Sunteți pe pagina 1din 668

Mihan Udroiu

Drept penal
Partea generala, Partea speciala
Editia a 4-a

La elaborarea lucrarii au fost avute in vedere ultimele modificari


ale Codului penal'aduse prin Legea Dr. 27/2012. ~i Legea nr. 63/2012 .

._ Editura C.H. Beck


Bucuresti 201!3

./

FOTOCOPtEREA
INTERZISAI
IJ~.~,

AvMd in

AVERTISMENT'!
vedere amploarea luatl de fenomenul fotocopierii lucrarilor de specialitate, mai ales in

domeniul Dreptului, atragem atentia eA, potrivit art. 14 ~i 140 din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor ~i drepturile conexe, reprodueerea operelor sau a produselor purtatoare de
drepturi eonexe, daca respectiva reprodueere a fost efectuata ftrA autorizarea sau consimtamantul titularului drepturilor reeunoseute de legea mentionata, eonstituie infractiune ~i se
pedepseste eu inchisoare sau eu amenda, Prin reproducere, conform legii, se lntelege realizarea,
integrala sau partiala, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar
ori permanent, prin orice mijloace ~i sub orice forma,

Nu va faceti partasi la distrugerea cartii!


Editura C.H. Beck este acreditatl CNATDCU ~i este considerata editura cu prestigiu
recunoscut.

Drepf'penal. Partea generali. Partea speciali. Editia 4


Mihan Udroiu
Copyright 2010, 2011, 2013 - Editura C.H. Beck
Toate drepturile rezervate Editurii C.H. Beck.
Nicio parte din aceasta lucrare nu poate fi copiata tara acordul scris al Editurii C.H. Beck.
Drepturile de distributie in strainatate apartin in exclusivitate editurii.
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei
UDROIU, MlHAIL
Drept penal: partea generals, partea specials /
Mihail Udroiu. - Ed. a 4-a, rev. - Bucuresti : Editura
C.H. Beck, 2013
Bibliogr.
ISBN 978-606-18-0138-1
343(498)
Editura C.H. Beck

Str. SergoNutu Ion nr. 2, sector 5, Bucuresti


Tel.:
021.410.08.47; 021.410.08.09;
021.410.08.73; 021.410.08.46
Fax:
021.410.08.48
E-mail: comenzi@beck.ro
Redactor: Oana Dimitriu
Tehnoredactor: Catalin Mantu

Cuprins

Abrevieri .......................
xv
TITLUL I. PARTEA GENE~A

...

......
h
1

Capito lui I. ApUcarea legii penale ...


:
1
Sectiunea 1. Aplicarea legii penale in spatiu
1
1. Aplicarea legii penale faptelor s!viir~ite pe teritoriul Romaniei.,
1
2. Aplicarea legii penale faptelor s!v~ite in afara teritoriului Romariiei
3
Sectiunea a 2-a. Aplicarea legii penale in timp ................................................... 7
. . 1 tiIVll4tll
Xt" 1'"
1. Prin ClplU.ac
egll pena Ie
.7
2. Principiul neretroactivitatii legii penale
10
3. Extraactivitatea legii penale
12
Capitolul ll. Infractiunea ....
~...
~....
22
Sectiunea 1. Notiunea si trAsAturileesentiale ale infractiunii..
22
1. Notiune
22
2. Tr!saturile esentiale ale infractiunii
22
Sectiunea a 2-a. Continutul infractiunii., .:;;
;
26
1. Continutulgeneric al infractiunii,
.:
:
26
2. Clasificari ale continutului infractiunii.,
41
Capitolul DI. Cauzele care inllturl earaeterul penal al faptei ..
;
~~42
Seotiunea 1. Legitima aparare
~ 42
1. Notiune
:
42
2. Conditiile legitimei aparari
43
3. Conditiile legitimei aparari prezumate
47
4. Efectele legitimei aparAri
:
:
48
Sectiunea a 2-a. Starea de necesitate ~
49
1.Netiune
~
~
:
49
2. Conditii
49
3. Efectele starii de necesitate
50
4-

Sectiunea a 3-a. Constrangerea fizica

51

1. Notiune
2. Conditii
3. Efectele eonstrangerii fizice
Sectiunea a4-a. Constrangerea moral!
1. Notiune

51
52

2. Conditii

3. Efectele constrangerii morale


Seotiunea as-a. Cazul fortuit ,:
1. Notiune
:;
2. Conditii
'

:
:,;
:..;

:.

52
53
53
53
54
56
56
56

VIII

Drept penal. Partea generala. Partea speciala

3. Efectele cazului fortuit


Sectiunea a 6-a. Iresponsabilitatea
1. Notiune
2. Conditii
3. Efectele iresponsabilitatii
~.. ~,
Sectiunea a 7-a. Betia
':
1. Notiune i feluri
:
2. Betia involuntara completa
Sectiunea a 8-a. Minoritatea faptuitorului..
1. Notiune
2. Conditii
~
3. Efectele starii de minoritate
Sectiunea a 9..a. Eroarea
1.,Notiune i clasificare
2. Eroarea de fapt principala
3. Eroarea de fapt secundara :
4. Eroarea de drept

57
58
58
58
59
59
59
60
61
61
62
62
64
64

,:
y

64

66
67

"

Capitolul IV. Formele infracpunii lntenttenate


Sectiunea 1. Acte de pregatire (preparatorii)

68

68
70
71
72
73
76
76

Sectiunea a 2-a. Tentativa


1. Modalitatile tentativei.
2. Incriminarea i pedepsirea tentativei
3. Cauze de nepedepsire a tentativei..
Sectiunea a 3-a. Infractiunea fapt consumat.
Sectiunea a 4-a. Infractiunea fapt epuizat
Capltelul v. Pluralitatea de.lnfraetor! ...
~
_
78
Sectiunea 1. Formele pluralitatii de infractori
78
Sectiunea a 2-a. Participatia penala
79
l.Felurile participatiei penale
79
2. Formele participatiei penale proprii
81
3. Pedeapsa in caz de participatie penala
90
4. Impiedicarea de catre participant a savaririi faptei
91
Capitolul VI. Unitatea de infracpune .........................
-..92
Sectiunea 1. Unitatea naturala
92
1. Infractiunea simpla
92
2. Infractiunea continua
93
3. Infractiunea deviata
94
Sectiunea a 2-a. Unitatea legala de infractiune
95
1. Infractiunea continuata
95
2. Infractiunea complexa
99
3. Infractiunea progresiva
100
4. Infractiunea de obicei
101
Capitolul VII. Pluralitatea

de lnfraetfum

Sectiunea 1. Concursul de infractiuni


1. Conditii
2. Formele concursului de infractiuni..

103

103
103
104

Cuprins

IX

3. Sanctionarea concursului de infractiuni


Sectiunea a 2-a. Recidiva.........
1. Forme ale recidivei
2. Recidiva in cazul persoanei fizice
3. Recidiva in cazul persoaneijuridice
4. Descoperirea ulterioara a starii de recidiva
Sectiunea a 3-a. Pluralitatea intermediara
l. Pluralitatea intermediara in cazul persoanei fizice
2. Pluralitatea intermediara in cazul persoanei juridice

Capitolul VIll. Rispunderea penali


Sectiunea 1. Principiile raspunderii penale

.'

106
110
111
111
121
122
123
123
124

1.

~:

125
~

Sectiunea a 2-a. inIocuirea raspunderii penale cu 'raspunderea administrativa


Capitolul IX. PedepseJe
Sectiunea 1. Pedepse principale

'.........................................................

.-

125
126

128

~
128
1. Detentiunea pe viatl
128
2. inchisoarea
130
3. Amenda penala
138
Sectiunea a 2-a. Pedepse complementare
~
139
1. Pedepse complementare aplicabile persoaneifizice
".
139
2. Pedepse complementare aplicabile persoaneijuridice
,,~.143
Sectiunea a 3-a. Pedepse accesorii
; '
147
Capitolul X. IndividuaHzarea pedepselor ...
~
150
Sectiunea 1. Notiune ~iforme de individualizare
150
Sectiunea a 2-a. Individualizarea judiciara a pedepselor
1
150
1. Notiune, criterii
;:
150
2. Circumstante atenuante ~iagravante
155
Sectiunea a 3-a. Individualizareajudiciara a executarii pedepselor
168
1. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei..
168
2. Suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei.
i
176
3. Executarea pedepsei inchisorii la locul de munca
'
182
Capitolul XI. MlsurUe de sigu,ranti ..................................................... ,.....~... 186
Sectiunea 1. Obligarea la tratament medical..
:
186
1. Notiune, conditii
186
2. Continut, executare
187
3. Durata
~
187
Sectiunea a 2-a. Intemarea medicala.i...
188
1. Notiune, conditii
188
2. Continut, executare
188
3. Durata
189
Sectiunea a 3-a. Interzicerea unei functii sau profesii..
189
1. Notiune, conditii
189
2. Continut, executare
189
3. Durata
190
4. Comparatii
190
Seetiunea a 4-a. Interzicerea de a se afla in anumite localitati
191
1. Notiune, conditii
191
II

0'

Drept penal. Partea generala. Partea specialii

2. Continut, executare
3. Durata
:
Sectiunea a 5-a. Expulzarea
1. Notiune, conditii
2. Continut, executare
3. Durata
Sectiunea a 6-a. Confiscarea special!
1. Notiune, conditii
2. Continut, executare
:
Sectiunea a 7-a. Confiscarea extinsa
1. Notiune, conditii
2. Continut, executare
Sectiunea a 8-a. Interdictia de a reveni in locuinta familiei pe 0 perioada
determinata
1. Notiune, conditii
2. Continut, executare
;
3. Durata
Capitolul XI'I. Minoritatea
Sectiunea 1. Regimul raepunderii penale a infractorilor minori

192
192
192
192
194
195
195
195
195
201
201
204
204
204
205
205
206

Sectiunea a 2-a. Regimul masurilor educative


1. Mustrarea
2. Libertatea supravegheata
3. Intemarea intr-un centro de reeducare
4. Intemarea intr-un institut medical-educativ
Sectiunea a 3-a. Regimul pedepselor aplicabile minorilor
1. Inchisoarea
2. Amenda
3. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului.
4. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control

206
207
207
208
210
212
213
213
215
215
215

Capitolul XIll. Cauzele care inlituri rispunderea penali. Cauze care


inlituri sau modiftcl executarea pedepselor. Cauze care inllturi
consecinteie condamnirU .................................................................................

218

1. Amnistia
2. Prescriptia raspunderii penale
3. Prescriptia executarii pedepsei
4. Lipsa plangerii prealabile. Retragerea plangerii prealabile
"
5. Impacarea
partl'1or
6. Gratierea
7. Reabilitarea

218
220
225
228
230
232
236

GRILE. DREPT PENAL. PARTEA GENERALA.

241

RA.SPUNSURI GRILE

262

,iIM,{JM..
. M,;4JllgJ4Aj"SJAlJMMM1,.$W4i4i.. J#41 .14U1;;t.,iPLG...;...ii4iti&WI,. .!4Si\&p ....t.A+NWAP.,

,-

).

.....,

Cuprins

XI

...
TITLUL D. PARTEA SPECIALA

263
Capitolul I. Infractiuni contra persoanei

263

Sectiunea 1.Infractiuni contra vietii, .integritatii corporale ~i sinAtltii..


~263
Subsectiunea 1. Omuciderea
,
'
263
1..Omorul
263
2. Omorul calificat.
,
271
3. Omorul deosebit de gray
284
4. Pruncuciderea .............................................. .:.....~;............................. 294
5. Uciderea din culpa. .............................. :
: 299
6. Determinarea sauinlesnirea sinuciderii,
304
Subsectiunea a 2-a. Lovirea ~i vatlmarea integritatii
corporale sau a sinAtatii.

306
1. Lovirea sau alte violente
'
306
2. Vltlmarea corporala
_
310
3. VAtimare.a corporals gravA
i
313
4. Lovirile sau vatimArile cauzatoare de moarte
;
319
5. Vl\tlmarea corporala din culpa
322
Subsectiunea ~,\3'-a",Avortul
, i.e: ~.""" . l.
~.;~

~
.
328
;
l.,Provocarea ilegala a avortului
328
!t..

~'J.';

.- ' .

II

II

: "eapitolul II. Infractiuni contra Iibertltu persoanei ...


~.~332

1. Lipsirea de libertate in mod ilegal


;
;
I
2. Violarea de domiciliu
;
"'
:
3. Amenintarea
4. Santajul ................................................................ '....................'
5. Violarea secretului corespondentei.,
~
6. Divulgarea secretului profesional..
<1

{l(

e .

" .'
-;

'.Capitolul IV. Infractiuni:contra

patrimoniulul

377
380

~.i

332
353
363
365

'.' .

. apitolul III. Infractiuni privitoare la viata sexuall

1. Violul
2. Actul sexual cu un minor
3. Seductia
4 Perversiunea sexual!
5. Coruptia sexuala
6. Inces.tul
7. Hartuirea sexuala

382

382
389
393
395
~: 399
401
403
405

1. Furtul ............'
' -.........................405
2. Furtul calificat
~..:
413
3. Furtul urmarit la plangerea prealabila a persoanei vatlmate
428
4. TdlhAria
432
5. Abuzul de incredere

;
445
6. Gestiunea frauduloasa
451
7.In~elaciunea
~
454
8. Delapidarea
464
9. insu~irea bunului gasit
468
10. Distrugerea
470

XII

Drept penal. Partea generald. Partea speciald

11. Distrugerea din culpa


476
12. Tulburarea de posesie
479
13. Tainuirea
483
Capitolul V. Infracpuni contra autoritltii ...................
489
1. Ultrajul
489
2. Uzurparea de calitati oficiale
494
3. Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri
497
4. Sustragerea de sub sechestru
500
Capitolul VI. Infraetiunf de serviciu sau tn legaturl eu serviciul .....
503
1. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor
;
503
2. Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi
511
3. Abuzul in serviciu contra intereselor pub lice :
513
4. Neglijenta in serviciu
519
5. Purtarea abuziva
523
6. Luarea de mita
526
7. Darea de mita
535
8. Primirea de foloase necuvenite
539
9. Traficul de influenta
541
Capitolul VII. Infracpuni care impiedici tnfiptuirea justipei .........
548
1. Denuntarea calomnioasa
548
2. Marturia mincinoasa
~
551
3. Incercarea de a determina marturia mincinoasa
555
4. Nedenuntarea unor infractiuni
557
5. Omisiunea sesizarii organelor judiciare
560
6. Favorizarea infractorului
562
7. Arestarea nelegala
565
8. Cercetarea abuziva
566
9. Supunerea la rele tratamente
569
1O. Represiunea nedreapta
570
11. Evadarea
~
572
12. Inlesnirea evadarii
575
13. Nerespectarea hotararilor judecatoresti
577
14. Retinerea sau distrugerea de inscrisuri
584
Capitolul VIll. Infracpunlle de faI5
586
1. Falsificarea de monede sau alte valori
586
2. Falsificarea de timbre, marci sau bilete de transport
591
3. Detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori
593
Capitolul IX: Falsuri in inscrisuri
'...596
1. Falsul material in inscrisuri oficiale
596
2. Falsul intelectual.
'
598
3. Falsul in inscrisuri sub semnatura privata
602
4. Uzul de fals
;;
606
5. Falsul in declaratii
'
608
6. Falsul privind identitatea
..
611
I11

Cuprins

XIII

Capitolul X. Infractlun! care aduc atingere unor relatii

privind convietuirea sociall

614

1. Abandonul de familie
2. Relele tratamente aplicate minorului..
3. Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului

Capitolul XI. Alte infractiuni care aduc atingere unor relatii


privind eenvietutrea 80cI811
1. Profanarea de morminte
2. Ultrajul contra bunelor moravuri ~i tulburarea ordinii
~i lini~tiipublice
;
.-:
3. lncaierarea
,
4. Asocierea pentru sAvar~ireade infractiuni
5. Prostitutia
6. Proxenetismul

614
618
620

~ 623
623
624
628
630
633
634

GRILE. DREPT PENAL. PARTEA SPECIALA.

638

RASPUNSURI GRILE

6S0

BibHografie generali

-----------------------------------

l1li

651

Abrevieri

I. Abrevieri uzuale

= alineat (ul)

alin.
art.
B.C.
B.C.A.
C.A.
Carta
C.civ.
C.D.
C.fam.
C.muncii
C.proc.civ.
C.pen.
C.proc.pen.
C.S.J.
C.S.M.
Conventia european!

= articol (ul)

..

= Revista ,,Buletinul Casatiei"


= Revista ,,Bul~tinQlCurtilor de Apel"
= Curtea de Apel
= Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene
= Codul civil
= Culegere de decizii
= Codul familiei

= Codul muncii
= Codul de procedura civila
= Codul

penal;

= Codul de proceduri penal!

, = Curtea Supren;t4de Justitie


= Consiliul Superior al Magistraturii
= Conventia european! pentru apararea drepturilor

omului i a libertatilor fundamentale


=,Curtea Europe~i a Drepturilor Omului
= Curtea de Justitie a Uniunii Europene
= Directia de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata ~i Terorism
= Directia National! Anticoruptie

Curtea Europeanil CEDO


C,).U.E.
D.lJ.C.O.T.
D.N.A.

Dreptul

= Revista ,,Dreptul"

Ed.
I.C.C.J.
lit.
M.Of.
NCC

= Editura

N.B.

= nota bene

n.n.

= nota

nr.
O.G.
O.U.G.
op. cit.

= numir(ul)

= inalta

= litera
= Monitorul Oficial al Romaniei
= Noul Cod civil (Legea nr. 287/2009)

noastra

= Ordonanta Guvemului
= Ordonanta de urgent! a Guvemului
= opera

p.
pct.
P.R.
R.D.P.

Curte de Casatie ~i Justitie

._

citata'

=pagina
= punct(ul)
= Revista ,,Pandectele Romine"
= Revista de Drept Penal

Drept penal. Partea genera/a. Partea specialii

XVI
R.R.D.
RIL

s.a,
s.n.
Trib.
T.M.B.
Trib. Suprem
urm.
U.E.
U.N.B.R
vol.

= Revista Romana de Drept


= recurs in interesullegii
= ~ialtele/altii
= sublinierea noastra
= Tribunalul
= Tribunalul municipiului Bucuresti
= Tribunalul Suprem
= urmatoarele
= Uniunea Europeans
.
= Uniunea Nationala a Barourilor din Romania
=volum(ul)

II. Lucriri citate frecvent


BJ.2004
B.lC.P.l

1993-1997

B.J.C.P.J. 2000-2001

B.J.C.P.J. 2002

B.J.C.PJ.2002-2003

B.J.C.P.J. 2003

B.J.C.P.J. 2003

B.J.2009
B.J.2010
C.P.Ad.

C.D ....

Curtea de Apel Pitesti. Buletinul Jurisprudentei


2004, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005
Curtea de Apel Ploiesti. Buletinul Jurisprudentei.
Culegere de practica judiciara 1993-1997
.
Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999
Curtea de Apel Timisoara, Buletinul Jurisprudentei. Culegere de practica judiciara 2000-2001,
Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002
Curtea de Apel Iasi, Buletinul Jurisprudentei.
Culegere de practica judiciara 2002, Ed. Lumina
Lex, Bucuresti, 2004
Curtea de Apel Suceava. Buletinul Jurisprudentei,
Culegere "depractica judiciara semestrul 1112002i
semestrul 112003,Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003
Curtea de Apel Iasi. Buletinul Jurisprudentei.
Culegere de practica judiciara 2003, Ed. Lumina
Lex, Bucuresti, 2004
Curtea de Apel Timisoara, Buletinul Jurisprudentei, Culegere de practica judiciara 2003, Ed.
Lumina Lex, Bucuresti, 2004
BuletinulJurisprudentei 2009, Ed. C.H. Beck,
Bucuresti, 2010
Buletinul Jurisprudentei 2010, Ed. C.H. Beck,
Bucuresti, 2011
Codul penal- editie ingrijita ~i adnotata de
G. Bodoroncea, I. Kuglay, L. Lefterache, 1. Matei,
1. Nedelcu, F. Vasile, Ed. C.H. Beck, Bucuresti,
2007
Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe
anul ...

Abrevieri

xvn

Curtea de Apel Brasov, Culegere de practicajudiciara 1996, Ed. Omnia Uni Sast, Brasov, 1997
C.PJ.P. 1990
Tribunalul Municipiului Bucuresti, Culegere de
practica judieiara in materie penala 1990, Casa de
Editura ~iPresa ,,~ansa", Bucuresti, 1991
C.P.J.P. 1993
Tribunalul Municipiului Bucuresti, Culegere de
practicajudiciara in materie penala 1993, Casa de
Editura ~iPresa ,,~ansa", Bucuresti, 1994
C.P.J.P. 1994
Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practicA
judiciara penala 1994, Ed. Continent XXI,
Bucuresti, 1995 .
C.PJ.P. 1998
Curtea de Apel Bucuresti. Culegere de practica
judiciara in materie penal! 1998, Ed. All Beck,
Bucuresti, 1999
C.P.J.P.2007
Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica
judiciara in materie penala 2007, Ed. Wolters
Kluwer, Bucuresti, 2008
C.PJ.P.2007
Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica
judiciara in materie penala 2007, Ed. Rosetti,
Bucuresti, 2001
G. Antoniu, R.D.P.
G. Antoniu, V. Brutaru, Revista de Drept Penal.
Studii ~ipractica judiciara (1994-2007), editia
a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008
C. Sima, Codul penal adnotat
C. Sima, Codul penal adnotat cu practica judiciara
1969-2000, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000
P .J.P. - vol. III
G. Antoniu, C. Bulai, Practica judiciara penala,
Volumul III - Partea specials, Ed. Academiei
Romane, Bucuresti, 1992
PJ.P.2001-2002
Curtea de Apel Bucuresti. Practicajudiciara penala
2001-2002, Ed. Brilliance, Piatra-Neamt, 2004
PJ.P.2003-2004
Curtea de Apel Bucuresti. Practica judiciara penal!
2003-2004, Ed. Brilliance, Piatra-Neamt, 2006
Probleme de drept. .. 1990-1992 V. Bogddnescu, L. Pastor, Probleme de drept din
deciziile Curtii Supreme de Justitie 1990-1992,
Ed. Orizonturi, Bucuresti, 1993
Probleme de drept ... 1990-2000 G. Ionescu, l. Ionescu, Probleme de drept din jurisprudenta Curtii Supreme de Justitie in materie
penala 1990-2000, Ed. Juris Argessis, Curtea de
Arges, 2002
Repertoriu 1969-1975
V. Papadopol, M Popovici, Repertoriu alfabetic
de practica judiciara in materie penala pe anii
1969-1975, Ed. Stiintifica ~i Enciclopedica,
Bucuresti, 1977
C.P.J. 1996

---

----------

XVIII

Drept penal. Partea genera/a. Partea speciala

Repertoriu 1976-1980

Repertoriu 1981-1985

V. Papadopo/, M Popovici, Repertoriu alfabetic


de pracnca judiciara in materie penala pe anii
1976-1980, Ed. ~tiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1982
V. Papadopo/, St. Danes, Repertoriu de practica
judiciara inmaterie penala pe anii 1981-1985,
Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989

III. Baze de date juridice


portal.just.ro
www.legalis.ro
www.scj.ro

Portalul instantelor- de judecata - baza de date


online apartinand Ministerului Justitiei
Biblioteca juridico-economioa on-line, Editura C.H.
Beck
Site-ul oficial allnaltei Curti de Casatie ~i Justitie

.TITLULI

..,

PARTEA' GENERALA

Capltelul I

ApliC!.area,legll. p~nale
Aplicarea legii penale reprezinta actiunea de a aplica (sau rezultatul acesteia)
dispozitiile legii penale persoanelor care au incAlcat aceste prevederi legale. Potrivit
profesorului Vintila Dongoroz, aplicarea legii penale reprezinta "convertirea

eficientei juridice virtuale a normeler de drept.tn eficienta .reala prin efectiva folosire
a acestor norme la realizarea concrete a .ordinii juridice, A aplica legea ..inseamnA,
deci, a executa (a aduce 11\indeplinire) normele de drept cuprinse in lege'", '
Legea penal! este .aplicabila tuturor persoanelor .aflate pe teritoriul Romaniei, cu
exceptia celor care se bucura .de .imunitate de jurisdictie, cum sunt reprezentantii
diplomatici ai statelor straine sau ai altor persoane care, potrivit conventiilor
internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman (art. 8 C.pen.),
respectiv a persoanelor care nu au posibilitatea de a intelege sau de: a-si manifesta
vointa (lipsite de capacitate psihofizica).

Sectlunea 1. Aplicarea legii penale in spatiu


1. Aplicarea legii p;enale faptelor sivir~ite pe teritoriul Rominiei
1.1.PrincipiuI teritorialitltH
- principiu potrivit caruia .normele de drept penal romane se aplica tuturor infractiunilor sav~ite pe teritoriul Romaniei; nu intereseaza cetatenia infractorului ori calitatea
de apatrid a acestuia, iar in cazul strainilor nici daca fapta este prevazuta de legea penala a
statului de origine;
- prin "savar~irea unei infractiuni" sau "comiterea unei infractiuni" se intelege
sav~~irea, oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa; precum ~i participarea la comiterea acestora ca autor, instigator
sau complice (art. 144 C.pen.);

- teritoriul reprezinta suprafata terestra cuprinsa intre frontierele statului,


apele interioare curgatoare sau statAtoare, .apele maritime interioare/, marea terito1 V. Dongoroz, Drept penal, Reeditarea editiei din 1939, Asociatia RomanA de stiinte
penale, Bucuresti, 2000, p. 94.
2 Apele maritime interioare sunt cuprinse lntre tArmulmarii ~i liniile de bazA(limitele celui
mai mare reflux de-a lungul tlirmului sau liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate

Drept penal. Partea genera/a

riala', precum si subsolul~ispatiul aerian' at acestora (art. 142C.pen.);teritoriulmisiunilor diplomaticeale Romanieiin striinitate (ambasade,consulategenerale,consulate,
consulateonorifice,misiunipennanente)nu faceparte dinteritoriul Romaniei;
- infractiunea s!v~ita pe teritoriul tarii este orice infractiune prevazuta de legea
penal! roman! comisa pe teritoriul Romaniei sau pe 0 nay! sau 0 aeronava romana;
- infractiunea se considera sivAr~iti pe teritoriul tarii ~i atunci cand pe acest
teritoriu, pe 0 nay! sau aeronava roman! sau pe 0 platform! de foraj maritim (situata
in Marea Neagra, in zona economic! exclusiva a Romaniei) s-a efectuat numai un act
de executare (inclusiv in cazul infractiunilor continue,' continuate sau de obicei),
instigare sau complicitate ori s-a produs urmarea (rezultatul material sau starea de
pericol), chiar partial!, a infractiunii; astfel, este consacrata teoria ubicuitaiti
(art. 143 C.pen.); simplele acte de pregatire neincriminate neurmate de un act de
executarepe teritoriul national nu pot atrage aplicarea legii penale romane;
- chiar daca nava sau aeronava roman! nu intra in notiunea de "teritoriu", infractiunile s!vallite pe acestea (cand nava san aeronava se afl! in strainatate) sunt considerate de lege,a fi s!v~ite pe teritoriul Romaniei; faptul c! 0 infractiune este s!vat~ita pe 0 nava sau aeronava roman! nu exclude aplicarea legii penale straine (de
pilda, in cazul in care infractiuneaeste comisa dupa ce aeronava romani a aterizat pe
teritoriul altui stat).

1.2. Exeeptil de la principiului teritorialitltll


Legea penalA romAnA nu se aplicA:
1. tnfractiunilor sawlr~ite:

a) de catre reprezentaatii diplomatici ai.statelor straine (membri ai Corpului


diplomatic~iconsular: ambasadori,atasati diplomatici,consuli etc.);
b) de alte persoane care, in conformitatecu tratatele internationale,nu sunt supuse
jurisdictiei penale a statului roman (de exemplu, prim-ministrulunui stat strain aflat
in vizita diplomatic! in Romania); astfel, este consacrata imunitatea de jurisdictie ce
decurge din imunitatea diplomatica; in cazul acestor persoane, legea penala roman!
nu poate fi aplicata nici in temeiul principiul teritorialitatii ~inici in baza principiilor
realitatii sau universalitatii.

ale trumului, inclusiv ale tlrmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajarilor hidrotehnice ~i ale altor instalatii portuare permanente) [art. 2 alin. (2) ~i art. 5 din
Legea or. 17/1990]. Apele interioare, solul ~i subsolul acestora, precum ~i spatiul aerian de
deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei.
1 Marea teritoriala a Romaniei cuprinde Ia~ia de mare adiacenta t!rmului ori, dupa caz,
apelor maritime interioare avand Ultimea de 12 mile marine (22.224 m), masurata de la liniile
de baza, Limita exterioara a marii este linia care are fiecare punct situat la 0 distant! de
12 mile marine masura!! de la punetul eel mai apropiat alliniilor de baza, Limitele exterioare
si laterale ale marii teritoriale constituie frontiera de stat maritima a Romaniei.
2 Potrivit art. 6 din Legea or. 130/2000 pentru aprobarea 0.0. or. 29/1997 privind Codul
aerian.

Aplicarea legii penale

2. infractiunilor siivdrsite in sediile misiunilor diplomatice straine din Romania


(ambasade,consulate, reprezentante)1;
3. infractiunilor sdvdrsite de personalul armatelor straine aflate in trecere sau
stationatepe teritoriulRomdniei";
4. infractiunilorsavdrsite la bordul navelor sau aeronavelor militare sau guvernamentale straine aflate pe teritoriul Romdniei i nici infractiunilor sdvdrsite de
persoanele care fac parte din echipajul sau personalul specializat al acestor nave
sau aeronavepe timpul cat ele se ajlii in porturi ori in apele maritime interioare sau
in marea teritorialiia Romdniei, respectiv in aeroporturi din Romania (imunitate de
jurisdictie);

5. infractlunilor savdrsue la bordul unei nave strainefolosite in scopuri comerciale care treceprin marea teritoriala romdna', cu exceptia situatiilor In care:
a) infractiunea a fost savar~ita de un cetatean roman sau de 0 persoana tara
cetatenie care are domiciliul pe teritoriul Romaniei;
b) infractiunea este tndreptata impotriva intereselor Romaniei sau impotriva unui
cetatean roman ori a unei persoane rezidente pe teritoriul Romaniei;
c) infractiunea este de natura sa tulbure ordinea ~i linistea publica in tara sau
ordinea in mare a teritoriala;
d) exercitarea jurisprudentei romane este necesara pentru reprimarea traficului
ilicit de stupefiante sau de substante psihotrope;
e) asistenta autoritatilor romane a fost ceruta, in seris, de capitanul navei ori de un
agent diplomatic sau un functionar consular din tara al carei pavilion 11arboreaza
nava.
in toate cazurileprevdzute la pet. S lit. a)-e) se va aplica legeapenald romdnd.

2. Ap6carea legii penale faptelor savar~itein afara teritoriului Romaniei


2.1. Principiul personalititii legii penale (art. 4 C.pen.)
- principiu potrivit caruia legea penala romana se aplica ~i infractiunilor savarsite
in intregime in afara teritoriului !Arii daca, la momentul savarsirii infractiunii,

1 In

cazul in care un infractor care a savar~it 0 infractiune pe teritoriul Romaniei se refugiaza in sediul unei misiuni diplomatice straine, conducatorul acesteia 11poate preda autoritatilor romane, fiind aplicabila legea penala romana potrivit regulilor teritorialitatii,
2 A se vedea, de pilda, Legea nr. 260/2002 pentru ratificarea Acordului dintre Romania ~i
Statele Unite ale Americii privind statutul fortelor Statelor Unite ale Americii in Romania,
semnat la Washington la 30 octombrie 2001 (M.Of. nr. 324 din 16 mai 2002); Legea
nr. 362/2004 pentru aderarea Romaniei la Acordul dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de
Nord cu privire la statutul fortelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951, si la Protocolul privind
statutul comandamentelor militare internationale, infiintate in temeiul Tratatului Atlanticului de
Nord, semnat la Paris la 28 august 1952 (M.Of. nr. 845 din 15 septembrie 2004).
3 In cazul in care 0 infractiune este savar~ita la bordul unei nave sau aeronave comerciale,
care se afla Intr-un port sau aeroport roman, iar nu in trecere prin marea teritoriala, se va
aplica legea penala romans.

-------

------

Drept penal. Partea generald

faptuitorul, persoana fizica, era cetatean roman sau daca, neavand nicio cetatenie
(apatrid), avea domiciliulin tara;
- faptuitorul poate sa participe la savar~ireainfractiunii in calitate de autor, instigator sau complice;
- persoana vatamata poate fi un cetatean strain sau roman ori un apatrid, indiferent
daca acesta se afla sau nu pe teritoriul Romaniei;
- este necesar ca infractiunea savar~ita sa fie prevazuta de legea romana, chiar
daca nu este prevazuta de legea penala a statului in care a fost savar~ital; dubla
incriminare nu reprezinta 0 conditie pentru aplicarea legii in temeiul principiului
personalitatii;

- nu este necesar ca faptuitcrul sa se afle pe teritoriul Romaniei;


-' in situatia in care, dupa savar~ireafaptei in afara tarii, infractorul dobandeste
cetatenia romana, nu se va aplica legea penala romana potrivit principiului personalitatii; chiar daca infractorul se afla pe teritoriul Romaniei si este respinsa cererea
de extradare, statuI roman poate fi obligat, la cererea statului strain care a solicitat
extradarea, sa supuna cauza autoritatilor sale judiciare competente, astfel incat sa se
poata efectua urmarirea penala ~i judecata, daca este cazul, in acest scop, statui
solicitant trebuie sa transmita gratuit Ministerului Justitiei din Romania dosarele,
informatiile si obiectele privind infractiunea, StatuI solicitant va fi informat despre
rezultatul cererii sale [art. 23 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciara internationalain materiepenala];
- potrivit art. 89 C.pen., in cazul in care infractorul a fost condamnat definitiv in
tara in care a comis infractiunea sau in alt stat ~ia executat in strainatate,in tot sau in
parte, pedeapsa astfel aplicata, nu se va retine autoritatea de lucru judecat ca
impediment la punerea in miscare a actiunii penale in Romania, insa privarea de
libertate dispusa ca masura preventiva, precum ~ipedeapsa executata in strainatate se
va deduce din pedeapsa aplicata de instantele romane; apreciem ca acest articol vine
in conflict cu prevederile art. 50 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii
Europene, care extinde aplicarea principiului ne his in idem la niveIuI U.E.,
reprezentand in esenta 0 modalitate in care statele membre i~i recunosc hotararile
definitive pronuntate in materie penala in vederea evitarii reluarii procedurilor dupa
ramanerea definitiva a hotararilor,

Ca aplicatie speciala a acestui principiu, art. 2 din O.D.O. nr. 112/2001 privind
sanctionarea unor fapte savar~ite in afara teritoriului tarii de cetateni romani sau de persoane
:tara cetatenie domiciliate in Romania (aprobata cu modificari prin Legea nr. 252/2002) prevede ca: ,,(1) Fapta cetateanului roman sau a persoanei tara cetatenie domiciliate pe teritoriul
Romaniei, care racoleaza, Indruma sau calauzeste una sau mai multe persoane in scopul
trecerii frauduloase a frontierei unui stat strain sau care organizeaza una sau mai multe dintre
aceste activitati ilegale, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza ~i racolarea uneia sau mai multor persoane in
scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat strain sau organizarea unei asemenea
activitati, savar~ita pe teritoriul Romaniei de alte persoane decat cele prevazute la alin. (I).
(3) Tentativa se pedepseste",
1

_-----

Aplicarea legii pena/e

2.2. Principiul reaHtltii legiipenale' (art. 5 C.pen.)


~
.~

- principiu potrivit caruia legea p~nal~ romana se aplica:


1. infractiunilor savar~ite in lntregime in afara teritoriului Romaniei contra sigurantei statului roman (art. 155-173 Cpen.) sau infractiunilorcontra vietii sau care au
avut ca urmare moartea unui cetatean roman [art. 174-179, art. 183, art. 197 alin . .(3),
art, 211 alin. (3), art. 273 alin. (2), art. 276 alin. (4), art. 322 alin. (3) Cipen.], ori
infractiunilor prin .care s-a adus 0 vatamare grava integritatii corporale ori sanatapi
[art. 1:82, art. J84, art. 185-alin. 0), art. ~97 alin. (2) lit, c) Cpen.] unui ~etA:tean
roman (calitatea de cetatean roman trebuie ~a .~xiste atat la momentul savar~irii
infractiunii, cat ~iin momentuljudecarii cauzei);
'.
2. daca infractiunile de mal sus sunt sav~ite de 'im cetatean strain sau de un apatrid
care nu domiciliazd pe teritortul tarli; in situatia in care apatridul are domiciliul pe
teritoriul tIrii, se va ,apJi~' legea pen;ala'rolllAna in baza principiului personalitatii;
subiectul P~!v al ~tivnii
este un cetate~ .roman care are domiciliu in tara sau in
strAinata. (nu,pn apatrid sau 0 persoana juridica romana);
3. daa, tratatele sau conventiile internationale la care Romania este parte nu
contin prevederi referitoare la un alt mod de solutionare a acestor cauze;
- este necesar ca infractiunea savar~ita sa fie prevazuta de legea romana, chiar
daca nu este prevazuta 'de l~gea statului in care a fost savar~ita; nu trebuie indeplinita
conditia dublei incriminari;
- nu este necesar ca faptuitorul sa se afle pe teritoriul Romaniei;
- actiunea penala se pune in miscare numai cu autorizarea prealabila a Procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie ~i Justitie;
e"

.,

- potrivit art. 89 C.pen., in cazul in care infractorul a fost condamnat definitiv in


tara in care a comis infractiunea sau in alt stat si a executat in strainatate, in tot sau in
parte, pedeapsa astfel.-aplicata, nu se va retine autoritatea de lucru judecat ca
impediment la punerea in miscare a actiunii penale in Romania, insa privarea de
libertate dis~usa ca masura preventiva, precum ~i pedeapsa executata in strA'inatatese
va deduce din pedeapsa aplicata de instantele romane; apreciem ca acest articol vine
in conflict cu prevederile art, 50 din Carta drepturilor fundamentale ate Uniunii
Europene, ,car~ extinde aplicarea principiului ne his in idem la nivelul U.E.,
reprezentand iO esenta 0 modalitate in care statele membre i~i recunosc hotararile
definitive pronuntate in materie penala in vederea evitarii reluarii procedurilor dupa
ramanerea definitiva a hotararilor.

2.3. Prtneipiul universaHtltii legii penale (art. 6 C.pen.)


- principiu potrivit caruialegea penala romana se aplica ~i infractiunilor sav~ite in
intregime in afara teritoriului tarii (altele decat cele contra sigurantei statului roman sau
contra vietii unui cetatean roman ori prin care s-a adus 0 vatamare grava integritatii
corporale sau sanatatii unui cetatean roman pentru care se aplica principiul realitatii), de

un cetatean strain sau de 0 persoana fora cetatenie care nu domiciliaza in tara daci:
Acest principiu mai este intalnit in doctrina sub denumirea "principiul protectiei reale"
sau "principiul nationalitAtii pasive".
1

Drept penal. Partea genera/a

1. fapta este incriminata aMt de legea penala a tarii unde a fost savar~ita, cat ~i de
legea penala romana (dubla incriminare);
2. Iaptuitorul se afla de bunavoie in Romania (nu pe 0 nava sau aeronava
romans); pentru infractiunile indreptate impotriva intereselor statului roman sau
contra unui cetatean roman, infractorul poate fi judecat ~i in cazul cand s-a obtinut
extradarea lui;
3. nu exista, potrivit legii statului strain, vreun impediment la punerea in miscare
sau exercitarea actiunii penale ori la executarea pedepsei; in situatia in care
infractorul a fost condamnat
statuI strain, potrivit principiului teritorialitatii, este
necesar ca pedeapsa aplicata sa nu fi fost executata sau considerata ca executata;
4. tratatele sau conventiile internationale Ia care Romania este parte nu dispun
altfel.

in

Natura
infractiunii

Art. 3 C.pen. -

Art. 4 C.pen. -

Art. S C.pen. -

Art. 6 C.pen. -

principiul

principiui

principiui

principiui

teritoriaHtAtH
Indiferent

personaHtAtii
Indiferent

realitltii
Infractiune
contra sigurantei
statului roman
sau contra vietii
care a avut ca
unnare moartea
unui cetatean
roman ori prin
care s-a adus 0

universalitltii
Alte infractiuni
decat cele de la
art. 5 C.pen.

vatamare grava
integrit!tii
corporale ori
sanatatii unui

cetatean roman
Indiferent

Infractiuni

Infractiuni

Infractiuni

Indiferent

Cetltenia
victimei

Indiferent

sl:lvar~ite in
intregime in
afara teritoriului
tarii
Cet!tean
strl:lin/apatrid
M domiciliu in
Romania
Cetatean romful
(ealitate care este
necesar si existe
atat la momentul
savA1lirii infractiunii, cat ~ila eel
al judecarii
cauzei)/ statuI
romful

sAvar~ite in
intregime in
afara
teritoriului tarii

Cetltenia
autorului

savar~ite in
intregime in
afara teritoriului tl:lrii
Cet!tean
roman/apatrid
cu domieiliul
inRomania
Indiferent

Locul

sivillirii
infractiunii

Cetatean
strain/apatrid
flrA domiciliu in
Romania
Indiferent

..,f,,
A

Aplicarea legit penale


Locul in care
se aftA

Indiferent

Indiferent

7
Indiferent

flptuitorul

Se aft!benevol
pe teritoriul
Rom8niei (nupe

o nava sau
Dubla
incriminare

Nu

ConditH

Nu exist! conditii
procedurale
speciale

procedurale
pentru
urm~,i
judecarea
faptei

Nu
Nuexist!
'..
conditii
procedurale '
speciale

Nu

aeronava
rom3nl)
Da

Este necesarl

Nu exista

autorizarea
Procurorului
Oeneralal
Parchetului de pe
lang! I.C.C.J.
pentru punerea in

conditii
procedurale
speciale

miscare a
actiunii ~nale

Sectlunea a 2-a. Aplicarea legii penale in timp


1. Principiul activitltll legii penale
- principiu potrivit caruia orice lege penala este activa, adica se aplica tuturor
infractiunilor saviIlite intre momentul intrarii in vigoare a legii ~i momentul iesirii
sale din vigoare (art. 10 C.pen.);
- principiul activitatii Iegii penale decurge din principiul legalitatii incriminarii
(art. 1C'pen.);

- in situatia in care legiuitorul decide ca prin legea noua sa incrimineze unele


forme de ilicit nepenale (i~criminatio ex novo)"legea noua se va aplica numai pentru
viitor, in baza principiului activitatii [de pilda, vatamarea fatului in timpul nasterii,
care a cauzat ulterior copilului 0 vatamare corporala, nu este incriminata in Codul
penalactualca inftactiunecontrapersoanei,fiindinsa prevlzuta ca infractiunein art. 202
alin. (2) NCP; aceasta noua infraetiune se va aplica numai faptelor comise dupa
intrareainvigoare a NCP];
- in principiu, legea penala nu este nici retroactive (neretroactivitatea legii
penale), adica nu se aplica faptelor comise inainte de intrarea sa in vigoare, ~i nici
ultraactiva (nonultraacttvuatea legitpenale)1, adica nu se aplica faptelor sava~ite cat
timp era in vigoare, dar urmarite saujudecate dupa iesirea sa din vigoare;

in doctrina (G. Antoniu, Aplicarea legii penale in timp ~i spatiu, R.D.P: nr. 4/2001, p. 24)
s-a aratat cAultraactivitatea este posibila numai intr-o form! improprie, in cazul in care legea
veche continua sl se aplice, dar numai cu privire la faptele eomise inainte de iesirea ei din
vigoare.
1

Drept penal. Partea generala

- pentru aplicarea legii penale in temeiul principiului activitatii prezinta importanta stabilirea datei savarsirii infractiunii, precum si a legii in vigoare la aceasta

data;
Data savar,irii mfractlunll se analizeaza prin raportare la momentul comiterii
faptei de autor, neprezentand importanta data cand au fost efectuate actele de
instigare sau complicitate; astfel, in cazul infractiunilor comisive, se va aplica legea
de la data la care a fost comisa actiunea infractionala, in vreme ce in cazul infractiunilor omisive se va aplica legea in vigoare la data care faptuitorul trebuia sa actioneze
potrivit obligatiilor legale pe care acesta Ie avea.
- in cazul infractiunii continue, continuate sau de obicei, in functie de momentul
epuizarii se determina: legea penala aplicabila (legea in vigoare la momentul epuizarii), incidenta unei legi de amnistie sau gratiere antecondamnatorii;
~
In cazul infractiunii continue, incepute sub legea veche mai favorabila
~i consumata sub legea noua mai nefavorabila, se aplica legea noua, prevederile
art. 13 C.pen. nefiind aplicabile. Inculpatul a fost condamnat la 100.000 de lei
amenda pentru savarsirea infractiunii de furt prevazuta in art. 208 alin. (1) si (2),
cu aplicarea art. 13 C.pen. Instanta a retinut ca, in luna noiembrie 1996,
inculpatul a facut modificari la tabloul electric exterior si la contor, astfel ca
energia consumata sa nu poata fi inregistrata in perioada noiembrie 1996 martie 1997. Potrivit art. 10 si art. 13 C.pen., legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare, iar in cazul in care de la
savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau
mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila. Aplicarea legii penale
mai favorabile, in cazul succesiunii de legi penale in timp, presupune existenta
unei activitati infractionale savarsite pana in momentul intrarii in vigoare a noii
legi. Cand activitatea ilicita a infractorului inceputa sub legea veche s-a
prelungit in timp ~i sub legea noua, avand caracterul unei infractiuni continue,
momentul consumarii infractiunii este acela al epuizarii activitatii materiale.
Infractiunea de furt prevazuta in art. 208 alin. (1) ~i (2) C.pen. se pedepsea,
anterior modificarii prin Legea nr. 140/1996 cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amenda, iar dupa modificare cu inchisoare de la un an la 12 ani. In cauza
s-a stabilit ca inculpatul a sustras energie electrica in perioada noiembrie 1996 martie 1997, furtul constituind 0 infractiune continua. Intre momentul inceperii
activitatii infractionale - noiembrie 1996 - ~i momentul consumarii acesteia martie 1997 - a intervenit Legea nr. 140 din 14 noiembrie 1996. Intrucat infractiunea s-a consumat dupa modificarea limitelor speciale ale pedepsei, in speta nu
are semnificatie succesiunea in timp a legilor penale, prevederile art. 13 C.pen.
nefiind incidente, furtului savar~it de inculpat aplicandu-i-se legea noua care
prevede numai pedeapsa mchisorii, nealternativa cu amenda (C.S.J., sectia
penala, deeizia nr. 251411999, in G. Antoniu, R.D.P., p. 128).
- in cazul infractiunii progresive, legea aplicabila este cea in vigoare la momentul
comiterii activitatii infractionale, iar nu cea de la momentul producerii rezultatului

mai gray;

-~.,---

.~.

Aplicarea legii penale

Intrarea in vigoare a legii penale. Legile se publica in Monitorul Oficial al


Romaniei ~i intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii (termen calculat pe zile
calendaristice, care incepe la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei ~i
expira la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare; de exemplu, 0 lege publicata
pe data de 1 ianuarie 2013 va intra in vigoare pe 4 ianuarie 2013 ora 0,00) sau la 0
data ulterioara prevazuta in textul ei (voeatio legis). Spre deosebire de legi, ordonantele de urgenta ale Guvemului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul
Oficial al Romaniei, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera Parlamentului
competent! sa fie sesizata, daca in cuprinsullor n11"
este prevazuta 0 data ulterioara1.
- pana la momentul intrarii in vigoare a legii publicate in Monitorul Oficial,
aceasta nu produce niciun efectjuridic, neputand fi avuta in vedere la stabilirea legii
penale mai favorabile;
Iesirea din vigoare a legii penale, Efectele legii ori ale ordonantei de urgenta a
Guvemului sau ale unei dispozitii a acesteia inceteaza: in cazul in care legea sau
dispozitia acesteia este abrogata sau modificata ori in cazul in care Parlamentul sau
Guvemul, dupa caz, nu pun de acord prevederile declarate neconstitutionale cu
dispozitiile Constitutiei, in termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii
Constitutionalein Monitorul Oficial al Romanier'.
- legile temporare sau exceptionale ies din vigoare prin abrogarea expresa (inainte
de ajungerea Ia termen), prin ajungerea la termen ori ca urmare a tncetarii conditiilor
exceptionale care au condus 1aadoptarea lor;
- abrogarea legii penale semnifica iesirea din vigoare a intregii 1egi (abrogare
totaM) ori a uneia sau a mai multor dispozitii ale acesteia (abrogare parJiala). Abrogarea nu poate fi consecinta desuetudinii, indiferent cat timp a trecut de la neaplicarea legii penale in practica,
Abrogarea este:
1. expresi - cand in legea sau ordonanta de urgenta noua se prevede explicit ca
o anumita lege anterioara sau 0 dispozitie dintr-o lege anterioara este abrogata.
Poate fi asimilata cu abrogarea express a unei ordonante de urgenta a Guvemului ~i
respingerea acesteia de catre Parlament. Abrogarea expresa poate fi concreto cand
se prevede ce lege sau dispozitie a acesteia va iesi din vigoare, sau genericd, atune;
cand se prevede abrogarea tuturor dispozitiilor contrare. Desi, in general, prin
abrogarea expresa se dezincrimineaza 0 fapta, abrogarea nu echivaleaza in toate
eazurile eu dezineriminarea, fapta putand fi incriminatade 0 alta norma penala, fie sub
o a1t!denumiremarginala,fie ca variant! agravatasau atenuantaa altei infractiuni,fie
intr-o lege penala generala(in cazul abrogariiincriminariidin legeapenala specialasau
din legeanepenalacare cuprindedispozitiipenale);
2. taciti (impliciti) - cand legea noua, reglementandaceeasi materie, este incompatibila cu reglementarea anterioara, pe care 0 inHituraimplicit.
1 Art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind nonnele de tehnica legislativa pentru elaborarea
actelor nonnative, republicata (M.Of. nr. 260 din 21 aprilie 2010). Legea a fost modificata
ulterior prin Legea nr. 29/2011.
2 Pe durata tennenului de 45 de zile dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt
suspendate de drept.

-----

--_

...

Drept penal. Partea generald

10

- legea de abrogare intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in Monitorul


Oficial al Romaniei sau la 0 data ulterioara prevazuta in textul ei; astfel, intre data
publicarii legii de abrogare in Monitorul Oficial si data intrarii in vigoare, dispozitiile
legii vechi sunt inca in vigoare;
- nu reprezinta 0 abrogare a legii penale sau a unei dispozitii a acesteia aparitia
unei noi legi ori a unei noi norme penale care disciplineaza aceeasi materie ca ~i
legea, respectiv norma anterioara;
,
- existenta concursului de legi penale cu privire la aceeasi fapta (aceeasi fapta este
incriminata ~i intr-o lege cu caracter general, dar si in alta ce are caracter special) nu
echivaleaza cu dezincriminarea faptei prevazute de legea generals; in aceasta ipoteza se
vor aplica intotdeauna dispozitiile legii speciale (de exemplu, se va retine infractiunea
prevazuta de legislatia speciala, iar nu cea prevazuta in cadrul legii generale - Codul
penal, partea speciala); abrogarea legii speciale nu conduce la dezincriminarea faptei,
aceasta ramandnd incriminata inlegea generala;
- in cazul normelor tn alb (cadru) , abrogarea normei completatoare nu
echivaleaza cu abrogarea normei in alb, aceasta fiind tnsa inaplicabila (fapta fiind, pe
cale de consecinta, dezincriminata) pana la data intrarii in vigoare a unei noi norme
completatoare; de pilda, in cazul infractiunii de exercitare tara drept a unei profesii
sau activitati prevazute de art. 281 C.pen., abrogarea normei completatoare din legea
specials (de pilda, art. 113 din Legea nr. 5111995 pentru organizarea ~i exercitarea
profesiei de avocat) nu conduce si la abrogarea infractiunii prevazute de art. 281
C.pen., fapta fiind insa dezincriminata pana la aparitia unei noi norme completatoare;
- in mod exceptional, unele dispozitii ale legii abrogate pot subzista ~i dupa
iesirea legii din vigoare. Exista 0 astfel de situatie atunci cand legea abrogatoare
contine dispozitii tranzitorii, care permit aplicarea in continuare a unor prevederi ale
legii abrogate. Tot astfel, in cazul normelor de trimitere', modificarea sau abrogarea
,,normei imprumutate", nu produce niciun efect cu privire la norma de trimitere in
corpul careia va subzista "norma imprumutata" asa cum era ea prevazuta de lege la
momentul intrarii in vigoare a normei de trimitere.

2. Principiul neretroacttvltatil legii penale


- principiu potrivit caruia legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au
fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni;
- decurge din principiul legalitatii ~i are ca scop protectia libertatii persoanei;

Norma de trimitere este norma in continutul careia este absorbita dispozitia si/sau
sanctiunea unei alte norme (norma imprumutata) la care se face trimitere; modificarile ulterioare ale normei imprumutate nu se reflecta in norma de trimitere ce are caracter independent
fata de aceasta [de pilda, art. 65 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului ~i a publicitatii
imobiliare prevede ca degradarea sau distrugerea bomelor, reperelor, marcilor de nivelment ~i
a semnalelor din reteaua geodezica nationala, amplasate in subsol, pe sol ori pe constructii,
sau impiedicarea unor masuri de conservare a acestor bunuri constituie infractiunea de
distrugere si se pedepseste potrivit prevederilor art. 217 C.pen.].
I

Aplicarea legii penale

11

- interdictia aplicarii retroactive a legii penale a fost extinsa de Curtea Europeana


~i cu privire la interdictia aplicarii retroactive a reverirnentelor jurisprudentiale
imprevizibile ce produc efecte in malam parte. In acelasi sens, Curtea Europeana a
constatat 0 incalcarea a prevederilor art. 7 in cauza Dragotoniu st Militaru-Pidhorni
contra Ramdniei, prin incalcarea interdictiei de interpretare extensiva a legii penale,
in absenta unei minime interpretari jurisprudentiale', Instanta european! a ararat cd
din aplicarea extensiva a legii penale reiese cd, in absenta unei minirne interpretari
jurisprudentiale .accesibile i previzibile, exigentele art. 7 nu ar putea fi considerate
respectate in privinta unui acuzat, Or, in cauza, lipsa unei jurisprudente prealabile in
materia asimilarii faptelor de coruptie pasiva (luare de mita) ale angajatilor unei
banci cu cele ale ,.functionarilor" i "altor salariati" ai institutiilor prevazute la
art. 145 C.pen. rezulta din faptul c! Guvemul nu a oferit precedente in acest sens. Tot
astfel, s-a considerat c! actiunea doctrinei de a interpreta liber un text de lege nu
poate inlocui existenta unei jurisprudente, tntrucat a rationa altfel ar insemna sd se
aduca atingere obieetului i scopului unei dispozitii legale, care are in vedere ca
nimeni s! nu fie condamnat in mod arbitrar', In consecinta, Curtea Europeana a
apreciat c! i in calitate de profesionisti care se puteau inconjura de consilierea unor
juristi, era greu, chiar imposibil pentru reclamanti, s! prevada schimbarea brusca i
total! de jurisprudent! a Inaltei Curti de Casatie si Justitie i deci s! stie, la rnomentul
actiunilor lor, cd acestea puteau antrena 0 sanctiune penala;
- face exceptie de la acest principiu legea penala ce cuprinde dispozitii mai favorabile infractorului (mitior lex), care retroactiveaza; potrivit Curtii Europene,
aplicarea imediata i retroactiva a legii penale mai favorabile a devenit un principiu
fundamental al dreptului penal" (cauza Scoppola contra Italiei nr. 2, hotararea din 17
septembrie 2009);
_- prin Legea nr. 27/2012 pentru modificarea ~i completareaCodului penal al
Romaniei si a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal s-a prevazut un caz de
retroactivitate a legii penale noi mai severe; astfel, art. 121 alin. (3) C.pen. (asa cum a
fost modificat prin noua lege) prevede ca prescriptia raspunderii penale incepura
anterior Legii nr. 27/2012 nu inldturd raspunderea penal! in cazul infractiunilor de
omor, ornor calificat, ornor deosebit de gray, precum si infractiunile prin care se
produce cu praeterintentie moartea unei persoane (care au fost declarate
imprescriptibile) daca nu s-a implinit termenul de prescriptie, general! sau speciala,
la data intrarii in vigoare a noii legi; aceasta prevedere este in contradictie cu
dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie i art. 7 din Conventia europeana.

A se vedea CEDO, hotararea din 24 mai 2007, in eauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni


contra Romdniei, parage 43-44.
2 In cauza Guvemul nu a oferit niciun exemplu de interpretare doctrinara in materia
raspunderii penale a angajatilor de banci pentru fapte de luare de mita,
3 Pe cale de consecinta, este eronat a se reline drept principiu al dreptului penal retroactivitatea legii penale, in realitate dispozitia eu carater de regula general! fiind cea referitoare la
neretroactivitatea legii penale (art. 7 parag. 1 din Conventia europeana) ~icea referitoare la
retroactivitatea legii penale mai favorabile,
1

Drept penal. Partea generala

12

3. Extraactivitatea legii penale


- extraactivitatea este acea situatie in care legea penala poate fi aplicata ~i unor
fapte care au fost savarsite inainte de intrarea sa in vigoare (retroactivitate) ori unor
fapte ce sunt urmarite saujudecate dupa iesirea sa din vigoare (ultraactivitate).
3.1. Retroactivitatea

legii penale

Constituie exeeptil de la principiul neretroactivitatii

legii penale:

1. legea interpretativi mai favorabili; nu se poate ajunge ca urmare a aplicarii


retroactive a interpretarii la 0 situatie mai grea pentru taptuitor (interpretare retroactivd
inpeius);
2. legea penala mai favorabili;
3. legile de amnistie, precum ~i legile sau decretele de gratlere; acestea se vor
aplica infractiunilor savar~ite anterior intrarii lor in vigoare, fiind intotdeauna
retroactive.
4. legea de dezincriminare, adica legea noua care nu mai incrimineaza
fapta, prevazuta ca infractiune in legea veche.

anumita

- pentru a fi in prezenta unei legi de dezincriminare este necesara 0 analiza in


concreto din care sa rezulte ca fapta prevazuta de legea veche nu i~i mai gaseste sub
nicio forma corespondent in legea noua; abrogarea unei norme de incriminare nu
echivaleaza in toate cazurile cu dezincriminarea, fapta putand fi incriminata de 0 alta
norma din Codul penal sau din legi speciale;
- vom fi in prezenta unei legi de dezincriminare si atunci cand prin legea noua
este limitat domeniul de aplicare a unei infractiuni [de pilda, in cazul infractiunii de
luare de mita, varianta alternativa a elementului material constand in "nerespingerea
unei promisiuni" prevazuta de art. 254 alin. (I) C.pen. nu se mai regaseste intre
faptele tipice prevazute de art. 289 alin. (1) NCP, noul Cod neincriminand 0
asemenea fapta; tot astfel, fata de dispozitiile art. 196 alin. (1) NCP ~i art. 184 C.pen.,
se va retine dezincriminarea faptelor de vatamare corporala din culpa care au avut ca
urmare producerea de leziuni ce necesita pentru ingrijire eel mult 90 de zile de
ingrijire medicala, daca nu au fost comise de 0 persoana aflata sub influenta
bauturilor alcoolice ori a substantelor psihoactive, ori in desfasurarea unei activitati
ce constituie ea insa~i infractiune];
ipoteza noua de dezincriminare generata de succesiunea in timp a celor doua
coduri rezulta din analiza comparativa a dispozitiilor art. 19 alin. (3) C.pen., potrivit
caruia fapta care consta dintr-o inactiune constituie infractiune fie ca este savar~ita cu
intentie.jie din culpa, afara de cazul in care legea sanctioneazd numai savdrsirea cu
intentie a acelei fapte, # a dispozitiilor art. 16 alin. (6) teza a II-a NCP, potrivit
caruia inactiunea comisd din culpa este infractiune numai atunci cdnd in lege se
prevede in mod expres aceasta. Prin urmare, Noul Cod penal dezincrimineaza
inactiunile pentru care legea nu prevede expres ca sunt infractiuni si atunci cand sunt
comise din culpa [de pilda, infractiunea de nedenuntare comisa din culpa era incrimi-0

13

Aplicarea legii penale

DatA til art. 262 C.pen. raportat la art. 19 alin. (3) C.pen., in vreme ce art 266NCP nu

incrimineaza comiterea denuntarii din culpa];


- legea noua de dezincriminare se va aplica ~i faptelor savar~ite sub legea veche
(aplicare retroacttvai, insa efectele sale se vor produce numai pentru viitor;
Daca /egea de dezincriminare ,intervine:

a) inainte de inceperea urmaririi penale, se va dispune

solutie de neincepere a

nrmaririi penale;
b) dupa inceperea urmaririi penale, se va dispune scoaterea de sub urmarire
penaUl;
..
c) in faza de judecata, se va dispune achitarea;
, d) dupa ramanerea definitiva a hotararii 'judecatoresti, executarea pedepselor
(prlncipale, accesorii ori complementare), a masurilor de siguranta ~i a masurilor
educative, pronuntate in baza legii vechi, precum ~i toate consecintele penale ale
HotArarilor judecatoresti privitoare la aceste fapte (interdictiile, incapacitatile ~i
decaderile) tnceteaza prln intrarea in vigoare a legii noi;
e) in ceea ce priveste pedeapsa complementara a degradarii militare care se executA la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare, legea de dezincriminare
nu are ca efect redobandirea gradului militar pierdut; de asemenea, legea de
deziriCriminare intervenita dupa rairi~nerea definitiva a hotararii nu produce efecte
hid cu privire la bunurile care prin efectul confiscarii au' trecut in patrimoniului
statului la data ramanerii definitive a hotararii ~i nici cu privire la amenda penala deja
platita, care nu se restituie; persoana eondamnata pentru 0 infraetiune care a fost
ulteriordezincriminata nu are dreptul de a obtine repararea prejudieiului suferit prin
faptul ca a fost supus unor 'sanctiuni penale ea urmare a comiterii faptei ce a fost
dezincriminata .

...'daca infractiunea care nu mai este prevazuta in legea noua ~ipentru care a fost
aplicata 0 pedeapsa este concurenta cu alte infractiuni pentru care s-a dispus de
asemenea condamnarea, se va proceda la descontopirea pedepselor, urmand ca pentru
aplicarea pedepsei rezultante sa fie Inlaturata pedeapsa pentru fapta. dezmcriininata,
putand eventual sa se reduca ori sa se inlature sporul aplicat (de pilda, in ipoteza in
care 0 persoana a fost condamnata pentru doua infractiuni aflate in concurs, iar
pentru ultima infractiune a intervenit ulterior ramanerii definitive a hotararii 0 lege
care dezincrimineaza fapta, eondamnatul va executa .numai pedeapsa stabilita pentru
prima infractiune, sporul urmand.a fi tnlaturat ca urmarea inexistentei concursului de
infractiuni);
- in situatia in care pedeapsa aplicata in temeiullegii vechi a fost deja executata la
data intrarii in vigoare a legii de dezineriminare, efectul acesteia se va produce nnmai
cu privire la interdictiile, incapacitatile ~i decaderile ce rezulta din condamnare, care
vor inceta, legea de dezincriminare neconstituind temei pentru restabiIirea situatiei
anterioare condamnarii; astfel, condamnarea veche nu va mai constitui prim termen
al recidivei sau impediment Ia obtinerea in viitor a unei solutii de suspendare
conditionata sau sub supraveghere a executarii pedepsei;

Drept penal. Partea generala

14

- in ipoteza in care, dupa dezincriminarea unei fapte, intervine 0 noua lege care
reincrimineaza fapta, nu se va putea proceda la tragerea la raspundere penala a
persoanei care a savar~it fapta prevazuta de legea penala anterior dezincriminarii.
3.2. Ultraactivitatea

legii penale

Se va retlne ultraactivitatea

legii penale in cazul:

1. legii penale tempo rare


- legea temporara este legea penala care prevede data iesirii ei din vigoare (legea
temporarii proprie) sau a carei aplicare este limitata.prin natura temporara a situatiei
care a impus adoptarea sa (legea temporarii improprie);
lege penala care nu se incadreaza in aceste doua categorii nu poate fi considerata lege temporara chiar daca a fost in vigoare 0 scurta perioada de timp, fiind
ulterior abrogata sau inlocuita de 0 alta lege;
-0

- durata pentru care legea penala temporara este activa este data de chiar termenul
prevazut de lege, in cazul legii temporare proprii, respectiv de incetarea situatiei
exceptionale ce a generat edictarea legii, in cazullegii temporare improprii;
- legea temporara se va aplica in mod obligatoriu infractiunii savar~ite in timpul
cand era in vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acest interval
de timp; astfel, chiar daca legea in vigoare la momentul judecatii este mai favorabila
decat legea temporara, instanta va trebui sa aplice dispozitiile acesteia din urma, care
va ultraactiva;
- legea temporara va ultraactiva ~i in ipoteza in care dupa iesirea ei din vigoare
fapta nu mai este incriminata, in acest caz nefiind aplicate principiile prezentate la
legea de dezincriminare;
- in cazul in care legea temporara este mai favorabila decat legea veche sub
imperiul careia a fost savar~ita infractiunea, se vor aplica regulile referitoare la legea
penala mai favorabila, in acest caz legea temporara aplicandu-se retroactiv.
Legea temporard are acest caracter numai daca limitarea ei in timp
rezulta tara echivoc din insu~i textul ei, prevazandu-se data iesirii din vigoare,
sau daca aplicarea este limitata prin natura situatiei temporare care a impus-o
~

(1.c.c.J., sectia penala, decizia nr. 300/2005, www.legalis.ro).

2. legii pen ale mal favorabile, ce se va aplica si infractiunilor savarstte in timpul


cat era in vigoare ~i care nu au fost definitiv judecate pana la data iesirii ei din
vigoare.
3.3. Legea penals mai favorabila
- legea penald mai favorabila (mitior lex) este legea ce cuprinde dispozitii mai
favorabile infractorului, in cazul succesiunii legilor penale in timp.
In legatura cu aplicarea legii penale mai favorabile, trebuie distins intre urmatoarele doua situatii:

Aplicarea legii penale

15

3.3.1 Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul faptelor pentru care nu a
intervenit 0 condamnare definltiva
1

_ in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei


au intervenit una sau mai multe legi penale care incrimineaza fapta savar~ita, prevazfind insa conditii de incriminare sau de sanctionare diferite'', se va aplica legea cea
mai favorabila (art. 13 C.pen.);
- daca legea noua este mai favorabila va retroactiva, iar daca legea veche este mai
favorabila va ultraactiva;
- in ipoteza infractiunii continue, continuate sau de obicei, legea penala aplicabila se
stabileste in functie de momentul epuizarii; astfel, daca intre momentul consumarii
infractiunii si momentul epuizarii au intervenit mai multe legi penale, nu se vor aplica
regulile legii penale mai favorabile, ci legea in vigoare la momentul epuizarii infractiunii;
in situatia in care dupa momentul epuizarii si pana la judecarea definitiva a canzei au
intervenit mat multe legi penale, se va analiza aplicarea dispozitiilor art. 13 C.pen.;
- aplicarea dispozitiilor art. 13 c.pen. se va realiza si in ipoteza infractiunii
progresive, daca intre momentul comiterii activitatii infractionale si eel al producerii
rezultatului mai grav au intervenit mai multe legi penale;

Criteriile in baza carora se stabileste Iegea penala mai favorabila si care VOl' fi
apreciate in concreto sunt:
a) continutul infractiunii (vor fi avute in vedere elementul material al infractiunii
forma de baza, variantele agravate, elementele circumstantiale agrav ante , existenta
unor conditii suplimentare de ineriminare etc.);
b) existenta unor impedimente fa punerea in miscare sau exercitarea actiunii
penale (de pilda, punerea in miscare a actiunii penale la plangerea prealabila a
persoanei vatamate, impacarea partilor etc.) sau a unor cauze de nepedepsire [de
exemplu, retragerea marturiei mincinoase in conditiile prevazute in art. 260 alin. (2)
C.pen., inlaturarea rezultatului infractiunii de nerespeetare a regimului de ocrotire a
unor bunuri in conditiile prevazute in art. 2801 alin. (3) C.pen., savarsirea tainuirii sau a
favorizarii infractorului de catre sot sau 0 ruda apropiata prevazuta de art. 221 alin. (2)
C.pen., respectiv, art. 264 alin. (4) C.pen.];
c) pedeapsa (natura si limitele acesteia);

Ipoteze:
(i) legea veche prevede pedeapsa detentiunii de viata altemativ eu pedeapsa inchisorii: va fi mai favorabila legea noua care prevede numai pedeapsa inchisorii;

In situatia In care 0 hotarare definitiva este desfiintata ca urmare a exercitarii caii extraordinare de atae a revizuirii sau a contestatiei In anulare, procesul se va relua in vederea pronun!arii unei hotarari legale ~i temeiniee definitive; in aeeste imprejurari, daca dupa ramanerea
definitiva a primei hotarari a intervenit 0 lege penala mai favorabila, care este in vigoare la
data rejudecarii ca urmare a admiterii caii extraordinare de atae, este obligatorie aplicarea legii
penale mai favorabile; 0 solutie similara trebuie adoptata si in ipoteza rejudecarii unei eauze
ca urmare a pronuntarii unei hotarari de condamnare in absentia.
2 In situatia in care legea noua este similara ell cea veehe sub aspectul continutului constitutiv $1pedepsei, se va aplica legea noua in vigoare la momentul pronuntarii hotararii in cauza,
I

16

Drept penal. Partea generalii

(ii) legea veche prevede pedeapsa inchisorii si aplicarea obligatorie a unei


pedepse complementare: va fi mai favorabila legea noua care prevede numai
pedeapsa inchisorii;
(iii) legea veche prevede numai pedeapsa inchisorii: va fi mai favorabila legea
noua care prevede pedeapsa inchisorii altemativ cu pedeapsa amenzii;
(iv) atat legea veche, cat ~i cea noua prevad acelasi minim special al pedepsei: va
fi mai favorabila legea care prevede un maxim special mai redus;
(v) atdt legea veche, cat si cea noua prevad acelasi maxim special al pedepsei: va
fi mai favorabila legea care prevede un minim special mai redus;
(vi) in cazul in care legile penale succesive prevad limite speciale diferite de
pedeapsa (pedepse asimetriee), va fi mai favorabila legea care prevede un minim
special mai redus daca instanta, in procesul de individualizare judiciara a pedepsei,
urmeaza a aplica 0 pedeapsa orientata catre minimul special, respectiv cea care
prevede un maxim special mai redus daca instanta va aplica 0 pedeapsa orientata
catre maximul special;
(vii) daca atdt legea penala veche, cat ~i cea noua prevad aceleasi limite de
pedeapsa, va fi mai favorabila cea care nu prevede aplicarea obligatorie a pedepselor
complementare sau cea care are conditii mai favorabile pentru dispunerea suspendarii
conditionate sau sub supraveghere a executarii pedepsei.
d) termenul de prescriptie; va fi mai favorabila legea care prevede un termen de
prescriptie a raspunderii penale mai redus; tot astfel, va fi mai favorabila legea care
cuprinde un termen special de prescriptie (cand prescriptia i~i va produce efectele
indiferent de numarul intreruperilor survenite) decat cea care prevede numai un
termen general de prescriptie (cand orice cauza de intrerupere va face sa curga un
nou termen prescriptie, indiferent de numarul intreruperilor) sau cea care stipuleaza
un termen special de prescriptie mai redus.
~
In ipoteza in care dupa compararea tuturor legilor succesive nu se va
putea identifica vreuna din ele ca fiind, prin aplicare concreta, mai favorabila
infractorului in cazul dat, judecatorul va face aplicatia legii in vigoare la data
judecatii, aceasta legitimandu-si incidenta in virtutea principiului general al
activitatii legii penale (C.S.J., sectia penala, deeizia nr. 251411999,disponibila
in programullegislativ Lege 4).
- este interzisa eombinarea dtspozitiilor diferitelor legi sueeesive pentru determinarea legii penale mai favorabile, intrucdt s-ar erea astfel 0 lex tertia, fiind incalcat
principiul legalitatii incriminarii (de exemplu, preluarea minimului special mai redus
din legea veche si maximul special mai favorabil din legea noua);
- cand instanta apreciaza ca in cauza trebuie retinute circumstante atenuante, va
realiza 0 analiza globala a legilor succesive pentru determinarea legii penale mai
favorabile (prin raportare la toate criteriile de mai sus, dar ~i la efectele circumstantelor atenuante); nu se va putea stabili incadrarea juridica ~i implicit pedeapsa potrivit
legii vechi apreciate ca fiind mai favorabile, iar apoi stabili aplicarea circumstantelor
atenuante prevazute de legea noua considerata mai favorabila sub acest aspect;
deopotriva, nu se va putea stabili incadrarea juridica si implicit pedeapsa potrivit unei
legi apreciate ca fiind mai favorabile (avandu-se in vedere si 0 anume circumstanta

Aplicarealegiipenale

17

atenuanta existenta numai in aceasta lege), iar apoi aplica efectele circumstantelor
atenuante dintr-o alta lege considerata mai favorabila sub acest aspect;

- nu se va considera ca se creeaza

lex tertia daca:

1. dupa stabilirea incadrarii juri dice a faptei si aplicarea pedepsei potrivit legii vechi
mai favorabile sub care au fost savarsite infractiunile, aplicarea dispozitiilor referitoare
la tratamentul sanctionator al concursului de infractiuni (institutie juridica autonoma
fata de incadrarea juridica si tratamentul sanctionator al faptei) se realizeaza potrivit
legii noi care este mai favorabila sub acest aspect la momentul judecatii;
- cand legea noua prevede un tratament sanctionator agravat al concursului de
infractiuni fata de legea veche, iar prima infractiune a fost comisa sub imperiul legii
vechi, iar ce-a dea doua infractiune a fost comisa sub imperiul legii noi, tratamentul
sanctionator al concursului de infractiuni va fi stabilit potrivit legii noi mai grele sub
acest aspect, deoarece numai din momentul comiterii celei de-a doua infractiuni se
poate retine nasterea concursului de infractiuni; avand in vedere momentul la care se
poate vorbi de 0 pluralitate de infractiuni, nu se poate considera ca tratamentul
sanctionator agravat al concursului prevazut de legea noua se va aplica retroactiv; un
rationarnent similar poate fi aplicat si in ipoteza in care infractiunea ce constituie eel
de-al doilea termen al recidivei sau al pluralitatii intermediare a fost comisa dupa
intrarea in vigoare a legii noi, care prevede un tratament sanctionator agravat pentru
aceste forme ale pluralitatii de infractiuni, fata de momentul de la care se poate vorbi
de existenta starii de recidiva sau de pluralitate intermediara.
2. stabilirea incadrarii juridice a faptei se realizeaza potrivit legii vechi mai
favorabile, iar analiza prescriptiei raspunderii penale sau a reabilitarii se realizeaza in
temeiullegii noi mai favorabile sub acest aspect;
3. stabilirea incadrarii juridice a faptei si aplicarea pedepsei se realizeaza potrivit
legii vechi mai favorabile, iar analiza suspendarii conditionate sau sub supraveghere
ori a executarii pedepsei la locul de munca se realizeaza in temeiul legii noi mai
favorabile sub acest aspect;
4. dupa condamnarea in baza legii vechi, fractia din pedeapsa ce trebuie executata
pentru ca persoana condamnata sa fie propozabila pentru liberare conditionata se
stabileste in temeiullegii noi mai favorabile sub acest aspect.
- in vederea respectarii dispozitiilor art. 7 din Conventia europeans, anumite
precizari trebuie facute in privinta pedepselor complementare; in cazul in care pedeapsa
principala a fost stabilita potrivit legii vechi mai favorabile, instanta poate aplica pe
langa aceasta pedepsele complementare care au corespondent in legea noua in
continutul si limitele prevazute de aceasta, numai daca legea noua este mai favorabila
sub acest aspect; in cazul in care pedepsele complementare prevazute de legea veche
nu mai au corespondent in legea noua, nu se vor mai aplica, fiind nelegala aplicarea lor
in continutul si limiteIe prevazute de legea veche; nu se vor aplica nici pedepsele
complementare care au corespondent in legea noua mai defavorabila,
Regulile aplicarii legii penale mai favorabile sunt incidente si in cazul actelor
normative ori prevederilor din aces tea dec/arate neconstitutionale, precum si
ordonantelor de urgenta aprobate de Parlament cu modificdri sau completari or;

18

Drept penal. Partea generald

respinse, daca in timpul cand acestea s-au aflat in vigoare au cuprins dispozitii penale
mai favorabile; avand in vedere ca efectele Deciziei Curtii Constitutionale ~i ale legii
de aprobare/respingere a ordonantei de urgenta se produc numai pentru viitor ~ica de
la momentul savarsirii infractiunii ~i pana la judecarea ei definitiva aceste legi sau
ordonante de urgenta (ori dispozitii penale ale acestora), care sunt mai favorabile, au
fost in vigoare, vor trebui retinute urmatoarele doua situatii:
a) aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 13 C.pen., in cazul in care
prin actul normativ dec1arat neconstitutional ori prin ordonanta de urgenta aprobata
(cu sau tara modificari), respectiv prin ordonanta de urgenta respinsa au fost realizate
modificari ale normei de' incriminare sau au fost prevazute alte dispozitii penale (de
pilda, au fost prevazute cauze legale de reducere a pedepselor, cauze de nepedepsire
etc.); 0 astfel de situatie intalnim in practica in privinta dispozitiilor art. 741 C.pen.
care au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr.
573/2011. Intrucat aceste prevederi cuprindeau, in esenta, 0 cauza legala de reducere
a pedepselor, precum ~i 0 cauza de nepedepsire, acestea vor continua sa se aplice in
baza principiului aplicarii legii penale mai favorabile faptelor care au fost comise
inainte de publicarea in Monitorul Oficial a deciziei instantei de contencios
constitutional (3 mai 2011);
b) aplicarea legii de dezincriminare in cazul in care: (i) prin ordonanta de
urgenta respinsa, respectiv prin legea sau ordonanta de urgenta declarate neconstitutionale a fost dezincriminata 0 anumita fapta, fie prin abrogarea normei incriminatoare, fie prin prevederea faptei drept contraventie; (ii) prin legea de aprobare a
ordonantei de urgenta nu a fost acceptata dispozitia de abrogare a unei norme de
incriminare sau cea de contraventionalizare a faptei ce constituia anterior infractiune;
(iii) prin ordonanta de urgenta respinsa, respectiv prin legea sau ordonanta de urgenta
declarate neconstitutionale au fost incriminate fapte care anterior nu erau prevazute
de lege ca infractiuni,
~
Prin art. 23 alin. (12) din Constitutia Romaniei, republicata, se
prevede, cu valoare de principiu ce garanteaza inviolabilitatea libertatii individuale, ca .Nicio pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile ~i
in temeiul legii", iar in eonformitate eu art. 73 alin. (3) lit. h) din aceeasi lege
fundamentala, infractiunile, pedepsele ~i regimul executarii acestora se
reglementeaza prin lege organica, Mai este de subliniat ca tot prin Constitutia
Romaniei, republicata, la art. 61 alin. (1), s-a prevazut ca .Parlamentul este (...)
uniea autoritate legiuitoare a tarii". Pe de alta parte, este de observat ca, in raport
eu reglementarea de la art. 7 alin. (1) din Conventia pentru apararea drepturilor
omului ~i a libertatilor fundamentale, "nimeni nu poate fi eondamnat pentru 0
actiune sau 0 omisiune care, in momentul in care a fost savar~ita,nu eonstituia 0
infractiune, potrivit dreptului national sau international". Referindu-se la
notiunea de "drept", utilizata in acest text din Conventie, Curtea Europeana a
explicat di 0 atare notiune cuprinde in primul rand normele de ordin legislativ,
care trebuie sa indeplineasca anumite conditii de aeeesibilitate si previzibilitate.
S-a considerat in acest sens ea, pentru a fi indeplinita conditia privind accesibilitatea pentru cetateni, este sufieient ea legea sa fie publicata ~i previzibila sub
aspectul continutului, adica modul in care este formulata, termenii folositi si

Aplicarea legii penale

19

conditiile impuse a fi respectate sa permita oricarei persoane sa-i poata anticipa


toate efectele. Or, din moment ce, dupa abrogarea dispozitiilor art. 205, 206 ~i
207 C.pen. prin art. I pet, 56 din Legea nr. 278/2006, faptele de insulta si de
calomnie nu au mai fost reincriminate, este evident ca, in ansamblul lor,
persoanele carora li se adreseaza legea nu au posibilitatea sa cunoasca reintrarea
acelor fapte in sfers ilicitului penal, pentru a-si adapta in mod corespunzator
conduita, spre a nu intra sub incidenta raspunderii penale. Este semnificativ ca
prin ins~i dispozitiile preliminare ale actualului Cod penal, reglementandu-se
principiul legalitatii incriminarii, s-a inscris la art. 2 ca .Jegea prevede care fapte
constituie infractiuni, pedepsele ce se aplica Infractiunilor ~imasurile ce se pot
lua in cazul savar~irii acestor fapte". De aceea, cata vreme faptele de insulta ~i
de calomnie, dezincriminate prin art. Ipet. 56 din Legea nr. 278/2006, nu au mai
fost reincriminate de puterea legiuitoare, singura abilitata intr-un stat de drept sa
o faca, nu se poate considera ca faptele respective ar constitui infractiuni ~i ca
textele de lege abrogate in care erau incriminate ar fi reintrat in vigoare. Prin
urmare, neexercitarea de catre Parlament a prerogativei de a reexamina textul de
lege, considerat neconstitutional, nu poate conduce univoc la solutia de suplinire
a acestei puteri esentiale in cadrul statului de drept ~i la emiterea in numele ei,
de catre 0 alta autoritate, a unei dispozitii de abrogare, un asemenea procedeu
fiind inadmisibil si in raport cu prevederea inscrisa in art. 64 alin. (3) din Legea
nr. 24/2000, republicata, prin care s-a stabilit, cu valoare de neinlaturat pentru
tehnica legislativa, ca ,,nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare
anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial". In consecinta, urmeaza a
se stabili ca au incetat sa mai fie in vigoare normele de incriminare a insultei ~i
ca:lomnieicuprinse in art. 205 ~i 206 C.pen., precum ~iprevederile art. 207 din
acelasi cod privind proba veritatii, abrogate prin dispozitiile art. I pet, 56 din
Legea nr. 278/2006, dispozitii declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 62 din
18 ianuarie 2007 a Curtii Constitutionale (I.C.C.J., Sectiile Unite, Decizia
nr. 812010,www.legalis.ro).

1. Dispozitiile art. 741 C.pen., referitoare la reducerea pedepsei sau


aplicarea unei sanctiuni administrative in cazul anumitor infractiuni, introduse
prin art. :xx pet. 2 din Legea nr. 202/2010 si declarate neconstitutionale prin
Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curtii Constitutionale (M.Of. nr. 363 din
25 mai 2011), constituie 0 lege penala mai favorabila;
2. Dispozitiile art. 741 C.pen. sunt aplicabile, ca lege penala mai favorabila,
infractiunilor economice prevazute in legi speciale, cum este infractiunea de
evaziune fiscala prevazuta in art. 9 alin. (I) lit. b) din Legea nr. 241/2005, prin
care s-a pricinuit 0 paguba numai daca, in cursul urmaririi penale sau al judecatii
pana la solutionarea cauzei in prima instanta, invinuitul sau inculpatul acopera
integral prejudiciul cauzat. Prin urmare, in cazul infractiunii de evaziune fiscala
prevazute in art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24112005,dispozitiile art. 741
C.pen. nu sunt aplicabile, ca lege penala mai favorabila, daca inculpatul a acoperit
numai paguba efectiva (lucrum cessans) constand in obligatiile fiscale, iar nu ~i
beneficiul nerealizat (damnum emergens), reprezentat de majorarile de intarziere
calculate conform Codului de procedura fiscala, intrucat nu a acoperit integral
prejudiciul cauzat (1.G.G.J.,sectia penala, decizia nr. 4144/2011,www.scj.ro).

20

Dreptpenal. Parteagenerald

3.3.2. Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul faptelor pentru care a
intervenit 0 condamnare definitivi in temeiullegii vechi
a) ApHcarea obHgatorie a legii penale mai favorabile (art. 14 C.pen.)
- vizeaza atat pedepsele care au fost executate sau sunt considerate ca executate,
cat si pe cele pentru care nu Seainceput executarea, ori a fost suspendata executarea
(inainte de implinirea termenului de incercare), sau care se afla in curs de executare
(inclusiv in ipoteza in care Seadispus liberarea conditionata);
- nu intereseaza pentru aplicarea legii penale mai favorabile intervenita dupa 0
condamnare definitiva faptul ca legea noua prevede mai multe forme atenuate ale
infractiunii, sau efecte mai extinse in cazul retinerii circumstantelor atenuante, ori
faptul ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate si/sau lmpacerea partilor inlatura raspunderea penala, sau faptul ca prin
legea noua se permite 0 alta modalitate de individualizare a executarii pedepsei (de
pilda, in cazul in care legea veche in baza careia Seadispus condamnarea nu permitea
dispunerea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, iar legea noua permite 0
astfel de modalitate de individualizare, in procesul de aplicare a legii penale mai
favorabile nu se poate proceda ~i la 0 noua individualizare a executarii pedepsei);
- in cazul in care. de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la detentiunea pe viatA si pana la executarea ei a intervenit 0 lege care prevede pentru aceeasi
fapta numai pedeapsa inchisorii (nu pedeapsa inchisorii altemativ cu cea a detentiunii pe viata), pedeapsa cu detentiunea pe viata se va inlocui cu maximul special al
inchisorii prevazut de legea noua pentru acea infractiune;
- daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa inchisorii
sau a amenzii si pana la executarea completa a acesteia a intervenit 0 lege care prevede 0 pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata conform legii vechi, daca depaseste
maximul special al pedepsei prevazut de legea noua pentru infractiunea savar~ita, se
va reduce la acest maxim;
- daca legea noua prevede pentru infractiunea savar~ita numai pedeapsa amenzii,
se va aplica in locul pedepsei eu inchisoarea, dispusa in baza legii vechi, pedeapsa
amenzii individualizata intre minimul si maximul special prevazut de legea noua;
pedeapsa amenzii astfel determinate poate fi inlaturata in tot sau in parte, avandu-se
in vedere partea executata din pedeapsa inchisorii;
- pedepsele complementare, masurile de siguranta, precum ~i masurile educative
neexecutate ~i neprevazute in legea noua nu se vor mai executa, iar cele care au
corespondent in legea noua mai favorabila se vor executa in continutul si limite Ie
prevazute de aceasta lege, daca este mai favorabila si sub acest aspect;
- in cazul in care pedepsele aplicate in temeiullegii vechi au fost executate sau sunt
considerate executate (ca urmare a gratierii totale sau a restului de pedeapsa) pana la
data intrarii in vigoare a legii noi mai favorabile, aeestea vor fi reduse sau inlocuite
potrivit regulilor aratate de mai sus; redueerea sau inloeuirea pedepsei executate
potrivit art. 14 alin, (5) C.pen. prezinta importanta ex nunc pentru stabilirea existentei
recidivei, calculul termenului de reabilitare (care se va calcula de la data executarii
pedepsei reduse sau inlocuite in conditiile art. 14 C.pen., iar nu de la data la care in
concreto pedeapsa a fost executata), interventia prescriptiei executarii pedepsei etc.

Aplicarea legiipenale

21

b) Aplicarea/acultativd a legii penale mai favorabile (art. 15 C.pen.)


- in cazul in care dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare ~ipana la
executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit 0 lege care prevede 0
pedeapsa cu inchisoarea mai usoara, iar pedeapsa aplicatii este mai mica sau eel
mult egalii cu maximul special al pedepsei inchisorii prevazut de legea noua,
instanta de judecata poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei,
avandu-se in vedere urmatoarele criterii: infractiunea savar~ita, persoana condamnatului, conduita acestuia dupa pronuntarea hotararii sau in timpul executarii
pedepsei ~i timpul cat a executat din pedeapsa;"
- nu va opera aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile, in conditiile art. 15
C.pen., daca pedeapsa aplicata in temeiullegii vechi mai grea este amenda penala;
~
Instanta, investita in baza art. 461 alin. (1) lit. d) penultima teza
C.proc.pen., in cadrul contestatiei la executare in care se invoca modificarea
Intelesului notiunii de "consecinte deosebit de grave", potrivit art. 146 C.pen.,
nu poate schimba incadrarea juridica data faptei prin hotararea judecatoreasca
ramasa definitiva si, apoi, reduce pedeapsa aplicata in cauza, intrueat modificarea intelesului notiunii de consecinte deosebit de grave, prevazutii de textul
sus-mentionat, nu este identicd cu cerinta de a fi intervenit 0 lege care prevede 0
pedeapsa rna; usoara, la care se refera textele art. 14 ~iart. 15 C.pen., pentru a fi
incidente dispozitiile art. 458 si, respectiv, art. 461 alin. (1) lit. d) penultima teza
C.proc.pen. (l.CtCsl'; Sectiile Unite;Decizia nr. 712007, www.legalis.ro).
~
Pentru a reduce pedeapsa definitiva in temeiul art. 15 alin. (1) C.pen.
nu este suficient sa se constate ca in timpul detentiei condamnatul a avut 0 buna
comportare, ci trebuie sa se tina seama si de infractiunea savar~ita,precum ~i de
persoana condamnatului. Astfel, in cazul in care condamnatul este un recidivist
care a savar~it, in forma continuata, 35 de furturi calificate in decurs de un an,
sustragand din locuinte bunuri in valoare de aproape 400 de milioane de lei,
reducerea pedepsei de 12 ani inchisoare nu se justifica (l.c.c.J., sectia penala,
decizia nr. 206912002, www.legalis.ro).
Limita aplicarii facultative a legii noi mai favorabile: pedeapsa aplicata nu poate
fi coborata sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proportional cu
micsorarea maximului special prevazut de legea noua pentru infractiunea savar~ita.
- in cazul in care pedeapsa inchisorii aplicate in temeiul legii vechi a fost executata sau este considerata ca executata (ca urmare a gratierii totale sau a restului de
pedeapsa) pana la data intrarii in vigoare a legii noi mai favorabile, poate fi redusa,
potrivit art. 15 C.pen., avand in vedere criteriile enumerate mai sus, cu 0 treime [desi
reducerea este facultativa, daca instanta apreciaza ca dispozitiile art. 15 alin. (2)
C.pen. pot fi aplicate, reducerea are un cuantum fix de 0 treime]; reducerea pedepsei
executate potrivit art. 15 alin. (2) C.pen. prezinta importanta ex nunc pentru stabilirea
existentei recidivei, calculul termenului de reabilitare (se va calcula de la data
executarii pedepsei reduse in conditiile art. 15 C.pen., .iar nu de la data la care in
concreto pedeapsa a fost executata), interventia prescriptiei executarii pedepsei etc.

----------------

------

Capitolul II

Infractiunea
Sectiunea 1. Nctiunea ~itrisiturile esentlale ale lnfractlunh
1. Notlune
Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savar~ita cu vinovatie ~i
prevazuta de legea penala. Institutia infractiunii este intim legata de institutia
raspunderii penaIe, art. 17 alin. (2) C.pen. prevazand ca .Jnfractiunea este singurul
temei al raspunderii penale". Tot astfeI, institutia raspunderii penale se aflli in
legliturli cu cea a sanctiunilor penale (pedepse sau masuri educative), care nu pot fi
aplicate decat daca a fost savar~ita 0 infractiune, iar faptuitorul raspunde penal.

2. Trisaturile esentlaleale Jnfractiunh


Din insli~i definitia infractiunii rezulta cele trei trasaturi esentiale ale acesteia
(comune tuturor infractiunilor):

2.1. Prevederea faptei in legea penala (tipicitatea)


- rezulta din principiul legalitatii incriminarii ~i presupune corespondenta dintre
fapta concreta slivar~ita de faptuitor si elementele stabilite de legiuitor in mode lui
abstract (tip) prevazut de norma de incriminare; fapta tipica nu constituie intotdeauna
o infractiune, fiind necesar sa fie intrunite ~i celelalte trasaturi esentiale;
,..notiunea de "fapta prevazuta de legea penala" nu se confunda cu cea de .Jlicit
penal" (fapta penala sau infractiune), prevederea in legea penala fiind numai una
dintre trasaturile esentiale ale infractiunii;
- modelul abstract (tip) este prevazut in legi organice sau in ordonante de urgenta
ale Guvemului.

2.2. Vinovapa
- ca trasatura generala a infractiunii nu este susceptibila de forme ca vinovatiaelement constitutiv al infractiunii (intentie, culpa, praeterintentie), organele judiciare
putand constata fie existenta, fie inexistenta ei, iar nu diferite modalitati ale acesteia;
- pentru a se retine ca 0 persoana a savarsit 0 infractiune, organele judiciare
trebuie sa stabileasca in ce masura fapta prevazuta de legea penala este imputabila
faptuitorului (principiul raspunderii subiective);
- pentru a putea imputa savarsirea unei infractiuni este in primul rand necesar ca
faptuitorul sa fie responsabil, adica sa aiba aptitudinea psiho-fizica de a intelege

Infractiunea

23

semnificatia actiunilor sau a inactiunilor sale, ori a urmarilor acestora (factorul


intelectiv) ~i de a fi stapina pe ele (factorul volitiv); cu toate acestea, chiar ~i in cazul
in care faptuitorul este responsabil, nu se va putea reline imputabilitatea unei fapte
tipice ~i nejustificate decat daca acesta a cunoscut la momentul comiterii faptei
starile, situatiile sau imprejurarile de care depinde caracterul ilicit al activitatii sale ~i
daca acesta avea posibilitatea de a se conforma preceptului normei de incriminare; cu
aite cuvinte, retinerea responsabilitatii faptuitorului nu este suficienta per se pentru a
se constata imputabilitatea faptei, ei este neeesar ea acesta sA.nu fi actionat din eroare
ori sub imperiul unui caz fortuit, respeetiv al unei constrangeri (fiziee sau morale), in
stare de minoritate sau de betie;
..
- atat factorul inteleetiv, cat ~ieel volitiv trebuie sa existe la momentul savar~irii
faptei prevazute de legea penala pentru a se retine existenta vinovatiei;
- vinovatia ca trasatura esentiala a infractiunii nu trebuie confundata cu vinovatia
ca element subiectiv al infractiunii ce consta in atitudinea psihica (intentie,
praeterintentie sau culpa) pe care legea prevede ca trebuie sa 0 aiba taptuitorul pentru
ca 0 fapt! prevazuta de norma de incriminare sa fie infractiune;
- poate sa existe vinovatie ca trasatura esentiala a infractiunii, dar nu ~i ca element
subiectiv al acesteia in cazul in care este sava~itA '0' fapta'din culpa, pe care'insa
legea 0' incrimineaza numai atunci cant! este savar~ita cu intentie (de pilda, patrunderea din culpa in domiciliul unei persoane este 0 fapta sav3.rita cu vinosatie ca
trasA.turA.esentiala a infractiunii, dar nu cu vinovatia prevazuta de lege pentru retinerea savar~irii infractiunii de violare de domiciliu, respectiv intentia), sau poate sa
existe vinovatia ca element subiectiv tarA.sa existe ca trasatura esentiala a infractiunii
(de exemplu, savar~irea unei fapte prevazute de legea penala cu intentie, insa sub
imperiul unei constrangeri fizice sau psihice);
- in cazul in care se constat! lipsa vinovatiei ca trasatura esentiala a infractiunii,
procurorul va dispune neinceperea urmaririi penale ori scoaterea de sub urmarire
penala, iar instanta achitarea prin raportare la temeiul prevazut de art. 10 alin. (1)
lit. e) C.proc.pen.

