1.

Interpretarea urmelor de sânge:

a) se face exclusiv de către expertul desemnat să stabilească profilul
ADN;
b) este utilă doar dacă urmele de sânge sunt statice și de destratificare;
c) implică analizarea mărimii petei de sânge ori a formei acesteia.

2. Pe baza prezentării unor urme de salivă, expertul:

a) nu poate stabili cu certitudine proveniența umană și animală a acestora;
b) poate determina profilul genetic al persoanei, dacă urmele sunt de
natură umană;
c) poate stabili talia, înălțimea, vârsta și greutatea persoanei.

3. Firele de păr:
a) sunt apte să conducă la stabilirea profilului genetic al persoanei,
indiferent de proveniența acestora;
b) pot conduce la stabilirea profilului genetic al persoanei, chiar dacă nu
sunt însoțite de material genetic, dacă provin din zona capilară;
c) dacă au atașat material genetic, în cazul în care sunt constituite din
țesuturi biologice compuse din celule nucleate, se stabilește profilul
ADN.

4. În cazul examinării fizice:

a) probele biologice recoltate pot fi folosite numai la identificarea
profilului genetic judiciar,
b) profilul genetic judiciar obținut poate fi folosit și în altă cauză penală,
c) probele recoltate nu pot servi la identificarea profilului ADN, dacă
examinarea a fost doar
externă.

5. Depistarea urmelor de sânge:

a) nu se poate face dacă nu se știe sigur că acesta este de natură umană;
b) poate presupune utilizarea razelor ultraviolete, dacă acestea pot fi
confundate cu petele de vin;
c) nu este urmată de fixarea acestora, dacă obiectul purtător de urmă este
ridicat și dus în laborator,

6. Principalele obiecte care se examinează în vederea descoperirii urmelor

sangvinolente sunt:
a) îmbrăcămintea și corpul persoanelor implicate în săvârșirea faptei
penale;
b) instrumentele folosite în săvârșirea infracțiunii;
c) obiectele aflate la locul săvârșirii infracțiunii
7. Ridicarea urmelor de sânge:
a) se face prin absorbția acestuia cu un burete, chiar dacă sunt descoperite
în formă uscată;
b) presupune ambalarea hainelor pe care sunt descoperite în pungi de
plastic, pentru că sunt mai durabile;
c) se realizează doar după fotografierea acestora, dacă se descoperă pe
podeaua locuinței inculpatului;

8. Urmele de sânge pot fi:

a) sub formă de bălți, chiar dacă nu se descoperă cadavrul;
b) descoperite în zăpada depusă în curtea persoanei vătămate, situație în
care este necesar ca aceasta să fie topită pentru ca urmele să fie ridicate;
c) sub formă de stropi, când însoțesc o cărare de pași.

9. Urmele de sânge care se găsesc la fața locului sub forma unor bălți se
ridică:
a) cu ajutorul pipetei;
b) cu ajutorul hârtiei de filtru;
c) prin uscare, iar apoi răzuirea lor.

10. Interpretarea urmelor de sânge:

a) presupune stabilirea înălțimii de la care a căzut picătura de sânge;
b) presupune stabilirea datei aproximative de formare a urmei, după
vechimea acesteia;
c) în nicio situație nu se poate identifica modul de formare a urmei, dacă
nu se prezintă și un
model de comparație.

11. Expertiza biocriminalistică poate oferi răspunsuri la următoarele

întrebări:
a) urma este sau nu de sânge?
b) care este zona sau organul din care provine?
c) sângele conține alcool ori elemente de natură toxică?

12. Interpretarea urmelor de salivă poate servi la obținerea de date:

a) despre modalitatea de formare a urmei;
b) mediul profesional din care provine persoana;
c) numărul de persoane care au creat urmele.

13. Probele cu înalt grad de precizie în identificarea profilului ADN sunt:

a) sângele;
b) părul
c) saliva
14. Mirosul profesional este determinat de:
a) procesele metabolice care au loc în organismul uman
b) specificul locului de muncă al persoanei
c) de mediul în care locuiește (locuință, bloc, internat) sau
d) de folosirea produselor cosmetice

15. Ridicarea firelor de păr:

a) se realizează astfel încât să se evite amestecarea lui cu alte fire de păr;
b) se realizează astfel încât să se păstreze intacte depunerile de pe tija
firului;
c) se realizează prin smulgere, pieptănare sau tăiere.