Sunteți pe pagina 1din 145

732 Teste grilă

471. Procurorul poate solicita audierea anticipată a unui martor judec


drepturi libertăţi: _________
a) de la instanţa căreia i-ar reveni com petenţa să judece cauza în prima instanţP
b) de la instanţa corespunzătoare în grad instanţei căreia i-ar reveni competenţa^
judece cauza în prima instanţă în a cărei circum scripţie se află sediul parchetului* -
c) de la judecătorie, dacă urm ărirea penală este efectuată de către procurorul mjii
tar, fapta săvârşită este de furt calificat, iar unul dintre participanţi este civil

Procedura
a) este aplicabilă atunci când există riscul ca un coinculpat să nu mai poatăfj
audiat în cursul judecăţii, iar declaraţiile date sunt relevante cu privire la
situaţia altui coinculpat;
b) este admisă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi fără ascultarea procu­
rorului, părţilor şi su biecţilor procesuali principali;
c) a persoanei vătăm ate este adm isibilă num ai în cazul în care există riscul ca
aceasta să nu poată fi audiată în cursul judecăţii.

473. Acţiunea penală este pusă în mişcare:


a) de către procuror prin ordonanţă sau rechizitoriu, când acesta constată ca
există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există
vreunul dintre cazurile de îm piedicare prevăzute la art. 16 alin. (1) Cprocperi.;
b) num ai prin ordonanţă;
c) întotdeauna înaintea luării unei m ăsuri preventive restrictive de iibertate.

474. După dispunerea punerii în mişcare a acţiunii penale: H H


a) inculpatul are dreptul să i se elibereze o copie a ordonanţei prin care a fost
luată măsura;
b) procurorul sau organul de cercetare penală îl cheamă pe inculpat pentru a-l audia;
c) inculpatul are acces n erestricţionat la dosar.

475. Extinderea urmăririi penale:


a) echivalează, în unele cazuri, atât cu începerea urmăririi penale, cât şi cu
continuarea urm ăririi penale faţă de suspect;
b) este supusă confirm ării procurorului în to ate cazurile;
c) poate fi dispusă atât de către organul de cercetare penală, cât şi de către
procuror, indiferent dacă urm ărirea penală este efectuată faţă de o persoană.

476. Spre deosebire de suspendarea judecăţii, suspendarea urmăririi penale:


a) este dispusă şi în situaţia în care există un im pedim ent legal temporar pentru
punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană;
b) poate fi dispusă şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere;
c) nu atrage întreruperea tu tu ror a ctivităţilor efectuate în cauză.

477. In caz de clasare a cauzei:


a) m ăsurile preventive încetează de drept;
b) m ăsurile asigurătorii pot fi m enţinute;
c) cheltuielile judiciare vor fi reţinute în to ate cazurile în sarcina statului.

Chiş
Procedură penală
733

sarea cauzei:
a) p o a te fi d is p u s ă doar atunci când se constată existenţa vreunuia dintre cazurile
p re v ă z u te la art. 16 alin. (1) C.proc.pen.;
b) a tra g e în m o d a u tom a t ridicarea m ăsurilor asigurătorii dispune;
c) nu p o a te fi dispusă în niciun caz de către organul de cercetare penală.

Ordonanţa de clasare cuprinde şi dispoziţiile privind:


a) re s titu ire a cauţiunii, dacă nu s-a dispus plata din aceasta a cheltuielilor judiciare;
b) s e s iz a re a ju d e că to ru lu i de cam eră prelim inară cu propunerea de luare a con­
fis c ă rii e xtin se ;
c) s e s iz a re a ju d e c ă to ru lu i de cam eră prelim inară cu propunerea de desfiinţare a
u n u i în s c ris .

-Sunt m enţiuni cuprinse de ordonanţa de clasare:


a) n u m e le , p re n u m e le şi calitatea celui care o întocm eşte;
b) d a că în c u rs u l u rm ăririi penale s-a luat măsura confiscării speciale;
c) ca le a d e a ta c disponibilă, cu arătarea term en ului în care aceasta poate fi
■...... ..... . » » ■ » » »

e x e rc ita tă .

Clasarea cauzei pentru neîndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă esenţiale ale


se siză rii:
a) e ste d is p u s ă fără să se înceapă în prealabil urm ărirea penală in rem ;
b) p o a te fi d is p u s ă şi atunci când sesizarea a fost făcută din oficiu;
c) p o a te fi d is p u s ă de către organul de cercetare penală specială.

i cazul în care procurorul dispune, prin aceeaşi ordonanţă, atât clasarea cauzei,
cât şi soluţia de renunţare la urmărirea penală:
a) v e rific a re a în m od a u tom a t sub aspectul legalităţii şi tem ein iciei va fi efectuată
de c ă tr e p ro c u ro ru l ierarhic su perior num ai cu privire la soluţia de renunţare la
u rm ă rire a pen ală;
b) m e n ţio n a re a m o tiv e lo r de fapt şi de drept cu privire la soluţia clasării este în
to a te c a z u rile obligatorie;
c) p o a te d is p u n e şi sesizarea ju decătoru lu i de cameră prelim inară cu propunerea
de lu a r e a m ă su rii in te rn ării m edicale.

■‘Asemenea soluţiei de clasare, renunţarea la urmărirea penală: j


a) p o a te fi d is p u s ă prin ordonanţă sau rechizitoriu;
b) tr e b u ie în to a te cazurilem otivată în fapt şi în drept;
c) p o a te fi d is p u s ă în cazul oricărei infracţiuni.

•Renunţarea la
sa) p o a te fi disp u să în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa
a m e n z ii sa u pedeapsa închisorii de cel m ult 7 ani, indiferent de natura infracţiunii;
b) nu p o a t e fi disp u să în cazul infracţiunii de ucidere din culpă în form a de bază
p e n tru c a re legea pre ve de pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare;
c) p o a te fi d isp u să şi dacă nu s-a dispus în prealabil continuarea urm ăririi penale
faţă d e s u s p e c t.

Chiş
V
734 Teste grilă

485. Menţiunile cuprinse în ordonanţa de renunţare la urmărirea pşhajjB


luarea, în cursul urmăririi penale, a unor măsuri:
a) de siguranţă, pot privi exclusiv m ăsurile obligării la tratam ent
nării medicale; ea,ca' $1 inter-
b) preventive, pot privi inclusiv măsurile arestului la domiciliu si arestul,,;
. .. . . . .. _ . iUJIUI PreventlvsP
c) preventive, nu pot privi şi îm prejurarea ca acestea au încetat de drept

486. în cazul în care autorul faptei nu este cunoscut:


a) nu se poate dispune începerea urm ăririi penale in rem ;
b) soluţia de renunţare la urm ărirea penală nu se va putea f u n d a m e n t »
urm ările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii- **
c) poate fi solicitată, în caz de clasare a cauzei, continuarea procesului penal*

487. Soluţia renunţării la urmărirea penală dispusă de către procurorul


parchetului de pe lângă curtea de apel este verificată sub aspectul le^al
temeiniciei de către:
a) procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie^
b) procurorul-şef de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curt» ds
Casaţie şi Justiţie;
procurorul com petent să efectueze verificarea legalităţii şi temeiniciei şi a
soluţiei dispuse de către procurorul-şef de secţie din cadrul Parchetului de pe
lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

488. Dacă în cursul urmăririi penale s-a desemnat, în cazul în care se va


rechizitoriu, o altă instanţă decât cea competentă să judece cauza: ■Jîp MB
a) renunţarea la urmărirea penală, după verificarea legalităţii şi temeiniciei, va fi
supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară din cadrul acestei instanţe:
b) desfiinţarea unor înscrisuri, în cazul soluţiei de clasare, este de competenţa
instanţei căreia i-ar reveni com petenţa să judece cauza în prima instanţă
anterior desem nării altei instanţe;
c) competenţa teritorială a judecătorului de drepturi şi libertăţi nu suferă modificări.

489. Spre deosebire de soluţia clasării, renunţarea la urmărirea penală:


a) este verificată în mod autom at sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către
prim -procurorul, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel
sau, după caz, de către procurorul-şef de secţie din cadrul Parchetului de pe
lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) reprezintă o soluţie prin care se stinge acţiunea penală;
c) nu deschide dreptul suspectului sau al inculpatului de a solicita continuarea
urm ăririi penale.

490. Plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare în judecată


rechizitoriu: Jh
a) se formulează direct la judecătorul de cameră preliminară, verificarea rechizito­
riului sub aspectul legalităţii şi tem einiciei de către procurorul ierarhic superior
celui care l-a emis fiind im plicită şi cu privire la soluţia de netrimitere în judecată,

Chiş
P ro ce d u ră penală 735

* b) urmează a ce e a ş i p r o c e d u r ă ca în situ aţia în care soluţia de n etrim itere în


£ judecată ar fi f o s t d is p u s ă p r in o rd o n a n ţă ;
c) este in a d m isib ilă.

lizitoriul:
7) constituie a ctu l d e s e s iz a r e a in s ta n ţe i de judecată;
b) poate cu p rin d e p r o p u n e r i d e lu a re a unei m ăsuri preventive, m ăsuri asigurătorii
sau măsuri de s ig u r a n ţă c u c a r a c te r m edical;
c) nu poate fi in f ir m a t d e c ă t r e p ro c u ro ru l ierarh ic superior, aceasta reprezentând
o im ixtiune n e p e r m is ă în a c tiv it a te a p ro cu ro ru lu i care l-a em is.

are loc în to a te c a z u r ile în c a re p ro c u ro ru l ierarh ic su p e rio r in firm ă soluţia de


netrimitere în ju d e c a t ă a p ro c u ro ru lu i;
b) în caz de re d e s c h id e re , e s t e s u p u s ă în to a te situ a ţiile co n firm ă rii judecătorului
de cameră p re lim in a ră ;
c) are loc şi în ca zu l în c a r e p r o c u r o r u l ie ra rh ic su pe rio r in firm ă re ch izito riu l procu­
rorului de caz.

;erea îm potriva a c te lo r d e urmărire penală întocmite de către organul de


tare penală:
a) se soluţionează d e c ă t r e p r o c u r o r u l care supraveghează a ctiv itate a organului
de cercetare p e n a lă ;
b) se soluţionează în t e r m e n d e 2 0 d e zile de la prim ire;
î c) suspendă a d u c e re a la în d e p lin ir e a a ctu lu i care form ează o b ie ctu l plângerii.

ffŞ, plângerea formulată îm p o triv a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale


; dispuse de procuror:
? a) se soluţionează d e p r im - p r o c u r o r u l p a rch e tu lu i sau, după caz, de procurorul
general al p a rc h e tu lu i d e p e lâ n g ă cu rte a de apel ori de p ro c u ro ru l-ş e f de secţie
al parchetului;
| b) va atrage re v e n ire a la c a lit a t e a d e suspect;
| c) suspendă u rm ă rire a p e n a lă p â n ă la so lu ţio n a re a plângerii.

ŞJ5. împotriva soluţiei de cla sa re, persoana interesată nu poate formula plângere:
P a) la procurorul ie r a r h ic s u p e r io r ;
'(■ b) la procurorul ie r a r h ic s u p e r io r c e lu i care a respins plân gerea îm p o triv a ord o­
nanţei de clasare;
| c) la judecătorul d e c a m e r ă p r e lim in a r ă .

itorul de cam eră p re lim in a ră are competenţa funcţională de soluţionare a


igerii care vizează:
aj ordonanţa p rin c a re p r o c u r o r u l a d ispu s am endarea ju d icia ră a organului de
cercetare pen ală;
b) ordonanţa p rin c a re p r im - p r o c u r o r u l a respins plângerea îm p o triv a solu ţie i de
clasare dispu se d e p r o c u r o r ;
c) ordonanţa de c la s a re d is p u s ă de procuro r, n um ai dacă prim -p ro cu ro ru l a
respins p lâ n ge re a îm p o t r iv a a c e le a ş i ordo nan ţe.

C hiş / Constantinescu
736 Teste grilă

497. Plângerea împotriva soluţiei de clasare adresată judecătorului de can

a) în 20 de zile de la com unicarea actului prin care prim -procurorul respinge c


neîntem eiată plângerea îm potriva soluţiei procurorului;
b) în 20 de zile de la îm plinirea term enului în care prim -procurorul trebuia -
dispună asupra plângerii form ulate îm potriva soluţiei procurorului;
c) oricând după îm plinirea term enului de 20 de zile în care trebuia soluţionată
plângerea de prim -procuror, dacă actul prim -procurorului nu a fost niciodată
com unicat.

498. Termenul de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva soluţiei de dasarJ


la judecătorul de cameră preliminară:
a) constituie un term en procedural imperativ;
b) se calculează pe sistem ul zilelor libere;
c) poate fi în tre ru p t în cazurile prevăzute expres de lege.

499. în cazul în care, prin acelaşi rechizitoriu, procurorul dispune trimiterea în


judecată a lui X şi soluţia de clasare cu privire la inculpatul Y, împotriva soluţiei
de clasare:
a) poate fi form ulată plângere direct la judecătorul de cameră preliminară
în tru cât urm ărirea penală este finalizată;
b) com petenţa de soluţionare a plângerii la judecătorul de cameră preliminară va
aparţine judecătorului de la instanţa care a fost sesizată prin rechizitoriu;
c) poate fi form ulată plângere la prim -procurorul parchetului, care este obligat să
rezolve plângerea în cel m ult 20 de zile de la prim ire.

500. Poate face plângere la judecătorul de cameră preliminară împotriva soluţiei de


clasare:
a) persoana care a avut calitatea de suspect în cauză;
b) persoana vătămată;
c) denunţătorul.

501. în cazul în care, împotriva soluţiei de clasare, persoana interesată sesizează direct
judecătorul de cameră preliminară, fără formularea plângerii la prim-procurorul
parchetului: -
a) judecătorul de cameră prelim inară va respinge plângerea ca inadmisibilă;
b) judecătorul de cam eră prelim inară va declina com petenţa de soluţionare către
prim -procurorul parchetului com petent;
c) plângerea va fi trim isă, pe cale adm inistrativă, organului judiciar competent.

502. Plângerea împotriva soluţiei de clasare se soluţionează de către judecătorul i


cameră preliminară:
a) prin în ch e ie re m otivată, în cam era de consiliu;
b) cu participarea procurorului, însă fără citarea părţilor;
c) după înaintarea dosarului de urm ărire penală de către procuror.

Constantinescu
Procedură penală 737

503. Cu ocazia judecării plângerii formulate împotriva ordonanţei de clasare, jude­


cătorul de cameră preliminară:
a) va amâna judecarea cauzei dacă intim ata în vârstă de 15 ani nu a fost citată
prin interm ediul părinţilor şi atât persoana vătăm ată, cât şi părinţii săi lipsesc
de la judecarea plângerii;
b) va putea încuviinţa pentru petent audierea unui m artor cu privire la existenţa
elem entului m aterial al pretinsei infracţiuni;
c) va putea respinge proba cu înscrisuri dacă acestea vizează un fapt notoriu.

504. Judecătorul care soluţionează plângerea împotriva soluţiei de clasare poate


pronunţa:
a) respingerea plângerii ca inadm isibilă, atunci când aceasta este form ulată îm p o ­
triva ordonanţei de punere în m işcare a acţiunii penale;
b) adm ite plângerea şi schim bă tem eiu l de drept al soluţiei de clasare atacate,
dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a
făcut plângerea;
c) prin sentinţă, respingerea plângerii ca tardivă.

505. Spre deosebire de cauzele în care nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, în
cauzele în care aceasta a fost pusă în mişcare, judecătorul care soluţionează
plângerea împotriva soluţiei de clasare poate pronunţa:
a) respingerea plângerii ca nefondată;
b) adm iterea plângerii, desfiinţarea soluţiei atacate şi începerea judecăţii cu pri­
vire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă
în m işcare acţiunea penală, când probele legal adm inistrate sunt suficiente;
c) respingerea plângerii ca tardivă.

506. încheierea prin care s-a respins plângerea împotriva soluţiei de clasare în judecată:
a) se pronunţă în cameră de consiliu;
b) poate fi supusă revizuirii;
c) este definitivă.

507. împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus admi­
terea plângerii, desfiinţarea ordonanţei şi începerea judecăţii:
a) poate fi form ulată contestaţie cu privire la respingerea cererii de restituire a
cauzei la procuror, în term en de 3 zile de la com unicarea încheierii;
b) poate fi form ulată contestaţie cu privire la soluţia de desfiinţare a ordonanţei;
c) nu poate fi form ulată contestaţie, în tru câ t încheierea este definitivă.

508. Judecătorul de cameră preliminară poate schimba temeiul de drept al soluţiei


atacate:
a) dacă în cauză a fost anterior pusă în mişcare acţiunea penală;
b) dacă nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a avut în cauză
calitatea de inculpat;
c) dacă nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a form u lat plân­
gerea.

Constantinescu
738 Teste grilă

509. Obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie:


a) verificarea legalităţii sesizării instanţei;
b) verificarea legalităţii adm inistrării probelor;
c) verificarea corectei încadrări ju ridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu

510. Procedura de cameră preliminară:


a) se desfăşoară şi în cauzele în care instanţa a fost sesizată cu un acord de
noaştere a vinovăţiei; eci* .
b) dacă depăşeşte term en ul de 60 de zile, încheierile judecătorului de cam ră
prelim inară sunt lovite de nulitate absolută;
c) are loc chiar dacă inculpatul a recunoscut în cursul urm ăririi penale faptele
reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.

511. Poate fi verificată în cadrul camerei preliminare:


a) corecta încadrare juridică realizată de către procuror prin rechizitoriu;
b) îm plinirea term en ului de prescripţie a răspunderii penale;
c) respectarea dispoziţiilor procesuale care reglem entează audierea suspectului în
tim pul urm ăririi penale.

512. Durata procedurii de cameră preliminară:


a) este de maxim 60 de zile de la înregistrarea cauzei la instanţă, termenul fiind de
recomandare;
b) este de m inim um 20 de zile de la com unicarea rechizitoriului către inculpat;
c) poate fi m icşorată sub term enele prevăzute de lege în cauzele în care a fost
dispusă arestarea preventivă.

513. După înregistrarea dosarului în care instanţa a fost sesizată cu rechizitoriu:


a) dosarul se repartizează judecătorului de cam eră prelim inară, fixându-se în
acelaşi tim p term en de judecată în cam eră prelim inară;
b) judecătorul de cameră prelim inară căruia i-a fost repartizată cauza comunică,
printre altele, inculpatului care nu cunoaşte limba română, copia certificată a
rechizitoriului şi traducerea autorizată a acestuia;
c) judecătorul de cam eră prelim inară trebu ie să ia măsuri pentru desemnarea
unui avocat din oficiu pentru inculpatul faţă de care s-a dispus măsura de
siguranţă a internării medicale.

514. Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a


comunică:
a) doar inculpatului;
b) şi persoanei vătămate;
c) şi părţii civile.

515. Are dreptul de a formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea


instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de
organele de urmărire penală:
a) doar inculpatul;
b) persoana vătămată;
c) partea civilă.

Andone-Bontaş / Constantinescu
Procedură penală 739

procedura de cameră preliminară, dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori au


fost ridicate din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară:
a) se pronunţă asupra acestora, prin în ch e ie re m otivată, în cam era de consiliu,
fără participarea procurorului şi a inculpatului;
b) com unică cererile şi excepţiile form u late de către inculpat ori excepţiile ridicate
din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în term en de 10 zile de la
com unicare;
c) stabileşte term enul pentru soluţionarea acestora, cu citarea părţilor şi a
persoanei vătăm ate şi cu participarea procurorului.

procurorul participă în procedura de cameră preliminară:


a) num ai la term enul când judecătorul de cam eră prelim inară verifică legalitatea
şi tem einicia măsurii arestului la dom iciliu dispus faţă de inculpat;
*-----------------------------------------------------------------— « --------------

b) la term enul când judecătorul de cam eră prelim inară analizează cererile şi
excepţiile invocate de inculpat;
c) la term en ul când judecătorul de cam eră prelim inară dispune începerea ju de­
căţii în cauza în care nu s-au form u lat sau invocat din oficiu cereri şi excepţii.

|l8. Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat din oficiu excepţii, la
expirarea termenelor stabilite, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă:
a) în cam era de consiliu, cu citarea persoanei vătăm ate şi a părţilor şi cu parti­
ciparea procurorului;
b) în cam era de consiliu, fără citarea persoanei vătăm ate şi a părţilor şi fără
participarea procurorului;
c) prin încheiere care se poate ataca cu contestaţie în 3 zile de la com unicare.

Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori au fost ridicate din oficiu excepţii,
torul de cameră preliminară:
a) stabileşte term en pentru soluţionarea acestora, în şedinţă publică;
------------------------------ ---------- -------------- -- —

b) stabileşte term en pentru soluţionarea acestora, în camera de consiliu;


c) le soluţionează pe baza lucrărilor şi a m aterialului din dosarul de urm ărire
penală şi a oricăror probe noi prezentate;

520. Cererile şi excepţiile invocate de către inculpat în faza camerei preliminare:


a) vor fi soluţionate în cam eră de consiliu, după ascultarea concluziilor orale ale
-

părţilor şi ale procurorului;


b) vor fi com unicate procurorului, care poate depune concluzii scrise în term en de
10 zile de com unicare;
c) nu pot viza caracterul incom plet al urm ăririi penale.

521. Dacă judecătorul de cameră preliminară invocă din oficiu excepţii:


a) dispune în mod obligatoriu restituirea cauzei la parchet;
b) acestea vor fi soluţionate în cam era de consiliu, cu ascultarea concluziilor păr­
ţilo r şi a persoanei vătăm ate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului;
c) devine în mod obligatoriu incom patibil să judece cauza în fond.

Andone-Bontaş / Constantinescu
g&S
RS
K

522. încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară admite excepţiile invo­
cate din oficiu şi constată neregularităţi ale actului de sesizare, care atrag imposi­
bilitatea stabilirii limitelor sau a obiectului judecăţii:
a) poate fi atacată cu contestaţie în term en de 48 de ore de la comunicare;
b) poate fi atacată cu contestaţie în term en de 3 zile de la comunicare;
-

523. în cazul în care judecătorul de cameră preliminară exclude un mijloc de probă


m nelegal administrat:
a) încheierea se com unică de îndată parchetului care a em is rechizitoriul;
b) cauza va fi restituită parchetului care a sesizat instanţa;
c) procurorul poate solicita restituirea cauzei.

524. Atunci când judecătorul a exclus toate probele administrate:


a) restituie cauza la parchet prin încheiere m otivată, în cameră de consiliu;
b) dispune începerea judecăţii dacă inculpatul nu a invocat cereri sau excepţii;
c) procurorul poate form ula contestaţie îm potriva în ch eierii în term en de 3 zile dc

525. Judecătorul de cameră preliminară dispune în mod obligatoriu restituirea cai


la procuror:
a) atunci când rechizitoriul este neregulam entar întocm it,
b) dacă procurorul nu răspunde în term en ul de 5 zile de la com unicarea încheierii
prin care a fost exclus un m ijloc de probă;
c) atunci când inculpatul solicită în şedinţă publică, la prim ul term en de judecata
cu procedura de citare legal îndeplinită, restituirea cauzei la parchet.

lailC piUUC -------- . . jmnO'


c) dacă rechizitoriul este neregulat în to cm it, însă neregularitatea nu atrage P
£ sibilitatea stabilirii obiectului şi lim ite lo r judecăţii.

Andone-Bontaş / Constantinescu
Procedură penală
741

în situaţia în care judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii,


ca urmare a sesizării instanţei prin rechizitoriu:
a) acelaşi ju decător poate exercita şi funcţia de judecată în cauză;
b) încheierea este pronunţată în cam eră de consiliu;
c) încheierea este definitivă numai dacă nu s-au form u lat cereri şi excepţii sau nu
au fost invocate excepţii din oficiu;

529. Se poate formula contestaţie:


a) îm potriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a exclus una sau
mai multe probe administrate, chiar dacă a dispus începerea judecăţii în cauză;
b) în term en de 48 de ore de la com unicarea în ch eierii prin care judecătorul de
cam eră prelim inară a dispus începerea judecăţii;
c) îm po triva încheierii de restituire a cauzei la parchet, când procurorul nu a
răspuns în term enul de 5 zile după com unicarea înch eierii prin care au fost
sancţionate actele de urm ărire penală efectuate cu încălcarea legii.

530. Contestaţia împotriva încheierii de începere a judecăţii pronunţate de către


judecătorul de cameră preliminară de la judecătorie se judecă:
a) de judecătorul de cam eră prelim inară de la tribunal;
b) de judecătorul de cam eră prelim inară de la curtea de apel;
c) în şedinţă publică.

531. în cazul trimiterii în judecată a unui inculpat arestat preventiv:


a) în term en de 3 zile de înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră prelim i­
nară verifică din oficiu legalitatea şi tem einicia arestării preventive;
b) judecătorul de cam eră prelim inară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai
târziu de 30 de zile dacă subzistă te m eiu rile care au determ inat luarea arestării
preventive;
c) verificarea legalităţii şi tem ein iciei m ăsurii preventive se realizează în şedinţă
publică.

cadrul duratei maxime de 180 de zile a măsurii arestării preventive:


a) nu este socotită arestarea preventivă din tim pul cam erei prelim inare;
b) va fi inclusă şi perioada arestării preventive din timpul judecăţii în primă instanţă;
c) se socoteşte num ai arestarea preventivă din tim pu l urm ăririi penale.

533. în cazul trimiterii în judecată a unui inculpat faţă de care, în cursul urmăririi
penale, s-a luat măsura controlului judiciar pe cauţiune:
a) judecătorul de cam eră prelim inară trebuie să verifice din oficiu, în term en de 3
zile de la prim irea dosarului, legalitatea şi tem einicia măsurii controlului judiciar
pe cauţiune;
b) judecătorul de cam eră prelim inară trebu ie să verifice periodic, dar nu mai
târziu de 30 de zile, dacă mai subzistă te m e iu rile care au determ inat luarea
m ăsurii preventive;
c) procurorul poate propune prin rechizitoriu în locuirea măsurii preventive a con­
tro lu lu i judiciar pe cauţiune cu măsura arestului la dom iciliu, în condiţiile legii.

Andone-Bontaş / Constontinescu
742 Teste grilă

534. Judecătorul de cameră preliminară:


a) este incom patibil să exercite funcţia de judecată în cauza în care a d is p u s ^ S f
perea judecăţii;
b) soluţionează propunerea procurorului de confirm are a redeschiderii urmăriri’
penale;
c) soluţionează cererea procurorului de audiere anticipată a martorului, în cursul
urm ăririi penale.

535. Inculpatul T., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt, formuji
cerere de constatare a nulităţii audierii sale în calitate de suspect şi exclud
declaraţiei astfel obţinute, solicitând depunerea la dosar a certificatului me
legal din care rezultă că în ziua audierii inculpatului i-au fost produse leziuni c
lovire cu şi de un corp dur a căror gravitate a fost evaluată la 40 zile de îng
medicale. Judecătorul de cameră preliminară:
a) va respinge adm inistrarea m ijlocului de probă, întrucât certificatul medico-lega?
este un raport de constatare, şi nu un înscris;
b) va respinge adm inistrarea m ijlocului de probă, având în vedere că acesta nu a
fost în to cm it la solicitarea unui magistrat;
c) va încuviinţa adm inistrarea m ijlocului de probă.

536. Judecătorul de cameră preliminară poate administra: ^ 91


a) proba cu m artori având ca teză probatorie existenţa provocării la săvârşire^
infracţiunii;
b) proba cu înscrisuri;
c) proba cu înregistrarea video a audierii inculpatului.

537. Soluţionând contestaţia împotriva încheierii de începere a judecăţii, judecătorul


de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară poate:
a) adm ite contestaţia şi trim ite cauza spre rejudecare unei alte instanţe decât cea
care a pronunţat încheierea atacată;
b) lua act de retragerea contestaţiei;
c) adm ite contestaţia şi constata nulitatea relativă a unui act procesual, chiar dacă
cererea a fost form ulată pentru prim a oară în contestaţie.

538. Inculpatul X, trimis în judecată în stare de arest preventiv, formulează <


taţie împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de începere i
judecăţii. Pe parcursul soluţionării contestaţiei, verificarea măsurii preve
va fi realizată:
a) de judecătorul de cam eră prelim inară de la instanţa care a fost sesizată cu
rechizitoriu;
b) de judecătorul de cam eră prelim inară de la instanţa care soluţionează contes­
taţia declarată;
c) fie de judecătorul de cameră prelim inară de la instanţa care a fost sesizată cu
rechizitoriu, fie de judecătorul de cam eră prelim nară de la instanţa care soluţio­
nează contestaţia declarată, com petenţa fiind alternativă.

Andone-Bontaş / Constantinescu
Procedură penală 743

Judecata se desfăşoară:
a) doar la sediul instanţei;
b) potrivit principiilor oralităţii, nem ijlocirii şi contradictorialităţii, inclusiv în
situaţia în care instanţa este sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
c) în şedinţă nepublică, dacă inculpatul este m inor la data săvârşirii faptei şi la
.. ............ ........ ——

data sesizării instanţei.

54O' Instanţa poate soluţiona cauza numai în baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale:
a) dacă inculpatul recunoaşte în totalitate, în faţa instanţei sau prin înscris
autentic, faptele reţinute în sarcina sa;
b) dacă instanţa este sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
c) dacă apreciază că probele adm inistrate în cursul urm ăririi penale sunt sufi­
........................... .................................. ........ ........ — ——.—

ciente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Se soluţionează în camera de consiliu:


15 a) plângerea îm potriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura contro­
lului judiciar pe cauţiune faţă de inculpat;
b) plângerea îm potriva so luţiilo r de neurm ărire sau netrim itere în judecată;
c) conflictul de com petenţă, în cursul judecăţii.

Se soluţionează în camera de consiliu:


a) etapa adm isibilităţii în principiu a cererii de revizuire;
b) etapa adm isibilităţii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal în
cazul judecăţii în lipsa persoanei condam nate;
c) cererea de recuzare a procurorului de şedinţă.

Se judecă în şedinţă nepublică:


a) cererea de reabilitare judecătorească;
b) contestaţia prin care instanţa soluţionează cererea de reabilitare;
c) cauza în care inculpatul a fost trim is în judecată pentru o infracţiune săvârşită în
tim pul când era m inor, chiar dacă la data sesizării instanţei a îm p lin it 18 ani.

. Se judecă în şedinţă publică:


a) cererea de reabilitare judecătorească;
b) legalitatea şi tem einicia măsurii arestării preventive a inculpatului major în
cursul judecăţii;
c) cererea de în lo cuire a m ăsurii arestului la dom iciliu cu măsura preventivă a con­
tro lu lu i judiciar pe cauţiune, în cursul judecăţii.
............... ...........

(§4^. Se judecă în şedinţă nepublică cauzele având ca obiect infracţiunile săvârşite de:
a) m inori, numai dacă la data sesizării instanţei inculpatul nu îm plinise 18 ani;
b) m ajori îm preună cu minori;
.

c) m inori, chiar dacă la data sesizării instanţei inculpatul îm plinise 18 ani.

?46.\Se soluţionează în camera de consiliu cererea de recuzare a:


i y a) procurorului de şedinţă;
b) judecătorului care face parte din com pletul de judecată;
c) grefierului de şedinţă.

Andone-Bontoş
744 Teste grilă

547: în cursul judecării unei cauze penale:


a) orice parte sau subiect procesual poate cere judecarea cauzei în l i p s ă ®
excepţia inculpatului aflat în stare de deţinere, care este adus în mod ohr CU
toriu la judecată; ®
b) procurorul exercită rol activ, în vederea aflării adevărului şi a respectării h -
ziţiilor legale; ISpo'
c) instanţa poate declara şedinţă secretă pentru to t cursul sau pentru o anu r
parte a judecării cauzei, dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduc3
atingere intereselor m inorilor sau ale justiţiei.

Instanţa d e judecată: 3*
a) dacă constată că inform aţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea
cauzei, dispune, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau
trecerea într-un alt grad de clasificare;
b) poate solicita autorităţii care a em is inform aţiile clasificate să permită accesul
apărătorului inculpatului la acestea;
c) nu îşi poate întem eia o soluţie de achitare pe baza inform aţiilor clasificate la
care nu a avut acces apărătorul inculpatului.

549. Judecarea unei cauze are loc în şedinţă nepublică:


a) dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat-
b) dacă inculpatul a săvârşit infracţiunea în tim pul când era m inor, chiar dacă la
data sesizării instanţei a îm p lin it 18 ani;
c) în cazul judecării unei cereri de reabilitare.

550. Şedinţa desfăşurată în camera de consiliu:


a) este publică;
b) este secretă;
c) nu este publică.

Instanţa poate soluţiona cauza numai pe baza probelor administrate în f


urmăririi penale:
a) dacă părţile şi subiecţii procesuali nu contestă probele adm inistrate în cursul
urm ăririi penale şi nu solicită adm inistrarea de probe noi;
b) doar dacă inculpatul recunoaşte în to ta lita te faptele reţinute în sarcina sa şi
acceptă încadrarea juridică dată de procuror prin rechizitoriu;
c) dacă instanţa apreciază că probele adm inistrate în cursul urm ăririi penale sunt
suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, chiar dacă
părţile se opun.

?3 Instanţa poate declara şedinţa de judecată nepublică, dacă judecarea în


publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demni'
vieţii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justiţiei:
a) pentru to t cursul sau pentru o anum ită parte a judecării cauzei;
b) prin în ch eiere executorie;
c) în şedinţă nepublică.

Andone-Bontaş
Procedură penală 745

Dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat,
moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau
ale justiţiei, instanţa poate declara şedinţă nepublică:
a) la cererea procurorului;
b) la cererea persoanei vătăm ate;
c) din oficiu sau la cererea părţilor.

/m ) în timpul cât şedinţa este nepublică, sunt admise în sala de şedinţă:


a) doar părţile şi apărătorii acestora;
b) alte persoane a căror prezenţă este autorizată de instanţă;
c) părţile, subiecţii procesuali principali şi apărătorii acestora.

pot asista la şedinţa de judecată:


a) fraţii m inorului arestat preventiv, care au îm p lin it vârsta de 17 ani;
b) m inorii sub 18 ani;
c) m artorii m inori.
------------ ----------- ..—.... ........ ........ ........ ... .....

(55§j Judecarea unei cauze în materie penală:


a) se caracterizează în toate situaţiile prin contradictorialitate;
b) pentru motive temeinice, se poate desfăşura şi în alt loc decât la sediul instanţei;
c) poate avea loc num ai în prezenţa inculpatului deţinut.

557. In cursul judecăţii în apel:


a) preşedintele com pletului conduce şedinţa, în deplin in d toate în da toririle prevă­
zute de lege, şi decide în toate cazurile asupra cererilor form ulate de procuror,
persoana vătăm ată şi de părţi;
b) preschim barea term en ului de judecată se dispune prin rezoluţie;
c) dacă se săvârşeşte o infracţiune de audienţă, com pletul de judecată constată
infracţiunea şi îl identifică pe autor, iar încheierea de şedinţă se trim ite procu­
rorului com petent.

58/Procedura este legal îndeplinită în următoarele situaţii:


' a) dacă inculpatul şi m artorul au fost citaţi la o adresă greşită şi nu s-au prezentat
în faţa instanţei, însă inculpatul este reprezentat de avocatul ales la term enul
de judecată;
b) partea civilă nu a fost citată la term en ul de judecată, însă s-a înfăţişat personal
în faţa instanţei;
c) dacă inculpatul nu a fost citat pentru prim ul term en de judecată, însă a fost
reprezentat de avocatul din oficiu.

1i59y Completul de judecată poate preschimba primul termen de judecată:


f • a) prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor;
b) la cererea părţilor sau a persoanei vătăm ate;
c) şi din oficiu, dispunând citarea tu tu ro r părţilor, inclusiv a celor care au term en
în cunoştinţă.

Andone-Bontaş
746 Teste grilă

560. Este obligatorie citarea la fiecare termen:


a) a m ilitarilor;
b) a inculpatului care nu s-a prezentat la niciun term en de judecată, fjjnd
zentat de avocatul ales; repre-
c) a inculpatului minor.

561. Citarea este obligatorie:


a) la pronunţare, când inculpatul este m ilitar sau deţinut;
b) când instanţa repune cauza pe rol;
c) când instanţa reia procesul penal după suspendare.

562. Este obligatorie participarea procurorului:


a) în procedura de cameră prelim inară, la term enul când se discută legalitate^
tem einicia m ăsurii arestării preventive; *11
b) la soluţionarea cererii de efectuare a percheziţiei dom iciliare;
c) doar la soluţionarea pe fond a contestaţiei in anulare, nu si la judecarea adm'
terii in principiu a acesteia.

563. în cursul judecăţii:


a) inculpatul prezent poate cere instanţei să fie judecat în lipsă;
b) pe perioada desfăşurării procedurii de m ediere, judecata se suspendă, potrivit
legii, însă numai dacă acordul de m ediere se încheie până la citirea actului de
sesizare a instanţei;
c) persoana vătăm ată neconstituită parte civilă poate fi reprezentată de avocat
care poate form ula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii în latura penală şi
civilă a cauzei.

564. Partea la un f lH H H H I I H f lH I H H I H H H i
a) este în m od obligatoriu citată dacă instanţa repune cauza pe rol;
b) este citată la fiecare term en, chiar dacă a cerut judecarea cauzei în lipsă;
c) poate solicita să fie citată pentru urm ătorul term en de judecată, dacă citaţia
serveşte drept justificare la locul de muncă.

565. în cursul judecării unei cauze penale: i


a) com pletul de judecată se poate schimba numai până la începerea cercetării
judecătoreşti;
b) instanţa poate să preschim be term enul luat în cunoştinţă, prin încheiere dată în
camera de consiliu;
c) preşedintele com pletului poate respinge în trebările form ulate de participanţii
la proces, după consultarea celorlalţi m em bri ai com pletului.

566. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere în cauzele cu:


a) inculpaţi arestaţi preventiv sau aflaţi în arest la dom iciliu în cauză;
b) inculpaţi arestaţi preventiv sau aflaţi în arest la dom iciliu, chiar în altă cauză;
c) inculpaţi deţinuţi.

Andone-Bontaş
Procedură penală 747

,11'cursul judecării unei cauze......


.. ................. penale:
im.......... ............................ .......
a) ' persoana vătăm ată are dreptul la un singur term en pentru angajarea unui
avocat şi pentru pregătirea apărării;
b) instanţa poate acorda inculpatului un nou term en de judecată pentru angajarea
unui alt avocat şi pentru pregătirea apărării, în cazul în care reziliază contractul
de asistenţă juridică cu apărătorul său;
c) este obligatorie aducerea inculpatului arestat în faţa instanţei, în toate situaţiile.

.gg ESte obligatorie participarea procurorului: i


dacă instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
b) dacă instanţa a fost sesizată cu o cerere de reabilitare;
c) doar la judecarea în fond a contestaţiei în anulare, nu şi la adm iterea în
principiu a acesteia.

Poate re pre ze nta t de avocat: j f lH H I H B H H B H H f lH B B


a) inculpatul deţinut, dacă a cerut judecarea cauzei în lipsă;
b) inculpatul, num ai dacă se află în stare de libertate;
c) persoana ale cărei bunuri sunt supuse confiscării.

570. Preşedintele co m p le tu lu i poate dispune în d e p ărtare a in cu lp a tu lu i arestat din


------

sala de şedinţă:
a) numai până la începerea dezbaterilor;

b) inclusiv cu ocazia pronunţării hotărârii;


—.... ........... .................................

c) şi după începerea dezbaterilor.

571. Constatarea infracţiunilor de audienţă:


a) se m enţionează într-un proces-verbal, care se trim ite procurorului;
b) se m enţionează în încheierea de şedinţă, care se trim ite procurorului;
c) se realizează de com pletul de judecată.

§|2. în vederea pregătirii şedinţei de judecată, preşedintele completului:


.

a) poate dispune refacerea procedurii de citare;


b) dispune desem narea unui reprezentant din rândul practicienilor în insolvenţă,
în cazul în care a fost trim isă în judecată o persoană juridică;
c) se îngrijeşte ca lista cauzelor să fie afişată la instanţă cu cel puţin 48 de ore
înaintea term enului de judecată.

. în situaţia în care, în aceeaşi cauză, au calitatea de inculpat atât persoana


juridică, cât şi reprezentanţii legali ai acesteia, preşedintele completului:
a) desemnează persoanei juridice un curator special;
b) verifică dacă inculpatul persoană juridică şi-a desem nat un reprezentant, iar în
caz contrar, procedează la sesizarea baroului pentru num irea unui avocat din
oficiu;
c) verifică dacă inculpatul persoană juridică şi-a desem nat un reprezentant, iar în
caz contrar, procedează la desem narea unui reprezentant, din rândul practi­
cien ilor în insolvenţă.

Andone-Bontaş
748 Teste grilă

574. Măsura preventivă a controlului judiciar:


se verifică la prim irea dosarului în procedura de cameră p re lim in a r?
b) se verifică la prim irea dosarului de către instanţa de judecată după c
torul de cam eră prelim inară a dispus începerea judecăţii; ce ludecl-
c) se poate lua de instanţa de judecată, prin hotărârea orin
cauza în fond. p nează
“ re “ luţione

575. în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă-


a) judecătorul de cam eră prelim inară trebu ie să înainteze dosarul in :—
judecată cu cel puţin 5 zile în ain te de expirarea măsurii preventive- ^ de
b) instanţa de judecată trebu ie să verifice, la prim irea dosarului, legalit ^
tem einicia m ăsurii preventive, în ain te de expirarea duratei acesteia-
c) instanţa de judecată trebu ie să verifice în cursul judecăţii, dar nu mai tâ i, •
30 de zile, dacă subzistă tem eiu rile care au determ inat menţinerea m ă s ^
controlului ju diciar pe cauţiune dispus faţă de inculpat.

576. Verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive se realizi


cursul judecăţii:
a) în şedinţă publică;
b) din oficiu sau la cerere;
c) nu mai târziu de 30, respectiv 40 de zile, în cazul inculpaţilor minori.

577. Judecata în fond:


a) are loc întotdeauna num ai în prezenţa inculpatului arestat preventiv;
b) poate avea loc şi în lipsa inculpatului, dacă acesta se sustrage de la judecată-
c) are loc întotdeauna cu participarea procurorului, sub sancţiunea nulităţii
absolute a hotărârii.

578. Judecata poate avea loc în lipsa inculpatului:


a) când acesta cere să fie judecat în lipsă, chiar dacă este arestat preventiv;
b) când acesta şi-a schim bat adresa fără a o aduce la cunoştinţa organelor
judiciare şi, în urma ve rifică rilor efectuate, nu i se cunoaşte noua adresă;
c) deşi legal citat, acesta lipseşte de la judecarea cauzei.

579. Partea civilă şi partea responsabilă civilmente:


a) au drepturile prevăzute de lege pentru inculpat;
b) pot fi reprezentate în cursul judecării cauzei de avocat;
c) pot fi aduse cu m andat de aducere dacă, fiind anterior citate, nu s-au prezentat
în m od nejustificat, iar ascultarea ori prezenţa acestora este necesară.

580. Suspendarea judecării unei cauze:


a) se poate dispune de instanţă, dacă se constată pe baza înscrisurilor medicale că
inculpatul suferă de o boală gravă, care îl îm piedică să participe la judecată;
b) se dispune prin încheiere, care poate fi atacată separat cu contestaţie in
term en de 48 de ore de la pronunţare sau de la comunicare;
c) se poate dispune pe perioada desfăşurării procedurii de mediere.

Andone-Bontaş
m
Procedură penală 749

^^Contestaţia împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării unei
cauze:
7) nu suspendă executarea, dacă suspendarea s-a dispus pe m otivul că inculpatul
suferă de o boală gravă, care îl îm p ie d ică să p articipe la judecată;
se depun e la instanţa ierarhic superioară celei care a p ron u nţat încheierea de
b)
suspendare;
se judecă în term en de 3 zile de la prim irea dosarului, dacă vizează o încheiere
c)
de suspendare pe m otivul existenţei unei proce du ri de m ediere.
— i------- —

Dacă motivul suspendării judecării unei cauze penale vizează numai pe unul
dintre inculpaţi, instanţa:
a) poate disp u n e disjungerea cauzei;
b) poate disp u n e suspendarea so luţion ă rii în tre g ii cauze;
c) dispune în m od obligatoriu suspendarea în tre g ii cauze.

nj. în cazul suspendării judecării unei cauze:


» a) procesul penal se reia la cererea in cu lpatu lui, atunci când starea sănătăţii
& acestuia îi pe rm ite să participe la judecată;
b) instanţa de ju d e ca tă este obligată să ve rifice periodic, dar nu mai târziu de 60
de zile, dacă subzistă te m e iu rile care au d e te rm in a t m enţinerea măsurii
arestului la d om iciliu dispus faţă de inculpat;
c) instanţa este obligată să verifice periodic, dar nu m ai târziu de 3 luni, dacă mai
subzistă cauza care a d e term in at suspendarea judecăţii.

Ş84. Suspendarea judecăţii în caz de extrădare activă:


a) durează până la data la care statul so licitan t va com unica hotărârea sa asupra
cererii de extrădare;
b) se dispune prin în ch eiere, care poate fi atacată cu contestaţie, în term en de 24
de ore de la p ron u nţare sau com unicare;
‘ c) durează până la data la care statul so licita t va com unica hotărârea sa asupra
cererii de extrădare.

Sjs.încheierea de şedinţă:
a) se în to cm e şte de grefier, în cel m ult 48 de ore de la term inarea şedinţei de
judecată;
b) se sem nează de to ţi m em brii co m p le tu lu i de ju decată şi de grefier;
c) trebuie să cu prin dă, în m od obligatoriu, prin tre altele, num ele şi prenum ele
părţilor care au lipsit de la judecată.

îfnstanţa de judecată se pronunţă prin sentinţă: ; 1 :


a) în cauzele în care dispune declinarea de com petenţă, în cursul judecării în
primă in stanţă a cauzei;
b) dacă respinge ca inadm isibilă cererea de revizuire;
c) când se p ro n u n ţă asupra apelului.

Andone-Bontaş
750 Teste grilă

587. Notele privind desfăşurarea şedinţei de judecată:


a) pot fi citite şi verificate la cererea persoanei vătămate de către
com pletului; PreŞedinteie
b) se întocm esc de către grefierul de şedinţă;
c) pot fi contestate cel mai târziu la term en ul urm ător.

588. încheierea de şedinţă:


a) se semnează numai de preşedintele com pletului de judecată şi de grefier -
b) se întocm eşte de grefier, în term en de cel m ult 72 de ore Hp 1= ♦ f'. ;
şedinţei de judecată; la ^minarea
se întocm eşte şi în situaţia în care hotărârea se pronunţă în ziua în car •?H i !
loc judecata. a avut

589. Instanţa se pronunţă prin sentinţă în cazul:


a) soluţionării conflictului de com petenţă;
b) în care o judecătorie îşi declină com petenţa în favoarea unui tribunal-
c) soluţionării declaraţiei de abţinere.

590. Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră pre.„i,


constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă faţă i
inculpat se soluţionează prin: ^
a) încheiere;
b) decizie;
c) încheiere sau decizie, după caz.

591. Se numeşte sentinţă hotărârea prin care:


a) instanţa soluţionează declaraţia de abţinere;
b) prim a instanţă se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza;
c) se respinge apelul ca tardiv.

592. Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului se numeşte:


a) sentinţă;
b) decizie;
c) încheiere.

593. Obiectul judecăţii cauzei în primă instanţă:


a) se lim itează la faptele şi la persoanele arătate în acordul de recunoaştere a
vinovăţiei cu care a fost sesizată instanţa;
b) poate fi extins în cazul în care se descoperă date cu privire la participarea şi a
a lto r persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pentru care a fost
trim is în judecată inculpatul;
poate fi extins în cazul în care se descoperă în sarcina inculpatului date cu
privire la săvârşirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, care are legătură
cu infracţiunea pentru care a fost trim is în judecată.

594. După apelul martorilor, experţilor sau interpreţilor:


a) experţii rămân în sala de şedinţă, în afară de cazul în care instanţa dispune altfel;
b) martorii rămân în sala de şedinţă, în afară de cazul în care instanţa dispune altfel;
c) interpreţii trebu ie să părăsească sala de şedinţă, fiind chemaţi doar ia audiere.j;

Andone-Bontaş
Procedură penală 751

a actului de sesizare se realizează: | |||§


^ de grefierul de şedinţă;
b) la primul term en la care procedura este legal în deplin ită şi cauza se află în stare
de judecată;
c) şi în procedura de cameră prelim inară.

rsul judecării unei cauze penale:


) instanţa poate dispune schim barea ordinii cercetării judecătoreşti, când aceasta
este necesară, însă num ai după audierea inculpatului;
b) procurorul, persoana vătăm ată şi părţile pot cere oricând în cursul cercetării
judecătoreşti adm inistrarea de probe noi;
dacă instanţa constată că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu
urmează a fi schim bată, este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să
atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă
sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.

rsul cercetării judecătoreşti:


probele necontestate de părţi pot fi adm inistrate din oficiu de către instanţă,
dacă apreciază necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei;
b) părţile şi subiecţii procesuali pot propune oricând adm inistrarea de probe noi;
c) dacă sunt mai mulţi inculpaţi, audierea acestora se face în toate cazurile separat.

Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de părţi:


a) nu se readm inistrează în nicio situaţie în cursul cercetării judecătoreşti;
b) sunt puse în discuţia contradictorie a persoanei vătăm ate, a părţilor şi a
procurorului şi sunt avute în vedere de instanţă la deliberare;
c) nu pot fi readm inistrate în cursul cercetării judecătoreşti.

i de recunoaştere a învinuirii:
a) dacă adm ite cererea, instanţa poate adm inistra doar proba cu înscrisuri în
circumstanţiere;
b) instanţa se pronunţă asupra cererii inculpatului după ascultarea concluziilor
acestuia, a concluziilor procurorului şi a celorlalte părţi;
c) instanţa poate dispune schim barea încadrării ju ridice a faptei date prin
rechizitoriu.

Procedura de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii: *


' a) are loc în situaţia în care, printre altele, inculpatul recunoaşte în totalitate
?A -
faptele reţinute în sarcina sa;
b) nu se poate desfăşura în cauzele în care acţiunea penală vizează o infracţiune
care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă altern ativ cu pedeapsa închisorii;
c) are loc num ai dacă toate părţile sunt de acord.
B— ■
Inculpatul poate recunoaşte învinuirea: .
a) prin înscris autentic;
b) doar personal;
c) prin interm ediul avocatului ales.

Andone-Bontaş
752 Teste grilă

602. Inculpatul minor:


a) poate încheia acord de recunoaştere a vinovăţiei;
b) nu poate solicita judecarea cauzei în procedura sim plificată;
c) este în m od obligatoriu asistat de avocat în cursul judecăţii.

603. Cercetarea judecătorească:


i
a) nu se efectuează în nicio situaţie, dacă inculpatul recunoaşte în totalitate
faptele reţinute în sarcina sa;
b) debutează în m om entul în care cauza se află în stare de judecată;
c) se poate relua dacă inculpatul, în ultim ul cuvânt, solicită acest lucru.

604. în timpul audierii:


a) inculpatul este lăsat la în cepu t să arate to t ce ştie despre fapta pentru care a
fost trim is în judecată;
b) inculpatului i se pot pune întrebări doar prin interm ediul preşedintelui comple­
tului de judecată;
c) inculpatului i se pot pune întrebări, în ordine, de m em brii com pletului de jude­
cată, procuror, subiecţii procesuali şi părţile prezente la audiere şi avocaţii
acestora şi de către avocatul inculpatului audiat.

605. în cursul cercetării judecătoreşti:


a) este obligatorie aducerea şi prezentarea m ijloacelor m ateriale de probă;
b) inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar;
c) instanţa dispune citirea declaraţiilor anterioare ale inculpatului, dacă acesta
refuză să dea declaraţii.

606. Cu ocazia audierii martorului:


a) acesta poate citi un înscris care are legătură cu depoziţia dată;
b) i se pot pune întrebări, în ordine, de partea care l-a propus, procuror, persoana
vătămată, celelalte părţi, preşedintele completului şi ceilalţi membri ai completului;
c) întrebările respinse vor fi consem nate în cuprinsul declaraţiei martorului.

607. Martorul care nu se prezintă nejustificat în faţa instanţei:


a) poate fi adus cu m andat de aducere;
b) poate fi sancţionat cu am endă judiciară;
c) poate săvârşi infracţiunea de obstrucţionare a justiţiei.

608. Instanţa poate dispune ca o probă să nu mai fie administrată:


a) dacă procurorul renunţă la proba propusă de acesta;
b) dacă instanţa apreciază că adm inistrarea unei probe anterior admise apare ca
inutilă;
c) numai dacă procurorul nu se opune.

609. Pot solicita renunţa la probele încuviinţate:


a) instanţa;
b) procurorul;
c) inculpatul.

Andone-Bontaş
Procedură penală 753

6X0. Schimbarea încadrării juridice poate fi:


a) pusă în discuţie, din oficiu, de către instanţă;
b) dispusă şi în situaţia în care instanţa este sesizată cu acord de recunoaştere a
vinovăţiei;
c) dispusă şi în situaţia în care inculpatul recunoaşte învinuirea.

611. în cazul în care încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie
schimbată:
a) instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare juridică, sub sancţiu­
nea nulităţii absolute;
b) instanţa trebuie să chem e persoana vătăm ată să o în tre be dacă form ulează
plângere prealabilă, în cazul în care noua încadrare vizează o infracţiune pentru
care este necesară plângerea prealabilă;
c) inculpatul are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea jude­
căţii, în vederea pregătirii apărării.

Dezbaterile: liHHHHHMIHI
a) pot fi întrerupte, pentru m otive tem einice, pe o durată nu mai mare de 3 zile;
b) nu pot fi întrerupte;
c) nu pot fi reluate în nicio situaţie.

613. în etapa dezbaterilor:


a) au cuvântul, în ordine, procurorul, persoana vătăm ată, partea civilă, partea
responsabilă civilm ente şi inculpatul;
b) preşedintele com pletului poate lim ita concluziile participanţilor;
c) preşedintele com pletului nu poate întrerupe pe cei care au cuvântul.

614. După încheierea dezbaterilor:


a) instanţa poate cere procurorului să depună concluzii scrise;
b) persoana vătăm ată poate depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute
de instanţă;
c) procurorul poate depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanţă.

615. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii:


a) au loc în ziua în care au avut loc dezbaterile sau cel mai târziu după 15 zile de la
închiderea dezbaterilor;
b) se poate amâna pentru cel m ult 15 zile din ziua în care au avut loc dezbaterile;
c) se desfăşoară fără participarea grefierului de şedinţă.

616. Deliberarea are loc:


a) în secret;
b) cu participarea grefierului;
c) num ai în prezenţa m em brilor com pletului în faţa cărora au avut loc dezbaterile.

617. Instanţa poate amâna pronunţarea:


a) pentru cel m ult 30 de zile;
b) o singură dată;
c) de mai m ulte ori, pentru cel m ult 15 zile.

Andone-Bontaş
I

754 Teste grilă

618. Deliberarea:
a) are loc mai în tâi asupra chestiunilor de drept şi apoi asupra chestiunilor de fapt"
b) poartă, printre altele, asupra deducerii perioadei internării medicale a inculpatului-
c) are loc cu participarea procurorului.

619. Completul de divergenţă se poate constitui:


a) în primă instanţă;
b) în apel;
c) în recurs.

620. Dacă unanimitatea nu poate fi întrunită:


a) cauza se repune pe rol;
b) hotărârea se ia cu m ajoritatea m em brilor com pletului;
c) cauza se va repartiza aleatoriu altui com plet.

621. Dacă din deliberare rezultă mai mult de două păreri:


a) judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai blândă trebu ie să se alăture
soluţiei celei mai apropiate de părerea sa;
b) judecarea cauzei se reia în com plet de divergenţă;
c) judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebu ie să se alăture
soluţiei celei mai apropiate de părerea sa.

622. Dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta


constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, poate pronunţa:
a) doar o soluţie de condam nare;
b) o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei;
c) o soluţie de am ânare a aplicării pedepsei.

623. în cazul în care, faţă de inculpatul condamnat, s-a luat măsura prevent
controlului judiciar pe cauţiune, instanţa dispune plata din cauţiune, în ordine:
a) a am enzii penale, a despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagu­
belor cauzate de infracţiune şi a ch eltu ielilor judiciare;
b) a despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de
infracţiune, a ch eltu ielilor judiciare şi a am enzii penale;
a ch eltu ielilor judiciare, a despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea
pagubelor cauzate de infracţiune şi a am enzii penale.

624. în cazul achitării inculpatului, întrucât fapta nu este prevăzută de legea


[art. 16 alin. (1) lit. b) C.proc.pen.]:
a) m ăsurile asigurătorii luate în cursul urm ăririi penale sau în cursul judecăţii se
menţin;
b) m ăsurile asigurătorii încetează de drept, dacă persoana vătăm ată nu introduce
acţiune în faţa instanţei penale în term en de 30 de zile de la rămânerea
definitivă a hotărârii;
c) inculpatul nu poate fi, în nicio situaţie, obligat la plata ch eltu ielilor judiciare
avansate de stat.

Andone-Bontaş
Procedură penală 755

625. Dacă instanţa:


a) adm ite acţiunea civilă, dispune în toate cazurile şi luarea de măsuri asigurătorii
privind reparaţiile civile;
b) lasă nesoluţionată acţiunea civilă, m enţine m ăsurile asigurătorii;
c) lasă nesoluţionată acţiunea civilă, ridică m ăsurile asigurătorii legal dispuse care
vizează repararea pagubei.

626. Instanţa poate dispune prin sentinţă:


a) luarea măsurii arestării preventive;
b) revocarea controlului ju diciar pe cauţiune;
c) înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la dom iciliu.