2.3. Perleelal social


- consta in aptitudinea unei actiuni sau inactiuni prevazute de legea penala de a
aduce atingere valorilor sociale protejate de norma penala;
.
Fapta care prezinta pericol social este orice actiune sau inactiune umana prin care
se aduce atingere uneia dintre valorile sociale prevazute in art. 1 C.pen. si pentru
sanctionarea careia este necesara aplicarea unei sanctiuni penale.
.
Felurile pericolului social:
1. pericolul social generic ilprezinta, in abstracto, toate categoriile de infractiuni;

este evaluat de legiuitor in momentul incriminarii unei fapte ca infractiune ~i'al


stabilirii sanctiunii penale ee poate fi aplicata pentru aeeasta; legiuitorul poate
considera eli anumite fapte nu prezinta pericol social, lipsind astfel 0 tr~tur,~
esentiala a infractiunii, cand sunt savar~ite in anumite forme sau modalitati [de,pil<iJt
savarsirea unei fapte din culpa, in cazul in care legiuitorul incrimineaza I)1,IlXUli
fap~
intentionata (vatamarea corporala din culpa care a produs leziuni traumatice ~nf;11:l;.,@;

Drept penal. Partea generald

24

caror vindecare sunt necesare mai putin de 10 zile de ingrijiri medicale), sau tentativa
in cazul in care aceasta este posibila, dar neincriminata (de exemplu, tentativa la
infractiunea de violare de domiciliu)];
2. pericolul social concret 11prezinta 0 anumita fapta concreta savar~ita de 0
persoana determinata; procurorul sau instanta de judecata va evalua gradul de pericol
. social pe care n prezinta 0 fapta concreta prevazuta de legea penala, iar nu existenta
sau inexistenta pericolului social.
Procurorul sau instanta poate constata ca 0 fapta concreta, chiar daca este prevazuta de legea penala (indiferent de forma acesteiar tentativa, fapta consumata/epuizata) nu constituie infractiune deoarece nu prezinta gradul de pericol social al unei
infractiuni atunci cand:
.
a) in concreto aduce

0 atingere

minima uneia dintre valorile sociale aparate de lege;

b) este in mod vadit lipsita de importanta,


Organele judiciare pot constata ca fapta comisa de 0 persoana juridica prezinta
pericolul social al unei infractiuni, in vreme ce fapta persoanei fizice (organ de
conducere, prepus sau mandatar, persoana interpusa) nu constituie infractiune,
lipsindu-i trasatura esentiala a pericolului social.
- se poate constata ca lipseste pericolul social concret atat in cazul infractiunilor
de rezultat, cat si in situatia celor de pericol concret sau de pericol abstract;
Evaluarea gradului de pericol social concret se realizeaza prin raportare la
urmatoarele criterii:
1. modul i mijloacele de savdrsire afaptei (de pilda, pregatirea savarsirii infractiunii, modul de operare, instrumentele folosite etc.);
2. scopul urmarit de ftiptuitor in comiterea faptei (de exemplu, procurarea hranei,
obtinerea unui profit pe nedrept, producerea unui sentiment de panica in societate etc.);
3. imprejurdrile in care fapta a fost comisa (locul si timpul savarsirii infractiunii:
in public, in timpul noptii, in timpul unei calamitati etc.);
4. urmarea produsd sau care s-ar .fi putut produce - este consecinta efectiv
produsa prin savarsirea infractiunii sau alta eventuala repercusiune a faptei (de pilda,
valoarea prejudiciului produs prin infractiune, posibilitatea ca fapta sa puna in pericol
sanatatea publica sau mediul inconjurator etc.);
5. persoana # conduita fiiptuitorului, fiind avute toate elementele de circumstantiere: loc de munca, educatie, comportament anterior in societate, atitudinea dupa
savar~irea faptei; acestea pot fi obtinute prin efectuarea unui referat de evaluare de
catre Serviciul de probatiune, dar si prin orice alte mijloace de proba; existenta unor
antecedente penale nu exclude de plano posibilitatea constatarii ca faptei concrete li
Iipseste pericolul social al unei infractiuni,
- prin Legea nr. 202/2010 a fost completat alin. (2) al art. is' C.pen., prevazandu-se
ca: "La stabilirea in concret a gradului de pericolsocial se tine seama de: ( ... )
persoana si conduita faptuitorului, daca este cunoscuf'. Astfel, legiuitorul a oferit
posibilitatea procurorului de a aprecia pericolul social al faptei ehiar ~i in eauzele eu
autor necunoscut cand, daca fapta savar~ita este lipsita de peri colui social concret al

Infractiunea

25

unei infractiuni prin raportare la celelalte criterii, se va putea dispune neinceperea


urmaririi penale (de pilda, in cazul in care persoana vatamata sesizeaza organele
judiciare cu 0 plangere penala prin care se arata ca 0 persoana necunoscuta i-a sustras
o funie de ceapa pe care 0 pusese pe gardul casei sale).
Niciunul dintre criteriile de mai sus nu are 0 valoare prestabilita,
Prin Legea nr. 202/2010 a fost modificat si alin. (3) al art. is' C.pen., fiind
tnlaturat caracterul obligatoriu al aplicarii unei sanctiuni administrative in cazul in
care se constata lipsa pericolului social concret al faptei. Astfel, aplicarea unei sanetiuni administrative a devenit facultative. Procurorul sau instanta trebuie sa aprecieze
In functie de particularitatile cauzei daca aplicarea unei sanctiuni administrative
:faptuitorului cunoscut, invinuitului sau inculpatului oestenecesara si proportional a cu
scopul urmarit, in situatia in care fapta nu prezinta pericolul social concret al unei
infractiuni.
Consecinta a modificarilor operate prin Legea nr. 202/2010 eu privire la art. 181
alin. (2) C.pen., procurorul care apreciaza ea fapta este in mod concret lipsita de
pericolui social al unei infractiuni va putea dispune neinceperea urmaririi penale in
rem, chiar daca autorul ramane necunoscut. Tot ca efect al acestei interventii
legislative, procurorul poate dispune neinceperea urmaririi penale si in situatia in
care din actele prernergatoare rezulta ca fapta savar~ita de 0 anumita persoana este
lipsita in concret de pericol social.
Daca procurorul constata dupa inceperea urmaririi penale in personam ca faptei Ii
lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni, dispune, prin ordonanta, scoaterea
de sub urmarire penala a invinuitului sau inculpatului, putdndu-i aplica si una dintre
urmatoarele sanctiuni cu caracter administrativ: mustrarea, mustrarea cu avertisment
sau amenda de la 10 lei la 1.000 lei [art. 18 alin. (3) C.pen. raportat la art. 91 c.pen.];
in ipoteza in care urmarirea penal a a fost inceputa in rem, iar din actele efectuate in
cauza rezulta ca fapta nu prezinta pericolul social concret al unei infractiuni si nu
exista invinuit in cauza, procurorul va putea dispune clasarea.
Instanta de judecata care constata ca fapta pentru care inculpatul a fost trimis in
judecata nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni va dispune achitarea,
putand aplica si una dintre urmatoarele sanctiuni cu caracter administrativ: mustrarea,
mustrarea cu avertisment sau amenda de la 10 lei la 1.000 lei [art. 18 alin. (3) C.pen.
raportat la art. 91 C.pen.]; de asemenea, este posibila aplicarea unor masuri de
siguranta (de pilda, confiscarea).
In eazuI savarsirii de catre aceeasi persoana a unor fapte concurente care nu
prezinta (fiecare in parte) gradul de pericoI social al unor infractiuni, se va putea
aplica 0 singura sanctiune cu caracter administrativ, nefiind aplicabile regulile
eumulului aritmetic specific sanctiunilor contraventionale.
In cazul in care apreciaza ca fapta inculpatului exista, a fost savar~ita cu vinovatie
si prezinta pericolul social al unei infractiuni, procurorul dispune trimiterea in
judecata, intocmind rechizitoriu, iar instanta condamna pe inculpat la 0 pedeapsa sau
masura educativa.
Lipsa vreuneia dintre trasaturile esentiale ale infractiunii face ca fapta prevazuta
de legea penala sa isi piarda caracterul penal, procurorul dispunand neinceperea
urmaririi penale ori scoaterea de sub urmarire penala, iar instanta achitarea.

--~~----

--------_---

-_-----

Drept penal. Partea generala

26

Sectiunea a 2-a. Continutul Infractiunli


Continutul infractiunii reprezinta ansamblul conditiilor prevazute de norma de
incriminare pentru ca 0 fapta sa constituie infractiune,

1. Continutul generic al Infractlunll


Continutul generic al infracttunii consta in ansamblul conditiilor comune tuturor
continuturilor specifice ale infractiunilor, respectiv:

1.1. Obiectul Infractiunil


- in analiza obiectului infractiunii trebuie distins intre obiectul juridic ~i obiectul
material.

1.1.1. Obiectul juridic


- este valoarea sociala si relatiile formate in jurul acesteia, protejate prin norma de
incriminare, carora Ii se aduce atingere prin savarsirea infractiunii (de pilda, patrimoniul, in cazul infractiunii de furt, sau relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a
raporturilor de serviciu in cazul infractiunii de luare de mita);
- nu exista infractiuni tara obiect juridic;
- in functie de obiectul juridic, poate fi determinat subiectul pasiv at infractiunii,
care este titularul valorii lezate.
Categorii de obiect juridic al infractiunii:
a) obiect juridic generic - este obiectul juridic comun unei categorii de infractiuni
(de pilda, al infractiunilor contra patrimoniului); structurarea infractiunilor in partea
speciala a Codului penal este realizata in functie de obiectul juridic generic;
b) obiect juridic special - este obiectul juridic specific unei anumite infractiuni
sau grup de infractiuni (de exemplu, infractiuni contra libertatii persoanei);
c) obiect juridic principal - consta in relatiile sociale ocrotite de legea penala ce
sunt vatamate sau periclitate prin actiunea principals a unei infractiuni complexe;
d) obiect juridic secundar - consta in relatiile sociale ocrotite de legea penala ce
sunt vatamate sau periclitate prin actiunea secundara a unei infractiuni complexe (de
exemplu, in cazul infractiunii de talharie, obiectul juridic principal il constituie
patrimoniul, iar obiectul juridic secundar viata, sanatatea, integritatea sau libertatea
persoanei); obiectul juridic secundar al unei infractiuni complexe poate consta fie in
valori juridice de aceeasi natura cu cele care constituie obiectul juridic principal (de
pilda, in cazul lipsirii de libertate in mod ilegal savar~itii in forma calificata prin
solicitarea unui folos material sau a oricarui alt avantaj in schimbul eliberarii, care
absoarbe santajul), fie in valori juridice de natura diferita de cele care constituie
obiectul juridic principal (de exemplu, in cazul infractiunii de tftlharie).

Infractiunea

27

1.1.2. Obiectul material


- este lucrul sau fiinta vatamatJa sau pus/a in pericol in mod nemijlocit prin

actiunea prevazuta de norma de incriminare (de pildA, lucrul sustras prin sAvar~irea
infractiunii de furt, corpul persoanei in cazul infractiunilor contra vietii ~i integritatii
corporale);
- nu toate infractiunile au obiect material [de pilda, unele infractiuni de pericol:
infractiunea de marturie mincinoasa, evadare etc.; exista insa ~i infractiuni de pericol
care au obiect material (de exemplu, distrugerea ~i semnalizarea falsa prevazuta de
art. 276 alin. (1) C.pen.)];
- in cazul infractiunilor de rezultat, lipsa obiectului material face ca, in principiu,
fapta sa nu fie infractiune;
- in cazul infractiunilor complexe, poate exista un obiect material principal ~i unul
secundar (de pilda, in cazul infractiunii de talharie,' obiectul material principal este
bunul mobil corporal aflat in proprietatea, posesia sau detentia altuia, iar obiectul
material secundar poate fi corpul persoanei talhArite);
- existenta unor infractiuni este strans legata de anumite particularitati ale
obiectului material; de pilda, in cazul infractiunii de sustragere sau distrugere de
inscrisuri prevazute de art. 242 C.pen. este necesar ca obiectul material sa constea
tntr-un dosar, registru, document sau alt inscris aflat in pastrarea sau detinerea unei
institutii publice; distrugerea altor categorii de inscrisuri va fi analizata din
perspectiva infractiunii de distrugere;
- obiectul material al infractiunii nu constituie produsul infractiunii; de pilda, in
ipoteza falsificarii unui inscris oficial prin contrafacere, inscrisul falsificat va
reprezenta produsul infractiunii, iar nu obiectul material al infractiunii (infractiune de
rezultat tara obiect material); daca falsificarea se realizeaza prin alterare, inscrisul
preexistent alterarii reprezinta obiectul material al infractiunii;
- mijloacele de sava.r~ire a unei infractiuni nu trebuie confundate cu obiectul
material al acesteia (de exemplu, in cazul furtului savar~it prin efractie, obiectul cu
care se forteaza incuietoarea nu reprezinta obiectul material al infractiunii, ci
mijlocul folosit la savarsirea acesteia);
- in cazul in care, desi executarea actiunii infractionale a fost complet efectuata,
urmarea socialmente periculoasa (urmarita sau acceptata de faptuitor) nu s-a produs
datorita lipsei obiectului material din locul unde faptuitorul credea ca se afla, se va
retine savarsirea unei tentative relativ improprii la infractiune,

1.2. Subiectil Iufractlunf!


- persoana (fizica sau juridica) care a sava~it sau a participat la savarsirea infractiunii, precum ~i persoana asupra careia se rasfrange urmarea infractiunii.
1. Subiectul activ al infracpunii este persoana (fizica sau juridica) care a
savar~it nemijlocit sau a participat la savarsirea infractiunii; prin urmare, va fi subiect
activ al infractiunii nu numai autorul acesteia, ci ~i coautorii, complicii ori instigatorii
(autorul este subiect activ al infractiunii, insa nu orice subiect activ este ~i autor al
infractiunii) ;

~-----

-_.

-~-----

Drept penal. Partea generala

28

a) Persoana fIzica, subiect activ al infraetiunli, trebuie sa aiba aptitudinea


psiho-fizica de a intelege semnificatia actiunilor sau a inactiunilor sale, ori a urmarilor acestora (factorul intelectiv) ~i de a fi stapana pe ele (factorul volitiv), urmand a
fi avute in vedere urmatoarele aspecte:
- minorul cu varsta sub 14 ani care a comis 0 fapta prevazuta de legea penal a este
prezumat absolut ca nu are discernamant', fapta sa neconstituind infractiune, ca
urmare a interventiei cauzei care inlatura caracterul penal al faptei prevazute de
art. 50 C.pen. (impediment la.punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale);
- minorul cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani este prezumat ca nu are discernamant, legiuitorul permitand rastumarea acestei prezumtii relative prin administrarea
probei expertizei medico-legale psihiatrice prin care sa se stabileasca daca la momentul savarsirii faptei a actionat cu discernamant; in ipoteza in care se constata, in urma
efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice, ca minorul a actionat tara discernamant, fapta sa nu constituie infractiune ca urmare a interventiei cauzei care mlatura
caracterul penal al faptei prevazute de art. 50 C.pen. (impediment la punerea in
miscare sau exercitarea actiunii penale);
- minorii sub 14 ani care nu raspund penal, precum si cei cu varsta intre 14 si 16
ani care au actionat tara discemamant pot fi supusi masurilor speciale de protectie
prevazute de Legea nr. 272/2004: supravegherea specializata, respectiv plasamentul;
- minorul cu varsta peste 16 ani este prezumat relativ ca raspunde penal; in
ipoteza in care se constata, in urma efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice, ca
minorul cu varsta peste 16 ani a actionat tara discernamant, fapta sa nu constituie
infractiune ca urmare a interventiei iresponsabilitatii ce constituie 0 cauza care
lnlatura caracterul penal al faptei prevazute de art. 48 C.pen. (impediment la punerea
in miscare sau exercitarea actiunii penale);
- iresponsabilitatea este starea de incapacitate psiho- fizica a persoanei care, fie din
cauza alienatiei mintale (de pilda, schizofrenia paranoids), fie din alte cauze (de
exemplu, somnambulismul), este lipsita de capacitatea de a-si da seama de actiunile
sau inactiunile sale sau de urmarile acestora, ori de capacitatea de a fi stapana pe ele
(factorul volitiv); incapacitatea psiho-fizica trebuie sa existe in momentul savarsirii
faptei prevazute de legea penala si se stabileste pe baza unui raport de expertiza
medico-legala psihiatrica, In situatia in care existenta starii de iresponsabilitate este
constatata in faza actelor premergatoare, procurorul dispune neinceperea urmaririi
penale, iar daca aceasta constatare se realizeaza in cursul urmaririi penale, procurorul
dispune scoaterea de sub urmarire penala; in cursul judecatii instanta de judecata care
constata existenta starii de iresponsabilitate dispune achitarea. Persoana iresponsabila, in calitate de subiect de drept penal, poate fi supusa masurii de siguranta a
intemarii medicale;

Discernamdntul este 0 functie a capacitatii psihice a unei persoane, constand in aptitudinea acesteia de a-si da seama de caracterul, continutul ~iurmarile faptei pe care 0 savar~e~te.
I

Irfraqiunea

29

_ factorul volitiv lipseste ~i in cazul retinerii savarsirii faptei ca urmare a constrangerii fizice sau morale (cauze ce inUitura caracterul penal al faptei).
b) Persoana juridici poate fi subiect activ al infracpunii daca sunt indeplinite
urmatoarele condltli;
{i) sa existe 0 entitate care are personalitate juridica;
- conditiile in care 0 entitate dobandeste sau pierde personalitatea juridica ori cele
referitoare la reorganizarea persoanei juridice sunt guvemate de regulile Noului Cod
civil! sau de alte legi civilecu caracter special;
- aceste entitati pot fi persoane juridice de drept privat, cu sau fora scop lucrativ
(de pilda, 0 societate comerciala, 0 asociatie ori fundatie, un sindicat etc.), sau
persoane juridice de drept public (legea prevazand in privinta acestora din urma
unele imunitati de jurisdictie);
- societatea comerciala dizolvata si aflata in procedura de lichidare tsi pastreaza
personalitatea juridica, putand fi subiect activ al infractiunii;
- nu pot fi subiecti activi ai infractiunii entitatile aflate in curs de constituire ca
persoane juridice, societatile simple (daca nu s-a dispus altfel prin actul de
modificare a contractului de societate)', asocierile in participatiune';
(ii) persoana juridicii sa nu fie exceptata de lege de la riispunderea penala
(imunitatea dejurisdictie penala a persoanei juridtce);
- nu sunt subiecti activi ai infractiunii: statui, autoritatile pub lice (Parlamentul,
Guvemul, organele administratiei publice centrale sau locale, instantele, parchetele,
Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Conturi, Curtea .Constimtionala,
Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Consiliul Superior de Aparare al Tarii) si
institutiile publice care desfiisoara 0 activitate ce nu poate face obiectul domeniului
1 Potrivit art. 1889 NCC: ,,(1) Prin contractul de societate sau printr-un act separat, asociatii
pot conveni constituirea unei societati cu personalitate juridica, cu respectarea conditiilor
prevazute de lege. In acest caz, raspunderea lor pentru datoriile sociale este subsidiara, nelimitata
~i solidara, daca prin lege nu se dispune altfel. (2) Daca, potrivit vointei asociatilor, societatea
urmeaza sa aiba personalitate juridica, indiferent de obiectul de activitate, ea poate fi constituita
numai in forma ~i conditiile prevazute de legea special! care ii confera personalitate juridica,
(3) Societatea dobandeste personalitate juridica prin ~i de la data inmatricularii in registrul
comertului, daca prin lege nu se dispune altfel. (4) Pana la data dobandirii personalitatii juridice,
raporturile dintre asociati sunt guvernate de regulile aplicabile societatii simple".
2 Potrivit art. 1892 NCC: ,,(1) Societatea simpla nu are personalitate juridica. (2) Daca
asociatii doresc dobandirea personalitatii juridice, prin actul de modificare a contractului de
societate vor indica, in mod expres, forma juridica a acesteia si vor pune de acord toate
clauzele sale cu dispozitiile legale aplicabile societatii nou-infiintate. (3) In cazul prevazut la
alin. (2) dobandirea personalitatii juridice se face :tara a se dispune dizolvarea societatii
simple. Asociatii ~i societatea nou-infiintata raspund solidar ~i indivizibil pentru toate datoriile
societatii nascute inainte de dobandirea personalitatii juridice".
3 Potrivit art. 1949 NCe: "Contractul de asociere in participatie este contractul prin care 0
persoana acorda uneia sau mat multor persoane 0 participatie la beneficiile si pierderile uneia
sau mai multor operatiuni pe care Ie intreprinde.", iar conform art. 1951 NCC: .Asocierea in
participatie nu poate dobandi personalitate juridica si nu constituie falli de terti 0 persoana
distincta de persoana asociatilor",

30

Drept penal. Partea genera/a

privat (de pilda, Banca Nationals a Romaniei); este reglementata astfel 0 imunitate
penald generald si absolutd cu privire Ia toate infractiunile savarsite de acesti subiecti;
- in ceea ce priveste institutiile publice, daca prin actul de infiintare Ie este
conferita acestora posibilitatea de a desfasura 0 activitate ce nu poate face obiectul
domeniului privat, alaturi de alte activitati care pot face obiectul acestui domeniu,
imunitatea penala a persoanei juri dice este generals, iar nu limitata la actiunile sau
inactiunile savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat; institutia publica nu va raspunde penal pentru infractiunile savarsite in
exercitarea unei activitati ce face obiectul domeniului privat, pe care 0 poate desfasura in mod legal alaturi de activitatile ce nu pot face parte din domeniul privat;
- pot fi subiecti activi, nefacand parte din categoria institutiilor pub lice care desfasoara 0 activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat: spitalele, unitatile de
invatamant de stat, regiile autonome, sindicatele, fundatiile etc.;
(iii) sa se fi savdrstt 0 infractiune: 1. tn realizarea obiectului de activitate al
persoanei juridice (infractiunea trebuie sa se afle in legatura directa cu activitatile
desfasurate pentru realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice) sau 2. in
interesul persoanei juridice (infractiunea trebuie savar~ita pentru obtinerea unui
beneficiu ori pentru a fi evitata 0 pierdere sau un alt efect negativ, profitand astfel
persoanei juridice), chiar daca fapta nu este comisa in realizarea obiectului de activitate (de pilda, 0 societate comerciala savar~e~te 0 infractiune de cumparare de
influenta in vederea obtinerii unor foloase materiale) ori 3. tn numele persoanei
juridice, chiar daca faptele nu sunt savarsite in realizarea obiectului de activitate al
persoanei juridice sau nu sunt susceptibile de a aduce un profit acesteia (de pilda, de
un prepus, reprezentant ori mandatar al acesteia);
- este posibil ca infractiunea sa fie savar~ita atdt tn realizarea obiectului de
activitate, cat # tn interesul persoanei juridice;
- este posibil ca raspunderea penala a persoanei juridice sa fie angajata si de
activitatea infractionala a unei persoane care nu exercita formal vointa societara (de
pilda, un administrator de fapt sau 0 persoana care actioneaza din umbra in favoarea
persoanei juridice condusa oficial de un interpus al acesteia).
~
Potrivit art. 191 C.pen.: .Persoanele juridice,' cu exceptia statului, a
autoritatilor publice si a institutiilor publice care desfasoara 0 activitate ce nu
poate face obiectul domeniului privat, raspund penal pentru infractiunile
siivdrsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele
persoanei juridice, daca fapta a fost savar~ita cu forma de vinovatie prevazuta
de legea penala. Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni". Rezultd, astfel, ca legea nu prevede ca si conditie a rdspunderii penale a persoanei juridice comiterea infractiunti de cdtre 0 persoand care
exercita vointa societara. De asemenea, existenta unui angajament de fidelitate
intre inculpatul T.M i SC T.C. C. SRL nu exonereaza societatea comerciala de
raspundere penala, intocmirea respectivului angajament putand avea chiar acest
scop, nefiind insa posibil ca raspunderea penala sa fie stabilita prin acte cu

Irfractiunea

31

caracter privat. Curtea apreciaza ca nerelevanta si imprejurarea ca activitatea de


transport era coordonata de 0 alta persoana decat inculpatii, respectiv martorul
C.I. Dimpotriva, prin probele administrate s-a dovedit ca, desi nu aveau atributii
concrete referitor la transportul efectuat de inculpatul T.M., inculpatii C. si D. au
manifestat un interes deosebit pentru respectivul transport, iar cei trei inculpati
erau angajati ai societatii comerciale ~i s-au folosit de existents acesteia pentru
efectuarea transportului de droguri, care s-a realizat din dispozitia lui C.V.,
administratorul societatii. Asa cum rezulta din dispozitiile art. 191 C.pen. mai
sus enuntate, legea nu prevede, ca ~i conditie de tragere a raspunderii penale a
unei persoane juridice, ca infractiunea sa fiecomisa doar in folosul societatii
comerciale, ci si in realizarea scopului pentru care societatea comerciala a fost
fnfiin/ata. In speta, sunt indeplinite toate acesfe conditii, caci cu ocazia desfasurani activitatii SC TCC SRL in eonformitate cu obiectul sau de activitate, cei
trei inculpati au urmarit livrarea unei importante cantitati de droguri in
strainatate, transportul de marfuri realizat prin intermediul SC TCC SRL fiind
mijlocul utilizat de inculpati pentru comiterea infractiunii, transportul de marta
fiind folosit drept acoperire pentru transportul heroinei. Relevanta in acest sens
este si diferenta de valoare intre marfa transportata de la SC RW catre 0
destinatie din Franta ~i valoarea drogurilor care, potrivit Raportului de evaluare
intocmit pe anul 2007 de catre Agentia Nationala Antidrog, era de circa
1.665.000 - 2.220.000 euro. In plus, prin cele ce preced s-a dovedit ca cei trei
inculpati au actionat eu vinovatia prevazuta de legea penala (CA. Bucuresti,
sectia a Il-a penala, decizia nr. 381/2011, nepublicata).
~
Prin emiterea unor file cec si bilete la ordin :tara a exista provizia
necesara, pentru achitarea mai multor marfuri comandate in temeiul unor
contracte comerciale incheiate de societate, precum ~i prin nedeclararea unor
sume de bani in vederea calcularii impozitului datorat bugetului de stat,
persoana juridica a savarsit infractiunile de inselaciune ~i evaziune fiscala in
realizarea obiectului ei de activitate, care includea constructiile de cladiri, de
instalatii electrice, de tamplarie, comertul cu ridicata al diverselor materiale
(Trib. Buzau, sectia penala, sentinta nr. 123/2009, nepublicatii),
(iv) infractiunea sa fie comisii de persoana juridicd urmare a unei hotaran adoptate in cadrul acesteia sau a neglijentei acesteia; se va avea in vedere comportamentul
organelor de conducere (inclusiv cele de fapt) ale persoaneijuridice.
- persoana juridica are 0 raspundere penala generald (pentru orice infractiune la
care poate participa in calitate de autor, coautor, complice sau instigator), directa,
pentru fapta proprie, iar nu pentru fapta altei persoane;

- exists insa ~i infractiuni care nu pot fi savdrsite In calitatea de autor de ciitre


persoana juridicd datorita unor particularitati ale elementului material sau ale
subiectului activ nemijlocit al infractiunii (de pilda, marturia mincinoasa, represiunea
nedreapta, cercetarea abuziva, evadarea, bigamia etc.); aceasta nu exclude posibilitatea participatiei penale a persoanei juridice la aceste infractiuni in calitate de instigator sau complice (de pilda, 0 persoana juridica poate fi instigator la infractiunea de
marturie mincinoasa);

32

Drept penal. Partea generala

- raspunderea penala a persoanei juridice nu este conditionata de identificarea


persoanei fizice care a angajat persoana juridica ~i nici nu exclude raspunderea
penala a persoanei fizice care a contribuit,In orice mod, la savarsirea aceleiasi fapte.
Nu este Insa necesar ca infractiunea de care este acuzata persoana juridica sa fie
aceeasi eu eea pentru care este acuzata persoana fizica (de piIda, persoana fizica
poate fi acuzata de omor savar~it eu intentie indirecta, iar persoana juridica de
ucidere din culpa); tot astfel, In acest caz nu se va putea retine intotdeauna existenta
unei participatii penaIe, existand 0 raspundere penala a persoanei fizice distincta de
cea a persoaneijuridice;
- Codul penal nu contine nicio mentiune cu privire la sfera persoanelor fizice
care prin faptele concrete savarsite angajeaza raspunderea penala a persoanei juridice, acestea putand fi administratori sau gestionari de fapt, prepusi, reprezentanti
etc. Nu este exclusa tragerea la raspundere penala a unei persoane juridice pentru
faptele concrete comise de 0 alta persoana juridica (de pilda, cand infractiunea este
comisa de 0 persoana juridica ce actioneaza ca mandatar in interesul unei alte
persoane juridice).
Categorii de sublectl activi:
a) subiect activ calificat (subiect propriu) - este subiectul pentru care legea
impune indeplinirea unei anumite calitati (de pilda, calitatea de functionar pentru
savarsirea infractiunii de luare de mita, calitatea de administratorsau gestionar pentru
savarsirea infractiuniide delapidare etc.);
b) subiect activ unic - este subiectul infractiunilor ce nu pot fi comise, in calitate
de autor, decat de 0 singura persoana - in persona propria (de pilda, in cazul infractiunii de pruncucidere, este subiect activ unic mama aflata intr-o stare de tuiburare
pricinuita de nastere, care ucide copilul nou-nascut,imediat dupa nastere);
c) subiecti activi plurali - subiecti ai infractiunilor ce nu pot fi comise decat de
doua sau mai multe persoane (de pilda, incest, bigamie etc.).
2. Subiectul pasiv al Infractlunll este persoana titulara a valorii sociale ocrotite
penal, impotriva careia s-a indreptat infractiunea si asupra careia se rasfrange
urmarea socialmente periculoasa a infractiunii; poate fi subiect pasiv al infractiunii
persoana fizica, persoanajuridica de drept public sau privat, statuI, in masura in care
sunt titularii valorii juridice protejate; chiar si 0 persoana conceputa, dar nenascuta
poate fi subiect pasiv al infractiunii (de pilda, in cazul infractiunii de provocare
ilegala a avortului).
- nu exista infractiuni lara subiect pasiv;
- notiunea de .subiect pasiv al infractiunii" nu este identica cu aceea de "persoana
prejudiciata prin infractiune", fiind posibil ca paguba rezultata din comiterea unei
infractiunii sa fie cauzata unei alte persoane decat subiectul pasiv (de pilda, in cazul
in care in urma unei accident rutier se produce decesul unei persoane, prejudiciul
material poate fi localizat in patrimoniul persoanelor aflate in intretinerea celui
decedat, care nu sunt si subiecti pasivi ai infractiunii);
- nu poate fi subiect pasiv al infractiunii 0 persoana decedata (de pilda, in cazul
infractiunii de profanare de morminte) sau un animal.

Irfractiunea

33

Categorii de sublecti pasivi:


a) subiect pasiv general (mediat) este statuI ca reprezentant al societatii;
b) subiect pasiv special (imediat) este persoana vatamata direct prin infractiune
(de pilda, proprietarul bunului furat);
c) subiect pasiv calificat este subiectul pasiv pentru care legea impune indeplinirea unei anumite calitati (de pilda, functionarul care exercita atributii ce implica
exercitiul autoritatii de stat in cazul infractiunii de ultraj sau copilul nou-nascut in
cazul infractiunii de pruncucidere);
d) subiect pasiv principal este persoana ale carei interese sunt ocrotite, in principal, prin norma de incriminare (de pilda, statuI in cazul infractiunii de ultraj);
e) subiect pasiv secundar este persoana ale carei interese sunt ocrotite, in subsidiar, prin norma de incriminare (de pilda, functionarul in cazul infractiunii de ultraj).

1.3. Locul ~itimpul savir~irii Infractiunil


- in principiu, locul ~i timpul infractiunii nu conditioneaza existenta acesteia, cu
exceptia situatiei in care:
1. sunt elemente constitutive ale infractiunii (de pilda, pentru existenta infractiunii
de conducere a unui vehicul neinmatriculat este necesar ca fapta sa fie savar~ita pe
drumurile pub lice; sau pentru existenta infractiunii de tradare prin ajutarea inamicului, este necesar ca fapta sa fie savar~ita tn timp de riizboi);
2. sunt elemente circumstantiale agravante sau atenuante (de pilda, talharia savar~ita intr-o Iocuinta sau dependinte ale acesteia ori furtul savar~it in timpul noptii sau
intr-un mijloc de transport in comun).

1.4. Sltuatia premlsa


- presupune existenta unei situatii de fapt sau de drept, prealabila savarsirii actului
prevazut de norma de incriminare si pe care acest act se grefeaza (de pilda, existenta
unui raport prealabil de detentie in cazul infractiunii de abuz de incredere; existenta
unei persoane in viata pentru savarsirea infractiunii de omor sau existenta unei
obligatii legale de intretinere in cazul infractiunii de abandon de familie);
- nu toate 'infractiunile au

0 situatie

premisa,

1.5. Centinutul constitutiv al fnfractluml


- reprezinta ansamblul conditiilor prevazute de legea penala cu privire la actul de
conduits incriminat;
- intra in continutul constitutiv al infractiunii:

1.5.1. Latura oblectlva ce cuprinde:


a) Elementul material (verbum regens) ce consta in actiunea sau inactiunea
interzisa prin norma de incriminare;
.- actiunea poate consta rntr-un singur act de executare, dar si intr-o pluralitate de
asemenea acte (de exemplu, elementul material al infractiunii de furt consta in luarea

-_

_-_

....

...

_---------

Drept penal. Partea generala

34

unui bun mobil din posesia sau detentia altuia; aceasta se poate realiza prin unul sau
mai multe acte de executare comise in aceeasi imprejurare);
- inactiunea poate constitui element material al unei infractiuni doar in situatia in
care exista 0 obligatie legala sau conventionala, generala ori cu caracter special, de a nu
ramane in pasivitate (de pilda, in cazul nedenuntarii unor infractiuni prevazuta de
art. 262 C.pen. exista 0 obligatie generala de denuntare pentru anumite infractiuni, in
vreme ce in cazul savarsirii infractiunii de omisiunea sesizarii organelor judiciare,
prevazuta de art. 263 C.pen., obligatia de a denunta este speciala ~i incumba numai

functionarului);
- elementul material al infractiunii poate fi prevazut de legiuitor in forma unica (0
singura actiune sau inactiune; de pilda in cazul infractiunii de omor elementul material consta in uciderea unei persoane) sau in forma altemativii (mai multe actiuni sau
inactiuni; de exemplu, in cazul infractiunii de distrugere, elementul material consta in
distrugerea, degradarea, aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun); in cazul formei alternative, realizarea mai multora dintre variantele elementului material nu conduce la retinerea unui concurs de infractiuni, unitatea de infractiune mentinandu-se,
in functie de modalitatea elementului material, infractiunile pot fi clasificate in:
- comisive, constand in savar~irea unei fapte interzise de norma de incriminare (de
exemplu, furtul, violul);
- omisive proprii, constand in omisiunea de a efectua 0 actiune impusa de norma
de incriminare (de pilda, omisiunea sesizarii organelor judiciare);
- omisive improprii (comisive prin omisiune), constand in omisiunea de a impiedica
producerea unui rezultat socialmente periculos, pe care faptuitorul avea obligatia de a-l
impiedica (de pilda, fapta asistentei medicale dintr-o maternitate care nu ia masurile
necesare pentru tratamentul unui nou-nascut, producandu-se astfel moartea acestuia);
- infractiunea comisiva care presupune producerea unui rezultat (infractiuni
materiale) se considerd savar$ita si prin omisiune cdnd':
a) existd 0 obligatie legala sau contractuala de a actiona;
- obligatia poate fi de rezultat, dar poate fi si una de mijloace;
-in doctrina' s-a aratat, in mod intemeiat, ca obligatia legala sau contractuala de a
actiona poate decurge din 0 legatura naturald (in cazul membrilor de familie, intre
care exista obligatia reciproca de a evita producerea unor urmari vatamatoare pentru
viata sau integritatea corporala; de pilda, obligatia mamei de a asigura hrana nou-nascutului), sau din 0 legdturii strdnsd de comunitate (fie "comunitatea de viata", fie
"comunitatea de rise", de pilda), ori din asumarea voluntarii a obligatiei de protectie
(de pilda, obligatia medicului de a-si trata pacientul ori obligatia bodyguardului de a
proteja persoana cu care a incheiat un contract de paza si protectie etc.).
b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioard, a creat pentru
valoarea sociala protejatd 0 stare de pericol care a inlesnit producerea rezultatului.
I Lipsa unei prevederi legale in acest domeniu a fost acoperita in Noul Cod penal prin
dispozitiile art. 17.
2 A se vedea F. Streteanu, Tratat de Drept penal. Partea Generala, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 399-400.

Irfractiunea

35

actiunea sau inactiunea anterioara poate sa fie licita sau ilicita (de pilda, 0 persoana
decide sa faca un foe de tabara in curtea casei cu prilejul zilei sale de nastere; dupa
aprinderea focului, aceasta illasa nesupravegheat si paraseste locuinta pentru a iesi in
oras cu prietenii; focul nesupravegheat se extinde la 0 dependinta a locuintei sale, iar
apoi la 0 locuinta invecinata producand distrugerea acesteia).
Legiuitorul poate prevedea unele cerinte esentiale ale elementului material, cum
ar fi modul de realizare a acestuia [de exemplu, la infractiunea de tulburare de
posesie prevazuta de art. 220 alin. (2) C.pen., actiunea de ocupare trebuie sa fie
realizata prin violenta sau amen in/are], intervalul de timp in care trebuie realizata
activitatea infractionala (de pilda, in cazul infractiunii de pruncucidere, fapta trebuie
sav~ita imediat dupa nasterei, mijloacele folosite etc.
b) U rmarea imediata consta in urmarea actiunii sau inactiunii, respectiv fie
lntr-o stare de pericol pentru valoarea protejata de lege, fie intr-o modificare fizica a
realitatii inconjuratoare;
In functie de urmarea imediata, infractiunile pot fi clasificate in:
(i) infractiuni de rezultat (materiale) a caror unnare imediata consta intr-o modificare
fizica a realitatii inconjuratoare (rezultat material). De exemplu, vatamarea corporala
grava poate avea drept urmare producerea unor leziuni traumatice unei persoane, pentru a
carer vindecare au fost necesare ingrijiri medicale de cel putin 61 de zile;
(ii) infractiuni de pericol (formale), a carer urmare imediata consta intr-o stare de
pericol pentru valoarea protejata de lege (de exemplu, conflictul de interese). Infractiunile de pericol pot fi clasificate la randul lor in:
I. infractiuni de pericol abstract, cand starea de pericol pentru valoarea protejata
este prezumata de legiuitor ca exista prin insa~i incriminarea faptei (de exemplu,
marturia mincinoasa, denuntarea calomnioasa);
2. infractiuni de pericol concret, cand norma de incriminare prevede cerinta ca
infractiunea sa produca efectiv 0 stare de pericol pentru valoarea protejata de lege (de
exemplu, conflictul de interese, atentatul care pune in pericol siguranta statului); in
acest ultim caz, starea de pericol trebuie dovedita de organele de urmarire penala.
c) Legatura

consta in raportul cauza-efect ce trebuie sa existe


lntre actiunea sau inactiunea prevazuta de norma de incriminare care constituie elementul material al infractiunii ~iurmarea imediata a acesteia.
- in cazul infractiunilor de rezultat trebuie dovedita legatura de cauzalitate, in
vreme ce in cazul infractiunilor de pericol, in general, legatura de cauzalitate rezulta
din materialitatea faptei (ex re).
de cauzalitate

1.5.2. Latura subiectivl consta in formele ~i modalitatile vinovatiei cu care se


savar~e~te infractiunea; la anumite infractiuni poate cuprinde ~i unele cerinte esentiale referitoare la mobilul sau scopul urmarit de infractor.
a) Vinovltia in cazul persoanei flzlee
(i) Intentia

- este acea forma a vinovatiei ce consta in prevederea rezultatului faptei infractionale si urmarirea sau acceptarea producerii lui (intentie simpld, generalif);

Drept penal. Partea genera/a

36

M odalitiiJile intentiei:
1. directd, cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale ~i urmareste producerea lui;
- in structura intentiei directe se remarca atat un element intelectiv (faptuitorul
prevede elementele ce tin de tipicitatea obiectiva a faptei sale' la momentul comiterii
acesteia), cat si un element volitiv (faptuitorul urmareste producerea rezultatului prin
comiterea faptei);
- nu prezinta importanta pentru retinerea intentiei directe dad! producerea rezultatului este probabila sau certa, ci numai ca aceasta sa fi fost urmarita de faptuitor (de
pilda, 0 persoana dorind sa o raneasca pe alta arunca cu pietre dupa aceasta; faptul ca
pietrele sa 0 loveasca pe aceasta constituie 0 certitudine daca victima se afla chiar
langa agresor, dar poate constitui si 0 probabilitate, daca victima se departase in
alergare de faptuitor);
.
- aspectele ce tin de elementul intelectiv al intentiei urmeaza a fi evaluate in
functie de profilul personal al faptuitorului, avandu-se in vedere pregatirea profesionala, varsta, experienta, aptitudinile acestuia etc.
2. indirectd (eventuald), cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu i1
urmareste, dar accepta posibilitatea producerii lui.
- in structura intentiei indirecte intra atat un element inteleetiv (faptuitorul prevede
elementele ce tin de tipicitatea obiectiva a faptei sale, la momentul comiterii
acesteia), cat ~i un element volitiv (faptuitorul nu urmareste producerea rezultatului,
dar accepta producerea lui);
- in acest caz, pe de 0 parte, faptuitorul prevede 0 urmare (infractionala sau nu),
pe care 0 doreste, iar, pe de alta parte, prevede 0 urmare stipulata de legea penala, pe
care nu 0 doreste, dar 0 accepta; este important ca cea de-a doua urmare sa fie eventuala (posibila), iar nu inevitabila ori sa prezinte un grad ridicat de probabilitate de a
se produce, deoarece in aceasta ipoteza intentia va fi directa, iar nu indirecta,

~
Fapta ineulpatului de a asmuti cainii asupra victimei, eu consecinta
decesului, ca urmare a multiplelor plagi muscate, este savar~ita cu intentie
indirecta si, prin unnare, constituie infractiunea de omor, iar nu de ucidere din
culpa (1.C.CiL, sectia penala, decizia nr. 1671/2004, www.legalis.ro).
~.
Lovirea unei persoane cu gatul taios al unei sticle, eu urmarea unor
plagi care, dupa suturare, au necesitat 8-9 zile de ingrijiri medicale si care,
potrivit actelor medico-legale, nu au pus in primejdie viata vietimei constituie
tentativa la infractiunea de omor, iar nu infractiunea de lovire sau alte violente,
deoarece intr-o atare situatie numai datorita intamplarii rezultatul letal sau
periculos pentru viata nu s-a produs. Fata de natura obiectului folosit in
agresiune, zona corporala vizata si intensitatea loviturii care a produs eele doua
plagi, nu se poate sustine ca inculpatul nu a prevazut posibilitatea producerii
decesului victimei, rezultat pe care eel putin l-a acceptat si care a fost evitat
numai datorita intamplarii (1.C.c.J., sectia penala, deeizia nr. 357012005, in
Dreptul nr. 812006, p. 233).
De pilda, faptuitorul poate sa i~i reprezinte: actiunea sau inactiunea pe care vrea s-o
intreprinda, subiectul pasiv impotriva caruia se indreapta sau 0 anumita calitate a acestuia,
locul unde va fi savar~itafapta, timpul comiterii(pe timp de noapte).
1

Infractiunea

37

~
Lovirea eu intensitate a vietimei eu briceagul in zona inghinala, cu
consecinta sectionarii arterei ~i venei femurale, leziuni ce au dus la deces,
constituie infractiunea de omor, iar nu aceea de loviri cauzatoare de moarte,
tinand seama ca lovitura viza abdomenul, zona continand organe a carer lezare
prin taiere sau intepare duce, de regula, la moartea victimei, ca obiectul
vulnerant este apt pentru uciderea unei persoane, iar lovitura a fost aplicata cu
intensitate deosebita (Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 17/1987, in C.D.
1987, p. 286).

Alte modalitati ale intentiei:


- calificatd, cand faptuitorul care actioneaza cu intentie directa urmareste realizarea
scopului special prevazut de norma de incriminare ca element al infractiunii (de pilda, in
cazul infractiunii de furt, luarea trebuie sa urmareasca insusirea pe nedrept a lucrului);
- determinatd, cand faptuitorul are reprezentarea unui anumit rezultat al faptei sale;

- altemativa, cand faptuitorul ii reprezinta mai multe rezultate ale faptei sale care
s-ar putea produce altemativ;

- initiald, cand faptuitorul prevede rezultatul faptei chiar in momentul lnceperii


savar~irii acesteia;
- premeditata, cand hotararea de a savari fapta prevazuta de norma de incriminare este pusa in executare dupa un interval de timp de la luarea hotararii infractionale; nu implica in mod necesar existenta unui scop ori a unui mobil special; poate
reprezenta 0 cauza de agravare a raspunderii penale;
~
Pentru existenta premeditarii este necesara indeplinirea, cumulativa, a
eel putin doua conditii, si anume: luarea rezolutiei infractionale sa preceada cu
un anumit interval de timp actiunea agresiva,' iar hotararea mai dinainte luata sa
se concretizeze in anumite activitati de pregatire a infractiunii, cum ar fi
obtinerea de informatii in legatura cu victima, pandirea acesteia, procurarea de
mijloace ori cautarea de complici. Prima cerinta presupune trecerea unui interval
sufieient de timp de la luarea hotararii infractionale i exteriorizarea acesteia
pentru a reflecta asupra savarsirii faptei si a lua hotararea in acest scop, preeum
si 0 pregatire in vederea eomiterii infractiunii. Or, din imprejurarea ca inculpatul, dupa ce s-a certat cu vietima, a amenintat-o, iar dupa aproximativ 10
minute a revenit inarmat cu un cutit, nu se poate retine ca el a eomis omorul eu
premeditare, intervalul de timp fiind insufieient pentru pregatirea omorului si
exclude ipoteza ea inculpatul ar fi meditat eu privire la savarsirea faptei (C.S.J.,
sectia penala, decizia nr. 101411993, www.legalis.ro).

- spontand (repentina), cand hotararea de a savari fapta prevazuta de norma de


incriminare este pusa in executare de indata sau intr-un interval extrem de scurt de
timp de la luarea hotararii; poate reprezenta 0 cauza de atenuare a raspunderii penale;
nu este incompatibila cu retinerea provocarii;

- supravenita, cand faptuitorul li reprezinta rezultatul faptei pe parcursul comiterii acesteia (nu dupa savarsirea faptei), in cazul in care initial prevazuse un alt
rezultat; poate fi retinuta in cazul concursului ideal de infractiuni,

Drept penal. Partea generald

38
(ii) Culpa

- este acea forma de vinovatie ce consta in atitudinea usuratica a faptuitorului fata


de rezultatul socialmente periculos al faptei sale sau in neprevederea acestui rezultat
de catre faptuitor; aceasta poate fi retinuta atat in cazul infractiunilor de pericol, cat si
al celor de rezultat.
Modalitiifile culpei:
1. cu prevedere (usuriruii) - este acea forma a vinovatiei faptuitorului care, incalcand obligatia de diligenta ce-i revenea, a prevazut rezultatul socialmente periculos al
faptei sale, lnsa nu I-a acceptat, considerand rara un temei suficient ca acesta nu se
poate produce in concret;
- faptuitcrul prevede doua urmari: una dorita (licita sau ilicita) ~i alta neurmarita
sau acceptata (care este intotdeauna ilicita);
- aprecierea se realizeaza in functie de experienta, pregatirea ori dezvoltarea
psihica a faptuitorului (de exemplu, conducatorul auto care se deplaseaza in localitate
cu 0 viteza excesiva prevede ca este posibil ca 0 persoana sa traverseze strada pe
trecerea de pietoni, dar considers rara temei ea in coneret acest lucru nu este posibil,
accidentand un pieton); spre deosebire de intentia indirecta, in cazul culpei cu
prevedere faptuitorul nu accepta urmarea eventuala, ci considers, in baza anumitor
temeiuri obiective, evaluate in mod eronat, ca poate preveni sau evita urmarea; in
situatia in care aprecierea faptuitorului are la baza sansa, intamplarea, alea, iar nu
temeiuri obiective rezonabile, se va retine ca acesta a comis infractiunea acceptand
rezultatul actiunii sau inactiunii sale, deci cu intentie indirecta.
2. lara prevedere (simpla, greseala) - este acea forma a vinovatiei fapturtorului
care nu a prevazut rezultatul faptei sale, desi trebuia (criteriu obiectiv, prin raportare
la un bonus pater familias, altfel se retine cazul fortuit) o$i putea sa-l prevadd (criteriu
subiectiv, prin raportare la imprejurarile concrete in care a fost comisa fapta,
educatia, experienta profesionala a faptuitorului). De exemplu, farmacistul care lasa
nesupravegheata 0 sticla cu eticheta de sirop de tuse in care se afla de fapt substante
toxice, ce sunt consumate de un tert care ulterior decedeaza),
~
Fapta unui ostas de a efectua, in prezenta altuia, manevre repetate de
introdueere si expulzare a cartuselor pe teava pistolului mitraliera indreptata spre
acesta din urma ~i apasarea pe tragaci cu consecinta impuscarii mortale a
victimei, nu eonstituie, in sine, temei sufieient pentru incadrarea faptei in
infractiunea de omor. Daca se dovedeste ca manevrarea pistolului s-a facut in
joaca, inculpatul apasand pe tragaci crezand ea parghia este asigurata, iar dupa
impuscarea victimei a avut manifestari de disperare, fiind in bune relatii cu
aceasta, nu se poate retine existenta intentiei indirecte de a ucide; pozitia sa
subiectiva caracterizandu-se prin culpa, incadrarea corecta a faptei este In
infractiunea de ucidere din culpa (C.s.J., completul de 7 judecatori, decizia
nr. 2911991, in Probleme de drept ... 1990-2000, p. 754).

Irfractiunea

39

Alte modalitati ale culpei:


- in agendo - este culpa ce se refers la 0 actiune;
- in omitendo - este culpa ce se refera la 0 omisiune;
- comund - cand rezultatul este urmarea activitatii culpabile amt a faptuitorului,
cat ~i a persoanei vatamate (pietonul care traverseaza strada printr-un loc nepermis
este accidentat gray de catre un conducator auto neglijent care circula cu viteza
excesiva);

- concurentii - cand rezultatul se datoreaza- activitatii culpabile a mai multor


persoane.
(iii) Praeterintentia (intemia depd~itd)
- este acea forma a vinovatiei ce se retine cand rezultatul efectiv produs de
activitatea infractionala este mai gray decat eel urmarit sau acceptat de faptuitor;
- in structura praeterintentiei va exista: intentia (directa sau indirecta) in raport cu
rezultatul urmarit sau acceptat si culpa (cu sau tara prevedere) in raport cu rezultatul
mai gray, efectiv produs;
- este necesar ca actiunea sau inactiunea intentionata sa fie prevazuta de legea
penala, altfel se va retine savarsirea faptei numai din culpa; rezultatul mai gray este
doar prevazut, insa nu ~i acceptat de faptuitor;
- in cazul in care rezultatul mai gray este acceptat de faptuitor, se va retine
savarsirea faptei cu intentie indirecta, iar nu cu intentie depa~ita.
~
Furtul savar~it prin intrebuintarea de violente sau amenintari, precum
~i furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru ca faptuitorul
sa-si asigure scaparea, se pedepseste cu mchisoare de la 7 la 20 de ani cand
consecinta a fost moartea victimei. Rezulta, in continutul art. 211 alin. (3)
C.pen., cit talharia care a avut ca urmare moartea este 0 infractiune complexa,
praeterintentionata,
Intervenind in ajutorul rudelor sale care incercau sa
paraseasca teritoriul fermei cu caruta incarcata cu produsele sustrase, pentru a Ie
asigura scaparea, inculpatul, avand un par in mana, s-a apropiat de membrii
echipei de control, injurand si amenintand. Cu acel par a lovit peste mana
inarmata cu pistolul pe subofiterul de politie; urmare acestei lovituri pistolul s-a
descarcat, glontele producand moartea unui martor care se afla la mica distanta.
Lovirea subofiterului de politie s-a comis cu intentie, urmarea mai grava,
moartea victimei, fiind consecinta culpei, inculpatul neprevazand rezultatul
faptei, desi putea ~i trebuia s3.-1prevada, Lovirea, descarcarea pistolului ~i
moartea victimei sunt legate cauzal, condamnarea inculpatului pentru infractiunea de tlharie urmata de moartea victimei fiind legala (C.S,)., sectia penald,

decizia nr. 43111995,www.legalis.ro).


- in cazul in care norma de incriminare nu face referire expresa la forma de
vinovatie cu care se comite fapta ce consta intr-o actiune, latura subiectiva a infractiunii va fi numai intentie directa sau indirecta (de exemplu, furtul calificat, al carui
element material consta in luarea unui bun mobil al altuia);

Drept penal. Partea generala

40

- fapta ce consta intr-a actiune savar~ita din culpa este infractiune numai atunci
cand in lege se prevede in mod expres aceasta (de pilda, uciderea din culpa, cand
activitatea infractionala consta intr-o actiune);
- fapta ce consta intr-o inactiune este infractiune fie ca este savar~ita cu intentie,
fie din culpa, afara de cazul cand legea sanctioneaza in mod explicit numai savarsirea
ei cu intentie (de exemplu, in cazul infractiunii de abandon de familie, este necesar ca
neplata pensiei de intretinere stabilita printr-o hotarare judecatoreasca sa fie realizata
cu rea-credinta).
b) Vinovatia in cazul persoanei juridice

- persoanele juridice nu au 0 raspundere obiectiva, ci raspund penal daca fapta a


fost savar~ita cu forma de vinovatie prevazuta de lege; astfel, persoana juridica poate
comite 0 infractiune fie cu intentie, fie din culpa ori cu praeterintentie;
- vinovatia persoanei juridice este distincta de cea a persoanei fizice care a comis
activitatea infractionala, raspunderea penala a persoanei juridice fiind una directs,
pentru fapta proprie, iar nu pentru fapta altuia;
- pentru determinarea vinovatiei persoanei juridice trebuie avuta in vedere
atitudinea subiectiva a organelor de conducere (de fapt sau de drept) ale acesteia, atat
cu privire la faptele comise de acestea, cat si cu privire la faptele prepusilor ori ale
mandatarilor (intentie, neglijenta, acceptarea ori tolerarea unor practici ilicite etc.);
- vinovdtia persoanei juridice nu este fntotdeauna aceeasi cu cea a persoanei
jizice care realizeaza in concret activitatea infractionala; astfel, este posibil ca:
(i) atdt persoana juridica, cat $i persoana fizica sa aqioneze numai cu intentie ori
numai din culpa (de exemplu, organele de conducere ale persoanei juridice decid ca 0
alta societate trebuie indusa ill eroare illvederea producerii unui prejudiciu; ill continuare
actele de executare ale infractiunii de inselaciune sunt realizate cu intentie de un angajat
al societatii. Tot astfel, ill cazul in care un angajat al persoanei juridice, care nu fusese
instruit ill manevrarea unei freze pe care 0 folosea la desfasurarea activitatii, provoaca,
din greseala, vatamarea corporala a unui coleg de munca, se poate retine amt culpa
persoaneijuridice, cat si cea a angajatului care lucreaza pentru aceasta);
(ii) persoana juridicd actioneazd din culpa, iar persoana fizica cu intentie (de
pilda, angajatii unei persoane juridice care produce mezeluri, pentru a acoperi
sustragerile de produse din came, pe care le realizasera, introduc in continutul
alimentelor 0 substanta vatamatoare sanatatii. In cazul in care societatea, desi a dat
dispozitie sa fie respectata reteta produselor, nu a verificat, din neglijenta, modul in
care sunt produse alimentele, iar acestea din urma au condus la vatamarea sanatatii
unor persoane, se va retine ca fapta societatii este savar~ita din culpa, iar cea a
angajatilor cu intentie);
(iii) persoana juridicd actioneaza cu intentie, iar persoana fizicd din culpa (de
exemplu, in situatia in care persoana juridica decide sa savarseasca infractiunea de
distrugere, iar angajatul 0 pune in executare din culpa).
c) Mobilul ~iscopul
- mobilul infractiunii consta in impulsul ce l-a determinat pe faptuitor sa comita
infractiunea (lipsa oricarui mobil poate fi un indiciu al starii de iresponsabilitate a

Infractiunea

41

taptuitorului). Mobilul este prevazut de legiuitor fie ca element constitutiv al


injrac/iunii [de pilda, in cazul infractiunii de abuz in serviciu prin ingradirea unor
drepturi (art. 247 C.pen.), este prevazuta cerinta ca faptuitorul sa actioneze abuziv pe
temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie,
apartenenta politica, convingeri, avere, origine socials, varsta, dizabilitate, boala
cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA], fie ca element al formei agravate a
injrac/iunii [de exemplu, omorul calificat savar~it din interes material prevazut de
art. 174 C.pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. b) C.pen.];

- scopul urmarit prin infractiune consta in finalitatea urmarita prin comiterea


faptei prevazute de legea penala; nu prezinta importanta daca scopul urmarit a fost
atins sau nu prin savarsirea activitatii infractionale; in aceste cazuri, infractiunea este
savar~ita cu intentie calificata, Scopul este prevazut de legiuitor fie ca element
constitutival infractiunii [de pilda, in cazul infractiunii de furt, prevazute de art. 208
alin. (1) C.pen., scopul este insusirea pe nedrept a bunului sustras],fie ca element al
formei agravate a tnfractiunii [de exemplu, omorul calificat savar~it pentru a se
sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea
unei pedepse, prevazut de art. 174 C.pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. g) C.pen.].

2. Clasiflcari ale continutulul Infractfunii


- continutul unic al tnfractiunii consta in conditiile necesare pentru existenta
infractiunii lntr-o singura modalitate normativa, adica 0 singura actiune sau inactiune, un singur rezuItat, 0 singura forma de vinovatie (de exemplu, omorul);
- continutul complex al infractiunii consta in conditiile necesare pentru existenta a
doua sau mai multe modalitati normative ale aceleiasi infractiuni, adica mai multe
actiuni, rezultate sau forme de vinovatie (de pilda, talharia urmata de moartea victimei);
- continutul alternativ al infractiunii consta in diferitele variante alternative ale
continutului aceleiasi infractiuni (de exemplu, la infractiunea de trafic de influenta
continutul alternativ cuprinde: pretinderea, primirea de bani sau alte foloase, sau
acceptarea de promisiuni). In situatia in care 0 persoana realizeaza mai multe variante
alternative ale continutului unei infractiuni, nu se va retine savarsirea mai multor
infractiuni in concurs, ci numai a unei infractiuni;
- continutul de baza (tipic) al infractiunii consta in ansamblul conditiilor necesare
pentru existenta unei anumite infractiuni in forma ei tipica (de pilda, furtul, prevazut
de art. 208 C.pen.);

- continutul agravat al infractiunii consta in continutul de baza al infractiunii la


care se adauga unul sau mai multe elemente circumstantiale agravante [de exemplu,
furtul calificat savarsit de doua sau mai multe persoane impreuna, prevazut de art.
208 alin. (1) C.pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C.pen.];

- continutul atenuat al infractiunii consta in continutul de baza al infractiunii la


care se adauga 0 conditie -ce determina un grad de pericol social mai redus al
infractiunii (de exemplu, pruncuciderea ce reprezinta 0 ucidere savar~ita de mama a
copilului nou-nascut in anumite conditii),

Capitolul III
Cauzele care inHUura caracterul penal al faptei

- caracterul penal al faptei este particularitatea unei fapte antisociale care intruneste urmatoarele trei trasaturi esentiale: este prevazuta de legea penala, este
savar~ita cu vinovatie si prezinta un grad de pericol social concret, care face necesara
aplicarea sanctiunilor de drept penal;
- cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt irnprejurari prevazute de lege
care inlatura una dintre cele trei trasaturi esentiale ale infractiunii; nu se confunda cu
cauzele care inlatura raspunderea penala, cu inlocuirea raspunderii penale cu
raspunderea administrativa sau cu cauzele de nepedepsire;
- pot avea caracter general, fiind aplicabile tuturor infractiunilor (dezincriminarea, lipsa pericolului social, legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea
fizica ~i constrangerea morala, cazul fortuit, iresponsabilitatea, starea de betie involuntara completa, minoritatea, eroarea de fapt), sau caracter special, fiind aplicabile
numai in cazurile strict si limitativ prevazute de lege [de pilda, constrangerea
mituitorului prevazuta de art. 255 alin. (2) C.pen.];
- in situatia in care faptei Ii Iipseste una dintre cele trei trasaturi esentiale, organele
judiciare sunt obligate sa constate existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al
faptei si, ca urmare a retinerii unui impediment la punerea in miscare sau la exercitarea
actiunii penale, sa dispuna neinceperea urmaririi penale, ori in cursul urmaririi penale .
clasarea sau scoaterea de sub urmarire penala, sau in cursul judecatii achitarea.

Sectfunea 1. Legitima aparare


1. Notnme
- este cauza care inlatura caracterul penal al faptei ce consta in apararea realizata
prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, pentru a impiedica un atac
material, direct, imediat si injust indreptat impotriva celui care se apara, a altuia sau
impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol gray persoana sau drepturile
celui atacat ori interesul obstesc;
- legea instituie 0 prezumtie relativa de legitima aparare in cazul in care atacul
consta in fapta unei persoane de a patrunde tara drept prin violenta, viclenie, efractie
sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, tncapere, dependinta sau loc
imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare, iar apararea prezumata legitima este
comisa printr-o fapta prevazuta de legea penala pentru a respinge patrunderea lara
drept, necesara pentru inlaturarea atacului si proportionala eu gravitatea acestuia;

Cauzele care inlatura caracterul penal alfaptei

43

_ exista legitima aparare si in cazul excesului justificat de aparare, cand faptuitorul, din eauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu
gravitatea perieolului si eu imprejurarile in care s-a produs atacul.

2. Conditiile legitimei apararl


2.1. Condltii privind atacul
a) sa existe un atac material
- atacul sa fie exereitat prin violenta fizica sau prin mijloace care pun in pericol
fizic valoarea sociala protejata;
- poate eonsta fie intr-o fapta comisiva, fie intr-o fapta omisiva proprie ori improprie (comisiva prin omisiune) in ipoteza in care prin omisiune se aduce atingere
valorii sociale protejate de norma penala;
- nu este necesar ca atacul sa se materializeze intotdeauna intr-o infractiune;
- nu eonstituie atae material eel exercitat prin violente verbale sau scrise (amen intari, injurii) sau existenta unei stari conflictuale anterioare.

b) atacul sa fie direct


- actiunile sau inactiunile sa creeze un perieol care ameninta direct persoana si
drepturile aeesteia sau un interes obstesc;
- nu este necesara existenta unui contact fizic nemijlocit intre agresor si victima
sau valoarea ocrotita prin legea penala, tnsa nici nu trebuie sa existe intre acestea un
obstacol pe care agresorul nu 11poate depasi.

c) atacul sa fie imediat


- atacul sa fie actual (In curs de desfasurare) sau iminent (dar desfasurarea acestuia este 0 certitudine, nu 0 eventualitate);
- daca atacul consta in savarsirea unei infractiuni, in principiu acesta i~i pierde
caracterul imediat odata cu consumarea ori epuizarea infractiunii; ca exceptie, acest
caracter poate sa dispara si atunci cand a fost realizata numai 0 tentativa la
infractiune (de pilda, in eazul tentativei imperfecte la savarsirea infractiunii de omor,
cand activitatea infractionala a fost intrerupta de interventia strigatului public); pot
exista insa ~i situatii In care caracterul imediat al atacului sa persiste si in intervalul
de timp situat imediat dupa consumarea infractiunii, cum este cazul infractiunilor cu
rezultat reversibil (de pilda, in situatia in care victima, imediat dupa ce a fost
talharita, exercita violente asupra infractorului pentru a-si recupera bunul de care a
fost deposedata),
De esenta legitimei aparari este existenta unei agresiuni, a unui atac

care pune In pericol gray persoana sau drepturile aeesteia ori un interes obstesc ~i
care creeaza necesitateaunei actiunide aparare imediata,adica de inlaturarea atacului inainte ca acesta sa vatame valorile amenintate.Potrivit legii,pentru ea atacul sa
legitimeze 0 actiune de aparare, acesta trebuie sa fie un atae material. direct.

-_._---

Drept penal. Partea genera/a

44

imediat si injust, sa fie indreptat impotriva unei persoane ori unui interes obstesc
si sa Ie puna in pericol grav. De asemenea, si fapta savar~itain stare de legitima
aparare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii, respectiv sa fi fost necesara
pentru inldturarea ataeului si sa fie proportionald cu gravitatea ataeului.
Or, in cauza, se constata ca nu sunt indeplinite nici conditiile referitoare la atac
si nici cele referitoare la aparare. Astfel, la momentulla care inculpatul a inceput
sa exercite actiuni violente cu cutitul asupra victimelor, nu exista un atae actual
sau iminent din partea vreunei persoane din grupul advers asupra sa sau asupra
vreunei alte persoane din grupul care il insotea, iar intre vatamarea martorului
G.A. si violentele exercitate de inculpat s-a scurs un interval de timp, existand
posibilitatea inlaturarii atacului prin alte mijloace, nu prin savarsirea unor fapte
prevazute de legea penala. In momentele in care inculpatul a aplicat loviturile cu
cutitul asupra celor doua victime, atacul nu era in curs de executare si nici pe
punctul de a se declansa. Infractiunile au fost comise dupa ce grupul din care
faceau parte victimele incerca sa paraseasca in fuga zona, fiind urmarit de grupul
inculpatului. In aceste momente, in care victima P.M. fugea, inculpatul i-a aplicat
acestuia 0 lovitura de cutit in spate, dupa care l-a abandonat, intrucat observase ca
victima T.A. se impiedicase ~i cazuse, momente in care, profitand de imposibilitatea acesteia de a se apara, i-a aplicat 0 lovitura de cutit in partea stanga a
toracelui, urmata si de alte violente cu pumnul si manerul cutitului in cap.
Actiunile vatamatoare ale inculpatului au fost plasate in timp si in afara
intervalului in care atacul putea fi iminent si a momentului in care acesta putea fi
consumat, astfel ca cerinta necesitatii nu a fost indeplinita, intrucat actul pe care
l-a invocat recurentul inculpat nu era nici iminent si nici nu mai era actual
(J.c.c.J., sectia penalii, decizia nr. 94512009, www.legalis.ro).

d) atacul sa fie injust


- atacul sa fie exercitat de 0 persoana responsabila si nu trebuie sa fie permis de
lege; nu se poate vorbi de caracterul injust al atacului unui animal, cu exceptia situatiei in care animalul a fost determinat sa actioneze astfel de 0 persoana responsabila;
- nu este necesar ca atacul sa constea intotdeauna intr-o fapta prevazuta de legea
penala ~i nici ea aeesta sa fie savarsit eu intentie, putandu-se reline existenta legitimei
aparari si in situatia unui atac injust comis din culpa;
- in cazul in care initial exista 0 justificare legala pentru a actiona, atacul trebuie
sa ramana in limite legale pentru a nu deveni injust;
- pentru a se reline legitima aparare in situatia atacului venit din partea unei persoane iresponsabile este necesar ca eel care se apara sa nu cunoasca starea de iresponsabilitate a agresorului, in caz contrar urmand a se analiza daca sunt indeplinite
conditiile starii de necesitate; daca apararea este efectuata de un iresponsabil impotriva
atacului unei persoane responsabile, se va retine iresponsabilitatea drept cauza care
inlatura caracterul penal al faptei (cauza de neimputabilitate) numai daca nu sunt
intrunite conditiile legitimei aparari, care, fiind 0 cauza justificativa, are intaietate,

e) atacul sa fie indreptat impotriva celui care se apiri,


persoane ori a unui interes obstesc

impotriva altei

Cauzele care inldturd caracterul penal al faptei

45.

t) atacul sa puna in pericol gray persoana sau drepturile celui atacat ori tate-

resul obstesc
- atacul trebuie sa prezinte 0 anumita gravitate, apreciata de la caz la caz de
organelejudiciare (de pilda, producerea unui rau ireparabil);
- interesul obstesc trebuie raportat la aspecte ce tin de securitatea statului sau de
bunuri ce apartin domeniuluipublic.
Auzindu-si fiiea tipand in timpul unei altercatii cu ginerele sau,
inculpataa intratin cameraIn care se aflaucei doi ~ia lovit vietimaeu toporul
in cap. Fapta inculpatei nu s-a savar~itin stare de legitima aparare deoarece
cearta dintrecei doi nu prezentaun pericolgravpentrupersoanafiicei sale ori a
sa (cearta provocata de victima nu justifies riposta inculpatei) (c.S.J., sectia
penala, decizia nr. 33511999, in Dreptu/ nr. 212000,p. 185).
~

2.2. Condltf! privind apararea


a) apararea trebuie sa constituie

0 fapta

prevazuta de legea penala

- fapta poate ramane in forma tentativei sau poate fi consumata;


- fapta prevazuta de legea penala poate fi savar~itacu intentie, praeterintentie sau
din culpa (pentru aceasta ultima ipoteza se poate imagina urmatoarea situatie:
victima, atacata de doua persoane, fuge pentru a scapa; agresorii 0 urmaresc si, la un
moment dat, in vederea prinderii acesteia, care se indrepta spre scara unui bloc, agresorii se despart pentru a 0 tncercui; se va retine legitima aparare ~i in cazul in care
victima urmarita de unul dintre agresori loveste, din culpa, cu usa de la intrare din
bloc, pe eel de-al doilea care 0 astepta in scara blocului pentru a 0 prinde);
- fapta ce constituie apararea poate fi savar~ita fie de eel impotriva caruia se
indreapta ataeul, fie de 0 alta persoana; este necesar ca eel care se apara sau eel care
apara pe altul sau interesul obstesc sa fie constient de existenta atacului si de implicatiile faptei sale;
- este posibil ca fapta prevazuta de legea penala comisa de persoana fizica sa
constituie si 0 fapta tipica savar~itade persoana juridica in numele ori in interesul
careia actioneaza persoana fizica (de pilda, pentru a impiedica intrarea lntr-un bar a
unui grup de clienti recalcitranti care vroiau sa devasteze localul, eonducerea societatii comerciale decide sa foloseasca prin intermediul unor angajati arme cu gaze
lacrimogene,care produc vatamari corporale).
b) apararea sa fie necesara pentru respingerea atacului
- apararea trebuie sa fie realizata intre momentul in care atacul a devenit iminent
~i momentul in care s-a consumat; apararea nu trebuie sa fie prematura (inainte ca
atacul sa fie iminent) ~inici tardiva (dupa incetarea atacului);
- trebuie ca apararea sa aiba caracter idoneu, adica sa fie apta a conduce la respingerea atacului;
- nu este necesar ca savarsirea faptei prevazute de legea penala sa fie singura cale
de inlaturare a atacului.

46

Dreptpenal. Parteagenerala

c) apararea trebuie sl fie mdrepteta impotriva agresorului


_ persoana care se apara trebuie sa savarseasca fapta impotriva agresorului, nu a
unui tert ori a bunurilor agresorului; in cazul in care exista victime colaterale ca
urmare a actelor de aparare indreptate asupra agresorului, raspunderea penal a a celui
care se apara ar putea fi inlaturata daca sunt intrunite conditiile starii de necesitate ori
ale erorii de fapt;
- in cazul in care agresorul savarseste atacul prin intermediul unui caine/animal
periculos, apararea poate consta si in savarsirea unei fapte penale indreptate impotriva unui bun al agresorului (de pilda, omorarea animalului periculos).

d) apararea sa fie precedata de atac


e) apararea sa fie proporttonala cu atacul
- apararea sa fie realizata prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala a
carei gravitate este mai mica decat cea a atacului ori apropiata de acesta;
~
Nu exista legitima aparare in situatia in care inculpatul, aflat intr-o
discoteca unde partea vatamata, fiind sub influenta bauturilor alcoolice, l-a stropit
cu bere ~i a incercat sa n tranteasca, a reactionat lovind victima eu capul in fata,
fracturandu-i doi dinti (C.A. Constan/a, sectia penald, decizia nr. 8112001, in
c.P.J. 1999-2002,p. 318).
- excesul de aparare este asimilat legitimei aparari daca este justificat cand faptuitorul, din cauza tulburarii sau temerii, a depasit, voluntar ori involuntar, limite Ie unei
aparari proportionale cu gravitatea pericolului ~i cu imprejurarile in care s-a produs
atacul; nu se va putea retine excesul justificat daca apararea este vadit si semnificativ
disproportionata in raport cu atacul;
- daca depasirea limitelor unei aparari proportionale este determinata de alte
cauze, se va retine excesul scuzabil, ce reprezinta 0 circumstanta atenuanta legala pe
care instanta 0 va avea in vedere la individualizarea pedepsei;
~
Legitima aparare propriu-zisa este reglementata in art. 44 alin. (2)
C.pen. si are ca principala caracteristica faptul ca apararea este proportionala cu
gravitatea pericolului ~i cu Imprejurlirilein care s-a produs atacul.
In art. 44 alin. (3) C.pen. este reglementat "excesul de aparare" sau "excesul
justificat", caz frecvent de depasire a limitelor legitimei aparari si asimilat cu
legitima aparare, care are ca principala caracteristica depasirea limitei unei
aparari proportionale, pe fondul tulburarii sau temerii de care a fost stapanit eel
care a savar~itfapta pentru a inlatura atacul.
In sfarsit, legea a tinut seama si de existenta altor situatii decat cele doua mentionate anterior, si anume ca in cazul depasirii limitelor apararii cauza acestei
depasiri este, de cele mai multe ori, datorata imprejurarii ca eel atacat nu i~i
poate da seama exact de natura atacului, de iminenta acestuia, de gravitatea pericolului, asa incdt, tinand seama si de conditia psihica in care a actionat, depasirea apararii este oarecum explicabila, in toate cazurile vina primara a acestei

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei

47

depa~iri revenind agresorului care, in mod firesc, va suferi 0 parte din riscurile
comportarii sale.
Legea a socotit excesul de aparare, atunei cand nu este datorat tulburarii sau
temerii si nu este deci asimilat eu legitima aparare, ca 0 circumstanta atenuanta
legala, cunoscuta ea "exees seuzabil", prevazuta in art. 73 lit. a) C.pen.
Exeesul seuzabil desemneaza acea riposta exagerata eare nu este determinata de
starea de tulburare sau temere provocata de atae, ci eventual de sentimentul de
indignare, de manie, de revolts in fata violentei nejustifieate (1 C. c.J., sectia
penald, decizia nr. 68612008,www.legalis.ro).
_ alinierea dreptului internjurisprudentei Curtii Europene' in materia dreptului la
viatA [art. 2 parag. 2 lit. a) din Conventia europeana]: numai 0 persoana aflata in fata
unui atac material, direct, imediat, injust indreptat impotriva sa sau a altei persoane
prin eare se pune in peri col gray numai viata, integritatea, sdnatatea sau libertatea
persoanei, iar nu drepturile acesteia ce au alt obiect decat protectia persoanei sau un
interes public, poate invoca legitima aparare atunci cand apararea proportionala are
ea efect suprimarea vietii atacatorului.

3. Conditllle legitimei aparari prezumate


3.1. Conditii privind atacul
- ataeul sa constea intr-o actiune de patrundere efectiva sau 0 incercare de patrundere tara drept intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat
prin semne de marcare, savar~i1Aprin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, realizata de 0 persoana responsabila;
- trebuie sa fie yorba de 0 lncercare de patrundere sau de 0 patrundere efectiva in
aceste spatii; aceasta patrundere nu echivaleaza intotdeauna cu 0 violare de domieiliu, neexistand similitudine intre aceste spatii ~i notiunea de "domiciliu" prevazuta
la art. 192 C.pen.;
- incercarea de patrundere sau patrunderea nu trebuie sa aiba vreun temei legal;
- nu este necesar ca locurile imprejmuite sau delimitate prin semne de marc are sa
tina de 0 locuinta, incapere, dependinta (de pilda, se poate retine legitima aparare
prezumata si atunci cand patrunderea sau incercarea de patrundere vizeaza un teren
situat in extravilan care a fost imprejmuit de proprietar);

- cand patrunderea sau incercarea de patrundere este savar~ita in timpul noptii este
intotdeauna necesar pentru retinerea legitimei aparari prezumate ca aceasta sa fi fost
savar~ita prin violenta, vic1enie, efractie sau prin alte asemenea mijloace;

- echivaleaza cu 0 prezumtie relativa de indeplinire a conditiilor generate ale atacului;


organelor de urmarire penala le revine sarcina de a proba neindeplinirea acestor conditii,

1 A se vedea: CEDO, hotararea din 28 martie 2006, in cauza Perk s.a. contra Turciei,
CEDO, hotarareadin 27 septembrie1995,in cauza McCann contra Marii Britanii.

48

Drept penal. Partea generala

~
Lovirea repetata, eu urmari mortale, a unei persoane care a patruns in
locuinta fapniitorului noaptea,prin esealadare~iefractie, si a lovit eu batul in cap pe
eel aflat in lncapere eonstituie un act de legitima aparare, potrivit art. 44 alin, (2')
C.pen. Faptul ca vietima a fost Jovita ~i pe cand ineerca sa se retraga ~i dupa ce
scapase batul din mana este irelevant, de vreme ee pericolul nu a incetat, ea
putandu-se inarma din nou eu unul din parii aflati la indemana (lc.c.J., completul
de 9judecatori, decizia nr. 429/2003, www.legalis.ro).
3.2. Condipi prlvind apararea
a) aplrarea prin care se respinge pltrunderea sau incercarea de pltrundere
sl constituie 0 faptl prevlzuta de legea penall
- poate fi sav~ita de orice persoana care urmareste sa opreasca patrunderea sau
sa-l determine pe autorul atacului sa paraseasca spatiul in care a patruns,
b) aplrarea sl fie necesarl pentru respingerea atacului
c) aplrarea sl fie proportionall cu atacul
4. Efectele legitimei aparari
- tnlaturarea caracterului penal al faptei savarsite in legitima aparare;
- produce efecte in rem, care se rasfrang ~i asupra participantilor;
- excesul justificat produce efecte in personam care nu se rasfrang ~iasupra participantilor;
- in situatia in care existenta legitimei aparari este constatata in faza actelor premergatoare (urmaririi penale), procurorul dispune neinceperea urmaririi penale, iar
daca legitima aparare se retine in cursu I urmaririi penale, procurorul dispune
scoaterea de sub urmarire penala, in cursul judecatii, instanta care constata existenta
legitimei aparari dispune achitarea;
- in toate cazurile nu este posibila aplicarea unei sanctiuni penale (de pilda, a unei
masuri de siguranta);
- retinerea legitimei aparari inlatura raspunderea delictuala a faptuirorului, intrucat
actiunea sau inactiunea sa nu constituie fapta ilicita; astfel, art. 1360 NCC prevede
ca: ,,nu datoreaza despagubire eel care, fiind in legitima aparare, a cauzat agresorului
un prejudiciu";
- in cazul in care limite le legitimei aparari sunt depasite in conditiile excesului
justificat, raspunderea delictuala nu este inlaturata, faptuitorul putand fi obligat la
plata unei indemnizatii adecvate si echitabile [art. 1360 alin. (2) NCC].

Cauzele care inlaturii caracterul penal al faptei

49

Sectiunea a 2-a. Stare a de necesitate


1. Notiune
- este cauza care inUitudi caracterul penal al faptei, ce consta in existenta unui
pericol iminent si inevitabil care constrange 0 persoana sa comita 0 fapta prevazuta
de legea penala, pentru a salva de la acel pericol viata, integritatea corporala sau
sanatatea sa, a altuia sau un -bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.

2. Condltii
2.1. Condttii privind pericolul
a) sa existe un pericol iminent sau actual
- pericolul poate sa rezulte in urma unei actiuni umane intentionate sau neintentionate (de pilda, un incendiu) sau poate fi generat de fenomene naturale (de
exemplu, 0 aluneeare de teren) ori de un animal;
- pericolul trebuie sa fie real, efeetiv, pe punctul de a se produce sau in curs de
desfasurare; pe cale de consecinta, pericolul nu trebuie sa fie viitor sau deja
eonsumat;
- pericolul nu trebuie sa fi fost provocat intentionat ori din culpa de eel ce invoca
starea de necesitate; daca pericolul a fost produs din culpa autorului faptei prevazute
de legea penala, acesta va fi tras la raspundere penala nu pentru fapta comisa cu
intentie, ci pentru fapta comisa din culpa, daca aceasta este incriminata.

b) pericolul sa ameninte vlata, integritatea corporala sau sanatatea unei


persoane, un bun important al acesteia ori un interes obstesc
c) pericolul sa nu poata fi inlaturat altfel decat prin savar~irea faptei prevazute de legea penala
- aprecierea caracterului inevitabil al pericolului se face in concreto;
- din caracterul inevitabil al pericolului decurge conditia ca actiunea de salvare sa
fie singura modalitate prin care acesta putea fi inlaturat.
~
Nu se poate eonsidera cii inculpatul - eondamnat pentru eonducerea
unui autovehieul pe drumurile publiee avand in sange 0 imbibatie de alcool ee
depaseste limita legala - s-a aflat in momentul savarsirii faptei in stare de
necesitate, ehiar daca a efeetuat deplasarea pentru a proeura medicamente pentru
socrul sau, bolnav de cancer. Soerul ineulpatului suferea de 0 boala incurabila,
eu 0 evolutie Ienta si lndehmgata, situatie in care pericolul nu era nici neprevazut, niei iminent, iar inlaturarea lui nu era posibila prin administrarea unor
medieamente (CA. Bucuresti, sectia a Il-a penala, decizia nr. 145711998, in
R.D.P. nr. 112000,p. 148).

50

Drept penal. Partea generald

2.2. Conditii privind actiunea de salvare


a) actiunea de salvare sa constea in savar~irea unei fapte prevazute de legea
penala
- fapta poate ramane in forma tentativei sau poate fi consumata;
- fapta prevazuta de legea penala poate fi savarsita cu intentie, praeterintentie sau
din culpa.
b) fapta sa fie necesara pentru salvarea de la pericol a valorilor ocrotite de lege
- actele de salvare trebuie sa fie realizate intre momentul In care pericolul a
devenit iminent si momentul In care acesta s-a consumat; actele de salvare trebuie sa
fie apte sa inlature pericolul;
- trebuie ca actiunea de salvare sa aiba caracter idoneu, adica sa fie apta a conduce
la inlaturarea pericolului;
- savarsirea faptei prevazute de legea penala (actiunea de salvare) trebuie sa fie
singura modalitate prin care putea fi inlaturat pericolul, neexistand alte modalitati
licite prin care acesta putea fi inlaturat; In cazul In care faptuitorul putea inlatura
pericolul fie prin savarsirea unei contraventii, fie prin savarsirea unei fapte prevazute
de legea penala, nu se va putea retine starea de necesitate In situatia In care faptuitorul a optat pentru savarsirea faptei penale; daca inlaturarea pericolului se putea face
numai prin savarsirea unor fapte prevazute de legea penala, starea de necesitate se
poate retine numai daca pericolul a fost inlaturat prin savarsirea faptei ce prezinta
pericolul social eel mai redus.
c) aetiunea de salvare sa fie proportlonala

cu pericolul

-:

- prin savarsirea faptei nu trebuie sa se pricinuiasca urmari vadit mai grave decat
cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat;
- In situatia in care faptuitorul nu a avut reprezentarea ca va pricinui urmari vadit
mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat, se va
retine starea de necesitate (excesul neimputabil In actiunea de salvare);
- in cazul in care faptuitorul a depasit limitele starii de necesitate, cunoscand ca va
pricinui urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu
era inlaturat, se va retine existenta circumstantei atenuante legale prevazute de art. 73
lit. a) C.pen. (depasirea limitelor starii de necesitate).
d) actiunea de salvare sa nu fie savar~ita de catre
obligatla de a infrunta pericolul, pentru a se salva pe sine

:,}

persoana

care avea

- persoanele obligate sa infrunte peri coluI (de pilda, pompieri, politisti, salvamontisti etc.) vor putea invoca starea de necesitate numai in situatia In care in
exercitiul atributiilor savarsesc 0 fapta prevazuta de legea penala pentru a salva terte
persoane de la un pericol gray si iminent la care erau expuse.

3. Efectele starli de necesitate


- inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite in stare de necesitate;

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei

51

- produce efecte in rem, care se rasfrang si asupra participantilor, in vreme ce


excesul neimputabil in actiunea de salvare produce efecte numai in personam, care
nu se rasfrang ~iasupra participantilor;
- in situatia in care existenta starii de necesitate este constatata in faza actelor premergatoare (urmaririi penale), procurorul dispune neinceperea urmaririi penale, iar
daca starea de necesitate se retine in cursul urmaririi penale, procurorul dispune
scoaterea de sub urmarire penala, In cursul judecatii, instanta care constata existenta
starii de necesitate dispune achitarea;
- existenta starii de necesitate nu inlatura raspunderea delictuala a persoanei care,
salvandu-se pe sine de la pericol ori un bun ce ii apartine, a produs prejudicii
materiale unei terte persoane, constituind 0 ipoteza autonoma de raspundere civila
delictuala pentru fapta proprie, ce are la baza imbogatirea tara justa cauza; in acest
sens, art. 1361 Nee prevede: "cel care, aflat in stare de necesitate, a distrus sau a
deteriorat bunurile altuia pentru a se apara pe sine ori bunurile proprii de un
prejudiciu sau pericol iminent este obligat sa repare prejudiciul cauzat, potrivit
regulilor aplicabile imbogatirii tara justa cauza";
- de asemenea, raspunderea delictuala nu este inlaturata pentru persoana in favoarea careia s-a realizat actiunea de salvare de catre un tert, actiune prin care a fost
creata 0 paguba in patrimoniul unei alte persoane; astfel, art. 1362 Nee prevede ca,
in situatia starii de necesitate, "daca ( ... ) fapta pagubitoare a fost savar~ita in interesul unei terte persoane, eel prejudiciat se va indrepta impotriva acesteia in temeiul
imbogatirii Tara justa cauza"; este reglementata 0 actiune directii a persoanei
prejudiciate impotriva tertului in al carui interes a fost realizata actiunea de salvare,
in limitele imbogatirii acestuia din urma;
- in ipoteza in care se retine excesul in actiunea de salvare, raspunderea delictuala
nu este inlaturata pentru prejudiciile cauzate tertilor, fiind angajata pe temeiul Imbogatirii tara justa cauza (art. 1361 Nee);
- in situatia in care prin actiunea de salvare s-a produs un prejudiciu celui care a
creat starea de pericol, nu va fi angajata raspunderea civila a faptuitorului care a
actionat in stare de necesitate.

Sectiunea a 3-a. Constrangerea fIziea


1. Netlnne
- constrangerea fizica (vis maior) este 0 cauza care inlatura caracterul penal al
faptei si consta in presiunea pe care un eveniment imprevizibil ~i irezistibil (forta
majora) sau 0 persoana ori un animal 0 exercita asupra fizicului unei persoane, care
are drept urmare lipsirea acesteia de posibilitatea de a avea control asupra actiunilor
sale, determinand-o astfel sa comita 0 fapta prevazuta de legea penala;
- in acest caz, faptuitorul responsabil, desi constient de fapta sa, nu poate sa actioneze
liber (sa i~i coordoneze comportamentul in scopul respectarii normei legale), intrucat
libertatea sa fizica este anihilata ~i,prin urmare, nu i se poate imputa sav~irea faptei.

Drept penal. Partea genera/a

52

2. Conditii
a) existenta unei eonstrsngert asupra flzieului unei persoane
- forta exterioara ce realizeaza constrangerea fizica poate rezulta dintr-un eveniment imprevizibil ~i irezistibil (de exemplu, starea de lesin, un fenomen natural etc.)
sau poate fi exercitata de 0 persoana ori de un animal;
- constrangerea fizica trebuie exercitata direct asupra faptuitorului; in situatia in
care se exercita 0 constrangere 'fizica asupra unei alte persoane pentru a-I determina
pe faptuitor la un anumit comportament, se poate retine constrangerea morala;
- in situatia in care constrangerea fizica este exercitata de catre 0 persoana, va
exista participatia improprie sub forma instigarii la fapta penala a celui constrans;
- in cazul in care starea de constrangere este provocata cu ~tiinta chiar de catre
faptuitor, pentru ca ulterior sa 0 poata invoca drept cauza de neimputabilitate (actio
libera in causa), acesta va raspunde penal pentru fapta sava~ita.
b) eonstrangerea

fJZieAsAfie irezistibilA

- persoana constransa trebuie sa nu poata opune rezistenta eficace actiunii de


constrangere;
- aprecierea caracterului irezistibil se realizeaza in concreto, avand in vedere
particularitatile fizice si psihice ale persoanei constranse, imprejurarile in care
intervine constrangerea, intensitatea acesteia etc.;
- spre deosebire de starea de necesitate, unde faptuitorul poate opta tntre a realiza
actiunea de salvare sau a Iasa pericolul sa-~i produca efectele, in cazul constrangerii
fizice, eel constrans nu are nicio optiune, trebuind sa actioneze.
e) fapta sAvar~itA sub imperiul eonstringerii
penalA

fJZiee sA fie prevAzutA de legea

- fapta poate sa fie comisa prin actiune sau inactiune si poate ramane in forma
tentativei sau poate fi consumata;
- nu prezinta importanta daca fapta a fost comisa in calitate de autor sau de
participant;
- faptele prevazute de legea penala sunt imputabile faptuitorului daca acesta a
continuat sa actioneze dupa ce constrangerea a incetat.

3. Efectele censtrflngeril fIZice


- inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite sub imperiul constrangerii

fizice;
- produce efecte numai in personam, care nu se rasfrang si asupra participantilor;
- in situatia in care existenta constrangerii fizice este constatata in faza actelor
premergatoare (urmaririi penale), procurorul dispune neinceperea urmaririi penale,

Cauzele care inlamra caracterul penal al faptei

53

iar daca constrangerea fizica se retine in cursul urmaririi penale, procurorul dispune
scoaterea de sub urmarire penala, In cursul judecatii, instanta care constata existenta
constrangerii fizice dispune achitarea;
- existenta constrangerii fizice inlatura raspunderea delictuala a faptuitorului
(art. 1380 NCC);
- persoana care exercita acte de constrangere fizica asupra faptuitorului va raspunde penal pentru participatie improprie la fapta savar~ita de persoana constransa ~i
civil pentru prejudiciul cauzat prin fapta comisa.

Sectiunea a 4-a. Constringerea morala


1. Notiune
- constrangerea morala (vis compulsiva) este 0 cauza care inlatura caracterul penal
al faptei, constand in presiunea pe care actiunea unei persoane 0 exercita asupra
psihicului unei alte persoane prin amenintarea cu un pericol gray, iminent, inevitabil
~i injust, ce are drept urmare lipsirea acesteia de posibilitatea de a avea control asupra
vointei sale, determinand-o astfel sa comita 0 fapta prevazuta de legea penala sub
stapanirea unei temeri grave.

2. Condftil
a) existenta unei constrflngerl exercitate asupra psihicului unei persoane de
catre 0 alta persoana, prin amenlntare cu un pericol gray
- constrangerea morala nu poate fi exercitata decat de
actiunea unui animal ori de un fenomen natural etc.);

alta persoana (nu de

- amenintarea poate fi realizata direct sau indirect, in scris, oral, prin mijloace de
comunicare la distants etc.;
- raul cu care se ameninta trebuie sa fie grav (de natura a produce repercusiuni
ireversibile ori greu de inlaturat), iminent (nu eventual), inevitabil (altfel decat prin
comiterea faptei), injust si proportional cu urmarea faptei prevazute de lege penala ce
se solicita a fi savar~ita;
- pericolul trebuie sa priveasca persoana faptuitorului sau

0 alta

persoana;

- cu ocazia amenintarii pot fi exercitate ~i violente fizice asupra celui amenintat,


pentru a spori efectele constrangerii morale;
- consecinta amenintarii este aceea ca faptuitorul ia decizia de a comite fapta
prevazuta de legea penala, solicitata explicit sau implicit de constrangator, neavand
alta alternativa;

_-

~---------

-----

Dreptpenal. Parteagenera/a

54

- in sarcina persoanei care exercita constrangerea morala se va retine participatia


improprie sub forma instigarii la fapta penala a celui constrans,
b) constrangerea

morala sa fie irezistibila

- persoana constransa trebuie sa nu poata opune rezistenta eficace actiunii de

constrangere;
- din cauza caracterului irezistibil al constrangerii, faptuitorul nu are alta modalitate de a inlatura pericolul rezultat din amenintare decat prin savarsirea faptei;
- aprecierea caracterului irezistibil se realizeaza in concreto avand in vedere
particularitatile psihice ale persoanei constranse, imprejurarile in care intervine
constrangerea, intensitatea acesteia etc.;
.
- spre deosebire de starea de necesitate unde faptuitorul poate opta intre a realiza
actiunea de salvare sau a lasa pericolul sa-si produca efectele, in cazul constrangerii
morale, cel constrans nu are nicio optiune, trebuind sa actioneze.
c) fapta savar~ita sub imperiul constrangerll
penala

morale sa fie prevazuta de legea

- fapta poate sa fie comisa printr-o actiune ori inactiune si poate ramane in forma
tentativei sau poate fi consumata;
- savarsirea faptei trebuie sa fi fost solicitata direct sau indirect de catre eel care
exercita constrangerea morala;
- nu prezinta importanta daca fapta a fost comisa in calitatea de autor sau de
participant;
- faptele prevazute de legea penala sunt imputabile faptuitorului daca acesta a
continuat sa actioneze dupa ce constrangerea a incetat.
~
Desi art. 46 alin. (2) c.pen. nu conditioneaza inlaturarea caracterului
penal al faptei savarsite de existenta vreunei proportii intre pericolul cu care era
amenintat faptuitorul si ce a rezultat din comiterea faptei, totusi, aceasta cerinta
rezulta implicit din celelalte conditii ce caracterizeaza constrangerea morala. De
altfel, in ipoteza prevazuta de art. 46 alin. (2) C.pen., caracterul penal al faptei
este inlaturat doar daca savar~irea acesteia era unica posibilitate de a inlatura
pericolul (Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 205211976, in Repertoriu
1976-1980,p. 78).

