Volum Teste Licenta Drept BV MIC

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ŞTIINŢE ECONOMICE,

BRAȘOV
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE: DREPT
Prof.univ.dr. Ionaş Alexandru – coordonatorul lucrării

Conf.univ.dr. Tită Constantin-Cezar Lect.univ.dr. Şerban Cernat Claudia
Lect.univ.dr. lordache Ion Lect.univ.dr. Popescu Maria
Lect.univ.dr. Necşulescu Ion Lect.univ.dr. Ungureanu Petre
TESTE DE EVALUARE
PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ
EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2020
1
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2020
www.editurafrm.ro
Editura Fundaţiei România de Mâine este membră

a Societăţii Editorilor din România.
ISBN 978-606-20-0407-1
Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă

şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă
şi se pedepseşte conform legii.
Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului

revine exclusiv autorului/autorilor.
Redactor: Odilia ROŞIANU

Tehnoredactori: Marcela OLARU
Coperta: Magdalena ILIE
Bun de tipar: 19.05.2020
Editura Fundaţiei România de Mâine

Str. Fabricii nr. 46G, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: editurafrm@spiruharet.ro
CUPRINS
PREFAȚĂ .................................................................................................................... 5
DREPT PENAL. (PARTEA GENERALĂ) ............................................................. 7
DREPT PENAL. (PARTEA SPECIALĂ) ............................................................... 21
DREPT PROCESUAL PENAL ................................................................................. 52
DREPT PROCESUAL CIVIL .................................................................................. 68
DREPT CIVIL. (PARTEA GENERALĂ) ............................................................... 90
DREPT CIVIL. (PERSOANELE) ............................................................................ 97
DREPT CIVIL. (DREPTURI REALE) .................................................................... 104
DREPT CIVIL. TEORIA OBLIGAŢIILOR ............................................................ 111
DREPT CIVIL. CONTRACTE ................................................................................ 118
DREPT CIVIL. SUCCESIUNI ................................................................................. 128
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................... 135
3
4
PREFAȚĂ
Această carte este o culegere de întrebări din domeniul dreptului a apărut din dorința
de a veni în întâmpinarea studenţilor ce pregătesc examenele de an şi licenţă la programul de
studii Drept.
Prag hotărâtor în pregătirea universitară şi formarea profesională, examenul de licenţă
implică o problematică complexă şi diversă. Absolventul trebuie să facă dovada unei solide
pregătiri, a unei riguroase culturi juridice.
Formularea întrebărilor asigură o parcurgere integrală a tematicii stabilită pentru
pregătirea și susținerea examenelor de an și a examenului de licență.
Testele de evaluare sunt întocmite pe baza programelor analitice ale disciplinelor
examenului de licență: Drept penal. Partea generală; Drept penal. Partea specială; Drept
procesual penal; Drept procesual civil; Drept civil: partea generală. Persoanele. Drepturi reale.
Teoria obligațiilor. Succesiuni. Contracte.
Utilitatea lucrării pentru studenții care se prezintă la examenul de licenţă este evidentă.
Studierea testelor facilitează deprinderea modului de abordare şi a tehnicii de soluţionare,
aprofundând procesul de consolidare a cunoştinţelor, de înţelegere şi rezolvare a problematicii
de drept. De asemenea, lucrarea cuprinde, la sfârșitul acesteia, răspunsurile corecte la toate
testele de evaluare, facilitând autoevaluarea preliminară a studenților în demersul lor de
pregătire în vederea susținerii examenului de licență.
Autorii consideră că prezentarea în această formă a testelor de verificare va contribui
la dezvoltarea gândirii logice, a capacităţii de evaluare şi sinteză a cunoştinţelor acumulate pe
parcursul pregătirii universitare. Abordarea acestei lucrări este condiţionată de studierea, în
primă fază, a noţiunilor teoretice incluse în tematica şi bibliografia recomandată pentru fiecare
disciplină.
Recomandăm această lucrare studenţilor noştri, în speranţa că ea se va constitui într-un
instrument util pregătirii pentru examenul de licenţă.
Autorii
5
6
DREPT PENAL. (PARTEA GENERALĂ)
1. Normele juridice penale onerative sunt normele care prevăd:

a. obligaţia de a face sau de a acţiona;
b. obligaţia de a nu face, abţinerea de la săvârşirea faptei;
c. obligaţia de a face și obligaţia de a nu face.
2. Normele penale de incriminare cadru sau normele în alb, sunt normele juridice care:
a. au în structura lor o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare,
prevederea faptelor interzise făcându-se ulterior în alte acte normative;
b. împrumută elementele (privind sancţiunea) care îi lipsesc de la alte norme la care fac
trimitere;
c. cuprind toate elementele unei norme (ipoteză, dispoziţie, sancţiune).
3. Legea penală se aplică:

a. tuturor infracţiunilor, chiar dacă, ulterior comiterii faptei, o faptă nu mai este prevăzută ca
infracţiune de legea penală nouă;
b. infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare;
c. tuturor infracţiunilor, chiar dacă, la data comiterii o faptă nu era incriminată, dar, ulterior,
aceasta a fost prevăzută de legiuitor ca infracţiune.
4. Legea penală de dezincriminare:

a. se aplică retroactiv, executarea pedepselor, măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă,
pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti
privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi;
b. nu se aplică retroactiv, cu excepţia executării pedepselor;
c. se aplică retroactiv doar în ceea ce priveşte măsurile educative şi măsurile de siguranţă.
5. Criteriul ubicuității sau a desfăşurării integrale presupune:

a. infracţiunea se consideră a fi comisă în întregime pe teritoriul ţării chiar dacă ea este
săvârşită numai în parte pe teritoriul ţării, pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă
înmatriculată în România;
b. infracţiunea să fie săvârşită pe suprafaţa terestră a României;
c. infracţiunea să fie săvârşită pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă
înmatriculată în România, când acestea se află în afara apelor teritoriale sau a spaţiului aerian
al României.
6. Precizaţi care sunt faptele penale pedepsite de către statul român în virtutea principiului
teritorialităţii:
a. infracţiunile săvârşite pe teritoriul României;
b. infracţiunile săvârşite de către un cetăţean român în spaţiul Uniunii Europene, în afara
teritoriului ţării;
c. infracţiunile săvârşite de un cetăţean străin sau fără cetăţenie împotriva statului român sau a
unui cetăţean român în afara spaţiului Uniunii Europene.
7
7. Precizaţi care sunt faptele pedepsite de către statul român in virtutea principiului
personalităţii legii penale:
a. legea penală română se aplică şi infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţarii de către un
cetăţean român sau de către o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea
română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani;
b. legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţarii (altele decât cele
pedepsite de către legea română cu detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani),
de către un cetăţean român sau de către o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută
ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită sau dacă a fost comisă într-un loc
care nu este supus jurisdicţiei niciunui stat;
c. legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării.
8. Precizaţi care sunt faptele penale pedepsite de către statul român în virtutea principiului
realităţii legii penale, prevăzut de articolul 10 alin 1, Cod Penal:
a. infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană
fără cetăţenie, contra statului pe care se află;
b. infracţiunile săvârşite pe teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără
cetăţenie contra unui cetăţean român, a unei persoane fizice sau juridice române sau contra
statului român;
c. infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană
fără cetățenie, contra statului român ori contra unui cetăţean român ori a unei persoane
juridice române.
9. Precizaţi cazurile în care legea penală română se aplică în virtutea principiului

universalităţii pentru infracţiunile săvârşite în afara ţării de către un cetăţean străin sau o
persoană fără cetăţenie care se află de bunăvoie pe teritoriul României:
a. s-a săvârşit o infracţiune pe care statul roman şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul
unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al
cărui teritoriu a fost comisă;
b. s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată;
c. infracţiunile să fie săvârşite pe teritoriul ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără
cetăţenie.
10. Legea penală română se aplică:

a. reprezentanţilor diplomatici ai statelor străine, declaraţi „persona non grata”;
b. în cazurile în care infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave sau aeronave sub pavilion
românesc;
c. infracţiunile săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate pe teritoriul României.
11. O faptă constituie infracţiune, atunci când a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de
legea penală, respectiv:
a. este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită;
b. este comisă doar cu intenţie directă, praeterintenţie şi culpă din neglijenţă;
c. este comisă doar cu intenţie indirectă, intenţie depășită şi culpă cu ușurință.
12.Infracţiunea este săvârşită cu intenţie directă atunci când autorul:

a. prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;
b. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
c. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.
8
13. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie indirectă atunci când autorul:
a. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b. prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;
c. nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
14. Infracţiunea este săvârşită din culpă, forma – cu uşurinţă, atunci când autorul:
a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b. nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă;
c. prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
15. Infracţiunea este săvârşită din culpă, forma – fără prevedere, atunci când autorul:
a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b. nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă;
c. prevede rezultatul faptei sale şi îl urmăreşte.
16. Ne aflăm în prezența intenţiei depăşite (praeterintenţiei) atunci când:

a. fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care
se datorează culpei făptuitorului;
b. fapta constând într-o acţiune sau inacţiune săvârşite din culpă produce un rezultat mai grav
care se datorează culpei făptuitorului;
c. fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav care se
datorează culpei victimei.
17. Fapta constând într-o inacţiune, săvârşită din culpă, constituie infracţiune:
a. numai când legea o prevede în mod expres;
b. întotdeauna;
c. doar în cazul celor săvârşite cu forma de vinovăţie, culpa fără prevedere.
18. Obiectul juridic special al infracţiunii îl reprezintă:

a. valoarea socială concretă împotriva căreia se îndreaptă nemijlocit acţiunea/inacţiunea
incriminată;
b. totalitatea valorilor ocrotite de legea penală;
c. grup de valori de aceeaşi natură şi care constituie o parte a obiectului juridic general.
19. Obiectul juridic complex al infracţiunii cuprinde:

a. două valori diferite ocrotite prin aceeaşi normă penală, un obiect direct şi unul indirect;
b. grup de valori de aceeaşi natură şi care constituie o parte a obiectului juridic general;
c. totalitatea valorilor ocrotite de legea penală.
20. Urmarea, element al laturii obiective a infracţiunii, există:

a. doar în cazul infracţiunilor de rezultat;
b. doar în cazul infracţiunilor de pericol;
c. atât în cazul infracţiunilor de rezultat, cât şi în cazul infracţiunilor de pericol, atâta timp cât
se aduce atingere valorii sociale ocrotite de norma juridică penală.
21. Conform Codului penal al României, aflat în vigoare, actele pregătitoare:

a. nu sunt sancţionate în nici o situaţie;
b. sunt sancţionate doar când sunt asimilate tentativei;
c. sunt sancţionate doar când sunt prevăzute în mod expres ca infracţiuni.
9
22. Există tentativă atunci când:
a. urmarea materială nu s-a produs din motive independente de voinţa autorului;
b. urmarea periculoasă nu s-a produs din voinţa făptuitorului;
c. s-au produs urmări materiale nesemnificative.
23. Tentativa este posibilă la:

a. infracţiunile săvârşite cu forma de vinovăţie, culpa fără prevedere, simplă;
b. infracţiunile săvârşite cu forma de vinovăţie, culpa cu uşurinţa sau cu prevedere;
c. infracţiunile săvârşite cu intenţie directă şi intenţie indirectă.
24. Desistarea, în calitate de cauză de impunitate, operează doar atunci, când:

a. renunţarea de bunăvoie la acţiunea începută să se facă înainte de descoperirea faptei;
b. renunţarea de bunăvoie la acţiunea începută să se facă imediat după producerea rezultatului
infracţiunii, dar înainte de a fi cunoscut de către autorităţi;
c. renunţarea la acţiunea începută să fie temporară, şi nu definitivă.
25. Cauza de impunitate „împiedicarea producerii rezultatului” operează:

a. numai în cazul infracţiunilor materiale, de rezultat;
b. numai în cazul infracţiunilor formale sau de pericol;
c. atât în cazul infracţiunilor formale cât şi în cazul infracţiunilor de rezultat.
26. Prin participaţie penală se înțelege:

a. pluralitatea constituită;
b. pluralitatea ocazională;
c. pluralitatea ocazională și pluralitatea constituită.
27. Putem întâlni în cazul pluralităţii de infractori:

a. doar instigare la complicitate;
b. doar complicitate la instigare;
c. instigare la complicitate, dar şi complicitate la instigare.
28. În cazul coautoratului toţi participanţii care au săvârşit în mod nemijlocit o faptă prevăzută
de legea penală actionează:
a. cu aceeași formă de vinovăţie, fie intenţie, fie culpă;
b. pot acţiona cu forme diferite de vinovăţie, intenţie sau culpă;
c. numai cu forma de vinovăţie, intenţie;
d. numai cu forma de vinovăţie, culpă.
29. Instigatorul şi complicele nu se pedepsesc:

a. dacă au împiedicat consumarea infracţiunii, respectiv, săvârşirea infracţiunii de către autor;
b. dacă s-au desistat, dar fapta a fost comisă de către autor;
c. dacă autorul a comis fapta fără vinovăţie.
30. Complicitatea prin inacţiune presupune:

a. neîndeplinirea de către complice a unor acte pe care era obligat să le efectueze, ajutând
autorul la săvârşirea faptei;
b. efectuarea unor acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală
de către autor;
c. procurarea instrumentelor folosite de către autor la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.
10
31. În cazul în care instigatorul împiedică săvârşirea infracţiunii, aceasta rămânând în forma
tentativei, va opera cauza de nepedepsire:
a. doar pentru instigator;
b. doar pentru instigator şi complice;
c. doar pentru instigator şi autor;
d. atât pentru instigator, cât şi pentru autor şi complice.
32. Infracţiunea continuă reprezintă infracţiunea al cărei element material, acţiunea sau
inacţiunea, se prelungeşte în timp în mod natural, chiar după momentul consumării, până când
încetează activitatea infracţională (epuizarea acesteia). Ea poate fi:
a. doar o infracţiune formală, de pericol;
b. poate fi săvârşită doar prin omisiune;
c. poate fi comisă doar prin comisiune;
d. poate fi săvârşită şi în formă continuată.
33. Infracţiunea continuată:

a. este posibilă la orice infracţiune susceptibilă de repetabilitate cu excepţia infracţiunilor care
prin specificul lor nu pot dura în timp;
b. nu este posibilă în cazul infracţiunilor din culpă;
c. nu este posibilă nici la infracţiunea de obicei;
d. este posibilă la infracţiunea complexă.
34. Infracţiunea complexă, formă a unităţii legale infracţionale, este atunci când:
a. în conţinutul său intră, ca element constitutiv, o acţiune sau o inacţiune care, prin ea însăşi,
constituie o faptă prevăzută de legea penală;
b. în conţinutul său intră, ca element circumstanţial agravat, o acţiune sau inacţiune care
constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală;
c. în conţinutul său intră o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni săvârşite la intervale de timp
diferite.
35. Există concurs real de infracţiuni atunci când:

a. două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de către aceeaşi persoană prin acţiuni sau
inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele;
b. una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;
c. o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc
sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.
36. Există concurs formal de infracţiuni atunci când:

a. o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc
sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni;
b. una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;
c. două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de către aceeași persoană, prin acţiuni sau
inacţiuni distincte, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
37. Concursul ideal sau formal poate fi:

a. atât omogen, cât și eterogen;
b. numai omogen;
c. numai eterogen.
11
38. Precizaţi formele de vinovăţie specifice infracţiunii progresive:
a. numai praeterintenţie;
b. doar intenţie şi culpă;
c. toate formele de vinovăţie.
39. Precizaţi condiţiile cu privire la primul termen al recidivei postcondamnatorii:

a. primul termen al recidivei îl constituie o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai
mare de un an sau pedeapsa detenţiunii cu viaţa;
b. condamnarea definitivă să fie pronunțată pentru săvârşirea unei infracțiuni cu intenţie sau
intenţie depăşită şi să nu fie dintre acelea care potrivit legii exclud starea de recidivă;
c. condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie,
culpă sau intenţie depăşită.
40. Precizaţi care sunt condamnările care constituie primul termen al recidivei:
a. hotărârea definitivă prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei;
b hotărârea definitivă prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei;
c. hotărârea definitivă prin care s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni cu
intenţie sau praeterintenţie mai mare de un an.
41. Cauzele justificative:

a. produc efecte in rem;
b. produc efecte in personam;
c. produc efecte atât in rem, cât şi in personam;
d. permit aplicarea măsurii de siguranţă a internării medicale.
42. Precizaţi care sunt cauzele justificative:

a. Legitima apărare;
b. Starea de necesitate;
c. Iresponsabilitatea;
d. Minoritatea făptuitorului.
43. Precizați care sunt cauzele justificative:

a. Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii;
b. Constrângerea fizică si constrângerea morală;
c. Eroarea;
d. Cazul fortuit.
44. Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită prin
omisiune, când:
a. există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;
b. autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială
protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului;
c. autorul a săvârşit acţiunea /inacţiunea din culpă.
45. În ceea ce privește cauza justificativă, legitima apărare:

a. atacul poate consta într-o faptă săvârşită prin omisiune, respectiv, comisivă;
b. apărarea poate să se exercite ulterior atacului, după consumarea infracţiunii;
c. atacul poate să se exercite sub imperiul cauzei justificative a legitimei apărări.
12
46. Conform dispoziţiilor articolului 19 alin 3 Cod Penal, cel care săvârşeşte fapta prevăzută
de legea penală pentru a respinge pătrunderea unei persoane în locuinţa sa, încăpere,
dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie
sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii:
a. se bucură întotdeauna de prezumţia absolută de legitimă apărare;
b. beneficiază de prezumţia relativă de legitimă apărare;
c. beneficiază întotdeauna de o cauză de neimputabilitate.
47. Cauzele de neimputabilitate produc efecte:

a. numai asupra persoanei care se află în situaţiile prevăzute de acestea;
b. produc efecte asupra tuturor participanţilor;
c. produc efecte in rem.
48. Operează cauza justificativă a stării de necesitate pentru persoana care avea obligaţia
legală specială de a înfrunta pericolul:
a. dacă fapta este săvârșită de către aceasta pentru a înlătura un pericol imediat la care erau
expuse alte persoane;
b. dacă pericolul era inevitabil mortal pentru persoana care avea obligaţia legală specială de a
înfrunta pericolul şi aceasta a refuzat executarea acţiunii de salvare;
c. dacă pericolul nu era inevitabil mortal pentru persoana care avea obligaţia legală specială
de a înfrunta pericolul, dar prezenta o gravitate însemnată.
49. Pentru a constitui cauza justificativă, consimţământul persoanei vătămate trebuie dat:
a. înainte de începerea primului act de executare a faptei, cât şi pe toată durata acesteia;
b. în timpul actelor de executare;
c. ulterior actelor de executare.
50. Cauza justificativă a îndeplinirii unei obligaţii operează dacă:

a. obligaţia impusă emană de la autoritatea publică competentă;
b. obligaţia impusă emană de la o autoritate privată competentă;
c. obligaţia impusă emană atât de la autoritatea publică competentă, cât şi de la cea privată
competentă.
51. Cazul fortuit, pe post de cauză de neimputabilitate, produce efecte:

a. in rem, faţă de toţi participanţii la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b. in personam;
c. atât in rem, cât şi in personam.
52. Eroarea de drept penal:

a. înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;
b. nu înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;
c. nu operează, neputând fi invocată imposibilitatea de a lua cunostinţă de legea penală.
53. Excesul neimputabil produce efecte:

a. in rem;
b. in personam;
c. in rem şi in personam.
13
54. Iresponsabilitatea:
a. înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;
b. este o cauză personală şi nu profită celorlalţi făptuitori;
c. profită şi celorlalţi făptuitori.
55. Constrângerea morală – cauză de neimputabilitate:

a. produce efecte in personam şi înlătură, în principiu, răspunderea civilă;
b. produce efecte in rem şi înlătură, întotdeauna, răspunderea civilă;
c. produce efecte in rem şi in personam, dar nu înlătură răspunderea civilă.
56. Participaţia penală improprie se prezintă sub următoarele modalităţi:

a. modalitatea intenţie şi culpă;
b. modalitatea intenţie și lipsă de vinovăţie;
c. modalitatea praeterintenţie şi culpă.
57. Regimul închisorii reprezintă:

a. privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile şi 30 ani;
b. privarea de libertate pe durată determinată cuprinsă între 30 zile şi 25 ani;
c. privarea de libertate pe durată determinată între 15 zile şi 25 ani.
58. Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească.
Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor amendă. Precizaţi care este suma
corespunzătoare unei zile amendă şi care este numărul zilelor amendă:
a. suma corespunzătoare unei zile amendă este cuprinsă intre 10 – 500 lei, iar numărul zilelor
amendă este cuprins între 30 – 400 de zile;
b. suma corespunzătoare unei zile amendă este cuprinsă intre 10 – 30 lei, iar numărul zilelor
amendă este cuprins între 15 – 300 de zile;
c. suma corespunzătoare unei zile amendă este cuprinsă intre 20– 40 lei, iar numărul zilelor
amendă este cuprins între 40 – 400 de zile.
59. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi aplicată:

a. persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani la data pronunţării hotărârii de condamnare;
b. persoanelor care aveau vârsta de 65 ani la data pronunţării hotărârii de condamnare;
c. persoanelor care aveau vârsta de 67 ani la data săvârşirii faptei.
60. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi aplicabilă unei persoane
fizice începe a fi executată:
a. de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea pedepsei sub
supraveghere;
b. după executarea pedepsei închisorii;
c. după executarea pedepsei cu amenda.
61. Pedeapsa amenzii se înlocuieşte cu închisoarea dacă:

a. persoana condamnată nu o execută cu rea credinţă în tot sau în parte;
b. persoana condamnată săvârşeşte o nouă infracţiune din culpă, înainte de executarea
acesteia, în tot sau în parte;
c. persoana condamnată nu îndeplineşte obligaţiile civile din motive neimputabile acesteia.
14
62. Amânarea aplicării pedepsei:
a. atrage starea de recidivă;
b. nu atrage starea de recidivă;
c. nu se mai poate dispune, dacă făptuitorul săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie sau din
culpă în termenul de supraveghere.
63. Constituie circumstanţe atenuante legale conform prevederilor articolului 75 din Codul
Penal următoarele împrejurări:
a. depăşirea limitelor legitimei apărări;
b. depăşirea limitelor stării de necesitate;
c. eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;
d. Împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau
periculozitatea infractorului.
64. Circumstanţele atenuante judiciare:

a. sunt obligatorii conform codului penal;
b. au un caracter facultativ, reprezentând un atribut al judecătorului de a stabili dacă le va
aplica sau nu;
c. prin aplicarea lor, pedeapsa aplicată este mai mare.
65. Constituie circumstanţe agravante:

a. săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b. săvârșirea infracţiunii profitând de starea de vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate
datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;
c. împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau
periculozitatea infractorului;
d. depăşirea limitelor stării de necesitate.
66. Pentru reţinerea circumstanţei agravante „săvârşirea infracţiunii profitând de starea de

vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii
sau altor cauze” se impune ca starea de vulnerabilitate:
a. să existe în momentul săvârşirii faptei;
b. să nu existe în momentul săvârșirii faptei;
c. să existe după săvârșirea faptei.
67. Precizaţi care sunt măsurile de siguranţă prevăzute de art. 108 din Codul penal:
a. obligarea la tratament medical;
b. internarea medicală;
c. interzicerea exercitării unor drepturi.
68. Durata măsurii de siguranţă:

a. începe de îndată ce a fost dispusă şi se aplică pe durată nedeterminată, durând până la
însănătoşirea făptuitorului;
b. începe de îndată ce a fost dispusă şi se aplică pe durată determinată, dar nu mai mult de doi
ani;
c. începe de îndată ce a fost dispusă şi se aplică pe durată determinată, dar nu mai mult de
1 an.
15
69. Interzicerea ocupării unei funcţii sau profesii, ca măsură de sigurantă, se ia faţă de
persoana care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală urmare a:
a. incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite
funcţii ori pentru exercitarea unei profesii;
b. exercitării abuzive, voit ilegale a profesiei, funcţiei;
c. urmare a aplicării unei pedepse cu închisoarea cuprinsă între un an şi cinci ani pentru
infracţiuni săvârşite în legătură cu funcţia sau profesia deţinută.
70. Sunt măsuri educative neprivative de libertate:

a. stagiul de formare civică şi supravegherea;
b. asistarea zilnică şi consemnarea la sfârşit de săptămână;
c. internarea într-un centru educativ.
71. Sunt măsuri educative privative de libertate:

a. internarea într-un centru educativ;
b. asistarea zilnică;
c. consemnarea la sfârşit de săptămână;
d. internarea într-un centru de detenţie.
72. Măsurile educative:

a. nu atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi;
b. atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi;
c. atrag doar interdicţii.
73. Amnistia, retragerea plângerii prealabile, împăcarea, lipsa plângerii prealabile reprezintă:
a. Cauze care înlătură răspunderea penală;
b. Cauze justificative;
c. Cauze de neimputabilitate.
74. Precizaţi care sunt cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei:
a. Graţierea;
b. Prescripţia executării pedepsei;
c. Retragerea plângerii penale;
d. Împăcarea.
75. Precizaţi care sunt cauzele care înlătură consecinţele condamnării:

a. Reabilitarea de drept;
b. Reabilitarea judecătorească;
c. Amnistia;
d. Graţierea.
76. Grațierea:
a. are efecte asupra pedepselor executate integral;
b. nu are efecte asupra pedepselor executate integral;
c. nu are efecte asupra măsurilor educative privative de libertate, în afara cazurilor când se
dispune altfel prin actul de graţiere.
16
77. Faţă de minorul care a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa
detenţiunii pe viaţă se poate dispune:
a. doar pedeapsa cu închisoarea;
b. doar o măsură educativă privativă de libertate;
c. atât o măsură educativă neprivativă de libertate, cât şi o măsură privativă de libertate;
d. doar o măsură educativă neprivativă de libertate.
78. Care sunt trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ?

a. latura obiectivă şi latura subiectivă;
b. vinovăţia, răspunderea penală şi pedeapsa;
c. faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei
care a săvârşit-o.
79. Precizaţi criteriile în baza cărora se stabileşte aplicarea legii penale mai favorabile:
a. condiţiile de incriminare a faptei şi condiţiile de tragere la răspundere penală;
b. condiţiile privind regimul sancţionator şi condiţiile privind termenul de prescripţie a
răspunderii penale;
c. doar condiţiile privind regimul sancţionator.
80. O infracţiune praeterintenţionată:

a. presupune o intenţie directă peste care se suprapune o faptă săvârşită din culpă şi două
urmări prevăzute de legea penală;
b. poate fi comisă în forma coautoratului;
c. nu poate fi comisă în forma coautoratului.
81. Tentativa nu este posibilă la:

a. infracţiunile omisive, de execuţie promptă şi cele de consumare anticipată;
b. infracţiunile continuate;
c. infracţiunile de obicei şi infracţiunile continue.
82. Precizaţi principalele forme ale participaţiei penale:

a. autoratul şi coautoratul;
b. instigarea și complicitatea;
c. unitatea legală şi unitatea naturală.
83. Precizaţi formele unităţii naturale de infracţiune:

a. infracţiunea simplă, continuă şi deviată;
b. infracţiunea continuată;
c. infracţiunea complexă.
84. Precizaţi formele unităţii legale de infracţiune:

a. infracţiunea continuă;
b. infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă;
c. infracţiunea progresivă şi infracţiunea de obicei.
17
85. Precizați condițiile necesare pentru existența infracțiunii continuate:
a. unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională şi identitatea de subiect activ;
b. pluralitatea de acțiuni sau inacțiuni săvârșite la intervale de timp diferit cât şi omogenitatea
actelor de executare;
c. actele trebuie să fie efectuate în mod repetat şi să învedereze că, în comportamentul
făptuitorului, acestea au căpătat un caracter de obişnuinţă.
86. Precizaţi formele pluralităţii de infracţiuni:

a. concursul de infracţiuni şi recidivă;
b. pluralitatea intermediară de infracţiuni;
c. unitatea legală de infracţiuni.
87. Precizaţi condiţiile de existenţă a concursului de infracţiuni:

a. săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de către aceeaşi persoană, iar acestea să fie
comise înainte de a interveni o condamnare pentru vreuna din ele;
b. săvârșirea a două infracţiuni de către aceeaşi persoană, din care, pentru una să existe o
condamnare definitivă şi irevocabilă;
c. cel puţin două dintre infracţiuni să-şi păstreze caracterul penal şi să poată atrage
răspunderea penală a făptuitorului.
88. Precizaţi care sunt modalităţile de aplicare a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni,
conform codului penal român:
a. sistemul absorbţiei şi sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu;
b. sistemul cumulului aritmetic şi sistemul schimbării naturii pedepsei prevăzute de lege
pentru infracţiunile concurente;
c. doar sistemul cumulului aritmetic.
89. Precizaţi care sunt condamnările care nu atrag starea de recidivă:

a. faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală şi infracţiunile amnistiate;
b. infracțiunile săvârșite cu forma de vinovăţie, culpa cu prevedere şi culpa simplă;
c. condamnările pentru infracţiunile săvârşite cu intenţie la pedeapsa de 2 ani închisoare.
90. Cine este subiect pasiv general al unei infracţiuni:

a. statul;
b. persoana fizică sau juridică care a suferit răul produs prin infracțiune;
c. numai persoana juridică care a suferit un rău produs prin infracţiune.
91. Ce cuprinde latura obiectivă a infracţiunii ?

a. elementul material, urmarea imediată şi raportul de cauzalitate;
b. elementul material, vinovăţia şi raportul de cauzalitate;
c. acţiunea sau inacţiunea, urmarea imediată şi vinovăţia.
92. Care sunt condiţiile pentru ca o persoană fizică să fie subiect activ al unei infracţiuni?
a. să aibă vârsta minimă cerută de lege, să fie responsabilă şi să aibă posibilitatea de a decide
liberă şi neconstrânsă asupra săvârşirii infracţiunii;
b. să aibă libertate de voinţă şi acţiune şi să fie responsabilă din punct de vedere penal;
c. să aibă vârsta minimă cerută de lege şi să fie responsabilă din punct de vedere penal.
18
93. Precizaţi care sunt cauzele de neimputabilitate:
a. excesul neimputabil şi iresponsabilitatea;
b. intoxicaţia şi eroarea;
c. consimţământul persoanei vătămate şi exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii.
94. În ce se materializează urmarea imediată ce se produce prin săvârşirea unei infracțiuni ?

a. numai într-un rezultat vătămător sau păgubitor;
b. fie într-un rezultat material, fie într-o stare de pericol;
c. în consecinţele subsecventele ale infracţiunii.
95. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul graţierii în cazul săvârşirii unei
infracţiuni continue?
a. momentul epuizării activităţii infracţionale;
b. momentul consumării infracţiunii;
c. momentul producerii rezultatului.
96. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul amnistiei în cazul săvârşirii unei
infracţiuni continuate ?
a. momentul consumării infracţiunii;
b. momentul producerii rezultatului;
c. data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
97. Ce se înţelege prin mobilul unei infracţiuni?

a. finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârşirea unei infracţiuni;
b. acel sentiment sau impuls intern (dorinţă, tendinţă, pasiune) din care se naşte rezoluţia
infracţională şi, implicit, punerea în executare a acesteia;
c. atitudinea psihică a făptuitorului ce precede şi însoţeşte fapta penală şi urmările ei.
98. Care dintre sancţiunile, mai jos menționate, sunt sancţiuni de drept penal?
a. pedepsele, măsurile educative şi măsurile de siguranţă;
b. numai pedepsele şi măsurile educative;
c. pedepsele, măsurile educative, măsurile de siguranţă şi sancţiunile disciplinare.
99. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei atrage şi suspendarea măsurilor de

siguranţă dispuse faţă de inculpat?
a. nu;
b. atrage suspendarea tuturor măsurilor de siguranţă, cu excepţia expulzării;
c. atrage numai măsura de siguranţă a internării medicale.
100. Precizaţi care sunt bunurile supuse confiscării speciale:

a. bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b. bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
c. bunurile găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare a căror provenienţă nu a putut fi
justificată.
19
Răspunsuri:
1.a 28.a 55.a 82.a, b