627. în cazul în care faţă de inculpat s-a luat în cursul judecăţii măsura controlului
judiciar pe cauţiune:
a) dacă instanţa pronunţă o soluţie de condam nare cu suspendarea sub suprave­
ghere a executării pedepsei, măsura preventivă încetează de drept;
b) dacă instanţa adm ite acţiunea civilă, dispune plata din cauţiune a despăgubi­
rilor civile la care a fost obligat inculpatul;
c) dacă instanţa pronunţă o soluţie de condam nare la plata amenzii, care nu
însoţeşte pedeapsa închisorii, măsura preventivă încetează de drept.

628. în cazul în care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în


regim de detenţie:
a) instanţa poate lua măsura arestului la dom iciliu faţă de inculpat, prin sentinţa
de condamnare;
b) instanţa poate lua faţă de inculpat măsura arestării preventive, după pronun­
ţarea hotărârii, până la sesizarea instanţei de apel;
c) durata arestului la dom iciliu se deduce din pedeapsa aplicată, prin echivalarea
unei zile de arest la dom iciliu cu o zi de pedeapsă.

629. înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar:


a) se poate dispune num ai prin încheiere;
b) se pronunţă în cam era de consiliu, în cursul urm ăririi penale;
c) se poate dispune şi după ce instanţa de fond s-a desesizat prin pronunţarea
hotărârii, până la sesizarea instanţei de apel.

630. Instanţa de fond poate lua măsura arestării preventive:


a) în cursul judecării cauzei;
b) după pronunţarea unei hotărâri prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea
pedepsei;
c) după pronunţarea hotărârii, până la sesizarea instanţei de apel.

631. Măsura arestării preventive a inculpatului minor încetează de drept atunci când
instanţa pronunţă:
a) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie;
b) măsura educativă a asistării zilnice;
c) renunţarea la aplicarea pedepsei.

Andone-Bontaş
756 Teste grilă

632. Este executorie dispoziţia instanţei:


a) prin care se ia, prin hotărâre, măsura popririi;
b) prin care se dispune punerea în libertate a inculpatului arestat atunci când
soluţia pronunţată este încetarea procesului penal;
c) prin care dispune în cursul judecăţii înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu
măsura arestării preventive.

633. In minută se consemnează:


a) rezultatul dezbaterilor;
b) rezultatul deliberării;
c) inclusiv opinia separată.

634. întocmirea minutei este obligatorie:


a) în cauza în care judecătorul de drepturi şi libertăţi admite cererea procurorului
de efectuare a percheziţiei domiciliare;
b) în toate cazurile în care instanţa se pronunţă asupra măsurilor preventive;
c) în toate cazurile în care instanţa se pronunţă asupra unei cereri formulate de
procuror.

635. în cuprinsul părţii introductive a hotărârii judecătoreşti trebuie să se menţio


printre altele:
a) m ăsurile luate în cursul şedinţei;
b) arătarea te m eiu rilor de drept care justifică soluţiile date în cauză;
c) m otivarea soluţiei date acţiunii civile.

636. în cuprinsul expunerii hotărârii judecătoreşti: 3?jg


a) trebu ie să se m enţioneze în mod obligatoriu consecinţele săvârşirii unei noi
infracţiuni de către persoana condamnată la pedeapsa închisorii cu suspen­
darea executării pedepsei sub supraveghere;
b) este obligatorie menţionarea datelor privind identitatea părţilor;
c) nu este obligatorie menţionarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost
trim is în judecată inculpatul prin rechizitoriu. . 4?

637. în cuprinsul dispozitivului hotărârii judecătoreşti trebuie să se menţ


printre
a) denum irea infracţiunii;
b) textul de lege în care se încadrează infracţiunea;
c) num ele şi prenum ele procurorului care a participat la judecată.

Minuta:
a) trebuie să aibă acelaşi conţinut ca şi dispozitivul hotărârii;
b) se semnează de m em brii completului de judecată şi de grefier;
c) se întocm eşte în mod obligatoriu în cauzele în care judecătorul de drepturi şi
libertăţi dispune asupra măsurilor preventive.

rea hotărârii în primă in are loc:


a) cu citarea părţilor;
b) în şedinţă publică;
c) de către preşedintele completului de judecată, asistat de grefier.

Andone-Bontaş
Procedură penală 757

Hotărârea se redactează:
a) în cel m ult 20 de zile de la pronunţare;
b) de către unul dintre ju decătorii care au participat la soluţionarea cauzei;
c) în cel m ult 30 de zile de la pronunţare.

>se semnează:
de toţi m em brii com pletu lu i de judecată, de procuror şi de grefier;
b) de preşedintele instanţei, în locul preşedintelui com pletului care este îm p ie ­
dicat să semneze;
c) de preşedintele com pletului, în locul grefierului care este îm piedicat a semna.

. Intervine sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii judecătoreşti în cazul în care:


a) inculpatului nu i s-a acordat ultim ul cuvânt;
b) m inuta nu este sem nată de to ţi m em brii com pletului de judecată;
c) hotărârea este sem nată de grefier.

i pronunţare, o copie a minutei hotărârii se comunică:


a) procurorului, părţilor, su biecţilor procesuali principali;
b) adm inistraţiei locului de deţinere, în cazul în care inculpatul este arestat;
c) doar inculpatului arestat, p ă rţilo r şi su biecţilor procesuali care au lipsit atât de
la dezbateri, cât şi de la pronunţare.

Hotărârea judecătorească se comunică în întregul ei:


a) serviciului de probaţiune, în cazul în care instanţa a dispus amânarea aplicării
pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
b) adm inistraţiei locului de deţinere, în cazul în care inculpatul este arestat;
c) doar procurorului, părţilor, su biecţilor procesuali principali.

Pot face obiectul ap


a) sentinţele, indiferent de m ateria în care au fost pronunţate;
b) încheierile prin care s-a dispus restituirea ch e ltu ie lilor de transport prilejuite de
chem area m artorului în faţa prim ei instanţe;
c) încheierea prim ei instanţe prin care i s-a aplicat avocatului am enda judiciară.

6. Poate fi atacată separat cu apel încheierea:


a) prin care prima instanţă, după pronunţarea hotărârii, dispune asupra m ăsurilor
preventive;
b) de în dreptare a e rorilo r m ateriale;
c) primei instanţe prin care a fost stabilită indem nizaţia expertului.
647.
a) sentinţele de declinare a com petenţei;
b) în unele cazuri, în ch e ie rile prin care se soluţionează declaraţiile de abţinere sau
cererea de recuzare;
c) încheierile prin care prim a instanţă a dispus aplicarea am enzii judiciare a
avocatului.

Andone-Bon taş / Chiş


758 Teste grilă

648. Pot fi atacate odată cu sentinţa:


a) ordonanţa procurorului prin care s-a dispus aplicarea amenzii judiciare'
b) încheierea prin care prima instanţă a respins cererile şi excepţiile a v o c a t u l
inculpatului;
încheierea prin care prima instanţă a dispus aplicarea amenzii judiciare a i
tului, chiar dacă acesta a apelat şi la procedura de reducere sau anulare a amenziT*

649. încheierile primei instanţe sesizate cu rechizitoriu:


a) pot fi atacate întotdeauna cu apel, fie odată cu sentinţa, fie pe cale
separată;
b) în unele cazuri, pot face obiectul num ai a contestaţiei;
c) pot fi definitive.

650. Sentinţa primei instanţe:


a) poate fi atacată în toate cazurile cu apel;
b) în unele cazuri, poate face obiectu l contestaţiei;
c) în unele cazuri, poate fi definitivă.

651. încheierile instanţei de apel: -


a) sunt d efinitive în toate cazurile;
b) pot face, în unele cazuri, obiectul contestaţiei;
c) pot fi dispuse u lterio r deciziei.

652. Poate fi declarat apel împotriva hotărârilor:


a) judecătorului de cam eră prelim inară;
b) judecătorului de drepturi şi libertăţi;
c) prim ei instanţe.

653. Competenţa instanţei de apel:


a) poate fi influenţată de dobândirea de către inculpat, în tim pul judecăţii în apel,
a unei calităţi speciale;
b) se stabileşte strict în fun cţie de instanţa care a pronunţat hotărârea, indiferent
de locul săvârşirii faptei sau infracţiunea care face obiectul judecăţii;
c) este stabilită în fun cţie de locul săvârşirii infracţiunii.

a) tribunalul;
b) Curtea M ilitară de A pel Bucureşti;
c) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

655. Este competentă să soluţioneze contestaţii, nu şi apeluri:


a) tribunalul;
b) tribunalul militar;
c) curtea de apel.

. Apelul:
a) este o cale de atac de retractare;
b) în unele cazuri, este o cale de atac de anulare;
c) este o cale ordinară de atac.

Chiş
Procedură penală 759

ate formula apel, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă:
procurorul, inculpatul şi persoana vătămată;
în unele cazuri, partea responsabilă civilm ente;
partea civilă.

tface apel referitor la latura civilă a cauzei:


procurorul, în cazul infracţiunii de rele tra ta m e nte a p lic a te m in o ru lu i, însă
numai în cazul în care a declarat apel şi partea civilă;
partea responsabilă civilm ente;
persoana vătămată.

iacă prima instanţă nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori,


rţi, interpreţi sau avocaţi:
Ţ) martorul, expertul, interpretul sau avocatul poate s o lic ita p r im e i in sta n ţe
numai înlăturarea unor om isiuni vădite;
b) poate fi declarat apel;
c) martorul, expertul, interpretul sau avocatul poate form ula a pe l sau, d a că a expirat
termenul de apel, poate solicita instanţei de apel înlăturarea o m is iu n ii vădite .

Persoana faţă de care prima instanţă a dispus măsura confiscării speciale:


a) poate form ula apel numai dacă are şi calitatea de parte în p ro c e s u l pen al;
b) poate form ula apel în ceea ce priveşte dispoziţiile care au p r o v o c a t o a se m e n e a
vătămare, indiferent de calitatea procesuală avută;
c) se poate adresa numai instanţei civile.

. Avocatul sau membrul de familie:


a) al inculpatului poate declara apel, în unele cazuri, în n u m e p ro p riu ;
b) al părţii civile poate declara apel pentru partea civilă;
c) al inculpatului, atunci când are calitatea de soţ, poa te d e c la ra a p e l p e n tru
inculpat.

enui de apel curge:


Ş a) pentru procuror, de la pronunţare, sau, atunci când nu a f o s t p re z e n t la
pronunţare, de la com unicarea copiei m inutei;
b) pentru persoana vătăm ată şi părţi, de la com unicarea co p ie i m in u te i;
1 1 c) pentru persoanele ale căror drepturi legitim e au fo s t v ă t ă m a te n e m ijlo c it
printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, de la data la c a re a c e s te a au a fla t
despre actul sau măsura care a provocat vătăm area.

pva) poate fi făcută numai în scris;


b) în şedinţa de pronunţări va fi consem nată într-un proce s-ve rbal;
c) în termen este suspensivă de executare.

i declararea apelului:
a) cererile procurorului v or fi soluţionate num ai de către in sta n ţa d e a p e l;
b) poate fi m enţinută măsura preventivă de către prim a in sta nţă;
c) Şi până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, p e rs o a n a v ă tă m a tă şi
oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.

Chiş
760 Teste grilă

665. Motivarea apelului: _______


a) se face în scris, cu arătarea m otivelor de fapt şi drept pe care se în tem eia ză-3
b) poate fi făcută şi cu ocazia judecării apelului;
c) este obligatorie, sub sancţiunea respingerii ca inadm isibilă a căii de atac

666. Instanţa care a pronunţat sentinţa:


a) prim eşte şi declaraţiile de apel;
b) ia act de retragerea apelului;
c) se pronunţă asupra adm isibilităţii apelului.

667. Cererea de renunţare la apel, de revenire asupra renunţării, respectiv di


gere a apelului:
a) poate fi făcută num ai personal;
b) poate fi făcută şi cu m andat special în cazul părţilor şi a persoanei vătămate-
c) este depusă, de regulă, la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

668. Repunerea în termenul de apel:


a) are drept efect suspendarea de drept a executării hotărârii de ia data depunerii
cererii la instanţa com petentă;
b) poate fi solicitată în cel m ult 10 zile de la încetarea cauzei care a determinat
îm piedicarea form ulării apelului în term en;
în cazul adm iterii, are drept efect anularea form e lo r de executare a hotărârii
atacate.

669. Curtea de apel:


a) se pronunţă în apel prin decizie, care poate fi semnată, în unele cazuri, de trei
judecători şi de către grefierul-şef, chiar dacă acesta din urmă nu a participat la
judecată;
b) poate judeca în com plet form at din judecători care au exercitat funcţia de
cameră prelim inară în cauză;
c) nu se pronunţă niciodată prin sentinţă.

670. judecata în apel: W K K tK tK H !


a) poate să aibă loc în cam era de consiliu, fără prezenţa părţilor, dar cu partici­
parea procurorului;
b) se mărgineşte num ai la persoana care a declarat apelul şi la persoana la care se
referă declaraţia de apel şi num ai în raport cu calitatea pe care apelantul o are
în proces;
nu se poate desfăşura, în niciun caz, în şedinţă nepublică.

671. Instanţa de apel: .._


a) dispune încetarea de drept a m ăsurii arestului preventiv în cazul în care durata
I" -
VI IC —% VIM■■ ■—
AAT ^ - - AAa.I . __
_A A I A .. ..i . _I _I _
__
__
__
___
_i. _
..■ I
A
totală a ^atins jum ^
ătatea (li a
m axim ului special aa a a
prevăzut de lege pentru f / -f I I I
infracţiunea
care face obiectul sesizării;
verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă mai subzistă temeiurile care
au determinat menţinerea măsurii arestului la domiciliu dispuse faţă de inculpat;
poate lua, în unele condiţii, după pronunţarea hotărârii, la cerere ori din oficiu,
măsura arestului preventiv faţă de inculpat.

Chiş
Procedură penală 761

. Instanţa de apel:
a) se pronunţă asupra oportu nităţii luării m ăsurilor asigurătorii prin încheiere care
este supusă contestaţiei;
b) se pronunţă asupra stării de arest atunci când inculpatul, arestat preventiv în lipsă
de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, este prins şi prezentat instanţei;
c) soluţionează contestaţia îm potriva m odului de aducere la îndeplinire a măsurii
asigurătorii luate de către prima instanţă.

Executarea
a) poate fi amânată, întreruptă sau suspendată numai de către instanţa de executare;
b) se suspendă de drept în caz de form ulare a cererii de repunere în term enul de
apel;
c) poate fi suspendată, în unele cazuri, de către instanţa de apel.

Tardivitatea apelului:
a) este constatată de către instanţa de apel num ai dacă s-a solicitat repunerea în
term enul de apel, cerere care în prealabil a fost respinsă;
b) poate fi constatată de către aceeaşi instanţă de apel care a soluţionat şi
apelurile declarate în term en îm potriva aceleiaşi hotărâri;
c) cu toate că nu este constatată de către instanţa de executare, nu tem porizează
punerea în executare a hotărârii.

, Hotărârea primei instanţe este definitivă la data:


a) pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul;
b) respingerii cererii de repunere în term en;
c) pronunţării deciziei din apel, atunci când apelul a fost adm is şi procesul a luat
sfârşit în faţa instanţei de apel.

i de apel:
se pronunţă asupra cererii de repunere în term en prin în ch eiere care poate fi
atacată cu contestaţie;
b) respinge cererea de repunere în term en prin decizie;
c) care a admis cererea de repunere în term en ul de apel form ulată de inculpat
poate lua îm potriva acestuia măsura arestului preventiv.

a) de către persoana vătăm ată nu este suspensivă de executare, aceasta având


interesul ca inculpatul să execute de îndată hotărârea;
b) num ai de către inculpat nu-i poate crea acestuia o situaţie mai grea, cum ar fi
luarea unei măsuri preventive de către instanţa de apel;
c) num ai de către avocat, în num e propriu, nu suspendă executarea hotărârii.

Iul declarat de către procuror în defavoarea unui inculpat:


a) poate fi extins şi cu privire la alt inculpat, dacă m otivele de apel sunt comune;
b) nu poate conduce la achitarea inculpatului;
c) poate conduce la reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

Chiş
762 Teste grilă

679. Dacă prima instanţă a dispus faţă de toţi inculpaţii, în solidar, c o ^ B


sume de bani, apelul:
a) declarat de către procuror este întem eiat;
b) procurorului cu privire la unul dintre inculpaţi poate fi extins şi cu • • 1•
ceilalţi, cu condiţia ca suma de bani la care vor fi obligaţi individual in ^
scuipaţii să
nu o depăşească pe cea la care au fost obligaţi iniţial;
c) nu este suspensiv de executare.

680. Contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală cu pedepse aplicaţi


hotărâri penale definitive, de către instanţa de apel:
a) nu încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie, dacă în faţa prim eTinstânţ^ ?
luat în discuţie această chestiune;
b) poate fi dispusă şi în situaţia în care num ai partea responsabilă civilmente •
form ulat apel;
c) nu poate fi realizată, în nicio situaţie, pe cale separată.

681. Dacă instanţa de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice într-o I


ţiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate:
a) se va dispune adm iterea apelului şi încetarea procesului penal;
b) instanţa de apel o va chem a pe persoana vătăm ată în vederea formulării sau nu
a plângerii prealabile;
c) se va dispune rejudecarea de către prima instanţă.

682. Hotărârea instanţei de apel:


a) conduce întotdeauna la încetarea de drept a m ăsurilor preventive;
b) se m otivează de unul dintre ju decătorii care au participat la soluţionarea
cauzei, iar în caz de îm piedicare a tu tu ro r m em brilor com pletului de judecată,
hotărârea se m otivează de către preşedintele instanţei;
c) este semnată şi de grefier.

683. Instanţa de apel: m


va verifica dacă prim a instanţă a dedus în m od corect din pedeapsa amenzii
aplicate durata internării m edicale a inculpatului;
b) atunci când constată că judecata la prim a instanţă a avut loc fără citarea legală
a unei părţi, va dispune, în toate cazurile, desfiinţarea hotărârii cu trimitere
spre rejudecare prim ei instanţe;
va adăuga, dacă este cazul, tim pu l de arestare scurs după pronunţarea hotărârii
atacate cu apel.

684. începând cu data pronunţării hotărârii de către instanţa de apel:


a) şi până la m otivarea deciziei, poate fi luată, în cazul aplicării pedepsei închisoni
în regim de detenţie, măsura arestului preventiv;
b) incum bă instanţei de apel, în caz de dispunere a rejudecării cauzei de către
instanţa com petentă, să trim ită instanţei de executare un extras din hotărâre
cu datele necesare punerii în executare;
c) poate începe, în unele cazuri, să curgă term enul de reabilitare judecătorească.

Chiş
Procedură penală 763

gj>5. instanţa de rejudecare:


l r ^ 3j nu poate aplica o pedeapsă mai mare inculpatului decât cea aplicată în primul
ciclu procesual, dacă sen tin ţa a fost desfiinţată în apelul procurorului făcut în
favoarea in cu lp a tu lu i;
b) în cazul în care m ăsura arestului preventiv a fost m enţinută, va avea în vedere
la calcularea d u ra te i m axim e a m ăsurii preventive perioada/perioadele de arest
scurse de la data se siză rii instanţei şi până la pronunţarea sentinţei din primul
ciclu procesual, cu m u la te cu perioada scursă de la data pronunţării deciziei
instanţei de apel;
c) în baza p rin cip iu lu i in de pe nde n ţe i instanţei, nu trebu ie să se conform eze, în
niciun caz, h o tă râ rii in sta n ţe i de apel.

Spre deosebire de apel, contestaţia: j f lH H H H H H B I H I


a) este su spensivă de exe cu ta re în toate cazurile;
b) poate fi s o lu ţio n a tă de o instanţă necom petentă funcţional să judece apeluri;
c) nu cunoaşte e fe ctu l extensiv.

Asemenea apelului, contestaţia:


a) este o cale o rd in a ră de atac;
b) form ulată în cu rsu l ju d e că ţii este soluţionată, în unele cazuri, de un com plet
form at din d o i ju d e că to ri;
c) este, de regulă, su spen sivă de executare;

j$8. La soluţionarea contestaţiei în cursul judecăţii:


a) dispoziţiile re la tiv e la asistenţa juridică obligatorie se aplică în mod cores­
punzător;
b) participarea p ro c u ro ru lu i este facultativă;
c) inculpatul a re sta t p o a te solicita să nu participe.

a) poate fi so lu ţio n a tă , în unele cazuri, chiar după pronunţarea deciziei în apel;


b) form ulată îm p o triv a se n tin ţe i prin care instanţa de executare a dispus
am ânarea e xe cu tă rii pedepsei este suspensivă de executare;
c) form ulată îm p o triv a s e n tin ţe i se soluţionează prin decizie.

a) îm potriva în c h e ie rii prin curtea de apel a desem nat o instanţă egală în grad cu
cea căreia i-a r re v e n i co m p e te n ţa să judece cauza în prim ă instanţă, care să fie
sesizată în ca zu l în care se va em ite rechizitoriul;
b) îm potriva s e n tin ţe i p ro n u n ţa te de către instanţa de executare prin care s-a
dispus în tre ru p e re a e xe cu tă rii pedepsei;
c) îm potriva s e n tin ţe i prin care s-a dispus reabilitarea judecătorească.

a) înch eierii p rin ca re in stanţa soluţionează contestaţia privind durata procesului


penal este in a d m isib ilă ;

Chiş
764 Teste grilă

b) sentinţei pronunţate în contestaţie la executare se soluţionează de t

superioară sau, după caz, de către Com pletul de 5 judecători din c a d ru rp te P I


Curţi de Casaţie şi Justiţie;
încheierii prin care Secţia penală a în a lte i Curţi de Casaţie şi Justiţie a d"
luarea unei măsuri asigurătorii este inadm isibilă.

692. Sunt căi extraordinare de atac;


a) contestaţia;
b) contestaţia la executare;
c) contestaţia în anulare.

Sunt căi de atac de anulare:


a) revizuirea;
b) recursul în casaţie;
c) contestaţia în anulare.

694. Sunt întotdeauna căi de atac reverenţioase:


a) recursul în casaţie;
b) redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate-
c) revizuirea.

695. Contestaţia în anulare poate fi exercitată:


a) num ai îm potriva deciziilor; ___
b) în unele cazuri, chiar şi îm potriva sentinţelor;
c) îm potriva deciziei instanţei de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de
către prima instanţă.

696. Hotărârile instanţei de apel pot fi supuse contestaţiei în anulare:


a) num ai dacă au rămas definitive;
b) num ai dacă apelul a fost respins;
c) chiar dacă apelul a fost admis, iar cauza a fost rejudecată de către instanţa de
apel.

697. Reprezintă cazuri de exercitare a contestaţiei în anulare:


a) dispunerea am ânării aplicării pedepsei, deşi existau probe cu privire ia o cauză
de încetare a procesului penal;
b) judecarea cauzei în apel fără citarea legală a părţii civile, cu toate că aceasta
solicitase prim ei instanţe judecata în lipsă;
c) intervenţia prescripţiei executării pedepsei.

698. Poate fi formulată contestaţie în anulare când:


a) judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului părţii civile, când asistenţa juridica
a acestei părţi era obligatorie;
b) şedinţa de judecată în apel a fost publică, cu toate că legea impunea ca şedinţa
să aibă loc în cam era de consiliu;
c) instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea
era legal posibilă.

Chiş
P r o c e d u r ă p e n a lă
765

md hotărârea în a p e l a f o s t p ro n u n ţa tă de:
a) un alt co m ple t d e c â t c e l c a re a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului,
poate fi e xe rcita t r e c u r s u l în casaţie;
b) un com plet fo r m a t d in ju d e c ă to r i care au exercitat funcţia de judecător de
cameră p re lim in a ră în c a u z ă , u n e o ri, poate fi form ulată contestaţia în anulare;
c) com pletul care s-a s c h im b a t d u p ă în ceperea dezbaterilor, poate fi exercitată
contestaţia în a n u la re .

Lipsa in cu lpatu lui d e ia j u d e c a t a în apel:


I poate fi invocată p e c a le a c o n te s ta ţie i în anulare pentru m otivul că inculpatul
nu a fost a scu lta t d e c ă t r e in s ta n ţa de apel;
| poate constitui c a z d e c o n te s t a ţie în anulare, chiar dacă acesta a solicitat
instanţei de a pe l j u d e c a t a în lipsă;
c) fundam entată pe îm p r e ju r a r e a că a fost în im posibilitate de a se prezenta şi de
a înştiinţa in sta n ţa d e s p r e a c e a s tă im posibilitate, constituie caz de contestaţie
în anulare.

itestaţia în a n u la re p o a t e f i fo r m u la t ă de:
procuror, în te r m e n d e 3 0 d e zile de la data com unicării deciziei în apel,
indiferent de m o tiv u l in v o c a t;
b) inculpat, dacă ju d e c a ta în a p e l s-a d e sfăşu ra t fără citarea legală a părţii civile;
c) persoana v ă tă m a tă , c â n d h o tă râ re a în apel a fost pronunţată de un alt com plet
decât cel care a lu a t p a r t e la d e z b a te re a pe fond a procesului.

Spre deosebire de revizuire şi d e recursul în casaţie, contestaţia în anulare:


a) poate fi fo rm u la tă şi d e c ă t r e p e rs o a n a vătăm ată;
b) poate fi exercitată, în u n e le c a z u ri, oricând;
c) este dată, de re g u lă , în c o m p e t e n ţ a in sta n ţe lo r de apel.

?03. Dacă sentinţa penală a răm as definitivă prin neapelare, împotriva acesteia nu
gg; poate fi exercitată co ntestaţia în anulare:
a) pentru m otivul că in s ta n ţ a n u a f o s t com pusă p o trivit legii;
b) indiferent de m o tiv u l in v o c a t;
c) pentru m otivul că s-a p r o n u n ţ a t co n d a m n are a , cu to ate că existau probe cu
privire la o cauză d e în c e t a r e a p ro c e s u lu i penal.

Lipsa procurorului de la ju d e ca ta în primă instanţă, atunci când prezenţa acestuia


este obligatorie:
a) poate fi invocată p e c a le a a p e lu lu i sau, după caz, a contestaţiei;
b) este sancţionată cu n u lit a t e a a b s o lu tă şi astfel poate fi invocată pe calea
contestaţiei în a n u la re ;
c) nu atrage nicio s a n c ţiu n e a t u n c i c â n d a lip sit şi avocatul inculpatului.

lişţa n ţa co m p e te n tă s ă j u d e c e c o n t e s t a ţ ia în anulare:
a) poate fi instanţa d e a p e l, a t u n c i c â n d se invocă autoritatea de lucru judecat;
b) nu poate fi in sta n ţa d e a p e l a t u n c i câ n d calea ordinară de atac soluţionată s-a
fundam entat pe îm p r e ju r a r e a că in cu lp a tu l a fost condam nat, cu toate că
existau probe cu p r iv ir e la o c a u z ă d e în c e ta re a procesului penal;

Chiş
766 Teste grilă

c) poate fi prim a instanţă, atunci când această instanţă a încălcat dreptul |


apărare al inculpatului prin neasigurarea asistenţei juridice obligatorii.

706. Judecătoria:
a) poate judeca, în unele cazuri, contestaţia în anulare;
b) nu are niciodată com petenţa de a judeca cereri de revizuire şi redeschidere
procesului penal în cazul judecăţii în lipsa persoanei condamnate;
c) va dispune respingerea ca inadm isibilă contestaţia în anulare, dacă este fo rm u
lată cu neobservarea term enului de 30 de zile

707. întocmai ca şi curtea de apel, tribunalul:


a) poate judeca contestaţia în anulare, indiferent de m otivul invocat;
b) când judecă contestaţia în anulare, examinează în prealabil admisibilitatea în
principiu;
c) în unele cazuri, poate fi sesizat cu judecarea contestaţiei în anulare numai în
term en de 30 de zile.

708. Formularea contestaţiei în anulare:


a) suspendă de drept efectele hotărârii definitive;
b) de către procuror, este apreciată ca fiind întotdeauna în favoarea condam­
natului;
c) împotriva sentinţei pentru considerentul că inculpatul a fost condamnat, deşi exis­
tau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, nu înlătură posi­
bilitatea acestuia de a solicita, în condiţiile legii, repunerea în termenul de apel.

709. în cazul formulării unei contestaţii în anulare, suspendarea executării pedepsei:


a) se dispune num ai dacă instanţa a admis în principiu cererea de contestaţie în
anulare;
b) nu poate fi dispusă dacă condamnatul nu a început executarea pedepsei;
c) nu poate fi dispusă, în nicio situaţie, de către judecătorii sau tribunale.

710. Examinarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare:


a) se realizează întotdeauna în camera de consiliu;
b) poate fi făcută num ai cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului;
c) nu necesită aducerea condamnatului arestat.

711. Judecarea contestaţiei în anulare de către:


a) judecătorie se rezumă în toate cazurile la desfiinţarea ultim ei hotărâri cu privire
la care există autoritate de lucru judecat;
b) instanţa de apel im plică întotdeauna rejudecarea apelului dacă acesta a fost
respins iniţial;
c) curtea de apel va fi realizată prin sentinţă sau, după caz, prin decizie.

712. Spre deosebire de contestaţia în anulare, revizuirea:


a) poate fi form ulată numai împotriva hotărârilor penale definitive;
b) vizează, de regulă, aspectele de fond ale cauzei;
c) poate fi form ulată, în unele cazuri, oricând.

Chiş
Procedură penală 767

m Poate fi formulată cerere de revizuire împotriva:


a) sen tin ţelor penale prin care s-a soluţion at fondul, rămase definitive prin
neapelare sau prin retragerea apelului;
b) în ch e ie rilor judecătorului de cam eră prelim inară prin care s-a adm is plângerea
form ulată îm potriva soluţiei de netrim itere în judecată dispuse de către
procuror;
c) hotărârilor pronunţate în urma adm iterii cererii de revizuire şi rejudecarea
cauzei.

714. Poate fi solicitată revizuirea:


a) în caz de încălcare a autorităţii de lucru judecat, în acest caz existând mai m ulte
hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot concilia;
b) dacă un m artor a cărui declaraţie a fost exclusă de către judecătorul de cameră
prelim inară şi neadm inistrată u lterio r a săvârşit infracţiunea de m ărturie
m incinoasă în cauză;
c) dacă o prevedere legală pe care s-a în te m e ia t hotărârea a fost declarată
neconstituţională, num ai dacă excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată
în cauză şi dacă publicarea în M o n ito ru l Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale
are loc ulterior răm ânerii definitive a hotărârii penale.

715. Pot reprezenta atât cazuri de contestaţie în anulare, cât şi cazuri de revizuire:
a) judecata în apel fără citarea legală a m artorilor propuşi de către inculpat, dacă
Curtea Europeană a D repturilor O m ului a constatat o încălcare în tem eiul art. 6
din Convenţia Europeană a D repturilor Omului;
b) desfăşurarea procedurii de cam eră prelim inară în lipsa părţilor şi subiecţilor
procesuali, dacă s-a constatat n econstituţionalitatea textului care reglem enta
citarea părţilor;
c) judecata apelului pe latura civilă declarat de către inculpatul m ajor în şedinţă
nepublică, cu toate că instanţa nu a declarat şedinţa nepublică, dacă Curtea
Europeană a D repturilor Om ului a constat o încălcare în tem eiul art. 6 din
Convenţia Europeană a D repturilor Om ului.

716. Se va reţine că două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot
concilia atunci când:
a) îm potriva aceleiaşi persoane şi pentru săvârşirea aceleaşi infracţiuni s-au aplicat
pedepse în cuantum diferit;
b) com plicele a fost achitat pentru că fapta nu a fost săvârşită de el, iar autorul a
fost condamnat;
c) un coautor a fost achitat pentru că fapta nu există, iar alt coautor a fost
condam nat.

7. Ireconc î poate privi:


a) aceeaşi faptă , dar persoane d iferite, toate acestea fiind condamnate;
b) în unele cazuri, aceeaşi persoană, dar fapte diferite;
c) aceeaşi faptă şi aceeaşi persoană.

Chiş
768 T e s te g rilă

718. în caz de infracţiune progresivă, dacă rezultatul mai grav s-a produs
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare:
a) poate fi exercitată revizuirea, rezultatul mai grav reprezentând o împrejurare
nu a fost cunoscută la soluţionarea cauzei; Ce
b) poate fi exercitat recursul în casaţie, întrucât, în raport de noua in fra c ţiu n e
s-au aplicat pedepse în alte lim ite decât cele prevăzute de lege;
c) iar contestaţia în anulare a fost admisă, în rejudecarea apelului va putea fi
dispusă schim barea încadrării ju ridice potrivit rezultatului mai grav.

719. Sunt persoane care pot solicita revizuirea:


a) persoana devenită nepot în linie descendentă, însă numai în favoarea condam
natului;
b) procurorul, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă a
cauzei;
c) fostul soţ, num ai în favoarea condam natului.

720. Revizuirea hotărârii în defavoarea condamnatului poate fi solicitată:


a) chiar şi de către m em brii fam iliei sale;
b) chiar şi după m oartea condam natului;
c) în toate cazurile, într-un term en de 3 luni, în condiţiile legii.

721. Termenul de introducere a cererii de revizuire:


a) în favoarea condam natului poate fi lim itat în timp;
b) în defavoarea persoanei achitate, poate fi de 3 luni care curge de la data când
hotărârile care nu se pot concilia au fost cunoscute de către acesta;
c) în defavoarea condam natului este depăşit când cererea a fost form ulată mai
târziu de un an de la data răm ânerii definitive a h otărârilor care nu se pot
concilia.

722. Prima instanţă care a judecat cauza este competentă:


a) să judece cererea de revizuire, chiar şi atunci când aceasta are ca obiect doar
latura civilă a procesului;
b) să suspende executarea hotărârii supuse revizuirii atunci când s-a constatat de
către Curtea Europeană a D repturilor Om ului o încălcare a drepturilor sau
libertăţilo r fundam entale ale inculpatului de către instanţa de apel;
c) să im pună condam natului respectarea unora dintre obligaţiile prevăzute la
art. 215 alin. (1) şi (2) C.proc.pen. în cazul suspendării hotărârii supuse revizuirii.

723. Respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire:


a) se va dispune când pentru aceleaşi m otive a mai fost form ulată o cerere de
revizuire respinsă ca neîntem eiată;
b) poate fi dispusă, în unele cazuri, şi de către instanţa de apel;
c) nu poate fi dispusă, în niciun caz, de către Com pletul de 5 judecători din cadrul
în a lte i Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Chiş
Procedură penală 769

724. Este definitivă:


a) încheierea de adm itere în principiu a cererii de revizuire;
b) în unele cazuri, încheierea prin care s-a dispus suspendarea hotărârii supuse
revizuirii;
c) sentinţa de respingere ca neîntem eiată a cererii de revizuire fundam entată pe
constatarea unei încălcări a d re p tu rilo r şi libe rtă ţilo r de către Curtea Europeană
a D repturilor Omului.

725. După admiterea în principiu a cererii de revizuire:


a) cauza va fi rejudecată potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă
instanţă, atunci când calea de atac a fost adm isă pentru m otivul că hotărârile
judecătoreşti definitive nu se pot concilia;
b) poate fi dispusă suspendarea executării pedepsei;
c) pot fi luate măsuri preventive doar în perioada în care executarea hotărârii
definitive este suspendată.

726. Instanţa dispune prin hotărârea: |f*


a) de respingere a cererii de revizuire, reluarea executării pedepsei, chiar şi în cazul în
care aceasta a fost suspendată de către instanţa superioară pe calea contestaţiei;
b) de adm itere a cererii de revizuire, întotdeauna, restituirea amenzii plătite, a
bu nu rilor confiscate şi a ch e ltu ie lilor judiciare;
c) de respingere a cererii de revizuire, obligarea revizuientului la plata ch eltu ielilor
judiciare către stat.

727. Pentru încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, este necesar:


a) avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior;
b) să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat;
c) ca legea să prevadă pentru infracţiunea pentru care a fost pusă în mişcare
acţiunea penală pedeapsa în ch isorii de până la 5 ani.

728. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu poate fi încheiat:


a) de un inculpat minor;
b) de inculpat şi procuror;
c) în lipsa unui avocat ales sau num it din oficiu.

729. La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, inculpatul acceptă:


a) încadrarea juridică a faptei pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;
b) cuantum ul şi m odalitatea de executare a pedepsei;
c) com petenţa instanţei care urm ează să fie sesizată cu acordul de recunoaştere a
vinovăţiei.

730. în cazul în care cu privire la un inculpat a fost pusă în mişcare acţiunea penală
pentru săvârşirea mai multor infracţiuni:
a) acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi în ch eiat num ai cu privire la unele
dintre acestea;
b) pentru încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, inculpatul trebu ie să
recunoască în to ta lita te faptele din ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii
penale;

Chiş / Constantinescu
770 Teste grilă

c) procurorul sesizează instanţa com petentă cu rechizitoriu, în care va m e n ţio n a


cu privire ia care infracţiuni s-a în ch eiat acord de recunoaştere a vinovăţiei.

731. După încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei între inculpat şi procuror:


a) acordul în form ă scrisă va fi trim is biroului de executări penale din cadrul
instanţei com petente în vederea em iterii m andatului de executare a pedepsei;
b) procurorul sesizează instanţa căreia i-ar reveni com petenţa să judece cauza în
fond, num ai după avizarea efectelo r acordului de către procurorul ierahic
superior;
c) instanţa com petentă sesizată va analiza acordul după parcurgerea procedurii
cam erei prelim inare.

732. La şedinţa dejudecată stabilită pentru discutarea acordului de recunoa


învinuirii:
a) instanţa de judecată va cita inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată;
b) asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie;
c) inculpatul poate reveni asupra consim ţăm ântului legal exprim at cu privire la
încheierea acordului.

733. Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei:


a) printr-o soluţie de condam nare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea
aplicării pedepsei;
b) în şedinţă publică, prin sentinţă;
c) printr-o sentinţă în care poate dispune achitarea inculpatului.

734. Instanţa, analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei, poate pronunţa urmă­


toarele soluţii:
a) adm iterea acordului şi condam narea inculpatului la pedeapsa închisorii egală cu
cea stabilită prin acord;
b) adm iterea acordului şi condam narea inculpatului la o pedeapsă mai mică decât
cea stabilită prin acord;
c) respinge acordul, dacă pedeapsa stabilită prin acesta este nejustificat de severă
faţă de gravitatea infracţiunii.

735. împotriva sentinţei de admitere a acordului de recunoaştere a <


a) nu poate fi declarată nicio cale de atac, hotărârea fiind definitivă;
b) inculpatul poate declara apel în term en de 10 zile de la comunicare;
c) se poate form ula num ai recurs în casaţie.

736. Urmărirea penală în cazul infracţiunilor săvârşite de minori:


a) se efectuează în m od obligatoriu de procuror;
b) se face potrivit procedurii obişnuite, cu com pletările şi derogările prevăzute de
procedura specială în cazul in fractorilor minori;
c) poate fi efectuată în cazul în care m inorul se sustrage de la prezentarea în faţa
organelor judiciare.

Constantinescu
A
Procedură penală 771

737. La audierea minorului pe parcursul urmăririi penale:


a) organul ju diciar va cita pe părinţii m inorului care nu a îm p lin it vârsta de 16 ani,
prezenţa acestora fiind obligatorie;
b) asistenţa juridică este obligatorie;
c) organul ju diciar poate considera necesară citarea părinţilor m inorului care a
îm p lin it vârsta de 16 ani, urmând să-l audieze pe m inor, chiar dacă părinţii nu
se prezintă.

738. Efectuarea referatului de evaluare a minorului este obligatorie în cursul:


a) urm ăririi penale, atunci când m inorul este arestat preventiv;
b) judecăţii, neefectuarea acestuia atrăgând sancţiunea nulităţii absolute a hotă­
rârii pronunţate;
c) judecăţii, dacă referatul nu a fost efectuat în tim pul urm ăririi penale, nerespec-
tarea obligaţiei putând fi invocată în condiţiile nulităţii relative.

Procedura specială de judecată în cauzele cu infractori minori este aplicabilă dacă


la data:
a) săvârşirii faptei inculpatul era m inor, chiar dacă la data trim iterii în judecată
acesta a îm p lin it vârsta majoratului;
b) sesizării instanţei inculpatul nu a îm p lin it vârsta de 18 ani;
c) săvârşirii faptei inculpatul era minor.

740. Cauzele în care inculpatul este minor se judecă:


a) potrivit regulilor de com petenţă obişnuite;
b) de către judecători anum e desem naţi potrivit legii;
c) în şedinţă secretă.

741. La judecarea cauzei în care inculpatul este minor, se citează:


a) serviciul de probaţiune;
b) Direcţia Protecţia Copilului;
c) părinţii inculpatului, în absenţa cărora instanţa nu poate proceda la judecarea
cauzei.

742. Cauzele cu inculpaţi minori se judecă:


a) de urgenţă şi cu precădere;
b) în şedinţă nepublică;
c) întotdeauna în prezenţa inculpatului m inor, fără posibilitatea îndepărtării
acestuia din sala de şedinţă.
, . "... '••~ .i • ••- '
i cu un inculpat major:
a) şedinţa de judecată are loc în şedinţă publică, nerespectarea publicităţii atră­
gând sancţiunea nulităţii absolute;
b) şedinţa de judecată are loc în şedinţă publică, nerespectarea publicităţii atră­
gând sancţiunea nulităţii relative;
c) de către judecători care nu sunt special desem naţi pentru judecarea cauzelor
cu inculpaţi m inori.

Constantinescu
772 T e s te g rilă

744. Cererile de reabilitare judecătorească pot fi soluţionate de:


a) tribunalul în a cărui circum scripţie dom iciliază petentul;
b) instanţa care a judecat în primă instanţă cauza îi
în care s-a pronunţat condam-
narea;
c) instanţa de apel în cauza în care s-a pronunţat condam narea.

745. Cererea de reabilitare judecătorească poate fi formulată:


a) de către condam nat;
b) după m oartea condam natului, de către soţia acestuia;
c) de către copilul major, pentru părintele aflat internat în spital.

746. Cererea de reabilitare judecătorească se judecă:


a) în şedinţă publică;
b) după com unicarea copiei fişei de cazier ju diciar al condam natului;
c) cu participarea procurorului.

747. Dacă în cursul judecării cererii de reabilitare a fost pusă în mişcarea acţiunea
penală faţă de condamnat pentru o altă infracţiune, instanţa:
a) va respinge ca neîntem eiată cererea de reabilitare;
b) va suspenda exam inarea cererii până la soluţionarea definitivă a celeilalte
cauze;
c) va efectua verificări cu privire la natura infracţiunii săvârşite în vederea analizei
com portam entului condam natului.

748. Tn cazul în care inculpatul dovedeşte că nu i-a fost cu putinţă să achite cheltuielile
de judecată, instanţa care analizează cererea de reabilitare judecătorească:
a) va putea dispune reabilitarea;
b) va putea acorda un term en de m axim 6 luni pentru achitarea, în to t sau în
parte, a ch eltu ielilor judiciare;
c) va respinge cererea de reabilitare judecătorească ca neîntem eiată.

749. Instanţa se pronunţă asupra cererii de reabilitare judecătorească prin:


a) sentinţă, supusă apelului în 10 zile de la com unicare;
b) încheiere;
c) sentinţă, supusă contestaţiei în term en de 10 zile de la com unicare.

750. La Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este înregistrată o cerere de reabilitare,


fiind menţionat numele petiţionarului „Ion Gheorghe" fără a fi indicate alte date
de identificare. De asemenea, pe plicul cu care a venit cererea, nu este menţionat
expeditorul. Fiind efectuate verificări în baza de date, a reieşit că există mai mult
de 10.000 de persoane cu numele respectiv. Instanţa de judecată:
a) va dispune citarea tu tu ror persoanelor care au num ele respectiv, în vederea
identificării persoanei care a fo rm u la t cererea;
b) va dispune restituirea adm inistrativă a cererii;
c) va respinge cererea ca inadm isibilă.

Constantinescu
Procedură penală 773

751. Condamnatul X, domiciliat în sector 6 Bucureşti, a fost condamnat în primă


instanţă pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie de către Tribunalul
Bucureşti. Ulterior, normele de competenţă privind judecarea infracţiunii de
tâlhărie sunt modificate, aceeaşi infracţiune fiind dată în competenţa judecă­
toriei. Cererea de reabilitare formulată de X este de competenţa:
a) Tribunalului Bucureşti;
b) Judecătoriei Sectorului 6;
c) oricărei judecătorii de pe raza m unicipiului Bucureşti.

752. în cazul în care X, domiciliat în municipiul Constanţa, a fost condamnat pentru


-------- - —,—

săvârşirea unei infracţiuni de omor prevăzută de art. 188 NCP de către Tribunalul
Bucureşti, competent să soluţioneze cererea de reabilitare judecătorească este:
a) Tribunalul Bucureşti;
b) Judecătoria Constanţa;
c) Tribunalul Constanţa.

753. Sentinţa penală rămâne definitivă:


a) la data retragerii apelului sau, după caz, a contestaţiei, dacă aceasta s-a produs
înăuntrul term enului;
b) la data pronunţării, dacă hotărârea nu este supusă contestaţiei sau apelului;
c) la data expirării te rm en ului de apel sau contestaţie, atunci când nu s-a form ulat
apel sau contestaţie.

754. Hotărârea primei instanţe rămâne definitivă:


a) în cazul form ulării unei cereri de repunere în term enul de apel sau contestaţie,
la m om entul respingerii cererii de către instanţa de apel sau de către instanţa
com petentă să soluţioneze contestaţia;
b) la data pronunţării instanţei de control judiciar, atunci când s-a respins apelul
sau, după caz, contestaţia;
c) la data pronunţării, dacă aceasta este executorie.

755. Hotărârile instanţei de apel rămân definitive:


a) în toate cazurile la data respingerii apelului sau cererii de repunere în term enul
de apel;
b) doar dacă instanţa de control se pronunţă cu privire la fondul cauzei;
c) atunci când s-a procedat la reform area sentinţei atacate.

756. Hotărârile care au rămas definitive în faţa instanţei de apel:


a) pot fi num ai decizii;
b) pot fi atât încheieri şi sentinţe, cât şi decizii;
c) se pun în executare întotdeauna de către prima instanţă.

757. Instanţa de executare:


a) este întotdeauna instanţa căreia i-ar reveni com petenţa să judece cererea de
revizuire în tem eiată pe descoperirea de fapte sau îm prejurări care nu au fost
cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netem einicia hotărârii pro­
nunţate în cauză;

Constantinescu / Chiş
1

774 Teste grilă

b) poate fi, uneori, o instanţă inferioară în grad instanţei care a judecat cauza ţn
primă instanţă;
c) soluţionează, în toate cazurile, cererile condam naţilor de liberare condiţionată

758. Punerea în executare a măsurii internării medicale provizorii:


a) luate de către Secţia penală a în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către
Tribunalul Bucureşti;
b) este realizată chiar dacă hotărârea nu este definitivă;
c) luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi este pusă în executare de
către procurorul care a form u lat cererea.

759 .
a) hotărârea de luare, prelungire, m enţinere sau încetare de drept a măsurii ares-
tu lu i preventiv;
b) orice hotărâre definitivă;
c) sentinţa prin care s-a luat măsura de siguranţă a confiscării extinse.

760. Nu este executorie:


a) încheierea prin care prima instanţă adm ite cererea de redeschidere a proce­
sului penal în cazul persoanelor condam nate în lipsă;
b) dispoziţia prim ei instanţe de declarare a şedinţei de judecată nepublice;
c) încheierea prin care se dispune revocarea m ăsurii preventive.

761. Poate fi pusă în executare imediat ce a fost pronunţată:


a) încheierea prin care prima instanţă dispune luarea m ăsurilor asigurătorii;
b) încheierea prin care judecătorul de cam eră prelim inară dispune restituirea
cauzei la parchet;
c) hotărârea prin care curtea de apel a dispus străm utarea judecăţii cauzei.

762. Instanţa competentă cu punerea în executare:


a) a dispoziţiilor privind m ăsurile preventive luate de către Secţia penală a înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie este Tribunalul Bucureşti;
b) a în ch e ie rilor prin care curtea de apel, ca şi instanţă de apel, dispune luarea
m ăsurilor asigurătorii, este această instanţă;
c) a hotărârilor pronunţate în prima instanţă de către curţile de apel, însă refor­
m ate de către Secţia penală a în a lte i Curţi de Casaţie şi Justiţie, este Tribunalul
Bucureşti.

H B H H h h i h b b h i b h m h b
a) instanţelor civile care privesc m ilitari se pun în executare de către instanţele
m ilitare corespunzătoare în grad instanţelor civile;
b) prin care judecătorul de cameră prelim inară a dispus confiscarea specială în
contestaţie se pun în executare de către judecătorul care a dispus măsura de
siguranţă;
c) instanţei de apel se pun în executare im ediat ce au rămas definitive, chiar dacă
a fost declarat recurs în casaţie.

Chiţ
Procedură penală 775

i. Executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii:


a) necesită încuviinţarea instanţei de judecată de efectuare a unei percheziţii
dom iciliare atunci când condam natul se află într-o locuinţă;
b) este realizată de către com andantul locului de deţinere, atunci când condam ­
natul se află în stare de deţinere;
c) atrage întreruperea prescripţiei răspunderii penale.

765. Pedeapsa amenzii:


a) se execută în baza m andatului de executare emis;
b) poate fi executată, în unele cazuri, şi prin prestarea unei munci nerem unerate
în folosul com unităţii;
c) care a în soţit pedeapsa în ch isorii a cărei executare a fost suspendată poate fi
înlocuită cu pedeapsa închisorii, care nu va fi adiţionată pedepsei închisorii
anterior stabilite, ci executată în mod separat.

a) poate fi solicitată judecătorului delegat cu executarea;


b) este dispusă pe o perioadă de cel m ult 2 ani, în rate lunare;
c) nu poate fi dispusă cu privire la restul de plată, în cazul în care amenda a fost
plătită în parte.

767. Degradarea militară:


a) este pusă în executare prin trim iterea unei copii de pe dispozitivul hotărârii
com andantului unităţii m ilitare în a cărei evidenţă este luată persoana
condam nată, respectiv centrului m ilitar judeţean sau zonal de la dom iciliul
condam natului;
b) este pusă în executare după executarea pedepsei închisorii, după graţierea
totală ori a restului de pedeapsă, după îm plinirea term enului de prescripţie a
executării pedepsei sau după expirarea term enului de supraveghere a liberării
condiţionate;
c) poate fi dispusă şi de către instanţa civilă care judecă o acuzaţie penală
form ulată îm po triva unui m ilitar.

768. Dispoziţiile hotărârii penale care declară un înscris ca fiind fals:


a) se pun în executare de către judecătorul delegat cu executarea;
b) se pun în executare de către judecătorul de cameră prelim inară care a dispus
desfiinţarea în tem eiu l art. 5491 C.proc.pen.
c) interzic restituirea înscrisului oficial declarat fals în totalitatea lui.

769. înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă:


a) cu închisoarea pe tim p de 30 de ani în cazul condam natului care a îm plinit
vârsta de 65 de ani sau, în cazul intervenirii unei legi mai favorabile, cu maximul
special prevăzut pentru aceeaşi faptă este obligatorie;
b) atrage, în toate cazurile, scăderea pedepsei executate până la acel m om ent din
pedeapsa închisorii;
c) se dispune, în toate cazurile, de către instanţa de executare,.

Chiş
776 Teste grilă

770. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere:


a) poate fi dispusă şi la sesizarea părţii civile, în cazul nerespectării obligat ?
civile stabilite prin hotărâre de către condam nat; 8 0r
b) se dispune de către instanţa care a judecat infracţiunea concurentă cu
pentru care s-a dispus condam narea cu suspendare; Cea
c) în cazul nerespectării obligaţiilor civile, se dispune de către instanţa care
pronunţat în prim ă instanţă suspendarea. a

771. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere:


a) poate fi dispusă num ai în cazul in fracţiu nilor concurente;
b) pentru nerespectarea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare
poate fi solicitată şi de către serviciul de probaţiune;
c) nu atrage în toate cazurile em iterea unui m andat de executare a pedepsei
închisorii.

772. Poate fi dispusă modificarea pedepselor principale:


a) in caz de concurs form al de infracţiuni, chiar dacă instanţele de fond nu au
procedat la reunirea cauzelor, cu toate că măsura putea fi dispusă;
b) în cazul descoperirii, ulterioare judecăţii pe fond, a stării de recidivă postexe-
cutorie;
c) din oficiu, la cererea procurorului ori a centrului de deţinere.

773. Instanţa, din oficiu, poate dispune modificarea pedepselor principale:


a) în caz de infracţiuni com plexe sau continuate, când mai m ulte acte intră în
conţinu tu l aceleiaşi infracţiuni;
b) când pedepsele au fost aplicate, prin hotărâri nedefinitive, pentru infracţiuni
concurente;
c) în cazul recidivei postexecutorii, chiar dacă instanţa care a dispus condamnarea
avea toate datele necesare stabilirii stării de recidivă.

774. Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este:


a) în caz de concurs de infracţiuni, întotdeauna instanţa care a judecat cauza în
prim ă instanţă (sau instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circum scripţie se află locul de deţinere) şi a cărei hotărâre a rămas definitivă
u lte rio r celorlalte hotărâri;
b) instanţa de executare (sau instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripţie se află locul de deţinere) a hotărârii, în cazul recidivei postexecutorii;
c) în caz de recidivă postcondam natorie, întotdeauna instanţa de executare
superioară în grad.

775. Soluţionarea cererii de modificare a pedepsei:


a) are loc în cam era de consiliu;
b) se desfăşoară cu participarea obligatorie a procurorului;
c) în cazul condam natului care este deţinut, im pune citarea şi a adm inistraţiei
penitenciarului în care condam natul execută pedeapsa.

Chiş
Procedură penală 777

776. Com petentă să dispună m odificarea pe d e p se lo r este:


a) Secţia penală a în a lte i Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă ultim a hotărâre definitivă
a fost pronunţată de către această instanţă;
b) în unele cazuri. Tribunalul Bucureşti, chiar dacă ultim a hotărâre definitivă nu a
fost pronunţată de către tribunale;
c) judecătoria în a cărei circum scripţie se află locul de deţinere dacă ultima
hotărâre definitivă a fost pronunţată de către judecătorii, chiar dacă hotărârile
anterioare au fost pronunţate de către tribunale, curţi de apel sau chiar Secţia
penală a în a lte i Curţi de Casaţie şi Justiţie.

777. înlocuirea pedepsei amenzii cu munca neremunerată în folosul comunităţii:


a) nu înlătură, ulterior, posibilitatea de a se dispune înlocuirea cu pedeapsa închisorii;
b) poate fi cerută şi de către condam nat;
c) nu necesită consim ţăm ântul condam natului.

778. Spre deosebire de înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, înlocuirea


muncii neremunerate în folosul comunităţii cu pedeapsa închisorii:
a) poate fi dispusă şi la sesizarea serviciului de probaţiune;
b) este dispusă de instanţa de executare;
c) poate fi dispusă şi la sesizarea organului care, potrivit legii, execută amenda
penală.

779. Hotărârea de liberare condiţionată:


a) este dispusă numai de către instanţa de executare;
b) poate fi contestată, de către procuror, în term en de 3 zile de la com unicare;
c) prin care s-a dispus respingerea cererii/propu n erii va cuprinde şi m enţiuni cu
privire la fixarea unui term en după expirarea căruia propunerea sau cererea va
putea fi reînnoită.

780. Contestaţia formulată împotriva sentinţei de liberare condiţionată:


a) este suspensivă de executare atunci când este form ulată de către procuror;
b) este soluţionată de către tribunalul în a cărei circum scripţie se află locul de
deţinere;
c) este soluţionată întotdeauna de către instanţele m ilitare, atunci când condam ­
narea a fost dispusă de către instanţele m ilitare.

781. Hotărârea definitivă prin care s-a dispus liberarea condiţionată:


a) se com unică doar condam natului şi procurorului;
b) este tehnoredactată în term en de 30 de la zile de la pronunţare;
c) se com unică serviciului de probaţiune com petent şi unităţii de poliţie în a cărei
circum scripţie locuieşte cel eliberat.

782. Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă:


a) este dispusă num ai de către instanţa de executare;
b) se dispune prin sentinţă executorie;
c) poate fi dispusă din oficiu, la cererea procurorului sau a condam natului.

Chiş
778 Teste grilă

783. Spre deosebire de condamnatul de sex masculin, condamnata poate f<


cerere de amânare a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă-
a) în cazul în care este gravidă;
b) în cazul în care are un copil mai m ic de un an;
c) în cazul în care suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară
A dm inistraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

784. întocmai ca amânarea executării pedepsei închisorii, întreruperea


pedepsei:
a) se dispune prin sentinţă neexecutorie;
b) este însoţită de im punerea unei serii de obligaţii pe care condam natul trebuie
să le respecte;
c) poate fi prelungită.

785. Nu poate fi dispusă în niciun caz întreruperea executării pedepsei în cazul în care
se constată că persoana condamnată suferă de o boală gravă:
a) care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a A dm inistraţiei Naţionale a
Penitenciarelor;
b) dacă lăsarea în libertate a condam natului nu prezintă un pericol pentru ordinea
publică;
c) dacă cel condam nat şi-a provocat singur starea de boală.

786. în cazul dispunerii amânării sau întreruperii executării pedepsei închisorii si


detenţiunii pe viaţă:
a) pedepsele accesorii ale interzicerii unor drepturi se execută;
b) începe să curgă un nou term en de prescripţie a executării pedepsei;
c) condam natul nu îşi poate schim ba locuinţa fără inform area prealabilă a
instanţei care a dispus măsura.

787. Contestaţia la executare:


a) e s t e î n t o t d e a u n a d e c o m p e t e n ţ a in s t a n ţ e i d e e x e c u t a r e ;

b) e s t e s o lu ţ i o n a t ă , în u n e le c a z u r i, d e c ă t r e S e c ţ ia p e n a lă a î n a l t e i C u r ţ i d e C a s a ţie
ş i J u s t iţ ie ;

c) e s t e i n a d m is ib ilă d a c ă a f o s t f o r m u l a t ă î n n u m e le u n e i p e r s o a n e c o n d a m n a t e ,
f ă r ă m a n d a t d in p a r t e a a c e s t e ia , d a t î n c o n d i ţ i i le le g ii.