3. Efectele constrangeril morale


- inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite sub imperiul constrangerii morale;
- produce efecte numai in personam, care nu se rasfrang si asupra participantilor;
- in situatia in care existenta constrangerii morale este constatata in faza actelor
premergatoare (urmaririi penale), procurorul dispune neinceperea urmaririi penale,
iar daca constrangerea moral a se retine in cursu I urmaririi penale, procurorul dispune

Cauzele care i'nlatura caracterul penal alfaptei

55

scoaterea de sub urmarire penala. In cursul judecatii, instanta care constata existenta
constnlngerii morale dispune achitarea;
- existenta constrangerii morale inlatura raspunderea delictuala a faptuitorului
(art. 1380 NCC);
- persoana care exercita acte de constrangere moral a asupra faptuitorului va raspunde penal pentru participatie improprie la fapta savar~ita de persoana constransa si
civil pentru prejudiciul cauzat prin fapta comisa.
~
Pentru existenta constrangerii morale, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:
1. sa existe 0 actiune de constrangere savar~itiide 0 persoana asupra psihicului
unei alte persoane, prin amenintare cu un rau important. Tocmai existenta unei
amenintari de acest fel provoaca la persoana amenintata un sentiment de teama
sub imperiul caruia ea savar~e~te0 fapta prevazuta de legea penala, ca singura
alternativa a raului cu care este amenintata, Persoana constransa moral este
nevoita, deci, sau sa sufere raul cu care este amenintata, sau sa savarseasca fapta
ce i se pretinde de catre eel care exercita constrangerea si care este 0 fapta ilicita.
Amenintarea poate fi orala sau scrisa. Amenintarea orala poate fi lnsotita sau nu
de gesturi amenintatoare (de exemplu, agitarea unei arme, inchiderea usii cu
cheia, ruperea legaturii telefonice etc.), rara ca prin aceasta sa inceteze de a fi 0
constrangere morala, exercitata asupra psihicului persoanei;
2. prin amenintare sa se creeze un pericol gray pentru persoana amenintata sau
pentru 0 alta persoana, in cazul in care nu s-ar ceda amenintarii si nu s-ar savar~i
fapta prevazuta de legea penala. Pericolul poate sa priveasca oricare dintre valorile legate de persoana fizica: viata, integritatea corporala, sanatatea, libertatea,
demnitatea etc., fie ca este yorba de persoana celui amenintat, fie de orice alta
persoana, independent de existenta vreunei legaturi intre aceasta si cel amenintat. Legea penala apara ~i incurajeaza, si in acest caz, sentimentul de solidaritate
si relatiile de ajutor reciproc impotriva agresiunii. Pericolul rezultat din amenintare este considerat gray atunci cand se refera la un rau ireparabil sau greu de
reparat. Daca pericolul nu priveste vreuna dintre valorile esentiale legate de
persoana sau daca pericolul nu este gray, nu poate exista constrangere morala;
3. pericolul cu care se ameninta trebuie sa fie de asa natura incat sa nu poata fi
inlaturat dedit prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, Daca era posibila
recurgerea la alte mijloace de inlaturare a pericolului, conditia inevitabilitatii nu
este indeplinita si nu exista constrangere morals (de exemplu, cand este posibila
chemarea in ajutor a altor persoane sau a organelor de politie etc.). Pentru
stabilirea evitabilitatii sau inevitabilitatii pericolului, pe alta cale decat savar~irea
faptei prevazute de legea penala, trebuie sa se tina seama, ca si in cazul
constrangerii fizice, de imprejurarile de fapt si de persoana faptuitorului.
Simpla enumerare a acestor conditii contrazice categoric apararea inculpatului
potrivit careia ar ft savar~itfapta pe fondul constrangerii morale.
Pe de 0 parte, inculpatul avea un nivel intelectual, educational ~icultural de natura
sa 11faca sa inteleaga contextul juridic si cadrul legal al cercetarii sale de catre
organele judiciare, iar, pe de alta parte, pretinsul "rau" consta in efectuarea unor
cercetari judiciare standard speciftce solutionarii unor cauze penale; in urma

~-------

------

..

Dreptpenal. Partea generald

56

acestora - chiar daca s-ar fi finalizat cu trimiterea in judecata, desi inculpatul a


avut convingerea ca faptele cercetate nu constituiau infractiuni - nu se crea un
pericol gray pentru persoana sa in situatia in care nu s-ar fi cedat pretinsei
constrangeri ~i nu s-ar fi savar~itfapta prevazuta de legea penala - darea de bani
(/.CCJ., sectiapenala, decizia nr. 1863/2010,www.legalis.ro).

Sectlunea a 5-a. Cazul fortuit


1. Notiune
- este 0 cauza care inlatura caracterul penal al faptei constand intr-o imprejurare
exterioara a carei interventie imprevizibila se adauga peste actiunea sau inactiunea,
licita ori ilicita, a unei persoane ~i care conduce astfel la producerea unui rezultat ce
nu putea fi prevazut.

2. Conditii
a) exlstenta unei imprejuriri exterioare imprevizihile care se suprapune
peste actiunea sau inactlunea (liciti sau iliciti) fiptuitorului
- caracterul imprevizibil al imprejurarii exterioare trebuie sa aiba un caracter
general, obiectiv (nicio persoana sa nu fi putut prevede interventia imprejurarii
exterioare );
~
Pentru a retine existenta cazului fortuit trebuie ca imposibilitatea de a
prevedea ivirea imprejurarii care a dat nastere rezultatului neasteptat sa aiba
caracter obiectiv, respectiv aparitia acelei imprejurari sa nu poata fi prevazuta de
nicio persoana (CA. Cluj, decizia penala nr. 156/2004, in B.J.CP.J. 2004,
p.679).
- in cazul in care se retine existenta unei culpe a faptuitorului, nu se mai poate
invoca cazul fortuit.
~
Nu sunt lntrunite conditiile cazului fortuit, daca inculpatul, care nu a
respectat regulile de circulatie pe drumurile publice in vederea evitarii oricarui
pericol, avand pregatirea si experienta necesara, putea si trebuia sa prevada
rezultatul socialmente periculos, si anume producerea unui accident de circulatie,
conditia imprevizibilitatii absolute a imprejurarii care a determinat producerea
rezultatului nefiind indeplinita (l.Cc.J., sectia penald, decizia nr. 6373/2005,
www.legalis.ro).
~
Partea vatamata s-a angajat in traversarea drumului in mod imprudent,
in afara spatiului destinat traversarii, aparand in mod imprevizibil in plin trafic,
ceea ce l-a determinat pe inculpat sa incerce 0 manevra de evitare a impactului,

Cauzele care inldtura caracterul penal al Japtei

57

dar care nu a izbutit, astfel di partea vaUimataa fost lovita. Atitudinea imprudenta a partii vatamate si aparitia aeesteia in mod eu totul surprinzator in trafic a
fost cauza unica a producerii accidentului ~i constituie caz fortuit. Este lipsit de .
relevanta faptul ell ineulpatul cireula eu 0 viteza de 55 km/h si ell nu a pastrat 0
distanta suficienta fata de autoturismul din fata sa, deoareee aeeste aspeete nu au
fost in legatura cauzala eu produeerea accidentului (CA. Brasov, sectia penalii,
decizianr.1611R/2001, fnP.R. nr. 312002,p.130-132).

b) actiunea sau inactlunea fiiptuitorului sa constituie


legea penala

fapta prevazuta de

- nu imprejurarea imprevizibila produce urmarea vatamatoare a valorilor sociale


protejate de legea penala, ci actiunea sau inactiunea faptuitorului pe care se grefeaza
imprejurarea exterioara;
- trebuie sa existe un raport de cauzalitate in actiunea sau inactiunea faptuitorului
in conditiile interventiei evenimentului imprevizibil ~i urmarea socialmente periculoasa produsa.
I

3. Efectele cazului fortuit


- tnlaturarea caracterului penal al faptei savarsite datorita cazului fortuit (este
inlaturata atat culpa din continutul constitutiv al infractiunii, cat si vinovatia ca
trasatura esentiala a infractiunii);
- produce efecte in rem, care se rasfrang ~i asupra participantilor;
- daca existenta cazului fortuit este constatata in faza actelor premergatoare
(urmaririi penale), procurorul dispune neinceperea urmaririi penale, iar in situatia in
care cazul fortuit se retine in cursul urmaririi penale, procurorul dispune scoaterea de
sub urmarire penala, in cursul judecatii, instanta care constata existenta cazului
fortuit dispune achitarea inculpatului;
- retinerea cazului fortuit inlatura raspunderea delictuala a faptuitorului; astfel,
art. 1351 Nee defineste, din perspectiva raspunderii delictuale, cazul fortuit ca fiind .un
eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre eel care ar fi fost
chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs" si arata ca: "daca legea nu
prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea este inlaturata atunci cand
prejudiciul este cauzat (... ) de caz fortuit"; totusi raspunderea civila poate fi angajata pe
temeiul faptei lucrului, art. 1376 Nee prevazand ca: ,,(1) Oricine este obligat sa repare,
independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. (2)
Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul coliziunii unor vehicule sau in alte
cazuri similare. Cu toate acestea, in astfel de cazuri, sarcina repararii tuturor
prejudiciilor va reveni numai celui a carui fapta culpabila intruneste, fata de ceilalti,
conditiile fortei majore" .

---~---.-----

....

Drept penal. Partea generalli

58

Sectiunea a 6-a. Iresponsabilitatea


1. Nopune
_ este 0 cauza care Inlatura caracterul penal al faptei constand In starea de incapacitate psiho-fizica a persoanei care, fie din cauza alienatiei mintale (de pilda, schizofrenia paranoids), fie din aite cauze (de exemplu, somnambulismul), este lipsita de
capacitate a de a-si da seama de actiunile sau inactiunile sale sau de urmarile acestora
(factorul intelectiv), ori de capacitatea de a fi stapana pe ele (factorul volitiv).

2. Condltil
a) existents unei stari de incapacitate psihica in momentul savar~irii faptei
- faptuitorul trebuie sa fie lipsit de capacitatea de a-si da seama de actiunile sau
inactiunile sale sau de urmarile acestora (factorul intelectiv), ori de capacitatea de a fi
stapan pe ele (factorul volitiv);
- incapacitatea psiho-fizica trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei prevazute de legea penala (pe tot parcursul savarsirii faptei, altfel .fiiptuitorul raspunde
pentru actiunile sau inactiunile realizate cand era responsabil) ~i se stabileste pe baza
unei expertize medico-legale psihiatrice; exceptie fae actio libera in causa, care
reprezinta actiunile sau inactiunile infractionale savar~ite de un faptuitor care la
momentul comiterii faptei nu era responsabil de acestea (de exemplu, se afla in stare
de betie completa), dar care si-a provo cat anterior in mod voluntar sau din culpa
aceasta stare de iresponsabilitate intr-un moment in care avea deplina capacitate intelectiva ~i volitiva - dispunea "in mod liber de actiunea sa" (de exemplu, persoana
care si-a provo cat 0 stare de betie completa pentru a savar~i 0 infractiune).

b) incapacitatea psihica sa fie determtnata de


cauze anormale

alienatle mintala sau alte

c) actlunea sau Inactiunea fiptuitorului sa constituie


legea penala

fapta prevlzuta de

---.
In cazul in care prin raportul de expertiza medico-legala psihiatrica se
concluzioneaza d\ la data savarsirii faptei inculpatul avea discernamantul mult
diminuat, dar nu abolit, nu se poate dispune achitarea. Potrivit actelor medicale
de la dosar, la data savarsirii infractiunilor inculpatul nu avea discernamantul
abolit, ci prezenta tulburari de personalitate de tip paranoid cu decompensari
afective si discernamantul mult diminuat. Daca exista 0 tndoiala cu privire la
responsabilitatea inculpatului, instanta trebuie sa dispuna efectuarea unei noi
expertize medico-legale psihiatrice ori sa solicite avizul Comisiei de avizare si
control al actelor medico-legale (J.C. CiJ, sectia penala, decizia nr. 157512005,
www.lega/is.ro).

Cauzele care inlamra caracterul penal alfaptei

59

3. Efectele iresponsabilitltii
- inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite in stare de iresponsabi1itate, ca
urmare a lipsei vinovatiei;
- produce efecte numai in personam, care nu se rasfrsng ~i asupra participantilor;
- in situatia in care existenta iresponsabilitatii este constatata in fazaactelor premergatoare (urmaririi penale), procurorul dispune neinceperea urmaririi penale, iar
daca iresponsabilitatea se retine in cursul urmaririi penale, procurorul dispune
scoaterea de sub urmarire penala, In cursul judecatii, instanta care constata existenta
iresponsabilitatii dispune achitarea; organele Iudiciare pot aplica masura de siguranta
a internarii medicale;
- iresponsabilitatea inlatura raspunderea delictuala a faptuitorului; astfel, potrivit
art. 1367 Nee: "cel care a cauzat un prejudiciu nu este raspunzator daca in momentul
in care a sav~it fapta pagubitoare era intr-o stare, chiar vremelnica, de tulburare a
mintii care l-a pus in neputinta de a-~i da seama de urmarile faptei sale"; cu toate
acestea, poate fi angajata raspunderea delictuala pentru fapta altuia a persoanei care in
temeiul legii, unei hotarari judecatoresti sau unui contract, exercita ...obligatia de
supraveghere a iresponsabilului (art. 1372 Nee); in mod exceptional, art. 1368 Nee
prevede 0 obligatie subsidiara de indemnizare a victimei de catre iresponsabil; stipuland
ca: ,,(1) Lipsa discemamantului nu il scuteste pe autorul prejudiciului de plata unei
indemnizatii catre victima ori de cate ori nu poate fi angajata raspunderea persoanei
care avea, potrivit legii, indatorirea de a-l supraveghea. (2) Indemnizatia va fi stabilita

intr-un cuantum echitabil, tindndu-se seama de starea patrimonial a a partilor".

Sectlunea a 7-a. Betla


1.Notluae ,ifeluri
- reprezinta intoxicatia unei persoane eu alcool sau aite substante.

Feluri:
- betia voluntara este intoxicatia cu alcool sau alte substante, produsa in mod
voluntar, chiar daca persoana nu a intentionat sa ajunga in stare de betie;

- betia involuntara este intoxicatia cu alcool sau alte substante produsa in mod
involuntar (accidental) sau din eroare;

- betia completa este intoxicatia cu alcool sau alte substante, ce face ea persoana
aflata in aceasta stare sa-si piarda capacitatile intelective sau volitive (de pilda,
situatia in care aleoolemia unei persoane depaseste 3%0 alcool pur in sange);

- betia incompletd este intoxicatia eu aleool sau aite substante ce face ca persoana
aflata in aceasta stare sa sufere 0 diminuare a capacitatilor inteleetive sau volitive,

Drept penal. Partea genera/a

60

Combinand aceste forme ale betiei retinem:

- betia involuntard complete reprezinta 0 cauza care lnlarura caracterul penal al faptei;
- betia involuntarii incompleta nu constituie 0 cauza care inlatura caracterul penal
al faptei, insa poate constitui 0 circumstanta atenuanta;
- betia voluntarii completii sau betia voluntarii incompleta nu inlatura caracterul
penal al faptei, putand constitui, in functie de particularitatile cauzei, fie 0 circumstanta atenuanta, fie 0 circumstanta agravanta [art. 49 alin. (2) C.pen., art. 75
alin. (1) lit. e) C.pen.]. De asemenea, legiuitorul a prevazut, uneori, starea de betie
voluntara drept element constitutiv at infractiunii [de exemplu, in cazul infractiunii
de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre 0 persoana care are 0 Imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/i alcool pur in sange, prevazuta
de art. 87 alin. (1) din O.V.O. nr. 195/2002, sau al infractiunii de paras ire a postului
si prezenta la serviciu in stare de ebrietate, prevazuta de art. 275 C.pen.] sau ca forma
agravata a infractiunii [de pilda, in cazul uciderii din culpa in forma agravata
prevazuta de art. 178 alin. (3) C.pen.].
~
Potrivit art. 49 alin. (2) C.pen., betia voluntara completa poate
constitui, dupa caz, 0 circumstanta agravanta sau atenuanta, Starea de betie este
completa atunci cand procesul de intoxicare cu alcool sau alte substante este atat
de avansat incat a dus la cvasiparalizarea energiei fizice si la totala intunecare a
facultatilor psihice ale persoanei, aceasta nemaifiind stapana pe miscarile ei
fizice ~i neavand capacitatea de a intelege ~i voi; ea se afla, in mod obiectiv, la
limita starii de iresponsabilitate. In stare de betie completa, persoana nu mai are
capacitatea de a-si dirija actiunile, aceasta fiind mult stanjenita (C.A. Bucuresti,
sectia a II-a penala, decizia nr. 90/A/1996, in G. Antoniu, R.D.P., p. 170).
~
Retinerea starii de betie voluntara a faptuitorului, ca circumstanta atenuanta, nu este justificata in cazul in care, desi la originea starii de anormalitate
psiho-fizica a acestuia in momentul savarsirii faptei de viol care a avut ca
urmare moartea victimei, prevazuta in art. 197 alin. (3) C.pen., s-a aflat actiunea
sa constienta de consumare a bauturilor alcoolice, starea de betie voluntara nu a
fost completa, ci incompleta, nefiindu-i abolita, ci numai afectata capacitatea de
intelegere, de stapanire a propriilor reactii (I.C.CJ: sectia penala, decizia nr.
2209/2009, in B.J. 2009, p. 662).

2. Betta involuntarl completa


2.1. Conditii
a) exlstenta stirii de bette involuntari completi in momentul savar~irii faptei
- intoxicatia cu alcool sau alte substante trebuie sa fie produsa in mod involuntar
(accidental) sau din eroare;
.,

- persoana trebuie sa-si piarda capacitatile intelective sau volitive, datorita intoxicatiei;

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei

61

- starea de betic (intoxicatie) trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei prevazute de legea penala, respectiv pe tot parcursul savarsirii faptei in cazul infractiunilor
eu desfasurare in timp (continue, continuate), altfel faptuitorul raspunde pentru actiunile sau inactiunile realizate cand nu se afla in stare de betie involuntara incompleta;
- in cazul in care faptuitorul se afla in stare de betie involuntara completa numai
la momentul luarii rezolutiei infractionale, iar ulterior, la momentul savar~irii faptei,
aceasta nu mai subzista, devenind incompleta, nu se va putea retine incidenta cauzei
de mlaturare a earacterului penal al faptei;
- in ipoteza faptelor omisive, este necesar ca starea de betie involuntara completa
sa existe pe toata perioada de timp in care taptuito~l avea obligatia de a actiona;
- stabilirea existentei betiei involuntare complete se poate realiza in temeiul unei
expertize medico-legale.

b) actiunea sau lnactiunea tlptuitorului si constituie


legea penall

fapti prevlzuti

de

2.2. Efectele betlei involuntare complete


- inlaturarea caracterului penal al faptei savarslte in stare de betie involuntara
completa, ca urmare a lipsei vinovatiei;
- produce efecte numai in personam, care nu se rasfrang si asupra participantilor;
- in situatia in care existenta betiei involuntare complete este constatata in faza
actelor premergatoare (urmaririi penale), procurorul dispune neinceperea urmaririi
penale, iar daca betia involuntara completa se retine in cursul urmaririi penale, procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala, In cursul judecatii, instanta care
constata existenta betiei involuntare complete dispune achitarea; organele judiciare
pot aplica masura de siguranta a obligarii la tratament medical sau a internarii
medicale;
- betia involuntara completa inlatura raspunderea delictuala a faptuitomlui, lipsind
discernamantul; in acest sens, art. 1367 alin. (2) NCC prevede ca raspunderea delictuala poate fi angajata ~i in cazul in care starea vremelnica de tulburare a mintii a celui
care a cauzat prejudiciul a fost provocata de el insusi, prin betia produsd de alcool, de
stupejiante sau de alte substante; pe cale de consecinta, lipsind discemamantul, nu va
raspunde civil eel care a actionat in stare de betie involuntara completa,

Sectiunea a 8-a. Minoritatea faptuttcrulul


1. Notiune
- este cauza care tnlatura caracterul penal al faptei datorita savarsirii acesteia de
catre 0 persoana care nu intelege semnificatiile faptei sale din cauza dezvoltarii
psiho- fizice insuficiente, urmare a varstei fragede;
- lipseste atat factorul intelectiv, cat si eel volitiv al vinovatiei.

Drept penal. Partea generala

62

2. Ccndltil
a) savarfirea unei fapte prevazute de legea penala de catre un minor care nu
tndepjmeste conditille legale pentru a raspunde penal
- fapta poate ramane in forma tentativei sau poate fi consumata;
- minorii pana la 14 ani nu raspund penal (prezumtie absoluta de lipsa de discernamant); minorii cu varsta intre 14-16 ani (au implinit varsta de 14 ani, dar nu au
implinit 16 ani) raspund penal numai daca se dovedeste prin intermediul unei
expertize medico-legale psihiatrice ca au savar~it fapta cu discernamant (prezumtie
relativa de lipsa a discernamantului); minorii care au implinit varsta de 16 ani dar nu
au implinit varsta de 18 ani raspund penal, daca nu 'se retine alta cauza care inlatura
caracterul penal al faptei;
- in ipoteza in care se constata ca minorul cu varsta intre 14-16 ani a actionat :tara
discernamant se va retine minoritatea drept cauza care inlatura caracterul penal al
faptei;
- daca se constata ca minorul care a implinit varsta de 16 ani a actionat :tara
discemamant se va retine iresponsabilitatea (art. 48 C.pen.) drept cauza care inlatura
caracterul penal al faptei.

b) exlstenta starii de minoritate la momentul savir,irii faptei


- in cazul infractiunilor continue, continuate si de obicei, care s-au consumat
inainte ca minorul sa fi implinit varsta de 14 ani, dar s-au epuizat dupa acest moment,
minorul va raspunde numai pentru faptele savar~ite dupa data la care a implinit varsta
de 14 ani, daca se dovedeste ca a actionat cu discernamant;
- cauza de lnlaturare a caracterului penal al faptei opereaza ~i in situatia savarsirii
unei infractiuni progresive anterior implinirii varstei de 14 ani ale carei urmari se
produc dupa momentul de la care minorul poate fi tras la raspundere penala,
___
Daca minorul a savar~it 0 parte din actele succesive componente ale
unei infractiuni continue sau continuate in perioada de timp in care nu raspundea
penal, dar le-a continuat in timpul cand era major, va fi tras la raspundere penala
pentru activitatea desfasurata in aceasta ultima perioada (Plenu/ Trib. Suprem,
decizia de indrumare nr. 9/1972, in R.R.D. nr. 5/1972, p. 91).

3. Efectele starii de minoritate


- inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite in stare de minoritate, ca urmare
a lipsei vinovatiei;
- produce efecte numai in personam, care nu se rasfrang si asupra participantilor;
- in situatia in care existenta minoritatii este constatata in faza actelor premergatoare (urmaririi penale), procurorul dispune neinceperea urmaririi penale, iar daca
minoritatea se reline in cursul urmaririi penale, procurorul dispune scoaterea de sub

-._--_

..

_----------

....

Cauzele care inlatura caracterul penal alfaptei

63

urmarire penala. In cursul judecatii, instanta care constata existenta minoritatii


dispune achitarea;
- fata de minorul care a savar~it 0 fapta prevazuta de legea penala ~i care nu raspunde penal, Comisia pentru Protectia Copilului, atunci cand exista acordul parintilor
sau al altui reprezentant legal al copilului ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, atunci
cand acest acord lipseste, poate dispune masura plasamentului sau a supravegherii
specializate (art. 80 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor
copilului); pentru dispunerea unei asemenea masuri se va tine seama de: conditiile care
au favorizat savarsirea faptei; gradul de pericol social al faptei; mediul in care a crescut
~i a trait copilul; riscul savarsirii din nou de catre copil a unei fapte prevazute de legea
penala; orice alte elemente de natura a caracteriza situatia copilului;
- minoritatea nu lnlatura, de plano, raspunderea delictuala a faptuitorului;
- potrivit art. 1366 alin. (1) NCC, minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu
raspunde de prejudiciul cauzat, daca nu se dovedeste discernamantul sau la data
savar~irii faptei; este instituita astfel 0 prezumtie relativa de lipsa de discernamant a
minorului care are varsta sub 14 ani; daca pe baza de probe este rasturnata prezumtia
legals, constatandu-se ca minorul a actionat cu discernamant, el nu va raspunde penal
[prezumtia instituita de Codul penal fiind absoluta], insa constatandu-se capacitatea
civila a acestuia, va putea fi angajata raspunderea sa delictuala;
- art. 1366 alin. (2) NCC prevede ca minorul care a implinit varsta de 14 ani
raspunde de prejudiciul cauzat, in afara de cazul in care dovedeste ca a fost lipsit de
discernamant la data savarsirii faptei; astfel este instituita 0 prezumtie relativa de
existents a discernamantului in materie civila a minorului eu varsta intre 14 ~i 18 ani,
ce atrage capacitatea delictuala a acestuia; daca pentru minorul cu varsta intre 14 si
16 ani exista 0 prezumtie relativa de lipsa a capacitatii penale, care este rasturnata in
cursul procesului penal, acesta va raspunde amt pe latura penala, cat ~i pe cea civila;
in cazul in care prezumtia instituita de legea penala nu este rasturnata, atunci devin
aplicabile prevederile eauzei ce inlatura caracterul penal al faptei ~i nu va fi angajata
nici raspunderea civila, daca fapta nu a fost savar~ita cu discernamant;
- Noul Cod civil a reglementat detaliat ipotezele de raspundere civila pentru fapta
minorului in art. 1372, prevazand ca persoana care in temeiullegii (de pilda, parintii),
al unui contract (de exemplu, bonele, institutiile de ocrotire etc.) ori al unei hotarari
judecatoresti (de pilda rudele, tutorii, curatorii, care exercita supravegherea in
temeiul hotararii de incredintare sau reincredintare a minorului) este obligata sa
supravegheze un minor, rdspunde de prejudiciul cauzat altuia; este consacrata astfel
o raspundere pentru fapta altuia directa, obiectiva, independenta de capacitatea
delictuala a minorului, intemeiata pe obligatia de supraveghere permanenta a minorului; totusi art. 1372 alin. (3) NCC prevede 0 cauza de exonerare de raspundere
delictuala pentru fapta altuia, in cazul in care eel obligat la supraveghere "dovede~te
cit nu a putut impiedica fapta prejudiciabila. In cazul parintilor sau, dupa caz, al
tutorilor, dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta copilului
constituie urmarea unei alte cauze decat modul in" care si-au indeplinit indatoririle
decurgand din exercitiul autoritatii parintesti".

----

------

Drept penal. Partea genera/a

64

Sectlunea a 9-a. Eroarea


1. Notlune ~ic1asificare
- reprezinta necunoasterea sau cunoasterea gresita a realitatii sau a unei prevederi
legale.
Clasificare:
- dupa obiectul asupra caruia poarta:
(i) eroarea de fapt consta innecunoasterea sau 'cunoasterea gresita a unei stari,
situatii sau lmprejurari de care depinde caracterul penal al faptei;
(ii) eroarea de drept consta in necunoasterea sau cunoasterea gresita a unei
prevederi legale care are incidenta eu privire la situatia de fapt.
- dupa intinderea efectelor juridice:
(0 eroarea principalii vizeaza un element constitutiv al infractiunii;
(ii) eroarea secundarii vizeaza un element circumstantial de agravare.
- dupa evitabilitatea erorii:
(i) eroarea tnvincibila presupune imposibilitatea evitarii unei perceptii false a
realitatii, indiferent de numarul diligentelor rezonabile pe care le putea depune taptuitorul;
(ii) eroarea vincibild (culpabild) presupune perceptia falsa a realitati de catre
autor fie cu intentie, fie din culpa.

2. Eroarea de rapt principala


- este 0 cauza ce inlatura caracterul penal al faptei, constand in necunoasterea sau
cunoasterea gresita a unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul
penal al faptei.
2.1. Conditii

a) savirfirea unei fapte prevazute de legea penala de catre 0 persoana care


nu a cunoscut sau a cunoscut gresit existenta unei stari, situatii sau tmprejurart
de care depiode caracterul penal al faptei
- in doctrina s-a aratat ca prin "stare" se intelege felul in care se prezinta 0 persoana sau 0 entitate oarecare (de exemplu, 0 persoana, sub aspectul starii de sanatate,
starii civile etc.; un bun, sub aspectul starii de functionare, vechimii etc.); prin
"situalie" se intelege pozitia unei persoane sau entitati in cadrul relatiilor sociale sau
al realitatii obiective (de pilda, calitatea de cetatean roman sau strain, ruda apropiata,
minor, functionar etc.), iar prin "fmprejurare" se intelege realitatea externa care,
raportata la fapta comisa, 0 particularizeaza in concret (in timpul noptii, intr-un loc
public, in exercitiul functiei etc.);
- nu se va retine eroarea drept cauza care inlaturA caracterul penal al faptei in
situatia in care faptuitorul a actionat impotriva unei persoane sau lucru, iar din cauza

Cauze/e care in/amracaracteru/ penal atjaptei

65

efectuarii in mod defectuos a actelor de executare sau ca urmare a unui eveniment


neprevazut, actiunea infractionala a fost deviata catre un alt subiect sau obiect, ajungandu-se astfel la un alt rezultat decat acela urmarit de faptuitor, insa de aceeasi
natura cu acesta - aberratio ictus (de pilda, faptuitorul urmareste vatamarea corporala a unei persoane ~i datorita schimbarii bruste a pozitiei acesteia provoaca leziuni
traumatice altei persoane);
solutie similara trebuie retinuta si in cazul in care exista 0 eroare cu privire la
identitatea victimei infractiunii (faptuitorul vrea sa vatame 0 anumita persoana, insa 0
eonfunda pe aceasta cu un tert, impotriva caruia actioneaza cu intentie), in cazul
infractiunilor contra persoanei (error in personam); se va retine savar~irea unei
singure infractiuni al carei subiect pasiv este persoana efectiv vatamata;
-0

- in cazul infractiunilor complexe, eroarea cu privire la tipicitatea infractiunii


absorbante inlatura numai caracterul penal al acesteia, faptuitorul putand fi tras la
raspundere penala pentru infractiunea absorbita, cu privire la care cauza care inlatura
caracterul penal al faptei nu opereaza de plano (de pilda, in ipoteza in care faptuitorul
vrea sa comita infractiunea de ultraj, prevazuta de art. 239 C.pen., insa din eroare
ameninta 0 alta persoana tara nicio calitate, se va retine cauza care Matura caracterul
penal al faptei numai pentru infractiunea de ultraj, nu ~i pentru cea de amenintare,
pentru care faptuitorul poate fi tras la raspundere penala); daca eroarea poarta asupra
tipicitatii infractiunii absorbite, aceasta poate conduce la inlaturarea caracterului penal
al infractiunii absorbante (in exemplu dat mai sus, daca eroarea nu poarta asupra
subiectului pasiv al infractiunii de ultraj, ci chiar cu privire la infractiunea de
amenintare, atunci constituie 0 cauza care inlatura caracterul penal chiar a infractiunii
absorbante).

b) exlstenta erorii la momentul savir~irii faptei


- in cazul infractiunilor continue, continuate ~i de obicei, eroarea trebuie sa existe
pe toata durata activitatii infractionale;
- cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei opereaza ~i in situatia savar~irii
unei infractiuni progresive, daca eroarea a existat la momentul savar~irii actului
infractional, chiar daca la momentul producerii urmarii mai grave faptuitorul nu se
mai afla in eroare.
~
Eroarea de fapt este exclusa In caz de indoiala, de cunoastere nesigura,
deoarece in acest caz faptuitorul accepta posibilitatea producerii faptei sale care,
astfel, este savar~ita cu intentie indirecta. Prin urmare, fapta de a introduce In
tara droguri de rise, tara drept, nu este savar~itain conditiile erorii de fapt, daca
faptuitorul, exercitandu-si functia ~i avand experienta in domeniul transportului
international, a introdus In tara eolete eu droguri primite spre transport tara a
verifiea continutul aeestora, intrucat cunoasterea nesigura a continutului cole.telor implica aceeptarea de catre faptuitor a posibilitatii de a primi spre transport
si de a introduce In tara substante interzise (/.C.CiJ; sectia penala, decizia
nr. 303312006,in Dreptu/ nr. 512007,p. 293).~

Drept penal. Partea genera/a

66

~
Fapta inculpatei de a primi la domiciliul sau, in unna unei convorbiri
telefonice anterioare purtata cu inculpatul M.I., in conditii neobisnuite, 0
cantitate de came pore livrata de doua persoane, despre care inculpata P.V. a
sustinut ca ar fi putut fi aceleasi cu cele carora le-a eliberat pasapoartele, rara a
verifica daca provenea intr-adevar de la socrul sau, astfel cum a sustinut aceasta,
nu a fost savar~ita in conditiile erorii de fapt, intrucat cunoasterea nesigura a
provenientei carnii implica acceptarea de catre inculpata a posibilitatii de a primi
foloase necuvenite (C.A. Bacau, sectia penala, decizia nr. 103/2009, in B.C.A.
nr. 4/2009, p. 56).
~
Existenta unor hotarari judecatoresti- contradictorii privind dreptul de
proprietate asupra unui imobil da nastere, pentru partea care a folosit terenul
despre care credea ca este al sau, unei erori invincibile, care inlatura caracterul
penal al faptei (C.A. Bucuresti, sectia I penald, decizia nr. 633/R/2003,
portal.just.ro).

2.2. Efecte
- inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite din eroare in cazul infractiunilor
incriminate numai cand sunt comise cu intentie, ca urmare a lipsei vinovatiei; in
cazul faptelor incriminate ~i atunci cand sunt savarsite din culpa, eroarea de fapt
inIatura caracterul penal al faptei, numai daca necunoasterea starii, situatiei sau
imprejurarii respective nu este ea insa~i rezultatul culpei;
- daca eroarea este vincibila, datorandu-se culpei faptuitorului, raspunderea penala a
acestuia nu va fi angajata pentru 0 fapta comisa cu intentie, ci pentru 0 fapta savar~ita
din culpa, daca aceasta este incriminata (de pilda, faptuitorul, pe timp de noapte,
intentionand sa alunge un jder din propria curte arunca cu pietre spre locul unde
credea ca se afla animalul, ranindu-si copilul minor care se afla in acel loc; daca
leziunile traumatice necesita pentru vindecare ingrijiri medicale sub 10 zile, vatamarea corporala din culpa nu este prevazuta de legea penala, faptuitorul fiind
exonerat de raspundere penala; daca ingrijirile medicale necesare sunt mai mari de 10
zile, faptuitorul va fi tras la raspundere penala pentru vatamare corporala din culpa);
- produce efecte numai in personam, care nu se rasfrang ~i asupra participantilor;
- in situatia in care existenta erorii este constatata in faza actelor premergatoare
(urmaririi penale), procurorul dispune neinceperea urmaririi penale, iar daca eroarea
se retine in cursul urmaririi penale, procurorul dispune scoaterea de sub urmarire
penala. In cursul judecatii, instanta care constata existenta erorii dispune achitarea.

3. Eroarea de fapt secundara


- se retine in situatia in care faptuitorul nu a cunoscut in momentul savarsirii
infractiunii 0 imprejurare care constituie 0 forma agravata a acesteia.

Cauzele care inldturii caracterul penal al faptei

67

3.1. Cendttil
a) savir~irea unei fapte prevazute de legea penala de catre 0 persoana care
nu a cunoscut sau a cunoscut greslt exlstenta unei stiri, situatii sau imprejuriri
ce constituie element circumstantial de agravare a infractlunil;
b) exlstenta erorii la momentul savir~irii faptei
3.2. Efectele
- indiferent daca eroarea este culpabila ori invincibila, efectul acesteia in cazul
infractiunilor intentionate este pierderea caracterului agravat, adica neretinerea
circumstantei agravante, respectiv inlaturarea eIementului circumstantial agravat,
infractorul raspunzand penal numai pentru savarsirea infractiunii in forma tip [de
pilda, violatorul, din eroare, nu a cunoscut faptul ca victima infractiunii nu tmplinise
varsta de 15 ani; 'in acest caz nu se va retine forma agravata a violului prevazuta de
art. 197 alin. (3) C.pen., ci forma prevazuta de art. 197 alin. (1) C.pen.]; in schimb, in
cazul infractiunilor savarsite din culpa, eroarea asupra unei circumstante agravante
ori asupra unui element circumstantial agravant inlatura retinerea acestora, numai
daca aceasta nu este rezultatul culpei;
- daca eroarea poarta asupra unei circumstante atenuante, aceasta ar trebui sa aiba
ca unnare retinerea efectelor acestora (de pilda, eroare cu privire la indeplinirea
conditiilor starii de provo care).

4. Eroarea de drept
- presupune necunoasterea sau cunoasterea incompleta a unei nonne de drept;
- eroarea de drept penal nu lnlatura caracterul penal al faptei, fiind prezumat ca
toata lumea cunoaste legea penala;
- eroarea ce poarta asupra unei nonne extrapenale (lege, O.G., O.D.G., ordin,
regulament etc.) produce aceleasi efecte ca ~i eroarea de fapt (inlatura caracterul
penal al faptei); este necesar ca, la momentul comiterii faptei, norma extrapenala ori
comportamentul pe care aceasta interzice sa nu fi fost cunoscute in niciun mod.

___
Potrivit art. 51 alin. ultim C.pen., necunoasterea sau cunoasterea
gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei. Necunoasterea legii
extrapenale poate constitui cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei,
echivalenta erorii de fapt, cu conditia ca faptuitorul sa ignore acea dispozitie
legala, ceea ce nu subzista in cazul angajatului unei firme care importa si
exporta substante toxice, daca acesta sustrage si detine asemenea substante
(C.S.J., sectia penala, decizia nr. 244011995, in Probleme de drept ...
1990-2000,p. 235).

Capitolul IV
Formele infractlunli intentionate

Relevante din punct de vedere penal sunt formele fazei externe' a infractiunii
constand in: actele de pregatire, tentativa, fapta consumata,

Sectiunea 1. Acte de pregatire (preparatorii)


- sunt actele materiale sau intelectuale, licite sau ilieite, prin care se pregateste
executarea hotararii de a savar~i 0 infractiune intentionata sau praeterintentionata
(spre exemplu, actele prin care se urmareste ascunderea infractiunii sau se faciliteaza
comiterea acesteia etc.);
- acteie preparatorii nu trebuie confundate cu actele premergatoare, care
constituie 0 institutie procedurala ce se refera la investigatiile preliminare efectuate
de organele de urmarire penala pentru a obtine date in vederea stabilirii daca este sau
nu cazul sa se dispuna inceperea urmaririi penale;
- actele preparatorii trehuie sa fie realizate cu intentie si nu trehuie sa faca parte
din activitatile ce intra in elementul material al infractiunii; nu reprezinta 0 conditie
sine qua non pentru existenta infractiunii comise cu premeditare ~i nu sunt incompatihile cu savarsirea faptei cu intentie repentina;
- dad} actele de pregatire sunt realizate de 0 alta persoana decat inftactorul, pot
constitui acte de complieitate anterioara cand inftactorul s-a folosit de acestea la
savsrsirea infractiunii;
- actele preparatorii sunt anterioare inceperii executarii hotararii de a savar~i
infractiune intentionata, neconstituind, in prineipiu, 0 tentativa pedepsibila la aceasta;

- in prineipiu, in dreptul penal roman actele preparatorii nu sunt incriminate in mod


autonom. In mod exceptional, legiuitorul a prevazut in mod expres ca actele
preparatorii pot atrage raspunderea penala fie cand sunt asimilate tentativei/
[de exemplu, sanctionarea tentativei in cazul infractiunilor contra sigurantei statului
conform art. 173 alin. (2) C.pen.], fie cand sunt incriminate ca infractiune de sine
1 Faza interna a infractiunii cunoaste trei etape: aparitia ideii infractionale, deliberarea ~i
luarea hotararii. Aceasta faza a infractiunii nu este incriminata.
2 Tot astfel, art. 209 alin. (5) C.pen. prevede: "in cazul prevazut la art. 209 alin. (3) lit. a)
C.pen., sunt considerate tentativa si efectuarea de sapaturi pe terenul aflat in zona de protectie a conductei de transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei,
motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum ~i detinerea, in acele locuri
sau in apropierea depozitelor, cistemelor sau vagoanelor-cisterna, a stuturilor, instalatiilor sau
oricaror altor dispozitive de prindere ori perforare".

Formele infractiunii intentionate

T
69

statatoare (de pilda, infractiunea de detinere de instrumente in vederea falsificarii de


valori prevazuta de art. 285 C.pen.);
~
Spre deosebire de tentativa, actele preparatorii, desi se inscriu si ele in
perioada extema a activitatii infractionale, se caracterizeaza prin desfasurarea
unor actiuni de pregatire a executarii propriu-zise a activitatii infractionale,
pregatire materiala (cum este cazul procurarii unor mijloace ce urmeaza a fi
folosite la savar~irea infractiunii) sau, dupa caz, morala, Specific acestei faze
este faptul ca nu se executa actiuni ce contureaza elementul material al laturii
obiective, ci doar activitati menite sa pregateasca executarea. In notiunea de
"tentativa" nu pot fi cuprinse numai actiunile prevazute de verbum regens, caci
aceasta ar restrange prea mult sfera actelor de executare, ci ~i acele actiuni
anterioare sau concomitente cu actiunea tipica elementului material, legate
nemijlocit de aceasta si care sunt angajate in mod neechivoc in sensul savar~irii
faptei. Din ansamblul materialului probator rezulta nu numai faptul ca inculpatii
au luat hotararea de a sustrage bunuri si ca si-an procurat in acest sens sacii in
care urmau sa depoziteze bunurile (ceea ce contureaza acte de pregatire materiala a infractiunii), ci ~i faptul ca au patruns in curtea partii vatamate in care se
afla si un magazin ce-i apartinea, fiind surprinsi de catre paznici in spatele
acestuia, in pozitia ghemuit. Faptul ca inculpatii au fost depistati in curtea in
care se gasea un magazin avand asupra lor doi saci, denota faptul ca cei doi au
pus in executare hotararea de a savar~i infractiunea, fiind surprinsi inaintea
fortarii sistemului de acces al usii, deci a patrunderii propriu-zise in magazin.
Prin urmare, activitatea infractionala a inculpatilor a depasit sfera actelor
preparatorii, ea conturdnd din punct de vedere obiectiv punerea in executare de
catre inculpati a hotiirdrii de a sustrage bunuri, afldndu-ne asadar in prezenta
tentativei fa infractiunea de furt calificat (CA. Bucuresti, sectia a II-a penala,
decizia nr. 138812002, in P.J.P. 2001-2002, p. 93).

~
Infractiunea de viol comisa prin constrangere fiind 0 infractiune
complexa, presupune, sub aspectul laturii obiective, savarsirea amt a unor acte
de violenta sau amenintare, cat si a actului sexual; daca activitatea infractorului
este oprita - din motive independente de vointa acestuia - dupa savarsirea unor
acte de constrangere, dar mai inainte de realizarea raportului sexual in vederea
caruia acele acte fusesera comise, infractiunea se considera ca ramasa in stadiul
tentativei. In speta, activitatea inculpatului - intrerupta de interventia altei
persoane - constand in amenintarea victimei cu lovirea, in impingerea acesteia
spre locul unde era prevazuta eonsumarea actului sexual ~i in imobilizarea ei,
spre a i se infrange opunerea, are semnificatia savarsirii unor aete de
constrangere in sensul art. 197 C.pen., eeea ce inseamna ca ineulpatul a savar~it
nu doar simple acte de pregatire a violului, ci 0 tentativa de viol (CA. Bucuresti,
sectia a II-a penala, decizia nr. 481A11996, in G. Antoniu, R.D.P., p. 76).
- distinctia dintre actele de pregiitire ~i actele de executare se realizeaza prin analiza: dinamicii actului de conduita, a aptitudinii actului savar~it de a reliefa rezolutia
infractionala, preeum ~i a identitatii actului de conduits eu actiunea sau inactiunea
incriminata prin norma penala ce constituie elementul material al unei infractiuni.

70

Drept penal. Partea generala

Sectiunea a 2-a. Tentativa


- consta in punerea in executare cu intentie (directs sau indirecta) a hotararii de a

savarsi infractiunea (elementul material al laturii obiective) care este intrerupta sau
nu i~i produce urmarea socialmente periculoasa prevazuta de lege;
- este posibila numai la infractiunile intentionate;
- pentru a se retine ca faptuitorul a depasit faza actelor preparatorii si a pus in
executare hotararea de a savar~i 0 infractiune este necesar ca actele sale sa corespunda tipicitatii obiective prevazute de lege sau sa fie intim legate de activitatile
interzise de norma de incriminare, evidentiind tara echivoc rezolutia infractionala;
- in cazul infractiunii complexe ce consta in reunirea mai multor actiuni infractionale, se va retine existenta tentativei din momentul in care exista un inceput de executare a actiunii-mijloc (de exemplu, se va retine savarsirea unei tentative la infractiunea de talharie din momentul in care sunt exercitate acte de constrangere asupra
victimei in scopul de a 0 deposeda de un bun);
- in esenta, tentativa este 0 infractiune autonoma care contine: obiect juridic
(acelasi cu eel al faptei consumate), obiect material (in unele cazuri), subiect activ
(persoana care a pus in executare intentia de a savar~i infractiunea; participatia este
posibila atat in forma coautoratului, cat ~i a complicitatii sau a instigarii); latura
obiectiva (elementul material consta numai intr-o actiune, nu ~i tntr-o inactiune;
urmarea imediata consta numai intr-o stare de pericol), latura subiectiva (aceeasi cu
cea a faptei consumate: intentie directa sau indirecta);
~
Momentul initial al tentativei este marcat de inceputul unui act de
executare. Actele de executare sunt acele acte care au aptitudinea sau capacitatea, prin ele insele sau raportate la imprejurarile in care au fost efectuate, de
a "trada" sau a da in vileag rezolutia infractionala in vederea careia au fost
comise. Constituie un asemenea act de executare - al infractiunii de furt calificat
- fapta inculpatului care, intr-o seara, a patruns prin efractia incuietorilor tntr-o
baraca a unui santier de constructii, fiind surprins de muncitori in timp ce,
folosindu-se de 0 lanterna, cauta printre hartii. Aceasta fapta este un act de
executare care vadeste scopul in vederea caruia fusese facut sau, cu alte cuvinte,
care lasa sa se vada limpede legatura cu infractiunea de furt pe care inculpatul se
hotarase sa 0 comita (C.A. Bucuresti, sectia a /I-a penala, decizia penala nr.
4411997, in V. Papadopol, Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practicd
judiciard penald 1997, Ed. Holding Reporter, 1998, p. 124).

~
Pentru ca infractiunea complexa de talharie sa fie consumata, se cere
ca principala sa componenta (furtul) sa se fi epuizat prin insusirea bunului;
daca actiunea de luare a bunului din posesia sau detentia altuia a fost intrerupta, ramanand in faza de tentativa, iar componenta sa adiacenta (intrebuintarea de violente sau amenintari) s-a consumat, fapta, in intregul ei,
constituie tentativa la infractiunea de talharie (C.S.J., sectia penala, decizia
nr. 1204/2002, www.legalis.ro).

Formele trfracttunii intemionate

71

- tentativa nu este posiblli la:


1. infractiunile omisive proprii' (insusirea bunul gasit, nedenuntarea unor infractiuni), intrucat acestea se consuma prin simpla neindeplinire a obligatiei prevazute de
lege;
2. infractiunile de obicei sau de simpla repetare;
3. infractiunile de executare prompta savarsite prin viu grai2 (de pilda, amenin-

tarea, marturia mincinoasa);


4. infractiunile de consumare anticipata (asoeierea in vederea sav~irii de infractiuni);
5. infractiunile savarsite din culpa (simpla ori cu prevedere) sau cu praeterin 3

tentie".

1. Modalitatile tentativei
1. in functie de stadiul de realizare a activitipj infractienale
a) tentativa imperfecm (intrerupta, neterminata),cand executarea actiunii infractionale este intrerupta voluntar sau din motive independente de vointa faptuitorului:
cauzele de intrerupere sunt intotdeauna supravenite fata de activitatile efectuate pana
in momentul intervenirii lor; este posibila atat la infractiunile de pericol, cat si la cele
de rezultat;
b) tentativa perfecta (terminate), cand executarea actiunii infractionale a fost
complet efectuata, insa urmarea socialmente periculoasa, urmarita sau acceptata de
faptuitor, nu s-a produs, din cauze independente de vointa acestuia (cauzele pot fi
anterioare inceperii executarii, simultane cu actele de executare ori ulterioare
executarii); este posibila numai la infractiunile de rezultat. Nu este posibila tentativa
perfecta la infractiunile de pericol abstract, insa este posibila la cele de peri col
concret. Unele infractiuni de rezultat nu sunt susceptibile de tentativa perfecta (de
pilda, infractiunea de furt, viol, act sexual cu un minor, cand executarea in intregime
a actiunii infractionale echivaleaza cu consumarea infractiunii, aceasta neramanand
in stadiul de tentativa).
- atat tentativa perfecta, cat ~i cea imperfects pot fi proprii sau improprii;
- desistarea este posibila doar la tentativa imperfects, in vreme ce impiedicarea
producerii rezultatului este posibila numai la tentativa perfecta,
Tentativa este posibila in cazul infractiunilor ornisive improprii (cornisive prin omisiune).
De pilda, tentativa la infractiunea de ornor comisa prin omisiunea acordarii hranei unei persoane
cu handicap care nu i~ipoate procura autonorn alirnentele.
2 Tentativa este posibila la unele infractiuni de executare prompta savarsite in scris (de
pilda, trimiterea unei scrisori de amenintare cu rnoartea, care este ulterior ridicata de faptuitor
din cutia postala a destinatarului).
3 Legiuitorul poate incrimina tentativa la formele agravate ale unei infractiuni cornplexe,
in cazul carora urmarea rnai gray! se produce praeterintentionat [de exemplu, tentativa la
violul urmat de rnoartea victirnei, prevazut de art. 197 alin. (3) teza a II-a C.pen. sau tentativa
la talharia urmata de rnoartea victirnei prevazuta de art. 211 alin. (3) C.pen.].
1

72

Dreptpenal, Parteagenerald

2. io fuoctie de cauzele care cooduc la oeproducerea rezultatului infractiunii


,,;;:t1.J te~~tivtl.proprie, cand mijloacele folosite ~e faptuitor erau suficiente pentru
RfP4:y.c~(ea,~i
socialmente periculoase, urmarite sau acceptate;
....b) tentlldvil improprie (relativ), cand urmarea socialmente periculoasa, urmarita
sau acceptatl de i'Aptuitor,nu s-a produs datorita tmprejurarii ca mijloacele folosite
de Bptuitor sunt insuficiente (sunt apte sa produca rezultatul, insa nu sunt cantitativ
suficiente) sau defectuoase (mijloacele folosite nu erau in concreto apte sa produca
rezultatul), ori datorita lipsei obiectului material din locul unde faptuitorul credea ca
se afla; cauzele care impiedica producerea urmarii socialmente periculoase sunt
anterioare lnceperii executarii hotararii infractionale;
c) tentativa absolut improprie (absurda), cand desi executarea actiunii infractionale a fost complet efectuata, urmarea socialmente periculoasa, urmarita sau acceptata de faptuitor, nu s-a produs datorita modului eronat (absurd) in care a fost conceputa executarea, a folosirii unor mijloace absolut inapte a produce urmarea sau din
cauza imposibilitatii materiale de a se ajunge la rezultatul dorit (de pilda, incercare de
a ucide 0 persoana care era deja moarta).
- tentativa absolut improprie face ca fapta sa nu fie tipica, neconstituind 0 cauza
de nepedepsire a tentativei;
- spre deosebire de tentativa absolut improprie,japta putativa nu este absurd conceputa, ci coerenta, i~i produce rezultatul urmarit numai ca acesta nu are in realitate
caracter infractional (valente le infractionale exista numai in mintea celui care
savar~e~te fapta, in realitate fapta nefiind niciodata incriminata sau desi a fost
incriminata anterior faptei, la momentul comiterii faptei era dezincriminata),
~
Tentativa este absolut improprie atunci cand mijloacele utilizate, prin
natura lor, prin insusirile lor obiective, in orice conditii si de oricine ar fi
folosite, nu ar putea duce, in nicio imprejurare, la producerea rezultatului; deci
cauzele care fae ca infractiunea sa nu se consume sunt preexistente si inerente
acestei activitati, legate de modul eonceperii ~i executarii ei (Trib. Suprem,
sectia penala, decizia nr. 234011980,in Repertoriu 1981-1985,p. 267).
~
Nu este absolut improprie tentativa de a ineasa prima de asigurare
declarand in mod mincinos ca autoturismul asigurat a fost furat, plata fiind
refuzata ea urmare a deseoperirii de catre politie ea faptuitorul, in realitate,
vanduse autoturismul. Imprejurarea ca societatea de asigurare este astfel
organizata incat incercarea de indueere in eroare poate fi relativ usor descoperita
nu atribuie cererii de despagubiri bazate pe declaratii false caracterul unei
tentative absolut improprii, acest mod de executare a infractiunii putand duce, in
anumite imprejurari, la consumarea infractiunii de inselaciune (C.S.J., sectia
penala, decizia nr. 5137/2001, www.lega/is.ro).

2. Incriminarea ~ipedepsirea tentativei


- Codul penal roman a adoptat sistemul incriminarii limitate, prevazand ca tentativa
(perfects sau imperfects, proprie ori relativ improprie) se pedepseste numai cand legea

Formele infractiunti intentionate

73

prevede expres aceasta; pedeapsa principala pentru tentativa este cuprinsa intre
jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazute de lege pentru infractiunea
consumata, tara ca minimul sa fie mai mic decat minimul general al pedepsei; in cazul
in care pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa
inchisorii de la lOla 25 de ani (principiul diversificdrii); in cazul persoanei juridice,
tentativa se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre minimul special ~i maximul special
al amenzii prevazute de lege pentru infractiunea consumata, reduse la jumatate;
- alaturi de pedeapsa principala stabilita pentru persoana fizica sau juridica pot fi
aplicate una sau mai multe pedepse complementare, pe 0 durata de la unu la zece ani;
ramanerea faptei in faza tentativei nu produce niciun efect cu privire la durata pentru
care pot fi aplicate pedepsele complementare, aceasta ramanand tot de la 1 la 10 ani
(nereducandu-se la randul ei la jumatate ca in cazul pedepsei principale);
- in situatia in care instanta dispune achitarea inculpatului trimis in judecata
pentru savarsirea unei tentative la infractiunea de care este acuzat pe motivul ca fapta
nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, limitele sanctiunilor administrative ce
pot fi aplicate nu se injumatatesc;
- tentativa absolut improprie nu este incriminata.
~
Daca infractiunea a caret executare a ramas in faza tentative; se
sanctioneaza cu pedepse alternative, instanta, tinand seama de criteriile generale
de individualizare a pedepsei prevazute in art. 72 C.pen., trebuie sa se jixeze mai
intdi asupra uneia din aceste pedepse, pe care ar fi pronuntat-o in ipoteza in care
infractiunea s-ar fi consumat, st apoi, in raport cu pedeapsa asupra cdreia s-a
fixat, sa aplice regulile de sanctionare specifice tentativei. Pedeapsa altemativa

asupra careia instanta intelege sa se fixeze trebuie indicata in mod expres in


continutul hotararii, pentru a da astfel posibilitate instantei superioare sa exercite
dreptul sau de control asupra acelei hotarari, sub aspectul legalitatii si temeiniciei pedepsei aplicate (Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 1554/1978, in
Repertoriu 1976-1980, p. 289).

3. Cauze de nepedepsire a tentativei


3.1. Desistarea
- este 0 cauza de nepedepsire ce consta in renuntarea voluntara de catre faptuitor
la continuarea actelor de executare a infractiunii incepute, inainte de terminarea
executarii actiunii tipice;
- desistarea poate consta fie intr-o omisiune (in cazul infractiunilor comisive), fie
intr-o comisiune (in cazul infractiunilor omisive improprii);
- caracterul voluntar al desistarii nu va exista in cazul in care faptuitorul a renuntat la activitatea infractionala sub imperiul unei constrangeri;
- in principiu, in cazul in care faptuitorul constata ca fapta a fost descoperita, nu
se vor mai produce efectele cauzei de nepedepsire a desistarii, aceasta pierzandu-si
caracterul voluntar;

74

Drept penal. Partea generala

- este necesar ca urmarea socialmente periculoasa sa nu se produca, dupa desistare, ca urmare a actelor efectuate de faptuitor;
- poate avea loc numai in cazul infractiunilor ce pot fi savar~ite in forma tentativei
tntrerupte (N.B.: este necesara efectuarea unuia sau a mai multor acte de executare);
desistarea este posibila in cazul tentativei intrerupte proprii, a tentativei lntrerupte
relativ improprii inainte ca faptuitorul sa constate caracterul defectuos sau insuficienta mijloacelor folosite ori lipsa obiectului material din locul unde faptuitorul
credea ca se afla, sau al tentativei absolut improprii;
- in cazul in care actele de executare au fost deja efectuate, desistarea nu mai este
posibila, putand, eventual, interveni cauza de nepedepsire a impiedicarii producerii
rezultatului;
- nu este posibila desistarea In cazul tentativei perfecte;
- nu este necesar ca desistarea sa aiba caracter definitiv, gandul criminal putand
ramane in mintea faptuitorului care apreciaza ca in alte imprejurari si la un alt
moment ar putea 0 sansa mai mare de reusita;
- fapta ramane tentativa la infractiune, dar nu se mai pedepseste;
~
Desistarea nu exista decat daca renuntarea autorului se refera la fapta a
carei executare se afla in curs, nefiind consumata, ~i are ca efect oprirea
savarsirii acesteia, in masura in care este voluntara, nesilita si se produce mai
inainte de descoperirea faptei (C.S.J., sectia penala, decizia nr. 230211998. in
R.D.P. nr. 212000. p. 155).
~
Pentru a beneficia de efectele desistarii este necesar sa fie indeplinite
doua conditii, ~i anume: pe de 0 parte, atitudinea inculpatului sa fie suficienta
prin ea insa~i, tara concursul unor cauze exterioare, pentru a zadarnici consumarea infractiunii, iar, pe de alta parte, inculpatul sa fie convins ca desistarea sa
constituie unicul factor care impiedica desavarsirea executarii. Aceste conditii
nu sunt indeplinite in cazul in care, pe de 0 parte, inculpatul a parasit incinta
magaziei apartinand partii vatamate tara a lua bunurile, pentru motivul ca a fost
vazut de un martor, si, pe de alta parte, chiar daca a renuntat in cele din urma la
bunurile sustrase si partea vatamata nu a fost prejudiciata prin luarea acestora,
lipsa unei pagube nu se datoreaza vointei inculpatului, ci imprejurarilor ca acesta
nu a gasit in magazia in care a intrat bani sau alte bunuri usor valorificabile si ea
a fost vazut de catre martora mentionata (C.A. Cluj. sectia penala, decizia
nr. 5512007, www.legalis.ro).
- in cazul participatiei penale este necesar ca toti coautorii sa se fi desistat;
- nu se va putea retine existenta desistarii in situatia in care faptuitorul a amanat
continuarea actelor de executare sau a renuntat la efectuarea actelor de executare,
insarcinand insa pe 0 alta persoana sa Ie continue, respectiv daca nu a mai putut
continua actele de executare (desi ar fi dorit), fata de imprejurarile concrete de fapt,
sau de mijloacele de care dispunea ori ca urmare a interventiei unei cauze exteme ce
l-a constrans sa renunte sau din cauza existentei unor riscuri ridicate pe care nu a
dorit sa si le asume;

Formele irfractiunii tntentionate

75

- va profita de cauza de nepedepsire atat autorul care s-a desistat, cat ~i complicii
acestuia, insa instigatorul va raspunde penal pentru savarsirea instigarii neurmata de
executare, ce se sanctioneaza cu 0 pedeapsa cuprinsa intre minimul general ~i
minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a instigat, daca legea
prevede pentru aceasta infractiune pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, respectiv
cu inehisoarea de la 2 la 10 ani, daca legea prevede pentru infractiunea la care s-a
instigat pedeapsa detentiunii pe viata;
- daca actele indeplinite pana in momentul desistarii constituie infractiune, se
aplica pedeapsa numai pentruacea infractiune (acte de executare calificate).

3.2. impiedicarea producerH rezultatului


- este 0 cauza de nepedepsire ce consta in impiedicarea voluntara si eficienta de
catre faptuitor a producerii urmarii socialmente periculoase a faptei prevazute de
norma de incriminare (care altfel s-ar fi produs), dupa executarea in intregime a
activitatii infractionale ~iinainte de descoperirea faptei;
- se poate realiza numai printr-o actiune (liclta sau ilicita), nu si printr-o omisiune;
- poate avea loe numai in eazul irfraqiunilor de rezultat suseeptibile de a fi
savar~ite in forma tentativei perfecte (producerea rezultatului trebuie sa fie intotdeauna ulterioara realizarii actelor de executare ale infractiunii), nefiind posibila la
infractiunile de pericol; impiedicarea producerii rezultatului este posibila atat in cazul
tentativei perfecte proprii, cat ~i in cazul tentativei perfecte relativ improprii;
- prin descoperirea faptei se intelege cunoasterea acesteia de catre alte persoane,
de persoana al carei patrimoniu a fost prejudiciat sau de catre autoritati, chiar ~i in
situatia in care autorul ramane necunoscut;
- fapta ramane tentativa la infractiune, dar nu se mai pedepseste;
- va profita de cauza de nepedepsire atat autorul care a impiedicat producerea
rezultatului, cat ~i complicii acestuia, instigatorul raspunzand penal pentru savar~irea
instigarii neurmate de executare, ce se sanctioneaza cu 0 pedeapsa cuprinsa intre
minimul general ~i minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a
instigat, daca legea prevede pentru aceasta infractiune pedeapsa inchisorii mai mare
de 2 ani, respectiv eu inchisoarea de la 2 la 10 ani, daca legea prevede pentru infractiunea la care s-a instigat pedeapsa detentiunii pe viata;
- daca actele indeplinite pana in momentul impiedicarii producerii rezultatului
constituie infractiune, se aplica pedeapsa numai pentru acea infractiune (acte de executare calificate); de exemplu, faptuitorul aplica victimei 0 lovitura cu un cutit intr-o
zona vitala in scopul suprimarii vietii acesteia, iar apoi, in mod voluntar, ia masuri de
acordare a primului ajutor acesteia: duce victima la spital unde este salvata; autorul nu
va putea fi pedepsit pentru tentativa la infractiunea de omor pentru ca a impiedicat
producerea rezultatului, dar va putea fi tras la raspundere penala pentru 0 infractiune
contra integritatii eorporale sau a sanatatii (de pilda, pentru vatamare corporala),

Drept penal. Partea generala

76

Sectiunea a 3-a. Infractlunea fapt consumat


- consumarea infractiunii este momentul in care fapta concreta corespunde
modelului-tip abstract din norma de incriminare (momentul intrunirii elementelor
constitutive ale unei infractiuni);
- in cazul infractiunilor de rezultat, consumarea are loc in momentul producerii
rezultatului prevazut de lege;
- in cazul infractiunilor de pericol abstract, consumarea se produce in momentul
savarsirii actiunii sau inactiunii infractionale prevazute de .lege;
- in cazul infractiunilor de pericol concret, consumarea se realizeaza in momentul
producerii efective a starii de pericol;
- stabilirea momentului consumarii infractiunii este relevant pentru a determina:
legea aplicabila (de pilda, in caz de succesiune in timp a legilor penale), termenul de
prescriptie a raspunderii penale etc.
~
Fapta inculpatului care, intr-o noapte, dupa ce a patruns prin efractie in
magazinul unei societati comerciale, a luat din casa de marcat 0 suma de bani pe
care a ascuns-o in buzunarul pantalonilor ~iin slip, fiind surprins de organele de
politic inainte de a parasi magazinul, constituie infractiune consumata de furt
calificat, si nu 0 tentativa a aeestei infractiuni, Este irelevant pentru retinerea
infractiunii consumate faptul ca la momentul surprinderii sale de organele de
politie se gasea inca in interiorul magazinului, deoarece infractiunea se consumase anterior acelui moment prin luarea banilor din casa de marcat ~i ascunderea lor in haine (CA. Bucuresti, sectia a II-a penala, deeizia penald
nr. 76711997, tn V. Papadopol, Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica
judiciara penald 1997, Ed. Holding Reporter, 1998, p. 140).

Sectiunea a 4-a. Infractiunea fapt epuizat


1

- epuizarea infractiunii este momentul plasat in timp dupa consumarea infractiunii cand, din cauza continuarii activitatii infractionale ori augmentarii rezultatului,
se produc ultimele urmari ale infractiunii;
- momentul consumarii infractiunii coincide de regula cu momentul epuizarii, cu
exceptia infractiunilor continue, continuate, de obicei sau progresive (infractiuni cu
durata de consumare);
- infractiunea continuatii presupune savarsirea de catre aceeasi persoana a doua
sau mai multe actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi
infractiuni, la diferite intervale de timp, in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale

Epuizarea infractiuniiface parte tot din forma infractiuniifapt consumat.Pentru motive


didactice,am preferattratareaacesteiaintr-c sectiuneseparata.
I

Formele irfractiunii intentionate

77

(de pilda, sustragerea de bunuri din mai multe magazine in baza aceleiasi rezolutii
infractionale, intr-un interval de 0 saptamana); infractiunea se va epuiza la momentul
savar~irii ultimului act din cadrul activitatii infractionale;

- infractiunea continua se caracterizeaza prin aeeea ea exeeutarea sa se prelunge~te In timp, dupa momentul consumarii, pana la interventia unei noi manifestari
contrare de vointa, care reprezinta si momentul epuizarii acesteia;
- infractiunea de obicei este infractiunea al carei element material se realizeaza
prin repetarea faptei prevazute de norma de incriminare de un numar suficient de ori
tncat sa indice obisnuinta persoanei in a 0 savarsi; consumarea infractiunii de obicei
se realizeaza in momentul in care intr-un anumit interval de timp se realizeaza un
numar suficient de acte de executare identice sau similare care sa conduca, dincolo
de orice dubiu rezonabil, la concluzia existentei unui obicei, a unei deprinderi. Epuizarea infractiunii se produce la terminarea intregii activitati infractionale;
- infractiunea progresiva este acea infractiune a carei urmare imediata se agraveaza fie prin augmentarea urmarii initiale, fie prin producerea si a altor urmari (de
pilda, talharia urmata de moartea victimei), in absenta vreunui nou act al faptuitorului; exista, asadar, un moment al consumarii (eel al producerii rezultatului initial
al infractiunii de baza) si un moment al epuizarii (eel al producerii urmarii mai
grave);
- in principiu, in functie de momentul epuizarii se va determina aplicarea legii
penale in timp, a legii de gratiere etc.; ca exceptie, in ipoteza infractiunii progresive
In cazul succesiunii legilor penale in timp, legea aplicabila este cea de la momentul
comiterii activitatii infractionale (momentul consumarii infractiunii), iar nu cea de la
momentul producerii rezultatului (epuizarii infractiunii),
In cazul in care In timpul duratei unei infractiuni continue se adopts
mai multe legi penale, fapta se incadreaza potrivit legii in vigoare la data cand
activitatea infractionala s-a incheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul careia a
inceput si a durat 0 perioada de timp (1. C CJ., sectia penala, deeizia
nr. 257012005, www. legalis.ro).

Capitolul V
Pluralitatea de infractori

Seetiunea 1. Formele pluralltatil de infractori


- pluralitatea de infractori presupune savarsirea uneia sau mai multor fapte prevazute de legea penala de catre doua sau mai multe persoane'; este necesar sa existe
o vointa comuna a faptuitorilor de a savar~i fapta prevazuta de legea penala,

Forme:
1. pluralitatea naturala (necesara) - reprezinta acea forma de pluralitate rezultata din natura faptei comise si care presupune activitatea infraction ala comuna a
doua sau mai multor persoane [de exemplu, infractiunile bilaterale (incestul,
bigamia) ori tncaierareaj; fiecare dintre participanti are calitatea de autor, nefiind insa
necesar ca toti sa actioneze cu vinovatia ceruta de norma de incriminare sau sa
raspunda penal;
2. pluralitate constituita - consta in asocierea mai multor persoane in vederea
savarsirii unor infractiuni (de exemplu, complotul, asocierea pentru savarsirea de
infractiuni) ;
- in principiu, este necesar sa existe minim doua persoane/ care sa aiba un plan de
a savar~i anumite infractiuni, iar gruparea sa aiba structura ierarhica si 0 conducere
care asigura coordonarea grupului in ansamblu; persoanele care se asociaza pot
actiona cu forme de vinovatie diferite, fiind posibil si ca unii dintre faptuitori sa nu
raspunda penal; fiecare dintre infractori are calitatea de autor; daca a fost savarsita
vreuna dintre infractiunile pentru care a fost constituita asocierea, se va retine
existenta concursului de infractiuni.
~
Fapta inculpatilor de a urmari racolarea unor tinere pe care sa Ie
convinga sa practice prostitutia in strainatate nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 323 alin. (1) C.pen.; pentru a comite aceasta
infractiune, inculpatii ar fi trebuit sa realizeze 0 intelegere de a conlucra 0
perioada de timp conform unui plan bine stabilit, In care fiecare sa aiba anumite
sarcini de dus la indeplinire, activitati individuale repartizate fiecaruia dintre
faptuitori pentru savarsirea de infractiuni (CA. Alba Julia, sectia penala, decizia
nr. 495/2003, in R.D.P. nr. 3/2005, p. 140).
3. pluralitatea ocazionaHi este participatia penala,

I Ca exceptie,in cazul pluralitatii constituiteeste posibila comitereafaptei si de 0 singura


persoana (de exemplu,0 persoanainitiazaconstituireaunui grup infractionalorganizat).
2 Ibidem.

Pluralitatea de infractori

79

Sectiunea a 2-a. Participatia penala


_ este 0 forma a pluralitatii de infractori (pluralitate ocazionala), constand in
savar~irea aceleiasi fapte prevazute de legea penal a de mai multe persoane decat ar fi
fost necesar fata de natura acesteia, care actioneaza cu vointa comuna, in calitate de
autori, eoautori, instigatori sau eomplici;
_ este neeesar ea eel putin fapta unuia dintre participanti sa eonstituie infractiune
(eonsumata sau chiar ramasa in faza tentativei);
- intre participanti trebuie sa existe
timpul savarsirii faptei;

legatura subiectiva stabilita inainte sau in

- data si locul savarsirii infractiunii se analizeaza prin raportare la momentul si


locul savar~irii faptei de autor, neprezentand importanta data/locul cand/unde au fost
efectuate actele de instigare sau complicitate;
- este posibila participatia penal a la pluralitatea constituita de infractori (de
exemplu, in cazul infractiunii de asociere pentru savarsirea de infractiuni, participatia
penala este posibila sub forma instigarii la aderarea ori la sprijinirea asocierii
infractionale );
- plangerea prealabila formulata sau mentinuta impotriva unuia dintre participanti
este considerata a fi formulata/mentinuta impotriva tuturor participantilor (solidoritate pas iva);
- participatia penala constituie, din punct de vedere procedural, un caz de indivizibilitate [art. 33 lit. a) C.proc.pen.].

1. Felurile participatiei penale


1. in functie de atitudinea pslhlca a particlpantilor

la eomiterea faptei:

a) participatie proprie tpropriu-zisa, tipica), cand toti participantii actioneaza cu


aceeasi forma de vinovatie (numai cu intentie, praeterintentie sau numai din culpa);
b) participatie improprie (imperfecta, atipiciii, cand unii participanti actioneaza
cu intentie, iar altii din culpa sau rara vinovatie (modalitatea intentie ~i culpa la
faptele care sunt incriminate si atunci cand sunt comise din culpa, respectiv
modalitatea intentie si lipsa de vinovatie'),

Participatia improprie poate exista in cazul:


(i) coautoratului, cand unul dintre coautori savarseste fapta cu intentie, iar altii
din culpa sau rara vinovatie (de pilda, in ipoteza in care dupa comiterea actelor de
violenta in scopul insusirii unui bun, infractorul trimite un minor in varsta de 12 ani
! Lipsa vinovatiei poate fi datorata iresponsabilitatii (art. 48 C.pen.), minoritatii (art. 50
C.pen.), erorii de fapt (art. 51 C.pen.), constrangerii fizice sau morale (art. 46 C.pen.), betiei
fortuite complete [art. 49 alin. (1) C.pen.]. De asemenea, se va reline lipsa de vinovatie in
cazul in care fapta este savar~ita din culpa, insa legea incrimineaza numai savarsirea acesteia
eu intentie.

Drept penal. Partea generala

80

sit ridice bunul din locul in care fusese deposedata partea vatamata, pentru a nu fi
vazut la momentul imposedarii de publicul care sesizase actele sale de violenta);
(ii) instigdrii, cand instigatorul determina cu intentie 0 persoana la savarsirea
faptei, iar autorul savar~e~te fapta din culpa sau tara vinovatie;
(iii) complicttatii, cand complicele ajuta sau lnlesneste cu intentie savar~irea
faptei, iar autorul savar~e~te fapta din culpa sau tara vinovatie;
- in cazul participatiei improprii, unii participanti vor raspunde penal pentru 0
infractiune intentionata, iar altii pentru 0 infractiune din culpa sau se va retine ca
fapta acestora nu constituie infractiune, fiind savar~ita tara vinovatie (in modalitatea
intentie - culpa se va reline instigarea sau complicitatea la infractiunea intentionata si
autorat la infractiunea savar~ita din culpa, iar in modalitatea intentie - lipsa
vinovatie, se va retine instigarea sau complicitatea la infractiunea intentionata, in
vreme ce autorul nu va fi tras la raspundere penala);
~
in temeiul unei conventii, inculpatul a cumparat un numar de 1.260 de
oi, cu plata pretului in rate. Cum inculpatul nu si-a respectat obligatia, potrivit
aceleiasi intelegeri dintre parti, el a fost de acord sa restituie vanzatorului, in
contul datoriei, un numar de oi pe care acesta le-a revandut, Hotarand sit recupereze oile, in aceeasi zi, ajutat de alte persoane, inculpatul a agresat ~i indepartat
pe paznic, dupa care alte persoane, in necunostinta de cauza, au luat oile ~i le-au
dus la inculpat. Faptele contureaza un plan infractional premeditat de inculpat,
plan ce se materializeaza intr-o prima faza in indepartarea paznicului animalelor
prin agresare si sechestrare, actiune realizata de inculpat ~i ceilalti participanti,
actiuni violente ce au permis, in aceeasi noapte, sustragerea unui numar de 353
de oi ce apartineau partii vatamate, de catre persoane incredintate ca recupereaza
animalele furate de la inculpat. Cele doua activitati mentionate, intrebuintarea de
violente urmata de furt, realizeaza, obiectiv si subiectiv, elementele infractiunii
complexe de talharie savar~ita de inculpat in modalitatea participatiei improprii
(C.S.J., sectia penald, decizia nr. 2180/2002, www.legalis.ro).
~
Daca actele de executare constituie fapte prevazute de legea penala
autonome, pentru ca au fost savar~ite de autori diferiti, actele de complicitate,
chiar atunci cand sunt comise de aceeasi persoana si in executarea unei rezolutii
infractionale unice, raman disociate, neputand fi constituite, numai ele, intr-o
unitate infractionala deosebita, careia nu i-ar corespunde, sub raportul executarii,
o infractiune de asemenea unica, Acest principiu este valabil nu numai in cazul
participatiei proprii, ci ~i in cazul participatiei improprii, prevazute in art. 31
aIin. (2) C.pen.; imprejurarea ca autorul actioneaza tara vinovatie nu are repercusiuni nici asupra existentei participatiei, nici asupra pozitiei juridice a
celorlalti participanti, care raman instigatori sau, respectiv, complici si carora,
dat fiind faptul ca au prestat contributia lor cu intentie, li se aplica tratamentul
sanctionator prevazut de art. 25 si art. 26 C.pen. (Trib. Suprem, sectia penala,
decizia nr. 285211974, in C. Sima, Codul penal adnotat, p. 74).
- participatia proprie la sav~irea unei infractiuni' poate fi retinuta in concurs cu
participatia improprie (de pilda, 0 persoana instiga succesiv un major si un minor cu

-----_

...

_"---_ ...

_----

Pluralitatea de infractori

81

varsta de 12 ani sa savarseasca un furt calificat, iar fapta este savar~itAimpreuna de


aceste doua persoane).

2. in tunctte de momentul in care are loe coeziunea subiectivl:


a) particfpatie spontana, in cazul in care legatura subiectiva intre participanti are
loc la momentul comiterii faptei, rara sa existe

0 intelegere

anterioara;

b) particlpatie preordlnata, in cazul in care legatura subiectiva intre participanti


are loc inainte de momentul comiterii faptei.

3. in funetle de momen:tulla care se realize~zl contrlbutla fiptuitorilor:


a) participatle anterioarl, in cazul in care contributia fapmitorilor are loc inainte
de momentul comiterii faptei;
b) participatie concomitentl, in cazul in care contributia faptuitorilor este realizata in momentul comiterii faptei.

4. in functle de calitatea in care fiptuitorii participa la savir~irea faptei:


a) partlcfpatle simpla, in cazul in care toti faptuitorii sunt coautori la savarsirea
faptei;
b) partieipane eterogena (complexa), in cazul in care unii dintre faptuitori participa in calitate de autori, iar altii drept instigatori sau complici.

5. in functle de lmportanta contrlbutlel partleipantiler la slvir,irea faptei:


a) parttcipatle prfncipala: autori, coautori;
b) particfpatle secundara: instigatori, complici.
- in cazul in care participatia penala a unei persoane la savar~irea infractiunii este
atat principala, cat ~i secundara, formele de participatie secundara sunt absorbite in
cele principale (de exemplu, coautoratul va absorbi ~i actele de complicitate sau
instigare efeetuate de aceeasi persoana in legatura eu aceleasi infractiuni); tot astfel,
instigarea absoarbe si aetele de eomplieitate (indiferent de amploarea ori importanta
actelor complicelui de ajutorare).

2. Formele partlcipatiel

penale proprii

2.1. Autoratul
- autorul infractiunii este persoana (fizica sau juridica) care savar~e~te in mod
nemijlocit 0 actiune sau inactiune concreta prevazuta de norma de incriminare (autor
material). Nu prezinta importanta daca infractiunea a ramas in forma tentativei sau
daca a fost consumata ori epuizata;
- in cazul participatiei penale proprii autorul savar~e~te fapta numai eu intentie
directa/indirecta sau cu praeterintentie, iar in cazul participatiei penale improprii
autorul savarseste fapta din culpa ori tara vinovatie (ca urmare a interventiei unei
cauze care inlatura caracterul penal al faptei);
- autoratul presupune savarsirea unei fapte prevazute de norma de incriminare de
autor, eu participatia penala a unuia sau a mai multor instigatori si/sau eompliei.

Drept penal. Partea generala

82

Clasificari ale autorilor infractiunii:


- autor calificat - este autorul pentru care legea cere existenta unei anumite
calitati (de pilda, calitatea de functionar in cazul infractiunii de luare de mita, de
administrator in cazul infractiunii de delapidare etc.);
- autor exclusiv1 (in persona propria, nomine proprio) - este autorul unei infractiuni al carei element material nu poate fi realizat decat de 0 singura persoana (de
exemplu, marturia mincinoasa).
;"
2.2. Coautoratul
- este 0 forma a participatiei penale constand in savarsirea in mod nemijlocit a
faptei prevazute de norma de incriminare de catre doua sau mai multe persoane;
- coautorii sunt persoanele care savarsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazuta de
legea penala; astfel, coautorii participa, ocazional, in baza unei legaturi subjective
anterioare sau concomitente executarii activitatii infractionale, la sav~irea aceleiasi
fapte tipice;
- in eazul participatiei proprii coautorii trebuie sa sav~easca fapta prevazuta de
legea penala cu aceeasi forma de vinovatie (intentie, praeterintentie, culpa), nefiind lnsa
necesar ca actele de executare ale fiecarui coautor privite ut singuli sa produca urmarea
imediata a infractiunii;
- nu este necesar pentru retinerea coautoratului ca toti coautorii sa fie prezenti la
locul savarsirii infractiunii;
~
Exista eoautorat numai cand participantii actioneaza impreuna prin
desfasurarea unor activitati materiale concordante, cand ei contribuie nemijlocit la
savarsirea faptei, iar actiunile lor se afla intr-o unitate indivizibila, Simpla prezenta
fizica a unei persoane, alaturi de inculpat, la locul si in momentul savar~irii, de
catre acesta din urma, a unui omor, nu constituie coautorat (Trib. Suprem, sectia
penald, deeizia nr. 281911982, in C Sima, Codul penal adnotat, p. 62).

Sustragerea, intr-o aglomeratie de persoane, a portofelului din buzunarul


partii vatamate si transmiterea lui, de indata, celui de-al doilea faptuitor in scopul
de a asigura insusirea lucrului tara riscul descoperirii constituie, ~i pentru eel din
urma, coautorat la savarsirea infractiunii de furt, iar nu complicitate la aceasta.
Stabilirea impreuna a modului de savar~irea infractiunii, prin distribuirea rolurilor
in scoaterea bunului din buzunar de catre unul si preluarea lui de lndata de catre
celalalt faptuitor constituie, ambele, 0 unica actiune de luare a lucrului, ce
caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii de furt savar~ita in conditii de
coautorat (CS.J., sectia penala, decizia nr. 516112001, www.legalis.ro).

In situatia savarsirii infractiunii de omor, imprejurarea ca loviturile

mortale au fost aplicate numai de unul din inculpati nu duce la concluzia


In doctrina, pentru notiunea de "autor exclusiv" se mai foloseste si denumirea de "autor
unic" sau "subject activ unic".
1

Pluralitatea de irfractori

83

inexistentei eoautoratului, atata timp cat, in conditiile in care a fost conceputa


executarea infractiunii, din punct de vedere obiectiv, activitatea celuilalt
inculpat, care a pus victima in imposibilitate de a se apara, s-a invederat indispensabila comiterii omorului, iar, sub aspect subiectiv, acest inculpat a prevazut
rezultatul produs, moartea victimei, si a actionat nemijlocit pentru realizarea lui
(Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 71/191979, in C. Sima, Codul penal
adnotat, p. 61).
- in cazul infractiunilor complexe exista coautorat ~i in situatia in care unullunii
dintre participanti savar~e~te/savar~esc 0 parte a: actiunii infractionale, iar altul/altii
cealalta parte a acesteia;
--._
Savarsirea, pe baza unei intelegeri prealabile, a actelor de violenta de
catre unul dintre participantii la infractiune si a actelor de insusire de ceilalti
participanti atribuie tuturor calitatea de autori ai infractiunii de talharie (C.s.).,
sectia penala, decizia nr. 2953/2001, www.legalis.ro}.

- la infractiunile continue ori continuate, actele de coautorat pot interveni pe tot


parcursul desfasurarii activitatii infractionale, paoa la momentul epuizarii acesteia;
- in ipoteza infractiunilor pentru care legea prevede ca autorul trebuie sa aiba 0 anumita calitate (subiect activ calificat), este necesar ca toti coautorii sa aiba aceasta
calitate;

- pentru infractiunile in al carer continut constitutiv intra un anumit mobil sau


scop, trebuie ca toti coautorii sa actioneze in considerarea acelui mobil, respectiv sa
urmareasca acelasi scop.

CoautoratuI nu este posibiI:


1. la infractiunile cu autor exclusiv, al carer element material consta intr-o actiune
sau inactiune ce nu poate fi savar~ita in mod nemijlocit decat de
(de pilda, marturia mincinoasa);

singura persoana

2. in cazul infractiunilor omisive proprii (de exemplu, nedenuntarea unor infractiuni);

3. in cazul pluralitatii naturale sau constituite (toti participantii sunt autori, nu


coautori);
4.la infractiunea de obicei.

2.3. Instigarea
- este 0 forma a participatiei penale ce consta in determinarea, cu intentie (directa
sau indirecta), a unei persoane la savarsirea unei fapte prevazute de Iegea penala,
inainte ca aceasta din urma sa se fi decis sa savarseasca fapta ~i sa fi inceput executarea activitatii infractionale;
- instigarea este posibila la toate infractiunile [atat la cele savarsite din culpa
(participatie improprie), cat si la cele savarsite cu intentie sau praeterintentie] si
trebuie sa fie realizata numai cu intentie directs sau indirecta, iar nu din culpa;

84

Drept penal. Partea generald

- este necesar sa nu existe 0 activitate de determinare anterioara a autorului infractiunii; daca faptuitorul luase anterior instigarii hotararea de a savar~i fapta prevazuta
de legea penala, singur ori ca urmare a unei alte instigari, actele prin care este
incurajat sa savarseasca fapta reprezinta in fapt acte de complicitate morala;
- instigarea trebuie sa aiba efect si sa fie urmata de efectuarea de catre eel instigat
a eel putin unei tentative pedepsibile; totusi se va retine existenta instigarii si in
situatia in care autorul nu va fi pedepsit intrucat se desisteaza ori impiedica produeerea urmarii socialmente perieuloase;
- instigarea poate fi savar~ita de 0 singura persoana sau prin conluerarea, eu
intentie, simultana ori succesiva, a mai multor persoane (coinstigatori); in situatia in
care mai multe persoane actioneaza autonom, tara' a sti unele de altele, in scopul de a
determina savarsirea unei infractiuni, nu se va retine existenta coinstigarii, ci a unui
concurs de instigari, cand hotararea de a savar~i fapta a fost luata ca urmare a
ansamblului activitatilor de instigare;
- in situatia in care 0 persoana, prin acte diferite, determina doua persoane sa
comita infractiuni diferite, se vor retine doua instigari aflate in concurs real; daca
instigarea celor doua persoane (care nu sunt coautori) a fost realizata printr-un singur
act de determinare, se vor retine doua instigari aflate in concurs ideal;
- in cazul in care instigatorul participa alaturi de autor la savarsirea infractiunii,
instigarea este absorbita in autorat sau coautorat;
- poate exista instigare la complicitate (de pilda, atunci cand 0 persoana determina pe 0 alta sa il ajute pe autor la savarsirea faptei), dar si complicitate la instigare
(de exemplu, in cazul in care 0 persoana preda instigatorului un set de instrumente ce
pot fi folosite pentru a patrunde prin efractie intr-un apartament, cu scopul de a fi
date autorului in vederea savarsirii de catre acesta din urma a unui furt din locuinte);
- daca autorul savar~e~te 0 fapta mai grava decat cea la care a fost determinat,
instigatorul va raspunde doar pentru fapta pentru a efectuat actele de instigare, cu
exceptia situatiei in care a prevazut si acceptat posibilitatea savarsirii de catre autor a
faptei mai grave; in situatia in care autorul savar~e~te 0 fapta mai putin grava decat
aceea la care a fost instigat, instigatorul va raspunde pentru fapta efectiv comisa;
~
Inculpatul major i-a indemnat pe inculpatii minori sa 0 deposedeze de
bani pe partea vatamata, spunandu-le ca avea in buzunar 0 importanta suma de
bani si dandu-le un spray lacrimogen pentru anihilarea unei posibile rezistente,
Aceste imprejurari evidentiaza ca, pe plan subiectiv, inculpatul a prevazut si a
urmarit producerea rezultatului faptei la savarsirea careia i-a determinat pe cei
doi minori, si anume luarea prin violenta a banilor. In aceste conditii, inculpatul
a prevazut posibilitatea producerii unor leziuni traumatice partii vatamate, ca
urmare fireasca a comportamentului violent al autorilor, savarsind 0 instigare la
infractiunea de talharie (C.s.J., sectia penald, decizia nr. 1699/1997,
www.legalis.ro).
- in situatia in care 0 persoana determina pe alta sa fure anumite bunuri, pe care
ulterior Ie cumpara de la eel care le-a sustras, se va retine numai infractiunea de
instigare la infractiunea de furt, nu ~i infractiunea de tainuire, pentru aceasta din urma

Pluralitatea de infractori

85

fiind neeesar ea intelegerea dintre eel care dobandeste bunul provenit din sav3.r~irea
unui fapt penal ~i eel care l-a savarsit sa fie ulterioara comiterii infractiunii
respective, intrucat tainuitorul nu este participant la infractiunea de furt.
2.3.1. Formele instigarii
1. in functie de numarul de persoane instigate:
a) instigare Indlvlduala - este adresata unei sau unor persoane determinate;
b) iostigare publica (colecttva) - reprezinta 0 infractiune de sine statatoare (nu 0
forma a participatiei penale) constand in fapta:"(i) de a indemna publicul prin grai,
scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile ori de a savar~i fapte ce
constituie infractiuni; (ii) de a purta in public uniforme, insigne, embleme ori alte
asemenea semne distinctive in scopul sus-mentionat; (iii) de a lauda in public pe cei
care au comis infractiuni ori infractiunile savarsite de acestia (art. 324 C.pen.).
2. io functte de modul in care este stabiliti Infractlunea la care se instigl:
a) instigare determioati

- este instigarea la savarsirea unei anumite infractiuni;

b) instigarea nedeterminati
ferent de natura acesteia.

- este instigarea la savarsirea unei infractiuni, indi-

3. in functie de modul de determinare

a instigatului la sivir~irea

faptei:

a) instigare imediati (directi) - este instigarea savar~ita printr-o actiune de


determinare efectuata direct, nemijlocit asupra instigatului;
b) instigare mediati (indirecti) - este instigarea savar~itAprin intermediul altei
persoane, care savar~e~te instigarea directa; este necesara contributia activa la determinare a instigatorului mediat, altfel actele lui ramase doar in stadiul transmiterii
hotararii infractionale pot fi ealificate drept acte de complicitate.
~
Fapta unei persoane de a indemna 0 alta persoana ca aceasta, la randul
ei, sa determine 0 a treia persoana sa comita 0 fapta prevazuta de legea penala
nu constituie instigare la infractiunea respectiva, daca cea de-a doua persoana nu
a dat curs indemnului ce is-a facut si, astfel, instigarea nu a ajuns la autorul care
urma sa comita infractiunea. In cazul in care indemnul de a comite infractiunea ar
fi ajuns la eel vizat ca autor, prima persoana ar fi fost instigator mediat (indirect),
iar cea de-a doua instigator imediat (direct) si deci fata de ambele s-ar fi putut
aplica dispozitiile legale referitoare la instigarea urmata de executare sau neurmata de executare, dupa caz (Trib. Suprem, sectia penalii, decizia nr. 126/1971,
in C. Sima, Codul penal adnotat, p. 70).
2.3.2. Insttgarea neurmata
tentative nepedepsibile

de executare

sau urmati

de realizarea

unei

- instigarea neurmata de executare este 0 infractiune de sine statatoare constand


in realizarea deplina a actelor de instigare, neurmate tnsa de trecerea la executarea
faptei de catre persoana instigata; in acest caz, .Jnstigatorul" nu este participant, ci
chiar autor al acestei fapte incriminate autonom in partea generals a Codului penal;

Drept penal. Partea generala

86

fiind 0 incriminare autonoma, la aceasta activitate infractionala este posibila participatia penala sub forma complicitatii ori chiar a instigarii;
~
Prin actele de instigare neurmate de executare se inteleg activitatile de
instigare care, desi au avut efectul de a determina pe eel instigat sa comita fapta
prevazuta de legea penala, totusi ulterior acesta s-a razgandit si nu a comis
niciun act de executare sau executarea inceputa a ramas in stadiul unei tentative
nepedepsibile. Daca, dimpotriva, persoana instigata nu a fost determinata sa
comita fapta prevazuta de legea penala, ne aflam in fata unei simple incercari, a
unei tentative de a determina, care nu cade sub incidenta legii penale (cu exceptia cazului in care este incriminata distinct, ca 0 infractiune autonoma, de exemplu, art. 329 C.pen.). Intr-adevar, notiunea de instigare inclusa in conceptul
.acte de instigare neurmate de executarea faptei" presupune, ca element constitutiv, asa cum rezulta din dispozitiile art. 25 C.pen., determinarea unei alte
persoane de a savar~i 0 fapta prevazuta de legea penala (Trib. Suprem, sectia
penala, decizia nr. 280911972,in R.R.D. nr. 211973,p. 168).
- instigarea urmata de realizarea unei tentative nepedepsihile este 0 forma a
participatiei penale constand in realizarea deplina a actelor de instigare, urmate insa
de desistarea autorului sau de impiedicarea de catre acesta a producerii rezultatului;
- ambele forme de instigare se sanctioneaza cu 0 pedeapsa cuprinsa intre minimul
general si minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a instigat, daca
legea prevede pentru aceasta infractiune pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, respectiv cu inchisoarea de la 2 la 10 ani, daca legea prevede pentru infractiunea la care
s-a instigat pedeapsa detentiunii pe viata [de pilda, instigarea neurmata de executare
la infractiunea de fals intelectual, prevazuta de art. 289 C.pen. (6 luni la 5 ani lnchisoare) va avea urmatoarele limite de pedeapsa: inchisoare de la 15 zile la 6Iuni];
- nu se pedepseste instigarea neurmata de exeeutare in cazul in care pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractiunea la care s-a instigat este mchisoarea de 2 ani sau
mai mica, altemativ sau nu cu pedeapsa amenzii, ori numai pedeapsa amenzii;
- in situatia in care actele indeplinite de autor pana la momentul desistarii constituie alta fapta prevazuta de legea penala, autorul ~i toti participantii vor raspunde
penal pentru aceasta infractiune.

2.4. Complicitatea
- este 0 forma a participatiei penale ce consta in contributia efectiva (actiune ori
inactiune) a unei persoane (alta decat autorul) in calitate de complice la savarsirea
unei fapte prevazute de legea penala;
- complicele este persoana care inlesneste sau ajuta in orice mod (material,
moral) la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala ori care promite, inainte sau
in timpul savar~irii faptei, cd va primi, dobdndi sau transforma bunurile provenite
din aeeasta, ori ea va fnlesni valorifiearea lor, sau ca va da ajutor faptuitorului
pentru a ingreuna ori zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei,
chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita;

Pluralitatea de infractor;

87

_ activitatea desfasurata de complice trebuie sa ii serveasca efectiv autorului la


savarirea faptei tipice; incercarea de a inlesni sau a ajuta la savarsirea infractiunii care
nu si-a produs efectele (tentativa la complicitate) nu este prevazuta de legea penala;
___
Unicitatea de rezolutie ce poate sta la baza unor acte de complicitate la
savarsirea mai multor infractiuni distincte nu este de natura a determina reunirea
lor intr-o entitate autonoma, neaxata pe actele de coautorat corespunzatoare,
deoarece in sistemul Codului penal complicitatea nu poate exista autonom, ca
atare, independent de executarea faptei prevazute de legea penala, ci conditionata si strans legata de ea. In consecinta, daca complicele inlesneste activitatile
infractionale desfasurate de mai multi autori, el comite un concurs de Japte de
complicitate, pedepsibile in conditiile art. 33 si art. 34 Cpen. (Trib. Suprem,
sectia penald, deeizia nr. 2410/1976, in C. Sima, Codul penal adnotat, p. 74).

- nu este necesar ca actiunile sau inactiunile complicelui sa fie prevazute de legea


penala si nici ca autorul sa savarseasca infractiunea in forma consumata;
- complicele trebuie sa actioneze cu intentie (directs sau indirecta) ori cu
praeterintentie (in aceasta ultima ipoteza complicele trebuie sa fi avut 0 atitudine
subiectiva similara celei a autorului raportat la rezultatul mai gray);
___
Participatia sub forma complicitatii se poate realiza, din punet de
vedere subiectiv, si cu intentie indirecta. Asa fiind, exista eomplicitate nu numai
atunci cand rezultatul actiunii autorului este prevazut ca fiind eert, ci ~i atunei
cand aeesta este prevazut ea fiind eventual. De asemenea, pentru existenta
complicitatii nu este necesar ca eel care ajuta sau inlesneste comiterea faptei sa
doreasca sa coopereze la savarsirea acesteia, fiind suficient sa accepte ca prin
activitatea sa contribuie la comiterea infractiunii (CA. Bucuresti, sectia a JJ-a
penala, decizia nr. 969/1997, in G. Antoniu, R.D.P., p. 216).
- in cazul in care complicele participa nemijlocit alaturi de autor la savarsirea
infractiunii, complicitatea este absorbita in autorat sau coautorat; in situatia in care
complicele este in acelasi timp si instigator la savarsirea infractiunii, se va retine
numai instigarea;
- daca autorul savarseste 0 fapta mai grava decat cea la care a fost ajutat de
complice, acesta din urma va raspunde doar pentru fapta pentru care a oferit ajutorul,
cu exceptia situatiei in care a prevazut si acceptat posibilitatea savarsirii de catre
autor a faptei mai grave; in situatia in care autorul savarseste 0 fapta mai putin grava
decat aceea la care a fost ajutat de complice, acesta din urma va raspunde pentru
complicitate la fapta efectiv comisa;
___
In cazul complicitatii la infractiunea de talharie, exercitarea de violente
de catre autor asupra persoanei vatamate, pentru ca amt autorul, cat ~i
complicele sa-si asigure scaparea In urma savarsirii faptei de sustragere, constituie 0 circumstanta privitoare la fapta, care se rasfrange asupra complieelui, daca
acesta a actionat in consens cu autorul in desfasurarea intregii activitati infractionale ~ia prevazut modalitatea de a-si asigura scaparea, lntre care si aceea de a

Drept penal. Partea genera/a

88

exercita violente asupra persoanei vatamate (I.C.C.J., sectia penala, decizia nr.
289212006, www.legalis.ro).