2.a 29.a 56.a,b 83.a
3.b 30.a 57.a 84.b,c
4.a 31.a 58.a 85.a,b
5.a 32.d 59.a 86.a,b
6.a 33.a,d 60.a 87.a,c
7.a,b 34.a,b 61.a 88.a,b
8.c 35.a,b 62.b 89.a, b
9.a,b 36.a 63.a,b 90.a
10.b 37.a 64.b 91.a
11.a 38.c 65.a,b 92.a
12.b 39.a,b 66.a 93.a,b
13.b 40.c 67.a,b 94.b
14.a 41.a 68.a 95.a
15.b 42.a,b 69.a 96.c
16.a 43.a 70.a,b 97.b
17.a 44.a,b 71.a,d 98.a
18.a 45.a 72.a 99.a
19.a 46.b 73.a 100.a, b
20.c 47.a 74.a,b
21.c 48.a,b 75.a,b
22.a 49.a 76 .b,c
23.c 50.a 77.c
24.a 51.a 78.c
25.a 52.a 79.a,b
26.b 53.b 80.a,b
27.c 54.a,b 81.a,c
20
DREPT PENAL. (PARTEA SPECIALĂ)
1. Se poate reţine forma coautoratului în cazul următoarelor infracţiuni:

a. omor
b. ucidere din culpă
c. uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă
2. În cele mai multe cazuri, infracţiunile contra persoanei se săvârşesc cu:

a. intenţie directă
b. intenţie indirectă
c. intenţie directă sau indirectă
3. Pentru a putea fi reţinută agravanta în cazul omorului săvârşit asupra unei femei gravide,
trebuie ca în momentul săvârşirii faptei, autorul:
a. să nu cunoască starea de graviditate a victimei
b. să cunoască starea de graviditate a victimei
c. să fie soţul victimei
4. În cazul omorului săvârşit asupra a două sau mai multor persoane, consumarea infracţiunii
are loc în momentul în care:
a. se produce moartea unei persoane
b. se produce moartea mai multor persoane
c. se pune în pericol viaţa mai multor persoane
5. Agravanta premeditării, în cazul omorului săvârşit cu premeditare:

a. este o circumstanţă personală
b. este o circumstanţă reală
c. se răsfrânge asupra tuturor participanţilor, chiar dacă numai unii au premeditat săvârşirea
omorului
6. Omorul săvârşit cu premeditare [art.189 alin. (1) lit.a. C.pen.]:

a. implică exteriorizarea rezoluţiei infracţionale prin acte de pregătire a infracţiunii, de natură
să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei
b. implică doar o simplu incident cu victima, produs întâmplător
c. implică existenţa unui interval de timp între luarea hotărârii de a comite infracţiunea şi
săvârşirea acesteia, chiar dacă făptuitorul nu a chibzuit asupra faptei şi nu a pregătit-o.
7. Pentru a obliga victima să îi cedeze, inculpatul o loveşte de mai multe ori, cu putere, în
zona capului, cu o lopată, după care întreţine cu victima un raport sexual prin constrângere.
Loviturile primite i-au produs victimei multiple fracturi craniene în urma cărora aceasta a
decedat la câteva săptămâni după agresiune. Fapta inculpatului reprezintă:
a. infracţiunea de omor (art. 188 C.pen.), în concurs cu infracţiunea de viol (art. 218 C.pen.);
b. infracţiunea de omor calificat, comis pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea unei alte
infracţiuni [art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen.] în concurs cu infracţiunea de viol (art. 218 C.pen.);
c. infracţiunea de viol urmat de moartea victimei [art.218 alin. (4) C.pen.]
21
8. I. a participat la o petrecere, unde, profitând de un moment de neatenţie, a sustras de pe o
masă un telefon mobil aparţinând lui V. După aproximativ două ore între I. şi V. s-a iscat un
conflict determinat de faptul că lui I. nu îi plăcea muzica pusă de V. În acest context, I. i a
aplicat lui V. o lovitură cu o statuetă de bronz în cap, iar acesta din urmă a decedat. Încadrarea
juridică exactă a faptelor ce se vor reţine în sarcina lui I. este:
a. infracţiunea de omor calificat comisă pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei
infracţiuni;
b. infracţiunea de omor calificat comisă pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei
infracţiuni în concurs cu infracţiunea de furt;
c. infracţiunea de furt în concurs cu infracţiunea de omor
9. Fapta inculpatului care, neacordând prioritate unui pieton care traversa prin loc marcat, l-a
accidentat pe acesta mortal întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de:
a. omor
b. vătămare corporală din culpă
c. ucidere din culpă
10. Inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit victimei în zone vitale ale corpului, care
au avut ca urmare moartea acesteia. Din materialul probator s-a reținut că inculpatul nu a
cunoscut starea de graviditate a victimei. Încadrarea juridică corectă a faptei ce se va reține în
sarcina inculpatului este:
a. infracțiunea de omor simplu, aplicându-se regulile din art. 30 alin. (3) C.pen. privind
eroarea de fapt în raport cu circumstanța de agravare
b. infracțiunea de omor calificat săvârșit asupra unei femei gravide
c. infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. d)
11. Inculpatul X prin acte repetate de supunere la chinuri, de scandaluri și bătăi a determinat
victima să se sinucidă. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a. omor
b. determinarea sau înlesnirea sinuciderii
c. omor calificat săvârșit cu premeditare
12. Fapta de omor este o infracțiune:

a. materială condiționată de producerea unui rezultat
b. exclusiv comisivă
c. de pericol
13. Infracţiunea de ucidere la cererea victimei:

a. se reţine doar atunci când cererea a fost explicită, conştientă şi repetată, iar victima suferea
de o boală incurabilă
b. tentativa se pedepseşte
c. forma de vinovăţie este praeterintenţia
14. Constituie variante agravate ale infracţiunii de omor calificat:

a. omorul săvârşit în public
b. omorul săvârşit asupra a trei sau mai multe persoane
c. omorul săvârşit din interes material
22
15. Există tentativă la infracţiunea de omor:
a. atunci când făptuitorul a început executarea acţiunii de ucidere, dar aceasta a fost întreruptă
din cauze independente, exterioare voinţei făptuitorului
b. în situaţia în care imposibilitatea consumării infracţiunii se datorează modului absurd în
care aceasta a fost concepută
c. în situaţia în care cantitatea de otravă administrată victimei a fost insuficientă şi aceasta nu
a decedat
16. Dacă în urma unui accident rutier se constată că autorul a depăşit viteza legală, fără a i se
reţine o altă împrejurare imputabilă, iar victima necesită pentru vindecare 90 de zile de
îngrijiri medicale:
a. fapta reprezintă vătămarea corporală din culpă (art. 196 C.pen.);
b. fapta reprezintă lovirea sau alte violenţe (art. 193 C.pen.);
c. fapta nu reprezintă infracţiune.
17. Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale de 101 zile, constituie infracţiunea de:
a. lovire sau alte violente
b. vătămare corporală
c. vătămare corporală în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violenţe
18. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte implică din partea făptuitorului:
a. intenţie directă pentru comiterea loviturii sau vătămării şi intenţie indirectă faţă de
producerea morţii victimei
b. intenţie directă pentru comiterea loviturii sau vătămării şi culpă faţă de rezultatul produs-
moartea victimei
c. intenţie pentru comiterea loviturii sau vătămării, chiar dacă faţă de rezultatul produs,
făptuitorului nu i se poate imputa culpa penală
19. Lovirea sau alte violenţe, săvârşite din culpă, care au produs o vătămare ce necesită pentru
vindecare 9 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de:
a. vătămare corporală din culpă
b. lovire sau alte violenţe
c. nu constituie infracţiune
20. Obiectul material al infracţiunii de lovire sau alte violenţe este:

a. corpul victimei, asupra căruia se produce lovirea sau orice alte acte de violenţe cauzatoare
de suferinţe fizice
b. relaţiile sociale referitoare la viaţa victimei
c. acţiunea de lovire a victimei
R:a
21. Dacă, în urma unui accident de circulaţie, s-a cauzat din culpă moartea a două sau mai
multor persoane, avem de a face cu:
a. o singură infracțiune de ucidere din culpă în formă agravată
b. un concurs de infracţiuni de ucidere din culpă
c. vătămare corporală gravă
23
22. Dacă făptuitorul a aplicat intenţionat victimei lovituri repetate, pentru care au fost
necesare 60 de zile de îngrijiri medicale, fapta constituie infracţiunea de:
a. lovire sau alte violenţe, în forma tip
b. lovirea sau alte violenţe, în formă agravată
c. vătămare corporală
23. Inculpatul, în urma unor incidente avute cu partea vătămată, a lovit-o pe aceasta cu un
corp dur în zona feței cu consecința avulsiei dinților 11, 12, 22 și 23, necesitând pentru
vindecare 24 de zile de îngrijiri medicale. Instanța va reține în sarcina inculpatului săvârșirea
infracțiunii de:
a. vătămare corporală
b. lovire sau alte violențe
c. tentativă la infracțiunea de omor
24. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul
infracțiunilor de:
a. lovire sau alte violențe
b. încăierare
25. Obiectul material în cazul infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului constă în:
a. corpul minorului, atunci când măsurile sau tratamentele aplicate privesc corpul acestuia
b. este lipsită de obiect material
c. acțiunea de lovire a minorului prin care se pune în primejdie dezvoltarea intelectuală a
minorului
26. Aplicarea de lovituri repetate aceleiași persoane cu aceleași mijloace și în aceleași

împrejurări, constituie:
a. infracțiunea de vătămare corporală
b. o faptă unică de lovire
c. tot atâtea fapte de lovire câte acte de lovire au fost aplicate
27. Infracţiunea de încăierare:

a. nu are obiect material
b. tentativa se pedepsește
c. subiect activ poate fi orice persoană responsabilă penal
28. În fapt, două persoane au atacat şi lovit o altă persoană. Victima a avut nevoie de 16 zile
de îngrijiri medicale. Ce va reţine instanţa în speţa dată:
a. infracţiunea de încăierare
b. un concurs între infracţiunea de încăierare şi cea de loviri sau alte violenţe
c. infracţiunea de lovire sau alte violenţe
29. Inculpatul i-a aplicat fiului său, în vârstă de 8 ani, în mod repetat, mai multe lovituri, dar
s-a stabilit că acestea nu i-au primejduit în mod grav dezvoltarea fizică şi intelectuală. Ce va
reţine instanţa în sarcina inculpatului:
a. infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului
b. infracţiunea de loviri sau alte violenţe
c. fapta inculpatului nu constituie infracţiune
24
30. În situaţia în care, în urma loviturilor aplicate victimei, cu intenţie, aceasta a rămas cu o
infirmitate fizică permanentă, instanţa va reţine:
a. infracţiunea de vătămare corporală
b. infracţiunea de loviri sau alte violenţe
c. infracţiunea de vătămare corporală din culpă
31. Cel care instigă mama aflată într-o stare de tulburare psihică pricinuită de naştere să-şi
ucidă copilul poate fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de :
a. uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă
b. instigare la infracţiunea de ucidere ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă
c. instigare la infracţiunea de violenţe în familie
32. Uciderea copilului nou-născut, cu intenţie directă, săvârşită imediat după naştere, de către
mama aflată într-o stare de tulburare psihică nepricinuită de procesul naşterii, constituie
infracţiunea de:
a. omor calificat
b. violenţă în familie
c. omor
33. Infracțiunea de ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârșită de către mamă:

a. subiect activ poate fi orice persoană
b. obiectul material constă în corpul copilului asupra căruia s-a săvârșit activitatea incriminată
c. participația penală este posibilă sub toate formele (coautorat, instigare, complicitate)
34. Fapta tatălui de a-i aplica copilului minor mai multe lovituri, în urma cărora acesta
decedează, constituie infracțiunea de:
a. omor calificat
b. omor
c. violență în familie
35. Fapta inculpatului care a trântit la pământ victima (soția acestuia. și a lovit-o cu picioarele
în abdomen, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare îngrijiri medicale de
12 zile, constituie infracțiunea de:
a. lovirea sau alte violențe
b. vătămare corporală
c. violență în familie
36. Infracţiunea de ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârşită de către mamă:

a. este lipsită de obiect material
b. subiect activ poate fi orice persoană responsabilă penal
c. tentativa, deşi posibilă, nu este incriminată
37. Fapta inculpatului de a îl ucide pe fiul său, care fusese adoptat cu efecte depline de bunicii
materni ai acestuia, constituie infracţiunea de:
a. omor calificat
b. violenţa în familie
c. omor
25
38. În situaţia în care făptuitorul a fost în eroare cu privire la calitatea de soţ a victimei şi i-a
aplicat acesteia mai multe lovituri care au condus la decesul acesteia, instanţa va reţine
săvârşirea infracţiunii de:
a. omor
c. ucidere din culpă
39. Fapta mamei care îşi ucide copilul la trei zile după naştere, fără a se afla într-o stare de
tulburare psihică, comite infracţiunea de:
a. omor calificat
c. ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârşită de către mamă
40. În cazul infracţiunii de violenţă în familie:

a. subiect pasiv poate fi numai membrul de familie în viaţă asupra căruia s-a exercitat violenţa
b. subiect activ poate fi orice persoană
c. este lipsită de obiect material
41. Infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii:

a. obiectul material este reprezentat de corpul femeii însărcinate
b. obiectul material este reprezentat de corpul fătului asupra căruia se îndreaptă activitatea
făptuitorului
c. forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte este praeterintenţia
42. Vătămarea fătului în timpul naşterii de către mama aflată în stare de tulburare psihică:
a. nu se pedepseşte
b. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc la
jumătate
c. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc cu o
treime
43. Vătămarea fătului în perioada sarcinii de către femeia însărcinată:

a. nu se pedepseşte
b. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc la
jumătate
c. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc cu o
treime
44. Infracţiunea de lăsare fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate:

a. elementul material se poate realiza doar prin omisiunea de a da ajutorul necesar
b. elementul material se poate realiza doar prin omisiunea de a înştiinţa autoritatea
c. elementul material se poate realiza atât prin omisiunea de a da ajutorul necesar, cât şi prin
omisiunea de a înştiinţa autoritatea
45. Infracţiunea de împiedicarea ajutorului:

b. prevede o cauză justificativă, şi anume, dacă prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune
unui pericol grav cu privire la viaţa sa
c. tentativa se pedepseşte
26
46. Infracţiunea de ameninţare se poate săvârşi prin:
a. ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei,
chiar dacă nu este de natură să alarmeze
b. ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei infracţiuni îndreptate împotriva ei, chiar dacă
nu este de natură să alarmeze
c. ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei infracţiuni îndreptate împotriva ei, dacă este
de natură să îi producă o stare de temere
47. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este o infracţiune:

a. continuă
b. de obicei
c. continuată
48. Lipsirea de libertate în mod ilegal este mai gravă în cazul în care a fost săvârşită:
a. prin simularea de calităţi oficiale
b. prin folosire de calităţi mincinoase
c. asupra unui minor
49. Amenintarea unei persoane cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare
compromițătoare pentru persoana ameninţată, ori pentru un membru de familie, constituie:
a. infracțiunea de amenintare
b. infracțiunea de șantaj
c. fapta nu constituie infracțiune
50. Prin săvârșirea infracțiunii de șantaj se încalcă:

a. relațiile sociale referitoare la patrimoniul unei persoane
b. libertatea fizică a unei persoane
c. libertatea morală a unei persoane
51. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:

a. subiect activ poate fi orice persoană, deoarece legea nu cere o anumită calitate
b. este lipsită de obiect material
c. elementul material nu se poate realiza decât prin acţiunea de a produce în orice mod lipsirea
de liberate a unei persoane
52. Inculpatul care, după ce consumă raportul sexual cu victima, profitând de imposibilitatea
acesteia de a se apăra, o leagă de un copac pentru a nu se putea deplasa, aceasta fiind găsită
abia după 13 ore, săvârşeşte infracţiunea de:
a. lipsire de libertate în mod ilegal, în varianta tip
b. viol, în varianta agravată
c. viol şi cea de lipsire de libertate în mod ilegal, aflate în concurs
53. Infracţiunea de ameninţare se poate reţine:

a. dacă se ameninţă o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni îndreptate împotriva unei alte
persoane
b. dacă se ameninţă o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni îndreptate împotriva sa
c. dacă se ameninţă o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni îndreptate împotriva sa ori a altei
persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere
27
54. Pentru existenţa infracţiunii de şantaj se cere:
a. ca ameninţarea să se refere la producerea unui rău viitor
b. ca subiectul activ să fie circumstanţiat, şi anume, un membru de familie
c. ca actele de violenţă să nu constituie mijloace prin care făptuitorul să constrângă victima să
facă sau să nu facă ceva
55. Infracţiunea de hărţuire:

b. participaţia penală este posibilă doar sub forma instigării şi a complicităţii
56. Infracţiunea de trafic de minori:

b. subiect pasiv poate fi orice persoană
c. consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă
57. În cazul infracţiunilor privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile, în forma tip
a acestora, subiectul activ poate fi:
a. orice persoană care este responsabilă din punct de vedere penal, cu excepţia infracţiunii de
folosire a unui minor în scop de cerşetorie
b. numai o persoană juridică
c. atât o persoană fizică cât şi o persoană juridică
58. Au obiect material următoarele infracţiuni:

a. traficul de persoane
b. folosirea unui minor în scop de cerşetorie
c. supunerea la muncă forţată sau obligatorie
59. Participaţia penală este posibilă sub toate formale sale (coautorat, instigare, complicitate)
în cazul:
a. infracţiunii de trafic de minori
b. numai în cazul infracţiunii de trafic de persoane
c. numai în cazul infracţiunilor de sclavie şi a celei de proxenetism
60. Fapta persoanei care determină un major cu dizabilităţi psihice să apeleze în mod repetat
la mila publicului pentru a cere ajutor material, constituie:
a. infracţiunea de sclavie
b. infracţiunea de exploatare a cerşetoriei
c. nu constituie infracţiune
61. X o obligă pe Y, sora sa, să întrețină un raport sexual amenințând-o cu cuțitul. X a comis
infracțiunea de:
a. viol în varianta agravată;
b. viol în concurs cu infracţiunea de incest;
c. incest ex.stagiari
62. Fapta tatălui de a întreține raporturi sexuale cu fiica sa în vârstă de 5 ani reprezintă:
a. infracțiunea de viol în varianta agravată;
b. infracțiunea de act sexual cu un minor;
c. infracțiunea de viol în concurs cu infracțiunea de incest
28
63. Fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determină o persoană de sex feminin în
vârstă de 14 ani şi 6 luni de a avea cu el raport sexual, constituie infracţiunea de:
a. coruptie sexuala
b. act sexual cu un minor
c. viol
64. Obiect material al infracțiunii de viol poate fi:

a. viaţa victimei
b. violul este lipsit de obiect material
c. corpul persoanei de orice sex
65. Actul sexual cu o persoană cu vârsta de 12 ani realizat prin constrângere de către medicul
curant, folosindu-se de calitatea sa constituie:
a. infracţiunea de viol în formă tip
b. infracţiunea de viol în formă agravată
c. infracţiunea de act sexual cu un minor
66. Poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de hărţuire sexuală:

a. numai o persoană de sex masculin
b. numai o persoană care lucrează în aceeaşi unitate cu victima infracţiunii
c. o persoană care abuzează de autoritatea sau influenţa pe care i-o conferă funcţia îndeplinită
la locul de muncă
67. Dacă în urma unui viol inculpatul a continuat să reţină victima pentru a o constrânge să nu
părăsească încăperea câteva ore va exista infracţiunea de:
a. viol în concurs cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal
b. numai infracțiunea de viol
c. numai infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal
68. Infracţiunea de agresiune sexuală:

b. participaţia penală este posibilă sub toate formele
c. se comite cu intenţie directă, iar în varianta agravată, atunci când fapta a avut ca urmare o
vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori moartea victimei, forma de vinovăţie este
intenţia depăşită (praeterintenţia)
69. Infracţiunea de hărţuire sexuală:

b. subiect activ nu poate fi decât o persoană de sex feminin
70. Inculpatul avea calitatea de învăţător, iar într-una dintre pauze a urmărit-o pe elevă în
curtea şcolii şi, folosindu-se de calitatea pe care o avea şi profitând de imposibilitatea victimei
de a se apăra, a întreţinut cu aceasta un raport sexual. Ce va reţine instanţa în sarcina
inculpatului:
a. un concurs de infracţiuni între infracţiunea de viol şi cea de lipsire de libertate în mod ilegal
b. infracţiunea de viol, în forma tip
c. infracţiunea de viol, în forma agravată, victima aflându-se în îngrijirea făptuitorului
29
71. Violarea de domiciliu este mai gravă dacă se săvârşeşte:
a. prin folosire de calităţi oficiale
b. prin simulare de calităţi oficiale
c. în timpul nopţii
72. În practica judiciară, s-a considerat că fapta aceluia care a pătruns prin escaladarea
ferestrei într-o cameră a unui internat încercând să aibă raport sexual cu una dintre elevele
care locuia în acea încăpere, constituie:
a. numai tentativă la infracţiunea de viol
b. fapta nu constituie infracţiune
c. tentativă la infracţiunea de viol în concurs cu infracţiunea de violare de domiciliu
73. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate:

a. în cazul tuturor infracţiunilor ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private
b. numai în cazul infracţiunii de violare de domiciliu
c. numai în cazul infracţiunii de violare a vieţii private
74. Ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia
constituie infracțiunea de:
a. abuz de încredere
b. tulburare de posesie
c. violare de domiciliu
75. Fapta unei persoane de a pătrunde fără drept într-o locuinţă, fără consimțământul celui ce
o foloseşte, înarmat cu o toporişcă pe care a folosit-o în activitatea sa agresivă, constituie
infracţiunea de:
a. tulburare de posesie
b. tâlhărie
c. violare de domiciliu, în varianta agravată, şi anume, fapta este mai gravă dacă este comisă
de o persoană înarmată
76. Constituie infracțiunea de furt calificat:

a. furtul săvârşit într-un taxi
b. furtul unui paşaport
c. furtul săvârşit prin violare de domiciliu sau violarea sediului profesional
77. Infracţiunea de tulburare de posesie:

a. nu absoarbe în conţinutul său legal infracţiunea de ameninţare
b. absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe în forma simplă
c. este o infracţiune progresivă
78. Dacă X sustrage bunuri din domiciliul unui vecin, unde a pătruns prin efracţie, profitând
de faptul că acesta era plecat în concediu, fiind ajutat de Y care păzea intrarea în bloc,
constituie:
a. X este autor al infracţiunii de furt simplu;
b. X este autor al infracţiunii de furt calificat;
c. Y este complice la infracţiunea de furt calificat.
30
79. Sunt aplicabile dispoziţiile art. 231 alin. (1) C.pen., privind pedepsirea unor furturi la
plângerea prealabilă, în cazul în care subiectul activ este:
a. o persoană care locuieşte cu victima;
b. găzduitorul care săvârşeşte furtul în paguba celui pe care îl găzduieşte;
c. găzduitul care sustrage bunuri de la persoana care îl găzduieşte.
80. Arătați care dintre următoarele împrejurări califică atât infracţiunea de furt calificat, cât şi
pe cea de tâlhărie calificată:
a. simularea, de către făptuitor, a unor calităţi oficiale;
b. comiterea faptelor de către o persoană care are asupra sa o armă;
c. comiterea faptelor în timpul nopții
81. În urma unei înţelegeri anterioare, X şi Y hotărăsc ca primul să pătrundă în sediul unui
magazin cu scopul de a sustrage mărfuri, iar al doilea să asigure paza. Imediat după
pătrunderea lui X în magazin, Y s-a speriat și a părăsit locul de unde trebuia să asigure paza,
fapt sesizat de X doar după ce a părăsit locul cu bunurile sustrase. În această situaţie Y:
a. nu va răspunde penal, deoarece s-a desistat;
b. va răspunde pentru complicitate la tentativă la furt;
c. va răspunde pentru complicitate la infracţiunea consumată de furt.
82. Există infracţiunea de tâlhărie în cazul în care:

a. furtul este urmat de întrebuinţarea de ameninţări pentru păstrarea bunului furat;
b. furtul este săvârşit prin ameninţarea victimei cu o armă anterior luării bunului;
c. furtul este săvârşit asupra unei persoane care se afla în stare de inconştienţă.
83. X i-a dat cu împrumut lui Y un autoturism timp de o săptămână. La împlinirea termenului,
Y a refuzat să îi restituie bunul lui X, deși acesta l-a solicitat în repetate rânduri. Fapta lui Y
reprezintă infracţiunea de:
a. furt;
b. abuz de încredere;
c. înşelăciune.
84. Fapta șoferului de taxi care, deși observă că partea vătămată coboară din mașină fără să-și
recupereze un bun depus pe bancheta din spate, nu o atenționează, iar ulterior își însușește
bunul respectiv, reprezintă infracțiunea de :
a. însușirea bunului găsit
b. furt
c. furt calificat (săvârșit într-un mijloc de transport în comun)
85. În cazul în care doi făptuitori, după o înțelegere prealabilă, atacă victima, unul săvârșind
acte de violență, iar celalalt sustrăgând bunul de la victimă, se va putea reține:
a. infracțiunea de lovire sau alte violenta, pentru unul dintre făptuitori si infracțiunea de
tâlhărie pentru celălalt
b. infracțiunea de tentativă de tâlhărie pentru cel ce a aplicat loviturile și infracțiunea de
tâlhărie pentru celalalt făptuitor
c. coautorat la infracțiunea de tâlhărie
31
86. Tutorele care a sustras o parte din pensia de urmaș și din alocația de stat cuvenită
minorilor aflați sub tutela sa, săvârșește infracțiunea de:
a. furt
b. gestiune frauduloasă
c. abuz de încredere
87. Deposedarea victimei de un bun mobil sau săvârşită de o persoană care avea asupra sa un
obiect asimilat armei şi de care se folosește în săvârşirea faptei, constituie infracţiunea de:
a. furt
b. furt calificat
c. tâlhărie
88. Fapta paznicului unei unități de a ajuta doua persoane să sustragă piese din cadrul unității,
reprezintă infracțiunea de:
a. delapidare
c. complicitate la infracțiunea de furt
89. Fapta aceluia care, cumpărând un autoturism, l-a înstrăinat, deşi, prin contractul de
vânzare-cumpărare se stipulase că, până la plata integrală a preţului, cumpărătorul ia în
păstrare autovehiculul, fără a avea dreptul de a circula cu el, constituie infracţiunea de :
a. înşelăciune
c. abuz de încredere
90. A s-a înțeles să îl ajute pe B, prin asigurarea pazei în fața blocului, să sustragă o sumă de
bani dintr-un apartament al cărui proprietar știau că era plecat în concediu. Intrat în
apartament, B l-a găsit pe proprietar acasă, iar pentru a sustrage suma de bani l-a lovit pe
proprietarul apartamentului, a luat banii și a fugit. Ce va reține instanța în sarcina celor doi
coinculpați?
a. A și B sunt coautori la tâlhărie
b. A și B sunt coautori la furt
c. A este complice la furt, iar B este autor al infracțiunii de tâlhărie
91. În cazul în care făptuitorul pătrunde, în timpul nopţii, fără drept, în curtea unei locuinţe,
unde săvârşeşte o tâlhărie:
a. se va reţine un concurs de infracţiuni
b. se va reţine o singură infracţiune de tâlhărie calificată, săvârşită prin violarea de domiciliu
c. se va reţine infracţiunea de violare de domiciliu
92. În sarcina făptuitorului care a ameninţat cu un pistol cu aer comprimat purtat cu drept, pe
stradă, un poliţist în uniformă şi aflat în timpul exercitării serviciului să îi dea banii şi
telefonul mobil, că altfel îl omoară, se va reţine:
a. un concurs de infracţiuni între tâlhărie, în variantă agravată şi ultraj, în varianta tip
b. un concurs de infracţiuni între tâlhărie, în variantă agravată şi ultraj, în varianta agravată
c. un concurs de infracţiuni între tâlhărie, în variantă tip şi ultraj, în varianta agravată
32
93. Fapta unei persoane care sustrage o cantitate de aluminiu (cabluri electrice) montată pe
stâlpii de susţinere, constituie:
a. infracţiunea de furt
b. nu întruneşte elementele constitutive ale nici unei infracţiuni
c. furt calificat
94. Ce va reţine instanţa în sarcina inculpatului care, după ce a sustras un autovehicul, s-a
deplasat cu acesta pe o distanţă de 18 km, iar apoi a abandonat-o la marginea drumului:
a. infracţiunea de furt
b. fapta nu constituie infracţiune
c. infracţiunea de furt în scop de folosinţă
95. Fapta unei persoane care incendiază mașina funcționarului public pentru a-l determina pe
acesta să anuleze unele activități de control pe care urma să le desfășoare asupra
făptuitorului, constituie infracțiunea de:
a. ultraj
b. distrugere
c. distrugere calificată
96. Fapta unei persoane de a adresa amenințări la adresa unui polițist care se afla în
exercitarea atribuțiilor de serviciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a. uzurpare de calități oficiale
b. ultraj
c. amenințare
R:b
97. Fapta unui preot care a pierdut calitatea de preot, fiind caterisit din motive disciplinare,
dar care continuă să oficieze ocazional slujbe religioase, constituie infracțiunea de:
a. uzurpare de calități oficiale
b. nu constituie infracțiune
c. ultraj
98. Inculpatul, aflându-se în stare de detenție, a smuls o chiuvetă din perete și a aruncat cu
bucăți de fontă în polițistul de serviciu, care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu,
cauzându-i acestuia leziuni, pentru care i-au fost necesare 14 zile de îngrijiri medicale. Fapta
inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a. lovire sau alte violențe
b. ultraj
99. Elementele comune ale infracțiunilor de rupere de sigilii și sustragere de sub sechestru sunt:
a. în varianta agravată subiectul activ are calitatea de custode
b. se realizează prin aceleași acțiuni/inacțiuni
c. forma de vinovăție cerută de norma de incriminare este culpa
100.Tentativa se pedepseşte:
a. numai la infracţiunea de rupere de sigilii
b. la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri
c. la infracţiunea de ultraj
33
101. Sunt lipsite de obiect material:
a. infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale
b. infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri
c. infracţiunea de rupere de sigilii
102. Elementul material al laturii obiective în cazul infracţiunii de sustragere sau distrugere de
înscrisuri se poate realiza prin:
a. numai prin acțiunea de sustragere
b. numai prin acţiunea de distrugere
c. printr-o acţiune alternativă de sustragere sau distrugere
103. În cazul infracţiunilor contra autorităţii:

a. forma de vinovăţie este intenţia în cazul tuturor infracţiunilor din acest capitol
b. tentativa se pedepseşte în cazul tuturor infracţiunilor din acest capitol
c. toate sunt lipsite de obiect material
104. Infracţiunea de ultraj subzistă atunci când:

a. faptele prin care se realizează elementul material sunt săvârşite asupra unui funcţionar
public, chiar dacă în momentul comiterii faptei acesta nu avea calitatea de funcţionar public
b. faptele prin care se realizează elementul material sunt săvârşite asupra unui funcţionar
public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
c. numai când faptele prin care se realizează elementul material sunt săvârşite asupra unui
funcţionar public în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu
105. Îndemnarea unei persoane să dea declarații mincinoase într-o cauză penală constituie
infracțiunea de:
a. influențarea declarațiilor
b. instigare la mărturie mincinoasă
c. obstrucționarea justiției.
106. Divulgarea, fără drept, de informații confidențiale privind data, timpul, locul și modul
prin care urmează să se administreze o probă, de către un funcționar public care a luat
cunoștință de acestea în virtutea funcției, în scopul ajutării făptuitorului să se sustragă de la
urmărirea penală, îngreunându-se astfel urmărirea, constituie infracțiune de:
a. compromiterea intereselor justiției
b. favorizarea infractorului
c. obstrucționarea justiției
107. Fapta aceluia care, în baza unei înțelegeri prealabile cu autorului furtului, s-a angajat să
vândă bunul sustras de autor pentru ca mai apoi să împartă prețul obținut, constituie:
a. complicitate la infracțiunea de furt
b. tăinuire
c. favorizarea infractorului.
108. Înțelegerea frauduloasă dintre avocat și un terț interesat de soluția care urmează să fie
pronunțată într-o procedură judiciară, constituie infracțiune:
a. de asistență și reprezentare neloială
b. doar dacă se produce consecința vătămării intereselor clientului
c. indiferent dacă se produce consecința vătămării intereselor clientului, atâta timp cât scopul
vătămării a existat la data încheierii înțelegerii.
34
109. Infracțiunea de evadare:
a. nu este susceptibilă de complicitate
b. este mai gravă atunci când făptuitorul a avut asupra sa o armă, indiferent dacă a folosit-o
efectiv sau nu
c. intră în concurs cu infracțiunea săvârșită în stare de evadare, calculul pedepsei făcându-se
după regula cumulului aritmetic
110. Infracțiunea de luare de mită:

a. poate fi reținută în sarcina notarului public care solicită o sumă de bani pentru a îndeplini în
regim de urgență un act ce intră sfera atribuțiilor sale
b. poate fi comisă de o persoană care nu are calitatea de funcționar public
c. presupune ca înțelegerea dintre mituitor și mituit să intervină exclusiv înainte de
îndeplinirea actului de către funcționarul public.
111. Infracțiunea de luare de mită:

a. poate fi comisă cu intenție directă sau cu intenție indirectă
b. nu este susceptibilă de participație penală sub forma instigării
c. nu poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor
publice
112. Fapta unei persoane de a oferi o sumă de bani la trei funcționari publici pentru ca aceștia
să întârzie acordarea unei autorizații de construcție, sumă de bani pe care funcționarii nu au
primit-o, sesizând organele judiciare, constituie:
a. o infracțiune de dare de mită
b. trei infracțiuni de dare de mită
c. tentativă la infracțiunea de dare de mită
113. Subiect activ al infracțiunii de trafic de influență poate fi:

a. orice persoană
b. numai un funcționar public
c. numai funcționarul care îndeplinește un act ce intră în sfera atribuțiilor sale de serviciu
114. Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul,
direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă
asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, constituie infracțiunea de:
a. dare de mită
b. trafic de influență
c. cumpărare de influență.
115. Există infracțiune de luare de mită:

a. atunci când fapta este săvârșită de un funcționar public, fiind indiferent dacă pretinderea ori
primirea de bani sau de alte foloase privește un act care nu intră în sfera atribuțiilor sale de
serviciu
b. doar dacă făptuitorul acționează cu intenție, fiind indiferent că este vorba despre intenție
directă sau intenție indirectă
c. și atunci când banii sau alte foloase sunt pretinse sau primite pentru altul.
35
116. Lovirea sau alte acte de violență săvârșite de cel aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu
constituie infracțiune de:
a. Cercetare abuzivă
b. Purtare abuzivă
c. Represiune nedreaptă.
117. Fapta inculpatului care, în calitate de agent poștal aflat în exercițiul atribuțiilor de
serviciu, având de comunicat o sentință civilă, a introdus-o printre gratiile gardului,
consemnând în mod eronat faptul că procedura de comunicare s-a îndeplinit prin afișare, cu
consecința că sentința nu a mai ajuns în posesia părții, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de:
a. Abuz în serviciu
b. Neglijență în serviciu
c. Violarea secretului corespondenței.
118. Infracțiunea de delapidare presupune:

a. însușirea, folosirea, traficarea de bani, valori sau alte bunuri aparținând altuia, de cel căruia
i-au fost încredințate în baza unui anumit titlu
b. însușirea, folosirea sau dispunerea pe nedrept de bunurile administrate sau gestionate
c. însușirea, folosirea, traficarea, de către un funcționar public, de bani valori sau alte bunuri
pe care le gestionează sau le administrează.
119. Infracțiunea de neglijență în serviciu:

a. nu este susceptibilă de tentativă
b. presupune întotdeauna necesitatea stabilirii raportului de cauzalitate între faptă și rezultatul
socialmente periculos
c. poate fi comisă din culpă sau cu intenție.
120. Fapta funcționarului public care, aflat în timpul serviciului, îndeplinește un act ce nu
intră în sfera atribuțiilor sale de serviciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a. abuz în serviciu
b. uzurparea funcției
c. înșelăciune.
121. Vopsirea hârtiei simple în culorile unei bancnote de hârtie:

a. constituie infracțiune de falsificare de monede, timbre sau de alte valori
b. nu constituie infracțiune
c. constituie infracțiune de înșelăciune.
122. Infracțiunea de falsificare de timbre sau efecte poștale:

a. are ca obiect material materialul din care s-a confecționat timbrul sau efectul poștal, atunci
când falsul se realizează prin alterare
b. poate fi comisă cu intenție directă sau indirectă
c. poate fi săvârșită prin acțiune sau prin inacțiune.
123. Deținerea de bancnote falsificate:

a. constituie infracțiune doar atunci când se realizează în vederea punerii în circulație
b. constituie infracțiune întotdeauna
c. este o infracțiune continuată, atunci când sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege.
36
124. Nu se pedepsește:
a. persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) ale
art. 314 C.pen., dar înainte de descoperirea acestora, predă instrumentele sau materialele
deţinute autorităţilor judiciare ori încunoștințează aceste autorităţi despre existenţa lor
b. persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) ale
art. 314 C.pen., dar înainte de a se fi trecut la săvârşirea faptei de falsificare, predă
instrumentele sau materialele deţinute autorităţilor judiciare ori încunoştinţează aceste
autorităţi despre existenţa lor
c. persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) ale
art. 314 C.pen., dar înainte de descoperirea acestora şi înainte de a se fi trecut la săvârşirea
faptei de falsificare, predă instrumentele sau materialele deţinute autorităţilor judiciare ori
încunoştinţează aceste autorităţi despre existenţa lor.
125. Infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate:

a. presupune un scop special
b. se săvârșește doar cu intenție direct
c. prevede și o cauză de neimputabilitate.
126. Fapta martorului care declară mincinos în fața notarului public constituie infracțiune de:
a. mărturie mincinoasă
b. fals în declarații
c. înșelăciune.
127. Infracțiunea de fals în declarații:

a. absoarbe infracțiunea de uz de fals
b. este susceptibilă de participație penală în toate formele
c. presupune un scop special.
128. Fapta de a întocmi și de a semna o cerere de chemare în judecată în numele unei alte
persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia:
a. nu constituie infracțiune
b. constituie infracțiune de înșelăciune
c. constituie infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
129. Falsificarea de către contabil a statelor de plată ale unei societăți comerciale și folosirea
lor la întocmirea evidențelor contabile întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a. fals în înscrisuri sub semnătură privată
b. fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu uz de fals
c. fals intelectual în concurs cu uz de fals.
130. Infracțiunea de uz de fals:

a. poate intra în concurs cu falsul material în înscrisuri oficiale și falsul în înscrisuri sub
semnătură privată
b. absoarbe falsul în înscrisuri sub semnătură private
c. este absorbită în infracțiunea de fals în declarații.
37
131. Persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoană pe care o știe căsătorită are
calitatea de:
a. complice la săvârșirea infracțiunii de bigamie
b. autor al infracțiunii de bigamie
c. coautor al infracțiunii de bigamie.
132. Raportul sexual consimțit între fratele în vârstă de 16 ani și sora acestuia în vârstă de 14
ani întrunește elementele constitutive ale:
a. infracțiunii de incest
b. infracțiunii de act sexual cu un minor
c. infracțiunii de incest în concurs cu infracțiunea de act sexual cu un minor.
133. Constituie infracțiune de abandon de familie săvârșirea de către persoana care are obligația
legală de întreținere față de cel îndreptățit la întreținere a uneia dintre următoarele fapte:
a. părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau psihice
b. neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege
c. neplata, cu rea-credinţă, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale
judecătorească.
134. Infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului:

a. presupune fapta unuia dintre părinți de a-l împiedica pe celălalt părinte să aibă legături
personale cu minorul
b. se poate comite numai cu intenție directă
c. se sancționează la plângerea prealabilă a părții vătămate.
135. Incestul:
a. presupune raportul sexual consimțit între rude în linie directă sau între frați și surori
b. se absoarbe întotdeauna în infracțiunea de act sexual cu un minor
c. în cazul în care se săvârșește prin constrângere, intră în concurs cu infracțiunea de viol.
136. Pedeapsa:
a. poate fi hotărâtă de judecător chiar dacă legea nu prevede, dacă fapta este foarte gravă şi
aduce atingere unor valori sociale foarte importante;
b. nici o pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor legii;
c. poate fi hotărâtă de instanţa şi atunci când legea nu prevede, însă numai de către Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
137. Ca regulă generală, infracţiunea săvârşită la bordul unei aeronave românești care
survolează spaţiul aerian al Japoniei:
a. nu va constitui infracţiune dacă legea penală japoneza nu incriminează fapta;
b. se consideră săvârşită pe teritoriul Japoniei;
c. se consideră săvârşită pe teritoriul României.
138. În ipoteza în care un cetăţean român sustrage bunuri, în baza aceleiaşi rezoluţii
infracţionale, în mai multe state ale Uniunii Europene, se va aplica legea penală română dacă:
a. numai dacă primul act de executare a infracţiunii continuate a fost săvârşit în ţară;
b. chiar dacă numai un singur act de executare a infracţiunii continuate a fost săvârşit în
România;
c. numai dacă infractorul este pe teritoriul ţării noastre.
38
139. În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au
intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă:
a. întotdeauna;
b. dacă instanţa apreciază în acest sens;
c. dacă făptuitorul a avut o bună conduită după săvârşirea faptei.
140. Există praeterintenţie (intenţie depăşită):

a. când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav,
care se datorează culpei făptuitorului;
b. când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale dar socoteşte fără temei că nu se va produce;
c. când făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi putea şi trebuia să prevadă că
acţiunile sale vor duce la un rezultat ce va depăşi limitele de siguranţă impuse de lege.
141. Care dintre următoarele este cauză justificativă:

a. starea de necesitate;
b. constrângerea fizică;
c. excesul neimputabil.
142. Obiectul juridic al infracţiunii este complex dacă:

a. fapta prevăzută de legea penală pune în pericol sau vatămă doua sau mai multe valori sociale;
b. fapta prevăzută de legea penală aduce atingere unei valori sociale de importanţă deosebită;
c. pentru săvârşirea infracţiunii făptuitorul se foloseşte de mijloace deosebit de sofisticate.
143. În cazul minorului sub 14 ani:

a. există o prezumţie absolută că nu răspunde din punct de vedere penal;
b. există o prezumţie relativă că nu răspunde din punct de vedere penal;
c. răspunde din punct de vedere penal, dar numai în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie.
144. Nu poate fi subiect activ al infracţiunii:

a. minorul de 16 ani;
b. femeia însărcinată;
c. Statul.
145. Poate fi subiect pasiv al infracţiunii:

a. numai o persoană fizică;
b. numai o persoană juridică;
c. persoana fizică şi persoana juridică.
146. Care dintre următoarele este pedeapsa complementară:

a. interzicerea dreptului de a alege;
b. amenda penală;
c. ţinerea în cătuşe pe perioada executării pedepsei.
147. În ce constă principiul umanismului legii penale?