788. în cazul în care persoana condamnată nu este autorul faptei, o altă


utilizând în mod fraudulos identitatea celui condamnat:
a) p o a te fi e x e r c it a t ă c o n t e s t a ţ ia la e x e c u ta re , e x e c u ta re a f iin d în d r e p t a t ă
î m p o t r iv a a lt e i p e r s o a n e d e c â t c e a p r e v ă z u t ă î n h o t ă r â r e a d e c o n d a m n a r e ;
b) p o a t e f i e x e r c it a t ă r e v iz u ir e a h o t ă r â r ii;

c) p o a t e fi s o li c i t a t ă r e d e s c h id e r e a p r o c e s u lu i p e n a l, d a c ă p e r s o a n a c o n d a m n a t ă
d e f in i t i v a fo s t ju d e c a tă în lip s ă , în în ţ e le s u l d i s p o z iţ i il o r a rt. 466 ş i u rm .
C .p r o c .p e n .

Chiţ
Procedură penală 779

789. Omisiunea instanţei de deducere a duratei măsurilor preventive privative de


---------------- -------- ------------------------------------------ .— ------------------------------ —

libertate din pedeapsa închisorii:


a) poate fi invocată pe calea contestaţiei la executare;
b) poate face obiectul unei cereri de în lătu rare a unor om isiuni vădite;
c) este intrată în puterea lucrului judecat, astfel că singurele rem edii sunt căile
extraordinare de atac.

790. Amnistia şi graţierea:


a) când intervin după răm ânerea definitivă a hotărârii, se aplică de judecătorul
delegat cu executarea de la instanţa de executare;
b) pot fi aplicate şi de către instanţa de executare, pe calea contestaţiei la
executare;
c) nu pot fi aplicate decât după răm ânerea definitivă a hotărârii.

791. împotriva actelor de executare a dispoziţiilor civile:


a) poate fi form ulată contestaţie la executare, care va fi soluţionată de către
instanţa penală;
b) şi a m odului de aducere la în d eplin ire a m ăsurilor asigurătorii, după răm ânerea
definitivă a hotărârii, se poate face contestaţie potrivit legii civile;
c) poate fi form ulată contestaţie la instanţa care le-a dispus.

792. Contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile:


a) se soluţionează fără participarea procurorului;
b) fundam entată pe o nelăm urire a hotărârii instanţei de apel va fi soluţionată de
către această instanţă;
c) se soluţionează în camera de consiliu.
-

la rflH U H H B flH H H H M iH
a) form ulată de către procuror poate fi retrasă de către acesta;
b) este inadm isibilă dacă există identitate de persoană, de tem ei legal, de m otive
şi de apărări;
c) nu poate fi exercitată, în nicio situaţie, îm potriva unei sentinţe penale.

Chiş
Răspunsuri şi explicaţii

l.b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e fu n c ţia d e ju d e c ă to r d e d r e p tu r i şi lib e rtă ţi este
in c o m p a t ib ilă c u fu n c ţia d e ju d e c a tă . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a r e c e o p e rea ză prin­
c ip iu l s e p a ră rii fu n c ţ iilo r ju d ic ia re . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e în m o d obligatoriu
ju d e c ă to r u l d e d r e p tu r i şi lib e r tă ţ i va fi d e c la r a t in c o m p a t ib il să s o lu ţio n e z e c a u za în fo n d .

p r e l i i i m icii a va ■ ■ 1.1.1 u — iîn r v . — j ------------ -------------- ------------------- ------------------- ----------------- -- . - r - i m - w a a iC d lU n U

d o a r la m o m e n tu l d e s e m n ă rii ju d e c ă to r u lu i d e c a m e ră p r e lim in a r ă , c a u za n u va m a i fi repartizată


a le a to r iu d u p ă te r m in a r e a fa z e i c a m e re i p r e lim in a r e , ci fu n c ţia d e ju d e c a tă va fi ex ercitată de
ju d e c ă to r u l d e c a m e ră p r e lim in a ră . D in a c e s t m o tiv , ră s p u n s u l d e la lit. b) nu e ste corect. Răs­
p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a r e c e ju d e c ă to r u l d e c a m e ră p re lim in a r ă e s te ce l ca re soluţio­
n e a z ă c a u za în fo n d .
3. c
J u d e c ă to r u l d e c a m e ră p r e lim in a r ă n u fa c e v e r ific ă r ile d e la lit. a) şi b) în cazul sesizării
in s ta n ţe i d e ju d e c a tă cu u n a c o rd d e r e c u n o a ş t e r e a v in o v ă ţie i. D in a c e s t m o tiv , sin g u ru l răspuns
c o r e c t e s te ce l d e la lit. c).
4. a, b
S p re d e o s e b ir e d e s ta n d a rd u l C o n v e n ţie i e u r o p e n e a d r e p t u r ilo r o m u lu i, c a re asigură dreptul
la un in t e r p r e t d o a r p e r s o a n e lo r c a re nu c u n o s c lim b a în c a re se d e s fă ş o a ră p ro c e s u l, legislaţia
r o m â n ă a s ig u ră a c e s t d r e p t t u t u r o r c e t ă ţ e n ilo r ro m â n i a p a r ţin â n d m in o r it ă ţ ilo r n a ţio n a le , fără a
fa c e o a s tfe l d e d is tin c ţie . A se v e d e a a rt. 12 a lin . (1) C .p ro c .p e n . D in a c e s t m o tiv , ră sp u n su rile de
la lit. a) şi b) s u n t c o re c te , ia r ră s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it.
5. b
S p re d e o s e b ir e d e c e tă ţe n ii ro m â n i a p a rţin â n d m in o r it ă ţ ilo r n a ţio n a le , c a re au d re p tu l de a se
e x p rim a în lim b a m a te rn ă , în fa ţa o rg a n e lo r ju d ic ia re , c h ia r d a c ă a r c u n o a ş te lim b a oficială a
s ta tu lu i, c e t ă ţ e n ii s tră in i a u a c e s t d r e p t d o a r în c a z u l în c a re n u c u n o s c lim b a ro m â n ă . Din acest
m o tiv , ră s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t. Ei n u tre b u ie să
d o v e d e a s c ă în s ă fa p tu l că nu c u n o s c lim b a ro m â n ă , f iin d v o rb a d e u n fa p t n e g a tiv , răsp u n su l de la
lit. c) fiin d g re ş it.
6. a, c
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi c) s u n t c o re c te , d e o a r e c e c e t ă ţ e n ii r o m â n i a p a rţin â n d m in o rită ţilo r
n a ţio n a le au d r e p tu l d e a se e x p rim a în lim b a m a te r n ă în fa ţa o rg a n e lo r ju d ic ia re , ch ia r dacă ar
c u n o a ş te lim b a o fic ia lă a s ta tu lu i. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e fo lo s ire a de către
a c e ş tia a lim b ii m a te rn e nu e s te c o n d iţio n a t ă d e e x is te n ţa u n u i n u m ă r d e c e tă ţe n i rom ani
a p a rţin â n d m in o r ită ţ ii n a ţio n a le re s p e c tiv e .
7. c
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi b s u n t g re ş ite , d e o a r e c e lim b a o fic ia lă în c a re se d esfă şo a ră pro­
c e s u l p e n a l e s te lim b a ro m â n ă . T ra d u c e re a n e c e s a ră p e n tru în t o c m ir e a a c t e lo r p ro ce d u ra le in
lim b a ro m â n ă tr e b u ie a s ig u ra tă de un in t e r p r e t a u to r iz a t, le g e a n e p re v ă z â n d posibilitatea
Procedură penală
781

p re şe d in te lu i d e c o m p le t d e a e fe c tu a a c e a s tă tr a d u c e r e . în p lu s , în a c e s t m o d se a s ig u ră şi
resp e cta re a d e p lin ă a p r in c ip iu lu i p u b lic it ă ţ ii ş e d in ţ e i d e ju d e c a tă , p e n tru p e rs o a n e le d in sa lă c a re
nu c u n o s c lim b a m in o r ită ţ ii n a ţio n a le re s p e c tiv e . D in a c e s te m o tiv e , r ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te
---------

singurul c o re c t.
8. a, c
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi c) s u n t c o re c te , d e o a r e c e d r e p tu l la u n in t e r p r e t n u p re s u p u n e
------------ --------------- ----------- ------------------------ *--------------- >

tra du cere a o b lig a to r ie a t u t u r o r a c t e lo r d in d o s a r u l c a u z e i r e s p e c tiv e , ci d o a r a c e lo r re le v a n te N u


este o b lig a to r ie tr a d u c e r e a a c t e lo r p r o c e s u a le n e r e le v a n te (de p ild ă , tr a d u c e r e a u n e i c ita ţii), fă ră
ca a ce st lu c ru să în c a lc e d r e p tu r ile s u b ie c tu lu i p ro c e s u a l. D in a c e la ş i m o tiv , r ă s p u n s u l d e la lit. b)
este g re şit.
9. b, c

R ă sp u n su l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e c h e ltu ie lile o c a z io n a te d e fo lo s ir e a in t e r p r e t u lu i n u


pot fi in c lu s e în c h e ltu ie lile ju d ic ia re şi n u p o t fi im p u t a te in c u lp a t u lu i c o n d a m n a t, în t r u c â t d r e p tu l
la un in t e r p r e t e s te g ra tu it. R ă s p u n s u rile d e la lit. b) ş i c) s u n t c o re c te , p o t r iv it a rt. 12 C p ro c p en
10. c

R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi b) s u n t g re ş ite , d e o a r e c e n o u l C o d d e p r o c e d u r ă p e n a lă n u se p o a te


aplica r e tr o a c tiv , în c e e a ce p r iv e ş te in c o m p a t ib ilit a te a ju d e c ă to r u lu i d e d r e p tu r i şi lib e rtă ţi. D in
acelaşi m o tiv , r ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t.
11. c
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi b) s u n t g re ş ite , d e o a r e c e , la m o m e n tu l s o lu ţio n ă r ii re c u rs u lu i
-

îm potriva în c h e ie r ii d e lu a re a m ă s u rii a r e s tă rii p r e v e n tiv e fa ţă d e in c u lp a t, în c u rs u l u r m ă ririi


penale, j u d e c ă to r u l nu e ra , în p rin c ip iu , in c o m p a t ib il să s o lu ţio n e z e ca u za re s p e c tiv ă în fo n d sa u în
calea d e a ta c . A c e s ta a r fi p u t u t d e v e n i in c o m p a t ib il d o a r d a c ă în m o tiv a r e a s o lu ţie i cu p riv ire la
măsura a r e s tă r ii p r e v e n tiv e a r fi fă c u t a fir m a ţii r e f e r ito a r e la v in o v ă ţia in c u lp a tu lu i, c a z u l d e
-

in c o m p a tib ilita te f iin d a n te p r o n u n ţa r e a . D in a c e le a ş i m o tiv e , r ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t


12. b

R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi c) s u n t g re ş ite , d e o a re c e , d u p ă in tr a r e a în v ig o a re a n o u lu i C o d d e


procedură p e n a lă , p o t r iv it a rt. 2 8 1 a lin . (1) lit. b) C .p ro c .p e n ., d o a r n e re s p e c ta re a d is p o z iţ iilo r
privind c o m p e t e n ţ a m a te ria lă a in s t a n ţ e lo r ju d e c ă to r e ş ti e s te s a n c ţio n a tă cu n u lita te a a b s o lu tă .
Vechiul C o d d e p r o c e d u r ă p e n a lă , c a re p re v e d e a n u lita te a a b s o lu tă în ca z u l n e c o m p e te n ţ e i m a t e ­
riale a o rg a n e lo r d e u r m ă r ir e p e n a lă , nu p o a te u ltr a a c tiv a , fiin d d e a p lic a re im e d ia tă d is p o z iţiile
noului C o d d e p r o c e d u r ă p e n a lă [art. 13 a lin . (1)]. D in a c e le a ş i m o tiv e , s in g u ru l ră s p u n s c o re c t
este cel d e la lit. b).
13. b
R ă sp u n su l d e la lit. a) e g re ş it, ia r ră s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a r e c e p r o c u r o r u l p o a te
| face p e rs o n a l, în a n u m ite c o n d iţii, a c te d e p ro c e d u ră , p e t e r it o r iu l a ltu i s ta t. D in a c e s t m o tiv , n u în
toate s itu a ţiile a c t e le d e p r o c e d u r ă d e p e t e r it o r iu l a ltu i s ta t t r e b u ie fă c u te p rin c o m is ie ro g a to rie
intern a ţion ală, r ă s p u n s u l d e la lit. c) fiin d g re şit.
14. a, b
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi b) s u n t c o re c te , d e o a re c e , în a n u m it e c o n d iţii, a c te le d e p ro c e d u ră
pot fi e fe c tu a te p e t e r it o r iu l a ltu i s ta t, p o t r iv it p r o c e d u r ii r o m â n e (d e e x e m p lu , p rin a p lic a re a
f dispo ziţiilo r p r iv in d ju r ă m â n t u l m a r t o r u lu i sau a c e lo r p r iv in d s c u tir e a a n u m it o r p e rs o a n e d e a da
| declaraţii în c a u ză ). D in a c e le a ş i m o tiv e , ră s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it
15. a
R ă sp u n sul d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a re c e , p o t r iv it a rt. 2 9 5 C .p ro c .p e n ., a c ţiu n e a p e n a lă se
Pane în m iş c a re la p lâ n g e re a p re a la b ilă , n u prin p lâ n g e re a p re a la b ilă a p e rs o a n e i v ă tă m a te .
Potrivit n o u lu i C o d d e p r o c e d u r ă p e n a lă , a c ţiu n e a p e n a lă p o a te fi p u să în m iş c a re d o a r p rin
782 Răspunsuri şi explicaţii

o rd o n a n ţ a p r o c u ro ru lu i, nu şi p rin re c h iz ito r iu , m o tiv p e n tr u c a r e ră s p u n s u l d e la lit. a) este


c o re c t, ia r ră s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it.
16. b
P o t r iv it n o u lu i C o d d e p ro c e d u ră p e n a lă , lip s a u n u i e le m e n t c o n s t it u t iv al in fra c ţiu n ii atrage
a c h ita r e a in c u lp a tu lu i, p o t r iv it a rt. 1 6 lit. b) C .p ro c .p e n ., fa p ta n e fiin d p re v ă z u tă d e le g e a penală
m o tiv p e n tru c a re ră s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t. R ăspun sul
d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a re c e nu m a i e x is tă s o lu ţia d e s c o a te r e d e s u b u r m ă r ir e p e n a lă în noul
C o d d e p ro c e d u ră p e n a lă , to a t e s o lu ţiile p r o c u r o r u lu i fiin d d e cla s a re .
17. c
în m a te r ie p e n a lă , s p re d e o s e b ir e d e m a t e r ia c iv ilă , s ta n d a r d u l d e p r o b a ţiu n e e s te cel al
p r o b e i d in c o lo d e o ric e d u b iu re z o n a b il. D a că n u se p o a te a tin g e a c e s t s ta n d a rd , o rg a n e le
ju d ic ia re s u n t o b lig a te să a d o p te s o lu ţia fa v o r a b ilă in c u lp a tu lu i, în b a za p r in c ip iu lu i in dubio pro
reo, c h ia r d a c ă a r e x is ta u n e le p ro b e în a c u z a re , d a r in s u fic ie n te ca să în lă t u r e d u b iu l rezo n a b il.
A ş a d a r, s o lu ţia c o re c tă e s te cea d e la lit. c), ia r c e le d e la lit. a) şi b) s u n t g re şite .
18. b
în ca z u l d e c e s u lu i p e rs o a n e i v ă tă m a te , a c ţiu n e a p e n a lă p o a te fi p u să în m iş c a re şi ex e rcita tă
d in o fic iu , d e c ă tre p ro c u ro r, p o t r iv it a rt. 1 5 7 a lin . (5) C .p e n . A ş a d a r, ră s p u n s u rile d e la lit. a) şi c)
s u n t g re ş ite , d e o a r e c e p r o c u r o r u l p o a te p u n e în m iş c a re d in o fic iu a c ţiu n e a p e n a lă şi poa te
d is p u n e tr im ite r e a în ju d e c a tă a in c u lp a tu lu i, în a c e s t caz. D in a c e la ş i m o tiv e , ră s p u n s u l d e la lit. b)
e s te s in g u ru l c o re c t.
19. c
D e s is ta re a şi îm p ie d ic a r e a p r o d u c e r ii re z u lt a tu lu i n u s u n t n ic i c a u z e ju s t ific a tiv e şi n ic i cauze
d e n e im p u ta b ilita te , ci s u n t c a u z e d e n e p e d e p s ir e , r ă s p u n s u r ile d e la lit. a) şi b) fiin d greşite.
A c e s te a f iin d c a u ze d e n e p e d e p s ire , r ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t.
20. c
P o t r iv it a rt. 16 lit. j) C .p ro c .p e n ., r ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te ce l c o re c t, ia r ră s p u n s u rile d e la
lit. a) şi b) s u n t g re ş ite .
21. a, c
R ă s p u n s u rile c o re c te s u n t a) ş i c), a v â n d în v e d e r e că a c o r d u l d e r e c u n o a ş te re a v in o v ă ţie i şi
ju d e c a ta în ca z u l re c u n o a ş te rii în v in u ir ii s u n t e le m e n te d e ju s t iţ ie n e g o c ia tă , c a re a u a p ă ru t în
s is te m e le d e d r e p t a d v e rs ia le , d e u n d e a u fo s t p r e lu a te a p o i în s is te m e le c o n tin e n ta le . R ăspun sul
d e la lit. b) e g re ş it, d e o a re c e fa za u r m ă r ir ii p e n a le re p r e z in tă în m o d tr a d iţ io n a l u n e le m e n t
c a r a c te r is tic s is te m e lo r c o n tin e n ta le .
22. a
R ă s p u n s u l c o re c t e s te cel d e la lit. a), d e o a r e c e a rt. 2 C .p ro c .p e n . v o r b e ş te d e s p re p roce su l
p e n a l, c a re in c lu d e to a te fa ze le . R ă s p u n s u rile b) şi c), c a re re s trâ n g in c id e n ţa p r in c ip iu lu i le g a lită ţii
p r o c e s u lu i p e n a l la a n u m ite fa ze , s u n t g re ş ite .
23. c
R ă s p u n s c o re c t c), a v ân d în v e d e r e d is p o z iţ iile a rt. 3 a lin . (1) lit. c) C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u rile a)
ş i b) s u n t g re ş ite , d e o a re c e nu se re g ă s e s c p r in tr e f u n c ţ iile e n u m e r a t e în a rt. 3 a lin . (1) C p r o c .p e n .
24. c
R ă s p u n s c o re c t e s te c), fa ţă d e d is p o z iţ iile a rt. 6 C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u rile a) şi b), c a re restrâ n g
s fe ra d e in c id e n ţă a p rin c ip iu lu i ne bis in idem, s u n t g re ş ite .
25. b
R ă s p u n s u l c o re c t e s te b), a v â n d în v e d e r e a rt. 7 a lin . (2) C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u l d e la lit. a) este
g re ş it, d e o a r e c e o p o rtu n ita te a u r m ă r ir ii p e n a le n u e s te c o n s a c ra tă ca p r in c ip iu fu n d a m e n ta l, ci
e s t e o e x c e p ţie d e la p rin c ip iu l o b lig a tiv ită ţ ii p u n e r ii în m iş c a re şi e x e r c ită r ii a c ţ iu n ii p e n a le , d e la
a rt. 7 C .p ro c .p e n . R ăsp u n su l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e C u rte a C o n s titu ţio n a lă a R o m â n ie i a
Procedură penală 783

s ta tu a t că d is p o z iţ iile a rt. 3 1 8 C .p ro c .p e n ., aşa c u m au f o s t r e g le m e n ta te , s u n t n e c o n s titu ţio n a le ,


d e o a re c e c o n t ra v in p rin c ip iu lu i le g a lită ţii, c o n s a c r a t în a rt. 1 a lin . (5) d in C o n s titu ţia R o m â n ie i.
26. c
R ă s p u n s u l c o r e c t e s te ce l d e la lit. c), a v â n d în v e d e r e d is p o z iţ iile a rt. 16 a lin . (1) lit. c)
C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a re c e , în c a z u l d e s is tă r ii c o m p lic e lu i sau in s tig a ­
to ru lu i, a c e s ta v a fi p e d e p s it d a c ă n u a îm p ie d ic a t s ă v â rş ire a in fra c ţiu n ii d e c ă tr e a u to r. R ă s p u n s u l
de la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e îm p ă c a r e a sau re tra g e re a p lâ n g e rii p re a la b ile tr e b u ie să p riv e a s c ă
to a te p e r s o a n e le v ă tă m a te , p e n tru a p r o d u c e e fe c te .
27. a
R ă s p u n s u l c o re c t e s te c e l d e la lit. a), d e o a re c e , în a c e s t ca z, fa p t a n u m a i e s te p re v ă z u tă d e
legea p e n a lă . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e n u în t o a t e c a z u r ile în c a re a in t e r v e n it o
lege p e n a lă m a i fa v o r a b ilă fa p ta p e n tru c a re s-a p u s în m iş c a re a c ţiu n e a p e n a lă n u m a i e s te
p re v ă z u tă d e le g e a p e n a lă , ci d e c e le m a i m u lte o ri a c e a s ta se re g ă s e ş te în a m b e le leg i, caz în c a re
in s ta n ţa tr e b u ie să a le a g ă le g e a p e n a lă m a i fa v o ra b ilă . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a re c e ,
în a c e s t caz, nu p o a te fi v o rb a d e a p lic a re a p r in c ip iu lu i ne bis in idem.
28. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, a v â n d în v e d e r e D e c iz ia nr. 1 / 2 0 1 6 a în a lt e i C u rţi d e C a s a ţie
şi J u s tiţie , p e n tr u d e z le g a re a u n o r c h e s tiu n i d e d re p t. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, a v â n d în
v e d e re d is p o z iţ iile a rt. 16 a lin . (1) lit. f) C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a re c e ,
p e n tru p u n e re a în m iş c a re a a c ţiu n ii p e n a le fa ţă d e u n d e p u ta t s a u s e n a to r, n u e s te n e c e s a ră
în c u v iin ţa re a C a m e re i D e p u ta ţilo r sa u a S e n a tu lu i.
29. b
R ă sp un sul c o re c t e ste cel d e la lit. b), d e o a re c e re tra g e re a p lâ n g e rii p re a la b ile p ro d u c e e fe cte
in personam, iar nu in rem, ca în v e ch iu l C od penal. R ăsp u n su l d e la lit. a) e s te g reşit, d e o a re c e legea nu
preved e p o s ib ilita te a re tra g e rii a u to riz ă rii o rg a n u lu i c o m p e te n t, în ca zu l în c a re a ce asta a fo s t e m isă
p o triv it legii. R ăsp un sul d e la lit. c) e ste g reşit, d e o a re c e re p a ra re a p re ju d ic iu lu i civil p e n tru d a u n e le
p rov o ca te p rin in fra c ţiu n e nu c o n s titu ie un m o tiv p e n tru a p lica re a p rin c ip iu lu i ne bis in idem.
30. c
R ă s p u n s u l c o r e c t e s te c e l d e la lit. c), a v â n d în v e d e r e d is p o z iţ iile a rt. 1 6 a lin . (1) lit. j)
C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi b) s u n t g re ş ite , d e o a r e c e p r e s c r ip ţia e x e c u tă r ii p e d e p s e i şi
a m n is tia p o s t c o n d a m n a to r ie s tin g e x e c u ta re a p e d e p s e i, in t e r v e n in d d u p ă ce a c ţiu n e a p e n a lă a
fo s t s tin s ă p rin c o n d a m n a r e a d e fin itiv ă a in c u lp a tu lu i.
31. a
R ă sp u n su l c o re c t e s te ce l d e la lit. a), a v â n d în v e d e re d is p o z iţiile art. 1 6 a lin . (1) lit. d) C .p ro c.p e n .
şi d is p o z iţiile art. 2 2 alin . (1) C .p e n . R ă sp u n su l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a re c e , în a c e s t caz, e ste
p osib il ca lip sa c a lită ţii s p e c ia le a s u b ie c tu lu i a c tiv să atra g ă s c h im b a re a în c a d r ă r ii ju rid ic e a fa p te i
în tr-o a ltă in fra c ţiu n e (de e x e m p lu , în ca zu l in fra c ţiu n ii d e d e la p id a re , d a c ă n u se re ţin e c a lita te a d e
fu n c ţio n a r p u b lic a p e rs o a n e i c a re şi-a în s u ş it b u n u rile p e c a re le g e s tio n a , s e p o a te r e ţin e c o m ite re a
in fra c ţiu n ii d e fu rt). R ă sp u n su l d e la lit. c) e s te g re şit, d e o a re c e , în a c e s t caz, p ro c u ro ru l p o a te
d isp u n e p u n e re a în m iş c a re d in o fic iu a a c ţiu n ii p e n a le , p o tr iv it a rt. 1 5 7 a lin . (4) C.p en .
32. c
R ă s p u n s u l c o r e c t e s te c e l d e la lit. c), d e o a re c e , în a c e s t ca z, n u p o a te fi v o rb a d e o v ă tă m a re
c o rp o ra lă p rin s lu ţir e , fiin d in c id e n ţă c a u za ju s t ific a tiv ă a c o n s im ţă m â n tu lu i p e rs o a n e i v ă tă m a te ,
p re v ă z u tă d e a rt. 22 C .p e n . R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi b) s u n t g re ş ite , d e o a r e c e a c e s te a s u n t v a lo ri
s o c ia le a s u p ra c ă ro ra v ic tim a nu p o a te d is p u n e , p o t r iv it a rt. 2 2 C .p e n .
33. c
R ă s p u n s u l c o re c t e s te ce l d e la lit. c), fiin d în p re z e n ţa s tă r ii d e n e c e s ita te . R ă s p u n s u l d e la
lit. a) e s te g re ş it, d e o a re c e , în a c e s t caz, nu p o a te fi v o r b a d e in c id e n ţa s tă r ii d e n e c e s ita te ,
784 Răspunsuri şi explicaţii

în t r u c â t in c u lp a tu l nu a c u n o s c u t f a p t u l că v ic t im a v r e a să s e s in u c id ă , ci e l a v r u t d o a r să -i distru g ă
g e a m u l. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e c o n s im ţ ă m â n t u l p e r s o a n e i v ă tă m a te nu
o p e r e a z ă în c a z u l in f r a c ţiu n ilo r c o n t ra v ie ţii.
34. a
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, ia r c e le d e la lit. b) ş i c) s u n t g re ş ite , d e o a r e c e au p rio rita te
c a z u r ile d e a c h ita r e fa ţă d e c e le c a re a tra g în c e t a r e a p r o c e s u lu i p e n a l.
35. c
E s te p o s ib ilă re tra g e re a p lâ n g e rii p r e a la b ile , în a c e s t ca z, p o t r iv it a rt. 1 5 8 a lin . (4) C .pen
a c e a s ta p ro d u c â n d e fe c te d o a r d a c ă e s te în s u ş it ă d e p r o c u r o r . D in a c e s te m o tiv e , ră s p u n s u l d e la
lit. c) e s te c o re c t, ia r ră s p u n s u rile d e la lit. a) şi b) s u n t g r e ş ite .
36. b
în a c e s t caz, e s te p o s ib ilă p u n e re a în m iş c a r e a a c ţ iu n ii p e n a le d o a r d a c ă a r fi fă c u tă o plân ­
g e re p r e a la b ilă în te r m e n u l p re v ă z u t d e le g e , m o t iv p e n tr u c a re r ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te co re ct.
R ă s p u n s u r ile d e la lit. a) şi c) s u n t g re ş ite , d e o a r e c e , în c a z u l p e r s o a n e lo r v ă tă m a te lip s ite de
c a p a c ita te d e e x e rc iţiu , a c ţiu n e a p e n a lă s e p o a te p u n e în m iş c a r e şi d in o fic iu , p o t r iv it art. 157
a lin . (4) C .p e n .
37. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e v o r b e ş t e d e p r e s c r ip ţia e x e c u tă r ii p e d e p s e i, ia r nu
d e p re s c r ip ţia ră s p u n d e r ii p e n a le . în ca z u l în c a r e in c u lp a t u l s o lic ită c o n t in u a r e a p r o c e s u lu i penal,
în c u rs u l u r m ă r ir ii p e n a le , d u p ă te r m in a r e a u r m ă r ir ii p e n a le , p r o c u r o r u l n u va d is p u n e trim ite re a
în ju d e c a tă a in c u lp a tu lu i, c h ia r d a c ă a r c o n s ta ta că a c e s ta a s ă v â r ş it in fra c ţiu n e a p e n tr u c a re este
c e r c e ta t, ci v a d is p u n e d in n o u o s o lu ţie d e c la s a re . D in a c e s te m o tiv e , r ă s p u n s u l d e la lit. c) este
c o re c t, ia r ră s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re şit.
38. a, c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, ia r c e l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e p o t fi e x e r c ita te m ai
m u lte a c ţiu n i p e n a le în c a d ru l a c e lu ia ş i p ro c e s p e n a l, a t u n c i c â n d a c e s te a s u n t e x e r c ita te îm p o ­
tr iv a m a i m u lt o r p e rs o a n e , d e p ild ă , p e n tru in f r a c ţiu n i d ife r it e . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te co re ct,
d e o a r e c e o a c ţiu n e p e n a lă p o a te fi e x e rc ita tă în m a i m u lt e p ro c e s e p e n a le , d e p ild ă , în ca z u l în
c a re p a r tic ip a n ţ ii la a c e e a ş i in fra c ţiu n e s u n t t r im iş i în ju d e c a tă în c a u z e d ife rite .
39. a, b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, d e o a r e c e in f r a c ţiu n e a c o m p le x ă , f iin d o u n ita te le g a lă de
in fra c ţiu n i, s e v a e x e rc ita o sin g u ră a c ţiu n e p e n a lă . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a re c e o
s in g u ră in fra c ţiu n e p re s u p u n e o s in g u ră a c ţ iu n e p e n a lă , c h ia r d a c ă s u n t m a i m u lţi p a rtic ip a n ţi.
R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re şit, d e o a re c e m a i m u lt e in f r a c ţiu n i p re s u p u n m a i m u lte a c ţiu n i
p e n a le .
40. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re şit, d e o a r e c e a c e a s tă m ă s u ră p o a te fi d is p u s ă d e o rg a n u l de
c e r c e ta r e p e n a lă sa u d e p ro c u ro r. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. c) este
g re ş it, d e o a r e c e nu e s te o b lig a to rie p u n e re a în m iş c a r e a a c ţ iu n ii p e n a le în t r - o ca u ză p e n a lă sau
e fe c t u a r e a în c o n t in u a r e a u rm ă ririi p e n a le , p u t â n d u - s e a d o p ta o o rd o n a n ţă d e c la s a re în a in te de
a c e s te m o m e n te .
41. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re şit, d e o a re c e a c ţ iu n e a p e n a lă s e p u n e în m iş c a re p rin o rd o n a n ţa
p r o c u r o r u lu i. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e , p o t r iv it a rt. 3 4 1 C .p ro c .p e n ., ju d e c ă to ru l
n u p o a te p u n e în m iş c a re a c ţiu n e a p e n a lă , în u rm a a d m it e r ii p lâ n g e rii îm p o t r iv a s o lu ţie i de
n e tr im ite r e în ju d e c a tă , ci p ro c u ro ru l e s te s in g u ru l t it u la r a l a c ţ iu n ii p e n a le . R ă s p u n s u l d e la lit. c)
e s te c o re c t, d e o a r e c e , p o t r iv it C o n s titu ţie i, p e n tr u in f ra c ţiu n e a d e în a lt ă tr ă d a r e s ă v â rş ită de
P r e ş e d in t e le R o m â n ie i, a c ţiu n e a p e n a lă se p u n e în m iş c a r e p rin h o tă r â r e a C a m e r e lo r r e u n ite .
Procedură penală 785

42. c
R ăsp u n su l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a re c e a c o rd u l d e r e c u n o a ş te re a v in o v ă ţie i p o a te fi in iţia t fie
d e in c u lp a t, fie d e p ro c u ro r, n e fiin d în s ă o b lig a to rie în c h e ie re a lu i. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e ste g reşit,
d e o a re c e e s te o b lig a to rie a s c u lta re a in c u lp a tu lu i, d u p ă p u n e re a în m iş c a re a a c ţiu n ii p en a le.
R ă sp u n su l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a re c e o rg a n u l d e u r m ă rire p e n a lă a re o b lig a ţia e lib e ră rii, la
ce re re , a u n e i c o p ii d e p e o rd o n a n ţa d e in c u lp a re , p e n tru re s p e c ta re a d r e p tu lu i la a p ă ra re .
43. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s t e g re ş it, d e o a re c e , în a c e s t caz, s o lu ţia d e a c h ita r e se d is p u n e p e n tru
e x is te n ţa u n e i c a u ze d e n e im p u t a b ilita te . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a r e c e lip sa u n u i
e le m e n t c o n s t it u t iv a l in f r a c ţiu n ii în s e a m n ă că fa p ta c o m is ă n u e s te p r e v ă z u tă d e le g e a p e n a lă ,
n e fiin d în d e p lin it e t o a t e c o n d iţ iile t ip ic it ă ţ ii in fra c ţiu n ii. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a ­
rece , în a c e s t c a z, a c h ita re a in c u lp a t u lu i s e d is p u n e în te m e iu l a rt. 1 6 lit. c) C .p ro c .p e n .
44. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e e ro a r e a n u e s te o c a u ză ju s tific a tiv ă , ci d e n e im p u ­
ta b ilita te . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a re c e , p e n tr u a o p e ra c a u za ju s tific a tiv ă , tr e b u ie
ca in c u lp a tu l să o fi c u n o s c u t; d a c ă in c u lp a t u l nu a a v u t c u n o ş tin ţ ă d e s ta re a d e n e c e s ita te ,
c o m iţâ n d fa p ta p e n a lă d in a lte m o tiv e , nu se p o a te r e ţin e in c id e n ţa c a u z e i ju s t ific a tiv e a s tă rii de
n e c e s ita te . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a r e c e , în c a z u l în c a re e ro a re a se s u p ra p u n e
p e s te o c a u z ă ju s tific a tiv ă , se v a r e ţ in e in c id e n ţa c a u z e i ju s tific a tiv e .
45. b, c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e p e n tru r e tr a g e r e a p lâ n g e rii p re a la b ile e s te n e v o ie
d e u n m a n d a t s p e c ia l. R ă s p u n s u rile d e la lit. b) şi c) s u n t c o re c te , d e o a r e c e , d u p ă re d e s c h id e re a
p ro c e s u lu i p e n a l, fiin d re lu a tă e x e r c ita r e a a c ţ iu n ii p e n a le , e s te p o s ib ilă şi s tin g e re a a c e s te ia , p rin
re tra g e re a p lâ n g e rii p re a la b ile .
46. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e îm p ă c a r e a p r o d u c e e fe c t e d o a r fa ţă d e p e rs o a n a
cu c a re s-a p ro d u s , re s p e c tiv d o a r fa ţă d e in c u lp a tu l p e rs o a n ă fiz ic ă . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te
g re şit, d e o a re c e , d a c ă s-a p r o d u s în fa za c a m e r e i p r e lim in a r e , in s ta n ţa s e s iz a tă va d is p u n e în c e ­
ta re a p r o c e s u lu i p e n a l, d u p ă în c e p e r e a fa z e i ju d e c ă ţii. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a re c e ,
în ca z u l în c a re in fra c ţiu n e a a fo s t s ă v â rş ită d e r e p r e z e n t a n t u l p e rs o a n e i ju r id ic e , îm p o t r iv a
a c e s te ia , îm p ă c a r e a n u p o a te a v e a lo c d e c â t d a c ă e s te în s u ş ită d e p ro c u ro r.
47. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a re c e , d a c ă p ro c u r o r u l, d u p ă c e s-a s o lic ita t c o n tin u a re a
p ro c e s u lu i p e n a l, c o n s ta tă că s u s p e c tu l sa u in c u lp a tu l e s te v in o v a t, v a d is p u n e o s o lu ţie de
n e tr im ite r e în ju d e c a tă , ia r n u t r im ite r e a în ju d e c a tă . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a re c e ,
d in m o m e n t ce s u s p e c tu l e s te c e l c a re c e re c o n tin u a r e a p r o c e s u lu i p e n a l, re z u ltă că în ca u ză s-a
d is p u s e fe c tu a r e a în c o n t in u a r e a u r m ă r ir ii p e n a le , fa ţă d e a c e s ta . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te
c o re c t, d e o a re c e , în u rm a a d m in is t r ă r ii p r o b e lo r , se p o a te d is p u n e o s o lu ţie d e n e tr im ite r e în
ju d e c a tă p e o ric a r e d in t r e t e m e iu r ile d e la a rt. 1 6 C .p ro c .p e n .
48. a, c
R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a re c e , în a c e s te c a z u ri, p r o c u r o r u l v a fa c e c o n s t it u ir e a d e
p a rte c iv ilă t o t în te r m e n u l le g a l p r e v ă z u t d e a rt. 2 0 a lin . (1) C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi
c) s u n t c o re c te , p o t r iv it a rt. 1 9 a lin . (3) şi a rt. 2 0 a lin . (2) C .p ro c .p e n .
49. c
D e şi C o d u l nu p r e v e d e c a r e a r fi s a n c ţiu n e a p ro c e s u a lă în a c e s t ca z, d o c tr in a c o n s id e ră că
a c e a sta a r fi in e x is te n ţa u n e i a c ţiu n i c iv ile a lă t u r a t e a c ţiu n ii p e n a le , m o tiv p e n tru c a re ră s p u n s u l
d e la lit. c) e s te c o re c t. R ă s p u n s u l d e la lit. a) n u e s te c o re c t, d e o a r e c e a c ţiu n e a c iv ilă n u p o a te fi
re s p in s ă p e n tr u a c e s t m o tiv , r e s p in g e re a a c ţ iu n ii p r e s u p u n â n d e x is te n ţa u n e i a u to r it ă ţ i d e lu c ru
786 Răspunsuri şi explicaţii

ju d e c a t. N ic i ră s p u n s u l d e la lit. b) nu e s te c o re c t, d e o a r e c e c a z u rile d e lă sa re nesoluţionată a


a c ţ iu n ii c iv ile s u n t s tr ic t p re v ă z u te d e a rt. 25 a lin . (6) C .p ro c .p e n .
50. c
P o t r iv it a rt. 2 0 a lin . (5) C .p ro c .p e n ., m a jo ra re a p r e t e n ţ iilo r s o lic ita t e se p o a te fa c e până la
te r m in a r e a c e r c e tă r ii ju d e c ă to r e ş ti, n e fiin d n e c e s a r a c o r d u l in c u lp a tu lu i p e n tru a ce a sta . D e aceea
ră s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, ia r r ă s p u n s u r ile d e la lit. a) şi b) s u n t g re ş ite .
51. a
P o t r iv it a rt. 2 4 C .p ro c .p e n ., a c ţiu n e a c iv ilă p o a te fi tra n s m is ă c ă tr e m o ş te n ito r i, m o tiv p en tru
c a re r ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it. R ă s p u n s u l d e la lit. b)
e s te g re ş it, d e o a re c e , p o t r iv it a rt. 2 0 a lin . (7) C .p ro c .p e n ., d a c ă a c e s ta a fo s t tra n s m is co n v en ­
ţio n a l, nu s e m a i p o a te e x e rc ita a c ţiu n e a c iv ilă în p r o c e s u l p e n a l.
52. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a re c e , p o t r iv it a rt. 2 1 a lin . (1) r a p o rta t la art. 2 0 alin. (1)
C .p ro c .p e n ., in t r o d u c e r e a în p ro c e s u l p e n a l a p ă r ţii r e s p o n s a b ile c iv ilm e n te p o a te a v ea lo c doa r
p â n ă la în c e p e r e a c e r c e tă r ii ju d e c ă to r e ş ti. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re şit, d e o a re c e , dacă
p e rs o a n a ju r id ic ă , p a rte re s p o n s a b ilă c iv ilm e n te , a f o s t ra d ia tă , a c e a s ta n u m a i p o a te fi in trod u să
în p ro c e s u l p e n a l, n e m a ia v â n d c a p a c ita te d e f o lo s in ţ ă . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a ­
re ce , p o t r iv it a rt. 2 1 a lin . (2) C .p ro c .p e n ., a tu n c i c â n d e x e rc ită a c ţiu n e a c iv ilă , p ro c u ro ru l este
o b lig a t să c e a ră in tr o d u c e r e a p ă rţii re s p o n s a b ile c iv ilm e n te în p ro c e s u l p e n a l.
53. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a re c e , p o t r iv it a rt. 2 2 a lin . (2) C .p ro c .p e n ., re n u n ţa re a la
p r e t e n ţiile c iv ile se p o a te fa c e fie p rin c e r e r e s c ris ă , fie o ra l în ş e d in ţa d e ju d e c a tă . Ca o ric e act
c a re nu a re c a r a c t e r s tr ic t p e rs o n a l, a c e a s ta s e p o a te fa c e şi p rin m a n d a ta r, cu p ro c u ră specială,
m o tiv p e n tru c a re ră s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g reşit.
54. b
P o t r iv it a rt. 2 2 a lin . (3) C .p ro c .p e n ., p a rte a c iv ilă c a re a r e n u n ţa t la p r e te n ţiile c iv ile nu p oa te
in t r o d u c e a c ţ iu n e la in s ta n ţa c iv ilă p e n tr u a c e le a ş i p re t e n ţii, m o tiv p e n tru c a re ră s p u n s u l d e la
lit. a) e s te g re ş it. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e , re n u n ţa r e a fiin d u n a c t d e d isp o ziţie ,
în g e n e ra l a c e a s ta e s te ire v o c a b ilă , v ic iu l d e c o n s im ţă m â n t al e r o r ii fiin d in c id e n t d o a r în cazurile
p re v ă z u te d e leg e. A c e s t te x t nu s e re fe ră în s ă şi la p re ju d ic iu l d e s c o p e r it d u p ă re n u n ţa re , care,
e v id e n t, n u a p u t u t fa c e o b ie c tu l a c ţ iu n ii c iv ile , p e n tr u că n u e ra c u n o s c u t, m o tiv p e n tru care
ră s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t.
55. b
D e şi t e x t u l a rt. 23 a lin . (2) C .p ro c .p e n . p a re să c o n d u c ă la c o n c lu z ia că ră s p u n s u l a) e ste cel
c o re c t, în re a lita te , c r e d e m că p r in c ip iu l d is p o n ib ilit ă ţ ii a r tr e b u i să p rim e z e în a c e s t caz. De aceea,
c o n s id e ră m ră s p u n s u l d e la lit. b) ca f iin d c e l c o re c t, p e n tr u că re u ş e ş te să îm b in e în m o d ju st
d r e p tu l in c u lp a t u lu i d e a r e c u n o a ş te p r e t e n ţiile c iv ile c u d r e p tu l p ă rţii re s p o n s a b ile c iv ilm e n te de
a n u le re c u n o a ş te . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e p a rte a re s p o n s a b ilă c iv ilm e n te nu
t r e b u ie să -şi m o tiv e z e lip s a a c o rd u lu i.
56. c
R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a r e c e re c u n o a ş te r e a fa p t e i d e c ă tre in c u lp a t nu
în s e a m n ă d o v e d ir e a a c e s te ia d in c o lo d e o ric e d u b iu re z o n a b il. A v â n d în v e d e r e in te re s u l p rop riu
al p ă rţii r e s p o n s a b ile c iv ilm e n te , a c e a s ta p o a te fa c e p r o b e p e la tu ra p e n a lă , p rin ca re să tin d ă la
d o v e d ir e a in e x is te n ţe i in fra c ţiu n ii. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a re c e p re lu a re a ca u ze i în
s ta d iu l în c a re s e a flă nu în s e a m n ă că p a rte a re s p o n s a b ilă c iv ilm e n te n u a r m a i a v ea d re p tu l să
p r o p u n ă n o i p ro b e . R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e in te rv e n ire a p ă rţii re sp o n sa b ile
c iv ilm e n te în p ro c e s u l p e n a l p o a te a v e a lo c fă ră a c o r d u l in c u lp a tu lu i.
Procedură penală 787

57. a, c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, d e o a re c e , în u rm a in t e r v e n ţie i C u rţii C o n s titu ţio n a le , p a rte a
re s p o n s a b ilă c iv ilm e n te a d e v e n it p a r tic ip a n t la p ro c e d u ra c a m e r e i p re lim in a r e , p u tâ n d in v o c a
astfe l n e le g a lita te a u n o r a c te d e u r m ă r ir e p e n a lă . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a re c e
in sta n ţa p o a te c o n s ta ta că n u e x is tă r a p o rt d e p r e p u ş e n ie în t r e a c e a s ta şi in c u lp a t. în b a za p rin c i­
p iu lu i d is p o n ib ilit ă ţii, ea p o a te fi d e a c o rd c u p r e t e n ţiile p ă r ţii c iv ile , m o tiv p e n tru c a re ră s p u n s u l
de la lit. b) e s t e g re ş it.
58. b
R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a r e c e c o n d iţia ca a v o c a tu l d in o fic iu să fi lu a t le g ă tu ra cu
p a rte a p e c a re o a s is tă , p e n tru a s e d o b â n d i te r m e n u l în c u n o ş tin ţă , s u b z is tă d o a r în ca z u l în c a re
a v o c a tu l d in o fic iu e s te d e s e m n a t să a s is te p a rte a , nu şi în c a z u l în c a re a c e s ta a re c a lita te a d e
re p re z e n ta n t, d e s e m n a t d e o rg a n u l j u d ic ia r în c a z u rile p re v ă z u te d e leg e. R ă s p u n s u l d e la lit. a)
este g re ş it, d e o a r e c e a c e s te a n u s u n t o b lig a te să-şi d e s e m n e z e un r e p r e z e n t a n t c o m u n , ia r ră s­
p u n su l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e nu t r e b u ie să-şi m o tiv e z e r e fu z u l d e a fi r e p re z e n ta te d e
a v o c a tu l d in o fic iu , a v â n d d r e p tu l să se re p r e z in te p e rs o n a l în in s ta n ţă .
5 9. c
R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a r e c e nu e s te o b lig a to r ie d e s e m n a re a d e c ă tre p ă rţile
civ ile a u n e i p e r s o a n e c a re să le r e p r e z in t e in te r e s e le în p ro c e s u l p e n a l. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e ste
g reşit, d e o a r e c e a c e s te a n ic i n u t r e b u ie să m o tiv e z e d e ce re fu z ă să fie re p r e z e n ta te . R ă s p u n s u l d e
la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e p ă r ţile cu in te r e s e c o n tra re nu p o t fi re p r e z e n t a te d e a c e e a şi
p e rs o a n ă , în p ro c e s u l p e n a l.
60. b
R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a r e c e p ă r ţile c iv ile c ă ro ra li s-a d e s e m n a t d e c ă tre
in s ta n ţă u n r e p r e z e n t a n t c o m u n p o t c o m u n ic a in s ta n ţe i o ric â n d fa p tu l că n u m a i d o r e s c să fie
r e p re z e n ta te d e p e rs o a n a d e s e m n a tă . C h ia r d a c ă li s-a d e s e m n a t u n r e p r e z e n t a n t c o m u n , p ă rţile
civ ile p o t fa c e ş i p e rs o n a l c e re ri şi p o t p r o p u n e p ro b e .
61. c
P e rs o a n a d e s e m n a tă ca r e p r e z e n t a n t c o m u n al p ă r ţilo r c iv ile nu e s te re m u n e r a tă d e a c e ste a .
Ea n u p o a te re n u n ţa la p r e t e n ţiile c iv ile , în lip s a u n u i m a n d a t s p e c ia l d in p a rte a p ă r ţilo r c iv ile .
D acă p ă r ţile c iv ile îş i d e s e m n e a z ă s in g u re un r e p r e z e n t a n t c o m u n , a c e s ta n u t r e b u ie să fie
n e a p ă ra t u n a v o c a t.
62. b
D a că tr a n s m ite r e a d r e p tu lu i la re p a ra re a p r e ju d ic iu lu i a a v u t Ioc d u p ă s e s iz a re a in s ta n ţe i d e
ju d e c a tă , a c ţiu n e a c iv ilă v a u rm a re g im u l o ric ă r e i a c ţiu n i c iv ile , in c lu s iv c u p riv ire la a p lic a re a
art. 2 6 C .p ro c .p e n . D a că tr a n s m ite r e a c o n v e n ţio n a lă a a c e s tu i d r e p t a a v u t lo c în a in te d e c o n s ti­
tu ire a d e p a r te c iv ilă , a c ţiu n e a c iv ilă n u m a i p o a te fi e x e rc ita tă în c a d r u l p r o c e s u lu i p e n a l, p o tr iv it
art. 2 0 a lin . (7) C .p ro c .p e n .
63. c
D a că tr a n s m ite r e a c o n v e n ţio n a lă a d r e p tu lu i la d e s p ă g u b ir i c iv ile a a v u t lo c în a in te d e
c o n s titu ire a d e p a r te c iv ilă , a c ţiu n e a c iv ilă nu m a i p o a te fi e x e rc ita tă în c a d r u l p r o c e s u lu i pen a l,
p o tr iv it a rt. 2 0 a lin . (7) C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o r e c t în s ă , d e o a r e c e n u e x istă o
in te r d ic ţie a b s o lu tă d e tr a n s m ite r e a a c e s tu i d re p t, în a in te d e p u n e re a în m iş c a re a a c ţiu n ii
p e n a le . A c e s t d r e p t p o a te f i tr a n s m is şi p rin m o ş te n ire .
64. b, c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a re c e , d a c ă tr a n s m ite r e a c o n v e n ţio n a lă a d r e p tu lu i la
d e s p ă g u b iri c iv ile a a v u t lo c în a in t e d e c o n s t it u ir e a d e p a rte c iv ilă , a c ţiu n e a c iv ilă n u m a i p o a te fi
e x e rc ita tă în c a d r u l p r o c e s u lu i p e n a l, p o t r iv it a rt. 2 0 a lin . (7) C .p ro c .p e n . D u p ă p u n e re a în m iş c a re
a a c ţiu n ii p e n a le , v o r b im d e ja d e o le g a lă c o n s t it u ir e d e p a r te c iv ilă ; în a c e s t ca z, d a c ă p a rte a civilă

788 Răspunsuri şi explicaţii

(le g a l c o n s titu ită ) îş i tr a n s m ite d r e p tu l la re p a r a r e a p r e ju d ic iu lu i, e l v a fi e x e r c ita t în c o n tin u a re în


c a d r u l p r o c e s u lu i p e n a l. D e a s e m e n e a , d r e p tu l p o a te fi tr a n s m is şi în c u rs u l j u d e c ă r ii a p e lu lu i, caz
în c a r e a c ţiu n e a c iv ilă p o a te fi d is ju n s ă , p o t r iv it a rt. 2 0 a lin . (7) te z a a d o u a C .p ro c .p e n .
65. c
I n tro d u c e re a în p ro c e s u l p e n a l a p ă r ţii c iv ile p o a te a v e a lo c d o a r la c e re re a p ă rţii c iv ile , deoa­
re c e d o a r a c e a s ta p o a te ju s tific a u n in t e r e s în a c e s t se n s. In c u lp a tu l şi c e le la lte p ă rţi re sp o n sa b ile
c iv ilm e n te n u p o t ju s tific a un a s tfe l d e in te re s .
66. a, b
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi b) s u n t c o re c te , p o t r iv it a rt. 21 a lin . (2) C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u l d e la
lit. c) e s t e g re ş it, d e o a r e c e in t r o d u c e r e a în p r o c e s u l p e n a l a p ă rţii r e s p o n s a b ile c iv ilm e n te poate
a v e a lo c d o a r p â n ă la în c e p e r e a c e r c e tă r ii ju d e c ă to r e ş ti.
67. a
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, p o t r iv it a rt. 2 4 a lin . (2) C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u l d e la lit. b)
e s t e g re ş it, d e o a re c e , în a c e s t caz, nu se r e s p in g e a c ţiu n e a c iv ilă . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te greşit
d e o a r e c e n u p o a te fi v o rb a d e v r e u n a c o rd al in c u lp a tu lu i.
68. a
R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e , p o t r iv it a rt. 3 9 7 a lin . (3) C .p ro c .p e n ., in sta n ţa se
p r o n u n ţă p rin h o tă r â r e şi a s u p ra r e s t it u ir ii lu c r u r ilo r şi re s ta b ilir e a s itu a ţie i a n te rio a r e , ceea ce
în s e a m n ă că n u a re o fa c u lta te , ci o o b lig a ţie d e a s e p r o n u n ţa cu p r iv ir e la a c e s te aspecte.
R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a re c e , d a c ă p e n tr u p e rs o a n a v ă tă m a tă n u a fo s t ex ercita tă
a c ţ iu n e a c iv ilă d e c ă tre p ro c u ro r, in s ta n ţa nu p o a te d is p u n e d in o fic iu a c o r d a r e a d e s p ă g u b irilo r
c iv ile . S in g u ru l ră s p u n s c o re c t e s te c e l d e la lit. a), a v â n d în v e d e r e d is p o z iţ iile a rt. 25 alin. (3)
C .p ro c .p e n .
69. b, c
P o t r iv it a rt. 25 a lin . (5) C .p ro c .p e n ., in s ta n ţa la să n e s o lu ţio n a t ă a c ţiu n e a c iv ilă în c a z u l în c e tă rii
p r o c e s u lu i p e n a l în te m e iu l a rt. 1 6 lit. e) şi j) C .p ro c .p e n . D in a c e s t m o tiv , ră s p u n s u r ile d e la lit. b)
şi c) s u n t c o re c te . R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e , în a c e s t caz, in s ta n ţa so lu ţio n e a ză
a c ţ iu n e a c iv ilă .
70. b
R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a re c e , în cazul
d is ju n g e r ii a c ţ iu n ii c iv ile , in s ta n ţa p e n a lă ră m â n e c o m p e t e n t ă să s o lu ţio n e z e a c ţiu n e a civilă,
p o t r iv it a rt. 2 6 a lin . (1) te z a a d o u a C .p ro c .p e n ., ia r p r o c e d u r a d e s o lu ţio n a r e a p lic a b ilă în a c e st caz
e s t e c e a p e n a lă . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e d o s a ru l n o u -fo rm a t, în urm a
d is ju n g e rii, p o a te fi d in n o u c o n e x a t u lte r io r , la d o s a r u l in iţia l.
71. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e in c u lp a t u l m in o r, a v â n d p e s te 14 a n i, p o a te face
s in g u r a c te d e d is p o z iţie , cu în c u v iin ţ a r e a r e p r e z e n t a n t u lu i leg a l. R ă s p u n s u l d e la lit. b) este
c o re c t, d e o a r e c e s u c c e s o rii p e r s o a n e i v ă tă m a t e p o t in t r o d u c e a c ţiu n e c iv ilă s e p a ra tă , dacă
a c e a s ta n u a fo s t e x e rc ita tă în c a d ru l p r o c e s u lu i p e n a l. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a re ce
a c ţiu n e a c iv ilă s e p a ra tă se s u s p e n d ă p o t r iv it C o d u lu i d e p ro ce d u ră c iv ilă , d a c ă p e rso a n e le
v ă tă m a t e n u a le g să p ă ră s e a s c ă in s ta n ţa c iv ilă ş i să s e c o n s t it u ie p a rte c iv ilă , p o t r iv it art. 27
a lin . (4) C .p ro c .p e n ., la p u n e re a în m iş c a re a a c ţ iu n ii p e n a le .
72. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re şit, d e o a re c e , d a c ă s-a c o n s titu it p a rte civ ilă în p ro c e s u l penal,
p e rs o a n a v ă tă m a tă nu m a i p o a te in tro d u c e a c ţiu n e la in s ta n ţa civilă , p e n tru re c u p e ra re a acelu iaşi
p re ju d ic iu . R ă sp u n su l d e la lit. b) e s te g re şit, d e o a r e c e e x p rim a re a o p ţiu n ii d e a c o n tin u a acţiunea
c iv ilă e s te v a la b ilă p e n tru c o n tin u a re a a c ţiu n ii c iv ile în p ro c e s u l pen a l. R ă sp u n su l d e la lit. c) este
Procedură penală 789

co re ct, d e o a re c e , p o tr iv it art. 2 6 alin . (3) C .p ro c .p e n ., p r o b e le a d m in is tra te p â n ă la d is ju n g e re v o r fi


fo lo s ite la s o lu ţio n a re a a c ţiu n ii c iv ile d is ju n s e , fă ră a se c o n d iţio n a a c e a s ta d e a c o rd u l in c u lp a tu lu i.
73. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e n u se p o a te s o lic ita d is ju n g e re a a c ţ iu n ii c iv ile d o a r
pe m o tiv u l că s o lu ţio n a re a a c ţiu n ii p e n a le d e p ă ş e ş te te r m e n u l re z o n a b il; a rt. 2 6 a lin . (1) C .p ro c .p e n .
r e g le m e n te a z ă s itu a ţia in v e rs ă . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a r e c e p ă ră s ire a p r o c e s u lu i
p e n a l şi a d re s a re a cu o a c ţ iu n e c iv ilă s e p a ra tă , în c a z u l s u s p e n d ă r ii p r o c e s u lu i p e n a l, e s te o fa c u l­
ta te , n u o o b lig a ţie . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e n u e x is tă n ic io in t e r d ic ţie ca, în
ca zu l re lu ă r ii p r o c e s u lu i p e n a l, p a rte a c iv ilă să c o n t in u e a c ţiu n e a c iv ilă în c a d ru l a c e s tu ia , p o tr iv it
art. 2 7 a lin . (4) C .p ro c .p e n .
74. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e p ă ră s ire a in s t a n ţ e i c iv ile şi c o n s t it u ir e a d e p a rte
civ ilă în p ro c e s u l p e n a l n u p o a te a v e a lo c d e c â t p â n ă la m o m e n tu l p re v ă z u t d e a rt. 2 0 a lin . (1)
C .p ro c .p e n ., re s p e c tiv în c e p e r e a c e r c e tă r ii ju d e c ă to r e ş ti. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, ia r
ră s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e p ă ră s ire a a c ţ iu n ii c iv ile şi c o n s t it u ir e a d e p a rte c iv ilă în
p ro c e s u l p e n a l se p o a te fa c e d u p ă p o r n ir e a a c ţ iu n ii c iv ile , p â n ă la p r o n u n ţa r e a u n e i h o tă râ ri, c h ia r
n e d e fin itiv e , p o t r iv it a rt. 2 7 a lin . (4) te z a a d o u a C .p ro c .p e n .
75. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s t e g re ş it, d e o a r e c e , p o t r iv it a rt. 4 1 3 a lin . (1) p ct. 2 C .p ro c .c iv .,
s u s p e n d a re a ju d e c ă ţii c iv ile , a tu n c i c â n d s-a în c e p u t u r m ă r ir e a p e n a lă p e n tr u o in fra c ţiu n e c a re a r
a v ea o în r â u r ir e h o t ă r â to a r e p e n tr u h o tă r â r e a ce se va p r o n u n ţa , e s t e fa c u lta tiv ă , ia r n u o b lig a ­
to rie . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a r e c e c o n s t it u ir e a d e p a r te c iv ilă în p r o c e s u l p e n a l nu
tr e b u ie să fie id e n tic ă cu a c ţ iu n e a c iv ilă s e p a ra tă . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a re c e , d u p ă
p ro n u n ţa re a u n e i h o tă r â r i d e c ă t r e in s ta n ţa c iv ilă , p e r s o a n a v ă tă m a tă n u s e m a i p o a te a d re s a
in s ta n ţe i p e n a le .
76. a
R ă sp u n su l d e ia lit. a) e s te c o re c t, d e o a re c e , d a c ă p e rs o a n a v ă tă m a tă p o a te in tro d u c e a c ţiu n e la
in sta n ţa civilă, p e n tru p re ju d ic iu l n ă s c u t a n te rio r e x e rc ită rii a c ţiu n ii c iv ile d e c ă tre p ro c u ro r, d a r
d e s c o p e rit u lt e r io r p ro n u n ţă rii h o tă râ rii p e n a le , a tu n c i şi s u c c e s o rii a c e s te ia p o t in tro d u c e o a s tfe l d e
a cţiu n e . R ăsp u n su l d e la lit. b) e s te g re şit, d e o a re c e p e rs o a n a v ă tă m a tă în fa v o a re a că re ia p ro c u ro ru l
a e x e rc ita t d in o fic iu a c ţiu n e a c iv ilă p o a te , la fe l ca o ric e p a rte civ ilă , să se a d re s e z e in s ta n ţe i civile,
dacă p ro c e s u l p e n a l a fo s t s u s p e n d a t. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re şit, d e o a re c e p a rte a civ ilă p e n tru
care a c ţiu n e a a fo s t e x e rc ita tă d in o fic iu d e p r o c u r o r p o a te r e n u n ţa la p r e te n ţiile c iv ile cu
re sp e c ta re a d is p o z iţ iilo r leg ii c iv ile r e fe rito a re la a c te le d e d is p o z iţie e fe c tu a te d e m in o ri.
77. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e , în c a z u l în c a r e a c ţiu n e a c iv ilă a f o s t e x e r c ita tă d e
p r o c u r o r d in o fic iu , în c a d r u l p r o c e s u lu i p e n a l, p a rte a c iv ilă p o a te c e r e d e la in s ta n ţa c iv ilă şi un
p re ju d ic iu n ă s c u t sa u d e s c o p e r it a n t e r io r c o n s t it u ir ii d e p a r te c iv ilă , în te m e iu l a rt. 27 a lin . (5)
C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a r e c e a c e s t p r e ju d ic iu p o a te fi şi u n u l m o ra l,
c o n s ta ta t cu p r o b e n o i. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e a c e a s ta n u m a i p o a te c e re şi
p r e ju d ic iu l s o lic ita t d e p r o c u r o r în c a d ru l p r o c e s u lu i p e n a l.
78. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e s u c c e s o rii p e r s o a n e i v ă tă m a t e p o t in t r o d u c e
a c ţiu n e la in s ta n ţa c iv ilă în a c e le a ş i c o n d iţ ii în c a r e a r fi p u t u t să o in t r o d u c ă p e r s o a n a v ă tă m a tă
în s ă ş i, d a c ă a r fi fo s t în v ia ţă . D a că p e r s o a n a v ă tă m a tă n u a d o r it, d in d ife r ite m o tiv e , să se
c o n s titu ie p a rte c iv ilă în p r o c e s u l p e n a l, m o ş te n ito r ii a c e s te ia p o t să e x e r c ite a c ţiu n e a c iv ilă în fa ţa
in s ta n ţe i c iv ile , p e n tru re c u p e r a r e a a c e s tu i p re ju d ic iu ; s in g u ra e x c e p ţ ie o c o n s t it u ie s itu a ţia în ca re
Răspunsuri şi explicaţii
790

p e rs o a n a v ă tă m a tă a re n u n ţa t, în m o d le g a l, la d r e p tu l să u , în t im p ce e ra în v ia ţă . D in a ce ste
m o tiv e , ră s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, ia r ră s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t.