- eomplieitate - tainuire: spre deosebire de complicitatea realizata prin promisiunea de tainuire a bunurilor provenite din savarsirea faptei prevazute de legea
penal a care trebuie sa existe inainte sau in timpul savdrsirii faptei, infractiunea de
tainuire prevazuta de art. 221 C.pen. se realizeaza fie prin dobandirea unui bun
provenit din infractiune, fie prin transformarea sau lnlesnirea valorificarii bunului,
dupa savarsirea unei fapte prevazute de legea penala ~iforii 0 promisiune anterioard
focutii in acest sens autorului; prin urmare, nu se poate retine existenta unui concurs
ideal intre complicitatea la 0 infractiune ~i tainuirea bunului provenit din aceasta;
~
Fapta inculpatului de a transporta, ~upa 0 prealabila intelegere, pe
autorii infractiunii de furt la locul savarsirii faptei, eu autoturismul sau, de a-i
astepta ~i apoi de a-i duce, impreuna eu bunurile sustrase, la locuinta unuia
dintre ei, unde aeestea au fost impartite, eonstituie eomplicitate la infractiunea
de furt, iar nu aceea de tainuire (C.S.J., sectia penald, decizia nr. 114211996,
www.legalis.ro).

- in situatia existentei unui prim act de tainuire, urmat de 0 alta actiune a aceluiasi
tainuitor care promite ca va asigura valorificarea in continuare si a altor bunuri
sustrase, sunt intrunite elementele constitutive ale complicitatii la infractiunea de furt
in forma simpla sau continuata, dupa caz, in concurs real cu infractiunea de tainuire,
chiar daca promisiunea anticipata de tainuire a bunurilor nu a fost indeplinita;
- eomplieitate - favorizarea infraetorului: in cazul complicitatii intelegerea
intre autor ~i complice este anterioara sau concomitenta cu savarsirea faptelor
autorului, in timp ce, in cazul infractiunii de favorizare a infractorului prevazuta de
art. 264 C.pen., intelegerea de a-I ajuta pe autor are loc dupa savarsirea faptelor; prin
urmare, nu se poate retine existenta unui concurs ideal intre complicitatea la 0
infractiune ~i favorizarea infractorului;
~
Intelegerea intre 0 persoana si autorii furtului, de a transporta bunurile
furate cu autoturismul, survenita intr-un moment cand bunurile fusesera scoase
din depozit ~i erau duse spre a fi aruneate peste gardul curtii, constituie pentru
eel dintai infractiunea de favorizare a infractorului, iar nu complicitate, deoarece
ajutorul nu a fost dat autorului inainte sau in timpul savar~irii infractiunii, ei a
survenit dupa consumarea acesteia, tara existenta unei intelegeri anterioare
(C.S.J., sectia penala, decizia nr. 107212002, www.legalis.ro).

- promisiunea tacuta de 0 persoana faptuitorului, inainte sau concomitent cu savarsirea faptei, ca nu va denunta autoritatilor fapta reprezinta acte de complicitate morala,
2.4.1. Formele eomplieitatii
1. in funetle de natura aetelor de ajutare sau inlesnire:
a) eomplieitate materiali (fwea) - constand in activitatea de ajutare, inlesnire sau
sprijinire materiala data la pregatirea sau savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala (de exemplu, procurarea banilor necesari pentru mituirea unui functionar public);

Pluralitatea de infractori

89

adele de complicitate materiala nu au, in general, relevanta penala; este necesar ca


autorul sa se foloseasca la savarsirea infractiunii de actele de ajutare sau inlesnire;
_se poate realiza amt printr-o actiune, cat si printr-o inactiune;
_ este posibila atdt la infractiunile de rezultat (materiale), cat si la cele de pericol
(fonnale);
_nu atrage intotdeauna dispunerea masurii confiscarii speciale.

b) complicitate morala - constand in activitatea de ajutare sau spnjmire ce


intervine pe linia cauzalitatii psihice (de pilda, promisiunea de tainuire a lucrurilor
provenite din savarsirea faptei intervenita anterior savarsirii acesteia, incurajarea in
mod repetat a faptuitorului sa comita infractiunea);
- se poate realiza amt printr-o actiune, cat si printr-o inactiune;
- este posibila amt la infractiunile de rezultat (materiale), cat si la cele de pericol
(fonnale);
- spre deosebire de actele de instigare care determina 0 persoana care nu a luat
hotardrea de a comite 0 fapta prevazuta de legea penala sa 0 savarseasca, actele de
complicitate morala sporesc increderea autorului in realizarea activitatii infractionale;
actele de instigare intervin anterior savarsirii infractiunii si sunt pedepsite chiar daca
autorul nu trece la executarea faptei in conditiile instigarii neurmate de executare, in
vreme ce actele de complicitate morala pot fi si concomitente cu savarsirea infractiunii si nu sunt pedepsite daca autorul nu trece la executarea faptei.
Complicitatea imateriala sau morala se caracterizeaza prin aceea ca
efeetele sale poarta asupra psihieului faptuitorului, prin intarirea sau intretinerea
intentiei autorului de a savar~i fapta prevazuta de legea penala. in cauza,
inculpatul, desi nu a savar~it acte materiale de agresiune asupra victimei, a fost
totusi de acord sa insoteasca pe autorul infractiunii de omor, s-a inarmat eu un par
si impreuna cu acesta a patruns In eurtea victimei, in timp ce autorul omorului a
inceput sa 0 loveasca in cap pe victima, Prin urmare, activitatea inculpatului
intruneste elementele constitutive ale complicitatii morale, reprezentdnd 0
~

incurajare a autorului direct al infractiunii de omor, care, altfel, fora acest ajutor
moral, nu ar fi indraznit sa intre in curtea victimei si sa reuseasca s-o omoare pe
aceasta (C.S.J., sectia penala, decizia nr. 5478/2001, www.legalis.ro).

2. in functie de momentulla care este realizata activitatea complicelui:


a) complicitate anterloara - constandin activitatea de ajutare, inlesnire data pentru

pregatirea savar~irii faptei prevazuta de legea penala (de exemplu, procurarea armelor
necesare pentru savarsirea faptei); pot fi acte de eomplicitate materiala sau morala;

b) complicitate concomltenta - constand in activitatea complicelui de ajutare


data in cursul savarsirii faptei prevazuta de legea penal a (de pilda, transmiterea de
informatii autorului in timpul savarsirii infractiunii); pot fi acte de complicitate
materiala sau morala.

3. in functie de modul in care este realizata activitatea complicelui:


a) complicitate nemljloclta - constand in activitatea de ajutare, inlesnire sau
sprijinire data 'de complice direct autorului;

.\":
!

90

Drept penal. Partea genera/a

b) complicitate mijlocita - constand in activitatea de ajutare, inlesnire sau sprijinire data de complice autorului, prin intermediul altui participant (de exemplu, complicitate la complicitate, complicitate la instigare, instigare la complicitate); instigarea la complicitate reprezinta in fapt 0 complicitate mijlocita.

3. Pedeapsa in caz de partlcipatie penalA


- Codul penal consacra pentru pedepsirea participatiei proprii sistemul parificarit
pedepselor, iar pentru cea improprie sistemul divetsificarit pedepse/or;
- in cazul particlpattel penale proprii coautorul, instigatorul ~i complicele la 0
fapta prevazuta de legea penala sava~ita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa
prevazuta de lege pentru autor; la stabilirea pedepsei se tine seama de contributia
fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 72 C.pen.;
~
Stabilirea tratamentului sanctionator al fiecarui participant la savarsirea infractiunii implies luarea in considerare nu doar a contributiei fiecaruia, ci
a tuturor imprejurarilor anterioare, concomitente sau subsecvente savar~irii
infractiunii, cu relevanta asupra periculozitatii acesteia sau a persoanei infractorului. Condamnarea instigatorului la 0 pedeapsa mai severa decat cea aplicata
autorului infractiunii se justifica astfel in situatia in care antecedentele multiple
ale celui dintai, unele dintre ele pentru fapte de acelasi gen, releva 0 periculozitate sporita a persoanei instigatorului (C.A. Bucuresti, sectia penala, decizia

nr. 31612007, in c.P.J.P. 2007, p. 65).


- in cazul participapei penale improprii: '
1. in moda/itatea tntemie - culpa: coautorul, instigatorul ~i complicele se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea 0 prevede pentru fapta comisa cu intentie (ca in cazul
participatiei proprii), iar (co)autorul cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta sav~ita
din culpa (daca fapta prevazuta de lege nu este incriminata cand este comisa din culpa,
autorul va fi achitat);
2. in modalitatea intentie - Itpsa vinovatie, coautorul, instigatorul sau complicele se
sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta sav~ita, ca si cand autorul ar fi
comis-o cu vinovatia ceruta de lege, in vreme ce autorul va fi achitat.
- circumstantele privitoare la persoana unui particivant, subiective (de pilda, forma de
vinovatie, mobilul, scopul) ori cele de individualizare (de exemplu, antecedente penale,
situatia familiala, comportamentul anterior in societate) nu se rasfrang asupra celorlalti;
unele circumstante care sunt ab initio personale se pot transforma in circumstante reale in
masura in care sunt cunoscute sau prevazute de participanti [de pilda, premeditarea la
comiterea unui omor este 0 circumstanta personals; daca nu este cunoscuta sau prevazuta
de participanti, se va reline in sarcina lor doar participarea la infractiunea de omor art. 174 C.pen., in caz contrar, circumstanta, devenind reala, participantii vor fi trasi la
raspundere penala pentru omor calificat- art. 175 lit. a) C.pen.];
1 Aceste circumstante i~i pastreaza caracterul real atata timp cat nu sunt incluse de
legiuitor in continutul constitutiv al infractiunii, situatie'in care au natura unor circumstante
reale ce rasfrang asupra tuturor participantilor(de pilda, calitatea de administratorin cazul
infractiuniide delapidare).

Pluralitatea de infractori

91

- circumstantele privitoare la fapta (reale) care au caracter de agravare se rasfrang


asupra participantilor, nurnai In masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au
prevazut [de pilda, In situatia In care autorul cornite 0 infractiune rnai grava decat cea
la care a fost instigat sau ajutat (tentativa de ornor In loc de vatamare corporals),
instigatorul sau cornplicele va putea fi tras la raspundere penala pentru infractiunea
efectiv savar~ita daca a prevazut sau a cunoscut savarsirea acesteia]; circumstantele
atenuante reale se rasfrang asupra tuturor participantilor, chiar daca nu au fost
prevazute sau cunoscute.

4. Impiedicarea de catre participant a s~vaqiriifaptei


- este 0 cauza de nepedepsire de care beneficiaza participantul la savarsirea unei
fapte prevazute de norma de incriminare care, in cursul executarii, dar inainte de
descoperirea faptei, impiedica efectiv consumarea acesteia;
- pentru a beneficia de cauza de nepedepsire nu este suficienta desistarea participantului, fiind necesar ca acesta sa impiedice efectiv consumarea faptei;
- este 0 circumstanta personala care, in principiu, nu se rasfrange asupra celorlalti
participanti;
- daca unul dintre coautori impiedica savarsirea infractiunii, ceilalti coautori, instigatori sau complici vor raspunde penal pentru tentativa, daca aceasta este incriminata;
- in situatia in care autorul impiedica savarsirea infractiunii, cauza de nepedepsire
va opera ~i In privinta complicelui, dar nu si in ceea ce 11priveste pe instigator, care
va raspunde pentru instigare neurmata de executare, in conditiile art. 29 c.pen.;
- in cazul in care numai instigatorul impiedica savarsirea infractiunii, cauza de
nepedepsire va opera cu privire la acesta numai cu privire la contributia sa ca
participant la savarsirea infractiunii, instigatorul putand fi tras la raspundere penala
pentru instigare neurmata de executare; autorul si cornplicele vor fi trasi la
raspundere penala pentru tentativa la savarsirea infractiunii respective, daca aceasta
este incriminata;
- daca numai complicele impiedica savarsirea infractiunii, acesta va beneficia de
cauza de nepedepsire, in vreme ce autorul si instigatorul vor raspunde penal pentru
tentativa, daca aceasta este incriminata;
- In ipoteza in care actele savarsite de participant pana in mornentul impiedicarii
constituie 0 alta fapta prevazuta de legea penala, i se va aplica pedeapsa pentru aceasta
fapta (art. 30 C.pen.); de exemplu, in situatia in care complicele concornitent, care
procurase ~i anna crimei, intervine si impiedica producerea rezultatului infractiunii de
omor, acesta va fi scutit de pedeapsa numai pentru .tentativa la infractiunea de omor,
putand fi tras la raspundere penala pentru complicitate la vatamare corporala.

Capitolul VI
Unitatea de infractiune

Unitatea de infractiune reprezinta activitatea infractionala constand in una sau mai


multe actiuni sau inactiuni care, fatA de natura faptei sau de prevederile normei de
incriminare, constituie 0 singura infractiune,
Dupa izvorul ei, unitatea de infractiune este de doua feluri: naturala si legala,

Sectiunea 1. Unitatea naturala


- unitatea de infractiune este naturala, cand activitatea infractionala este prin natura
sa unica, indiferent de numarul de aete materiale eterogene sau omogene efectuate
pentru realizarea ei (infractiunea simpla, infractiunea continua, infractiunea deviata),

1. Infractiunea simpla
- presupune existenta uriei singure actiuni sau inactiuni, urmari imediate si rezolutii infractionale, un singur subiect activ si a unui singur obiect juridic (de exemplu,
aplicarea unei lovituri in urma careia victima decedeaza);
- infractiunea simpla poate fi comisa cu oricare dintre formele vinovatiei (intentie,
culpa, praeterintentie) si poate fi realizata prin unul sau mai multe acte de executare;
- pentru a se retine unitatea naturala in cazul in care infractiunea este savar~ita
prin mai multe acte de exeeutare trebuie ca acestea: (i) sa fie de aceeasi natura; (ii) sa
fie realizate de aceeasi persoana, in baza unei rezolutii infraction ale unice si in cadrul
unui proces executional unic (in acelasi loc si rara alte intreruperi decat cele pe care
Ie implica in mod firesc savarsirea faptei); (iii) sa urmareasca aceeasi finalitate;
(iv) sa intruneasca elementele constitutive ale aceleiasi infractiuni; (v) sa fie indreptate
impotriva aceluiasi subiect pasiv (de pilda, cu ocazia unui conflict, agresorul aplica
victimei mai multe lovituri, care au ca urmare moartea acesteia); va exista asadar 0
singurii actiune sau inactiune infractionala si mai multe acte de executare; in acest caz,
se considera in doctrina ca ne aflam in fata unei unitati naturale colective;
- se va retine unitatea simpla de infractiune si in cazul in care elementul material
al infractiunii cuprinde mai multe variante normative alternative, iar infractorul
savar~e~te eu aceeasi ocazie mai multe modalitati ale infractiunii (de pilda, in cazul
infractiunii de luare de mita, infraetorul eu aceeasi oeazie pretinde si primeste 0 suma
de bani pentru neindeplinirea unor atributii de serviciu); 0 solutie similara trebuie
adoptata si in situatia in care prin acelasi act se produc mai multe dintre rezultatele

Unitatea de infractiune

93

prevazute altemativ de norina de incriminare (de pilda, printr-o actiune abuziva a


unei persoane se produce atat 0 paguba in patrimoniul unei unitati dintre cele
prevazute la art. 145 C.pen., cat ~i 0 tulburare insemnata a bunului mers al acesteia,
savar~indu-se astfel 0 singura infractiune de abuz in serviciu contra intereselor
publice prevazuta de art. 248 C.pen.).
~
Purtarea unor discutii repetate eu mai multe persoane aflate impreuna,
urmate de primirea unor foloase de la aeestea in acelasi timp ~i loc nu atribuie
faptei semnificatia unei infractiuni continuate de trafic de influenta, caracterizata
prin savarsirea repetata a unor actiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul
aceleiasi infractiuni, ci constituie 0 unitate naturala de infractiune; aceasta
unitate nu este incompatibila cu existenta unei pluralitati de acte materiale, eu
conditia ca acestea, considerate in ansamblul lor, prin legatura fireasca dintre
ele, sa alcatuiasca 0 singura actiune in vederea aceluiasi rezultat (1.C.CJ: completul de 9fudecdtori, decizia nr. 60412003,www.legalis.ro).

2.Infractlunea continua
- este infractiunea caracterizata prin aceea ca executarea sa se prelungeste in timp,
dupa momentul consumarii infractiunii, pana la interventia unei noi manifestari
contrare de vointa (de exemplu, pana cand infractorul sau alta persoana pune capat
activitatii infractionale) sau a unei hotarari de condamnare chiar nedefinitiva;
- poate fi savar~ita atat prin omisiune, cat si prin comisiune;
- poate fi atat 0 infractiune de rezultat (de exemplu, furtul de curent), cat ~i 0
Intractlune de pericol (de exemplu, portul, rara drept, de decoratii, de uniforme sau
de semne distinctive ale unui organ de stat - art. 241 C.pen.);
- participatia la infractiunea continua este posibila in toate formele (coautorat,
instigare, complicitate);
- in functie de modul de realizare a actului de executare, infractiunea continua
poate fi:
1. permanentd - presupune prin natura sa, existenta unei desfasurari rara intrerupere a actului de executare (de pilda, detinerea rara drept de arme militare, precum ~i
a munitiei pentru astfel de arme - art. 279 C.pen.); existenta unor intreruperi a actului
de executare, urmata de reluarea activitatii infractionale atrage retinerea concursului
de infractiuni sau a infractiunii continuate;
2. succesivii - este susceptibila prin natura ei de existenta unor intreruperi firesti
ale actului de executare care nu afecteaza insa unitatea de infractiune (de exemplu,
portul, tara drept, de decoratii, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ
de stat- art. 241 C.pen.).
- spre deosebire de infractiunea continuata, in cazul infractiunii continue succesive: a) rezolutia infractionala poate fi nedeterminata (nu este de esenta infractiunii
prefigurarea in linii generale a activitatii infractionale, ceea ce implica 0 relativa
determinare a acesteia); b) prelungirea in timp a activitatii infractionale este datorata
naturii actiunii sau inactiunii ce constituie verbum regens al infractiunii, iar nu

vointei faptuitorului.

Drept penal. Partea generala

94

2.1. Conditii
Pentru a fi in prezenta unei infractiuni continue este necesara:

1.existenta unitatii de subiect activ;


2. existenta unei rezolutii infractionale unice;
3. actiunea sau inactiunea care constituie elementul material al infractiunii continue trebuie sa i~i pastreze unitatea pe tot parcursul desta~urarii ei.
).

2.2. Sivir~irea Infractfunf!'continue


- infractiunea continua se consumd la momentu] in care sunt intrunite elementele
constitutive prevazute de lege ~i se epuizeazd la momentul incetarii activitatii
infractionale, fie prin vointa infractorului, fie din motive independente de aceasta;
- in cazul infractiunilor continue savar~ite de catre minori, nu va fi avuta in vedere
pentru tragerea la raspundere penala activitatea infractionala anterioara implinirii
varstei de 14 ani; daca infractiunea continua s-a consumat in timpul minoritatii
(14-18 ani), dar s-a epuizat dupa majorat, intregii unitati naturale i se va aplica
regimul infractiunii savar~ite de un major;
- legea penala romana va fi aplicabila infractiunii continue ~i daca numai un act
de executare a fost comis pe teritoriul Romaniei sau daca pe acest teritoriu s-a produs
rezultatul infractiunii;
- in functie de momentul epuizarii se determina: legea penala aplicabila, incidenta
unei legi de amnistie sau de gratiere antecondamnatorii, data de la care incepe sa
curga termenul de prescriptie a raspunderii penale;

- infractiunea continua poate fi savar~ita in forma continuata (de exemplu, lipsirea


de libertate savar~ita in forma continuata).
~
Abandonul de familie prevazut in art. 305 alin. (1) lit. c) C.pen. fiind 0
infractiune continua, data savar~irii ei in raport cu care se stabileste incidenta
legilor de gratiere este cea a epuizarii infractiunii, constand fie in plata pensiei
de intretinere, fie in condamnarea inculpatului (/.C.c.J., sectia penala, decizia
nr. 202212004, www.legalis.ro).

2.3. Pedeapsa
- infractiunile continue nu au un regim special de sanctionare, pedeapsa ce poate
fi aplicata fiind cea prevazuta de lege pentru fapta tipica; in functie de modalitatea de
comitere, intinderea in timp a activitatii infractionale, precum si de alte criterii
prevazute de art. 72 C.pen., instanta de judecata poate aplica 0 pedeapsa orientata
spre maximul special.

3. Infractiunea deviati
- infractiunea deviata are doua modalitati de sdvdrsire:
1. aberatio ictus, ce presupune situatia in care faptuitorul a actionat impotriva
unei persoane sau lucru, iar din cauza efectuarii in mod defectuos a actelor de execu-

Unitatea de infractiune

95

tare sau ca urmare a unui eveniment neprevazut, actiunea infractionala a fost deviata
eatre un alt subiect sau obiect, ajungandu-se astfel la un alt rezultat decat acela
unnarit de faptuitor, tnsa de aceeasi natura cu acesta (de pilda, faptuitorul urmareste
vatamarea corporala a unei persoane si datorita schimbarii bruste a pozitiei acesteia
provoadi leziuni traumatice altei persoane). Aceasta eroare intervine in"momentul
desra~urarii actiunii infractionale si nu inlatura caracterul penal al faptei. In doctrina
si jurisprudenta majoritare se considers ca trebuie retinuta 0 singura infractiune intentionata, prin raportare la persoana sau obiectul lezat prin activitatea infractionala,
intrudit exista un singur rezultat;
2. error in rem sau error in personam, cand infractiunea se savarseste prin
indreptarea actiunii, din eroare, asupra altui obiect ori asupra altei persoane decat
aceea aflata in reprezentarea faptuitorului.
~
Inculpatul, avand in mana cutitul cu care taia painea, alertat in mod
insistent de fiul sau, a intrat in beci nu cu intentia de a ucide 0 persoana, ci de a
verifica daca intr-adevar 0 persoana stdiina a patruns in locuinta sa. Dupa ce
inculpatul a verificat prin pipaire locul, in timp ce se retragea cu spatele la scara, a
fost anuntat ca in spatele sau s-ar afla intrusul. Atunci, brusc s-a intors cu cutitul in
mana dreapta, lovind involuntar persoana care se afla pe scara si care s-a dovedit a
fi propriul sau copil. Lovitura a fost intamplatoare si involuntara si a avut
consecinte letale. Nu este vorba de error in personam pentru ca inculpatul nu a
intentionat sa ucida 0 alta persoana, ci inarmat intamplator cu cutitul a coborat in
beci numai pentru a verifica daca in acest spatiu se afla 0 persoana straina, asa
cum 11sesizase fiul san in mod insistent. Lipsind un element esential pentru
existenta infractiunii de omor, intentia, chiar in forma ei indirecta, in sarcina
inculpatului nu se poate refine aceasta infractiune, Actiunea inculpatului s-a
produs din culpa exprimata sub forma nebagarii de seama, in acest caz el
nereprezentandu-siposibilitatea producerii mortii unei persoane, datorita lipsei de
atentie (intoarcere brusca, pe intuneric, intr-un spatiu stramt), fiind astfel intrunite
elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178
alin. (1) Cpen. (1. C. CiJ; sectia penala, decizia nr. 16512005, www.legalis.ro).

Sectlunea a 2-a. Unitatea legali de infractlune


- unitatea de infractiune este legala cand activitatea infractionala este unica, prin
vointa legiuitorului (infractiunea continuata, infractiunea complexa, infractiunea
progresiva, infractiunea de obicei).

1. Infractiunea continuata
- infractiunea este continuata cand aceeasi persoana savar~e~te la diferite intervale
de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta,
fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.

Drept penal. Partea genera/a

96
1.1. Condipi

Pentru a fi in prezenta unei infractiuni continuate, este necesara:


1. unitatea de persoani a fiptuitorului care sivir~e~te actlunlle sau inacpu':'

nile infracponale (unitate de subiect activ)


- aceeasi persoana trebuie sa realizeze toate actele de executare indiferent de
calitatea sa: autor, complice, instigator (de pilda, primele acte de executare pot fi
comise in calitate de complice concomitent, iar urmatoarele in calitate de coautor);
- daca 0 persoana participa numai la un singur act de executare, se va retine participatia la savarsirea infractiunii continuate numai daca aceasta a prevazut
cunoscut ca ceilalti participanti savarsesc infractiunea in forma continuata.

2. unitatea de contfnut al lnfractiunfl


- actiunile sau inactiunile concrete, efective ale faptuitorului trebuie sa prezinte,
fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni, lezand acelasi obiect juridic;
- in cazul infractiunilor cu continuturi alternative, unitatea de continut este realizata chiar daca sunt savarsite modalitati alternative diferite prevazute de norma de
incriminare;
- in cazul infractiunilor care contin si variante agravate, unitatea de conti nut este
realizata chiar daca unele actiuni sau inactiuni lmbraca forma de baza a infractiunii,
iar altele sunt comise in conditiile vreunei variante agravate; in aceasta situatie,
intreaga infractiune continuata va fi considerata calificata;
- unitatea de continut este realizata chiar daca unele actiuni imbraca forma consumata a infractiunii, iar altele au ramas in forma tentativei; in aceasta situatie, daca
exista eel putin 0 fapta consumata, intreaga infractiune continuata va fi considerata a
fi savar~ita in forma consumata.
___
Nu se poate dispune achitarea inculpatului pentru actiunile/inactiunile
ce intra in continutul infractiunii continuate, deoarece acestea nu reprezinta
infractiuni distincte, cu care instanta a fost sesizata, instanta urmand sa constate
~i sa pronunte 0 pedeapsa unica pentru celelalte acte de executare (C.A. Timisoara, sectia penala, decizia nr. 4871R/2004, in B.J. c.P.J. 2004, p. 127).
___
Existenta infractiunii continuate nu este conditionata de omogenitatea
faptica a actiunilor componente. Pentru aceasta este insa necesar ca, pe de 0
parte, deosebirile de ordin material dintre diverse actiuni sa nu afecteze omogenitatea juridica a acestora si, pe de alta parte, acele deosebiri sa fie compatibile cu unitatea de rezolutie. Actiunile plurale care - atunci cand prezinta
elementele aceleiasi infractiuni tip (in cazul de fata, furt) - alcatuiesc 0 infractiune continuata nu trebuie sa fie identice sub aspectul realizarii lor materiale;
unele din ele se pot comite intr-o anumita modalitate [in speta, furt calificat
prevazut in art. 209 lite) C.pen.], iar alta sau altele in alta modalitate [in speta,
furt calificat prevazut in art. 209 lit. e) ~i g) C.pen.]. Asemenea deosebiri, daca
nu modifica rezolutia initiala, nu exclud subordonarea actiunilor plurale unei

Unitateade irfractiune

97

unitati infractionale de tipul infractiunii continuate si nu genereaza un concurs


de infractiuni (C.A. Cons tanta, sectia penala, decizia nr. 1111997, in R.D.P. nr.
211997, p. 129).

3. unitatea de rezolutie infraction ala


- faptuitorul trebuie sa aiba reprezentarea ansamblului activitatilor infractionale
Inainte de comiterea primului act de executare si sa doreasca sa realizeze in timp
actiunile sau inactiunile din continutul aceleiasi infractiuni; cu alte cuvinte, faptuitorul trebuie sa aiba reprezentarea concreta a faptelor pe care urmeaza sa le
savar~easca (un plan de actiune determinat in linii generale);
- rezolutia infractionala trebuie sa se mentina pe parcursul Intregii activitati
infractionale, intrucat actiunile sau inactiunile trebuie comise in baza aceleiasi rezo-

lutii infractionale;
- infractiunea continuata se savarseste numai cu intentie directa sau indirecta;
- existenta unei rezolutii infractionale unice poate fi dedusa din modul de operare
al infractorului, intervalul de timp scurt dintre actele de executare, scopul urmarit etc.;
- in cazul in care, dupa savarsirea mai multor actiuni sau inactiuni infractionale
in baza aceleiasi rezolutii, faptuitorul ia 0 noua rezolutie infractionala de a comite
alte fapte, se va retine existenta concursului omogen de infractiuni, iar nu a unei
unitati legale.
__
Pentru existenta infractiunii unice, continuate, nu este necesara 0
rezolutiune infractionala care sa aiba in vedere in mod concret, pana la detalii,
faptele succesive ce urmeaza a fi savarsite, fiind suficient sa existe 0 hotarare
generica, cu obiective clare insa, hotarare urmata - ca 0 consecinta imediata - de
mai multe fapte comise la intervale de timp diferite (CA. Brasov, sectia penala,
decizia nr. 2111R/1996, fn B.J.CP.J 1996, p. 19).
~
Savar~irea a dona infractiuni de talharie, la interval de 3 zile, nu are
semnificatia unei infractiuni continuate, daca faptele au fost comise pe baza unor
rezolutii spontane, in imprejurari si impotriva unor persoane diferite, in raport cu
conditiile concrete ale fiecarui caz. Neavand 0 reprezentare initiala a actiunilor
succesive, cele doua fapte constituie 0 pluralitate de infractiuni, fiind savarsite in
conditiile concursului prevazut in art. 33 lit. a) C.pen. (CS.J., sectia penald,
decizia nr. 36411996, www.legalis.ro).

4. pluralitatea de acte sa fie savar~ite la diferite intervale de timp


- intervalele de timp trebuie sa fie mai mari decat intreruperile pe care le implica
in mod firesc savarsirea faptei, altfel se va retine existenta unei infractiuni simple sau
continue succesive;
- intervale le mari de timp tntre actele de executare pot conduce la concluzia
existentei unei pluralitati de infractiuni sub forma concursului, deoarece scurgerea
timpului afecteaza posibilitatea retinerii cu certitudine a existentei unei rezolutii
infractionale unice.

--

---

...

-----~------

------

------

II

Drept penal. Partea generald

98

~
Dacl inculpatul'a sustras pe timpul noptii, prin efractie, in cadrul unei.
acthibi neintrerupte, 0 cantitate de Yin d.inbeciul plrtii v!~mate, chiar daca .
efectuat mai multe transporturi de la beci la cruuta cu care a transportat ulterior
vinul, nu este indeplinita cerinta intervalului.de timp pentru a se retine
.:
continuata a infractiunii de fort calificat, actiunea repetata a inculpatului fiind
executata neintrerupt in cadrul unui singur act material de sustragere - fiind 0
unitate infractionala (CA. Iasi, sectia penala, decizia nr. 43112002, in B.J.C.P .
2002, p. 32).

1.2. Infractiun! care nu pot fi slvir,lte in forml continuatl


Nu pot fi slvAr~itein forma continuata:
1. infractiunile care au un rezultat ireversibil [de exemplu, infractiunea de
in cazul careia pluralitatea de victime atrage retinerea omorului deosebit de
savarsit asupra a doua sau mai multor persoane [art. 176 alin. (1) lit. b) C.pen.];
2. infractiunile care se sAvAr~escdin culpa, intrucat nu poate exista rezolutie
infractionala unica;
:,;.
3. infractiunile praeterintentionate, intrucat rezultatul mai grav este produs dm .
culpa, ceea ce exclude existenta rezolutiei infractionale unice; in cazul in care primul
act de executare produce praeterintentionat un rezultat mai grav, iar in legaturA cu al
doilea act de executare faptuitorul prevede rezultatul mai grav, se va retine existenta
intentiei indirecte, iar nu a praeterintentiei, ceea ce conduce la absenta unitatt! de
continut al infractiuni;
4. infractiunile de obicei.

1.3. Data slvir~irii infracpunii continuate


- infractiunea continuata se consuma la momentul slvar~irii celei de-a doua
actiuni sau inactiuni din componenta infractiunii;
- infractiunea continuata se epuizeaza la data savAr~iriiultimei actiuni sau inactiuni din componenta infractiunii;
- stabilirea momentului epuizarii prezinta importanta pentru: stabilirea legii
penale aplicabile in caz de succesiune de legi penale in timp (de regula, legea in
vigoare la momentul epuizarii), a incidentei legilor de amnistie sau gratiere antecondamnatorie, stabilirea raspunderii penale pentru infractiunea continuatl consumata in
timpul minoritatii, insa epuizata dupa majorat (infractorul va raspunde ca major, tnsa
instanta va avea in vedere la individualizarea judiciara a pedepsei faptul ca unele acte
au fost comise in minorat), sau a momentului de la care curge termenul de prescriptie
a raspunderii penale.
~
in cazul infractiunii continuate, daca cea din urma dintre actiunile
componente ale acesteiinfractiuni a fost sAvar~itldupa intrarea in vigoare a legii
penale noi, care a majorat minimul ~i maximul pedepsei, se va aplica pentru
intreaga infractiunepedeapsa prevazuta de legea noua (C.A. Bucure$ti, sectia I
penala, decizia nr. 553/1997, in R.D.P. nr. 2/1998, p. 128).

Unitatea de infractiune

99

1.4. Pedeapsa pentru Infractiunea continuata


- stabilirea pedepsei pentru infractiunea continuata savar~ita de
sau juridica se face intr-o singura etapa;
,

persoana fizica

- daca infractiunea continuata este savar~ita de 0 persoana fizica se va aplica


pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savar~ita (intre limite le speciale), la
care se poate adauga un spor de pana la 5 ani (in cazul in care pedeapsa prevazuta de
lege este inchisoarea) sau de paua la jumatate din maximul special al amenzii;
- daca infractiunea continuata este savar~ita de 0 persoana juridicd se va aplica
pedeapsa amenzii prevazuta de lege pentru infractiunea savar~ita (intre limitele
speciale), la care se poate adauga un spor de 0 treime din acest maxim;
- daca infractorul (persoana fizica sau juridica) condamnat definitiv pentru 0 infractiune continuata este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in
continutul acestei infractiuni, instanta va desfiinta hotararea anterioara [art. 335
alin. (2) C.proc.pen.] si, tinand seama de infractiunea savar~ita in intregul ei, va
reindividualiza pedeapsa, care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior.

2. Infractiunea complexa
- este infractiunea in al carei continut intra, ca element constitutiv sau ca circumstanta agravanta, 0 actiune sau inactiune ce constituie prin ea insasi 0 fapta
prevazuta de legea penala;
- in continutul unei infractiuni complexe poate intra
(de pilda, talharia care absoarbe furtul prin efractie),

alta infractiune complexa

2.1. Formele Infractiunii complexe


Infractiunea complexa are doua forme:
1. infractiunea complexa -forma de bazli
- in continutul acesteia intra ca element constitutiv
este in mod distinct prevazuta de norma de incriminare;

actiune sau inactiune care

- se poate realiza:
a) prin reunirea a doua sau mai multe fapte prevazute de norma de incriminare,
care i~i pierd astfel autonomia infractionala, formand 0 noua infractiune distincta de
cele reunite (de exemplu, infractiunea de talharie in care sunt reunite furtul si
vatamarea corporala);
b) prin absorbtie, cand forma tip constituie prin ea Insa~i 0 infractiune, care prin
adaugarea unor conditii suplimentare dobandeste caracter complex si 0 noua
incadrare juridica [de pilda, la infractiunea de purtare abuziva prevazuta de art. 250
alin. (3) C.pen., forma tip este lovirea sau alte acte de violenta prevazuta in art. 180
C.pen., iar conditia suplimentara este ca faptuitorul sa fie un functionar public aflat in
exercitiul atributiilor de serviciu].

---------- -------

------

-----_.-

_---

Drept penal. Partea generald

100

- in cazul infractiunii complexe prin absorbtie este necesar ca infractiunea


banta sa nu poata fi in niciun caz comisa tara comiterea infractiunii absorbite ~i
aiba un maxim special al pedepsei mai mare decat maximul special al "'..,...'....IJ~llCl
prevazute de lege pentru sanctionarea infractiunii absorbite.

2. infractiune complexi:=forma agravata


- in continutul acesteia intra ca element circumstantial agravat 0 actiune
inactiune care reprezinta continutul unei alte infraetiuni (de exemplu, in
calificat savar~it prin efractie este absorbita infractiunea de distrugere);
- in afara complexitatii legale, exista ~i complexitatea naturala, ce presupune ea
continutul unei infractiuni este absorbit in mod natural continutul alteia (de ,.,.,_",
infractiunea de loviri sau alte violente prevazuta de art. 180 C.pen. este
natural in continutul infractiunii de vatamare corporala, prevazuta de art. 182 C.pen.).

2.2. Structura Infractlunil complexe


1. obiectuljuridic - presupune doua valori sociale de aceeasi natura sau de naturi
diferite, una principals, iar cealalta secundara; in cazul infractiunilor complexe vor
exista intotdeauna doua obiecte juridice: unul principal ~i altul secundar;
2. subiecJii;subiectul activ: infractiunea poate fi sav~ita de 0 persoana sau in
participatie (coautorat, instigare, complicitate); in ceea ce priveste subiectul pasiv se va
retine, de regula, existenta unui subiect pasiv principal si a unui subieet pasiv secundar;
3. latura obiectiva: elementul material: actiunile sau inactiunile corespunzatoare
faptelor absorbite sau reunite; este posibil ca 0 infractiune complexa sa fie savar~ita
~i printr-o singura actiune (spre exemplu, omorul deosebit de gray savar~it asupra a
doua sau mai multor persoane); urmarea imediata: rezultatele produse de faptele
absorbite sau reunite;
4. Iatura subiectiva - de regula, faptuitorul actioneaza cu intentie, in baza unei
rezolutii infractionale unice; in cazul infractiunilor complexe ca varianta agravata,
forma de vinovatie este, in general, praeterintentia (de exemplu, violul care a avut ca
urmare moartea victimei);
- in practica judiciara s-a considerat ca 0 infractiune intentionata poate fi absorbita
intr-o infractiune complexa savar~ita din culpa; de exemplu, faptele de conducere pe
drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre 0 persoana avand in sange
o imbibatie alcoolica ee depaseste limita legala si de ucidere din culpa cu aceasta
ocazie a unei persoane constituie 0 singura infractiune complexa de ucidere din culpa
[art. 178 alin. (3) teza I C.pen.] in care este absorbita infractiunea intentionata
prevazuta la art. 87 alin. (1) din O.D.G. nr. 195/2002.

5. pedeapsa pentru infractiunea complexa este cea prevazuta de norma de incriminare.

3. Infractfunea progresiva
- este infractiunea a carei urmare imediata se agraveaza fie prin amplificarea
urmarii initiale, fie prin producerea ~i a altor urmari ori prin suprapunerea unor alte

-------

...

~----

Unitatea de infractiune

101

urmari rara a noua interventie din partea autorului (de pilda, talharia urmata de
maartea victimei);
- infractiunea progresiva se poate comite cu orice forma de vinovatie, neexistand
identitate intre infractiunea praeterintentionata si infractiunea progresiva; astfel,
infractiunea progresiva poate fi savarsita fie cu intentie, fie din culpa sau cu
praeterintentie (de pilda, se va reline savarsirea unei infractiuni progresive din culpa,
in ipoteza in care in urma unui accident rutier victima a suferit initial vatamari
corporale care de-a lungul timpului se agraveaza producandu-i decesul);
- faptuitorul va fi tras la raspundere penala in raport de rezultatul mai grav, care
determina si incadrarea juridica a faptei;
- pedeapsa pentru infractiunea progresiva este cea prevazuta in norma de incriminare;
- in caz de succesiune a legilor penale in timp, legea aplicabila este cea de la
momentul comiterii activitatii infractionale (consumarii infractiunii), iar nu cea de la
momentul producerii rezultatului mai gray (epuizarii infractiunii); tot in functie de
momentul consumarii infractiunii progresive se va determina retinerea starii de
minoritate, momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii
penale, aplicarea legii de gratiere etc.

4. Infractlunea de obicei
- este infractiunea al carei element material se realizeaza prin repetarea faptei
prevazute de norma de incriminare de un numar suficient de ori incat sa indice
obisnuinta persoanei in a 0 savar~i (de pilda, infractiunea de prostitutie sau tulburarea
folosintei locuintei);
- fiecare act material de executare privit ut singuli nu prezinta relevanta infractionala (spre deosebire de infractiunea continuata), insa este necesar ca din ansamblul
faptelor sa rezulte obisnuinta, conducand astfella retinerea caracterului infractional;
- se vor lua in considerare pentru retinerea unitatii legale de infractiune toate
faptele din care rezulta obiceiul, indeletnicirea de a comite un anumit act de executare prevazut de legea penala, realizandu-se astfel a structura infractionala compacta;
- infractiunea de obicei se comite numai cu intentie;
- tentativa nu este posibila la infractiunea de obicei;
- infractiunea de obicei nu poate fi savar~ita in forma continuata;
infractiune asemanatoare cu cea de obicei este infractiunea de simp/a repetare, cand legiuitorul prevede expres cate acte de executare trebuie comise pentru ca
fapta sa aiba relevanta penala. In cazul infractiunilor de simpla repetare, intra in
continutul infractiunii unice ambele acte de executare realizate succesiv de aceeasi
persoana, Si in acest caz legiuitorul stabileste caracterul infractional al ansamblului
faptic repetitiv, iar nu numai al ultimei fapte. Consumarea infractiunii de simpla
repetare va avea loc la momentul comiterii celui de-al doilea act de executare, rara a
fi necesara dovedirea caracterului de obisnuinta, De exemplu, Codul silvic (Legea
nr. 46/2008) prevede in art. 108 alin. (l) lit. b) ca taierea, ruperea, distrugerea,
- 0

102

.,

Drept penal. Partea generald

degradarea ori scoaterea din radacini, tara drept, de arbori, puieti sau lastari
fondul forestier national ~i din vegetatia forestiera situata pe terenuri din
acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infractiune silvica si se
tioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani, daca valoarea prejudiciului produs este
pana la de 5 ori pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, dar
a lost sawiritiide eel putin doua ori in interval de un an, iar valoarea cumulata
prejudiciului produs depaseste aceasta limita;
- infractiunea de obicei se consuma in momentul in care intr-un anumit interval
timp se realizeaza un numar suficient de acte de..executare identice sau similare
sa. conduca, dincolo de orice dubiu rezonabil, la concluzia existentei unui obicei,
unei deprinderi. Epuizarea infractiunii se produce la terminarea intregii
infractionale;
- momentul epuizarii infractiunii prezinta importanta pentru determinarea
penale aplicabile (de regula, legea in vigoare la momentul epuizarii), a incidenter
legilor de amnistie sau gratiere antecondamnatorii, inceputul curgerii termenului
prescriptie a raspunderii penale;
- pedeapsa pentru infractiunea de obicei este cea prevazuta in norma de inc~~
mmare.

Capitolul VII
Pluralitatea de infractlunl
- presupune savar~irea de catre 0 persoana a dona sau mai multe infractiuni,
inainte sau dupa ce a fost condamnatadefinitiv peatru una dintre ele;
- formele pluralitatii de infractiuni sunt: ooncursul de infractiuni, recidiva si
pluralitatea intermediara;

- pot exista situatii de pluralitate de infractiuni care nu se incadreaza in niciuna


dintre formele de mai sus (de exemplu, situatia in care un minor, dupa executarea
unei pedepse, savar~e~tedin nou cu intentie 0 infractiune sau a persoanei care, dupa
executarea unei pedepse aplicate pentru 0 infractiune savar~itadin culpa, comite 0
noua infractiune din culpa); acestea nu sunt reglementate de Codul penal ca forme
distincte de pluralitate de infractiuni, neavand un tratament sanctionator special;
pentru sanctionarealor se aplica regulile de drept comun.

Sectiunea 1. Concursul de Infracttunl


- este 0 forma a pluralitatii de infractiuni ce consta in existenta a doua sau
mai multe infractiuni, susceptibile de a fi supuse judecatii, savar~ite de aceeasi
persoana fizica sau juridica prin actiuni/inactiuni separate ori prin aceeasi
actiune/inactiune, mai Inainte de a se fi pronuntat 0 condamnare definitiva pentru
vreuna dintre acestea;
- nu prezinta important! sub aspectul retinerii concursului de infractiuni daca
infractiunile sunt urmarite sau judecate simultan ori succesiv, de aceleasi organe
judiciare sau de organejudiciare diferite.

1. Conditii
- amt in cazul infractorilorpersoane fizice, cat si in ipoteza infractorilorpersoane
juridice pentru retinerea concursului de infractiuni trebuie indeplinite urmatoarele
conditll;
1. sa fie savar~ite doua sau mal multe infractiuni in tara sau in striinatate (eel
putin doua fapte trebuie sa intruneasei cele trei trisituri esentlale ale infraetiunii);
- nu prezinta importanta forma de vinovatie eu care este savar~ita infractiunea
atata timp cat este prevazuta de norma de incriminare;
- infractiunilepot fi consumate sau epuizate, ori ramase in faza tentativei;

:1

~
itl

~Ji

..

Drept penal. Partea genera/a

104

- nu reprezinta 0 conditie de existenta a concursului de infractiuni ca faptele sa fie


savarsite impotriva aceluiasi subiect pasiv.

2. toate infractfumle si fie sivar~ite de aceeasl persoani, indiferent de calltatea aeesteia (autor, instigator sau complice);
- unele infractiuni pot fi savarsite in perioada in care faptuitorul avea varsta
cuprinsa intre 14 ~i 18 ani, iar altele dupa majorat.

3. infractiunile sa fie SaVar$iteinainte de pronuntarea unei hota.:ari definitive pentru vreuna dintre ele;
- aceasta conditie diferentiaza concursul de infractiuni de celelalte forme de pluralitate de infractiuni;
~.
hotarare de condamnare este definitiva atunci cand nu mai poate fi atacata prin
intermediul cailor ordinare de atac (apel sau recurs - art. 416, art. 4161 si art. 417
C.proc.pen.);
-0

- se va retine existenta concursului de infractiuni, iar nu recidiva postcondamnatorie daca noua infractiune este comisa chiar in ziua ramanerii definitive a hotararii
judecatoresti de condamnare pronuntate pentru infractiunea anterioara [de pilda,
inculpatul, dupa ce pleaca de la sedinta de judecata in care s-a judecat recursul
formulat de acesta impotriva hotararii de condamnare (solutia de respingere a
recursului pronuntandu-se in aceeasi zi, tara amanarea pronuntarii), comite in aceeasi
zi 0 noua infractiune];
- trebuie avut in vedere momentul in care 0 infractiune se considera a fi savar~ita
(consumarea sau, dupa caz, epuizarea infractiunii);
- se va retine existenta concursului de infractiuni ~i in cazul in care unalunele
dintre infractiuni au fost savar~ite dupa ramanerea definitiva a hotararii, daca ulterior
aceasta este anulata/desfiintata ca urmare a exercitarii unei cai extraordinare de atac
(revizuire, respectiv contestatie in anulare), iar noua hotarare a ramas definitiva dupa
savarsirea acestor infractiuni,

4. pentru eel putm doui dintre lnfractfunile sivar~ite sl nu existe 0 eauzi de


impiedicare a punerii in mlscare sau a exercitirii aetiunf penale.
- este necesar ca pentru eel putin doua dintre infractiuni sa nu existe vreo cauza de
nepedepsire generala sau speciala, de Inlaturare a raspunderii penale sau sa lipseasca
autorizarea (sesizarea) organului competent; cu aite cuvinte, pentru eel putin doua
infractiuni trebuie sa poata fi dispusa 0 solutie de condamnare a infractorului;
- nu este necesar ca pentru infractiunile concurente actiunea penala sa fie pusa in
miscare numai din oficiu, putand fi pusa in miscare si la plangerea prealabila a persoanei vatamate;
- in cazul in care au fost savarstte doua infractiuni pentru care nu a intervenit 0
hotarare definitiva, este necesar ca intervalul de timp dintre ele sa nu depaseasca
termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru prima infractiune,

2. Formele concursului de infractlunl


- in functie de modul in care se savarsesc infractiunile, concursul se prezinta sub
doud forme:

Pluralitatea de infractiuni

105

2.1. Concurs real (material) de Infractluni


- reprezinta situatia in care 0 persoana a savarsit doua sau mai multe infractiuni,
fiecare printr-o actiune sau inactiune distincta, inainte de a fi condamnata definitiv
pentru vreuna dintre ele, existand tot atatea infractiuni cate actiuni ori inactiuni au
fost comise [art. 33 lit. a) C.pen.];

- concur sui real de infractiuni poate fi la randul sau omogen [cand infractiunile
concurente sunt de aceeasi natura, fiind susceptibile de aceeasi incadrare juridica (de
pilda, numai infractiuni de :furt calificat)] sau eterogen [cand infractiunile concurente
sunt diferite (de exemplu, mai multe furturi ~i vatamari corporale grave)];
- concurs real omogen - infractiunea continuata: in cazul infractiunii continuate
trebuie sa existe unitate de rezolutie infractionala pentru toate actele de executare, in
vreme ce in cazul concursului de infractiuni trebuie sa existe 0 pluralitate de rezolutii
infractionale (concurs).
~
Daca infractorul a luat hotararea generica de a comite infractiuni de
detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica, ori de cate ori i se va ivi ocazia, tara a avea reprezentarea concreta a
acestora, nu exista elementul subiectiv unificator al actiunilor care prezinta
continutul infractiunii prevazute in art. 25 din Legea nr. 365/2002, cerinta
esentiala pentru a fi incidente dispozitiile art. 41 alin. (2) C.pen. referitoare la
infractiunea continuata, ci un concurs omogen de infractiuni (/. C. CiL, sectia
penala, decizia nr. 85012012,www.scj.ro).

Concursul real de infractiuni este:


a. Concurs real simplu (concurs Bra conexitate) - cand intre infractiunile
concurente nu exista nicio legatura, cu exceptia aceleia ca sunt savarsite de aceeasi
persoana;
- concursul real simplu de infractiuni poate fi la randul sau omogen, cand infractiunile concurente sunt de aceeasi natura, fiind susceptibile de aceeasi incadrare
juridica (de pilda, numai infractiuni de furt calificat), sau eterogen cand infractiunile
eoncurente sunt diferite (de pilda, mai multe furturi si vatamari corporale grave);
- concursul real simplu omogen se deosebeste de infractiunea continuata prin
raportare la existenta unitatii (infractiune continuata) sau a pluralitatii de rezolutii
infractionale (concurs).
b. Concurs real caracterizat (concurs cu conexitate) - cand intre infractiuni
exista 0 legatura, 0 conexitate (etiologies sau consecventionala).
(i) Concursul real cu conexitate etiologica presupune:
- una dintre infractiuni a fost comisa pentru inlesnirea savdrsirii altei infractiuni
[de exemplu, infractorul savarseste un fals material in inscrisuri oficiale (infractiunea
mijloc) in vederea savarsirii unei infractiuni de inselaciune (infractiunea scop)];
- atat infractiunea mijloc, cat si infractiunea seop trebuie sa fie savarsite eu intentie
directs, indirecta sau cu praeterintentie;
- rezolutia infractionala pentru savarsirea infractiunii seop sa fie anterioara savarsirii infractiunii mijloc.

Drept penal. Partea genera/a

106

(ii) Concursul real cu conexitate consecventionald presupune:


- una dintre infractiuni a fost comisa pentru ascunderea altei infractiuni savarsite
anterior (de exemplu, dupa savarsirea unei delapidari, administratorul societatii
falsifica actele contabile ale firmei);
- prima infractiune poate fi comisa cu orice forma de vinovatie (intentie, culpa,
praeterintentie), in vreme ce a doua trebuie savar~ita numai cu intentie directa;
- rezolutia infractionala pentru comiterea celei de-a doua infractiuni este luata, de
regula, Inainte de savar~irea primei infractiuni; este tnsa posibil ca rezolutia infractionala pentru comiterea celei de-a doua infractiuni sa fie luata si dupa comiterea primei
infractiuni (de pilda, in ipoteza in care prima infractiune este savar~ita din culpa).

2.2. Concursul ideal (formal) de infractiunl


- reprezinta situatia in care 0 persoana a savar~it 0 singura actiune/inactiune, iar
datorita Imprejurarilor in care a avut Ioc si a urmarilor pe care le-a produs sunt
intrunite elementele constitutive ale mai multor infractiuni (de exemplu, 0 persoana
arunca un obiect contondent producand leziuni traumatice la doua persoane);
- infractiunile care formeaza concursul ideal de infractiuni pot fi de aceeasi natura
sau de naturi diferite, consumate sau ramase in faza tentativei, si pot fi comise cu
orice forma de vinovatie (intentie, culpa, intentie depasita);
- concursul ideal de infractiuni poate fi, la randul sau, omogen (cand infractiunile
concurente sunt de aceeasi natura, fiind susceptibile de aceeasi incadrare juridica) sau
eterogen (cand infractiunile concurente sunt diferite).

3. Sanetionarea concursului de Infractiunl


- presupune doua etape: mai intdi sunt stabilite pedepsele pentru fiecare infractiune concurenta, iar apoi se aplica pedeapsa pentru intreg concursul de infractiuni.

3.1.Aplicarea pedepsei In cazul comiterii unui concurs de infraetfuni de 0


persoana flZici
- aplicarea pedepsei unei persoane flzice care a savar~it mai muIte infractiuni in
concurs se realizeaza in principal prin raportare la sistemul cumulului juridic ce
presupune aplicarea celei mai grele dintre pedepsele stabilite, la care se poate adauga
un spor variabil;
- art. 34 C.pen. prevede urmatoarele situatii de aplicare a pedepsei:
(i) daca pentru infractiunile concurente s-au stabilit numai pedepse cu Inchisoarea, se va aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pana la maximul ei
special, iar atunci cand acesta nu este Indestulator se poate adauga un spor de pana la
5 ani;
~
Necesitatea aplicarii unui spar, cat ~iconsistenta acestuia, trebuie sa se
intemeieze pe spornl de gravitate si periculozitate sociala concreta rezultat strict
din pluralitatea de infractiuni, Criteriile cristalizate in aceasta materie, in

_------

--

__ ------~--

Pluralitatea de infractiuni

107

practica, privesc multitudinea infractiunilor aflate in concurs, staruinta in acelasi


gen de infractiuni care atribuie repetarii un caracter de sistem, frecventa in timp
a infractiunilor aflate In concurs din care rezulta 0 oarecare organizare a
activitatii infractionale (CA. Brasov, sectia penala, decizia nr. 9IAp'/1996, in
CP.J. 1996, p. 23).
(ii) cand s-au stabilit numai pedepse cu amenda penala, se va aplica amenda cea
mai mare, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar atunci cand acesta nu
este Indestulator, amenda poate fi sporita cu pana la jumatate din acel maxim;
(iii) daca s-a stabilit 0 pedeapsa cu inchisoarea si 0 pedeapsa cu amenda penala,
se va aplica pedeapsa inchisorii, la care se poate adauga amenda in intregime sau in
parte (adaugarea in totul a pedepsei amenzii reprezinta in fapt aplicarea sistemului
cumulului aritmeticy;
(iv) cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea si 0 pedeapsa cu amenda
penala, se va aplica pedeapsa inchisorii potrivit regulilor de mai sus, la care se poate
adauga in mtregime sau In parte amenda;
(v) cand s-au stabilit 0 pedeapsa cu inchisoarea si mai multe pedepse cu amenda
penala, se va aplica pedeapsa Inchisorii la care se poate adauga in intregime sau in
parte amenda, stabilita potrivit regulilor precedente;
(vi) cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare ~i mai multe pedepse cu
amenda penala, se va aplica pedeapsa inchisorii la care se poate adauga in Intregime
sau in parte amenda, ambele stabilite potrivit regulilor precedente;
Limite. In toate cazurile enumerate mai sus nu se poate insa niciodata depasi:
1. maximul special al pedepsei la care se adauga sporul de 5 ani inchisoare, respectiv jumatate din maximul special al amenzii penale;
2. totalul aritmetic al pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente;
3. maximul general al pedepsei (30 de ani inchisoare) in cazul in care maximul
special al pedepsei prevazut de lege pentru eel putin una dintre infractiunile concurente este mai mare de 10 ani inchisoare, respectiv limita de 25 de ani inchisoare,
in cazul in care maximul special al pedepsei prevazut de lege pentru fiecare
infractiune nu depaseste 10 ani inchisoare.
~
In cazul concursului de infractiuni, pedeapsa rezultantii maxima care
poate fi aplicata minorului este de 20 de ani fnehisoare, intrucat Codul penal
prevede pentru minorul care raspunde penal un sistem sanctionator special, In
cadrul caruia limita maxima a pedepsei inchisorii este, potrivit art. 109
alin. (2) C.pen., de 20 ani (I.CCJ., sectia penala, decizia nr. 431612004,
www.iegalis.ro).
(v) sistemul sanctionator al absorbtiei se aplica in situatia in care s-a stabilit 0
pedeapsa cu detentiunea pe viata ~i una sau mai multe pedepse cu inchisoarea ori cu
amenda, cand se va aplica numai pedeapsa detentiunii pe viata;

Drept penal. Partea generald

108

(vi) pedepsele eomplementare diferite' sau de aceeasi natura, dar cu continut


diferir', se vor aplica toate alaturi de pedeapsa inchisorii, iar daca pedepsele complementare sunt de aceeasi natura si cu acelasi continur', se va aplica cea mai grea
dintre ele;
~
In caz de condamnare pentru un concurs de infractiuni, aplicarea
pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi se face, cand este cazul,
pentru fiecare infractiune concurenta in parte, urmand a insoti fiecare pedeapsa
principals stabilita, Este deci gresita aplicarea pedepsei complementare a
interzicerii unor drepturi direct pe langa pedeapsa rezultanta (CA. Bucuresti,
sectia a II-a penald, decizia nr. 19/1994, In CP.J.P. 1994,p. 112).
(vii) mdsurile de siguranta de natura diferita .sau de aceeasi natura, dar cu un
continut diferit, luate in cazul infractiunilor concurente, se vor cumula. Daca s-au luat
mai multe masuri de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, dar pe durate
diferite, se va aplica 0 singura data masura de siguranta cu durata cea mai Iunga.
Masurile de siguranta constand in confiscarea unor bunuri dispuse potrivit art. 118
alin. (1) lit. a)-e) C.pen. pe ldnga fiecare infractiune concurenta ori pe langa unele
dintre acestea se vor eumula.

3.2. Aplicarea pedepsei in cazul comiterii unui concurs de lafractiuni de

persoani juridici
- in eaz de concurs de infractiuni savarsite de persoana juridica, se va stabili
pedeapsa amenzii pentru fiecare infractiune in parte si se va aplica amenda cea mai
mare, eare poate fi sporita pana la 600.000 lei (in cazul in care legea prevede pentru
infractiunea savar~ita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de eel mult 10 ani sau
amenda), respeetiv pana la 900.000 lei (in cazul in care legea prevede pentru infractiunea savar~ita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de peste 10 ani); daca acest
maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la 0 treime din acel

maxim;
- in acelasi mod se va proceda ~i in cazul in care persoana juridica condamnata
definitiv este judecata ulterior pentru 0 infractiune concurenta, precum ~i atunci cand,
dupa ce 0 hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca persoana juridica
suferise si 0 alta condamnare definitiva pentru 0 infractiune concurenta. in aceste
I De pilda, se stabileste degradareamilitara pelangainfractiunea de omor si interzicerea
dreptuluide a alege pe 0 durata de 7 ani pe langa infractiunea concurenta de violare de domiciliu. In acest caz, pe langapedeapsarezultanta se vor aplicaambelepedepsecomplementare.
2 De exemplu, se stabileste interzicereadreptului de a alege pe 0 perioada de un an pe
langa infractiunea de delapidare~i interzicereadreptuluide a exercita functia de contabilpe 0
perioada de un an pe lnga infractiunea de fals intelectual.In acest caz, pe langa pedeapsa
rezultanta se vor aplica ambelepedepsecomplementare.
3 De pilda, se stabileste pedeapsa interziceriidrepturilor parintesti pe 0 perioada de 5 ani
pentru savarsirea infractiunii de rele tratamenteaplicate minorului~itot pedeapsa interzicerii
drepturilor parintesti pe 0 perioada de 10 ani pentru savar~ireainfractiunii de viol. In acest
caz, pe langa pedeapsa rezultanta se va aplica pedeapsainterziceriidrepturilorparintesti pe 0
perioada de 10 ani.

Pluralitatea de infractiuni

109

cazuri, partea din amenda executata se seade din amenda aplicata pentru infractiunile
concurente. Regulile de aplieare a pedepselor eomplementare sunt similare eu eele de
la persoana fizica;
- pedepsele eomplementare diferite sau de aceeasi natura, dar eu continut diferit,
se vor apliea alaturi de pedeapsa amenzii, iar dad! pedepsele complementare sunt de
aeeea~i natura si eu acelasi continut, se va apliea eea mai grea dintre ele;
- in cazul in eare au fost dispuse mai multe masuri de confiscare speciala a unor
bunuri diferite aeestea se vor eumula.

3.3. Aplicarea

pedepsei

in cazul

[udecarii

separate

a infractiunilor

concurente
in cazul judecarii separate a infractiunilor concurente trebuie distins intre urmatoarele ipoteze:
1. Dupd eondamnarea deftnitiva pentru 0 infractiune, infractorul este judeeat
pentru 0 alta infractiune concurentd;
- instanta va stabili pedeapsa pentru infractiunea pe care 0 judeca pe eare 0 va
contopi potrivit regulilor de mai sus cu prima pedeapsa pentru care opereaza autoritatea de lucru judecat;
- pentru realizarea contopirii este necesar ca pedepsele sa fie executabile, adica sa
nu fi intervenit vreo cauza care inlatura executarea (de pilda, gratierea totala sau a
restului de pedeapsa);
- daca pentru infractiunea judecata definitiv s-a dispus suspendarea conditionata
sau sub supraveghere a executarii pedepsei, se va proceda mai intai la anularea
suspendarii, iar apoi se va dispune contopirea potrivit regulilor de la concursul de
infractiuni;
- in situatia in care dupa condamnarea definitiva a unei persoane la 0 pedeapsa a
carei executare a fost suspendata, aceasta este trimisa in judecata pentru savarsirea a
doua infractiuni, din care prima este concurenta cu infractiunea pentru care a intervenit
condamnarea definitiva, iar cea de a doua este savar~ita in termenul de incercare al
suspendarii, instants va proceda dupa cum urmeaza: va stabili 0 pedeapsa pentru
fiecare dintre cele doua infractiuni care fac obiectul dosarului, apoi va proeeda la
anularea suspendarii si aplicarea unei pedepse rezultante pentru cele doua infractiuni
eoncurente, pentru ca ulterior sa se aplice 0 pedeapsa rezultanta prin care sa fie
sanctionata starea de pluralitate intermediara sau recidiva in care este savar~itii ultima
infractiune, potrivit regulilor generale prevazute de Codul penal in aceste materii;
- in cazul condamnarii in strainatate pentru 0 infractiune concurenta, pedeapsa
aplicata va fi avuta in vedere la contopire numai daca hotararea straina de condamnare a fost recunoscuta in Romania;
- din pedeapsa rezultanta aplicata va fi scazuta partea din pedeapsa executata deja.
2. Infractiunile concurente aufost definitiv judecate in cauze diferite.
- in situatia in care exista numai doua infractiuni concurente, instanta de executare
a ultimei hotarari sau, cand eel eondamnat se afla in stare de detinere ori in execu-

110

Dreptpenal. Parteagenerald

tarea pedepsei la locul de munca, instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala


se afla locul de detinere sau, dupa caz, unitatea unde se executa pedeapsa, din oficiu,
la cererea procurorului ori a celui condamnat, va proceda la contopirea pedepselor
stabilite definitiv;
- daca exista mai multe infractiuni concurente pentru care au fost pronuntate
hotarari de condamnare definitive, pedepsele rezultante vor fi descontopite, pedepsele stabilite pentru fiecare infractiunevor fi repuse in individualitatea lor, urmand ca
".
instanta de executare a ultimei hotarari sau, cand eel condamnat se afla in stare de
detinere ori in executarea pedepsei la locul de mun.,ca,instanta corespunzatoare in a
carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau, dupa caz, unitatea unde se executa
pedeapsa, din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat, sa procedeze la
contopirea pedepselor stabilite definitiv; sporul stabilit nu poate fi diminuat daca
pedeapsa de baza ramane aceeasi, insa va putea fi majorat avand in vederea numarul
~i gravitatea infractiunilor aflate in concurs; in situatia in care, in urma aplicarii
regulilor de la concursul de infractiuni, se stabileste 0 alta pedeapsa de baza decat cea
pe langa care anterior fusese stabilit un spor, instanta care procedeaza la contopirea
pedepselor nu este tinuta de cuantumul sporului stabilit prin hotararea anterioara, insa
pedeapsa rezultanta finala pe care 0 aplica nu poate fi mai mica decat vreuna dintre
pedepsele rezultante anterior aplicate;
- pentru realizarea contopirii este necesar ca pedepsele sa fie executabile, adica sa
nu fi intervenit vreo cauza care inlatura executarea (de pilda, gratierea totala sau a
restului de pedeapsa);
- in cazul condamnarii in strainatate pentru 0 infractiune concurenta, pedeapsa
aplicata va putea fi avuta in vedere la contopire numai daca hotararea straina de condamnare a fost recunoscuta in Romania;
- din pedeapsa rezultanta aplicata va fi scazuta partea din pedeapsa executata deja.
~
Prevederile art. 36 alin. (1) C.pen., conform carora daca un infractor
este judecat ulterior pentru 0 infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 34
si art. 35 C.pen., au caracter obligatoriu si nu constituie doar 0 facultate pentru
instanta de judecata (CA. Craiova, sectia penala, decizia nr. 33112002, in
Dreptul nr. 10/2002,p. 251).

Sectiunea a 2-a. Recidiva


- este 0 forma a pluralitatii de infractiuni constand in savar~irea de catre 0 persoana fizicd, din nou, cu intentie sau praeterintentie, a unei infractiuni pentru care
legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dupa condamnarea definitiva
ori dupa executarea pedepsei inohisorii mai mare de 6 luni sau a eel putin trei
pedepse de pana la 6 luni inchisoare;
- in eazul persoanei juridice, exista recidiva cand: (i) dupa ramanerea definitiva a
unei hotarari de condamnare, persoana juridica savar~ete din nou 0 infractiune eu

Pluralitatea de infractiuni

111

intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioara nu a fost executata; (ii) dupa
ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, persoana juridica savarseste din
nou 0 infractiune eu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioara a fost exeeutata sau considerata ea executata.

1.Forme ale recidivei


- recidiva postcondamnatorie presupune savarsrrea din nou a unei infractiuni
inainte de exeeutarea integrala a pedepsei la care infractorul a fost condamnat
definitiv anterior;
- recidiva postexecutorie presupune savarsirea din nou a unei infractiuni dupa
executarea integrala a pedepsei la care infractorul a fost eondamnat definitiv anterior
sau dupa ce aceasta pedeapsa a fost considerata ea executata;
- recidiva generald este recidiva ai carei termeni nu sunt conditionati de natura
infractiunilor savarsite (infractiuni de aceeasi natura sau diferita);
- recidiva speciala este recidiva ai carei termeni sunt conditionati de savarsirea
unor infractiuni de aceeasi natura;
- recidiva absoluta este recidiva a carei existenta nu este conditionata de gravitatea primei condamnari;
- reeidiva relativa este recidiva a carei existenta este conditionata de 0 anumita
gravitate a primei condamnari, In scopul de a se demonstra perseverenta infractorului;
- recidiva mare este recidiva al carei prim termen consta lntr-o condamnare
definitiva la pedeapsa inchisorii de 0 anumita durata sau la detentiunea pe viata;
- recidiva mica este reeidiva al carei prim termen este format din mai multe
condamnari pentru infractiuni cu un grad redus de pericol social;
- reeidiva cu elect unie presupune aplicarea aceluiasi tratament penal ori de cate
ori s-ar repeta starea de recidiva;
- recidiva eu efecte progresive presupune agravarea progresiva a tratamentului
penal pentru fiecare noua recidiva;
- recidiva nationald (teritoriald) este recidiva al carei prim termen consta intr-o
hotarare de condamnare pronuntata de 0 instanta nationala;
- recidiva internationala este recidiva al carei prim termen consta intr-o hotarare
de condamnare pronuntata in strainatate; se poate retine numai In cazul recidivei mari
si numai daca fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevazuta ca infractiune
~iIn Romania.

2. Recidiva in cazul persoanei fizice


2.1. Recidiva mare postcondamnatorie
- se retine cand eel condamnat pentru savarsirea unei infractiuni cu intentie/
praeterintentie la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii mai mare de 6 luni

Drept penal. Partea generald

112

(pedeapsa unica sau rezultanta) a savar~it din nou 0 infractiune cu intentie sau
praeterintentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an sau
detentiunea pe viata, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii, in
stare de evadare din executarea pedepsei anterioare sau in termenul de incercare al
suspendarii conditionate sau sub supraveghere a executarii pedepsei, al gratierii
conditionate sau al liberarii conditionate,
2.1.1. Termenii recidivei mari postcondamnatorii
a) Primul termen presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:
(i) existenta unei condamnari definitive pentru savdrsirea unei infractiuni cu

tntentie/praeterintentie;
- hotararea poate fi pronuntata fie de instantele romane, fie de instante straine
pentru 0 fapta prevazuta si de legea romana (dubla incriminare), daca hotararea de
condamnare a fost recunoscuta in Romania;
- hotararea judecatoreasca trebuie sa fie definitiva pe latura penala; faptul ca
actiunea civila alaturata actiunii penale a fost disjunsa, fiind solutionata intr-un dosar
separat in care nu a fost pronuntata 0 hotarare definitiva, nu influenteaza asupra
retinerii indeplinirii acestei conditii atata timp cat hotararea de condamnare prin care
a fost solutionata actiunea penala este definitiva;
- condamnarea poate fi dispusa pentru 0 infractiune ramasa in faza tentativei,
consumata sau epuizata, comisa in calitate de autor, coautor, instigator ori complice.
~
Potrivit art. 365 alin. (1) C.proc.pen., partea care a lipsit amt la
judecata, cat si la pronuntare, poate declara apel peste termen, dar nu mai tarziu
de 10 zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii
executarii dispozitiilor privind despagubirile civile. Potrivit art. 365 alin. (2)
C.proc.pen., apelul declarat peste termen nu suspenda executarea. Or, executorii
sunt hotararile penale care au ramas definitive, conform art. 415 alin. (1)
C.proc.pen. Ca atare, statuand expres asupra lipsei caracterului suspensiv de
executare a apelului peste termen, dispozitiilor art. 365 alin. (1) C.proc.pen. le
lipseste aptitudinea de a constitui 0 exceptie de la dispozitiile art. 416 pet, 2
lit. a) din acelasi cod, sub aspectul datei de la care hotararea primei instante a
ramas definitiva. in consecinta, calea de atac a apelului peste termen este lipsita
de efect asupra ramanerii definitive a hotararii criticate, aceasta intrand in
puterea lucrului judecat la data expirarii termenului de apel ordinar, potrivit
art. 416 pet. 2 lit. a) C.proc.pen., asa incat respingerea acestuia, asa cum este
cazul in speta, nu are nicio influenta asupra datei cand hotararea a ramas
definitiva, aceasta fiind deci data expirarii termenului de declarare a apelului
(1.c.c.J., completul de 9judecatori, decizia nr. 7412004, www.lega/is.ro).
(ii) pedeapsa aplicatd trebuie sa fie detentiunea pe via/a sau inchisoare mai mare
de 6 luni si sa nufi lost executatd sau considerata ca executata:
In cazul in care pedeapsa rezultanta aplicata pentru un concurs de infractiuni este
mai mare de 6 luni inchisoare, distingem intre urmatoarele situapi:
- pentru toate infractiunile intentionate sau praeterintentionate au fost stabilite
pedepse de peste 6 luni inchisoare - constituie prim termen al recidivei;

Pluralitatea de infractiuni

113

_ numai pentru una sau unele dintre infractiunile intentionate sau praeterintentionate au fost stabilite pedepse de peste 6 luni inchisoare- constituie prim termen al
recidivei;
- pentru toate infractiunile intentionate sau praeterintetionate au fost stabilite
pedepse de 6 luni inchisoare sau mai mici, insa pedeapsa rezultanta aplicata este de
peste 6 luni inchisoare- constituie prim termen al recidivei;
- pentru una sau unele dintre infractiunile intentionate sau praeterintentionate au
fost stabilite pedepse de peste ,6 luni inchisoare, iar pentru alte infractiuni (indiferent
de forma de vinovatie cu care au fost savarsite) pedeapsa amenzii, iar pedeapsa
rezultanta aplicata este de peste 6 luni inchisoare ~iamenda - constituie prim termen
al recidivei;
"
- pentru una sau unele dintre infractiunile intentionate sau praeterintentionate au
fost stabilite pedepse de 6 luni inchisoare sau mai mici, iar pentru alte infractiuni
(indiferent de forma de vinovatie cu care au fost sav~ite) pedeapsa amenzii, insa
pedeapsa rezultanta aplicata este de peste 6 luni inchisoare ~i amenda - constituie
prim termen al recidivei;
- in cadrul concursuluiintra atat infractiuni intentionate sau praeterintetionate,cat
si infractiuni din culpa, iar pedeapsa stabilita pentru fiecare dintre acestea este de
peste 6 luni inchisoare - constituie prim termen al recidivei (chiar daca pedeapsa de
baza este aplicatapentru 0 infractiunedin culpa');
- in cadrul concursului intra atat infractiuni intentionate sau praeterintentionate,
cat si infractiuni din culpa, iar numai pedeapsa stabilita pentru una sau mai muite
infractiuni intentionate sau praeterintentionate este de peste 6 luni inchisoare constituieprim termen al recidivei;
- in cadrul concursului intra atat infractiuni intentionate sau praeterintentionate,
cat si infractiuni din culpa, iar numai pedeapsa stabilita pentru una sau mai muite
infractiuni din culpa este de peste 6 luni inchisoare - nu constituie prim termen al
recidivei;
- in cadrul concursului intra amt infractiuni intentionate sau praeterintentionate,
cat ~iinfractiuni din culpa, iar pedeapsa stabilitapentru fiecare dintre infractiuni este
de 6 luni inchisoare sau mai mica, tnSa pedeapsa rezultanta aplicata este de peste 6
luni inchisoare - nu constituieprim termen al recidivei.
(iii) hotiirdrea de condamnare sa nu priveasca: infractiuni sdvdrsite in timpul
minoritatii, infractiuni savdrsite numai din CUlpa,infractiuni pentru care a intervenit
amnistia postcondamnatorie sau fapte care au fost ulterior dezincriminate.

- in principiu, se va putea retine ca prim termen al recidivei condamnareapronuntata pentru 0 infractiune consumata cat timp inculpatul era minor, dar epuizata dupa
ce acesta a devenit major; ca exceptie, in cazul infractiuniiprogresive nu se va retine
ca prim termen al recidivei condamnarea pentru 0 infractiune consumata in stare de
minoritate,chiar daca rezultatul mai gray se produce dupa majorat.
I Pedeapsa de baza este pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite pentru infractiunile
concurente.

Drept penal. Partea genera/a

114

b) AI doilea termen presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:


(i) sa fie siivar#ta de un major din nou 0 irfractiune cu intentie sau praeterintentte;
pentru care legeaprevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an (pedeapsii unicd sau
alternativd cu amenda) sau detentiuneape via/a;
.
I
- prezinta important! pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, chiar
daca fapta a ramas in stadiul tentativei;
- nu intereseaza ce pedeapsa efectiva aplica instanta pentru aceasta infractiune (de
pilda, se va retine recidiva chiar daca pedeapsa aplicata este inchisoarea mai mica de
un an sau amenda).
~
Daca infractiunea continuata s-a epuizat dupa ramanerea definitiva a
unei hotarari anterioare de condamnare, sunt indeplinite conditiile recidivei
postcondamnatorii (C.A. Iasi, sectia penala, decizia nr. 539/2005, in B.J.C.P.J.
2005, p. 35).
(ii) noua infractiune sa fie savar~ita inainte de inceperea executarii pedepsei
(inclusiv in cazul in care condamnatul se sustrage de la executare ori a obtinut
amanarea executarii pedepsei), in timpul executarii pedepsei (inclusiv cand aceasta se
realizeaza prin executare la locul de munca), in timpul executarii, in stare de evadare
din executarea pedepsei anterioare sau in termenul de incercare al suspendarii conditionate sau sub supraveghere a executdrii pedepsei, al gratierii condittonate sau al

liberarii conditionate.
- in ipoteza infractiunilor cu durata de consumare prezinta, in principiu, important!
momentul epuizarii infractiunii; astfel, daca 0 infractiune continua, continuata, sau de
obicei s-a consumat inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare,
epuizandu-se dupa acest moment, se va reline starea de recidiva, iar nu concursul de
infractiuni; in schimb, daca actul de executare a unei infractiuni progresive a fost comis
inainte de ramanerea definitiva a hotararii, iar rezultatul mai gray s-a produs dupa
aceasta data, se va reline concursul de infractiuni, iar nu starea de recidiva;
- in cazul in care 0 infractiune progresiva, continua, continuata sau de obicei s-a
consumat in termenul de incercare al suspendarii conditionate sau sub supraveghere,
epuizandu-se dupa aceasta, se va retine starea de recidiva postcondamnatorie, daca
infractiunea a fost descoperita in acest termen intrucat in acest caz poate interveni
revocarea suspendarii; daca infractiunea nu este descoperita in termenul de incercare
se va retine numai starea de recidiva postexecutorie;
- in situatia in care 0 infractiune continua, continuata, sau de obicei s-a consumat
in termenul de incercare al liberarii conditionate sau al gratierii conditionate,
epuizandu-se dupa acest moment, se va retine numai starea de recidiva postexecutorie; lnsa, daca 0 infractiune progresiva s-a consumat in termenul de incercare al
liberarii conditionate sau al gratierii conditionate, iar rezultatul mai gray s-a produs
dupa acest moment, se va retine numai starea de recidiva postcondamnatorie;
- infractiunea de evadare va fi savar~ita in stare de recidiva, daca sunt intrunite si
celelalte conditii referitoare termenii recidivei.

la

Pluralitatea de infractiuni

115

2.1.2. Sancponarea recidivei mari postcondamnatorii


a) Reguli generale
(i) cdnd ambii termeni ai recidivei sunt formati numai dintr-o infractiune,
pedeapsa aplicata pentru infractiunea savar~ita ulterior (al doilea termen) si pedeapsa
aplicata pentru prima infractiune (in cazul in care a doua infractiune a fost savar~ita
inainte de inceperea executarii primei), respectiv restul de pedeapsa ce a mai ramas
de executat la momentul savarsirii noii infractiuni se contopesc potrivit regulilor de
la concursul de infractiuni, putand fi aplicat un spor de pana la 7 ani;
Deducerea preventiei:
a) daca infractorul a fost retinut si/sau arestat preventiv pentru cea de-a doua
Infractiune (cea savar~ita in stare de recidiva), durata preventiei se va deduce din
pedeapsa rezultanta;
b) daca infractorul nu a fost retinut sau arestat preventiv pentru cea de-a doua
infractiune, insa dupa savarsirea acesteia a fost incarcerat in baza mandatului de executare emis in temeiul hotararii definitive de condamnare pentru prima infractiune,
durata acestei privati de libertate se va scadea din pedeapsa rezultanta;
c) in cazul in care infractorul continua sa ramana privat de libertate in baza
mandatului de executare emis in temeiul hotararii definitive de condamnare pentru
prima infractiune (indiferent daca a fost sau nu arestat preventiv pentru cea de-a doua
infractiune), perioada de timp scursa intre data savarsirii noii infractiuni (al doilea
termen) si data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti pentru aceasta se va
deduce din pedeapsa rezultanta.
- pedeapsa rezultanta aplicata nu poate depasi maximul general ori cumulul aritmetic al pedepselor supuse contopirii.
~
In cazul savar~irii unei infractiuni intentionate pedepsite de lege cu
inchisoare mai mare de 1 an, in timpul intreruperii executarii unei pedepse mai
mari de 6 luni inchisoare, instanta trebuie sa stabileasca pedeapsa ce a mai ramas
de executat in urma intreruperii executarii pedepsei aplicate prin hotararea de
condamnare ce constituie primul termen al recidivei, pe care 0 va contopi cu
pedeapsa stabilita pentru infractiunea savar~itaulterior, eu posibilitatea aplicarii
unui spor (es.J., sectia penala, decizia nr. 116911994, in Probleme de drept ...
1990-2000,p. 56).
(ii) in cazul evadarii din executarea unei pedepse se va realiza eumulul aritmetic
intre pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare si restul de pedeapsa de
executat din a carui executare a evadat eondamnatul; daca infractorul a evadat din
starea de retinere sau de arest preventiv, va exista concurs, ~i nu recidiva, intre
evadare si infractiunea pentru care infractorul fusese retinut sau arestat;
- in situatia in care in stare de evadare este savar~ita 0 noua infractiune de catre
condamnat, pedeapsa stabilita pentru infractiunea savar~ita ulterior se va contopi
potrivit regulilor de la concursul de infractiuni cu pedeapsa rezultata din cumulul
aritmetic dintre pedeapsa stabilita pentru infractiunea de evadare ~i restul de
pedeapsa din a carui executare a evadat condamnatul. La aceasta pedeapsa rezultanta
se poate aplica un spor de pana la 7 ani;

116

Dreptpenal. Parteagenerala

Deducerea preventiei:
a) daca infractorul a fost retinut si/sau arestat preventiv pentru infractiunea de
evadare si/sau pentru infractiunea savar~ita dupa evadare, durata preventiei se va
deduce din pedeapsa rezultanta;
b) daca infractorul nu a fost retinut sau arestat preventiv pentru infractiunea de
evadare si/sau pentru infractiunea savar~ita dupa evadare, insa dupa savar~irea
acesteia a fost incarcerat in baza mandatului de executare emis in temeiul hotardrii
definitive de condamnare pentru prima infractiune (cea din executarea careia a
evadat), durata acestei privari de libertate se va scadea din pedeapsa rezultanta,
- pedeapsa rezultanta aplicata nu poate depasi maximul general ori cumulul
aritmetic al pedepselor supuse contopirii.
~
In cazul In care, dupa ce a evadat din executarea unei pedepse, condamnatul a savar~it, In stare de recidiva postcondamnatorie, mai multe
infractiuni concurente, pedeapsa se aplica In modul urmator: mai inmi, potrivit
art. 269 alin. (3) C.pen., pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare se
adauga la restul pedepsei din a carei executare condamnatul a evadat; apoi, dupa
ce vor fi stabilite pedepse separate pentru infractiunile concurente comise in
stare de evadare, instanta trebuie sa contopeasca - conform art. 39 alin. (3)
C.pen. - fiecare dintre aceste pedepse cu pedeapsa rezultata din cumularea
pedepsei aflate in curs de executare cu pedeapsa aplicata pentru evadare, putand
adauga cate un spor de pedeapsa in baza art. 39 alin. (1) C.pen.; in fine, in urma
aplicarii art. 269 alin. (3) si art. 39 alin. (3) C.pen., instanta urmeaza a face
aplicarea art. 33 lit. a) si art. 34 lit. a) C.pen. - infractiunea de evadare ~i
infractiunile savarsite in stare de evadare fiind concurente - de asemenea cu
posibilitatea adaugarii unui spor de pedeapsa (CA. Bucuresti, sectia a II-a
penala, decizia nr. 26/A/1996, in R.D.P. nr. 3/1996, p. 123).
(iii) cdnd primul termen al recidivei este 0 condamnare pentru un concurs de
infractiuni, iar al doilea termen este format numai dintr-o infractiune, pedeapsa aplicata pentru infractiunea savar~ita ulterior (al doilea termen) si pedeapsa rezultanta
aplicata pentru concursul de infractiuni din primul termen (in cazul in care infractiunea ce constituie al doilea termen a fost savar~ita inainte de inceperea executarii
pedepsei rezultante anterioare), respectiv restul din pedeapsa rezultanta ce a mai
ramas de executat la momentul savarsirii noii infractiuni se contopesc potrivit
regulilor de la concursul de infractiuni, putand fi aplicat un spor de pana la 7 ani;
Deducerea preventiei:
a) daca infractorul a fost retinut si/sau arestat preventiv pentru infractiunea savar~ita in stare de recidiva (care constituie al doilea termen al recidivei), durata preventiei se va deduce din pedeapsa rezultanta aplicata pentru recidiva;
b) daca infractorul nu a fost retinut sau arestat preventiv pentru infractiunea
savar~ita in stare de recidiva, insa dupa savar~irea acesteia a fost incarcerat in baza
mandatului de executare a pedepsei rezultante, durata acestei privari de libertate se va
scadea din pedeapsa rezultanta aplicata pentru recidiva;
c) in cazul in care infractorul continua sa ramana privat de libertate in baza
mandatului de executare emis in temeiul hotararii definitive de condamnare pentru

_------------------

----------

---------

Pluralitatea de infractiuni

117

concursul de infractiuni (indiferent daca a fost sau nu arestat preventiv pentru noua
infractiune), perioada de timp scursa intre data savarsirii noii infractiuni (al doilea
tennen) si data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti pentru aceasta se va
deduce din pedeapsa rezultanta.
- pedeapsa rezultanta aplicata nu poate depasi maximul general ori cumulul aritmetic al pedepselor supuse contopirii.
(iv) cdnd primul termen este format numai dintr-o infractiune, iar eel de-al doilea
dintr-un concurs de infractiuni, se va aplica pentru jiecare infractiune (al doilea
termen) pedeapsa potrivit regulilor de la recidiva descrise mai sus (i), urmand ca apoi
sa fie stabilita pedeapsa rezultanta potrivit regulilor de la concursul de infractiuni (mai
intai se aplica regulile de la recidiva, apoi regulile de la concurs); teoretic, in aceasta
situatie este posibila aplicarea a doua sporuri: eel de 7 ani inchisoare de la recidiva in
prima etapa, precum si eel de 5 ani inchisoare de la concurs in a doua etapa;
- pedeapsa rezultanta aplicata nu poate depasi maximul general ori cumulul aritmetic al pedepselor supuse contopirii.
(v) cdnd primul termen al recidivei este 0 condamnare pentru un concurs de
infractiuni, iar al doilea termen este format tot dintr-un concurs de irfractiuni se vor
aplica in mod corespunzator regulile descrise mai sus [(iii) si (iv)].

b) Reguli speciale
Legea prevede si unele exceptii de la regulile de mai sus cand, desi instanta de
judecata retine existenta recidivei mari postcondamnatorii, tratamentul sanctionator
va presupune:
(i) cumulul aritmetic intre pedeapsa aplicata pentru infractiunea savar~Wiulterior
si pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara in situatia in care se dispune
revocarea suspendarii conditionate sau sub supraveghere a executarii pedepsei ca
urmare a savarsirii din nou a unei infractiuni in termenul de incercare al suspendarii;
nu este posibila aplicarea unui spor de pedeapsa (art. 83 C.pen. si art. 864 C.pen.);
(if) cumulul aritmetic intre pedeapsa stabilita pentru infractiunea savar~ita ulterior
si pedeapsa sau restul de pedeapsa gratiata conditionat, in cazul in care se dispune
revocarea gratierii; nu este posibila aplicarea unui spor de pedeapsa (spre exemplu,
art. 7 din Legea nr. 543/2002);
(iii) in cazul revocdrii liberdrii conditionate, se va contopi potrivit regulilor de la
concursul de infractiuni pedeapsa aplicata pentru infractiunea savar~ita in timpul
liberarii conditionate si restul de pedeapsa ramas de executat din pedeapsa aplicata
pentru infractiunea anterioara, putand fi aplicat un spor de pana la 5 ani, tara a depasi
maximul general ori cumulul aritmetic al pedepselor.

c) Pedepsele complementare ~imasurile de slguranta


- in cazul in care, pe langa pedepsele cu inchisoarea care constituie termenii recidivei, au fost aplicate pedepse complementare sau masuri de siguranta, aplicarea
acestora pe langa pedeapsa rezultanta pentru recidiva mare postcondamnatorie va
urma regulile de la concursul de infractiuni,

118

Drept penal. Partea generala

2.2. Recidiva mare postexecutorie


- se retine cand eel eondamnat pentru savarsirea unei infractiuni eu intentie sau
praeterintentie la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni pe care a exeeutat-o sau care
este considerata ca executata (dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori
dupa prescriptia executarii pedepsei) a savar~it din nou 0 infractiune cu intentie sau
praeterintentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an sau
detentiunea pe viata.

2.2.1. Termenii recidivei marl postexecutorii.


a) Primul termen presupune indeplinirea urmatoarelor condlnl:
(i) existenta unei condamnari definitive pentru sdvdrsirea unei infractiuni cu
intentie/praeterintentie;
- hotararea poate fi pronuntata fie de instantele romane, fie de instante straine
pentru 0 fapta prevazuta si de legea romana (dubla incriminare), daca hotararea de
condamnare a fost recunoscuta in Romania;
- hotararea judecatoreasca trebuie sa fie definitiva pe latura penala; faptul di
actiunea civila alaturata actiunii penale a fost disjunsa, fiind solutionata Intr-un dosar
separat in care nu a fost pronuntata 0 hotarare definitiva, nu influenteaza asupra
retinerii indeplinirii acestei conditii atata timp cat hotararea de condamnare prin care
a fost solutionata actiunea penala este definitiva;
- condamnarea poate fi dispusa pentru 0 infractiune ramasa in faza tentativei, consumata sau epuizata, comisa in calitate de autor, eoautor, instigator ori complice.
(ii) pedeapsa aplicatd trebuie sa fie detentiunea pe via/a sau inchisoarea mai
mare de 6 luni .# sa fi fast executata sau considerate executata ca urmare a gratierii
totale sau a restului de pedeapsa ori ca urmare a interventiei prescriptiei executdrii
pedepsei;
- in cazul in care pedeapsa rezultanta aplicata pentru un concurs de infractiuni
este mai mare de 6 luni inchisoare, se mentin distinctiile facute eu ocazia analizei
recidivei mari postcondamnatorii.
(iii) hotardrea de condamnare sa nu priveasca: tnfractiuni siivdrsite fn timpul
minoritatti, infractiuni sdvdrsite numai din culpa, infractiuni pentru care a intervenit
amnistia postcondamnatorie sau fapte care au fost ulterior dezincriminate.
- de asemenea, nu se va tine seama de condamnarile pentru care a intervenit
reabilitarea de drept sau in privinta carora s-a implinit termenul de reabilitare
judecatoreasca (in aceasta din urma situatie, chiar daca infractorul nu este reabilitat,
nu se va putea retine recidiva postexecutorie daca s-a implinit termenul de reabilitare

judecatoreasca);
- se va putea retine ca prim termen al recidivei condamnarea pronuntata pentru 0
infractiune consumata cat timp ineulpatul era minor, dar epuizata dupa ee aeesta a
devenit major; in cazul infractiunii progresive nu se va retine ca prim termen al
recidivei condamnarea pentru 0 infractiune consumata in stare de minoritate, chiar
daca rezultatul mai gray se produce dupa majorat.

Pluralitatea de infractiuni

119

b) Al doilea termen presupune indeplinirea urmatoarelor couditii:


(i) sa fie savdrsitd din nou 0 infractiune eu interuie sau praeterintentie, pentru
care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an sau detentiunea pe viata;
- nu intereseaza ce pedeapsa efectiva aplica instanta pentru aceasta infractiune (de
pilda, se va retine recidiva chiar daca pedeapsa aplicata este inchisoarea mai mica de
un an sau amenda).
~
Potrivit art. 38 lit. a') C.pen., la stabilirea starii de recidiva nu se tine
seama de hotararile de condamnare privitoare la infractiunile din culpa. Infractiunea praeterintentionata nu poate fi considerata 0 infractiune din culpa, deoarece actiunea sau inactiunea inculpatului este intotdeauna intentionata, iar numai
consecintele mai grave se produc din culpa; aceasta survine in desfasurarea
procesului cauzal ce a generat rezultatul, tara sa modifice esenta infractiunii ~i
sa 0 transforme intr-o infractiune din culpa. In consecinta, atunci cand, dupa
executarea unei pedepse mai mari de 6 luni, condamnatul savarseste 0 infractiune praeterintentionata pentru care legea prevede 0 pedeapsa mai mare de 1 an,
exista starea de recidiva postexecutorie (CSJ,
sectia penala, decizia
nr. 207011997. in R.D.P. nr. 311998,p. 146).
(ii) noua infractiune

sa fie

sdvdrsitd dupd executarea primei pedepse (in tara sau


in strainatate) sau dupa data intrdrii in vigoare a actului normativ de gratiere totala
sau CI restului de pedeapsd, ori dupa data implinirii termenului de prescriptie a
executdrii primei pedepse, dar inainte de interventia reabllitiirii de drept sau de
lmplinirea termenul de reabilitare judecatoreasca.
- In principiu, in cazul infractiunilor cu durata de consumare, se va retine numai
recidiva postexecutorie in cazul in care epuizarea acestora are loc dupa momentul la
care prima pedeapsa fusese executata sau considerata ca executata, chiar daca
consumarea infractiunii avusese loc inainte de acest moment; ca exceptie, daca 0
infractiune continua, continuata sau de obicei s-a consumat inainte de implinirea
termenului de reabilitare judecatoreasca/interventia reabilitarii de drept, epuizandu-se
I11sadupa acest moment, se va retine totusi starea de recidiva postexecutorie intrucat
exista 0 activitate infractionala in termenul de reabilitare;
- in situatia in care 0 infractiune progresiva este savar~ita inainte ca pedeapsa sa
fie executata ori considerata ca executata, jar rezultatul mai gray se produce dupa
acest moment, se va retine numai starea de recidiva postcondamnatorie; daca
infractiunea progresiva este comisa inainte de implinirea termenului de reabilitare
judecatoreasca/interventia reabilitarii de drept, iar rezultatul mai grav se produce
dupa acest moment, se va retine starea de recidiva postexecutorie.
~~
Infractiunile 111 privinta carora s-a implinit termenul de reabilitare IlU
atrag starea de recidiva, chiar daca reabilitarea nu a fost constatata printr-o
hotarare judecatoreasca (CA. Timisoara, sectia penala, decizia nr. 845/[( din 15
septembrie 2004, in B.J. 2004, p. 388).

Drept penal. Partea generala

120

~
In cazul savarsirii unei noi infractiuni, de catre 0 persoana condamnata
definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru
altele durata pedepsei nu s-a implinit, trebuie sa se retina ca acea infractiune a
fost savar~itaatat in conditiile starii de recidiva postcondamnatorie, cat ~iin cele
ale starii de recidiva postexecutorie (/.C. Ci); Sectiile Unite, Decizia nr. 18/2007,
www./ega/is.ro).