a. întreaga reglementare penală trebuie să pornească de la interesele fundamentale ale omului;
b. întreaga activitate în domeniul dreptului penal trebuie să se desfăşoare pe baza legii şi în
conformitate cu legea;
c. întreaga reglementare juridică penală trebuie să asigure prevenirea săvârşirii faptelor
periculoase, atât prin conformare cât şi prin constrângere faţa de cei care săvârşesc asemenea
fapte.
39
148. Ce se înţelege prin interpretarea legii penale?
a. o operaţiune logico-raţionala care se efectuează cu ocazia aplicării normei de drept şi are
drept scop aflarea voinţei legiuitorului, exprimată în acea normă;
b. o operaţiune logică care se referă la fapte tipice şi trebuie aplicată unor fapte concrete care
sunt variabile;
c. o activitate ştiinţifică prin care se explică şi se desluşeşte conţinutul normativ al legilor.
149. Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a:

a. salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală
sau sănătatea sa ori a altei persoane;
b. îndeplini o obligaţie impusă de autoritatea competentă;
c. înlătură un atac direct, material, imediat şi injust.
150. Ce efecte produce legea de dezincriminare dacă ea intervine în cursul urmăririi penale?
a. nu produce nici un efect deoarece ea se aplică numai faptelor săvârşite după momentul
intrării ei în vigoare, conform principiului activităţii legii penale;
b. se va pronunţa scoaterea de sub urmărire penală;
c. se va pronunţa achitarea.
151. Ce efecte produce legea de dezincriminare dacă aceasta intervine în cursul judecăţii?
a. se va pronunţa scoaterea de sub urmărire penală;
b. se va pronunţa clasarea;
c. se va pronunţa achitarea.
152. Ce fel de act este extrădarea?

a. administrativ, bilateral, politic;
b. bilateral, juridic, civil;
c. politic, juridic, bilateral.
153. Ce se înţelege prin „verbum regens”?

a. mobilul infracţiunii;
b. scopul infracţiunii;
c. elementul material al laturii obiective a infracţiunii.
154. În cazul căror infracţiuni se pune problema dovedirii raportului de cauzalitate în dreptul
penal?
a. infracţiunilor formale;
b. infracţiunilor formale de atitudine;
c. infracţiunilor de rezultat.
155. În cazul căror infracţiuni nu este posibilă tentativa?

a. la infracţiunile continuate;
b. la infracţiunile omisive;
c. la infracţiunile săvârşite cu intenţie indirectă.
156. Complicele este persoana care:

a. cu intenţie sau din culpă, ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală;
b. promite, după săvârşirea faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va
favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită;
c. cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
40
157. Ce este starea de necesitate?
a. este o cauză care în mod direct înlătură caracterul penal al faptei;
b. este o cauză care înlătură răspunderea penală;
c. este o cauză care înlătură executarea pedepsei.
158. Ce se înlătură prin constrângerea morală?

a. caracterul penal, deoarece fapta nu mai constituie infracţiune;
b. răspunderea penală;
c. executarea pedepsei.
159. Când se consideră că o infracţiune este infracţiune continuată?

a. atunci când acţiunea/inacţiunea ce formează elementul material al laturii obiective, se
prelungeşte în timp, în chip natural, chiar după momentul consumării;
b. atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp acţiuni sau inacţiuni care
prezintă fiecare în parte conţinutul unei infracţiuni, înainte de a fi fost condamnată definitiv
pentru vreuna din ele;
c. atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi
rezoluţii acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
160. Care este momentul consumării infracţiunii progresive?

a. momentul epuizării rezultatului;
b. momentul prin care se săvârşesc acţiunile prin care se realizează elementele materiale
specifice laturii obiective;
c. momentul încetării ultimei acţiuni sau inacţiuni.
161. Când există eroarea de fapt?

a. făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu a cunoscut ca acea faptă constituie o infracţiune;
b. făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu a prevăzut că se vor produce anumite
consecinţe grave;
c. făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu a cunoscut existenţa unei stări, situaţii sau
împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
162. Obiectul material în cazul infracţiunii de omor este reprezentat de:

a. corpul victimei în viaţă;
b. obiectul folosit de făptuitor (arma);
c. infracţiunea de omor este lipsită de obiect material întrucât viaţa nu se poate concretiza
într-o valoare materială.
163. Omorul calificat cu premeditare [art. 189 alin. 1 lit. a) C.pen.]:

a. implică o simplă chibzuire anterioară asupra faptei;
b. implica exteriorizarea rezoluţiei infracţionale prin acte de pregătire a infracţiunii;
c. implica existenţa unui interval de timp între luarea hotărârii de a comite infracţiunea şi
săvârşirea acesteia, chiar dacă făptuitorul nu a chibzuit asupra faptei şi nu a pregătit-o.
164. Fapta lui A de a-i furniza lui B o cantitate de otravă, cunoscând că B o va folosi pentru
a-l ucide pe C, rezultat ce s-a produs, poate reprezenta:
a. instigare la infracţiunea de omor;
b. complicitate materială la infracţiunea de omor;
c. coautorat la infracţiunea de omor.
41
165. Subiect pasiv al infracţiunii de omor poate fi:
a. un cadavru;
b. o persoană juridică;
c. o persoană încă în viaţă.
166. Uciderea din culpă prin care s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane:
a. constituie o infracţiune de ucidere din culpă, în varianta agravată;
b. constituie infracţiune de omor calificat;
c. constituie atâtea infracţiuni de ucidere din culpă câţi subiecţi pasivi sunt.
167. Subiectul activ la infracţiunea de lovire sau alte violenţe:

a. nu este circumstanţiat de normă de incriminare;
b. poate fi reprezentat şi de un funcţionar public care se află în exercitarea atribuţiilor de
serviciu;
c. poate fi reprezentat şi de victimă, în ipoteza automutilării.
168. Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de vătămare corporală:

a. se poate săvârşi numai din culpă;
b. se poate săvârşi numai cu intenţie directă;
c. se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.
169. A îl loveşte pe B cu o ţeavă metalică în zona capului, de peste 6 ori, survenind leziuni
grave şi fiind necesare peste 90 de zile de îngrijiri medicale. Se va reţine:
a. tentativa la infracţiunea de omor;
b. infracţiunea de vătămare corporală;
c. infracţiunea de vătămare corporală în varianta agravată.
170. Care dintre următoarele enunţuri este corect cu privire la subiectul activ al infracţiunii de
lipsire de libertate în mod ilegal:
a. subiect activ poate fi şi o persoană juridică;
b. participaţia este posibilă numai în forma complicităţii;
c. subiect activ poate fi orice persoană fizică cu răspundere penală.
171. În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal:
a. se poate săvârşi şi din culpă;
b. se poate săvârşi numai cu intenţie directă calificată prin scop;
c. se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.
172. Situaţia premisă în cazul infracţiunii de evadare (art. 285 C. pen.) constă în:
a. existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare;
b. existenţa stării legale de reţinere sau deţinere;
c. existenţa unui mandat de executare a pedepsei.
173. Care din următoarele acţiuni pot constitui infracţiune de ameninţare?

a. ameninţarea cu o acţiune în justiţie;
b. ameninţarea cu răzbunarea divină;
c. ameninţarea cu loviri sau alte violențe.
42
174. În cazul infracţiunii de ameninţare:
a. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni;
b. infracţiunea se va reţine numai dacă făptuitorul a luat hotărârea să săvârşească infracţiunea
sau faptă cu care se ameninţă;
c. tentativa nu este posibilă.
175. În cazul nerestituirii unui bun predat, ca urmare a inducerii în eroare a unei persoane, se
va reţine:
a. infracţiunea de înşelăciune;
b. infracţiunea de abuz de încredere;
c. nu va exista o faptă penală.
176. În cazul infracţiunii de viol:

a. tentativa este posibilă doar în forma întreruptă;
b. elementul material poate consta numai într-un raport sexual, nu şi într-un act sexual;
c. fapta se poate comite şi din culpă.
177. Poate fi obiect material al infracţiunii de furt:

a. un autovehicul;
b. un bun imobil prin natura lui;
c. un lucru abandonat.
178. Dacă făptuitorul ameninţă victima că va publica unele fotografii ale concubinei sale dacă
nu îi dă o sumă de bani, se va putea reţine infracţiunea de:
a. ameninţare;
b. şantaj;
c. nu constituie faptă penală.
179. Subiect activ al infracţiunii de luare de mită poate fi:

a. orice persoană cu răspundere penală;
b. paznicul de la o societate comercială;
c. un ofiţer de poliţie.
180. Infracţiunea de fals intelectual se consuma în momentul:

a. finalizării întocmirii înscrisului oficial de către funcţionarul public aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu;
b. folosirii înscrisului falsificat;
c. în care funcţionarul transmite înscrisul persoanei pentru care a fost întocmit.
181. Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare:

a. decât pedeapsa aplicată autorului;
b. decât pedeapsa aplicată autorului, în urma reducerii, ca efect al circumstanţelor atenuante;
c. decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
182. Fapta de a condamna o persoană ştiind că este nevinovată constituie:

a. represiune nedreaptă;
b. cercetare abuzivă;
c. supunere la rele tratamente.
43
183. Fapta inculpatului de a asmuţi câinii asupra victimei, cu consecinţa decesului, ca urmare
a multiplelor plăgi muşcate:
a. constituie infracţiune de omor;
b. constituie infracţiune de ucidere din culpă;
c. constituie infracţiune de loviri cauzatoare de moarte.
184. În cazul în care victima infracţiunii de omor este o femeie gravidă, iar făptuitorul nu
cunoştea starea de graviditate a acesteia se va reţine:
a. infracţiunea de omor;
b. infracţiunea de omor calificat (asupra unei femei gravide);
c. infracţiune de omor în concurs cu infracţiunea de vătămare a fătului.
185. În cazul în care tâlhăria a avut ca urmare moartea victimei se va reţine:

a. infracţiunea de tâlhărie în concurs cu infracţiunea de omor;
b. infracţiunea de omor calificat;
c. niciuna dintre variante.
186. Obiectul material al infracţiunii de uz de fals (art. 323 C. pen.) poate fi:
a. doar un înscris oficial;
b. doar un înscris sub semnătură privată;
c. un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată.
187. Conform legislaţiei române, suprimarea vieţii unui bolnav aflat în faza terminală, la
rugămintea acestuia:
a. reprezintă infracţiunea de omor;
b. uciderea la cererea victimei;
c. nu reprezintă infracţiune, dacă a fost în prealabil aprobată de organele abilitate.
188. La infracţiunea de violare de domiciliu (art.224 C.pen):

a. actele pregătitoare nu sunt incriminate;
b. tentativa este incriminată;
c. urmarea imediata constă într-un rezultat material.
189. Raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este frate, prin constrângerea acestuia
sau profitând de imposibilitatea lui de a se apăra, constituie:
a. infracţiunea de viol (art. 218 C. pen);
b. agresiunea sexuală (art. 219 C. pen);
c. concurs formal între infracţiunea de viol şi agresiunea sexuală.
190. Într-o cauză penală, dacă un martor face declaraţii mincinoase cu scopul de a determina
zădărnicirea urmăririi penale, se întrunesc condiţiile săvârşirii infracţiunii de:
a. mărturie mincinoasă;
b. favorizarea făptuitorului în concurs cu mărturia mincinoasă;
c favorizarea făptuitorului în concurs cu mărturia mincinoasă şi falsul în declaraţii.
191. Ce infracţiune reprezintă uciderea unei persoane pentru a sustrage pe altul de la tragerea
la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse?
a. omor;
b. omor calificat;
c. complicitate la infracţiunea de omor.
44
192. La care dintre următoarele infracţiuni tentativa este posibilă şi se pedepseşte:
a. uciderea din culpă;
b. omorul calificat;
c. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte.
193. Când se consumă infracţiunea de uciderea sau vătămarea nou-născutului realizată de

către mamă?
a. în momentul naşterii copilului;
b. în momentul descoperirii infracţiunii;
c. în momentul survenirii decesului nou-născutului.
194. Ce infracţiune reprezintă uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi

repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestate
medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat?
a. determinarea sau înlesnirea sinuciderii;
b. uciderea la cererea victimei;
c. omor calificat.
195. În cazul infracţiunii de uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă,
legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea mamei şi urmarea imediată constând în
moartea copilului nou-născut trebuie dovedită?
a. nu, ea se prezumă;
b. da, trebuie stabilit dacă efectul (moartea copilului) a fost cauzat de faptele mamei;
c. da, dar numai în situaţia în care copilul a fost născut în afara unei instituţii medicale
specializate.
196. Ce infracţiune reprezintă fapta persoanei care, în mod repetat, urmăreşte victima ori îi
supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i
astfel o stare de temere?
a. ameninţare;
b. hărţuire;
c. fapta nu constituie infracţiune.
197. Ce infracţiune este reţinută în sarcina celui care efectuează apeluri telefonice sau comunicări
prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă sau conţinut alarmează victima?
a. şantaj;
b. ameninţare;
c. hărţuire.
198. În cazul infracţiunii de hărţuire, acţiunea penală se pune în mişcare:

a. la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
b. la plângerea prealabilă a făptuitorului;
c. din oficiu.
199. Cum trebuie realizată recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei
persoane în scopul exploatării acesteia pentru a constitui infracţiunea de trafic de persoane?
a. prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b. prin convingerea victimei să fie exploatată de bunăvoie;
c. legea nu prevede.
45
200. Ce infracţiune reprezintă recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea
unei persoane în scopul exploatării acesteia, profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de
a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane?
a. lipsire de libertate în mod ilegal;
b. sclavie;
c. trafic de persoane.
201. În care dintre următoarele situaţii infracţiunea de viol este mai gravă?
a. atunci când raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană este săvârşit prin
constrângere;
b. atunci când victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
c. atunci când raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană este săvârşit prin punerea
victimei în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, sau profitând de această stare.
a. atunci când victima este rudă în linie directă, frate sau soră a făptuitorului;
b. atunci când făptuitorul este minor;
c. atunci când victima este o persoană de acelaşi sex cu făptuitorul.
a. atunci când victima este o persoană de sex masculin;
b. atunci când fapta este comisă în public;
c. atunci când fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
204. Încercarea nereuşită a unei persoane de a întreţine raport sexual prin constrângere cu o
altă persoană reprezintă:
a. infracţiunea de viol în forma consumată;
b. tentativa la infracţiunea de viol;
c. fapta nu constituie infracţiune.
205. Ce fel de infracţiune este violul din punct de vedere al elementului material?
a. o infracţiune comisivă;
b. o infracţiune omisivă;
c. o infracţiune comisivă sau omisivă, în funcţie de circumstanţe.
206. Cine poate fi subiect pasiv al infracţiunii de viol?

a. numai o persoană de sex feminin;
b. numai o persoană de sex masculin;
c. orice persoană, indiferent de sex.
207. Care este urmarea imediată a infracţiunii de furt?

a. schimbarea stării de fapt a bunului care este scos din posesia subiectului pasiv şi mutat în
posesia subiectului activ;
b. crearea unei stări de pericol la adresa posesorilor de bunuri;
c. încălcarea dreptului de proprietate.
208. Ce infracţiune se reţine în situaţia în care o persoană mascată ia un bun mobil din posesia
sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia în scopul de a şi-l însuşii pe nedrept?
a. furt;
b. furt calificat;
c. furt în scop de folosinţă.
46
209. Ce infracţiune constituie fapta de a lua un vehicul din posesia sau detenţia altuia, fără
consimţământul acestuia, în scopul de a-l folosi pe nedrept?
a. tulburare de posesie;
b. furt calificat;
c. furt în scop de folosinţă.
210. Din ce este constituit obiectul material al infracţiunii de furt?

a. din obiectele folosite la comiterea infracţiunii;
b. din bunurile însuşite din patrimoniul public sau privat;
c. din contravaloarea bunurilor însuşite din patrimoniul public sau privat.
211. Pentru a fi reţinută infracţiunea de furt calificat, când autorul are asupra sa o armă, este
necesar ca acesta să se folosească de respectiva armă?
a. da, este obligatoriu ca autorul să se folosească de arma pe care o are asupra sa pentru a fi
reţinută infracţiunea de furt calificat;
b. nu, trebuie doar să poarte arma la vedere;
c. nu, făptuitorul trebuie doar să poarte asupra sa o armă, neavând relevanţă dacă este sau nu
folosită sau dacă victima vede sau nu arma.
212. Ce presupune furtul calificat săvârşit prin efracţie?

a. presupune întotdeauna o violare de domiciliu;
b. presupune înlăturarea unui obstacol interpus între făptuitor şi bunul pe care intenţionează
să-l sustragă;
c. presupune folosirea frauduloasă a unei chei adevărate.
213. În ce modalităţi alternative se poate realiza elementul material al infracţiunii de luare de

mită?
a. darea de bani ori alte foloase;
b. promisiunea sau oferirea de bani;
c. acceptarea promisiunii unor foloase.
214. Când se consuma infracţiunea de luare de mită?

a. în momentul realizării acţiunii sau inacţiunii incriminate;
b. în momentul în care făptuitorul intra în posesia folosului necuvenit;
c. după îndeplinirea de către funcţionar a actului de serviciu.
215. Ce infracţiune reprezintă fapta funcţionarului, de a pretinde şi primi un folos necuvenit,

după îndeplinirea în parte a unui act de serviciu, dar înainte de finalizarea lui?
a. dare de mită;
b. luare de mită;
c. fapta nu reprezintă infracţiune.
216. Cine poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de dare de mită?

a. orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a răspunde penal;
b. numai un funcţionar;
c. numai un funcţionar aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu.
217. Ce bunuri pot constitui obiect material al infracţiunii de delapidare?

a. bunurile mobile corporale;
b. infracţiunea este lipsită de obiect material;
c. bunurile fără valoare patrimonială.
47
218. Cine poate fi subiect pasiv al infracţiunii de delapidare?
a. o persoană fizică;
b. o persoană juridică de drept public sau privat;
c. infracţiunea nu are subiect pasiv.
219. Ce infracţiune reprezintă lovirea unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii, dar care şi-a
depăşit atribuţiile de serviciu?
a. infracţiunea de ultraj;
b. infracţiunea de ultraj în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violenţe;
c. infracţiunea de lovire sau alte violenţe.
220. Ce faptă constituie retragerea mărturiei mincinoase mai înainte de a se produce arestarea
inculpatului sau de a se fi dat o soluţie în cauză?
a. o cauză de inexistenţă a infracţiunii;
b. o cauză de impunitate;
c. o cauză de reducere a pedepsei.
221. În ce situaţie infracţiunea de rupere de sigilii este mai gravă?

a. dacă este înlăturat ori distrus un sigiliu legal aplicat;
b. dacă este înlăturat ori distrus un sigiliu ilegal aplicat;
c. dacă fapta este săvârşită de custode.
222. Cine este subiect pasiv al infracţiunii de rupere de sigilii în varianta prevăzută de art. 260
alin (2) Cod penal?
a. custodele;
b. funcţionarul public;
c. orice persoană.
223. Ce infracţiune săvârşeşte persoana care, fără autorizaţie, face adăugiri marginale într-un
înscris oficial, denaturându-i conţinutul?
a. fals material în înscrisuri oficiale;
b. fals intelectual;
c. nu săvârşeşte nicio infracţiune.
224. Ce infracţiune reprezintă fapta administratorului unei societăţi comerciale care

achiziţionează pe piaţa neagră o factură fictivă ce are completate rubricile „furnizor”,
„semnătură” şi „ştampilă furnizor” şi pe care, la dictarea sa, a completat-o un angajat, dacă
prin acest document a fost atestată, în mod mincinos, achiziţionarea mai multor mărfuri pentru
care a fost dedusă ilegal o sumă importantă de bani drept T.V.A.?
a. fapta nu constituie infracţiune;
b. înşelăciune;
c. instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
225. Ce infracţiune reprezintă semnarea, de către o persoană, a unui înscris, iar semnătura
falsă, deşi nu imita semnătura reală a persoanei în drept, creează aparenţa semnării înscrisului
de către persoana căreia i se atribuie?
a. fapta nu constituie infracţiune pentru că semnătura falsă nu o imită pe cea a persoanei
îndreptăţite să semneze înscrisul;
b. fals în înscrisuri sub semnătură privată;
c. fals intelectual.
48
226. O scriere fără relevanţă juridică, fără semnătură sau fără altă posibilitate de a fi atribuită
unei persoane, poate constitui obiectul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată?
a. nu, nu poate constitui obiect material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b. da, dar numai dacă este foarte bine falsificat;
c. da, poate constitui obiect material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
227. Ce infracţiune reprezintă falsificarea borderourilor de achiziţie de către administratorul

unei societăţi comerciale?
a. fals intelectual;
b. fals material în înscrisuri oficiale;
c. fals în înscrisuri sub semnătură privată.
228. Ce infracţiune reprezintă falsificarea facturilor fiscale de către administratorul unei

societăţi comerciale?
a. fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b. fals intelectual;
c. fals material în înscrisuri oficiale.
229. Precizaţi care dintre documentele enumerate mai jos poate constitui obiect material al
infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
a. orice act care emană de la o persoană juridică;
b. testamentul olograf;
c. un act de studii.
230. Precizaţi care dintre documentele enumerate mai jos poate constitui obiect material al
infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
a. un înscris neautentificat care cuprinde manifestarea de voinţă a unei persoane particulare
referitoare la drepturi sau obligaţii cu caracter patrimonial;
b. un act de stare civilă;
c. un act emis de o autoritate publică.
231. Care este latura subiectivă a infracţiunii de ucidere din culpă?

a. intenţia;
b. praeterintenţia;
c. culpă.
232. Care este obiectul material al infracţiunii de omor?

a. corpul persoanei, indiferent dacă este în viaţă sau decedată;
b. corpul făptuitorului;
c. corpul persoanei în viaţă.
233. Prin ce fel de acte se poate realiza elementul material al infracţiunii de omor?
a. numai prin acte comisive;
b. prin acte comisive sau omisive;
c. numai prin acte omisive.
49
234. Ce infracţiune reprezintă suprimarea vieţii unei persoane grav bolnave, la rugămintea
acesteia?
a. fapta nu reprezintă infracţiune;
b. fapta reprezintă infracţiunea de omor;
c. fapta reprezintă infracţiunea de ucidere la cererea victimei.
235. Care sunt efectele erorii cu privire la persoana împotriva căreia este îndreptată acţiunea
ucigătoare?
a. înlătură răspunderea penală a autorului;
b. diminuează răspunderea penală a autorului;
c. nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte răspunderea penală a autorului.
236. Care sunt împrejurările care califică infracţiunea de omor?

a. săvârşirea faptei în timpul nopţii;
b. săvârşirea faptei de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor în
forma consumată;
c. săvârşirea faptei de către un minor.
237. Ce infracţiune se reţine oficial dacă făptuitorul a ucis, în aceeaşi împrejurare, cu intenţie,
două persoane?
a. săvârşirea a două infracţiuni de omor aflate în concurs;
b. săvârşirea unei infracţiuni de omor;
c. săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat.
238. Ce reprezintă infracţiunea de uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către

mamă?
a. reprezintă suprimarea vieţii unui nou-născut comisă de un părinte;
b. reprezintă suprimarea vieţii unui nou-născut săvârşită imediat după naştere de către orice
persoană apropiată părinţilor;
c. reprezintă suprimarea vieţii unui nou-născut săvârşită imediat după naştere, dar nu mai
târziu de 24 de ore, de către mamă aflată în stare de tulburare psihică.
239. Ce condiţie trebuie să îndeplinească mama care îşi ucide copilul nou-născut imediat după
naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore, pentru a putea fi reţinută infracţiunea de uciderea ori
vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă?
a. să fie într-o stare de tulburare psihică pricinuită de naştere;
b. să fie în stare de beţie involuntară şi completă;
c. să fie în stare de şoc.
240. Cine poate fi subiect activ al infracţiunii de uciderea ori vătămarea nou-născutului
săvârşită de către mamă?
a. orice persoană;
b. oricare dintre părinţii nou-născutului;
c. numai mama copilului nou-născut.
50
Răspunsuri:
1.a 41.a 81.c 121.b 161.c 201.b

2.c 42.b 82.a, b 122.a 162.a,b 202.a
3.b 43.a 83.b 123.a 163.b 203.c
4.b 44.c 84.b 124.c 164.b 204.b
5.c 45.b 85.c 125.b 165.c 205.a
6.a 46.c 86.a 126.b 166.a 206.c
7.c 47.a 87.c 127.a 167.a 207.a
8.c 48.c 88.c 128.c 168.c 208.b
9.c 49.b 89.c 129.a 169.a 209.c
10.a 50.c 90.c 130.c 170.c 210.b
11.b 51.a 91.a 131.b 171.c 211.c
12.a 52.c 92.b 132.c 172.b 212.b
13.a 53.c 93.c 133.a 173.c 213.c
14.c 54.a 94.c 134.c 174.a 214.a
15.a 55.a 95.a 135.a 175.a 215.b
16.c 56.c 96.b 136.b 176.a 216.a
17.b 57.a 97.a 137.c 177.a 217.a
18.b 58.a 98.b 138.b 178.b 218.b
19.c 59.a 99.a 139.a 179.c 219.c
20.a 60.b 100.b 140.a 180.a 220.b
21.a 61.a 101.a 141.a 181.c 221.c
22.b 62.b 102.c 142.a 182.a 222.a
23.a 63.b 103.a 143.a 183.a 223.a
24.a 64.c 104.c 144.c 184.a 224.c
25.a 65.b 105.b 145.c 185.c 225.b
26.b 66.c 106.b 146.a 186.c 226.a
27.c 67.a 107.a 147.a 187.b 227.c
28.c 68.c 108.c 148.a 188.a 228.a
29.b 69.a 109.a 149.c 189.a 229.b
30.a 70.c 110.c 150.b 190.a 230.a
31.b 71.c 111.a 151.c 191.b 231.c
32.c 72.b 112.b 152.c 192.b 232.c
33.b 73.a 113.a 153.c 193.c 233.b
34.b 74.c 114.c 154.c 194.b 234.c
35.a 75.c 115.c 155.b 195.c 235.c
36.c 76.c 116. b 156.c 196.b 236.b
37.c 77.c 117.a 157.a 197.c 237.c
38.a 78.b 118.c 158.a 198.a 238.c
39.a 79.a 119.b 159.c 199.a 239.a
40.a 80.c 120.b 160.a 200.c 240.c
51
DREPT PROCESUAL PENAL
1. În cadrul procesului penal:

a. se exercită șase funcții judiciare;
b. funcția de urmărire penală se realizează doar de procuror, în toate cazurile;
c. în principiu, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte
funcții judiciare.
2. Prezumția de nevinovăție:
a. este o prezumție absolută în toate cazurile;
b. operează până la pronunțarea hotărârii în prima instanță;
c. presupune faptul că suspectul nu este obligat să își dovedească nevinovăția.
3. În cadrul procesului penal:

a. funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată este compatibilă cu
funcția de urmărire penală;
b. funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în cursul
urmăririi penale se poate realiza și în faza de judecată, în mod excepțional;
c. exercitarea funcției de urmărire penală nu este compatibilă cu exercitarea funcției de
judecată.
4. În ceea ce privește dreptul la libertate și siguranță:

a. este garantat dreptul oricărei persoane la libertate și siguranță;
b. orice persoană arestată are dreptul de a fi informată într-un termen lăsat la aprecierea
organelor judiciare şi numai în limba romană asupra motivelor arestării;
c. persoana arestată nu are dreptul de a formula contestație împotriva dispunerii măsurii.
5. Partea civilă:
a. poate fi doar o persoană fizică;
b. se poate constitui ca parte în proces până la terminarea cercetării judecătorești;
c. se poate constitui ca parte în procesul penal până la începerea cercetării judecătorești,
înainte primei instanțe de judecată.
6. Renunțarea la pretențiile civile:

a. poate fi doar totală și definitivă;
b. chiar dacă este parțială, nu se va putea reveni asupra renunțării;
c. se poate face doar până la terminarea cercetării judecătorești.
7. Partea civilă:
a. poate îndrepta erorile materiale din cererea de constituire ca parte civilă și după începerea
cercetării judecătorești, înaintea primei instanței, până la terminarea acestora;
b. poate solicita în orice stadiu al procesului micșorarea întinderii pretențiilor, chiar și în căile
extraordinare de atac;
c. este obligată să exercite funcția de acuzare a inculpatului, altfel nu va putea recupera
prejudiciul suferit din infracțiune, în nicio situație.
52
8. Până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate:
a. mări sau micșora întinderea pretențiilor civile;
b. solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, chiar dacă
repararea în natură este posibilă;
c. să introducă o nouă cerere de constituire ca parte civilă față de un alt inculpat.
9. Partea responsabilă civilmente:

a. poate fi introdusă în cauză la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile;
b. poate fi introdusă și de către instanță, din oficiu;
c. poate fi introdusă de orice persoană pentru soluționarea favorabilă a cauzei.
10. Renunțarea la pretențiile civile:

a. poate avea loc în căile extraordinare de atac;
b. nu poate fi parțială;
c. se poate face în timpul dezbaterilor, în prima instanță.
11. Judecătoria judecă în prima instanță:

a. infracțiunea de omor;
b. infracțiunile privind regimul vamal;
c. infracțiunile care au avut ca urmare moartea praeterintenționată a unei persoane.
12. Curtea de apel judecă în prima instanță:

a. infracțiunile săvârșite de chestori;
b. toate infracțiunile contra securității naționale, în toate cazurile, indiferent de calitatea
persoanei;
c. toate infracțiunile de genocid, în toate cazurile, indiferent de calitatea persoanei.
13. Curtea de apel judecă infracțiunile săvârșite de:

a. judecătorii de la curtea constituțională;
b. deputați;
c. magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
14. Curtea Militară de Apel judecă în prima instanță:

a. toate infracțiunile săvârșite de militari până la gradul de colonel, inclusiv;
b. toate infracțiunile săvârșite de militari, indiferent de gradul lor;
c. infracțiunile săvârșite de amirali, generali, mareșali.
15. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în prima instanță:

a. infracțiunile săvârșite de chestori;
b. infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici și executori judecătorești;
c. infracțiunile săvârșite de membri din România ai Parlamentului European.
16. Excepția de necompetență materială nu poate fi invocată de:

a. martorul din acea cauză;
b. procuror;
c. de către instanță, din oficiu.
53
17. Reunirea cauzelor se dispune în mod obligatoriu:
a. în cazului infracțiunilor continuate;
b. în cazul când o persoană a săvârșit mai multe infracțiuni, la diferite intervale de timp, chiar
neavând legătură directă între ele;
c. în cazul în care la săvârșirea infracțiunii au participat mai multe persoane.
18. Tribunalul judecă:

a. apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătoriile din circumscripția sa;
b. contestațiile formulate împotriva măsurilor preventive dispuse de judecătorii;
c. cererile de strămutare.
19. Cererea de recuzare:

a. se poate face numai în scris;
b. se poate face numai oral;
c. poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.
20. Până la soluționarea conflictului pozitiv de competență judecata:

a. se poate suspenda;
b. se suspendă potrivit dispozițiilor exprese ale codului de procedură penală;
c. nu se suspendă.
21. Normele de procedură penală urmăresc:

a. asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor organelor judiciare, cu garantarea drepturilor
parților;
b. aflarea adevărului, chiar dacă se încalcă principiul aflării adevărului;
c. aflarea adevărului, chiar dacă are loc încălcarea dreptului la apărare.
22. Sunt considerate măsuri restrictive de libertate:

a. reținerea;
b. controlul judiciar;
c. arestul preventiv.
23. Punerea în mișcare a acțiunii penale:

a. are loc întotdeauna după continuarea urmăriri penale in personam;
b. poate avea loc indiferent de situație;
c. poate avea loc chiar dacă urmărirea penală a fost începută doar in rem.
24. Constituie cazuri în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare:

a. fapta există;
b. fapta este prevăzută de legea penală;
c. există o cauză justificativă ori de neimputabilitate.
25. Sunt părți în procesul penal:

a. inculpatul;
b. suspectul;
c. martorul.
54
26. Judecătorul este incompatibil dacă:
a. a fost expert sau martor, într-o altă cauză;
b. nu este rudă cu avocatul;
c. este tutore sau curator al unei părți sau al unui subiect procesul principal.
27. Martorul:
a. nu are nicio obligație procesuală;
b. are obligația de a da declarații conforme cu realitatea;
c. are obligația de a comunica în scris, oricând apreciază că este necesar, orice schimbare a
adresei la care este citat.
28. Sunt subiecți procesuali principali:

a. suspectul;
b. avocatul părții civile;
c. avocatul inculpatului.
29. Cererea de administrare a unei probe se respinge motivat atunci când:

a. administrarea probei nu este contrară legii;
b. cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită;
c. administrarea probei solicitate poate duce la soluționarea cauzei.
30. Constituirea de parte civilă:

a. se poate face numai în scris;
b. se poate face şi oral;
c. trebuie să se facă cel mai târziu până în faza camerei preliminare.
31. O persoană juridică:

a. nu poate avea calitate de suspect;
b. poate avea calitate de persoană vătămată;
c. nu poate răspunde penal, răspunderea acesteia fiind doar una de natură contravențională.
32. Constituie impediment la punerea în mișcare a acțiunii penale:

a. inexistența unei cauze justificative;
b. încheierea unui acord de mediere;
c. depășirea termenului rezonabil al procesului penal.
33. În situația în care se reține existența unei cauze justificative se poate dispune:
a. clasarea;
b. încetarea urmăririi penale;
c. neînceperea urmăririi penale.
34. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de:
a. arhierei;
b. chestori;
c. judecătorii cu rang de judecătorie, dar care au calitatea de membru al C.S.M.
55
35. Tribunalul are competență materială și personală de a judeca:
a. în primă instanță;
b. în apel;
c. cererile de strămutare.
36. Infracțiunile săvârșite de senatori sunt de competența:

a. Tribunalului;
b. Curții de Apel;
c. Înaltei Curți de Casație și Justiție.
37. Excepția de necompetență după calitatea persoanei ce poate fi invocată în fața instanței
superioare celei competente potrivit legii să judece, poate fi invocată:
a. numai de procuror;
b. până la începerea cercetării judecătorești;
c. în tot cursul judecății până la pronunțarea hotărârii definitive.
38. Cererile de strămutare sunt de competența:

a. Judecătoriilor;
b. Tribunalelor;
c. Curților de Apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.
39. Pentru obținerea probelor:

a. pot fi întrebuințate amenințări ori promisiuni;
b. nu pot fi obținute prin tortură;
c. poate fi încălcat, pentru aflarea adevărului, principiul loialității administrării probelor.
40. Renunțarea la pretențiile civile în procesul penal:

a. împiedică exercitarea acțiunii civile în fața instanței civile pentru aceleași pretenții;
b. poate fi făcută numai în fața primei instanțe;
c. poate fi făcută de către persoana vătămată lipsită de capacitate de exercițiu, în nume
propriu.
41. Renunțarea la pretențiile civile stinge acțiunea civilă exercitată în procesul penal:
a. dacă este formulată oral în cursul dezbaterilor în apel;
b. dacă este formulată în scris de inculpat până la terminarea cercetării judecătorești în prima
instanță;
c. exclusiv în cazul în care este formulată oral de partea responsabilă civilmente în cursul
cercetării judecătorești la instanța de apel.
42. Hotărârea definitivă a instanței civile:

a. nu are niciodată autoritate de lucru judecat în fața instanței penale sub niciun aspect;
b. are autoritate de lucru judecat asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal, cu
excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii;
c. are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare doar cu privire la persoana care a
săvârșit fapta penală.
56
43. În cazul în care inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, recunoaște în parte
pretențiile civile:
a. instanța va putea obliga la despăgubiri și peste cuantumul recunoscut;
b. instanța nu va putea lua act de recunoașterea inculpatului;
c. instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
44. Competența de a judeca prin reunire două cauze penale, una aflată pe rolul Tribunalului
București, iar alta aflată pe rolul Curții Militare de Apel București revine:
a. Curții de Apel București;
b. Curții Militare de Apel București;
c. Înaltei Curți de Casație și Justiție.
45. În materia probelor:

a. în acțiunea civilă, sarcina probei nu aparține niciodată procurorului;
b. în cursul judecății, instanța nu poate niciodată administra probe din oficiu;
c. o cerere privitoare la administrarea unei probe poate fi respinsă de organul de cercetare
penală pe motivul că o persoană neîndreptățită a formulat cererea.
46. În cazul percheziției domiciliare:

a. aceasta poate fi încuviințată în mod excepțional și de procuror doar dacă măsura este
ulterior confirmată de judecătorul de drepturi și libertăți;
b. percheziția nu poate fi începută înainte de ora 06:00 în nicio situație;
c. mandatul de percheziție poate fi folosit o singură dată.
47. Neparticiparea procurorului la ședința de soluționare a cererii de autorizare a percheziției

domiciliare:
a. este sancționată cu nulitatea absolută;
b. constatată de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu,
va determina excluderea probelor astfel obținute, cu excepția celor obținute prin percheziția
locurilor învecinate încuviințată de procuror;
c. va putea fi invocată pe calea unei contestații îndreptată împotriva încheierii judecătorului de
drepturi și libertăți.
48. Cu privire la administrarea probelor în procesul penal:

a. într-o cauză în care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror,
organele de cercetare penală ale poliției judiciare pot administra probe pe bază de delegare din
partea procurorului;
b. în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi și libertăți poate administra probele pe
care procurorul a omis să le administreze;
c. în cursul judecății, instanța nu poate administra probe din oficiu cu privire la latura civilă a
cauzei.
49. În cursul urmăririi penale:

a. dacă suspectul nu solicită acest lucru și nici nu este de acord, audierea nu poate fi
înregistrată cu mijloace tehnice audio sau audio-video;
b. inculpatul nu își poate retracta declarația de recunoaștere a învinuirii, cu efecte pentru
instanța de judecată;
c. chiar dacă este de acord să dea declarații, suspectul nu poate fi obligat să relateze cu privire
la toate faptele ori împrejurările despre care este întrebat.
57
50. În cele 24 de ore ale duratei reținerii:
a. nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul
organului judiciar, conform legii;
b. se include perioada cât suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea unui mandat de
aducere, legal emis, dacă aceasta este mai mică de 8 ore;
c. nu poate fi formulată cale de atac împotriva ordonanței prin care s-a dispus măsura.
51. Calea de atac împotriva actului prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, luarea
măsurii controlului judiciar de către procuror este:
a. plângerea;
b. apelul;
c. contestația în anulare, aceasta fiind suspensivă de executare.
52. Hotărârea prin care prima instanţă de judecată îşi declină competenţa:
a. poate fi atacată separat cu apel de către procuror, părţi şi persoana vătămată;
b. nu este supusă căilor de atac;
c. poate fi atacată cu contestaţie de către procuror, părţi şi persoana vătămată.
53. În cazul în care, din probele administrate în cauză, reiese că inculpatul A.B., șofer al unui
autovehicul, nu a manifestat suficientă prudență la trecerea la nivel de cale ferată simplă, fără
bariere, conduită care a condus la coliziunea cu un tren neobservat de șofer și vătămarea
corporală a mai multor pasageri ai autovehiculului, procurorul:
a. va dispune clasarea, pe motivul existenței unei cauze justificative;
b. va dispune clasarea, pe motivul existenței unei cauze de neimputabilitate;
c. va continua exercitarea acțiunii penale.
54. Acțiunea penală poate fi exercitată în procesul penal:

a. și împotriva suspectului, însă doar dacă este o persoană juridică;
b. și împotriva moștenitorilor inculpatului persoană fizică care a decedat, însă doar dacă sunt
introduși în procesul penal în termen de cel mult două luni de la data decesului;
c. și împotriva unui minor care răspunde penal.
55. Existența vreuneia din cauzele care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii
penale:
a. nu poate determina stingerea acțiunii penale în procedura de cameră preliminară;
b. nu poate fi valorificată în cursul urmăririi penale de către judecătorul de drepturi și libertăți;
c. nu poate fi constatată din oficiu de către instanță în cursul judecății.
56. Poate fi avocat al unei părți sau al unui subiect procesual principal:
a. o altă parte în aceeași cauză;
b. o persoană care ar putea fi chemată în viitor ca martor în cauză;
c. soțul procurorului care efectuează urmărirea penală.
57. Avocatul din oficiu:

a. dacă este desemnat de organul judiciar pentru un număr mare de părți civile le poate asigura
și asistență juridică, în condițiile legii;
b. nu poate acorda niciodată asistență juridică persoanei vătămate;
c. atunci când este desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie nu are nevoie de
împuternicire avocațială.
58
58. Declarația de abținere:
a. dacă privește un membru al completului de judecată nu se mai înaintează președintelui
instanței;
b. nu trebuie să conțină indicarea cazului de incompatibilitate care a determinat formularea ei;
c. dacă privește grefierul poate fi soluționată și de judecătorul de drepturi și libertăți.
59. Măsura controlului judiciar:

a. poate fi prelungită în cursul urmăririi penale doar de către procuror;
b. se verifică sub aspectul legalității și temeiniciei în procedura de cameră preliminară doar în
prezența avocatului inculpatului și numai în prezența inculpatului, chiar dacă nu este incident
vreunul din cazurile prevăzute la art. 90 Cod procedură penală;
c. nu poate fi luată și față de un inculpat minor.
60. În cazul arestării preventive:

a. măsura poate fi dispusă și față de suspect în situații excepționale;
b. măsura se suspendă pe durata pentru care s-a dispus măsura tratamentului sub pază
permanentă;
c. dacă a fost revocată, măsura nu mai poate fi dispusă niciodată față de aceeași persoană și în
aceeași cauză indiferent de motiv.
61. Achitarea sau încetarea procesului penal se pot dispune:

a. în cursul urmăririi penale;
b. doar după punerea în mișcare a acțiunii penale și până la momentul trimiterii în judecată;
c. doar în cursul judecății.
62. Persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat:
a. până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel;
b. până la începerea dezbaterilor la instanța de apel;
c. până la primul termen de judecată în fața instanței de apel.
63. Plângerea prealabilă se poate face:

a. personal sau prin mandatar cu mandat special;
b. de către copilul minor pentru unul dintre părinți;
c. de către cumnata persoanei vătămate.
64. Urmărirea penală poate fi începută:

a. doar după emiterea unei ordonanțe de începere a urmăririi penale ,,in rem”
b. chiar și după punerea în mișcare a acțiunii penale;
c. și de către judecătorul de drepturi și libertăți.
65. Efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam dispusă de organul de cercetare

penală:
a. este supusă confirmării de către procuror, în condițiile Codului de procedură penală;
b. este supusă confirmării de către judecătorul de drepturi și libertăți;
c. nu este supusă niciunei confirmări
59
66. În cursul urmăririi penale procurorul:
a. poate delega organului de cercetare penală dreptul de a pune în mișcare acțiunea penală;
b. poate delega organului de cercetare penală dreptul de a acorda posibilitatea suspectului la a
studia conținutul dosarului penal;
c. poate dispune în mod direct retragerea avizului acordat organului de cercetare penală care
se face vinovate de încălcarea dispozițiilor date de către acesta.
67. Procurorul:
a. poate dispune reținerea suspectului;
b. poate dispune arestarea preventivă a inculpatului pentru 5 zile;
c. poate să fie, ulterior, judecător în cauza în care a supravegheat și coordonat urmărirea
penală.
68. Organul de cercetare penală:

a. poate dispune reținerea suspectului;
b. poate dispune luarea măsurii controlului judiciar;
c. poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune.
69. Ultimul cuvânt al inculpatului, în cursul procesului penal:

a. este obligatoriu atunci când este prezent la judecată;
b. nu este necesar a fi ascultat dacă este prezent în sala de judecată și asistat de avocat;
c. se acordă înainte de începerea dezbaterilor.
70. Acordul de recunoaștere a vinovăției:

a. trebuie semnat și de către persoana vătămată;
b. poate fi încheiat și în formă orală;
c. nu poate fi încheiat înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale.
71. Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuării sau
supravegherii urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare:
a. prin dispoziția motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior;
b. numai prin dispoziţia motivată a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie;
c. prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului ierarhic inferior de la care se preia
cauza.
72. Plângerea, ca act de sesizare, se poate face și de către:

a. unul dintre soți pentru celălalt soț;
b. oricare dintre membrii de familie ai persoanei vătămate;
c. copilul minor pentru părinți.
73. Soluția de renunțare la urmărirea penală

a. poate fi dispusă chiar dacă autorul este necunoscut;
b. poate fi atacată de persoana vătămată cu plângere la judecătorul de drepturi și libertăți;
c. poate fi atacată de orice persoană interesată.
60
74. În procedura confirmării ordonanței prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală,
judecătorul de cameră preliminară:
a. verifică legalitatea și temeinicia soluției doar pe baza materialului din dosarul de urmărire
penală, fără a fi posibil să se administreze și alte probe, precum este proba cu înscrisurile noi
prezentate;
b. poate încuviințata administrarea probei cu martori;
c. poate confirma ordonanța printr-o încheiere cu caracter definitiv.
75. Clasarea cu privire la un inculpat:

a. poate fi dispusă și de către organul de cercetare penală;
b. nu împiedică sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare față de
același inculpat a măsurii de siguranță a confiscării speciale;
c. nu poate fi dispusă prin rechizitoriul prin care același inculpat este trimis în judecată pentru
o altă faptă.
76. Sunt organe de urmărire penală:

a. procurorul și judecătorul de drepturi și libertăți;
b. judecătorul de drepturi și libertăți și judecătorul de cameră preliminară;
c. procurorul și organele de cercetare penală speciale.
77. Urmărirea penală se desfăşoară doar de către:

a. procuror şi organele de cercetare penală;
b. magistraţi;
c. lucrători ai S.R.I.
78. Organele de urmărire penală dispun prin ordonanţa:

a. acolo unde legea prevede expres;
b. numai dacă acţiunea penală este pusă în mişcare;
c. în situaţia în care inculpatul se află în stare de arest preventiv.
79. În situaţia în care organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze
cercetarea penală:
a. îşi declină competenţa organului de cercetare penală competent;
b. îndrumă persoana vătămată să formuleze plângerea penală la organul competent şi clasează
plângerea primită cu ignorarea dispoziţiilor privind competenta;
c. trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării
organului competent.
80. Constituie moduri generale de sesizare a organelor de urmărire penală:

a. contestația în anulare;
b. plângerea, denunțul şi sesizarea din oficiu;
c. revizuirea.
81. Pentru persoana vătămată, plângerea:

a. nu poate fi formulată de substituiţi procesuali;
b. poate fi formulată de către unul din soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru
părinţi;
c. poate fi formulată de substituiţi procesuali numai dacă partea vătămată nu se află în țară.
61
82. Plângerea penală în format electronic:
a. nu este acceptată în procesul penal;
b. trebuie consemnată într-un proces-verbal pentru a fi acceptată;
c. poate fi acceptată doar dacă este certificată prin semnătură electronică.
83. Organele de urmărire penală dispun prin ordonanţă:

a. acolo unde legea prevede expres;
b. numai dacă acţiunea penală este pusă în mişcare;
c. doar în situaţia în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv.
84. În situaţia în care organul de cercetare penală constata că nu este competent să efectueze
cercetarea penală:
a. îşi declină competenţa organului de cercetare penală competent, având această posibilitate,
fără a mai fi necesar acordul procurorului de caz;
b. îndrumă persoana vătămată să formuleze plângerea penală la organul competent şi clasează
plângerea primită cu ignorarea dispoziţiilor privind competența;
c. trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării
organului competent.
85. Plângerea penală:

a. nu poate fi făcută de substituiții procesuali;
b. nu poate fi făcută de către copilul de 17 ani pentru unul din părinți;
c. asemănător denunțului, se poate face personal şi prin mandatar special.
86. Denunțul:
a. spre deosebire de plângerea penală, nu se poate face prin mandatar special;
b. asemănător plângerii penale, se poate face personal şi prin mandatar special;
c. spre deosebire de plângerea penală, se poate face și prin mandatar special.
87. Pot face apel:

a. partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală,
în măsură în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă;
b. persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura civilă;
c. martorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă.
88. În caz de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. g) teza l (a fost retrasă
plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătura
răspunderea penală), instanţa penală:
a. lasă nesoluţionată acţiunea civilă;
b. respinge acţiunea civilă;
c. poate admite acţiunea civilă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
89. Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la

a. citirea actului de sesizare a instanţei;
b. terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată;
c. închiderea dezbaterilor asupra fondului în faţa primei instanţe de judecată.
62
90. Instanţa de judecată dispune, prin încheiere, suspendarea judecăţii:
a. când se constată pe baza unei adeverinţe medicale că inculpatul suferă de o boală gravă,
care îl împiedică să participe la judecată;
b. pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii;
c. dacă a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate.
91. Actul de sesizare a instanţei de judecată este:

a. plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare
la plângere prealabilă;
b. rechizitoriul;
c. încheierea de declinare a competentei în situaţia necompetenței teritoriale.
92. Inculpatul trebuie ascultat:

a. obligatoriu înainte de a se lua decizia punerii în mişcare a acţiunii penale;
b. în cursul cercetării judecătoreşti, ori de câte ori este necesar;
c. doar după prezentarea materialului de urmărire penală, ulterior nefiind necesară audierea sa.
93. Judecata se poate desfăşura:

a. numai la sediul instanţei;
b. în alt loc decât sediul instanţei numai dacă prin lege specială referitoare la competența după
calitatea persoanei se prevede aceasta;
c. regula este ca locul de desfăşurare a procesului penal să fie sediul instanţei de judecată. În
mod excepţional, pentru motive temeinice, instanţă poate dispune ca judecata să se desfăşoare
în alt loc.
94. Citarea este obligatorie la fiecare termen:

a. în cazul militarilor şi deţinuţilor;
b. în cazul minorilor;
c. în cazul în care partea a fost prezentă la un termen, dar procedura de citare nu a fost
îndeplinită pentru acel termen.
95. Citarea este obligatorie:

a. când instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol în urma deliberării;
b. la pronunţare;
c. când inculpatul este minor.
96. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii:

a. au loc de îndată după încheierea dezbaterilor;
b. nu pot fi amânate;
c. nu pot fi amânate pe un termen scurt, determinat.
97. Deliberarea:
a. are loc în secret;
b. poate avea loc cu participarea grefierului care tehnoredactează minuta;
c. poate avea loc și cu participarea judecătorilor care au administrat probele în cursul
cercetării judecătoreşti, chiar dacă acei judecători nu au mai fost prezenți la dezbaterea în fond
a cauzei.
63
98. Completul de divergenţă se poate constitui:
a. când completul este format din 3 judecători;
b. cadrul contestației împotriva măsurii preventive dispuse de Judecătorie, soluționate de Tribunal;
c. nu este reglementat completul de divergență în dreptul penal român.
99. Hotărârea judecătorească penală, sentinţa sau decizia:

a. se redactează de grefier;
b. se redactează de toţi judecătorii din complet;
c. se redactează de unul dintre judecătorii din complet.
100. Ultimul cuvânt al inculpatului:

a. inculpatului i se dă cuvântul personal sau prin apărător;
b. inculpatului i se dă cuvântul personal;
c. nu se impune, în ipoteza în care, în cadrul dezbaterilor, inculpatul a luat cuvântul ultimul
pentru a răspunde susţinerilor părţii civile.
101. Partea vătămată poate formula apel:

a. în ceea ce priveşte latura penală;
b. în ceea ce priveşte latura penală doar dacă face apel în același timp și obligatoriu asupra
laturii civile;
c. partea vătămată nu poate formula apel.
102. Participarea procurorului la judecarea apelului:

a. este obligatorie;
b. este obligatorie numai dacă a participat şi la judecarea cauzei în faţa primei instanțe sau
dacă a declarat apelul suspus judecăţii;
c. nu este obligatorie.
103. În procedura de cameră preliminară:

a. judecătorul de cameră preliminară poate lua act de intervenirea împăcării şi dispune
încetarea procesului penal;
b. nu pot fi invocate excepţii de neconstituţionalitate;
c. judecătorul de cameră preliminară poate dispune menţinerea măsurii arestării preventive a
inculpatului, chiar în lipsa acestuia, dacă el nu poate fi adus.
104. În procedura confirmării ordonanţei prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală,
judecătorul de camera preliminară:
a. verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei pe baza materialului din dosarul de urmărire penală;
b. poate încuviinţa administrarea probei cu martori;
c. poate dispune infirmarea ordonanței și dispune trimiterea în judecată a suspectului.
105. Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat, în cursul urmăririi penale, cu o propunere de

prelungire a măsurii arestării preventive poate dispune:
a. respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în
care prelungirea controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competenţa
judecătorului de drepturi şi libertăţi;
b. respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în care
prelungirea controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competenţa procurorului;
c. respingerea propunerii şi revocarea măsurii arestării preventive.
64
106. Încheierea de şedinţă se semnează:
a. de toţi membrii completului de judecată;
b. de toţi membrii completului de judecată din apel şi de grefier;
c. de preşedintele completului de judecată şi de grefier.
107. În caz de renunţare la aplicarea pedepsei faţă de inculpat, pronunţată în primă instanţă:
a. instanţa poate menţine arestarea preventivă a inculpatului, dacă constată că temeiurile care
au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în absolut
toate cazurile;
b. instanţa dispune întotdeauna restituirea cauțiunii depuse de inculpatul aflat sub control
judiciar;
c. hotărârea pronunţată nu se poate întemeia numai pe declaraţiile investigatorului, ale
colaboratorilor sau ale martorilor protejaţi.
108. Numai după începerea urmăririi penale poate fi:

a. audiată persoana vătămată;
b. dispusă percheziţia domiciliară;
c. realizată audierea anticipată a unui martor.
109. Efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspect poate fi dispusă:

a. numai de procuror, prin ordonanţă;
b. şi de organele de cercetare penală, cu încuviinţarea prealabilă a procurorului;
c. şi de organele de cercetare penală, cu confirmarea procurorului.
110. În cursul procedurii de cameră preliminară, contestaţia împotriva încheierii privitoare la

măsurile preventive se soluţionează:
a. în şedinţă publică, prin încheiere motivată, pronunţată în şedinţă publică;
b. în camera de consiliu, prin încheiere motivată care se pronunţă în camera de consiliu;
c. în camera de consiliu, prin decizie motivată care se pronunţă în camera de consiliu.
111. Minuta întocmită în prima instanță se semnează:

a. de preşedintele completului de judecată şi de grefier;
b. numai de preşedintele completului de judecată;
c. de membrii completului de judecată.
112. În cadrul procedurii camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară restituie

cauza la parchet dacă:
a. a exclus o parte din probele administrate în cursul urmăririi penale;
b. rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în
termenul prevăzut de lege, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau
limitelor judecăţii;
c. la termenul fixat, nu se prezintă procurorul.
113. Se numeşte sentinţă:

a. hotărârea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra propunerii procurorului
de arestare preventivă a inculpatului în faza urmăririi penale;
b. hotărârea prin care cauza este soluţionată de instanța de apel;
c. hotărârea prin care prima instanţă de judecată se dezinvesteşte fără a soluţiona cauza.
65
114. Soluţia clasării se poate dispune:
a. întotdeauna prin ordonanţă;
b. şi prin rechizitoriu;
c. prin referatul organelor de cercetare penală.
115. În cazul renunţării la urmărire penală:

a. nu este legală soluţia prin care procurorul dispune că suspectul să repare paguba produsă, în
termen 7 luni, în conformitate cu prevederile acordului de mediere încheiat cu partea civilă;
b. judecătorul de cameră preliminară poate dispune înlăturarea obligaţiei de a cere public
scuze persoanei vătămate, impusă inculpatului prin ordonanţa de renunţare;
c. în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de procuror în sarcina
inculpatului, se va dispune revocarea ordonanţei de renunţare la urmărirea penală.
116. Persoana vătămată:

a. nu poate fi audiată anticipat în cursul urmăririi penale de către judecătorul de drepturi şi
libertăţi;
b. poate face apel pe latura civilă a cauzei;
c. poate formula cerere de administrare de probe în cursul urmăririi penale.
117. Denunţul:
a. este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică despre săvârşirea unei infracţiuni;
b. se poate face personal ori prin mandatar cu mandat special;
c. nu se poate face numai personal.
118. Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi:

a. nu mai pot fi administrate din oficiu de către instanţă, chiar dacă se apreciază că este
necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei;
b. sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor;
c. nu sunt avute în vedere de instanţă la deliberare.
119. Rechizitoriul:
a. se întocmește de organul de cercetare penală;
b. însoțit de dosarul cauzei și de un număr necesar de copii certificate ale acestuia, pentru a fi
comunicate inculpaților, se trimit instanței competente să judece cauza în fond;
c. se comunică părții civile.
120. În cursul urmăririi penale, măsurile asigurătorii:

a. se iau de procuror prin ordonanţă;
b. se iau de judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere motivată, la propunerea
procurorului;
c. nu se pot dispune în măsurile asigurătorii în cursul urmăririi penale ci doar în cursul
judecății.
66
Răspunsuri:
1.c 39.b 77.a 115.c
2.c 40.a 78.a 116.c
3.c 41.a 79.c 117.a
4.a 42.b 80.b 118.b
5.c 43.a 81.b 119.b
6.b 44.a 82.c 120.a
7.a 45.c 83.a
8.a 46.c 84.c
9.a 47.a 85.b
10.c 48.a 86.a
11.b 49.c 87.a
12.a 50.a 88.a
13.c 51.a 89.b
14.c 52.b 90.b
15.c 53.c 91.b
16.a 54.c 92.b
17.a 55.a 93.c
18.b 56.b 94.a
19.c 57.a 95.a
20.b 58.c 96.a
21.a 59.a 97.a
22.b 60.b 98.b
23.a 61.c 99.c
24.c 62.a 100.b
25.a 63.a 101.a
26.c 64.a 102.a
27.b 65.a 103.c
28.a 66.b 104.a
29.b 67.a 105.b
30.b 68.a 106.c
31.b 69.a 107.c
32.b 70.c 108.b
33.a 71.a 109.c
34.c 72.a 110.b
35.a 73.a 111.c
36.c 74.c 112.b
37.b 75.b 113.c
38.c 76.c 114.b
67
DREPT PROCESUAL CIVIL
1. În procesul civil:
a. cei prezenți la ședința de judecată sunt obligați să manifeste respectul cuvenit față de
instanță și să nu tulbure buna desfășurare a ședinței de judecată;
b. președintele veghează ca ordinea și solemnitatea ședinței să fie respectate, putând lua, în
acest scop, orice măsură prevăzută de lege;
c. președintele veghează ca ordinea și solemnitatea ședinței să fie respectate, putând sancționa
persoanele prezente doar prin amendă judiciară.
2. În cazul cererilor făcute prin reprezentant:

a. când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie
certificată pentru conformitate cu originalul;
b. reprezentantul desemnat al unei asociaţii, societăţi ori al altor entităţi fără personalitate
juridică, înfiinţate potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă
dreptul său de reprezentare în justiţie;
c. reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din
registrul public în care este menţionată împuternicirea lor.
3. Cetățenii străini și apatrizii:

a. au dreptul să se exprime în limba maternă în fața instanțelor de judecată, în condițiile legii;
b. care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoștință de toate actele și
lucrările dosarului, de a vorbi în instanță și de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă
legea nu prevede altfel;
c. pot întocmi cereri și acte procedurale în limba maternă.
4. Încheierea prin care s-a soluţionat excepţia conexității:

a. poate fi atacată separat numai cu recurs;
b. poate fi atacată numai odată cu fondul;
c. poate fi atacată separat numai cu apel.
5. În cadrul coparticipării procesuale:

a. actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu le pot
profita celorlalți și nici nu ii pot prejudicia, în toate cazurile;
b. dacă prin natura raportului juridic, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților
sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele
încuviințate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită și celorlalți;
c. dacă în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor
reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau
termenele încuviințate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură nu le
profită și celorlalți.
68
6. Persoanele care se află în străinătate, altele decât personalul misiunilor diplomatice, al
oficiilor consulare, cetăţenii români trimişi să lucreze în cadrul personalului organizaţiilor
internaţionale, respectiv cei aflaţi în străinătate în interes de serviciu, inclusiv membrii
familiilor care îi însoţesc, vor fi citați:
a. prin Ministerul Afacerilor Externe;
b. printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de
primire, dacă au domiciliul sau reşedinţa cunoscute, chiar dacă prin tratate sau convenţii
internaţionale la care este parte România ori prin acte normative se prevede altfel;
c. prin publicitate, dacă domiciliul sau reședința nu sunt cunoscute.
7. Cererea de intervenție principală:

a. poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de terminarea cercetării procesului;
b. poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond, în
toate cazurile;
c. se poate face și în fața instanței de apel, cu acordul expres al părților.
8. Cererea de intervenție accesorie:

a. va putea fi făcută în tot cursul judecății, până la închiderea dezbaterilor;
b. va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată;
c. poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de terminarea cercetării procesului.
9. În materie de tutelă și familie:

a. cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de
tutelă și familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are
domiciliul sau reședința persoana ocrotită, în toate cazurile;
b. în cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii
unor acte juridice, când actul a cărei autorizare se solicită privește un imobil, este competentă
și instanța în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul;
c. cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de
tutelă și familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are
domiciliul sau reședința ocrotitorul, în toate cazurile.
10. Este incompatibil judecătorul care:

a. a fost martor în aceeași cauză;
b. a fost traducător în aceeași cauză;
c. a fost magistrat-asistent în aceeași cauză.
11. În cazul capacității procesuale de exercițiu:

a. când instanța constată ca actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate
de exercițiu va acorda un termen pentru confirmarea lui.
b. actele îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt nule;
c. lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a
procesului.
12. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat:
a. mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale decât prin avocat, chiar
dacă este soțul mandantului și este licențiat în drept;
b. mandatarul poate pune concluzii asupra fondului, fără să fie asistat de avocat, dacă este
vărul primar al mandantului și este licențiat în drept;
c. mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât
prin avocat, dacă este tatăl mandantului, fără a fi licențiat în drept.
69
13. Instanța de judecată va putea introduce forțat în cauză alte persoane, din oficiu, chiar dacă
părțile se împotrivesc:
a. în cazurile expres prevăzute de lege;
b. în procedura contencioasă;
c. în procedura necontencioasă.
14. Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis:

a. succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoștință de
existența procesului, în toate cazurile.
b. succesorul cu titlu particular nu poate fi introdus în proces;
c. hotărârea pronunțată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal
al acestuia, va produce de drept efecte și contra succesorului cu titlu particular și va fi
întotdeauna opozabilă acestuia, în toate cazurile.
15. Cererea de chemare în garanție:

a. poate fi disjunsă pentru a fi judecată separat, dacă judecarea cererii principale ar fi
întârziată prin cererea de chemare în garanție;
b. se judecă numai împreună cu cererea principală;
c. nu este comunicată celui chemat în garanție.
16. Principiul disponibilității este încălcat:

a. când instanța acordă ce s-a solicitat prin cererea supusă judecății;
b. când instanța acordă mai mult decât ce s-a solicitat prin cererea supusă judecății;
c. când instanța acordă mai puțin decât ce s-a solicitat prin cererea supusă judecății.
17. Încheierea prin care s-a respins recuzarea ca rămasă fără obiect în urma admiterii
declarației de abținere:
a. poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, cu excepția
cazului în care legea prevede altfel;
b. poate fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la
comunicarea hotărârii, când hotărârea prin care s-a soluționat cauza este definitivă;
c. nu este supusă niciunei căi de atac.
18. În cazul cererii de chemare în garanție:

a. după admiterea în principiu, instanța va stabili un termen în care cel chemat în garanție
trebuie să depună întâmpinarea și cererea de chemare în garanție împotriva persoanei pe care
acesta poate să cheme în garanție;
b. încheierea de admitere în principiu poate fi atacată numai cu apel;
c. judecarea cererii de chemare în garanție va fi suspendată până la soluționarea cererii
principale dacă judecarea cererii de chemare în garanție a fost disjunsă de judecarea cererii
principale.
19. Competența este facultativă:

a. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își
desfășoară activitatea, fiind obligat să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același
grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a
cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea;
70
b. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își
desfășoară activitatea, acesta având posibilitatea să sesizeze una dintre instanțele judecătorești
de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de
apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea;
c. dacă reclamantul introduce o cerere împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea
la instanța competentă să judece cauza, reclamantul având posibilitatea să sesizeze una dintre
instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel
învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost
competentă, potrivit legii.
20. Dacă cel citat se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă:
a. actele de actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi valabile, cel citat
având dreptul la un termen pentru a-și pregăti apărarea;
b. reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi sancţionat cu amendă judiciară;
c. toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate.
21. Cetățenii români aparținând minorităților naționale:

a. au dreptul să se exprime în limba maternă în fața instanțelor de judecată, în condițiile legii;
b. care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoștință de toate actele și
lucrările dosarului, de a vorbi în instanță și de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă
legea nu prevede altfel;
c. au obligația de a întocmi cererile și actele procedurale numai în limba română.
22. Chemarea în judecată a altei persoane:
a. poate fi făcută de reclamant sau de intervenientul principal și depusă cel mai târziu până la
închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe;
b. poate fi făcută de reclamant sau de intervenientul principal și depusă cel mai târziu până la
terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe;
c)poate fi făcută de pârât și depusă numai prin întâmpinare.
23. După admiterea în principiu a cererii de intervenție:

a. intervenientul devine parte în proces;
b. intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției,
putând solicita administrarea de probe numai prin cererea de intervenție;
c. intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției,
putând solicita administrarea de probe prin cererea de intervenție sau cel mai târziu la primul
termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție.
24. În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu:
a. comunicarea actelor de procedură se va face la persoana însărcinată cu primirea lor, dacă
partea a arătat și această persoană;
b. comunicarea actelor de procedură se va face la persoana însărcinată cu primirea lor chiar
dacă partea nu a arătat și această persoană;
c. partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la căsuţa poştală
25. În procesul civil, avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului:
a. poate face, doar în baza unui mandat, actele necesare pentru protejarea drepturilor a căror
exercitare este supusă unui termen de decădere;
b. poate să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate;
c. poate susține calea de atac, fără a primi o nouă împuternicire.
71
26. Cererea de strămutare pentru motiv de siguranță publică:
a. este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre
depunerea cererii instanţa de la care se cere strămutarea;
b. este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o
judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia;
c. este de competența tribunalului, dacă strămutarea se cere de la o judecătorie din
circumscripția sa.
27. Procedura citării se consideră îndeplinită:

a. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut
de lege, doar dacă partea a primit citaţia ori alt act de procedură personal;
b. la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării, de către
funcţionarul poştal sau de către curier a refuzului acesteia de a primi corespondenţa, în cazul
citării ori comunicării altui act de procedură efectuate prin poştă sau curierat rapid;
c. la data arătată pe copia imprimată a confirmării expedierii, certificată de grefierul care a făcut
transmisiunea, în cazul citării sau comunicării altui act de procedură efectuate de grefa instanţei.
28. Nu se poate dispune disjungerea cererii principale de judecarea cererii de intervenție

principală:
a. când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății;
b. când judecarea cererii de intervenție ar fi întarziată de cererea principală;
c. când judecarea cererii principale ar fi întarziată de cererea de intervenție, în toate cazurile.
29. Judecătoriile judecă în primă instanță:

a. cererile de împărțeală judiciară, dacă valoarea obiectului cererii nu depășește 200.000 lei;
b. cererile în grănițuire;
c. cererile privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane
fizice sau juridice, după caz.