79. b, c
R ăsp u n su l d e la lit. a) e ste g reşit, d e o a re c e , d acă n u s-a c o n s titu it p a rte civilă în p ro ce su l penal,
p e rso a n a v ă tă m a tă p o a te in tro d u c e o a cţiu n e la in sta n ţa civ ilă p e n tru re c u p e ra re a în tre g u lu i prejudiciu
p ro d u s. R ăsp u n su rile d e la lit. b) şi c) su n t c o re c te , d e o a re c e e x e rc ita re a a cţiu n ii civ ile d e c ă tre p rocu ror
nu îm p ie d ic ă fo rm u la re a u n e i a cţiu n i civile se p a ra te , p o triv it art. 27 alin. (5) C.p ro c.p en ., ia r în cazul în
ca re nu a fo s t e x e rcita tă d e lo c a cţiu n e a civilă în p ro ce su l p e n a l, p e rso a n a v ă tă m a tă p o a te so licita to t
p re ju d iciu l, n ă scu t a n te rio r sau u lte rio r p ro n u n ţă rii h o tă râ rii d e c ă tre in sta n ţa p en ală.
80. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e p u n e re a în m iş c a re a a c ţiu n ii p e n a le a re ca efect
s u s p e n d a r e a ju d e c ă ţii în fa ţa in s ta n ţe i c iv ile , p o t r iv it a rt. 2 7 a lin . (7) C .p ro c .p e n .; în co n se cin ţă ,
c h ia r d a c ă a c ţiu n e a c iv ilă a r fi in tr o d u s ă d u p ă a c e s t m o m e n t, ea t o t a r tr e b u i s u s p e n d a tă , în
a c e le a ş i c o n d iţii. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, p o triv it
a rt. 2 7 a lin . (7) C .p ro c .p e n .
81. b, c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e a u to r it a t e a d e lu c ru ju d e c a t a h o tă r â r ii p e n a le , în
fa ţa p r o c e s u lu i c iv il, a re lo c în c o n d iţiile a rt. 2 8 C .p ro c .p e n ., c h ia r d a c ă c e le d o u ă s -a r fi ju d eca t
s e p a ra t, d u p ă ce ju d e c a ta în fa ţa in s ta n ţe i c iv ile s-a re lu a t, în c o n d iţiile a rt. 2 7 a lin . (7) C.p ro c.p en .
R ă s p u n s u rile d e la lit. b) şi c) s u n t c o re c te , d e o a r e c e , d a c ă s e a p lic ă d is p o z iţ iile a rt. 4 1 3 alin. (1)
p ct. 2 C .p ro c .c iv ., s u s p e n d a re a a c ţ iu n ii c iv ile p o a te d u r a şi m a i m u lt d e u n a n d e la m o m e n tu l
s u s p e n d ă rii; p e rs o a n a v ă tă m a tă p o a te in t r o d u c e a c ţiu n e a în fa ţa in s ta n ţe i c iv ile o ric â n d , însă
a c e a s ta p o a te f i ju d e c a tă sa u s u s p e n d a tă , în c o n d iţ iile a rt. 2 7 C .p ro c .p e n .
82. c
R ă s p u n s u l c o re c t e s te c e l d e la lit. c), a v â n d în v e d e r e d is p o z iţ iile a rt. 25 a lin . (5) C .proc.pen .
F a ţă d e a c e s t te x t, ră s p u n s u l d e la lit. b) e s t e g re ş it. R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re şit, fa ţă de
d is p o z iţ iile a rt. 1 9 a lin . (4) C .p ro c .p e n .
83. a
R ă s p u n s u l c o r e c t e s te ce l d e la lit. a), fa ţă d e d is p o z iţ iile a rt. 19 a lin . (1) C .p ro c .p e n . Faţă de
a c e s t te x t, ră s p u n s u r ile d e la lit. b) şi c) s u n t g re ş ite .
84. a, b
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) ş i b) s u n t c o re c te , a v â n d în v e d e r e d is p o z iţ iile a rt. 25 alin. (5)
C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, a v â n d în v e d e r e d is p o z iţ iile a rt. 25 alin. (5)
C .p ro c .p e n . r a p o rta t la a rt. 16 lit. b) te z a I C .p ro c .p e n .
85. a
R ă s p u n s u l c o r e c t e s te ce l d e la lit. a), a v â n d în v e d e r e d is p o z iţ iile a rt. 2 8 a lin . (1) C .p roc.pen .
F a ţă d e a c e s t te x t, ră s p u n s u rile d e la lit. b) şi c) s u n t g re ş ite .
86. a
R ă s p u n s u l c o r e c t e s te ce l d e la lit. a), a v â n d în v e d e r e d is p o z iţ iile a rt. 19 a lin . (1) C .p ro c.p en . şi
d is p o z iţ iile a rt. 1 3 8 5 a lin . (4) C .civ . F aţă d e a c e s te t e x te , r ă s p u n s u r ile d e la lit. b) şi c) s u n t g reşite.

87. b
R ă s p u n s u l c o r e c t e s te ce l d e la lit. b), a v â n d în v e d e r e că d is p o z iţ iile a rt. 2 8 C .p ro c.p e n . fac
r e fe r ire d o a r la h o tă râ re a d e fin itiv ă a in s t a n ţ e i p e n a le . P e n tr u a c e s t m o tiv , ră s p u n s u rile d e la lit. a)
şi c) s u n t g re ş ite .
88. c
R ă s p u n s u l c o r e c t e s te ce l d e la lit. c), a v â n d în v e d e r e d is p o z iţ iile a rt. 2 8 a lin . (2) C .p roc.pen .
F a ţă d e a c e s t te x t, r ă s p u n s u r ile d e la lit. a) şi b), p o t r iv it c ă ro ra h o tă râ re a in s ta n ţe i c iv ile a r avea
a u to r it a t e d e lu c ru ju d e c a t, s u n t g re ş ite .
Procedură penală
791
89. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, ia r ră s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a re c e , p o tr iv it
a rt. 2 8 a lin . (1) te z a a d o u a C .p ro c .p e n ., h o tă râ re a d e fin itiv ă a in s t a n ţ e i p e n a le n u a re a u to r ita te
d e lu c ru ju d e c a t în fa ţa in s ta n ţe i c iv ile , c u p riv ire la e x is te n ţa sa u in e x is te n ţa v in o v ă ţie i a u to r u lu i
fa p te i ilic ite . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a re c e , în a c e s t caz, in s ta n ţa c iv ilă p o a te d is p u n e
o b lig a re a in c u lp a t u lu i la p la ta p r e ju d ic iu lu i p ro d u s p rin fa p ta sa, c h ia r d a c ă a fo s t a c h ita t d e
in s ta n ţa p e n a lă , p e n tr u lip sa v in o v ă ţie i.
90. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a r e c e e x is te n ţa u n e i
c a u ze ju s t if ic a tiv e în lă tu r ă , d e re g u lă , o ric e fo r m ă d e r ă s p u n d e r e ju r id ic ă (p e n a lă , c iv ilă , d is c i­
p lin a ră etc.). O e x c e p ţie d e la a c e a s tă re g u lă o c o n s t it u ie c a u za ju s t if ic a tiv ă a s tă r ii d e n e c e s ita te ,
câ n d p e rs o a n a p re ju d ic ia tă n u a r a v e a o b lig a ţia să s u p o r te p re ju d ic iu l p ro d u s . R ă s p u n s u l d e la
lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e c o n s ta ta re a u n e i c a u z e ju s t if ic a tiv e în lă t u r ă , d e re g u lă , o ric e fo r m ă d e
ră s p u n d e re , ia r, p o t r iv it a rt. 2 8 C .p ro c .p e n ., h o tă râ re a in s t a n ţ e i p e n a le a re a u to r it a t e d e lu c ru
ju d e c a t în p ro c e s u l civ il.
91. a, b
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) ş i b) s u n t c o re c te , ia r r ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a re c e , în
ca zu l în c a re v a lo a re a p re ju d ic iu lu i e s te u n e le m e n t c ir c u m s t a n ţ ia l a g ra v a n t a l in fra c ţiu n ii,
d e o a re c e a tra g e o a ltă în c a d r a r e ju r id ic ă a fa p t e i, s ta b ilir e a a c e s tu ia d e c ă tre in s ta n ţa p e n a lă a r
tre b u i să b e n e fic ie z e d e a u to r it a t e a d e lu c r u ju d e c a t în fa ţa in s ta n ţe i c iv ile .
92. a
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. b) g re ş it, d e o a re c e , p o t r iv it a rt. 28
alin. (1) te z a a d o u a C .p ro c .p e n ., in s ta n ţa c iv ilă nu e s te le g a tă d e h o tă r â r e a d e fin itiv ă d e a c h ita re
sau d e în c e ta r e a p r o c e s u lu i p e n a l în c e e a ce p riv e ş te v in o v ă ţia a u to r u lu i. R ă s p u n s u l d e la lit. c)
e ste g re ş it, d e o a r e c e in s ta n ţa c iv ilă e s te ţ in u t ă d e h o tă râ re a d e c o n d a m n a r e , su b a c e s t a sp e c t.
93. a
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, d e o a r e c e m in o r u l n ă s c u t d u p ă d e c e s u l v ic tim e i, d a c ă a fo s t
c o n c e p u t d e a c e a s ta , b e n e fic ia z ă d e d e s p ă g u b iri, la fe l ca şi m in o r ii n ă s c u ţi a n te r io r d e c e s u lu i, în
baza p r in c ip iu lu i in fans conceptus pro noto habetur. D a c ă m in o r u l n u s-a c o n s t it u it p a rte c iv ilă şi
nici n u a fo s t e x e rc ita tă a c ţiu n e a c iv ilă d in o fic iu , d e c ă tr e p ro c u ro r, in s ta n ţa n u p o a te d is p u n e
a c o rd a re a d in o fic iu a d e s p ă g u b ir ilo r c iv ile , r ă s p u n s u l d e la lit. b) fiin d g re ş it. R ă s p u n s u l d e la lit. c)
este c o re c t, d e o a re c e , c h ia r d a c ă n u e x is ta o o b lig a ţie le g a lă sa u c o n tra c tu a lă , m in o r u l c ă ru ia
v ic tim a îi a c o rd a în g r ijir e , în fa p t , p o a te b e n e fic ia d e d e s p ă g u b iri c iv ile .
94. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e in c u lp a t u l n u p o a te c ritic a n e le g a la c ita r e a u n e i
p ărţi c iv ile . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e re n u n ţa r e a la p r e t e n ţiile c iv ile , d e c ă tre
re p re z e n ta n tu l le g a l al u n u i m in o r , n u p o a te f i fă c u tă d e c â t cu a u to r iz a r e a o rg a n e lo r p re v ă z u te d e
lege, p e n tru a d o p ta re a a c t e lo r d e d is p o z iţie . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s t e c o re c t, d e o a re c e , d a că
p e rso a n a v ă tă m a tă s-a c o n s t it u it p a r te c iv ilă în p r o c e s u l p e n a l, a c e a s ta n u m a i p o a te p ă ră s i
in sta n ţa c iv ilă d e c â t în c a z u r ile p re v ă z u te d e lege.
95. c
R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te s in g u ru l c o re c t, d e o a re c e , în c a z d e d e c e s a l in c u lp a tu lu i, p o tr iv it
art. 2 5 a lin . (5) C .p ro c .p e n ., in s ta n ţa la să n e s o lu ţio n a tă a c ţiu n e a c iv ilă . D in a c e s t m o tiv , c e le la lte
ră sp u n su ri s u n t g re ş ite .
96. a, b
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi b) s u n t c o re c te , d e o a r e c e p e r s o a n e le c a re s u n t o b lig a te să
ră sp u n d ă în c a lita te d e p ă rţi r e s p o n s a b ile c iv ilm e n te s u n t fid e iu s o r ii in c u lp a tu lu i şi c o m it e n ţii
ace stu ia , d a c ă a u s ă v â rş it fa p t a în c a lita te d e p re p u ş i. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a re c e ,
792 Răspunsuri şi explicaţii

d a c ă fa p ta p ă g u b ito a r e e s te c o m is ă la s e rv ic iu , n u t r e b u ie ca a c t iv ita te a re s p e c tiv ă să fie fă cu tă


e x c lu s iv în e x e r c ita r e a a t r ib u ţ iilo r d e s e r v ic iu a le in c u lp a t u lu i.
97. a, b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, d e o a r e c e n u a re n ic io re le v a n ţă fa p t u l că in c u lp a tu l nu avea
în c h e ia t u n c o n t r a c t le g a l d e m u n c ă c u c o m it e n tu l. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a re c e
d a c ă in c u lp a t u l e ra a n g a ja tu l s o c ie tă ţ ii d e p a ză şi a c o m is fa p ta în t im p u l s e rv ic iu lu i, a ce a sta are
c a lita te a d e p a rte re s p o n s a b ilă c iv ilm e n te . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re şit, d e o a r e c e tă in u ito ru l
r ă s p u n d e d o a r p e n tru p re ju d ic iu l p r o d u s p rin fa p ta p r o p r ie , în c u a n tu m u l r e z u lta t d in aceasta - el
nu e s te o p a rte re s p o n s a b ilă c iv ilm e n te în r a p o r t c u in c u lp a tu l.
98. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e , în c a z u l a c c id e n te lo r d e c ir c u la ţie , ră sp u n d e re a
c iv ilă n u s e c ir c u m s c r ie d o a r p r e ju d ic iilo r p r o d u s e p r in v ă tă m a r e a in te g r ită ţii fiz ic e . R ă sp u n su l de
la lit. b) e s te c o re c t, d e o a re c e , p o t r iv it a rt. 8 6 C .p ro c .p e n ., a s ig u ră to ru l e s te p a rte re sp o n sa b ilă
c iv ilm e n te în p ro c e s u l p e n a l. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e p a rte a re s p o n s a b ilă civ il­
m e n t e îş i p o a te re c u p e ra p re ju d ic iu l d o a r în c a d r u l u n e i a c ţ iu n i c iv ile s e p a ra te , fo r m u la t e îm p o ­
triv a in c u lp a tu lu i.
99. c
S in g u ru l ră s p u n s c o r e c t e s te c e l d e la lit. c), d e o a r e c e le g e a d e p r o c e d u ră p e n a lă e ste de
im e d ia tă a p lic a re , a s tfe l în c â t, p e n tr u a p lic a r e a a rt. 2 5 C .p ro c .p e n ., n u a re r e le v a n ţă fa p tu l că
in fra c ţiu n e a a fo s t c o m is ă a n te rio r in t r ă r ii în v ig o a r e a n o ilo r c o d u r i. D in a c e s t m o tiv , ce le la lte
ră s p u n s u ri s u n t g re ş ite .
100. a
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, ia r ce l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a re c e , d in m o m e n t ce
d e ţ in ă t o r u l b u n u lu i n u a re n ic io c a lita t e în p r o c e s u l p e n a l, fie p e n tr u că e s te d e b u n ă -c re d in ţă , fie
p e n tr u că p a r c h e tu l n u l-a t r im is în ju d e c a tă , d in d ife r it e m o tiv e , in s ta n ţa n u p o a te să-l o b lig e pe
a c e s ta să r e s t it u ie b u n u l p ă rţii c iv ile . D in a c e le a ş i m o tiv e , n u p o t fi a n u la te a c te le s u b s e c v e n te de
t r a n s m ite r e a p r o p r ie t ă ţii b u n u r ilo r , r ă s p u n s u l d e la lit. c) fiin d g re ş it.
101. a
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, d e o a r e c e a c ţiu n e a c iv ilă p o a te fi e x e rc ita tă şi în cazul
in f r a c ţiu n ilo r d e p e ric o l. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g r e ş it, d e o a r e c e , p e n tru p ă r in te le o b lig a t la
p la ta p e n s ie i d e în t r e ţ in e r e , p e rs o a n a v ă tă m a tă a re d e ja u n t it lu , c a re c o n s tă în h o tă râ re a de
o b lig a re la p la ta în t r e ţ in e r ii. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e , d in m o m e n t ce, în noul
C o d p e n a l, fa v o r iz a re a in f r a c to r u lu i p o a te fi d o a r p e r s o n a lă , n u şi re a lă , fa v o r iz a to ru l n u p o a te fi
o b lig a t la p la ta d e s p ă g u b ir ilo r c iv ile r e z u lt a te d in in f r a c ţiu n e a c o m is ă d e ce l fa v o riz a t.
102. b, c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e d e s p ă g u b ir ile c iv ile t r e b u ie a c o r d a te in d iv id u a l,
p e n tr u fie c a r e p a rte c iv ilă . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a re c e , d a c ă ta tă l v ic tim e i s-a
c o n s t it u it s in g u r p a r te c iv ilă în p ro c e s u l p e n a l, a c e s tu ia îi p o t fi a c o r d a te d e s p ă g u b iri c iv ile p en tru
c h e ltu ie lile fă c u t e d e fa m ilie , c u în m o r m â n ta r e a . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a re ce
p ra c tic a ju d ic ia ră a s ta tu a t că p e rs o a n a c a re a c u m p ă r a t, d e b u n ă -c re d in ţă , b u n u l fu ra t de
in c u lp a t, se p o a te c o n s t it u i p a rte c iv ilă în p r o c e s u l p e n a l, d a c ă a r e s t it u it b u n u l re s p e c tiv p er­
s o a n e i v ă tă m a te .
103. a
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a re c e , a tu n c i când
e s te in c id e n ţă o c a u ză d e n e im p u t a b ilita te , s p r e d e o s e b ir e d e c a u z e le ju s tific a tiv e , d e regulă
in s ta n ţa p o a te a c o r d a d e s p ă g u b iri c iv ile p e n tr u p r e ju d ic iu l p ro d u s . R ă s p u n s u l d e la lit. c) este
g re ş it, d e o a r e c e în c h e ie r e a u n u i a c o rd d e m e d ie r e p e la tu r ă p e n a lă , a tu n c i c â n d a c e sta este
Procedură penală 793

p e rm is d e le g e , a tra g e a d o p ta re a u n e i s o lu ţii d e în c e ta r e a p r o c e s u lu i p e n a l şi d e lă s a re n e s o lu ­
ţio n a tă a a c ţ iu n ii c iv ile .
104. a, c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s t e c o re c t, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e îm p ă c a re a
p ă r ţilo r a re ca e f e c t s tin g e re a d o a r a a c ţ iu n ii c iv ile p r o m o v a t e d e p e rs o a n a v ă tă m a tă în p ro c e s u l
p e n a l, n u în s ă şi ce a a u n o r te r ţe p e r s o a n e (c u m e s te u n ita t e a s p ita lic e a s c ă ce a a c o r d a t în g rijiri
m e d ic a le ); în a c e s t d in u rm ă caz, e s te a p lic a b il a rt. 2 5 a lin . (5) C .p ro c .p e n ., c a re p re v e d e lă sa re a
n e s o lu ţio n a tă a a c ţiu n ii c iv ile , m o tiv p e n tru c a re r ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t.
105. b
P a rte a c iv ilă c a re p ă ră s e ş te p ro c e s u l p e n a l în a lte s itu a ţii d e c â t c e le e n u m e r a te e x p lic it d e leg e
p ie rd e d r e p tu l d e a o b ţ in e d e s p ă g u b ir i c iv ile . D in a c e s t m o tiv , s in g u ru l ră s p u n s c o re c t e s te ce l d e
la lit. b), c e le la lt e f iin d g re ş ite .
106. a, b
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi b) s u n t c o re c te , d e o a re c e , p o t r iv it a rt. 2 7 a lin . (4) C .p ro c .p e n .,
p e rs o a n a v ă tă m a tă se p o a te c o n s t it u i p a rte c iv ilă în p ro c e s u l p e n a l, d a c ă a c ţiu n e a p e n a lă a fo s t
p u să în m iş c a re u lte r io r , iar, p o t r iv it a rt. 2 7 a lin . (7) C .p ro c .p e n ., a c ţiu n e a c iv ilă s e p a ra tă se
s u s p e n d ă , d u p ă p u n e re a în m iş c a re a a c ţ iu n ii p e n a le în p r o c e s u l p e n a l. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e ste
g re şit, d e o a r e c e p e rs o a n a p re ju d ic ia tă p rin in f r a c ţiu n e p o a te p ă ră s i a c ţiu n e a c iv ilă s e p a ra tă
p e n tru a s e c o n s titu i p a rte c iv ilă în p r o c e s u l p e n a l.
107. a, c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, d e o a r e c e d e s p ă g u b ir ile c iv ile p o t fi a c o rd a te p e n tru p re ju ­
d ic iu l a c tu a l sa u v iito r . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a r e c e , p o t r iv it C o d u lu i c iv il, p ie rd e re a
u n e i ş a n s e e fe c tiv e d e a o b ţ in e un a v a n ta j d ă d r e p tu l ia d e s p ă g u b iri. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te
g re şit, d e o a r e c e p re ju d ic iu l e v e n tu a l e s te d if e r it d e c e l c r e a t p rin p ie r d e r e a u n e i ş a n s e e fe c tiv e .
108. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, ia r c e l d e la lit. b) c o re c t, d e o a r e c e , p o t r iv it a rt. 25 a lin . (2)
C p r o c .p e n ., re p a ra re a p r e ju d ic iu lu i în n a tu ră a re p r io r ita t e fa ţă d e r e p a ra re a p rin e c h iv a le n t; nu
se p re v ă d e x c e p ţii d e la a c e a s tă re g u lă . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a re c e re p a ra re a
p re ju d ic iu lu i nu se p o a te fa c e p rin a c o r d a r e a u n e i d e s p ă g u b iri p r o v iz o r ii.
109. b
R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te s in g u ru l c o re c t, d e o a r e c e h o tă r â r e a p e n a lă p rin c a re s-a a d m is
a c o rd u l d e r e c u n o a ş t e r e a v in o v ă ţie i a re a u to r it a t e d e lu c ru ju d e c a t în fa ţa in s ta n ţe i c iv ile la fe l ca
o ric e a ltă h o tă r â r e p e n a lă , p o t r iv it a rt. 2 8 C .p ro c .p e n . D in a c e s t m o tiv , c e le la lt e ră s p u n s u ri s u n t
g re şite .
110. a, b
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi b) s u n t c o re c te , d e o a re c e , în t r u c â t a rt. 2 8 C .p ro c.p e n . n u fa c e re fe rire
şi la a c te le p ro c u ro ru lu i d e n e tr im ite r e în ju d e c a tă , re z u ltă că a c e s te a n u a u a u to rita te d e lu cru
ju d e c a t în fa ţa in s ta n ţe lo r c iv ile , aşa c u m se în tâ m p lă cu h o tă r â r ile p e n a le . O d is c u ţie a p a rte o
p re su p u n s o lu ţiile d e n e trim ite re îm p o t r iv a c ă ro ra s-a fo r m u la t p lâ n g e re la ju d e c ă to ru l d e ca m e ră
p re lim in a ră , ia r a c e sta a re s p in s p lâ n g e rile . A rg u m e n te d e s tu l d e s o lid e a u fo s t in v o c a te în s e n s u l că
nici în a c e s t caz nu a r e x ista o a u to rita te d e lu c ru ju d e c a t în fa ţa in s ta n ţe i civ ile . R ă sp u n su l d e la lit. c)
este g re şit, d e o a re c e o rd o n a n ţa p ro c u ro ru lu i nu a re a u to rita te d e lu cru ju d e c a t în fa ţa in s ta n ţe i
civile, in v o c a re a a c e s te ia n e ţin â n d in s ta n ţa c iv ilă c u p riv ire la c e le c o n s ta ta te .
111. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a re c e , în a c e s t caz, in c u lp a t u l ş i/s a u p a rte a re s p o n s a b ilă
c iv ilm e n te p o t fi o b lig a ţi la p la ta d e s p ă g u b ir ilo r . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a re c e , în
ca zu l în c a r e in c u lp a t u l a r e p a r a t p r e ju d ic iu l p ro d u s , a c e s ta nu m a i p o a te fi o b lig a t în c ă o d a tă la
794 Răspunsuri şi explicaţii

p la ta d e s p ă g u b ir ilo r c iv ile . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a re c e , şi în a c e s t caz, in sta n ţa


p e n a lă s o lu ţio n e a z ă a c ţiu n e a c iv ilă , d a c ă se în c h e ie o tra n z a c ţie .
112. b, c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, ia r c e l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a re c e , d a c ă p a rte a re sp o n ­
s a b ilă c iv ilm e n te nu a fo s t in tr o d u s ă în p ro c e s , n u p o a te fi lu a t a c o rd u l a c e s te ia , c u p riv ire la
r e c u n o a ş te r e a p r e t e n ţ iilo r c iv ile . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a r e c e u n in c u lp a t p o a te fi
d e a c o rd cu p la ta d e s p ă g u b ir ilo r c iv ile , c h ia r d a c ă n u r e c u n o a ş te s ă v â rş ire a in fra c ţiu n ii (con si­
d e râ n d -o , d e p ild ă , d o a r o fa p tă c iv ilă d e lic tu a lă ) .
113. a
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, d e o a r e c e m a jo rita te a d o c t r in e i şi p ra c tic a ju d ic ia ră co n si­
d e ră că p e rs o a n a v ă tă m a tă c a re a s is tă la a u d ie re a in c u lp a t u lu i p o a te a d re s a în t r e b ă r i acestu ia.
R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e , c h ia r d a c ă n u e s te p re v ă z u tă p o s ib ilit a te a in c u lp a tu lu i
d e a a d re s a în t r e b ă r i p e r s o a n e i v ă tă m a t e la a u d ie r e a a c e s te ia în c u rs u l u r m ă r ir ii p e n a le , acest
d r e p t nu e s te in te r z is e x p lic it şi c o n s id e r ă m că m o tiv e d e e c h ita te im p u n a c o r d a r e a a c e s tu i d rep t
in c u lp a tu lu i. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e n u e s te r e g le m e n ta tă o b lig a ţia o rg a n e lo r
ju d ic ia re d e a in fo r m a d in o fic iu p e rs o a n a v ă tă m a tă c u p r iv ir e la s ta d iu l u r m ă r ir ii p e n a le .
114. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a r e c e în n o u l C od de
p r o c e d u r ă p e n a lă se fa c e m e n ţiu n e , în u n e le te x te , la f ă p t u it o r i, c u s e n s u l d e p e rs o a n e fa ţă de
c a re nu s-a d is p u s e fe c tu a r e a în c o n t in u a r e a u r m ă r ir ii p e n a le . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te greşit,
d e o a r e c e f ă p t u it o r u l d e v in e s u s p e c t d u p ă c o n tin u a r e a u r m ă r ir ii p e n a le , p o t r iv it a rt. 3 0 5 a lin . (3)
C .p ro c .p e n .
115. b
R ă sp u n su l d e la lit. a) e s te g re şit, d e o a re c e s u b ie c t p a s iv al a c ţiu n ii p e n a le e s te incu lpatul.
R ăsp u n su l d e la lit. c) e s te g re şit, d e o a re c e nu e s te re g le m e n ta tă p o s ib ilita te a a u d ie rii, în c a lita te de
fă p tu ito r, fă ră a d u c e re a la c u n o ş tin ţă a d r e p tu r ilo r p ro c e s u a le . R ă sp u n su l d e la lit. b) e s te corect,
d e o a re c e p o t fi e fe c tu a te v e rific ă ri p re a la b ile cu p riv ire la fă p tu ito r, în v e d e re a în c e p e rii urm ăririi
p e n a le , a tu n c i cân d a c e ştia au o a n u m ită c a lita te p re v ă z u tă d e lege, p e n tru c a re e s te necesară
în c u v iin ţa re a în c e p e rii u rm ă ririi p e n a le d e c ă tre u n a lt o rg a n al s ta tu lu i (de e x e m p lu , m in iştri).
116. c
S in g u ru l ră s p u n s c o re c t e s te c e l d e la lit. c), p o t r iv it a rt. 3 0 5 a lin . (3) C .p ro c .p e n . R e s tu l ră sp u n ­
s u r ilo r s u n t g re ş ite , d e o a r e c e nu s e în c a d r e a z ă în a c e a s tă ip o te z ă .
117. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a e s te g re ş it, ia r r ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a r e c e n u p o a te fi
d is p u s ă în c e p e r e a u r m ă r ir ii p e n a le in personam ( d is p u n e re a e fe c tu ă r ii în c o n t in u a r e a u rm ă ririi
p e n a le ) fă ră a fi fo s t d is p u s ă m a i în t â i în c e p e r e a u r m ă r ir ii p e n a le in rem. C o n s id e r ă m că răsp u n su l
d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e le g e a d e p ro c e d u ră p e n a lă e s te d e im e d ia tă a p lic a re , iar, la
in tra re a în v ig o a re a n o u lu i C o d d e p r o c e d u r ă p e n a lă , c a u za e s te c o n tin u a tă d in s ta d iu l în ca re se
a flă , p o t r iv it n o u lu i C o d .
118. a
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, ia r c e l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e in c u lp a tu l p oa te
a s is ta şi p e rs o n a l la e fe c tu a r e a a c t e lo r d e u r m ă r ir e p e n a lă , n u d o a r p rin a v o c a t. R ă sp u n su l de la
lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e a c e s ta nu p o a te a s is ta la t o a t e a c te le d e u r m ă r ir e p e n a lă (de ex em p lu ,
nu p o a te a s is ta la e fe c tu a r e a m ă s u r ilo r d e s u p r a v e g h e r e te h n ic ă ) .
119. a
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te c o re c t, d e o a r e c e in c u lp a tu l a re d r e p tu l d e a c o n s u lta perso n a l
d o s a r u l d e u r m ă r ir e p e n a lă . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e la c h e m ă r ile o rg a n e lo r
ju d ic ia re , în c u rs u l u r m ă r ir ii p e n a le , in c u lp a t u l tr e b u ie să s e p r e z in te p e rs o n a l, e v e n tu a l p u tâ n d fi
Procedură penală 795

în s o ţ it d e a v o c a t. R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e m e d ie re a e s te p o s ib ilă în p ro c e s u l


p e n a l d o a r în c a u z e le în c a re e s te p o s ib ilă s tin g e re a a c ţ iu n ii p e n a le p rin re tra g e re a p lâ n g e rii
p r e a la b ile sa u p rin îm p ă c a re .
120. a, c
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi c) s u n t c o re c te , a v â n d în v e d e r e că o b lig a ţiile in c u lp a tu lu i n u s u n t
re g le m e n ta te în tr - u n te x t d e le g e s p e c ia l, aşa c u m s u n t r e g le m e n t a t e d r e p tu r ile în a rt. 83
C .p ro c .p e n ., în s ă e le re z u ltă d in r a p o rta re a a rt. 3 0 9 a lin . (2) la a rt. 1 0 8 a lin . (2) C .p ro c .p e n . R ă s­
p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e în a rt. 1 0 8 a lin . (2) lit. b) C .p ro c .p e n . s e p re v e d e că in c u l­
p a tu l a re o b lig a ţia d e a c o m u n ic a în scris, în te r m e n d e 3 z ile , o ric e s c h im b a r e d e d o m ic iliu .
121. b
R ă sp u n su l d e la lit. a) e s te g re şit, d e o a re c e d re p tu r ile in c u lp a tu lu i în c u rs u l p ro c e s u lu i p e n a l
(aşadar, şi în fa za c a m e re i p re lim in a re ) s u n t re g le m e n ta te în a rt. 8 3 C .p ro c.p e n .; a ce sta n u p o a te fi
în c u n o ş tin ţa t cu p riv ire la to a te ş e d in ţe le d e ju d e c a tă (de e x e m p lu , c e le p riv in d s u p ra v e g h e re a
te h n ic ă ). R ă sp u n su l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a re c e in c u lp a tu l a re a c e s t d re p t şi în c a m e ra
p re lim in a ră , nu d o a r în c u rs u l ju d e c ă ţii. R ăsp u n su l d e la lit. c) e s te g re şit, d e o a re c e in c u lp a tu l p o a te
fo rm u la a s tfe l d e c e re ri şi e x c e p ţii d o a r cu p riv ire la le g a lita te a şi lo ia lita te a a d m in is tră rii p ro b e lo r.
122. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e p e rs o a n a v ă tă m a tă m in o r ă n u m a i e s te c o n s id e ­
ra tă c u c a p a c ita te d e e x e r c iţiu re s trâ n s ă în a c e s t caz. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re şit, d e o a re c e
nu e x is tă o b lig a ţia p r o c u r o r u lu i d e a se s iz a in s ta n ţa c iv ilă în t o a t e c a z u r ile în c a re a a d o p ta t o
s o lu ţie d e c la s a re . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te c o re c t, d e o a r e c e d is p o z iţ iile a rt. 9 4 a lin . (8)
C p r o c . p e n . p re v ă d că p e rs o a n a v ă tă m a tă (fără a s e fa c e v r e o d is tin c ţ ie în fu n c ţ ie d e v â rs ta
a c e s te ia ) a re d r e p tu l d e a c o n s u lta d o s a ru l.
123. b
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s t e g re ş it, d e o a re c e , p o t r iv it n o u lu i C o d d e p r o c e d u ră p e n a lă , n u m a i
e x istă n o ţiu n e a d e „ p a r te v ă tă m a tă " . R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te c o re c t, d e o a re c e , p o t r iv it a rt. 81
a lin . (2) C .p ro c .p e n ., p e rs o a n a v ă tă m a tă p o a te fi a u d ia tă ca m a r t o r în p ro c e s u l p e n a l. R ă s p u n s u l
d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a re c e , în a c e s t d in u rm ă caz, e a r e n u n ţă la s ta tu tu l d e p e rs o a n ă
v ă tă m a tă .
124. a, b
R ă s p u n s u rile d e la lit. a) şi b) s u n t c o re c te , d r e p t u r ile p e r s o a n e i v ă tă m a te fiin d re g le m e n ta te
în a rt. 8 1 C .p ro c .p e n . R ă s p u n s u l d e la lit. c) e s te g re ş it, d e o a r e c e d o a r p e rs o a n e le v ă tă m a te
m in o re a u d r e p tu l d e a b e n e fic ia în m o d g r a tu it d e u n a v o c a t.
125. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) e s te g re ş it, d e o a r e c e in c u lp a t u l nu p o a te a s is ta la to a t e a c t e le d e
u rm ă rire p e n a lă (de e x e m p lu , n u p o a te a s is ta la s u p ra v e g h e re a te h n ic ă ) . R ă s p u n s u l d e la lit. b)
e s te g re ş it, d e o a r e c e a rt. 9 2 C .p ro c .p e n . p r e v e d e d o a r p e n tr u a v o c a tu l in c u lp a tu lu i d r e p tu l d e a
a sista la e fe c tu a r e a a c t e lo r d e u r m ă r ir e p e n a lă , a tu n c i c â n d in c u lp a t u l a re a v o c a t a le s . R ă s p u n s u l
de la lit. c) e s te c o re c t, d e o a r e c e p e n tru in c u lp a t se p re v e d e în s ă d r e p tu l d e a c o n s u lta d o s a ru l, în
art. 9 4 a lin . (8) C .p ro c .p e n .
126. c
R ă s p u n s u l d e la lit. a) îl c o n s id e r ă m g re ş it, d e o a r e c e s u n t o p in ii a r g u m e n ta te în d o c tr in ă
p o tr iv it c ă ro ra s e p o a te d is p u n e d ire c t p u n e re a în m iş c a re a a c ţ iu n ii p e n a le , d u p ă în c e p e r e a
u r m ă r ir ii p e n a le in rem ; e x is tă în s ă ş i p u n c tu l d e v e d e r e c o n tra r, p e c a re în s ă îl c o n s id e ră m
d is c u ta b il. R ă s p u n s u l d e la lit. b) e s te g re ş it, d e o a r e c e in c u lp a t u l e s te p a rte . R ă s p u n s u l d e la lit. c)
e ste c o re c t, d e o a re c e , d in m o m e n t c e o p e rs o a n ă p a r tic ip ă în t r - u n p ro c e s p e n a l în c a lita t e d e
in c u lp a t, a c e a s ta n u p o a te p a rtic ip a , în a c e la ş i p ro c e s , şi în c a lita t e d e m a rto r, c h ia r d a c ă e s te
v o rb a d e o in fra c ţiu n e c o n e x ă .
796 Răspunsuri şi explicaţii

127. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece inculpatul are în principal aceleaşi drepturi proce­
suale ca suspectul, iar persoana vătămată are în principal aceleaşi drepturi ca partea civilă
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, deoarece subiecţii procesuali principali pot acţiona şi
după punerea în mişcare a acţiunii penale, şi în fazele camerei preliminare, şi a judecăţii.
128. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece partea civilă nu este subiect procesual, fiind parte.
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, deoarece poliţistul şi specialistul pot avea calitatea de
subiecţi în procesul penal, având capacitatea să facă anumite acte procesuale.
129. b
Răspunsul de la lit. a) îl considerăm greşit, deoarece constituirea de parte civilă nu se poate
face în faţa judecătorului de cameră preliminară, care are alte atribuţii în procesul penal; dacă
persoana vătămată depune la dosar o cerere de constituire de parte civilă, aceasta nu va fi
respinsă, însă nu se poate lua act de ea de către judecătorul de cameră preliminară. Răspunsul de
la lit. b) este corect, deoarece persoana vătămată are dreptul de a consulta personal dosarul în
cursul urmăririi penale. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece pentru aceasta nu se prevede
şi dreptul de a asista personal la actele de urmărire penală, prevăzându-se în schimb dreptul de a
consulta dosarul.
130. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, deoarece este incompatibilă calitatea de avocat cu
cea de judecător de drepturi şi libertăţi, în aceeaşi cauză, şi cu cea de rudă apropiată a procuro­
rului. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece un avocat poate însă asista mai multe părţi civile,
în aceeaşi cauză.
131. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece în noul Cod de procedură penală inculpatului nu i
se poate interzice dreptul de a lua legătura cu avocatul său. Răspunsul de la lit. b) este corect,
deoarece, dacă avocatul ales nu se prezintă, în mod nejustificat, cauza poate fi soluţionată cu
avocat din oficiu. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, având interese contrare, partea civilă
şi partea responsabilă civilmente nu pot fi asistate de acelaşi avocat.
132. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece nu este obligatorie asistenţa juridică atunci când
există un număr mare de părţi civile, ci acestora li se poate desemna un reprezentant comun,
numit dintre avocaţi. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece apărarea este obligatorie atunci
când legea prevede pedeapsa mai mare de 5 ani închisoare. Răspunsul de la lit. c) este corect,
deoarece la cuantumul pedepsei se ia în considerare pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac­
ţiunea consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de agravare a pedepsei.
133. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, în cazul în care constată că inculpatul nu-şi poate
face singur apărarea, instanţa este obligată să-i desemneze un avocat din oficiu, chiar dacă nu
există unul dintre cazurile de apărare obligatorie. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece, în
acest caz, avocatul din oficiu nu poate pune concluzii. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece
avocatul este liber să pună ce concluzii consideră necesare în apărarea inculpatului.
134. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece avocatul are dreptul de a asista la percheziţia
domiciliară, nefiind obligatorie prezenţa lui la percheziţia corporală sau a autovehiculului.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece practica judiciară a statuat că dreptul avocatului de a
asista la actele de urmărire penală se acordă doar la cererea expresă a acestuia. Răspunsul de la
lit. c) este corect, deoarece este prevăzut de lege.
Procedură penală
797
135. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece nu există decât obligaţia organelor de urmărire
penală de a comunica data şi locul efectuării actului de urmărire penală, la adresa sau numărul de
fax comunicat. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece avocatul trebuie să-şi facă programul
astfel încât să nu prejudicieze efectuarea actului de urmărire penală. Răspunsul de la lit. c) este
corect, deoarece asistarea avocatului la actul de urmărire penală nu este una pasivă, ci una activă.
136. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece avocatul suspectului nu are dreptul de a asista la
audierea persoanelor care nu au legătură cu fapta suspectului pe care îl asistă. Răspunsul de la
lit. b) este corect, deoarece avocatul suspectului sau inculpatului poate asista la efectuarea unei
percheziţii domiciliare la adresa unui martor, deoarece şi acesta este un act de urmărire penală.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece nu este obligatorie acordarea unui termen pentru
pregătirea apărării în orice situaţie, ci doar dacă cererea este întemeiată.
137. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece avocatul persoanei vătămate nu are dreptul de a
obţine gratuit copii ale dosarului. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece acestuia nu-i poate fi
restricţionat accesul la întregul dosar de urmărire penală, ci, eventual, doar la anumite acte, pe o
durată limitată. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, ca orice avocat, acesta are obligaţia
de a păstra confidenţialitatea datelor de care a luat cunoştinţă cu ocazia consultării dosarului.
138. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece audierea unei persoane în cursul urmăririi penale
de către judecătorul de drepturi şi libertăţi se desfăşoară după procedura din faţa instanţei de
judecată, nefiind posibilă interzicerea dreptului avocatului de a asista la aceasta. Răspunsul de la
lit. b) este greşit, deoarece, în urma deciziei Curţii Constituţionale, procedura camerei preliminare
se desfăşoară cu citarea părţilor. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece avocatul poate face
acte în apărare şi în baza mandatului general dat de suspect sau inculpat.
139. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece avocatul poate, de regulă, să-l reprezinte pe
suspect în faţa organelor judiciare, cu excepţia cazului în care este necesară prezenţa personală a
acestuia. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece şi avocatul din oficiu poate reprezenta partea
asistată pentru anumite acte, dacă aceasta lipseşte. Răspunsul de la lit. c) este greşit, având în
vedere că plângerile pe care le poate face la judecătorul de drepturi şi libertăţi sunt enumerate de
lege, iar aceasta nu este enumerată printre ele; inculpatului arestat nu i se poate interzice
niciodată să ia legătura cu avocatul său.
140. a, b
Răspunsurile corecte sunt cele de la lit. a) şi b), deoarece împotriva actelor de urmărire penală
se poate face plângere la procurorul ierarhic superior, iar, în cazul administrării unei probe cu
încălcarea dreptului la apărare, se poate solicita judecătorului de cameră preliminară excluderea
probei. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, în acest caz, avocatul trebuie să solicite în
camera preliminară excluderea probei.
141. c
Singurul răspuns corect este cel de la lit. c), deoarece, fiind un termen care reglementează
restrângerea unui drept extraprocedural al inculpatului, considerăm că acesta se calculează pe zile
pline. Din acest motiv, restul răspunsurilor sunt greşite.
142. a
Considerăm că răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece
nu se reglementează posibilitatea restrângerii dreptului avocatului de a lua cunoştinţă de anumite
acte din dosar; se reglementează doar posibilitatea procurorului de a restricţiona accesul la
798 Răspunsuri şi explicaţii

dosarul de urmărire penală, pe o durată limitată de timp. Răspunsul de la lit. c) este greşit
deoarece, pentru avocatul suspectului, această restricţionare poate dura până la punerea în
mişcare a acţiunii penale.
143. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece nu se prevede
în lege că soluţionarea conflictului de competenţă s-ar face fără citare; din acest motiv
considerăm că se aplică regulile de drept comun, care prevăd citarea. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, deoarece soluţionarea acestui conflict de competenţă o face curtea de apel.
144. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, potrivit art. 51 alin. (7) C.proc.pen., instanţa care
soluţionează conflictul de competenţă poate trimite cauza la o altă instanţă din raza sa, dacă
constată că aceasta ar fi competentă. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece conflictul de
competenţă poate privi şi instanţe de grade diferite. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece
conflictul negativ de competenţă se declanşează imediat ce a doua instanţă şi-a declinat la rândul
său competenţa în favoarea celei dintâi.
145. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, potrivit
art. 52 alin. (3) C.proc.pen., chestiunile prealabile pot fi soluţionate anterior soluţionării cauzei
penale, de o altă instanţă, iar hotărârea pronunţată de aceasta are autoritate de lucru judecat.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece acestea se soluţionează potrivit materiei căreia îi
aparţine acea chestiune.
146. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, potrivit art. 44 alin. (1) C.proc.pen., competenţa
de soluţionare a cauzelor reunite aparţine instanţei mai întâi sesizate; faptul că, ulterior, cauzele
s-ar disjunge din nou, nu are nicio influenţă asupra competenţei. Răspunsul de la lit. b) este greşit,
deoarece, în acest caz, competenţa aparţine instanţei civile. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
deoarece nu poate fi reunită o cauză aflată în faza de cameră preliminară cu una din faza judecăţii.
147. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, iar cel de la lit. c) este corect, deoarece, potrivit
art. 48 C.proc.pen., atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului,
instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul nu mai are această calitate, în cazul
când fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; această regulă se aplică şi în
ceea ce priveşte competenţa judecătorului de cameră preliminară.
148. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece în speţă se aplică art. 42 alin. (1), iar nu art. 42
alin. (3) C.proc.pen. Din acest motiv, celelalte răspunsuri sunt greşite.
149. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 97 alin. (2) lit. f) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu
este corect, întrucât mijlocul de probă este modalitatea prin care este administrată în procesul
penal proba şi, prin urmare, cele două noţiuni nu sunt identice. Răspunsul de la lit. c) este corect
faţă de formularea art. 97 alin. (2) C.proc.pen.
150. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - dispoziţiile art. 97 alin. (2) lit. a) şi d) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât efectuarea expertizei constituie procedeul
probatoriu prin care este obţinut mijlocul de probă al raportului de expertiză.
151. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât reprezintă procedeul probatoriu prin care
se obţine mijlocul de probă reprezentat de procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare
Procedură penală 799

prevăzut de art. 161 C.proc.pen., respectiv declaraţia martorului prevăzută de art. 123 C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât punerea în mişcare a acţiunii penale nu constituie o
modalitate de administrare a unei probe în cadrul procesului penal.
152. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect faţă de formularea art. 99 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de
la lit. b) nu este corect, întrucât sarcina probei nu aparţine în nicio situaţie instanţei de judecată,
aceasta neformulând nici acuzaţii şi nici apărări care ar trebui dovedite în cadrul procesului. Nu
trebuie confundată sarcina probei cu posibilitatea instanţei de a administra probe din oficiu, în
anumite condiţii, conform art. 100 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 99
alin. (1) C.proc.pen.
153. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât instanţa de judecată va aprecia motivat asupra
cererilor de probatorii formulate de către procuror, neavând obligaţia de a le încuviinţa, conform
art. 100 alin. (3) C.proc.pen. Având în vedere principiul oralităţii şi contradictorialităţii fazei de
judecată, cererea de audiere a unui martor nu trebuie formulată în mod necesar în scris, neexis­
tând o dispoziţie expresă în acest sens, cum este cazul, spre exemplu, la solicitarea efectuării
expertizei conform art. 172 alin. (3) C.proc.pen. Prin urmare, răspunsul de la lit. c) este incorect.
Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de prevederile art. 81 alin. (1) lit. b) şi c) C.proc.pen. prin
raportare la art. 100 alin. (2) C.proc.pen.
154. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, având în vedere că art. 100 alin. (4) C.proc.pen. nu
prevede un astfel de motiv pentru respingerea cererii de administrare a probei. Răspunsul de la
lit. b) este corect - art. 100 alin. (4) lit. d) C.proc.pen. De asemenea, răspunsul de la lit. c) nu este
corect, întrucât, din moment ce nu s-a constituit parte civilă în cauză, persoana vătămată nu poate
solicita administrarea de probe cu privire la prejudiciul moral suferit.
155. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 100 alin. (2) teza a doua C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) este incorect, întrucât, indiferent de apărările invocate de către inculpat, dacă instanţa
apreciază că probele deja administrate sunt suficiente pentru formarea convingerii sale, nu
trebuie să administreze probe din oficiu. Răspunsul de la lit. c) este incorect, întrucât, conform
art. 99 C.proc.pen., sarcina probei nu revine în nicio situaţie instanţei de judecată.
156. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că înlătură mijloacele de probă administrate în faza
urmăririi penale, deşi art. 103 C.proc.pen. nu prevede o anumită ierarhie a probelor în funcţie de
faza în care au fost administrate, instanţa putând să întemeieze soluţia de condamnare pe
mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale. Răspunsul de la lit. b) este eronat faţă
de dispoziţiile exprese ale art. 346 alin. (5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât
instanţa are obligaţia de a evalua toate probele administrate în cauză în mod legal.
157. a
Răspunsul de la lit. a) este corect faţă de formularea art. 105 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de
la lit. b) nu este corect, întrucât în sarcina organelor judiciare nu există obligaţia procesuală
pozitivă de traducere a tuturor actelor aflate la dosarul cauzei. Răspunsul de la lit. c) este incorect,
întrucât regulile art. 105 C.proc.pen. se aplică pentru toate audierile de persoane, indiferent de
calitatea acestora.
158. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât Codul de procedură penală nu mai prevede
posibilitatea pentru organele de urmărire penală de a desfăşura acte premergătoare, cu excepţia
audierii persoanei vătămate, conform art. 111 alin. (10) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
800 Răspunsuri şi explicaţii

corect - art. 505 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât în situaţia expusă
este incident cazul de asistenţă juridică obligatorie prevăzut de art. 90 lit. a) C.proc.pen.
159. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 109 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit c)
nu este corect, întrucât privilegiul împotriva autoincriminării nu implică dreptul inculpatului de a
folosi o altă identitate, organele judiciare având obligaţia de a stabili identitatea corectă a
persoanei audiate.
160. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât declaraţia suspectului este supusă principiului
liberei aprecieri a probelor conform art. 103 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect
întrucât organul judiciar poate aprecia că numai anumite părţi din cele arătate de suspect sau
inculpat corespund adevărului. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, deoarece declaraţia suspec­
tului sau inculpatului îşi păstrează caracterul retractabil; chiar dacă suspectul sau inculpatul nu
oferă motive temeinice pentru revenirea asupra declaraţiei anterioare, organul judiciar urmează
însă să stabilească care dintre declaraţii corespunde adevărului.
161. a, c
Răspunsul de ia lit. a) este corect, întrucât dispoziţiile art. 111 alin. (3) C.proc.pen. nu fac
trimitere la dispoziţiile art. 109 alin. (3) C.proc.pen., iar, conform art. 10 alin. (4) C.proc.pen
numai suspectul sau inculpatul beneficiază de dreptul la tăcere. Răspunsul de la lit. b) nu este
corect, întrucât, conform art. 93 alin. (4) C.proc.pen., asistenţa juridică este obligatorie când
persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu
restrânsă. Răspunsul de la lit. c) este corect, având în vedere dispoziţiile art. 111 alin. (4)
C.proc.pen., prin comparaţie cu cele ale art. 110 alin. (5) C.proc.pen.
162. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 111 alin. (3) raportat la art. 110 C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. b) este incorect, întrucât nu mai există o cerinţă legală de coroborare a declaraţiei
persoanei vătămate, fiind supusă principiului liberei aprecieri a probelor, conform art. 103 alin. (1)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este incorect, întrucât declaraţia persoanei vătămate nu este un
procedeu probatoriu, ci este un mijloc de probă.
163. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 113 alin. (l)-(2) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât persoana vătămată nu este minor şi, prin urmare, nu
este incidenţă regula prevăzută de art. 111 alin. (8) C.proc.pen. De asemenea, răspunsul de la
lit. b) este incorect, întrucât audierea de către o persoană de acelaşi sex se realizează numai la
cerere, conform art. 111 alin. (7) C.proc.pen.
164. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 111 alin. (10) C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. a) nu este corect, întrucât audierea într-o încăpere special amenajată nu reprezintă o
măsură de protecţie în sensul art. 125-130 C.proc.pen. şi, prin urmare, nu sunt incidente
dispoziţiile art. 103 alin. (3) C.proc.pen. Varianta de la lit. c) este, de asemenea, incorectă pentru
că organul de cercetare penală poate decide ca audierea să aibă loc într-o asemenea încăpere,
conform art. 111 alin. (6) C.proc.pen.
165. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât martorul are obligaţia de a se prezenta în faţa
organului judiciar fără însă a exista o menţiune suplimentară în cadrul citaţiei. Răspunsul de la
lit. b) este corect — art. 114 alin. (2) lit. c) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât,
dacă martorul are o anumită confesiune sau este ateu, acesta poate depune jurământ sau
declaraţie solemnă, conform art. 114 alin. (2) lit. b) C.proc.pen.
Procedură penală 801

166. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât părţile nu au capacitatea de a fi martor, conform
art. 115 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 114 alin. (4) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este corect-art. 114 alin. (3) C.proc.pen.
167. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât organul de cercetare penală nu se regăseşte în
enumerarea prevăzută de art. 114 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este incorect,
întrucât art. 117 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. nu este aplicabil soţului persoanei vătămate, ci soţului
suspectului sau inculpatului. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât tatăl inculpatului se
regăseşte în dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.
168. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât nu există o interdicţie legală de audiere în calitate
de martor a unei persoane care a fost anterior condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de
mărturie mincinoasă. Răspunsul de la lit. b) este incorect pentru aceleaşi considerente. Răspunsul
de la lit. c) este incorect, întrucât, conform art. 117 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., numai fratele
inculpatului poate refuza să dea declaraţii, nu şi copilul fratelui.
169. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 116 alin. (2) C.proc.pen. şi art. 122 alin. (2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect - art. 116 alin. (3) C.proc.pen.
170. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât art. 122 alin. (1) C.proc.pen. are aplicabilitate
generală, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii. Răspunsul de la lit. b) este corect -
art. 122 alin. (1) raportat la art. 381 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, luând în
considerare regula publicităţii şedinţei de judecată prevăzută de art. 352 alin. (1) C.proc.pen.
171. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât martorul are obligaţia de a spune adevărul ori de
câte ori este audiat de către organele judiciare şi nu poate reveni asupra celor declarate.
Răspunsul de la lit. b) este corect, conform principiului prevăzut de art. 103 alin. (1) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât organul judiciar poate aprecia că numai anumite părţi
din cele arătate de martor corespund adevărului.
172. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 124 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
incorect, întrucât audierea poate avea loc şi în absenţa părinţilor, în condiţiile art. 124 alin. (2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 124 alin. (5) lit. c) C.proc.pen.
173. b
Numai răspunsul de la lit. b) este corect - art. 123 alin. (2) C.proc.pen.
174. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, conform art. 130 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. Varianta de la
lit. a) este incorectă, întrucât, din prevederile art. 130 şi art. 125 C.proc.pen., rezultă că martorul
ameninţat nu se confundă cu martorul vulnerabil. De asemenea, varianta de la lit. c) este
incorectă, întrucât instituirea unei măsuri de protecţie nu îl scuteşte pe martor de a depune
jurământ sau declaraţie solemnă.
175. a
Răspunsul corect este cel de la lit. a), pentru efectuarea percheziţiei unui vehicul nefiind
necesară emiterea prealabilă a unei ordonanţe din partea organului de urmărire penală sau încu­
viinţare din partea judecătorului de drepturi şi libertăţi. Din aceleaşi considerente, răspunsurile de
la lit. b) şi c) sunt eronate.
802 Răspunsuri şi explicaţii

176. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât prorogarea de competenţă a organului de urmărire
penală ia sfârşit de îndată ce cauza a avansat într-o fază ulterioară urmăririi penale. Răspunsul de
la lit. b) este corect faţă de dispoziţiile art. 363 alin. (3) raportat la art. 158 alin. (11) C.proc.pen
Răspunsul de la lit. c) este eronat, dispoziţiile art. 158 alin. (11) C.proc.pen. nefăcând referire la o
asemenea condiţie.
177. a, b
Răspunsurile corecte sunt cele de la lit. a) şi b), pe de-o parte, dispoziţiile relative la parti­
ciparea procurorului fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute potrivit dispoziţiilor art. 281
alin. (1) lit. d) C.proc.pen., iar, pe de altă parte, în cazul în care percheziţia domiciliară a fost
încuviinţată în cursul judecăţii, neparticiparea procurorului va putea fi invocată pe calea apelului.
Răspunsul de la lit. c) este eronat faţă de dispoziţiile art. 347 alin. (4) C.proc.pen.
178. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, competenţa teritorială a judecătorului de drepturi şi
libertăţi fiind alternativă în această ipoteză, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C.proc.pen.
Pentru aceleaşi considerente, răspunsul de la lit. b) este corect. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti
fiind instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului, în sensul
art. 158 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este de asemenea corect, procurorul din cadrul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 putând participa numai la judecarea sau
soluţionarea cauzelor date în competenţa Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
179. c
Numai răspunsul de la lit. c) este corect, competenţa teritorială a judecătorului de drepturi şi
libertăţi fiind stabilită şi după circumscripţia în care se află sediul parchetului, şi nu numai după
criteriile enumerate la art. 41 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât, cu
toate că judecătorul de drepturi şi libertăţi competent este cel din cadrul curţii de apel, compe­
tenţa acestuia nu este atrasă după calitatea persoanei (avocat), de vreme ce acesta nu are nicio
implicare în săvârşirea infracţiunii, ci după materie, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. b)
C.proc.pen. De asemenea, răspunsul de la lit. b) este eronat, în caz de reunire a cauzelor compe­
tenţa fiind stabilită în funcţie de infracţiunea care atrage competenţa instanţei superioare.
180. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, nicio dispoziţie legală neprevăzând obligaţia
procurorului de a formula concluzii, stând în picioare, în camera de consiliu. Răspunsul de la lit. b)
este corect din interpretarea o contrario a dispoziţiilor art. 217 alin. (5) C.proc.civ. aplicabile şi în
alte materii potrivit art. 2 alin. (2) C.proc.civ.
181. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât nu în toate cazurile nesocotirea dispoziţiilor relative
la competenţa instanţelor este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute (e.g. competenţa după
criteriul teritoriului). Răspunsul de la lit. b) este corect, iar cel de la lit. c) este greşit, în cazul dat
impunându-se declinarea soluţionării cererii judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul
instanţei competente, soluţia restituirii cererii la unitatea de parchet nefiind prevăzută de lege.
182. b, c
Prorogarea de competenţă în favoarea instanţei desemnate operează numai după emiterea
rechizitoriului, aşadar, răspunsul de la lit. a) este eronat. Răspunsul de la lit. b) este corect faţă de
dispoziţiile art. 158 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este de asemenea corect, com­
petenţa teritorială fiind stabilită, în ordine, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (1) şi art. 41 alin. (1)
C.proc.pen.
Procedură penală 803

183. b
Răspunsul de la lit. b) este corect faţă de dispoziţiile art. 287 alin. (2) Cproc.pen., potrivit
cărora procurorul va înainta copii numerotate şi certificate de grefa parchetului de pe actele
dosarului ori numai de pe cele care au legătură cu cererea formulată. Pentru aceleaşi consi­
derente, răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite.
184. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, încuviinţarea continuării percheziţiei domiciliare la locurile
învecinate nefiind supusă confirmării judecătorului de drepturi şi libertăţi. De asemenea,
răspunsul de la lit. b) este eronat, dispoziţiile art. 158 alin. (3) C.proc.pen. aplicându-se în mod
corespunzător şi în faza judecăţii, potrivit art. 158 alin. (11) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
corect, faţă de dispoziţiile art. 158 alin. (3) C.proc.pen.
185. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, percheziţia domiciliară neputând fi începută înainte de ora
6.00 sau după ora 20.00, însă poate fi continuată în afara acestui interval orar. Răspunsul de la
lit. b) este corect, în cazul în care, în timpul efectuării percheziţiei, se constată că au fost transfe­
rate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, cu încuviinţarea
procurorului, mandatul de percheziţie emis este valabil şi pentru aceste locuri. Aceeaşi soluţie
este aplicabilă şi în cazul în care au fost transferate, din locul învecinat, probe, date sau dacă
persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate acestuia. Răspunsul de la lit. c) este de
asemenea corect, pentru considerentele expuse.
186. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (7) C.proc.pen., în
cazul în care percheziţia domiciliară a fost extinsă în locuinţele învecinate, persoanele din aceste
spaţii vor fi înştiinţate cu privire la extinderea efectuării percheziţiei, legea neimpunând prezen­
tarea sau înmânarea unei copii a mandatului de percheziţie. Răspunsul de la lit. b) este corect,
întrucât procurorul poate încuviinţa percheziţia pentru locurile învecinate numai dacă transferul
bunurilor, datelor sau persoanelor s-a produs în timpul efectuării percheziţiei începute, nu şi
înaintea acestui moment. Răspunsul de la lit. c) este de asemenea corect, legea neprevăzând nicio
dispoziţie cu privire la posibilitatea temporizării continuării percheziţiei în acest caz particular.
187. a, c
Potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (9) C.proc.pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi
şi libertăţi se pronunţă asupra cererii de încuviinţare a efectuării percheziţiei domiciliare nu este
supusă căilor de atac. Răspunsul de la lit. c) este de asemenea corect, judecătorul de cameră preli­
minară, potrivit competenţelor sale, având însărcinarea de a verifica legalitatea administrării
probelor, inclusiv în ceea ce priveşte încuviinţarea procedeelor probatorii de către judecătorul de
drepturi şi libertăţi. Răspunsul de la lit. b) este eronat, comunicarea încheierii de încuviinţare a
efectuării percheziţiei domiciliare nefiind legală.
188. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, grefierul având obligaţia de a întocmi numai
încheierea de şedinţă în termen de 72 de ore sau, atunci când pronunţarea nu a fost stabilită
pentru o dată ulterioară, practicaua hotărârii. Răspunsul de la lib. b) este corect faţă de dispoziţiile
art. 158 alin. (10) C.proc.pen.
189. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt eronate, iar răspunsul de la lit. c) este corect, dispoziţiile
aplicabile încuviinţării efectuării percheziţiei domiciliare de către judecătorul de drepturi şi liber­
tăţi aplicându-se în mod corespunzător şi în faza judecăţii, procedura desfăşurându-se în camera
de consiliu, cu participarea procurorului.
804 Răspunsuri şi explicaţii

190. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. c) este eronat, dispoziţiile
aplicabile încuviinţării efectuării percheziţiei domiciliare de către judecătorul de drepturi şi libertăţi
aplicându-se în mod corespunzător şi în faza judecăţii, instanţa soluţionând cererea în termen de 24
de ore, în camera de consiliu, cu participarea procurorului. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 158
alin. (9) C.proc.pen. nu se aplică şi în faza judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (11) C.proc.pen.
191. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 159 alin. (9) raportat la art. 159 alin
(5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este de asemenea corect, faţă de dispoziţiile art. 159 alin. (9)
C.proc.pen., conform cărora începerea percheziţiei domiciliare va fi amânată până la sosirea
avocatului, dar nu mai mult de două ore, şi faţă de dispoziţiile art. 159 alin. (3) C.proc.pen.
conform cărora percheziţia domiciliară nu poate fi începută după ora 20.00. Răspunsul de la lit. c)
este eronat, termenul de două ore calculându-se pe unităţi pline de timp.
192. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, varianta de răspuns fiind contrară principiului separaţiei
funcţiilor judiciare în procesul penal. Răspunsul de la lit. b) este eronat, iar răspunsul de la lit. c)
este corect, în faza camerei preliminare nefiind admisibilă formularea unei cereri de încuviinţare a
percheziţiei domiciliare, o atare cerere putând fi primită fie în faza urmăririi penale, fie în cursul
judecăţii.
193. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar cel de la lit. b) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 158
alin. (7) lit. d) şi j) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, mandatul de percheziţie fiind
valabil şi pentru locurile învecinate, cu încuviinţarea procurorului, dacă în timpul efectuării
percheziţiei se constată că au fost transferate probe, date sau că s-a ascuns persoana căutată în
locuri învecinate.
194. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, iar răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt eronate, restricţionarea
libertăţii de mişcare la care se referă dispoziţiile art. 159 alin. (4) C.proc.pen. neavând caracterul
unei măsuri preventive şi, pe cale de consecinţă, durata restricţionării nefiind dedusă din
pedeapsa închisorii. De asemenea, dispoziţiile legale nu limitează măsura la anumite categorii de
persoane.
195. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, percheziţia domiciliară efectuându-se de procuror sau de
organul de cercetare penală potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (2) C.proc.pen., iar potrivit art. 324
alin. (3) C.proc.pen., în cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin
ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală. Răspunsul de
la lit. b) este corect faţă de dispoziţiile art. 192 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
eronat, mandatul de percheziţie domiciliară comunicându-se procurorului, care va lua măsuri
pentru executarea acestuia.
196. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar cel de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 159
alin. (13) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, legea permiţând - nu impunând - fotogra­
fierea obiectelor sau persoanelor găsite pe parcursul percheziţionării, potrivit art. 159 alin. (19)
C.proc.pen.
197. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, dispoziţiile art. 159 alin. (11) C.proc.pen. impunând adu­
cerea la percheziţie a persoanei reţinute ori arestate numai când procedeul probator se
desfăşoară la locuinţa acestora, nu şi în cazul în care percheziţia are loc la locuinţa unei terţe
Procedură penală
805

persoane. Răspunsul de la lit. b) este corect, percheziţia putând fi efectuată şi în lipsa inculpatului
arestat la domiciliu, dacă acesta nu poate fi adus la percheziţie din motive obiective (e.g. incul­
patul este internat în spital). Răspunsul de la lit. c) nu este corect, legea stipulând cazuri în care
percheziţia domiciliară nu va debuta cu înmânarea mandatului de percheziţie (e.g. dacă există
suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii).
198. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, martorul asistent fiind folosit şi în cazul în care persoana
reţinută sau arestată nu poate fi adusă la percheziţie, chiar dacă la respectiva locuinţă sunt găsite
persoane cărora să li se înmâneze copie a mandatului de percheziţie, şi nu numai în cazul în care
nu este găsită nicio persoană în spaţiul unde urmează să fie efectuată percheziţie. Răspunsul de la
lit. b) este eronat, varianta de răspuns neputând fi echivalată cu situaţia prevăzută de art. 159
alin. (14) lit. c) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 159 alin. (17)
lit. a) C.proc.pen.
199. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, iar răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de
dispoziţiile art. 159 alin. (18) C.proc.pen. Textul legal amintit reprezintă o confirmare a principiului
loialităţii procesuale pe care trebuie să îl respecte organul de urmărire penală, dispoziţiile art. 159
alin. (11) C.proc.pen. fiind în continuare incidente, persoana reţinută sau arestată urmând a fi
adusă la percheziţia propriei locuinţe, indiferent dacă este vorba despre domiciliu sau reşedinţa
acesteia.
200. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, potrivit dispoziţiilor art. 157 alin. (1) C.proc.pen.,
percheziţia domiciliară putând fi dispusă în vederea prinderii suspectului sau a inculpatului, legea
nefăcând nicio distincţie cu privire la necesitatea plângerii prealabile pentru infracţiunea care face
obiectul dosarului. Răspunsul de la lit. c) este eronat, judecătorul de drepturi şi libertăţi putând
încuviinţa efectuarea percheziţiei domiciliare chiar dacă locuinţa se află în afara razei teritoriale a
instanţei din care face parte.
201. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. a) este eronat, percheziţia
corporală putând fi dispusă şi efectuată înainte de începerea urmăririi penale, inclusiv organele de
constatare având această abilitate, potrivit art. 165 alin. (2) C.proc.pen.
202. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, variantele de răspuns reprezentând deosebiri
dintre cele două procedee probatorii, potrivit dispoziţiilor art. 165 alin. (1) şi art. 190 alin. (1)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât nu reprezintă o diferenţă a celor două
procedee probatorii, ci o asemănare a lor.
203. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, potrivit dispoziţiilor
art. 92 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., avocatul suspectului sau al inculpatului având dreptul să asiste la
efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepţia (...) percheziţiei corporale în cazul
infracţiunilor flagrante, infracţiunea de audienţă fiind prin definiţie una flagrantă. Răspunsul de la
lit. c) este corect, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 90 lit. a) C.proc.pen., suspecţii minori benefi­
ciază de asistenţă juridică obligatorie, iar potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. (3) C.proc.pen., în cazul
în care se efectuează reconstituirea, iar suspectul se află în vreunul dintre cazurile prevăzute de
art. 90 C.proc.pen., procedeul probatoriu se va efectua numai în prezenţa avocatului său ales sau
desemnat din oficiu. în acest context, dacă, cu ocazia reconstituirii, suspectul minor săvârşeşte o
infracţiune flagrantă, percheziţia corporală va fi efectuată în prezenţa avocatului său ales sau
- 3

806 Răspunsuri şi explicaţii

desemnat din oficiu, avocat care, prin ipoteză, se află deja la locul faptei, astfel că raţiunea
excepţiei prevăzute de art. 92 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. nu se mai verifică.
204. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, legea nestabilind restricţii cu privire la tempestivitatea
percheziţiei unui vehicul. Răspunsul de la lit. b) este corect, dispoziţiile art. 166 alin. (1)
C.proc.pen. aplicându-se în mod corespunzător şi în cazul percheziţiei unui vehicul, potrivit dispo­
ziţiilor art. 167 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, dispunerea percheziţiei unui
vehicul nenecesitând emiterea prealabilă a unei ordonanţe în acest sens.
205. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, percheziţia unui mediu de stocare a datelor informatice
fiind efectuată numai cu încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi sau, după caz, a
instanţei de judecată, legea neprevăzând nicio excepţie de la această regulă. Pentru aceleaşi
considerente, răspunsul de la lit. b) este corect. Răspunsul de la lit. c) este eronat, prin percheziţia
informatică înţelegându-se procedeul de cercetare, descoperire, identificare şi strângere a pro­
belor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice şi nicidecum
cercetarea exterioară sau interioară a suportului de stocare.
206. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt eronate, faţă de dispoziţiile art. 168 alin. (6) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este corect, dispoziţiile art. 168 alin. (16) C.proc.pen. neprevăzând derogări
de la regulile generale ale judecăţii.
207. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, percheziţia informatică putând fi efectuată, în anumite
situaţii, şi în lipsa suspectului sau a inculpatului (atunci când acesta se sustrage de la urmărirea
penal). Răspunsul de la lit. b) este de asemenea eronat, mandatul de percheziţie informatică
nefiind valabil cu încuviinţarea procurorului şi la alte sisteme informatice sau suporţi de stocare, în
această ipoteză procurorul putând dispune numai conservarea sau copierea datelor informatice
identificate, solicitând de urgenţă completarea mandatului de percheziţie. Răspunsul de la lit. c)
este corect, legea neprevăzând obligaţiile reţinute în varianta de răspuns.
208. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, atât percheziţia unui vehicul, cât şi percheziţia corporală,
putând fi dispuse înainte de începerea urmăririi penale. Răspunsul de la lit. c) este de asemenea
eronat, percheziţia domiciliară putând fi solicitată de către procuror numai după începerea urmă­
ririi penale. Răspunsul de la lit. b) este corect, percheziţia informatică putând fi solicitată numai
după începerea urmăririi penale in rem.
209. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, iar răspunsul de la lit. b) este corect, ridicarea silită
a unor obiecte sau înscrisuri din sediul unei persoane juridice putând fi realizată numai în baza
mandatului de percheziţie emis de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de către instanţa
de judecată.
210. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt eronate, potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (2) C.proc.pen.,
împotriva măsurii de ridicare silită de obiecte şi înscrisuri putându-se formula contestaţie, în
termen de 3 zile de la comunicarea ordonanţei, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa
căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de
dispoziţiile art. 171 alin. (2) raportat la art. 250 alin. (4) C.proc.pen.
211. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2501 alin. (1)
C.proc.pen., contestaţia împotriva încheierii prin care instanţa dispune ridicarea silită a unor
Procedură penală 807

obiecte sau înscrisuri se formulează în termen de 48 de ore şi este judecată de către instanţa
ierarhic superioară, iar contestaţia formulată împotriva modului de aducere la îndeplinire a
aceleaşi măsuri se depune în termen de 3 zile şi este soluţionată de aceeaşi instanţă care a dispus
măsura, potrivit art. 250 alin. (6) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este eronat, varianta de
răspuns nefiind o deosebire dintre cele două situaţii, ci o asemănare.
212. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, împotriva încheierii prin care completul de 5 judecători a
dispus ridicarea silită a unor obiecte sau înscrisuri neputându-se formula nicio cale de atac, motiv
pentru care răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate.
213. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, în ipoteza contestării concluziilor raportului de constatare
nefiind obligatorie efectuarea unei expertize, organul judiciar urmând să aprecieze asupra acestei
împrejurări. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 172 alin. (2)
C.proc.pen.
214. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât nu întotdeauna desemnarea unuia sau mai multor
experţi este apanajul organului de urmărire penală sau, după caz, a instanţei de judecată (e.g.
expertiza medico-legală). Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 173 alin. (1)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, în cursul judecăţii, atât procurorul, cât şi părţile
având dreptul să solicite instanţei de judecată desemnarea unor experţi recomandaţi de aceştia.
215. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 179, alin. (3) C.proc.pen. Răspun­
surile de la lit. a) şi c) sunt eronate; pe de o parte, expertul care nu a refuzat efectuarea unei
expertize pentru motivul că a avut calitatea de soţ al inculpatului, ulterior, cu ocazia audierii
acestuia, nu poate invoca această împrejurare, iar, pe de altă parte, raţiunea procedurii audierii
anticipate nu se verifică în ipoteza dată, expertul putând fi înlocuit cu un alt expert şi astfel
probele necesare aflării adevărului prezervate.
216. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 176 alin. (4) şi art. 68 alin. (6)
Cproc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât, în ipoteza în care raportul de expertiză nu
a fost depus de către expertul incompatibil prin forţa lucrurilor, nu se impune efectuarea unei noi
expertize, ci efectuarea celei dispuse anterior.
217. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 175 alin. (1) raportat la
art. 117 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. şi art. 175 alin. (5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
eronat, faţă de dispoziţiile art. 175 alin. (3) şi alin. (4) C.proc.pen.
218. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, pe de o parte, hotărârea neputându-se fundamenta
pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul incompatibil, iar, pe de altă parte, în
ipoteza în care nu este posibilă desemnarea aceluiaşi expert pentru completarea raportului de
expertiză depus, se va dispune efectuarea unei noi expertize de către un alt expert. Răspunsul de
la lit. c) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 180 alin. (1) C.proc.pen.
219. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, numărul de zile de îngrijiri medicale putând fi
dovedit prin certificatul medico-legal emis în urma examinării medico-legale a persoanei, potrivit
art. 189 C.proc.pen., însă, în caz de deces a acesteia, prin raportul de expertiză medico-legală
întocmit în baza autopsiei medico-legale (este vorba despre situaţia în care persoana vătămată a
decedat ulterior agresiunii, fără însă a exista un raport de cauzalitate între vătămări şi deces).
808 Răspunsuri şi explicaţii

Răspunsul de la lit. a) este eronat, numărul de îngrijiri medicale în funcţie de care se stabileşte
gravitatea unor infracţiuni neconfundându-se cu numărul de zile necesare refacerii complete a
persoanei sau numărul de zile de internare medicală a persoanei care a suferit vătămări fizice
220. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, suspendarea urmăririi penale în cazul în care suspectul sau
inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să ia parte la procesul penal fiind dispusă
numai în baza expertizei medico-legale, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C.proc pen
Răspunsul de la lit. b) este eronat, amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii în
cazul în care condamnata este gravidă putând fi dispusă în baza oricăror înscrisuri din care rezultă
această împrejurare. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 315 alin. (2) lit e)
raportat la art. 246 alin. (13) C.proc.pen.
221. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, prelevarea probelor biologice, ca modalitate de efectuare a
examinării fizice, în unele cazuri, putând fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale [art. 190
alin. (8) C.proc.pen.]. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, spre deosebire de procedeul
probator al percheziţiei corporale, examinarea fizică a persoanei necesitând consimţământul
prealabil scris al acesteia, iar în lipsa consimţământului, examinarea putând fi dispusă de către
judecătorul de drepturi şi libertăţi [art. 190 alin. (1) şi (2) C.proc.pen.].
222. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi
dispune efectuarea unei examinări fizice nefiind supusă niciunei căi de atac, potrivit dispoziţiilor
art. 190 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, în procedura de cameră preliminară
fiind verificate, sub aspectul legalităţii administrării probelor, inclusiv hotărârile judecătorului de
drepturi şi libertăţi prin care s-a dispus ori s-a încuviinţat efectuarea oricărui procedeu probator.
Răspunsul de la lit. c) este eronat, în ipoteza în care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune
efectuarea examinării fizice nemaifiind necesară validarea ulterioară de către judecătorul de
drepturi şi libertăţi.
223. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. b) este eronat, faţă de
dispoziţiile art. 190 alin. (2) şi (5) C.proc.pen.
224. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, potrivit dispoziţiilor art. 195 C.proc.pen., atât instanţa, cât şi
organul de urmărire penală care a efectuat cercetarea la faţa locului vor încheia un proces-verbal
în care vor fi consemnate activităţile desfăşurate. Răspunsul de la lit. b) este eronat, iar răspunsul
de la lit. c) este corect, procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării la faţa locului fiind mijloc de
probă în procesul penal.
225. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi lit. b) sunt corecte, cercetarea la faţa locului fiind dispusă de către
organul de urmărire penală numai după începerea urmăririi penale in rem, atunci când, printre
altele, există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane. Răspunsul de la lit. c) este eronat,
cercetarea la faţa locului fiind efectuată numai la locul faptei, întrucât numai în acest loc pot fi
făcute constatări în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt.
226. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este eronat, în cursul judecăţii,
cercetarea la faţa locului fiind efectuată de către completul de judecată (nu numai de către unul
dintre judecători sau numai de către preşedintele completului, în cazul completurilor colegiale), cu
participarea obligatorie a procurorului şi încunoştinţarea părţilor şi a subiecţilor procesuali.
Răspunsul de la lit. b) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 193 alin. (3) C.proc.pen.
Procedură penală 809

227. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât reţinerea este singura măsură preventivă care se
poate dispune de organele de cercetare penală [art. 203 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) C.proc.pen.].
Variantele de la lit. b) şi c) nu sunt corecte, întrucât măsura controlului judiciar şi măsura contro­
lului judiciar pe cauţiune se pot dispune doar de procuror, judecătorul de drepturi şi libertăţi,
judecătorul de cameră preliminară şi instanţa de judecată [art. 203 alin. (2) C.proc.pen.].
228. a
Faţă de suspect se poate dispune doar măsura reţinerii [art. 209 alin. (1) C.proc.pen.]. Măsura
controlului judiciar şi a controlului judiciar pe cauţiune se pot dispune doar faţă de inculpat
[art. 203 alin. (2) C.proc.pen.].
229. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât măsura preventivă a reţinerii se poate dispune
doar în cursul urmăririi penale [art. 203 alin. (1) C.proc.pen.].
230. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât măsura reţinerii se poate dispune doar de
organele de urmărire penală. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât judecătorul de drep­
turi şi libertăţi nu poate lua măsura controlului judiciar la propunerea procurorului, însă poate lua
faţă de inculpat măsura controlului judiciar pe cauţiune, dacă respinge propunerea procurorului
de luare a măsurii arestului la domiciliu [art. 219 alin. (9) C.proc.pen.].
231. b, c
A se vedea art. 203 alin. (3) C.proc.pen.
232. b, c
A se vedea art. 203 alin. (3) C.proc.pen.
233. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) nu sunt corecte, întrucât judecătorul de drepturi şi libertăţi nu
poate lua măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune la propunerea procu­
rorului, care poate dispune, el însuşi, în cursul urmăririi penale, aceste măsuri preventive [art. 203
alin. (2) C.proc.pen.]. Pentru varianta corectă, a se vedea art. 219 alin. (1) C.proc.pen.
234. b, c
în cursul urmăririi penale, propunerea procurorului de luare a unei măsuri preventive se
soluţionează în camera de consiliu, se pronunţă în camera de consiliu [art. 203 alin. (5)
C.proc.pen.] şi se soluţionează prin încheiere, care se comunică procurorului şi inculpatului care
au lipsit de la pronunţare [art. 203 alin. (7) C.proc.pen.]. A se vedea şi decizia nr. 4/2014 a înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a
stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 203 alin. (5) şi art. 4251 alin. (1)
C.proc.pen., că, în cursul urmăririi penale şi al procedurii de cameră preliminară, contestaţia
împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau, după caz, a judecătorului de cameră
preliminară privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere
motivată, care se pronunţă în camera de consiliu. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât, în
cursul urmăririi penale, propunerea procurorului de luare a unei măsuri preventive faţă de
inculpatul major se soluţionează şi se pronunţă în şedinţă publică.
235. a, c
A se vedea art. 203 alin. (5) C.proc.pen. şi art. 203 alin. (7) C.proc.pen.
236. c
Contestaţia împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul jude­
cătoriei dispune asupra măsurilor preventive se depune la acest judecător şi se soluţionează de
judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului [art. 204 alin. (1) C.proc.pen.];
-----------------

810 Răspunsuri şi explicaţii

contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare [art 204


alin. (4) C.proc.pen.].
237. a, b
Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară constată
încetarea de drept a măsurii preventive nu este suspensivă de executare [art. 205 alin (3)
C.proc.pen.]; dacă prin încheierea atacată s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu
măsura controlului judiciar, contestaţia formulată de procuror trebuie soluţionată înainte de expi­
rarea duratei măsurii preventive [art. 205 alin. (5) C.proc.pen.]. Contestaţia poate fi soluţionată şi
în lipsa inculpatului, în situaţiile în care acesta lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage ori
din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa
judecătorului [art. 205 alin. (7) C.proc.pen.].
238. c
Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la tribunal ia
măsura controlului judiciar se soluţionează de un singur judecător de cameră preliminară din
cadrul curţii de apel [art. 205 alin. (1) C.proc.pen.]. Codul de procedură penală prevede un termen
de 5 zile în care se soluţionează contestaţia doar dacă aceasta este formulată de inculpat [art. 205
alin. (4) C.proc.pen.]. La soluţionarea contestaţiei, se citează inculpatul [art. 205 alin. (6) C.proc.pen ]
239. a, b
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 206 alin. (1) C.proc.pen., respectiv art. 203 alin. (6)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât contestaţia împotriva încheierii prin care
instanţa se pronunţă asupra măsurilor preventive se judecă în şedinţă publică.
240. a, c
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 207 alin. (1) şi art. 208 alin. (4) C.proc.pen. Verifi­
carea subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive în cursul
procedurii de cameră preliminară se realizează nu mai târziu de 30 de zile, ceea ce face răspunsul
de la lit. b) incorect [art. 207 alin. (6) C.proc.pen.].
241. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, având în vedere art. 207 alin. (7) C.proc.pen., introdus prin
O.U.G. nr. 82/2014. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât judecătorul de cameră
preliminară nu poate lua măsura reţinerii faţă de inculpat, care poate fi dispusă doar de organele
de urmărire penală. Răspunsul de la lit. c) este corect, având în vedere art. 345 alin. (2), art. 346 alin.
(1), (41), (42) C.proc.pen.
242. a, c
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 208 alin. (1) şi art. 208 alin. (4) C.proc.pen. La
primirea dosarului de la judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată verifică din
oficiu, şi nu la cererea procurorului, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii
arestării preventive, ceea ce face răspunsul de la lit. b) incorect [art. 208 alin. (2) C.proc.pen.].
243. a, c
Pentru condiţiile în care se poate dispune măsura preventivă a reţinerii, a se vedea art. 209
raportat la art. 202 C.proc.pen.
244. a, c
Durata măsurii reţinerii este de cel mult 24 de ore (fără nicio diferenţiere în privinţa majorilor
şi a minorilor); astfel, măsura reţinerii se poate lua şi pe o durată mai scurtă de 24 de ore, astfel
încât răspunsul de la lit. a) este corect. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, potrivit
art. 209 alin. (1) raportat la art. 202 alin. (1) C.proc.pen., una dintre condiţiile luării unei măsuri
preventive este existenţa probelor şi a indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă
că o persoană a săvârşit o infracţiune. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât existenţa unui alt
Procedură penală 811

mandat de arestare emis în altă cauză nu este un impediment pentru luarea măsurii reţinerii şi a
arestării preventive în altă cauză.
245. a, b
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 203 alin. (1) C.proc.pen. Varianta de la lit. c) nu este
corectă, având în vedere dispoziţiile art. 203 alin. (4) şi art. 209 alin. (10) C.proc.pen.
246. c
A se vedea art. 209 alin. (14) şi (15) C.proc.pen.
247. a
A se vedea art. 203 alin. (1) C.proc.pen.
248. c
Variantele de la lit. a) şi b) nu sunt corecte - art. 203 alin. (1) C.proc.pen. şi art. 360 alin. (2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât măsurile preventive pot fi dispuse doar în
cursul procesului penal, deci după începerea urmăririi penale.
249. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 209 alin. (6) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 209 alin. (14) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât faţă de
suspect nu se poate lua măsura arestării preventive.
250. b
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 210 alin. (2) C.proc.pen. Pentru răspunsurile greşite, a
se vedea art. 209 alin. (7) C.proc.pen. şi art. 209 alin. (15) C.proc.pen.
251. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 203 alin. (1) şi (4) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) nu este corect, având în vedere dispoziţiile art. 360 alin. (2) C.proc.pen.
252. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) nu sunt corecte, întrucât faţă de suspect nu se poate dispune
măsura preventivă a controlului judiciar. Răspunsul de la lit. c) este corect — art. 202 alin. (3)
C.proc.pen.
253. b, c
A se vedea art. 212 alin. (4) C.proc.pen., art. 211 C.proc.pen.
254. b, c
A se vedea ar. 2151alin. (l)-(3) C.proc.pen.
255. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, pentru a se dispune măsura controlului judiciar
pe cauţiune, trebuie, printre altele, să existe probe, iar nu indicii temeinice, din care să rezulte
suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune [art. 216 raportat la art. 223 alin. (1)
Cproc.pen.j. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 202 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
nu este corect, întrucât faţă de suspect nu se poate dispune măsura preventivă a controlului
judiciar pe cauţiune.
256. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar
pe cauţiune se poate dispune doar faţă de inculpat. Răspunsurile de ta lit. b) şi c) nu sunt corecte,
întrucât măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune nu se poate dispune
înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de suspect şi se poate dispune şi de procuror,
în cursul urmăririi penale.
257. b, c
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 216 alin. (1) C.proc.pen.
812 Răspunsuri şi explicaţii

258. a, b
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 203 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la |it
este corect, întrucât controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune se pot dispune d' C .nu
şi în cursul urmăririi penale sau în cursul procedurii de cameră preliminară 'n °ficiu
259. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 241 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. Răspunsurile de la lir M
şi c) nu sunt corecte, întrucât situaţiile menţionate sunt incidente doar în cazul arestării pr °
tive şi al arestului la domiciliu în ceea ce priveşte răspunsul de la lit. b) - art. 241 alin mii T T
C.proc.pen. sau în cazul arestării preventive în ceea ce priveşte răspunsul de la lit. c) - art'jc^
alin. (3) C.proc.pen. '
260. c
A se vedea art. 207 alin. (7) Cproc.pen., art. 203 alin. (2) C.proc.pen
261. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 265 alin. (1) şi art. 318 C.proc.pen. Faţă de suspect
nu se poate lua decât măsura preventivă a reţinerii. Astfel, răspunsul de la lit. a) nu este corect
262. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât calea de atac împotriva măsurii controlului
judiciar dispus de procuror este plângerea, nu contestaţia. Răspunsul de la lit. b) nu este corect în
raport de dispoziţiile art. 2151 alin. (6) C.proc.pen. Pentru răspunsul corect, a se vedea art
alin. (3) C.proc.pen.
263. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 212 alin. (3) C.proc.pen. şi art. 218 raportat la art 223
alin. (2) C-proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect - art. 217 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. c) nu este corect, având în vedere că faţă de suspect nu se poate dispune măsura
controlului judiciar pe cauţiune.
264. a, b
A se vedea art. 203 alin. (2), (4), (5) C.proc.pen.
265. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 215 alin. (1) C.proc.pen.
266. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 215 alin. (2) C.proc pen
267. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 217 alin. (5) şi 9 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu
este corect, întrucât sumele reprezentând amenzi judiciare nu se deduc din cuantumul cauţiunii,
ci numai sumele reprezentând amenzile penale [art. 217 alin. (7) C.proc.pen.]. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, în raport de dispoziţiile art. 208 alin. (5) C.proc pen
268. b
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 217 alin. (6) şi (8) C.proc pen
269. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 217 alin. (1), (6), (7) C proc pen
270. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 241 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. şi art. 242 alin. (2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât controlul judiciar pe cauţiune se poate
dispune şi de procuror, prin ordonanţă.
271. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 213 alin. (1) C.proc.pen. şi art. 205 alin. (1)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât încheierea prin care instanţa de apel ia
măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune este definitivă.
Procedură penală 813

272. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât competenţa de soluţionare a plângerii împotriva
ordonanţei procurorului prin care se dispune controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune
aparţine doar judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să
judece cauza în primă instanţă [art. 213 alin. (1) C.proc.pen.]. Pentru răspunsurile corecte, a se
vedea art. 213 alin. (2), respectiv art. 213 alin. (1) C.proc.pen.
273. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, pentru a se putea dispune înlocuirea controlului
judiciar pe cauţiune cu măsura arestării preventive pentru acest motiv, este necesar pentru noua
infracţiune să se fi dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului. Răspunsurile
de la lit. b) şi c) sunt corecte, având în vedere dispoziţiile art. 216 alin. (3) raportat la art. 215
alin. (8) şi (9) C.proc.pen.
274. b, c
Pentru condiţiile generale pentru luarea unei măsuri preventive, a se vedea art. 202 C.proc.pen.
în plus, pentru condiţiile speciale pentru luarea măsurii arestului la domiciliu, a se vedea art. 218
C.proc.pen.
275. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 203 alin. (3) şi art. 227 alin. (2) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât instanţa de judecată nu poate lua măsuri preventive
prin sentinţă [art. 399 alin. (1) C.proc.pen.].
276. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 203 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu
este corect, întrucât, în cursul urmăririi penale, măsura arestului la domiciliu se poate dispune şi
dacă, de exemplu, procurorul formulează o propunere de luare a măsurii arestării preventive,
dacă instanţa respinge o astfel de propunere [art. 227 alin. (2) C.proc.pen.].
277. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 221 alin. (7) C.proc.pen. şi art. 221 alin. (2) lit. b)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât cererea prin care inculpatul solicită
organului judiciar care a luat măsura să îi permită părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul
de muncă se poate formula doar în scris [art. 221 alin. (6) C.proc.pen.].
278. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 218 alin. (1) şi art. 216 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. b) este corect - art. 219 alin. (5) şi art. 220 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu
este corect, întrucât, pentru a fi incident acest impediment pentru dispunerea măsurii arestului la
domiciliu, este necesar ca inculpatul să fi fost anterior condamnat definitiv pentru infracţiunea de
evadare [art. 218 alin. (3) C.proc.pen.].
279. a, c
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 218 alin. (1) raportat la art. 223 alin. (1) C.proc.pen.,
respectiv art. 215 alin. (7) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect - art. 223 alin. (2)
C.proc.pen.
280. a, c
Variantele de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 222 alin. (2) C.proc.pen. şi art. 241 alin. (1) lit. b)
C.proc.pen.
281. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 203 alin. (3) C.proc.pen.
282. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, având în vedere dispoziţiile art. 222 alin. (9) C.proc.pen., cu
precizarea că, potrivit noului Cod de procedură penală, nu mai există o diferenţiere cu privire la
1R1

814 Răspunsuri şi explicaţii

durata măsurilor preventive care se dispun cu privire ia minori sau la majori. Răspunsul de la lit b)
nu este corect - art. 218 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât, în
cursul urmăririi penale, măsura arestului la domiciliu se poate dispune şi dacă, de exemplu
procurorul formulează o propunere de luare a măsurii arestării preventive, dacă instanţa respinge
o astfel de propunere [art. 227 alin. (2) C.proc.pen.].
283. a, b
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 399 alin. (9) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, având în vedere art. 222 alin. (12) raportat la art. 239 alin. (1) Cproc.pen. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, întrucât durata privării de libertate dispuse prin măsura arestului la domiciliu se
ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul
urmăririi penale [a se vedea Decizia nr. 740 din 3 noiembrie 2015 prin care Curtea Constituţională a
constatat că prevederile art. 222 alin. (10) Cproc.pen., care nu permit luarea în considerare a duratei
privării de libertate dispuse prin măsura arestului la domiciliu pentru calculul duratei maxime a
măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, sunt neconstituţionale].
284. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât durata privării de libertate dispuse prin măsura
arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării pre­
ventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, care este de 180 de zile (a se vedea Decizia nr. 740
din 3 noiembrie 2015 a Curţii Constituţionale). Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât
încheierea prin care se soluţionează propunerea procurorului de luare a măsurii arestului la domiciliu
se pronunţă în camera de consiliu [art. 203 alin. (5) C.proc.pen.]. Pentru varianta corectă, a se vedea
art. 204 alin. (1) Cproc.pen.
285. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 219 alin. (5) C.proc.pen. şi art. 222 alin. (11)
raportat la art. 219 alin. (5) C.proc.pen. Dispoziţiile procesual penale nu prevăd obligaţia instanţei
de a audia inculpatul prezent cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului la domi­
ciliu în cursul judecăţii, astfel încât răspunsul de la lit. c) este greşit.
286. b, c
Pentru condiţiile de luare a măsurii arestării preventive, a se vedea art. 223 Cproc.pen.
287. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 209 alin. (16) C.proc.pen. şi art. 330 C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât propunerea de luare a măsurii arestării preventive în
cursul procedurii de cameră preliminară se soluţionează în camera de consiliu.
288. a, b
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 231 alin. (1), (2) şi (3) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, întrucât, în ipoteza luării măsurii arestării preventive a inculpatului în lipsă,
dacă cauza se află în faţa instanţei de judecată, organul de poliţie care pune în executare mandatul
de arestare preventivă este obligat să prezinte inculpatul arestat în faţa instanţei de judecată, şi
nu a judecătorului de drepturi şi libertăţi care a luat măsura [art. 231 alin. (4) C.proc.pen.].
289. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât durata maximă a arestării preventive este de 5
ani doar pentru faza judecăţii în primă instanţă. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte -
art. 236 alin. (4) C.proc.pen. şi art. 239 alin. (1) şi (2) C.proc.pen.
290. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, având în vedere art. 399 alin. (1) C.proc.pen. Pentru
răspunsurile corecte, a se vedea art. 399 alin. (10) C.proc.pen. şi art. 238 alin. (1) C.proc.pen.
Procedură penală 815

291. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 204 alin. (1) şi art. 535 C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) nu este corect - art. 346 alin. (6) raportat la art. 50 alin. (4) C.proc.pen.
292. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 242 alin. (8) C.proc.pen. şi art. 203 alin. (5)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât cererea de revocare (şi de înlocuire) a
unei măsuri preventive se formulează numai în scris [art. 242 alin. (5) C.proc.pen.).
293. a
Măsura arestării preventive se poate dispune doar faţă de inculpat [art. 203 alin. (3)
C.proc.pen.) şi nu se poate dispune prin sentinţa prin care instanţa soluţionează cauza în primă
instanţă [art. 399 alin. (1) C.proc.pen.].
294. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, pentru cazul de arestare preventivă regle­
mentat de art. 223 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., dispoziţiile procesual penale nu impun condiţia ca
legea să prevadă pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, pentru a se dispune arestarea preventivă, este
necesar, printre altele, să existe probe că inculpatul a săvârşit o infracţiune, nefiind suficientă
existenţa indiciilor temeinice [art. 223 alin. (1) C.proc.pen.]. Pentru răspunsul corect, a se vedea
cazul de arestare preventivă reglementat de art. 223 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.
295. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât din durata arestării preventive nu se deduce durata
reţinerii [art. 226 alin. (2) teza finală C.proc.pen.). Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât,
pentru cazurile de arestare prevăzute de art. 223 alin. (1) lit. a)-d) C.proc.pen., dispoziţiile procesual
penale nu impun condiţia ca legea să prevadă pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 5
ani sau mai mare. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât Codul de procedură penală nu mai face
nicio diferenţiere cu privire la durata măsurilor preventive între majori şi minori.
296. c
A se vedea art. 229 C.proc.pen.
297. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, spre deosebire de vechea reglementare, noul
Cod de procedură penală nu mai prevede obligativitatea audierii inculpatului reţinut înainte de
formularea propunerii de arestare preventivă. Răspunsul de la lit. b) este corect, în raport de
dispoziţiile art. 224 alin. (2) Cproc.pen., Tribunalul Bucureşti fiind instanţa unde se află sediul
parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, corespunzătoare în grad
instanţei competente să judece cauza în primă instanţă. Răspunsul de la lit. c) nu este corect,
întrucât dispoziţiile procesual penale nu impun soluţionarea propunerii de arestare preventivă
înainte de expirarea duratei reţinerii.
298. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât durata maximă a arestării preventive în cursul
urmăririi penale - indiferent că inculpatul este major sau minor - este de 30 de zile [art. 226
alin. (2) C.proc.pen.]. Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 227 alin. (2) C.proc.pen.,
respectiv art. 226 alin. (2) C.proc.pen. şi art. 222 alin. (1) C.proc.pen.
299. b, c
A se vedea art. 238 C.proc.pen.
300. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 230 alin. (1) C.proc.pen. Pentru răspunsurile
corecte, a se vedea art. 230 alin. (1) C.proc.pen., respectiv art. 230 alin. (3) lit. e) C.proc.pen.
816 Răspunsuri şi explicaţii

301. a, c
A se vedea art. 230 alin. (3) lit. f), alin. (4) şi art. 231 alin. (3) C.proc.pen.
302. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 231 alin. (4) C.proc.pen. Pentru răspunsuril
corecte, a se vedea art. 231 alin. (7) C.proc.pen. e
303. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât darea în urmărire şi în consemn la punctele de
trecere a frontierei a inculpatului se realizează de organele competente, organul de p0|iţje
însărcinat cu executarea mandatului având doar obligaţia de a înştiinţa aceste organe (art 232
C.proc.pen.). Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 232 C.proc.pen.
304. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 234 C.proc.pen.
305. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 234 alin. (1) şi art. 236 alin. (2) C.proc.pen
306. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 234 alin. (3) C.proc.pen.
307. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 235 alin. (1) C.proc.pen. Pentru răspunsurile
corecte, a se vedea art. 235 alin. (3) şi (6) C.proc.pen.
308. b
A se vedea Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015 prin care Curtea Constituţională a admis
excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 235 alin. (1) C.proc.pen. sunt
constituţionale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de
expirarea duratei arestării preventive" atrage incidenţa art. 268 alin. (1) C.proc.pen.
309. a, b
Pentru răspunsul de la lit. a), a se vedea art. 237 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b)
este, de asemenea,corect, întrucât incidenţa vreunui caz de încetare de drept a măsurii arestării
preventive se poate constata inclusiv în cadrul soluţionării propunerii de prelungire a măsurii
arestării preventive. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât încheierea prin care judecătorul
de drepturi şi libertăţi respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu este
executorie [art. 204 alin. (3) C.proc.pen.].
310. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, în situaţia în care judecătorul de drepturi şi
libertăţi respinge propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, dispune
punerea în libertate a inculpatului la expirarea duratei măsurii arestării preventive [art. 237
alin. (1) C.proc.pen.]. Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 237 alin. (2) C.proc.pen.
311. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 236 alin. (4) C.proc.pen. şi art. 239 alin. (1)
C.proc.pen., cu precizarea că actualele dispoziţii procesual penale nu fac nicio diferenţă între
durata măsurilor preventive aplicabile majorilor şi minorilor.
312. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 236 alin. (2) C.proc.pen. Variantele de la lit. b) şi c) nu
sunt corecte, întrucât, în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, măsura arestării
preventive nu se prelungeşte, ci se menţine.
313. a
A se vedea art. 234 alin. (4) C.proc.pen.
Procedură penală 817

314. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 236 alin. (2) C.proc.pen. Pentru răspunsurile
corecte, a se vedea art. 234 alin. (2) C.proc.pen., respectiv art. 235 alin. (5) C.proc.pen.
315. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, în procedura de cameră preliminară, măsura
arestării preventive poate fi dispusă din oficiu sau la propunerea procurorului [art. 238 alin. (1)
C.proc.pen.]. Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 238 alin. (1) C.proc.pen.
316. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 238 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este
corect, întrucât mandatul de arestare preventivă se emite de preşedintele completului de
judecată [art. 238 alin. (2) Cproc.pen.]. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât Codul de
procedură penală nu prevede o durată maximă a arestării preventive în apel, ci doar pentru
judecata în primă instanţă [art. 239 alin. (1) C.proc.pen.].
317. c
A se vedea art. 240 C.proc.pen.
318. b,c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 399 alin. (3) lit. c) C.proc.pen. Pentru răspunsurile
corecte, a se vedea art. 241 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. şi art. 399 alin. (3) lit. a) C.proc.pen.
319. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât măsurile preventive încetează de drept în cazurile în
care instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de suspendare a executării pedepsei sub suprave­
ghere, chiar nedefinitivă [art. 241 alin. (1) lit. b) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) nu este corect,
întrucât pronunţarea unei hotărâri de condamnare cu executare nu este un caz de încetare de drept
a măsurii arestării preventive. De asemenea, nici răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât durata
maximă a arestării preventive în primă instanţă este de 5 ani [art. 239 alin. (1) C.proc.pen.].
320. a, b
Cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune
se soluţionează în cursul judecăţii în camera de consiliu (atât etapa admiterii în principiu, cât şi
judecata pe fond). în etapa admiterii în principiu se analizează şi dacă cererea este întemeiată, în
caz contrar urmând a fi respinsă în principiu [a se vedea art. 242 alin. (10) şi (11) C.proc.pen.].
321. b
A se vedea art. 242 alin. (10)-(13) C.proc.pen.
322. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 242 alin. (2) şi (3) C.proc.pen.
323. c
Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive poate fi formulată doar în scris şi se
adresează judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei
de judecată, după caz [art. 242 alin. (5) C.proc.pen.].
324. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 242 alin. (10) şi (13) C.proc.pen.
325. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 241 alin. (I1) lit. b) C.proc.pen., art. 241 alin. (1)
lit. c) C.proc.pen. Doar în cursul urmăririi penale durata maximă a măsurii arestului la domiciliu
este de 180 de zile [art. 222 alin. (9) C.proc.pen.).
326. b
Revocarea măsurilor preventive se dispune în cazul în care au încetat temeiurile avute în
vedere la luarea măsurii arestării preventive (şi nu în caz de schimbare a acestora) sau în cazul în
care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii. La data rămânerii definitive a
818 Răspunsuri şi explicaţii

hotărârii de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii, măsura arestării preventive înce


tează de drept, nu se revocă [art. 241 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.].
327. b, c
încetarea de drept a măsurii arestării preventive se poate dispune prin încheiere, prin sentinţa
prin care instanţa soluţionează cauza pe fond [art. 399 alin. (1) C.proc.pen.] sau prin ordonanţa de
clasare [art. 315 alin. (4) C.proc.pen.].
328. a, b
Audierea inculpatului prezent este obligatorie cu ocazia soluţionării cererii de revocare sau
înlocuire a unei măsuri preventive [art. 242 alin. (8) C.proc.pen.]. Codul de procedură penală nu
prevede obligaţia de audiere a inculpatului cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurilor
preventive în cursul judecăţii.
329. a
Faţă de suspect (indiferent că este major sau minor) se poate lua doar măsura reţinerii
Măsurile controlului judiciar, controlului judiciar pe cauţiune, arestului la domiciliu şi arestării
preventive se pot dispune doar faţă de inculpat.
330. c
Codul de procedură penală nu prevede termene derogatorii pentru care se pot dispune măsu­
rile preventive faţă de minori în raport cu termenele pentru care se pot dispune măsurile preven­
tive faţă de majori.
331. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 243 alin. (2) C.proc.pen.
332. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, potrivit art. 249 alin. (5) Cproc.pen., măsurile
asigurătorii care au ca scop garantarea executării cheltuielilor judiciare pot fi luate asupra
bunurilor părţii responsabile civilmente. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 249 alin. (6) teza
întâi C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 249 alin. (6) teza a doua C.proc.pen.
333. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 249 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 249 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât răspunderea
penală este personală şi la fel sunt şi sancţiunile pronunţate; în acest sens sunt şi dispoziţiile
art. 249 alin. (3) C.proc.pen.
334. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât doar instanţa de judecată poate lua măsuri asigurătorii
după începerea judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 249 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât luarea măsurilor
asigurătorii este obligatorie în unele situaţii - de exemplu, potrivit art. 249 alin. (7) C.proc.pen.
335. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât contestaţia împotriva măsurilor asigurătorii poate fi
formulată de orice persoană interesată, potrivit art. 250 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b)
este corect. Art. 254 C.proc.pen. reglementează poprirea asigurătorie, care are ca obiect creanţe.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 249 alin. (8) C.proc.pen.
336. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât se poate face contestaţie şi împotriva măsurii
asigurătorii luate de procuror, potrivit art. 250 alin. (1) C.proc.pen., precum şi împotriva măsurii
asigurătorii luate de judecătorul de cameră preliminară ori de instanţă, potrivit art. 2501
Cproc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 250 alin. (2) şi (7) C.proc.pen. şi art. 2501
alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 250 alin. (3) şi (6) C.proc.pen. şi
art. 2501 alin. (2) Cproc.pen.
Procedură penală 819

337. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât contestaţia se judecă în cameră de consiliu, potrivit
art. 250 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 250 alin. (4) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, având în vedere dispoziţiile art. 250 alin. (51) C.proc.pen.
338. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 252 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit
-art. 252 alin. (9) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect-art. 252 alin. (1) C.proc.pen.
339. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât măsurile asigurătorii pot avea ca obiect şi bunurile
imobile, potrivit dispoziţiilor art. 253 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect,
potrivit art. 251 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât şi bunurile perisabile pot fi
sechestrate, după cum rezultă din art. 252 alin. (2) şi (3) C.proc.pen.
340. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât poprirea asigurătorie se poate dispune doar prin
ordonanţă sau încheiere, potrivit art. 249 alin. (1) şi art. 254 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) este corect, după cum rezultă din art. 254 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, întrucât poprirea are ca obiect doar bunuri mobile.
341. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât doar instanţa de judecată poate dispune restabilirea
situaţiei anterioare, potrivit art. 256 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât
restabilirea situaţiei anterioare nu este întotdeauna posibilă, după cum rezultă şi din art. 256
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât restabilirea situaţiei anterioare poate fi
dispusă doar în timpul judecăţii.
342. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, având în vedere dispoziţiile art. 2501 C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. b) este greşit - art. 250 alin. (6) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 250
alin. (8) C.proc.pen.
343. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 254 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect -
art. 254 C.proc. pen. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 249 alin. (8) C.proc.pen. coroborat cu
art. 136 alin. (4) din Constituţie, art. 861 C.civ. şi art. 2.329 C.civ.
344. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, având în vedere dispoziţiile art. 330 C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. b) este corect - art. 249 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 249
alin. (1) C.proc.pen.
345. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 249 alin. (6) C.proc.pen. nu se referă la această ipoteză.
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 249 alin. (4) C.proc. pen. vorbeşte de orice persoană în
mâinile căreia s-ar afla bunurile, cu respectarea dispoziţiilor art. 112 C.pen. Răspunsul de la lit. c)
este greşit - art. 249 alin. (5) C.proc.pen. Doar când membrul de familie ar fi şi persoană
responsabilă civilmente, s-ar putea dispune astfel de măsuri.
346. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit; şi bunurile minorilor pot forma obiectul măsurilor asigu­
rătorii, cu respectarea dispoziţiilor art. 816 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât
legea nu prevede o asemenea durată. Răspunsul de la lit. c) este corect, celălalt soţ putând cere
partajul şi ridicarea măsurii asigurătorii de pe cota sa parte.
820 Răspunsuri şi explicaţii