2.2.2. Sancnenarea recidivei mari postexecutorii


- instanta de judecata procedeaza la apliearea pedepsei intr-o singura etapa, atat
pentru infractiunea comisa, cat ~i pentru recidiva;
- se poate apliea pentru infractiunea savar~ita in stare de recidiva 0 pedeapsa paua
la maximul special al acesteia, iar daca maximul special este neindestulator, in cazul
inchisorit se poate adauga un spor de pana la 10 ani, iar in cazul amenzii se poate
aplica un spor de eel mult doua treimi din maximul special;
- in cazul in care eel de-al doilea termen este un concurs de infractiuni, se aplica
mai intai tratamentul sanctionator al recidivei postexecutorii si apoi eel al concursului;
- in situatia in care se retine ca infractiunea a fost savar~ita atat in conditiile starii
de recidiva postcondamnatorie, cat ~i in cele ale starii de recidiva postexecutorie, se
aplica mai intai tratamentul sanctionator al recidivei postexecutorii, iar apoi eel al
recidivei postcondamnatorii [de pilda, dupa executarea unei pedepse de doi ani
Inchisoare stabilita pentru 0 infractiune de furt comisa de infraetorul major, acesta
mai savar~e~te 0 infractiune de santaj (in recidiva postexecutorie) pentru care este
condamnat definitiv la trei ani inchisoare, iar inainte de inceperea executarii ultimei
pedepse infractorul comite 0 infractiune de talharie; aceasta din urma infractiune este
comisa in stare de recidiva posteondamnatorie fata de condamnarea pentru
infractiunea de santaj ~i in stare de recidiva posteexecutorie fata de eondamnarea
pentru infractiunea de furt; in aceasta situatie se va aplica pedeapsa intr-o singura
etapa pentru infractiunea de talharie avand in vedere regulile recidivei postexecutorii,
iar apoi aceasta pedeapsa va fi contopita cu cea stabilita pentru infractiunea de santaj
potrivit regulilor reeidivei postcondamnatorii, la pedeapsa de baza putand fi adaugat
un spor de pana la sapte ani];
- pedepsele complementare ~i masurile de siguranta se aplica potrivit dreptului
comun pe langa pedeapsa stabilita intr-o singura etapa pentru infractiunea savar~ita in
stare de recidiva mare postexeeutorie; daca sunt savarsite mai multe infractiuni concurente in stare de recidiva mare postexecutorie, pedepsele complementare si masurile de siguranta stabilite pentru fiecare infractiune se vor aplica pe Ianga pedeapsa
rezultanta potrivit regulilor de la concursul de infractiuni,

2.3. Recidiva mica


- se retine cand eel care a suferit trei condamnari definitive la pedeapsa inchisorii
de pana la sase luni pentru infractiuni savarsite cu intentie sau praeterintentie (executabile separat sau contopite intr-o pedeapsa rezultanta) a savarsit din nou 0 infractiune cu intentie sau praeterintentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii

Pluralitatea de infractiuni

121

mai mare de un an sau detentiunea pe viata, inainte de executarea ipostcondamnatorie) sau dupa executarea, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori
dupa prescrierea executarii a eel putin trei asemenea pedepse (postexeeutorie).
2.3.1. Termenii recidivei mici
a) Primul termen presupune indeplinirea urmatoarelor conditli:
(i) existenta a eel putin trei condamndri definitive la pedeapsa inchisorii de pdna
fa 61uni;

~
Condamnarea la pedeapsa de 6 luni inchisoare, rezultata din contopirea
a trei pedepse cu Inchisoarea stabilite pentru infractiuni concurente, nu constituie prim termen al midi recidive. Pentru incidenta acestui caz de recidiva
trebuie sa existe eel putin trei condamnari, succesive, la pedepse pana la 6 luni
Inchisoare, iar nu 0 singura condamnare la pedeapsa rezultanta de 6 luni,
urmarea contopirii a trei pedepse stabilite pentru infractiuni aflate in concurs.
Cand conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva, conform art. 40
C.pen., nu sunt intrunite, pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul
de infractiuni, ceea ce inseamna ca, daca pedeapsa anterioara, care se contopeste
cu noua pedeapsa, a fost executata in tot sau in parte, ceea ce s-a executat se
scade din durata pedepsei rezultante, conform art. 36 alin. (3) C.pen. (C.S.J.,
sectia penala, decizia nr. 1087/2002, www.lega/is.ro).

(ii) infractiunile pentru care au fost pronuntate pedepsele respective sa fie


savarsite cu intentie sau praeterintentie;
(iii) hotararea/hotararile de condamnare sa nu priveasca: infractiuni savarsite in
timpul minoritatii, infractiuni savarsite numai din culpa, infractiuni ulterior amnistiate sau fapte care au fost ulterior dezincriminate. De asemenea, nu se va tine seama
de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea de drept sau in privinta carora
s-a lmplinit termenul de reabilitare judecatoreasca,
b) Al doilea termen presupune
recidivei mari.

indeplinirea

acelorasl conditil ca in cazul

2.3.2 Sanctionarea recidivei mici


- se vor aplica aceleasi reguli sanctionatorii de la recidiva mare postcondamnatorie, respectiv postexecutorie.

3. Recidiva in cazul persoanei juridice


- legea penala reglementeaza numai recidiva mare in cazul persoanei juridice, nu
si mica recidiva;
- se va reline existenta starii de recidiva:
1. cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa
amenzii penale (indiferent de cuantumul acesteia) pentru 0 infractiune intentionata
sau prae~erintentionata, persoana juridica savarseste din nou 0 infractiune cu intentie

----

~------------

122

Drept penal. Partea genera/a

sau praeterintentie, iar amenda pentru infractiunea anterioara nu a fost executata


nu este considerata executata (recidiva postcondamnatorie);

2. cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pe<leal0sa:;


amenzii penale (indiferent de cuantumul acesteia) pentru 0 infractiune intentionatl
sau praeterintentionata, persoana juridica savarseste din nou 0 infractiune cu intentie
sau praeterintentie, dupa ce amenda pentru infractiunea anterioara a fost executarg
sau este considerata ca executata trecidiva postexecutorie).
- primul termen al recidivei in cazul persoanei juridice nu poate consta intr-o .
hotarare de condamnare privind: infractiuni sav~r~ite numai din culpa, infractiuni
ulterior amnistiate sau fapte care au fost ulterior dezincriminate. De asemenea, nu se
va tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea de drept.
- in ipoteza retinerii recidivei postcondamnatorii, amenda aplicata pentru infractiunea savar~ita ulterior se contopeste potrivit regulilor de la concursul de infractiuni
cu amenda aplicata pentru infractiunea anterioara sau cu restul de amends ce a mai
ramas de executat, aplicandu-se amenda cea mai mare, care poate fi sporita pana la
maximul special. Daca acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de
pana la 0 jumatate din acel maxim;
- aplicarea pedepselor complementare sau a masurilor de siguranta in cazul savarsirii de 0 persoana juridica a unei infractiuni in stare de recidiva postcondamnatorie
se realizeaza dupa acelasi mecanism ca in situatia persoanelor fizice;
- in situatia retinerii recidivei postexecutorii se aplica, lntr-o singura etapa,
pedeapsa amenzii pana la maximul special, iar daca acest maxim nu este indestulator,
se poate adauga un spor de pana la doua treimi din acel maxim;
- pedepsele complementare ~i masurile de siguranta se aplica potrivit dreptului
comun pe langa pedeapsa stabilita intr-o singura etapa pentru infractiunea savar~ita
de persoana juridica in stare de recidiva postexecutorie; dad. sunt savarsite mai multe
infractiuni concurente in stare de recidiva mare postexecutorie, pedepsele complementare si masurile de siguranta stabilite pentru fiecare infractiune se vor aplica pe
langa pedeapsa rezultanta potrivit regulilor de la concursul de infractiuni,

4. Descoperirea ulterioara a starii de recldiva


- reprezinta constatarea realizata dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare a unei persoane fizice sau juridice ~i mai inainte ca pedeapsa sa fie executata ori
considerata ca executata, cu privire la starea de recidiva in care se afla condamnatul
(in cazul in care, la momentul pronuntarii hotararii de condamnare, instanta de judecata nu a putut cunoaste existenta starii de recidiva; daca instanta putea cunoaste
starea de recidiva din actele dosarului si a retinut in mod eronat inexistenta acesteia,
hotararea de condamnare se bucura de autoritate de lucru judecat, neputandu-se
proceda la reindividualizarea pedepsei);
- instanta de executare a ultimei hotarari sau, in cazul cand eel condamnat se afla
in stare de detinere ori in executarea pedepsei la locul de munca, instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau, dupa caz, unitatea
unde se executa pedeapsa, sesizata din oficiu, la cererea procurorului sau a persoanei

Pluralitatea de infractiuni

123

condamnate, va proceda la reindividualizarea pedepsei, aplicand tratamentul sanctionator de la recidiva (postcondamnatorie sau postexecutorie);
_ reindividualizarea pedepsei in cazul descoperirii ulterioare a starii de recidiva
poate avea loc si in ipoteza in. ~are p~~eapsa detentiu~ii ~e v~~ta.~plicaHi unei p.ersoane fizice a fost comutata on inlocuita cu pedeapsa inchisorii, ~l m acest caz fiind
necesar ca, la momentul pronuntarii hotararii de condamnare, instanta de judecata sa
nu fi cunoscut existenta starii de recidiva.

Sectiunea a 3-a. Pluralitatea


1. Pluralitatea

Intermedlara

intermediara in cazul persoanei fizice

- este 0 forma a pluralitatii de infractiuni ce consta in savarsirea din nou a unei


infractiuni (nu doar 0 fapta prevazuta de legea penala), indiferent de natura, gravitatea ori forma de vinovatie a acesteia, de catre 0 persoana fizica (minor sau major)
condamnata definitiv, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii
acesteia sau in stare de evadare, in cazul in care nu sunt intrunite conditiile prevazute
de lege pentru starea de recidiva postcondamnatorie (de pilda, legea prevede pentru
infractiunea nou-savarsita pedeapsa inchisorii mai mica de un an sau amenda,
persoana a fost anterior condamnata la pedeapsa inchisorii mai mica de 6 luni, ori
pentru 0 infractiune savar~ita din culpa, sau noua infractiune este savarsita din culpa);
daca noua infractiune este savar~ita dupa ce pedeapsa a fost executata sau considerata
executata, nu se va retine pluralitatea intermediara;
- primul termen al pluralitatii intermediare nu poate consta intr-o condamnare
pentru 0 infractiune pentru care a intervenit amnistia, prescriptia executarii, reabilitarea ori care a fost ulterior dezincriminata; in schimb poate constitui prim termen al
pluralitatii intermediare 0 condamnare la pedeapsa inchisorii pentru 0 infractiune
comisa de un infractor minor sau condamnarea infractorului major pentru 0 infractiune sanctionata de lege numai cu pedeapsa amenzii ori la pedeapsa inchisorii pentru
o infractiune savar~ita din culpa etc.;
- spre deosebire de concursul de infractiuni, pluralitatea intermediara presupune
existenta unei condamnari definitive pentru 0 infractiune anterioara;
- pentru sanctionarea pluralitatil intermediare se aplica, de regula, principiile
de la aplicarea pedepsei in cazul eoneursului de infractiuni, contopindu-se intreaga
pedeapsa anterioara (chiar daca a fost in parte executata) eu pedeapsa aplicatd
pentru noua irfractiune, putand fi aplicat un spor de pana la 5 ani inchisoare; din
pedeapsa rezultanta se va deduce perioada deja executata din pedeapsa anterioara, Ca
exceptie, in situatia in care legea prevede expres alt tratament sanctionator, se vor
aplica prevederi legale speciale (de pilda, in cazul revocarii gratierii sau a suspendarii
conditionate a executarii pedepsei);
~
Savarsirea unei noi infractiuni in cursuI termenului de incercare al
suspendarii conditionate a executarii unei pedepse de eel mult 6 luni determina 0

__

_._- ..... _----

..

-_---

124

Drept penal. Partea generala

pluralitate intermediara de infractiuni, conform art. 40 C.pen., dar, in raport de


dispozitia specials prevazuta de art. 83 C.pen., pedeapsa nu se va aplica potrivit
regulilor concursului de infractiuni, ci potrivit nonnei speciale, ce prevede revocarea ~i executarea alaturi de pedeapsa aplicata pentru noua infractiune (CA.
Craiova, sectia penala, decizia nr. 896/2001, in Dreptul nr. 8/2002,p. 250).
- daca sunt savar~ite mai multe infractiuni concurente in stare de pluralitate intermediara, se va aplica mai intai regimuf sanctionator al pluralitatii intermediare
pentru fiecare infractiune, iar apoi regimul sanctionator al concursului de infractiuni
in vederea stabilirii pedepsei rezultante ce urmeaza ~ fi executata;
- in situatia in care inainte ca prima pedeapsa la care 0 persoana a fost condamnata
defmitiv sa fie executata sau considerata executata sunt savarsite mai multe infractiuni,
unele in stare de recidiva, iar altele in stare de pluralitate intermediara, se va aplica
pedeapsa pentru fiecare dintre aceste infractiuni potrivit regimului sanctionator al recidivei mari postcondamnatorii, respectiv al pluralitatii intermediare, iar apoi pedepsele
astfel obtinute se contopesc potrivit regulilor concursului de infractiuni;
- in cazul in care dupa evadarea din executarea unei pedepse este savar~ita 0 noua
infractiune in stare de pluralitate intermediara, se va proceda astfel:
1. pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare se va cumula aritmetic cu
pedeapsa din a carei executare s-a evadat;
2. pentru infractiunea nou-savarsita se va stabili pedeapsa potrivit regimului
sanctionator al pluralitatii intermediare;

3. pedepsele de la 1 ~i 2 vor fi contopite potrivit regulilor concursului de infractiuni. Partea din pedeapsa executata sau preventia se va deduce din pedeapsa rezultanta in urma contopirii.

2.Pluralitatea lntermedlara in cazul persoaneijuridice


- este 0 forma a pluralitatii de infractiuni ce consta in savarsirea din nou a unei
infractiuni (nu doar 0 fapta prevazuta de legea penala), indiferent de natura, gravitatea ori forma de vinovatie a acesteia, de catre 0 persoana juridica condamnata definitiv, inainte de inceperea executarii pedepsei amenzii penale sau inaintea executarii
integrale a acesteia, in cazul in care nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege
pentru starea de recidiva postcondamnatorie;
- in cazul persoanei juridice se poate reline pluralitatea intermediara:
1. cand primul termen il constituie 0 condamnare definitiva la pedeapsa amenzii
penale (indiferent de cuantumul acesteia) pentru 0 infractiune savar~ita din culpa, iar
al doilea termen savarsirea unei noi infractiuni indiferent de forma de vinovatie;
2. cand primul termen il constituie 0 condamnare definitiva la pedeapsa amenzii
penale (indiferent de cuantumul acesteia) pentru 0 infractiune savar~ita cu intentie
sau praeterintentie, iar al doilea termen savar~irea unei noi infractiuni din culpa.
- pentru sanctlonarea pluralititii intermediare se aplica principiile de la aplicarea pedepsei in cazul concursului de infractiuni,

Capitolul VIII

Raspunderea penala
- raspunderea penala este raspunderea persoanei (fizice sau juridice) care intervine ca urmare a incalcarii dispozitiei normei de incriminare;
- raspunderea penala se realizeaza in cadrul raportului juridic de conflict;
- subiectii raportului juridic de conflict sunt, pe de 0 parte, persoanele fizice sau
juridice care au savar~it nemijlocit ori au participat la savarsirea unei infractiuni
(subiect activ), iar, pe de alta parte, statul (subiect pasiv general);
- continutul raportului juridic de conflict 11constituie, pe de 0 parte, dreptul ~i
obligatia statului de a exercita actiunea penal a in vederea tragerii la raspundere
penala a persoanelor fizice sau juridice care au savarsit ori au participat la savarsirea
unei infractiuni si, pe de alta parte, obligatia subiectilor activi ai raportului de conflict
de a suporta consecintele savarsirii infractiunii;
- obiectul raportului juridic de conflict consta in executarea sanctiunilor penale
aplicabile pentru savar~irea infractiunii,

Sectiunea 1. Principiile raspunderli penale


In doctrina se considera ca principiile raspunderii penale sunt:
1. infractiunea este singurul temei al raspunderii penale [art. 17 alin. (2) C.pen.];
2. legalitatea raspunderii penale deriva din principiul general (constitutional) al legalitatii, care guverneaza intreaga materie penala;
3. personalitatea raspunderii penale;
- potrivit acestui principiu, nu pot fi trase la raspundere penala decat persoanele
(fizice sau juridice) care au participat la savarsirea unei infractiuni (autor, coautor,
instigator, complice), respectiv nu pot fi obligate la executarea unei sanctiuni penale
decat persoanele carora aceste sanctiuni le-au fost aplicate;
- raspunderea penala a persoanei juridice nu este incompatibila cu principiul
personalitatii raspunderii penale.
4. unicitatea raspunderii penale (ne bis in idem);
- savarsirea unei infractiuni atrage 0 raspundere penala unica ~i aplicarea
data a sanctiunii prevazute de norma de incriminare.

singura

S. celeritatea raspunderii penale;


- presupune descoperirea faptuitorului si a faptei mai aproape de momentul savarsirii acesteia, precum si cerinta ca actele procesuale sau procedurale ori activitatile
procesuale sa se desfasoare de indata si rara lntarzieri.

126

Drept penal. Partea genera/a

6. tnevitabtlitatea raspunderii penale;


- savaqirea unei infractiuni atrage inevitabil rsspunderea penala a infractorului,
eu exceptia cazurilor in care, potrivit legii, raspunderea penala este inlaturata.
7. individualizarea raspunderii penale;
,
- pe de 0 parte, legea stabileste natura si limitele pedepsei aplicabile pentru 0 anumita infractiune (individualizare legala), iar instanta de judecata pedeapsa concreta ~i
modalitatea de executare a acesteia (individualizare judiciariiy.
8. prescriptibilitatea raspunderii penale.
- prescriptia raspunderii penale are ca efect crearea unui impediment la tragerea la
raspundere penal a a infractorului, datorita trecerii unei perioade de timp, prevazute
de lege, de la data savarsirii infractiunii pana Ia data pronuntarii unei hotarari
judecatoresti definitive.

"
Sectiunea a 2-a. Inlocuirea
rispunderii penale cu rispunderea
administrativi
- inlocuirea raspunderii penale este masura ce poate fi dispusa de catre instanta de
judecata prin care raspunderea penala pentru unele infractiuni este inlocuita cu 0
raspundere administrativa in cazul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:
1. pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savar~ita sa fie inchisoarea de
eel mult un an sau amenda, ori sa se fi savarsit una dintre urmatoarele infractiuni
(indiferent de pedeapsa prevazuta de lege pentru acestea): furt (art. 208 C.pen.), abuz
de incredere (art. 213 C.pen.), inselaciunea prevazuta de art. 21S alin. (1) C.pen.,
delapidarea prevazuta de art. 21S1 alin. (1) C.pen., distrugerea prevazuta de art. 217
alin. (1) C.pen., distrugerea din culpa prevazuta de art. 219 alin. (1) C.pen., daca
valoarea pagubei nu depaseste 10 lei sau infractiunea :de neglijenta in serviciu
(art. 249 C.pen.), daca valoarea pagubei nu depaseste SOlei;
2. fapta, in continutul ei eoneret si in imprejurarile in care a fost savar~ita, sa
prezinte un grad de pericol social redus ~i sa nu fi produs urmari grave;
3. paguba pricinuita prin infractiune sa fi fost integral reparata pana la pronuntarea hotararii;
4. din atitudinea faptuitorului dupa savarsirea infractiunii sa rezulte ea aeesta
regreta fapta;
5. sa existe sufieiente date ca faptuitorul se poate indrepta tara a i se apliea
pedeapsa;

6. fiiptuitorul sa nu fi fost anterior eondamnat sau nu i se fi aplicat de doua ori


sanctiuni cu earacter administrativ, cu exceptia eazurilor prevazute de art. 38 C.pen.
- inlocuirea raspunderii penale cu cea administrativa constituie 0 facultate pentru
instanta, iar nu 0 obligatie; instanta va constata ca fapta exista, este infractiune, ~i va
putea dispune ca raspunderea penala sa fie inlocuita eu cea administrativa prin

Raspunderea penald

127

hoHidire (sentinta, decizie) in conditiile art. 91 C.pen., rara a se dispune in prealabil


eondamnarea;
- cand instanta dispune incetarea procesului penal ca urmare a inlocuirii raspunderii penale cu cea administrativa, va apliea (obligatoriu) si una dintre urmatoarele
sanctiuni cu caracter administrativ: mustrarea, mustrarea eu avertisment sau amenda
de la 10 lei la 1.000 lei [art. 91 c.pen.];
- in cazulin care la comiterea unei infractiuni au participat mai multe persoane,
inlocuirea raspunderii penale cu cea administrativa se poate realiza prin analiza
eonditiilor de mai sus fata de fiecare participant in parte; astfel, este posibil ca pentru
unii participanti la comiterea infractiunii instanta sa dispuna inlocuirea raspunderii
penale, iar altii sa fie trasi la raspundere penala in functie de particularitatile faptei si
de circumstantele persoanele ale fiecaruia;
- in ipoteza concursului de infractiuni, inlocuirea raspunderii penale cu cea
administrativa se poate dispune numai daca instanta de judecata apreciaza ca pentru
toate infractiunile concurente este incidenta aceasta institutie; in acest caz se va
aplica 0 singura sane/june eu earaeter administrativ, nefiind aplicabile regulile
eumulului aritmetic specific sanctiunilor contraventionale;
- procurorul nu poate constata existenta acestui impediment la punerea in miscare
sau exercitarea actiunii penale, neavand competenta de a dispune inlocuirea raspunderii penale eu cea administrativa; aceasta competenta apartine exclusiv instantei de
judecata,

_.--

------------

Capitolul IX
Pedepsele

- sunt sanctiuni penale prevazute de lege in scopul prevenirii savar~irii de no,

infractiuni;
- totodata, pedeapsa este sanctiunea penala aplicata de instanta de judecata incul- ;
patului care a savar~it 0 infractiune; este pronuntata in numele ~i in seopul aparmii
interesului public (al societatii);
- pedeapsa are trei caractere: legal (fiind prevazuta numai de lege), egalitar
(netinand cont de conditia sociala a infractorului) si personal (putand fi aplicata
numai persoanei care a savar~it sau a participat la savar~irea infractiunii);
- scopul pedepsei este finalitatea urmarita prin aplicarea pedepsei, respectiv
prevenirea savar~irii de noi infractiuni.

Sectiunea 1. Pedepse prineipale


- pedeapsa principald este pedeapsa prevazuta de lege, cu titlu principal, ce poate
fi aplicata singura, independent de aplicarea altor pedepse;
- pedepsele principale aplicabile persoanei fizice sunt: detentiunea pe viata;
inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani ~i amenda de la 100 lei la 50.000 lei (art. 53
C.pen.); amenda este, de regula, prevazuta de legiuitor altemativ cu pedeapsa

Inchisorii;
- pedeapsa principala aplicabila persoanei juridice este numai amenda penala,

1. Detentiunea pe viata
1.1. Notlune, aplicare, executare
- este reglementata ca pedeapsa principala pentru infractiunile de 0 gravitate
extrem de ridicata ~i presupune privarea de libertate pe durata vietii persoanei
condamnate;
- poate fi prevazuta de lege ca pedeapsd unica [de exemplu, in cazul infractiunii
de genocid prevazuta de art. 357 alin. (2), al infractiunii de tratamente neomenoase
prevazuta de art. 358 alin. ultim C.pen. sau al infractiunii de omor savarsit asupra
personalului silvie prevazuta de art. 42 din O.U.G. nr. 59/2000] sau altemativ cu
pedeapsa inchisorii (de pilda, in cazul omorului deosebit de gray prevazut de art. 176
C.pen.);

Pedepse/e

129

- pentru aplicarea pedepsei detentiunii pe viata este necesar ca inculpatul sa nu fi


implinit varsta de 60 de ani la data pronuntarii hotararii de condamnare;
- in cazul in care inculpatul a implinit varsta de 60 de ani, iar instanta apreciaza ca
s-ar impune aplicarea pedepsei detentiunii pe viata, se va aplica pedeapsa inchisorii
pe timp de 25 de ani ~i pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata de 10 ani; daca
persoana condamnata la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit 60 de ani in timpul
executarii pedepsei, detentiunea pe viata se inlocuieste (obligatoriu) cu inchisoarea
pe timp de 25 de ani; in aceste cazuri perioada deja executata se considera ca parte
executata din pedeapsa inchisorii de 25 de ani;
- detentiunea pe viata nu se aplica infractorului minor, care va fi sanctionat in
acest caz cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 de ani;
- detentiunea pe viata se executa in penitenciare anume destinate pentru aceasta
sau in sectii speciale ale celorlalte penitenciare din subordinea Administratiei
Nationale a Penitenciarelor, in regim de maxima siguranta,
~
In cazul unei infractiuni pedepsite cu detentiunea pe viata, alternativ cu
inchisoarea, instanta alege mai Intai una dintre pedepsele alternative. Daca
pedeapsa aleasa este detentiunea pe viata, trebuie sa tina seama de prevederile
art. 55 alin. (1) C.pen., potrivit carora aceluia care, la data pronuntarii hotararii
de condamnare, a implinit varsta de 60 de ani, nu i se aplica pedeapsa detentiunii
pe viata, in locul acesteia aplicandu-i-se pedeapsa inchisorii pe timp de 25 de ani
si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima (C.s.J, sectia penald,
deeizia nr. 338/2002, www.legalis.ro).
~
In cazul condamnarii inculpatu~uila pedeapsa detentiunii pe viata sunt
aplicabile atat pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, prevazuta in
art. 64 C.pen., cat si pedeapsa complementara a degradarii militare, prevazuta in
art. 67 C.pen. (C.S.J, sectia penala, decizia nr. 366/1998, www.legalis.ro).

1.2. Liberarea eondltionata a persoanei condamnate la pedeapsa detentiunii pe viata


- persoana condamnata la pedeapsa detentiunii pe viata, care are varsta sub 60 de
ani, poate fi liberata conditionat dupa executarea efectiva a 20 de ani de detentie,
daca este staruitoare in munca, disciplinata si da dovezi temeinice de tndreptare,
tinandu-se seama ~i de antecedentele sale penale;
- in cazul in care condamnatul a trecut de varsta de 60 de ani pentru barbati si 55
de ani pentru femei, poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de
detentie, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de lege;
- in situatia in care se dispune liberarea conditionata, pedeapsa detentiunii pe
viata se considera executata daca tn termen de 10 ani de la liberare nu a savdrsit din
nou 0 infractiune; in cazul in care, in termenul de incercare a liberarii conditionate,

-~--.----~----~

Drept penal. Partea genera/a

130

se savarseste 0 noua infractiune, liberarea conditionata se poate revoca, iar


torul va executa in eontinuare pedeapsa detentiunii pe vial!, indiferent de natura
durata pedepsei aplieate pentru noua infractiune;
- cererea de liberare conditionata va fi examinata de instanta, sub aspectul
plinirii tuturor conditiilor legale, la momentul judecarii acesteia, si nu la momenta
introducerii ei.
"
2. Inchisoarea

2.1. Netlune, aplicare, executare


- este pedeapsa privative de libertate prevazuta de lege ce consta in plasarea
condamnat Intr-un loc de detentie pe durata stabilita in hotararea definitiva pro-.
nuntata de instanta de judecata;
.~.
- limite Ie generale ale pedepsei inchisorii sunt de la 15 zile la 30 de ani, iar limita ..
maxima special! este de 25 de ani; .
__
In cazul in care pedeapsa ce se executa este de 30 de ani lnchisoare, ce
constituie maximul general al pedepsei inchisorii prevazut in art. 53 pet. I lit. b)
C.pen., pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare nu se mai adauga,
conform art. 269 alin. (3) C.pen., la pedeapsa care se executa, deoarece s-ar
depasi maximul general al pedepsei (C.S.J., sectia penala, decizia nr. 23012003,
www.legalis.ro).
- regimuri de executare a pedepsei:
(i) regimul de maxima sigurantd, ce consta in asigurarea unor masuri stricte de
paza, supraveghere ~i escortare, restrangerea libertatii de miscare a persoanelor
private de libertate, mentinerea ordinii ~i diseiplinei, eoneomitent eu desfasurarea
unor activitati educative, eulturale, terapeutice, de eonsiliere psihologica ~i asistenta
sociala, care sa dea posibilitatea trecerii in regimul de executare imediat inferior ca
grad de severitate; se aplica persoanelor eondamnate la pedeapsa tnchtsorit mat
mare de 15 ani, preeum si eelor eare prezinta rise pentru siguranta penitenciaruluit;

1 Revocarea este obligatorie in situatiain care fapta savar~itain termenulde incercare este
o infractiunecontra sigurantei statului, 0 infractiune contra pacii ~i omenirii, 0 infractiunede
omor, 0 infractiune savar~itacu intentie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau 0
infractiuneprin care s-auprodusconsecinte deosebitde grave.
2 Potrivit art. 21 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor ~i a masurilor
dispusede organelejudiciare in cursulprocesuluipenal: (1) Regimul de maxima sigurantd nu
se aplica urmatoarelor persoane condamnate: a) barbatii care au implinitvarsta de 60 de ani
~ifemeilecare au implinitvarsta de 55 de ani; b) femeileinsarcinatesau care au in ingrijire un
copil in varsta de paoa la un an; c) minorii; d) persoaneleincadratein gradul I de invaliditate,
precum ~i cele eu afectiuni locomotorii grave. (2) Persoanele condamnate prevazute la
alin. (I) lit. a) vor executapedeapsaprivativade libertatein regim inchis. Persoanelecondamnate prevazutela alin. (I) lit. b)-d) vor executapedeapsaprivativade libertatein regim inchis,
pe perioadacat dureazacauza care a impusneaplicarearegimuluide maxima siguranta.

_----_._-

~~----

-----

Pedepsele

131

(ii) regimul inchis, ce consta in asigurarea unor masuri de paza, supraveghere si


escortare care sa permita persoanelor private de libertate sa desfasoare, in grupuri,
activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta
socialii, pentru a da posibilitatea trecerii in regimul de executare imediat inferior ca
grad de severitate; se aplica persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai
mare de 5 ani, dar care nu depaseste 15 ani;
(iii) regimul semideschis ofera persoanelor private de libertate posibilitatea de a
se deplasa neinsotite in zone din interiorul locului de detinere stabilite prin regulamentul de ordine interioara, de a-si organiza timpul liber avut la dispozitie, sub
supraveghere, de a presta munca ~i desfasura activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta socials, in afara penitenciarului, sub
supraveghere, si se aplica persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare
de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
(iv) regimul deschis ofera persoanelor private de libertate posibilitatea de a se
deplasa neinsotite in interiorul locului de detinere, de a presta munca ~i de a desfasura activitatile educative, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala in
afara locului de detinere, fara supraveghere. Regimul deschis se aplica persoanelor
condamnate la pedeapsa inchisorii de eel mult un an.
- munca prestata de eondamnat este remunerata, cu exceptia muncii cu caracter
gospodaresc, necesara locului de detinere, si a celei prestate in caz de calamitate;
- veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate
pentru munca prestata nu constituie venituri salariale ~i nu pot fi mai mici decat
salariul minim pe economie, in raport eu programul de munca; sunt lncasate de catre
administratia loeului de detinere si repartizate astfel: a) 40% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executarii pedepsei 75% din acesta, iar
25% se consemneaza pe numele sau, urmand sa fie incasat, impreuna cu dobanda
aferenta, in momentul punerii in libertate; b) 60% din venit revine Administratiei
Nationale a Penitenciarelor, constituind venituri proprii care se incaseaza, se
contabilizeaza si se utilizeaza potrivit dispozitiilor legale privind finantele pub lice;
- durata executarii pedepsei inchisorii se calculeaza din ziua in care condamnatul
incepe sa execute hotararea definitiva de condamnare; ziua 'in care incepe executarea
pedepsei si ziua in care inceteaza se socotesc in durata executarii;
- timpul in care eondamnatul aflat in executarea pedepsei este internat in spitalul
penitenciar intra in durata executarii, cu exceptia situatiei in care acesta si-a provocat
in mod voit boala, iar aceasta imprejurare se constata in cursul executarii pedepsei;
- in durata executarii pedepsei inchisorii la locul de munca nu intra timpul in care
condamnatul lipseste de la locul de munca, indiferent de motivul absentei;
- timpul retinerii si al arestarii preventive din cursul urmaririi penale sau al fazei
de judecata se deduce din durata pedepsei inchisorii pronuntate, chiar daca, pentru
infractiunea in legatura cu care a fost retinut sau arestat preventiv, infractorul a fost
scos de sub urmarire, s-a dispus incetarea urmaririi penale, a fost achitat ori s-a
dispus lncetarea procesului penal; in cazul condamnarii la pedeapsa amenzii penale,
executarea acesteia va fi inlaturata in tot sau in parte, ca urmare a retinerii sau
arestarii preventive din cursul procesului;

132

Drept penal. Partea genera/a

- in situatia in care infractorul este judecat in tara pentru 0 infractiune pentru care
a fost retinut, arestat preventiv sau condamnat in strainatate, retinerea, arestarea
preventiva, precum ~ipartea din pedeapsa executata in afara teritoriului tarii se deduc
din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune de instantele romane, dupa
recunoasterea hotararii judecatoresti straine.

2.2. Liberarea conditionata a persoanei condamnate la pedeapsa inchisorii


2.2.1. Nottune
- este masura ce poate fi dispusa de instanta de judecata ce consta in punerea in
libertate a persoanei condamnate, inainte de executarea in intregime a pedepsei
inchisorii, daca aceasta a executat 0 anumita fractie din pedeapsa, a fost staruitoare in
munca, disciplinata si a dat dovezi temeinice de indreptare (readaptare sociala),
tinandu-se seama ~i de antecedentele sale penale;
- este un mijloc de individualizare a executarii pedepsei; conduce la reintegrarea
sociala a persoanelor condamnate;
- are caracter facultativ, nereprezentand un drept, ci numai 0 vocatie generala a
condamnatului.
2.2.2. Cendltii de acordare
Pentru a se putea dispune liberarea conditionata trebuie indeplinite urmatoarele
condltl]:
a) sl fie executatl fractla de pedeapsl prevlzutl de lege
- condamnatul pentru infractiuni intentionate sau praeterintentionate poate fi
liberat dupa ce a executat eel putin 2/3 din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu
depaseste 10 ani, sau eel putin 3/4, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani;
- in situatia in care se tine seama la stabilirea pedepsei executate de partea din
pedeapsa care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate sau a instruirii scolare ~i formarii profesionale', condamnatul pentru infractiuni

1 Potrivit art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor ~i a masurilor
dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal: ,,(1) Pedeapsa care este considerata
ca executata pe baza muncii prestate sau a instruirii scolare ~iformarii profesionale, in vederea
acordarii liberarii conditionate, se calculeaza dupa cum urmeaza:
a) in cazul in care se presteaza 0 munca remunerata in conditiile prevazute la art. 59
alin. (1) si (2), pe baza de voluntariat sau in caz de calamitate, se considera 5 zile executate
pentru 4 zile de munca, in cazul condamnatilor majori, si 3 zile executate pentru doua zile de
munca, in cazul condamnatilor minori si tineri;
b) in cazul in care se presteaza 0 munca neremunerata in conditiile prevazute in art. 59
alin. (1) si (2), se considera 4 zile executate pentru 3 zile de munca, in cazul condamnatilor
majori, ~i 2 zile executate pentru 0 zi de munca, in cazul condamnatilor minori ~itineri;
c) in cazul in care munca este prestata in conditiile prevazute in art. 59 alin. (3), se
considera 4 zile executate pentru 3 zile de munca;
d) in cazul in care munca este prestata in conditiile prevazute in art. 59 alin. (4), se
considers 3 zile executate pentru 2 nopti de munca;

Pedepsele

133

intentionate sau praeterintentionate nu poate fi liberat inainte de executarea efectiva a


eel putin 112din durata pedepsei, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a eel putin 2/3,
cand pedeapsa este mai mare de 10 ani;
- condamnatul pentru savarsirea uneia sau mai multor infractiuni din culpa poate
fi liberat conditionat dupa ce a executat eel putin 112 din durata pedepsei, In cazul
inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau eel putin 2/3, In cazul inchisorii mai mari de
10 ani;
- III situatia in care se tine seama la stabilirea pedepsei executate de parte a din
pedeapsa care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate sau a instruirii scolare si formarii profesionale, condamnatul pentru infractiuni
din culpa nu poate fi liberat tnainte de executarea efectiva a eel putin 113 din durata
pedepsei, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a eel putin 1/2, cand pedeapsa este mai
mare de 10 ani;
- condamnatul care, din cauza starii de sanatate sau din alte cauze, nu a fost
niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat conditionat dupa
executarea efectiva a intregii fractii prevazute de lege in situatia condamnarilor
pentru infractiuni intentionate sau praeterintentionate (eel putin 2/3 din durata pedepsei, In cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau eel putin 3/4, In cazul inchisorii
mai mari de 10 ani) sau, dupa caz, cele prevazute pentru infractiuni savarsite din
culpa (eel put in 112din durata pedepsei, In cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani,
sau eel putin 2/3, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani);
- condamnatii pentru infractiuni savarsite in timpul minoritatii, care au implinit in
timpul executarii pedepsei varsta de 18 ani, precum si condamnatii care au implinit in
timpul executarii pedepsei varsta de 60 de ani in cazul barbatilor, respectiv 55 de ani
in cazul femeilor, pot fi liberati conditionat dupa cum urmeaza:
(i) in cazul condarnnarilor pentru infractiuni intentionate sau praeterintentionate,
dupa ce au executat eel putin 113 din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu
depaseste 10 ani, sau eel putin 112, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani;
(U) in cazul condamnarilor pentru infractiuni din culpa, dupa ce au executat eel
putin 114 din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau eel
putin 1/3, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani; in aceste cazuri legea nu mai
prevede necesitatea executarii efective a unei fractii din pedeapsa in situatia in care
se tine seama la stabilirea pedepsei executate de partea din pedeapsa care poate fi
considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate sau a instruirii scolare
si formarii profesionale.

e) in cazul participarii la cursuri de scolarizare sau de calificare ori recalificare profesionala, se considera 30 de zile executate pentru absolvirea unui an scolar sau pentru absolvirea
unui curs de calificare ori recalificare profesionala;
j) in cazul elaborarii de lucrari stiintifice publicate sau inventii ~i inovatii brevetate, se
considera 3 zile exeeutate pentru 2 zile de munca,
(2) Redueerea fractiunii de pedeapsa eare este considerata ea executata pe baza muneii
prestate sau a instruirii scolare si formarii profesionale nu poate fi revocata".

Drept penal. Partea generala

134

Art. 59 alin. (1)


C.pen, art. 591
alin. (1) C.pen.
(pedeapsa efectiv
executata sau
considerata ca
executata in baza

muncii/activitatii
prestate)

Pedeapsa care se
executA efectiv
CondamnAri pentru
lafractiunl comise eu

<

>

10 ani

10 ani

2/3

3/4

2/3

Art. 59 alin. (2)


C.pen., art. 591
alin. (2) C.pen.
(fractia minima din
pedeapsa ce trebuie
efectiv executata
indiferent de
pedeapsa considerata ca executata in
baza muncii/activitAtiiprestate)
<
>
10 ani
10 ani
2/3
112

Art. 60 alin. (2)


C.pen., art. 60
alin. (3) C.pen.
(minorii ce ating
' majoratul in
timpul executarii,
ori condamnatii
trecuti de 60 de
ani barbatiil55
de ani femeile)

<
10 ani
113

>
10 ani

1/2

Intentie/praeterfntentle
Condamnlri pentru
fnfractiunl comise din
culpa

113

112

114

113

- calculul fractiei de pedeapsa ce trebuie executata se face prin raportare la


pedeapsa pe care condamnatul a executa efectiv, nu la cea la care a fost condamnat
de catre instanta (de exemplu, prin raportare la restul de pedeapsa pe care condamnatul trebuie sa il execute in urma unei gratieri partiale, iar nu la pedeapsa integrala
aplicata de instanta de judecata);
- in situatia in care condamnatul executa 0 pedeapsa rezultanta ca urmare a contopirii pedepselor aplicate amt pentru infractiuni din culpa, cat si pentru cele cu intentie
sau praeterintentie, se vor aplica fractiile de pedeapsa de la infractiunile intentionate.

b) eondamnatul sl fie stlruitor in munca pe tot pareursul exeeutlrii pedepsei


- nu se va analiza aceasta conditie in cazul condamnatilor care nu au fost sau nu
mai sunt folositi la munca datorita unor motive de sanatate.

e) eondamnatul sl fie diseiplinat


- trebuie sa respecte, pe perioada detentiei, obligatiile impuse de Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul
procesului penal si Regulamentul privind executarea pedepselor;
- prezinta relevanta pentru aprecierea indeplinirii acestei conditii daca persoana
condamnata a fost sanctionata sau recompensata pe parcursul executarii pedepsei.

d) eondamnatul sl dea dovezi temeiniee de indreptare


e) anteeedentele penale ale eondamnatului sl nu eonduel la eoneluzia ea
perioada de timp executata nu este sufieienta pentru reeducare
---.
Natura ~i gravitatea faptei pentru care a fost condamnat solicitantul
beneficiului liberarii conditionate nu sunt prevazute printre criteriile prevazute
de art. 59 C.pen., deoarece au fost avute in vedere la individualizarea pedepsei
(CA. Constanta, sectia penala, decizia nr. 95112003, in B.J. 2002-2003, p. 36).

Pedepsele

135

2.2.3. Procedura de acordare


~ beneficiul liberarii conditionate se poate acorda la propunerea comisiei constituite in penitenciar sau, la cererea condamnatului (in cazul in care comisia nu
propune liberarea conditionata), de catre judecatoria (sau, dupa caz, tribunalul
militar) in a carei circumscriptie teritoriala se afla locul de detinere';
.:
,

~ cererea de liberare conditionata va fi examinata de instanta, sub aspectul indeplinirii tuturor conditiilor legale, la momentul judecarii acesteia, si nu la momentul
introducerii ei;

- daca instanta apreciaza ca nu sunt Indeplinite conditiile prevazute de lege pentru


acordarea liberarii conditionate, respinge cererea ca prematur introdusa (daca nu a
fost inca executata fractia din pedeapsa prevazuta de lege) sau ca neintemeiata,
fixand termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita,
ce nu poate fi mai mare de un an;
~ fixarea termenului de reinnoire in cazul respingerii cererii sau al propunerii de
liberare conditionata se impune in toate cazurile in care solutia se intemeiaza pe
neindeplinirea cumulativa a conditiilor cerute de lege, inclusiv in situatia in care
perioada ramasa de executat parra la implinirea fractiunii legale este mai mica sau
egala cu un an;

1 Potrivit art. 77 din Legea nr. 275/2006: ,,(1) Liberarea conditionata se acorda potrivit
procedurii prevazute in Codul de procedura penala, la cererea persoanei condamnate sau la
propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de
libertate. (2) 0 comisie fermata din director, directorul adjunct pentru siguranta detinerii si
regim penitenciar, directorul adjunct pentru educatie si asistenta psihosociala, consilierul de
probatiune, medicul penitenciarului, un lucrator in cadrul serviciului productie, cu participarea
judecatorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, in calitate de
presedinte, propune liberarea conditionata tinand seama de fractiunea din pedeapsa efectiv
executata si de partea din durata pedepsei care este considerata ca executata pe baza muncii
prestate, de conduita persoanei condamnate ~i de eforturile acesteia pentru reintegrarea
socials, in special in cadrul activitatilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologic a si asistenta sociala, al instruirii scolare ~i al formarii profesionale, de responsabilitatile
incredintate, de recompensele acordate, de sanctiunile disciplinare aplicate si de antecedentele
sale penale. (3) Propunerea comisiei de admitere a liberarii conditionate, cuprinsa intr-un
proces-verbal motivat, lrnpreuna cu documentele care atesta mentiunile cuprinse in procesulverbal, se inainteaza judecatoriei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere ~i se
comunica persoanei condamnate. (4) In cazul in care comisia constata cli persoana condamnata nu intruneste conditiile pentru a fi liberata conditionat, in procesul-verbal intocmit
potrivit alin. (3) fixeaza un termen pentru reexaminarea situatiei acesteia, care nu poate fi mai
mare de un an. Totodata, comisia comunica procesul-verbal persoanei condamnate ~i li aduce
la cunostinta acesteia, sub semnatura, ca se poate adresa direct instantei cu cerere de liberare
conditionata, (5) Cand persoana condamnata se adreseaza direct instantei, cerand liberarea
conditionata, odata cu cererea se trimite si procesul-verbal intocmit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, impreuna cu documentele care atesta mentiunile cuprinse in acesta. (6) In vederea solutionarii cererii de liberare
conditionata a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanta poate
consulta dosarul individual al persoanei condamnate".

136

Drept penal. Partea generala

- in situatia in care cererea sau propunerea de liberare conditionata se respinge pentru


neindeplinirea conditiei privitoare la fractia prevazuta de lege, iar perioada ramasa de
executat pana la implinirea acestei fractii este mai mare de un an, instanta va stabili ca
cererea sau propunerea sa fie reinnoita in termen de un an de la data implinirii fractiei.

2.2.4. Termenul de incercare


- este termenul in care se verifica conduita persoanei condamnate care a beneficiat
de liberarea conditionata;
- termenul de incercare a liberarii conditionate incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus liberarea conditionata si, fiind un
termen substantial, se calculeaza pe zile pline; consta in diferenta dintre pedeapsa
aplicata ~i pedeapsa efectiv executata.

2.2.5. Efecte
a) Efecte imediate
- sunt acele efecte care se produc pe durata termenului de incercare al liberarii
conditionate; in cazul in care pe parcursul termenului de incercare intervine revocarea liberarii conditionate, efectele imediate se vor produce numai pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus revocarea;
- efectul imediat al admiterii prin hotarare definitiva a cererii de liberare conditionata este punerea de indatii in libertate a condamnatului;
- pe durata termenului de incercare al Iiberarii condamnatul va trebui sa respecte
interdictiile rezultate din pedeapsa accesorie aplicata, precum si masura de siguranta
a interzicerii de a se afla in anumite localitati;
- pe durata termenului de incercare nu se executa pedepsele complementare.

b) Efecte definitive
- sunt acele efecte care se produc dupa expirarea termenului de incercare;
- pedeapsa detentiunii pe viata ori a inchisorii din care s-a dispus liberarea se
considera executatd in situatia in care:
(i) condamnatul nu a mai savar~it 0 noua infractiune in termenul de incercare;
(ii) nu s-a dispus revocarea liberarii pana la expirarea termenului de incercare.
- de la expirarea termenului de incercare va incepe sa curga termenul de reabilitare si se vor executa pedepsele complementare aplicate;
- liberarea conditionata nu produce efecte definitive cu privire la masurile de siguranta dispuse prin hotararea de condamnare.

2.2.6. Revocarea liberirii eendlttonate


In cazul in care in intervalul de timp de la liberare si pana la implinirea duratei
pedepsei condamnatul sayar~e~tedin nou 0 infractiune (in stare de recidiva mare
postcondamnatorie sau in pluralitate intermediara), potrivit legii, instanta de judecata,
tinand seama de gravitatea faptei savarsite, poate:
a) meatlne liberarea condltionata daca noua infractiune este de 0 gravitate
redusa (indiferent de forma de vinovatie cu care este savar~ita), iar pedeapsa aplicata

Pedepsele

137

nu presupune executarea in regim de detentie (de pilda, in cazul in care pentru noua
infractiune a fost aplicata pedeapsa amenzii penale sau a intervenit gratierea antecondamnatorie, ori s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei);

b) revoca liberarea conditionata


- revocarea este, in principiu, facultativa, instanta urmand a aprecia daca se
impune dispunerea acestei masuri in functie de gravitatea infractiunii savarsite;
- revocarea este obligatorie in/ cazul in care fapta savar~ita este 0 infractiune
contra sigurantei statului, 0 infractiune contra pacii ~i omenirii, 0 infractiune de
omor, 0 infractiune savarsita cu intentie care a avut ca urmare moartea unei persoane
sau 0 infractiune prin care s-au produs consecinte deosebit de grave; de asemenea,
revocarea este obligatorie in cazul in care instanta apreciaza ca pedeapsa inchisorii
stabilita pentru noua infractiune (indiferent de natura acesteia) comisa in tennenul de
incercare trebuie executata in regim de detentie; tot astfel, revocarea este obligatorie
cand pedeapsa stabilita pentru noua infractiune este detentiunea pe viata;
- revocarea liberarii conditionate se poate dispune si in cazul in care 0 infractiune
progresiva, continua, continuata sau de obicei s-a consumat in termenul de incercare
al liberarii conditionate, epuizandu-se dupa aceasta;
- in situatia in care se dispune revocarea liberarii conditionate, pedeapsa stabilita
pentru noua infractiune se va contopi cu restul de pedeapsd ramas neexecutat din
pedeapsa anterioara la data liberarii (tara a fi avuta in vedere partea din pedeapsa
considerata ca executata in baza muncii prestate), putand fi aplicat un spor de pana la
5 ani (chiar daca noua infractiune este savar~ita in stare de recidiva postcondamnatorie ori pluralitate intermediara, nu se va aplica regimul sanctionator general
corespunzator acestor institutii); nu trebuie in niciun caz depasit maximul general al
pedepsei ori cumulul aritmetic al pedepselor care se contopesc;
- nu se poate dispune suspendarea conditionata sau sub supraveghere a pedepsei
rezultante aplicate dupa revocarea liberarii conditionate, aceasta urmand sa se
execute in regim de detentie;
- in situatia in care in termenul de incercare a liberarii conditionate este savar~it
un concurs (ideal sau real) de infractiuni, se va aplica mai intai pedeapsa rezultanta
pentru infractiunile concurente, apoi se va revoca liberarea conditionata, iar restul
ramas neexecutat se va contopi cu pedeapsa rezultanta,
~
Potrivit art. 61 C.pen., daca pana la implinirea duratei pedepsei eel
liberat conditionat a savar~it din nou 0 infractiune si daca, facand uz de facilitatea acordata prin textul sus-mentionat, instanta a dispus revocarea liberarii
conditionate, pedeapsa stabilita pentru infractiunea savar~ita ulterior si restul ce
a mai ramas de executat din pedeapsa anterioara se contopesc, putandu-se aplica
un spor de pana la 5 ani. Daca restul neexecutat din prima pedeapsa depaseste,
ca durata, pedeapsa stabilita pentru infractiunea savar~ita dupa liberarea conditionata, instanta va dispune executarea acelui rest, care va putea fi sporit in limitele aratate mai sus (CA. Bucuresti, sectia a II-a penala, deeizia nr. 59711997,
in R.D.P. nr. 211998,p. 129).

~-.

----_

..

---~

138

Drept penal. Partea generala

3. Amenda penala
- este pedeapsa principala ce poate fi aplicata de instanta de judecata unei persoane fizice sau juridice pentru savarsirea unei infractiuni;
- poate fi prevazuta de lege ca pedeapsa unica sau alternativa cu pedeapsa inchisorii;
- limitele generale ale pedepsei amenzii sunt: de la 100 lei la 50.000 lei, in
cazul persoanei fizice si de la 2.500 lei la 2.000.000 lei, in cazul persoanei juridice
(in acest ultim caz, amenda este singura pedeapsa principala);
- limitele speciale ale pedepsei amenzii sunt:
1. in cazul persoanei fIZice:
- ori de cate ori legea prevede ca 0 infractiune se pedepseste numai cu amenda,
lara a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 150 lei, iar maximul de
10.000 lei;
- cand legea prevede pedeapsa amenzii tara a-i arata limitele, altemativ cu
pedeapsa inchisorii de eel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei si
maximul special de 15.000 lei;
- cand prevede pedeapsa amenzii altemativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de un
an, minimul special este de 500 lei ~i maximul special de 30.000 lei.
2. in cazul persoanei juridice:
- cand legea prevede pentru infractiunea savar~ita de persoana fizica pedeapsa
inchisorii de eel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana
juridica este de 5.000 lei, iar maximul special este de 600.000 lei;
- cand legea prevede pentru infractiunea savar~ita de persoana fizica pedeapsa
detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, minimul special al
amenzii pentru persoana juridica este de 10.000 lei, iar maximul special este de
900.000 lei.
La stabilirea sau aplicarea amenzii penale instanta de judecata va tine seama de
criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 C.pen., astfel
incat sa se dea eficienta principiului proportionalitatii pentru a nu-l pune pe condamn at in situatia de a nu-si putea indeplini Indatoririle privitoare la intretinerea,
cresterea, invatatura si pregatirea profesionala a persoanelor fata de care are aceste
obligatii legale.
- persoana fizica sau juridica condamnata la pedeapsa amenzii penale este obligam sa depuna recipisa de plata integrals a amenzii la instanta de executare, in
termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare;
- amenda penala poate fi achitata integral prin plata intregii sume de bani sau
poate fi esalonata, prin hotararea instantei de executare, in rate lunare pe 0 perioada
de maxim doi ani;
- daca persoana jizicii condamnata se sustrage eu rea-credinta de la exeeutarea
amenzii penale, instanta poate inlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii (numai
in cazul in care infractiuneapentru care a fost eondamnat inculpatul prevedea pedeapsa
inchisorii altemativ eu pedeapsa amenzii), individualizand-o atat prin raportare la
limitele prevazute de lege pentru acea infractiune, cat si la partea din amenda care a

Pedepsele

139

fost achitata; pedeapsa inchisorii astfel stabilita se va executa numai m regim de


detentie, neputandu-se dispune suspendarea conditionata sau sub supraveghere;
_ nu se poate dispune fnlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii In cazul
In care legea prevede pentru infractiunea pentru care s-a dispus condamriarea
persoanei fizice pedeapsa unica a amenzii sau daca la apliearea pedepsei amenzii s-a
ajuns ea urmare a retinerii circumstantelor atenuante si aplicarii dispozitiilor art. 76
lit. e) teza a II-a C.pen;
- in cazul in care persoana juridica condamnata nu i~i indeplineste obligatia de
plata in termenul de 3 luni prevazut de lege ori nu plateste 0 rata daca plata a fost
e~alonata, instanta de executare comunica un extras de pe dispozitiv organelor competente, In vederea executarii amenzii potrivit dispozitiilor legale privind executarea
silita a creantelor fiscale;
- persoana juridica careia i s-a aplicat amenda penala nu poate formula 0 actiune
civila in regres impotriva persoanei fizice (organ de condueere, prepus ori mandatar)
care a savarsit fapta in materialitatea ei pentru recuperarea sumei platite cu titlu de
pedeapsa penala;
- pentru garantarea executarii pedepsei amenzii, organul de urmarire penala sau
instanta de judecata poate lua masuri asiguratorii.

Sectiunea a 2-a. Pedepse complementare


1. Pedepse complementare aplicabile persoanei fizice
- pedeapsa complementard este pedeapsa ce se poate aplica alaturi de pedeapsa
principala, in vederea completarii represiunii rezultate din pedeapsa principala;
pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice sunt: interzicerea unor drepturi
de la 1 la 10 ani si degradarea militara.
1.1. Interzicerea unor drepturi
- este pedeapsa complementara ce consta in interzicerea pe 0 durata de la 1 la
10 ani a unuia sau unora dintre urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a alege ~i de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elec-

tive publice;
- poate fi interzis dreptul de a alege sau de a fi ales in cadrul alegerilor locale, a
eelor pentru Parlament, Presedinte ori pentru Parlamentul European; legea nu conditioneaza interzicerea acestui drept de interzicerea si a dreptului de a ocupa 0 functie
ee implica exercitiul autoritatii de stat.
b) dreptul de a ocupa 0 functie ce implica exercitlul autoritatll de stat (cele
din cadrul organelor puterii legislative, executive sau judecatoresti);

140

Dreptpenal. Parteagenera/a

- potrivit art. 64 alin. (2) C.pen., interzicerea acestui drept poate fi dispusa
daca a fost interzis ~i dreptul de a alege ~i de a fi ales in autoritatile pub lice sau,
functii elective publice.

c) dreptul de a ocupa 0 funetle sau de a exercita 0 profesie ori de a ..."".."


..._~
o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru
fnfraetiunll;
- aceasta pedeapsa complementara trebuie aplicata si in acord cu actele
ale U.E.; astfel, potrivit art. 10 din Directiva 2011192 privind combaterea
sexual asupra copiilor, a exploatarii sexuale a copiilor ~i a pomografiei intantif
statele trebuie sa ia masuri ca in dreptul intern' persoanelor condamnate
infractiuni contra vietii sexuale cu victime minore sa Ii se poata interzice, cu "''''T',,,,.T<
temporar sau permanent, sa desfasoare eel putin activitati profesionale care nresuptn
contactul direct si periodic cu copiii.
d) drepturile pirinte,ti [cele cu privire la persoana minorului sau la v .......
u.....~~'"
acestuia prevazute de art. 507 NeC (fost art. 98 Cfam.), art. 483 NCC, art. 487
(fost art. 101 Cfam.), art. 500-502 NCC (fost art. 105 Cfam.), art. 499 NCC (fosl
art. 107 Cfam.)];
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
WVWLoW ...

- in principiu, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi are


caracter facultativ, putdnd fi dispusd de instanta de judecata in cazul condamnarii
inculpatului la pedeapsa inchisorii de eel putin 2 ani sau a detenttunil pe viati,
daca se constata ca, fata de natura ~i gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei ~i
persoana inculpatului, aplicarea acestei pedepse este necesara;
~
Cand se dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa detentiunii pe
viata, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor. drepturi este
obligatorie daca legea 0 prevede, deoarece, in anumite cazuri, eel condamnat la
aceasta pedeapsa poate fi liberat conditionat sau pedeapsa detentiunii pe viata
poate fi inlocuita cu inchisoarea ori gratiata sau comutata; in asemenea situatii,
eel condamnat trebuie sa execute pedeapsa complementara a interzicerii unor
drepturi, daca pentru infractiunea savar~ita aplicarea acestei pedepse este
obligatorie (C.S.J., sectia penalii, decizia nr. 4056/2001, www.iegalis.ro).
~
Aplicand pedeapsa prevazuta de art. 64 C.pen., instanta nu poate
interzice in bloc toate drepturile prevazute de acest text de lege, ci va trebui sa
determine care dintre acestea vor fi interzise (CA. Timisoara, sectia penala,
decizia nr. 380/2001, in B.J.C.P.J. 2000-2001,p. 343).
~
Exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 C.pen. poate fi interzisa pe
o durata de la 1 la 10 ani, fiind nelegala hotararea instantei de a interzice.aceste
drepturi pe 0 durata nedeterminata (CA. Suceava, sectia penala, decizia
nr. 65812003,in B.J.C.P.J. 2002-2003,p. 23).
- ca exceptie, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este
obligatorie atunci cand legea prevede aceasta pedeapsa (de pilda, in ipoteza comiterii

Pedepsele

141

unei infractiuni de viol), daca pedeapsa principala stabilita este lnchisoarea de eel
putin 2 ani;
_nu se poate aplica pedeapsa eomplementarii a interzieerii unor drepturi: (i) persoanei care a savarsit infractiunea in timp ce era minor, chiar daca la data pronuntarii
notararii este major; (ii) in ipoteza in care pedeapsa stabilita pentru infractiunea
eomisa este amenda ori inchisoarea mai mica de doi ani;
_ pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi se aplica si cetatenilor
straini in masura in care instantele penale din Romania sunt investite sa-i judece in
temeiul art. 3, art. 5 sau art. 6 C.pen., aceasta pedeapsa trebuind sa fie stabilita si in
cazullor tot in conditiile prevazute in art. 65 C.pen.~
- in caz de concurs de infractiuni, instanta trebuie sa aplice pedeapsa complementara pe Ianga fiecare infractiune concurenta, iar nu direct pe langa pedeapsa rezultanta; contopirea pedepselor complementare se va face potrivit regulilor prevazute de
art. 35 C.pen.;
~
Este nelegala hotararea instantei de a-l condamna pe inculpat la doua
pedepse cu inchisoarea si de a aplica 0 singura pedeapsa complementara,
intrucat trebuia sa n condamne pe inculpat la pedeapsa complementara pentru
fiecare infractiune si apoi sa contopeasca amt pedepsele principale, cat si pe cele
complementare (C.A. Brasov, sectia penala, decizia nr. 7212002,in B.J. 2002,
p.92).
- dispunerea suspendarii conditionate sau sub supraveghere a executarii pedepsei
inchisorii nu inlatura obligatia instantei de a aplica pedeapsa complementara a
interzicerii unor drepturi cand, potrivit legii, aplicarea acesteia este obligatorie, iar
pedeapsa principala stabilita este inchisoarea pe 0 durata de eel putin 2 ani;
~
Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este
obligatorie daca este prevazuta de textul incriminator, indiferent de modalitatea
de executare a pedepsei (C.A. Iasi, sectia penala, deeizia nr. 2112004, in
B.J.C.P.J. 2004, p. 63).
- pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi se executa dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea total a sau a restului pedepsei principale
(nu dupa implinirea termenului de incercare al gratierii totale conditionate), dupa
prescriptia executarii pedepsei ori dupa implinirea termenului de incercare alliberarii conditionate (daca nu a intervenit sau nu exista vreun caz de revocare a
acesteia); in cazul in care pe parcursul executarii intervine amnistia postcondamnatorie, pedeapsa complementara nu se mai executa; gratierea postcondamnatorie
nu are efecte asupra pedepselor complementare, afara de cazul in care prin actul de
gratiere se dispune altfel;
- in ipoteza in care pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi a fost stabilita pe langa pedeapsa detentiunii pe viata, se va executa dupa executarea pedepsei

142

Drept penal. Partea generala

principale a Inchisorii care inlocuieste detentiunea pe viata I ori dupa ce pedeapsa


detentiunii pe viata se considera executata'.

1.2. Degradarea militara


- este pedeapsa complementara ce poate fi aplicata militarilor in activitate, in
rezerva sau in retragere, constand in pierderea definitive a gradului militar si a dreptului de a purta uniformd; instanta de judecata nu poate dispune doar pierderea definitiva a gradului militar sau numai pierderea dreptului de a purta uniforma;
- pierderea gradului militar si a dreptului de a purta uniforma este definitiva
(perpetua), legea neprevazand durata pentru care se poate dispune aceasta pedeapsa

complementara;
- instanta de judecata este obligata sa dispuna degradarea militara daca pedeapsa
principala stabilita pentru savar~irea unei infractiuni (cu intentie sau din culpa, indiferent de natura acesteia) este inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata;
- degradarea militara este facultative cand pedeapsa principala stabilita pentru
sa.var~irea cu intentie a unei infractiuni este inchisoarea de eel putin 5 ani si eel mult
10 ani; daca instanta stabileste 0 pedeapsa cu inchisoarea de eel putin 5 ani ~i eel
mult 10 ani pentru 0 infractiune savar~ita din culpa, nu se va putea aplica pedeapsa
complementara a degradarii militare;
- in eazul in care pedeapsa stabilita de catre instanta este mai mica de cinci ani, nu
se va putea apliea pedeapsa complementara a degradarii militare indiferent de forma
de vinovatie cu care fost savar~ita infractiunea;
- degradarea militara opereaza imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii de
eondamnare, reprezentand 0 exceptie de la regula potrivit careia pedepsele complementare se executa dupa ce pedeapsa principala a fost executata sau considerata
executata; se pune in executare prin trimiterea de catre instanta de exeeutare a unei
copii de pe hotarare, dupa caz, comandantului unitatii militare din care a facut parte
eel condamnat sau eomandantului eentrului militar 1n raza caruia domiciliaza
eondamnatul;
- dispunerea reabilitarii judecatoresti sau interventia unei legi de dezincriminare
nu are ca efeet redobandirea gradului militar pierdut.

1 Potrivit art. 55 C.pen. si art. 552 C.pen., pedeapsa detentiunii pe vial! se inlocuieste eu
inchisoarea pe timp de 25 de ani, cand eel eondamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a
implinit varsta de 60 de ani In timpul executarii acestei pedepsei.
2 Potrivit art. 551 C.pen., condamnatul la pedeapsa detentiunii pe viata poate fi liberat
conditionat, daca eel in cauza a executat 20 de ani de detentiune, a fost staruitor in munca,
disciplinat ~i a dat dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale
penale. Tot astfel, poate fi liberat conditionat eondamnatul care a trecut de varsta de 60 de ani
pentru barbati ~i 55 de ani pentru femei, daca a executat 15 ani de detentiune si indeplineste si
conditiile prevazute in art. 551 alin. (1) C.pen. Pedeapsa se considers executata daca in termen
de 10 ani de la eliberare condamnatul nu savar~e~te 0 alta infractiune.

Pedepsele

143

2. Pedepse complementare aplicabile persoanei juridice


- pedepsele complementare pot fi aplicate persoanei juridice pe langapedeapsa
principala a amenzii (indiferent de cuantumul acesteia); nu prezinta importanta forma
de vinovatie cu care este savar~ita infractiunea;
- in principiu, aplicarea pedepselor complementare persoanei juridice are caracter
!acuftativ, putandu-se dispune cand instanta constata ca, fata de natura si gravitate a
infractiunii, precum si fata de imprejurarile in care a fost savar~iUi, aceste pedepse
sunt necesare si proportionale cu scopul urmarit;
- ca exceptie, legea poate prevede explicit obligativitatea aplicarii de pedepse
complementare unei persoane juridice;
- aplicarea pedepselor complementare persoanei juridice nu este de iure obligatorie in cazurile in care legea prevede obligativitatea aplicarii pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi persoanei fizice, ci numai atunci cand legea
prevede explicit ca alaturi de pedeapsa principals a amenzii se va aplica persoanei
juri dice si 0 pedeapsa complementara; prin urmare, nu se poate retine existenta unui
paralelism intre cazurile cand aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor
drepturi este obligatorie si cazurile In care aplicarea pedepselor complementare este
obligatorie fata de infractorul persoana juridica;
- persoanei juridice Ii pot fi aplicate una sau mai multe pedepse complementare
(care vor fi astfel cumulate), exceptie facand numai pedeapsa complementara a dizolvarii, care nu poate fi aplicata alaturi de alte pedepse complementare;
- spre deosebire de executarea pedepselor aplicate persoanelor fizice, in cazul persoanelor juridice, executarea atat a pedepselor principale, cat si a celor complementare incepe dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare.

2.1. Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice sunt:


1. dizolvarea persoanei juridice;
- se aplica persoanei juridice condamnate pentru savarsirea unei infractiuni cand
este incidenta vreuna dintre urmatoarele ipoteze:

a) persoana juridici a fost constitulta in scopul savar~irii de Infractiuni;


- scopul savarsirii de infractiuni trebuie sa constituie motivul principal pentru care
a fost constituita persoana juridica, aceasta putand desfasura, in subsidiar, si unele
activitati legale;
- trebuie avuta in vedere activitatea efectiva, concreta ce urmeaza a fi desfasurata
si pentru care a fost constituita persoana juridica, iar nu cea care rezulta din actele
constitutive ale acesteia, care este In majoritatea cazurilor licita;
- infractiunile care urmeaza a fi savarsite sunt numai cele comise cu vinovatie in
forma intentiei sau a intentiei depasite, nu si cele din culpa; nu prezinta importanta
gravitatea infractiunilor care urmeaza a fi savarsite.

Drept penal. Partea generald

144

b) obiectul de activitate al persoanei juridice a fost deturnat in scopul


terii de lnfractiuni;
- persoana juridica este legal constituita, insa pe parcursul functionarii <;1".. " ....
obiectul de activitate este detumat in vederea savarsirii de infractiuni; nu este necess
ca intreaga activitate a persoanei juridice sa devina ilicita, fiind suficient
activitatea principala a acesteia sa devina ilegala;
- este necesara savarsirea a eel putin unei infractiuni dupa detumarea
de activitate.

c) persoana juridica nu a executat cu rea-credinta pedepsele cempiemenrar


(suspendarea in tot sau in parte a activitatii, inchiderea unor puncte
lucru,
interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice) la care a fost obligata
printr-o hotarare penala definitiva; de asemenea, daca persoana juridica nu executa
cu rea-credinta pedeapsa complementara a afisarii sau difuzarii hotararii de
condamnare, mai intai se dispune suspendarea activitatii pe 0 perioada de eel mult 3
luni, iar daca nici in acest termen pedeapsa complementara a afisarii sau difuzarii
hotararii nu a fost executata cu rea-credinta, se dispune dizolvarea.
- nu poate fi dispusa in cazul partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, organizatiilor religioase ori apartinand minoritatilor sau persoanelor juridice care i~i desfasoara activitatea in domeniul presei;
- are ca efect deschiderea procedurii de lichidare a persoanei juri dice;
- lichidarea societatii nu este urmata de confiscarea bunurilor acesteia ca efect al
aplicarii pedepsei complementare;
- in cazul in care 0 persoana juridica a fost condamnata defmitiv la plata amenzii
penale, fiind aplicata drept pedeapsa complementara dizolvarea si, totodata, s-a dispus
confiscarea unor bunuri ale acesteia, precum si obligarea la plata despagubirilor civile,
dizolvarea se va realiza dupa executarea celorlalte masuri dispuse de instanta;
- in vederea punerii in aplicare, 0 copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa dizolvarii se comunica, la data ramanerii definitive, instantei civile competente, care deschide procedura de lichidare si desemneaza
lichidatorul din randul practicienilor in insolventa autorizati potrivit legii; remunerarea lichidatorului se face din patrimoniul persoanei juridice sau, in cazul lipsei
acesteia, din fondul de lichidare constituit potrivit legii; de asemenea, 0 copie de pe
dispozitivul hotararii de condamnare se comunica, la data ramanerii definitive,
organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregisrrat
persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

2. suspendarea activitatii persoanei juridice pe 0 durata de la 3 luni la un an


sau suspendarea uneia dintre activitatile persoanei juridice in legatura cu care
s-a savar~it lnfracttunea pe 0 durata de la 3 luni la 3 ani;
- pedeapsa complementara a suspendarii activitatii persoanei juridice consta in
interzicerea desfasurarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice in
realizarea careia a fost savar~ita infractiunea;
- trebuie sa existe
de persoana juridica;

legatura intre infractiunea savar~ita si activitatea desfasurata

Pedepse/e

145

_ suspendarea activitatii pe 0 perioada de eel mult 3 luni se mai poate dispune


cand persoana juridica nu executa cu rea-credinta pedeapsa complementara a afisarii
sau difuzarii hotararii de condamnare;
- nu poate fi aplicata partidelor politice, sindicatelor, patronatelor ~i organizatiilor
religioase ori apartinand minoritatilor, constituite potrivit legii, ori persoanelor
juridice care i~i desfasoara activitatea in domeniul presei;
- dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, instanta de executare
comunica 0 copie a dispozitivului hotararii organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice, precum si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a Iua
masurile necesare in vederea suspendarii activitatii,

3. inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe


luni la 3 ani;

durata de la 3

- prin punct de lucru se intelege locul unde 0 persoana juridica i~i desfasoara
activitatea;
- se poate aplica numai persoanelor juridice care au un scop lucrativ si numai cu
privire la punctul/ele de lucru in care s-a desfasurat activitatea cu seop Iuerativ a persoanei juridice in realizarea careia a fost savar~ita infractiunea;
- prezinta importanta pentru dispunerea masurii caracterul periculos al desfasurarii unei activitati lucrative intr-un anumit punet de lucru, iar nu activitatea desfasurata privita in abstracto;
- instanta poate dispune inchiderea unui punct de lueru al persoanei juridice (chiar
daca acesta este singurul punct in"yare persoana juridica i~i desfasoara activitatea), a
mai multor puncte de lucru sau a tuturor punctelor de lueru ale acesteia;
- spre deosebire de pedeapsa cornplementara a suspendarii activitatii care implica
imposibilitatea desfasurarii activitatii ce a condus la savarsirea infractiunii pe durata
suspendarii, pedeapsa complementara a inchiderii unor punete de lueru da posibilitatea persoanei juridice de a desehide un alt punct de lucru, chiar in aceeasi localitate,
in care sa desfasoare activitatea lucrativa in mod licit;
- se poate dispune cu privire la aceeasi persoana juridica atat pedeapsa inehiderii
unui punet de lucru, cat si pedeapsa suspendarii unor activitati ale acesteia, nefiind
insa posibil sa se dispuna cumulativ suspendarea intregii activitati si inchiderea
tuturor punctelor de lucru;
- nu se poate aplica persoanelor juridice care i~i desfasoara activitatea in domeniul
presei;
- dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, instanta de executare
comunica 0 copie a dispozitivului hotararii organului care a autorizat infiintarea
persoanei juridice, pentru a lua masurile neeesare in vederea inchiderii unor puncte
de lueru ale societatii.

4. interzicerea de a participa la procedurile de achizitii pub lice pe


de la unu la 3 ani;

durata

- consta in restrangerea ex nunc a capacitatii de exercitiu a persoanei juridiee prin


interzicerea de a participa, direct sau indirect (simulatie prin interpunere de persoane

146

Drept penal. Partea genera/a

ori in cazul in care persoana juridica are calitatea de subcontractant al unei alte
persoane care a participat la achizitia publica), la procedurile pentru atribuirea
contractelor de achizitii publice prevazute de O.U.G. nr. 34/20061 (de pilda, licitatia
deschisa, negociere directa etc.);
- contractele de achizitie publica in curs de executare pot fi mentinute intrucat
pedeapsa complementara nu se aplica ex tunc; daca infractiunea pentru care a fost
condamnata persoana juridica a fost comisa in legatura cu contractu 1 de achizitie
publica pendent (de pilda, 0 infractiune de dare de mita functionarilor care au atribuit
contractul de achizitie publica), se va dispune ~i anularea acestuia, ca efect al
restabilirii situatiei anterioare savarsirii infractiunii;
- se poate aplica atat persoanelor juridice cu scop lucrativ, cat ~i celor tara scop
lucrativ (de pilda, asociatii, fundatii);
- dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare a persoanei juri dice prin
care s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii de a participa la procedurile de
achizitii pub lice, 0 copie de pe dispozitiv se comunica: 1) oficiului registrului comertului competent, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate in registrul comertului; 2) Ministerului Justitiei, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate in
registrul national al persoanelor juridice rara scop patrimonial; 3) altor autoritati care
tin evidenta persoanelor juridice, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate;
4) organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a Iua masurile necesare.
5. aflsarea sau difuzarea hotararii de condamnare.
- poate fi aplicata oricarei persoane juridice careia i s-a stabilit 0 pedeapsa principala pentru savarsirea unei infractiuni, indiferent de gravitatea acesteia sau de
forma de vinovatie cu care a fost savar~ita;
- se realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice careia i s-a aplicat aceasta pedeapsa

complementara;
- afisarea hotararii de condamnare se realizeaza in extras, in forma si la Iocul
stabilite de instanta, pentru 0 perioada cuprinsa intre 0 luna si 3 luni;
- difuzarea hotararii de condamnare se face in extras ~i in forma stabilita de
instanta, in presa scrisa sau audiovizuala ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuala, stabilite de instanta; instanta va stabili prin hotarare si numarul aparitiilor in
presa scrisa sau audiovizuala, rara a fi depasite 10 aparitii, iar in cazul difuzarii prin
alte mijloace audiovizuale, nu poate depasi 0 perioada 3 luni;
- prin afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare nu poate fi dezvaluita identitatea persoanei vatamate, cu exceptia situatiei in care exista acordul acesteia sau al
reprezentantului sau legal;

1 Potrivit art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, prin contract de achizitie publica se intelege
"contractul comercial care include ~i categoria contractului sectorial, cu titlu oneros, incheiat
in scris intre una sau mai multe autoritati contractante, pe de 0 parte, ~i unul sau mai multi
operatori economici, pe de alta parte, avand ca obiect executia de lucrari, furnizarea de
produse sau prestarea de servicii, in sensul prezentei ordonante de urgenta",

_---

_-

..

--

------

Pedepsele

147

- instanta care aplica aceasta pedeapsa trebuie sa realizeze un extras din considerentele si dispozitivul hotararii de condamnare, care urmeaza sa fie afisat sau difuzat;
- dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare instanta de executare comunica extrasul de pe aceasta hotarare persoanei juridice condamnate, pentru a-l afisa ori
pentru a asigura difuzarea hotararii in forma si conditiile stabilite de instanta;
- persoana condamnata trebuie sa inainteze instantei de executare dovada executarii
publicarii hotararii de condamnare, in termen de 30 de zile de la comunicarea hotararii,
dar nu mai tarziu de 10 zile de la inceperea executarii ori, dupa caz, de la executare.

2.2. Neexecutarea cu rea-credinta a pedepselor complementare


- in cazul in care persoana juridica condamnata nu executa, cu rea-credinta,
pedeapsa complementara a suspendarii activitatii ori a uneia dintre activitati, a
inchiderii unor puncte de lucru sau a interzicerii de a participa la procedurile de
achizitii publice, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice;
- daca persoana juridica nu executa cu rea-credinta pedeapsa complementara a
afisarii sau difuzarii hotararii de condamnare, instanta dispune suspendarea activitatii
sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pana la punerea in executare a acestei
pedepse complementare, dar nu mai mult de 3 luni; in situatia in care nici pana la
implinirea acestui termen pedeapsa complementara nu a fost executata, instanta
dispune dizolvarea persoanei juridice.

Sectiunea a 3-a. Pedepse accesorii


- pedeapsa accesorie este pedeapsa ce poate fi aplicata persoanei fizice alaturi de
pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisorii, constand in interzicerea unuia sau a mai
multor drepturi (la care se refera pedeapsa complementara'), din momentul ramanerii
definitive a hotararii de condamnare si pana la terminarea executarii pedepsei
principale, gratierea totala sau a restului de pedeapsa sau pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei; nu pot fi aplicate pedepse accesorii unei
persoane juridice;
- nu pot fi aplicate pedepse accesorii daca pedeapsa principala stabilita este amenda;
- interzicerea drepturilor ca pedeapsa accesorie nu opereaza de drept, ci este
ldsatd fa aprecierea instantei, prin raportare la urmatoarele criterii: natura si gravitatea infractiunii savarsite, imprejurarile cauzei, persoana infractorului, interesele
copilului ori ale persoanelor aflate sub tutela sau curatela; chiar daca legea permite 0
I Drepturile ce pot fi interzise ca pedeapsa accesorie sunt:
a) dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice;
b) dreptul de a ocupa 0 functie implicand exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul de a ocupa 0 functie sau de a exercita 0 profesie ori de a desfasura 0 activitate,
de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii;
d) drepturile parintesti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.

1'

148

Drept penal. Partea generald

individualizare judiciara a pedepselor accesorii separat de cea a pedepselor compIementare, mentinerea unei coerente a represiunii penale ar justifica ca acele~i
drepturi care au fost interzise ca pedeapsa accesorie sa fie interzise ~i ca pedepse
complementare in ipoteza in care instanta aplica condamnatului aceste doua categorii
de pedepse;
- potrivit art. 868 alin. (2) C.pen., pe durata executarii pedepsei la locul de munca,
condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales;
- pedeapsa accesorie se executa incepand cu momentul ramanerii definitive a
hotararii de condamnare (chiar daca persoana condamnata nu a fost inca lncarcerataj
pana la momentul executarii integrale a pedepsei ori pana cand aceasta este considerata ca executata;
- perioada de timp in care se executa pedeapsa accesorie poate fi:
(i) mai mica decdt cea a pedepsei principale, cand persoana condamnata a fost
retinuta si/sau arestata preventiv pe parcursul procesului penal;

(ii) ega/a cu durata pedepsei principa/e, in situatia in care persoana condamnata


nu a fost privata de libertate pe parcursul procesului penal si este incarcerata in
momentul ramanerii definitive a hotararii;
(iii) mai mare decdt durata pedepsei principale, in situatia in care persoana condamnata judecata in stare de libertate nu este lncarcerata la data ramanerii definitive a
hotararii; daca persoana condamnata se sustrage de la executarea pedepsei principale,
durata executarii pedepselor accesorii poate coincide cu durata termenului de
prescriptie a executarii pedepsei.
- pe durata amanarii sau intreruperii executarii pedepsei, exercitarea drepturilor
parintesti ~i a dreptului de a fi tutore sau curator este permisa, cu exceptia situatiei in
care exista 0 dispozitie contrara in hotararea de condamnare;
- chiar daca instanta apreciaza ca executarea pedepsei inchisorii trebuie suspendata conditionat sau sub supraveghere, trebuie sa aplice persoanei condamnate
pedeapsa accesorie; pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei lnchisorii sau a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, se suspend!
de drept ~i executarea pedepselor accesorii; insa, in ipoteza in care se dispune
revocarea masurii suspendarii conditionate sau sub supraveghere, pedeapsa inchisorii
trebuie executata alaturi de pedeapsa stabilita pentru infractiunea comisa in termenul
de Incercare, caz in care se impune executarea si a pedepselor accesorii (care, daca
nu ar fi aplicate ab initio, nu ar putea fi executate dupa revocare si nici aplicate
pentru intreaga pedeapsa de executat cu ocazia revocarii);
- interzicerea ca pedeapsa accesorie a dreptului de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective pub lice, a dreptului de a ocupa 0 functie implicand exercitiul autoritatii de stat, precum si a drepturilor parintesti se poate dispune si
cu privire la inculpatii minori, lnsa executarea acesteia va tncepe de la data majoratului, atunci cand minorul urmeaza sa devina major in cursu1procesului penal sau
in timpul executarii pedepsei;

Pedepsele

149

_ interdictiile impuse ca urmare a aplicarii unei pedepse accesorii opereaza si pe


parcursul termenului de incercare al liberarii conditionate sau in perioada in care
condamnatul se afla in stare de evadare;
_ sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse accesorii nu este incriminata de legea penala;
_ gratierea produce efecte si cu privire la pedepsele accesorii.

Capitolul X
Individualizarea pedepselor

Sectiunea 1. Notiune ~i forme de individualizare


- individualizarea pedepsei este un principiu al dreptului penal, potrivit caruia
legea stabileste natura ~i limitele pedepsei aplicabile pentru 0 anumita infractiune, iar
instanta de judecata pedeapsa concreta si modalitatea de executare a acesteia;
- individualizarea pedepsei cunoaste trei forme:
(i) individualizarea legald: stabilirea prin lege a cadrului general, a naturii si limitelor pedepsei aplicabile pentru 0 anumita infractiune, a criteriilor de individualizare,
precum ~i a unor circumstante atenuante sau agravante legale;
(ii) individualizarea judiciarii: stabilirea si, dupa caz, aplicarea pedepsei in limitele legale pentru savar~irea unei infractiuni;
(iii) individualizarea administrattva: se realizeaza in faza de executare de catre
organele administrative de executare a pedepselor ~i presupune stabilirea regimului
de executare, aplicarea dispozitiilor privitoare la liberarea conditionata, gratiere etc.

Sectlunea a 2-a. Individualizarea judlciara a pedepselor


1. Notiune, criterii
- instanta de judecata, in vederea satisfacerii scopurilor pedepsei, trebuie sa tina
seama la individualizarea pedepsei stabilite/aplicate persoanei jizice de urmatoarele
criterii generate:
1. dispozitiile partii generale a Codului penal (de pilda, aplicarea legii penale,
concursul de infractiuni, pluralitatea intermediara);
2. limitele de pedeapsa fixate in partea speciala;
3. gradul de pericol social concret al faptei savarsite;
4. persoana infractorului;
5. imprejurarile care atenueaza (minoritatea, tentativa) sau agraveaza (de pilda,
infractiunea continuata, starea de recidiva, concursul de infractiuni, pluralitatea intermediara) raspunderea penala; aceste criterii sunt obligatorii si se iau in considerare
impreuna la stabilirea ~i aplicarea pedepsei.
- la stabilirea ~i aplicarea pedepselor pentru persoana juridicd se title seama de
aceleasi criterii ca in cazul individualizarii pedepsei stabilite/aplicate persoanei
fizice, cu exceptia criteriului privind persoana infractorului (dispozitiile p~ii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala pentru persoana

;
..,

Individualizarea

pedepselor

151

fizidi, de gravitatea faptei savarsite si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza


dispunderea penala);
- in cazul infractiunilor sdvdrsite de minori, instanta de judecata trebuie mai intdi
sa aprecieze daca se impune aplicarea unei mdsuri educative sau a unei pedepse in
functie de urmatoarele criterii:

l"i

I
1

.1

11'
II i
I,

I'

1. gradul de pericol social al faptei savarsite;

2. starea fizica a minorului;

3. dezvoltarea intelectuala si moral a a minorului;


4. comportarea minorului;
5. conditiile in care minorul a fost crescut si in care a trait;
6. orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului.
- aplicarea pedepsei penale infractorilor minori are caracter subsidiar fata de
luarea unei masuri educative si poate fi dispusa numai daca instanta apreciaza ca
aplicarea acestei din urma sanctiuni nu este suficienta pentru indreptarea minorului;
- atat in cazul infractorului major, cat si in cazul infractorului minor (in masura in
care instanta apreciaza ca se impune aplicarea unei pedepse), individualizarea pedepsei trebuie sa respecte principiul proportionalitatii pedepsei cu natura si gradul de
pericol al faptei savarsite, avandu-se in vedere drepturile si libertatile fundamentale
sau alte valori sociale protejate care au fost vatamate prin comiterea infractiunii; de
asemenea, trebuie avut in vedere si gradul de participare al infractorului la activitatea
infractionala.
~
La alegerea sanctiunii care se aplica infractorului minor instanta
trebuie sa tina seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, iar nu numai
de elementele de natura sa caracterizeze persoana minorului. Aplicarea unei
pedepse este justificata, in cazul in care infractorul minor a savarsit infractiunile
de omor calificat si deosebit de gray si de talharie, aflate in concurs, aducand
atingere atat vietii, cat si patrimoniului victimei, iar modalitatea de comitere a
faptei dovedeste un comportament de 0 extrema violenta si indiferenta fata de
viata victimei, pe care, dupa ce a lovit-o in cap, cu putere, cu 0 piatra, pentru a-i
sustrage un bun pe care victima 11 avea asupra sa, a lasat-o in stare de
inconstienta In strada (1. C'. C'.J., sectia penald, decizia nr. 9612009,in B.J. 2009,
p.672).
,
In primul rand, instanta de apel a incalcat tehnica de individualizare,
deoarece, cum pentru infractiunea savar~ita pedeapsa prevazuta de lege este
detentiunea pe viata, altemativ eu inchisoarea de la 15 la 25 de ani, instanta de
ape1trebuia sa argumenteze alegerea pedepsei alternative a detentiunii pe viata,
iar nu sa motiveze simplist ca, in raport eu eriteriile expuse in eonsiderente, se
impune majorarea pedepsei, intrucat in speta nu este yorba de 0 majorare a
pedepsei de 18 ani inchisoare aplicata de instanta de fond, ce putea atinge
maxim 25 de ani, ci de alegerea altei pedepse alternative prevazute de lege. In al
doilea rand, indiferent de modalitatea in care a ajuns sa aplice pedeapsa respectiva - a detentiunii pe viata - instanta de fond a facut 0 individualizare

152

Drept penal. Partea generala

gresita, tntrucat, desi circumstantele de fapt sunt corect retinute, iar gravitatea
faptelor este de necontestat, in raport cu circumstantele personale ale inculpatului - care a recunoscut, nu neaparat formal, faptele ~i este la prima incalcare a
legii penale - Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca nu se justifica
aplicarea pedepsei detentiunii pe viata, aceasta nefiind in masura sa asigure
reeducarea inculpatului, in varsta de doar 22 de ani la momentul comiterii faptei,
practic acesta nemaiintrevazand nicio perspectiva sociala (J. C. c.J, sectia
penala, decizia nr. 48712010, www.legalis.ro).
~
Cu privire la inculpatul Spitalul clinic de urgenta "SF. I", la stabilirea
si aplicarea pedepsei principale pentru savar~irea infractiunii de vatamare
corporals grava din culpa instanta va reline in principal specificul acestui
inculpat, respectiv faptul ca este 0 unitate spitaliceasca, 0 persoana juridica care
desfasoara un serviciu de interes public - servicii medicale. Instanta va mai avea
in vedere natura serviciilor prestate, faptul ca pentru ingrijirea pacientilor trebuie
acordata 0 atentie deosebita in indeplinirea oricaror obligatii stabilite in sarcina
sa. Fata de cele sus-mentionate, instanta va porni de la prezumtia (de mult ori
neconfirmata de realitatile din tara noastra) ca natura serviciilor medicale
prestate impune existenta la nivelul conducerii spitalului a unor persoane bine
pregatite profesional, pentru care respectarea obligatiilor legale care le revin in
desfasurarea activitatilor si grija pentru siguranta pacientilor sunt primordiale
asigurarii unor servicii medicale corespunzatoare. Prin urmare, la aplicarea
sanctiunii in ceea ce il priveste pe acest inculpat, instanta nu va retine nicio
circumstanta atenuanta sau vreun alt element care sa permita 0 justificare pentru
neindeplinirea indatoririlor legale care le revin. Nicio alta circumstanta nu poate
justifica producerea unor vatamari corporale unui pacient minor, nou-nascut, ca
urmare a functionarii necorespunzatoare a unui incubator pentru care nu fusese
obtinut 0 evaluare a performantelor acestuia ~i un aviz de functionare din partea
O.T.D.M. Totodata, instanta va mai avea in vedere si urmarile faptei acestuia,
respectiv producerea unor leziuni de arsura care au necesitat 200 de zile ingrijiri
medicale ~i care prin amploarea acestora (20% din suprafata corpului), profunzimea lor (5% zone de carbonizare), varsta extrema a pacientului la momentul
producerii leziunilor (3 zile post natal), rasunetul sistemic al leziunilor (soc
combustional),necesitatea terapiei intensive, complexe de lunga durata, caracterul
extins alleziunilor post arsura grad III-IV i-au pus in pericol viata nou-nascutului,
producand in prezent 0 slutire pentru dezvoltarea armonioasa a trasaturilor sale
fizice, Pe cale de consecinta, avand in vedere si dispozitiile art. 711 alin. (2)
C.pen., instanta apreciaza ca, in cauza, aplicarea fata de inculpatul Spitalul clinic
de urgenta "SF. I." a unei pedepse de 300.000 lei amenda penala, pentru savarsirea
infractiunii de vatamare corporala din culpa, este de natura a reglementa asigura
rolul educativ-preventiv si punitiv al pedepsei si a atrage atentia pe viitor ca
furnizarea unor servicii medicale pacientilor ar trebui realizata cu respectarea
primordiala a principiului securitatii si integritatii corporale a pacientului (Jud.
sectorului 4 Bucuresti, sectia penald, sentinta nr. 3249/2011, nepublicata).
~
Individualizarea'pedepsei reprezinta una dintre cele mai importante ~i
sensibile operatiuni juridice de a carei acuratete depinde in mod direct reusita

Individualizarea

pedepselor

153

procesului de indreptare si recuperare a condamnatului, intrucat aceasta presupune, prin evaluarea gravitatii infractiunii comise si a periculozitatii infractorului, determinarea gradului de raspundere penala a inculpatului in raport cu care
urmeaza sa se stabileasca pedeapsa si modul de executare a acesteia. Infractiunea, ca fapta socialmente periculoasa, creeaza 0 tulburare sociala, aduce 0
atingere valorilor sociale ocrotite de legea penala si ordinii juridice instaurate
prin vointa intregului popor. Pentru inlaturarea acestor consecinte negative ale
infractiunii este necesar sa se reactioneze din partea societatii, este necesar sa se
aplice anumite masuri de constrangere juridica celor ce savarsesc asemenea
fapte. Mai mult, pentru inlaturarea nelinistii si tulburarii sociale, pentru reintegrarea ordinii juridice trebuie ca cei care au savar~it infractiuni sa fie de indata
trasi la raspundere penala. Pedeapsa - felul si limitele acesteia - constituie
criteriul principal prin care legea penala, evalueaza, determina si diferentiaza
gradul de pericol social abstract, generic al fiecarei infractiuni in parte.
Aplicarea si executarea pedepsei se realizeaza In vederea atingerii unor scopuri
bine definite: pe de 0 parte, in scopul prevenirii savarsirii de noi fapte penale din
partea infractorilor, prin reeduearea aeestora si din partea altor persoane, prin
exemplaritatea pedepselor, iar pe de alta parte, in seopul restabilirii linistii
soeiale si al reintegrarii ordinii juridiee. Aplicarea ~i executarea pedepselor pot
conduce la atingerea scopurilor urmarite, daca efeetuarea lor are loc in timp util.
In general, sanctionarea infractorilor prin aplicarea pedepsei devine cu atat mai
eficace si contribuie cu atat mai intens la realizarea scopurilor de mai sus, eu cat
ea intervine intr-un interval de timp cat mai scurt si cat mai apropiat de
momentul infractiunii. De asemenea, exemplaritatea, care decurge din supunerea
celui condamnat la executarea pedepsei, devine cu atat mai puternica cu cat
punerea in executare se produce mai neintarziat dupa condamnare. In aceste
conditii, constiinta sociala are inca vie si exacta imaginea pericolului pe care 11
prezinta fapta si faptuitorul, a urmarilor daunatoare sau primejdioase ale faptei
savarsite si va reactiona mai adecvat. Dupa trecerea unui interval de timp mai
indelungat insa, fapta si faptuitorii, precum si cei condamnati ar putea aparea
intr-o alta lumina. Astfel, in primul rand, fapta poate sa se stearga din amintirea
societatii sau a grupului social in care s-a petrecut, sa fie complet uitata; or, chiar
daca nu s-a sters, ea apare intr-o imagine neclara, cu un continut deformat,
gradul de pericol social pe care il prezenta fapta si faptuitorul s-ar putea diminua
sau chiar ar disparea, aceeasi uitare sau amintire vaga fiind si in cazul condamnatului disparut si regasit dupa multi ani. In al doilea rand, atingerile aduse
valorilor sociale prin faptele savarsite cu ani in urma si-ar putea pierde rezonanta
sociala, urmarile acestor fapte s-ar putea estompa sau ar putea fi sterse de trecerea timpului. Cu atat mai mult, in conditiile in care, in ultimii ani, in societatea
romaneasca am asistat la 0 tendinta de crestere a faptelor de coruptie, ce au
capatat 0 amploare deosebita, se impune ca justitia sa riposteze cu fermitate ori
de cate ori se probeaza asmenea cazuri, ca 0 dovada a faptului ca statul de drept
nu asista pasiv la amplificarea si propagarea acestora, la toate nivelurile, ci
dimpotriva, functioneaza si, mai ales, reactioneaza prin autoritatile si parghiile
specifice puse in slujba propriilor cetateni. Coruptia reprezinta 0 amenintare
majora pentru democratie, constituind 0 negare a drepturilor omului si 0 tncalcare a principiilor democratice, pentru echitatea sociala si pentru justitie,

: i

154

Drept penal. Partea genera/a

erodand principiile unei administratii eficiente, punand in pericol stabilitatea ~i


credibilitatea institutiilor statului si a reprezentantilor acestora, precum si
dezvoltarea economica ~i socials a statului. Pozitia ierarhica pe care 0 ocupa in
societate autorul unei infractiuni de coruptie, valoarea obiectului faptei de
coruptie, precum si gradul de impact al acesteia reprezinta criterii de diferentiere
a marii coruptii de mica coruptie. Studiile europene efectuate in ultima perioada
vizand acest fenomen social grav au demonstrat ca marea coruptie sau
asa-numita coruptie politica ori de nivel inalt se intalne~te, de regula, la nivelul
organelor de conducere ale statelor (spre exemplu, presedintele unei tari, parlamentari, prim-ministri, ministri, inalti functionari, inc1usiv din serviciile de
siguranta si militare, judecatori), respectiv la nivelul organelor ce alcatuiesc
politicile, strategiile, legile. Coruptia politica acopera 0 paleta larga de practici,
de la finantarea ilegala a partidelor politice si a campaniilor electorale si
influentarea initiativelor legislative pana la cumparare de voturi sau traficarea
influentei de politicieni sau cei alesi in functii publice. in raport de toate aceste
consideratii si, mai ales, de materialul probator administrat in cauza, instanta de
ultim control judiciar constata ca prima instants, in opinie majoritara, a procedat
corect atunci cand a retinut ca faptele imputate inculpatilor exista (inc1usiv cea
imputata inculpatului N.A., insa nu in forma sa continuata), ca acestea constituie
infractiuni (cu exceptia spalarii de bani imputate inculpatei J.I.) ~i ca' acestea au
fost savarl?itede catre inculpati, dispunand justificat condamnarea acestora. In
acest context, in mod intemeiat, prima instanta a retinut gradul de pericol social
ridicat al faptelor savarsite, dedus nu doar din circumstantele in care faptele s-au
comis, ci ~i din calitatea persoanelor implicate in activitatea infractionala.
Astfel, instants de ultim control judiciar apreciaza ca modalitatea in care
inculpatii au desfasurat activitatea infractionala, prejudiciul semnificativ produs,
numarul faptelor ce intra in concursul de infractiuni, gravitatea concreta a
fiecareia dintre acestea, pozitia procesuala a inculpatilor care nu au recunoscut
savarsirea faptelor, refuzand practic sa i~i asume fiecare raspunderea pentru
activitatea sa, perseverand in a considera ca modalitatea in care au actionat ar fi
fost una legala, justifica modalitatea de executare a pedepselor stabilita de prima
instanta, singura apta a asigura indeplinirea scopului de exemplaritate si
educativ al pedepsei. (oo.) Astfel, instants de recurs apreciaza ca, prin mentinerea
pedepsei anterior aplicata inculpatului N.A., atat sub aspectul cuantumului, cat si
sub aspectul modalitatii de executare, pe de 0 parte, au fost respectate toate
garantiile procesuale conferite, atat de dispozitiile legale procesuale penale, cat
~i de cele ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, a caror finalitate, prin tragerea la raspundere penala, in conditiile
stabilirii vinovatiei inculpatului, corespunde si caracterului disuasiv al pedepsei,
iar pe de alta parte, se poate asigura, in viitor, reinsertia sa sociala, precum si 0
reactie prompts a opiniei publice adecvata gradului de pericol pe care-l
reprezinta savarsirea unor infractiuni de coruptie la nivelul unor functii de lnalta
demnitate publica, consolidand perceptia cetatenilor ca organele judiciare sunt in
masura sa realizeze un act de justitie dand 0 riposta ferma celor care, de la inaltimea functiilor detinute .la un moment dat, au considerat ca pot fi mai presus de
lege, dispretuind-o si incalcand-o. Pe de alta parte, instanta de ultim control
judiciar apreciaza ca modalitatea de executare, in regim de detentie, este singura

Individualizarea

pedepselor

155

apta sa asigure ind~~ptarea ati~.di~ii acestuia ~ata de c~miter~a ~e infract~u~i,


resocializarea sa vntoare pozitrva, precum ~l 0 reactie sociala adecvata III
diminuarea savarsirii unor infractiuni de coruptie la nivelul unor functii de lnalta
demnitate publica, intarind perceptia opiniei publice ca organele judiciare sunt
in masura sa actioneze eu fermitate si sa realizeze un act de justitie, eu respectarea tuturor garantiilor procesuale conferite, atat de dispozitiile legale procesuale penale, cat si de cele ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a

libertatilor fundamentale, a carer finalitate, prin tragerea la raspundere penala, in


eonditiile stabilirii vinovatiei sale, corespunde si caracterului disuasiv al pedepsei (1. C CJ., completul de 5 judecatori, decizia nr. 16012012, nepublicatd).