a. se face numai în scris, de îndată ce judecătorul a cunoscut existența cazului de
incompatibilitate;
b. se poate face verbal în sedință, fiind consemnată în referatul întocmit de grefierul de
ședință;
c. este obligatorie pentru judecător, când știe că există un motiv de incompatibilitate în
privința sa.
31. Cererile adresate instanțelor judecătorești:

a. se pot formula și oral, în cazurile anume prevăzute de lege, făcându-se menţiune despre
aceasta în încheiere;
b. trebuie să fie formulată numai în scris;
c. cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti nu pot fi
formulate şi prin înscris în formă electronică.
32. Cererea de recuzare este admisibilă:

a. când este îndreptată împotriva unuia dintre judecătorii ce fac parte din completul de
judecată;
b. când este îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate;
c. când invocă alte motive decât cele prevăzute expres de lege.
72
33. Când înmânarea citării se face personal celui citat:
a. înmânarea se poate face oriunde se află cel citat;
b. înmânarea se face personal, oriunde se află, pentru deţinuţi;
c. înmânarea se face la căpitănia portului unde se găseşte înregistrată nava, pentru cei care
alcătuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale chiar dacă au un domiciliu cunoscut.
34. Judecătorul este incompatibil în următoarele situații:

a. când există împrejurări care fac justificată temerea ca el, soțul său, ascendenții ori
descendenții sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;
b. când a pus în discuția părților, din oficiu, chestiuni de fapt, potrivit principiului
contradictorialității;
c. când a pus în discuția părților, din oficiu, chestiuni de drept, potrivit principiului
contradictorialității;
35. Procesul-verbal întocmit de agentul însărcinat cu comunicarea actelor de procedură va

cuprinde:
a. anul, luna, ziua şi ora când procesul-verbal a fost întocmit;
b. numele și prenumele judecătorului care a încuviințat citația, denumirea instanței de la care
emană citația și numărul dosarului;
c. arătarea motivelor pentru care a fost întocmit.
36. Persoanele juridice de drept privat se citează:

a. prin reprezentanții lor;
b. la domiciliul reprezentanților lor;
c. la sediul principal sau la sediul dezmembrământului lor.
37. Partea care a pierdut un termen procedural:

a. nu poate fi repusă în termen, în niciun caz;
b. va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive
temeinic justificate;
c. va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând
totodată repunerea sa în termen, iar în cazul exercitării căilor de atac, această durată este
aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
38. Cererile în materia insolvenței sau concordatului preventiv:

a. sunt de competența exclusivă a oricărei instanțe în a cărei circumscripție își are sediul
debitorul;
b. sunt de competența exclusivă a curții de apel în a cărei circumscripție își are sediul
debitorul;
c. sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărei circumscripție își are sediul debitorul.
39. În scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, cu privire la situația de fapt și
motivarea în drept invocată de părți:
a. judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris;
b. judecătorul este în drept să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare,
chiar dacă părțile se împotrivesc;
c. judecătorul este în drept să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare,
doar dacă părțile nu se împotrivesc.
73
40. Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să cuprindă:
a. numele, prenumele, domiciliul, reşedinţa sau după caz, denumirea și sediul părţilor;
b. numai denumirea instanţei, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor obiectul,
valoarea pretenţiei;
c. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor.
41. Există conflict de competență:

a. numai când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca
acelaşi proces;
b. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi
proces;
c. în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său
competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
42. Sunt condiții de exercitare a acțiunii civile:

a. formularea unei pretenții, justificarea unui interes;
b. părțile, obiectul și cauza;
c. capacitatea procesuală, calitatea procesuală.
43. Prin cererea de chemare în judecată a altei persoane:

a. oricare dintre părți cheamă în judecată o altă persoană, care ar putea să pretindă, pe calea
unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul;
b. oricare dintre părți sprijină apărarea unei alte părți;
c. partea interesată cheamă în garanție o terță persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte
cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.
44. Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil:

a. constă în dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen
optim și previzibil, de o instanță subordonată, imparțială și stabilită prin lege;
b. se aplică numai în faza judecății;
c. impune instanței datoria de a dispune toate măsurile prevăzute de lege și de a asigura
desfășurarea cu celeritate a judecății.
45. Sunt elemente ale acțiunii civile:

a. capacitatea procesuală, calitatea procesuală;
b. formularea unei pretenții, justificarea unui interes;
c. părțile, obiectul și cauza.
46. În cazul înscrisurilor anexate cererilor depuse la instanțele judecătorești:

a. la fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înţelege a
se folosi în proces;
b. se vor putea depune în copie numai părţile din înscris referitoare la proces, urmând ca
instanţa să ordone, dacă va fi nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime;
c. când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoţite
de traducerea legalizată efectuată numai de un traducător autorizat.
74
47. Termenele procedurale:
a. sunt stabilite numai de lege;
b. pot fi fixate de instanţă, la fixarea termenelor instanța ținând seama şi de natura urgentă a
procesului;
c. reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este
interzis să se îndeplinească un act de procedură.
48. Calea de atac împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție:

a. este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță;
b. este numai recursul, dacă încheierea a fost pronunțată în apel;
c. nu poate fi niciodată recursul.
49. Reclamantul, fiind cel care pornește procesul, va trebui să justifice:

a. doar calitatea sa procesuală;
b. și calitatea procesuală a pârâtului;
c. nu va trebui să justifice calitatea sa procesuală, această obligație fiind a instanței de fond.
50. Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție poate fi atacată:

a. doar odată cu fondul;
b. în termen de 10 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la
comunicare pentru partea lipsă;
c. în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la
comunicare pentru partea lipsă.
51. Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată:

a. de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai
târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului;
b. doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai
târziu la prima zi de înfăţişare;
c. de către pârât ori de către judecător, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
52. Nulitatea relativă a unui act de procedură:

a. poate fi invocată numai de partea vătămată prin încălcarea normei de procedură;
b. poate fi invocată în termen de 15 zile de la constatarea neregularităţii;
c. poate fi invocată cel târziu la prima zi de înfăţişare ce a urmat acestei neregularităţi şi
înainte de a pune concluzii pe fond.
53. Elementele esenţiale ale cererii de chemare în judecată sunt:

a. numele, obiectul şi probele;
b. numele, obiectul şi semnătura;
c. numele, obiectul, motivarea în fapt şi în drept.
54. Dacă cererea reconvenţională este depusă tardiv, instanţa:

a. o va respinge ca tardiv formulată;
b. o va judeca separat chiar dacă părţile sunt de acord să se judece împreună;
c. o va judeca împreună cu cererea principală, dacă părţile sunt de acord să se judece
împreună.
75
55. Părţile trebuie să depună, potrivit legii, înscrisurile de care înţeleg să se servească:
a. în original;
b. în copii legalizate;
c. în copii certificate de ele.
56. Perimarea:
a. afectează, de regulă, dreptul subiectiv dedus judecăţii;
b. operează de drept;
c. trebuie constatată printr-o hotărâre judecătorească care să declare stins procesul.
57. Suspendarea de drept a judecății are loc:

a. în cazul în care reclamantul lipsețte nejustificat la termenul de judecată în primă instanță, în
procesul de divorț;
b. când amândouă părțile o cer;
c. prin interdicție sau punere sub curatelă a unei părți până la numirea tutorelui sau a curatorului.
58. Cererea reconvențională:

a. se depune odată cu întâmpinarea;
b. se poate depune până la închiderea dezbaterilor în fond;
c. se depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare, dacă pârâtul nu este obligat la
întâmpinare.
59. Răspund la interogatoriul ce li se va comunica:

a. statul și celelalte persoane juridice de drept public;
b. persoanele juridice de drept privat;
c. doar persoanele de drept public.
60. Dacă sunt invocate concomitent excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția
autorității de lucru judecat, excepția litispendenței, excepția lipsei dovezii calității de
reprezentant, ordinea de soluționare va fi:
a. excepția litispendenței, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția prescripției
dreptului la acțiune, excepția autorității de lucru judecat;
b. excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția litispendenței, excepția prescripției
dreptului la acțiune, excepția autorității de lucru judecat.
61. Este necesar acordul expres al pârâtului, în cazul modificării cererii de chemare în
judecată de către reclamant:
a. în etapa scrisă, odată cu depunerea răspunsului la întâmpinare;
b. la primul termen de judecată cu procedura de citare îndeplinită cu toate părțile, în cazul în
care cauza a fost amânată la primul termen de judecată, la solicitarea reclamantului prezent,
pentru că lipsea de la dosar dovada că citația a fost înmânată pârâtului;
c. în cazul în care modificarea este depusă de reclamant la primul termen de judecată, însă
după încuviințarea probelor propuse prin cererea inițială.
62. Poate fi invocată direct în recurs, fără a fi încălcate dispozițiile art. 488 alin. 2 din Codul
de procedură civilă privind regula non omisso medio, excepția:
a. de necompetență materială a primei instanțe;
b. excepția de necompetență internațională;
c. autorității de lucru judecat.
76
a. invocă din oficiu excepția lipsei interesului și motivează de ce, atunci când o pune la
dispoziția contradictorie a părților;
b. respinge probele care pot duce la dezlegarea cauzei;
c. este parte într-un proces aflat pe rolul instanței la care reclamantul este judecător.
64. Părțile nu pot limita rolul judecătorului în aflarea adevărului atunci când acesta:
a. pune din oficiu în discuția lor administrarea unei robe, judecătorul putând să le
administreze, dacă le consideră necesare, chiar dacă părțile se opun;
b. pune în discuția părților introducerea din oficiu în cauză, după consultarea părților, dar
chiar în condițiile opoziției lor, a unui alt pârât în procedura contencioasă, în situația unui
litisconsorțiu procesual obligatoriu, cum ar fi ipoteza în care un terț solicită constatarea
nulității absolute a unui contract chemând în judecată doar una dintre părțile acestuia;
c)pune în discuția părților schimbarea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, cu
excepția situației în care este vorba de drepturi de care părțile pot dispune.
65. Competența după valoarea obiectului cererii este determinată în cazul:

a. mai multor capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, de suma valorilor
pretențiilor;
b. unei cereri în materie succesorală prin scăderea din activul succesoral a pasivului;
c. unei cereri pentru restituirea imobilului închiriat după cuantumul chiriei anuale.
66. Nedepunerea întâmpinării, atunci când aceasta este obligatorie, atrage decăderea pârâtului
din dreptul de a:
a. invoca excepția necompetenței teritoriale relative;
b. propune probe;
c. invoca excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului care a redactat cererea de
chemare în judecată fără a anexa împuternicirea avocațială.
67. Constituie motiv de nulitate absolută, necondiționată de existența vreunei vătămări:

a. lipsa capacității procesuale de exercițiu;
b. nesemnarea minutei de către judecător;
c. necompetența instanței.
68. Potrivit art. 27 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă căilor de
atac prevăzute de legea în vigoare la data:
a. înregistrării cererii de chemare în judecată;
b. pronunțării hotărârii;
c. declarării căii de atac.
69. Pentru termenul de judecată din 2 iulie 2016, procedura de citare se consideră îndeplinită
dacă citația a fost înmânată părții în data de:
a. 23 iunie 2016;
b. 24 iunie 2016;
c. 27 iunie 2016.
77
70. În caz de respingere a încuviințării în principiu a cererii de intervenție principală:
a. formulată în apel, încheierea instanței este definitivă;
b. încheierea poate fi atacată separat de intervenient cu apel sau recurs, după cum cererea a
fost formulată în fața primei instanțe sau a instanței de apel, termenul fiind de 5 zile de la
comunicare, în cazul în care intervenientul a lipsit de la pronunțarea încheierii;
c. intervenientul poate declara apel împotriva încheierii doar odată cu fondul.
71. Au calitatea de părţi în procesul civil:

a. reclamantul şi pârâtul precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar
sau forţat în proces;
b. instanţa, reclamantul, pârâtul şi procurorul;
c. instanţa, reclamantul, pârâtul, procurorul, martorii, experţii, traducătorii şi interpreţii.
72. Sunt nule sau, după caz, anulabile:

a. cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală;
b. cererile formulate de o persoană care nu are calitate procesuală;
c. cererea îndreptată împotriva unei persoane care deţine un bun pentru altul.
73. Chemarea în judecată a altei persoane, spre deosebire de chemarea în garanţie:

a. poate fi formulată de reclamant sau de intervenientul principal cel mai târziu până la
terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe;
b. poate să conducă la scoaterea din proces a pârâtului;
c. este supusă procedurii încuviinţării în principiu.
74. Arătarea titularului dreptului:

a. poate fi făcută de reclamant sau de intervenientul principal cel mai târziu până la terminarea
cercetării procesului înaintea primei instanţe;
b. poate fi făcută de pârât în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării în faţa
primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de
judecată;
c. dacă este admisă în principiu, conduce la scoaterea din proces a pârâtului.
75. Acţiunea civilă poate fi promovată:

a. numai de către subiectele raportului juridic litigios;
b. de procuror, în toate cazurile;
c. de oricine are o pretenţie.
76. Lipsa dovezii calității de reprezentant:

a. poate fi acoperită în termenul acordat de instanţă;
b. poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac;
c. poate atrage anularea cererii.
77. Suspendarea judecăţii intervine de drept:

a. când desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin
neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii;
b. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei, dacă niciuna
dintre părţi nu a cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă;
c. în cazul în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare
adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se
întemeiază Uniunea Europeană.
78
78. Nulitatea hotărârii judecătoreşti intervine dacă:
a. hotărârea a fost pronunţată înainte de data fixată în acest scop;
b. în cuprinsul hotărârii au fost indicate, greşit, calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia;
c. minuta nu este semnată pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul
asistent.
79. Instanţa poate dispune ca judecata să aibă loc fără prezenţa publicului:
a. în cazurile în care legea prevede că judecata are loc în camera de consiliu;
b. dacă toate părţile solicită acest lucru;
c. atât din oficiu, cât şi la cererea părţii sau părţilor interesate.
80. Renunţarea la dreptul pretins, spre deosebire de renunţarea la judecată:

a. poate avea loc în căile de atac, fără a fi necesar acordul pârâtului;
b. când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile
pronunţate în cauză;
c. hotărârea prin care se ia act de renunţare în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie este supusă recursului, care se judecă de completul de 5 judecători.
81. Probele:
a. se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în
judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel;
b. pot fi solicitate pe parcursul cercetării procesului, dacă există acordul expres sau tacit al
tuturor părţilor;
c. vor fi administrate în ordinea stabilită de instanţă.
82. Încheierea de şedinţă:

a. este întocmită de grefier pentru fiecare şedinţă de judecată, inclusiv pentru termenul la care
au avut loc dezbaterile, hotărârea pronunţându-se în aceeaşi zi;
b. este semnată numai de preşedintele completului de judecată, dacă judecata a avut loc în
şedinţă publică, fără prezenţa publicului;
c. poate fi atacată separat, în cazurile anume prevăzute de lege.

a. a pronunțat o încheiere interlocutorie la prima instanță, iar în prezent este membru în
completul instanței superioare învestite cu apelul declarat inclusiv împotriva acelei încheieri
interlocutorii;
b. a pus în discuția părților chestiuni de fapt sau de drept relevante pentru soluționarea cauzei;
c. fost membru în completul care a soluționat recursul, situaţie în care nu poate participa la
judecarea contestației în anulare îndreptate împotriva deciziei date în recurs.
84. Revine în competența exclusivă a judecătoriei:

a. locului ultimului domiciliu al defunctului, cererea privind anularea certificatului de
moştenitor, dacă anterior introducerii cererii de chemare în judecată nu s-a procedat la ieşirea
din indiviziune;
b. domiciliului reclamantului, cererea de stabilire a paternității, formulată de copil, părinții
urmând a fi citați obligatoriu, chiar și din oficiu;
c. locului unde se situează imobilul, contestația la executare împotriva unei urmăriri silite
imobiliare, atunci când este formulată de o terţă persoană care invocă un drept real asupra
bunului urmărit.
79
85. Cererea reconvenţională:
a. poate fi formulată cel mai târziu la primul termen la care părţile sunt legal citate în
procedura evacuării din imobilele folosite ori ocupate fără drept;
b. în procedura divorţului, poate fi făcută până la începerea dezbaterilor în fond, pentru toate
faptele anterioare acestui moment, chiar anterioare sesizării instanţei;
c. poate fi formulată în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării în faţa primei
instanţe, dacă legea nu dispune altfel.
86. În ceea ce priveşte pronunţarea hotărârii judecătoreşti:

a. dacă hotărârea s-a dat în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor pârâţi,
dispozitivul va arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant şi la ce este obligat fiecare pârât ori,
când este cazul, dacă drepturile şi obligaţiile părţilor sunt solidare sau indivizibile;
b. hotărârea se va pronunţa fie în şedinţă publică, fie prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor
de către grefa instanţei;
c. data hotărârii este data depunerii la dosar a hotărârii redactate integral, după ce aceasta a
fost semnată de toţi judecătorii.
87. Spre deosebire de litispendență, în caz de conexitate:

a. excepția de conexitate poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu, numai în faţa
primei instanţe;
b. excepția se invocă în toate cazurile înaintea instanței ulterior sesizate;
c. nu se pot reuni dosare aflate la instanțe de grad diferit.
88. În ceea ce privește cererea de recuzare:

a. a expertului, aceasta se judecă cu citarea părților și a expertului;
b. încheierea de respingere a cererii de recuzare, formulată într-o cerere de stabilire a filiației,
pe motiv că unul din judecători este soțul procurorului care a participat la judecata cauzei ȋn
prima instanță, este definitivă;
c. aceasta se respinge ca rămasă fără obiect, dacă s-a admis declarația de abținere formulată de
judecător, chiar dacă aceasta a fost întemeiată pe alt motiv, încheierea nefiind supusă niciunei
căi de atac.
89. Lipsa dovezii calității de reprezentant:

a. poate fi invocată numai de partea care are interes, nu şi de procuror, atunci când acesta
participă la procesul civil;
b. poate fi invocată și de instanța de judecată, din oficiu;
c. înaintea primei instanţe, nu poate fi invocată direct ȋn căile de atac.
90. În ceea ce privește cheltuielile de judecată:

a. efectuate de intervenientul accesoriu, acestea se suportă de partea ȋn apărarea căreia a
intervenit, dacă aceasta din urmă câștigă procesul;
b. dovada existenței și întinderii lor se depune numai până la terminarea cercetării procesului;
c. pe care le-a făcut pârâtul, acestea se suportă, la cerere, de reclamantul care renunță la
judecată după comunicarea cererii de chemare ȋn judecată.
80
91. În materia probelor:
a. înscrisul sub semnătură privată, dacă nu respectă formalitatea multiplului exemplar, este
lovit de nulitate relativă;
b. mărturisirea extrajudiciară verbală poate fi invocată în cazurile în care proba cu martori este
admisibilă;
c. instanţa la care se face expertiza prin comisie rogatorie va numi expertul şi va stabili suma
cuvenită acestuia.
92. Suspendarea voluntară a judecății:

a. se dispune, la cererea pârâtului, dacă reclamantul a cerut judecarea în lipsă, iar la strigarea
cauzei a răspuns doar pârâtul;
b. spre deosebire de suspendarea de drept, este lăsată la aprecierea instanţei;
c. se dispune de judecătorie printr-o încheiere care, spre deosebire de încheierea prin care se
admite cererea de repunere pe rol, este supusă recursului pe cale separată.
93. În cazul competenţei teritoriale alternative:

a. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente;
b. pârâtul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente;
c. instanţa va dispune declinarea competenţei în favoarea altei instanţe deopotrivă competente,
dacă pârâtul solicită acest lucru prin întâmpinare.
94. Modificarea cererii de chemare în judecată:

a. poate fi făcută de către reclamant numai până la primul termen la care părţile sunt legal citate;
b. poate fi făcută de reclamant până la începerea dezbaterilor asupra fondului;
c. se comunică pârâtului, în vederea formulării întâmpinării care, sub sancţiunea decăderii, va
fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la
dosarul cauzei.
95. Nu reprezintă o condiţie generală de exercitare a acţiunii civile:

a. calitatea procesuală;
b. existenţa dreptului subiectiv pretins;
c. interesul promovării acţiunii.
96. Încheierea de şedinţă:

a. este întocmită de grefier pentru fiecare şedinţă de judecată, inclusiv pentru termenul la care
au avut loc dezbaterile, hotărârea pronunţându-se în aceeaşi zi;
b. poate fi atacată separat, numai în cazurile prevăzute de lege;
c. este semnată numai de preşedintele completului de judecată, dacă judecata a avut loc în
şedinţă publică, fără prezenţa publicului.
97. Calitatea de parte în proces se poate transmite:

a. numai legal sau prin actul de dispoziţie al instanţei;
b. convenţional;
c. numai pe calea moștenirii, legale sau testamentare.
98. Pârâtul care nu a propus probele prin întâmpinare:

a. este decăzut din dreptul de a administra orice probă;
b. va cădea în pretenţii dacă reclamantul a propus probele prin cererea de chemare în judecată;
c. poate obţine încuviinţarea acestora în cursul procesului, dacă administrarea lor nu duce la
amânarea judecăţii.
81
99. Dacă se invocă în mod concomitent excepţiile autorităţii de lucru judecat, litispendenţei şi
lipsei dovezii calităţii de reprezentant, ordinea de soluţionare este:
a. excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant,
excepţia litispendenţei;
b. excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, excepţia litispendenţei, excepţia autorităţii
de lucru judecat;
c. excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, excepţia autorităţii de lucru judecat,
excepţia litispendenţei.
100. Introducerea cererii de chemare în judecată:

a. întrerupe prescripţia extinctivă, indiferent de soluţia adoptată asupra cererii respective, şi
are ca efect curgerea unei noi prescripţii de acelaşi fel;
b. determină încetarea bunei-credinţe a pârâtului în acţiunile reale imobiliare;
c. este singura formă juridică de punere în întârziere a pârâtului-debitor.
101. Dacă intervine decesul pârâtului după închiderea dezbaterilor:

a. hotărârea pronunţată este legală;
b. cauza trebuie repusă pe rol pentru introducerea moştenitorilor;
c. instanţa va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
102. Dacă preşedintele completului de judecată este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi

semnată în locul său de:
a. un alt judecător din completul de judecată respectiv;
b. judecătorul din lista de permanenţă de la data semnării;
c. preşedintele instanţei.
103. Cursul perimării se suspendă:

a. cât timp durează suspendarea de drept a judecăţii;
b. de la momentul îndeplinirii unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de
către partea care justifică un interes;
c. cât timp durează suspendarea facultativă a judecăţii.
104. În cazul transmisiunii calităţii procesuale prin acte între vii cu titlu particular:
a. succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de
existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu;
b. judecata va continua, în toate cazurile, numai cu succesorul cu titlu particular, care va fi
introdus în cauză la cerere sau din oficiu, înstrăinătorul fiind scos din proces;
c. hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului nu va produce efecte şi contra succesorului cu
titlu particular, dacă acesta din urmă nu a fost introdus în cauză, chiar dacă succesorul cu titlu
particular a dobândit dreptul cu rea-credinţă.
105. Elementele acţiunii civile sunt:

a. principale, accesorii, adiţionale şi incidentale;
b. afirmarea unui drept, interesul, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală;
c. părţile, obiectul şi cauza.
82
106. Cererea de recuzare:
a. se soluţionează în toate situaţiile de un alt complet al instanţei respective, în compunerea
căruia nu poate intra judecătorul recuzat;
b. va fi respinsă ca rămasă fără obiect, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, în cazul în
care se admite declaraţia de abţinere a judecătorului recuzat;
c. se soluţionează în camera de consiliu, în prezenţa părţilor, şi ascultându-l pe judecătorul
recuzat sau pe părţi numai dacă se apreciază că este necesar.
107. Executarea provizorie judecătorească:

a. se poate încuviinţa atât la cererea părţii interesate, cât şi din oficiu;
b. se poate încuviinţa numai după plata unei cauţiuni;
c. se poate suspenda numai cu plata unei cauţiuni.
108. Minuta, sub sancţiunea nulităţii hotărârii:

a. se va semna pe fiecare pagină de judecători şi de grefier;
b. se va semna pe fiecare pagină de judecători;
c. se va semna pe fiecare pagină de judecători şi, dacă este cazul, de magistratul asistent.
109. În procesul civil reprezentarea legală operează:

a. în cazul persoanelor fizice fără capacitate procesuală de exerciţiu;
b. în cazul persoanelor fizice fără capacitate procesuală de folosinţă;
c. în mod obligatoriu, în cazul entităţilor lipsite de personalitate juridică.
110. Renunţarea la dreptul pretins, spre deosebire de renunţarea la judecată:

a. poate avea loc în căile de atac, fără a fi necesar acordul pârâtului;
b. când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile
pronunţate în cauză;
c. dă, ulterior, posibilitatea pornirii unui nou proces pentru valorificarea dreptului pretins.
111. Constituie achiesare a pârâtului la pretenţiile reclamantului:

a. lipsa nejustificată a pârâtului la termenul pentru care a fost legal citat la interogatoriu;
b. recunoaşterea pretenţiilor prin întâmpinare;
c. recunoaşterea pretenţiilor, dar invocând un alt izvor al acestora.
112. Calitatea de parte în proces se poate transmite:

a. numai legal sau prin actul de dispoziţie al instanţei;
b. convenţional;
c. numai pe calea moştenirii, legale sau testamentare.
113. Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane:

a. în procedura contencioasă, va putea fi dispusă chiar în apel;
b. va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe;
c. în procedura necontencioasă, implică în mod necesar acordul părţilor iniţiale.
114. Probele:
a. nu pot fi administrate întotdeauna şi după începerea dezbaterilor asupra fondului cauzei;
b. nu pot fi administrate dacă pârâtul nu este prezent, chiar dacă procedura de citare faţă de
acesta este legal îndeplinită;
c. pot fi solicitate exclusiv prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinare.
83
115. Incompatibilitatea absolută:
a. desemnează situaţia în care un judecător este oprit să ia parte la soluţionarea unei pricini, în
cazurile expres prevăzute de lege;
b. se aplică atât judecătorilor, cât şi avocaţilor;
c. este un incident procedural care priveşte normele de competenţă a instanţei.
116. Perimarea nu operează:

a. în cazul incapabililor;
b. dacă fără vina părţii, cererea nu a ajuns încă la instanţa competentă să o judece;
c. în cazul acţiunilor imprescriptibile.
117. Intervenţia voluntară se poate face la cererea:

a. reclamantului sau pârâtului;
b. unui terţ care justifică un interes;
c. unui terţ care trebuie întotdeauna să reclame un drept propriu.
118. Cererea de îndreptare a unei erori materiale:

a. se judecă în camera de consiliu;
b. se soluţionează, în toate cazurile, prin încheiere definitivă;
c. nu poate fi formulată de către pârât.
119. Renunţarea la dreptul subiectiv pretins:

a. nu poate avea loc, dacă s-a intrat în dezbaterea fondului, decât cu acordul pârâtului;
b. nu poate avea loc în faţa instanţei de recurs;
c. se poate face şi verbal, în şedinţa de judecată.
120. Asistarea:
a. devine aplicabilă numai dacă a fost invocată de instanţă din oficiu;
b. este incompatibilă cu citarea personală a minorului în cursul procesului;
c. poate fi acordată de părinţii sau tutorele minorului.
121. Potrivit legii, părţile sunt obligate:

a. să se prezinte personal la toate termenele de judecată;
b. să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmând, tot astfel, finalizarea
acestuia;
c. să îşi angajeze avocat, dacă asistenţa juridică este obligatorie.
122. Acţiunea cererea în constatare:

a. se judecă de urgenţă şi cu precădere;
b. este guvernată de regulile aplicabile procedurii necontencioase;
c. nu poate fi admisă dacă partea îşi poate valorifica dreptul pe calea contestaţiei la executare.
123. Cererea de chemare în judecat ă adresată instanţei:

a. care nu cuprinde semnătura se respinge ca nesemnată, dacă reclamantul nu a complinit
această lipsă în termenul acordat de instanţă în etapa regularizării cererii;
b. va fi însoţită de încă un exemplar dacă sunt chemaţi în judecată mai mulţi pârâţi, care au un
singur reprezentant;
c. se socoteşte de lege ca modificată, dacă reclamantul solicită valoarea obiectului pierdut.
84
124. Reprezentarea legală intervine:
a. în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restânsă şi al persoanelor puse sub interdicţie;
b. în cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi cei puşi
sub interdicţie judecătorească);
c. numai în cazul minorilor sub 14 ani.
125. Instanţa trebuie să suspende judecata dacă:

a. se iveşte un conflict de competenţă;
b. una dintre părţi, deşi legal citată, nu se prezintă la termenul de judecată;
c. s-a formulat o cerere de strămutare.

a. este soţul avocatului dintr-un dosar penal al uneia dintre părţi;
b. a fost propus de reclamant ca martor în aceeaşi pricină;
c. este sesizat cu o cerere de revizuire îndreptată împotriva hotărârii pe care a pronunţat-o.
127. Achiesarea la hotărâre:

a. poate fi tacită;
b. nu poate fi făcută decât oral sau în scris, în faţa instanţei de judecată;
c. rezultă din atitudinea pârâtului care nu se opune la executarea hotărârii.
128. În funcţie de scopul material urmărit de reclamant, cererile în justiţie se clasifică în:
a. cereri patrimoniale şi cereri nepatrimoniale;
b. în realizarea dreptului, cereri în constatare şi cereri în constituire de drepturi;
c. cereri reale şi cereri personale.
129. De regulă, neîndeplinirea procedurii prealabile sesizării instanţei:

a. poate fi invocată de oricare dintre părţi, inclusiv de instanţă din oficiu, sub sancţiunea
respingerii cererii ca prematură;
b. nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea respingerii cererii
ca patură;
c. nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
130. Procurorul:
a. trebuie să participe la judecată dacă toate părţile din proces solicită aceasta;
b. poate să exercite căile de atac indiferent dacă a participat sau nu la judecata finalizată cu
hotărârea care se atacă;
c. poate să solicite punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea minorilor,
persoanelor puse sub interdicţie sau dispăruţilor.
131. Excepţiile procesuale:

a. vor fi soluţionate în ordinea stabilită de lege, dacă s-au invocat simultan mai multe excepţii;
b. pot fi invocate, întotdeauna, de părţi, procuror sau instanţă din oficiu;
c. nu constituie apărări de fond.
132. Excepţia lipsei calităţii procesuale active este o excepţie:

a. de fond, absolută şi peremptorie;
b. de procedură, absolută şi peremptorie;
c. de fond, relativă şi dilatorie.
85
133. Pronunţarea hotărârii:
a. nu poate fi amânată;
b. poate fi amânată de mai multe ori, pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile;
c. poate fi amânată o singură dată, pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile.
134. Condiţia ca o probă să fie concludentă presupune ca aceasta:

a. să aibă legătură cu obiectul procesului;
b. să nu tindă la dovedirea unor fapte imposibile;
c. să se refere la împrejurări de natură să ducă la soluţionarea cauzei.
135. Cererea de intervenţie principală:

a. este o cerere adiţională;
b. poate fi formulată în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond;
c. poate fi formulată în faţa instanţei de apel numai cu acordul expres sau tacit al părţilor.
136. Se poate formula o cerere de chemare în judecată, chiar dacă interesul de a acţiona nu
este născut şi actual:
a. dacă scopul acesteia este de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau de a
preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara;
b. ori de câte ori reclamantul a comunicat pârâtului, înainte de introducerea cererii, intenţia sa
de a se adresa justiţiei;
c. dacă cererea de chemare în judecată este introdusă de procuror.
137. În ceea ce priveşte soluţionarea unui proces civil:

a. în cazul în care probele propuse de părţi nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în
întregime a procesului, judecătorul este obligat, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, să
administreze probe din oficiu, cu punerea prealabilă în discuția părţilor a acestui aspect;
b. judecătorul are dreptul de a invoca din oficiu încălcarea oricăror norme de procedură care
au legătură cu procesul;
c. în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va
dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.
138. Este adevărat că:

a. hotărârea prin care se admite excepția de necompetență și se dispune trimiterea dosarului la
instanța judecătorească competentă este supusă numai recursului la instanța ierarhic
superioară;
b. cererea prin care asiguratul solicită despăgubiri de la societatea de asigurare se va putea
face și la instanța de la domiciliul sau sediul asiguratului;
c. dacă instanţa se declară necompetentă şi respinge cererea ca nefiind de competenţa
instanţelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară.
139. Acțiunea civilă:

a. având ca obiect plata chiriei pentru un imobil închiriat nu este o acțiune reală;
b. va fi respinsă fără a se analiza fondul litigiului, dacă instanța constată că dreptul subiectiv
pretins de reclamant nu există;
c. va fi respinsă fără a se analiza fondul dreptului, dacă se admite excepția lipsei calității
procesuale active.
86
140. Sunt cereri personale:
a. cererea prin care locatarul îl cheamă în judecată pe locator, solicitând obligarea acestuia din
urmă la predarea imobilului ce formează obiectul contractului de locaţiune;
b. cererea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de
vânzare a unui imobil;
c. cererea prin care se apără un dezmembrământ al dreptului de proprietate cu privire la un
imobil.
141. Împuternicirea de a reprezenta, într-un proces civil, o persoană fizică, dată mandatarului:
a. care nu are calitatea de avocat, se dovedeşte prin înscris sub semnătură legalizată;
b. care nu are calitatea de avocat, poate fi dată şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi
consemnată în încheierea de şedinţă;
c. care nu are calitatea de avocat, dă dreptul acestuia de a pune concluzii asupra excepţiilor
procesuale, fără să fie asistat de avocat, în cazul în care mandatarul este rudă până la gradul al
treilea inclusiv cu partea pe care o reprezintă, dacă este licenţiat în drept.
142. Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă a actelor de procedură trebuie invocată:
a. la primul termen de judecată, pentru neregularităţile săvârşite până la începerea judecăţii,
dacă întâmpinarea nu este obligatorie;
b. pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, până la termenul imediat următor
termenului la care s-a săvârşit neregularitatea, dacă partea este prezentă;
c. pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la termenul de judecată imediat următor
şi înainte de a pune concluzii pe fond, dacă partea nu este prezentă.
143. Împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată pronunţată în procedura

de regularizare:
a. atât reclamantul, cât şi pârâtul vor putea face numai cerere de reexaminare, solicitând
motivat să se revină asupra măsurii anulării;
b. reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la data
comunicării încheierii;
c. reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, iar, în caz de admitere a acestei
cereri, cauza se va trimite la un alt complet decât cel iniţial învestit.
144. Arătarea titularului dreptului, spre deosebire de cererea de chemare în garanție:

a. nu parcurge etapa admisibilității în principiu;
b. nu trebuie făcută în forma unei cereri de chemare în judecată;
c. poate fi făcută doar de către pârât.
145. Nu este adevărat că:

a. prin cererea reconvenţională, pârâtul poate chema în judecată şi alte persoane pe lângă
reclamantul din cererea principală;
b. în cazul modificării cererii de chemare în judecată, legea prevede expres că întâmpinarea
trebuie formulată în termen de 10 zile de la comunicarea cererii modificate;
c. întâmpinarea față de cererea de chemare în judecată modificată va fi cercetată de reclamant
la dosarul cauzei.
87
146. Hotărârea judecătorească:
a. poate fi lămurită cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea considerentelor hotărârii ori
dacă acestea sunt contradictorii, la cererea părților, prin încheiere dată în camera de consiliu,
cu citarea părţilor;
b. se va întocmi în două exemplare originale;
c. se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă.
147. Cheltuielile de judecată:

a. reprezentând taxele judiciare de timbru nu pot fi micșorate de instanța judecătorească;
b. reprezentând onorariul de avocat pot fi reduse de instanța judecătorească, numai la cererea
părții interesate;
c. asupra cărora prima instanță a omis să se pronunțe pot fi obţinute pe calea apelului
împotriva hotărârii de primă instanţă.
148. Mărturisirea:
a. poate fi făcută doar în cadrul procedurii interogatoriului;
b. poate conduce la confruntarea părților în procesul civil, când ambele părţi sunt de față la
luarea interogatoriului;
c. extrajudiciară verbală nu poate fi invocată în cazurile în care proba cu martori nu este
admisă.

a. nu poate fi făcută și de grefier;
b. dacă este încuviințată, nu conduce, în niciun caz, la refacerea actelor de procedură
îndeplinite în cauză;
c. dacă este respinsă, încheierea privind această soluție nu este supusă niciunei căi de atac.
150. Procedura regularizării cererii de chemare în judecată se aplică:

a. cererilor introductive de instanță;
b. tuturor cererilor incidentale care trebuie să îmbrace, conform legii, forma cererii de
chemare în judecată;
c. cererilor adiționale.
88
Răspunsuri:
1. a, b 47. b, c 93. a 139. a,c