347. a, b
Având în vedere principiul formalismului incident în cazul procedurii de citare, numai
răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât procedura de citare poate fi realizată numai
prin modalităţile prevăzute expres de lege.
348. a, c
Faţă de prevederile art. 257 alin. (2) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt
corecte, organele din cadrul Jandarmeriei Române putând numai pune în executare mandatele de
aducere emise conform art. 265 C.proc.pen.
349. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 257 alin. (7) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 257 alin. (5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect - art. 257 alin. (6)
C.proc.pen.
350. a, b
Numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 258 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. c) este incorect, întrucât art. 258 C.proc.pen. nu obligă organul judiciar să menţioneze în
cuprinsul citaţiei faptul că acţiunea penală a fost pusă în mişcare.
351. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât art. 259 alin. (1) C.proc.pen. prevede numai ca o
modalitate subsidiară citarea la locul de muncă, în cazul în care nu este cunoscută adresa unde
locuieşte persoana. Răspunsurile de la lit. b) şi c ) sunt corecte - art. 259 alin. (6) şi (7) C.proc.pen.
352. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 259 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
incorect, întrucât suspectul sau inculpatul poate fi citat în condiţiile art. 259 alin. (4) C.proc.pen.
numai la sediul avocatului ales, nu şi al celui din oficiu. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 259
alin. (1) C.proc.pen.
353. c
Numai răspunsul de la lit. c) este corect - art. 259 alin. (5) C.proc.pen.
354. a, b
Din prevederile art. 259 alin. (9) C.proc.pen. rezultă că răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt
corecte. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât nu trebuie indicată o persoană cu domiciliul
pe teritoriul României, ci trebuie să fie indicată o adresă pe teritoriul României unde urmează să i
se facă toate comunicările privind procesul.
355. a
Numai răspunsul de la lit. a) este corect - art. 259 alin. (12) C.proc.pen.
356. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât persoana citată trebuie să îşi manifeste acordul
pentru a fi citată prin intermediul poştei electronice, conform art. 257 alin. (5) C.proc.pen. Citarea
prin agent procedural este permisă de art. 257 alin. (2) C.proc.pen., iar locul citării este la sediul
societăţii, conform art. 259 alin. (12) C.proc.pen., prin urmare răspunsul de la lit. b) este corect.
Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, corect, întrucât citarea prin notă telefonică poate fi
realizată chiar dacă nu există acordul persoanei citate, conform art. 257 alin. (1) C.proc.pen.
357. a
Numai răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de prevederile art. 261 alin. (1) C.proc.pen.
Totodată, spre deosebire de procesul civil, Codul de procedură penală nu prevede ca modalitate
de îndeplinire a procedurii de citare lăsarea plicului în căsuţa de scrisori.
358. b
Numai răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de formularea art. 263 C.proc.pen. Astfel,
răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât persoana vătămată este în continuare nelegal citată şi
Procedură penală 821

lipseşte de la judecarea cauzei. Răspunsul de la lit. c) este incorect, întrucât instanţa poate invoca
nelegala citare a unei părţi numai la termenul la care ea s-a produs, în condiţiile art. 263 alin. (2)
C.proc.pen.
359. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, din moment ce inculpatul este arestat preventiv,
prezenţa acestuia este obligatorie conform art. 364 alin. (1) C.proc.pen., nemaifiind astfel
incidenţă limitarea prevăzută de art. 263 alin. (2) C.proc.pen., nelegala citare putând fi invocată în
condiţiile nulităţii absolute, conform art. 281 alin. (4) lit. b) C.proc.pen., în orice stare a procesului.
Răspunsul de la lit. b) este corect, conform art. 259 alin. (7) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu
este corect, întrucât prezenţa inculpatului arestat este obligatorie în faţa instanţei, iar prezenţa
avocatului din oficiu, care nu a luat legătura cu inculpatul, nu poate acoperi nici viciile procedurii
de citare şi nici nulitatea absolută ce decurge din lipsa inculpatului.
360. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 265 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, întrucât persoana vătămată a fost legal citată, mandatul de aducere putând fi emis în
condiţiile art. 265 alin. (1) C.proc.pen. în cazul în care martorul refuză să primească citaţia, va fi
afişată înştiinţarea potrivit prevederilor art. 260 alin. (2) C.proc.pen., martorul fiind legal citat de la
momentul expirării termenului pentru prezentare. Faţă de acestea, răspunsul de la lit. c) este
corect, întrucât sunt îndeplinite condiţiile art. 265 alin. (1) C.proc.pen.
361. c
Numai răspunsul de la lit. c) este corect - art. 265 alin. (2) C.proc.pen.
362. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, având în vedere procedura stabilită prin art. 265
alin. (4) şi (7) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât, spre deosebire de meto­
dele speciale de supraveghere şi cercetare. Codul de procedură penală nu prevede o procedură de
emitere provizorie a mandatului de aducere de către procuror.
363. a, c
Numai răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 266 alin. (1) C.proc.pen.
364. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, dacă starea de sănătate a persoanei supuse
mandatului de aducere nu permite deplasarea acesteia, împotriva sa nu poate fi folosită forţa,
astfel cum rezultă din art. 266 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte -
art. 266 alin. (1) C.proc.pen.
365. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât din art. 265 alin. (12) Cproc.pen. rezultă că, dacă
audierea a fost finalizată înainte de cele 8 ore, martorul nu mai poate fi privat de libertate în
continuare. Faţă de acelaşi text de lege, răspunsul de la lit. b) este corect. Răspunsul de la lit. c)
este incorect, întrucât martorul nu mai poate fi privat de libertate după expirarea celor 8 ore,
chiar dacă faţă de inculpat s-a luat măsura preventivă a reţinerii.
366. a, b
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât termenele substanţiale constituie o clasificare
distinctă de termenele procedurale, primele fiind stabilite pentru a asigura un drept sau un interes
procesual, preexistent şi independent de procesul penal.
367. a
Faţă de dispoziţiile art. 268 alin. (1) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. a) este corect.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât nerespectarea termenelor procedurale poate, în
anumite condiţii, să atragă răspunderea disciplinară, însă aceasta nu intervine în mod obligatoriu.
822 Răspunsuri şi explicaţii

368. b
Termenul de apel este prevăzut pentru exercitarea căii de atac a apelului, nerespectarea
acestuia atrăgând decăderea, în principiu, din dreptul de a formula apel şi nulitatea cererii de apel
formulate peste termen. Prin urmare, numai răspunsul de la lit. b) este corect, conform art. 268
alin. (1) C.proc.pen.
369. a, b
Termenul de 24 de ore este prevăzut pentru protejarea libertăţii fizice a persoanei şi limitarea
timpului în care aceasta poate fi privată de libertate prin dispoziţia organelor de urmărire penală,
fiind astfel un termen substanţial. Termenul se calculează conform art. 271 C.proc.pen. Prin
urmare, răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte. Legea nu prevede un termen de suspendare
sau de întrerupere, răspunsul de la lit. c) fiind astfel eronat.
370. a
Termenul se socoteşte în sens invers faţă de curgerea timpului, de la termenul de judecată
înspre data realizării procedurii de citare. Termenul este prevăzut de art. 259 alin. (li)
C.proc.pen., fiind astfel un termen legal. Prin urmare, răspunsul de la lit. a) este corect. Răspunsul
de la lit. c) nu este corect, întrucât termenul de 30 de zile este un termen prohibitiv, judecarea
cauzei neputând fi efectuată înainte de împlinirea termenului.
371. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 235 alin. (1) C.proc.pen.,
astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2015.
372. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 207 alin. (6) C.proc.pen. raportat la
dispoziţiile art. 348 alin. (2) C.proc.pen. Varianta de la lit. b) nu este corectă, întrucât, pe de o
parte, încheierea de începere a judecăţii nu este definitivă, iar, pe de altă parte, chiar dacă ar avea
caracter definitiv, efectele menţinerii sunt reglementate de faza procesuală în care a avut loc
pronunţarea soluţiei de menţinere.
373. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 204 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. a) este incorect, întrucât termenul este de 48 de ore, conform art. 204 alin. (1)
Cproc.pen.
374. b
Faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (3) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. b) este corect.
375. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât prima zi a termenului nu se ia în considerare,
indiferent dacă aceasta este zi de lucru sau sărbătoare legală, astfel cum prevede art. 269 alin. (2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 269
alin. (2) C.proc.pen. De asemenea, răspunsul de la lit. c) este corect - art. 268 alin. (1) Cproc.pen.
376. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 271 C.proc.pen. Având în vedere că legea nu prevede
posibilitatea întreruperii sau suspendării termenelor privind arestarea preventivă, răspunsul de la
lit. c) este, de asemenea, corect. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât art. 269 alin. (2)
Cproc.pen. este aplicabil numai termenelor procedurale, măsurile preventive încetând de drept la
momentul expirării duratei pentru care au fost dispuse.
377. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât parchetul reprezintă un organ judiciar, astfel cum
noţiunea este definită de art. 30 C.proc.pen., şi, prin urmare, dacă actul a fost depus în ultima zi a
termenului la acel organ judiciar, din cauză că petentul nu cunoştea organul competent, este
considerat ca fiind făcut în termen chiar dacă ajunge la instanţa competentă după expirarea
Procedură penală 823

termenului, conform art. 270 alin. (2) C.proc.pen. Având în vedere că primăria nu este organ
judiciar, plângerea va fi considerată tardivă, întrucât a ajuns la instanţa competentă după
momentul expirării termenului, răspunsul de la lit. b) fiind greşit. Totodată, faţă de dispoziţiile
art. 270 alin. (1) C.proc.pen., plângerea depusă înăuntrul termenului la oficiu poştal, prin scrisoare
recomandată, este considerată ca fiind făcută în termen, chiar dacă a ajuns la organul judiciar
după expirarea termenului; răspunsul de la lit. c) este astfel corect.
378. a, b
Costurile generale privind administrarea sistemului de justiţie nu pot fi incluse în cadrul
cheltuielilor judiciare efectuate în cadrul procesului penal. Astfel, faţă de formularea art. 272
alin. (1) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte.
379. a, c
Faţă de dispoziţiile art. 273 C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte.
380. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, conform art. 273 alin. (2) C.proc.pen., martorul are
dreptul la venitul de la locul de muncă, adică acela care este plătit de către angajatorul său, nu de
către organul judiciar.
381. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, conform art. 274 alin. (1) C.proc.pen., inculpatul nu
va fi obligat la plata cheltuielilor privind avocaţii din oficiu, chiar şi în situaţia în care instanţa
pronunţă soluţia de condamnare. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât cheltuielile judiciare
avansate de stat nu sunt influenţate de reţinerea circumstanţelor atenuante. Răspunsul de la lit. c)
este corect - art. 276 alin. (1) C.proc.pen.
382. a, b
Potrivit art. 276 alin. (1) C.proc.pen., răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, deoarece, în cazul împăcării, cheltuielile judiciare sunt suportate atât de către
inculpat, cât şi de către persoana vătămată, conform art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C.proc.pen.
383. c
Conform art. 274 alin. (2) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. c) este corect.
384. b
Inculpatul care a fost achitat poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare dacă a fost obligat la
plata prejudiciului (spre ex., este pronunţată soluţia de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza a
doua Cproc.pen., însă fapta prejudiciabilă este săvârşită cu vinovăţia cerută de legea penală,
inculpatul fiind obligat să repare prejudiciul cauzat părţii civile). în această situaţie, atât inculpatul X,
cât şi inculpatul Y vor fi obligaţi să achite cheltuielile judiciare avansate de stat, conform regulii
stabilite de art. 274 alin. (2) C.proc.pen. Astfel, numai răspunsul de la lit. b) este corect.
385. a
Răspunsul corect este cel de la lit. a), conform art. 275 pct. 2 lit. a) C.proc.pen.
386. b
Singurul răspuns corect este cel de la lit. b) - art. 275 pct. 3 lit. b) C.proc.pen.
387. b
Singurul răspuns corect este cel de la lit. b) - art. 275 alin. (2) C.proc.pen.
388. b, c
Conform art. 341 alin. (71) C.proc.pen., în cazul în care, ulterior sesizării judecătorului de
cameră preliminară, procurorul ierarhic superior admite plângerea şi dispune infirmarea soluţiei
atacate, plângerea va fi respinsă ca rămasă fără obiect. Cheltuielile judiciare avansate de stat
rămân în sarcina acestuia. Prin urmare, varianta de la lit. a) este incorectă, iar cea de la lit. c) este
corectă. Totodată, conform art. 276 alin. (6) C.proc.pen., este corect răspunsul de la lit. b).
824 Răspunsuri şi explicaţii

389. c
Singurul răspuns corect este cel de la lit. c) - art. 274 alin. (3) C.proc.pen.
390. a
Răspunsul de la lit. b) este incorect, întrucât părţii civile îi pot fi acordate în integralitate
cheltuielile judiciare avansate, chiar dacă acţiunea civilă a fost admisă numai în parte, atunci când
instanţa apreciază că acestea au fost necesare pentru susţinerea acţiunii civile, astfel cum rezultă
din art. 276 alin. (2) C.proc.pen. Numai răspunsul de la lit. a) este corect - art. 276 alin. (ţ)
C.proc.pen.
391. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 280 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
incorect, întrucât chiar şi nulitatea relativă nu este lăsată la opţiunea organului judiciar, existând
obligativitatea aplicării acesteia dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege. Răspunsul de la
lit. c) este incorect, deoarece sancţiunea pentru încălcarea termenului substanţial este încetarea
de drept a măsurii dispuse, conform art. 268 alin. (2) C.proc.pen.
392. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât anularea actelor subsecvente actului declarat nul
nu este condiţionată de tipul nulităţii, aceasta putând interveni chiar dacă cu privire la actul iniţial
a fost constatată o cauză de nulitate relativă. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece artele
subsecvente pot fi anulate în condiţiile art. 280 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
corect, faţă de formularea art. 280 alin. (2) C.proc.pen.
393. b
Numai răspunsul de la lit. b) este corect - art. 280 alin. (3) C.proc.pen.
394. b, c
Vătămarea procesuală în cazul nulităţii absolute este prezumată de către legiuitor prin crearea
cazului de nulitate şi includerea acestuia în cadrul nulităţilor absolute. Prezumţia este absolută,
faţă de prevederile art. 281 alin. (1) C.proc.pen., care arată că va determina întotdeauna aplicarea
nulităţii încălcarea dispoziţiilor enumerate. Prin urmare, numai răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt
corecte.
395. a
Conform art. 281 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., situaţia expusă la răspunsul de la lit. a) se
încadrează în cazul de nulitate absolută. Compunerea completului de judecată vizează numărul
judecătorilor care alcătuiesc completul, regulile privind continuitatea completului în dezbateri şi
cele privind compatibilitatea judecătorilor, schimbarea grefierului neîncadrându-se în cazurile de
nulitate absolută prevăzute de art. 281 C.proc.pen.
396. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât, în situaţiile expuse, judecătorii respectivi
sunt incompatibili să participe la judecarea cauzei conform art. 64 alin. (3) şi (4) C.proc.pen., fiind
astfel incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.
397. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât încălcarea competenţei personale sau materiale
de către organele de urmărire penală nu este sancţionată de către legiuitor cu sancţiunea nulităţii
absolute. Răspunsul de la lit. b) este, de asemenea, greşit, deoarece nulitatea absolută intervine,
conform art. 281 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., numai atunci când judecata a fost efectuată de o
instanţă inferioară celei legal competente. Prin urmare, pentru aceleaşi motive, numai răspunsul
de la lit. c) este corect.
398. c
Desfăşurarea şedinţei de judecată în condiţiile descrise constituie o încălcare a dispoziţiilor
art. 507 alin. (3) C.proc.pen., întrucât inculpatul era minor la data sesizării instanţei şi, prin
Procedură penală 825

urmare, trebuia judecat In şedinţă nepublică, conform art. 509 alin. (2) C.proc.pen. Astfel
răspunsul de la lit. b) este incorect. Cu toate acestea, art. 281 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. nu este
incident, deoarece acesta se referă la acele situaţii în care şedinţa de judecată trebuie să fie
publică, iar aceasta se desfăşoară în mod nepublic. în situaţia inversă, cum este cazul în speţă,
sancţiunea incidenţă este nulitatea relativă, numai răspunsul de la lit. c) fiind corect.
399. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 281 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. Totodată, având în
vedere că, potrivit art. 533 alin. (1) C.proc.pen., cererea de reabilitare se desfăşoară în şedinţă
nepublică, răspunsul de la lit. c) este corect.
400. a
Conform art. 510 alin. (1) C.proc.pen., când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre
care unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, judecata are loc potrivit dispoziţiilor
art. 507 alin. (1) şi după procedura obişnuită. Prin urmare, dacă judecata are loc în şedinţă
nepublică, este incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.,
răspunsul de la lit. a) fiind singurul corect.
401. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât participarea procurorului la efectuarea perche­
ziţiei domiciliare nu este obligatorie - art. 159 alin. (2) C.proc.pen. Participarea procurorului la
soluţionarea cauzei în primă instanţă este obligatorie - art. 363 alin. (1) C.proc.pen., răspunsul de
la lit. b) fiind corect. De asemenea, la soluţionarea cererii de încuviinţare a efectuării percheziţiei
domiciliare este obligatorie participarea procurorului, conform art. 157 alin. (5) C.proc.pen,
răspunsul de la lit. c) fiind astfel corect.
402. a
Numai răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât numai acesta se încadrează într-unul dintre
cazurile de nulitate absolută limitativ prevăzute în art. 281 alin. (1) lit. e) C.proc.pen.
403. a, b
Conform art. 364 alin. (1) C.proc.pen., aducerea inculpatului aflat în stare de deţinere la
judecată este obligatorie. Prin urmare, încălcarea obligaţiei de către instanţa de judecată este
sancţionată cu nulitatea absolută, în condiţiile art. 281 alin. (1) lit. e) C.proc.pen., răspunsul de la
lit. a) fiind astfel corect. Potrivit art. 597 alin. (2) C.proc.pen., condamnatul internat într-un centru
educativ este adus la judecată. Faţă de acestea, răspunsul de la lit. b) este corect. Răspunsul de la
lit. c) este incorect, întrucât inculpatul, chiar dacă se află în stare de deţinere, poate solicita
judecarea cauzei în lipsă, conform art. 364 alin. (4) C.proc.pen., acesta urmând să fie judecat
numai în prezenţa avocatului ales sau din oficiu.
404. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de formularea art. 281 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, în cauza descrisă, asistenţa juridică nu este obli­
gatorie, iar încălcarea dreptului la apărare de către instanţa de judecată va putea să fie invocată
numai în condiţiile nulităţii relative. Conform art. 93 alin. (4) C.proc.pen., asistenţa juridică este
obligatorie pentru partea civilă lipsită de capacitate de exerciţiu. Prin urmare, varianta descrisă la
lit. c) se încadrează în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.
405. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 281 alin. (2) C.proc.pen. încălcarea art. 281
alin. (1) lit. c) C.proc.pen. poate fi invocată în orice stare a procesului, conform art. 281 alin. (3)
C.proc.pen.
406. a, c
Variantele de la lit. a) şi c) sunt corecte, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 281 alin. (4) lit. a) şi
c) C.proc.pen.
826 Răspunsuri şi explicaţii

407. a
încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. care a intervenit în
cursul urmăririi penale poate fi invocată numai până la încheierea procedurii de cameră preli­
minară, conform art. 281 alin. (4) lit. a) C.proc.pen. Astfel, numai răspunsul de la lit. a) este corect.
408. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât nulitatea absolută poate fi acoperită în anumite
situaţii de excepţie, cum este cazul menţinerii actelor procesuale efectuate de către instanţa
ierarhic inferioară, conform art. 50 alin. (2) C.proc.pen., şi menţinerea actelor efectuate de către
judecătorul cu privire la care s-a admis cererea de recuzare sau de abţinere, conform art. 68
alin. (6) C.proc.pen. Astfel, răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte.
409. a, b
Conform art. 282 alin. (1) C.proc.pen., este necesară existenţa unei vătămări procesuale,
răspunsul de la lit. a) fiind astfel corect. Răspunsul de la lit. b) este corect, având în vedere art. 282
alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât, în cazul nulităţii relative, nu este
necesar un text de lege special care să menţioneze că o anumită nerespectare a dispoziţiilor legale
este sancţionată cu nulitatea, întrucât textul general de la art. 282 alin. (1) C.proc.pen. prevede
această sancţiune cu titlu de principiu.
410. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, deoarece art. 282 alin. (2) C.proc.pen. conferă
calitate în mod expres procurorului şi persoanei vătămate de a invoca nulitatea relativă.
Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, în principiu, instanţa nu poate invoca din oficiu
nulităţile relative, astfel cum rezultă din enumerarea prevăzută de art. 282 alin. (2) C.proc.pen. Cu
titlu de excepţie, instanţa poate invoca nulitatea relativă atunci când legea îi permite expres, cum
este situaţia prevăzută de art. 262 alin. (2) C.proc.pen., care permite instanţei să invoce
neregularitatea procedurii de citare la termenul la care aceasta s-a produs.
411. a, c
Din moment ce cauza nulităţii relative este situată în timpul urmăririi penale, sunt aplicabile
dispoziţiile art. 282 alin. (4) lit. a) şi b) C.proc.pen. Aşadar, numai răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt
corecte.
412. a, b
Nulitatea relativă se acoperă prin trecerea termenului în care poate fi invocată sau prin mani­
festarea de voinţă a părţii de renunţare la protecţia conferită de lege. Prin urmare, răspunsurile de
la lit. a) şi b) sunt corecte. Atunci când instanţa respinge cererea de anulare a actului procesual, nu
ne aflăm într-un caz de acoperire a nulităţii, ci nulitatea în sine nu există. Răspunsul de la lit. c)
este astfel incorect.
413. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 283 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b)
este corect - art. 283 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, deoarece art. 283
alin. (3) C.proc.pen. permite sancţionarea numai a avocatului ales care lipseşte de la termenul de
judecată şi nu îşi asigură substituirea, întrucât numai în această situaţie legiuitorul prezumă
existenţa unei încercări de tergiversare a cauzei.
414. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 283 alin. (4) lit. i) C.proc.pen. Totodată, răspunsul de la
lit. c) este corect-art. 283 alin. (4) lit. n) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât
situaţia expusă reprezintă o imposibilitate obiectivă de prezentare care nu întruneşte condiţiile
abaterii judiciare prevăzute de art. 283 alin. (2) C.proc.pen.
Procedură penală 827

415. b
Conform art. 283 alin. (6) C.proc.pen., aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea
penală, în cazul în care fapta constituie infracţiune, astfel răspunsul de la lit. a) este incorect, iar
răspunsul de la lit. b) este corect. Redactarea minutei pentru aplicarea amenzii judiciare nu este
prevăzută expres de lege şi, prin urmare, răspunsul de la lit. c) este incorect.
416. a, c
Conform art. 286 alin. (1) C.proc.pen., organele de urmărire penală se pronunţă prin ordonanţă,
nemaiexistând posibilitatea dispunerii măsurilor procesuale prin rezoluţie, conform C.proc.pen. din
1969. Prin urmare, răspunsul de la lit. b) este greşit, iar cel de la lit. a) corect. în cursul judecăţii
instanţa aplică amenda judiciară prin încheiere, astfel că răspunsul de lit. c) este corect.
417. a, c
Conform art. 284 alin. (2) C.proc.pen., persoana amendată poate cere anularea ori reducerea
amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea
ordonanţei. Prin urmare, răspunsul de la lit. a) este corect, iar cel de la lit. b) este eronat. De
asemenea, răspunsul de la lit. c) este corect-art. 284 alin. (4) C.proc.pen.
418. b
Conform art. 284 alin. (5) C.proc.pen., cererea de anulare sau de reducere a amenzii va fi
soluţionată de către un alt judecător de cameră preliminară; răspunsurile de la lit. a) şi de la lit. c)
sunt eronate. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece termenul pentru formularea cererii este
de 10 zile şi curge de la comunicarea încheierii, conform art. 284 alin. (2) C.proc.pen.
419. a, b
Faţă de dispoziţiile art. 285 alin. (1) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt
corecte.
420. c
Conform art. 285 alin. (2) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. c) este corect.
421. a
Conform art. 286 alin. (1) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. a) este corect. Răspunsul de la
lit. b) este incorect, deoarece noua lege procesual penală nu mai permite procurorului să dispună
asupra cauzei prin rezoluţie, indiferent de stadiul la care se află urmărirea penală. Totodată,
răspunsul de la lit. c) este incorect, întrucât încheierea este un act procesual care poate fi dispus de
către judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată.
422. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, conform art. 286 alin. (4) C.proc.pen., organul de
cercetare penală dispune prin ordonanţă actele procesuale cu privire la care se bucură de compe­
tenţă funcţională. Totodată, răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de aceleaşi dispoziţii, având în
vedere că organul de cercetare penală propune procurorului luarea anumitor măsuri care sunt în
competenţa funcţională exclusivă a acestuia din urmă. De asemenea, răspunsul de la lit. c) este
incorect, deoarece noua lege procesual penală nu mai permite organului de cercetare penală să
dispună asupra cauzei prin rezoluţie, indiferent de stadiul la care se află urmărirea penală.
423. a, b
Conform art. 288 alin. (1) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte.
Răspunsul de la lit. c) este incorect, întrucât organele de urmărire penală se pot sesiza din oficiu
chiar în cazul infracţiunilor care nu au fost constatate în flagrant.
424. a, b
Având în vedere dispoziţiile art. 288 alin. (2) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b)
sunt corecte. în ceea ce priveşte răspunsul de la lit. c), acesta este greşit, întrucât sesizarea
comandantului este necesară numai în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 413-417 C.pen.
828 Răspunsuri şi explicaţii

425. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 289 alin. (3) C.proc.pen. Totodată, răspunsul de la lit. c)
este corect, întrucât această posibilitate este prevăzută expres de dispoziţiile art. 289 alin. (7)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. a) este incorect, deoarece o persoană care a luat la cunoştinţă de
săvârşirea unei infracţiuni, însă care nu a suferit o vătămare cauzată prin respectiva infracţiune
nu poate depune o plângere penală, ci poate formula numai un denunţ, conform art. 290 alin. (i)
C.proc.pen.
426. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât plângerea prealabilă poate fi formulată în cadrul
termenului de 3 luni prevăzut de art. 296 alin. (1) sau (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
incorect, întrucât plângerea prealabilă nu poate fi formulată de către copilul major pentru părinţi
conform art. 295 alin. (3) C.proc.pen., care nu face trimitere la dispoziţiile art. 289 alin. (7)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 295 alin. (3) prin raportare la
art. 289 alin. (6) C.proc.pen.
427. c
Conform art. 289 alin. (9) C.proc.pen., plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire
penală sau la instanţa de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.
Prin urmare, numai răspunsul de la lit. c) este corect.
428. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 290 alin. (1) C.proc.pen. De asemenea, faţă de preve­
derile art. 290 alin. (2) C.proc.pen., care fac trimitere la dispoziţiile art. 289 alin. (8) C.proc.pen,
răspunsul de la lit. b) este corect. Având în vedere că art. 290 alin. (2) C.proc.pen. nu conţine o
trimitere la art. 289 alin. (7) C.proc.pen., răspunsul de la lit. c) este greşit.
429. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 292 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit,
deoarece procesul-verbal de sesizare din oficiu constituie numai actul de sesizare al organelor de
urmărire penală, începerea urmăririi penale urmând să fie dispusă printr-o ordonanţă, dacă sunt
întrunite condiţiile prevăzute de art. 305 C.proc.pen. Soluţia de la lit. c) este incorectă, întrucât legea
nu prevede obligativitatea reţinerii în cazul sesizării din oficiu a organului de urmărire penală.
430. a, c
Faţă de dispoziţiile art. 293 C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte.
431. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 298 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 293 alin. (3) C.proc.pen. Nu este corect răspunsul de la lit. c), deoarece legea nu
prevede ca fiind obligatorie reţinerea suspectului la momentul constatării infracţiunii flagrante.
432. b, c
Faţă de dispoziţiile art. 294 alin. (l)-(3) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt
corecte.
433. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, atunci când plângerea nu îndeplineşte condiţiile
de formă neesenţiale, care pot fi astfel complinite, plângerea va fi restituită petentului. Totodată,
răspunsul de la lit. c) este corect pentru aceleaşi considerente.
434. b
Verificările prealabile sunt efectuate după începerea urmăririi penale in rem şi înainte de
dispunerea continuării efectuării urmăririi penale faţă de suspect, obţinerea unor autorizaţii
prealabile sau îndeplinirea unei alte condiţii prealabile vizând exclusiv situaţiile în care urmărirea
penală urmează să vizeze o anumită persoană pentru care legea impune o astfel de cerinţă. Prin
urmare, numai răspunsul de la lit. b) este corect.
Procedură penală 829

435. b
Conform art. 295 C.proc.pen. numai răspunsul de la lit. b) este corect. Răspunsul de la lit. a)
este incorect, deoarece, atunci când legea prevede expres, punerea în mişcare a acţiunii penale
este condiţionată de formularea plângerii prealabile şi, prin urmare, acesta nu poate fi calificat ca
un act procesual facultativ. De asemenea, având în vedere că art. 296 C.proc.pen. prevede un
termen pentru formularea plângerii prealabile, răspunsul de la lit. c) este greşit.
436. a, b
Numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 295 alin. (3) C.proc.pen. raportat la
prevederile art. 289 alin. (3) şi alin. (6) C.proc.pen.
437. c
Conform art. 157 alin. (3) C.pen., fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice
sau juridice care au participat la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut
numai cu privire la una dintre acestea. Prin urmare, numai răspunsul de la lit. c) este corect.
438. b, c
Numai răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 296 alin. (2) şi 3 C.proc.pen.
439. b
Termenul de 3 luni instituit prin art. 296 C.proc.pen. are rolul de a sistematiza acţiunea
represivă, fiind astfel un termen procedural. în cadrul acestui termen poate fi exercitat actul
procesual al plângerii prealabile, nerespectarea sa atrăgând decăderea din formularea plângerii şi
nulitatea actului făcut peste termen. Prin urmare, termenul este unul procedural imperativ. Astfel,
numai răspunsul de la lit. b) este corect.
440. a, c
Conform art. 270 alin. (1) C.proc.pen., actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la
administraţia locului de deţinere ori la unitatea militară sau la oficiul poştal prin scrisoare
recomandată este considerat ca făcut în termen. înregistrarea sau atestarea făcută de către
administraţia locului de deţinere pe actul depus, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea
ori atestarea făcută de unitatea militară pe actul depus servesc ca dată a depunerii actului. Prin
urmare, răspunsul de la lit. a) este corect. Conform art. 270 alin. (2) C.proc.pen., dacă un act care
trebuia făcut într-un anumit termen a fost comunicat sau transmis, din necunoaştere ori dintr-o
greşeală vădită a expeditorului, înainte de expirarea termenului, unui organ judiciar care nu are
competenţă, se consideră că a fost depus în termen, chiar dacă actul ajunge la organul judiciar
competent după expirarea termenului fixat. Răspunsul de la lit. b) este incorect, întrucât consiliul
local nu este un organ judiciar, astfel cum această noţiune este definită de art. 30 C.proc.pen., şi, prin
urmare, actul va fi considerat depus la momentul înregistrării la organul judiciar competent. Pentru
aceleaşi considerente, răspunsul de la lit. c) este corect, instanţa de judecată fiind un organ judiciar.
441. a, b
Conform dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C.proc.pen., răspunsul de la lit. a) este corect. Având în
vedere art. 157 alin. (4) C.pen., în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de
exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de
făptuitor, acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu. Astfel, răspunsul de la lit. b) este
corect. Răspunsul de la lit. c) este incorect, deoarece este lipsită de utilitate restituirea plângerii
către persoana vătămată, din moment ce termenul pentru formularea plângerii prealabile a fost
deja depăşit.
442. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât procurorul ierarhic superior nu exercită suprave­
gherea activităţii procurorului ierarhic inferior, dreptul procurorului ierarhic superior de a infirma
actele nelegale sau netemeinice ale procurorului ierarhic inferior fiind expresia principiului
830 Răspunsuri şi explicaţii

subordonării ierarhice. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, variantele de răspuns


reprezentând modalităţi de exercitare a supravegherii activităţii organului de cercetare penală
443. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, dispoziţiile relative la competenţa organului de urmărire
penală fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii relative. Răspunsul de la lit. b) este eronat, relaţia
procuror care efectuează sau supraveghează urmărirea penală - procuror ierarhic superior fiind
stabilită de principiul subordonării şi controlului ierarhic. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de
dispoziţiile art. 3 alin. (2) C.proc.pen.
444. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (2) C.proc.pen. procurorul
având posibilitatea să preia orice cauză în care exercită supravegherea urmăririi penale. Răspunsul
de la lit. b) este eronat, în cazurile prevăzute de lege urmărirea penală efectuându-se în mod
obligatoriu de către procuror, posibilitatea trecerii unei cauze în care procurorul efectuează în
mod obligatoriu urmărirea penală în supravegherea acestuia nefiind prevăzută de legea procesual
penală. Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, eronat, faţă de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b)
C.proc.pen.
445. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt eronate, faţă de
dispoziţiile art. 300 alin. (4) C.proc.pen.
446. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, organelor ierarhic superioare ale poliţiei judiciare sau ale
organelor de cercetare penală speciale fiindu-le interzis să dea îndrumări sau dispoziţii privind
cercetarea penală, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, iar răspunsul de la lit. c) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 300 alin. (3) C.proc.pen.
447. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, potrivit dispoziţiilor
art. 58 alin. (3) C.proc.pen. procurorul având competenţa să dispună declinarea sau trimiterea
cauzei organului de cercetare penală competent. Răspunsul de la lit. c) este eronat, actele care nu
suferă amânare fiind efectuate în toate cazurile, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este
de competenţa organului de cercetare penală.
448. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, iar răspunsul de la lit. b) este corect, dispoziţiile
relative la competenţa organului de urmărire penală fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii relative,
astfel că, în lipsa dovedirii unei vătămări a drepturilor subiecţilor procesuali principali şi ale părţilor
care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actelor, acestea vor rămâne valabile.
449. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt eronate, conflictul
pozitiv sau negativ de competenţă neputându-se ivi între organele de cercetare penală [contrar
dispoziţiilor art. 63 alin. (4) C.proc.pen.], în cazul sesizărilor multiple procurorul reunind cauzele
potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (4) C.proc.pen.
450. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, iar răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt eronate, stabilirea
organului de cercetare penală care va efectua urmărirea penală fiind apanajul procurorului care
supraveghează urmărirea penală în cauză.
451. c
Unicul răspuns corect este cel de la lit. c), faţă de dispoziţiile art. 59 C.proc.pen.
452. b, c
Răspunsurile corecte sunt variantele b) şi c), faţă de dispoziţiile art. 302 C.proc.pen.
Procedură penală 831

453. b, c
Răspunsurile corecte sunt variantele b) şi c), faţă de dispoziţiile art. 302 C.proc.pen.
454. b,c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, preluarea
cauzei de către organul de cercetare penală superior celui care efectuează cercetarea penală
nefiind echivalentă cu preluarea cauzei de către parchetul ierarhic superior celui competent.
455. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, potrivit dispoziţiilor art. 302 alin. (2) C.proc.pen. numai
organul de cercetare penală superior celui care efectuează cercetarea penală In cauză având
posibilitatea de a propune procurorului preluarea cauzei. Răspunsul de la lit. b) este corect,
organul de cercetare penală având dreptul să aprecieze asupra oportunităţii efectuării actelor de
urmărire penală în afara razei sale teritoriale, sub rezerva ca actele să nu fie efectuate în cuprinsul
aceleiaşi localităţi, caz în care organul de cercetare penală va efectua actele de urmărire penală.
Răspunsul de la lit. c) este corect, dispoziţiile art. 313 alin. (4) C.proc.pen. stabilind numai o
perioadă maximală.
456. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. a) este eronat, faţă de
dispoziţiile art. 303 alin. (3) C.proc.pen.
457. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (3) C.proc.pen., în cazul
îndeplinirii în mod defectuos de către organul de cercetare penală a dispoziţiilor procurorului,
acestuia (i.e. organul de cercetare penală) putându-i-se aplica amenda judiciară, şi nu conducă­
torului său. Răspunsul de la lit. b) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este eronat, cele două
variante exemplificând metode de exercitare a supravegherii urmăririi penale de către procuror.
458. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este eronat, faţă de dispoziţiile art.
303 alin. (2) şi 304 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, orice persoană ale cărei
interese legitime au fost vătămate având dreptul să formuleze plângere împotriva actelor şi
măsurilor organelor de urmărire penală.
459. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, prim-procurorul
parchetului de pe lângă tribunal fiind procuror ierarhic superior prim-procurorului parchetului de
pe lângă judecătorie şi procurorului din cadrul parchetului de pe lângă tribunal, nu şi al procu­
rorului din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Răspunsul de la lit. c) este corect, în ipoteza
în care prim-procurorul supraveghează urmărirea penală fiind incidente dispoziţiile art. 304
alin. (1) C.proc.pen.
460. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, potrivit dispoziţiilor art. 360 alin. (2) C.proc.pen., procurorul, în
cazul constatării infracţiunii de audienţă, putând declara că începe urmărirea penală. Răspunsul de la
lit. b) este, de asemenea, corect, întrucât dispoziţia de începere a urmăririi penale in rem nu necesită
confirmarea de către procuror, potrivit dispoziţiilor art. 305 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
este eronat, potrivit dispoziţiilor art. 294 alin. (3) C.proc.pen., dacă din cuprinsul sesizării rezultă unul
dintre cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1), organele de
cercetare penală înaintează procurorul actele, împreună cu propunerea de clasare.
461. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, atât procurorul, cât şi prim-procurorul, care
supraveghează/efectuează urmărirea penală având competenţa de a dispune începerea urmăririi
832 Răspunsuri şi explicaţii

penale. Răspunsul de la lit. c) este eronat, instanţa neavând competenţa funcţională să dispună
începerea urmăririi penale.
462. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) C.proc.pen
procurorul care efectuează urmărirea penală poate dispune delegarea organelor de cercetare
penală în vederea efectuării unor acte de urmărire penală, afară de actele procesuale care nu pot
face obiectul delegării, continuarea urmăririi penale faţă de suspect intrând în această categorie
Răspunsul de la lit. b) este eronat, iar răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 305
alin. (3) C.proc.pen.
463. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, continuarea urmăririi penale faţă de suspect neputând fi
dispusă numai în baza actului de sesizare, chiar şi atunci când autorul faptei este indicat sau
cunoscut [art. 305 alin. (1) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) este corect, potrivit dispoziţiilor
art. 294 alin. (3) C.proc.pen., dacă din cuprinsul sesizării rezultă unul dintre cazurile de împiedicare
a exercitării acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1), organele de cercetare penală înaintează
procurorul actele, împreună cu propunerea de clasare. Răspunsul de la lit. c) este eronat, calitatea
de suspect fiind acordată prin dispoziţia de continuare a urmăririi penale, şi nu prin simpla
începere a urmăririi penale cu privire la faptă.
464. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile
art. 2941 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (2)
C.proc.pen., suspendarea urmăririi penale fiind dispusă şi în situaţia în care există un impediment
legal temporar pentru punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană.
465. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, în cazul în care procurorul efectuează urmărirea penală
actele procesuale fiind dispuse numai de către acesta, pe cale de consecinţă, dispoziţia de
continuare a urmăririi penale faţă de suspect nu va fi dată de către organul de cercetare penală şi
confirmată de către procuror. Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 287
alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, corect, faţă de dispoziţiile art. 305
alin. (3) C.proc.pen.
466. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. b) este eronat, termenul de 3
zile prevăzut de dispoziţiile art. 305 alin. (3) C.proc.pen. se referă la tempestivitatea procedurii
confirmării măsurii organului de cercetare penală, fiind, aşadar, un termen procedural care se
calculează pe unităţi libere de timp, iar nerespectarea lui poate atrage sancţiunea nulităţii relative
[art. 268 alin. (3), art. 282 C.proc.pen.]
467. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, iar răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, împrejurarea
că procurorul care supraveghează urmărirea penală dispune continuarea efectuării urmăririi
penale faţă de suspect nefiind echivalentă cu preluarea cauzei în vederea efectuării urmăririi
penale de către procuror. Aşadar, în această ipoteză, organul de cercetare penală are în conti­
nuare competenţa să efectueze cercetarea penală.
468. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, organul de urmărire penală fiind obligat să strângă
probele necesare pentru identificarea bunurilor şi valorilor supuse confiscării speciale şi confiscării
extinse, măsuri de siguranţă care pot fi dispuse şi asupra bunurilor terţilor. Răspunsul de la lit. b)
este eronat, faţă de dispoziţiile art. 306 alin. (6) C.proc.pen.
Procedură penală 833

469. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 90 lit. a) C.proc.pen.,
suspectul minor beneficiază de asistenţă juridică obligatorie, fiind lipsit de importanţă dacă
potrivit legii civile a dobândit cu anticipaţie capacitatea de exerciţiu deplină. Răspunsul de la lit. b)
este eronat, în cazul suspectului fiind posibilă restricţionarea nelimitată a accesului la dosarul
penal. Răspunsul de la lit. c) este corect, împotriva oricărei măsuri a organului de cercetare penală
fiind posibilă formularea unei plângeri, potrivit art. 336 alin. (1) şi art. 209 alin. (14) C.proc.pen.
470. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3), art. 83 lit. a1)
C.proc.pen. atât suspectul, cât şi inculpatul având dreptul să cunoască fapta şi încadrarea juridică
reţinută în sarcina lui. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt eronate, pe de-o parte, în cazul suspec­
tului fiind posibilă restricţionarea accesului la dosar fără limite temporale, iar, pe de altă parte,
împotriva suspectului nefiind posibilă luarea măsurii controlului judiciar.
471. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este eronat, dispoziţiile art. 308
C.proc.pen. neprevăzând competenţa teritorială a judecătorului de drepturi şi libertăţi, motiv
pentru care vor fi aplicabile dispoziţiile generale relative la competenţa organelor de jurisdicţie.
Răspunsul de la lit. c) este eronat, în cazul în care procurorii militari efectuează urmărirea penală
în cauză, competenţa instanţei va fi stabilită potrivit dispoziţiilor art. 44 C.proc.pen., în ipoteza
dată operând o prorogare de competenţă în favoarea instanţelor superioare în grad judecătoriilor.
472. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, iar răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, faţă de dispo­
ziţiile art. 308 C.proc.pen. Astfel, audierea anticipată nu este aplicabilă coinculpatului, ci numai
persoanei vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente şi martorului. De asemenea, în
cazul persoanei vătămate, se poate apela la procedura audierii anticipare nu numai când există
riscul ca persoana să nu mai poată fi audiată în cursul judecăţii, ci şi atunci când se apreciază că
evitarea audierii repetate pe parcursul procesului este în interesul persoanei vătămate.
473. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt eronate, nefiind posibilă punerea în mişcare a acţiunii
penale prin rechizitoriu, măsura putând fi dispusă fie prin ordonanţă (art. 309 C.proc.pen.), fie
verbal de către procurorul de şedinţă (art. 360 alin. (2) C. proc. pen). Răspunsul de la lit. c) este
corect, măsurile preventive restrictive de drepturi putând fi luate numai faţă de inculpat.
474. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 309 alin. (3) şi (4)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, accesul la dosar putând fi restricţionat şi după
punerea în mişcare a acţiunii penale pentru cel mult 10 zile.
475. a, c
Variantele de răspuns lit. a) şi c) sunt corecte, potrivit art. 311 C.proc.pen., atât procurorul, cât
şi organul de cercetare penală având competenţa de a dispune extinderea urmăririi penale,
inclusiv în ipoteza în care urmărirea penală se efectuează faţă de o persoană. Răspunsul de la
lit. b) este eronat, întrucât nu în toate cazurile în care se dispune de către organul de cercetare
penală extinderea urmăririi penale este obligatorie confirmarea, ci numai în cazul în care urmă­
rirea penală se efectuează faţă de o persoană, potrivit dispoziţiilor art. 311 alin. (2) C.proc.pen.
476. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, cele două variante reprezentând deosebiri între
cele două faze procesuale când poate fi dispusă suspendarea. Răspunsul de la lit. b) este eronat,
întrucât suspendarea pe perioada desfăşurării procedurii de mediere poate fi dispusă atât în faza
834 Răspunsuri şi explicaţii

urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii, fiind identificată astfel o asemănare, şi nu o deosebire
între cele două măsuri.
477. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 315 alin. (4), art. 241 alin. (1) |it. b)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este, de asemenea, corect, în caz de clasare fiind posibilă menţi­
nerea măsurilor asigurătorii, potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. a) C.proc.pen. Răspunsul de
la lit. c) este eronat, cheltuielile judiciare fiind stabilite în sarcina persoanei căreia i s-a reţinut o
culpă procesuală.
478. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) Cproc.pen.
clasarea fiind dispusă şi atunci când sesizarea nu întruneşte condiţiile legale de fond şi formă
Răspunsul de la lit. b) este, de asemenea, eronat, clasarea cauzei nereprezentând o cauză de
ridicare automată a măsurilor asigurătorii, chiar mai mult, acestea putând fi chiar menţinute
Răspunsul de la lit. c) este corect, rezolvarea cauzelor fiind de competenţa exclusivă a procuro­
rului, organul de cercetare penală fiind competent numai să facă propuneri.
479. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, în cazul în care s-a dispus clasarea fiind obligatorie restituirea
integrală a cauţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 217 alin. (8) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este, de
asemenea, eronat, potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. c) C.proc.pen., procurorul putând solicita
judecătorului de cameră preliminară fie desfiinţarea unor înscrisuri, fie confiscarea specială, dar
niciodată confiscarea extinsă, care poate fi dispusă numai de către instanţa de judecată, în caz de
condamnare. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de considerentele ce preced.
480. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, atât numele, prenumele şi calitatea celui care întoc­
meşte ordonanţa, cât şi calea de atac disponibilă sunt menţiuni obligatorii [art. 286 alin. (2)
C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) este eronat, în faza urmăririi penale nefiind posibilă dispu­
nerea măsurii confiscării speciale.
481. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, clasarea în această ipoteză fiind incidenţă tocmai pentru că
începerea urmăririi penale nu poate fi dispusă din cauza neconformităţilor sesizării. Răspunsul de
la lit. b) este eronat, examinarea sesizării din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor de fond şi
de formă fiind realizată numai în cazul plângerilor şi denunţurilor. Răspunsul de la lit. c) este
eronat, rezolvarea cauzelor fiind de competenţa exclusivă a procurorului, organul de cercetare
penală fiind competent numai să facă propuneri.
482. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, verificarea ex officio sub aspectul legalităţii şi temeiniciei a
soluţiilor de netrimitere în judecată vizând exclusiv soluţia renunţării la urmărirea penală, soluţia
clasării urmând procedura comună. Răspunsul de la lit. b) este eronat, atât renunţarea la urmărirea
penală, cât şi soluţia clasării, putând fi dispusă şi faţă de autor necunoscut, caz în care devin incidente
dispoziţiile art. 315 alin. (5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, ordonanţa de clasare sau
de renunţare la urmărirea penală cuprinzând, atunci când este cazul, şi dispoziţii privind sesizarea
judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii internării medicale.
483. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, procurorul întocmind un singur rechizitoriu, chiar dacă
lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi suspecţi şi inculpaţi şi chiar dacă se
dau acestora rezolvări diferite. Răspunsul de la lit. b) este eronat, motivarea în drept şi în fapt a
ordonanţei de renunţare la urmărirea penală nu caracterizează, în toate cazurile, ordonanţa de
clasare. Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, eronat, renunţarea la urmărirea penală fiind
Procedură penală 835

posibilă numai în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa
închisorii de cel mult 7 ani şi numai dacă fapta nu a avut ca urmare moartea victimei.
484. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt eronate, faţă de dispoziţiile art. 318 alin. (1) şi (5)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, soluţia renunţării la urmărirea penală fiind posibilă
şi în cazurile în care autorul faptei nu este identificat.
485. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (3) C.proc.pen., în
cuprinsul ordonanţei de clasare fiind menţionate şi măsurile de siguranţă luate în faza urmăririi
penale, respectiv obligarea la tratament medical sau internarea medicală. Răspunsul de la lit. b)
este corect, iar răspunsul de la lit. c) este eronat, potrivit dispoziţiilor art. 241 alin. (1) lit. b)
C.proc.pen. măsurile preventive încetând de drept în cazul în care se dispune o soluţie de netri-
mitere în judecată, iar potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (4) C.proc.pen., despre această împreju­
rare va fi făcută menţiune în cuprinsul ordonanţei.
486. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, cunoaşterea autorului faptei fiind necesară numai atunci
când se dispune continuarea urmăririi penale faţă de persoană. Răspunsul de la lit. b) este corect,
faţă de dispoziţiile art. 318 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, numai suspectul
sau inculpatul având dreptul, în unele cazuri, să solicite continuarea procesului penal.
487. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. b) este eronat, procurorul
ierarhic superior al procurorului general al curţii de apel şi al procurorului-şef secţie din cadrul
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este procurorul general al Parchetului de
pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşadar, în această ipoteză, competent să se pronunţe
asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de renunţare la urmărirea penală este procurorul general al
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
488. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. a) este eronat, efectele
hotărârii prin care s-a dispus desemnarea altei instanţe care să fie sesizată în cazul în care se va
emite rechizitoriu se vor produce numai după emiterea rechizitoriului. Aşadar, nici competenţa
judecătorului de drepturi şi libertăţi, nici competenţa judecătorului de cameră preliminară nu
suferă modificări.
489. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, spre deosebire de soluţia clasării, soluţia renunţării la
urmărirea penală fiind supusă verificării sub aspectul legalităţii şi temeiniciei în mod automat.
Răspunsul de la lit. b) este eronat, întrucât atât prin soluţia clasării, cât şi prin soluţia renunţării la
urmărirea penală, acţiunea penală este stinsă, potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este corect, în cazul soluţiei de renunţare la urmărirea penală suspectul sau
inculpatul nefiind în drept să solicite continuarea procesului penal, potrivit dispoziţiilor art. 319
C.proc.pen. (contradicţia cu dispoziţiile art. 18 C.proc.pen. este rezultatul unei necorelări).
490. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, iar răspunsul de la lit. b) este corect, plângerea
împotriva soluţiei de clasare dispuse prin rechizitoriu fiind admisibilă şi urmând aceeaşi procedură
ca în cazul în care soluţia ar fi fost dispusă prin ordonanţă.
491. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 329 alin. (1), art. 330,
art. 331 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, procurorul ierarhic superior având dreptul
să infirme actele nelegale sau netemeinice ale procurorului.
836 Răspunsuri şi explicaţii

492. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, reluarea urmăririi penale având loc în toate c
în care procurorul ierarhic superior se pronunţă în sens negativ asupra soluţiei procurorul!/
indiferent dacă a fost dispusă trimiterea în judecată sau netrimiterea în judecată. Răspunsul de/'
lit. b) este eronat, reluarea în caz de redeschidere nefiind supusă confirmării judecătorul ■a *
cameră preliminară în toate cazurile [e.g. art. 335 alin. (6) C.proc.pen.j.
493. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 336 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit b) este
corect - art. 338 C.proc.pen. Soluţia de la lit. c) este eronată, întrucât art. 336 alin. (3) C.proc p e /
prevede în mod expres că introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii
sau a actului care formează obiectul plângerii.
494. a
Plângerea împotriva actelor efectuate de către procuror se rezolvă de prim-procurorul
parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de
procurorul-şef de secţie al parchetului. Prin urmare, răspunsul de la lit. a) este corect. Răspun
şurile de la lit. b) şi c) sunt incorecte, întrucât, conform art. 336 alin. (3) C.proc.pen., depunerea
plângerii nu suspendă executarea actului. Prin urmare, persoana împotriva căreia se desfăşoară
urmărirea penală va avea calitatea de inculpat până la o eventuală infirmare a ordonanţei ca
urmare a plângerii formulate.
495. b
Conform art. 340 alin. (1) raportat la art. 339 C.proc.pen., împotriva soluţiei de clasare per­
soana interesată poate formula plângere la procurorul ierarhic superior, iar dacă această plângere
a fost respinsă, aceeaşi persoană poate formula plângere la judecătorul de cameră preliminară de
la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Astfel,
răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt incorecte. Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile
art. 339 alin. (5) C.proc.pen.
496. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât, conform art. 284 alin. (4) C.proc.pen., cererea de
anulare ori reducere a amenzii aplicate prin ordonanţă va fi soluţionată de judecătorul de drepturi
şi libertăţi. De asemenea, varianta de lit. b) este eronată, deoarece, potrivit art. 340 alin. (1)
C.proc.pen., obiectul procedurii îl constituie ordonanţa de clasare, nu ordonanţa prin care
prlm-procurorul respinge plângerea împotriva respectivei ordonanţe. Varianta de la lit. c) este
singura corectă, întrucât judecătorul de cameră preliminară are competenţa de a soluţiona
plângerea numai după ce a fost epuizată procedura plângerii prevăzută de art. 339 C.proc.pen., în
caz contrar, plângerea urmează să fie trimisă pe cale administrativă organului judiciar competent,
conform art. 341 alin. (1) teza a ll-a C.proc.pen.
497. a, c
Conform art. 340 alin. (1) C.proc.pen., răspunsul de la lit. a) este corect. Potrivit art. 340
alin. (2) C.proc.pen., dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul
de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care
trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de
rezolvare. Din norma enunţată, rezultă că, în situaţia în care ordonanţa prim-procurorului privind
soluţionarea plângerii nu a fost comunicată persoanei interesate, termenul pentru formularea
plângerii în faţa judecătorului nu a început să curgă. Prin urmare, răspunsul de la lit. c) este corect,
iar cel de la lit. b) este greşit.
498. a, b
Rolul termenului de 20 de zile este acela de a disciplina persoanele care au interes să conteste
legalitatea sau temeinicia ordonanţei de clasare sau de renunţare la urmărire penală. Prin urmare.
Procedură penală 837

termenul se încadrează în categoria termenelor procedurale. Dreptul de a formula plângere


trebuie exercitat în interiorul termenului de 20 de zile, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a
formula plângere. Aşadar, răspunsul de la lit. a) este corect. Răspunsul de la lit. b) este corect -
art. 269 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât legea nu prevede cazuri de
întrerupere a termenului de 20 de zile.
499. c
în cazul rechizitoriului cu conţinut complex, dispoziţia de clasare îşi păstrează caracterul inde­
pendent faţă de dispoziţia de trimitere în judecată. Astfel, soluţia de clasare va putea fi atacată în
acelaşi mod ca atunci când a fost dispusă prin ordonanţă. Prin urmare, răspunsul de la lit. c) este
corect. Răspunsul de la lit. b) este incorect, deoarece competenţa judecătorului de cameră
preliminară va fi apreciată prin raportare la fapta sau persoana cu privire la care a fost dispusă
soluţia de clasare.
500. a, b
Conform art. 336 alin. (1) C.proc.pen., poate formula plângere împotriva soluţiei de clasare
sau de renunţare la urmărire penală orice persoană, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intere­
selor sale legitime. Persoana care a avut calitate de suspect în cauză şi persoana vătămată îndepli­
nesc cerinţa impusă de lege, răspunsurile de la lit. a) şi b) fiind corecte. în cazul denunţătorului,
prin ipoteză, acestuia nu i-a fost adusă nicio vătămare prin săvârşirea infracţiunii şi, prin urmare,
nu poate invoca un interes legitim pentru contestarea soluţiei procurorului. Răspunsul de la lit. c)
este, prin urmare, greşit.
501. c
Conform art. 341 alin. (1) teza a doua C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. c) este corect.
502. a, c
Răspunsul de la lit. a) este co re ct-art. 341 alin. (5) C.proc.pen. Conform Deciziei Curţii Consti­
tuţionale nr. 599/21.10.2014, soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară
se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor" este
neconstituţională. Totodată, conform art. 341 alin. (2) C.proc.pen., judecătorul de cameră prelimi­
nară stabileşte termenul de soluţionare şi dispune citarea petentului şi a intimaţilor. Prin urmare,
răspunsul de la lit. b) este incorect, întrucât la soluţionarea plângerii trebuie să fie asigurată legala
citare a părţilor. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât, conform art. 341 alin. (3) C.proc.pen.,
procurorul are obligaţia să înainteze dosarul cauzei.
503. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, conform art. 341 alin. (2) C.proc.pen., judecătorul
de cameră preliminară are obligaţia de a dispune citarea petentului şi a intimaţilor. Această
cerinţă este satisfăcută numai dacă citarea este legal îndeplinită, iar conform art. 257 alin. (6)
C.proc.pen., citarea intimatei este nelegal îndeplinită. Răspunsul de la lit. b) este eronat, faţă de
dispoziţiile art. 341 alin. (55) C.proc.pen., din care rezultă că pot fi administrate numai înscrisuri
noi. Varianta de la lit. c) este corectă, faţă de dispoziţiile art. 100 alin. (4) lit. c) C.proc.pen.
504. a, b
Conform art. 340 alin. (1) Cproc.pen., în faţa judecătorului de cameră preliminară pot fi
atacate numai soluţiile de clasare. Prin urmare, formularea plângerii la judecătorul de cameră
preliminară împotriva ordonanţei de clasare va atrage respingerea acesteia ca inadmisibilă,
răspunsul de la lit. a) fiind corect. Conform art. 341 alin. (6) lit. c) şi art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d)
C.proc.pen., soluţia de la lit. b) este corectă. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât plângerea
nu poate fi respinsă prin sentinţă.
505. b
Faţă de dispoziţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C.proc.pen., soluţiile de la lit. a) şi c) sunt
posibile atât în situaţia în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, cât şi atunci când în cursul

838 Răspunsuri şi explicaţii

urmăririi penale nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală. Soluţia de la lit. b) este posibila numai
în situaţia în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare. Prin urmare, numai răspunsul de la lit. b)
este corect.
506. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 341 alin. (5) C.proc.pen. Totodată, luând în considerare
prevederile art. 341 alin. (8) C.proc.pen., răspunsul de la lit. c) este corect. încheierea prin care s-a
respins plângerea împotriva soluţiei procurorului nu soluţionează nici latura penală şi nici latura
civilă, prin urmare cererea de revizuire este inadmisibilă, răspunsul de la lit. b) fiind greşit.
507. a
Conform art. 341 alin. (9) C.proc.pen., în cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c) C.proc.pen., în
termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contes­
taţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a
efectuării urmăririi penale. Prin urmare, numai răspunsul de la lit. a) este corect.
508. c
Posibilitatea judecătorului de a schimba temeiul de drept al soluţiei de clasare este prevăzută
şi pentru situaţia în care nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, conform art. 341 alin. (6) lit. c)
C.proc.pen . Astfel, răspunsul de la lit. a) este incorect. Judecătorul poate schimba temeiul de
drept al soluţiei numai dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a
făcut plângerea, conform art. 341 alin. (6) lit. c) C.proc.pen. şi art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d)
C.proc.pen. Prin urmare, răspunsul de la lit. c) este corect.
509. a, b
Conform prevederilor art. 342 C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte.
Răspunsul de la lit. c) este incorect, deoarece judecătorul de cameră preliminară nu poate verifica
corecta încadrare juridică a faptelor reţinute prin rechizitoriu, acesta fiind atributul instanţei de
judecată.
510. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât procedura camerei preliminare este incidenţă
doar în cauzele în care instanţa a fost sesizată cu rechizitoriu [art. 344 alin. (1) C.proc.pen.], şi nu
cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât termenul
de 60 de zile este un termen de recomandare, depăşirea acestuia nefiind reglementată ca un caz
de nulitate absolută. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, în cazul emiterii rechizitoriului,
este obligatoriu ca procesul să parcurgă faza camerei preliminare, indiferent dacă inculpatul
recunoaşte sau nu acuzaţia.
511. c
Faţă de obiectul camerei preliminare stabilit de art. 342 C.proc.pen., verificarea temeiniciei
acuzaţiilor formulate de către procuror nu poate fi efectuată în cursul camerei preliminare. în
egală măsură, existenţa unui impediment în exercitarea acţiunii penale nu poate fi valorificat în
cursul camerei preliminare. Prin urmare, numai răspunsul de la lit. c) este corect, acesta vizând
invocarea unei eventuale nulităţi a procedeului probatoriu de audiere şi posibila excludere a
mijlocului de probă astfel obţinut.
512 a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât art. 343 C.proc.pen. prevede un termen maxim în
care trebuie să fie finalizată faza camerei preliminare, fără însă a fi incidenţă o sancţiune proce­
suală pentru depăşirea acestui termen. Răspunsul de la lit. b) este, de asemenea, corect —art. 344
alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este incorect, deoarece art. 344 alin. (2)-(3) C.proc.pen.
prevăd în mod expres că termenul nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
Procedură penală 839