2. Circumstante atenuante ~iagravante


2.1. Notiune, clasificare
_ sunt fapte sau imprejurari anterioare, concomitente sau ulterioare savarsirii unei
infractiuni, in legatura cu persoana faptuitorului, a victimei sau cu modul de savarsire
a faptei, care nu intra In continutul constitutiv al infractiunii, dar care pot contribui la
determinarea gradului de pericol social concret al infractiunii si a periculozitatii
sociale a infractorului.

Clasifieare:
1. in functie de efeetul pe eare il produe:
a) circumstante agravante - fapte sau imprejurari care releva un pericol social
concret sporit al faptei sau 0 periculozitate mai mare a faptuitorului, putand determina instanta de judecata sa aplice 0 pedeapsa mai severa;
b) circumstante
aprecierea instantei
pericol social redus
permit judecatorului

atenuante - fapte sau imprejurari prevazute de lege sau lasate la


care, desi nu inlatura caracterul penal al unei fapte, releva un
al acesteia sau 0 periculozitate redusa a faptuitorului si care li
sa aplice 0 pedeapsa sub minimul special prevazut de lege.

2. In functie de izvorullor:
a) circumstante legale - circumstantele atenuante sau agravante prevazute
explicit de lege; dupa domeniul lor de aplicare, circumstantele legale pot fi generale
cand sunt aplicabile oricarei infractiuni, fiind prevazute in Partea generala a Codului
penal, sau speciale cand sunt prevazute in Partea speciala a Codului penal si se aplica
numai pentru infractiunea la care se refera [retragerea denuntului calomnios art. 259 alin. (3) C.pen.];
b) circumstante judiciare - circumstantele atenuante sau agravante ce nu sunt
prevazute explicit de lege, dar pentru care legea permite instantei sa le retina in
functie de particularitatile cauzei.
3. in functie de obiectulla care se refera:
a) circumstante reale - au un caracter obiectiv si privesc fapta prevazuta de
legea penala (de exemplu, comiterea furtului in timpul noptiiy; se rasfrang asupra
tuturor participantilor, in masura in care le-au cunoscut sau prevazut;

Drept penal. Partea generala

156

b) eircumstante personale - privesc pe faptuitor ~i nu se rasfrang


celorlalti participanti; exista ~i situatii in care circumstantele personate devin
(de pilda, cunoasterea de catre participanti a premeditarii savarsirii infractiunii).
4. in functie de momentul in care intervin raportat la data savar~irii
tiunii:
a) clrcumstante anterioare (de pilda, provocarea);
b) elrcumstante concomitente (de exemplu, savar~irea faptei in timpul noptii);
c) circum stante posterioare (de pilda, eforturile depuse de infractor pentru diminuarea consecintelor infractiunii),
~
In cazul concursului real de infractiuni, efectele circumstantelor
atenuante judiciare se pot intinde asupra tuturor infractiunilor concurente sau
numai asupra unora dintre ele, in raport cu contingenta pe care 0 au, in mod
obiectiv, cu fiecare dintre infractiunile aflate in concurs. Circumstantele atenuante legate nemijlocit de persoana faptuitorilor influenteaza gradul de pericol
social al tuturor infractiunilor concurente, intrucat au fost comise in aceleasi
conditii si imprejurari si de aceleasi persoane (CA. Cluj, decizia penald nr.
2311A/1999, in R.D.P. nr. 3/2000, p. 158).
2.2. Clrcumstantele
2.2.1. Clreumstantele

atenuante
atenuante legale genera le

a) Depasirea limitelor legitimei aparari (excesul scuzabil)

circumstanta atenuanta legala generals, ce consta in savarsirea unei fapte


prevazute de legea penala de catre 0 persoana ce nu se afla sub stapanirea vreunei
- este

tulburari sau terneri, prin depasirea limitelor unei aparari proportionale cu gravitatea
pericolului ~i cu tmprejurarile in care s-a produs atacul material, direct, imediat si
injust - exces scuzabil;
- este necesara Indeplinirea tuturor conditiilor atacului de la legitima aparare
(material, direct, imediat, injust, care sa puna in pericol gray persoana sau drepturile
celui atacat ori interesul obstesc), precum ~i a celor ale apararii (sa constituie 0 fapta
prevazuta de legea penala, necesara pentru respingerea atacului, indreptata impotriva
agresorului), cu exceptia celei a proportionalitatii apararii cu atacului, iar excesul de
aparare nu trebuie sa fie determinat de existenta unei stari de tulburare sau temere a
persoanei care a efectuat apararea;
- poate fi retinuta amt cu privire la un infractor persoana fizica, cat ~i cu privire la
infractorul persoana juridica;
- este 0 circumstanta atenuanta personala, efectele sale neprofitand si participantilor la savarsirea infractiunii.
b) Depastrea limitelor starii de necesitate
- este 0 circumstanta atenuanta legala generala, constand in fapta unei persoane
care cu intentie, pentru a salva de la un pericol iminent, ce nu putea fi inlaturat altfel,
persoana sau un bun important, al sau ori al altuia, sau un interes obstesc, comite 0

Individualizarea

pedepselor

157

fapta prevazuta de legea penala prin care pricinuieste urmari vadit mai grave decat
cele ce s-ar fi putut produce daca peri colui nu era inlaturat;
- este necesara indeplinirea tuturor conditiilor pericolului de la starea de necesitate (iminent sau actual, sa ameninte viata, integritatea corporals sau sanatatea unei
persoane, un bun important al acesteia ori un interes obstesc, sa nu poat~ fi inlaturat
altfel decat prin savarsirea faptei prevazute de legea penala), precum ~i a celor
privind actiunea de salvare (sa constea in savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala; sa fie necesara pentru salvarea de la pericol a valorilor ocrotite de lege, sa nu
fie savar~ita de catre 0 persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul, pentru a
se salva pe sine), cu exceptia proportionalitatii actiunii de salvare cu pericolul
(taptuitorul a depasit limitele starii de necesitate, cunoscand la momentul comiterii
faptei ca va pricinui urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca
pericolul nu era inlaturat);
- depasirea limitelor starii de necesitate poate consta intr-o infractiune savar~ita cu
intentie (directs sau indirecta), praeterintentie.ori culpa cu prevedere (usurinta);
- poate fi retinuta in favoarea unui infractor persoana fizica sau persoana juridica;
- este 0 circumstanta atenuanta personala, efectele. sale neprofitand si participantiler la savarsirea infractiunii,
c) Provocarea
- este circumstanta atenuanta legala general a ce consta in savarsirea unei infractiuni de catre 0 persoana aflata tntr-o stare de puternica tulburare sau emotie, determinata de conduita persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava
a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava (scuza provocarii);
- nu poate fi retinuta ca circumstanta atenuanta in cazul faptelor comise de 0 persoana juridica;
Actul de provo care trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:
(0 sa fie realizat prin violenta (fizica sau psihica), atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava;
- poate fi savar~it cu orice forma de vinovatie sau chiar de 0 persoana irespon-

sabila.
(ii) sa fie indreptat impotriva faptuitorului si/sau a altei persoane;
(iii) nu trebuie sa fie imputabil celui care a comis fapta in stare de provocare;
- actul de provocare nu trebuie sa fie precedat el insusi de 0 provo care din partea
celui care a comis fapta (de pilda, nu se poate invoca, ca act de provocare, apararea
efectuata de 0 persoana racuta in legitima aparare fata de un atac material direct
imediat care ii punea in pericol viata).
.
(iv) actul de provocare trebuie sa determine

stare de puternica tulburare sau

emotie;
- evaluarea existentei starii de tulburare sau de emotie se realizeaza de instanta de
judecata in procesul de individualizare a pedepsei, avand in vedere imprejurarile
concrete ale cauzei, particularitatile fizice sau psihice ale infractorului etc. (in
concreto), iar nu in functie de anumite criterii abstracte (in abstracto).

Drept penal. Partea generala

158

Infractiunea siiv(lr~itii in stare de provo care (riposta) trebuie:


(i) comisa fata de persoana care a efectuat actul de provoeare;
- nu se va retine seuza provocarii in eazul in care fapta este comisa fata de o
persoana decat persoana provocatorului, eu exceptia situatiei in care ~-""~""'''V.l
actionat din eroare, confundandu-l pe tert cu persoana provocatorului; daca
torul nu a actionat din eroare, ei a avut un dubiu cu privire la persoana 1"\.. ("'TI'.,......~~....
nu se poate retine provoearea.
(ii) trebuie savar~ita eu intentie (directa sau indirecta) sau praeterintentie;
(iii) sa fie determinata de aetul de provoeare; .
- aetul de provoeare trebuie sa se plaseze in antecedenta cauzala a .

savarsite;
- in eazul in care actul de provoeare este eomis din culpa, este necesar ea
torul sa perceapa, din eroare, ca fapta a fost savar~ita cu intentie sau praetenmenne
in ipoteza in care infraetorul i~i da seama ca actul de provoeare este eomis din
ori de un iresponsabil, nu se va putea reline circumstanta atenuanta a provocarii.
(iv) sa fie concomitenta sau posterioara eu aetul de provoeare;
- este neeesar ea infractiunea savarsita sa se comita eoncomitent eu eonsumarea
provocarii ori imediat dupa aceasta; intervalul de timp in care se eomite infractiunea
nu trebuie sa fie indepartat in timp de momentul provocarii, intrucdt prin seurgerea
timpului, efectele produse de aetul de provoeare se pot estompa;
- spre deosebire de legitima aparare, unde atacul este iminent, in cazul provocarii
ataeul este deja eonsumat;

- retinerea provocarii este incompatibila cu depasirea limitelor legitimei aparari,


care presupune de asemenea un atae iminent.
.~
Pentru a se reline circumstanta atenuanta a provocarii, nu este suficient
ca persoana vatamata sa aiba 0 comportare injurioasa sau amenintatoare; pentru
incidenta art. 73 lit. b) C.pen. se cere ca victima sa dovedeasca 0 agresivitate sau
o alta comportare care sa fie considerata grava, de natura sa cauzeze faptuitorului 0 stare de puternica tulburare sau emotie, incat sa nu fie in stare sa se
abtina de la 0 riposta prin savar~irea de infractiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului sa fie la fel de grava ca riposta celui provocat, dar pentru existenta
unei putemice tulburari sau emotii se presupune, de regula, ca faptele celor in
cauza sa aiba 0 apropiata semnificatie (1.C.CiJ; sectia penala, decizia
nr. 403812005,www.legalis.ro).
~
Nu se poate retine in favoarea inculpatului circumstanta atenuanta a
provocarii prevazute de art. 73 lit. b) C.pen., in conditiile in care intre acesta si
victima infractiunii de omor a avut loc un conflict spontan, victima venind la
domiciliul inculpatului eu scopul dec1arat de a 0 lua pe coneubina sa acasa.
Riposta victimei fata de inculpat a avut loc dupa ce acesta a intervenit Intre el si
concubina sa, neavand aptitudinea de a crea inculpatului 0 stare de surescitare
sau incordare nervoasa, de manie sau indignare ori de emotie puternica, acesta

Individualizarea pedepselor

159

lovind imediat cu cutitul, in conditiile in care vicnma doar I-a impins


(CA. Bacau, sectia penala, decizia nr. 7812009, in B. CA. nr. 412009, p. 57).

~
Pentru retinerea scuzei provocarii trebuie indeplinite mai multe
conditii, respectiv: infractiunea sa fi fost savarsita sub stapanirea unei puternice
tulburari sau emotii, stare care sa fi avut drept cauza 0 provocare din partea persoanei vatamate. De asemenea, este necesar ca provocarea sa fi fost produsa de
victima prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta
actiune ilicita grava, iar riposta infractorului la actiunea provoeatoare a victimei
trebuie sa fie indreptata impotriva acesteia, iar nu impotriva altei persoane.
In cauza se poate retine ca inculpatul a savarsit infractiunile intr-o stare de
incarcare nervoasa, insa din probele administrate in cauza nu rezulta ca aceasta
stare de tulburare a fost determinata de faptele provocatoare ale victimelor. In
declaratiile sale, inculpatul a aratat ca, dupa infruntarea celor doua grupuri, s-a
inarmat cu un cutit pe care I-a gasit pe jos, dupa care a inceput sa loveasca cu
acesta haotie, pentru a se apara. Apararea inculpatului este infirmata de eelelalte
probe administrate in cauza. Astfel, ineulpatul, insotit de alte persoane, pornise
in urmarirea mai multor persoane, intre care se aflau si victimele, dupa ce a avut
loc confruntarea intre cele doua grupuri, moment in care a lovit victimele in
modalitatea aratata. Probele administrate in cauza nu au facut dovada ca inculpatul a fost provocat de cele doua victime, mai ales ca initiativa confruntarii
intre cele doua grupuri a apartinut inculpatului i martorului r.D., in vederea
solutionarii unui conflict determinat de disputa eu privire la 0 fata. Dupa
incaierarea care a avut loc lntre cele doua grupuri, riposta inculpatului a fost
indreptata impotriva eelor doua victime, Taraca acesta sa fi avut certitudinea ca
vietimele erau autoarele violentelor exereitate asupra sa sau asupra unchiului
sau, imprejurare care determina ca inculpatul sa nu beneficieze de circumstanta
atenuanta a provocarii (/.CCJ,
sectia penala, decizia nr. 945/2009,
www.legalis.ro).

~.
Tentativa la infractiunea de omor este savarsita in conditiile circumstantei atenuante legale a provocarii daca inculpatul, dupa ce a fost agresat
de doua persoane si a reusit sa-si asigure scaparea prin fuga, a fost urmarit de eei
doi agresori si de victima care s-a alaturat agresorilor, iar in momentul in care a
fost ajuns din urma de grupul format din cele trei persoane, a Iovit victima cu un
cutit, interpretand, in mod justificat, in aceste circumstante, ca si victima era un
potential agresor. In acest caz, faptul ca victima nu a exercitat acte de agresiune
sau amenintare impotriva inculpatului nu inlatura existenta circumstantei atenuante legale a provocarii, intrucat In psihicul inculpatului a fost produsa starea
de puternica tulburare sau emotie specifica provocarii, ca urmare a pericolului la
care inculpatul s-a considerat expus din partea grupului de persoane din care
facea parte vietima (J.CCJ.,
sectia penald, decizia nr. 3337/2010,
www.legalis.ro).

~
Agresiunea comisa de victima asupra infractorului, cu aproximativ
6 ani inainte de savarsirea infractiunii, nu atrage aplicarea dispozitiilor art. 73
lit. b) c.pen. privind circumstanta atenuanta a provocarii, intrucat existenta unei

Drept penal. Partea generala

160

putemice tulburari sau emotii sub imperiul careia autorul savarseste


in sensul art. 73 lit. b) C.pen., exclude scurgerea unui interval de timp de 0
asemenea durata intre momentul provocarii si momentul comiterii ttractiun
(l.C.c.J., sectia penala, decizia nr. 1090/2012, www.scj.ro).
1['

~
Este in general admis ca, atunci cand actul provocator savar~it de
victima a fost precedat de 0 agresiune sau de 0 alta provocare din partea
infractorului, dispozitiile art. 73 lit. b) C.pen. nu sunt operante, deoarece un
anumit act poate fi socotit provocator numai daca nu se datoreaza propriei
conduite a celui ce se pretinde provocat; altfel, savarsirea infractiunii apare ca 0
continuare a actelor initiale de agresiune si nicidecum provocate de atitudinea
victimei fata de aceste acte. Un anumit act ilicit poate fi caracterizat ca provocator numai daca nu este dependent intr-un fel sau altul de conduita autorului
infractiunii; cand insa acel act constituie 0 urmare a propriei sale conduite,
infractorul nu poate beneficia de circumstanta atenuanta a provocarii pentru ca
provocatorul propriu-zis este el insusi. In speta, inculpatul este acela care a
declansat conflictul initial ce a avut loc in terasa discotecii, in jurul orelor 0015,
prin adresarea de insulte ~i imbrancirea martorului P.V., determinand astfel
interventia verbala justificata a victimei care i-a solicitat sa inceteze aceasta
comportare inadecvata, situatie in care, iritat de atitudinea amintita si in mod
vadit disproportionat, inculpatul a lovit victima determinand astfel riposta, de
asemenea, violenta a acesteia - aplicarea de lovituri cu 0 sticla in cap ce au
cauzat leziuni necesitand 6-7 zile de ingrijiri medicale. Dupa aceste prime
conduite violente ale partilor, limitate la vatamari corporale usoare, produse in
succesiunea si avand cauzalitatea si urmarile anterior aratate, victima si inculpatul s-au despartit, acesta din urma intrand in bar pentru a beneficia de toaleta
si ingrijiri pana in jurul orelor 0100, aproximativ 45 minute. Dupa acest interval
semnificativ de timp scurs de la conflictul initial, inculpatul a pomit in cautarea
martorului ~i a victimei, a localizat-o pe aceasta din urma aflata singura la 0
masa in discoteca si s-a indreptat catre ea, declansand actiunea finala de
omucidere - a lovit-o initial cu pumnii ~i picioarele, determinandu-i caderea cu
fata in jos, dupa care in prezenta celor peste 60 de persoane in discoteca a apucat
omasa, a intors-o, tinand-o de picioarele din metal si cu tablia (blatul) mesei
care era din lemn i-a aplicat doua-trei lovituri in zona capului, imediat victima
prezentand 0 hemoragie - sange exteriorizat pe nas, gura ~iurechi - decedand la
scurt timp la fata locului. In acest context factual, in cadrul caruia inculpatul este
acela care a initiat cauzalitatea violenta avand ca efect moartea victimei ~i avand
in vedere ~i intervalul de timp semnificativ scurs de la primul conflict violent
minor dintre parti, existenta provocarii din partea victimei nu poate fi retinuta in
cauza (1.c.c.J., sectia penala, decizia nr. 293512011,www.scj.ro).
2.2.2. Cireumstantele

atenuante judiciare

- pot constitui circumstante atenuante judiciare:


a) conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii (de pilda, lipsa
antecedentelor penale); poate fi retinuta si in cazul persoanelor juridice;

Individualizarea

pedepselor

161

b) staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a


repara paguba pricinuita (cainta activa); poate fi retinuta si in cazul persoanelor
juridice;
c) atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, rezultand din prezentarea
sa In fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperirii
ori arestarii participantilor.
Prin raportare la gradul de pericol social ridicat al faptelor, la cantitatea
foarte mare de heroina ce a fost transportata ~i valoarea deosebita a acesteia,
circumstantele favorabile invocate de catre ineulpata societate comerciald,
constand in durata de functionare, lipsa altor sanctiuni, plata impozitelor ~i
taxelor datorate bugetului de stat, nu dobandesc 0 valoare de diminuare a
pericolului social al faptelor si nu pot determina reducerea amenzii penale de
1.000.000 lei aplicate de instanta de fond (CA. Bucuresti, sectia a JJ-a penald,
decizia nr. 38112011, nepublicata).

In cazul aplicarii dispozitiilor art. 3201 C.proc.pen., comportarea


sincera in cursul proeesului, eonsHindin recunoasterea savarsirii faptelor retinute
in aetul de sesizare a instantei, nu poate fi valorificata ca circumstanta atenuanta
judiciara prevazuta in art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C.pen., lntrucat recunoasterii savarsirii faptelor nu i se poate aeorda 0 dubla valenta juridica,
Dispozitiile art. 74 alin. (I) lit. c) C.pen. pot fi aplicate concomitent eu dispozitiile art. 3201 C.proc.pen. numai atunci cand se constata existenta unei alte
atitudini a inculpatului dupa savarsirea infractiunii decat comportarea sincera in
cursu1procesului, dintre cele prevazute in art. 74 alin. (1) lit. e) C.pen. (l.CCJ.,
sectia penala, decizia nr. 75412012, www.sej.ro).

~
Art. 74 C.pen. cuprinde irnprejurari de fapt care raportate la cauza
pendinte (fapta ~i persoana inculpatului) pot dobandi prin apreeierea instantei
valente atenuante. Recunoasterea unor date si imprejurari ale realitatii ca
circumstante atenuante nu este posibila decat daca circumstantele avute in
vedere de instanta redue in asemenea masura gravitatea faptei in ansamblu sau il
caracterizeaza de 0 asemenea maniera pe inculpat, incat numai aplicarea unei
pedepse sub minimul special prevazut de lege pentru infractiunea savar~ita in
concret satisfaee imperativul justei individualizari a pedepsei (CA. Bucuresti,
sectia J penald, decizia nr. 7621R/2003, portal.just.roJ.

~
Betia voluntara preordinata constituie intotdeauna 0 circumstanta agravanta, in timp ce betia voluntara simpla poate constitui 0 circumstanta atenuanta,
insa numai atunci cand este completa, capacitatea persoanei de a intelege si de a
voi, precum si de a fi stapana pe actiunile sale fiind abolita. In consecinta,
retinerea starii de betie voluntara a faptuitorului, ca circumstanta atenuanta, nu
este justificata In cazul in care, desi la originea starii de anormalitate psiho-fizica
a acestuia in momentul savarsirii faptei de viol care a avut ca urmare moartea
victimei, prevazuta in art. 197 alin. (3) C.pen., s-a aflat actiunea sa constienta de
consumare a bauturilor alcoolice, starea de betie voluntara nu a fost cornpleta, ci

L ...

Drept penal. Partea generalii

162

incompleta, nefiindu-i abolita, ci numai afectata capacitatea de intelegere,..


stapanire a propriilor reactii (1. C.CiL, sectia penala, decizia nr. 2
www.legalis.ro).

~
Daca infractiunea de talharie a fost savar~itaasupra unui minor,
loc public si in timpul noptii, prin agresiuni fizice ~i constrangere morala,
tenta in obtinerea de bani si bunuri de la victima reflectand temeritatea '~"""'ua
tiler, imprejurarea ca acestia nu au fost anterior condamnati ~i ca nn~lU'11C1In
material a fost partial reparat nu justifica retinerea circumstantelor atenuante
(I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 1015/2006, www.iegalis.ro).

- enumerarea legala a circumstantelor atenuante judiciare are caracter exemon


ficativ, si alte imprejurari putand avea aceeasi natura (de exemplu, betia ""''''~U'',1J,Io(I~U
incompleta),

2.2.3. Efectele elrcumstantelor atenuante


- produc efecte cu privire la pedepsele principale si la cele complementare,
aplicarea lor este obligatorie potrivit legii;
- reducerea obligatorie a pedepsei principale sub minimul special, in anumite
limite, sau schimbarea pedepsei mai grele intr-una mai usoara;

~pedeapsa prlnclpala pentru persoana fmca se reduce sau se sehimba, dupA


cum urmeaza:
a) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 10 ani sau mai mare,
pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;
b) cand minimul special al pedepsei mchisorii este de 5 ani sau mal mare,
pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an;
c) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 3 ani sau mal mare,
pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;
d) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de un an sau mai mare,
pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la 15 zile (minimul general);
e) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 3 luni sau mai mare,
pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la 15 zile (minimul general), sau se aplica
o amenda care nu poate fi mai mica de 250 lei, iar cand minimul special este sub 3
luni, se aplica 0 amends care nu poate fi mai mica de 200 lei;
f) cand pedeapsa prevazuta de lege este amenda, aceasta se coboara sub minimul
ei special, putand fi redusa pana la 150 lei, cand minimul special este de 500 lei sau
mai mare, ori pana la 100 lei (minimul general), cand minimul special este sub
500 lei.
- datorita caracterului atenuant obligatoriu, maximul special al pedepsei ce poate
fi aplicat ca urmare a retinerii circumstantelor atenuante va fi mai mic decat minimul
special prevazut de lege;
- ca exceptie de la regulile de mai sus, in cazul infractiunilor contra statului, al
infractiunilor contra pacii ~i 'omenirii, al infractiunii de omor, al infractiunilor
savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane sau al infractiunilor prin care s-au produs consecinte deosebit de grave, daca se constata ca exista

.---.-

_---

Individualizarea

pedepse/or

163

. cumstante atenuante, pedeapsa inchisorii poate fi redusd eel mult pdna la 0 treime
. ~ . .
din minimul special; ast fe I, efiectu I atenuant este mal. re d us pentru aceste mtractium;
Clf

~
Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de tentativa la ornor,
prevazuw.in art. 20 raportat la art.~174 C.pen., este inchisoarea de la 5 ani la 10
ani ~i interzicerea unor drepturi. In conditiile 'in care s-a dispus condamnarea
inculpatului pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 20 raportat la art. 174
. C.pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C.pen., instanta de fond era obligata sa faca
aplicarea dispozitiilor art. 76 alin. (1) lit. b) si alin. (2) C.pen. si sa coboare
pedeapsa sub rninirnul special (5 ani), dar nu mai jos de 0 treirne din rninimul
special. In motivarea sentintei penale, instanta de fond in mod gresit a retinut ca
la stabilirea pedepsei au fost avute in vedere si dispozitiile art. 76 alin. (1) lit. a)
C.pen., privind efectele circumstantelor atenuante si ca inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rnchisorii coborata sub rninimul special prevazut de lege,
facand astfel abstractie de prevederile art. 21 alin. (2) C.pen., potrivit carora
tentativa se sanctioneaza cu 0 pedeapsa cuprinsa intre jumatatea minimului si
jumatatea maximului prevazut de lege pentru infractiunea consumata. Cum
rninirnul special prevazut de lege in speta dedusa judecatii pentru pedeapsa
inchisorii este de 5 ani, coborarea sub acest minim era obligatorie pentru
instanta, neexistand un concurs intre circumstantele agravante ~i atenuante
(l.c.c.J, sectia penala, decizia nr. 1061/2010, www.legalis.ro).
- daca pentru infractiunea savarsita legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata,
cand se retine existenta circumstantelor atenuante se va aplica pedeapsa inchisorii de
Ia lOla 25 de ani;
- va opera
sunt retinute;

singura reducere a pedepsei indiferent cate circumstante atenuante

~
Nu exista incompatibilitate intre aplicarea art. 73 lit. b) c.pen. si,
totodata, a art. 74 C.pen.; circumstanta atenuanta legala a provocarii poate
coexista cu circumstante atenuante judiciare. Reducerea pedepsei se va efectua
intr-un singur timp, pentru ambele categorii de circumstante (C.A. Bucuresti,
sectia 1penald, decizia nr. 221A11998, in R.D.P. nr. 411998, p. 140).
- cand se retine existenta circumstantelor atenuante, iar legea prevede aplicarea
obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi sau a degradarii
militare, aplicarea acestora devine facultativa;

- in cazul in care se retine exlstenta unor circumstante atenuante in favoarea


unei persoane juridice, amend a se reduce dupa cum urmeaza:
(i) cand minimul special al amenzii este de 10.000 lei sau mai mare, amenda se
coboara sub acest minim, dar nu mai mult de 0 patrime; astfel, se poate aplica 0
amenda intre 7.500 lei si 9.999 lei;
(U) cand minimul special al amenzii este de 5.000 lei sau mai mare, amenda se
coboara sub acest minim, dar nu mai mult de 0 treime; astfel, se poate aplica 0
amenda intre 3.334 lei si 4.999 lei.

164

Dreptpenal. Partea generald

2.3. Circumstantele agravante


2.3.1 Circumstantele agravante legale
Constituie circumstante agravante legale urmatoarele irnprejurari:

a) sAvir~irea faptei de trei san mai multe persoane imprennA;

,.

- este necesara participarea concomitenta (fmpreunii) a trei sau mai multe.


soane in calitate de coautori sau complici concomitenti, la savarsirea aceleiasi
prevazute de legea penalii; nu prezinta importanta daca celelalte doua trasaturi
tiale ale infractiunii sunt satisfacute, fiind suficient ca numai unul dintre nl:llr-h:t>,.ft..
sa poata fi tras la raspundere penala; pe cale de consecinta, este necesar ca eel
unul dintre participanti sa fie trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii;
- nu se va retine aceasta circumstanta agravanta daca la savarsirea faptei
alaturi de autor mai multi instigatori si/sau complici anteriori ori in cazul
naturale de infractori;
- in situatia in care trei sau mai multe persoane savarsesc in aceeasi ,."".....".
acelasi tip de infractiune (de exemplu, mai multe talharii), insa impotriva
victime diferite, se poate retine circumstanta agravanta numai daca la fiecare
prevazuta penala au participat eel putin trei persoane;
- se poate retine in cazul infractiunilor intentionate sau praeterintentionate, savarsite de trei sau mai multe persoane; nu prezinta importanta daca infractiunea a ramas
in faza tentativei pedepsibile sau daca este consumata ori epuizata (de pilda, in acest
ultim caz este posibila retinerea circumstantei agravante si atunci cand numai unele
dintre actele ce intra in structura infractiunii continuate au fost savar~ite de trei sau'
mai multe persoane);
- pluralitatea de faptuitori nu trebuie sa reprezinte un element circumstantial agravant al infractiunii (de pilda, furtul savarsit de doua sau mai multe persoane'
lmpreuna) ori un element obligatoriu pentru existenta infractiunii (de pilda, in cazul
infractiunii de asociere pentru savarsirea de infractiuni; cu toate acestea, circumstanta
agravanta poate fi retinuta daca este comisa infractiunea ce face obiectul asocierii de
trei sau mai multe persoane lmpreuna, numai prin raportare la aceasta infractiune, nu
si cu privire la pluralitatea constituita);
- poate fi retinuta atat in cazul faptelor comise de persoane fizice, cat ~i atunci
cand acestea sunt comise de persoane juridice;
- este 0 circumstanta reala care se rasfrange asupra tuturor participantilor, in
masura in care au prevazut-o sau cunoscut-o.
~
Circumstanta agravanta legala prevazuta in art. 75 alin. (1) lit. a)
C.pen., referitoare la savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna,
presupune ca faptuitorii sa actioneze hnpreuna in aceleasi conditii de loc si de
timp, intrucat numai in acest caz fapta prezinta 0 periculozitate sporita, pentru ca
faptuitorii se ajuta reciproc, iar cooperarea la savarsirea faptei le mareste forta de
actiune si Ie creeaza conditii de natura sa ingreuneze descoperirea faptei si
identificarea lor. In consecinta, aceasta circumstanta agravanta nu poate fi
retinuta in cazul in care persoanele inculpate pentru savar~irea infractiunii de

I ~
Individualizarea

pedepselor

165

.
!.. .-!}l.:..
I

trafic de migranti nu au actionat impreuna, ci separat, in locuri si in perioade de


timp diferite (I.C. CiL, sectia penald, decizia nr. 1981/2008, www.legalis.ro).
b) savar~irea Infractiunli prin acte de cruzime, prin vlolente asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezlnta pericol public;
_ modalWitile de savarsire nu trebuie sa reprezinte un element circumstantial
agravant al infractiunii;
_ retinerea circumstantei agravante a comiterii infractiunii prin acte de cruzime nu
este conditionata de un anumit nurnar de ingrijiri medicale in cazul infractiunilor
contra integritatii corporale sau a sanatatii persoanei [de pilda, se poate retine
comiterea infractiunii de loviri sau alte violente prin acte de cruzime atunci cand
modalitatea de produeere a leziunilor traumatiee implica un anumit grad de feroeitate
(cum ar fi arderea multipla eu tigara, folosirea unor tehniei modeme de tortura etc.),
tara ca numarul ingrijirilor medicale sa fie mai mare de 20 zile];
- este 0 circumstanta reala care se rasfrange asupra participantilor, in masura in
care au prevazut-o sau eunoseut-o.
~
in cazul in care este savarsit asupra unei rude apropiate care locuieste
impreuna cu faptuitorul, omorul este calificat, conform art. 175 lit. c) C.pen.,
circumstanta agravanta prevazuta in art. 75 alin. (1) lit. b) din acelasi cod
neputand fi retinuta, deoarece este cuprinsa in forma calificata a infractiunii
(C.s.J., sectia penald, decizia nr. 554312002, www.legalis.ro).

c) savar~irea infractiunil de catre un infractor major tmpreuna cu un minor;


- este posibila In cazul participatiei penale (proprii sau improprii), dar si in cazul
pluralitatii naturale sau eonstituite;
- nu prezinta importanta varsta minorului si niei dad! acesta raspunde penal;
- in situatia in care infraetorul major s-a aflat in eroare de fapt eu privire la varsta
minorului, crezand ca aeesta este major, nu se va retine circumstanta agravanta;
- este aplicabila numai ineulpatului major, nu si minorului care raspunde penal eu
care majorul a eomis infractiunea, chiar daca minorul este eel care l-a determinat pe
major sa comita fapta;
- este 0 circumstanta reala care se rasfrange asupra tuturor participantilor majori,
in masura in care au prevazut-o sau cunoscut-o.
~
Circumstanta agravanta prevazuta in art. 75 alin. (1) lit. c) c.pen.
presupune savarsirea infractiunii de catre un infractor major si unul minor
impreuna, in conditiile participatiei penale prevazute in art. 23 din acelasi cod.
Conducerea unui autovehicul, succesiv, de un inculpat major si de unul minor,
ambii rara a avea permis de conducere, nu realizeaza cerinta ca infractiunea sa
fie comisa impreuna, fiecare savarsind

infractiune distincta, ca autor, prin


natura ei fapta nefiind susceptibila de coautorat (J. C. CiL, sectia penala, decizia
nr. 366612004, www.legalis.ro).
0

166

Drept penal. Partea generald

d) savir~irea lnfraetlunll pe temei de rasa, naponalitate, etnie, .......


gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, Av.~r~"'j'"
seclala, virsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasi sau infecpe
11.. ""

- criteriile de discriminare nu trebuie sa fie prevazute drept mobil al


infractiunii sau sa reprezinte un element circumstantial agravant al mrractmnn.
- poate fi retinuta atat in cazul faptelor comise de persoane fizice, cat
cand acestea sunt comise de persoane juridice;

e) savir~irea fnfractiuml din motive [osniee;


- sunt motive josnice: razbunarea, invidia etc.;
- motivele josnice nu trebuie sa reprezinte un element circumstantial
infractiunii;
- este 0 circumstanta personala care nu se rasfrange asupra participantilor,
t) savir~irea infractiunii in stare de bette voluntara preordinati;

- nu este necesar ca betia sa fie completa;


- este necesar ca premeditarea sa nu reprezinte un element circumstantial
al infractiunii;
- este 0 circumstanta personals care nu se rasfrange asupra participantilor,
exceptia situatiei in care acestia au cunoscut ca se savar~e~te 0 infractiune in
betie voluntara preordinata, cand circumstanta personala se converteste intr-o

cumstanta reala,
g) savir~irea Infracttuuii de catre
juita de 0 calamitate.

persoana care a profitat de situatia

- poate constitui.o calamitate situatia creata de cutremur, inundatie, alunecari


teren etc.;
- infractorul trebuie sa cunoasca existenta starii de calamitate ~i sa profite de .
aceasta pentru a comite fapta;
- poate fi retinuta atat in cazul faptelor comise de persoane fiziee, cat si atuncl':
cand acestea sunt comise de persoane juridice;
- nu se retine in cazul in care reprezinta element circumstantial agravant al infrac-'
tiunii de furt califieat [art. 209 alin. (1) lit. h) C.pen.];
- este 0 circumstanta reala care se rasfrange asupra participantilor majori, in
masura in care au prevazut-o sau cunoscut-o;
- pe langa circumstantele agravante legale prevazute de Codul penal exista ~i
circumstante agravante prevazute in legi speciale cu dispozitii penale; astfel, art. 14
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului ~i consumului ilicit de droguri prevede: "eu privire la infractiunile cuprinse in prezentul
capitol (s.n. infractiunile referitoarea la trafieul sau detinerea de droguri de rise sau
mare rise), pe langa situatiile prevazute in Codul penal constituie circumstante
agravante urmatoarele situatii: a) persoana care a comis infractiunea indeplinea 0
functie ce implica exercitiul autoritatii publice, iar fapta a fost comisa in exercitarea
acestei functii; b) fapta a fost comisa de un cadru medical sau de 0 persoana care are,
potrivit legii, atributii in lupta impotriva drogurilor; e) drogurile au fost trimise sau

Individualizarea pedepselor

167

iivrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate
intr-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activitati interzise de lege eu
privire la una dintre aeeste persoane ori daca fapta a fost comisa intr-o institutie sau
unitate medieala, de invatamaut, militara, loc de detentie, centre de asistenta sociala, de
reeducare sau institutie medical-educativa, locuri in care elevii, studentii si tinerii
desIa~oara activitati educative, sportive, sociale ori in apropierea acestora; d) folosirea
minorilor in savarsirea faptelor prevazute la art. 2-11; e) drogurile au fost amestecate cu
aite substante care le-au marit perieolul pentru viata si integritatea persoanelor".
2.3.2. Circumstantele

agravante judiciare

_ legea prevede ea instanta poate retine ca circumstante agravante si aIte imprejurari care imprima faptei un caracter gray;
- in jurisprudenta sa in interpretarea art. 7 din Conventia europeana (cauza
Baskaya si Okcuoglu contra Turciei, hotararea din 8 iulie 1999), Curtea de la
Strasbourg a aratat ca dreptul penal nu poate fi interpretat si aplicat in mod extensiv
in detrimentul acuzatului, cum ar fi cazul interpretarilor prin analogie; prin urmare,
retinerea circumstantelor agravante judiciare reprezinta 0 clauza de analogie eu
caracter eterogen, ce produce efecte in defavoarea inculpatului, fiind astfel contrara
prevederilor art. 7 din Conventia europeana,
2.3.3. Efectele clrcumstantelor

agravante

- agravarea pedepsei este facultativd, iar nu obligatorie;


- in cazul in care instanta retine existenta uneia sau a mai multor circumstante
agravante, poate aplica persoanei fizice 0 pedeapsa pana la maximul special, iar daca
acesta este considerat neindestulator, se poate aplica un spor de pana la 5 ani, care nu
poate depasi 0 treime din acest maxim, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de
eel mult 0 treime din maximul special;
- daca legea prevede pedeapsa inchisorii altemativ cu amenda, instanta trebuie
mai intai sa aleaga, in functie de criteriile prevazute de art. 72 C.pen., ce pedeapsa
urmeaza sa stabileasca pentru infractiunea savarsita, iar apoi va da efect, daca este
cazul, circumstantelor agravante;
- retinerea circumstantelor agravante nu conduce la majorarea minimului special
al pedepsei si nici la posibilitatea inlocuirii pedepsei amenzii prevazute de lege cu
pedeapsa inchisorii;
- in caz de concurs de circumstante agravante, nu se va proceda la 0 majorare
succesiva a limitelor de pedeapsa prin raportare la fiecare circumstanta, ci majorarea
maximului special al pedepsei se face 0 singura data, indiferent de numarul
circumstantelor agravante retinute, efectul agravant fiind asadar unie;
- circumstantele agravante nu au efect asupra pedepsei detentiunii pe viata sau a
pedepselor complementare (nu poate fi majorata durata maxima de 10 ani prevazuta
de lege pe care pot fi interzise drepturile, respectiv aplicarea degradarii militare nu
devine obligatorie);
- In cazul persoanei juridice instanta poate aplica pedeapsa amenzii pana la maximul special (600.000 lei, respectiv 900.000 lei), iar daca acesta este eonsiderat neindestulator, se poate aplica un spor de pana la 0 patrirne din acel maxim.

1
-----------

168

Drept penal. Partea genera/a

2.4. Concursul lntre cauzele de agravare ~ide atenuare a pedepsei


- cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei sunt imprejurari care,
retinute de instanta de judecata in procesul de individualizare judiciara a oeoeos,
atrag/pot atrage agravarea sau atenuarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicata
tului. Instanta de judecata poate retine existenta circumstantelor atenuante
agravante, a uneia sau mai multor stari de agravare (de pilda, infractiunea ,",VJ,nUU.lQ.U:
starea de recidiva, concursul de infractiuni, pluralitatea intermediara) sau a uneia
mai multor stari de atenuare (minoritatea, tentativa);
- concursul intre cauzele de agravare si atenuare reprezinta situatia in care
aceeasi cauza sunt retinute in procesul de individualizare a pedepsei una sau
multe cauze de agravare ~i una sau mai multe cauze de atenuare. Astfel, se va stabili
pedeapsa avandu-se in vedere urmatoarea ordine: minoritatea, tentativa, circumstantele agravante, circumstantele atenuante, infractiunea continuata, recidiva postexecu,
torie, recidiva postcondamnatorie, pluralitatea intermediara, concursul de infractiuni;
- cand Yin in concurs circumstante agravante si atenuante sau cauze de agravare ~i
de atenuare; coborarea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie;
- in cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstante agravante,
recidiva si concurs de infractiuni, pedeapsa inchisorii nu poate depasi 25 de ani, daca
maximul special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic, ~i 30 de ani,
daca maximul special pentru eel putin una dintre infractiuni este mai mare de 10 ani;
- in cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstante agravante, recidiva si concurs de infractiuni, pedeapsa amenzii pentru persoana juridica
poate fi sporita pana la maximul general.

Sectlunea a 3-a. Individualizarea judiciara a exeeutarii pedepselor


1. Suspendarea condlttonata a executarii pedepsei
1.1. Notiune, conditii
- este 0 masura de individualizare judiciara a executarii pedepsei, constand in
suspendarea executarii pedepsei inchisorii sau amenzii aplicate inculpatului persoana
fizica, pe durata unui termen de incercare; nu se poate dispune in cazul inculpatului
persoana juridica;
- in principiu, suspendarea conditionata se poate dispune motivat de instanta de
judecata prin hotararea de condamnare a inculpatului persoana fizica daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele condtttl strict si limitativ prevazute de lege:

1. pedeapsa stabilita esteinchisoarea de eel mult 3 ani sau amenda indiferent

de cuantumul acesteia;
- pedeapsa principala a amenzii aplicata persoanei juridice nu poate fi suspendata
conditionat;

Individualizarea pedepselor

169

- se poate dispune suspendarea conditionata si atunei cand pedeapsa rezultanta


aplicata unui inculpat persoana fizica este amenda penal a, indiferent de cuantumul
acesteia, sau pedeapsa inchisorii de eel mult doi ani la care s-a adaugat pedeapsa
amenzii penale;
- nu intereseaza daca pedeapsa stabilita a fost gratiata sau nu, suspendarea putand
fi dispusa si cu privire la pedeapsa gratiata;
- in cazul concursului de infractiuni, pedeapsa rezultanta nu trebuie sa fie mai
mare de 2 ani inchisoare.
In cazul gratierii partiale a pedepsei, pentru suspendarea executarii se
are in vedere pedeapsa aplicata, iar nu restul de pedeapsa ce ramane negratiat
(CS.J., sectia penala, decizia nr. 245212001, www.legalis.ro).

In cazul cand pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit


pedeapsa inchisorii si pentru cealalta pedeapsa amenzii, pedeapsa rezultanta
aplicata fiind pedeapsa inchisorii la care s-a adaugat amenda, nu se poate dispune suspendarea conditionata numai a pedepsei inchisorii; intr-un atare caz,
suspendarea executarii se dispune pentru ambele componente ale pedepsei rezultante (CS.J., sectia penala, decizia nr. 110/1997, www.legalis.ro).

2. inculpatul nu este recidivist;


3. scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia in regim de
detentie (caracter facultativ).
- ca exceptie, suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate persoanei
fizice se poate dispune # in cazul in care nu sunt indeplinite conditiile mentionate

mai sus:
a) dad! persoana condamnata la pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de
munca nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatll de
munca;
- instanta de judecata va revoca executarea pedepsei la locul de munca si, tinand
seama de imprejurarile care au determinat incapacitatea de munca ~i de prevederile
art. 72 C.pen., va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei; in acest
caz nu va mai opera reabilitarea de drept.

b) in sltuatla in care persoana condamnata pentru savar~irea tnfractiunll de


abandon de familie la 0 pedeapsa a caret executare a fost suspendata conditionat, savar~e~te in termenul de incercare 0 noua infractiune de abandon de
familie sl, fara a interveni tmpacarea partilor, i~i Indeplineste obligatiile legale
de lntretinere in cursul [udecatii;
- in acest caz nu va mai opera reabilitarea de drept.
~
In cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicate pentru
savarsirea infractiunii de abandon de familie, temeiul juridic il constituie
prevederile art. 305 alin. (4) C.pen., iar nu cele ale art. 81 din acelasi cod, regimul
revocarii suspendarii prevazut in art. 305 alin. (5) fiind diferit de eel prevazut in
art. 83 c.pen. (CSJ., sectia penala, decizia nr. 2766/2001, www.legalis.ro).

._-

--

-_ _-..

Drept penal. Partea generald

170

~
In cazul savarsirii infractiunii de abandon de familie aplicarea
dispozitiilor privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei este posibila
atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 81 C.pen., chiar daca
inculpatul nu a achitat pensia de intretinere restanta, Dispozitiile art. 305
alin. (4) C.pen. sunt edictate in favoarea inculpatului, in sensul posibilitatii de a
suspenda conditionat executarea pedepsei, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile de la art. 81 C.pen. si nu pot fi interpretate per a eontrario, in sensul
interzicerii aplicarii textului general (CA. Craiova, sectia pentru eauze eu
minori i defamilie, deeizia nr. 38/2007, in B.CA. nr. 2/2007, p. 79).

1.2. Termenul de incercare


- este termenul in care se verifica conduita persoanei condamnate care a beneficiat
de suspendarea conditionata;
- este compus din durata pedepsei inchisorii aplicate, la care se adauga un termen
fix de 2 ani, iar daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare este de
un an;
- in cazul gratierii totale sau partiale, termenul de incercare se reduce cu durata
pedepsei gratiate (daca gratierea este conditionata, reducerea termenului se produce
imediat, iar nu dupa implinirea termenului prevazut de legea de gratiere); termenul de
incercare se reduce ~i in cazul in care pedeapsa principala a fost redusa, potrivit
art. 14 C.pen., ca urmare a aparitiei postcondamnatoriu a unei legi penale mai favorabile (nu si in ipotezele prevazute de art. 15 C.pen;);
- termenul de incercare lncepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii
prin care s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei ~i se calculeaza
pe zile pline.
~
In cazul in care inculpatul este arestat, instanta, suspendand conditionat
executarea pedepsei, trebuie sa raporteze aceasta masura la intreaga pedeapsa, si
nu doar la restul neexecutat pana in momentul suspendarii; din durata pedepsei se
va deduce insa timpul executat pana la pronuntarea hotararii (CA. Bucuresti,
sectia a Il-a penala, decizia nr. 610/1998, in R.D.P. nr. 3/1999, p. 142).

1.3. Efecte
1.3.1. Efecte imediate
- sunt acele efecte care se produc pe durata termenului de ineereare a suspendarii
executarii pedepsei; in cazul in care pe parcursul termenului de incercare intervine
revocarea sau anularea suspendarii, efectele imediate se vor produce numai pana la
ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus revocarea ori anularea;
- pedepsele principale stabilite sau aplicate nu sunt puse in executare, fiind suspendate pe durata termenului de incercare;
- pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale pedepsele
accesorii aplicate sunt suspendate de drept;

Individualizarea pedepselor

171

- suspendarea conditionata nu atrage suspendarea executarii masurilor de siguranta sau a obligatiilor civile dispuse prin hotararea de condamnare;
- in cazul in care inculpatul a fost judecat in stare de arest preventiv, instanta va
dispune punerea sa de indata in libertate in momentul dispunerii, chiar printr-o
hotarare nedefinitiva, a suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

1.3.2. Efecte definitive


- sunt acele efecte care se produc dupa expirarea termenului de incercare;
- daca in termenul de incercare condamnatul nu a mai comis nicio infractiune ~i
nu s-a pronuntat revocarea ori anularea suspendarii conditionate, intervine reabilitarea de drept.
~
Efectele gratierii conditionate asupra pedepselor a carer executare este
suspendata conditionat, constand in reducerea tennenului de incercare prevazut
In art. 82 C.pen. cu durata pedepsei gratiate, se produc imediat, ~inu dupa rmplinirea tennenului conditie prevazut de legea de gratiere, care se refera exclusiv la
pedepsele executabile. La implinirea tennenului de incercare astfel redus, eel
eondamnat este reabilitat de drept, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de
art. 86 C.pen. (LC.C.J., Sectiile Unite, decizia nr. 14/2005, www.legalis.ro).

1.4. Revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei


Este 0 masura ce se dispune de instanta de judecata si consta in revenirea asupra
suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

1.4.1. Revocarea obligatorie a suspendarll conditienate a executarfl pedepsei


Instanta de judecata trebuie sii dispunii revocarea suspendarii conditionate a
executarii pedepsei in cazul in care:

a) persoana condamnata a savar~it in termenul de incercare al suspendaril 0


infractlune intenJionatii sau praeterintentionatd, descoperlta in termenul de
incercare (chiar daca faptuitorul este descoperit ulterior), pentru care a fost
condamnat chiar dupa expirarea acestui termen;
- revocarea este obligatorie ~i atunci cand in termenul de incercare a fost comis un
concurs de infractiuni din care eel putin una este savar~ita cu intentie sau praeterintentie;
- revocarea suspendarii conditionate va interveni si in cazul in care 0 infractiune
progresiva, continua, continuata sau de obicei s-a consumat in termenul de incercare
al suspendarii, epuizandu-se dupa aceasta, daca infractiunea a fost descoperita in
acest termen; daca infractiunea nu este descoperita in termenul de incercare, nu se va
dispune revocarea suspendarii, insa se va retine starea de recidiva postexecutorie;
- se va dispune revocarea suspendarii conditionate, si nu anularea suspendarii
daca 0 infractiune continua, continuata sau de obicei s-a consumat inainte de ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus suspendarea conditionata, iar
momentul epuizarii se situeaza in termenul de incercare al suspendarii, daca infractiunea a fost descoperita in acest termen;

172

Drept penal. Partea genera/a

- in cazul in care suspendarea conditionata a executarii pedepsei a fost


pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie (art. 305 C.pen.), TPU,nn",
suspendarii conditionate are Ioc daca persoana condamnata savar~e~te in u:mme:nUl
incercare 0 noua infractiune de abandon de familie si nu i~i indeplineste obligatiile
parcursul urmaririi penale sau al judecarii cauzei;
- instanta competenta sa pronunte revocarea este, dupa caz, instanta care
sau a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea;
- cand in termenul de incercare a fost comisa numai 0 infractiune, instanta
dispune condamnarea pentru aceasta, va revoca suspendarea conditionata si, de~i
retine existenta starii de recidiva postcondamnatorie sau a pluralitatii intermediare, .
aplica un tratament sanctionator special, cumuland aritmetic pedeapsa pentru
infractiune cu pedeapsa a carei suspendare a fost revocata; pedeapsa astfel
nu poate fi suspendata, urmand sa fie executata in regim de detentie;
- daca in termenul de incercare este comis un concurs de infractiuni, instanta va '
dispune condamnarea pentru fiecare dintre infractiunile concurente, va revoca
suspendarea conditionata a executarii pedepsei, apoi va cumula aritmetic fiecare
pedeapsa stabilita pentru infractiunile nou-comise cu pedeapsa a carei suspendare a
fost revocata, iar ulterior va aplica regulile de la concursul de infractiuni cu privire la
pedepsele astfel stabilite (se vor aplica mai intai regulile speciale ale tratamentului
sanctionator al recidivei, iar apoi cele de la concursul de infractiuni); pedeapsa astfel
aplicata nu poate fi suspendata, urmand a fi executata in regim de detentie;
- daca inculpatul a fost supus unei masuri preventive privative de liberate (retinere
sau arestare preventiva) in procesul in care s-a pronuntat suspendarea conditionata a
executarii pedepsei, durata preventiei se va deduce din durata pedepsei rezultante ce
urmeaza sa fie executata in urma revocarii suspendarii; astfel, instanta care a dispus
revocarea suspendarii, constatand ca inculpatul a comis 0 noua infractiune intentionata/praeterintentionata in termenul de incercare, nu va putea mai tntai sa scada din
durata pedepsei stabilite pentru noua infractiune durata preventiei, iar apoi sa cumuleze restul de pedeapsa cu pedeapsa a carei suspendare a executarii a fost revocata,
--.
In cazul in care incuipatul minor, in cursul termenului de incercare al
suspendarii executarii pedepsei aplicate anterior, savarseste din nou 0 infractiune
pentru care se dispune intemarea intr-un centru de reeducare, suspendarea
executarii nu poate fi revocata, deoarece, potrivit art. 83 C.pen., revocarea se
dispune numai cand pentru noua infractiune s-a aplicat 0 pedeapsa, iar nu 0
masura educativa (C.S.J., sectia penald, decizia nr. 3933/2003, www.legalis.ro).
--.
In cazul in care, ulterior condamnarii definitive la pedeapsa inchisorii
cu suspendarea conditionata a executarii, in baza art. 81 C.pen., inculpatul a
savar~it din nou 0 infractiune in cursul termenului de incercare, instanta sesizata
cu judecarea acestei din urma infractiuni este obligata - potrivit art. 83 C.pen. sa revoce suspendarea conditionata si sa dispuna executarea in intregime a
pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune;
daca inculpatul a fost arestat preventiv in procesul in care s-a pronuntat prima
pedeapsa, din totalul celor doua pedepse se va deduce durata arestarii preven-

Individualizarea pedepselor

173

tive. Dispozitiile art. 83 C.pen. se aplica in mod corespunzator si in cazul


suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, conform art. 864 C.pen. Este
gresit procedeul primei instante care, in speta, constatand ca inculpatul a comis 0
noua infractiune dupa ce fusese condamnat definitiv cu suspendarea executarii
pedepsei sub supraveghere, a scazut mai intai din durata pedepsei suspendate
durata detentiei preventive si apoi a adaugat la pedeapsa aplicata pentru ultima
infractiune numai restul neexecutat din pedeapsa anterioara (C.A. Bucuresti,
sectia a II-a penala, decizia nr. 480/1997, in R.D.P. nr. 2/1998, p. 139).

Ii

Ii

1.11

illI,

"
'.'1

~
In cazul revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei
tnchisorii nu poate fi modificata modalitatea de executare stabilita de instanta
care a pronuntat condamnarea, pentru ea s-ar contraveni prineipiului autoritatii
lucrului judecat. Prin urmare, prin hotararea de revocare a suspendarii conditionate nu se poate dispune ca pedeapsa inchisorii stabilita de instanta ce a
hotarat suspendarea sa fie executata rara privare de libertate, prin munca.
lnrr-adcvar, prin art. 83 alin. (I) C.pen. se prevede ca atunci cand, in cursul
termenului de incercare, eel condamnat a savarsit din nou 0 infractiune, pentru
care s-a pronuntat 0 condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen,
instanta revoca suspendarea conditionata, dispunand executarea in intregime a
pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune,
Dispunand ca inculpatul sa execute la locul de munca pedeapsa inchisorii a carei
suspendare a fost revocata, instanta a stabilit 0 alta modalitate de executare a
acestei pedepse decat aceea hotarata de instanta care a pronuntat prima condamnare, astfel ca solutia a fost data cu depasirea prevederilor textului de lege
mentionat (C.SJ, sectia penala, decizia nr. 2058/1999, www.legalis.ro).

b) persoana condamnata nu si-a indeplinit eu rea-credinta ob/iga/iile civile


stabilite prin hotararea de condamnare in termenul de incercare al suspendarii.
- revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei se va dispune in situatia
in care se retine 0 neexecutare culpabila, integrala sau partiala, a obligatiilor civile
stabilite prin hotarare;
- nu se va putea dispune revocarea suspendarii in situatia in care neplata partiala
sau integrala a fost datorata imposibilitatii obiective a debitorului de a-si Indeplini
obligatiile civile;
- daca pana la expirarea termenului de incercare nu au fost respectate obligatiile
civile, partea interesata sau procurorul sesizeaza instanta care a pronuntat In prima
instanta suspendarea, in vederea revocarii,
Sesizarea instantei in vederea revocarii suspendarii conditionate a
executarii pedepsei, in cazul neindeplinirii de catre condamnat a obligatiilor
civile stabilite prin hotararea de condamnare, trebuie facuta inainte de expirarea
termenului de incercare, indiferent daca judecarea cauzei are loc anterior sau
ulterior expirarii acestui termen (J. C. CiJ; completul de RIL, Decizia nr.
14/2011, www.scj.ro).

'..'.11

II
:1

174

Drept penal. Partea generala

1.4.2. Revocarea facultatlva a suspendarti condition ate a executarit ueuens


In cazul in care persoana condamnata a savar~it in termenul de incercare al
pendarii 0 infractiune din culpa, descoperita in termenul de incercare (chiar daca
tuitorul este descoperit ulterior), pentru care a fost condamnat chiar dupa pv ...,_, __
acestui termen 1, revocarea nu este obligatorie, cifacultativa, instanta putand
a) fie mentinerea suspendarii conditionate;

- avand in vedere forma de vinovatie cu care este comisa noua


instanta poate aprecia ca nu se impune executarea imediata a pedepsei;
- pentru a mentine suspendarea conditionata a executarii pedepsei
executarea pedepsei stabilite pentru infractiunea comisa din culpa sa fie
conditionat sau sub supraveghere; in aceasta situatie vor curge in paralel
termene de incercare; daca se savarseste 0 noua infractiune .
.
tionata in ambele termene de supraveghere instanta va proceda dupa cum
va dispune condamnarea pentru noua infractiune, va revoca ambele suspendari,
va cumula aritmetic toate pedepsele stabilite; pedeapsa astfel determinata va
executata in regim de detentie;

- daca instanta dispune executarea in regim de detentie a pedepsei stabilite pentru


infractiunea savar~ita din culpa, va trebui sa dispuna ~i revocarea suspendarii .
conditionate a executarii pedepsei.
b) fie revocarea suspendartl condttlonate.
- in acest caz, se vor aplica regulile descrise mai sus de aplicare a pedepsei in
cazul revocarii obligatorii a suspendarii conditionate.
1.5. Anularea

suspendarli

conditlonate

a executaril pedepsei

- este 0 masura ce poate fi dispusa de instanta de judecata in situatia in care se


descopera Inainte de expirarea termenului de incercare ca eel condamnat mai
savarsise 0 infractiune inainte de pronuntarea hotararii prin care s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei ori pana la ramanerea definitiva a
acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea termenului
de incercare;
- cauza anularii suspendarii conditionate este anterioara ramanerii definitive a
hotararii de condamnare la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata
conditionat (de pilda, 0 persoana savar~e~te pe data de 1 noiembrie 2011 0 infractiune de loviri sau alte violente in Bucuresti, iar la data de 3 noiembrie 2011 0
infractiune de amenintare la Iasi. Dupa pronuntarea unei hotarari definitive de catre
instanta din Iasi, prin care s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei
stabilite pentru infractiunea de loviri sau alte violente, cu ocazia judecarii cauzei
pentru infractiunea comisa in capitala, infractorul invedereaza instantei existenta
celeilalte hotarari judecatoresti pronuntate pentru 0 infractiune concurenta, Astfel,
1 Revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei este facultativa si in cazul in
care 0 infractiune progresiva comisa din culpa s-a consumat in termenul de incereare al
suspendarii, epuizandu-se dupa aceasta, daca infractiunea a fost descoperita in acest termen.

Individualizarea

pedepselor

175

instanta din Bucuresti va trebui sa anuleze suspendarea conditionata a executarii


pedepsei comise in Iasi);
- sunt indeplinite conditiile in care se dispune anularea suspendarii si atunci cand,
inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare cu suspendarea conditionata
a executarii pedepsei, este descoperita infractiunea ce atrage anularea suspendarii, fiind
tnceputa urmarirea penala in rem, iar pe parcursul termenului de Incercare este identificata, ea fiind infraetorul, persoana condamnata eu suspendare conditionata;

'Ii!

- nu se va dispune anularea suspendarii conditionate daca pedeapsa stabilita


pentru infractiunea ce atrage anularea este amenda;

I;

- tratamentul sanctionator al pluralitatii de infractiuni urmeaza regulile de la concursul de infractiuni sau, dupa eaz, al recidivei (infractiunea pentru care s-a dispus
suspendarea conditionata constituind eel de-al doilea termen al recidivei) ori
pluralitdtii intermediare (infractiunea pentru care s-a dispus suspendarea conditionata constituind eel de-al doilea termen al pluralitatii intermediare); pedeapsa rezultanta poate fi la randul ei suspendata conditionat sau sub supraveghere daca sunt
indeplinite conditiile generale prevazute de lege (in acest caz, termenul de incercare
se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat
anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei);
- daca instanta este sesizata cu judecarea a dona infractiuni intentionate, savarsite
de acelasi inculpat, dintre care una anterior si cealalta ulterior ramanerii definitive a
hotararii de suspendare conditionata a executarii pedepsei, va dispune numai anularea
suspendarii, nu in mod cumulativ atat anularea, cat ~i revocarea suspendarii conditionate; astfel, instanta mai intai va stabili pedeapsa pentru fiecare dintre cele doua
infractiuni, apoi va dispune anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei,
pentru ca in final sa contopeasca toate aceste pedepse potrivit regulilor de la
concursul de infractiuni, pluralitate intermediara ori recidiva;
- asupra anularii suspendarii conditionate a executarii pedepsei se pronunta, din
oficiu sau la sesizarea procurorului, instanta care judeca ori a judecat in prima
instanta infractiunea ce ar putea atrage anularea.

ii

!!
Ii!

IIi!

ii!
I !~

la

i\
i j

I'

I;
I

II
il

ii,I
]1

I,

11

II

il
I,

~
In cazul in care instanta este investita prin acelasi act de sesizare cu
judecarea a doua infractiuni intentionate, savarsite de acelasi inculpat, dintre
care una anterior si cealalta ulterior ramanerii definitive a hotararii de condamnare eu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, sunt aplicabile exclusiv
dispozitiile art. 85 C.pen.
Pedeapsa ce va fi executata sa fie determinata astfel:
1. se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele doua infractiuni deduse judecatii;
2. se va dispune anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei pronuntate anterior;
3. se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infractiuni, pedeapsa a carei
executare a fost initial suspendata conditionat cu pedeapsa care a atras anularea
acesteia, putandu-se adauga un spor de pedeapsa;
4. pedeapsa rezultanta, astfel determinata, se va contopi, dupa caz, conform
regulilor prevazute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediara,

------------------------

11

II

I
i

...-

Dreptpenal. Parteagenerals

176

cu cea stabilita pentru fapta savar~ita in termenul de incercare, putandu-se


adauga un spor de pedeapsa (I.CCJ., Sectiile Unite, decizia nr. 4212008,
www.legalis.ro).

2. Suspendarea sub supraveghere a executirii pedepsei


2.1. Notlune, conditii
- este 0 masura de individualizare judiciara a executarii pedepsei ce consta in suspendarea executarii pedepsei inchisorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen
de incercare, in care persoana condamnata este supusa unor masuri de supraveghere
~i trebuie sa respecte unele obligatii stabilite de instanta de judecata;
- in principiu, suspendarea sub supraveghere se poate dispune motivat de instanta
de judecata prin hotararea de condamnare daca sunt indeplinite urmatoarele conditii
cumulative strict ~i limitativ prevazute de lege:

a) pedeapsa stabilita este inchisoarea de eel mult 4 ani;


- in cazul concursului de infractiuni pedeapsa rezultanta aplicata nu trebuie sa fie
mai mare de 3 ani inchisoare; poate fi dispusa suspendarea sub supraveghere si in
cazul in care pedeapsa rezultanta aplicata este inchisoarea de eel mult 3 ani la care
s-a adaugat pedeapsa amenzii penale;
- nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere atunci cand pedeapsa stabilita sau aplicata este numai amenda penala.

b) inculpatul sAnu mal fi fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai


mare de 1 an, cu exceptla cazurilor prevazute de art. 38 C.pen.;
- este posibila dispunerea suspendarii sub supraveghere ~i pentru 0 infractiune
savar~itAin stare de recidiva (de pilda, in cazul in care anterior inculpatul major a
fost condamnat la 9luni inchisoare pentru 0 infractiune intentionata),
c) scopul pedepsei poate fi adns chiar firA executarea acesteia in regim de

detentie.
- ca exceptie, suspendarea sub supraveghere se poate dispune ~i in cazul in care
nu sunt indeplinite conditiile mentionate mai sus, daca persoana condamnata la
pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de munca nu mai poate presta munca din
cauza pierderii totale a capacitatii de munca; in aceasta situatie, instanta de judecata
va revoca executarea pedepsei la locul de munca si, tinand seama de imprejurarile
care au determinat incapacitate a de munca si de prevederile art. 72 C.pen., va dispune
suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei.

2.2. Termenul de incercare


- este termenul in care se veri fica conduita persoanei condamnate care a beneficiat
de suspendarea sub supraveghere;
- este compus din durata pedepsei inchisorii aplicate, la care se adauga un termen
variabil intre 2 si 5 ani;

Individualizarea pedepselor

177

- In cazul gratierii totale sau partiale, termenul de incercare se reduce cu durata


pedepsei gratiate; (dad gratierea este conditionata, reducerea termenului se produce
imediat, iar nu dupa implinirea termenului prevazut de legea de gratiere); termenul de
Incercare se reduce si in cazul in care pedeapsa principala a fost redusa, potrivit
art. 14 c.pen., ca urmare a aparitiei postcondamnatoriu a unei legi penale mai favorabile (nu si in ipotezele prevazute de art. 15 C.pen.);
- termenul de incercare incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii
prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei si se
calculeaza pe zile pline.

2.3. Masurile de supraveghere


- pe durata termenului de incercare, condamnatul trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte, la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau
la serviciul de probatiune;
b) sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si
orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de
existenta,
- cand dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei instanta trebuie sa impuna inculpatului toate masurile de supraveghere de mai sus, neputand
opta pentru una sau unele dintre acestea;
- verificarea respectarii masurilor de supraveghere se face de serviciul de probatiune;
- pe durata termenului de incercare nu se poate dispune incetarea masurilor de
supraveghere asa cum se poate proceda in procedura penala la modificarea sau
ridicarea controlului judiciar sau la modificarea obligatiilor impuse in cadrul masurii
preventive a obligarii de a nu parasi localitatea sau tara.
2.4. Obligatlile condamnatului
- instanta de judecata poate sa dispuna ca pe langa masurile de supraveghere
condarnnatul sa respecte una sau mai multe dintre urmdtoarele obligatii:
a) sa desfasoare 0 activitate sau sa urmeze un curs de invatamant sau de calificare;
b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita
teritoriala stabilita, decat in conditiile fixate de instanta;
c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) sa nu intre in legatura cu anumite persoane;
e) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul
dezintoxicarii;
In situatia in care instanta a admis actiunea civila exercitata in procesul penal,
persoana supravegheata trebuie sa indeplineasca integral obligatiile civile stabilite

-_

_-_ ..

__ -----

i:, '

Drept penal. Partea genera/a

178

prin hotararea judecatoreasca, eel mai tarziu inainte de expirarea termenulut

incercare.
- pe parcursul termenului de incercare nu se poate dispune modificarea sau
tarea obligatiilor impuse de catre instanta;
- verificarea respectarii obligatiilor se face de serviciul de probatiune.
~
Dispozitia de suspendare a executarii pedepsei sub supraveghere tara
indiearea organului care va exercita supravegherea si a datelor la care
condamnatul trebuie sa se prezinte la acesta, precum dispozitia generica de a
impune condamnatului respeetarea obligatiilor prevazute in art. 863 C.pen. sunt
de natura sa creeze nelamuriri eu privire la hotararea ee se executa. Sub eel din
urma aspect, este de observat ca instanta nu poate impune eondamnatului
respeetarea tuturor obligatiilor prevazute in art. 863 C.pen., ci numai a uneia sau
a mai multora dintre ele, acestea urmand sa fie precizate in dispozitivul hotararii,
eu concretizarea, dupa caz, a profilului cursului de invatamant ori de califieare, a
limitei teritoriale ce nu trebuie depasita, a locurilor a carer frecventare, a persoanelor cu care intrarea 'in legatura sau a vehiculelor a carer conducere este interzisa, respectiv a masurilor medicale ce trebuie respectate (/.C. CiJ; sectia
penald, decizia nr. 261712004,www.legalis.ro).

2.5. Efeete
2.5.1. Efeete imediate
- sunt acele efecte care se produc pe durata termenului de incercare a suspendarii
sub supraveghere a executarii pedepsei; in cazul in care pe parcursul termenului de
incercare intervine revocarea sau anularea suspendarii, efectele imediate se vor
produce numai pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus revocarea
ori anularea;
- pedepsele principale stabilite sau aplicate nu sunt puse in executare, fiind suspendate pe durata termenului de incercare;
- condamnatul trebuie sa respecte masurile de supraveghere sau obligatiile stabilite de instants;
- pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale pedepsele accesorii aplicate sunt suspendate de drept;
- suspendarea sub supraveghere nu atrage suspendarea executarii masurilor de
siguranta sau a obligatiilor civile dispuse prin hotararea de condamnare;
- in cazul in care inculpatul a fost judecat in stare de arest preventiv, aceasta inceteaza de drept in momentul dispunerii, chiar printr-o hotarare nedefinitiva, a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei.
2.5.2. Efecte definitive
- sunt acele efecte care se produc dupa expirarea termenului de fneereare;

Individualizarea

pedepselor

179

_ dad'! in termenul de incercare condamnatul nu a mai comis nicio infractiune si


IlU s-a pronuntat revocarea ori anularea suspendarii sub supraveghere, intervine
reabilitarea de drept.

2.6. Revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei


Este 0 masura ce se dispune de instanta de judecata si consta in revenirea asupra
suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei.

2.6.1. Revocarea obligatorie a suspendarii sub supraveghere a executartl


pedepsci
Instanta de judecata trebuie sii dispuna revocarea suspendarii sub supraveghere a
exccutarii pedepsei in cazul in care:

a) persoana condamnata a savar~itin terrnenul de incercare al suspendarii 0


infractiune Intentionata sau praeterlntentlonata, descoperita in termenul de
incercare (chiar daca faptuitorul este descoperit ulterior), pentru care a fost
condamnat chiar dupa expirarea acestui termen;
- revocarea este obligatorie si atunci cand in termenul de incercare a fost comis un
concurs de infractiuni din care eel putin una este savar~ita cu intentie sau praeterintentie;
- revocarea suspendarii sub supraveghere va interveni ~1 111 cazul In care 0
infractiune progresiva, continua, continuata sau de obicei s-a consumat in termenul
de incercare al suspendarii, epuizandu-se dupa aceasta, daca infractiunea a fost
descoperita in acest termen; daca infractiunea nu este descoperita in termenul de
tncercare, nu se va dispune revocarea suspendarii, insa se va retine starea de recidiva
postexecutorie;
- se va dispune revocarea suspendarii sub supraveghere, iar nu anularea suspendarii daca 0 infractiune continua, continuata sau de obicei s-a consumat inainte de
rarnanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere,
jar momentul epuizarii se situeaza in termenu1 de incercare a1 suspendarii, daca
infractiunea a fost descoperita in acest termen;
- instanta competenta sa pronunte revocarea este, dupa caz, instanta care judeca
sau a judecat in prima instants infractiunea ce ar putea atrage revocarea;
- cand III termenul de incercare a fost comisa numai 0 infractiune, instanta va
dispune condanmarea pentru aceasta, va revoca suspendarea sub supraveghere si,
desi va retine existenta starii de recidiva postcondanmatorie sau a pluralitatii intermediare, va aplica un tratament sanctionator special, cumuland aritmetic pedeapsa
pentru noua infractiune cu pedeapsa a carei suspendare a fost revocata; pedeapsa
astfel rezultata nu poate fi suspendata urmand sa fie executata In regim de detentie;
- daca In termenul de incercare este comis un concurs de infractiuni, instanta va
dispune condamnarea pentru fiecare dintre infractiunile concurente, va revoca
suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, apoi va cumula aritmetic fiecare
pedeapsa stabilita pentru infractiunile nou-comise cu pedeapsa a carei suspendare a
fost revocata, iar ulterior va aplicaregulile de 1aconcursul de infractiuni cu privire la

180

Drept penal. Partea generala

pedepsele astfel stabilite (se vor aplica mai inmi regulile speciale ale tratamenm
sanctionator al recidivei, iar apoi cele de la concursul de infractiuni); pedeapsa
aplicata nu poate fi suspendata, urmand a fi executata in regim de detentie;
- daca inculpatul a fost supus unei masuri preventive privative de libertate
nere sau arestare preventiva) in procesul in care s-a pronuntat suspendarea
supraveghere a executarii pedepsei, durata preventiei se va deduce din
pedepsei rezultante ce urmeaza sa fie executata in urma revocarii suspendarii;
instanta care a dispus revocarea suspendarii, constatand ca inculpatul a comis 0
infractiune intentionata/praeterintentionata in termenul de incercare, nu va putea
inmi sa scada din durata pedepsei stabilite pentru noua infractiune durata nr""~1
..h ...
iar apoi sa cumuleze restul de pedeapsa cu pedeapsa a carei suspendare a executarii
fost revocata.

b) persoaoa condamoati nu si- indeplinit cu rea-credinta obligapile


stabillte prio hotArarea de condamnare tn termeoul de iocercare al SU!i~DelDmlr
- revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei se va dispune
situatia in care se retine 0 neexecutare culpabila, integrala sau partiala a obligatiilor
civile stabilite prin hotarare;
- nu se va putea dispune revocarea suspendarii in situatia in care neplata partial!,
sau integrala a fost datorata imposibilitatii obiective a debitorului de a-si indeplini
obligatiile civile;
- daca pana la expirarea termenului de incercare nu au fost respectate obligatiile
civile, partea interesata sau procurorul sesizeaza instanta care a pronuntat in prima
instanta suspendarea, in vederea revocarii.
~
Sesizarea instantei in vederea revocarii suspendarii conditionate a
executarii pedepsei, in cazul neindeplinirii de catre condamnat a obligatiilor
civile stabilite prin hotararea de condamnare, trebuie facuta lnainte de expirarea
termenului de incercare, indiferent daca judecarea cauzei are loc anterior sau
ulterior expirarii acestui termen (I.c.c.J., completul de RIL, decizia nr. 1412011,
www.scj.ro).

c) persoaoa coodamoatA ou a iodeplioit cu rea-eredlnta misurile de supraveghere sau ohligatiile stabilite prio hotirarea de coodamoare io termeoul de
incercare al suspeodirii.
- nerespectarea masurilor de supraveghere sau neexecutarea obligatiilor impuse
de catre instanta trebuie sa fie facuta cu intentie calificata de catre persoana supravegheata, aratand astfel ca masura de clements acordata de instants nu este eficienta;

- daca nerespectarea masurilor de supraveghere sau neexecutarea obligatiilor este


realizata din culpa ori daca persoana supravegheata s-a aflat intr-o imposibilitate
obiectiva de a respecta aceste masuri ori de a executa obligatiile impuse, nu se poate
dispune revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei;
- daca instanta constata incidenta acestui caz, va dispune revocarea suspendarii
sub supraveghere ~i executarea pedepsei a carei executare a fost suspendata in regim
de detentie.

Individualizarea

pedepselor

181

Instanta cornpetenta sa pronunte revocareaeste, dupa caz, instanta care judeca sau
a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea; instanta se
pronunta din oficiu, la sesizarea procurorului ori a serviciului de probatiune, iar in
cazul nerespectarii obligatiilor civile, la cererea partii civile; daca pana la expirarea
tem1enuluide incercare nu au fost respectate obligatiile civile, partea interesata sau
procurorul sesizeaza instanta care a pronuntat in prima instanta suspendarea, in
vederea revocarii,
2.6.2. Revocarea facultativa a suspendarii sub supraveghere a executaril
pedepsei
In cazul in care persoana condamnata a savarsit in termenul de incercare al
suspendarii 0 infractiune din culpa, descoperita in termenul de incercare (chiar daca
faptuitorul este descoperit ulterior), pentru care a fost condamnat chiar dupa expirarea acestui termenI, revocarea nu este obligatorie, ci facultativa, instanta putand
dispune:
a) fie mentinerea suspendarti sub supraveghere;
- avand in vedere forma de vinovatie cu care este comisa noua infractiune,
instantapoate aprecia ca nu se impune executareaimediataa pedepsei;
- pentru a mentine suspendarea sub supravegherea executariipedepsei trebuie ca
executarea pedepsei stabilita pentru infractiunea comisa din culpa sa fie suspendata
conditionat sau sub supraveghere; in aceasta situatie vor curge in paralel doua
termene de incercare; daca se savarseste 0 noua infractiune intentionata/praeterintentionata in ambele termene de supraveghere, instanta va proceda dupa cum
urmeaza: va dispune condamnareapentru noua infractiune,va revoca ambele suspendari, apoi va cumula aritmetic toate pedepsele stabilite; pedeapsa astfel determinata
va fi executatain regim de detentie;
- daca instanta dispune executarea in regim de detentie a pedepsei stabilite pentru
infractiunea savar~ita din culpa, va trebui sa dispuna ~i revocarea suspendarii sub
supravegherea executariipedepsei.
b) fie revocarea suspendaril sub supravegbere.
- in acest caz, se vor aplica regulile descrise mai sus de aplicare a pedepsei in
cazul revocarii obligatorii a suspendariisub supraveghere.

2.7. Anularea suspendarii sub supravegbere a executarli pedepsei


- este 0 masura ce poate fi dispusa de instanta de judecata in situatia in care se
descopera, inainte de expirarea termenului de incercare, ca eel condamnat mai savarsise 0 infractiune inainte de pronuntarea hotararii prin care s-a dispus suspendarea
sub supraveghere a executarii pedepsei ori pana la ramanerea definitiva a acesteia,
pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea termenului de
incercare;
1 Revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei este facultativa si in cazul
in care 0 infractiune progresiva comisa din culpa s-a consumat in termenul de incercare al
suspendarii, epuizandu-se dupa aceasta, dad infractiunea a fost descoperita in acest termen.

Drept penal. Partea generalis

182

- cauza anularii suspendarii sub supraveghere este anterioara ramanerii


a hotararii de condamnare la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost

--~"&U....

- sunt indeplinite conditiile in care se dispune anularea suspendarii si atunci


inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare cu suspendare
supraveghere a executarii pedepsei este descoperita infractiunea ce atrage l:tn"I ....,;o:.Ii:
suspendarii, fiind inceputa urmarirea penala in rem, iar pe parcursul termenului .
incercare este identificata, ca fiind infractorul, persoana condamnata cu
sub supraveghere;
- nu se va dispune anularea suspendarii sub supraveghere daca pedeapsa ........
,"uu:u;:c;
pentru infractiunea ce atrage anularea este amenda;
- tratamentul sanctionator al pluralitatii de infractiuni urmeaza regulile de la'
concursul de infractiuni sau, dupa caz, al recidivei (infractiunea pentru care s-a .
dispus suspendarea sub supraveghere constituind eel de-al doilea termen al recidivei]' .
ori pluralitatii intermediare (infractiunea pentru care s-a dispus suspendarea sub
supraveghere constituind eel de-al doilea termen al pluralitatii intermediare);
pedeapsa rezultanta poate fi la randul ei suspendata conditionat sau sub supraveghere
daca sunt indeplinite conditiile generale prevazute de lege (in acest caz, termenul de
incercare se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a
pronuntat anterior suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei);
- daca instanta este sesizata cu judecarea a doua infractiuni intentionate, savarsite
de acelasi inculpat, dintre care una anterior si cealalta ulterior ramanerii definitive a
hotararii de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei, va dispune numai
anularea suspendarii, nu in mod cumulativ atat anularea, cat ~i revocarea suspendarii
sub supraveghere; astfel, instanta mai intai va stabili pedeapsa pentru fiecare dintre
cele doua infractiuni, apoi va dispune anularea suspendarii sub supraveghere a
executarii pedepsei, pentru ca in final sa contopeasca toate aceste pedepse potrivit
regulilor de la concursul de infractiuni, pluralitate intermediara ori recidiva;
- asupra anularii suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei se pronunta,
din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanta care judeca ori a judecat in prima
instants infractiunea ce ar putea atrage anularea.

3. Exeentarea pedepsei inehisorii la Iocul de munca


3.1. Notlune, condith
- este 0 masura de individualizare judiciara a executarii pedepsei, constand in
executarea pedepsei in unitatea in care condamnatul i~i desfasoara activitatea sau in
alta unitate; este 0 modalitate specials de executare a pedepsei;
- se poate dispune motivat de instanta de judecata prin hotararea de condamnare,
in cazul in care sunt indeplinite urmatoarele condtttl strict si limitativ prevazute de
lege:
a) pedeapsa stabilita este inchisoarea de eel mult 5 ani. In cazul concursului de
infractiuni pedeapsa rezultanta nu trebuie sa fie mai mare de 3 ani;

Individualizarea

pedepselor

183

b) inculpatul sa nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare


de 1 an, cu exceptia cazurilor prevazute de art. 38 C.pen.;
c) exista acordul scris al unitatii unde urmeaza sa fie executata pedeapsa;
d) condamnatul este apt de munca (chiar daca fusese anterior pensionat);
e) tinand seama de gravitatea faptei, de imprejurarile in care a fost comisa, de
conduita profesionala si generala a faptuitorului ~i de posibilitatile acestuia de reeducare, scopul pedepsei poate fi atins rara privare de libertate.

3.2. Modul de executare


- pedeapsa inchisorii se executa la locul de munca in baza mandatului de executare a pedepsei;
- pe durata executarii pedepsei, condamnatul este obligat sa indeplineasca toate
indatoririle la locul de munca, cu urmatoarele limitari ale unor drepturi:
(i) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestata, cu
exceptia sporurilor acordate pentru activitatea desfasurata in locuri de munca cu
conditii vatamatoare sau periculoase, se retine 0 cota de 15-40%, stabilita potrivit
legii, in raport cu cuantumul veniturilor si cu indatoririle condamnatului pentru
mtretinerea altor persoane, care se varsa la bugetul statului. In cazul condamnatului
minor, limite le retinerii se reduc la jumatate;
(ii) drepturile de asigurari sociale se stabilesc in procentele legale aplicate la
venitul net cuvenit condamnatului, dupa retinerea cotei prevazute la lit. i);
(iii) durata executarii pedepsei nu se considera vechime in munca;
(iv) nu se poate schimba locul de munca la cererea condamnatului, decat prin
hotararea instantei de judecata;
(v) condamnatul nu poate fi promovat;
(vi) condamnatul nu poate ocupa functii de conducere, iar in raport cu fapta
savarsita, nu poate ocupa functii care implica exercitiul autoritatii de stat, functii
instructiv-educative ori de gestiune;
(vii) pe durata executarii pedepsei, condamnatului i se interzice de drept dreptul
electoral de a fi ales; in cazul in care a aplicat inculpatului si alte pedepse accesorii,
acestea se vor executa pe parcursul executarii pedepsei la locul de munca;
(viii) persoanei condamnate ii poate fi impusa respectarea uneia sau mai multora
dintre urmatoarele obligatii: sa desfasoare 0 activitate sau sa urmeze un curs de
invatamant ori de calificare; sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu
depaseasca limita teritoriala stabilita, decat in conditiile stabilite de instanta; sa nu
frecventeze anumite locuri stabilite; sa nu intre in legatura cu anumite persoane; sa
nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule; sa se supuna masurilor de control,
tratament sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii;
(ix) pe timpul executarii pedepsei In unitatea in care eel condarnnat I~i desfasoara
activitatea la data aplicarii pedepsei, contractul de munca se suspenda;
(x) in cazul executarii pedepsei lntr-o alta unitate decat cea in care tsi desfasura
activitatea condamnatul la data aplicarii pedepsei, contractul de munca incheiat
inceteaza; pedeapsa se executa tara, a se incheia contract de munca;
(xi) in cazul in care eel condamnat la executarea pedepsei la locul de munca a
devenit militar in termen in cursul judecatii sau dupa ramanerea definitiva a hotararii

184

Drept penal. Partea generala

de condamnare, pedeapsa se executa la locul de munca, dupa trecerea In


acestuia.

3.3. Revoearea executarii pedepsei la loeul de munca


Este masura ce se dispune de instanta de judecata si consta in revenirea
executarii pedepsei la locul de munca in cazul in care:

a) persoana condamnata a slvar~it 0 mfractmne intenponatl sau n"~I"'~"'


....
tenponatl, inainte de ineeperea exeeutartt pedepsei sau in timpul "'V'~"1I1"4"
aeesteia la locul de munca;
- in situatia in care instanta dispune revocarea regimului sanctionator ce se
aplica pluralitatii de infractiuni, va urma regulile recidivei postcondamnatorii sau
pluralitatii intermediare;
- pedeapsa aplicata se va executa intr-un loc de detentie;
- in cazul In care noua infractiune este savar~ita din culpa, revocarea nu este 0
gatorie, instanta putand dispune executarea la locul de munca a pedepsei UIJ1!''''a.t
pentru aceasta noua infractiune, potrivit regulilor de la concursul de infractiuni.

b) persoana condamnata se sustrage de la presta rea aetivitlpi in eadrul


tltii sau nu-sl tndephneste in mod corespunzator indatoririle ee-l revin la
de munca ori nu respecta masurile de supraveghere sau obllgathle stabilite prin
hotlrarea de eondamnare; in aeest eaz revoearea este facultativl;
- in situatia in care instanta dispune revocarea, executarea pedepsei se va face
tntr-un loc de detinere,

c) persoana condamnata nu mai poate presta munea din eauza pierderii


totale a capacitlpj de munca,
- in aceasta situatie instanta dispune revocarea si, tinand seama de imprejurarile
care au determinat incapacitatea de munca ~i de prevederile art. 72 C.pen., dispune
suspendarea conditionata sau sub supraveghere a executarii pedepsei chiar daca nu
sunt intrunite conditiile prevazute in art. 81 C.pen. sau art. 861 c.pen. pentru
dispunerea acestor masuri,
Instanta competenta sa pronunte revocarea este, dupa caz, instanta de executare
sau instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla unitatea unde se executa
pedeapsa ori instanta care judeca sau a judecat in prima instanta infractiunea ce ar
putea atrage revocarea sau anularea. Sesizarea instantei se face din oficiu, de catre
procuror, de unitate sau de organul de politie, ori de persoana condamnata in cazul in
care nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca.

3.4. Anularea executlrii pedepsei la loeul de munca


- in cazul in care persoana condamnata a mai savar~it 0 infractiune pana la
ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de
munca ~i aceasta este descoperita mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau
considerata ca executata, instanta, daca apreciaza ca nu se poate dispune executarea
la locul de munca a pedepsei aplicate si pentru aceasta infractiune, va anula masura si

Individualizarea

pedepselor

185

va aplica pedeapsa potrivit regulilor de la eoneursul de infractiuni, pluralitate


intermediarii sau recidiva; pedeapsa rezultanta va fi executata in regim de detentie.
3.5. incetarea

executaril pedepsei la locul de munca

- presupune incetarea executarii pedepsei la locul de munca inainte de expirarea


duratei acesteia, in cazul in care persoana condamnata a indeplinit obligatiile care
i-au revenit in timpul executarii pedepsei;
- pentru a se dispune incetarea executarii pedepsei la locul de munca trebuie indeplinite urmatoarele condltti:
a) executarea a eel putin doua treimi din pedeapsa;
b) condamnatul sa fi dat dovezi temeinice de indreptare, sa fi avut 0 buna
condulta, sa fi fost disciplinat ~i staruitor in munca,
- intreruperea se dispune la cererea conducerii unitatii unde condamnatul i~i
desfasoara activitatea sau a condamnatului;
- daca instanta respinge cererea de intrerupere, trebuie sa stabileasca totodata si
termenul dupa expirarea caruia cererea va putea fi reinnoita, care nu poate fi mai
mare de un an;
- in cazul in care cererea este admisa inceteaza toate obligatiile sau restrictiile la
care era supus condamnatul;
- dupa dispunerea incetarii, pedeapsa se considera executata daca pana la implinirea duratei pedepsei condamnatul nu savarseste din nou 0 infractiune;
- in situatia in care condamnatul savarseste 0 noua infractiune dupa incetarea
executarii pedepsei si pana la implinirea duratei pedepsei, instanta poate dispune fie ..'
mentinerea incetarii, fie revocarea aeesteia; revocarea este obligatorie daca a fost '
savarsita 0 infractiune contra pacii si omenirii, 0 infractiune de ornor, 0 infractiune
savar~ita eu intentie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau 0 infractiune
prin care s-au produs consecinte deosebit de grave;
- daca se dispune revoearea incetarii executarii pedepsei la loeul de munca,
instanta va contopi restul de pedeapsa neexecutat din pedeapsa anterioara cu
pedeapsa aplicata pentru noua infractiune, putand aplica un spor de pana la 5 ani;
pedeapsa rezultanta se executa in regim de detentie.

Capitolul XI

Masurile de slguranta
- sunt sanctiuni de drept penal cu caracter preventiv, constand in masuri
constrangere care au ca scop inlaturarea unei stari de peri col ~i prevenirea
unor fapte prevazute de legea penala;
- aplicarea masurilor de siguranta este determinata de existenta unei
pericol;
- masurile de siguranta sunt imprescriptibile si, in principiu, revocabile;
- scopul masurilor de siguranta este inlaturarea unei stari de pericol ~i preintani~
pinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala;
"l

- se pot dispune numai fata de persoanele care au savar~it fapte prevazute de leg~~,
penala, chiar daca acestora nu Ii se aplica 0 pedeapsa (cu exceptia masurii interzicerii ,
de a se afla in anumite localitati si interzicerii de a reveni in locuinta familiei pe 0
perioada determinata), daca exista 0 stare de pericol care sa justifice temerea sav~irii
in viitor a unei noi fapte prevazute de legea penala ~i care nu poate fi inlaturata numai
prin aplicarea unei pedepse, ci prin aplicarea ~i a unei masuri de siguranta;
- sunt masuri de siguranta: obligarea la tratament medical, intemarea medicala,
interzicerea de a ocupa 0 functie sau profesie, interzicerea de a se afla in anumite
localitati, expulzarea, confiscarea speciala si interzicerea de a reveni in locuinta familiei pe 0 perioada determinata.

Sectlunea 1. Obligarea la tratament medical


1. Notiune, conditf!
- este masura de siguranta ce consta in obligatia faptuitorului care prezinta pericol
pentru societate datorita unei boli ori a intoxicarii cronice cu alcool, stupefiante ori
alte asemenea substante, de a se prezenta in mod regulat la tratament medical, pana la
insanatosire;
- se poate dispune impotriva persoanei care a savar~it 0 fapta prevdzutd de legea
penala (nu este necesar ca fapta sa fie infractiune) si care prezinta pericol pentru
societate datorita unei boli ori a intoxicdrii cronice cu alcool, stupejiante ori alte
asemenea substante, in cazul in care instanta apreciaza ca prin luarea masurii
obligarii la tratament medical starea de pericol poate fi inlaturata;
- in principiu, aplicarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical este
facultativd; ca exceptie, luarea masurii obligarii la tratament medical este obligatorie

Masurile de siguranta

187

in cazul savarsirii infractiunii de contaminare venerica si transmiterea sindromului


imuno-deficitar dobandit, prevazuta de art. 309 C.pen.
~
Masura de siguranta a obligarii la tratament medical se poate lua si cu
privire la faptuitorii fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala ca
urmare a existentei unei cauze de iresponsabilitate, deoarece textul de lege nu
face nicio distinctie, aratand ca aceasta masura se ia fata de persoanele care au
comis fapte prevazute de legea penala, intelegandu-se prin aceasta si persoane
care nu raspund pentru faptele lor in conditiile art. 48 C.pen. (Trib. Suprem,

sectia penala, decizia nr. 206911982,in R.R.D. nr. 911983,p. 68).

2. Continut, executare
- masura de siguranta presupune obligatia impusa de instanta de judecata faptuitorului de a se prezenta in mod regulat la tratament medical, pana la insanatosire;
- obligarea la tratament medical luata printr-o hotarare definitiva, prin care nu s-a
dispus aplicarea unei pedepse cu executare in regim de detentie, se pune in executare
prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a copiei de pe raportul medico-legal
directiei sanitare din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a
luat aceasta masura. Directia sanitara judeteana va comunica de lndata persoanei fata
de care s-a Iuat masura obligarii la tratament medical unitatea sanitara la care
urmeaza sa i se faca tratament;
- cand masura de siguranta insoteste pedeapsa inchisorii sau a detentiunii pe viata,
sau priveste 0 persoana aflata in stare de detinere, tratamentul medical se va efectua
in regim de detinere; in aceste cazuri, copia de pe dispozitivul hotararii si de pe
raportul medico-legal se trimit administratiei locului de detinere;
- in cazul in care faptuitorul nu se prezinta regulat la tratament, obligarea la tratament medical poate fi inlocuita cu masura de siguranta a intemarii medicale;
- obligarea la tratament medical poate fi dispusa si in mod provizoriu, ca masura
procesuala, in cursul urmaririi sau al judecatii.