2. b, c 48. a, b 94. c 140. a, b
3. b 49. b 95. b 141. b
4. b 50. c 96. b 142. a, c
5. b 51.b 97. b 143. b
6. c 52. a, c 98. c 144. b, c
7. c 53. b 99. b 145. b
8. a 54. c 100. b 146. b, c
9. b 55. c 101. a 147. a
10. a, c 56. b, c 102. c 148. b, c
11. a, c 57. c 103. c 149. c
12. c 58. a, c 104. a 150. a
13. a, c 59. a, b 105. c
14. a 60. b 106. b
15. a 61.b 107. c
16. b 62. b, c 108. c
17. c 63. c 109. a
18. a, c 64. a 110. a
19. a, c 65. c 111. b
20. b, c 66. a, b 112. b
21. a, c 67. a, c 113. b
22. b 68. a 114. a
23. a, c 69. a, b 115. a
24. a, c 70. b 116. b
25. b 71. a 117. b
26. a 72. a 118. a
27. b, c 73. b 119. c
28. a, b 74. b 120. c
29. b, c 75. c 121. b
30. c 76. a, c 122. c
31. a 77. c 123. b
32. a 78. a, c 124. b
33. a 79. c 125. a
34. a 80. a, c 126. c
35. a, c 81. a, c 127. a
36. a, c 82. c 128. b
37. b, c 83. a, c 129. c
38. c 84. a 130. c
39. a, b 85. c 131. c
40. a, c 86. a, b 132. a
41. b, c 87. a, b 133. b
42. a, c 88. a, c 134. c
43. a 89. b, c 135. b
44. c 90. c 136. a
45. c 91. b, c 137. c
46. a, b 92. c 138. b, c
89
DREPT CIVIL. (PARTEA GENERALĂ)
1. Prescripţia dreptului material la acţiune începe să curgă:

a. de la data când s-a împlinit condiţia suspensivă prevăzută în contract;
b. de la data când s-a împlinit condiţia rezolutorie prevăzută în contract;
c. de la data săvârşirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, pentru acţiunea în despăgubiri.
2. Prescripţia acţiunii în răspundere pentru un viciu ascuns:

a. se poate împlini mai târziu de 4 ani de la data încheierii contractului de vânzare a unui
autoturism;
b. este de 10 ani, acţiunea fiind una reală;
c. se întrerupe pe data ofertei de reparare a lucrului, comunicată de vânzător cumpărătorului.
3. Cursul prescripţiei se suspendă:

a. în cazul introducerii unei reclamaţii administrative;
b. în cazurile pe care instanţa le apreciază ca fiind temeinic justificate;
c. în cazul săvârşirii unui act începător de executare.
4. Sunt valabile următoarele acte încheiate de un minor de 15 ani, personal şi singur, fără vreo
aprobare, încuviinţare sau autorizare:
a. contractul de asigurare a unui bun, la orice preţ de pe piaţă;
b. recunoaşterea paternităţii unui copil din afara căsătoriei;
c. acceptarea unei oferte de donaţie.
5. În materia actului juridic civil:

a. dacă prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui terţ pot face obiectul unei prestaţii;
b. obiectul trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii relative;
c. Spre deosebire de terţul autor al unui dol, terţul autor al unei violenţe, independent de
anularea contractului pentru viciul de consimţământ respectiv, răspunde pentru prejudiciile ce
ar rezulta.
6. Acţiunea în anularea actului pentru o eroare descoperită la 2 ani şi 6 luni de la încheierea

actului, se prescrie:
a. în 24 luni de la descoperire;
b. în 36 luni de la descoperire;
c. în 12 luni de la descoperire.
7. Leziunea, ca viciu de consimţământ:

a. nu poate fi invocată decât în cazul actelor cu titlu oneros;
b. poate fi invocată şi de minori, dar numai dacă depăşeşte jumătatea din valoarea pe care o
avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia promisă sau executată;
c. nu dă dreptul părţii lezate să ceară adaptarea contractului.
90
8. Nulitatea relativă:
a. poate fi invocată oricând, atât pe cale de acţiune, cât şi pe cale de excepţie;
b. poate fi invocată în caz de fraudă la lege;
c. poate fi totală sau parţială.
9. Este adevărată următoarea afirmaţie:

a. nesocotirea formei solemne voluntare nu atrage nulitatea actului juridic;
b. promisiunea faptei altuia este o veritabilă excepţie de la principiul forţei obligatorii a
efectelor actului juridic civil;
c. nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare în nicio situaţie.
10. Spre deosebire de sarcină, condiţia:

a. este întâlnită numai în cazul liberalităţilor;
b. operează de drept;
c. poate fi stabilită prin convenţia părţilor.
11. În materia erorii, ca viciu de consimţământ:

a. se cere ca partea al cărei consimţământ nu este viciat să ştie despre eroarea în care se află
contractantul;
b. falsa reprezentare poate cădea, de regulă, printre altele, fie asupra identităţii obiectului
prestaţiei, fie asupra motivelor contractului;
c. partea aflată în eroare poate cere anularea actului sau obligarea cocontractantului la plata de
daune interese.
12. Condiţia suspensivă:

a. pur potestativă din partea creditorului este valabilă;
b. duce la anularea actului juridic civil în caz de nerealizare;
c. imposibilă face ca actul să fie considerat pur şi simplu.
13. Prescripţia extinctivă:

a. operează de plin drept;
b. poate fi invocată, din oficiu, de instanţa de judecată;
c. poate fi invocată numai în primă instanţă.
14. Părţile cu capacitate deplină de exerciţiu, pe cale convenţională, pot:

a. pot declara imprescriptibilă o acţiune civilă, care este potrivit legii prescriptibilă;
b. modifica cursul prescripţiei extinctive, în condiţiile stabilite de lege;
c. stabili o cauză nouă de suspendare a prescripţiei extinctive.
15. Pentru a opera conversiunea sunt necesare următoarele condiţii:

a. unul dintre acte să fie anulat parţial;
b. din manifestarea de voinţă a părţilor să nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii;
c. să nu existe vreun element de diferenţă între actul nul si actul valabil.
16. Spre deosebire de nulitate:

a. revocarea intervine pentru cauze anterioare încheierii actului juridic civil;
b. caducitatea produce efecte şi pentru trecut;
c. rezoluţiunea este o sancţiune specifică anumitor categorii de acte juridice civile.
91
17. Se poate invoca nulitatea relativă:
a. dacă actul este încheiat în frauda creditorilor;
b. dacă actul a fost încheiat sub imperiul tulburării pricinuită de alienaţia mintală, chiar dacă
cel în cauză nu era pus sub interdicţie;
c. dacă obiectul contractului nu exista la data încheierii lui.
18. În cazul unui act juridic civil afectat de o condiţie rezolutorie, pendente conditione:
a. actul îşi produce efectele, imediat, ca şi cum ar fi pur şi simplu;
b. dobânditorul sub această condiţie nu poate să înstrăineze dreptul respectiv unui terţ;
c. creditorul nu poate cere debitorului executarea obligaţiei.
19. Spre deosebire de actul juridic aleatoriu:

a. actul juridic comutativ este un act juridic cu titlu oneros;
b. actul dezinteresat este un act cu titlu gratuit;
c. actul juridic comutativ nu este un act solemn.
20. Atrage nulitatea absolută a unui act juridic:

a. lipsa cauzei acestuia;
b. lipsa formei scrise a acestuia, atunci când legea cere forma scrisă pentru proba actului
juridic astfel încheiat;
c. lipsa caracterului determinat al obiectului unui contract.
21. Îndeplinirea condiției rezolutorii:

a. nu poate avea, în niciun caz, efecte asupra pretențiilor executate în baza unui contract cu
executare succesivă;
b. nu are efecte asupra posibilității de a renunța la condiție;
c. produce efecte retroactiv, din momentul încheierii contractului, dacă din voința părților,
natura contractului ori dispozițiile legale nu rezultă contrariul.
22. Forma actului juridic:

a. este obligatorie numai atunci când legea o prevede pentru încheierea valabilă a actului
juridic civil;
b. este o condiție generală de validitate a operațiunii juridice;
c. nu poate fi instituită de către părți drept cerință de validitate a operațiunii juridice.
23. Pentru existenţa dolului-viciu de consimţământ:

a. este necesar ca acesta să fi fost esenţial la încheierea actului juridic, astfel încât, în lipsa
inducerii în eroare, cealaltă parte să nu fi contractat;
b. acesta trebuie să provină, întotdeauna, de la cealaltă parte;
c. nu este necesar ca eroarea provocată să fi fost esenţială pentru încheierea actului juridic.
24. Atunci când o persoană fizică cu capacitate deplină de exerciţiu solicită anularea unui act
juridic pentru leziune, cererea este admisibilă dacă actul juridic este:
a. comutativ, oneros şi real;
b. comutativ, oneros şi bilateral;
c. aleatoriu, oneros şi bilateral.
92
25. Confirmarea este actul juridic unilateral prin care:
a. cel care este îndreptăţit să invoce nulitatea relativă renunţă în mod expres sau tacit la acest
drept;
b. reprezentatul devine parte la actul juridic încheiat de reprezentant în afara împuternicirii
primite;
c. proprietarul bunului declară că este de acord cu vânzarea bunului său încheiată de alte
persoane.
26. Sancţiunea care se aplică în cazul unui act juridic cu cauză ilicită este:
a. nulitatea absolută, în anumite condiţii expres prevăzute de lege;
b. nulitatea absolută, cu condiţia ca aceasta să fie comună părţilor sau cel puţin uneia dintre
acestea;
c. nulitatea absolută, cu condiţia ca ea să fie comună părţilor sau, dacă nu este comună,
cealaltă parte să fi cunoscut cauza ilicită ori, în funcţie de împrejurări, să fi trebuit s-o
cunoască.
27. Tutorele nu poate încheia în numele minorului, în nici o situaţie:

a. acte juridice de vânzare de imobile, care aparţin minorului;
b. acte juridice prin care constituie o ipotecă pe un bun imobil al minorului, pentru a garanta
obligaţia altuia;
c. donaţii având ca obiect bunuri ale minorului, decât dacă sunt în scop de binefacere.
28. Actul juridic încheiat, după ce hotărârea de punere sub interdicţie judecătorească a rămas
definitivă, dar anterior realizării formelor de publicitate ale hotărârii de punere sub interdicţie,
de către interzis cu un terţ de bună-credinţă:
a. se consideră valabil încheiat;
b. poate fi anulat, dacă se face dovada lipsei discernământului interzisului în momentul
încheierii lui;
c. este anulabil pentru lipsa capacităţii de exerciţiu a interzisului.
29. Prescripţia dreptului la acţiunea în executarea unei obligaţii de a face, afectată de un

termen
suspensiv, începe să curgă de la data:
a. împlinirii termenului;
b. renunţării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului;
c. încheierii contractului, izvor al obligaţiei.
30. Capacitatea de a încheia acte juridice, personal ori prin mandatar, este:
a. o condiție de fond necesară pentru încheierea valabilă a unor acte juridice civile;
b. o consecință a capacității de exercițiu deplină;
c. o condiție extrinsecă de care depinde valabila manifestare de voință în scopul producerii
unor efecte juridice.
31. Calificarea unui act juridic constă în:

a. operaţiunea de încadrare a unui anumit act juridic în anumite tipuri/categorii de acte
juridice;
b. operaţiunea de stabilire a înţelesului, conţinutului şi întinderii efectelor actelor juridice;
c. operaţiunea de interpretarea a conţinutului actelor juridice.
93
32. Principiul irevocabilităţi actului juridic:
a. este o garanţie a securităţii şi stabilităţi raportului juridic;
b. este un principiu aplicabil doar actelor şi contractelor unilaterale;
c. este un principiu aplicabil tuturor categoriilor de acte juridice civile (unilaterale şi
contracte).
33. Nulitatea și rezoluțiunea contractelor sunt:

a. sancțiuni care se pot aplica numai anumitor categorii de acte juridice, pentru motive precis
stabilite;
b. nu sunt sancțiuni, ci cauze de încetare a actelor juridice;
c. atât sancțiuni, cât și cauze de ineficacitate a actelor juridice.
34.Termenele de prescripţie extinctivă, pot fi stabilite:

a. prin lege;
b. prin acordul părţilor;
c. atât prin lege, cât şi prin acordul părţilor.
35.Cazurile (situaţiile) în care cursul prescripţiei extinctive se întrerupe pot fi stabilite:

a. numai prin dispoziţii legale;
b. prin acordul (voinţa) părţilor;
c. atât prin dispoziţii legale, cât şi prin acordul părţilor.
36. Obiectul actului juridic unilateral ori al unui contract, îl reprezintă:

a. prestațiile la care se obligă emitentul unui act unilateral ori părțile unui act
bilateral/multilateral, după caz;
b. operațiunea juridică avută în vedere de emitentul actului unilateral ori operațiunea juridică
convenită a se realiza între ele de către părțile unui act bilateral/multilateral, după caz;
c. bunul, în materialitatea lui, așa cum este determinat sau determinabil de către emitent ori de
către părți, după caz.
37. Actele juridice reale (unilaterale și/sau contractele), sunt:

a. acele acte juridic care trebuie să aibă o cauză juridică reală;
b. acele acte juridice care există ca și manifestare de voință, unilaterală ori bilaterală, după
caz;
c. acele acte juridice pentru a căror validitate, ca manifestare de voință, este necesară și
remiterea/predarea bunului obiect material al actului respectiv.
38. Validitatea unui act juridic civil lovit de nulitate se poate realiza:
a. atât în cazul actelor juridice civile lovite de nulitate absolută, cât și în cazul actelor juridice
lovite de nulitate relativă;
b. numai în cazul actelor juridice lovite de nulitate relativă;
c. numai în cazul actelor juridice lovite de nulitate absolută.
39. Operațiunea de calificare a unui anumit act juridic civil presupune:

a. încadrarea acelui act într-o anumită categorie de acte juridice;
b. o interpretare prealabilă calificării a conținutului acelui act;
c. punerea în aplicare ori în executare a actului juridic.
94
40. Decăderea dintr-un anumit drept, ca urmare a neexercitării acestuia în termenul stabilit de
lege ori de către părți este:
a. o sancțiune de drept civil care are ca efect stingerea dreptului subiectiv în substanța lui;
b. o modalitate de stingere/pierdere a unor drepturi subiective;
c. un efet al neexercitării unui anumit drept subiectiv, din motive de forță majoră sau de caz
fortuit, în termenul impus de lege ori de înțelegerea părților.
41. Capacitatea de a încheia actul juridic civil este:

a. o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil;
b. o condiţie de fond, esenţială, de eficacitate şi generală a actului juridic civil;
c. o condiţie de fond, esenţială, de eficacitate şi specială a actului juridic civil.
42. Capacitatea de a încheia actul juridic este o:

a. parte a capacităţii civile de exerciţiu;
b. parte a capacităţii civile de folosinţă;
c. cerinţă a valabilităţii consimţământului.
43. În cazul persoanelor fizice, dacă s-a nesocotit o incapacitate de folosinţă impusă pentru
ocrotirea unui interes obştesc, va interveni:
a. nulitatea absolută;
b. nulitatea relativă;
c. caducitatea.
44. Voinţa juridică reuneşte în structura sa două elemente:

a. consimţământul şi obiectul actului juridic civil;
b. consimţământul şi cauza (scopul);
c. consimţământul şi capacitatea de a încheia actul juridic civil.
45. Consimţământul este:

a. o condiţie de formă, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil;
b. o condiţie de formă, esenţială, de eficacitate şi generală a actului juridic civil;
c. o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil.
46. În principiu, viciile de consimţământ:

a. nu afectează valabilitatea actului juridic civil;
b. atrag nulitatea absolută;
c. atrag nulitatea relativă.
47. Violenţa constituie viciu de consimţământ:

a. dacă ameninţarea este nelegitimă (injustă);
b. dacă ameninţarea este legitimă (justă);
c. dacă ameninţarea provine numai de la persoana cu care s-a contractat.
48. În concepţia dreptului civil român, în structura leziunii ca viciu de consimţământ intră:
a. numai un element subiectiv;
b. numai un element obiectiv;
c. atât un element obiectiv cât şi unul subiectiv.
95
49. Acţiunea în justiţie prin care se solicită anularea actului juridic pentru leziune poartă
denumirea de:
a. acţiune în rezoluţiune;
b. „actio de in rem verso”;
c. acţiune în resciziune.
50. În cazul nerespectării formei cerute pentru opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic
civil, sancţiunea constă în:
a. nulitatea parţială a actului juridic;
b. nulitatea totală a actului juridic;
c. inopozabilitatea actului juridic.
Răspunsuri:
1. a 18. a 35. a
2. c 19. b 36. b, c
3. a 20. c 37. c
4. b 21. c 38. b
5. a 22. c 39. a, b
6. a 23. c 40. a, b
7. a 24. b 41. a
8. c 25. a 42. b
9. a 26. a, c 43. a
10. b 27. b 44. b
11. b 28. a, b 45. c
12. a 29. a, b 46. c
13. c 30. a, b 47. a
14. b 31. a 48. b
15. b 32. a, c 49. c
16. c 33. a, c 50. c
17. b 34. c
96
DREPT CIVIL. (PERSOANELE)
1. Ce înseamnă capacitatea de folosință?

a. înseamnă aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile;
b. înseamnă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi;
c. înseamnă aptitudinea unei persoane de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații.
2. Ce înseamnă intangibilitatea, caracter al capacității de folosință a persoanei fizice?

a. regula potrivit căreia capacitatea de folosință nu poate forma obiect de renunțare sau de
înstrăinare;
b. regula potrivit căreia capacitatea de folosință nu poate fi limitată sau îngrădită;
c. regula potrivit căreia capacitatea de folosință este recunoscută tuturor persoanelor.
3. Care este corelația dintre capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu?

a. cele două feluri de capacități nu se influențează reciproc;
b. capacitatea de folosință nu poate exista fără capacitatea de exercițiu;
c. capacitatea de exercițiu nu poate exista fără capacitate de folosință.
4. Cum se clasifică incapacitățile de drept civil în funcție de finalitatea lor?

a. stabilite în legea civilã și stabilite în legea penală;
b. cu caracter de sancțiune și cu caracter de ocrotire a persoanei fizice;
c. care operează de drept și care sunt efectul unei hotărâri judecătorești.
5. Ce fel de incapacitate este decăderea din drepturile părintești?

a. cu caracter de protecție;
b. cu caracter de pedeapsă penală;
c. cu caracter de pedeapsă civilă.
6. Care categorie de persoane are capacitatea de exercițiu restrânsă?

a. minorii sub 14 ani;
b. minorii între 14 și 18 ani, cu excepția minorului căsătorit legal;
c. persoanele puse sub interdicție.
7. Ce sancțiune se aplică pentru nerespectarea dispozițiilor privitoare la capacitatea de

exercițiu a persoanei fizice?
a. nulitatea relativă a actelor astfel încheiate;
b. nulitatea absolută a actelor astfel încheiate;
c. caducitatea actelor astfel încheiate.
8. În ce condiții sunt recunoscute drepturile copilului conceput, dar nenăscut?

a. nu sunt recunoscute drepturi decât persoanelor născute;
b. singura condiție cerută este să se nască viu;
c. dacă se naște viu și viabil.
97
9. Care este intervalul legal de concepție?
a. a 300-a zi - a 180-a zi înaintea nașterii copilului;
b. a 300-a zi - a 145-a zi înaintea nașterii copilului;
c. a 280-a zi - a 180-a zi înaintea nașterii copilului;
10. Cât timp trebuie să fi trecut de la data ultimelor informații sau indicii din care rezultă că o
persoană era în viață, pentru a putea fi declarată judecătorește moartă?
a. 3 ani;
b. cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață;
c. 45 de zile;
11. Când se socotește că persoana a decedat, în cazul declarării judecătorești a morții?

a. la data stabilită prin hotărârea judecătorească de declarare a morții;
b. la data pe care hotărârea devenită irevocabilă a stabilit-o ca fiind aceea a dispariției;
c. la data stabilită de judecător prin încheiere, în orice situație.
12. Cine poate încuviința actele minorului care are capacitate de exercițiu restrânsă?
a. instanța de tutelă;
b. judecătorul sindic;
c. autoritatea tutelară din cadrul primăriei de domiciliu.
13. Ce se întâmplă cu capacitatea deplină de exercițiu dobândită de un minor prin căsătoriei,

în cazul anulării căsătoriei?
a. capacitatea deplină de exercițiu va fi păstrată, cu condiția ca minorul în cauză să fi fost de
bună-credință;
b. capacitatea deplină de exercițiu se pierde în orice situație;
c. capacitatea deplină de exercițiu va fi păstrată sau se va pierde, după caz, în funcție de
voința ambilor soți.
14. Ce acte poate încheia singur minorul fără capacitate de exercițiu?

a. acte de dispoziție de mică valoare și acte de conservare;
b. numai acte de conservare;
c. acte de conservare și acte de administrare.
15. Cine poate cere anularea hotărârii declarative de moarte?

a. orice persoană interesată;
b. numai persoana declarată în mod nelegal moartă;
c. persoana declarată moartă și moștenitorii acesteia.
16. Persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă:

a. poate încheia acte juridice cu autorizarea ocrotitorului legal și a instanței de tutelă,
în cazurile prevăzute de lege;
b. poate încheia orice acte juridice cu încuviințarea ocrotitorilor legali;
c. nu poate încheia acte juridice, ci ocrotitorii legali încheie acte juridice pe seama sa.
17. Care este situația actului anulabil, încheiat de minor în timpul minorității, atunci când el
trebuia să fie reprezentat sau asistat?
a. actul poate fi confirmat;
b. actul va fi desființat;
c. actul poate fi confirmat, cu acordul instanței de tutelă.
98
18. Cine poate exercita acțiunea în anulare pentru actele juridice încheiate de minor, în timpul
minorității, fără acordul cerut de lege?
a. atunci când actul s-a încheiat fără autorizarea instanței de tutelă, necesară potrivit legii,
aceasta va sesiza procurorul în vederea exercitării acțiunii în anulare;
b. persoana în cauză, după ce a împlinit vârsta de 18 ani;
c. numai ocrotitorul legal, după ce minorul a împlinit vârsta de 18 ani.
19. Când încetează capacitatea de folosință a persoanei?

a. la data morții acesteia;
b. la împlinirea vârstei de 18 ani, dacă persoana dobândește capacitatea deplină de exercițiu;
c. nu încetează niciodată, un argument fiind testamentul care produce efecte și după moartea
persoanei.
20. Ce este capacitatea de exercițiu?

a. aptitudinea persoanei de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații prin încheierea de acte
juridice, adică de a încheia singură acte juridice civile;
b. aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile;
c. aptitudinea persoanei de a-și asuma obligații voluntar.
21. Ce este domiciliul, ca mijloc de identificare a persoanei fizice?

a. este acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizează în spațiu, prin
indicarea unui loc având această semnificație juridică;
b. este acel mijloc de identificare a persoanei fizice în spațiu prin indicarea locuinței
secundare a acesteia;
c. nu există un astfel de mijloc de identificare a persoanei fizice.
22. De câte feluri este domiciliul persoanei fizice?

a. de două feluri: legal și convențional;
b. de trei feluri: de drept comun, legal și convențional;
c. de două feluri: în țară și în străinătate.
23. Ce este starea civilă?

a. dreptul persoanei de a se individualiza, în familie și în societate, prin calitățile strict
personale care decurg din actele și faptele de stare civilă;
b. este o direcție în cadrul fiecărei primării;
c. este un mijloc de ocrotire a persoanei fizice, fără capacitate de folosință.
24. Care este scopul acțiunilor de stare civilă?

a. de a da naștere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil;
b. de a stabili titularul unui drept de proprietate;
c. prin acțiunile de stare civilă persoana fizică urmărește stabilirea, contestarea sau
modificarea unei stări civile.
25. Ce este actul de stare civilă?

a. este un înscris autentic care face dovada, până la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă
constatările personale ale ofițerului de stare civilă și, până la proba contrară, pentru celelalte
mențiuni;
b. o manifestare de voință făcută cu scopul de a naște, a modifica sau a stinge un raport juridic
civil;
c. un înscris care consemnează, sub semnătură privată, existența unui raport juridic civil.
99
26. Care dintre următoarele este un principiu al ocrotirii părintești?
a. exercitarea ocrotirii părintești se realizează exclusiv în interesul superior al minorului;
b. exercitarea ocrotirii părintești se realizează inclusiv în interesul superior al minorului;
c. exercitarea ocrotirii părintești se realizează numai prin intermediul autorității tutelare.
27. Care dintre următoarele reprezintă elementele constitutive ale persoanei juridice?
a. organizarea de sine stătătoare, patrimoniul propriu, scop licit și moral;
b. organizarea de sine stătătoare, patrimoniul propriu, scop ilicit și imoral;
c. siglă, sediu, naționalitate.
28. Care dintre următoarele constituie moduri de înființare a persoanei juridice?

a. prin hotărâre de Guvern, hotărâre de consiliu județean sau hotărâre de consiliu local;
b. prin hotărâre judecătorească, pronunțată în ședință publică;
c. prin actul de înființare al organului competent, prin actul de înființare al celor care o
constituie, orice alt mod prevăzut de lege.
29. Care dintre următoarele reprezintă caractere juridice ale capacității de folosință a
persoanei juridice?
a. inalienabilitatea, intangibilitatea, generalitatea, disponibilitatea;
b. inalienabilitatea, intangibilitatea, generalitatea, specialitatea;
c. inalienabilitatea, intangibilitatea, generalitatea, imprescriptibilitatea.
30. Care dintre următoarele reprezintă modalități de reorganizare a persoanei juridice?

a. fuziune, divizare, transformare;
b. fuziune, transformare, dispariție;
c. divizare, transformare, prescripție.
31. De când este recunoscută omului capacitatea de folosință anticipată?

a. naștere;
b. concepție, dacă se naște viu;
c. concepție, dar subzistă numai dacă se naște viabil.
32. Care sunt componentele care stau la baza înființării persoanei juridice prin „actul de
înființare recunoscut”?
a. actul constitutiv și statutul asociației;
b. statutul și autorizarea;
c. statutul și hotărârea judecătorească.
33. Ce reprezintă „specialitatea” - caracter juridic al capacității de folosință a persoanei juridice?

a. persoana juridică nu poate avea decât un singur scop;
b. este reglementată prin lege;
c. dobândește numai acele drepturi și acele obligații care sunt în legătură cu realizarea
scopului propriu.
34. Ce reprezintă „legalitatea” - caracter juridic al capacității de folosință a persoanei juridice?

a. legea îi stabilește începutul, încetarea și conținutul;
b. nu i se pot aduce îngrădiri decât în cazurile stabilite prin lege;
c. poate avea numai acele drepturi și obligații stabilite prin lege.
100
35. Ce presupune principiul pluralității organelor de conducere ale persoanelor juridice?
a. persoanele juridice au în general mai multe organe de conducere;
b. organele de conducere sunt formate din mai multe persoane;
c. organele de conducere iau decizii în toate aspectele privitoare la activitatea persoanei
juridice.
36. Când încetează capacitatea de exercițiu a persoanei juridice?

a. când hotărăște Adunarea generală;
b. odată cu destituirea organului unipersonal de conducere;
c. odată cu sfârșitul capacității de folosință.
37. Care este sancțiunea pentru încălcarea regulilor privitoare la capacitatea de exercițiu a
persoanei juridice?
a. inopozabilitatea, dacă actul este valabil încheiat, dar nu se respectă o condiție de
opozabilitate față de terți;
b. opozabilitatea, dacă nu se respectă o condiție de opozabilitate față de părțile actului;
c. nu există nicio sancțiune legală în acest caz.
38. Când se poate cere anularea hotărârii declarative de moarte?

a. oricând, dacă se demonstrează că cel declarat mort este în viață;
b. nu poate interveni și atunci când, pentru cel declarat mort, există act de deces;
c. se poate cere oricând, în termenul de prescripție, acțiunea în anulare a hotărârii declarativă
de moarte fiind prescriptibilă.
39. Ce reguli se aplică tutelei celui pus sub interdicție?

a. regulile referitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, în măsura în care
legea nu dispune altfel;
b. legea stabilește reguli specifice;
c. se aplică regulile de la curatelă.
40. În ce situație femeia care a dobândit capacitatea de exercițiu deplină prin încheierea
căsătoriei înainte de a fi împlinit vârsta de 18 ani, pierde aceasta capacitate?
a. în cazul desfacerii căsătoriei prin divorț, înainte ca femeia respectivă să fi împlinit 18 ani;
b. în cazul încetării căsătoriei prin decesul soțului înainte ca femeia respectivă să fi împlinit 18
ani;
c. prin punerea sub interdicție judecătorească.
41. Ce acte poate să încheie singur tutorele minorului sub 14 ani, fără încuviințarea autorității
tutelare?
a. orice acte de înstrăinare a bunurilor nefolositoare minorului;
b. acte de conservare;
c. gajarea bunurilor minorului, în orice situație.
42. Ce categorie de acte necesită încuviințarea autorității tutelare, la tutela minorului?

a. încuviințează toate actele minorului;
b. va trebui să își dea avizul pentru înstrăinarea valabilă a unui bun al minorului către soțul
sau o rudă în linie dreaptă a tutorelui;
c. încuviințează actele prin care se înstrăinează bunuri ale minorului.
101
43. Ce reprezintă curatela minorului?
a. este o măsură care se instituie în condițiile legii de către autoritatea tutelară;
b. se instituie la cererea minorului;
c. poate fi exercitată doar de unul din părinții minorului.
44. Ce reprezintă plasamentul ?

a. o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care se stabilește în situația copilului
abuzat sau neglijat, precum și în cea a copilului găsit sau abandonat în unități sanitare;
b. o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care poate fi dispusă la o persoană sau
o familie ori un asistent maternal;
c. o măsură ce se dispune, cu acordul părinților, de către instanța de judecată.
45. Care sunt condițiile necesare pentru punerea sub interdicție?

a. persoana fizică să nu fie lipsită de discernământ;
b. lipsa de discernământ să se datoreze alienației ori debilității mintale;
c. lipsa de discernământ să-i permită persoanei să se îngrijească de interesele sale.
46. Ce efecte are punerea sub interdicție judecătorească?

a. dacă persoana pusă sub interdicție este minor sub 14 ani, efectul lipsirii de capacitate de
exercițiu se va produce de la data hotărârii de punere sub interdicție;
b. dacă persoana pusă sub interdicție este minor între 14 și 18 ani, efectul este trecerea la
capacitatea deplină de exercițiu;
c. persoana cu capacitate deplină de exercițiu devine o persoană lipsită de această capacitate.
47. De câte feluri este curatela?

a. poate fi numai a incapabilului;
b. se poate institui chiar dacă persoana își poate apăra interesele, dar este bătrână;
c. se poate institui dacă persoana este plecată vreme îndelungată de acasă chiar dacă a lăsat un
mandat general.
48. Ce se înțelege prin identificarea persoanei fizice?

a. presupune individualizarea acesteia în raport ce ceilalți;
b. se realizează numai prin nume;
c. se realizează prin nume, domiciliu, reședință, sediu, naționalitate.
49. Ce se înțelege prin „inalienabilitatea” numelui de familie?

a. presupune că persoana fizică nu poate renunța la acesta;
b. presupune că nu îl poate transmite gratuit, putându-l vinde;
c. nu este valabilă în privința numelui de familie transmis prin filiație, adopție sau căsătorie.
50. Ce nume de familie va purta copilul din căsătorie?

a. va purta numele stabilit de instanța de judecată, dacă părinții nu se înțeleg;
b. va purta numele stabilit de autoritatea tutelară, dacă părinții căsătoriți, cu nume de familie
diferite, nu se înțeleg;
c. va purta numele de familie stabilit de părinți.
102
Răspunsuri:
1.a 18.a 35.a

2.b 19.a 36.c
3.c 20.a 37.a
4.b 21.a 38.a
5.c 22.b 39.a
6.b 23.a 40.c
7.a 24.c 41.b
8.b 25.a 42.c
9.a 26.a 43.a
10.b 27.a 44.b
11.a 28.c 45.b
12.a 29.b 46.a
13.a 30.a 47.b
14.a 31.b 48.a
15.a 32.a 49.a
16.a 33.c 50.b
17.a 34.a
103
DREPT CIVIL. (DREPTURI REALE)
1. Cum se dobândește posesia?

a. prin întrunirea lui animus și corpus în aceeași persoană;
b. prin exercitarea elementului material de către posesor, personal sau printr-un reprezentant
al său;
c. prin exercitare elementului animus de către o altă persoană decât cea care pretinde că
posedă.
2. Cum se dovedește posesia?

a. prin posesia pentru altul exercitată de o persoană fizică;
b. prin prezumții legale pentru dovedirea elementului intențional;
c. prin intermediul actelor juridice realizate de o persoană.
3. Prin ce se deosebește posesia de detenția precară?

a. detentorul se comportă ca proprietar sau ca titular al altui drept real;
b. posesorul posedă pentru sine, iar detentorul posedă pentru altul;
c. în cazul posesiei există numai elementul animus.
4. Ce caractere juridice prezintă viciul discontinuității?

a. este un viciu continuu;
b. reprezintă o exercitare cu intermitențe anormale raportat la natura bunului;
c. se aplică de regulă posesiei bunurilor mobile, unde operează regula potrivit căreia simpla
posesie de bună-credință valorează titlu de proprietate.
5. Care din următoarele reprezintă un efect juridic al posesiei?

a. dobândirea fructelor prin posesia de bună-credință;
b. posesia este apărată prin acțiunea redhibitorie;
c. posesia este apărata prin acțiunea estimatorie.
6. Care din următoarele sunt subiectele dreptului de proprietate privată?

a. persoanele juridice de drept privat;
b. numai persoanele fizice;
c. statul, unitățile administrativ-teritoriale, persoanele fizice, persoanele juridice de drept
public.
7. Ce bunuri fac parte din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale?

a. nu există o astfel de instituție juridică în dreptul românesc;
b. totalitatea bunurilor aflate în circuitul civil;
c. toate bunurile delimitate ca făcând parte din acesta, potrivit legii.
8. Ce bunuri fac parte din domeniul public?

a. toate bunurile aflate în patrimoniului statului și unităților administrativ-teritoriale;
b. bunurile expres enumerate în acest sens de lege;
c. numai bunurile statului, nu și cele ale unităților administrativ-teritoriale.
104
9. Prin ce se caracterizează dreptul de proprietate publică?
a. poate forma obiectul executării silite;
b. poate fi dobândit prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unităților
administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora pentru cauzã de utilitate publică;
c. aparține numai statului, nu și unităților administrativ-teritoriale.
10. Care dintre următoarele sunt modalități juridice ale dreptului de proprietate?
a. proprietatea comună în devălmășie, coproprietatea forțată, coproprietatea obișnuită;
b. termenul, condiția și sarcina;
c. proprietatea unică.
11. Ce reprezintă proprietatea periodică?

a. acea modalitate juridică a dreptului de proprietate caracterizată prin aceea că doi sau mai
mulți titulari ai acesteia, cu cote egale sau inegale, exercită atributele dreptului de proprietate
o perioadă de timp într-un an;
b. nu există o astfel de modalitate a dreptului de proprietate;
c. orice copărtaș, cu acordul majorității celorlalți copărtași, poate exercita o lună dreptul
exclusiv de proprietate asupra unui bun.
12. Cum încetează coproprietatea obișnuită sau temporară?

a. nu încetează, fiind o situație juridică perpetuă;
b. în cazul în care toate cotele-părți din dreptul de proprietate sunt dobândite, într-un mod
reglementat de lege, de unul dintre copărtași sau de o terță persoană;
c. prin concesiune.
13. Care sunt asemănările între proprietatea comună pe cote-părți și proprietatea în

devălmășie?
a. în ambele situații nu bunul care este obiectul dreptului de proprietate este cel fracționat, ci
chiar dreptul de proprietate în comun;
b. ambele forme de proprietate comună se pot dobândi și ca efect al deschiderii unei
succesiuni;
c. fiecare coproprietar poate să dispună asupra cotei-părți care i se cuvine din bunurile
comune.
14. Care sunt soluțiile pe care le poate adopta instanța de judecată în cazul acțiunii în
revendicare imobiliară?
a. acțiunea va fi admisă în toate cazurile în care reclamantul are titlu de proprietate indiferent
de data acestuia;
b. dacă numai pârâtul are titlu de proprietate, acțiunea va fi respinsă;
c. acțiunea va fi admisă dacă reclamantul are titlu de proprietate, cu condiția ca titlul să emane
de la un terț și data titlului să fie ulterioară posesiei pârâtului.
15. În ce cazuri se poate intenta acțiunea în revendicare mobiliară?

a. revendicarea bunului mobil de la un posesor de rea-credință;
b. revendicarea bunului imobil de la un terț dobânditor, posesor de bună-credință;
c. nu se poate intenta o astfel de acțiune.
105
16. Care sunt efectele pe care le produce admiterea acțiunii în revendicare?
a. posesorul este obligat să restituie bunul adevăratului proprietar, indiferent dacă este sau nu
grevat cu sarcini;
b. posesorul este obligat să restituie bunul adevăratului proprietar, chiar cu sarcini;
c. posesorul este obligat să restituie bunul în natură, iar atunci când acest lucru nu mai este
posibil, restituirea se face prin echivalent, având în vedere valoarea.
17. Care sunt cheltuielile pe care le poate pretinde posesorul de la adevăratul proprietar în
cazul admiterii acțiunii în revendicare?
a. toate cheltuielile pe care le-a fãcut cu bunul;
b. numai cheltuielile făcute pentru conservarea bunului;
c. cheltuielile necesare, precum și cheltuielile utile în măsura sporului de valoare adus bunului.
18. Ce fel de acțiune este acțiunea în revendicare?