513. b,c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât termenul de judecată în camera preliminară nu
se fixează la momentul înregistrării dosarului la instanţă, ci acesta este fixat de judecătorul de
cameră preliminară, în funcţie de termenul fixat pentru invocarea de cereri şi excepţii. Pentru
variantele corecte, a se vedea art. 344 alin. (2) şi (3) C.proc.pen.
514. a
A se vedea art. 344 alin. (2) C.proc.pen.
515. b, c
A se vedea art. 344 alin. (2) C.proc.pen.
516. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite - a se vedea art. 345 alin. (1) şi art. 344 alin. (4)
C.proc.pen., modificate prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guver­
nului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură
penală. Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 344 alin. (4) C.proc.pen., astfel cum a fost modificat
prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
517. b
A se vedea Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 referitoare, printre altele, la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34S alin. (1) C.proc.pen., în care Curtea Constituţională a
admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345
alin. (1) C.proc.pen., potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea
procurorului şi a inculpatului”, este neconstituţională. Ca urmare a deciziei de neconstituţionalitate,
cererile şi excepţiile invocate vor fi soluţionate cu participarea procurorului şi inculpatului. De
asemenea, a se vedea aceeaşi decizie, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconsti­
tuţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 346 alin. (1) C.proc.pen. sunt neconstituţionale.
Ca urmare a deciziei de neconstituţionalitate menţionate, prin Legea nr. 75/2016 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală s-a modificat, printre altele, alin. (1) al
art. 345 C.proc.pen., reglementându-se în mod expres participarea procurorului la termenul în
care judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile
ridicate din oficiu. De asemenea, prin aceeaşi lege, a fost modificat art. 346 alin. (1) C.proc.pen., în
sensul că, dacă nu s-au formulat cereri şi şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de
cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării
actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii fără citarea părţilor şi a persoanei
vătămate şi fără participarea procurorului. Astfel, varianta de la lit. c) nu este corectă.
518. b, c
A se vedea art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (1) C.proc.pen.
519. b
A se vedea art. 345 alin. (1) C.proc.pen.
520. a, c
Faţă de dispoziţiile art. 345 alin. (1) C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.
nr. 82/2014, răspunsul de la lit. a) este corect. Faţă de prevederile art. 344 alin. (4) C.proc.pen.,
răspunsul de la lit. b) este incorect; întrucât cererile şi excepţiile nu vor fi comunicate procuro­
rului, acesta din urmă va lua cunoştinţă de aspectele invocate de la dosarul cauzei. Răspunsul de
la lit. c) este corect, deoarece judecătorul de cameră preliminară nu poate restitui cauza la
procuror în vederea completării urmăririi penale, o astfel de soluţie nefiind prevăzută de art. 346
C.proc.pen.
840 Răspunsuri şi explicaţii

521. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât invocarea din oficiu de excepţii de către judecătorul
de cameră preliminară are drept efect dezbaterea acestora, nefiind în toate cazurile obligatoriu ca
judecătorul, deliberând, să admită excepţiile şi să dispună restituirea cauzei la parchet. Chiar şi în
ipoteza în care, în urma admiterii excepţiilor invocate din oficiu, sunt excluse o parte dintre
probele administrate în cursul urmăririi penale, nu este obligatorie restituirea cauzei la parchet
dacă se pot stabili obiectul şi limitele judecăţii. Pentru răspunsul de la lit. b), a se vedea Decizia
nr. 641 din 11 noiembrie 2014 referitoare, printre altele, la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C.proc.pen., în care Curtea Constituţională a admis excepţia de
neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) C.proc.pen.
potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a
inculpatului", este neconstituţională. Ca urmare a deciziei de neconstituţionalitate menţionate
prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală s-a modificat,
printre altele, alin. (1) al art. 345 C.proc.pen., reglementându-se în mod expres că judecătorul de
cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în
camera de consiliu, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente,
precum şi ale procurorului. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât judecătorul de cameră
preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză [art. 346
alin. (7) C.proc.pen.].
522. b
Pentru răspunsul de la lit. b), a se vedea art. 347 alin. (1) C.proc.pen. Pe cale de consecinţă,
răspunsul de la lit. a) este greşit, termenul de contestaţie fiind de 3 zile de la comunicare, iar cel
de la lit. c) este eronat, întrucât încheierea nu este definitivă, fiind supusă contestaţiei.
523. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 345 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
incorect, întrucât nu au fost excluse toate mijloacele de probă administrate, astfel că procurorul
poate aprecia că mijlocul de probă exclus nu este determinant pentru obţinerea unei soluţii de
condamnare şi poate menţine dispoziţia de trimitere în judecată conform art. 346 alin. (4)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât, atunci când procurorul apreciază că
mijlocul de probă exclus este determinant, va solicita restituirea cauzei în vederea continuării
urmăririi penale, conform art. 346 alin. (3) lit. c) C.proc.pen.
524. a
Conform art. 346 alin. (3) lit. b) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. a) este corect, judecă­
torul neavând posibilitatea de a începe judecarea cauzei din moment ce toate mijloacele de probă
administrate în timpul urmăririi penale au fost excluse. Răspunsul de la lit. c) este incorect,
deoarece termenul de contestaţie curge de la comunicarea încheierii, conform art. 347 alin. (1)
Cproc.pen.
525. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât nu în orice situaţie în care rechizitoriul este
neregulamentar întocmit va fi pronunţată în mod obligatoriu restituirea cauzei la procuror, ci
numai atunci când neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la
art. 345 alin. (3) C.proc.pen., dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau
limitelor judecăţii. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 346 alin. (3) lit. c). Răspunsul de la lit. c)
este incorect, întrucât instanţa de judecată nu are posibilitatea să dispună restituirea cauzei către
procuror.
Procedură penală 841

526. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 346 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsurile de la lit. b) şi c)
sunt incorecte, întrucât, în cazurile enunţate, procurorul poate solicita restituirea cauzei, conform
art. 346 alin. (3) lit. c) C.proc.pen.
527. a, c
Pentru răspunsurile de la lit. a) şi c), a se vedea art. 346 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) nu este corect, întrucât este obligatorie restituirea cauzei la parchet dacă procurorul solicită
restituirea [art. 346 alin. (3) lit. c) C.proc.pen.].
528. a, b
Răspunsul de ia lit. a) este corect - dispoziţiile art. 346 alin. (7) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) este corect - art. 345 alin. (2) C.proc.pen. Conform dispoziţiilor art. 347 alin. (1), astfel cum a
fost modificat prin O.U.G. nr. 82/2014, încheierea pronunţată de către judecătorul de cameră
preliminară chiar dacă nu au fost formulate cereri şi excepţii. Prin urmare, răspunsul de la lit. c) nu
este corect.
529. a, c
Pentru răspunsurile de la lit. a) şi c), a se vedea art. 347 alin. (1) raportat la art. 346 alin. (3)
lit. c) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, în raport de dispoziţiile art. 347 alin. (1)
C.proc.pen.
530. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 347 alin. (2) C.proc.pen. Conform art. 347 alin. (3)
raportat la art. 346 alin. (1) C.proc.pen., contestaţia se soluţionează în cameră de consiliu,
răspunsul de la lit. c) fiind eronat.
531. a, b
Faţă de dispoziţiile art. 207 alin. (2)-(6) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt
corecte.
532. c
Conform art. 236 alin. (4) C.proc.pen., durata totală a arestării preventive a inculpatului în
cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de 180 de
zile. Având în vedere că în cadrul procesului penal faza camerei preliminare şi faza judecăţii sunt
distincte de urmărirea penală, numai răspunsul de la lit. c) este corect.
533. a, c
Pentru răspunsurile de la lit. a) şi c), a se vedea art. 348 raportat la art. 207 alin. (2)
C.proc.pen., respectiv art. 330 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, în cursul
procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară verifică periodic, dar nu mai
târziu de 60 de zile, dacă mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului
judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune [art. 348 raportat la art. 207 alin. (7) C.proc.pen. -
introdus prin O.U.G. nr. 82/2014],
534. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât judecătorul de cameră preliminară care a dispus
începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză [art. 346 alin. (7) C.proc.pen.]. Răspunsul
de la lit. b) este corect - art. 335 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât
audierea anticipată a martorului este în competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi (art. 308
C.proc.pen.).
842 Răspunsuri şi explicaţii

535. c
Numai răspunsul de la lit. c) este corect, având în vedere că în faza camerei preliminare pot f
administrate înscrisuri noi. Art. 172 alin. (11) C.proc.pen. prevede că certificatul medico-legal a r'
valoarea unui raport de constatare, însă aceasta nu împiedică partea care a obţinut certificatul
medico-legal de la instituţia de medicină legală competentă să îl depună la judecătorul de cameră
preliminară pentru susţinerea cererii sale de excludere a unui mijloc de probă, acesta din urmă
luând în considerare respectivul mijloc de probă la pronunţarea soluţiei.
536. b
Conform art. 345 alin. (1) C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile
şi excepţiile în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror
înscrisuri noi prezentate; prin urmare, numai varianta de la lit. b) este corectă.
537. a, b
Varianta de la lit. a) este corectă, având în vedere că, în situaţia în care încheierea atacată a
fost pronunţată de un judecător de cameră preliminară de la o instanţă necompetentă, cauza va fi
trimisă pentru rejudecare la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa competentă
Varianta de la lit. b) este corectă, având în vedere că judecătorul de cameră preliminară va lua act
de manifestarea de voinţă a contestatorului. Varianta de la lit. c) este incorectă, faţă de dispoziţiile
art. 347 alin (4) C.proc.pen.
538. b
Răspunsul corect este cel de la lit. b), faţă de dispoziţiile art. 348 alin. (2) C.proc.pen., din care
rezultă că, pe parcursul soluţionării contestaţiei, competenţa funcţională de verificare a măsurii
preventive aparţine numai judecătorului de cameră preliminară de la instanţa învestită cu
soluţionarea contestaţiei.
539. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, potrivit art. 350 alin. (2) C.proc.pen., judecata se
poate desfăşura şi în alt loc, dacă instanţa dispune aceasta, pentru motive temeinice. De
asemenea, răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, în cazul în care instanţa este sesizată cu
un acord de recunoaştere a vinovăţiei, procedura este necontradictorie [art. 484 alin. (2)
C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 509 alin. (2) şi art. 507 alin. (3) C.proc.pen.
540. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, spre deosebire de Codul de procedură penală
1969, în noul Cod de procedură penală nu se mai prevede posibilitatea recunoaşterii învinuirii prin
act autentic, ci doar de inculpat, personal [art. 349 alin. (2) şi art. 374 alin. (7) C.proc.pen.]. Pentru
răspunsul corect, a se vedea art. 478 şi urm. C.proc.pen.
541. a, b
Pentru răspunsurile de la lit. a) şi b), a se vedea art. 213 alin. (2) C.proc.pen. şi art. 341 alin. (5)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât în cursul judecăţii se aplică regula
publicităţii, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege [art. 352 alin. (1) C.proc.pen.]. Or, Codul de
procedură penală nu prevede judecarea conflictului de competenţă în şedinţă nepublică sau
cameră de consiliu, aplicându-se astfel regula publicităţii şedinţei de judecată.
542. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 459 alin. (2) C.proc.pen. Etapa admisibilităţii în prin­
cipiu a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecăţii în lipsa persoanei condamnate
nu se soluţionează în camera de consiliu, întrucât, în cursul judecăţii, se apiică regula publicităţii,
cu excepţia cazurilor prevăzute de lege [art. 352 alin. (1) C.proc.pen.]. Or, Codul de procedură
penală nu prevede judecarea admisibilităţii în principiu a cererii de redeschidere a procesului
penal în cazul judecăţii în lipsa persoanei condamnate în şedinţă nepublică sau cameră de consiliu,
aplicându-se astfel regula publicităţii şedinţei de judecată. Răspunsul de la lit. c) nu este corect,
Procedură penală 843

întrucât, în tot cursul procesului penal, cererea de recuzare a procurorului, inclusiv a procurorului
de şedinţă, se soluţionează de către procurorul ierarhic superior [art. 70 alin. (1) C.proc.pen.].
543. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 533 alin. (1) şi art. 535 C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, întrucât, dacă inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul când era minor
a împlinit la data sesizării instanţei 18 ani, se aplică regula publicităţii şedinţei de judecată
[art. 507 alin. (3) C.proc.pen.].
544. b
Cererea de reabilitare se judecă în şedinţă nepublică [art. 533 alin. (1) C.proc.pen.], iar cererea
de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar pe
cauţiune, în cursul judecăţii, se judecă în camera de consiliu [art. 242 alin. (10) C.proc.pen.];
legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii se verifică în
şedinţă publică, neexistând nicio excepţie de la regula publicităţii şedinţei de judecată prevăzută
de Codul de procedură penală.
545. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 507 alin. (2), (3)
C.proc.pen. şi art. 509 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, în
situaţia în care în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori,
judecata are loc după procedura obişnuită (respectiv şedinţă publică) - art. 510 C.proc.pen.
546. b, c
Cererea de recuzare a procurorului, inclusiv a procurorului de şedinţă, se soluţionează de
procurorul ierarhic superior [art. 70 alin. (1) C.proc.pen.]. Soluţionarea cererii de recuzare a jude­
cătorului care face parte din completul de judecată şi a grefierului de şedinţă se face în camera de
consiliu [art. 68 alin. (5) C.proc.pen.].
547. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât inculpatul poate cere, în scris, să fie judecat în
lipsă, inclusiv în cazul în care este privat de libertate [art. 364 alin. (4) C.proc.pen.]. în anumite
situaţii, prevăzute de art. 352 C.proc.pen., instanţa poate declara şedinţa nepublică (şi nu secretă,
ca în vechea reglementare), astfel încât răspunsul de lit. c) nu este corect. Pentru răspunsul corect
de la lit. b), a se vedea art. 363 alin. (2) C.proc.pen.
548. b
A se vedea art. 352 alin. (11) şi (12) C.proc.pen. Dacă instanţa de judecată constată că
informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, solicită autorităţii emitente
dedasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare. Instanţa nu
îşi poate întemeia o soluţie de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a
aplicării pedepsei în cauză pe baza informaţiilor clasificate la care nu a avut acces apărătorul
inculpatului, însă îşi poate întemeia o soluţie de achitare în baza acestora.
549. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 352 alin. (3) şi art. 533 alin. (1) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul când
era minor este judecat în şedinţă nepublică doar dacă la data sesizării instanţei nu a împlinit 18 ani
[art. 507 alin. (3) C.proc.pen.].
550. c
A se vedea art. 352 alin. (1) C.proc.pen.
551. a
A se vedea art. 374 alin. (7) C.proc.pen.
844 Răspunsuri şi explicaţii

552. a, b
A se vedea art. 352 alin. (3) şi (5) C.proc.pen. Declararea şedinţei nepublice se face în şedinţă
publică [art. 352 alin. (5) C.proc.pen.].
553. a, c
A se vedea art. 352 alin. (3) C.proc.pen.
554. b, c
A se vedea art. 352 alin. (6) C.proc.pen.
555. a, b
A se vedea art. 352 alin. (2) C.proc.pen.
556. b
A se vedea art. 350 alin. (2) C.proc.pen. Contradictorialitatea este un principiu specific jude­
căţii, însă, în cazul în care instanţa este sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei, judecata
nu este contradictorie [art. 484 alin. (2) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât
inculpatul arestat poate cere judecarea cauzei în lipsă, situaţie în care judecata se desfăşoară în
lipsa acestuia.
557. b
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 353 alin. (10) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. a) este
greşit, deoarece, conform art. 357 alin. (1) C.proc.pen., preşedintele completului decide asupra
cererilor dacă rezolvarea acestora nu este dată în căderea completului. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, întrucât constatarea infracţiunii de audienţă este în căderea preşedintelui completului de
judecată [a se vedea art. 360 alin. (1) C.proc.pen.].
558. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin
avocat ales acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare. Nelegala citare a martorului
(care nu este parte în procesul penal) nu afectează legalitatea procedurii de citare din cauză. Dacă
inculpatul este reprezentant prin avocat din oficiu, nelegalitatea procedurii de citare se acoperă doar
dacă acesta din urmă a luat legătura cu persoana reprezentată [art. 353 alin. (1) C.proc.pen.].
559. b, c
Preschimbarea primului termen de judecată nu se dispune prin încheiere, ci prin rezoluţie
dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor [art. 353 alin. (10) C.proc.pen.].
560. a
Dacă inculpatul este reprezentat de avocatul ales, el nu va mai fi citat pentru termenele
următoare. A se vedea art. 353 alin. (2) C.proc.pen.
561. b, c
în cazul în care cauza a fost repusă pe rol după suspendare, dacă instanţa şi-a declinat
competenţa sau a repus cauza pe rol pentru reluarea dezbaterilor sau a cercetării judecătoreşti,
este obligatorie citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali, chiar dacă unele părţi/unii
subiecţi procesuali au avut în cursul judecării cauzei termen în cunoştinţă. La pronunţarea
hotărârii părţile nu se citează [art. 405 alin. (2) C.proc.pen.].
562. a, b
A se vedea art. 348 alin. (2) raportat la art. 207 alin. (3) C.proc.pen. şi art. 158 alin. (5)
C.proc.pen. Pentru răspunsul greşit, a se vedea art. 431 alin. (1) C.proc.pen.
563. a, b
Pentru răspunsul de la lit. b), a se vedea art. 367 alin. (3) C.proc.pen. A se vedea, de
asemenea, decizia din data de 5 iunie 2016, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de
neconstituţionalitate invocată şi a constatat că dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind
medierea şi organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9 din 17
aprilie 2015 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
Procedură penală 845

drept în materie penală, sunt constituţionale în măsura în care încheierea unui acord de mediere
cu privire la infracţiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc
până la citirea actului de sesizare a instanţei.Pentru răspunsul de la lit. a), a se vedea art. 353
alin. (6) şi art. 364 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, potrivit art. 366
alin. (2) C.proc.pen., persoana vătămată poate formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii în
latura penală a cauzei.
564. a, c
în cazul în care instanţa a repus cauza pe rol pentru reluarea dezbaterilor sau a cercetării
judecătoreşti, este obligatorie citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali, chiar dacă unele
părţi/unii subiecţi procesuali au avut în cursul judecării cauzei termen în cunoştinţă [art. 395
alin. (1) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) nu este corect - art. 353 alin. (6) C.proc.pen. Pentru
răspunsul de la lit. c), a se vedea art. 353 alin. (8) C.proc.pen.
565. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât completul de judecată se poate schimba până la
începerea dezbaterilor [art. 354 alin. (2) C.proc.pen.]. Preschimbarea termenului termenul luat în
cunoştinţă se dispune prin rezoluţie, nu prin încheiere [art. 353 alin. (10) C.proc.pen.]. Pentru
răspunsul de la lit. c), a se vedea art. 357 alin. (2) C.proc.pen.
566. a
Doar răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, spre deosebire de vechea reglementare, potri­
vit art. 355 alin. (1) C.proc.pen., judecata se face de urgenţă şi cu precădere în cauzele cu inculpaţi
arestaţi preventiv sau aflaţi în arest la domiciliu în cauza dedusă judecăţii, nu şi în alte cauze.
567. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 356 alin. (3) şi (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
nu este corect, întrucât, în situaţia în care inculpatul arestat cere judecarea cauzei în lipsă [facultate
oferită de 364 alin. (4) Cproc.pen.], aducerea acestuia la judecată nu mai este obligatorie.
568. a, b
Pentru răspunsurile corecte, se vedea art. 484 alin. (2), respectiv art. 533 alin. (1) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât şi admisibilitatea în principiu a contestaţiei în
anulare se examinează cu participarea procurorului [a se vedea art. 431 alin. (1) C.proc.pen],
569. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 96, art. 364 alin. (4) şi art. 366 alin. (3) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât şi inculpatul arestat, dacă a cerut judecarea cauzei în
lipsă, poate fi reprezentat de avocatul ales sau numit din oficiu [art. 364 alin. (4) C.proc.pen.].
570. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 359 alin. (5) şi (6) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. a) nu este corect, întrucât îndepărtarea unei părţi din sala de şedinţă, dacă tulbură şedinţa ori
nesocoteşte măsurile luate, după ce i se atrage atenţia de către preşedinte să respecte disciplina,
se poate dispune şi după începerea dezbaterilor, inclusiv cu ocazia pronunţării hotărârii [art. 359
alin. (5) şi (6) C.proc.pen.].
571. b
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 360 C.proc.pen. Răspunsurile de la lit. a) şi c) nu sunt
corecte, având în vedere că infracţiunile de audienţă se constată de preşedintele completului de
judecată, prin încheiere.
572. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 361 alin. (6) C.proc.pen. Nu este corect răspunsul de
la lit. b), întrucât preşedintele procedează la desemnarea unui reprezentant, din rândul practi­
cienilor în insolvenţă doar în situaţia în care în aceeaşi cauză au calitatea de inculpat atât persoana
juridică, cât şi reprezentanţii legali ai acesteia şi doar dacă inculpatul persoană juridică nu şi-a
846 Răspunsuri şi explicaţii

desemnat un reprezentant [art. 361 alin. (5) C.proc.pen.]. De asemenea, nici răspunsul de la lit. c)
nu este corect, întrucât preşedintele completului se îngrijeşte ca lista cauzelor fixate pentru
judecată să fie întocmită şi afişată la instanţă cu 24 de ore înaintea termenului de judecată
[art. 361 alin. (7) C.proc.pen.].
573. c
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 361 alin. (5) C.proc.pen.
574. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 207 alin. (2) C.proc.pen. şi art. 208 alin. (2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât instanţa nu poate lua măsuri preventive
prin hotărârea prin care soluţionează cauza în fond [art. 399 alin. (1) C.proc.pen.].
575. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 208 alin. (1) şi (2) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, întrucât subzistenţa temeiurilor care au determinat menţinerea măsurii
controlului judiciar pe cauţiune dispus faţă de inculpat se verifică nu mai târziu de 60 de zile.
576. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 362 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este
corect, întrucât verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive se realizează, în
cursul judecăţii, din oficiu, nu mai târziu de 60 de zile, indiferent dacă inculpatul este major sau
minor [art. 208 alin. (4) şi (5) C.proc.pen.].
577. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 364 alin. (2) C.proc.pen., respectiv art. 353 alin. (9)
C.proc.pen. şi art. 363 alin. (1) C.proc.pen. Lipsa procurorului de la judecata în fond, având în
vedere că participarea sa este obligatorie, atrage sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii [art. 281
alin. (1) lit. d) C.proc.pen.].
578. a, b
Pentru răspunsul de la lit. a), a se vedea art. 353 alin. (6) şi art. 364 alin. (4) C.proc.pen. Pentru
răspunsul de la lit. b), a se vedea art. 364 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect,
întrucât, potrivit art. 364 alin. (3) C.proc.pen., pentru a fi judecat în lipsă, printre altele, trebuie
constatat că lipsa inculpatului de la judecarea cauzei este nejustificată.
579. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât partea civilă şi partea responsabilă civilmente au
drepturile prevăzute de lege pentru persoana vătămată [art. 85 alin. (1) C.proc.pen., respectiv
art. 87 alin. (1) C.proc.pen.]. Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 96 C.proc.pen., respectiv
art. 265 alin. (1) C.proc.pen.
580. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât suspendarea judecării unei cauze pe motiv de
boală gravă se dispune doar dacă această stare se constată pe baza unei expertize medico-legale,
nu pe baza înscrisurilor medicale [art. 367 alin. (1) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) nu este
corect, întrucât termenul în care poate fi atacată cu contestaţie încheierea dată în primă instanţă
prin care s-a dispus suspendarea cauzei este de 24 de ore de la pronunţare, respectiv de la
comunicare. Pentru răspunsul corect, a se vedea 367 alin. (3) C.proc.pen.
581. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 367 alin. (5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este
corect, întrucât contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea de suspendare
atacată, şi nu la instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat încheierea de suspendare [a se
vedea art. 367 alin. (4) C.proc.pen. şi art. 368 alin. (3) C.proc.pen.]. în cazul în care contestaţia
vizează o încheiere de suspendare pe motivul existenţei unei proceduri de mediere, calea de atac
Procedură penală 847

se judecă în termen de 3 zile de la primirea dosarului [art. 367 alin. (5) C.proc.pen.], răspunsul de
la lit. c) fiind astfel corect.
582. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât, în situaţia în care sunt mai mulţi inculpaţi,
iar temeiul suspendării priveşte numai pe unul dintre ei, instanţa are posibilitatea fie să dispună
disjungerea cauzei, în situaţia în care aceasta este posibilă, fie să dispună suspendarea întregii
cauze, în situaţia în care disjungerea nu este posibilă [art. 367 alin. (2) C.proc.pen.].
583. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, dacă cauza care a determinat suspendarea nu
mai subzistă, procesul penal se reia din oficiu, nu la cererea inculpatului [art. 367 alin. (6)
C.proc.pen.]. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte [a se vedea art. 367 alin. (8) raportat la
art. 208 alin. (4) C.proc.pen. şi art. 367 alin. (7) C.proc.pen.].
584. b, c
Potrivit art. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, statul solicitant este statul care formulează o cerere în domeniile reglementate de lege,
iar statul solicitat este statul căruia îi este adresată o astfel de cerere. Astfel, răspunsul de la lit. a)
nu este corect, întrucât statul solicitat este cel care hotărăşte asupra cererii de extrădare, nu
statul solicitant. Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 368 alin. (1) C.proc.pen.
585. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) nu sunt corecte, întrucât încheierea de şedinţă se întocmeşte de
grefier, în cel mult 72 de ore de la terminarea şedinţei de judecată şi se semnează de preşedintele
completului de judecată (nu de toţi membrii completului) şi de grefier [art. 370 alin. (5)
C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 370 alin. (4) lit. d) C.proc.pen.
586. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 370 alin. (1) şi art. 459 alin. (5) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât instanţa se pronunţă asupra apelului prin decizie
[art. 370 alin. (2) C.proc.pen.].
587. b, c
Pentru răspunsul greşit, a se vedea art. 369 alin. (2) C.proc.pen. Pentru răspunsurile corecte, a
se vedea art. 369 alin. (2) şi (4) C.proc.pen.
588. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 370 alin. (5) C.proc.pen. în situaţia în care
hotărârea se pronunţă în ziua în care a avut loc judecata, nu se mai întocmeşte o încheiere de
şedinţă [art. 370 alin. (6) C.proc.pen.], aspectele discutate în şedinţa de judecată urmând a fi
consemnate în partea introductivă a hotărârii (practicaua hotărârii).
589. b
Conflictul de competenţă, respectiv declaraţia de abţinere, se soluţionează prin încheiere
[art. 51 alin. (6) C.proc.pen., respectiv art. 68 alin. (7) C.proc.pen.]. Pentru răspunsul corect, a se
vedea art. 370 alin. (1) C.proc.pen.
590. a
A se vedea art. 203 alin. (5) C.proc.pen.
591. b
Instanţa soluţionează declaraţia de abţinere prin încheiere [art. 68 alin. (7) C.proc.pen.].
Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului se numeşte decizie [art. 370 alin. (2)
Cproc.pen.]. Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 370 alin. (1) C.proc.pen.
592. b
Hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta
se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza se numeşte sentinţă. Instanţa se pronunţă prin sentinţă şi
848 Răspunsuri şi explicaţii

în alte situaţii prevăzute de lege. Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului
recursului în casaţie şi recursului în interesul legii se numeşte decizie. Instanţa se pronunţă prin
decizie şi în alte situaţii prevăzute de lege. Toate celelalte hotărâri pronunţate de instanţe în
cursul judecăţii se numesc încheieri [a se vedea art. 370 alin. (l)-(3) C proc pen 1
593. a
Pentru răspunsul corect, se vedea art. 371 C.proc.pen. Răspunsurile de la lit. b) şi c) nu sunt
corecte, întrucât in actuala reglementare nu mai există instituţiile extinderii acţiunii penale si
extinderii procesului penal. '
594. a
A se vedea art. 373 C.proc.pen.
595. a, b
Pentru răspunsurile corecte, se vedea art. 374 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu
6Ste corect, citirea actului de sesizare dispunându-se în faza de judecată
596. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, spre deosebire de vechea reglementare, noul
Cod de procedură penală [art. 376 alin. (5)] nu mai prevede că schimbarea ordinii cercetării jude-
cătoreşti se realizează numai după audierea inculpatului. Pentru răspunsurile corecte, se vedea
art. 374 alin. (9) C.proc.pen. şi art. 386 alin. (1) C.proc.pen.
597. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 374 alin. (8) şi (9) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect-art. 379 alin. (1) C.proc.pen.
598. b
A se vedea art. 374 alin. (7) C.proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016
Pentru varianta de la lit. c), a se vedea art. 374 alin. (8) C.proc.pen
599. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, spre deosebire de vechea reglementare, în
cadrul procedurii privind recunoaşterea învinuirii se pot administra orice fel de înscrisuri [art. 375
alin. (2) C.proc.pen.], nu numai înscrisuri în circumstanţiere. Pentru răspunsurile corecte, a se
vedea art. 375 alin. (1), respectiv art. 377 alin. (4) C.proc.pen.
600. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 374 alin. (4) C.proc.pen
601. a
Prin O.U.G. nr. 18/2016 a fost modificat art. 375, stipulându-se, contrar reglementării
anterioare modificării menţionate, că inculpatul poate recunoaşte faptele şi solicita judecarea în
procedura simplificată şi prin înscris autentic (art. 375 alin. (I1) C.proc pen )
602. a, c
Pentru răspusurile corecte, a se vedea art. 478 alin. (6) şi art. 90 lit. a) C.proc.pen. Pentru
răspunsul de la lit. b), a se vedea art. 375 alin. (I2) C.proc.pen.
603. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 377 C.proc.pen. Pentru răspunsul corect, a se vedea
art. 376 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât reluarea cercetării
judecătoreşti se dispune dacă inculpatul, în ultimul cuvânt, relevă fapte sau împrejurări noi,
esenţiale pentru soluţionarea cauzei [art. 389 alin. (2) C.proc.pen ]
604. a
A se vedea art. 378 alin. (1) C.proc.pen.
605. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât aducerea şi prezentarea mijloacelor materiale de
probă se dispune dacă este posibil (art. 384 C.proc.pen.). Pentru răspunsurile corecte, a se vedea
art. 378 alin. (5) şi (6) C.proc.pen.
Procedură penală 849

606. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 381 alin. (5) C.proc.pen. şi art. 381 alin. (l)-(3)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât întrebările respinse vor fi consemnate în
încheierea de şedinţă, nu în cuprinsul declaraţiei [art. 381 alin. (4) C.proc.pen.].
607. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 381 alin. (8) C.proc.pen. şi art. 283 alin. (2)
C.proc.pen.
608. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 383 alin. (l)-(3) C.proc.pen.
609. b, c
A se vedea art. 383 alin. (1) C.proc.pen.
610. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 386 alin. (1) C.proc.pen. şi art. 377 alin. (4)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect - art. 479 C.proc.pen.
611. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât omisiunea instanţei de a pune în discuţie noua
încadrare juridică nu este prevăzută printre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 281
C.proc.pen., fiind incidenţă însă nulitatea relativă, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de
art. 282 C.proc.pen. Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 386 alin. (1) şi (2) C.proc.pen.
612. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 388 alin. (6) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este
corect, întrucât dezbaterile pot fi reluate în ipoteza reglementată de art. 395 alin. (1) C.proc.pen.
613. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 388 alin. (1) şi (3) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect - art. 388 alin. (4) C.proc.pen.
614. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, conform art. 390 alin. (1) C.proc.pen., instanţa
poate cere doar părţilor, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise, nu şi procuro­
rului. Acesta poate însă să depună concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanţă. Răs­
punsurile de la lit. b) si c) sunt corecte, întrucât, conform art. 390 alin. (2) C.proc.pen., procurorul,
persoana vătămată şi părţile pot depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanţă.
615. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, potrivit art. 391 alin. (1) C.proc.pen., deliberarea şi
pronunţarea hotărârii se fac în aceeaşi zi când au loc dezbaterile sau la o dată ulterioară, dar nu
mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, deoarece
termenul de amânare curge de la data la care trebuia pronunţată hotărârea, conform art. 391
alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât, potrivit art. 392 alin. (1), la
deliberare iau parte numai membrii completului în faţa căruia au avut loc dezbaterile.
616. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, potrivit art. 392 alin. (2) C.proc.pen., deliberarea se
face de către completul de judecată în secret. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, deoarece gre­
fierul nu participă la deliberare, conform art. 392 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
corect, întrucât, potrivit art. 392 alin. (2)C.proc.pen„ deliberarea se face numai de către membrii
completului de judecată în faţa căruia a avut loc dezbaterea.
617. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât, potrivit art. 391 alin. (2) C.proc.pen., instanţa poate
amâna pronunţarea o singură dată. Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, deoarece, potrivit
85 0 Răspunsuri şi explicaţii

art. 391 alin. (2) C.proc.pen., instanţa poate amâna pronunţarea pentru cel mult 15 zile şi doar
singură dată.
618. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, conform art. 393 alin. (1) C.proc.pen., corn
pletul deliberează întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor de drept. Răspunsul
de la lit. b) este corect, întrucât, potrivit art. 393 alin. (2) C.proc.pen., deliberarea poartă şi asupra
deducerii internării medicale. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, potrivit art, 392 alin (1)
C.proc.pen., la deliberare iau parte numai membrii completului în faţa căruia a avut loc
dezbaterea, respectiv judecătorii care fac parte din compunerea instanţei.
619. b
Doar răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât, potrivit art. 394 alin. (5) C.proc.pen., jude­
carea cauzei se reia în complet de divergenţă în situaţia în care, în cadrul completului de judecată
nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, ceea ce exclude judecata în primă instanţă, unde
completul este alcătuit dintr-un singur judecător (sau trei judecători în cazul înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie), sau în recurs, unde sunt trei judecători (sau cinci în cazul înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie).
620. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, potrivit art. 395 C.proc.pen., lipsa unanimităţii
nu este o cauză a repunerii pe rol. Potrivit art. 394 alin. (2) C.proc.pen., atunci când unanimitatea
nu poate fi întrunită, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului.
621. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, conform art. 394 alin. (3) C.proc.pen., jude­
cătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de
părerea sa. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, deoarece, potrivit art. 394 alin. (5) C.proc.pen.,
judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă în situaţia în care, în cadrul completului de
judecată, nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea. Răspunsul de la lit. c) este corect
întrucât, potrivit art. 394 alin. (3) C.proc.pen., dacă din deliberare rezultă mai mult decât două
păreri, judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai
apropiate de părerea sa.
622. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 396 alin. (2)-(4) C.proc.pen.
623. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, deoarece, potrivit art. 217 alin. (7) C.proc.pen., din
cauţiune se plătesc în ordine: despăgubirile băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate
de infracţiune, cheltuielile judiciare şi amenda penală.
624. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, în cazul achitării inculpatului, fapta nefiind
prevăzută de legea penală [art. 16 alin. (1) lit. b) C.proc.pen ], instanţa lasă nesoluţionată acţiunea
civilă, conform art. 25 alin. (5) C.proc.pen. Potrivit art. 397 alin. (5) C.proc.pen., în cazurile în care
instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin, însă ele încetează de
drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile (nu penale) în termen
de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Astfel, răspunsul de la lit. b) nu este corect.
Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, în caz de achitare, inculpatul este obligat la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat doar dacă a fost obligat la repararea prejudiciului [art. 275
alin. (1) pct. 1 lit. c) C.proc.pen.]. Or, având în vedere că, în raport de temeiul achitării [art. 16
alin. (1) lit. b) C.proc.pen.],instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, nu se pune problema
obligării inculpatului la repararea prejudiciului, pentru a fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat.
Procedură penală 851

625. b
A se vedea art. 397 alin. (2), (5) C.proc.pen.
626. b, c
A se vedea art. 399 alin. (1) C.proc. pen.
627. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 241 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, deoarece, conform art. 397 alin. (6) C.proc.pen. coroborat cu art. 217 alin. (7) C.proc.pen.,
dacă instanţa civilă admite acţiunea civilă, dispune plata din cauţiune a despăgubirilor acordate
pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât,
potrivit art. 399 alin. (3) lit. c) C.proc.pen., doar măsura arestării preventive încetează de drept
dacă instanţa pronunţă o pedeapsă cu amenda, care nu însoţeşte pedeapsa închisorii.
628. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, conform art. 399 alin. (1) C.proc.pen., prin
sentinţa pronunţată în primă instanţă instanţa nu poate lua, ci doar menţine, revoca, înlocui ori
constata încetarea de drept a unei măsuri preventive. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece,
conform art. 399 alin. (10) C.proc.pen., instanţa poate lua faţă de inculpat măsura arestării pre­
ventive, însă nu prin hotărârea de condamnare, ci după pronunţarea hotărârii, până la sesizarea
instanţei de apel. Răspunsul de la lit. c) este corect-art. 399 alin. (9) C.proc.pen.
629. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât înlocuirea unei măsuri preventive cu altă măsură
preventivă se dispune inclusiv prin sentinţa instanţei de fond [art. 399 alin. (1) C.proc.pen.].
Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, conform art. 203 alin. (5) C.proc.pen., în cursul
urmăririi penale, cererile privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu,
prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu. Răspunsul de la lit. c) este corect,
întrucât, după pronunţarea hotărârii, până la sesizarea instanţei de apel, instanţa poate dispune,
la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la
inculpatul condamnat, în condiţiile legii [art. 399 alin. (10) C.proc.pen.].
630. a, c
A se vedea art. 399 alin. (1), (10) C.proc.pen.
631. b, c
Pentru varianta de la lit. c), a se vedea art. 399 alin. (2) C.proc.pen. Pentru variantele a) şi b), a
se vedea art. 399 alin. (3) lit. d) C.proc.pen. Prin Decizia nr. 7 din 16 martie 2015, înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în interpretarea şi
aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 399 alin. (3) lit. d) şi alin. (4) C.proc.pen. a stabilit că „la
momentul soluţionării, în primă instanţă, a acţiunii penale, prin pronunţarea unei măsuri educa­
tive, indiferent de natura acesteia, măsura arestării preventive, luată anterior faţă de inculpatul
minor, încetează de drept, iar instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor
arestat preventiv". Ulterior, prin Decizia nr. 44/16 februarie 2016, Curtea Constituţională a admis
excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a constatat că dispoziţiile art. 399 alin. (3) lit. d)
C.proc.pen. sunt constituţionale în măsura în care se referă numai la măsurile educative nepri­
vative de libertate. Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului statului
de drept - consacrat de prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie - în componentele sale referi­
toare la apărarea ordinii publice şi a siguranţei cetăţenilor, întrucât obligă instanţa ca, la
momentul soluţionării acţiunii penale în fond, să dispună punerea de îndată în libertate a incul­
patului arestat preventiv chiar şi atunci când pronunţă o măsură educativă privativă de libertate.
Astfel, în lumina deciziei de neconstituţionalitate menţionate, măsura arestării preventive a incul­
patului minor încetează de drept atunci când instanţa pronunţă o măsură educativă neprivative de
libertate, nu şi în ipoteza când instanţa pronunţă o măsură educativă privativă de libertate.
852 Răspunsuri şi explicaţii

632. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 397 alin. (4) şi art. 399 alin. (4) C.proc.pen. Pentru
varianta de la lit. c), a se vedea art. 206 alin. (4) C.proc.pen.
633. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât în minută se consemnează rezultatul deliberării, şi
nu al dezbaterii - vezi art. 400 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece în
minută se consemnează atât opinia majoritară, cât şi opinia separată.
634. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 158 alin. (6) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, deoarece întocmirea minutei este obligatorie în cazurile în care judecătorul sau instanţa
dispune asupra măsurilor preventive, conform art. 400 alin. (2) C.proc.pen
635. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, conform art. 402 alin. (1) C.proc.pen. raportat la
art. 370 alin. (4) lit. i) C.proc.pen., în cuprinsul părţii introductive a hotărârii judecătoreşti trebuie
să se menţioneze, printre altele, şi măsurile luate în cursul şedinţei. Răspunsul de la lit. b) nu este
corect, deoarece, conform art. 403 alin. (1) lit. d) C.proc.pen., temeiurile de drept care justifică
soluţiile date în cauză sunt cuprinse în expunere, şi nu în cuprinsul părţii introductive a hotărârii
judecătoreşti. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, conform art. 403 alin. (1) lit. c)
C.proc.pen., motivarea soluţiei date acţiunii civile se regăseşte în cuprinsul expunerii
636. a, b
A se vedea art. 403 alin. (1) lit. a)-b) şi art. 403 alin. (4) C.proc.pen.
637. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 404 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
este greşit, întrucât numele şi prenumele procurorului care a participat la judecată se regăseşte în
conţinutul părţii introductive a hotărârii (practicaua), conform art. 402 alin. (1) raportat la art. 370
alin. (4) lit. c) C.proc.pen.
638. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect — art. 400 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
greşit - art. 400 alin. (1) C.proc.pen., care prevăd că minută se semnează doar de membrii com­
pletului de judecată. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât, potrivit art. 400 alin. (2)
C.proc.pen., întocmirea minutei este obligatorie în cazurile în care judecătorul sau instanţa
dispune asupra măsurilor preventive.
639. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, potrivit art. 405 alin. (2) C.proc.pen., părţile nu
se citează la pronunţarea hotărârii. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, întrucât, conform
art. 405 alin. (1) C.proc.pen., hotărârea se pronunţă în şedinţă publică de către preşedintele
completului de judecată, asistat de grefier.
640. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect şi răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, potrivit
art. 406 alin. (1) Cproc.pen., hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare.
Răspunsul de la lit. b) este corect - a se vedea art. 406 alin. (2) C.proc pen
641. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, potrivit art. 406 alin. (2) C.proc.pen., hotărârea
se semnează de toţi membrii completului şi de grefier, nu şi de procuror. Răspunsul de la lit. b)
este corect, întrucât, potrivit art. 406 alin. (4) C.proc.pen., în caz de împiedicare a preşedintelui
completului de a semna, hotărârea se semnează de preşedintele instanţei. Răspunsul de la lit. c)
nu este corect, deoarece, potrivit art. 406 alin. (4) C.proc.pen., când grefierul este împiedicat a
semna, hotărârea se semnează de grefierul-şef.
Procedură penală 853

642. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât neacordarea ultimului cuvânt inculpatului poate
atrage sancţiunea nulităţii relative în condiţiile art. 282 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, întrucât, dacă minută nu este semnată de toţi membrii completului de judecată, nu se
poate constata dacă instanţa a fost compusă potrivit prevederilor legale şi dacă toţi membrii com­
pletului au luat parte la deliberare, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, în
condiţiile art. 281 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât, potrivit
art. 406 alin. (2) C.proc.pen., hotărârea se semnează, pe lângă membrii completului, şi de grefier.
643. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 407 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
nu este corect, deoarece, potrivit art. 407 alin. (1) C.proc.pen., o copie a minutei hotărârii se
comunică şi procurorului, iar, potrivit art. 407 alin. (2) C.proc.pen., în cazul în care instanţa a
dispus amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
hotărârea se comunică serviciului de probaţiune şi, după caz, organului sau autorităţii competente
să verifice respectarea obligaţiilor dispuse de instanţă.
644. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, potrivit art. 407 alin. (2) coroborat cu alin. (1)
Cproc.pen., după redactarea hotărârii, aceasta se comunică în întregul său şi serviciului de proba­
ţiune, în cazul în care instanţa a dispus amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, potrivit art. 407 alin. (1)
C.proc.pen., hotărârea se comunică, în cazul în care inculpatul este arestat, şi administraţiei locului
de deţinere. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât, potrivit art. 407 C.proc.pen., hotărârea se
comunică şi altor organe/instituţii, nu doar procurorului, părţilor şi persoanei vătămate.
645. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât nu toate sentinţele pot face obiectul apelului, în
unele cazuri sentinţele fiind definitive (e.g. sentinţele de declinare a competenţei), iar în alte
cazuri împotriva sentinţelor putând fi exercitată numai calea de atac a contestaţiei (e.p. sentinţele
pronunţate în contestaţie la executare). Răspunsul de la lit. b) este corect, încheierea prin care
prima instanţă a dispus restituirea cheltuielilor de transport prilejuite de chemarea martorului
fiind supusă apelului, potrivit art. 409 alin. (1) lit. e) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat,
încheierea prin care s-a aplicat amenda judiciară putând face doar obiectul cererii de anulare ori
reducere, potrivit art. 284 C.proc.pen.
646. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, împotriva încheierilor prin care prima instanţă dispune asupra
măsurilor preventive, atât în cursul judecăţii în prima instanţă, cât şi după pronunţarea hotărârii, se
poate formula contestaţie, potrivit dispoziţiilor art. 206 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b)
este, de asemenea, eronat, încheierea de îndreptare a erorii materiale putând fi atacată numai odată
cu sentinţa. Cu toate că, în această privinţă, nici practica judiciară, nici doctrina în materie, nu
întrunesc unanimitatea, apreciem că în discuţie prevalează principiului legalităţii căii de atac, astfel
că, în lipsă de text expres în legea procesual penală care să permită formularea pe cale separată a căii
de atac împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale (aşa cum s-a prevăzut în cazul
cheltuielilor judiciare şi indemnizaţiilor cuvenite martorului, expertului, interpretului şi avocatului),
soluţia nu poate fi decât aceea a exercitării căii de atac odată cu sentinţa, în temeiul art. 408 alin. (2)
şi (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât încheierea primei instanţe privitoare la
indemnizaţia expertului poate face obiectul apelului, potrivit dispoziţiilor art. 409 alin. (1) lit. e)
C.proc.pen., cale de atac care poate fi exercitată de îndată după pronunţarea încheierii, potrivit
dispoziţiilor art. 410 alin. (2) C.proc.pen. în fine, legea prevede dispoziţii speciale de judecată a
apelului, conform dispoziţiilor art. 420 alin. (12) C.proc.pen.
854 Răspunsuri şi explicaţii

647. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, sentinţele de declinare a competenţei fiind definitive
potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este eronat, în toate cazurile
- şi nu numai în unele cazuri - încheierile prin care se soluţionează abţinerea sau recuzarea
nefiind supuse niciunei căi de atac [art. 68 alin. (7) C.proc.pen.]. împrejurarea că, potrivit legii
încheierea prin care se soluţionează abţinerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac
nu trebuie interpretată în sensul că instanţa de apel este oprită să examineze cauza sub toate
aspectele, respectiv nu poate evalua existenţa vreunui caz de incompatibilitate a judecătorului
care a pronunţat hotărârea în prima instanţă. în această ipoteză, instanţa de apel va judeca apelul
potrivit principiului plenitudinii de jurisdicţie, conform dispoziţiilor art. 417 alin. (2) C.proc.pen., şi
va dispune, în cazul constatării unei incompatibilităţi, rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
Răspunsul de la lit. c) este corect, împotriva încheierii prin care prima instanţă a dispus aplicarea
amenzii judiciare a avocatului putând fi formulată numai cerere de anulare sau reducere.
648. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, odată cu sentinţa putând fi atacate numai încheierile primei
instanţe, nu şi hotărârile judecătorului de cameră preliminară ori ale judecătorului de drepturi şi
libertăţi sau, cu atât mai mult, ordonanţele procurorului. Răspunsul de la lit. b) este corect,
împotriva încheierilor primei instanţe fiind posibilă exercitarea căii de atac a apelului, potrivit
art. 408 alin. (2) şi (3) C.proc.pen. Pentru aceleaşi considerente, este corect şi răspunsul de la
lit. c), legea neexcluzând această posibilitate în cazul inculpatului. Cu privire la această din urmă
ipoteză, de reţinut este faptul că nu sunt supuse apelului încheierile prin care prima instanţă
aplică amenda judiciară martorului, expertului, interpretului şi avocatului, în cazul acestor hotărâri
fiind posibilă formularea unei cereri de anulare sau reducere, potrivit dispoziţiilor art. 284
C.proc.pen. A contrario, în cazul încheierilor prin care sunt aplicate amenzi judiciare părţilor este
admisibilă declararea apelului.
649. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, nu împotriva
tuturor încheierilor primei instanţe putându-se formula apel, în unele cazurile încheierile fiind
supuse numai contestaţiei (e.g. în materia măsurilor preventive - art. 206 C.proc.pen., în materia
măsurilor asigurătorii - art. 2501 C.proc.pen.), în alte cazuri fiind definitive (e.g. încheierea prin
care este soluţionată cererea de abţinere sau recuzare).
650. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, nu împotriva
tuturor sentinţelor putându-se formula apel, în unele cazurile sentinţele fiind supuse numai
contestaţiei (e.g. în materia executării hotărârilor penale, în materia reabilitării), în alte cazuri fiind
definitive (e.g. sentinţa de declinare a competenţei).
651. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, în unele cazuri (e.g.
contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecăţii, art. 2501 C.proc.pen.) fiind posibilă
exercitarea contestaţiei chiar şi împotriva încheierilor pronunţate de către instanţele de apel.
Răspunsul de la lit. c) este corect, încheierile de îndreptare a erorilor materiale putând fi date şi
ulterior deciziei. De asemenea, instanţa de apel poate face aplicarea corespunzătoare a art. 399
alin. (10) C.proc.pen. când a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sau instanţei
competente.
652. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt eronate, încheierile judecătorului de drepturi şi libertăţi
fiind supuse, în unele cazuri, verificării sub aspectul legalităţii de către judecătorul de cameră
preliminară, iar încheierile nedefinitive ale judecătorului de cameră preliminară putând fi supuse
Procedură penală 855

contestaţiei numai în faza camerei preliminare. Răspunsul de la lit. c) este corect, hotărârile primei
instanţe putând face obiectul apelului.
653. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, dobândirea oricărei calităţi de către inculpat, în timpul
judecăţii în apel, nefiind susceptibilă de a modifica competenţa instanţei de apel, care se stabi­
leşte potrivit principiului proximităţii gradelor de jurisdicţie. Răspunsul de la lit. b) este corect,
competenţa instanţei de apel fiind stabilită numai in raport cu instanţa care a pronunţat sentinţa
apelată, fiind fără relevanţă elementele care privesc locul săvârşirii faptei sau infracţiunea care
face obiectul judecăţii. Pentru aceleaşi considerente, răspunsul de la lit. c) este greşit.
654. b, c
Numai răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, tribunalul nefiind în niciun caz instanţă de
apel.
655. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi lit. c) sunt eronate, tribunalul
fiind competent să soluţioneze numai contestaţii, iar instanţele de apel fiind competente să
soluţioneze atât contestaţii, cât şi apeluri. Tribunalul militar, fiind instanţă de prim grad în ierarhia
instanţelor militare, nu va judeca contestaţii formulate potrivit dispoziţiilor art. 4251 C.proc.pen.
656. b, c
Doar variantele de răspuns de la lit. b) şi c) sunt corecte, apelul fiind o cale de atac ordinară,
de reformare şi, în unele cazuri, de anulare (ipoteza în care instanţa de apel desfiinţează sentinţa
primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa competentă). Nu este o cale de atac de
retractare întrucât, pe calea apelului nu se provocă un autocontrol judecătoresc, apelul fiind dat
întotdeauna în competenţa unei instanţe superioare celei care a pronunţat sentinţa sau în
competenţa Completului de 5 judecători din cadrul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
657. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, apelul formulat de către persoana vătămată putând viza
numai latura penală a cauzei [art. 409 alin. (1) lit. d) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) este
corect, întrucât partea responsabilă civilmente poate declara apel şi cu privire la latura penală a
cauzei, atunci când aceasta a influenţat soluţia în latura civilă. De asemenea, răspunsul de la lit. c)
este corect, potrivit dispoziţiilor art. 409 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.
658. b
Numai varianta de răspuns de la lit. b) este corectă, potrivit dispoziţiilor art. 409 alin. (1) lit. c)
C.proc.pen. Variantele de răspuns de la lit. a) şi c) sunt eronate, pe de-o parte, procurorul putând
ataca cu apel sentinţa şi cu privire la soluţia pronunţată în latura civilă, fiind lipsit de importanţă
dacă partea civilă a formulat apel, iar, pe de altă parte, apelul persoanei vătămate putând viza
numai latura penală a cauzei.
659. a
Numai varianta de răspuns de la lit. a) este corectă, înlăturarea unor omisiuni vădite reali-
zându-se doar prin mecanismul prevăzut de dispoziţiile art. 279 C.proc.pen. Numai în ipoteza în
care prima instanţă s-ar fi pronunţat asupra cererii martorului, expertului, interpretului sau a
avocatului, ar fi fost posibilă exercitarea apelului.
660. b
Numai varianta de răspuns de la lit. b) este corectă, faţă de dispoziţiile art. 409 alin. (1) lit. f)
C.proc.pen.
661. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, în unele cazuri atât avocatul [art. 409 alin. (1) lit. e)
Cproc.pen.j, cât şi membrul de familie cu inculpatul [în cazul în care a avut calitatea de martor,
art. 409 alin. (1) lit. e) C.proc.pen., în cazul în care s-a dispus măsura confiscării speciale sau
856 Răspunsuri şi explicaţii

extinse, art. 409 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.], putând formula apel în nume propriu. Răspunsul de I
lit. b) este eronat, calitatea de substituit procesual al părţii civile neavând-o membrul de familie 1
acesteia. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 409 alin. (2) C.proc.pen 3
662. b, c
Singurele variante corecte de răspuns sunt cele de la lit. b) şi c); potrivit dispoziţiilor art. 4 in
alin. (1) C.proc.pen., pentru procuror, persoana vătămată şi părţi termenul de apel curge de la
comunicarea copiei minutei, iar potrivit dispoziţiilor art. 410 alin. (3) C.proc.pen., pentru perso
nele ale caror drepturi legitime au fost încălcate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act 1
instanţei, termenul de declarare a căii de atac curge de la data la care acestea au aflat desore
actul sau măsura care a provocat vătămarea. "
663. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este eronat; potrivit art. 4 i2
alin. (1) C.proc.pen. apelul se declară prin cerere scrisă, soluţia legislativă conform căreia calea de
atac poate fi declarată şi în şedinţa de pronunţări nemaifiind menţinută de către noul legiuitor
Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 416 C.proc pen
664. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, nu toate cererile formulate de către procuror după pronun
ţarea hotărârii de către prima instanţă (şi chiar după declararea apelului) cad în competenţa de
soluţionare a instanţei de apel (e.g. cererea de luare a măsurii arestului preventiv în temeiul
art. 399 alin. (10) raportat la art. 238 şi art. 223 C.proc.pen.). Răspunsul de la lit. b) este corect-
potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (10) C.proc.pen., după pronunţarea hotărârii, prima instanţă
poate verifica şi menţine măsura preventivă. Răspunsul de la lit. c) este de asemenea corect
retragerea apelului fiind posibilă prin forţa lucrurilor numai după declararea apelului şi cel târziu
până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de apel.
665. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. c) este eronat, motivarea
apelului realizându-se în scris, însă fiind permisă şi motivarea orală cu ocazia acordării cuvântului
în dezbateri. Motivarea apelului nu constituie o condiţie de admisibilitate a căii de atac, instanţa
fund oricum obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept
666. a
Răspunsul de la lit. a) este corect; potrivit dispoziţiilor art. 413 C.proc.pen., cererile de apel se
depun sau, după caz, se înaintează instanţei a cărei hotărâre se atacă. Răspunsurile de la lit. b) şi
c) sunt eronate, prima instanţă neavând competenţa funcţională să dispună în vreun fel asupra
cererilor de apel.
667. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat în timp ce răspunsul de la lit. b) este corect, în temeiul
dispoziţiilor art. 414 alin. (3) şi ale art. 415 (1) C.proc.pen. renunţarea la apel, revenirea asupra
renunţăm sau de retragere a apelului putând fi formulată atât personal, cât şi de către mandatarul
cu procura speciala. Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, corect, atât renunţarea la apel, cât
şi revenirea asupra renunţării fiind depuse la instanţa a cărei hotărâre se atacă. Cererea de
retragere a apelului poate fi depusă, de asemenea, la prima instanţă, urmând a fi înaintată
instanţei de apel odată cu dosarul cauzei sau ca urmare a dosarului deja înaintat
668. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 411 alin. (2) şi art. 416 C.proc.pen.
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte; potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) C.proc.pen.,
cererea de repunere in termenul de apel, împreună cu cererea de apel, poate fi formulată în cel
mult 10 zile de la încetarea cauzei care a determinat împiedicarea formulării în termen a apelului,
Procedură penală 857

iar potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (2) C.proc.pen., hotărârea este definitivă numai până la
momentul în care instanţa de apel admite cererea de repunere în termen.
669. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect; în caz de divergenţă, apelul va fi judecat de către instanţa de
apel, în complet format din 3 judecători, care vor semna hotărârea. De asemenea, în caz de
împiedicare a grefierului de şedinţă să semneze hotărârea, aceasta va fi semnată de către
grefierul-şef. Răspunsul de la lit. b) este corect, judecătorii care au exercitat funcţia de verificare a
legalităţii trimiterii în judecată nefiind incompatibili să judece apelul. Răspunsul de la lit. c) este
eronat, curtea de apel, atunci când judecă în primă instanţă, pronunţându-se prin sentinţă.
670. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect; potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (12) C.proc.pen., apelul
împotriva încheierilor care pot fi atacate separat se judecă în camera de consiliu şi fără prezenţa
părţilor. Participarea procurorului este însă obligatorie şi în această ipoteză, faţă de dispoziţiile
general aplicabile ale art. 363 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile
art 417 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, în unele cazuri judecata în apel desfăşu-
rându-se în şedinţă nepublică (e.g. art. 420 alin. (12) C.proc.pen., când instanţa de apel declară
nepublică şedinţa de judecată, în cauzele cu minori etc.).
671. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, dispoziţiile art. 239 alin. (1) C.proc.pen. refenndu-se numai
la cursul judecăţii în prima instanţă. Răspunsul de la lit. b) este corect, obligaţia de a verifica
periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, a măsurilor preventive incumbând şi instanţei de apel.
Răspunsul de la lit. c) este corect, în situaţia în care instanţa de apel a dispus trimiterea cauzei
spre rejudecare primei instanţe sau instanţei competente, dispoziţiile art. 399 alin. (10)
C.proc.pen. aplicându-seîn mod corespunzător.
672. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 2501 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. b) este de asemenea corect, procedura prevăzută de dispoziţiile art. 231 C.proc.pen. fund
aplicabilă şi în faţa instanţei de apel. Răspunsul de la lit. c) este eronat, potrivit dispoziţiilor
art. 250 alin. (6) C.proc.pen., împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii
luate de către instanţa de judecată putând fi formulată contestaţie, care va fi soluţionată de către
instanţa care a dispus măsura.
673. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, instanţa de executare având competenţa sa dispună
amânarea executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, în unele cazuri întreruperea
executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă (atunci când centrul de detenţie se afla in
circumscripţia sa), însă niciodată suspendarea executării pedepsei. Răspunsul de la lit. b) este
eronat suspendarea executării hotărârii definitive în acest caz fiind apreciată de către instanţă, şi
nu dispusă ope legis. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 411 alin. (3)
C.proc.pen.
674. b, c .
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că limitează cazurile in care instanţa de apei
constată tardivitatea cererii de apel la cazul cererii de repunere în termen. Răspunsul de la lit. b)
este corect, instanţa de apel care a soluţionat apelurile declarate în termen împotriva aceleiaşi
hotărâri având competenţa să judece şi celelalte apelului declarate cu neobservarea termenului
procedural de decădere. Răspunsul de la lit. c) este corect, instanţa de executare punând in
executare hotărârea definitivă indiferent de împrejurarea că s-a formulat sau nu cerere de
repunere în termenul de apel, iar, dacă o atare cerere a fost formulată, nu interesează daca este
întemeiată sau nu.
858 Răspunsuri şi explicaţii

675. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, în timp ce răspunsul de la lit. b) este eronat, faţă de
dispoziţiile art. 551 pct. 4 şi art. 551 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat,
varianta de răspuns vizând momentul la care hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă, şi nu
hotărârea primei instanţe.
676. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, legea procesual penală neprevăzând nicio cale de atac
exercitabilă împotriva încheierii prin care instanţa de apel se pronunţă asupra cererii de repunere
m termenul de apel. Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. a),
art. 370 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, principiul non reform atio in peius
neopunându-se luării măsurilor preventive împotriva inculpatului care a declarat calea de atac
677. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, declararea căii de atac de către persoana vătămată fiind
suspensivă de executare, potrivit dispoziţiilor art. 416 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
eronat, principiul non reform atio in peius nefiind contrar luării măsurilor preventive de către
instanţa de apel. Răspunsul de la lit. c) este corect, apelul declarat de către avocat în temeiul
Ifi art. 409 alin. (1) lit. e) C.proc.pen. neavând nicio influenţă asupra momentului rămânerii definitive
a laturii penale şi civile.
678. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, potrivit dispoziţiilor art. 419 C.proc.pen., apelul putând fi
extins şi cu privire la alte persoane la care apelul nu se referă, fără însă să le creeze acestora o
situaţie mai grea. Răspunsul de la lit. b) este eronat, iar răspunsul de la lit. c) este corect, în
privinţa procurorului principiul non reform atio in peius nefuncţionând
679. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, obligarea inculpaţilor la plata unei sume de bani confiscată
fiind nelegală, faţă de principiului răspunderii personale, care guvernează sancţiunile penale
Răspunsul de la lit. b) este, de asemenea, corect, principiul legalităţii nefiind limitat de către
principiul non reform atio in peius decât în situaţia în care s-ar agrava situaţia persoanei în cauză,
împrejurare care nu rezultă din varianta de răspuns. Răspunsul de la lit. c) este eronat, luarea
măsurii de siguranţă a confiscării speciale neavând caracter executoriu.
680. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect; în ipoteza în care în faţa primei instanţe s-a luat în discuţie
chestiunea contopirii pedepselor, formulându-se concluzii cu privire la acest aspect, poate fi
formulat apel prin care să se solicitate contopirea pedepselor, fie pentru motivul că prima instanţă
nu s-a pronunţat, fie pentru considerentul că prima instanţă a realizat greşit contopirea
pedepselor. Răspunsul de la lit. b) este eronat, partea responsabilă civilmente formulând apel cu
privire la latura penală a cauzei numai atunci când soluţia în această latură a influenţat soluţia în
latura civila, chestiunea contopirii pedepselor nefiind susceptibilă să genereze asemenea efecte
Răspunsul de la lit. c) este corect, instanţa de apel neavând competenţa de a dispune pe cale
Sepa; \ ta .<';*■ Potrivit dispoziţiilor art. 585 C.proc.pen.), contopirea pedepselor aplicate prin hotă­
râri definitive, întrucât, pe de-o parte, de regulă, prima instanţă este instanţa de executare - şi nu
instanţa de apel, iar, pe de altă parte, împotriva sentinţei prin care s-a dispus contopirea pedep­
selor este posibilă formularea contestaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (7) C proc pen şi nu
exercitarea apelului.
681. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, în faţa instanţei de
apel fund aplicabile toate regulile de la judecata în prima instanţă, inclusiv dispoziţiile art. 386
alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, soluţia desfiinţării cu trimitere spre
Procedură penală 859

rejudecare către prima instanţă nefiind prevăzută de dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) C.proc.pen.
pentru această situaţie.
682. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, hotărârea instanţei de apel prin care s-a dispus rejudecarea
cauzei de către prima instanţă sau de către instanţa competentă neavând vreun efect ope legis
asupra măsurilor preventive luate în cauză. Răspunsul de la lit. b) este eronat; potrivit dispoziţiilor
art. 406 alin. (2) C.proc.pen., hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat
la soluţionarea cauzei, legea neacoperind ipoteza în care toţi membrii completului de judecată ar
fi împiedicaţi să motiveze hotărârea. Aşa fiind, preşedintelui instanţei nu-i revine sarcina de a
motiva hotărârea luată de către judecătorii care se află în imposibilitate de a redacta hotararea.
Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 406 alin. (2) C.proc.pen.
683. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect; în cazul în care a fost luată măsura internării medicale faţa
de inculpat, acesta va fi dedusă din pedeapsa aplicată, indiferent dacă pedeapsa la care s-a oprit
instanţa este amenda sau închisoarea. Răspunsul de la lit. b) este eronat, motivul de apel din
varianta de răspuns putând fi invocat numai de către persoana care nu a fost legal citata, potrivit
dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile
art. 422 teza finală C.proc.pen.