3. Durata
- obligarea la tratament medical se dispune pe duratii nedeterminata, pana la
insanatosire; daca aceasta nu a intervenit pana la terminarea executarii pedepsei,
condamnatul va continua tratamentul ~i dupa ce a executat pedeapsa; in acest caz, nu
se schimba natura masurii, ci numai modul de executare;
- in cazul in care pe timpul executarii pedepsei se constata pe baza unui raport
medico-legal cu privire la starea de sanatate a persoanei fata de care s-a luat masura
de siguranta ca se impune pentru inlaturarea starii de pericol aplicarea unui alt
tratament sau intemarea medicala, instanta de executare sau judecatoria in raza careia
se afla unitatea sanitara la care se efectueaza tratamentul poate dispune fie inlocuirea
tratamentului, fie intemarea medicala;

Drept penal. Partea genera/a

188

- in situatia in care temeiurile care au impus luarea masurii au incetat (a n1"",,_.-,"


tnsanatosirea celui obligat la tratament medical), se dispune revocarea ohli
tratament medical;
- in ipoteza in care nu este respectata obligatia de a se supune la T1'!llr"'......_.
medical, masura poate fi inlocuita cu intern area medicala.

Sectiunea a 2-a. Internarea medlcala


1. Notiune, eondltll
- este masura de siguranta privativa de lihertate care se poate dispune fata de
faptuitorul boinav mintal ori toxicoman, aflat Intr-o stare ce prezinta pericol n.....
t-.
societate;
- se poate dispune impotriva persoanei care a savar~it 0 faptd prevazuta de legea
penalii (nu este necesar ca fapta sa fie infractiune) st care prezinta pericol nentru ';
societate datorita unei boli mintale ori pentru ca este toxicoman, in cazul in care
instanta apreciaza eli prin luarea masurii obligarii la tratament medical starea de
pericol poate fi inlaturata;
- aplicarea masurii de siguranta a internarii medicale este facultativa;
- intemarea medicala se poate dispune si in cazul in care nu este respectata
masura de siguranta a obligarii la tratament medical sau cand aceasta din urma
masura este ineficienta fata de starea de boala a condamnatului;
- in cazul in care instanta dispune internarea medicala a faptuitorului, nu 11poate
supune pe acesta, concomitent, ~i masurii de siguranta a obligarii la tratament medical.

2. Contlnut, executare
- masura de siguranta presupune internarea faptuitorului bolnav mintal sau toxicoman intr-o unitate sanitara de specialitate;
- intemarea medicala dispusa printr-o hotarare definitiva se pune in executare prin
comunicarea copiei de pe dispozitiv si a unei copii de pe raportul medico-legal
directiei sanitare din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a
Iuat aceasta masura. Judecatorul delegat al instantei de executare comunica judecatoriei in a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara la care s-a facut internarea
data la care s-a efectuat internarea, in vederea luarii in supraveghere. Dupa primirea
comunicarii, judecatorul delegat al judecatoriei in a carei circumscriptie se afla
unitatea sanitara verifica periodic, dar nu mai tarziu de 6 luni, daca internarea
medicala mai este necesara. In acest scop, judecatorul delegat dispune efectuarea
unui raport medico-legal ell' privire la starea de sanatate a persoanei fata de care s-a
luat masura internarii medicale si, dupa primirea acestuia, sesizeaza judecatoria in a

Masurile de siguranta

189

carei circumscriptie se afla unitatea sanitara pentru a dispune asupra mentinenj,


inlocuirii sau incetarii masurii;
- intemarea medicala poate fi dispusa si in mod provizoriu, ca masura procesuala,
in cursul urmaririi sau al judecatii,

3. Durata
- intemarea medicala se dispune pe 0 perioada nedeterminatii si dureaza pana la
Insanato~ire;
- in caz de ameliorare a sanatatii celui intemat, intemarea medicala poate fi inlocuita cu masura de siguranta a obligarii la tratament medical.

Sectiunea a 3-a. Interzicerea unei functil sau profesii


1. Notiune, condltii
- este masura de siguranta ce consta In interdictia de a ocupa 0 anumita functie ori
de a exercita 0 anumita profesie, meserie ori alta ocupatie, care se poate Iua cand
fapta prevazuta de legea penala a fost savar~ita de faptuitor datorita incapacitatii,
nepregatirii sau altor cauze ce 11fac nepotrivit pentru ocuparea acelei functii ori
pentru exercitarea respectivei meserii, profesii sau ocupatii;
- se poate dispune impotriva persoanei care a savar~it 0 faptd prevazuta de legea
penala (nu este necesar ca fapta sa fie infractiune) In exercitarea unei functii,
profesii, meserii sau ocupatii si care prezintd pericol pentru societate datorita
incapacitant, nepregdtirii sau altor cauze ce illac nepotrivit pentru ocuparea acelei
functii ori pentru exercitarea respectivei meserii, profesii sau ocupatii, in cazul in
care instanta apreciaza ca prin luarea masurii de siguranta a interzicerii unei functii
sau profesii starea de pericol poate fi inlaturata;
- aplicarea masurii de siguranta a interzicerii unei functii sau profesii este facultativa;
- se poate dispune alaturi de alte masuri de siguranta ~i chiar alaturi de pedeapsa
complementara a interzicerii de a ocupa 0 functie sau de a exercita 0 profesie de
natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii prevazute
de art. 64 lit. c) C.pen., avand temeiuri diferite.

2. Continut, executare
- masura de siguranta presupune interdictia de a ocupa 0 anumita functie ori de a
exercita 0 anumita profesie, meserie ori alta ocupatie, in exercitarea careia a fost
savar~ita fapta prevazuta de legea penala;
- in vederea punerii in executare a masurii interzicerii unei functii sau profesii,
instanta de executare comunica 0 copie de pe dispozitivul hotararii organului in drept

----_

-----------

Drept penal. Partea generala

190

sa aduca la indeplinire aceasta masura si sa asigure respectarea ei (de pilda,


Nationale a Barourilor din Romania daca a fost interzis dreptul de a exercita
de avocat, Ministerului Sanatatii in situatia in care a fost interzis dreptul de a
profesia de medic etc.);
- incalcarea masurii de siguranta a interzicerii unei functii sau profesii
infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti [art. 271 alin. (4)
poate fi retinuta in concurs cu infractiunea de uzurpare de calitati oficiale (art.
e.pen.) sau cu infractiunea de exercitare rara drept a unei profesii (art. 281

3. Durata
- masura de siguranta se dispune pe 0 perioada nedeterminatii si dureaza
incetarea inaptitudinii celui caruia i s-a interzis exercitarea unei functii sau
dar nu mai putin de un an;
- poate fi revocata la cererea condamnatului sau a procurorului, dupa ".
unui termen de eel putin un an, daca se constata ca faptuitorul poate exercita
sau profesia ce i-a fost interzisa rara sa creeze 0 stare de pericol pentru societate;

..

- in cazul in care cererea de revocare este respinsa, 0 noua cerere poate fi formulata doar dupa trecerea unui termen de eel putin un an de la data ramanerii definiti~~ .
a hotararii judecatoresti prin care s-a respins cererea de revocare anterior formulata,
< ~';

4. Comparatil
Pedeapsa complementara a interzicerii de
a ocupa 0 funetle sau de a exercita 0
profesie [art. 64 lit. c) C.pen.)
NEDEMNITATE PENTRU OCUPAREA
UNEI FUNCTII SAU EXERCITAREA
UNEIPROFESII
1. functia, profesia, meseria ori ocupatia
este exercitataabuziv;

2. consta intr-o decadere temporara din


dreptul de a exercita anumite functii sau
profesii, de care inculpatul s-a folosit la
savarsirea infractiunii, intrucat acesta este
nedemn sa exercite functia, profesia, meseria sau activitatea;

Mlisura de sigurantli a interzicerii unei


functil sau profesii (art. 115 C.pen.)
INAPTITUDINE PENTRU OCUPAREA
UNEI FUNCTn SAU EXERCITAREA
UNEIPROFESII
1. functia, profesia, meseria ori ocupatia nu
este exercitata abuziv, ci cu buna-credinta,
insa fapta prevazuta de legea penala se
savar~e~tedin cauza nepregatirii, incapacitatii, inaptitudinii faptuitoruluide a exercita aceste activitati;
2. constain interdictiade a ocupa 0 anumita
functie ori de a exercita 0 anumita profesie,
meserie ori alta ocupatie, in exercitarea
careia a fost savar~ita fapta prevazuta de
legea penala, intrucat faptuitorul este inapt
pentru ocuparea sau exercitarea acesteia,
urmarindu-seastfel inlaturareaunei stari de
pericol rezultate din lipsa de pregatire, din
incapacitateori din alte cauze;

Masurile de siguranta

191

3. se poate aplica numai daca fapta comisa 3. nu este necesar ca fapta comisa sa constituie infractiune;
eonstituie infractiune;
4. este necesar ea pentru infractiunea
comisa sa se fi stabilit pedeapsa inchisorii
de eel utin doi ani.

4. poate fi dispusa si atunci cand pedeapsa


stabilita pentru infractiunea comisa este
inchisoarea mai mica de doi ani sau amenda.

Sectiunea a 4-a. Interzicerea de a se afla in anumite localitati


1. Notiune, condipi
- este masura de siguranta ce consta in interdictia impusa condamnatului de a se
afla in localitatea unde a savarsit infractiunea sau in alte localitati stabilite de instanta
de judecata prin hotararea definitiva de condamnare, datorita pericolului social pe
care 11prezinta prezenta lui in acele localitati;
- se poate dispune numai impotriva infractorului condamnat la pedeapsa inchisorii de cdtre instanta de judecata, a carui prezenta in localitatea unde a sdvdrsit
infractiunea sau in alte localitati prezintd pericol pentru societate, in cazul in care
instanta apreciaza ca prin luarea masurii de siguranta a interzicerii de a se afla in
anumite localitati starea de pericol poate fi Inlaturata;
- poate

fi aplicatii:

I. unui condamnat la pedeapsa inchisorii de eel putin un an, care a mai fost condamnat anterior pentru alte infractiuni;
2. unui condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de cinci ani, indiferent daca
aceasta persoana a mai fost condamnata anterior sau nu pentru aite infractiuni;
3. persoanei condamnate la 0 pedeapsa penala (indiferent de natura ori cuantumul
acesteia) pentru savarsirea uneia dintre urmatoarele infractiuni: furt, talharie, specula,
ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, cersetorie, prostitutie,
viol, perversiune sexuala, indiferent de pedeapsa aplicata, durata sau cuantumul acesteia si chiar daca faptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infractiuni.
<.

- aplicarea masurii de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati este


facultativd;
- nu va putea fi aplicata masura de siguranta in cazul in care a intervenit amnistia
antecondamnatorie sau dad! infractorului minor i se aplica 0 masura educativa;
- se poate dispune alaturi de alte masuri de siguranta.
~
Masura de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati se
poate lua si daca pentru una sau mai multe infractiuni se stabilesc pedepse sub
5 ani inchisoare, iar la acestea se adauga un spor ca urmare a existentei unor
imprejurari care agraveaza raspunderea penala, ajungandu-se la 0 pedeapsa
rezultanta de peste 5 ani inchisoare (Trib. Suprem, sectia penala, decizia
nr. 978/1989, in Dreptul nr. 1-211990, p. 141).

,;

Drept penal. Partea generala

192

2. Continut, executare
- masura de siguranta presupune interdictia condamnatului de a locui sau de a se
afla in localitatea sau Iocalitatile stabilite de catre instants;
. - opereaza dupa ce pedeapsa principala a fost executata, gratiata sau dupa interventia prescriptiei executarii pedepsei; de asemenea, interdictia se aplica pe perioada
termenului de lncercare al suspendarii conditionate ori sub supraveghere a executarii
pedepsei, sau al liberarii conditionate, sau cat timp ~xecutarea pedepsei este amanata
sau tntrerupta;
- incalcarea masurii de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati
constituie infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti [art. 271 alin. (4)
C.pen.].

3. Durata
- masura interzicerii de a se afla in anumite localitati poate fi dispusa pe 0 duratii
tntre unu si 5 ani (nu pe 0 perioada nedeterminata) ~ipoate fi prelungita daca pericolul
social subzista, tara ca prelungirea sa poata depasi durata masurii luate initial;
- poate fi amanata sau intrerupta de organul care are indatorirea sa asigure executarea acestei masuri, in caz de boala sau pentru orice alt motiv care justifica
amanarea sau intreruperea;
- poate fi revocata, la cerere sau din oficiu, de catre instanta in a carei circumscriptie teritoriala locuieste condamnatul, egala in grad cu instanta de executare,
dupa trecerea unui termen de eel putin un an, daca se constata ca nu mai subzista
pericolul ca prezenta condamnatului in acea localitate sa conduca la savarsirea unor
noi infractiuni;
- in cazul in care cererea de revocare este respinsa, 0 noua cerere poate fi formulata numai dupa trecerea unui termen de eel putin un an de la data ramanerii
definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a respins cererea de revocare anterior

formulata.

Seetlunea a 5-a. Expulzarea


1. Notlune, conditii
- este masura de siguranta ce poate fi dispusa de instanta de judecata, constand in
indepartarea de pe teritoriul tarii a cetateanului strain sau apatrid (tara domiciliu in
tara) care a savar~it 0 infractiune, daca prezenta sa pe teritoriul Romaniei creeaza 0
stare de pericol ce nu poate fi inlarurata altfel;
- se poate dispune numai impotriva infractorului cetatean strain sau apatrid (tara
domiciliu in tara) care a savaro$it0 infractiune pentru care se aplicd legea penala

-----

Masurile de siguranta

193

omana si a carui prezenta in lara prezinta perico/ pentru societate, in cazul in care
~nstantaapreciaza ca prin luarea masurii de siguranta a expulzarii starea de peri col
poate fi inlaturata;
_ expulzarea.trebuie sa fie necesara si proportional a cu scopul urmarit (inlaturarea
starii de pericol) si, dupa caz, cu imperativul respectarii dreptului la viata de familie a
cetateanului strain sau apatrid. Pentru a constata eli expulzarea este necesara si propoqionala cu scopul le?itim u~arit, .Curte~ E~ropea~a se r~port~aza l~ urmatoarel.e
criteri/: (i) natura ~l gravitate a infractiunii comise; (ii) varsta infractorului;
(iii) perioada de timp pe care infractorul a petrecut-o 'in tara de unde va fi expulzat;
(iv) timpul scurs de la savarsirea infractiunii si conduita infractorului in aceasta
perioada; (v) situatia familiala a infractorului (de exemplu, durata casatoriei sau alte
elemente din care rezulta caracterul efectiv al vietii de familie a unui cuplu);
(vi) cunoa~terea de catre sotul infractorului a infractiunii la inceputul vietii de familie; (vii) nasterea unor copii legitimi si varsta acestora; (viii) gravitate a dificultatilor
cu care risca sa se confrunte sotul infractorului in tara in care se dispune expulzarea
(in general tara de origine a infractorului), chiar daca simplul fapt ca sotul va intampina dificultati nu constituie in sine un motiv pentru a nu se dispune expulzarea;
(ix) interesul si bunastarea copiilor, in special cu referire la gravitatea dificultatilor pe
care acestia le-ar putea intampina in tara unde infractorul trebuie sa fie expulzat;
(x) soliditatea legaturilor sociale, culturale si de familie cu tara din care urmeaza a fi
expulzat, precum si cu tara unde urmeaza a fi expulzat. Importanta deosebita prezinta
gravitatea infractiunii comise (spre exemplu, in cazul condamnarilor pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri), in special in cazurile in care exista inca 0
legatura cu tara de origine, precum si pedeapsa aplicata pentru aceasta, fiind necesara
examinarea masurii In care acestea pot lasa sa se creada eli infractorul constituie, pe
viitor, un pericol pentru ordinea si siguranta publica;
- Curtea de Justitie a Uniunii Europene a apreciat ca luarea oricarei masuri de
expulzare este conditionata de indeplinirea cerintei potrivit careia comportamentul
persoanei in cauza constituie 0 amenintare reala si prezenta la adresa unui interes
fundamental al societatii sau al statului membru gazda, constatare care implica, in
general, existenta unei tendinte a individului in cauza de a-si mentine In viitor acest
comportament. Inainte de a lua 0 decizie de expulzare, statul membru gazda trebuie
sa ia in considerare diversi factori precum durata sederii individului respectiv pe
teritoriul sau, varsta acestuia, starea lui de sanatate, situatia sa familiala si economic a,
integrarea sa sociala si culturala in acest stat ~i legaturile sale cu tara de origine
(C.J.U.E., hotararea Marii Camere din 22 mai 2012, P.I. impotriva Oberbiirgermeisterin der Stadt Remscheid);
- nu pot fi expulzate persoanele cu privire la care exista motive serioase de a se
crede ca risca sa fie supuse la tortura in statul in care urmeaza a fi expulzate;
- nu se va putea dispune expulzarea (sau in cazul in care s-a dispus nu se va putea
executa) daca se constata existenta unor motive serioase sa se creada ca, in statui in
1 A se vedea: CEDO, hotararea din 2 august 2001, in cauza Boultif contra Elvetiei, parag. 48;
CEDO, Marea Camera, hotararea din 18 octombrie 2006, in cauza Uner contra Olandei, parag.
57 CEDO, hotararea din 23 septembrie 2010, in cauza Boussara contra Frantei, parag. 43-44.

194

Drept penal. Partea generala

care 0 persoana urmeaza a fi expulzata, exista riscul de a-i fi incalcat dreptulla viata
sau de a i se aduce atingere in mod definitiv ~i ireparabil vreunui alt drept fundamental;
- tmpotriva solicitantului de azil nu pot fi luate masuri de expulzare, cu exceptia
cazurilor prevazute la art. 44 din Legea nr. 535/20041 [art. 6 alin. (1) din Legea
nr. 122/2006];
- persoana care a fost recunoscuta ca refugiat sau careia i s-a acordat protectie
subsidiara este protejata impotriva expulzarii, extradarii ori returnarii in tara de
origine sau 'in orice stat 'in care viata ori libertatea sa ar fi pusa in pericol sau in care
ar fi supusa la torturi, tratamente inumane ori degradante [art. 6 alin. (2) din Legea
nr. 122/2006];
- aplicarea masurii de siguranta a expulzarii este facultativd.

2. Continut, executare
- masura de siguranta presupune indepartarea de pe teritoriul tarii a infractorului
cetatean strain sau apatrid (tara domiciliu in tara) si trimiterea acestuia in tara al carei
cetatean este ori, in cazul apatrizilor, in tara unde are domiciliu sau unde locuieste;
- este 0 masura personala, care 11vizeaza numai pe infractor, nu ~ipe familia acestuia;
- in cazul in care expulzarea insoteste pedeapsa inchisorii, aducerea ei la indeplinire are loc dupa executarea pedepsei, gratierea totala sau a restului de pedeapsa; in
acest caz, se face mentiune in mandatul de executare a pedepsei inchisorii ca la data
liberarii condamnatul sa fie predat organului de politie, care va proceda la efectuarea
expulzarii;
- daca masura expulzarii nu insoteste pedeapsa inchisorii, comunicarea in vederea
expulzarii se face organului de politic, imediat ce hotararea a ramas definitiva; in
vederea punerii in executare a masurii expulzarii, organul de politie poate patrunde in
domiciliul sau resedinta unei persoane tara invoirea acesteia, precum si in sediul unei
persoane juridice tara invoirea reprezentantului legal al acesteia; daca persoana fata
de care s-a luat masura expulzarii nu este gasita, organul de politie constata aceasta
printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea in urmarire, precum ~i pentru dare a
in consernn la punctele de trecere a frontierei; un exemplar al procesului-verbal se
trimite instantei de executare;
- nerespectarea interzicerii de a se reintoarce in tara, urmare a expulzarii, poate
constitui infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei, prevazuta de art. 70 din
O.D.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei.

1 Conform art. 44 alin. (1) din Legea nr. 535/2004: "impotriva cetatenilor straini sau
apatrizilor despre care exista date sau indicii temeinice ca intentioneaza sa desfasoare acte de
terorism ori de favorizare a terorismului se dispune masura de declarare ca persoana indezirabila pentru Romania sau de intrerupere a dreptului de sedere in tara, daca impotriva acestora
nu s-a dispus masura nepermiterii iesirii din tara, potrivit legii privind regimul strainilor in
Romania".

-----_ ... _------

Masurile de siguranta

195

3. Durata
- se dispune pe perioadd nedeterminata;
- poate fi revocata de instanta de judecata daca a disparut starea de pericol care a
determinat luarea masurii de siguranta.

Sectiuuea a 6-a. Confiscarea speciala


1. Notiune, conditli
- este masura de siguranta ce consta in trecerea in patrimoniul statu lui a unor
bunuri, in cazurile si in conditiile prevazute de lege;
- este 0 sanctiune penala, ce are caracter personal (nu sunt aplicabile prevederile
referitoare la indivizibilitatea sau solidaritatea raspunderii civile) # irevocabil;
- se dispune impotriva persoanei care a savarsit 0 fapta prevazuta de legea penala,
in cazul in care se apreciaza ca exista 0 stare de pericol prin lasarea in circulatie a
anumitor bunuri, iar prin luarea masurii de siguranta a confiscarii starea de pericol
poate fi inlaturata; nu prezinta importanta cine este detinatorul sau posesorul bunului
la momentul in care este executata masura confiscarii;
- limita general! a masuril conflscarit speciale: nu se poate dispune confiscarea
bunului daca acesta face parte din mijloacele de existenta, de trebuinta zilnica ori de
exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra careia ar putea opera
masura confiscarii speciale.
~
Confiscarea are caracterul unei sanctiuni de drept penal, si nu de
despagubire civila. Caracterul de sanctiune de drept penal al confiscarii speciale
exclude posibilitatea unei obligatii solidare. Daca 0 infractiune s-a comis in
participatie si folosul a fost impartit lntre participanti, acestia nu pot fi obligati in
solidar la plata sumelor reprezentand valorile confiscate, ci fiecare va plati in
raport de partea care i-a revenit (CA. Cluj, sectia penala, decizia nr. 1112001,In
B.J.CA. Cluj 2001, p. 502).

2. Contlnut, executare
- masura de siguranta presupune trecerea in patrimoniul statului a unor categorii
de bunuri strict si limitativ prevazute de lege.
Sunt sup use conflscarii speciale:
a) bunurile produse prin savar~irea faptei prevazute de legea penala;
- aceste bunuri sunt produse, fabricate prin actiunea ce constituie elementul material al faptei prevazute de legea penala [de exemplu, bunurile rezultate ca urmare a
savarsirii infractiunilor de: falsificare de moneda sau alte valori (art. 282 C.pen.),

..
,

Drept penal. Partea generala

196

falsificare de timbre, marci sau bilete de transport (art. 283 C.pen.), falsificare de
alimente sau alte produse (art. 313 C.pen.)];
- nu prezinta importanta daca fapta este sau nu infractiune;
- se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea
bunurilor supuse confiscarii;
- daca bunurile produse prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sunt
instrainate, yom distinge intre urmatoarele situatii:
1) daca dobanditorul este de rea-credinta, se va dispune confiscare bunului indiferent daca detinerea acestuia este permisa sau nu de lege; in cazul in care lnstrainarea bunului a carui detinere este interzisa de lege a fost realizata cu titlu oneros,
vor fi confiscati si banii pe care faptuitorul i-a obtinut din instrainarea bunului;
2) cand dobanditorul este de buna-credinta, vom distinge intre urmatoarele
situatii: (i) cand detinerea bunului este permisa de lege, nu se va dispune confiscarea
acestuia, ci numai a sumei de bani obtinute de faptuitor (in ipoteza tnstrainarilor cu
titlu oneros); (ii) cand detinerea bunului este interzisa de lege, se va dispune confiscarea bunului, iar daca instrainarea bunului a fost realizata cu titlu oneros, vor fi
confiscati si banii pe care faptuitorul i-a obtinut din instrainarea bunului.
b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, la savar~irea unei Iafractlunl
intention ate sau praeterintenttonate, dad\ sunt ale infractorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
Pentru a se dispune masura confiscarii este necesar sa fie indeplinite urmatoarele

conduit:
1. sa se ji savar#t

infractiune cu intentie sau praeterintentie;

- nu se va putea dispune confiscarea unui bun ce constituie mijlocul de savarsire a


unei infractiuni din culpa (de exemplu, 0 scandura cu care faptuitorul a lovit-o din
greseala pe victima infractiunii de vatamare corporala din culpa) ori daca fapta este
doar prevazuta de legea penal a insa lipseste trasatura esentiala a vinovatiei;
- nu se va putea dispune confiscarea in cazul infractiunilor savarsite prin presa.
2. bunurile sd fi fost folosite, in orice mod, la savdrsirea infractiunii;
- bunurile trebuie sa fi fost folosite efectiv la comiterea faptei, indiferent de modalitatea in care au fost utilizate (de exemplu, arma folosita pentru savarsirea unei
infractiuni de omor, calculatorul in cazul savarsirii infractiunii de acces ilegal la
sisteme informatice, mijloacele de transport special adaptate pentru a fi folosite
pentru traficul international de droguri etc.);
- legea [art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001] prevede ca sunt considerate
bunuri care au servit la savarsirea infractiunilor de trafic de persoane sau de minori ~i
mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate,
precum si imobilele in care aceste persoane au fost cazate, daca apartin infractorilor.
3. bunurile sa fi fost proprietatea infractorului la momentul comiterti faptei;
- bunurile pot fi detinute de autor, coautor, complice ori instigator in proprietate
exclusiva sau coproprietate; are calitatea de complice si persoana care a incredintat
bunul autorului/coautorului cunoscand ca urmeaza a fi folosit la savdrsirea faptei;

Masurile de siguranta

197

- in cazul in care infractorul a instrainat aceste bunuri, se poate dispune confiscarea acestora si de la tertul dobanditor de rea-credinta, care a cunoscut scopul folosirii lor; daca tertul dobanditor este de buna-credinta, necunoscand scopul folosirii
lor, se va dispune confiscarea acestora in echivalent banesc de la infractor.
4. bunurile folosite sa fi fost gasite;

- daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si


bunuri pana la concurenta valorii acestora.
5. valoarea bunurilor supuse confiscarii sa nu fie vddit disproportionate fa/a de
natura si gravitateafaptei;

- daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de


natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent banesc,
tinand seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia
bunului la aceasta .

" Masura de siguranta a confiscarii speciale a mijlocului de transport se


dispune, in temeiul art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118
lit. b) teza I C.pen., numai in cazul in care acesta a servit efectiv la realizarea
uneia din modalitatile de savarsire a infractiunilor prevazute in art. 2-10 din
Legea nr. 143/2000, precum si in cazul in care se dovedeste ca mijlocul de
transport a fost fabricat, pregatit ori adaptat cu scopul de a servi la comiterea
acelorasi infractiuni, daca este al infractorului (I.eeJ, Sectiile Unite, Decizia
nr.1812005.www.legalis.ro).

Arata timp cat cutitul ce a servit la savarsirea infractiunii nu a fost


recuperat, iar scopul masurii de siguranta este indepartarea unei stari de pericol
si preintampinarea savarsirii de noi infractiuni, confiscarea corpului delict nu se
impunea. In plus, aceasta masura, daca ar fi luata, nu ar putea fi pusa in
executare, bunul mentionat nefiind ridicat si depus la camera de corpuri delicte
(CA. Bucuresti, sectia a II-a penala,
nr.411995,p.142).

decizia nr. 1711A11994, in R.D.P.

In cazul tentativei la infractiunea de omor deosebit de grav, savar~ita


prin executarea mai multor focuri de arma, din autoturismul cu care inculpatul
se deplasa, arma apartinand inculpatului folosita la comiterea infractiunii este
supusa confiscarii speciale, in temeiul art. 118 alin. (l) lit. b) C.pen., constituind
bun care a fost folosit, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni, iar
autoturismul folosit la deplasarea inculpatului, aflat in proprietatea acestuia, nu
este supus confiscarii speciale, intrucat nu constituie, in sensul art. 118 alin. (I)
lit. b) c.pen., bun folosit, in orice mod, la savarsirea infractiunii, ci numai bun
folosit ca mijloc de transport de catre inculpat (reeJ, sectia penala, decizia
nr. 2536/2010, www.sej.ro).

c) bunurile prod use, modificate sau adaptate


tiuni, daca au fost folosite efectiv la comiterea
torului (de exemplu, cheile mincinoase produse
autoturismul ce a fost modificat sau adaptat pentru

in scopul savar~irii unei infracacesteia ~i daca sunt ale infracpentru a patrunde intr-o locuinta,
a transporta in mod ilicit droguri);

.1
I

Drept penal. Partea generala

198

- este necesar ca fapta sava~ita sa constituie infractiune;


- trebuie ca, in urma modificarii sau adaptarii, bunul sa devina impropriu utilizarii
potrivit destinatiei initiale in vederea careia a fost construit sau ca modificarea ori
adaptarea bunului sa constituie 0 fapta ilicita, chiar daca bunul este utilizat in
continuare potrivit destinatiei initiale;

- cand bunurile apartin altei persoane, confiscarea se dispune daca producerea,


modificarea sau adaptarea a fost efectuata de proprietar ori de infractor cu stiinta
proprietarului; in acest caz, se poate retine participatia proprietarului la savar~irea
infractiunii sub forma complicitatii;

- in cazul in care infractorul a instrainat aceste bunuri, se poate dispune confiscarea acestora si de la tertul dobanditor de rea-credinta, care a cunoscut scopul folosirii lor; daca tertul dobanditor este de buna-credinta, necunoscand scopul folosirii
lor, se va dispune confiscarea acestora in echivalent banesc de la infractor;
- daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani ~i
bunuri paoa la concurenta valorii acestora.

d) bunurile care au fost date pentru a determina sivir~irea nnei fapte san
pentru a rispliti pe fiiptuitor;
- nu este necesar ca fapta savar~ita sa constituie infractiune; in ipoteza in care
fapta constituie infractiune, confiscarea se dispune si daca fapta ramane in faza
tentativei;
- este necesar ca bunurile sa fi fost date (iar nu promise sau oferite) inainte de
comiterea faptei pentru a determina savar~irea acesteia sau dupa comiterea acesteia,
ca 0 recompensa a faptuitorului;
- remiterea bunurilor trebuie sa fie voluntara, iar nu urmare a unei constrangeri;
- se va dispune confiscarea ~i in ipoteza in care autorul comite 0 alta infractiune
decat cea pentru care au fost date bunurile (de pilda, bunurile sunt date pentru ca
autorul sa 0 vatame corporal pe victima, insa in urma loviturilor aplicate aceasta din
urma decedeaza, comitandu-se astfel infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare
de moarte);
- se confisca, de asemenea, bunurile ~i banii obtinuti din exploatarea sau folosirea
bunurilor supuse confiscarii;
- daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani ~i
bunuri pana la concurenta valorii acestora;
- se va putea dispune confiscarea si in cazul infractiunilor savarsite prin presa,
~
Bunurile promise a fi date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor nu pot fl confiscate in temeiul art. 118
lit. c), intrucdt textul prevede cerinta ca acestea sa fi fost efectiv remise. Confiscarea nu s-ar putea dispune nici in temeiul art. 118 lit. b), intrucat, in acceptiunea textului, nu au servit.si nu au fost destinate sa serveasca la savar~ireaunei
infractiuni (Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 209511984, In CD. 1984, .
p.244).

Masurile de siguranta

199

e) bunurile dobandlte prin savar~irea faptei prevazute de legea penala,


daca nu sunt restituite persoanei vatamate ~iin masura in care nu servesc la
despagublrea acesteia in condltiile art. 346 ~iart. 348 C.proc.pen. (de exemplu,
bun uri dobandite prin savarsirea
persoane, santaj etc.);

infractiunii

de talharie,

delapidare,

trafic

de

- nu prezinta importanta dad fapta este sau nu infractiune;


- se confisca, de asemenea, bunurile ~i banii obtinuti din exploatarea sau folosirea
bunurilor supuse confiscarii;
- daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si
bunuri pana la concurenta valorii acestora.

Instanta este obligata sa determine sumele obtinute ilieit si este nele-

gala inlaturarea aplicarii confiscarii speciale, cu motivarea ca sumele obtinute de


catre inculpata prin practiearea prostitutiei nu pot fi determinate eu certitudine

(CA. Iasi, sectia penala, decizia nr. 84312004,in B.J. 2004, p. 111).
~
Banii dobanditi de participanti prin savarsirea infractiunii se confisca
in baza art. 118 lit. d) C.pen., dispunandu-se obligarea fiecaruia la plata sumei
de care a beneficiat in urma vanzarii lucrurilor sustrase, iar nu la plata intregii
sume, in solidar (I.CCJ., sectia penala, decizia nr. 39112005,www.legalis.ro).
~
Daca lucrurile sustrase de infractori si vandute unui tert se gasesc,
aeestea se ridica si se restituie partii vatamate. In situatia cand cumparatorul este
de buna-credinta, acesta se poate constitui parte civila in proeesul penal, cadru in
care inculpatul poate fi obligat, catre cumparator, la plata unei sume egale eu
pretul pe care l-a primit. Daca tertul-cumparator este de rea-credinta ( ...), nu are
dreptul la despagubiri, banii obtinuti din vanzarea bunului trebuind sa fie
confiscati de la inculpat, in temeiul prevederilor art. 118 lit. d) C.pen. (C.s.J.,

sectia penala, decizia nr. 24311992,in Probleme de drept... 1990-2000,p. 149).


~
Corespondentul valoric al pagubei produse partii vatamate neconstituite parte civila, prin degradarea unui bun, valoare ee nu a sporit patrimoniul
inculpatului, nu poate face obiect al confiscarii prin obligarea ineulpatului la
plata echivalentului banesc al pagubei (CS.J., sectia penala, decizia

nr. 81812001,www.legalis.ro).
~
Nu se poate dispune obligarea solidara a partilor responsabile civilmente cu inculpatii pentru executarea confiscarii speciale dispuse conform art.
118 lit. d) C.pen., avand ea obiect beneficiul realizat din infractiune de catre
minorii inculpati (CA. Ploiesti, sectia penald, decizia nr. 42711994. in
B.J.CP.J. 1993-1997, p. 66).
f) bunurile a caror detlnere este Interzlsa de lege (de exemplu, bunuri falsificate, piratate, arme sau munitii detinute eu incalcarea dispozitiilor legale, droguri

etc.);

200

Drept penal. Par-tea generala

- nu prezinta importanta daca fapta este sau nu infractiune; se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse
confiscarii;
- in cazul in care bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locullor se confisca
bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora.

g) banii, valorile sau orice alte bunuri efectiv remise ca mita, in masura in
care nu se restituie mituitorului;
- daca aceste bunuri nu se gasesc, condamnatul va fi obligat la plata echivalentului lor in bani;
~
In cazul in care eel mituit este surprins in flagrant primind banii pusi
de catre politie la dispozitia denuntatorului, acestia se restituie politiei, neputandu-se dispune confiscarea sumei de la inculpat (C.s.J., sectia penala, decizia
nr. 175312002, www./ega/is.ro).

h) banii, valorile sau orice alte bunuri primite care au fi\cut obiectul infractiunii de primire de foloase necuvenite sau trafic de influenti, chiar daci au fost
restituite persoanei care le-a date
- daca aceste bunuri nu se gasesc, condamnatul va fi obligat la plata echivalentului lor in bani;
~
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de inculpat se confisca, in
natura sau prin echivalent banesc, dupa caz, si nu se restituie beneficiarilor
traficului de influenta care denunta autoritatii fapta mai lnainte ca organul de
urmarire penala sa fi fost sesizat (C.S.J., completul de 9 judecdtori, decizia
nr. 112/2002, www.legalis.ro).
- masura de siguranta a confiscarii speciale se poate dispune, dupa caz, de
instanta de judecata prin hotararea de condamnare, achitare sau incetare a procesului
penal, sau de procuror prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala sau de
incetare a urmaririi penale;
- procurorul nu poate dispune in cursu I urmaririi penale sau prin rechizitoriu
Codatacu trimiterea in judecata) masura de siguranta a confiscarii speciale;
- in vederea garantarii confiscarii speciale procurorul sau instanta de judecata
poate lua in cursul procesului penal masuri asiguratorii;
- masurile de siguranta se executa dupa cum urmeaza:
(i) lucrurile confiscate se predau organelor in drept a le prelua sau valorifica
potrivit dispozitiilor legii;
(ii) cand s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face in prezenta,
dupa caz, a procurorului sau judecatorului, intocmindu-se un proces-verbal care se
depune la dosarul cauzei.

Mdsurile de siguranta

201

Sectiunea a 7-a. Confiscarea extlnsa


1. Notiune, conditil
- este masura de siguranta ce consta in trecerea in patrimoniul statului a unor
bunuri (altele decat cele pentru care se dispune masura de siguranta a confiscarii speciale), in cazurile si in conditiile prevazute de lege;
- dispozitiile art. 1182 C.pen. reprezinta transpunerea in dreptul intern a
Deciziei-cadru 200512121JAIa Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea
produselor, a instrumentelor si a bunurilor avdnd legatura cu infractiunea;

- este 0 sanctiune penala, ce are caracter personal (nu sunt aplicabile prevederile
referitoare la indivizibilitateasau solidaritatearaspunderiicivile) si irevocabil;
- pentru a se dispune confiscarea extinsa trebuie indepliniteurmatoarele condltil:
1. sa fi fost comlsa una sau mai multe dintre urmatoarele Infractiunt limitativ
prevazute de lege: proxenetism; infractiuni privind traficul de droguri si de
precursori; infractiuniprivind traficul de persoane; infractiunila regirnul frontierei de
stat a Romaniei; infractiunea de spalare a banilor; infractiuni din legislatia privind
prevenirea si combaterea pornografiei; infractiuni din legislatia privind prevenirea si
cornbaterea terorismului; asocierea pentru savarsirea de infractiuni; infractiunea de
initiere sau constituire a unui grup infractional organizat ori de aderare sau sprijinire
sub orice forma a unui astfel de grup; infractiuni contra patrirnoniului; infractiuni
privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, rnaterialelornucleare sau
al altor materii radioactive si materiilor explozive; falsificarea de moneda sau alte
valori; divulgarea secretului economic, concurenta neloiala, nerespectarea dispozitiilor privind operatiile de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea
dispozitiilor privind importul de deseuri ~i reziduuri; infractiuni privind organizarea
si exploatarea jocurilor de noroc; trafic de migranti; infractiuni de coruptie, infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie, infractiuni in legatura cu infractiunile de
coruptie, infractiuniimpotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; infractiuni
de evaziune fiscala; infractiuni privind regimul varnal; infractiunea debancruta frau1 Inca inainte de intrararea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, institutia confiscarii
extinse a fost reglementata in spatiul U.E. prin Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din
24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand
legatura cu infractiunea, insa aceast intrument nu s-a bucurat de rezultatele scontate la nivelul
transpunerii ceea ce a condus la 0 evaluare legislativa in anul 2008, fiind stabilite 10 prioritati
strategice in materia confiscarii extinse, intre care se afla si clarificarea si coerentizarea
cadrului juridic; prin urmare, la data de 12 martie 2012, Comisia Europeana a formulat 0 propunere de Directiva a Parlamentului European ~i a Consiliului privind inghetarea ~i confiscarea produselor provenite din savarsirea de infractiuni in Uniunea Europeana; in prezent,
propunerea urmeaza calea procedurii legislative ordinare fiind parcurse primele doua subetape ale primei lecturi [intocmirea proiectului de raport de raportorul desemnat in cadrul
Comitetului pentru Libertati Civile, Justitie ~i Afaceri Interne al Parlamentului European
(28 august 2012), respectiv adoptarea unei abordari generale comune privind textul directivei
la nivelul Consiliului (7 decembrie 2012)].

II
!

:1

II

I
II
"

202

Drepl penal. Partea generala

duloasa; infractiuni savar~ite prin intermediul sistemelor informatice si al mijloacelor


de plata electronice; traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana;
- fata de exprimarea generic a a legii, infractiunile enumerate mai sus pot fi reglementate fie de Codul penal, fie de vreo lege speciala ce cuprinde dispozitii penale (de
pilda, infractiunile contra patrimoniului sau cele de coruptie),

2. legea sa prevada pentru iafraetlunea/ntle enumerate mai sus pedeapsa


inchisorii de 5 ani sau mai mare;
- confiscarea extinsa poate fi dispusa chiar daca pedeapsa concret stabilita infractorului este amenda penala sau inchisoarea mai midi de 5 ani, atata vreme cat maximul special prevazut de lege pentru sanctionarea infractiunii este mai mare de 5 ani.

3. Instanta sa fi dispus condamnarea inculpatului pentru vreuna dintre


infractfumle enumerate mai sus;
- nu se poate dispune confiscarea extinsa de procuror sau de instanta de judecata
care a dispus achitarea sau incetarea procesului penal;
- nu este necesar pentru dispunerea confiscarii extinse ca solutia de condamnare
sa vizeze aplicarea pedepsei inchisorii cu executare in regim de detentie, putandu-se
dispune si atunci cand instanta decide suspendarea conditionata sau sub supraveghere
a executarii pedepsei ori executarea pedepsei la locul de munca,

4. infracpunea concreta pentru care s-a dispus condamnarea sa fie susceptibila sa ii procure infractorului un folos material;
- prin folos material trebuie inteles orice avantaj de natura patrimoniala nu doar
castigurile financiare.

5. valoarea bunurilor dobindite de persoana condamnata, tntr-o perloada de 5


ani mamte ~i,dacAeste cazul, dupa momentul savaririi infracpunii, pana la data
emiterii actului de sesizare a instantei, sa depaeasca in mod vadit veniturile
obtfnute de aceasta tn mod licit (criteriul temporal ~ieel al proporponalitatii1);

1 Potrivit art. 3 alin. (2) din Decizia-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului in 24 februarie
2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor ~i a bunurilor avand legatura cu
infractiunea: Fiecare stat membru ia masurile necesare pentru a-i permite acestuia ca, In
temeiul prezentului articol, sa confiste eel putin:
(a) In cazul in care 0 instanta nationala este convinsa pe deplin, pe baza unor fapte
specifice, ca bunurile respective sunt rezultatul unor activitati infractionale desfasurate de
persoana condamnata in cursul unei perioade anterioare condamnarii pentru infractiunea
prevazuta la alin. (1) care este considerata rezonabila de catre instanta, avand in vedere
imprejurarile cauzei, sau, alternative (criteriul temporal);
(b) in cazul in care 0 instanta nationala este convinsa pe deplin, pe baza unor fapte specifice, ca
bunurile respective sunt rezultatul unor activitati infractionale sirnilare desfasurate de persoana
condamnata in cursul unei perioade anterioare condamnarii pentru infractiunea prevazuta la alin.
(1) care este considerata rezonabila de catre instanta, avand in vedere imprejurarile cauzei, sau,
alternative (criteriul similaritdtii activitaJiiirfractionale si criteriul temporal);
(c) in cazul in care se stabileste ..ca valoarea bunurilor este disproportionate in raport cu
veniturile legale ale persoanei condamnate si 0 instanta nationala este convinsa pe deplin, pe
baza unor fapte specifice, d\ bunurile respective sunt rezultatul unor activitati infractionale
desfasurate de persoana condamnata (criteriul proportionalttdtiit.

Masurile de siguranta

203

- la calculul perioadei de referinta ce urmeaza a fi avuta in vedere se porneste de


la data emiterii rechizitoriului sau a pronuntarii hotararii judecatorului prin care este
admisa plangerea formulata impotriva solutiei de netrimitere in judecata cu retinerea
cauzei spre judecare, data de la care se va calcula inapoi termenul de 5 ani (termen de
regresiune);
- la aprecierea caracterului vadit disproportional al bunurilor dobandite de infractor
fata de veniturile licite ale acestuia in perioada de referinta se va tine seama si de
valoarea bunurilor transferate cu titlu oneros sau gratuit de catre persoana condamnata
sau de un tert unui membru de familie, persoanelor cu care persoana condamnata a
stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti ori dintre parinti si copii, in cazul in care
convietuiesc cu acesta, persoanelor juridice asupra carora persoana condamnata detine
eontrolul; fata de scopul urmarit prin reglementarea confiscarii extinse, vor fi avute in
vedere amt actele prin care bunurile au fost transferate in mod real, efectiv persoanelor
enumerate mai sus, cat si actele prin care bunurile au ajuns sa figureze, in mod fictiv,
ca apartinand acestor persoane, fiind in realitate achizitionate prin mijloacele financiare
ale infractorului (in aceasta ultima ipoteza, bunurile apartinand unor proprietari fictivi
nu trebuie sa faca obiectul confiscarii speciale);
- la stabilirea diferentei dintre veniturile licite si valoarea bunurilor dobandite se
vor avea in vedere valoarea bunurilor la data dobdndirii lor (nu la 0 data anterioara
sau ulterioara dobandirii) si cheltuielile facute de persoana condamnata sau de un
membru de familie, de persoanele cu care persoana condamnata a stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti ori dintre parinti ~i copii, in cazul in care convietuiesc
cu acesta, ori de persoanele juridice asupra carora persoana condamnata detine
controlul; dispozitiile art. 1182 alin. (4) C.pen. nu reusesc sa clarifice daca in intentia
Iegiuitorului a fost ca prin cheltuielile facute de acuzat sau de tertii apropiati ai
acestuia se au in vedere numai cheltuieli facute cu bunurile dobandite (transferate)
sau si alte cheltuieli (care pot fi acoperite din sume cu provenienta ilicita, de regula
cheltuieli extravagante). Spre deosebire de Codul penal roman, in Codul penal
belgian se are in vedere cresterea patrimoniului si cheltuielilor persoanei. in plus,
cheltuielile extravagante pot consuma in egala masura produsul infractional, Ia fel ca
investitiile imobiliare sau cele bancare1. Avand in vedere referinta la cheltuielile
tertilor apropiati, intentia legiuitorului pare a fi sa limiteze textul la cheltuielile cu
bunurile dobandite, desi este foarte probabil ca 0 parte din profitul ilicit sa fie cheltuit
in mod direct si nu investit in bunuri (dobandite/transferate);
- bunurile care au facut obiectul confiscarii speciale (de pilda, bunurilor dobandite
prin comiterea infractiunii) ori cele eu privire la care instanta a dispus masura restituirii
catre partea civila ori catre persoana careia ii apartin nu vor fi avute in vedere pentru
stabilirea bunurilor dobandite de infractor in scopul aplicarii confiscarii extinse.
1 In doctrina este citat un judecator american In cauza United States v Ginsberg (7th circuit
1985), care a afirmat urmatoarele: "A racketeer who dissipates the profits ...on wine, women
and song has profited from organised crime to the same extent as if he had put the money in
his bank account" (un infractor care W cheltuie veniturile ... pe yin, femei si distractii profita
de activitatile infractionale tn aceelasi mod in care ar fi profitat daca si-ar fi depozitat
veniturile infractionale intr-un cont bancar), a se vedea Guy Stessens, Money Laundering - A
New International Law Enforcement Model, Cambridge University Press, 2000, p. 33.

:;

Drept penal. Partea generala

204

6. instanta sa aiba eonvingerea ea bunurile dobandlte provin din aetivitati


Intractlonale de natura eelor enumerate mai sus;
- activitatile din care provin bunurile supuse confiscarii extinse nu sunt avute in
vedere la pronuntarea hotararii de condamnare (altfel s-ar fi dispus confiscarea
speciala), ci sunt de natura acestora.

7. sa existe 0 stare de perieol prin lasarea in clrculatle a aeestor bunuri, iar


prin luarea masurll de siguranta a conflscarf! extinse starea de perieoi poate fi
inlaturata.
- din prezentarea conditiile de mai sus rezulta ca spre deosebire de masura de
siguranta a confiscarii speciale nu se poate retine existenta unei legaturi de cauzalitate directe intre bunurile supuse confiscarii extinse ~i infractiunea pentru care s-a
dispus condamnare (aceste nefiind obiectul, produsul sau instrumentul infractiunii),
iar provenineta ilicita a bunurilor se prezuma relativ (in baza disproportiei dintre
venituri ~i bunuri detinute precum si din alte indicii temeinice ce rezulta din cauza).

2. Continut, executare
- masura de siguranta presupune trecerea in patrimoniul statului a bunurilor
mobile (inclusiv sume de bani) ori imobile ori a contravalorii unor servicii obtinute
de persoana condamnata care au 0 valoare economica;
- eficienta aplicarii acestei masuri de siguranta implica efectuarea de catre organele judiciare a unei investigatii financiare pentru a se stabili fluctuatia patrimoniului
si a cheltuielilor invinuitului/inculpatului;
- daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si
bunuri pana la concurenta valorii acestora;
- sunt supuse confiscarii, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea
sau folosirea bunurilor supuse confiscarii;

- limita generala a masurli eonfiselrii extinse: confiscarea nu poate depasi


valoarea bunurilor dobandite in perioada de 5 ani inainte si, daca este cazul, dupa
momentul savarsirii infractiunii, pana la data emiterii actului de sesizare a instantei,
care excedeaza nivelul veniturilor licite ale persoanei condamnate;
- in vederea garantarii confiscarii extinse, procurorul sau instanta de judecata
poate lua in cursul procesului penal masuri asiguratorii.

Sectiunea a 8-a. Interdlctla de a reveni in loculnta familiei

pe 0 perioada determlnata
1. Notlune, condltii
- este masura de siguranta ce consta in interdictia de a reveni in locuinta familiei
impusa persoanei condamnate la pedeapsa inchisorii de eel putin un an pentru loviri

Mdsurile de siguranta

205

sau orice alte aete de violenta eauzatoare de suferinte fizice ~i psihice, savarsite
asupra membrilor familiei, cand prezenta aeesteia in locuinta familiei eonstituie un
perieol gray pentru ceilalti membri ai familiei;
- se poate dispune numai impotriva infractorului eondamnat la pedeapsa inchisorii de eel putin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de
suferinte fizice si psihice, savarsite asupra membrilor familiei de catre instanta de
judecata, a carui prezenta in locuinta familiei constituie un pericol gray pentru ceilalti
membri ai familiei, in cazul in care instanta apreciaza ca prin luarea masurii de
siguranta starea de perieol poate fi inlaturata;
- trebuie ca fapta savar~ita sa eonstituie 0 infractiune contra integritatii corpora le
sau sanatatii unui membru de familie si sa existe cererea explicita a persoanei
vatamate;
- aplicarea masurii de siguranta a interzicerii de a reveni in locuinta familiei pe
perioada determinata este facultativa.

2. Coutinut, executare
- masura de siguranta presupune interdictia pentru condamnat de reveni in
locuinta familiei pe perioada stabilita de catre instanta;
- opereaza dupa ce pedeapsa principal a a fost executata, gratiata sau dupa interventia prescriptiei executarii pedepsei; de asemenea, interdictia se aplica pe perioada
termenului de incercare al liberarii conditionate sau cat timp executarea pedepsei este
amanata sau intrerupta;
- copie de pe dispozitivul hotararii se comunica organului de politie in a carui raza
teritoriala se afla locuinta familiei; daca pedeapsa inchisorii se executa intr-un Ioc de
detinere, se face mentiune in mandatul de executare a pedepsei inchisorii sa i se puna
in vedere eondamnatului ca la data liberarii sa se prezinte la organul de politie, trimitandu-se 0 copie de pe dispozitivul hotararii si comandantului locului de detinere;
organul de politie in a carui raza teritoriala se afla locuinta familiei trebuie sa asigure
executarea aeesteia prin supravegherea respectarii interdictiei de a nu reveni in
locuinta familiei si sa sesizeze organul de urmarire penala in cazul sustragerii de la
executarea masurii;
- incalcarea masurii de siguranta a interzieerii de a reveni in locuinta familiei pe 0
perioada determinata eonstituie infractiunea de nerespectarea hotararilor judecatoresti
[art. 271 alin. (4) C.pen.].

3. Durata
- masura de siguranta se poate dispune de instanta de judecata pe
pdnd la doi ani;

durata de

- poate fi revocata, inainte de expirarea perioadei pentru care a fost dispusa de


catre instanta, daca starea de pericol nu mai subzista,

Capitolul XII
Minoritatea

Sectiunea 1. Regimul raspunderii penale a infractorilor minori


- rninoruleste persoana fizica ce nu a implinit varsta de 18 ani. Faptul ca minorul
disatorit inainte de implinirea varstei de 18 ani dobandeste capacitatea deplina de
exercitiu sub aspect civil nu atrage aplicarea in materie penala a regimului sanctionator prevazut de legea penala pentru majori;
_ - tninorii care nu au implinit vdrsta de 14 ani la data savarsirii infractiunii nu
raspund penal (prezumtie absoluta de incapacitatepenala); in ipoteza in care minorul
savar~e~teinfractiunea chiar in ziua in care implineste 14 ani, raspunde penal numai
daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant;
- tninorii care au implinit 14 ani, dar nu au implinit vdrsta de 16 ani la data
savar~irii infractiunii raspund penal numai daca se dovedeste prin intermediul unei
expertize medico-legale psihiatrice ca au savarsit fapta cu discernamant (prezumtie
relativa de incapacitatepenala);
- tninorii care au implinit vdrsta de 16 ani la data savarsirii infractiunii raspund
penal;
. - in ipoteza in care se retine lipsa discemamantului minorului [fie prin aplicarea
dlSPOzitiilorart. 99 alin. (1) C.pen., fie dintr-o expertiza medico-legala psihiatrica],
se va constata existenta cauzei care inlatura caracterul penal al faptei prevazuta de
~. 50 C.pen. (minoritatea)pentru toti minorii care nu au implinit varsta de 16 ani ~i
lresponsabilitatea (art. 48 C.pen.) pentru minorii care au implinit varsta de 16 ani;
- in cazul infractiunilor continue, continuate sau de obicei, nu va fi avuta in
vedere in continutul unitatii de infractiune activitatea infractionala anterioara varstei
de 14 ani, respectiv 16 ani in cazul savarsirii faptei rara discernamant, intrucat
aceasta nu are relevanta penala; daca aceste infractiuni s-au consumat inainte de
i~plinirea varstei de 18 ani, epuizandu-se dupa acest moment, intregii unitatii infractlOnalei se va aplica regimul majorilor;
- in cazul infractiunilor progresive, nu se va retine raspunderea penala daca la
m~mentul savarsirii faptei minorul nu avea capacitate penala (anterior varstei de 14
am~respectiv 16 ani in cazul savarsirii faptei rara discernamant),chiar daca urmarea
mal grava se produce dupa ce minorul a atins varsta de la care lncepe sa raspunda
pe~al; daca infractiuneaprogresiva s-a consumat inainte de implinirea varstei de 18
am, epuizandu-se dupa acest moment, va fi aplicat regimul majorilor;
. - in situatia in care activitatea infractionala este realizata chiar in ziua in care
mfractorul implinea 18 ani, va fi aplicabil numai regimul sanctionatoralrnajorilor;

Minoritatea

207

- minorului care raspunde penal i se poate aplica fie 0 masura educativa (mustrarea; libertatea supravegheata; intemarea intr-un centru de reeducare; intemarea
intr-un institut medical-educativ), fie pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea
respectiva (inchisoarea sau amenda) ale carei limite sunt reduse la jumatate; cand
legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata, se aplica
minorului inchisoarea de la 5 la 20 de ani; in cazul in care minorul nu raspunde
penal, nu Iipot fi aplicate nici masuri educative si nici pedepse;
- in cazul savarsirii unei pluralitati de infractiuni de catre un inculpat minor se
poate lua 0 singura masura educativa in cazul constatarii vinovatiei acestuia pentru
toate infractiunile;
- masurile educative nu constituie antecedente penale si nu atrag ulterior interdictii, incapacitati ori decaderi pentru persoanele minore condamnate;
- nu pot fi aplicate minorului pedepse complementare; pedepsele accesorii aplicate se executa dupa implinirea varstei de 18 ani;
- instanta de judecata trebuie mai intai sa aprecieze daca se impune aplicarea unei
masuri educative sau a unei pedepse, in functie de gradul de pericol social concret al
faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportare a lui, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si de orice alte elemente
de natura sa caracterizeze persoana minorului; aplicarea pedepsei penale infractorilor
minori are caracter subsidiar fata de luarea unei masuri educative si poate fi dispusa
numai daca instanta apreciaza ca aplicarea acestei din urma sanctiuni nu este
suficienta pentru indreptarea minorului;

- condamnarile pronuntate pentru fapte savarsite in timpul minoritatii nu atrag


incapacitati sau decaderi ~i nu sunt avute in vedere la stabilirea starii de recidiva.
~
Fata de minorul care a executat 0 pedeapsa si a savar~it dupa liberare
din nou 0 infractiune, se poate lua 0 masura educativa, daca aceasta infractiune
prezinta un grad de pericol social redus (Plenul Trib. Suprem, decizia de indrumare nr. 911972,in CD. 1972, p. 55).

Seetiunea a 2-a. Regimul masurilor educative


1. Mustrarea
- este masura educativa ce poate fi aplicata minorului care raspunde penal, in
cazul in care a savarsit 0 infractiune;
- masura mustrarii nu se poate dispune daca inculpatul minor a devenit major la
data pronuntarii hotararii judecatoresti;
- consta in dojenirea minorului, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, in
sfatuirea minorului sa se poarte in asa fel incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i-se totodata atentia ea daca va savarsi din nou 0 infractiune, se va Iua fata de
el 0 masura mai severa sau i se va apliea 0 pedeapsa;

J_

Drept penal. Partea generala

208

- se poate dispune in general in cazul in care peri colui social concret al infractiunii este redus; mustrarea nu poate fi dispusa daca minorului i-a mai fost aplicata
anterior aceasta masura educativa;
- mustrarea ca sanctiune penala nu se confunda cu sanctiunea cu caracter administrativ a mustrarii prevazuta de art. 91 lit. a) C.pen., care poate fi aplicata in cazul
inlocuirii raspunderii penale cu raspunderea administrativa ori in situatia constatarii
lipsei de peri col social al faptei. Mustrarea ca sanctiune cu caracter administrativ
poate fi aplicata amt infractorilor minori, cat ~i celor majori si implies 0 solutie de
scoatere de sub urmarire penala, de achitare, respectiv de incetare a procesului penal
[art. 10 alin. (1) lit. bI) C.proc.pen., respectiv art. 10 alin. (1) lit. i) C.proc.pen.], in
vreme ce masura educativa a mustrarii poate fi aplicata numai atunci cand se
pronunta 0 solutie de condamnare;
- se executa de tndata in sedinta in care s-a pronuntat hotararea; cand, din orice
motiv, masura mustrarii nu poate fi executata dupa pronuntare, se fixeaza un nou
termen ~i se dispune aducerea minorului, citandu-se totodata parintii ori, daca este
cazul, tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla
minorul;
- luarea si executarea sanctiunii mustrarii presupun prezenta minorului.
~
Masura educativa a mustrarii nu se poate Iua daca minorul a mai fost
sanctionat in acest feI, chiar daca infractiunea savar~ita din nou prezinta un
pericol social redus (Plenul Trib. Suprem, decizia de indrumare nr. 911972, in
CD. 1972, p. 55).

2. Libertatea supravegheata
- este masura educativa ce poate fi aplicata minorului care raspunde penal pentru
infractiunea savar~ita ~inu a implinit varsta de 17 ani, constand in lasarea in libertate
a minorului pe 0 perioada de un an sub supravegherea ~i controlul educativ al parintilor, al celui care l-a adoptat sau al tutorelui; in situatia in care aceste persoane nu
pot asigura in mod adecvat supravegherea, instanta va dispune incredintarea minorului unei alte persoane de incredere -sau unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor;
- cand instanta a Iuat fat! de minor masura libertatii supravegheate, aceasta se
pune in executare chiar in sedinta in care este pronuntata, daca minorul si persoana
sau reprezentantul institutiei sau unitatii speciale careia i s-a incredintat supravegherea sunt de fat!; in cazul in care punerea in executare nu se poate face in aceeasi
sedinta, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului ~i chemarea
acestor persoane;

- termenulfix de un an pe care se dispune libertatea supravegheata curge de la


data punerii in executare a masurii educative;
- pe perioada libertatii supravegheate persoana careia i s-a incredintat minorul are
obligatia de a veghea indeaproape asupra acestuia, in scopul indreptarii lui ~i de a

_-

---_----

---- ----

Minoritatea

209

instiinta de indata instanta daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se


exercita asupra lui sau are purtari rele ori a savarsit din nou 0 fapta prevazuta de
legea penala;
- pe perioada libertatii supravegheate instanta poate sa impuna minorului respectarea uneia sau mai multora din urmatoarele obhgattt [art. 103 alin. (3) C.pen.]:
a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane;
c) sa presteze 0 activitate neremunerata intr-o institutie de interes public (munca
neremunerata in folosul comunitatii) fixata de instanta, cu 0 durata intre 50 si 200 de
ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in
vacanta (pentru a se dispune 0 asemenea obligatie este necesar consimtamantul
prealabil al minorului, altfel munca va fi considerata ca fiind fortata venind in
conflict cu prevederile art. 4 din Conventia europeana); avand in vedere prevederile
art. 49 alin. (4) din Constitutie, precum si pe cele ale art. 13 C.muncii, nu se va putea
dispune obligarea minorului la prestarea muncii neremunerate in folosul comunitatii
daca acesta nu a implinit varsta de 15 ani; in cazul minorilor care au implinit varsta
de 15 ani, dar sunt mai mici de 16 ani, este necesar pentru dispunerea muncii neremunerate in folosul comunitatii si acordul parintilor ori a altor reprezentanti legali.
- instanta de judecata poate aplica inculpatului minor toate obligatiile prevazute de
art. 103 alin. (3) C.pen.;
- monitorizarea respectarii obligatiilor impuse de instanta de judecata se realizeaza de Serviciul de probatiune;

- revocarea libertatl! supravegheate este obligatorie ~i se dispune atunci cand


[art. 103 alin. (8) c.pen.]:
1. inauntrul terrnenului libertatii supravegheate minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele; dupa revocarea libertatii
supravegheate instanta de judecata dispune intemarea minorului intr-un centru de
reeducare;
2. inauntrul terrnenului libertatii supravegheate minorul comite

0 noud

infractiune.

- dupa revocarea libertatii supravegheate instanta de judecata dispune fie internarea minorului intr-un centru de reeducare, fie aplicarea unei pedepse (este yorba de
o singura sanctiune penala aplicata atat pentru a infractiunea pentru care anterior se
dispusese libertatea supravegheata, cat si pentru cea nou-comisa);
- in cazul in care instanta dispune revocarea libertatii supravegheate pentru comiterea unei noi infractiuni, iar inculpatul a implinit la momentul pronuntarii hotararii
varsta de 18 ani, nu se va putea aplica acestuia masura educativa a internarii intr-un
centru de reeducare intrucat a devenit major, fiind obligatorie stabilirea unei pedepse.
Fata de durata fixa a termenului de libertate supravegheata, preeum si
fata de imprejurarea ca libertatea supravegheata nu mai poate fi prelungita
atunei cand minorul devine major, rezulta di luarea acestei masuri educative nu
este posibila daca la data solutionarii cauzei in prima instanta inculpatul minor

------

---_---

Drept penal. Partea generala

210

implinise varsta de 17 ani (C.A. Bucuresti, sectia penala, decizia nr. 6412000, in
c.P.J.P. 2000, p. 98).

~
Masura educativa a libertatii supravegheate nu implica incredintarea
supravegherii minorului Intctdeauna partilor pentru motivul ca acestia nu sunt
despartiti; cand se constata lipsa legaturilor afective intre parinti si minori, lipsa
lor de grija pentru educarea si procesul de instruire a minorului ori existenta unei
stan conflictuale care indeparteaza pe minor de familie, instantele vor incredinta
supravegherea minorului celorlalte persoane - in afara parintilor - aratate in
art. 103 C.pen. sau uneia dintre institutiile prevazute in acest text (Plenul Trib.
Suprem, decizia de fndrumare nr. 911972, in C.D. 1972, p. 55).
~
In cazul in care, inauntrul termenului de 1 an prevazut de art. 103
alin. (1) C.pen., minorul savar~e~te0 fapta care constituie infractiune, instanta
revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii intr-un
centru de reeducare sau aplica 0 pedeapsa. Pentru cele doua infractiuni se aplica
insa 0 singura pedeapsa, care se stabileste in limitele speciale prevazute de lege
pentru ultima infractiune (CA. Bucuresti, sectia penald, decizia nr. 2325/2001,
in P.J.P. 2001-2002, p. 67).

3. Internarea intr-un centru de reeducare


- este masura educativa privativa de libertate ce se poate dispune ca sanctiune
penal a fata de minorul care a savar~it 0 infractiune, daca celelalte masuri educative
sunt neindestulatoare; masura internarii intr-un centru de reeducare poate fi dispusa ~i
in cazul in care s-a dispus revocarea libertatii supravegheate;
- se dispune pe 0 perioada nedeterminatd, executandu-se in principiu pana la
implinirea varstei de 18 ani; asadar, instanta de judecata nu va mentiona in minuta ca
intemarea intr-un centru se dispune pana la implinirea varstei de 18 ani;
- punerea in executare a masurii internarii intr-un centru de reeducare se face prin
trimiterea unei copii de pe hotararea prin care s-a luat aceasta masura organului de
politie de la locul unde se afla minorul. Organul de politie ia masuri pentru intemarea
acestuia, putand patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane tara invoirea
acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice tara Invoirea reprezentantului
legal al acesteia; daca persoana fata de care s-a Iuat masura educativa a internarii
intr-un centru de reeducare nu este gasita, organul de politie constata aceasta
printr-un proces-verbal ~i ia masuri pentru darea in urmarire, precum si pentru darea
in consemn Ia punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesuIui-verbal se
trimite centrului de reeducare in care se va face intemarea;
- in Romania exista 3 centre de reeducare la: Buzias, Gaesti si Targu Ocna;
- masura internarii intr-un centru de reeducare poate fi prelungita de instanta de
judecata dupa implinirea varstei de 18 ani pe 0 durata de eel mult 2 ani, daca aC,easta
este necesara pentru realizarea scopului urmarit; dupa 0 prima prelungire a masurii

Minoritatea

211

intemarii intr-un centru de reeducare instanta mai poate dispune 0 noua prelungire
pentru perioada de timp ramasa pana la implinirea duratei maximale de 2 ani;
- minorul care a dat dovezi temeinice de indreptare si sarguinta la invatatura si la
insusirea pregatirii profesionaie poate fi liberat (masura facultativay si inainte de a
deveni major, daca a trecut eel putin un an de la data internarii; nu poate obtine
liberarea din masura internarii majorul intemat intr-un centru de reeducare ca urmare
a prelungirii masurii educative dupa implinirea varstei de 18 ani.
Revocarea liberarfi dintr-un centru de reeducare:
1. poate fi dispusa tmdsurd facultativdi daca minorul are 0 purtare neeorespunzatoare dupa punerea in libertate pana la implinirea varstei de 18 ani; In acest caz se
va relua executarea masurii internarii intr-un centru de reeducare [art. 108 alin. (1)
C.pen.];
2. se dispune tmasura obligatorie) daca minorul sdvdrseste din nou 0 infractiune
dupa punerea in libertate si pana la implinirea varstei de 18 ani, iar instanta apreciaza
ca este cazul sa i se aplice pedeapsa inchisorii pentru aceasta.
- daca instanta apreciaza ca este cazul sa i se aplice pedeapsa inchisorii pentru
infractiunea nou-comisa, executarea acesteia fie se va face in regim de detentie, fie
va putea fi suspendata; cand instanta apreciaza ca pentru infractiunea nou-comisa nu
este necesara stabilirea unei pedepse, se va mentine masura internarii [art. 108
alin. (2) C.pen.].
Revocarea Internarfl Intr-un centru de reeducare se dispune tmasura obligatorie) daca minorul sdvdrseste din nou 0 infractiune in timp ce este internat, iar
instanta apreciaza ca este cazul sa i se aplice pedeapsa inchisorii pentru aceasta;
executarea pedepsei pentru infractiunea nou-comisa se va face in regim de detentie
sau va putea fi suspendata.
- cand instanta apreciaza ca pentru infractiunea nou-comisa nu este necesara
stabilirea unei pedepse, nu se va dispune revocarea, ci se va mentine mdsura
intemarii [art. 108 alin. (2) C.pen.]; In aceasta ultima ipoteza nu se aplica 'in mod
autonom pentru noua infractiune comisa in perioada liberarii masura educativa a
mustrarii ori a libertatii supravegheate si nici 0 noua masura educativa a intemarii
intr-un centru de reeducare, ci instanta de judecata va dispune doar mentinerea
internarii;
- daca minorul este judecat ulterior pentru 0 infractiune concurenta cu cea pentru
care s-a dispus internarea intr-un centru de reeducare, iar instanta apreciaza ca trebuie
stabilita 0 pedeapsa, durata privarii de libertate In centrul de reeducare nu se deduce
din pedeapsa stabilita pentru noua infractiune,
Masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare dureaza in
principiu pana la majorat, dar daca minorul, in cursul unui an de la intemare, da
dovezi temeinice de indreptare, de sarguinta la invatatura si la insusirea pregatirii profesionale, poate fi liberat inainte de a deveni major; in consecinta,
instantele de judecata, luand masura internarii, nu pot stabili prin hotarare ca
aceasta va dura pana la majoratul minorului.

.~

"

_--

212

Drept penal. Partea genera/a

Gratierea totala si conditionata a unei pedepse aplicate minorului care a comis 0


infractiune in timpul in care executa masura educativa a internarii intr-un centru
de reeducare nu atrage revocarea masurii internarii (Plenul Trib. Suprem, decizia
de indrumare nr. 9/1972, in CD. 1972, p. 55).

4. Internarea intr-un institut medical-educativ


- este masura educativa ce se poate lua fata de infractorul minor care, din cauza
starii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical si de un regim
special de educatie; starea fizica sau psihica a minorului poate fi stabilita prin
intermediul unei expertize medico-legale psihiatrice;
- daca minorul, din cauza starii sale fizice sau psihice, a fost iresponsabil la
momentul comiterii infractiunii, nu se va putea aplica masura educativa a internarii
Intr-un institut medical-educativ, ci procurorul va dispune scoaterea de sub urmarire
penala, respectiv instanta va dispune achitarea inculpatului;
- masura nu are 0 duratd determinata, dar in principiu trebuie sa inceteze la
implinirea varstei de 18 ani; instanta poate totusi prelungi intemarea dupa majorat, cu
eel mult 2 ani, daca aceasta masura este necesara pentru realizarea scopului urmarit;
- la acest moment, singurul institut medical-educativ existent in Romania la Zam
(jud. Hunedoara) este inchis, fiind practic imposibila executarea masurii internarii;
- masura internarii intr-un institut medical-educativ trebuie sa fie ridicatd de
indata ce a disparut cauza care a impus luarea acesteia; instanta, daca apreciaza ca
este necesar, poate lua fata de minor masura intemarii intr-un centru de reeducare.

Revocarea internarii in institutul medical-educativ se dispune (rnasura obligatorie) daca minorul sawir$e$te din nou 0 infractiune in timp ce este internat, iar
instanta apreciaza ca este cazul sa i se aplice pedeapsa fnchisorii pentru aceasta;
executarea pedepsei pentru infractiunea nou-comisa se va face in regim de detentie
sau va putea fi suspendata; totodata, instanta poate aplica masura de siguranta a
obligarii la tratament medical sau intemarea medicala, tratamentul medical efectuandu-se in regim de detentie; cand instanta apreciaza ca pentru infractiunea
nou-comisa nu este necesara stabilirea unei pedepse, nu se va dispune revocarea, ci
se va mentine masura internarii [art. 108 alin. (2) C.pen.];
- instanta de judecata nu poate dispune liberarea inainte de a deveni major a
minorului internat intr-un institut medical-educativ, aceasta institutie aplicandu-se
numai in cazul internarii Intr-un centru de reeducare.
~
Daca instanta constata di minorul avand varsta intre 14 si 16 ani a
savarsit fapta cu discernamant, iar pe fond solutia pronuntata este de achitare, nu
se poate lua masura internarii medicale a acestuia, deoarece 0 atare masura se ia
numai fata de un minor care raspunde penal ~i daca sunt indeplinite si celelalte
cerinte prevazute de lege (Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 1814/1976, in
CD. 1976, p. 297).

Minoritatea

213

Sectiunea a 3-a. Regimul pedepselor aplicabile minorilor


'"
l.Inchisoarea

- se poate aplica daca se apreciaza di luarea unei masuri educative nu este


suficienta pentru indreptarea minorului;
- limitele pedepsei inchisorii sunt reduse la jumatate prin raportare la pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractorii majori; in niciun caz minimul special al pedepsei
nu poate fi mai mare de 5 ani;
- cand legea prevede pentru infractiunea savar~ita numai pedeapsa detentiunii pe
viata, se aplica minorului inchisoarea de la 5 la 20 de ani; in cazul in care pedeapsa
detentiunii pe viata este prevazuta de lege altemativ cu pedeapsa inchisorii, instanta
va alege mai intai una dintre aceste pedepse pe care ulterior 0 va reduce sau, dupa
caz, 0 va inlocui potrivit regulilor de mai sus;
- daca minorul a savar~it tentativa la 0 infractiune, limitele de pedeapsa reduse ca
urmare a retinerii minoritatii sunt cele la care se va raporta reducerea pedepsei ca unnare
a savarsirii faptei in forma tentata (ordinea: mai inmi minoritatea ~iapoi tentativa);
- aplicarea efectelor circumstantelor atenuante sau agravante se face prin raportarea la limitele pedepsei inchisorii reduse pentru minori;
- in caz de concurs de infractiuni savarsite de un inculpat minor, caruia is-au aplicat
prin hotarari definitive diferite amt pedepse, cat si masuri educative, acestea se contopesc conform art. 34 C.pen., in sensul aplicarii sanctiunii rezultante celei mai grele;
- minorii condamnati la pedeapsa inchisorii executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale, fiind inclusi in programe speciale de
consiliere si asistenta, in functie de varsta si personalitatea fiecaruia;
- nu se poate aplica pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi persoanei
care a savar~it infractiunea in timp ce era minor, chiar daca la momentul pronuntarii
hotararii devenise major;
- pot fi aplicate pedepse accesorii inculpatilor minori condamnati la pedeapsa
inchisorii cu executare in regim de detentie, care se vor executa insa numai dupa data
majoratului;
- condamnarile pentru infractiuni intentionate savarsite in timpul minoritatii nu
constituie primul termen al recidivei, dar pot constitui prim termen al unei pluralitati
intermediare sau pot fi avute in vedere ca antecedent penal;
~
In caz de concurs de infractiuni savarsite de un minor (s.n. - infractiuni concurente comise de minor st judecate impreuniis, instantele vor Iua 0
singura masura educativa pentru intreaga pluralitate de infractiuni, daca gasesc
di pentru indreptarea minorului este suficient a se Iua 0 asemenea masura, iar
cand apreciaza ca se impune aplicarea de pedepse, vor stabili astfel de sanctiuni
pentru fiecare infractiune in parte, facand apoi aplicarea art. 34 C.pen.

214

Drept penal. Partea generala

In ipoteza in care unele dintre infractiunile concurente prezinta gradul de pericol


social care atrage aplicarea unor pedepse, se vor stabili aceleasi sanctiuni ~i
pentru infractiunile mai putin grave, facandu-se apoi aplicarea art. 34 C.pen.
In cazul in care dupa luarea unei masuri educative se descopera ca minorul a mai
savarsit 0 infractiune pentru care se apreciaza ca ar fi cazul a se aplica pedeapsa
inchisorii, masura educativa se revoca.
( ... ) Cand instanta de judecata aplica minorului pedeapsa inchisorii, trebuie sa
pronunte ~i pedeapsa accesorie prevazuta in art. 71 C.pen. (Plenul Trib. Suprem,
deeizia de indrumare nr. 911972, in CD. 1972, p. 55).
~
In cazul concursului de infractiuni, pedeapsa rezultanta maxima care
poate fi aplicata minorului, inclusiv dupa adaugarea unui spor, este de 20 de ani
inchisoare (1.C CJ., sectia penald, decizia nr. 431612004, www.legalis.ro ).
~
In cazul incidentei simultane a starilor si circumstantelor de atenuare
sau agravare a raspunderii penale, respectiv a dispozitiilor privind tentativa,
minoritatea si circumstantele atenuante, se procedeaza la doua reduceri succesive a limitelor de pedeapsa la cate jumatate, determinate de tentativa si de
starea de minoritate, iar, apoi, minimul special astfel determinat se va reduce
conform art. 76 C.pen. (CA. Timisoara, sectia penala, deeizia nr. 2012003, in
B.J. CP.J. 2003, p. 358).

~
In cazul in care infractorul minor a savar~it 0 infractiune fiind provocat, se va tine seama mai intfti de limitele pedepsei legale prevazute pentru
minori si apoi vor fi aplicate dispozitiile legale referitoare la scuza provocarii
(Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 117311969, in CD. 1969, p. 312).
- in situatia in care instanta dispune liberarea conditionatd a minorului din executarea pedepsei inchisorii, odata cu aceasta poate dispune, pe durata termenului de
Incercare, dar parra la implinirea varstei de 18 ani, incredintarea supravegherii minorului dupa caz, parintilor, celui care I-a adoptat sau tutorelui, iar daca acestia nu pot
asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, unei persoane de Incredere, de preferinta unei rude apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu
supravegherea minorilor, putdnd stabili, totodata, pentru minor una sau mai multe
obligatii dintre eele prevazute in art. 103 alin. (3) Cpen.' Dupa implinirea varstei de
18 ani, instanta poate dispune respectarea de catre acesta a masurilor de supraveghere
si a obligatiilor prevazute in art. 863 C.pen.2
1 Obligatiile prevazute de art. 103 alin. (3) C.pen. sunt: (i) sa nu frecventeze anumite locuri
stabilite; (ii) sa nu intre in legatura cu anumite persoane; (iii) sa presteze 0 activitate neremunerata tntr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu 0 durata intre 50 si 200 de ore, de
maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta;
2 Obligatiile prevazute de art. 863 C.pen. sunt:
(i) sa desfasoare 0 activitate sau sa urmeze un curs de invatamant sau de calificare;
(ii) sa nu schimbe domiciliulsau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita teritoriala
stabilita, decat in conditiile fixate de instanta;
(iii) sa nu frecventeze anumite loeuri stabilite;
(iv) sa nu intre in legatura eu anumite persoane;

Minoritatea

215

2. Amenda
- limitele pedepsei amenzii sunt reduse la jumatate prin raportare la pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractorii majori;
- in cazul in care condamnatul minor se sustrage cu rea-credinta de la executarea
pedepsei amenzii, instanta 0 poate Inlocui cu pedeapsa inchisorii In limite le
prevazute de lege pentru minori prin raportare la infractiunea savarsita, tinand seama
de partea din amenda care a fost achitata.

3. Suspendarea conditionata a executarli pedepsei aplicate minorului


- se poate dispune daca sunt indeplinite conditiile generale prevazute de art. 81
C.pen.;
- termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii aplicate, la care
se adauga un termen variabil de Ia 6 luni la 2 ani, that de instanta;
- daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare este de 6 luni;
- condamnarile anterioare, fiind de asemenea pronuntate pentru infractiuni savarsite
de un minor, nu reprezinta un impediment la dispunerea suspendarii conditionate;
- efectele, revocarea sau anularea suspendarii conditionate sunt identice cu cele de
la majori, dispozitiile art. 83-86 C.pen. aplicandu-se In mod corespunzator;
- reabilitarea de drept, desi intervine daca In termenul de incercare condamnatul
minor nu a mai comis nicio infractiune si nu s-a pronuntat revocarea suspendarii, este
lipsita in concreto de efecte intrucat condamnarile pentru fapte savarsite in timpul
minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi.
~

in cazul in care inculpatul minor, In cursul termenului de incercare a


suspendarii executarii pedepsei aplicate anterior, savarseste din nou 0 infractiune
pentru care se dispune internarea intr-un centru de reeducare, suspendarea executarii nu poate fi revocata, deoarece, potrivit art. 83 C.pen., revocarea se dispune numai cand pentru noua infractiune s-a aplicat 0 pedeapsa, iar nu 0 masura
educativa (I.c.c.J., sectia penala, decizia nr. 393312003, www.legalis.ro).

4. Suspendarea executarll pedepsei sub supraveghere sau sub control


- trebuie indeplinite conditiile de la suspendarea conditionata a pedepselor pentru
minori pe care aceste doua modalitati de suspendare se grefeaza;
- suspendarea executaril pedepsei sub supraveghere [art. 1101 alin. (1) teza a
II-a C.pen.] presupune ca odata cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei
inchisorii aplicate minorului, instanta poate dispune, pe durata termenului de incer(v) sa nu conducaniciun vehicul sau anumite vehicule;
(vi)

sa se supuna masurilor de control, tratamentsau ingrijire, in special in scopul dezin-

toxicarii.

216

Drept penal. Partea genera/a

care, dar pana la implinirea varstei de 18 ani, incredintarea supravegherii minorului


dupa caz, parintilor, celui care l-a infiat sau tutorelui, iar daca acestia nu pot asigura
supravegherea in conditii satisfacatoare, unei persoane de incredere, de preferinta
unei rude apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor. Dupa implinirea varstei de 18 ani, instanta poate dispune respectarea de catre minor a masurilor de supraveghere sau a obligatiilor' prevazute in
art. 863 C.pen. (practic dupa majorat persoana condamnata pentru 0 infractiune
savar~ita ca minor se afla intr-o situatie similara cu majorul caruia i s-a suspendat sub
supraveghere executarea pedepsei);
- suspendarea executirii pedepsei sub controf [art. 1101 alin. (1) teza I C.pen.]
presupune ca, odata cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii aplicate minorului, instanta poate dispune, pe durata termenului de incercare, dar pana la
Implinirea varstei de 18 ani, lncredintarea supravegherii minorului dupa caz, parintilor, celui care l-a adoptat sau tutorelui, iar daca acestia nu pot asigura supravegherea
in conditii satisfacatoare, unei persoane de incredere, de preferinta unei rude
apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea
minorilor, putdnd stabili, totodata, pentru minor una sau mai multe obligatii dintre
cele prevazute in art. 103 alin. (3) c.pen.3 Dupa implinirea varstei de 18 ani, instanta
poate dispune respectarea de catre acesta a masurilor de supraveghere sau a obligatiilor prevazute in art. 863 C.pen.4;
- in cazul suspendarii executarii pedepsei inchisorii sub supraveghere sau sub
control aplicate infractorului minor, instanta va stabili un termen de incercare
compus din durata pedepsei inchisorii aplicate, la care se adauga un termen variabil
de la 6 luni la 2 ani;
I Masurile de supraveghere prevazute de art. 863 C.pen. sunt: (i) sa se prezinte, la datele
fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau la serviciul de probatiune; (ii) sa anunte,
in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta ~i orice deplasare care
depaseste 8 zile, precum ~i intoarcerea; (iii) sa comunice ~i sa justifice schimbarea locului de
munca; (iv) sa comunice informatii de natura a putea fI controlate mijloacele lui de existenta.
Obligatiile prevazute de art. 863 C.pen. sunt: (i) sa desfasoare 0 activitate sau sa urmeze un
curs de invatamant sau de calificare; (ii) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu
depaseasca limita teritoriala stabilita, decat in conditiile fixate de instanta; (iii) sa nu freeventeze anumite locuri stabilite; (iv) sa nu intre in legatura cu anumite persoane; (v) sa nu
conduca niciun vehicul sau anumite vehicule; (vi) sa se supuna masurilor de control, tratament
sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.
2 Masura combina doua institutii: suspendarea conditionata ~i libertatea supravegheata,
3 Obligatiile prevazute de art. 103 alin. (3) C.pen. sunt: (i) sa nu frecventeze anumite locuri
stabilite; (ii) sa nu intre in legatura cu anumite persoane; (iii) sa presteze 0 activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu 0 durata tntre 50 ~i200 de ore, de
maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta,
4 Obligatiile prevazute de art. 863 C.pen. sunt: (i) sa desfasoare 0 activitate sau sa urmeze
un curs de invatamant sau de calificare; (ii) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa
nu depaseasca limita teritoriala stabilita, decat in conditiile fixate de instants; (iii) sa nu
frecventeze anumite locuri stabilite; (iv) sa nu intre in legatura eu anumite persoane; (v) sa nu
conduca niciun vehicul sau anumite vehicule; (vi) sa se supuna masurilor de control, tratament
sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii,

Minoritatea

217

- sustragerea minorului de la indeplinirea obligatiilor prevazute de art. 103


alin. (3) poate atrage revocarea suspendarii conditionate ~i executarea pedepsei in
regim de detentie;
- daca minorul nu se supune masurilor de supraveghere ori obligatiilor prevazute
de art. 864, instanta poate sa revoce suspendarea executarii pedepsei, dispunand
executarea in intregime a pedepsei;
- dispozitiile referitoare la revocarea suspendarii, precum si la interventia reabilitarii de drept se aplica la fel ca in cazul majorilor;
- intrucat art. 1101 C.pen. referitor la suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control nu face trimitere si la dispozitiile art. 85 C.pen., rezulta ca nu
sunt aplicabile dispozitiile referitoare Ia anularea suspendarii cu privire la aceste modalitati de individualizare a executarii pedepselor stabilite pentru infractorii minori.

Capitolul XIII
Cauzele care inlatura raspunderea penala, Cauze
care inlatura sau modiflca executarea pedepselor.
Cauze care inlatura conseclntele condamnarll

- sunt imprejurari cu caracter general prevazute de lege, ce pot interveni in legatura


cu aplicarea ori executarea sanctiunilor penale ~i care au drept urmare inldturarea
raspunderii penale (amnistia antecondamnatorie, prescriptia raspunderii penale, lipsa
plangerii prealabile, impacarea partilor) ori inlaturarea sau modificarea executdrii
pedepselor (amnistia postcondamnatorie, gratierea, prescriptia executarii pedepsei) sau
inlaturarea consecintelor condamnarii (reabilitarea de drept sau judecatoreasca);
- cauzele care inlatura raspunderea penala nu privesc caracterul penal al faptei, care
va ramane infractiune; de asemenea, acestea nu se confunda cu cauzele care inlatura
pedeapsa (cauze generale sau speciale de nepedepsire), ce presupun existenta unei
infractiuni ~i a raspunderii penale pentru aceasta;
- in situatia in care 0 cauza care inlatudi raspunderea penala se constata in cursul
urmaririi penale, procurorul dispune incetarea urmaririi penale ori clasarea (cand nu
exista invinuit in cauza), iar daca aceasta se constata in cursul judecatii, instanta
dispune incetarea procesului penal. In caz de amnistie antecondamnatorie, prescriptie
a raspunderii penale ori de retragere a plangerii prealabile, invinuitul sau inculpatul
poate cere continuarea procesului penal.

1. Amnistia
1.1. Notiune
- este un act de clementa, cu caracter exceptional, ce poate fi adoptat de Parlament
printr-o lege organica, prin care este inlaturata raspunderea penala sau consecintele
condamnarii [executarea pedepsei principale, complementare (cu exceptia degradarii
militare care se considera executata din momentul ramanerii definitive a hotararii)
sau accesorii] pentru infractiuni savarsite de 0 persoana fizica sau juridica (fapt
consumat ori fapt epuizat) pana la data intrarii sale in vigoare sau pana la 0 alta data
prevazuta in lege;
- legea de amnistie are caracter retroactiv, aplicandu-se cu privire la infractiunile
prevazute in actul de clementa savarsite pana la data intrarii in vigoare a legii sau
pana la data prevazuta in aceasta lege;
- infractiunile savarsite in ziua intrarii in vigoare a actului de amnistie nu vor
beneficia de efectele acestuia;
- in cazul infractiunilor continue, continuate sau de obicei, momentul epuizarii
acestora trebuie sa fie anterior intrarii in vigoare a legii de amnistie sau datei preva-

Cauzele eare inldturd rdspunderea penala

219

zute in aceasta lege, in vreme ce in cazul infractiunii progresive este necesar ca


momentul comiterii activitatii infractionale sa fie anterior acestor date;
- produce efecte in rem, care profita, in principiu, tuturor participantilor
la
savarsirea infractiunii amnistiate (cu exceptia situatiei in care prin legea de amnistie
se dispune altfel);
- produce efecte obligatorii; invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea
urmaririi penale sau a judecatii pentru a-si dovedi nevinovatia.
Arata vreme cat indeplinirea defectuoasa a Indatoririlor de serviciu de
catre inculpatul gestionar s-a extins pe intreaga perioada de gestiune - producand 0 tulburare insemnata bunului mers al unei societati comerciale - exista 0
singura infractiune de neglijenta in serviciu, in forma unitatii naturale, iar nu 0
pluralitate de asemenea infractiuni, in concurs, delimitate de inventarierile
efectuate pe parcursul activitatii de gestionare. Intervenirea unui act de amnistie
sau de gratiere nu scindeaza activitatea infractionala in doua entitati autonome,
iar inculpatul nu profita de prevederile ace lui act nici pentru ansamblul activitatii sale ilicite, nici pentru segmentul care precede acordarea amnistiei sau gratierii (CA. Bucuresti, sectia a JJ-apenald, deeizia nr. 39611995,in G. Antoniu,
R.D.P. nr. 111996,p. 97).

1.2. Clasificare
1. in functie de momentul in care intervine:
a) amnistie antecondamnatorie (proprie) - cand intervine inainte de pronuntarea
unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare;
b) amnistie postcondamnatorie (improprie) - daca intervine dupa pronuntarea
unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare.

2. in functle de intinderea efectelor legii de amnistie:


a) amnistie genera/ii - cand legea prevede ca amnistia este acordata pentru orice
infractiune;
b) amnistie specia/ii - cand se acorda numai pentru anumite infractiuni.

3. in functle de conditiile de acordare:


a) amnistie neconditionatd (purii ~i simp/ii) - cand in lege nu se prevede nicio
conditie pentru a obtine beneficiul amnistiei;
b) amnistie conditionata - este acordata numai daca sunt indeplinite
conditii prevazute de lege.

anumite

1.3. Efectele amnistiei


1.3.1. Efectele amnistiei antecondamnatorii
Amnistia antecondamnatorie

produce urmatoarele efecte:

a) inlaturarea raspunderii penale pentru infractiunea savarsita;


b) actiunea penala nu mai poate fi pusa in miscare sau exercitata. In aceasta situatie,
in faza actelor premergatoare procurorul dispune neinceperea urmaririi penale, iar in
cursul urmaririi penale dispune c1asarea sau incetarea urmaririi penale; in cursul

Drept penal. Partea generala

220

judecatii, instanta dispune incetarea procesului penal. Invinuitul sau inculpatul poate
cere continuarea urmaririi penale sau a judecatii pentru a-~i dovedi nevinovatia.
1.3.2. Efectele amnistiei postcondamnatorii
Amnistia postcondamnatorie produce urmatoarele efecte:
a) efectele se produc numai pentru viitor; acestea nu sunt similare cu cele produse
de prescriptia executarii pedepsei sau de reabilitare;
b) amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie; condamnatul nu are dreptul
la despagubiri pentru partea deja executata din pedeapsa pana la momentul interventiei legii de amnistie postcondamnatorie;
c) inlatura executarea (sau inceperea executarii) pedepsei principale sau complementare, care nu au fost executate;
d) condamnarea la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni aplicata unui infractor
major pentru savarsirea unei infractiuni intentionate sau praeterintentionate nu constituie prim termen al recidivei;
e) condamnarea anterioara nu constituie impediment la suspendarea conditionata
sau sub supraveghere a pedepsei ce se aplica pentru savarsirea unei noi infractiuni;
f) inlatura posibilitatea revocarii gratierii conditionate a pedepsei;
g) inlatura posibilitatea revocarii liberarii conditionate daca infractiunea pentru care
s-a pronuntat condamnarea la pedeapsa din care infractorul a fost liberat conditionat a
fost amnistiata.
Invocarea amnistiei postcondamnatorii se poate face de persoana condamnata pe
calea contestatiei la executare.
1.3.3. Limitele efectelor amnistiei
Amnistia nu produce efecte asupra:
a) masurilor de siguranta, cu exceptia interzicerii de a se afla in anumite localitati,
a confiscarii extinse sau a interzicerii de a reveni in locuinta familiei pentru 0
perioada determinata, Intrucat pentru aplicarea acestora este necesara existenta unei
hotarari de condamnare;
b) masurilor educative;
c) drepturilor persoanei vatamate/civile (de exemplu, despagubirile civile, cheltuielile judiciare, costul expertizelor efectuate in scopul stabilirii prejudiciului);
d) actiunii civile exercitate in cadrul procesului penal, instanta sesizata cu judecarea cauzei trebuind sa se pronunte cu privire la pretentiile partii civile. In cazul in
care actiunea civila nu a fost alaturata actiunii penale, persoana prejudiciata va putea
solicita repararea daunelor provocate prin infractiune in fata instantei civile.

2. Prescrlptla raspunderii penale


2.1. Notlune
- este 0 cauza ce inlatura raspunderea penala ca urmare a trecerii unei perioade de
timp prevazute de lege; ca exceptie, prescriptia nu inlatura raspunderea penal a in
cazul infractiunilor contra pacii si omenirii;

Cauzele care fnliiturii raspunderea penala

221

- prin efectul Legii nr. 27/2012 (M.Of. nr. 180 din 20 martie 2012) a fost
declarata imprescriptibila ~i raspunderea penala pentru infractiunile de omor, omor
calificat, omor deosebit de grav, precum si pentru infractiunile prin care se produce
cu praeterintentie moartea (nu si sinuciderea) unei persoane; tntrucat legea nu
distinge in functie de forma infractiunii, imprescriptibilitatea raspunderii penale
pentru infractiunile enumerate mai sus va opera atat in ipoteza formei tentate a
infractiunii, cat ~i in ipoteza formei consumate, fie ca aceste infractiuni au fost
comise de un infractor minor sau de unul major;
- prin Legea nr. 27/2012 s-a prevazut [art. 121 alin. (3) C.pen.] ca prescriptia
inceputa anterior Legii nr. 27/2012 nu inlatura raspunderea penala in cazul acestor
infractiuni (declarate imprescriptibile) daca nu s-a implinit termenul de prescriptie
(generala sau speciala), la data intrarii in vigoare a noii legi; aceasta prevedere legitimeaza in fapt aplicarea retroactiva a legii penale mai severe, fiind in contradictie cu
dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie si art. 7 din Conventia europeana;
- are caracter real, profitand tuturor participantilor la savarsirea infractiunii.

2.2. Termenele de prescrtptie a rispunderii penale


a) Termenele de prescriptie a raspunderli penale pentru persoana flZica
(autor sau participant la sAvir~irea infrac(iunii) sunt:
(i) 15 ani, cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savar~ita este
detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 15 ani;
(ii) 10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savar~ita pedeapsa inchisorii
mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste IS ani;
(iii) 8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savar~ita pedeapsa inchisorii
mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
(iv) 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savar~ita pedeapsa inchisorii
mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
(v) 3 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savar~ita pedeapsa inchisorii care
nu depaseste un an sau amenda.
- in cazul in care norma de incriminare prevede pentru sanctionarea infractiunii
pedepse alternative, raportarea se va face la pedeapsa cea mai grea (la pedeapsa
detentiunii de viata, cand aceasta este prevazuta de lege alternativ cu pedeapsa inchisorii, respectiv la maximul special al pedepsei inchisorii, daca aceasta este prevazuta
alternativ cu pedeapsa amenzii);
- raportarea se va face intotdeauna la maximul special al pedepsei prevazute de
lege pentru infractiunea consumata, chiar daca fapta a ramas in faza tentativei; nu vor
fi avute in vedere eventualele cauze de atenuare sau agravare a pedepsei;
- termenele de prescriptie a raspunderii penale se reduc la jumatate pentru cei care
la data savarsirii infractiunii erau minori.
~
La stabilirea termenelor de prescriptie a raspunderii penale se tine
seama de pedeapsa prevazuta de lege la data savarsirii infractiunii, daca aceasta
lege este mai favorabila (C.S.], sectia penala, decizia nr. 82612004, in Dreptul

nr. 212005,p. 243).

