are doi
60
asociați, și în cazurile studiate, precum răscumpărarea părților sociale, anularea
părțile sociale din diferite cazuri, cesiunea părților sociale, un asociat se retrage
din societate. Datorită faptului că aceasta lucrare este concetrată asupra retragerea
asociatului Kerestély Zoltán, cu 14 părți sociale în valoare nominală de 10 lei/p.s.,
adică are o cota de participare la benefici și pierderi de 66,66%.
Astfel sper că prin acestă lucrare am reușit să prezint excluderea sau
retragerea unui asociat dintr-o societate comercială., ce impact are ea asupra
societății, iar cel mai important lucru din punctul meu de vedere să fie concordie și
înțelegere între asociați.
BIBLIOGRAFIE
1. Academia Română, Institutul de Lingvistică, “Iorgu Iordan”, Dicționarul
explicativ al limbii române, ed. a II-A, Ed. Univers Enciclopedic, București,
1998
2. R.Catană, Excluderea asociaților din societățile comerciale, În Studia
Universitatis Babeș-Bolyai nr.2/2001
3. I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. II, Ed. All Beck, București, 2002
4. C. Cucu, C. Bădoiu, C. Haraga, Dicționar de drept comercial, Ed. C. H. Beck,
București, 2011
5. V. Pătulea, Răspunderea asociaților și administratorilor pentru neefectuarea
vărsătorii aporturilor la care s-au obligat, în Dreptul nr.8/2005, pag. 102; L.
Mureșan, C.A. Gheorghe, C. Poțincu, Elemente de dreptul afacerilor, Ed.
Universității ,,Transilvania”, Brașov, 2008
6. Stanciu D. Cărpeanu, Trat de drept comercial român, ed. a V-a, actualizată, Ed.
Universul Juridic, București, 2016
7. Gh. Piperea, P. Piperea, în St.D. Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David, Legea
societăților, comentariu pe articole, ed. 5 revăzută și adăugată, Ed. C.H. Beck,
București, 2014
8. C. Ap. Brașov, dec. nr. 325/R din 8 aprilie 2003 în RDC nr. 11/2004, pp. 200-
202; pentru o definiție similară, a se vedea Gh. Piperea, P. Piperea, în St.D.
Cărpenare, Gh. Piperea, S. David, Legea societăților, comentariu pe articole, ed.
5 revăzută și adăugată, Ed. C.H. Beck, București
9. Matiș, D., Pop, A., (coordonatori), Contabilitate financiară, Editura Alma
Mater, Cluj Napoca, 2007
10. J.J. Daigre, La perte de la qualité d’actionnaire,în Revue des sociétés nr.
3/1999, pag. 535; J.P. Storck, La validité des conventions extrastatutaires, în
Recueil Dalloz, nr. 38, 1989, pag. 207; H. Le Nabasque, P. Dunaud, P. Elsen,
Les clauses de sortie dans les pactes d’actionnaires, în Droit des sociétés,
Actes Pratiques, 1992
11. Luca Giannini, Mariano Vitali, Recesso ed esclusione del socio, Maggioli,
Santarcangelo di Romagna, 2010
61
12. Lucin Săuleanu, Societățile comerciale. Adunările generale ale acționarilor,
Ed. Hamangiu, București, 2008
13. Radu Nicolae Catană, Rolul justiției în funcționarea societăților comerțiale,
Ed. Lumina Lex, București, 2001
14. Ioan Schiau, Drept comercial, Ed. Hamangiu, București, 2009
15. Luminița Tuleașcă, Drept comercial. Întreprinderile comerciale, Ed.
Universul Juridic, București, 2016
16. Crenguța Leaua, Societăți comerciale. Proceduri speciale, ed. 2, Ed. C.H.
Beck, București, 2009
17. Ion Adam, Codruț Nicolae Savu, Legea societăților comerciale, Comentarii și
explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2010
ANEXA NR. 1–BILANȚ PRESCURTAT LA DATA DE

31.12.2021
62
63
64
ANEXA NR. 2–BALANȚA SINTETICĂ DE VERIFICARE
DIN DECEMBRIE 2021
65
66
67
68
69
ANEXA NR.3- DATE INFORMATIVE LA DATA DE
31.12.2021
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
ANEXA NR. 4- CERTIFICAT CONSTATOR
80
81
82
83
84
85
ANEXA NR. 5- ACT CONSTITUTIV
ACTUALIZAT NR.3
86
87
88
89
90

Excluderea Asociatului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Excluderea Asociatului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA“ DIN SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

IMPLICAȚIILE CONTABILE, JURIDICE ȘI FISCALE ATRASE DE

Tabel 1: Prelucrare (după Legea societăților nr. 31 / 1990, art. 222)

ANEXA NR. 1–BILANȚ PRESCURTAT LA DATA DE

S-ar putea să vă placă și