Răspunsul de la lit. a) este eronat, odată cu pronunţarea hotărârii de către instanţa de apel in
sensul condamnării inculpatului orice măsură preventivă încetând de drept, potrivit dispoziţiilor
art. 241 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. De altfel, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare
în regim de detenţie, se emite mandatul de executare a pedepsei, astfel că luarea vreunei masuri
preventive, dincolo de alte considerente ce ţin de legalitatea măsurii, nu îşi găseşte raţiunea.
Răspunsul de la lit. b) este eronat, varianta de răspuns referindu-se la ipoteza în care hotararea
penală nu a rămas definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 551 şi art. 552 C.proc.pen., astfel ca nu
poate fi vorba despre vreo punere în executare a hotărârii. Răspunsul de la lit. c) este corect, în
ipoteza în care pedeapsa aplicată corespunde ca şi durată cu durata măsurilor preventive luate
faţă de inculpat, la data pronunţării deciziei instanţei de apel începând să curgă termenul de
reabilitare.
685. a, b . . . . . .
Răspunsul de la lit. a) este corect, principiul neagravării situaţiei în propriul apel fiind incident
şi în ipoteza în care procurorul a formulat apelul în favoarea inculpatului. Răspunsul de la lit. b)
este corect, durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii în prima
instanţă prevăzută de dispoziţiile art. 239 C.proc.pen. impunând acest calcul. Răspunsul de la lit. c)
este eronat, faţă de dispoziţiile art. 425 alin. (1) C.proc.pen.
686. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, nu în toate cazurile contestaţia fund suspensiva de execu­
tare, de pildă, în cazul luării măsurii arestului preventiv de către prima instanţă. Răspunsul de la
lit. b) este corect, întrucât toate instanţele competente să judece apeluri pot soluţiona şi contes­
taţii viceversa nefiind valabilă în toate cazurile (e.g. tribunalul nu judecă apeluri, însă poate
soluţiona contestaţii). Răspunsul de la lit. c) este corect, dispoziţiile art. 419 C.proc.pen. nefiind
aplicabile, în mod corespunzător, în cazul contestaţiei.
687. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, atât apelul, cât şi contestaţia, fiind căi ordinare de atac, prin
exercitarea lor este temporizată intrarea hotărârii în puterea lucrului judecat. Răspunsul de la
lit. b) este eronat, contestaţia formulată în cursul judecăţii fiind soluţionată: de un complet
monocratic, atunci când a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţate de către judecătorie
86 0 Răspunsuri şi explicaţii

sau tribunal; de către un complet colegial format din 3 judecători, atunci când contestaţia este
formulata împotriva unei hotărâri pronunţate de către curţile de apel; de către un complet
colegial format din 5 judecători (Completul de 5 judecători al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie)
atunci când hotararea a fost pronunţată de către Secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie'
Răspunsul de la lit. c) este corect, dispoziţiile art. 416 C.proc.pen. referitoare la efectul suspensiv
al caii de atac reprezentând regula atât în ceea ce priveşte apelul, cât şi în ceea ce priveşte
contestaţia. *
688. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 4251 alin. (6) C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. b) este incorect, iar răspunsul de la lit. c) este corect, participarea procurorului fiind
obligatorie faţă de dispoziţiile generale prevăzute la art. 363 C.proc.pen., dublate de dispoziţiile
art. 425 alin. (5) C.proc.pen., iar inculpatul poate solicita judecarea contestaţiei în lipsă, dispo­
ziţiile generale prevăzute la art. 364 C.proc.pen. aplicându-se şi în cazul soluţionării contestaţiilor
689. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, de pildă, contestaţia declarată împotriva încheierii instanţei
de apel in condiţiile art. 2501C.proc.pen. fiind soluţionată chiar dacă, între timp, instanţa de apel s-a
pronunţat asupra apelului. Răspunsul de la lit. b) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 589 alin. (5)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 4251 alin. (7) C.proc.pen.
690. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, încheierea prin care curtea de apel a desemnat o instanţă
egala in grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie
sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul, nefiind supusă niciunei căi de atac.’ Răspunsurile
de la lit. b) şi c) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 597 alin. (7) raportat la art. 592 şi art. 535
C.proc.pen.
691. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 4886 alin. (7) C.proc.pen Răspunsul
de la lit. b) este eronat, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind, în nicio situaţie, instanţă de
exe^ ^ re Răspunsul de la lit. c) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 2501 alin. (2) C.proc.pen.

Singurul răspunsul corect este cel de la lit. c). Contestaţia, cale de atac prevăzută de dispozi­
ţiile art. 4251 C.proc.pen., este un remediu procesual ordinar, întrucât - potrivit concepţiei autoh­
tone vizavi de această clasificare - reprezintă un mijloc procesual prin care se atacă o hotărâre
nedefinitivă. De asemenea, contestaţia la executare nu este o cale de atac, ci, mai exact, este un
mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare, executarea sau curmarea executării
hotărârii penale.
693. b, c
Răspunsurile corecte sunt cele de la lit. b) şi c), atât recursul în casaţie, cât şi contestaţia în
anulare, sunt cai de anulare, întrucât instanţa sesizată cu aceste căi de atac nu are atribuţia de a
verifica justeţea hotărârii atacate, ci, constatând nelegalitatea hotărârii, dispune anularea
acesteia. Răspunsul de la lit. a) este eronat, revizuirea fiind, de regulă, o cale de atac de retractare,
prima instanţă retractându-şi propria hotărâre şi înlocuind-o cu o soluţie care corespunde noilor
împrejurări constatate.
694. b, c
Sunt reverenţioase căile de atac care se adresează aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărâ­
rea. Aşa fund, dintre cele 3 variante de răspuns, numai răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte.
695. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, contestaţia în anulare
putând fi exercitata, în unele cazuri [Le. art. 426 lit. b) şi i) C.proc.pen.], chiar şi împotriva
Procedură penală 861

sentinţelor care au rămas definitive prin neapelare sau prin retragerea apelului. Răspunsul de la
lit. c) este eronat, întrucât decizia instanţei de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de
către prima instanţă nu a rămas definitivă în înţelesul dispoziţiilor art. 551 pct. 4 sau art. 552
alin. (1) C.proc.pen.
696. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, potrivit dispoziţiilor art. 426 C.proc.pen. putându-se face
contestaţie în anulare numai împotriva hotărârilor penale definitive. Răspunsul de la lit. b) este
eronat, iar răspunsul de la lit. c) este corect, din perspectiva contestaţiei în anulare nefiind
relevant dacă sentinţa penală a rămas definitivă (în condiţiile art. 551 pct. 4 C.proc.pen.) sau dacă
sentinţa penală a fost reformată, interesând doar modul cum s-a desfăşurat judecata în apel şi
dacă nu au trecut neobservate cazurile de încetare a procesului penal ori dacă a fost nesocotita
autoritatea de lucru judecat.
697. a, b , . „ ,
Răspunsul de la lit. a) este corect, soluţie care rezultă din aplicarea prin analogie (in favoarea
persoanei definitiv judecate) a dispoziţiilor art. 426 pct. b) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
de asemenea corect, instanţa de apel fiind obligată să dispună citarea părţii civile chiar şi în
situaţia în care, în faţa primei instanţe, aceasta a solicitat judecata în lipsă. Răspunsul de la lit. c)
este eronat, prescripţia executării pedepsei putând fi invocată numai pe calea contestaţiei la
executare.
698. c . . .
Răspunsul de la lit. a) este eronat, lipsa avocatului de la judecata în apel constituind motiv de
contestaţie în anulare numai atunci când s-a încălcat asistenţa obligatorie a inculpatului, nu şi a
celorlalte părţi. Răspunsul de la lit. b) este eronat, încălcarea dispoziţiilor relative la publicitatea
şedinţei de judecată a instanţei de apel constituind motiv de contestaţie în anulare, potrivit
dispoziţiilor art. 426 lit. g) C.proc.pen., nu şi încălcarea dispoziţiilor care reglementează excepţii de
la această regulă. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 426 lit. h) C.proc.pen.
699. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, în cazul dat fiind posibilă exercitarea contestaţiei in anulare,
potrivit dispoziţiilor art. 426 lit. c) C.proc.pen., şi nu recursul în casaţie. Răspunsul de la lit. b) este
corect, în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii de apel a soluţionat
anterior o plângere la soluţia de netrimitere în judecată fiind incident cazul de incompatibilitate
prevăzut de art. 64 alin. (5) C.proc.pen., situaţie care este prevăzută ca motiv de contestaţie in
anulare la art. 426 lit. d) teza finală C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, instanţa de apel
nefiind compusă legal în înţelesul dispoziţiilor art. 354 alin. (2) şi art. 426 lit. d) C.proc.pen.
700. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat; potrivit dispoziţiilor art. 426 lit. h) C.proc.pen., constituie
motiv de contestaţie în anulare neaudierea inculpatului prezent de către instanţa de apel, aşadar,
varianta de răspuns alcătuieşte cu cerinţa o contradicţie de termeni {absenţa inculpatului -
neaudierea inculpatului prezent). Răspunsul de la lit. b) este eronat, în cazul in care inculpatul a
solicitat judecata în lipsă, instanţa de apel, procedând în această manieră, nu încalca dreptul la
apărare al inculpatului (exercitat în propria persoană), ci respectă voinţa întemeiata pe lege a
acestuia. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 426 lit. a) C.proc.pen.

Răspunsul de la lit. a) este eronat, termenul de exercitare a caii de atac nefiind incident in
toate cazurile, potrivit dispoziţiilor art. 428 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este de ase­
menea eronat, cazul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 426 lit. a) C.proc.pen.
putând fi invocat numai de către partea care nu a fost legal citată. Răspunsul de la lit. c) este
corect, persoana vătămată având dreptul să formuleze contestaţia în anulare pentru acest motiv.
862 Răspunsuri şi explicaţii

702. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, soluţie care rezultă din compararea dispoziţiilor art. 427
alin. (1) C.proc.pen. cu art. 436 alin. (1) şi art. 455 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
eronat, calea de atac a revizuirii fiind exercitată, în unele cazuri [art. 457 alin. (1) C.proc.pen ]
oricând. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât, de regulă, competenţa de soluţionare a
contestaţiei în anulare revine instanţelor de apel, spre deosebire de revizuire, care se judecă de
regulă, de prima instanţă, şi de recursul în casaţie, care este dat întotdeauna în competenţa înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie.
703. a
Doar răspunsul de la lit. a) este corect, împotriva sentinţei rămase definitive prin neapelare
putând fi exercitată contestaţia în anulare în cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) şi i) C.proc.pen
nu şi în cazurile în care încălcarea legii trebuie să aibă loc doar în faţa instanţei de apel
704. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt eronate, încălcarea dispo­
ziţiilor relative la participarea procurorului la judecata cauzei în prima instanţă putând fi invocate
numai pe calea apelului, sau, după caz, a contestaţiei. încălcarea în discuţie, deşi este sancţionată cu
nulitatea absolută potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. d) raportat la art. 363 C.proc.pen., nu
constituie caz de contestaţie în anulare, întrucât încălcarea s-a produs în faţa primei instanţe, şi nu în
faţa instanţei de apel, aşa cum reclamă dispoziţiile art. 426 lit. e) C.proc.pen.
705. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, instanţa de apel fiind competentă atunci când se invocă
autoritatea de lucru judecat care a fost încălcată prin hotărârea instanţei de apel (în caz de
rejudecare a cauzei în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.proc.pen.) sau prin sentinţa apelată care a
rămas definitivă în faţa instanţei de apel. Răspunsul de la lit. b) este eronat, cazul de contestaţie în
anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C.proc.pen. fiind invocat în faţa instanţei de apel atunci când
hotărârea a rămas definitivă înaintea acestei instanţe. Răspunsul de la lit. c) este eronat, cazul de
contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. f) C.proc.pen. fiind incident numai dacă încălcarea a
avut loc în faţa instanţei de apel, nu şi în faţa primei instanţe.
706. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, judecătoria fiind instanţa competentă să judece
contestaţiile în anulare fundamentate pe cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) şi i) C.proc.pen.,
dacă sentinţa penală a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului. Răspunsul de
la nt _b) ®ste eronat' atât revizuirea (de regulă), cât şi redeschiderea procesului penal în cazul
judecăţii în lipsa persoanei condamnate fiind date în competenţa primei instanţe. Răspunsul de la
lit. c) este eronat, întrucât cele două cazuri de contestaţie în anulare care pot fi invocate în faţa
primei instanţe (judecătoria în cazul de faţă) sunt cele prevăzute de art. 426 lit. b) şi i) C.proc.pen.,
cazuri în care contestaţia în anulare poate fi invocată oricând, potrivit dispoziţiilor art. 428 alin. (2)
C.proc.pen.
707. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, tribunalul (instanţă care nu judecă în apel) nefiind compe­
tent să judece, în contestaţie în anulare, pentru orice motiv invocat. Răspunsul de la lit. b) este
corect, admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare fiind examinată în toate cazurile,
potrivit dispoziţiilor art. 431 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, cele două cazuri de
contestaţie în anulare care pot fi invocate în faţa primei instanţe (tribunalul în cazul de faţă) sunt
cele prevăzute de art. 426 lit. b) şi i) C.proc.pen., cazuri în care contestaţia în anulare poate fi
invocată oricând, potrivit dispoziţiilor art. 428 alin. (2) C.proc.pen.
Procedură penală 863

708. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, suspendarea executării pedepsei neoperând ope legis, ci
fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată. Răspunsul de la lit. b) este eronat, invocarea de
către procuror a cazurilor de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 lit. c), d), e) teza I şi g)
neputând fi socotite ca fiind In favoarea condamnatului, ipoteze în care, în caz de admitere a
contestaţiei şi rejudecare a apelului (sau a cauzei după desfiinţare), fiind posibilă pronunţarea
unei hotărâri defavorabile inculpatului. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât sentinţa penală
este definitivă potrivit dispoziţiilor art. 551 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. şi poate fi supusă, potrivit
dispoziţiilor art. 429 raportat la art. 426 lit. b) C.proc.pen., contestaţiei în anulare. Totodată, în cazul
în care condamnatul se află în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 411 C.proc.pen., are dreptul să soli­
cite repunerea în termenul de apel. Imediat ce repunerea în termen este admisă, hotărârea penală
îşi pierde caracterul definitiv, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (2) C.proc.pen. şi, drept urmare,
contestaţia în anulare devine inadmisibilă, fiind exercitată împotriva unei hotărâri nedefinitive.
709. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, suspendarea executării pedepsei putând fi dispusă doar
concomitent sau ulterior admiterii în principiu a contestaţiei în anulare. Concluzia este fundamen­
tată pe împrejurarea că pedeapsa se execută în baza puterii lucrului judecat a hotărârii penale
definitive, iar suspendarea acesteia poate fi dispusă numai cu respectarea strictă a legii (fiind
vorba despre o excepţie de la regulă). Astfel, pentru ca instanţa să poată aprecia asupra oportu­
nităţii suspendării executării pedepsei, trebuie să verifice, în prealabil, dacă contestaţia în anulare
întruneşte în mod cumulativ condiţiile de fond şi de formă, adică este admisibilă. Aşadar, prin firea
lucrurilor, orice dispoziţie a instanţei contrară efectelor produse de hotărârea intrată in puterea
lucrului judecat poate fi dispusă numai dacă contestaţia în anulare este susceptibilă a investi
instanţa în mod valabil, adică întruneşte condiţiile de admisibilitate. Răspunsul de la lit. b) este
eronat, dispoziţiile art. 430 C.proc.pen. nefăcând o atare distincţie. Răspunsul de la lit. c) este
eronat, în cazurile în care prima instanţă (în cazul nostru judecătoria sau tribunalul) are compe­
tenţa de a judeca cauza în prima instanţă, atunci are posibilitatea să dispună şi suspendarea
executării pedepsei.
710. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 431 alin. (1) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este eronat, dispoziţiile generale prevăzute de art. 364 alin. (1) C.proc.pen.
aplicăndu-se în mod corespunzător şi în faţa instanţei sesizate cu contestaţia în anulare.
711. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, prima instanţă (în speţă, judecătoria) având competenţa sa
judece contestaţia în anulare atât atunci când se invocă cazul prevăzut de art. 426 lit. b)
C.proc.pen., cât şi cazul de la lit. 426 lit. i) C.proc.pen., dacă, desigur, sentinţa a rămas definitivă
prin neapelare sau prin retragerea apelului. Aşa fiind, în cazul în care se invocă întemeiat existenţa
unor probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, instanţa va desfiinţa sentinţa şi va
dispune această soluţie. Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 432 alin. (1)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este de asemenea corect, curtea de apel având competenţa
funcţională de a judeca atât în prima instanţă, cât şi în apel, aşadar, contestaţia în anulare va fi
soluţionată, prin sentinţă (pentru cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) şi i) C.proc.pen. daca
sentinţa a rămas definitivă prin neapelare sau retragerea apelului) sau, după caz, prin decizie.
712. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, căile extraordinare de atac putând fi exercitate numai
împotriva hotărârilor definitive. Răspunsul de la lit. b) este corect; revizuirea este, de regulă, o cale
de atac care vizează aspecte de fond ale cauzei, prima instanţă retractându-şi propria hotărâre şi
înlocuind-o cu o soluţie care corespunde noilor împrejurări constatate. Răspunsul de la lit. c) este
864 Răspunsuri şi explicaţii

eronat, în unele cazuri, atât revizuirea [art. 457 alin. (1) C.proc.pen.], cât şi contestaţia în anulare
[art. 428 alin. (2) C.proc.pen.], putând fi exercitate oricând.
713. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, orice hotărâre penală definitivă prin care s-a soluţionat
raportul de conflict putând face obiectul revizuirii. Răspunsul de la lit. b) este eronat, problema d
drept fiind tranşată prin decizia nr. 17/2007 pronunţată în recurs în interesul legii de către Sectii|6
Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Răspunsul de la lit. c) este corect, hotărâre!
pronunţată prin care s-a rejudecat fondul, rămasă definitivă, întrunind toate caracteristicile une'
hotărâri atacabile cu această cale de atac. 1
714. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât autoritatea de lucru judecat nu se confundă cu
situaţia de ireconciliabilitate a hotărârilor. Pentru a fi încălcată autoritatea de lucru judecat a
hotărârii este necesar ca printr-o a doua hotărâre să se tranşeze acelaşi raport de conflict
respectiv să existe identitate de părţi şi de obiect. Pe de altă parte, în cazul hotărârilor care nu se
pot concilia, trebuie să existe fie mai multe persoane şi o singură faptă (e.g. situaţia în care autorul
este achitat pentru că fapta nu există, iar complicele condamnat), fie o singură persoană şi mai
multe fapte (e.g. săvârşirea mai multor infracţiuni de către aceeaşi persoană în acelaşi timp însă
în locuri diferite, astfel ca săvârşirea uneia să o excludă pe cea de-a doua). Răspunsul de la lit b)
este eronat, cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. fiind inci­
dent numai atunci când declaraţia martorului a influenţat soluţia pronunţată, or, potrivit dispo­
ziţiilor art. 346 alin. (5) C.proc.pen., probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a
cauzei. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit f) C proc nen
715. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, lipsa citării martorilor nefiind un caz de contestaţie în
anulare. Răspunsul de la lit. b) este eronat, hotărârea judecătorului de cameră preliminară nefiind
supusă nici contestaţiei în anulare, nici revizuirii. Răspunsul de la lit. c) este corect, încălcarea
dispoziţiilor relative la publicitatea şedinţei de judecată constituind cazul de contestaţie în anulare
prevăzut de art. 426 lit. g) C.proc.pen., iar calea de atac a revizuirii putând fi formulată în cazul dat
potrivit dispoziţiilor art. 465 C.proc.pen.
716. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât în ipoteza dată este încălcată autoritatea de lucru
judecat a hotărârii şi, drept urmare, contestaţia în anulare reprezintă remediul procesual aplicabil,
şi nu revizuirea. Răspunsul de la lit. b) este eronat, cele două ipoteze nefiind inconciliabile, ci, din
contră, perfect conciliabile, întrucât săvârşirea infracţiunii de către autor poate fi săvârşită chiar şi
fără vreun ajutor din partea unui complice. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât situaţia de
ireconciliabilitate există atunci când printr-o hotărâre s-a constatat că fapta nu există, iar prin altă
hotărâre s-a constatat că aceeaşi faptă există.
717. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, în unele cazuri fiind posibilă ivirea situaţiei de ireconcilia­
bilitate. Astfel, în ipoteza în care printr-o hotărâre s-a reţinut că inculpatul X a săvârşit fapta în
calitate de autor unic, iar printr-o altă hotărâre s-a reţinut că inculpatul Y a săvârşit aceeaşi faptă
în calitate de autor unic, ireconciliabilitatea există. Răspunsul de la lit. b) este corect, situaţia de
ireconciliabilitate are în vedere alibiul creat prin săvârşirea unei infracţiuni, în cu totul alt loc, dar
in acelaşi timp, astfel încât săvârşirea altei infracţiuni nu este posibilă prin forţa lucrurilor, o
persoană neputând fi prezentă în două locuri diferite în acelaşi timp. Răspunsul de la lit. c) este
eronat, întrucât în ipoteza dată este încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii, şi, drept
urmare, contestaţia în anulare reprezintă remediul procesual aplicabil, iar nu revizuirea.
Procedură penală 865

718. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, revizuirea fundamentată pe cazul de la art. 453 alin. (1)
lit a) C.proc.pen. fiind incidenţă numai atunci când calea extraordinară de atac este exercitată în
favoarea condamnatului, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b)
este eronat, recursul în casaţie fiind o cale de atac de drept, faptele fiind reţinute de către
instanţele de fond cu autoritate de lucru judecat, astfel că nu se va avea în vedere de către înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie situaţia ivită după rămânerea definitivă a hotărârii. Răspunsul de la
lit. c) este corect, în ipoteza dată, dacă s-a admis o cale de atac în defavoarea condamnatului, în
rejudecarea cauzei va fi avută noua situaţie de fapt.
719. a
Răspunsul de la lit. a) este corect; potrivit dispoziţiilor art. 455 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. revi­
zuirea poate fi formulată şi de către un membru de familie al condamnatului, în favoarea acestuia,
iar potrivit dispoziţiilor art. 602 C.proc.pen. raportat la art. 177 alin. (1) lit. a) C.pen., prin membru
de familie se înţelege şi persoana devenită prin adopţie copil al descendentului condamnatului.
Răspunsul de la lit. b) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 455 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. c) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 455 alin. (1) lit. b), art. 602 C.proc.pen. raportat la
art. 177 alin. (1) lit. b) C.pen.
720. c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, faţă de dispoziţiile art. 455 alin. (1) lit. b)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (2) C.proc.pen.
721. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, cererea de revizuire în favoarea condamnatului fundamen­
tată pe cazul prevăzut la lit. 453 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. putând fi formulată în termen de un an
de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (2) lit. c) C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. c) este eronat, întrucât dispoziţiile art. 457 alin. (2) lit. c) C.proc.pen. nu prevăd un termen
maximal până la care cererea de revizuire poate fi primită.
722. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. b) este eronat, competenţa instanţei de revizuire în cazul dat fiind stabilită în favoarea
instanţei de apel, potrivit dispoziţiilor art. 465 alin. (3) C.proc.pen., astfel că, potrivit dispoziţiilor
art. 465 alin. (3) C.proc.pen., această instanţă poate dispune suspendarea executării hotărârii.
Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 460 alin. (1) C.proc.pen.
723. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 464 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b)
este de asemenea corect, în ipoteza în care instanţei de apel îi revine competenţa să judece
cererea de revizuire (i.e. cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încăl­
care a drepturilor şi libertăţilor persoanei comisă de către instanţa de apel), potrivit dispoziţiilor
art 465 alin. (10) C.proc.pen., una dintre soluţiile pe care le poate pronunţa fiind inadmisibilitatea.
Răspunsul de la lit. c) este eronat; pentru considerentele anterioare, cererea de revizuire poate
cădea în competenţa Completului de 5 judecători din cadrul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
724. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 459 alin. (7) C.proc.pen. Răspunsul de
la lit. b) este corect, încheierea prin care s-a dispus suspendarea hotărârii supuse revizuirii fiind
definitivă în ipoteza în care s-a formulat cererea de revizuire în temeiul art. 465 C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 465 alin. (12) C.proc.pen.
866 Răspunsuri şi explicaţii

725. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 461 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de
la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 460 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, în
procedura revizuirii nefiind posibilă luarea măsurilor preventive.
726. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 462 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de
la lit. b) este eronat, întrucât nu în toate cazurile în care cererea de revizuire este admisă, chiar în
favoarea persoanei condamnate, se constată în mod automat că aceasta nu era ţinută să suporte
respectivele măsuri. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 462 alin (4 )
C.proc.pen. ' '
727. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 478 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 478 alin. (1) C.proc.pen. Soluţia de la lit. c) este incorectă, întrucât, conform art. 480
alin. (1) C.proc.pen., acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la
infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani
728. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât art. 478 alin. (6) C.proc.pen. prevede în mod
expres că inculpaţii minori pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei. De asemenea
răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât art. 480 alin. (2) C.proc.pen. prevede că, la încheierea
acordului de recunoaştere a vinovăţiei, asistenţa juridică este obligatorie
729. a, b
Conform art. 482 lit. g) şi h) C.proc.pen., răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte. Răspunsul
de la lit. c) este eronat, întrucât, prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei, nici inculpatul şi nici
procurorul nu pot modifica regulile de competenţă stabilite de Codul de procedură penală
730. a
Conform art. 483 alin. (2) C.proc.pen., în situaţia în care se încheie acordul numai cu privire la
unele dintre fapte sau numai cu privire la unii dintre inculpaţi, iar pentru celelalte fapte sau
inculpaţi se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanţei se face separat. Prin urmare, este
corect numai răspunsul de la lit. a).
731. b
Numai răspunsul de la lit. b) este corect - art. 483 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
este incorect, întrucât, conform art. 484 C.proc.pen., atunci când sesizarea instanţei este realizată
printr-un acord de recunoaştere a vinovăţiei, nu mai există faza camerei preliminare
732. a
Varianta de la lit. a) este corectă, faţă de dispoziţiile art. 484 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de
la lit. b) este incorectă, întrucât art. 480 alin. (2) C.proc.pen. este incident numai până la
încheierea acordului de recunoaştere a învinuirii, în faţa instanţei de judecată asistenţa juridică
fiind obligatorie numai în condiţiile art. 90 C.proc.pen.
733. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 485 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. Având în vedere că prin
hotararea asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei instanţa soluţionează cauza în primă
instanţa, va fi pronunţată o sentinţă, conform art. 370 alin. (1) C.proc.pen. Prin urmare, răspunsul
de la ht. b) este corect. In ceea ce priveşte răspunsul de la lit. c), acesta este eronat, deoarece
instanţa nu poate pronunţa soluţia de achitare în cadrul procedurii acordului de recunoaştere a
vinovăţiei, conform art. 485 alin. (1) lit. b) C.proc.pen, fiind necesară respingerea acordului şi
trimiterea dosarului procurorului.
Procedură penală 867

734. a
Ca urmare a modificării art. 485 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. prin O.U.G. nr. 18/2016, soluţia
pronunţată de instanţă trebuie să fie întotdeauna cea care rezultă din acordul de recunoaştere a
vinovăţiei, dacă sunt întrunite condiţiile de legalitate şi temeinicie; aşadar, instanţa nu poate
dispune nici o soluţie mai grea decât cea negociată, dar nici o soluţie mai uşoară (M. Udroiu,
Procedură penală - Partea specială, ed. a lll-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, p. 484). De asemenea,
art. 485 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. prevede posibilitatea instanţei de a respinge acordul de recu­
noaştere a vinovăţiei numai dacă pedeapsa este prea blândă, nu şi dacă aceasta este prea severă.
Prin urmare, numai varianta de la lit. a) este corectă.
735. b
Numai răspunsul de la lit. b) este corect —art. 488 alin. (1) C.proc.pen.
736. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât nu există o prevedere legală care să instituie
obligativitatea efectuării urmăririi de către procuror în cazul infracţiunilor săvârşite de minori.
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 504 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât
urmărirea penală nu poate depinde de voinţa minorului de a se prezenta în faţa organelor de
urmărire penală.
737. b, c
Conform art. 505 alin. (3) C.proc.pen., neprezentarea persoanelor legal citate la ascultarea sau
confruntarea minorului nu împiedică efectuarea acestor acte. Prin urmare, răspunsul de la lit. a)
este greşit. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 90 lit. a) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
corect —art. 505 alin. (2) C.proc.pen.
738. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, potrivit art. 506 alin. (1) C.proc.pen., şi in situaţia
în care minorul este arestat preventiv, în cursul urmăririi penale nu este obligatorie efectuarea
referatului de evaluare. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât neefectuarea referatului de
evaluarea nu este menţionată printre cazurile de nulitate absolută. Faţă de dispoziţiile art. 506
alin. (2) C.proc.pen., răspunsul de la lit. c) este corect.
739. b
Conform art. 507 alin. (3) C.proc.pen. numai răspunsul de la lit. b) este corect.
740. a, b
Conform art. 507 alin. (1) C.proc.pen., răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte. Răspunsul de
la lit. c) este incorect, întrucât şedinţa nu este secretă, ci este nepublică, conform art. 509 alin. (2)
C.proc.pen.
741. a
Faţă de prevederile art. 508 alin. (1) şi (3) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. a) este corect.
742. a, b
Conform art. 509 alin. (1) şi (2) C.proc.pen., răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte. Răs­
punsul de la lit. c) nu este corect, deoarece, conform art. 509 alin. (3) C.proc.pen., când inculpatul
este minor cu vârsta mai mică de 16 ani, instanţa, dacă apreciază că administrarea anumitor probe
poate avea o influenţă negativă asupra sa, poate dispune îndepărtarea lui din şedinţă.
743. a
Conform art. 510 alin. (1) C.proc.pen., când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre
care unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, judecata are loc potrivit dispoziţiilor
art. 507 alin. (1) şi după procedura obişnuită. Prin urmare, atunci când minorul este judecat
împreună cu un inculpat major, trebuie respectată regula publicităţii şedinţei de judecată. Jude­
carea în şedinţă nepublică constituie o încălcare a publicităţii şedinţei de judecată şi este sancţio­
nată cu nulitatea absolută conform art. 281 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., astfel că răspunsul de la
868 Răspunsuri şi explicaţii

lit. a) este corect. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât judecătorii trebuie să fie special
desemnaţi pentru judecarea cauzelor cu inculpaţi minori.
744. a, b
Conform art. 529 C.proc.pen., competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este
fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care
se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condam­
natul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străină­
tate. Astfel, răspunsul de la lit. a) este corect, în cazul în care tribunalul este prima instanţă care a
pronunţat soluţia de condamnare (spre ex., în cazul săvârşirii infracţiunii de omor). De asemenea
faţă de dispoziţiile amintite, şi răspunsul de la lit. b) este corect.
745. a, b
Conform art. 530 alin. (1) C.proc.pen. numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte
746. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect faţă de dispoziţiile art. 533 alin. (1) C.proc.pen., care stabi­
lesc că cererea de reabilitare se judecă în şedinţă nepublică. Faţă de aceleaşi dispoziţii, răspun­
surile de la lit. b) şi c) sunt corecte.
747. b
Faţă de dispoziţiile art. 533 alin. (2) C.proc.pen. numai răspunsul de la lit. b) este corect
748. a, b
Faţă de dispoziţiile art. 534 alin. (1) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt
corecte.
749. c
Conform art. 535 C.proc.pen., sentinţa prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare este
supusă contestaţiei în termen de 10 zile de la comunicare. Prin urmare, numai răspunsul de la
lit. c) este corect.
750. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 532 alin. (4) C.proc pen
751. b
Competenţa pentru soluţionarea cererii de reabilitare se apreciază prin raportare la normele
de competenţă în vigoare la momentul formulării cererii. Prin urmare, din punct de vedere
material este competentă judecătoria, iar din punct de vedere teritorial judecătoria de la
domiciliul petentului. Astfel, numai răspunsul de la lit. b) este corect
752. a, c
Faţă de dispoziţiile art. 529 C.proc.pen., este competentă să soluţioneze cererea de reabilitare
fie instanţa care a pronunţat condamnarea, respectiv Tribunalul Bucureşti, fie instanţa corespun­
zătoare în a cărei circumscripţie domiciliază petentul, respectiv Tribunalul Constanţa. Aşadar,
răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte. Răspunsul de la lit. b) este incorect, întrucât judecătoria
nu este instanţa corespunzătoare în grad celei care a pronunţat condamnarea
753. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, sentinţa penală rămânând definitivă în ipoteza dată la expi­
rarea termenului de apel sau de contestaţie. Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile
art. 551 pct. 1 Cproc.pen. De asemenea, răspunsul de la lit. c) este corect, potrivit dispoziţiilor
art. 551 pct. 2 lit. a) C.proc.pen.
754. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, în ipoteza dată, a apelului sau contestaţiei tardive, fiind
incidente dispoziţiile art. 551 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., calea de atac nefiind declarată în termenul
legal. Răspunsul de la lit. b) este corect, potrivit dispoziţiilor art. 551 pct. 4 C.proc.pen., data
rămânerii definitive a hotărârii primei instanţe fiind aceea la care instanţa de control a
Procedură penală 869

confirmat-o prin respingerea căii de atac declarate. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât
hotărârea primei instanţe rămâne definitivă la momentele prevăzute la art. 551 C.proc.pen.,
indiferent dacă hotărârea a avut sau nu caracter executoriu de la data pronunţării.
755. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, în cazul în care instanţa de apel respinge cererea de repu­
nere în termenul de apel aflându-ne în prezenţa unui apel tardiv, declarat cu neobservarea ter­
menului legal de depunere, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 551 pct. 2 lit. a) C.proc.pen.,
conform cărora hotărârea primei instanţe rămâne definitivă la data expirării termenului de apel.
Răspunsul de la lit. b) este eronat, în ipoteza variantei de răspuns procesul neluând sfârşit în faţa
instanţei de apel, în înţelesul dispoziţiilor art. 552 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
corect, faţă de dispoziţiile art. 552 alin. (1) raportat la art. 421 pct. 2 lit. a) C.proc.pen.
756. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, înaintea instanţei de
apel (şi nu hotărârile instanţei de apel) putând rămâne definitive atât încheieri (e.g. prin care
prima instanţa a dispus revocarea arestului preventiv) şi sentinţe (în temeiul art. 551 pct. 4
C.proc.pen.), cât şi decizii [în temeiul dispoziţiilor art. 552 alin. (1) C.proc.pen.]. Răspunsul de la
lit. c) este eronat, în cazul în care hotărârea a fost pronunţată în prima instanţă de către Secţia
penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu acestei instanţe îi revine competenţa să pună în
executare hotărârea, ci Tribunalului Bucureşti.
757. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, prima instanţă căreia i-ar reveni competenţa să judece
cererea de revizuire întemeiată pe cazul dat putând fi diferită de instanţa de executare [e.g.
art. 553 alin. (2) C.proc.pen.] Pentru acelaşi considerent, răspunsul de la lit. b) este corect,
Tribunalul Bucureşti sau tribunalul militar fiind instanţa de executare a hotărârilor pronunţate în
primă instanţă de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Răspunsul de la lit. c) este eronat,
competenţa pe scara ierarhică să judece cererile de liberare condiţionată revenind întotdeauna
judecătoriei, fiind indiferent dacă instanţa de executare este de grad superior.
758. b
Singurul răspuns corect este cel de la lit. b), pe de-o parte, încheierea prin care s-a dispus
internarea medicală are caracter executoriu potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (8) C. proc. pen., iar,
pe de altă parte, în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii prin care s-a dispus luarea
măsurilor de siguranţă, executarea se face de către instanţa care le-a dispus [art. 553 alin. (4)
C.proc.pen.].
759. a • ,
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 204 alin. (3), art. 205 alin. (3) şi
art. 206 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este eronat, întrucât nu toate hotărârile
definitive sunt şi executorii, ci numai hotărârile cae au rămas definitive în sensul dispoziţiilor
art. 550, 551 şi 552 C.proc.pen. Aşa fiind, decizia instanţei de apel prin care s-a dispus rejudecarea
cauzei de către prima instanţă sau de către instanţa competentă este o hotărâre definitivă, insa
hotărârea nu a rămas definitivă în sensul dispoziţiilor menţionate anterior. Răspunsul de la lit. c)
este eronat, dispoziţia din sentinţă de luare a măsurii de siguranţă a confiscării extinse neavând
caracter executoriu.
760. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, încheierea prin care prima instanţă dispune admiterea
cererii de redeschidere a procesului penal este executorie, chiar dacă nu rezultă expres acest lucru
din text şi, totodată, chiar dacă dispoziţiile art. 469 alin. (5) C.proc.pen. confirmă caracterul
nedefinitiv al încheierii. Apreciem că altă soluţie nu poate fi primită, întrucât textul în ansamblu a
suferit modificări în urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 18/2016 cu privire la competenţa
870 Răspunsuri şi explicaţii

instanţei, aceasta revenind numai instanţei care a judecat cauza în prima instanţă care după
admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, poate lua orice măsură preventivă Or dacă
încheierea de admitere a cererii de redeschidere a procesului penal nu ar avea' caracter
executoriu, atunci condamnatul nu ar reveni la calitatea de inculpat, care permite luarea unor
asemenea masuri preventive. Răspunsul de la lit. b) este eronat, faţă de dispoziţiile art 352
a'm -(5) C p r° c p e "' Răspunsul de la lit. c) este corect, încheierea prin care prima instanţă dispune
revocarea masurilor preventive poate fi atacată cu contestaţie care, potrivit dispoziţiilor 4251
alin. (4) rap. la art. 416 C.proc.pen., este suspensivă de executare.
761. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 2501 alin. (3) C proc Den si
art. 74 alin^ (6) raportat la art. 550 alin. (1) şi art. 551 pct. 1 C.proc.pen. Răspunsul de la lit b) este
eronat, încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu
dispune restituirea cauzei la parchet este supusă contestaţiei, care este suspensivă de executare
762. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, în situaţia vizată de varianta de răspuns fiind incidente
dispoziţiile art. 553 alin. (4) C.proc.pen., înalta Curte de Casaţie şi justiţie fiind competentă să
pună in executare dispoziţiile privind măsurile preventive. Răspunsul de la lit. b) este corect fată
de dispoziţiile art. 2501 alin. (1) şi (3) raportat la art. 553 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
este eronat, instanţa de executare fiind în acest caz prima instanţă, respectiv curtea de apel
763. c r '
Răspunsul de la lit. a) este eronat, punerea în executare făcându-se de către instanţa care a
judecat cauza în prima instanţă sau de către Tribunalul Bucureşti. Răspunsul de la lit b) este
eronat, din interpretarea a contraria a dispoziţiilor art. 553 alin. (4) C.proc.pen., derogarea de la
regula potrivit careia instanţa de executare este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă
operand numai in cazul încheierilor nedefinitive, dar executorii, nu şi în cazul în care încheierea
este definitiva. Răspunsul de la lit. c) este corect, declararea căii extraordinare de atac a recursului
in casaţie nefund susceptibilă să temporizeze punerea în executare a hotărârilor definitive
764. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 557 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul
de la lit b) este corect, in cazul condamnatului aflat în stare de deţinere un exemplar al
mandatului de executare i se înmânează comandantului locului de deţinere, care va întocmi un
proces-verbal cu data de la care condamnatul a început executarea pedepsei. Răspunsul de la
lit. c) este eronat, întrucât, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu mai intere­
sează aspectele relative la răspunderea penală, ci numai aspectele ce ţin de executarea pedepsei.
765. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât, în cazul pedepsei amenzii, nu se emite mandat de
executare a pedepsei. Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 560 C proc pen
raportat la art. 64 C.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, în cazul în care se dispune înlocuirea
pedepse' amenzii aplicate alaturat pedepsei închisorii suspendate condiţionat, în temeiul art. 96
alin. (3) C.pen., instanţă revocă suspendarea condiţionată a pedepsei închisorii, cele două pedepse
executabile fiind adiţionate. K
766. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 559 C.proc.pen. Răspunsul
de la ':t c ) este eronat ipoteza descrisă nefiind exclusă de lege, cererea de eşalonare a plăţii
amenzii putând fi dispusă şi pe un rest pe care condamnatul nu l-a putut achita
767. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este eronat, faţă de dispoziţiile
art. 564 C.proc.pen. Degradarea militară se pune în executare imediat ce hotărârea a rămas
Procedură penală 871

definitivă, dispoziţiile aplicabile în cazul altor pedepse complementare (i.e. interzicerea exercitării
unor drepturi) nefiind incidente şi în cazul degradării militare. Răspunsul de la lit. c) este corect, in
cazul sesizării instanţei civile de către procurorul militar, în condiţiile art. 56 alin. (5) raportat la
art. 44 C.proc.pen., instanţa civilă dispunând degradarea militară în condiţiile art. 69 C.pen.
768. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este eronat, faţă de dispoziţii e
art. 580 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, corect, soluţia rezultând din
interpretarea o contrario a dispoziţiilor art. 580 alin. (6) teza finală C.proc.pen.
769. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţa cu pedeapsa
închisorii în condiţiile dispoziţiilor art. 6 alin. (2) C.pen. fiind într-adevăr obligatorie, însă nu este
obligatorie atunci când sunt incidente dispoziţiile art. 58 C.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect,
fiind aplicabilitatea practică a dispoziţiilor art. 59 C.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât
nu numai instanţa de executare are competenţa de a dispune înlocuirea pedepsei detenţiunii pe
viaţă, ci, în unele cazuri, şi instanţa corespunzătoare în grad acesteia de la locul de detenţie.
770. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 583 alin. (2) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. b) este eronat, întrucât judecarea unei infracţiuni concurente cu infracţiunea in
baza căreia s-a dispus condamnarea a cărei executare a fost suspendată nu atrage revocarea, ci
poate atrage, în unele cazuri, anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
771. c . .
Răspunsul de la lit. a) este eronat, anularea suspendării executării pedepsei sub supraveg ere
putând fi dispusă şi în cazul de recidivă postcondamnatorie sau pluralitate intermediară, dacă
infracţiunea în baza căreia s-a dispus condamnarea cu suspendare reprezintă termenul 2 al
pluralităţii de infracţiuni. Răspunsul de la lit. b) este eronat, în cazul nerespectaru obligaţiilor civile
stabile prin hotărârea de condamnare fiind posibilă doar revocarea suspendării executăm
pedepsei sub supraveghere, nu şi anularea. Răspunsul de la lit. c) este corect, emiterea manda­
tului de executare a pedepsei închisorii nefiind obligatorie în toate cazurile, de pildă, dacă sunt
întrunite condiţiile prevăzute de art. 97 alin. (2) C.pen.
772. a, b . ...
Răspunsul de la lit. a) este corect, în baza dispoziţiilor art. 585 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. fund
posibilă contopirea pedepselor aplicate pentru săvârşirea unor infracţiuni concurente - indiferent
dacă concursul este real sau formal, fiind lipsit de importanţă dacă pricinile ar fi putut fi reunite de
către instanţele de fond sau dacă instanţa care a judecat ultima infracţiune a cunoscut împreju­
rarea că, pentru alte infracţiuni concurente, inculpatul a fost condamnat definitiv. De altfel, m
ipoteza în care pentru pedepsele stabilite prin hotărâri distincte s-au emis mandatele de execu­
tare a pedepsei, contopirea uşurează, de regulă, situaţia juridică a condamnatului, acesta nepu­
tând fi decăzut din dreptul de a beneficia de tratamentul sancţionator al concursu ui e
infracţiuni. Răspunsul de la lit. b) este corect, modificarea pedepselor putând fi dispusă şi in caz de
recidivă postexecutorie, potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. Răspunsul de
lit. c) este eronat, centrul de detenţie neavând calitatea să solicite modificarea pedepselor în
temeiul art. 585 C.proc.pen.

Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit- d), alin. (3)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este eronat, contopirea pedepselor potrivit dispoziţiilor art. 585
C.proc.pen. putând fi dispusă numai dacă hotărârile au rămas definitive, numai in această ipoteză
devenind active competenţele instanţei de executare. Răspunsul de la lit. c) este eronat, în ipoteza
872 Răspunsuri şi explicaţii

în care toate datele necesare stabilirii stării de agravare erau cunoscute de către instanţa care a
dispus condamnarea, nereţinerea recidivei a fost decisă cu autoritate de lucru judecat
774. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, instanţa de executare
fiind competentă, potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (2) C.proc.pen., să dispună contopirea
pedepselor. Este adevărat că, de regulă, potrivit dispoziţiilor art. 553 alin. (1) C.proc.pen., instanţa
care a judecat cauza în primă instanţă este instanţa de executare, însă de la această regulă există
şi excepţii (e.g. Tribunalul Bucureşti este instanţă de executare a hotărârilor pronunţate în primă
instanţă de către Secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa căreia i-ar reveni
competenţa să judece cauza în prima instanţă este instanţa de executare a hotărârilor străine
recunoscute). Răspunsul de la lit. c) este eronat, competenţa fiind stabilită în raport de ultima
hotărâre definitivă, şi nu în raport de gradul instanţelor care au pronunţat hotărârile
775. b
Răspuns corect este cel de la lit. b), iar răspunsul de la lit. a) este eronat, dispoziţiile comune
întregului Titlu V al părţii speciale (art. 597-6011 C.proc.pen.) reglementând toate aspectele
punctate în cele două variante de răspuns, respectiv publicitatea şedinţei de judecată şi partici­
parea procurorului [art. 597 alin. (8) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. c) este eronat, faţă de
dispoziţiile art. 585 alin. (3) C.proc.pen.
776. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, contopirea pedepselor
fiind dată în competenţa instanţelor de executare, de regulă, instanţei care a judecat cauza în
prima instanţă, şi ca excepţie, Tribunalului Bucureşti, dacă hotărârea a fost pronunţată în prima
instanţă de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşadar, Secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie nu va judeca niciodată cereri de contopire în temeiul art. 585 C.proc.pen., în aceste
cazuri, competenţa revenind Tribunalului Bucureşti. Aşadar, chiar dacă ultima hotărâre definitivă
nu a fost pronunţată de către tribunale, ci de către înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, competenţa
va reveni Tribunalului Bucureşti. Răspunsul de la lit. c) este corect, judecătoria, ca instanţă de
executare a ultimei hotărâri, având competenţa să contopească pedepse aplicate chiar şi de
instanţe superioare în grad.
777. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 560 alin. (2) şi art. 561
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 64 alin. (1) C.pen.
778. a
Singurul răspuns corect este cel de la lit. a), soluţie care rezultă din compararea dispoziţiilor
art. 561 alin. (2) şi art. 586 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsurile de la lit. b) şi c) nu sunt corecte,
pentru că nu reprezintă deosebiri, ci asemănări între cele două proceduri.
779. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, potrivit dispoziţiilor art. 587 alin. (1) C.proc.pen.,
judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere are competenţa să dispună liberarea
condiţionată, indiferent care este instanţa de executare a acelei hotărâri. Răspunsurile de la lit. b)
şi c) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 587 alin. (2) şi (3) C.proc.pen.
780. a, b
Singurele răspunsuri corecte sunt cele de la lit. a) şi b), soluţiile variantelor de răspuns fiind
fundamentate pe dispoziţiile art. 587 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat,
dispoziţiile relative la competenţa instanţei care dispune liberarea condiţionată nefăcând o atare
distincţie.
Procedură penală 873

781. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile
art. 587 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este de asemenea corect, soluţia rezultând din
coroborarea dispoziţiilor art. 587 şi art. 597 alin. (5) raportat la art. 406 alin. (1) C.proc.pen.
782. a, b
Singurele răspunsuri corecte sunt cele de la lit. a) şi b), dispoziţiile art. 589 alin. (3) şi (5),
art. 591 alin. (1) C.proc.pen., prevederi care reglementează competenţa, dacă hotărârea este sau
nu executorie şi calitatea procesuală de a solicita amânarea executării pedepsei.
783. a
Răspunsul corect este cel de la lit. a), prin natura lucrurilor, acest caz de întrerupere a execu­
tării pedepsei reprezentând o deosebire între situaţia condamnatului de sex masculin şi situaţia
condamnatei de sex feminin. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt eronate, ambele cazuri putând fi
invocate atât de către condamnatul de sex masculin, cât şi de condamnata de sex feminin.
784. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, numai în cazul întreruperii executării pedepsei fiind
posibilă prelungirea duratei stabilite iniţial, şi doar în cazul întreruperii executării pedepsei - nu şi
în cazul amânării executării pedepsei - sentinţa fiind neexecutorie. Răspunsul de la lit. b) este
corect, faţă de dispoziţiile art. 590 C.proc.pen. (în cazul amânării executării pedepsei) şi art. 592
alin. (2) raportat la art. 590 C.proc.pen. (în cazul întreruperii executării pedepsei).
785. c
Singurul răspuns corect este cel de la lit. c), faţă de dispoziţiile art. 592 alin. (1) raportat la
art. 589 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C.proc.pen.
786. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C.pen., pedepsele
accesorii ale interzicerii unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau
considerată ca executată. Răspunsul de la lit. b) este eronat, atât în cazul amânării executării
pedepsei, cât şi în cazul întreruperii executării pedepsei, curgerea termenului de prescripţie a
executării pedepsei fiind suspendată. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 590
alin. (1) lit. c C.proc.pen. (în cazul amânării executării pedepsei) şi art. 592 alin. (2) raportat la
art. 590 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. (în cazul întreruperii executării pedepsei).
787. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât nu în toate
cazurile contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare, în cazul ivirii unor
nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare competenţa
revenindu-i instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută. Răspunsul de la lit. c) este
corect, faţă de dispoziţiile art. 6011 C.proc.pen.
788. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, problema de drept
găsindu-şi dezlegarea în decizia nr. 9/2011 pronunţată în recurs în interesul legii de înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie. Răspunsul de la lit. c) este corect; persoana condamnată în baza faptelor
săvârşite de către o altă persoană are calitatea procesuală să solicite redeschiderea procesului
penal, dacă condiţiile legale sunt întrunite.
789. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este eronat, în ipoteza dată fiind
posibilă exercitarea contestaţiei la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. b) este eronat, faţă de dispoziţiile art. 279 C.proc.pen.
874 Răspunsuri şi explicaţii

790. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi de la lit. b) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 596 şi art. 598
alin. (1) lit. d) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, instanţa fiind obligată să dea eficienţă
legii de amnistie sau graţiere atunci când aceasta a intra în vigoare cât timp cauza a fost pendinte.
791. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, iar răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de
dispoziţiile art. 600 alin. (3) şi art. 250 alin. (8) C.proc.pen.
792. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile
fiind soluţionată de către instanţa penală în şedinţă publică şi cu participarea procurorului. Este
adevărat că dispoziţiile aplicabile în cazul contestaţiei privind executarea dispoziţiilor civile sunt
cele ale art. 597 alin. (l)-(5) C.proc.pen. potrivit dispoziţiilor art. 600 alin. (2) C.proc.pen., dispo­
ziţiile art. 597 alin. (8) C.proc.pen. care reglementează participarea procurorului şi natura şedinţei
de judecată fiind ocolite. Cu toate acestea, dispoziţiile privind judecata (art. 352 C.proc.pen.
Publicitatea şedinţei de judecată, art. 363 C.proc.pen. Participarea procurorului la judecată) sunt
aplicabile şi prezentelor proceduri, aplicându-se în mod corespunzător, potrivit dispoziţiilor
art. 597 alin. (5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de dispoziţiile art. 600 alin. (1)
C.proc.pen.
793. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, faţă de dispoziţiile art. 599 alin. (3) şi (5)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, sentinţa penală rămasă definitivă putând face
obiectul unei contestaţii la executare.