Drept penal. Partea generald

222

~
Infractiunea de uz de fals prevazuta in art. 291 C.pen. este 0 infractiune
instantanee, care se consuma in momentul cand inscrisul falsificat este folosit,
prelungirea in timp a efectelor inscrisului folosit neatribuind infractiunii de uz de
fals caracterul de infractiune continua. Prin urmare, termenul de prescriptie a
raspunderii penale in cazul infractiunii de uz de fais curge, conform art. 122
alin. (2) C.pen., de la data savarsirii infractiunii, reprezentata de data folosirii
inscrisului (leeJ., sectiapenala, decizia nr. 113912010,www.legalis.ro).

b) Termenele de prescrlptie a rispunderii penale pentru persoana juridici


sunt:
(i) 10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savar~ita de persoana fizica
pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani;
(ii) 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savar~ita de persoana fizica
pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda.

c) Calculul termenului de prescrlptie a rispunderii penale:


- sunt termene substantiale de drept penal: ziua se socoteste de 24 de ore si saptamana de 7 zile; luna si anul se socotesc implinite cu 0 zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga;
- momentul de inceput al termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru toti
participantii la savarsirii infractiunii este data savarsirii infractiunii de catre autor
(data producerii rezultatului in cazul infractiunilor de rezultat sau data actiunii sau
inactiunii infractionale in cazul infractiunilor de pericol); nu prezinta astfel importanta sub aspectul curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale data comiterii actelor de instigare ori a celor de complicitate anterioara;
- in cazul infractiunilor continue, termenul incepe sa curga de la data mcetarii
actiunii sau inactiunii infractionale, iar in cazul infractiunilor continuate, de la data
savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni infractionale (momentul epuizarii infractiunii);
- in cazul infractiunilor progresive termenul incepe sa curga de la data savar~irii
activitatii infractionale, iar nu de la data producerii rezultatului mai gray;
- in situatia in care a fost savarsit un concurs real de infractiuni, termenul de
prescriptie a raspunderii penale curge separat pentru fiecare infractiune in parte (in
functie de momentul consumarii, respectiv al epuizarii), in vreme ce in cazul concursului ideal termenul curge de la data savarsirii actiunii sau inactiunii infractionale,

2.3. Efectele prescriptlet raspunderli penale


- prescriptia raspunderii penale produce aceleasi efecte ca si amnistia antecondamnatorie, Inlaturand raspunderea penala pentru infractiunea savar~ita;
- interventia prescriptiei raspunderii penale constituie un impediment la punerea
in miscare sau exercitarea actiunii penale;
- daca procurorul constata in actele premergatoare inceperii urmaririi penale ca a
intervenit prescriptia raspunderii penale, dispune neinceperea urmaririi penale; in
situatia in care procurorul constata, dupa inceperea urmaririi penale, ca a intervenit
prescriptia raspunderii penale, dispune, prin rezolutie, respectiv ordonanta (in acest

Cauzele care inldtura riispunderea penala

223

din urma caz dad! a fost pusa in miscare actiunea penala), incetarea urmaririi penale
fata de invinuit sau inculpat, iar instanta, prin hotarare (sentinta sau decizie) incetarea
procesului penal fata de inculpat. Invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea
urmaririi penale sau a judecatii pentru a-si dovedi nevinovatia;
~
Masura de siguranta a confiscarii speciale se dispune si in cazul in care
a intervenit prescriptia raspunderii penale, intrucat scopul acesteia 11constituie
inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute
de Iegea penala, putand fi luata chiar daca faptuitorului nu i se aplica 0 pedeapsa
(C.A. Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 259212002, in P.J.P.
2001-2002, p. 72).
- prescriptia raspunderii penale nu produce efecte asupra:
a) masurilor de siguranta, cu exceptia interzicerii de a se afla in anumite localitati,
a confiscarii extinse sau a interzicerii de a reveni in locuinta familiei pentru 0
perioada determinata, intrucat pentru aplicarea acestora este necesara existenta unei
hotarari de condamnare;
b) drepturilor persoanei vatamate/civile (de exemplu, despagubirile civile, cheltuielile judiciare, costul expertizelor efectuate in scopul stabilirii prejudiciului);
c) actiunii civile exercitate In cadrul procesului penal, instanta sesizata cu judecarea cauzei trebuind sa se pronunte cu privire la pretentiile partii civile. In cazul in
care actiunea civila nu a fost alaturata actiunii penale, persoana prejudiciata va putea
solicita repararea daunelor provocate prin infractiune In fata instantei civile.

2.4. intreruperea

cursului prescripnei raspunderii penale

~ reprezinta incetarea curgerii termenului prescriptiei raspunderii penale, prin


indeplinirea de catre organele judiciare competente, inainte de implinirea termenului de prescriptie, a oricarui act care, potrivit legii, trebuie comunicat invinuitului
sau inculpatului in cursul urmdririi penale incepute in personam (citatii, aducerea la
cunostinta a invinuirii, punerea in miscare a actiunii penale, confruntarea etc.);
- aceste acte care intrerup prescriptia trebuie sa fie comunicate invinuitului sau
inculpatului ori sa fi fost efectuate In prezenta acestuia;
Audierea faptuitorilor in faza actelor premergatoare nu constituie un
act care intrerupe cursul termenului prescriptiei raspunderii penale, deoarece cel
audiat nu a dobandit calitatea de invinuit. Or, numai actele comunicate potrivit
legii invinuitului au caracter intreruptiv (I. C.CJ, sectia penala, deeizia
nr. 221812006,www.legalis.ro).
~
Inceperea urmaririi penale ~i audierea inculpatului in aceasta faza sunt
acte procesuale de natura sa duca la intreruperea cursului prescriptiei (CA. Timisoara, decizia penala nr. 79612000,in B.J.CP.J. 2000-2001, p. 345).
- dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie, perioada
de timp anterioara nefiind luata in considerare la calculul termenului de prescriptie;

-------------------------

----------

Drept penal. Partea generald

224

- intreruperea cursului prescriptiei produce efecte in rem fata de toti participantii


la infractiune, chiar daca actul de intrerupere priveste numai pe unii dintre ei;
- prescriptia va produce totusi efecte oricate intreruperi ar avea loc, daca termenul
de prescriptie prevazut de lege, calculat de la data savarsirii infractiunii, a fost

depa~itco inca

data tprescnptia specialiii.

~
Potrivit art. 124 C.pen., referitor la prescriptia speciala, prescriptia
inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de
prescriptie prevazut in art. 122 C.pen. este depasit CD inca 0 data (n.n. dispozitie actualizata conform Legii nr. 27/2012). In cazul in care judecata a fost
suspendata, pe perioada solutionarii unei exceptii de neconstitutionalitate,
dispozitiile art. 124 C.pen. sunt incidente, daca termenul de prescriptie prevazut
in art. 122 C.pen., la care se adauga inca 0 data durata acestuia (n.n. dispozitie actualizata conform Legii nr. 27/2012) si perioada suspendarii
judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, s-a implinit
(1.c.c.J., sectia penala, decizia nr. 3473/2010, www.legalis.ro).

2.5. Suspendarea prescrtptlei raspunderti penale


- suspendarea curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale intervine:
a) pe durata edt 0 dispozitie legala impiedica punerea in miscare a actiunii
penale sau continuarea procesului penal (de pilda, in cazurile in care urmarirea
penala sau judecata este suspendata ori in situatia lipsei autorizatiei procurorului
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in cazul
infractiunilor pentru care legea romana se aplica in baza principiului realitatii);
b) pe durata edt 0 imprejurare de neprevdzut ori care nu poate ji inlaturata impiedied punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal (de
exemplu, in cazul in care 0 anumita regiune este calamitata din cauza inundatiilor).
- intrucat dispozitiile art. 122 alin. (3) C.pen. fac trimitere numai la aplicarea in
mod corespunzator a dispozitiilor art. 121-124 C.pen., in cazul prescriptiei raspunderii penale a persoanei juridice, dispozitiile referitoare la suspendarea curgerii termenului de prescriptie a raspunderii nu pot fi aplicate prin analogie (analogie in
malam parte), pentru a fi suplinita evidenta lacuna legislativa;
- produce efecte in personam, numai cu privire la persoana pentru care a fost
impiedicata punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal;
- prescriptia i~i reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare, termenul
sau prelungindu-se cu durata de timp a suspendarii;
- perioada de timp in care termenul de prescriptie a raspunderii penale a fost
suspendat nu se ia in calcul pentru stabilirea termenului prescriptiei speciale.
In conformitate cu art. 522' C.proc.pen., s-a procedat la rejudecarea in
fond a cauzei; aceasta nu trebuie sa conduca la ignorarea faptului ca anterior
fusese pronuntata 0 hotarare definitiva de condamnare in ceea ce-i priveste pe
inculpati, care i~i produce efectele pana la ramanerea definitiva a prezentei sentinte, cu toate consecintele ce decurg, inclusiv inceperea executarii pedepselor

Cauzele care inldturii raspunderea penald

225

eu inchisoare aplicate, Imprejurarea ca in cauza s-a procedat, in conformitate cu


art. 5221 C.proc.pen., la rejudecarea cauzei trebuie interpretata in sensul prevederilor art. 128 alin. (1) C.pen., retinandu-se incidenta unei cauze de suspendare
a termenului de prescriptie a raspunderii penale. Astfel, in conformitate cu
art. 128 alin. (1) C.pen., "cursuI termenului prescriptiei prevazute in art. 122 este
suspendat pe timpul cat 0 dispozitie legala sau 0 imprejurare de neprevazut ori
de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea
procesului penal". in speta de fata, cauza de suspendare 0 constituie dispozitiile
legale privitoare la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, prescriptia
executarii pedepsei si executarea pedepsei, dispozitii care, prin ele insele, exclud
posibilitatea continuarii cursului prescriptiei raspunderii penale. Conform
art. 128 alin. (3) c.pen., prescriptia i~ireia cursul din ziua in care a incetat cauza
de suspendare, fapt care nu poate exista intr-o rejudecare dupa extradare, lntrucat hotararea initiala de condamnare este anulata doar la ramanerea definitiva a
sentintei pronuntate cu ocazia rejudecarii, Reluarea cursului prescriptiei
opereaza, insa, in cazul altor cai extraordinare de atae, cum ar fi revizuirea
intemeiata pe dispozitiile art. 4081 C.proc.pen., si in cazul contestatiei In anulare.
Nu in ultimul rand, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca trebuie avuta in
vedere ~i ratiunea legiuitorului la edictarea art. 5221 C.proc.pen., scopul acestui
text de lege fiind strict acela de a oferi unei persoane judecate si condamnate in
lipsa posibilitatea, la cerere, a rejudecarii cauzei, pentru a-si putea apara
personal interesele in cadrul procesului penal, si nu posibilitatea de a obtine 0
solutie de incetare a procesului penal (J. C. c.J., seciia penala, decizia

nr. 3735/2010, www.legalis.ro).

3. Prescriptia executaril pedepsei


3.1. Notiune
- este prescriptia ale carei efecte constituie un impediment la executarea pedepsei
principale aplieate printr-o hotarare definitiva, eu exceptia pedepsei aplicate pentru
infractiuni contra pacii si omenirii;
- prin efectul Legii nr. 27/2012 (M.Of. nr. 180 din 20 martie 2012) a fost
declarata imprescriptibila executarea pedepsei stabilite pentru infractiunile de ornor,
ornor ealificat, omor deosebit de gray, precum si a pedepsei stabilite pentru infractiunile prin care se produce cu praeterintentie moartea (nu si sinuciderea) unei
persoane; intrucat legea nu distinge in functie de forma infractiunii, imprescriptibilitatea executarii pedepsei va opera atat in ipoteza condamnarii pentru forma tentata a
infractiunii, cat si in ipoteza condamnarii pentru forma consumata, indiferent daca
pedeapsa a fost stabilita de instanta pentru un infractor minor ori pentru unul major;
- prin Legea nr. 27/2012 s-a prevazut [art. 121 alin. (3) C.pen.] ca prescriptia
inceputa anterior Legii nr. 27/2012 nu inlatura executarea pedepsei in cazul acestor
infractiuni declarate imprescriptibile daca nu s-a implinit termenul de prescriptie la
data intrarii in vigoare a noii legi; aceasta prevedere legitimeaza in fapt aplicarea
retroactiva a legii penale mai severe, fiind in contradictie eu dispozitiile art. 15
alin. (2) din Constitutie si art. 7 din Conventia europeana;

_J

226

Drept penal. Partea genera/a

- condamnarea va constitui in continuare un antecedent penal; in ipoteza comiterii


din nou a unei infractiuni intentionate sau praeterintentionate, se va putea reline
starea de recidiva postexecutorie;

- este prescriptibila executarea pedepselor principale aplicate persoanei fizice sau


juridice ori a pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice ce nu pot fi
dizolvate sau a carer activitate nu poate fi suspendata (partidele politice, sindicatele,
patronatele, organizatiile religioase ori apartinand minoritatilor sau persoanele
juridice care i~i desfasoara activitatea in domeniul presei);
- nu se pres erie executarea masurilor de siguranta si a pedepselor complementare
aplicate persoanei fizice si nici executarea pedepselor complementare aplicate
persoanelor juridice ce pot fi dizolvate sau a carer activitate poate fi suspendata;
- dupa expirarea termenului de prescriptie a executarii pedepsei principale se vor
executa pedepsele complementare;
- poate fi invocata pe calea contestatiei la executare.

3.2. Termenele de prescrlptle a executaril pedepsei


a) Termenele de prescrtptie a executarii pedepsei pentru persoana flZica
sunt:
1

(i) 20 de ani, cand pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata
sau inchisoarea mai mare de 15 ani;
(ii) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza sa fie executata, dar nu mai mult de 15
ani, in cazul eelorlalte pedepse eu inchisoarea;
(iii) 3 ani, in cazul in care pedeapsa este amenda;
(iv) 1 an, in cazul sanctiunilor cu caracter administrativ, aplicate in cazul in care
se constata ca fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.
- termenele de prescriptie a executarii pedepsei se reduc la jumatate pentru cei
care la data savarsirii infractiunii erau minori.

b) Termenele de prescrlptle a executarii pedepsei pentru persoana juridica


sunt:
(i) 5 ani, pentru pedeapsa principala a amenzii;
(ii) 3 ani, pentru pedeapsa complementara (inchiderea punctelor de lucru, interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice si afisarea sau difuzarea hotararii) aplicata persoanelor juridice ce nu pot fi dizolvate sau a carer activitate nu
poate fi suspendata (partidele politice, sindicatele, patronatele, organizatiile religioase ori apartinand minoritatilor sau persoanele juridice care i~i desfasoara activitatea in domeniul presei).
- executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice ce pot fi
dizolvate sau a carer activitate poate fi suspendata (majoritatea persoanelor juridice)
nu se prescrie (imprescriptibilay;

In cazul in care pedeapsa detentiunii pe viata a fost inlocuita cu pedeapsa inchisorii,


termenul de prescriptie a executarii pedepsei inchisorii va fi tot de 20 de ani.
1

..

Cauzele care inlatura raspunderea penala

227

c) Calculul termenului de prescriptle a executaril pedepsei:


- sunt termene substantiale de drept penal: ziua se socoteste de 24 de ore si saptamana de 7 zile; luna si anul se socotesc implinite cu 0 zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga;
- momentul de inceput al termenului de prescriptie a executarii pedepsei principale
(aplicate persoanei infractorului persoana fizica sau juridica) se calculeaza de la data
ramanerii definitive a hotararii de condamnare ori a hotararii de achitare sau a
ordonantei procurorului prin care a fost aplicata sanctiunea administrativa ca urmare a
retinerii lipsei pericolului social al faptei;
- in cazul revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, a revocarii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau, dupa caz, a revocarii executarii
pedepsei la locul de munca, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand
hotararea de revocare a ramas definitiva;
- termenul de prescriptie a executarii pedepsei complementare aplicate persoanelor juridice ce nu pot fi dizolvate sau a carer activitate nu poate fi suspendata
(partidele politice, sindicatele, patronatele, organizatiile religioase ori apartinand
minoritatilor sau persoanele juridice care i~i desfasoara activitatea in domeniul
presei) curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca
executata (in cazul prescrierii executarii pedepsei amenzii penale, termenul de
prescriptie al executarii pedepsei complementare curge de la data implinirii termenului de prescriptie al executarii pedepsei principale, iar nu paralel cu acesta);
- chiar daca a intervenit prescriptia executarii pedepsei de peste 6 luni inchisoare,
condamnarea pronuntata pentru 0 infractiune intentionata sau praeterintentionata
constituie prim termen al recidivei.

3.3. Intreruperea cursului prescrlptiel executarii pedepsei


- reprezinta incetarea curgerii termenului prescriptiei executarii pedepsei prin:
a) inceperea executarii pedepsei;
b) savarsirea din nou a unei infractiuni;
c) sustragerea de la executare, dupa inceperea executarii pedepsei.
- dupa fiecare intrerupere incepe Sa curga un nou termen de prescriptie, perioada
de timp anterioara nefiind luata in considerare la calculul termenului de prescriptie;
- in ipoteza in care persoana condamnata beneficiaza de Intreruperea executarii
pedepsei, iar la expirarea duratei pentru care a fost dispusa masura nu se prezinta la
locul de detinere sustragandu-se de la executare, termenul de prescriptie a executarii
pedepsei se va calcula prin raportare la pedeapsa pentru care acesta a fost condamnat,
neprezentand relevanta faptul ca acesta executase anterior 0 parte din aceasta; acesta
va curge de la data la care a expirat perioada pentru care s-a dispus intreruperea executarii, de la acea data condamnatul sustragandu-se de la executare;
- spre deosebire de prescriptia raspunderii penale, in cazul prescriptiei executarii
pedepsei nu este incidentd institutia.prescriptiei speciale.

---_

...

_----

,
1,
.~

ii
:1

II1
it

!:

J
i!

Drept penal. Partea generala

228

~
Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei se intrerupe in
cazul in care eel condamnat, dupa inceperea executarii pedepsei, se sustrage de
la executare; in acest caz, un nou termen de prescriptie curge de la data
sustragerii de la executarea in continuare a pedepsei. Termenele de prescriptie a
executarii se stabilesc in raport cu pedeapsa aplicata prin hotararea definitiva de
condamnare, de la a carei data incepe sa curga termenul de prescriptie, si nu in
raport cu pedeapsa redusa ulterior ca urmare a gratierii partiale sau a comutarii
pedepsei in alta mai usoara (CS.J., sectia penala, decizia nr. 79212002,
www.legalis.ro).

3.4. Suspendarea cursului prescriptiel executaril pedepsei


- suspendarea curgerii termenului de prescriptie a executarii pedepsei intervine:
a) in cazurile de amanare sau intrerupere a executarii pedepsei;
b) in cazul in care instanta dispune pana la solutionarea revizuirii sau a contestatiei in anulare suspendarea executarii pedepsei.
- cursu I termenului prescriptiei este suspendat pana la data la care condamnatul
incepe sau continua executarea pedepsei, respectiv pana la solutionarea contestatiei
in anulare sau a revizuirii;
- prescriptia i~i reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare, termenul
sau prelungindu-se cu durata de timp a suspendarii,

4. Lipsa pUingerii prealabile. Retragerea plangerll prealabile


4.1. Plangerea prealablla
- plangerea prealabila este plangerea de a carei formulare legea conditioneaza
punerea in miscare a actiunii penale in cazul anumitor infractiuni; reprezinta atat 0
conditie de pedepsibilitate, cat ~i 0 conditie de procedibilitate in aceste cazuri;
- plangerea prealabila trebuie formulata de persoana vatamata personal sau prin
mandatar special, trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de lege si sa fie
adresata organului de urmarire penala competent;
- in cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu ori cu
capacitate de exercitiu restransa, plangerea prealabila se face de reprezentantii ei
legali (parinte, tutore, curator), respectiv cu incuviintarea persoanelor prevazute de
legea civila; in aceste cazuri, actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu;
- in situatia in care prin savarsirea infractiunii au fost vatamate mai multe persoane, infractorul va raspunde penal chiar daca plangerea prealabila a fost formulata
numai de una din persoanele vatamate (indivizibilitatea activa a raspunderii penale);
- daca infractiunea a fost savar~ita de mai multe persoane (autori, instigatori, complici), acestia vor raspunde penal chiar daca plangerea prealabila a fost formulata
numai cu privire la unul dintre participanti (indivtzibilitatea pasivd a raspunderii
penale); in situatia in care persoana juridica nu este participant la infractiunea comisa
de persoana fizica (de pilda, un organ de conducere al acesteia etc.), plangerea

Cauzele care inliiturii raspunderea penala

229

prealabila trebuie formulata in mod explicit si impotriva acesteia pentru a-i fi angajata raspunderea penala; avand in vedere ca persoana juridica are 0 raspundere penala
directa pentru fapta proprie;
- plangerea prealabila trebuie formulata in termen de 2 luni din ziua in care
persoana vatamata a stint cine este faptuitorul, respectiv, in cazul minorilor, de la
data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul (inclusiv in
cazul infractiunilor continue sau continuate).
~
Cand tragerea la raspundere penala este conditionata de plangerea
prealabila a persoanei vatamate, plangerea facuta de sot pentru sotie sau de
parinte pentru copilul sau minor cu capacitate de exercitiu restransa nu poate

duce la punerea in miscare a actiunii penale. Ratificarea unei asemenea plangeri


de catre persoana efectiv vatamata cu efect de promovare a actiunii penale nu ar
putea fi facuta decat in termenul prevazut de lege (C.S.J., sectia penala, decizia

nr. 1566/2000, www.legalis.ro).


4.2. Lipsa plangerii prealabile
- reprezinta 0 cauza care inlatura raspunderea penal a in materia infractiunilor
pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a
persoanei vatamate, constand in absenta plangerii prealabile legal formulate;
- lipseste plangerea prealabila cand nu este formulata deloc sau este introdusa de
o persoana ce nu avea calitate ori cu nerespectarea conditiilor prevazute de lege
(forma, termen);
- in absenta plangerii prealabile nu poate fi inceputa urmarirea penala; in situatia
in care lipsa plangerii prealabile este constatata in cursul urmaririi penale, procurorul
dispune incetarea urmaririi penale, iar daca aceasta este constatata in cursul judecatii,
instanta dispune incetarea procesului penal;
- in cazul persoanei vatamate minor lipsa plangerii prealabile poate fi suplinita
prin exercitarea actiunii penale din oficiu.

4.3. Retragerea pUingerii prealabile


- reprezinta 0 cauza care inlatura raspunderea penal a in materia infractiunilor
pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a
persoanei vatamate, constand in retragerea plangerii prealabile legal formulate, in
orice faza a procesului penal, inainte ca hotararea judecatoreasca sa devina definitiva;
- trebuie sa fie expresa (personal sau prin mandatar special), neconditionata ~i
trebuie sa fie realizata pana la judecarea definitiva a cauzei;
- in cazul indivizibilitatii active sau pasive, retragerea plangerii prealabile produce
efecte doar daca este facuta de toate persoanele vatamate, respectiv fata de toti participantii la infractiune;
- in cazul in care plangerea prealabila este formulata atat impotriva persoanelor
fizice, cat si a persoanei juri dice, retragerea acesteia fata de unele persoane fizice,
precum ~i fata de persoana juridica, produce efecte numai in privinta acesteia din

Drept penal. Partea generald

230

urma, care raspunde ca autor pentru fapta proprie, iar nu ca participant la fapta
persoanelor fizice; fata de infractorii persoane fizice nu se va considera plangerea
retrasa avand in vedere regulile indivizibilitatii pasive;
- se face oral sau in scris in fata organelor judiciare, care consemneaza manifestarea unilaterala de vointa a persoanei vatamate tntr-un proces-verbal (de organele de
urmarire penala), respectiv in incheiere (instanta de judecata);
- in situatia in care retragerea plangerii intervine in cursul urmaririi penale,
procurorul dispune incetarea urmaririi penale, iar daca aceasta intervine in cursul
judecatii, instanta dispune incetarea procesului penal si lasarea nesolutionata a
actiunii civile. Invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea urmaririi penale sau a
judecatii pentru a-si dovedi nevinovatia;
- in cazul persoanei vatamate minor, retragerea plangerii prealabile poate fi lips ita
de efecte intrucat actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu.
~
Cand partea vatamata este surdo-mut, retragerea plangerii prealabile
facuta prin declaratie consemnata in incheiere nu este valabila, daca nu s-a facut
prin interpret sau printr-un inscris depus la dosar (C.S.J, sectia penala, decizia
nr. 1397/1992, in Probleme de drept... 1990-1992, p. 436).
"
5. Impacarea
parplor
- cauza care inlatura raspunderea penala pentru savarsirea anumitor infractiuni
prevazute de lege, constand in acordul intervenit intre persoana/partea vatamata si eel
care a savar~it infractiunea in scopul stingerii conflictului nascut ca urmare a
savarsirii infractiunii; reprezinta un impediment la punerea in miscare sau exercitarea
actiunii penale;
- nu pentru toate infractiunile la care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate este posibila impacarea, ci numai in cazurile in
care aceasta este prevazuta expres de lege [de pilda, la infractiunea de viol comisa in
forma de baza prevazuta de art. 197 alin. (1) C.pen. este posibila numai retragerea
plangerii prealabile, nu si impacarea partilor];
- pentru persoanele vatamate lipsite de capacitate de exercitiu, irnpacarea se face
numai de reprezentantii lor legali. Persoanele cu capacitate de exercitiu restransa se
pot impaca cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege;
- in cazul in care 0 persoana juridica este acuzata de savarsirea unei infractiuni
pentru care este permisa impacarea, aceasta poate interveni lntre persoana vatamata
si reprezentantul legal al persoanei juridice sau persoana desemnata de organul judiciar sa reprezinte persoana juridica (in acest din urma caz, in ipoteza in care reprezentantul legal al persoanei juri dice este el insusi acuzat alaturi de persoana juridica
de savarsirea infractiunii, cand persoana juridica va fi reprezentata in procesul penal
de persoana desemnata de organul judiciar);

-------------~~-...~~.-.

Cauzele care inlatura raspunderea penald

231

- impacarea partilor trebuie sa fie personala, explicita, totala (atat cu privire la


latura penala, cat si la latura civila a cauzei), neconditionata, definitiva si trebuie
realizata in orice faza a procesului penal inainte de ramanerea definitiva a hotararii;
- impacarea se face oral sau in scris in fata organelor judiciare, care trebuie sa
verifice valabilitatea consimtamantului; in cazul In care asistenta juridica este obligatorie, impacarea partilor trebuie sa se realizeze numai in prezenta aparatorului ales
sau a aparatorului din oficiu;
- spre deosebire de lipsa plangerii prealabile si retragerea acesteia, care produc
efecte in rem, impacarea partilor produce efecte in personam, numai cu privire la
invinuitul sau inculpatul cu care s-a impacat persoanaipartea vatamata sau reprezentantul acesteia in cazul minorilor;
- irnpacarea poate interveni si in situatia in care actiunea penala a fost pusa in
mi~care din oficiu in cauzele penale in care persoana vatamata este minor sau in cele
care au ca obiect savarsirea unei infractiuni de loviri sau alte violente [art. 180
alin. (11) si (21) C.pen.] sau a infractiunii de vatamare corporala [art. 181 alin. (11)
C.pen.] asupra membrilor de familie;
- in cazul in care impacarea intervine ca urmare a procedurii de mediere desfa~urate inainte de inceperea urmaririi penale, persoana vatamata nu mai poate sesiza
ulterior, pentru aceeasi fapta, organul de urmarire penala, chiar daca nu a expirat
termenul de 2 luni pentru formularea plangerii prealabile;
- in situatia in care impacarea partilor intervine in cursul urmaririi penale, Procurorul dispune incetarea urmaririi penale, iar daca aceasta intervine in cursu I judecatii, instanta dispune incetarea procesului penal si constata stinsa actiunea civila.
jnvmuitul sau .inculpatul nu poate cere continuarea procesului penal.
~
Spre deosebire de retragerea plangerii prealabile, care este un act
unilateral de vointa, impacarea partilor constituie un act bilateral, implicand In
mod necesar acordul de vointa al persoanei vatamate si al inculpatului. In
aceasta privinta, este de observat ca impacarea are caracter personal si trebuie sa
fie definitiva. De aceea, ea nu poate fi echivoca, fiind necesar sa contina in mod
dar acordul de vointa al persoanelor care s-au hotarat sa se impace. Ca urmare,
spre deosebire de cazul plangerii prealabile, unde retragerea opereaza in rem si
produce efecte fata de toti participantii, impacarea opereaza in personam,
inlaturand raspunderea penala numai cu privire la ineulpatul cu care persoana
vatamata s-a impacat. Sub acest aspect, este de retinut ca, potrivit prevederilor
art. 11 pet. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) teza a II-a c.proc.pen.,
incetarea procesului penal poate fi dispusa numai atunci cand instanta ia act
nemijlocit de acordul de vointa al inculpatului si al partii vatamate de a se
impaca, exprimat in sedinta de judecata, personal sau prin persoane cu mandat
special, ori cand acesta rezulta din inscrisuri autentice (I.c.c.J., Sectiile Unite,
Decizia nr. 2712006, www.lega/is.ro).

-----1

232

Drept penal. Partea generald

6. Gratierea
6.1. N otiune
- este masura de clements prin care Presedintele Romaniei sau Parlamentul
dispune inlaturarea, in tot sau in parte, a executarii pedepsei ori comutarea acesteia
intr-o pedeapsa mai usoara, prevazuta de Codul penal, ~inumai In limite Ie stabilite de
acesta (de exemplu, comutarea detentiunii pe viata in pedeapsa inchisorii), pentru
infractiuni savarsite pana la momentul intrarii in vigoare a actului de gratiere;
- reprezinta 0 cauza de inlaturare a executarii pedepsei ce produce, de regula,
efecte in personam.
6.2. Clasificare
1. in functie de persoanele care beneflclaza de gratlere:
a) gratiere Indlvlduala - se acorda unor persoane fizice determinate In mod
individual (chiar daca mai multe persoane sunt nominalizate in decretul de gratiere),
prin decret de Presedintele Romaniei, la cerere sau din oficiu, numai dupa ramanerea
definitiva a hotararii de condamnare;
- este

0 gratiere

postcondamnatorie si neconditionata;

- se poate dispune gratierea individuals a pedepselor aplicate unui recidivist;


- nu se poate dispune gratierea individuala a pedepselor aplicate persoanelor juridice;
- In cazul concursului de infractiuni gratierea individuala vizeaza numai pedeapsa
rezultanta;
- cererea de gratiere individuala poate fi formulata de persoana fizica condamnata,
aparatorul ori reprezentantul legal al acesteia, precum ~i de sotul persoanei condamnate, ascendentii, descendentii, fratii, surorile ori copiii acestora, pre cum si de
aceleasi rude ale sotului persoanei condamnate;
- poate privi una sau mai multe pedepse privative de libertate; gratierea individuala
nu poate privi pedepsele deja executate, pedepsele a caror executare nu a inceput din
cauza sustragerii condamnatului de la executare, pedepsele a carer executare a fost
suspendata, pedeapsa amenzii penale, pedepsele complementare si cele accesorii;
- nu are efect asupra laturii civile si asupra masurilor administrative pronuntate
intr-o cauza penala;
- poate fi refuzata de catre beneficiarul ei, cu exceptia condamnatilor minori,
atunci cand cererea de gratiere individuala a fost tacuta de alta persoana;
- decretul de gratiere individuala se publica in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I.
b) gratiere colectlva - se acorda unui numar nedeterminat de persoane prin lege
(ce are intotdeauna caracter retroactiv) de Parlament pentru condamnari determinate
prin cuantumul pedepselor sau prin infractiunile pentru care au fost pronuntate.
- poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanta pentru fapte s~:var~ite
anterior datei prevazute in legea de gratiere.
.

Cauzele care inldturd riispunderea penala

233

2. in functie de modul in care se produc efectele:


a) gratlere pura ~isimpIi - cand producerea efectelor ei nu este supusa niciunei
conditii, avand loc in mod definitiv la data aplicarii actului de clementa;
- gratierea individuals este intotdeauna pura ~i simpla, nefiind conditionata;
gratierea colectiva poate fi atat pura si simpla, cat si conditionata,
b) gratiere condltlonata - cand producerea efectelor ei este supusa uneia sau mai
multor conditii (de exemplu, persoana gratiata sa nu savarseasca in termen de 5 ani
de la data gratierii nicio infractiune intentionata sau prevederea unei liste de
infractiuni exceptate de la gratiere etc.).
De pilda, art. 4 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse ~i inlaturarea unor masuri si sanctiuni prevede ca nu beneficiazd de gratiere: (i) persoanele
condamnate pentru infractiuni savarsite in stare de recidiva ~i cei care sunt recidivisti
prin condamnari anterioare (in acest ultim caz, trebuie sa existe 0 hotarare de
condamnare definitiva care sa constate starea de recidiva; exceptarea este intuitu
personae ~i vizeaza toate infractiunile savarsite de aceste persoane inclusiv cele din
culpa; aceasta calitate se stabileste in functie de momentul savarsirii infractiunii susceptibile de a fi gratiata); (ii) cei carora Ii s-au apIicat pedepse sau masuri educative
pentru urmatoarele infractiuni: infractiunile de omor, vatamarea corporala grava, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte, lipsirea de libertate in mod ilegal, violul etc.

3. in functle de intinderea efectelor pe care Ie produce:


a) gratiere totala - cand priveste pedeapsa principala in integralitatea ei
(remitere de pedeapsa);
b) gratlere partiala - poate privi 0 parte determinata din pedeapsa, 0 parte
calculata prin raportare la pedeapsa in intregul ei, precum ~i restul pedepsei ramase
de executat (reducere de pedeapsa),
- poate avea ca efect si inlocuirea (comutarea) unei pedepse mai grele cu una mai
usoara (de exemplu, pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu cea a maximului
special al inchisorii prevazut de lege pentru infractiunea savar~ita).

4. in functie de momentul in care intervine:


a) gratiere postcondamnatorie - se acorda pentru pedepsele aplicate prm
hotarari judecatoresti ramase definitive la data actului de gratiere;
- produce efecte prin efectul legii, de la data intrarii in vigoare a actului de gratiere, indiferent daca a fost constatata sau nu de catre organul judiciar (judecatorul de
la instanta de executare, iar daca eel condamnat se afla in executarea pedepsei, de
judecatorul de la instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de
detinere sau unitatea unde se executa pedeapsa la locul de munca).

b) gratiere antecondamnatorie - se acorda pentru pedepsele ce se vor aplica


faptelor comise inainte de intrarea in vigoare a legii de gratiere, care nu au fost
judecate definitiv (de pilda, cele nedescoperite inca sau aflate in curs de urmarire
penala sau judecata in prima instanta ori in caile ordinare de atac).
- cand legea de gratiere colectiva intra in vigoare inaintea ramanerii definitive a
hotararii de condamnare, gratierea i~i produce efectele numai de la data ramanerii
definitive a hotararii; in acest caz, daca procurorul constata ca a fost savar~ita 0

Drept penal. Partea genera/a

234

infractiune, trebuie sa inceapa urmarirea penala, sa puna in miscare actiunea penala,


sa dispuna trimiterea in judecata a infractorului, iar instanta, dupa dispunerea condamnarii pentru infractiunea savarsita, va constata ca pedeapsa stabilita este gratiata;
- in situatia pluralitatii de infractiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost
contopite, obiectul gratierii colective 11 constituie pedepsele aplicate pentru fiecare
dintre infractiuni, si nu pedeapsa rezultanta, Daca pentru unele dintre aceste pedepse
este incidenta gratierea, ele vor fi descontopite, iar daca a ramas 0 singura pedeapsa
din pedeapsa rezultanta, care nu este gratiata, va fi inlaturat si sporul eventual aplicat;
- in cazul infractiunilor continue, continuate sau de obicei, este necesar ca activitatea infractionala sa se fi epuizat anterior datei adoptarii actului de clementa;
- in cazul infractiunilor progresive trebuie ca activitatea infractionala, iar nu rezultatul mai grav, sa fie realizata anterior datei adoptarii actului de clementa;
- in cazul pluralitatii de infractori, este necesar ca data comiterii faptei de catre
autor sa fie anterioara datei actului de gratiere;
- se aplica de catre instanta de judecata prin hotararea pronuntata in prima instanta
sau in caile ordinare de atac.

6.3. Efecte
- gratierea are ca efect inlaturarea in tot sau in parte a executarii pedepsei principale ori comutarea acesteia in alta mai usoara (detentiunea pe viata in inchisoare
sau inchisoarea in amenda); nu produce efecte asupra pedepselor executate integral;
- gratierea nu are ca efect reabilitarea de drept a persoanei condamnate; condamnarea la 0 pedeapsa mai mare de 6 luni inchisoare care a fost gratiata constituie prim
termen al recidivei; termenul de reabilitare incepe sa curga de la data gratierii totale
sau a restului de pedeapsa;
- gratierea totala neconditionata face ca pedeapsa aplicata sa fie considerata
executata la data aplicarii actului de gratiere (gratiere postcondamnatorie), respectiv
la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti tgratiere antecondamnatorie);
savarsirea unei noi infractiuni poate atrage in conditiile legii retinerea recidivei mari
postexecutorii;
- gratierea partiala neconditionata poate atrage fie inlaturarea executarii pedepsei
(daca restul ramas de executat este egal sau mai mic decat fractia din pedeapsa ce a
fost gratiata sau daca durata retinerii sau arestarii preventive este egala ori mai mare
decat fractia din pedeapsa ce nu a fost gratiata), fie numai a unei parti din aceasta;
- gratierea neconditionata produce aceleasi efecte ca si cea conditionata, cu
mentiunea ca in situatia acesteia din urma efectele au un caracter provizoriu pana la
implinirea termenului de incereare din actul de clementa;
- dupa gratierea pedepsei principale sau a restului de pedeapsa ramas neexecutat,
pedepsele accesorii nu se mai executa; pedeapsa complementara a interzicerii unor
drepturi se va executa de la data gratierii pedepsei principale sau a restului de pedeapsa;
- gratierea colectiva produce efecte si asupra pedepselor a caror executare este
suspendata conditionat sau sub supraveghere, in sensul ca partea din termenul de

1Cauzele care

inlatura raspunderea penala

235

tncercare care reprezinta durata pedepsei pronuntate de instanta se reduce In mod


corespunzator; efectele gratierii conditionate asupra pedepselor a caror executare este
suspendata conditionat sau sub supraveghere, constand in reducerea termenului de
incercare cu durata pedepsei gratiate, se produc imediat, si nu dupa implinirea
termenului conditie prevazut de legea de gratiere, care se refera exclusiv la pedepsele
executabile; daca, pana la implinirea termenului de incercare astfel redus, suspendarea nu este revocata .sauanulata, va interveni reabilitarea de drept a condamnatului;
in situatia in care suspendarea este revocata sau anulata, se executa numai partea de
pedeapsa ramasa negratiata.

Ipoteze:
(i) noua infractiune se savdrseste atdt in termenul de incercare al gratierii, cat si
in eel al suspendarii redus ea urmare a gratierii: se va revoca mai intai gratierea,
apoi suspendarea conditionata, iar apoi pedeapsa a carei executare fusese suspendata
se cumuleaza aritmetic cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune;
(ii) noua infractiune se savdrseste dupa expirarea termenului de incercare al
gratierii, tnsa inainte de expirarea eelui al suspenddrii redus ea urmare a gratierii:
se va revoca suspendarea conditionata, iar restul de pedeapsa ramas neexecutat (daca
este cazul) se cumuleaza aritmetic cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune;
(iii) noua infractiune se siivdrseste dupa expirarea termenului de incercare al
suspendarii redus ea urmare a gratierii, insa inainte de expirarea eelui al gratierii:
suspendarea si-a produs efectele, revocarea gratierii nu produce niciun efect; se va
executa numai pedeapsa pentru noua infractiune.
- daca pe parcursul executarii pedepsei intervin mai multe acte de gratiere partiala, pedeapsa aplicata condamnatului se reduce succesiv;
- in caz de concurs de infractiuni, daca pentru unele infractiuni s-au stabilit
pedepse ce intra sub incidenta gratierii, dispozitiile referitoare la contopire se aplica
numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au facut obiectul gratierii sau care au
fost gratiate partial;
- in situatia in care in aceeasi cauza se constata ca s-a implinit termenul de
prescriptie a raspunderii penale, dar si interventia unei legi de gratiere, se va dispune
incetarea procesului penal, iar nu condamnarea inculpatului urmata de constatarea ca
pedeapsa aplicata a fost gratiata;
- gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, masurilor de siguranta
sau a masurilor educative, afara de cazul in care prin actul de gratiere se dispune altfel.

6.4. Revocarea gratierii


- este 0 masura ce se poate dispune de instanta de judecata, constand in revenirea
asupra gratierii conditionate a pedepsei, in cazul in care nu este respectata conditia
prevazuta de lege pe durata termenului de incercare (de pilda, ca in termen de 5 ani
de la data gratierii, persoana condamnata careia i s-a aplicat masura de clementa sa
nu mai savarseasca din nou 0 infractiune intentionata - in cazul infractiunilor
continue, continuate e suficient ca un singur act sa fie realizat in acest termen);
- in situatia in care se revoca gratierea, pedeapsa aplicata pentru noua infractiune
se va cumula aritmetic cu pedeapsa neexecutata a carei gratiere a fost revocata,

236

Drept penal. Partea generald

7. Reabilitarea
7.1. Notiune
- este institutia prin efectul careia inceteaza pentru viitor consecintele juridice ale
unei condamnari (decaderi, interdictii, incapacitati); are 0 functie reeducativa;
- se dispune sau se constata cu privire la toate condamnarile pe care le-a suferit 0
persoana, iar nu doar pentru 0 parte a acestora (indivizibilitatea reabilitarii) pronuntate in tara sau in strainatate (acestea din urma in masura in care au fost recunoscute
in dreptul intern), indiferent de natura si gravitatea condamnarii;
- reabilitarea produce efecte numai pentru viitor;
- in functie de modul in care poate fi obtinuta, reabilitarea este de drept sau jude-

catoreasca,

7.2. Reabilitarea de drept


- este reabilitarea ce intervine din oficiu in cazul condamnarii unei persoane fizice
la amendd sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an, daca in decurs de 3
ani de la data executarii pedepsei ori de la data la care aceasta este considerata executata condamnatul nu a savar~it 0 alta infractiune;
- in cazul persoanei fizice, pe durata termenului reabilitarii de drept nu se executa
pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi (acestea neputand fi dispuse
decat pentru condamnari la pedeapsa inchisorii de eel putin doi ani), pedepsele accesorii (pedeapsa principala fiind executata sau considerata ca executata), insa pot fi
executate masurile siguranta (de pilda, interzicerea de a se afla in anumite localitati);
- reabilitarea de drept a persoanei fizice intervine si la implinirea termenului de
incercare a suspendarii conditionate sau sub supraveghere a executarii pedepsei, in
cazul in care condamnatul nu a savar~it din nou 0 infractiune inauntrul termenului de
incercare si nici nu s-a dispus revocarea sau anularea suspendarii, pre cum si dupa
gratierea totala a acestei pedepse ori a restului de pedeapsa;
- in cazul persoanelor juridice intervine numai reabilitarea de drept daca in
decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii, indiferent de cuantumul acesteia,
a fost executata si persoana juridica nu a mai savar~it nicio alta infractiune; in situatia
in care alaturi de pedeapsa amenzii au fost aplicate una sau mai multe pedepse
complementare, executarea pedepsei amenzii nu face sa inceapa sa curga termenul de
reabilitare, acesta curgand numai din momentul executarii ori al considerarii ca
executate si a pedepsei/lor complementare;
- in cazul condamnarilor succesive este necesar ca pentru toate condamnarile sa
opereze reabilitarea de drept ~i niciuna dintre infractiuni sa nu fi fost savar~ita in
cadrul termenului de reabilitare de drept pentru condamnarea anterioara; daca totusi
se comite 0 noua infractiune in termenul reabilitarii de drept, primul efect este acela
ca pentru condamnarea anterioara reabilitarea de drept nu va opera; insa, in ipoteza in
care pedeapsa stabilita definitiv pentru noua infractiune este amenda sau inchisoarea
de eel mult I an, consideram ca va putea opera in continuare reabilitarea de drept a
infractorului, al carei termen va curge de la data la care aceasta din urma pedeapsa

Cauzele care fnlatura raspunderea penala

237

este executata sau considerata executata; a considera in lipsa unui temei legal explicit
ca va opera reabilitarea judecatoreasca presupune utilizarea unui rationament prin
analogie in defavoarea condamnatului (analogie in malam parte) interzis ca tehnica
de interpretare si aplicare a legii; in plus, retinerea reabilitarii judecatoresti ar conduce la imposibilitatea stabilirii termenului in care ar putea opera aceasta institutie;
- cand unele dintre condamnari succesive sunt susceptibile de reabilitare de drept,
iar altele de reabilitare judecatoreasca, reabilitarea se obtine numai in conditiile
reabilitarii judecatoresti;
- condamnatul poate formula cerere de constatare a interventiei reabilitarii de
drept la instanta care a judecat in prima instanta cauza in care s-a pronuntat condamnarea sau la instanta corespunzatoare in grad in a carei raza teritoriala domiciliaza
condamnatul.
~
Daca nu sunt intrunite conditiile pentru pronuntarea unei hotarari prin
care sa se constate intervenita reabilitarea de drept, cererea trebuie examinata ca
o cerere de reabilitare judecatoreasca (Trib. judo Timis, decizia penala
nr. 1055/1973, in R.R.D. nr. 2/1974, p. 158).

7.3. Reabilitarea [udecatoreasca


7.3.1. Condlnl
- este reabilitarea dispusa de instanta de judecata daca sunt indeplinite conditiile
strict si limitativ prevazute de lege, respectiv: ..
1. sa se fi implinit termenul de reabilitare prevazut de lege;
- condamnatul poate fi reabilitat:
a) in cazul condamnarii la pedeapsa Inchisorii mai mare de un an pana la 5 ani,
dupa trecerea unui termen de 4 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei
pronuntate;
b) in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani pana la 10 ani,
dupa trecerea unui termen de 5 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei
pronuntate;
c) in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dupa trecerea
unui termen de 7 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;
d) in cazul pedepsei detentiunii pe viata comutate sau inlocuite cu pedeapsa
inchisorii, dupa trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumatate din durata
pedepsei cu inchisoarea.
- pentru stabilirea termenului de reabilitare se va avea in vedere pedeapsa aplicata
de instanta prin hotararea de condamnare;
- termenele de reabilitare judecatoreasca sunt termene substantiale de drept penal:
ziua se socoteste de 24 de ore si saptamana de 7 zile; luna si anul se socotesc
implinite eu 0 zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga;

- termenul de reabilitarejudecatoreascd curge de la data la care pedeapsa principala (inchisoarea sau amenda) este executata sau considerata executata, respectiv:

________________

c_

.. _

....

_ ....

Drept penal. Partea generald

238

(i) data punerii efective in libertate cand pedeapsa a fost integral executata in regim
de detentie, respectiv data ultimei zile de executare a pedepsei la locul de munca;
(ii) data actului de gratiere postcondamnatorie in cazul gratierii totale sau a
restului de pedeapsa;
(iii) data ramanerii definitive a hotararii in cazul gratierii antecondamnatorii, in
cazul in care, dupa deducerea duratei privarii de libertate, nu mai ramane niciun rest
de pedeapsa de executat;
(iv) data implinirii termenului de prescriptie a executarii pedepsei;
(v) data achitarii integrale a amenzii penale;
(vi) data implinirii termenului de incercare al liberarii conditionate,
- perioada in care executarea pedepsei a fost intrerupta nu intra in calculul termenului de reabilitare judecatoreasca;
- in situatia In care 0 persoana a suferit mai multe condamnari, termenul de
reabilitare judecatoreasca se stabileste In functie de cea mai grea pedeapsa aplicata si
curge de la data la care ultima pedeapsa este executata sau considerata ca executata;
- procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie ~i Justitie
poate dispune, in cazuri exceptionale, reducerea termenelor de reabilitare judecatoreasca,
2. persoana condamnata sa nu fi suferit 0 noua condamnare in termenul de

reabilitare;
- este necesar ca pentru infractiunea savar~ita sa se fi pronuntat 0 condamnare
definitiva In termenul de reabilitare; din momentul punerii in miscare a actiunii
penale pentru noua infractiune savar~ita de condamnat, examinarea cererii se suspenda pana la solutionarea definitiva a cauzei privitoare la noua invinuire;
- aceasta conditie e indeplinita ~i In cazul in care pentru infractiunea nou-savarsita
a intervenit amnistia antecondamnatorie (comportamentul infractional va fi avut in
vedere la aprecierea conditiei bunei conduite).

3. persoana condamnata sa aiba aslgurata existenta prin munca sau prin alte
mijloaee oneste, precum ~i in eazul cand are varsta de a fi pensionata sau este
Incapabila de munca;
4. persoana condamnata sa fi avut 0 buna condulta;
~
Pentru a aprecia asupra bunei conduite a condamnatului care doreste
obtinerea reabilitarii judecatoresti, instanta trebuie sa aiba in vedere comportamentul acestuia pe toata perioada de timp prevazuta de art. 135 C.pen., la toate
locurile de munca unde a lucrat, precum ~i in afara acestora (Trib. Suprem,
decizia de indrumare nr. 811969, in R.R.D. nr. 911969, p. 115).

5. persoana condamnata sa fi aehitat in intregime cheltuielile de judecata ~i


despagublrile civile la plata carora a fost obligata.
- nu va fi avuta in vedere aceasta ultima conditie in cazul in care partea vatamata a
renuntat la despagubiri sau cand instanta constata ca eel condamnat si-a indeplinit In
mod regulat obligatiile privitoare la dispozitiile civile din hotararea de condamnare;
- in cazul in care nu este indeplinita aceasta obligatie instanta poate dispune
reabilitarea, daca neexecutarea sa nu se datoreaza relei-vointe a condamnatului.

Cauzele care inlatura riispunderea penald

239

7.3.2. Procedura
- condamnatul poate formula cerere prin care sa solicite reabilitarea judecatoreasca la instanta care a judecat In prima instants cauza In care s-a pronuntat condamnarea sau la instanta corespunzatoare In grad In a carei raza teritoriala domiciliaza
condamnatul;
- cererea de reabilitare judecatoreasca poate fi formulata si de sotul sau rudele
apropiate ale condamnatului decedat, daca pana la momentul decesului fusesera indeplinite conditiile prevazute de lege pentru dispunerea reabilitarii judecatoresti;
- in situatia In care instanta de judecata a respins cererea de reabilitare judecatoreasca ca neinterneiata, petentul condamnat nu poate formula 0 noua cerere decat
dupa trecerea unui termen de 3 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai
mare de 10 ani, dupa un termen de 2 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii
mai mare de 5 ani, respectiv dupa un an In celelalte cazuri; aceste termene se
calculeaza de la data respingerii cererii;
- daca cererea de reabilitare judecatoreasca a fost respinsa ca prematura, petentul
condamnat poate formula 0 noua cerere dupa momentul implinirii termenului de
reabilitare judecatoreasca;
- in cazul In care cererea de reabilitare judecatoreasca a fost respinsa pentru neindeplinirea unor conditii de forma (art. 495 C.proc.pen.), aceasta poate fi reiterata
oricand,
~
Daca cererea de reabilitare judecatoreasca priveste mai muIte pedepse,
ea trebuie rezolvata integral de catre aceeasi instanta, nefiind posibil ca un
condamnat sa fie in acelasi timp reabilitat si nereabilitat, iar daca pedepsele au
fost aplicate de catre instante de grad diferit, competenta sa solutioneze 0 astfel
~, . de cerere este instanta superioara in grad (Trib. Suprem, sectia penala, deeizia
nr. 472511969, in R.R.D. nr. 511970, p. 170).

7.4. Efectele reabilitarii


- inceteaza pentru viitor consecintele juri dice ale unei condamnari (decaderi,
interdictii, incapacitati);
- in cazul in care persoana reabilitata savarseste din nou 0 infractiune, nu se va
retine starea de recidiva;
- nu are ca urmare obligatia de reintegrare in functia din care infractorul a fost
destituit in urma condamnarii, nici rechemarea in cadrul armatei sau redarea gradului
militar pierdut in urma condamnarii;
- nu are efect asupra masurilor de siguranta, cu exceptia interzicerii de a se afla in
anumite localitati.
~
Efectele reabilitarii sunt mai favorabile ca cele ale amnistiei, astfel
Incat 0 atare cerere nu poate fi respinsa ca lipsita de object, cu motivarea ca
infractiunea pentru care s-a pronuntat reabilitarea este amnistiata (Trib. Suprem,
sectia penald, decizia nr. 23911985, in R.R.D. nr. 111986,p. 77).

--_

..

_----

240

Drept penal. Partea generala

7.5. Anularea reabiUtirii


- este 0 masura ce se dispune de instanta de judecata cand, ulterior acordarii reabilitarii judecatoresti, se descopera ca eel reabilitat mai suferise 0 alta condamnare,
care, daca ar fi fost cunoscuta, ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare;
- nu se aplica in ceea ce priveste reabilitarea de drept;
- se dispune, la cererea procurorului, de instanta competenta sa se pronunte asupra
reabilitarii judecatoresti.

GRILE. DREPT PENAL. PARTEA GENERALA

Nota: Fiecare grila are unu sau eel mult doua raspunsuri corecte
1. Legea penala romana nu se aplica:
a. reprezentantilor diplomatici ai statelor straine, declarati persona non grata;
b. in toate cazurile in care infractiunea a fost savar~ita la bordul unei nave sau
aeronave straine;
c. in cazul in care un infractor apatrid care a savar~it 0 infractiune pe teritoriul
Romaniei se refugiaza in sediul unei misiuni diplomatice straine,
2. Nu face parte din teritoriul Romanlei:
a. zona libera aferenta zonei de frontiers a porturilor romane;
b. suprafata de pamant pe care este situata 0 ambasada a Romaniei;
c. zona economics exclusiva.

3. Pentru aplicarea legii penale romane in baza principiutui teritorialitAtii:


a. nu intereseaza cetatenia infractorului;
b. nu intereseaza, in cazul strainilor, daca fapta este prevazuta de legea penala a
statului de origine;
c. trebuie intotdeauna ca epuizarea infractiunii continue sa se realizeze pe teritoriul Romaniei.
4. Legea penala romanA poate fi aplicatA in temeiul principiului personalitatii:
a. cand infractorul cetatean roman a savar~it 0 infractiune de furt in sediul unei
ambasade romane din Franta;
b. numai daca fapta este incriminata ca infractiune ~i in statul in care a fost
savarsita;
c. in cazul in care infractiunea este savar~ita de un cetatean strain care dobandeste
cetatenia romana inainte de inceperea urmaririi penale.

5. Legea penala romana se poate aplica in temeiului principiul personalitAtii


data:
a. persoana vatamata este un apatrid care nu are domiciliu in Romania;
b. infractiunea este savar~ita in integralitate in afara teritoriului tarii de 0 persoana
juridica romana;
c. infractiunea este savar~ita de un cetatean strain care are domiciliu in Romania.
6. Pentru a fi aplicata legea penala romaoa Infraetlunllor savar,ite io afar.
teritoriului tarii, potrivit principiului realitatii, este oecesar, priotre altete, ca:
a. autorul apatrid al infractiunii sa aiba domiciliu in tara;

242

Drept penal. Partea generala

b. autorul infractiunii sa fie cetatean strain la momentul inceperii urmaririi penale,


chiar daca anterior nu avea aceasta calitate;
c. infractiunea savar~ita sa fie prevazuta de legea romana, chiar daca nu este
prevazuta de legea statului in care a fost savar~ita.

7. Pentru a fi aplicata legea penala romina infractiunilor savir~ite in afara


teritoriului tarn, potrivit principiului universalititii, este necesar, printre altele, ca:
a. fapta sa fie incriminata ca infractiune si in statui in care a fost savar~iHi;
b. sa fie savar~Wi 0 infractiune de viol care a avut ca urmare moartea victimei,
cetatean roman;
c. infractorul, cetatean roman cu domiciliu in strainatate, sa se afle benevol in
Romania.

8. Legea penala romina se poate aplica in temeiul principiului realitatii daca:


a. subiectul activ al infractiunii este un cetatean roman cu domiciliu in strainatate;
b. persoana vatamata este un cetatean roman care nu are domiciliu in tara;
c. a fost savar~ita de un cetatean strain 0 infractiune de favorizare a infractorului
care savar~ise 0 infractiune de omor a unui cetatean roman.

9. Legea penala romina se aplica in temeiul principiului universalitatii


numal daca:
a. subiectul activ este un apatrid;
b. este indeplinita conditia dublei incriminari;
c. exista autorizarea prealabila a Procurorului general al Parchetului de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie.

10. Legea penala romina poate ieidin vigoare:


a. prin abrogare, in cazullegii temporare;
b. prin intrarea in vigoare a unei legi speciale, ce guvemeaza aceeasi materie;
c. prin caderea ei in desuetudine, ca urmare a modificarilor realitatilor sociale de
la data intrarii in vigoare.

11. Interventia unei legi de dezincriminare a faptei pentru care a fost pronuntata 0 hotarire definitiva de condamnare produce efecte juridice:
a. numai pentru viitor;
b. cu privire la orice pedeapsa complementara, in sensul incetarii executarii
acesteia si redobandirii dreptului interzis;
c. identice cu cele ale unei legi de amnistie.

12. in cazul Infractiuntl continue, legea penala apllcablla este cea in vigoare
la data comiterii:
a. ultimului act de executare;
b. primului act de executare;
c. ultimului act de executare, numai daca este mai favorabila decat cea in vigoare
la data inceperii activitatii infractionale.

_J

GRILE

243

13. in cazul Infraetiunii progresive, legea penala aplicabila este cea in


vigoare:
a. la data comiterii activitatii infractionale;
b. la data producerii rezultatului mai gray;
c. la data pronuntarii hotararii, numai dad! este mai favorabila decat legea in
vigoare la data producerii rezultatului mai gray.

14. in cazul in care dupa condamnarea definitiva a unei persoane intervine


lege de dezincriminare:

a. bunurile ridicate si confiscate de la condamnat vor fi restituite;


b. amenda platita pana la momentul dezincriminarii nu se restituie;
c. persoana condamnata are dreptul la despagubiri banesti pentru perioada cat a
stat in inchisoare.

15. Este intotdeauna retroactlva:


a. legea de interpretare;
b. legea de gratiere;
c. legea de amnistie.

16. Legea temporara:


a. se aplica in mod obligatoriu faptelor savar~ite in timpul cat se afla in vigoare;
b. se aplica faptelor savarsite in timpul cat se afla in vigoare, numai daca legea
noua in vigoare la momentul judecarii lor nu este mai favorabila;
.'"
c. poate ultraactiva.
"

17. Legea penala mai favorablla:


a. poate ultraactiva;
b. poate retroactiva;
c. se aplica in mod obligatoriu in toate cazurile.

18. Nu se va considera ca exista


favorabile daca:

lex tertia in cazul aplicarii legii penale mai

a. stabilirea incadrarii juridice a faptei se realizeaza potrivit legii vechi mai favorabile, iar aplicarea efectelor circumstantelor agravate se realizeaza in temeiul legii
noi mai favorabile sub acest aspect;
b. stabilirea incadrarii juridice a faptei se realizeaza potrivit legii vechi mai
favorabile, iar analiza prescriptiei raspunderii penale se realizeaza in temeiullegii noi
mai favorabile sub acest aspect;
c. dupa stabilirea incadrarii juridice a faptei potrivit legii vechi mai favorabile
(sub imperiul careia a fost comisa), aplicarea dispozitiilor referitoare la pluralitatea
intermediara se realizeaza potrivit legii noi care este mai favorabila sub acest aspect.

19. in cazul faptelor pentru care a intervenit 0 condamnare deflnltlva in


temeiullegii vechi, este obligatorie aplicarea legii penale noi mai favorabile:
a. daca pedeapsa inchisorii aplicate este mai mare decat maximul special al
pedepsei inchisorii prevazute de legea noua;

-...
--------f---

LJ

....
--

244

Drept penal. Partea genera/a

b. daca legea noua prevede pedeapsa inchisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, in


conditiile in care legea veche prevedea numai pedeapsa inchisorii in aceleasi limite
speciale ca ~i legea noua;
c. daca legea noua prevede un minim special al pedepsei mai redus decat eel din
legea veche.
20. Daci, dupi ee a fost pronuntati 0 condamnare definitivi in temeiullegii
vecbi, intervine 0 lege penali noui mai favorabili:
a. pedeapsa Inchisorii aplicata poate fi inlocuita cu minimul special al pedepsei
amenzii prevazut de legea noua;
b. masurile educative aplicate nu se vor mai executa;
c. pedepsele complementare care nu sunt prevazute de legea noua nu se mai
executa.
21. in cazul in care, dupi ee a fost pronuntati 0 condamnare definitivi in
temelul legii vecbi, intervine 0 lege penali noui mal favorabill care a inlocuit
pedeapsa inchisorii cu amenda:
a. se va aplica in locul pedepsei cu inchisoare, dispusa in baza legii vechi, intotdeauna pedeapsa amenzii in maximul special prevazut de legea noua;
b. se va aplica in locul pedepsei cu Inchisoare, dispusa in baza legii vechi,
pedeapsa amenzii care nu poate depasi maximul special prevazut de legea nona;
c. pedeapsa inchisorii poate fi inlaturata in tot sau in parte.
22. Obiectul material al infract(unii:
a. apartine intotdeauna titularului valorii juridice protejate ce constituie obiectul
juridic al infractiunii;
b. poate lipsi in cazul unor infractiuni;
c. poate determina schimbarea mcadrarii juridice a faptei pentru care inculpatul a
fost trimis in judecata,
23. in eazul infract(unii complexe:
a. prin consumare poate fi adusa atingere numai obiectului juridic principal;
b. daca a fost lezat numai obiectul juridic secundar fapta ramane in faza tentativei;
c. este necesara lezarea atat a obiectului juridic principal, cat ~i a celui secundar.
24. Nu poate fi in niciun eaz trasi la rispundere pen ali pentru sivirfirea
unei infract(uni:
a. 0 institutie publica care, potrivit actului de infiintare, poate desfasura atat 0
activitate ce poate face parte din domeniul privat, cat ~i 0 activitate ce nu face parte
din acest domeniu;
h. 0 persoana juridica cand infractiunea a fost comisa in interesul sAu de un tert,
care nu este angajat al acesteia;
c. 0 societate comerciala aflatAin curs de constituire.

GRILE

245

25. Urmarea imediati:


a. exista la toate infractiunile rara exceptie;
b. poate constitui 0 cauza de agravare a raspunderii penale;
c. este intotdeauna rezultatul infractiunii.

26. Vinovitia:
a. ca trasatura esentiala, poate fi retinuta in mai multe forme;
b. se poate retine numai daca atat factorul intelectiv, cat si eel volitiv exista la
momentul savarsirii faptei prevazute de legea penala;
c. nu poate exista ca element constitutiv, dedit daca exista ~ica trasatura esentiala,

27. Retlnerea lipsei pericolului social ca trisituri

esenpali a infracpunii:

a. nu este posibila la infractiunile de pericol abstract;


b. poate atrage aplicarea sanctiunii libertatii supravegheate;
c. nu este incompatibila cu aplicarea unei masuri de siguranta.

28. Lipsa trisiturii esentlale a pericolului social:


a. impiedica aplicarea unei masuri educative;
b. atrage obligatia instantei de a aplica 0 amends administrativa;
c. poate fi constatata si in cazul infractiunilor de peri col concret.

29. in cazul infracttunllor de rezultat:


a. orice subiect activ este si autorul infractiunii;
b. lipsa obiectului material poate conduce la concluzia inexistentei infractiunii;
c. poate lipsi subiectul pasiv al infractiunii,

30. Nu poate sivar~i in niciun caz 0 Infractiune in calitate de instigator:


a. 0 asociere in participatiune;
b. Institutul National al Magistraturii;
c. 0 regie autonoma,

31. in cazul lntenttel indirecte:


a. faptuitorul prevede eel mult dona urmari;
b. urmarea pe care faptuitorul 0 accepta este eventuala;
c. nu este posibila agravarea rezultatului produs prin infractiune,

32. Spre deosebire de intentia indirecti, in cazul culpei cu prevedere tiptuitorul:


a. nu accepta urmarea eventuala a faptei;
b. considera, in mod neintemeiat, ca poate preveni urmarea eventuala a faptei;
c. prevede urmarea eventuala a faptei.

33. Intentia repentini:


a. este prevazuta de lege in cazul infractiunii de pruncucidere;
b. atrage intotdeauna aplicarea circumstantelor atenunate legale;
c. nu poate fi retinuta in cazul infractiunilor de pericol abstract.

246

Drept penal. Partea genera/a

34. Fapta eomlsa din culpa constituie Infractlane:


a. numai daca legea prevede explicit aceasta;
b. in situatia in care consta intr-o inactiune, chiar daca legea nu prevede explicit
aceasta;
c. in toate cazurile in care fapta consta intr-o actiune.
35. Infractiunea progresiva poate fi savir~ita:
a. cu intentie;
b. din culpa;
c. numai cu praeterintentie,
36. in cazul culpei fAra prevedere:
a. exista elemente de asemanare sub aspect subiectiv eu institutia cazului fortuit;
b. nicio persoana nu putea sa prevada rezultatul faptei;
c. subieetul activ nemijlocit nu putea sa prevada rezultatul faptei, dar alti participanti puteau.
37. in cazul praetertntentlei:
a. atat rezultatul urmarit, cat ~i eel efeetiv produs sunt intotdeauna prevazute de
lege;
b. rezultatul prevazut si eel efectiv produs aduc intotdeauna atingere unor valori
sociale de aceeasi natura;
c. peste intentia in raport cu rezultatul urmarit se suprapune numai culpa cu prevedere in raport cu rezultatul mai grav, efectiv produs;
38. Spre deosebire de culpa, praetertntentla.
a. nu poate fi retinuta in cazul infractiunilor eomplexe;
b. poate constitui latura subiectiva a unei infractiuni progresive;
c. poate atrage imprescriptibilitatea unor infractiuni.
39. Nu poate fi retinuta praeterlntentia in cazul:
a. infractiunilor de perieol concret;
b. infractiunilor omisive;
c. infractiunilor savar~ite cu intentie premeditata,
40. Valorile sociale lezate apartm intotdeauna unor titulari diferiti in cazul:
a. infractiunii eontinuate;
b. infractiunii progresive;
c. coneursului ideal omogen de infractiuni.
41. Scopul Infractlunth
a. nu poate fi prevazut de legiuitor ca element constitutiv al unei infractiuni de
pericol;
b. este prevazut de lege nu numai la infractiunile savarsite cu intentie directa;
c. este prevazut de lege numai la infractiunile savarsite cu intentie premeditata,

GRiLE

247

42. Actele de pregatire:


a. nu sunt posibile la infractiunile praeterintentionate;
b. realizate de 0 alta persoana decat infractorul constituie intotdeauna acte de
complicitate;
c. pot fi realizate ~i in cazul infractiunilor savarsite cu intentie repentina,

43. Actele de pregatire se realizeazi:


a. cu intentie;
b. cu praeterintentie;
c. din culpa.

44. Actele de pregitire realizate de 0 alta persoana decit infractorul:


a. nu pot constitui niciodata acte de participare la savarsirea infractiunii;
b. pot constitui acte de complicitate la savar~irea infractiunii;
c. pot constitui acte de instigare la savarsirea infractiunii,

45. Actele preparatorii:


a. sunt intotdeauna anterioare inceperii executarii hotararii de a savar~i 0 infractiune;
b. pot fi anterioare sau concomitente inceperii executarii hotararii de a savar~i 0
infractiune;
c. nu constituie niciodata 0 tentativa pedepsibila la savarsirea infractiunii.

46. Actele de pregatire a sivir~irii unei infractiunk


a. nu sunt posibile la infractiunile savarsite din culpa;
b. au intotdeauna caracter ilicit;
c. sunt posibile si la infractiunile de pericol.

47. Sunt considerate aete de pregatire, iar nu tentativi:


a. fapta a trei persoane de a se apropia cu cagulele trase pe fata si inarmate catre
sediul unei banci;
b. fapta persoanei care se prezinta in timpul noptii la intrarea intr-o farmacie
non-stop pretinzand di are nevoie de medicamente, pentru a facilita patrunderea in
interior a altor persoane mascate ce doreau sa sustraga 0 suma de bani;
c. fapta persoanei de a simula producerea riscului asigurat in scopul de a se adresa
ulterior societatii de asigurari,

48. Tentativa nu este posibila:


a. la infractiunile omisive proprii;
b. in cazul savar~iriiinfractiunii de santa] prin adresarea de cuvinte amenintatoare;
c. la infractiunile de pericol.

49. Tentativa este posibili la Infraetlunile:


a. omisive improprii;
b. de pericol abstract;
c. de consumare anticipata.

Drept penal, Partea genera/a

248

50. Tentativa perfecta este posibila la Infractlunea de:


a. omor calificat;
b. marturie mincinoasa;
c. act sexual cu un minor,

51. in cazul complexitapj naturale, infraetlunea absorbanta ~icea absorblta:


a. au intotdeauna obiect juridic generic diferit;
b. pot avea acelasi obiect juridic special;
c. au intotdeauna obiect juridic special diferit.

52. Infraetiuaea progrestvar


a. poate fi comisa cu orice forma de vinovatie;
b. se comite numai cu praeterintentie;
c. nu poate fi savar~itAcu intentie indirecta.

53. Tentativa nu este in niciun caz posibila Ia lnfractlunea:


a. de simpla repetare;
b. de dare de mita;

c. continuata,
54. Tentativa Imperfeeta este posibila:
a. atat la infractiunile de peri col, cat ~i la cele de rezultat;
b. numai la infractiunile de pericol;
c. numai la infractiunile de rezultat,

55. Tentativa la complicitate antertoara la Infracthmea de furt:


a. nu este prevazuta de Iegea penala;
b. se sanctioneaza la fel ca ~i complicitatea la tentativa la infractiunea de furt;
c. nu se pedepseste doar atunci cand intervine desistarea.

56. Desistarea:
a. poate consta doar intr-o fapta omisiva;
b. este posibila ~i dupa efectuarea actelor de executare;
c. produce efecte fata de toti coautorii.

57. Desistarea nu este posibila in cazul tentativei:


a. la 0 infractiune omisiva improprie;
b. perfecte la 0 infractiune de rezultat;
c. relativ improprii la 0 infractiune de pericol.

58. impiedicarea producerii rezultatului este posibila in cazul Infractlunllort


a. de rezultat susceptibile de a fi savarsite in forma tentativei perfecte;
b. de pericol abstract;
c. de rezultat susceptibile de a fi savarsite in forma tentativei imperfecte.

GRiLE

249

59. impiedicarea producerii rezultatului:


a. poate fi retinuta drept cauza de nepedepsire a tentativei si atunci cand a fost
realizata prin mijloace ilicite;
b. nu poate consta intr-o omisiune;
c. se poate realiza numai printr-o actiune licita.
60. Spre deosebire de desistare, impiedicarea producerii rezultatului:
a. nu poate avea loc din culpa;
b. nu poate consta intr-o omisiune;
c. este posibila la toate infractiunile de rezultat.
61. in cazul pluralititii naturale, partiejpatla nu este posibili sub forma:
a. instigarii;
b. complicitatii;
c. coautoratului.
62. Se poate retlne partlcipatla improprie:
a. in cazul coautoratului;
b. in ipoteza savarsirii infractiunii de act sexual cu un minor;
c. daca autorul actioneaza cu praeterintentie si instigatorul din culpa.
63. Coautoratul nu este posibil in cazul:
a. infractiunii de evadare comisa in forma de baza;
b. infractiunilor omisive proprii;
c. infractiunilor comisive prin omisiune.
64. Coautoratul este posibil:
a. in cazul pluralitatii constituite;
b. in cazul infractiunilor savareite eu intentie spontana;
c. la savarsirea unei tentative pedepsibile.
65. Coautoratul:
a. poate fi retinut numai daca participantii actioneaza impreuna cu intentie directa;
b. presupune ca actele fiecarui coautor sa fie susceptibile de a produce singure
urmarea imediata a infractiunii;
c. poate fi retinut si in cazul in care actele de executare a infractiunii realizate de
coautori au fost succesive.
66. Instigarea:
a. nu este posibila la infractiunile omisive;
b. este posibila la infractiunile de pericol abstract;
c. este posibila la infractiunile savarsite din culpa.
67. Spre deosebire de complicitatea morali, instigarea:
a. este intotdeauna anterioara savarsirii faptei;
b. este posibila la infractiunile praeterintionate;
c. poate fi realizata din culpa.

250

Drept penal. Partea genera/a

68. Instigarea neurmata de executare:


a. reprezinta un act de participatie penala;
b. este 0 infractiune de sine statatoare;
c. nu se pedepseste in toate cazurile in care pedeapsa prevazuta de lege pentru
fapta efectiv comisa este de 2 ani sau mai mica.

69. Instigarea neurmata de executare Ia Infractiunea de fals intelectual, prevazuti de art. 289 C.pen. (6luni la 5 ani inchisoare) se va pedepsi cu inchisoare de la:
a. 15 zile la 6 luni;
b. 15 zile la un an sau amenda;
c. 3 luni la 2 ani si 6 luni.

70. Complicitatea:
a. se realizeaza numai cu intentie directs sau indirecta;
b. poate fi retinuta in concurs ideal cu favorizarea infractorului;
c. nu poate fi retinuta in concurs ideal cu tainuirea.

71. Complicitatea negativA:


a. nu se pedepseste ca act de participatie penala;
b. poate fi incriminata ca infractiune autonoma;
c. se pedepseste in toate cazurile.

72. Fapta lui X care, imediat dupa comiterea faptei, a preluat de la Y portmoneul sustras de acesta din urma de la victimi, constituie:
a. coautorat la savarsirea infractiunii de furt;
b. complicitatea materiala la savarsirea infractiunii de furt;
c. complicitatea concomitenta la savarsirea infractiunii de furt.

73. Daci numai complicele impiedicAefectiv sAvir,irea lnfractfunil;


a. autorul poate fi tras la raspundere penala pentru tentativa;
b. instigatorul poate fi tras la raspundere penala pentru tentativa;
c. se va retine complicitate la tentativa de a savar~i infractiunea,

74. Nu va fi pedepsit:
a. coautorul care se desista in timpul savar~irii infractiunii de catre ceilalti coautori;
b. complicele concomitent, care se desista in timpul savarsirii infractiunii de catre
autor;
c. instigatorul care a impiedicat consumarea infractiunii.

75. in situatla in care complicele este in aeelasl timp ,i instigator, ,i nu participAnemijlocit alatur] de autor la sivir~irea mfraetluntl, se va retlne.
a. numai instigarea la savarsirea infractiunii;
b. atat complicitatea, dit i instigarea la savarsirea infractiunii;
c. instigarea neurmata de executare.

----------------- ----

GRILE

251

76. in cazul in care numai instigatorul impiedica efectiv savar~irea infractiunii:

a. autorul poate fi tras la raspundere penala pentru tentativa;


b. complicele poate fi tras la raspundere penala pentru tentativa;
c. instigatorul nu poate fi tras la raspundere eu privire la contributia sa ea
participant la savarsirea infractiunii.
77. Complicitatea anterloara neurmata de efectuarea unor acte de executare:
a. nu se pedepseste;

b. are acelasi regim sanctionator ea si instigarea neurmata de executare;


c. se sanctioneaza cu 0 pedeapsa cuprinsa intre minimul general si minimul special prevazut de lege pentru infractiunea la eare au fost efeetuate aetele de ajutorare,
numai daca maximul special al pedepsei prevazut de lege pentru infractiune este mai
mare de 2 ani.
78. Sistemul parfflcaril pedepsei este aplicabiJ pentru sanctlonareai

a. participatiei proprii;
b. participatiei improprii;
c. pluralitatii intermediare.
A

79. In cazul partlcipatlel improprii:

a. autorul nu va raspunde penal;


b. forma de vinovatie a instigatorului si a complieelui este omogena;
c. atenuantele reale se rasfrang asupra tuturor participantilor, chiar daca nu au fost
eunoscute.
80. Exista unitate naturals de Infractiune in cazul:

a. infractiunii deviate;
b. infractiunii progresive;
c. infractiunii de obicei.
81. Infractlunea

continua:

a. este sanctionata cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta tipica;


b. nu poate fi savarita eu praeterintentie;
e. poate fi savar~ita in forma continuata,
82. Exist! unitate legala de lnfractiane in cazul:

a. infractiunii progresive;
b. infractiunii complexe;
c. infractiunii cu continuturi alternative.
83. Nu poate fi savar~ita in forma connnuara.

a. infractiunea complexa savar~ita eu praeterintentie;


b. infractiunea de perieol omisiva;
e. infractiunea care are rezultat ireversibil.

Drept penal. Partea generald

252

84. Spre deosebire de concursul real omogen, fnfraethmea continuata presupune:


a. unitatea de rezolutie infractionala;
b. unitatea de continut a infractiunii;
c. 0 pluralitate de subiecti pasivi.
85. Spre deosebire de concursul de infractiuni, in cazul infractiunii complexe
va exista intotdeauna:
a. 0 unitate de subiect pasiv;
b. acelasi obiect juridic;
c. 0 unitate legala de infractiune.

86. Spre deosebire de rectdlva, in cazul concursului de lnfraetlunl nu prezintA importantl:


a. gravitatea infractiunilor savar~ite;
b. forma de vinovatie cu care sunt comise infractiunile;
c. natura valorii juridice vatamate prin comiterea infractiunilor.

87. Spre deosebire de pluraHtatea intermediarl, in cazul concursului de infractiuni:


a. nu intereseaza natura sau gravitate a infractiunilor savar~ite;
b. infractorul poate fi atat un minor care raspunde penal, cat si un major;
c. nu trebuie sa existe 0 hotarare de condamnare pentru vreuna dintre infractiuni,
88. in cazul concursului cu conexitate etioiogicd:
a. atat infractiunea mijloc, cat ~iinfractiunea scop pot fi savar~itecu praeterintentie;
b. numai infractiunea mijloc trebuie savar~ita cu intentie directs;
c. rezolutia infractionala pentru savarsirea infractiunii scop este anterioara savarsirii infractiunii mijloc.
89. in cazul concursului cu conexitate consecvemionalai
a. prima infractiune trebuie savar~ita intotdeauna cu intentie;
b. rezolutia de a comite cea de-a doua infractiune poate fi anterioara comiterii
primei infractiuni;
prima infractiune poate fi comisa cu orice forma de vinovatie, in vreme ce a
doua trebuie savar~ita numai cu intentie directa,

c.

90. Pentru sanction area concursului de infractiuni:


a. nu se aplica in niciun caz sistemul absorbtiei;
b. sistemul absorbtiei se aplica in cazul in care pentru vreuna dintre infractiunile
concurente a fost aplicata pedeapsa detentiunii pe viata;
c. sistemul absorbtiei se aplica in situatia in care pentru vreuna dintre infractiunile
concurente a fost aplicata pedeapsa inchisorii in maximul special prevazut de lege.

-------------_._---_

.....

GRILE

253

91. in cazul in care un inculpat a fost condamnat pentru sivir~irea a douA


tnfraetlun! concurente, mnd aplicat ~iun spor de pedeapsa, iar dupA rlminerea
definitivi a hotiririi de condamnare pedeapsa stabilitl pentru una dintre
Infraetiunl este grapati total:
a. se va executa in continuare numai pedeapsa negratiata;
b. se va executa in continuare pedeapsa negratiata si sporul aplicat prin hotararea
definitiva;
c. executarea pe langa pedeapsa negratiata a sporului este facultativa, in functie de
antecedentele penale ale condamnatului.
92. 0 hotlrare judecatoreasci prin care 0 persoani a fost condamnatl la
pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni pentru savar,irea a doua infracpunl,
dintre care una din culpa ,i alta intenponatl:
a. nu poate constitui primul termen a1recidivei;
b. constituie intotdeauna primul termen al recidivei;
c. constituie primul termen a1 recidivei numai daca pentru infractiunea intentionata s-a aplicat 0 pedeapsa mai mare de 6 Iuni.
93. Sanctiunea stabiliti de tnstanta de judecatA pentru infracpunea care
constituie al doilea termen al recidivei nu poate fi:
a. amenda;
b. inchisoarea mai mica de un an;
c. libertatea supravegheata,
94. in cazul in care un minor dupA executarea unei pedepse, sAvar~e,te din

nou cu Intentle 0 Infractiune;


a. se va retine existenta pluralitatii intermediare;
b. nu sunt intrunite conditiile pluralitatii intermediare, dar se va retine pluralitatea
de infractiuni;
c. se poate retine mica recidiva.
95. Nu poate constitui in niciun caz prim termen al recidivei condamnarea:
a. la 0 pedeapsa de 6 luni inchisoare pronuntata pentru 0 infractiune praeterintentionata;
b. 1apedeapsa amenzii;
c. pentru 0 infractiune sanctionata de lege cu pedeapsa inchisorii a1temativ cu
pedeapsa amenzii.
96. Constituie intotdeauna al doilea termen al recidivei 0 infracpune:
a. pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de peste un an inchisoare
altemativ cu pedeapsa amenzii;
b. praeterintentionata, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de peste un
an inchisoare, chiar daca pedeapsa aplicata este sub un an inchisoare;
c. pentru care legea prevede pedeapsa lnchisorii de peste un an.

----- -

-------

254

Drept penal. Partea genera/a

97. in situatla In eare se rettne ca Infraetiunea a fost savar,ita atat In eonditiile starii de reetdlva postcondamnatorie, eit ,i In eele ale starii de recidiva
postexecutorie, se apllca;
a. mai mtai tratamentul sanctionator al recidivei postexecutorii, iar apoi eel al
recidivei postcondamnatorii;
b. mai intai tratamentul sanctionator al recidivei postcondamnatorii, iar apoi eel al
recidivei postexecutorii;
c. numai tratamentul sanctionator al ultimei stari de recidiva constatate.

98. Nu se va putea rettne pluralitatea Insermedlara daca:


a. primul termen consta lntr-o condamnare pentru 0 infractiune ulterior amnistiata;
b. infractiunea ce constituie al doilea termen a fost savar~ita de un minor;
c. legea prevede pentru infractiunea ce constituie al doilea termen numai pedeapsa
amenzn,

99. Primul termen al pluraHtatii intermediare nu poate eonsta tntr-o condamnare:


a. a infractorului major pentru 0 infractiune sanctionata de lege numai cu
pedeapsa amenzii;
b. la pedeapsa inchisorii pronuntata chiar in ziua in care inculpatul implinea
14 ani;
c. pentru 0 infractiune care a fost ulterior dezincriminata.

100. Nu poate fi subiect activ al infraetiunii:


a. un minister;
b. 0 unitate de invatamant de stat;
c. 0 fundatie,

101. Peate fi angajata raspunderea penala a:


a. unei societati comerciale, pentru 0 infractiune savar~ita in interesul acesteia, dar
tara legatura cu obiectul ei de activitate;
b. unei societati comerciale dizolvate ~i aflate in procedura de lichidare pentru 0
infractiune savar~ita in legatura cu obiectul ei de activitate, dar in interesul unei terte
persoane;
c. Bancii Nationale a Romaniei pentru 0 infractiune savar~ita de un organ de
conducere al acestei in legatura cu obiectul ei de activitate.
102. in eazul persoanei juridice:
a. nu se poate retine mica recidiva;
b. starea de recidiva mare postcondamnatorie este conditionata de cuantumul
pedepsei amenzii penale aplicate prin hotararea de condamnare definitiva;
c. pluralitatea intermediara poate fi retinuta numai daca primul termen il constituie 0 hotarare de condamnare pentru 0 infractiune sav~ita din culpa.

GRiLE

2551

In-

103. in cazullegitimei apiriri:

vi
al

a. atacul trebuie sa constea intotdeauna intr-o fapta prevazuta de Iegea penala;


b. apararea poate consta ~i intr-o fapta prevazuta de Iegea penala sav~itA din culpa;
c. este necesar ca apararea sa fie singura cale de inlaturare a atacului.

al

104. in cazullegitimei apiriri:

a. apararea este justificata ~i in cazul in care consumarea atacului are loc inainte
de consumarea infractiunii in care acesta consta;
b. atacul poate consta intr-o fapta omisiva improprie;
c. apararea poate fi efectuata de un tert,

105. Legitima apirare prezumati:

a. presupune ca atacul sa constea lntotdeauna intr-o infractiune de violare a domiciliului;


b. poate fi retinuta numai in cazul in care apararea este realizata de proprietarul
sau detinatorul spatiului in care se patrunde;
c. nu poate fi retinuta ori de cate ori patrunderea intr-o locuinta are loc in timpul
noptii.

106. Se va retlne starea de necesitate in cazul in care

persoani:

a. conduce un autoturism avand in sange 0 alcoolemie peste limita prevazuta de


lege, pentru a duce la spital victima unui accident a carei viata era pusa in pericol;
b. nu poate denunta 0 infractiune de talharie de care a luat cunostinta, din cauza I
inundatiilor care 11impiedica sa se deplaseze;
c. fractureaza bratul victimei, pentru a 0 putea scoate de sub ruinele unui imobil. I

107. Stare a de pericol din structura stirii de necesitate:


a. trebuie sa fie actuala si iminenta;
b. poate sa fie viitoare;
c. poate fi generata de un animal.

108. in cazul constrangerfi morale, pericolul cu care se amenlata:


a. trebuie sa fie iminent sau eventual;
b. poate proveni atat de la un minor, cat si de la un major;
c. nu poate privi proprietatea unei persoane.

109. Cazul fortuit:


a. produce efecte in rem;
b. implica existenta unei imprejurari exterioare care nu poate fi simultana

CUI

actiunea faptuitorului;
c. presupune producerea unui rezultat imprevizibil.

110. Pentru a inlitura caracterul penal al faptei, starea de bette:


a. nu trebuie in niciun caz sa fie voluntara;
b. trebuie sa fie intotdeauna completa la momentul luarii rezolutiei infractionale;
c. trebuie sa existe pe intreaga perioada de timp in care faptuitorul avea obligatia
de a actiona, in cazul faptelor omisive.

256

Drept penal. Partea generala

111. Starea de bette veluntara:


a. nu poate fi prevazuta de lege ca element constitutiv al unor infractiuni;
b. simpla si completa poate constitui 0 circumstanta agravanta;
c. incompleta poate constitui 0 circumstanta agravanta,
112. in sltuatla in care X se adiposte~te de 0 furtuni sub acopertsul unui depozit apartinand unei persoane juridice, iar din cauza conditiilor atmosferice acoperi~ul depozitului se desprinde ~i pribufindu-se pe X Ii provoaci 0 vitimare
corporali pentru a cirei ingrijire sunt Decesare20 de zile, persoana juridici:
a. poate invoca cazul fortuit drept cauza ce inlatura caracterul penal al faptei;
b. va putea fi trasa la raspundere penala lmpreuna cu organele sale de conducere
pentru vatamare corporala din culpa;
c. nu comite 0 fapta prevazuta de legea penala.
113. Eroarea de fapt:
a. inlatura caracterul penal al faptei doar in ipoteza in care aceasta a fost comisa
cu intentie;
b. nu poate inlatura decat caracterul agravat al faptelor comise din culpa;
c. poate fi retinuta ~i in cazul faptelor comise cu praeterintentie.
114. Daci un infractor minor a fost condamnat la cite 5 ani inchisoare
pentru fiecare din cele 5 fnfracttunt concurente sivir~ite, pedeapsa rezuitanti
maximi care poate fi aplicati este:
a. 30 ani;
b. 20 de ani;
c. 25 de ani.
115. in situatla in care X incearci si se sinucidi, iar Y, pentru a-I salva,
exerciti acte de violenti ce ii produc lui X leziuni traumatice pentru a earor
vindecare sunt Decesare 9 zile de ingrijiri medicale, se va retlne ci Y:
a. nu raspunde penal, fapta nefiind prevazuta de legea penala;
b. a comis o fapta prevazuta de legea penala in legitima aparare;
c. a comis 0 fapta prevazuta de legea penala in stare de necesitate.
116. Spre deosebire de amnistia antecondamnatorie, gratierea antecondamnatorie:
a. opereaza retroactiv;
b. produce efecte doar dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare;
c. nu are efecte asupra masurilor educative.
117. in caz de concurs de Infractiunl:
a. dispozitiile referitoare la contopire se aplica numai cu privire la pedepsele executabile care au fost gratiate partial;
b. gratierea individuals vizeaza numai pedeapsa rezultanta;
c. nu se aplica niciodata sistemul cumulului aritmetic pentru aplicarea regimului
sanctionator.

GRiLE

257

118. Amnistia postcondamnatorie:


a. produce efecte numai pentru viitor;
b. inlatura executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi;
c. produce aceleasi efecte ca ~i prescriptia executarii pedepsei.
119. Amnistia nu produce in nieiun caz efeete asupra:
a. masurilor de siguranta;
b. masurilor educative;
c. dreptului persoanei vatamate la restituirea costului expertizelor platite.
120. Prescrlptla rispunderii penale:
a. produce aceleasi efecte ca ~iamnistia antecondamnatorie;
b. inlatura executarea pedepsei complementare;
c. nu tnlatura posibilitatea revocarii gratierii conditionate a pedepsei.
121. in cazul aplieirii pedepsei complementare a inchiderii unui punet de
lueru, aplieatl unei soeietiti eomereiale eu rispundere Iimitati:
a. nu poate interveni prescriptia executarii acestei pedepse;
b. termenul de prescriptie curge de la data executarii pedepsei principale a amenzii;
c. in caz de neexecutare, poate fi inlocuita cu pedeapsa complementara a dizolvarii.
122. in ipoteza aplicirii pedepsei eomplementare a inchiderii unui punet de
lueru unui sindicat:
a. nu poate interveni prescriptia executarii acestei pedepse;
b. termenul de prescriptie curge de la data executarii pedepsei principale a amenzii;
c. in caz de neexecutare, poate fi inlocuita cu pedeapsa complementara a dizolvarii.
123. Termenul de prescriptte a rispunderii penale incepe si curgi de la data:
a. inactiunii infractionale in cazul infractiunilor de pericol;
b. savarsirii ultimei actiuni infractionale in cazul infractiunilor continue; .
e. producerii rezultatului mai grav in cazul infractiunilor progresive.
124. Prescrlptla nu inlituri raspunderea penala in cazul infractiunii de:
a. pruneucidere;
b. viol, urmata de sinuciderea victimei;
e. loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.
125. Este imprescriptibila raspunderea penala pentru:
a. infractiunea de determinare sau inlesnire a sinueiderii;
b. tentativa la infractiunea de tdlharie urmata de moartea victimei;
e. complicitate la tentativa la infractiunea de omor.
126. Prescriptla inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar Intervenl,
daca termenul de preserlptle previzut de lege este depi~it:
a. cu inca 0 data;
b. eu 0 treime;
c. cu 0 jumatate.

_j_

258

Drept penal. Partea generala

127. Gratlerea individualA:


a. poate fi dispusa cu privire la pedepsele principale aplicate persoanelor juridice;
b. poate fi dispusa cu privire la pedeapsa inchisorii aplicata unei persoane fizice a
carei executare a fost suspendata conditionat;
c. in cazul concursului de infractiuni gratierea individuala vizeaza numai pedeapsa
rezultanta,

128. Reabilitarea de drept:


a. nu poate interveni in cazul persoanelor juridice;
b. produce efecte similare reabilitarii judecatoresti;
c. nu are efecte asupra masurilor de siguranta,

129. Reabilitarea:
a. de drept nu opereaza cu privire la condamnatii persoane juridice;
b. judecatoreasca se poate dispune ~i in ipoteza in care 0 persoana a fost condamnata la pedeapsa detentiunii pe viata;
c. nu produce efecte eu privire la condamnarile pronuntate in strainatate,

130. Pedeapsa accesorie:


a. poate fi aplicata inculpatilor minori;
b. este intotdeauna insotita de executarea efectiva a pedepsei principale;
c. poate fi suspendata, in unele cazuri, de instanta pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.

131. Circumstanta agravanti legalA constind in sivir~irea mfractlunll de


catre un infractor major impreunA cu un minor se apUcAin cazul pluralitAtu:
a.ocazionale;
b. constituite;
c. naturale.

132. Clrcumstanta agravantA legalAa sAvir~irii faptei de eatre trei sau mai
multe persoane impreunA:
a. este 0 circumstanta reala;
b. nu poate fi retinuta in cazul pluralitatii naturale de infractori;
c. poate fi retinuta in cazul in care un major savr~e~teinfractiunea de furt Intr-un
loc public impreuna cu doi minori de 13 ani.

133. Pedepsele complementare:


a. trebuie aplicate intotdeauna cu privire la aceleasi drepturi ca si pedepsele
accesorii;
b. nu pot fi aplicate alaturi de pedeapsa detentiunii pe viata stabilita pentru un
inculpat in varsta de 18 ani;
c. pot fi cumulate.

------------------------

GRILE

259

134. Pedeapsa complementara a dizolvaril persoanei juridice nu poate fi


aplicata:
a. unei scoli;
b. unui spital;
c. unui sindicat.

135. Pedeapsa complementara a inchiderii unor puncte de lueru ale persoanei juridiee se poate apliea:
a. pe 0 perioada de eel putin 30 de zile;
b. numai persoanelor juridice care au un scop lucrativ;
c. cu privire la orice punct de lucru al persoanei juridice.

136. Persoanei juridiee nu ii pot fi aplieate:


a. pedepse complementare prin care sa li fie adusa atingere imaginii acestei;
b. pedepse accesorii;
c. masuri de siguranta;

137. Degradarea militara:


a. poate fi dispusa pe langa pedeapsa de 5 ani inchisoare stabilita pentru 0 infractiune din culpa;
b. se executa dupa ce pedeapsa principala a fost executata sau considerata executata;
c. poate fi dispusa pe langa pedeapsa detentiunii pe viata;

138. In eazul provocarn:


a. actul provocator trebuie sa fie indreptat numai impotriva faptuitorului;
b. riposta nu poate consta intr-o infractiune savar~ita pe cale orala;
c. atat actul provocator, cat si riposta pot fi savarsite cu praeterintentie,

139. Provocarea poate fi retinuta;


a. la individualizarea pedepsei ce urmeaza sa fie aplicata unei persoane fizice alaturi de excesul justificat;
b. la individualizarea pedepsei ce urmeaza sa fie aplicata unei persoane juridice;
c. chiar daca riposta este ulterioara provocarii.
140. Infracttunlle de perieol abstract se consuma intotdeauna in momentul:
a. producerii rezultatului prevazut de lege;
b. savarsirii actiunii infractionale prevazute de lege;
c. producerii efective a starii de pericol.

141. Reabilitarea:
a. are efecte mai extinse decat cele ale amnistiei;
b. poate avea ca efect redobandirea gradului militar pierdut prin condamnare, in
unele cazuri;
c. nu are efecte asupra niciunei masuri de siguranta.