a. acțiune confesorie;
b. acțiune posesorie;
c. acțiune petitorie.
19. Care sunt limitele obligației de restituire a fructelor produse de un bun de către posesorul
pârât în cazul admiterii acțiunii în revendicare?
a. posesorul nu este obligat să restituie toate fructele, percepute sau nepercepute, dacă este de
rea-credință;
b. posesorul este obligat să restituie toate fructele, percepute sau nepercepute, indiferent dacă
este de bună sau de rea-credință;
c. dacã este de bună-credință posesorul are dreptul să rețină fructele percepute până la data
introducerii acțiunii în revendicare.
20. Care dintre următoarele reprezintă o condiție a uzucapiunii imobiliare extratabulare?

a. imobilul poate fi înscris în mai multe cărți funciare;
b. proprietarul înscris în cartea funciară să fi decedat sau să își fi încetat existența;
c. nu există o astfel de instituție juridică.
21. În ce condiții poate opera joncțiunea posesiilor?

a. poate fi invocată indiferent de calitatea persoanei (posesor sau detentor precar);
b. poate fi invocată și în cazul în care posesiei actuale i se adaugă detenția precară;
c. persoana care invocă joncțiunea posesiilor, posesorul actual, trebuie să fie un succesor în
drepturi al posesorului precedent.
22. Cum se calculează termenul uzucapiunii?

a. prescripția se socotește încheiată la împlinirea primei zile a termenului;
b. termenul uzucapiunii nu începe să curgă înainte de data decesului sau, după caz, a încetării
existenței juridice a proprietarului, respectiv înainte de data înscrierii declarației de renunțare
la proprietate, chiar dacă intrarea în posesie s-a produs la o dată anterioară;
c. ziua în care începe prescripția intră în calcul.
23. Care dintre situațiile următoare poate da naștere la coproprietatea obișnuită?

a. voința mai multor persoane, care prin act translativ cumpără împreună un bun;
b. prin încheierea unei căsătorii valabile;
c. în puterea legii, pentru bunurile imobile-terenuri.
106
24. Care din următoarele constituie caractere juridice ale dreptului de proprietate publică?
a. inalienabilitatea, insesizabilitatea;
b. prescriptibilitatea, alienabilitatea;
c. devălmășia.
25. Care dintre următoarele reprezintă acțiunea prin care se apără posesia?
a. acțiunea în complângere;
b. acțiunea redhibitorie;
c. acțiunea în resciziune.
26. Când se stinge dreptul de superficie?

a. la expirarea termenului; când proprietarul terenului devine și proprietarul construcției; la data
pieirii construcției, dacă există stipulație expresă în acest sens; în alte cazuri prevăzute de lege;
b. doar la data pieirii construcției;
c. superficia este un drept perpetuu, care se stinge doar prin voința părților sau prin hotărâre
judecătorească.
27. Care dintre următoarele constituie drepturi ale uzufructuarului?

a. folosința bunului; dreptul de cesiune a uzufructului; dreptul uzufructuarului de a închiria ori
de a arenda bunurile primite în uzufruct;
b. dreptul de a folosi bunul; dreptul de a-l înstrăina pentru un preț just;
c. dreptul de cesiune a uzufructului; dreptul de a aduce modificări juridice asupra bunului.
28. Care dintre următoarele sunt modalități de constituire a servituților?

a. prin act juridic; prin uzucapiune;
b. numai prin hotărâre judecătorească;
c. prin act olograf, scris în totalitate, semnat și datat de proprietarul terenului aservit.
29. Care este obiectul publicității imobiliare?

a. înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași
unitate administrativ-teritorială în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale
imobiliare ori, după caz, al opozabilității față de terți a acestor înscrieri;
b. realizarea evidenței persoanelor fizice sau juridice care sunt titulare ale dreptului de
proprietate asupra diferitelor bunuri imobile;
c. realizarea evidenței proprietarilor de bunuri imobile în scopul stabilirii taxelor și
impozitelor datorate.
30. Care dintre următoarele reprezintă înscrieri de carte funciară?

a. intabularea; înscrierea provizorie; notarea;
b. intabularea, notarea, revizuirea;
c. înscrierea provizorie, notarea, dizolvarea.
31. Care sunt elementele care se desprind din trăsătura juridică a patrimoniului de a fi o
universalitate juridică:
a. patrimoniul apare ca o masă de drepturi și obligații legate între ele sau ca o grupare a mai
multor mase de drepturi și obligații, fiecare având un regim juridic determinat;
b. fiecare persoană fizică sau juridică poate avea un singur patrimoniu;
c. numai persoanele fizice sau juridice pot avea un patrimoniu.
107
32. Cum se explică divizibilitatea patrimoniului:
a. prin faptul că patrimoniul poate fi împărțit în mai multe mase de bunuri, fiecare dintre ele
având un regim juridic diferit;
b. prin faptul că pot fi urmărite separat anumite bunuri determinate ce fac parte din
patrimoniu;
c. prin posibilitatea de a fi transmis pe fracțiuni, prin acte juridice mortiis causa.
33. Care subiect este determinat/nedeterminat în cazul drepturilor reale:

a. subiectul activ este nedeterminat;
b. subiectul pasiv este nedeterminat;
c. este determinat atât subiectul activ, cât si subiectul pasiv.
34. Ce este dreptul de preferință:

a. conferă titularului său prerogativa de a pretinde subiectului pasiv sau succesorilor acestuia
executarea obligației asumate;
b. este posibilitatea recunoscută titularului unui drept de creanță de a fi satisfăcut cu prioritate
față de titularii altor drepturi;
c. este posibilitatea recunoscută titularului unui drept real de a fi satisfăcut cu prioritate față de
titularii altor drepturi.
35. Ce caractere juridice prezintă drepturile de creanță:

a. sunt drepturi accesorii;
b. sunt drepturi nelimitate ca număr;
c. sunt drepturi opozabile erga omnes.
36. Ce sunt obligațiile reale:

a. reprezintă o categorie juridică intermediară între drepturile reale și drepturile de creanță;
b. se caracterizeză prin faptul că au o opozabilitate mai mare decât drepturile de creanță;
c. se caracterizeză prin faptul că au o opozabilitate mai mică decât drepturile de creanță, dar
mai mare decât drepturile reale.
37. Ce sunt obligațiile reale de a face:

a. se mai numesc și obligații scriptae in rem;
b. sunt îndatoriri ce revin deținătorului unui bun determinat;
c. au ca izvor numai legea.
38. Ce este acțiunea posesorie specială – reintegranda:

a. acțiunea prin care se apără posesia atunci când deposedarea sau tulburarea s-au produs prin
violență;
b. acțiunea prin care se apără o posesie utilă;
c. acțiunea prin care se apără numai o posesie dobândită în baza unui just titlu cu dată certă.
39. Care din următoarele reprezintă un atribut al dreptului de proprietate:

a. corpus și animus;
b. dreptul de a culege productele bunului;
c. dreptul de a dispune de lucru.
108
40. Includerea bunurilor în domeniul public se face în funcție de următoarele criterii:
a. declarația legii;
b. numai afectațiunea bunurilor;
c. convenția părților.
41. Cum se dobândește proprietatea publică:

a. prin expropriere pentru cauză de utilitate publică;
b. prin lege;
c. prin prescripție achizitivă.
42. Sunt cazuri de proprietate comună pe cote-părți forțată și perpetuă:

a. indiviziunea;
b. coproprietatea forțată asupra bunurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două
imobile vecine;
c. dreptul de proprietate al soților asupra bunurilor dobândite de oricare dintre ei în timpul
căsătoriei.
43. Ce este proprietatea comună în devălmășie:

a. acea formă a dreptului de proprietate comună caracterizat prin faptul că titularii săi au
determinată cota-parte ideală din dreptul de proprietate asupra unor bunuri fracționate în
materialitatea lor;
b. acea formă a dreptului de proprietate comună caracterizat prin faptul că titularii săi au
determinată cota-parte ideală din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefracționate în
materialitatea lor;
c. acea formă a dreptului de proprietate comună caracterizat prin faptul că titularii săi nu au
determinată cota-parte ideală din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefracționate în
materialitatea lor, bunurile aparținând deopotrivă ambilor coproprietari.
44. Din categoria acțiunilor petitorii fac parte:

a. acțiunea în grănițuire;
b. acțiunea posesorie generală;
c. acțiunea posesorie specială.
45. Ce este grănițuirea:

a. acțiunea reală prin care reclamantul, proprietarul unui bun, contestă în fața instanței de
judecată că pârâtul are un drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate cu privire la
acel bun;
b. acțiunea reală prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului la recunoașterea exisțentei
unui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate, asupra imobilului proprietatea
altei persoane, precum și obligarea pârâtului la respectarea acestui drept;
c. acțiunea reală prin care reclamantul solicită instanței să determine, în contradictoriu cu
pârâtul, prin semne exterioare, întinderea proprietăților părților.
46. Care sunt caracterele juridice ale uzufructului:

a. drept real;
b. drept cesibil;
c. drept perpetuu.
109
47. Care sunt modalitățile de constituire a uzufructului:
a. prin moștenire legală;
b. uzucapiune;
c. în temeiul unei hotărâri judecătorești declarativă de drepturi.
48. Cum se definește dreptul de abitație:

a. este un drept de uzufruct care are ca obiect o locuință;
b. este un drept real imobiliar conform căruia titularul are posibilitatea de a exercita atributele
posesiei și folosinței asupra unui imobil cu destinație de locuință, aparținând altei persoane,
dar numai pentru satisfacerea nevoilor personale de locuit și ale familiei sale;
c. este un drept care conferă titularului dreptul de proprietate asupra locuinței pentru el și
familia sa.
49. Care dintre următoarele servituți este o servitute legală:

a. servitutea izvoarelor;
b. servitutea de vedere;
c. servitutea de scurgere a apelor naturale.
50. Ce condiții se cer întrunite pentru a opera joncțiunea posesiilor:

a. se poate uni o posesie utilă cu o posesie viciată;
b. se poate uni o posesie utilă cu o detenție precară;
c. se pot uni doar două sau mai multe posesii utile.
Răspunsuri:
1.a 18.c 35.b

2.b 19.c 36.a
3.b 20.b 37.b
4.b 21.c 38.a
5.a 22.b 39.c
6.c 23.a 40.a
7.c 24.a 41.a
8.b 25.a 42.b
9.b 26.a 43.c
10.a 27.a 44.a
11.a 28.a 45.c
12.b 29.a 46.a
13.a 30.a 47.b
14.b 31.b 48.b
15.a 32.a 49.b
16.c 33.b 50.c
17.c 34.c
110
DREPT CIVIL. TEORIA OBLIGAŢIILOR
1. Pentru a ne afla în prezenţa simulaţiei, este necesar ca:

a. actul secret să fie încheiat după ce a fost actul juridic aparent sau în acelaşi timp cu acesta;
b. actul secret să fie încheiat înaintea actului aparent sau în acelaşi timp cu acesta;
c. actul secret să fie încheiat între aceleaşi părţi ca şi actul aparent.
2. Sancţiunea specifică simulaţiei este:

a. nulitatea absolută a actului aparent, care nu corespunde voinţei reale a părţilor;
b. inopozabilitatea actului secret faţă de terţi;
c. inopozabilitatea actului aparent faţă de terţii de bună credinţă.
3. Contractul secret încheiat în cadrul unei simulaţii este opozabil:

a. părţilor, succesorilor universali şi succesorilor cu titlu universal ai părţilor;
b. numai părţilor şi succesorilor universali ai acestora;
c. părţilor şi succesorilor cu titlu particular ai părţilor.
4. Acţiunea în simulaţie are ca efect:

a. anularea actului secret;
b. înlăturarea efectelor contractului aparent;
c. validarea contractului secret.
5. Pentru a putea fi invocată excepţia de neexecutare a contractului, este necesar:

a. ca din partea cocontractantului să existe o neexecutare totală a obligaţiei;
b. ca din partea cocontractantului să existe o neexecutare parţială, dar suficient de importantă
a obligaţiei, chiar dacă aceasta ăi este imputabilă celui ce invocă excepţia;
c. ca din partea cocontractantului să existe o neexecutare parţială, dar suficient de importantă
a obligaţiei, care să nu se datoreze celui care invocă excepţia.
6. Sunt condiţii pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului:

a. obligaţiile părţilor să îşi aibă temeiul în acelaşi contract, părţile să nu fi convenit un termen
de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce, debitorul să fi fost pus în întârziere;
b. să existe o neexecutare totală sau parţială, dar suficient de importantă din partea
cocontractantului, părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile
reciproce, să fie sesizată instanţa de judecată competentă;
c. obligaţiile părţilor să îşi aibă temeiul în acelaşi contract, să existe o neexecutare importantă
a obligaţiei cocontractantului; neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia
sau unei împrejurări ce exclude vinovăţia.
7. În materia rezoluţiunii:
a. rezoluţiunea poate avea loc numai pentru o parte a contractului numai dacă executarea este
divizibilă;
b. în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea de către una din părţi a obligaţiei atrage
întotdeauna rezoluţiunea contractului faţă de celelalte părţi;
c. creditorul are dreptul la rezoluţiune, chiar şi atunci când neexecutarea este de mică
însemnătate.
111
8. Rezoluţiunea unilaterală operează:
a. prin notificare scrisă transmisă către debitor atunci când părţile au convenit astfel;
b. prin notificare scrisă, chiar dacă debitorul nu se află de drept în întârziere;
c. de plin drept, fără notificare, ori de câte ori debitorul nu şi-a executat obligaţia, chiar şi dacă
părţile nu au convenit astfel prin contract.
9. Sunt cauze care înlătură răspunderea civilă delictuală:

a. forţa majoră, cazul fortuit şi fapta victimei sau a terţului în cazurile în care, potrivit legii sau
convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere;
b. cazul fortuit, starea de necesitate, exercitarea drepturilor proprii, chiar şi în mod abuziv;
c. îndeplinirea unei activităţi impuse de lege, forţa majoră, legitima apărare.
10. Vinovăţia, ca element al răspunderii civile delictuale, trebuie să îmbrace forma:

a. intenţiei directe sau indirecte;
b. doar a culpei;
c. intenţia directă şi indirectă şi numai „culpa gravă”.
11. Pentru a putea fu angajată răspunderea minorului pentru săvârşirea unei fapte juridice
ilicite cauzatoare de prejudicii, este obligatoriu:
a. ca minorul să fi împlinit vârsta de14 ani;
b. ca minorul să fi împlinit vârsta de16ani;
c. să se facă dovada că minorul a acţionat cu discernământ.
12. Este angajată răspunderea persoanei juridice pentru fapta proprie:

a. ori de câte ori fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este săvârşită de organele persoanei juridice;
b. ori de câte ori fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este săvârşită de un reprezentant al
persoanei juridice, cu prilejul exercitării atribuţiilor încredinţate;
c. atunci când fapt ilicită cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită de organele persoanei
juridice, însă numai dacă acestea au acţionat cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine.
13. Fundamentul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului constă în:

a. prezumţia legală absolută de culpă a comitentului în supravegherea prepusului;
b. riscul asumat de comitent, corelativ dreptului acestuia de a culege beneficiile activităţii
prepusului;
c. obligaţia de garanţie a comitentului, în solidar cu prepusul, faţă de victima prejudiciului.
14. Pentru a putea fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, este necesar ca:
a. în persoana comitentului să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie, iar fapta
să fie comisă de prepus în exercitarea funcţiilor încredinţate;
b. în persoana prepusului să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie, iar între
prepus şi comitent să existe raportul de prepuşenie la momentul descoperirii faptei ilicite;
c. în persoana prepusului să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie, iar fapta
să fi fost săvârşită în funcţiile încredinţate acestuia.
15. Faţă de victima unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii:

a. răspunderea prepusului pentru fapta proprie este subsidiară faţă de răspunderea;
b. răspunderea comitentului este solidară cu răspunderea prepusului;
c. răspunderea comitentului este subsidiară faţă de răspunderea prepusului pentru fapta
proprie.
112
16. Este răspunzător pentru prejudiciile cauzate de animale, în temeiul art. 1375 C.civ.:
a. cel care are pază juridică a animalului la momentul formulării acţiunii în justiţie;
b. cel care are paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciului;
c. cel care are paza materială a animalului la momentul producerii prejudiciului;
17. Sunt cauza exoneratorii de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale:

a. fapta victimei, forţa majoră;
b. starea de necesitate, legitima apărare;
c. fapta unei terţe persoane, cazul fortuit.
18. Pentru a fi angajată răspunderea pentru ruina edificiului este necesar şi suficient ca
victima prejudiciului să dovedească:
a. existenţa prejudiciului şi raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și ruina edificiului;
b. existenţa prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi ruina edificiului, culpa
proprietarului, faptul că ruina edificiului a fost cauzată de lipsa de întreţinere a acestuia ori de
un viciu de construcţie;
c. existenţa prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi ruina edificiului, faptul că
ruina edificiului a fost cauzată de lipsa de întreţinere a acestuia ori de un viciu de construcţie.
19. Pentru a putea fi angajată răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima
prejudiciului trebuie să facă dovada:
a. prejudiciului, faptei paznicului juridic al lucrului, raportului de cauzalitate dintre faptă şi
prejudiciu;
b. prejudiciului şi raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu;
c. prejudiciului, raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu, calităţii de paznic
juridic a persoanei chemate să răspundă.
20. În materie de răspundere civilă contractuală, constituie cauze de exonerare de răspundere

a debitorului:
a. cazul fortuit, forţa majoră;
b. intervenția voluntară;
c. fapta unui terţ.
21. Dacă în contract a fost prevăzută o clauză penală:

a. în caz de neexecutare a obligaţiei de către debitor, creditorul poate cere fie executarea silită
în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală;
b. debitorul poate refuza executarea obligaţiei, oferind clauza penală;
c. nici debitorul, nici creditorul nu au dreptul de a opta între îndeplinirea obligaţiei şi clauza
penală.
22. În materia răspunderii civile contractuale, creditorul trebuie să dovedească:

a. numai existenţa contractului;
b. vinovăţia debitorului şi prejudiciul;
c. faptul că obligaţia nu s-a executat.
23. Pentru stabilirea prejudiciului în cadrul răspunderii civile delictuale, întotdeauna se au în

vedere următoarele elemente:
a. starea materială a autorului prejudiciului;
b. gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului;
c. prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit.
113
24. Prin repararea integrală a prejudiciului în cadrul răspunderii civile delictuale se înţelege:
a. atât damnum emergens, cât şi lucrum cessans;
b. numai prejudiciul previzibil;
c. atât prejudiciul previzibil, cât şi cel imprevizibil atunci când fapta licită s-a săvârşit cu
intenţie.
25. Dovada elementelor răspunderii civile delictuale:

a. trebuie făcută de victima prejudiciului;
b. nu poate fi făcută prin prezumţii;
c. trebuie făcută cu respectarea regulilor care guvernează proba actelor juridice.
26. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori:

a. poate fi angajată numai dacă copilul nu a devenit major după împlinirea vârstei de 16 ani,
prin efectul căsătoriei;
b. nu poate fi angajată dacă ulterior săvârşirii faptei prejudiciabile copilul a devenit major;
c. se angajează numai dacă se dovedeşte că la data săvârşirii faptei prejudiciabile copilul a
acţionat cu discernământ.
27. Conform art.1375 C.civ., este angajată răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile
cauzate de:
a. animalele sălbatice aflate în captivitate;
b. animalele sălbatice aflate în stare de libertate;
c. numai animalele domestice.
28. Nu intră în sfera răspunderii civile delictuale:

a. răspunderea ofertantului pentru retragerea intempestivă a ofertei;
b. răspunderea faţă de terţi ca urmare a neefectuării unui contract;
c. acţiunile ulterioare ale păgubitului care a optat într-o acţiune anterioară pentru răspunderea
civilă contractuală (potrivit principiului efecta una via non datur recursus ad alteram).
29. Reprezintă efecte specifice ale contractelor sinalagmatice:

a. excepția de neexecutare, rezoluțiunea, rezilierea, riscul contractului;
b. excepția de neexecutare, simulația, riscul contractului;
c. rezoluțiunea, rezilierea, stipulația pentru altul.
30. În cazul rezoluțiunii unilaterale este necesară:

a. chemarea în judecată a debitorului;
b. punerea în întârziere a debitorului;
c. caracterul repetat al neexecutării.
31. Acțiunea în restituirea plății în cazul plății nedatorate se poate intenta:

a. În termen de 1 an de la data efectuării plății;
b. acțiunea este imprescriptibilă dacă plata s-a făcut în temeiul unui act juridic lovit de nulitate
absolută;
c. În termen de 3 ani de când solvens a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că este vorba
de o plată nedatorată.
114
32. Formele de răspundere civilă delictuală reglementate de Codul civil sunt:
a. răspunderea obiectivă și răspunderea subiectivă;
b. răspunderea directă și răspunderea indirectă;
c. răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită proprie, răspunderea pentru
prejudiciul cauzat prin fapta altuia și răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de
lucruri și de ruina edificiului.
33. Răspunderea civilă delictuală din punct de vedere al naturii juridice este:
a. o formă a răspunderii juridice;
b. o formă a răspunderii sociale;
c. un raport juridic obligațional care izvorește dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii,
raport în care autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă are obligația de a
repara prejudiciul.
34. Răspunderea civilă delictuală se delimitează de răspunderea civilă contractuală prin faptul
că:
a. ambele sunt forme de răspundere în considerarea persoanei;
b. nu exista niciun raport între cele două forme de răspundere deoarece au temeiuri juridice
diferite;
c. în materie delictuală dacă prejudiciul este cauzat de două sau mai multe persoane, acestea
sunt obligate la reparație în mod solidar, iar în materie contractuală răspunderea este divizibilă
în funcție de numărul debitorilor.
35. În materia reparării prejudiciului:

a. prejudiciul trebuie să se repare în întregime indiferent de forma sau gradul de vinovăție;
b. se repară numai prejudiciul contractual;
c. la stabilirea întinderii despăgubirilor are relevanță atât starea materială a victimei, cât și cea
a autorului faptei ilicite.
36. În cazul în care victima unei fapte ilicite are asigurare de persoane:
a. victima are dreptul să cumuleze indemnizația de asigurare cu despăgubirea acordată de
autorul faptei ilicite;
b. victima nu poate să solicite de la autorul faptei ilicite decât diferența dintre valoarea
prejudiciului și suma primită de la asigurări;
c. victima faptei ilicite este îndreptățită să primească despăgubiri de la asigurator.
37. Pentru repararea prejudiciului se cere ca:

a. prejudiciul să fie instantaneu și previzibil;
b. prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat;
c. victima să nu aibă calitatea de persoană asigurată, în cazul unei asigurări de bunuri sau de
persoane.
38. La repararea integrală a unui prejudiciu:

a. este supusă reparării numai paguba efectivă;
b. autorul faptei ilicite poate fi obligat și la plata dobânzilor la suma stabilită cu titlu de
despăgubire, iar aceste dobânzi curg din momentul în care hotărârea judecătorească a rămas
definitivă;
c. prejudiciul trebuie reparat indiferent de forma sau gradul de vinovăție.
115
39. Repararea prin echivalent a prejudiciului se realizează prin:
a. acordarea unei sume globale sau prin stabilirea unor prestații periodice succesive cu
caracter viager sau temporar;
b. plata unei sume globale, în toate cazurile;
c. plata unei despăgubiri care se stabilește numai prin hotărâre judecătorească definitivă.
40. Reprezintă condiție pentru repararea prejudiciului:

a. caracterul cert al prejudiciului;
b. posibilitatea reparării prejudiciului pe cale convențională;
c. repararea integrală a prejudiciului.
41. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cere, printre altele,
condiția:
a. să existe un prejudiciu;
b. să existe o faptă licită;
c. fapta ilicită să fie săvârșită cu intenție.
42. Răspunderea civilă delictuală se deosebește de răspunderea civilă contractuală, printre

altele, prin:
a. finalitatea lor comună;
b. domeniul de aplicare;
c. repararea integrală a prejudiciului cauzat.
43. În cazul în care victima unei fapte ilicite are asigurare de bunuri:
a. victima are dreptul să cumuleze indemnizația de asigurare cu despăgubirea acordată de
autorul faptei ilicite;
b. victima nu poate să solicite de la autorul faptei ilicite decât diferența dintre valoarea
prejudiciului și indemnizația de asigurare;
c. victima faptei ilicite este îndreptățită să primească despăgubiri de la asigurator.
44. Excepția de neexecutare are ca efect:

a. suspendarea obligativității executării prestațiilor celui care o invocă;
b. obligarea la plată de daune interese moratorii;
c. întârzierea în executarea prestațiilor de către o parte, asemănător situației în care aceasta ar
beneficia de un termen extinctiv.
45. În raport de modul de operare, rezoluțiunea contractului poate fi:

a. legală și convențională;
b. judiciară, unilaterală, de plin drept;
c. unilaterală și convențională.
46. Rezilierea se aplică:

a. tuturor contractelor, fiind un efect general al acestora;
b. tuturor contractelor sinalagmatice;
c. numai contractelor sinalagmatice cu executare succesivă.
47. Asemănător rezoluțiunii, rezilierea:

a. este un efect specific al contractelor sinalagmatice;
b. se aplică și în cazul contractelor unilaterale;
c. are efect pentru viitor.
116
48. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului se angajează:
a. numai în sarcina proprietarului bunului;
b. numai pentru imobile cu destinația de locuință;
c. și atunci când ruina este rezultatul acțiunii voluntare a proprietarului.
49. Rezoluțiunea contractului reprezintă:

a. un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic căreia i
se pretinde executarea obligației care îi incumbă de către partea care nu și-a executat propria
obligație;
b. o clauza stipulată de părți într-un contract;
c. sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor născute dintr-un
contract sinalagmatic cu executare dintr-o dată, constând în desființarea retroactivă a
contractului.
50. Răspunderea gerantului poate fi angajată:

a. faţă de gerat, atunci când intervenţia sa este apreciată ca fiind necesară, numai dacă vina sa
îmbracă forma intenţiei sau culpei grave;
b. faţă de terţi numai dacă gestiunea nu este utilă geratului;
c. indiferent de forma vinovăţiei, în ipoteza în care nu acţionează în mod corespunzător.
Răspunsuri:
1.b 18.c 35.a

2.b 19.c 36.a
3.a 20.a 37.b
4.b 21.a 38.c
5.c 22.c 39.a
6.c 23.c 40.a
7.a 24.a 41.a
8.a 25.a 42.b
9.a 26.a 43.b
10.a 27.a 44.a
11.c 28.c 45.b
12.c 29.a 46.c
13.c 30.b 47.a
14.a 31.c 48.a
15.b 32.c 49.c
16.b 33.c 50.a
17.a 34.c
117
DREPT CIVIL. CONTRACTE
1. Suma de bani plătită la momentul încheierii promisiunii de vânzare, de către promitentul-

cumpărător, cu titlu de avans din preţ, dar şi de clauză penală reprezintă:
a. arvună confirmatorie;
b. arvună penalizatoare;
c. arvună garanţie.
2. În cazul în care mai mulți titulari și-au exercitat preempțiunea asupra aceluiași bun,
vânzarea se va considera încheiată cu:
a. titularul dreptului legal de preempțiune ales de vânzător, dacă se află în concurs mai mulți
titulari ai unor drepturi legale de preempțiune;
b. titularul dreptului legal de preempțiune, dacă se află în concurs cu titularul unui drept
convențional de preempțiune și numai dacă în convenția în care își avea izvorul dreptul
acestuia din urmă nu s-a prevăzut contrariul;
c. titularul dreptului convențional de preempțiune înscris mai întâi în cartea funciară, dacă
bunul este imobil și indiferent de natura drepturilor de preempțiune ale celor care vin în
concurs.
3. Convenţia prin care promitentul se obligă ca, în cazul în care urmează să vândă un bun, să-l
prefere la preţ egal, în calitate de cumpărător, pe beneficiarul promisiunii, reprezintă:
a. contract sub condiţie;
b. pact de preferinţă;
c. promisiunea de porte-fort.
4. Contractul cu titlu oneros în care părţile nu cunosc existenţa şi întinderea exactă a

obligaţiilor, dar au în vedere posibilitatea unui câştig şi riscul unei pierderi, depinzând de o
împrejurare viitoare şi incertă, face parte din categoria contractelor:
a. comutative;
b. consensuale;
c. aleatorii.
5. Din categoria actelor dezinteresate, face parte şi contractul:

a. de rentă viageră;
b. de donaţie;
c. de comodat.
6. Dacă la momentul încheierii contractului, bunul individual determinat este pierit în

întregime:
a. cumpărătorul de bună credinţă va putea cere fie anularea contractului, fie reducerea
corespunzătoare a preţului;
b. contractul nu produce nici un efect fiind lovit de nulitate absolută, prin urmare,
cumpărătorul nu va putea fi obligat la plata preţului, iar dacă l-a plătit, are dreptul la restituire;
c. contractul urmează să fie reziliat, prin urmare, cumpărătorul are dreptul la restituirea
preţului plătit;
118
7. Policitaţiunea reprezintă:
a. acceptarea unei oferte dar numai în anumite condiţii;
b. momentul realizării acordului de voinţe când oferta se întâlneşte cu acceptarea;
c. propunerea făcută de o persoană unei alte persoane de a încheia un contract în condiţii
determinate.
8. Incapacitatea specială prevăzută pentru judecători, procurori, grefieri, avocaţi de a

cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase a avut ca raţiune a
reglementării:
a. evitarea unui potenţial conflict de interese, aşa numitul abuz de reprezentare;
b. protejarea intereselor celui reprezentat sau ocrotit;
c. existenţa posibilităţii de influenţare a unui proces în exercitarea funcţiilor amintite.
9. Contractul prin care practicienii în insolvenţă cumpără bunurile a căror vânzare se face prin
intermediul lor, pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează:
a. este lovit de nulitate absolută;
b. atrage nulitatea relativă;
c. este valabil dacă bunurile respective au fost cumpărate prin licitaţie publică.
10. În cazul în care într-un contract a fost inserată o clauză penală:

a. debitorul se poate libera oferind prestația stabilită în clauza penală;
b. creditorul nu poate cere atât executarea obligației principale cât și a penalității stabilită
pentru întârziere dacă acceptă, fără rezerve, executarea obligației;
c. instanța poate reduce penalitatea numai în cazul în care este vădit excesivă față de
prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului.
11. Dintre cazurile de preemţiune stabilite de Codul civil se enumeră şi:

a. dreptul de preemţiune în favoarea fostului proprietar expropriat, dacă expropriatorul doreşte
să înstrăineze imobilul dobândit prin expropriere;
b. terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se pot vinde cu respectarea, în
ordine, a dreptului de preemţiune al coproprietarilor sau vecinilor;
c. dreptul de preemţiune în favoarea statului roman în cazul vânzării monumentelor istorice
aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
12. În situaţia de inalienabilitate absolută şi permanentă se enumeră şi:

a. lucrurile comune, care nu aparţin nimănui (res communis), dar destinate uzului general;
b. bunurile mobile părăsite pe terenuri aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale;
c. bunurile imobile moştenite.
13. Atunci când se vinde un imobil determinat, fără indicarea suprafeţei, pentru un preţ total:
a. cumpărătorul sau vânzătorul pot cere rezoluţiunea contractului ori modificarea preţului pe
motiv că suprafaţa este mai mica sau mai mare decât s-a crezut;
b. nici cumpărătorul şi nici vânzătorul nu pot cere rezoluţiunea contractului ori modificarea
preţului pe motiv că suprafaţa este mai mică sau mai mare decât s-a crezut;
c. cumpărătorul poate solicita vânzătorului să-i transmită exact suprafaţa convenită.
119
14. În materia mandatului:
a. răspunderea mandanților față de mandatar este solidară, dacă mandatul a fost dat aceluiași
mandatar pentru o afacere comună;
b. mandatul dat de mai multi mandanți aceluiași mandatar pentru o afacere comună poate fi
revocat de oricare dintre ei;
c. mandatul continuă față de mandatarii obligați să lucreze împreună, chiar dacă unul dintre ei
a decedat.
15. În caz de evicţiune totală:

a. cumpărătorul va putea solicita rezoluţiunea vânzării, restituirea preţului şi repararea
prejudiciului suferit (daune interese);
b. cumpărătorul va putea solicita doar rezoluţiunea vânzării şi restituirea preţului;
c. cumpărătorul poate cere doar cheltuielile efectuate de el pentru lucrările necesare sau utile
efectuate în legătură cu bunul vândut;
16. Clauza star del credere semnifică:

a. o garanţie de sine stătătoare privind asumarea expresă de către comisionar a obligaţiei de
a-l garanta pe comitent de executarea obligaţiilor terţului;
b. o clauză de exclusivitate pentru vânzarea de către comisionar a unui imobil aparţinând
comitentului;
c. dreptul de retenţie al comisionarului care a suferit prejudicii în îndeplinirea comisionului
pentru creanţele sale asupra comitentului.
17. Comodatarul nu răspunde:

a. pentru pierderea sau deteriorarea bunului rezultată numai din folosinţa în scopul căreia
bunul i-a fost împrumutat;
b. pentru pierderea sau deteriorarea bunului din cauză de forţă majoră, chiar dacă prelungeşte
folosinţa după scadenţa obligaţiei de restituire;
c. pentru pierderea sau deteriorarea bunului din cauză de forţă majoră chiar dacă a folosit
bunul cu altă destinaţie decât aceea pentru care i-a fost împrumutat.
18. Care dintre următoarele afirmaţii privind contractul de împrumut de consumaţie este
corectă:
a. părţile pot stabili clauze de indexare sau de revizuire pentru a se proteja împotriva riscului
devalorizării banilor/creşterii sau scăderii preţului bunurilor;
b. obiectul împrumutului de consumaţie poate fi format numai din sume de bani;
c. restituirea anticipată a bunurilor împrumutate în cazul împrumutului cu titlu oneros se poate
face şi fără consimţământul împrumutătorului.
19. Care dintre următoarele afirmaţii privind contractul de donaţie este corectă:
a. contractul de donaţie, de regulă, trebuie să îmbrace forma autentică, aceasta fiind o condiţie
ad probationem, sancţiunea pentru nerespectarea formei cerută de lege, fiind nulitatea
relativă;
b. donaţia nu este susceptibilă de confirmare, însă prin excepţie poate fi confirmată de
moştenitorii universali şi cu titlu universal ai donatorului; confirmarea va produce efecte doar
faţă de moştenitorii care au consimţit la confirmare;
c. donaţia este reglementată în Codul civil, în materia actelor dezinteresate, din categoria
cărora face parte.
120
20. Care dintre enunțurile de mai jos nu este corect din punct de vedere legal:
a. dacă un contract este menținut în parte, ca efect al nulității parțiale, clauzele nule sunt
înlocuite de drept cu dispozițiile legale aplicabile;
b. dreptul de a denunța unilateral un contract încheiat pe durată nedeterminată poate fi
exercitat de oricare dintre părți, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz;
c. în cazul nulității unui act juridic cu executare succesivă, partea care a primit o prestație în
temeiul acestui act nu este obligată la restituire.
21. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la darul manual este corectă:
a. darul manual, este un contract real, care nu presupune forma autentică, şi care, în afara
acordului de voinţe dintre părţi, presupune şi tradiţiunea/remiterea efectivă a bunului corporal;
b. pot fi considerate daruri manuale orice bunuri mobile corporale sau incorporale, fungibile
sau nefungibile;
c. darul manual reprezintă o formă a donaţiilor indirecte şi se poate constitui din orice bun
imobil sau mobil, corporal sau incorporal, fungibil sau nefungibil, consumptibil sau
neconsumptibil.
22. Contractul de întreţinere poate înceta prin rezoluţiune unilaterală atunci când:
a. creditorul a decedat înainte de împlinirea termenului;
b. comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în raport cu bunele
moravuri;
c. când capitalul/bunul a pierit parţial sau şi-a diminuat valoarea.
23. Care dintre următoarele afirmaţii privind contractul de locaţiune este corectă:
a. locaţiunea pe o durată de până la 3 ani, inclusiv, poate fi încheiată cu acordul
coproprietarilor care deţin majoritatea cotelor-părţi, fiind considerată un act de administrare;
b. locaţiunea pe o durată de până la 3 ani, inclusiv, poate fi încheiată cu acordul
coproprietarilor care deţin majoritatea cotelor-părţi, fiind considerată un act de dispoziţie;
c. locaţiunea pe o durată de până la 3 ani, inclusiv, poate fi încheiată cu acordul tuturor
coproprietarilor, fiind considerată un act de dispoziţie;
24. Care dintre următoarele afirmaţii privind contractul de rentă viageră este corectă:
a. având un caracter intuitu personae, în cazul morţii debirentierului, obligaţia nu se transmite
la moştenitori;
b. dacă debirentierul nu îşi îndeplineşte obligaţiile, credirentierul poate cere sechestrul şi
vânzarea bunurilor debirentierului până la concurenţa sumei suficiente pentru plata rentei în
viitor;
c. în cazul pluralităţii de credirentieri, moartea unuia dintre credirentieri duce la stingerea
parţială a rentei.
25. Renta viageră:

a. nu produce niciun efect dacă s-a constituit cu titlu gratuit pe durata vieţii unei persoane care
a murit în cel mult 30 de zile de la data încheierii contractului, din cauza bolii de care suferea
la acea dată;
b. constituită pe durata vieţii mai multor persoane încetează, ca regulă, la data la care
decedează prima dintre acestea;
c. constituită în favoarea mai multor credirentieri, este divizibilă, dacă s-a convenit astfel;
121
26. Printre cauzele de nulitate absolută care conduc la desfiinţarea tranzacţiei se regăseşte şi
situaţia:
a. când tranzacţia s-a încheiat pentru executarea unui act anulabil;
b. când tranzacţia a fost încheiată în baza unor înscrisuri dovedite ulterior ca fiind false;
c. când au fost descoperite ulterior înscrisuri necunoscute de toate părţile şi care ar fi putut
influenţa tranzacţia.
27. Care din următoarele afirmaţii privind cesiunea contractului de locaţiune este corectă:
a. este un contract de locaţiune distinct, încheiat între locatarul principal şi un terţ sublocatar;
b. nu este un nou contract de locaţiune, ci este o operaţiune juridică prin care se realizează
substituirea unui terţ în raporturile născute din contractul de locaţiune preexistent;
c. sublocatarul poate opune locatorului plata anticipată a chiriei pe care a efectuat-o către
locatarul principal.
28. Arvuna confirmatorie:

a. va fi imputată asupra preţului, în situaţia în care vânzarea se încheie;
b. reprezintă doar o garanţie în vederea încheierii contractului;
c. reprezintă preţ al dezicerii de contract.
29. Din categoria donaţiilor indirecte face parte şi:

a. remiterea de datorie;
b. donaţia cu sarcina;
c. darul manual.
30. În materia contractului de consignaţie:

a. dacă bunurile nu au fost vândute şi se deschide procedura insolvenţei în privinţa
consignatarului, bunurile intră în averea acestuia dacă bunurile respective au fost asigurate la
primirea lor în consignaţie;
b. în realizarea mandatului său, consignatarul trebuie să vândă bunul mobil la preţul stabilit în
contract sau, în lipsă, cel puţin la jumătate din preţul curent al mărfurilor de pe piaţa relevantă,
de la momentul vânzării;
c. în cazul în care consignatarul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a asigura bunurile,
consignantul are dreptul de a asigura bunurile pe cheltuiala consignatarului.
31. După modul în care se exprimă voinţa părţilor, contractele se clasifică în:
a. contracte sinalagmatice şi unilaterale;
b. constitutive, translative, declarative;
c. negociabile, de adeziune, obligatorii.
32. Din categoria contractelor comutative face parte şi contractul:

a. de întreținere;
b. de vânzare-cumpărare;
c. de mandat gratuit.
33. Din categoria contractelor de adeziune face parte şi contractul:

a. de furnizare a energiei electrice;
b. de tranzacţie;
c. de comodat.
122
34. Oferta trebuie să fie:
a. certă, reală, fermă, echivocă, completă, neviciată, făcută jocandi causa;
b. certă, fermă, reală, serioasă, precisă, neechivocă, neviciată şi completă;
c. certă, reală, îndoielnică, completă, fermă, neviciată.
35. Persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu:

a. nu pot încheia contracte nici în nume propriu şi nici prin reprezentanţii lor legali;
b. pot încheia contracte în nume propriu;
c. pot încheia contracte prin reprezentanţii lor legali.
36. Leziunea ca viciu de consimţământ înseamnă:

a. inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace dolosive pentru a o determina să încheie
un act juridic;
b. paguba suferită de o parte, rezultată din vădita disproporţie dintre contraprestaţii;
c. ameninţarea unei persoane cu un rău de natură a-i provoca o temere care să o determine să
încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
37. Referindu-ne la viciile de consimţământ, metus reprezintă:

a. violenţa morală;
b. violenţa fizică;
c. atât violenţa morală, cât şi cea fizică.
38. Forma AD VALIDITATEM este cerută:

a. contractului de donaţie;
b. contractului de depozit voluntar;
c. contractului de închiriere a locuinţelor.
39. Care dintre modalităţile contractului poate fi definită drept: „Evenimentul viitor şi sigur că
se va produce, care amână începerea sau după caz, stingerea executării drepturilor şi a
obligaţiilor corelative dintr-un contract”:
a. condiţia;
b. termenul;
c. sarcina.
40. Din punctul de vedere al efectului produs, condiţia poate fi:

a. suspensivă sau rezolutorie;
b. cazuală, mixtă sau potestativă;
c. suspensivă sau potestativă.
41. Care dintre următoarele afirmaţii privind nulitatea absolută este corectă:
a. este prescriptibilă în termenul general de 3 ani;
b. poate fi invocată numai de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea
contractului;
c. nu poate fi acoperită prin confirmare.
123
42. Contractul de vânzare-cumpărare prezintă următoarele caractere juridice:
a. este un contract în principiu consensual, sinalagmatic, comutativ, translativ de proprietate,
cu titlu oneros;
b. este un contract în principiu consensual, bilateral, translativ de proprietate şi reprezintă o
liberalitate;
c. este întotdeauna un contract solemn, sinalagmatic, aleatoriu, translativ de proprietate, cu
titlu oneros.
43. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la promisiunea unilaterală de vânzare este
corectă:
a. este un contract unilateral iar nu un act juridic unilateral, întrucât există un acord de voinţe,
dar numai una dintre părţi se obligă la o prestaţie;
b. nu se deosebeşte de oferta de a contracta care este un act juridic unilateral;
c. este un contract prin care ambele părţi îşi asumă obligaţii reciproce, respectiv de a vinde şi
de a cumpăra un anumit bun în viitor;
44. Preţul în baza căruia se vinde bunul poate fi stabilit:

a. doar în bani;
b. în alte bunuri;
c. în alte prestaţii.
45. Atunci când bunul este afectat de un viciu ascuns, dar contractul a fost valabil încheiat şi
vânzătorul de bună-credinţă, cumpărătorul:
a. poate solicita anularea contractului;
b. poate solicita rezoluţiunea vânzării;
c. nu mai poate cere nici anularea contractului şi nici rezoluţiunea vânzării.
46. Contractul de comision are următoarele caractere juridice:

a. este un contract consensual, sinalagmatic, intuitu personae, cu titlu oneros, comutativ;
b. este un contract consensual, unilateral, cu titlu gratuit, comutativ, aleatoriu;
c. este un contract solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate.
47. Instrucţiunile comitentului către comisionar pot fi:

a. imperative sau indicative şi obligatoriu numai în scris;
b. indicative sau facultative şi obligatoriu doar în scris;
c. imperative, indicative sau facultative şi pot fi scrise sau verbale.
48. Contractul de comodat are următoarele caractere juridice:

a. este un contract consensual, sinalagmatic, comutativ, cu titlu gratuit, intuitu personae;
b. este un contract real, cu titlu gratuit, translativ al dreptului de folosinţă, unilateral, intuitu
personae;
c. este un contract solemn, unilateral, cu titlu gratuit, comutativ, intuitu personae.
49. Împrumutul de consumaţie are următoarele caractere juridice:

a. este un contract solemn, cu titlu gratuit, translativ al dreptului de proprietate, unilateral,
intuitu personae;
b. este un contract real, cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ, translativ al dreptului de
folosinţă, intuitu personae;
c. este un contract real, în principiu cu titlu gratuit, translativ al dreptului de proprietate,
unilateral, intuitu personae.
124
50. Din obiectul contractului de împrumut de folosinţă pot face parte:
a. bunuri individual determinate, nefungibile şi neconsumptibile;
b. bunuri mobile fungibile şi consumptibile prin natura lor;
c. bunuri imobile fungibile, consumptibile prin natura lor sau prin voinţa părţilor.
51. Contractul de donaţie are următoarele caractere juridice:

a. este un contract cu titlu gratuit, unilateral, solemn, translativ de proprietate, în principiu
irevocabil;
b. este un contract cu titlu oneros, unilateral, solemn, comutativ, irevocabil;
c. este un contract cu titlu gratuit, sinalagmatic, solemn, translativ de proprietate, în principiu
irevocabil.
52. Contractul de întreţinere prezintă următoarele caractere juridice:

a. este un contract solemn, de regulă cu titlu oneros, de regulă aleatoriu, de regulă
sinalagmatic, intuitu personae, cu executare succesivă;
b. este un contract solemn, cu titlu gratuit, aleatoriu, sinalagmatic, intuitu personae, cu
c. un contract solemn, cu titlu oneros, comutativ, unilateral, intuitu personae, cu executare
dintr-o dată.
53. Contractul de locaţiune prezintă următoarele caractere juridice:

a. este un contract solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesivă,
translativ al dreptului de folosinţă;
b. este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, cu executare succesivă,
translativ al dreptului de folosinţă;
c. este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, în principiu comutativ, cu
executare succesivă, translativ al dreptului de folosinţă temporară.
54. Locaţiunea poate fi încheiată:

a. pe o durată determinată de maxim 5 ani;
b. pe o durată determinată de maxim 3 ani;
c. pe o durată nedeterminată, dar care nu poate depăşi 49 de ani.
55. Contractul de mandat prezintă următoarele caractere juridice:

a. este un contract cu titlu oneros, sinalagmatic, cu caracter intuitu personae, consensual;
b. este un contract cu titlu gratuit sau oneros, poate fi atât bilateral, cât şi unilateral, cu
caracter intuitu personae, consensual;
c. este un contract cu titlu gratuit, unilateral, cu caracter intuitu personae, solemn.
56. Printre aplicaţiile mandatului fără reprezentare se numără şi:

a. contractul de comision;
b. contractul de schimb;
c. contractul de întreţinere.
57. Contractul de rentă viageră prezintă următoarele caractere juridice:

a. este un contract consensual, în principiu cu titlu oneros, aleatoriu, de regulă sinalagmatic,
translativ de proprietate, cu executare succesivă, irevocabil (când este cu titlu oneros);
b. este un contract solemn, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, aleatoriu, unilateral, translativ
de proprietate, cu executare succesivă, irevocabil (când este cu titlu oneros);
c. este un contract solemn, cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate, cu
executare succesivă, irevocabil.
125
58. Contractul de schimb prezintă următoarele caractere juridice:
a. este un contract sinalagmatic, solemn, oneros, comutativ, translativ de proprietate, cu
b. este un contract sinalagmatic, intuitu personae, solemn, oneros, comutativ, translativ de
proprietate, cu executare dintr-o dată;
c. este un contract sinalagmatic, în principiu consensual, oneros, comutativ, translativ de
proprietate, instantaneu.
59. Contractul de tranzacţie prezintă următoarele caractere juridice:

a. este un contract de regulă consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu obiect
indivizibil;
b. este un contract solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate, aleatoriu, cu
obiect indivizibil;
c. este un contract de solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros sau gratuit, aleatoriu, cu obiect
indivizibil.
60. În cazul vânzării autovehiculelor folosite:

a. este vorba despre un contract consensual;
b. ne aflăm în faţa unei excepţii de la caracterul consensual al vânzării-cumpărării;
c. cerinţa respectării formalităţilor de înregistrare este prevăzută ad validitatem.
126
Răspunsuri:
1.a 38.a
2.a 39.b
3.b 40.a
4.c 41.c
5.c 42.a
6.b 43.a
7.c 44.a
8.c 45.b
9.a 46.a
10.b 47.c
11.b 48.b
12.a 49.c
13.b 50.a
14.a 51.a
15.a 52.a
16.a 53.c
17.a 54.c
18.a 55.b
19.b 56.a
20.c 57.a
21.a 58.c
22.b 59.a
23.a 60.a
24.b
25.c
26.b
27.b
28.a
29.a
30.c
31.c
32.b
33.a
34.b
35.c
36.b
37.a
127
DREPT CIVIL. SUCCESIUNI
1. Efectele nedemnității succesorale:

a. Privesc atât moștenirea legală, cât și moștenirea testamentară;
b. Nu aduc atingere rezervei succesorale cuvenită nedemnului;
c. Se produc numai dacă faptele care atrag nedemnitatea sunt săvârșite împotriva celui care
lasă moștenirea.
2. Nedemnitatea succesorală nu operează când:

a. Cel care a săvârșit fapta ce atrage nedemnitatea judiciară a decedat înainte de condamnarea
penală, chiar dacă acea faptă a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească civilă
definitivă;
b. Cel care a săvârșit fapta care atrage nedemnitatea judiciară este sigura persoană cu vocație
la moștenirea defunctului;
c. Fapta care atrage nedemnitatea de drept a fost săvârșită din culpă.
3. Prevederile Codului Civil privind nedemnitatea sunt aplicabile moștenirilor deschise după
intrarea în vigoare a acestuia:
a. Indiferent de data săvârșirii faptei care atrage demnitatea;
b. Numai dacă faptele care atrag nedemnitatea sunt săvârșite după această dată;
c. Numai în privința nedemnității judiciare.
4. Efectele nedemnității pot fi înlăturate prin:

a. Declarația expresă a celui care lasă moștenirea făcută prin testament sau act autentic
notarial;
b. Reabilitarea nedemnului;
c. Prescripția executării pedepsei penale.
5. Descendenții copiilor defunctului:

a. În concurs cu soțul supraviețuitor, indiferent de numărul acestora, culeg împreună ½ din
moștenire;
b. Sunt urmașii copiilor defunctului în linie dreaptă până la gradul al patrulea inclusiv;
c. Pot veni la moștenire prin reprezentare.
6. Părinții defunctului:
a. Beneficiază de rezerva succesorală chiar în concurs cu descendenții acestuia;
b. În concurs cu soțul supraviețuitor, dezmoștenit de defunct, culeg ¾ din moștenire;
c. Pot cere notarului public declararea nedemnității judiciare a soțului supraviețuitor al
defunctului.
7. Reprezentarea succesorală constituie o excepție de la:

a. Principiul proximității gradului de rudenie;
b. Principiul inegalității între rudele de același grad;
c. Principiul chemării la moștenire în ordinea claselor de moștenitori.
128
8. Poate fi reprezentat:
a. Cel lipsit de capacitatea de a moșteni;
b. Renunțătorul;
c. Nedemnul, cu condiția să nu mai fie în viață la data deschiderii succesiunii.
9. Este nedemnă soția care:

a. Este considerată vinovată pentru desfacerea căsătoriei prin hotărârea de divorț, pronunțată
după decesul soțului său;
b. A fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă pentru uciderea cu intenție a fiului
adoptat numai de către aceasta;
c. A fost condamnată, printr-o hotărâre penală definitivă, pronunțată anterior decesului soțului
său, pentru uciderea cu intenție a unui legatar universal care i-ar fi restrâns vocația la
moștenirea soțului.
10. Acțiunea în constatarea nedemnității de drept:

a. Poate fi introdusă în termen de un an de la data deschiderii moștenirii;
b. Poate fi pornită, în toate cazurile, de comuna, orașul sau municipiul în a cărui rază
teritorială se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii;
c. Poate fi introdusă oricând.
11. O persoană poate avea vocație la moștenire doar:

a. În temeiul legii;
b. În temeiul voinței părților;
c. În temeiul legii și testamentului.
12. În linie dreaptă:

a. fiica și mama sunt rude de gradul I;
b. frații sunt rude de gradul al doilea;
c. fiul și tatăl sunt rude de gradul II.
13. Bunicii și străbunicii defunctului fac parte din clasa:

a. Ascendenților privilegiați și a colateralilor privilegiați;
b. Ascendenților ordinari;
c. Colateralilor ordinari.
14. Clasa descendenților:

a. Este alcătuită din copiii defunctului și urmașii acestora;
b. Fac parte din această clasă doar copiii din căsătorie, nu și cei adoptați sau cei din afara
căsătoriei;
c. Culeg ½ din moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor al defunctului.
15. Colateralii ordinari:

a. Pot veni la moștenire numai în nume propriu;
b. Pot veni la moștenire prin reprezentare;
c. Sunt obligați la raportul donațiilor.
129
16. Cota succesorală a soțului supraviețuitor este de:
a. ¾ din moștenire, când vine în concurs cu ascendenții sau colateralii ordinari;
b. ½ din moștenire, când vine în concurs cu copiii defunctului sau cu descendenții acestora;
c. 1/5 din moștenire, când vine în concurs cu copiii defunctului sau cu ascedenții acestora.
17. Soțul supraviețuitor:

a. Poate fi înlăturat de la moștenire de rudele defunctului;
b. Poate înlătura de la moștenire rudele defunctului;
c. Nu poate înlătura de la moștenire rudele defunctului, indiferent din ce clasă fac ele parte.
18. Potrivit legii, soțul supraviețuitor:

a. Are un drept de moștenire în concurs cu orice clasă de moștenitori;
b. Are dreptul la o cotă de ¼ din moștenire când vine în concurs cu alte clase de moștenitori
decât ascendenții;
c. Are un drept permanent de abitație asupra casei de locuit.
19. Din punctul de vedere al obiectului lor, legatele pot fi:

a. Legatul universal, cel care conferă legatarului chemare la o fracțiune din moștenire;
b. Legatul cu titlu universal, cel care conferă legatarului chemare sau vocație la întreaga
moștenire;
c. Legatul cu titlu particular.
20. estamentul prezintă următoarele caractere juridice:

a. Este un act juridic multilateral;
b. Este un act irevocabil;
c. Este un act esențialmente revocabil.
21. Rudele aparținând unor clase de moștenitori diferite:

a. Nu pot veni concomitent la moștenirea defunctului;
b. Vin la moștenire în ordinea gradului de rudenie;
c. Pot veni concomitent la moștenire atunci când rudele din clasa cea mai apropiată nu pot
culege întreaga moștenire.
22. Spre deosebire de colateralii privilegiați, ascendenții privilegiați:

a. Sunt moștenitori rezervatari;
b. Pot veni la moștenire prin reprezentare;
c. Sunt chemați la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali.
23. Copilul surorii defunctului:

a. Poate veni la moștenirea acestuia, în lipsa unor moștenitori dintr-o clasă mai apropiată,
numai dacă mama sa, decedată, nu este nedemnă față de defunct;
b. Îl înlătură de la moștenire pe tatăl defunctului;
c. Poate veni la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor al defunctului.
24. Ascendenții ordinari:

a. Pot veni la moștenire prin reprezentarea părinților defunctului;
b. Sunt moștenitori rezervatari;
c. Când vin la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor culeg împreună ¼ din moștenire,
indiferent de numărul acestora.
130
25. Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor:
a. Încetează întotdeauna prin partaj;
b. Este gratuit, inalienabil și insesizabil;
c. Nu este condiționat de inexistența altor drepturi reale de folosință asupra unei locuințe a
soțului supraviețuitor, atunci când se exercită asupra casei în care acesta locuiește.
26. Moștenirea sau partea de moștenire care se cuvine descendenților:

a. Se poate împărți pe linii între aceștia;
b. Este de ½ din moștenire atunci când vin în concurs cu un alt moștenitor rezervatar;
c. Este de ¾ din moștenire atunci când aceștia vin în concurs cu soțul supraviețuitor.
27. Părinții defunctului:

a. Îi înlătură de la moștenire pe colateralii privilegiați de gradul IV al defunctului;
b. Fac parte din clasa a III-a de moștenitori legali;
c. Culeg ½ din moștenire atunci când vin în concurs cu frații defunctului.
28. Ascendenții ordinari:

a. Sunt rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepția părinților acestuia, până
la gradul al IV-lea inclusiv;
b. Nu pot veni la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor;
c. Pot veni la moștenire în concurs cu un ascendent privilegiat, atunci când acesta a fost
dezmoștenit de către defunct.
29. Spre deosebire de colateralii ordinari, ascendenții ordinari:

a. Pot veni la moștenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul;
b. Când vin la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor, indiferent de numărul lor, culeg
împreună ¼ din moștenire;
c. Culeg moștenirea în mod egal, atunci când sunt de același grad.
30. Reprezentarea operează:

a. Fără a deosebi după cum reprezentanții sunt rude de același grad sau grade diferite cu
defunctul;
b. În cazul renunțătorului, numai dacă acesta este decedat la data deschiderii succesiunii;
c. Și în cazul verilor primari ai defunctului.
31. Sunt moștenitori rezervatari ai defunctului:

a. Strănepoții acestuia;
b. Bunicii acestuia;
c. Frații acestuia.
32. Împărțirea pe linii a moștenirii se aplică numai în cazul:

a. Ascendenților privilegiați;
b. Colateralilor privilegiați;
c. Colateralilor ordinari.
33. Împărțeala moștenirii este un act juridic:

a. Constitutiv;
b. Translativ;
c. Declarativ.
131
34. Certificatul de moștenitor:
a. Este actul final al procedurii succesorale contencioase, întocmit de notarul public;
b. Cuprinde acordul moștenitorilor cu privire la calitatea de moștenitor a fiecăruia,
compunerea masei succesorale, precum și cotele ce revin moștenitorilor din patrimoniul
defunctului;
c. Se eliberează de notarul public după ce au trecut de la deschiderea succesiunii.
35. Cota succesorală a colateralilor privilegiați este de:

a. 1/4 din moștenire, când vin în concurs cu ambii părinți ai defunctului;
b. 1/2 din moștenire, când vin în concurs cu ambii părinți ai defunctului;
c. 2/3 din moștenire, când vin în concurs cu un singur părinte al defunctului.
36. Rezerva succesorală:

a. Este reglementată de dispoziții legale cu caracter imperativ;
b. Se cuvine moștenitorilor rezervatari de la data nașterii acestora;
c. Se cuvine moștenitorilor nerezervatari.
37. Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor:

a. Reprezintă partea din bunurile moștenirii care este rezervată descendenților defunctului,
alții decât cei comuni cu soțul supraviețuitor;
b. Nu poate depăși ¼ din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin;
c. Devine incidentă în cazul concursului dintre soțul supraviețuitor și descendenții acestuia,
alții decât cei comuni cu defunctul.
38. Cotitatea disponibilă reprezintă:

a. Activul brut al moștenirii, din care este scăzut pasivul succesoral;
b. Partea din bunurile moștenirii de care defunctul poate dispune neîngrădit prin liberalități;
c. Partea din moștenire asupra căreia se impută prima dată liberalitățile supuse raportului,
făcute unui moștenitor rezervatar.
39. Diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cotitatea disponibilă specială a soțului
supraviețuitor revine:
a. Soțului supraviețuitor;
b. Descendenților;
c. Numai copilului defunctului dintr-o altă căsătorie, chiar dacă acesta nu este singurul
descendent al acestuia.
40. Actele încheiate de moștenitorul aparent cu terții sunt valabile dacă

a. Sunt acte de conservare și profită moștenitorilor;
b. Sunt acte de administrare, chiar dacă nu profită moștenitorilor;
c. Sunt acte de dispoziție cu titlu gratuit.
41. Succesibilul care, până la împlinirea termenului prevăzut de lege, nu își exercită dreptul
de opțiune succesorală:
a. Este prezumat, în toate cazurile, renunțător;
b. Este prezumat, în toate cazurile, acceptant tacit;
c. Este decăzut din acest drept.
132
42. Acceptarea expresă a moștenirii:
a. Poate fi făcută numai prin înscris autentic;
b. Se înscrie întotdeauna în registrul național notarial;
c. Poate îmbrăca și forma unui înscris sub semnătură privată.
43. Sunt considerate acte de acceptare tacită a moștenirii:

a. Renunțarea la moștenire care va profita moștenitorilor a căror parte ar fi fost diminuată;
b. Actele de administrare definitivă a unor bunuri din moștenire;
c. Actele de supraveghere cu privire la unele din bunurile din moștenire.
44. Declarația de neacceptare a moștenirii:

a. Poate fi dată și ulterior îndeplinirii actului de acceptare a moștenirii;
b. Poate fi dată printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată;
c. Poate fi dată de orice succesibil, indiferent de calitatea sa de moștenitor legal sau
testamentar.
45. Acceptarea forțată a moștenirii se deosebește de nedemnitatea judiciară prin:

a. Elementul subiectiv;
b. Efectele juridice produse;
c. Calitatea cerută de lege în persoana autorului faptei ilicite care atrage aplicarea de sancțiuni
civile.
46. Este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat la moștenire succesibilul care:
a. Renunță la moștenire în folosul altor moștenitori determinați;
b. Deși cunoștea deschiderea succesiunii și calitatea sa de moștenitor, nu își exercită dreptul
de opțiune succesorală, ca urmare a citării sale înăuntrul termenului de un an prevăzut de lege;
c. Renunță la moștenire, cu titlu oneros, în favoarea altor moștenitori.
47. Partajul voluntar se poate realiza:

a. Dacă printre moștenitori se află o persoană pusă sub interdicție judecătorească, numai cu
autorizarea instanței de tutelă;
b. Numai în natură;
c. Numai dacă are ca obiect întreg patrimoniul succesoral.
48. Termenul de opțiune succesorală:

a. Este un termen de decădere;
b. Este un termen de prescripție;
c. Poate fi prelungit de o instanță de judecată pe calea ordonanței președințiale.
49. Dacă printre bunurile succesorale nu se află imobile, convenția de partaj;

a. Trebuie să fie încheiată numai în formă autentică;
b. Se poate realiza prin bună înțelegere, în forma și prin actul pe care părțile le convin;
c. Poate fi încheiată chiar dacă nu sunt prezenți toți moștenitorii.
50. Revocarea voluntară a testamentului poate fi:

a. Expresă sau tacită;
b. Absolută sau relativă;
c. Totală și parțială.
133
Răspunsuri:
1.a 18.a 35.b

2.c 19.c 36.a
3.b 20.c 37.b
4.a 21.c 38.b
5.c 22.a 39.b
6.b 23.c 40.a
7.a 24.c 41.c
8.a 25.b 42.c
9.c 26.c 43.b
10.c 27.c 44.c
11.a 28.c 45.b
12.a 29.a 46.b
13.b 30.a 47.a
14.a 31.a 48.a
15.a 32.b 49.b
16.a 33.a 50.a
17.c 34.b
134
BIBLIOGRAFIE
DREPT PENAL
- Florin Strețeanu, Daniel Niţu, Drept penal. Partea Generală, Volumul II, Editura Universul
Juridic, 2018;
- Dan Lupașcu si Mihai Rareș, Codul Penal, Jurisprudenţa obligatorie, Jurisprudenţa
relevantă, Editura Universul Juridic 2018;
- Ilie Pascu, Traian Dima, Costică Păun, Mirela Gorunescu, Vasile Dobrinoiu, Mihai Adrian
Hotcă, Ioan Chiş, Maxim Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat - Partea Generală,
Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic 2018;
- Mihail Udroiu, Drept Penal. Partea Generală, Ediţia 6, Editura C.H. Beck 2019;
- Gheorghe Ivan, Mari Claudia Ivan, Drept penal, Partea generală, conform noului cod penal,
ediţia 4, Editura C.H. Beck 2019;
- Codul penal, Codul de procedură penală, Editura Hamangiu, actualizat februarie 2020;
- Ionaș Alexandru, Măgureanu Alexandru Florin, Dinu Cristina, Drept Penal. Partea
Specială. Editura Universul Juridic 2015;
- Andrei Zarafiu, Cristian Bălan, Ioan-Paul Chis, Procedură Penală - Partea generală. Partea
specială, Editura C.H. Beck , 2019, București;
- Nicolae Volonciu, Alexandru Vasiliu, Radu Gheorghe, Noul Cod de procedură penală
adnotat - partea generală, Universul Juridic, 2016, București;
- Nicolae Volonciu, Alexandru Vasiliu, Radu Gheorghe, Noul Cod de procedură penală
adnotat - partea specială, Universul Juridic, 2016, București;
- Mihail Udroiu, Fișe de procedură penală. Partea generală, Editura Universul Juridic, 2016,
București;
- Gabriela Răducan, Marius Voineag, Carolina Maria Nita, Mădălina Dinu, Răzvan Cristian
Ilie, Teste grilă pentru concursuri și examene, Editura Hamangiu ,2014, București.
135
- Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală. Ediţia a 3-a,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2020;
- Ion Neagu, Mircea Damaschin, Andrei Viorel, Drept procesual penal. Partea specială.
Mapă de seminar, Ediţia a 2-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2019;
- Laura Maria Stănilă, Drept penal. Partea generală II, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2020;
- Mihail Udroiu, Fişe de drept penal. Partea generală, Ediţia a 6-a, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2019;
- Mihai Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea specială, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2020;
- Mihail Udroiu, Fişe de procedură penală. Partea generală, Ediţia a 4-a, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2019;
DREPT CIVIL
- V.M. Ciobanu ,T. C. Briciu, C.C. Dinu, Drept procesual civil, Editura Național, Ediția a II-a
2018;
- M. Tabarca, Drept procesual civil, Ediția a 2-a, Editura Solomon 2017;
- V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat,
Ed. Universul Juridic 2016;
- Măgureanu Ilie, Drept civil. Persoane, Note de curs, Blackboard, 2017;
- Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil. Persoanele. În reglementarea noului
Cod civil, Editura Hamangiu, 2015;
- Marian Nicolae, George-Alexandru Ilie, Vasile Bicu, Radu Rizoiu, Drept civil. Persoanele,
Editura Universul Juridic, 2016;
- Petrică Trușcă, Drept civil. Persoanele, Ediția a III-a, Editura Universul Juridic, București,
2017;
- Colectiv, Codul civil. Codul de procedură civilă. Actualizat 8 iunie 2017, Editura
Hamangiu, București;
- Valeriu Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C. H. Beck, Bucureşti,
ediț. a 3-a, 2017;
- Corneliu Bârsan, Drept civil. Drepturile reale principale (în reglementarea noului Cod
civil), Ed. Hamangiu, Bucureşti, ediția a 3-a, 2017;
136
- Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), Noul Cod civil.
Comentariu pe articole, Ed. C. H. Beck, București, 2014;
- Eugen Chelaru, Drept civil. Drepturile reale principale. Ediția 5, Editura C.H. Beck,
București, 2019;
- Andrei Duțu, Patrimoniul și drepturile reale principale, Editura Universul Juridic,
București, 2018;
- Corneliu Bârsan, Drept civil. Drepturile reale principale. Ediţia a 4-a, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2020;
- Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Fişe de procedură civilă, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2019;
- Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Drept procesual civil, Ediţia a 5-a, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2020;
- Francisc Deak, Lucian Mihai, Romeo Popescu, Tratat de drept civil. Contracte speciale,
Ediţia a V-a, actualizată şi completată. Volumul I, II, III și IV, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2020;
- Mirela Carmen Dobrilă, Codrin Macovei, Drept civil. Contractele translative de proprietate.
Manual pentru curs şi seminar, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2019;
- Victor Marcusohn, Drept civil. Succesiuni, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2020;
- Cornelia Munteanu, Sevastian Cercel, coord., Fişe de drept civil. Persoanele, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2020;
- Claudia Şerban Cernat, Consideraţii teoretice şi modele de contracte din dreptul civil,
dreptul proprietăţii intelectuale şi dreptul comerţului internaţional, Editura Sitech,
Craiova, 2018;
- Carmen Tamara Ungureanu, Ionut Alexandru Toader, Drept civil. Partea generală.
Persoanele. Ediţia a 6-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2019;
- Ilie Urs, Drept civil. Contracte special. Manual de studiu individual, Editura Pro
Universitaria, Bucureşti, 2017;
- Emod Veress, Janos Szekely, Drept civil. Moştenirea. Liberalităţile, Ediţia a-II-a, Editura
C.H. Beck, Bucureşti, 2020;
- Emod Veress, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Ediţia a 5-a, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2020.
137
LEGISLAŢIE
***Constituţia României şi legislaţie conexă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2019

*** Codul civil. Legislaţie consolidată şi index, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2019
***Codul civil - ianuarie 2020, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2020
***Codul de procedură civilă - ianuarie 2020, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2020
***Codul penal. Codul de procedură penală - ianuarie 2020. Legislaţie consolidată şi Index,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2020
138

Volum Teste Licenta Drept BV MIC

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Volum Teste Licenta Drept BV MIC

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ŞTIINŢE ECONOMICE,

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE: DREPT

Prof.univ.dr. Ionaş Alexandru – coordonatorul lucrării

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Editura Fundaţiei România de Mâine este membră

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă

Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului

Redactor: Odilia ROŞIANU

Bun de tipar: 19.05.2020

Editura Fundaţiei România de Mâine

1. Normele juridice penale onerative sunt normele care prevăd:

3. Legea penală se aplică:

4. Legea penală de dezincriminare:

5. Criteriul ubicuității sau a desfăşurării integrale presupune:

9. Precizaţi cazurile în care legea penală română se aplică în virtutea principiului

10. Legea penală română se aplică:

12.Infracţiunea este săvârşită cu intenţie directă atunci când autorul:

16. Ne aflăm în prezența intenţiei depăşite (praeterintenţiei) atunci când:

18. Obiectul juridic special al infracţiunii îl reprezintă:

19. Obiectul juridic complex al infracţiunii cuprinde:

20. Urmarea, element al laturii obiective a infracţiunii, există:

21. Conform Codului penal al României, aflat în vigoare, actele pregătitoare:

23. Tentativa este posibilă la:

24. Desistarea, în calitate de cauză de impunitate, operează doar atunci, când:

25. Cauza de impunitate „împiedicarea producerii rezultatului” operează:

26. Prin participaţie penală se înțelege:

27. Putem întâlni în cazul pluralităţii de infractori:

29. Instigatorul şi complicele nu se pedepsesc:

30. Complicitatea prin inacţiune presupune:

33. Infracţiunea continuată:

35. Există concurs real de infracţiuni atunci când:

36. Există concurs formal de infracţiuni atunci când:

37. Concursul ideal sau formal poate fi:

39. Precizaţi condiţiile cu privire la primul termen al recidivei postcondamnatorii:

41. Cauzele justificative:

42. Precizaţi care sunt cauzele justificative:

43. Precizați care sunt cauzele justificative:

45. În ceea ce privește cauza justificativă, legitima apărare:

47. Cauzele de neimputabilitate produc efecte:

50. Cauza justificativă a îndeplinirii unei obligaţii operează dacă:

51. Cazul fortuit, pe post de cauză de neimputabilitate, produce efecte:

52. Eroarea de drept penal:

53. Excesul neimputabil produce efecte:

55. Constrângerea morală – cauză de neimputabilitate:

56. Participaţia penală improprie se prezintă sub următoarele modalităţi:

57. Regimul închisorii reprezintă:

59. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi aplicată:

61. Pedeapsa amenzii se înlocuieşte cu închisoarea dacă:

64. Circumstanţele atenuante judiciare:

65. Constituie circumstanţe agravante:

66. Pentru reţinerea circumstanţei agravante „săvârşirea infracţiunii profitând de starea de

68. Durata măsurii de siguranţă:

70. Sunt măsuri educative neprivative de libertate:

71. Sunt măsuri educative privative de libertate:

72. Măsurile educative:

75. Precizaţi care sunt cauzele care înlătură consecinţele condamnării:

78. Care sunt trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ?

80. O infracţiune praeterintenţionată:

81. Tentativa nu este posibilă la:

82. Precizaţi principalele forme ale participaţiei penale:

83. Precizaţi formele unităţii naturale de infracţiune:

84. Precizaţi formele unităţii legale de infracţiune:

86. Precizaţi formele pluralităţii de infracţiuni: