UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ȘTIINȚE

ECONOMICE, BRAȘOV

DREPT PENAL
DREPT PROCESUAL PENAL
DREPT CIVIL
DREPT PROCESUAL CIVIL

TESTE GRILĂ
PENTRU EXAMENE DE AN
ŞI EXAMENUL DE LICENȚĂ
Autorii

Prof.univ.dr. Ionaş Alexandru – coordonatorul lucrării

Conf.univ.dr. Mara Ioan Lect.univ.dr. Şerban Cernat Claudia

Lect.univ.dr. Necşulescu Ion Lect.univ.dr. Popescu Maria
Lect.univ.dr. Ungureanu Petre

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2023

” Editura Fundaţiei România de Mâine, 2023

www.editurafrm.ro

1
 Editura Fundaţiei România de Mâine este membră
a Societăţii Editorilor din România.

ISBN 978-606-20-0574-0

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice

formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă
şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine

exclusiv autorului/autorilor.

Redactor: Dragoș CIOCĂZAN

Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Magdalena ILIE

Bun de tipar: 09.05.2023

Editura Fundaţiei România de Mâine

Str. Fabricii nr. 46G, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail:
editurafrm@spiruharet.ro

2
 PREFAȚĂ

Această carte este o culegere de întrebări din domeniul dreptului, şi a apărut din dorința
de a veni în întâmpinarea studenţilor care pregătesc examenele de an şi de licenţă la
programul de studii Drept.
Prag hotărâtor în pregătirea universitară şi formarea profesională, examenul de licenţă
implică o problematică complexă şi diversă. Absolventul trebuie să facă dovada unei solide
pregătiri, a unei riguroase culturi juridice.
Formularea întrebărilor asigură o parcurgere integrală a tematicii stabilite pentru
pregătirea și susținerea examenelor de an și a examenului de licență.
Testele de evaluare sunt întocmite pe baza programelor analitice ale disciplinelor
examenului de licență: Drept penal. Partea generală I şi II, Drept penal. Partea specială I şi II,
Drept procesual penal I şi II, Drept procesual civil I şi II, Drept civil. Teoria generală, Drept
civil. Persoanele, Drept civil. Drepturi reale, Drept civil. Teoria obligaţiilor, Drept civil.
Contracte speciale, Drept civil. Succesiuni.
Utilitatea lucrării pentru studenții care se prezintă la examenul de licenţă este evidentă.
Studierea testelor facilitează deprinderea modului de abordare şi a tehnicii de soluţionare,
aprofundând procesul de consolidare a cunoştinţelor, de înţelegere şi rezolvare a problematicii
de drept. De asemenea, lucrarea cuprinde, la sfârșitul acesteia, răspunsurile corecte la toate
testele de evaluare, facilitând autoevaluarea preliminară a studenților în efortul de pregătire în
vederea susținerii examenului de licență.
Autorii consideră că prezentarea în această formă a testelor de verificare va contribui la
dezvoltarea gândirii logice, a capacităţii de evaluare şi sinteză a cunoştinţelor acumulate pe
parcursul pregătirii universitare. Abordarea acestei lucrări este condiţionată de studierea, în
primă fază, a noţiunilor teoretice incluse în tematica şi bibliografia recomandată pentru
fiecare disciplină.
Recomandăm această lucrare studenţilor noştri, în speranţa că ea se va constitui într-un
instrument util pregătirii pentru examenul de licenţă.

Autorii

3
4

CUPRINS

Prefață ........................................................................................................................... 3
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ I ŞI II ...................................................... 7
DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ I ŞI II ......................................................... 21
DREPT PROCESUAL PENAL I ŞI II ....................................................................... 40
DREPT PROCESUAL CIVIL I ŞI II ......................................................................... 56
DREPT CIVIL. TEORIA GENERALĂ .................................................................... 71
DREPT CIVIL. PERSOANELE ................................................................................. 84
DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE ................................................................... 91
DREPT CIVIL. TEORIA OBLIGAŢIILOR ............................................................. 99
DREPT CIVIL. CONTRACTE SPECIALE ............................................................. 107
DREPT CIVIL. SUCCESIUNI ................................................................................... 125

6
 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ I ŞI II

1. Termenul de drept penal este folosit:

a. pentru a denumi dreptul penal ca și ramură a dreptului;
b. pentru a denumi ştiinţa dreptului penal ca fiind una dintre ramurile ştiinţelor juridice;
c. pentru a face referire la cutuma privind aplicarea legii talionului.

2. Obligaţia de a nu face, abţinerea de la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală este

specifică:
a. normei juridice onerative;
b. normei juridice prohibitive;
c. normei juridice de referire.

3. Normele juridice penale onerative sunt normele care prevăd:

a. obligaţia de a face sau de a acţiona;
b. obligaţia de a nu face, abţinerea de la săvârşirea faptei;
c. obligaţia de a face şi obligaţia de a nu face.

4. Legea penală se aplică:

a. infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare;
b. infracţiunilor care la data comiterii nu erau incriminate, dar, ulterior, au fost prevăzute de
legiuitor ca și infracţiuni;
c. infracţiunilor dezincriminate.

5. Legea penală:
a. nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă;
b. se aplică măsurilor de siguranţă stabilite pentru fapte săvârşite anterior intrării în vigoare a
legii noi, chiar dacă nu mai sunt prevăzute de aceasta;
c. se aplică măsurilor educative stabilite pentru fapte săvârşite anterior intrării în vigoare a
legii noi, chiar dacă nu mai sunt prevăzute de aceasta.

6. Legea penală temporară:

a. se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost
urmărită sau judecată în acel interval de timp;
b. este legea care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin
natura temporară a situaţiei care a impus adoptarea sa;
c. se aplică şi infracţiunilor săvârşite după ieşirea din vigoare a ei.

7. Criteriul ubicuităţii sau al desfăşurării integrale presupune că:

a. infracţiunea se consideră a fi comisă în întregime pe teritoriul ţării, chiar dacă este săvârşită
numai în parte pe teritoriul ţării, pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă
înmatriculată în România, s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate
ori s-a produs rezultatul infracţiunii;
b. infracţiunea să fie săvârşită pe suprafaţa terestră a României;

5
c. infracţiunea să fie săvârşită pe o navă sub pavilion străin sau pe o aeronavă înmatriculată
într-un stat străin, când acestea se află în afara apelor teritoriale sau a spaţiului aerian al
României.
8. Precizaţi care sunt faptele penale pedepsite de către statul român în virtutea principiului
teritorialităţii:
a. infracţiunile săvârşite pe teritoriul României;
b. infracţiunile săvârşite de către un cetăţean român în afara teritoriului ţării;
c. infracţiunile săvârşite de un cetăţean străin sau fără cetăţenie împotriva unui cetăţean român
sau a unei persoane juridice române în afara ţării.

9. Precizaţi care sunt faptele pedepsite de statul român în virtutea principiului personalităţii
legii penale:
a. legea penală română se aplică şi infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un
cetăţean român sau de către o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea
română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani;
b. legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării (altele decât cele
pedepsite de legea română cu detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani), de
către un cetăţean român sau de către o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută
ca infracţiune şi de legea penală ţării unde a fost săvârşită, sau dacă a fost comisă într-un loc
care nu este supus jurisdicţiei niciunui stat;
c. legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării.

10. Precizaţi care sunt faptele penale pedepsite de către statul român în virtutea principiului
realităţii legii penale, prevăzut de articolul 10 alin 1, Cod Penal:
a. infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau de către
o persoană fără cetăţenie, contra statului român;
b. infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau de către
o persoană fără cetăţenie contra unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române;
c. infracţiunile săvârşite pe teritoriul ţării noastre de către un cetăţean străin sau de către
o persoană fără cetăţenie contra unei persoane juridice române.

11. Precizaţi cazurile în care legea penală română se aplică în virtutea principiului
universalităţii pentru infracţiunile săvârşite în afara ţării de către un cetăţean străin sau de
către o persoană fără cetăţenie care se află de bunăvoie pe teritoriul României:
a. s-a săvârşit o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul
unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe
al cărui teritoriu a fost comisă;
b. s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată;
c. infracţiunile să fie săvârşite pe teritoriul ţării de către un cetăţean străin sau de către o
persoană fără cetăţenie.

12. Precizaţi care sunt excepţiile de la aplicarea principiului neretroactivităţii legii penale:
a. atunci când legea penală nu mai cuprinde incriminarea prevăzută de legea anterioară;
b. legile de amnistie şi legile sau decretele de graţiere;
c. în cazul săvârşirii infracţiunilor contra securităţii naţionale.

13. O faptă constituie infracţiune atunci când a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de
legea penală, respectiv:
a. este comisă doar din culpă sau cu intenţie depăşită;
7
b. este comisă cu intenţie, culpă şi intenţie depăşită;
c. este comisă doar cu intenţie indirectă, intenţie depăşită şi culpă cu uşurinţă.

14. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie directă atunci când autorul:

a. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b. prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;
c. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.

15. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie indirectă atunci când autorul:

a. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b. prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;
c. nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

16. Infracţiunea este săvârşită din culpă, forma – cu uşurinţă, atunci când autorul:
a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b. nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă;
c. prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

17. Infracţiunea este săvârşită din culpă, forma – fără prevedere, atunci când autorul:
a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b. nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă;
c. prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea acestuia.

18. Ne aflăm în prezenţa intenţiei depăşite (praeterintenţiei) atunci când:

a. fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav,
care se datorează culpei făptuitorului;
b. fapta constând într-o acţiune sau inacţiune săvârşite din culpă produce un rezultat mai
grav, care se datorează culpei făptuitorului;
c. fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav,
care se datorează culpei victimei.

19. Fapta constând într-o inacţiune, săvârşită din culpă, constituie infracţiune:
a. numai când legea o prevede în mod expres;
b. întotdeauna;
c. doar în cazul celor săvârşite cu formă de vinovăţie, culpa fără prevedere.

20. În baza cărui principiu va fi pedepsit un cetăţean străin care săvârşeşte o infracţiune pe
teritoriul României împotriva unui apatrid care are domiciliul în ţara noastră? a. teritorialităţii;
b. personalităţii;
c. realităţii.

21. Sancţiunea care se aplică persoanei care a săvârşit o infracţiune poate fi:
a. prevăzută în norma de incriminare;
b. prevăzută într-o altă normă penală la care face trimitere norma de incriminare;
c. prevăzută în norma juridică a dreptului execuţional penal.
8
22. Precizaţi formele culpei:
a. culpa cu uşurinţă;
b. culpa fără prevedere;
c. praeterintenția.

23. Pentru a fi considerată infracţiune, o faptă antisocială trebuie să fie:

a. nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o;
b. prevăzută de legea penală;
c. să nu fie cu formă de vinovăţie cerută de lege.

24. Obiectul juridic special al infracţiunii îl reprezintă:

a. valoarea socială concretă împotriva căreia se îndreaptă nemijlocit acţiunea/inacţiunea
incriminată;
b. totalitatea valorilor ocrotite de legea penală;
c. grup de valori de aceeaşi natură şi care constituie o parte a obiectului juridic general.

25. Constituie obiectul juridic complex al infracţiunii:

a. două valori diferite ocrotite prin aceeaşi normă penală, un obiect direct şi unul indirect;
b. grup de valori de aceeaşi natură şi care constituie o parte a obiectului juridic general;
c. totalitatea valorilor ocrotite de legea penală.

26. Urmarea materială, element al laturii obiective a infracţiunii o întâlnim:

a. doar în cazul infracţiunilor de rezultat;
b. doar în cazul infracţiunilor de pericol;
c. atât în cazul infracţiunilor de rezultat, cât şi în cazul infracţiunilor de pericol, atât timp cât
se aduce atingere valorii sociale ocrotite de norma juridică penală.

27. Există tentativă atunci când:

a. urmarea materială nu s-a produs din motive independente de voinţa autorului;
b. urmarea periculoasă s-a produs din voinţa făptuitorului;
c. s-au produs urmări materiale minore.

28. Tentativa este posibilă la:

a. infracţiunile săvârşite cu forma de vinovăţie, culpa fără prevedere, simplă;
b. infracţiunile săvârşite cu forma de vinovăţie, culpa cu uşurinţă sau cu prevedere;
c. infracţiunile săvârşite cu intenţie.

29. Desistarea, ca o cauză de impunitate, operează doar atunci, când:

a. renunţarea de bunăvoie la acţiunea începută trebuie să se facă înainte de descoperirea
faptei;
b. renunţarea de bunăvoie la acţiunea începută trebuie să se facă imediat după
producerea rezultatului infracţiunii, dar înainte de a fi cunoscut de către autorităţi; c.
renunţarea la acţiunea începută este temporară şi nu definitivă.

9
30. Cauza de impunitate ,,împiedicarea producerii rezultatului” operează:
a. numai în cazul infracţiunilor materiale, de rezultat;
b. numai în cazul infracţiunilor formale sau de pericol;
c. atât în cazul infracţiunilor formale, cât şi în cazul infracţiunilor de rezultat.

31. Participație penală proprie presupune:

a. toți participanții la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală nu acționează cu aceeași
formă de vinovăție (unii acționează cu intenție, alții din culpă sau fără vinovăție);
b. toți participanții la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală acționează cu aceeași formă
de vinovăție (numai cu intenție, praeterintenție sau numai din culpă);
c. toți participanții la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală acționează doar cu intenție.
32. Putem întâlni în cazul pluralităţii de infractori:
a. doar instigare la complicitate;
b. doar complicitate la instigare;
c. instigare la complicitate, dar şi complicitate la instigare.

33. În cazul coautoratului, toţi participanţii care au săvârşit în mod nemijlocit o faptă
prevăzută de legea penală acţionează:
a. cu aceeaşi formă de vinovăţie, fie intenţie, fie culpă;
b. numai cu formă de vinovăţie, intenţie;
c. numai cu formă de vinovăţie, culpă.

34. Instigatorul şi complicele nu se pedepsesc:

a. dacă s-au desistat, dar fapta a fost comisă de către autor;
b. dacă au împiedicat consumarea infracţiunii, respectiv, săvârşirea infracţiunii de către autor;
c. dacă autorul a comis fapta fără vinovăţie;

35. Complicitatea prin inacţiune presupune:

a. neîndeplinirea de către complice a unor acte pe care era obligat să le efectueze,
ajutând autorul la săvârşirea faptei;
b. efectuarea unor acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea faptei prevăzute de legea
penală de către autor;
c. procurarea instrumentelor folosite de către autor la săvârşirea faptei prevăzute de
legea penală.

36. În cazul în care instigatorul împiedică săvârşirea infracţiunii, aceasta rămânând în forma
tentativei, va opera cauza de nepedepsire: a. doar pentru instigator;
b. doar pentru instigator şi complice;
c. doar pentru instigator şi autor;
d. atât pentru instigator, cât şi pentru autor şi complice.

37. Infracţiunea continuă reprezintă:

a. infracţiunea al cărei element material, acţiunea sau inacţiunea, se prelungeşte în timp în
mod natural, chiar după momentul consumării, până când încetează activitatea infracţională
(se epuizează);
b. poate fi comisă doar prin comisiune;
10
c. poate fi săvârşită doar prin omisiune.

38. Precizaţi infracţiunile care nu pot fi săvârşite în forma continuată:

a. infracţiunile săvârşite din culpă;
b. infracţiunile săvârşite cu intenţie;
c. infracţiunile de obicei.

39. Infracţiunea complexă, formă a unităţii legale infracţionale este atunci când:
a. în conţinutul său intră ca element constitutiv, o acţiune sau o inacţiune care, prin ea
însăşi, constituie o faptă prevăzută de legea penală;
b. în conţinutul său intră ca element circumstanţial agravat, o acţiune sau inacţiune care
constituie, prin ea însăşi, o faptă prevăzută de legea penală;
c. în conţinutul său intră o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni săvârşite la intervale de
timp diferite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

40. Există concurs real de infracţiuni atunci când:

a. două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau
inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele;
b. o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc
sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni;
c. una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

41. Există concurs formal de infracţiuni atunci când:

a. una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;
b. o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc
sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni;
c. două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de către aceeaşi persoană, prin acţiuni sau
inacţiuni distincte, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

42. Concursul ideal sau formal poate fi:

a. numai omogen;
b. atât omogen cât şi eterogen;
c. numai eterogen.

43. Precizaţi formele de vinovăţie specifice infracţiunii progresive:

a. numai praeterintenţie;
b. doar intenţie şi culpă;
c. toate formele de vinovăţie.

44. Precizaţi condiţiile cu privire la primul termen al recidivei postcondamnatorii:

a. primul termen al recidivei îl constituie o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii
mai mare de un an sau pedeapsa detenţiunii cu viaţa;
b. condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie
sau intenţie depăşită, şi să nu fie dintre acelea care potrivit legii exclud starea de recidivă;
c. condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie,
culpă sau intenţie depăşită.
11
45. Precizaţi care sunt condamnările care constituie primul termen al recidivei:
a. hotărârea definitivă prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei;
b. hotărârea definitivă prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei;
c. hotărârea definitivă prin care s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni cu
intenţie sau praeterintenţie la o pedeapsă mai mare de un an.

46. Cauzele justificative:

a. produc efecte in rem;
b. produc efecte in personam;
c. produc efecte atât in rem cât şi in personam;
d. permit aplicarea măsurii de siguranţă a internării medicale.

47. Precizaţi care sunt cauzele justificative:

a. legitima apărare;
b. iresponsabilitatea;
c. minoritatea făptuitorului.
48. Precizaţi care sunt cauzele justificative:
a. starea de necesitate;
b. exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii;
c. constrângerea fizică şi constrângerea morală.

49. Conform dispoziţiilor articolului 19 alin. 3 Cod Penal, cel care săvârşeşte fapta prevăzută
de legea penală pentru a respinge pătrunderea unei persoane în locuinţa sa, încăpere,
dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie
sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii:
a. se bucură întotdeauna de prezumţia absolută de legitimă apărare;
b. beneficiază de prezumţia relativă de legitimă apărare;
c. beneficiază întotdeauna de o cauză de neimputabilitate.

50. Cauzele de neimputabilitate produc efecte:

a. numai asupra persoanei care se află în situaţiile prevăzute de acestea;
b. produc efecte asupra tuturor participanţilor;
c. produc efecte in rem.

51. Operează cauza justificativă a stării de necesitate pentru persoana care avea obligaţia
legală specială de a înfrunta pericolul:
a. da, dacă fapta este săvârşită de către aceasta pentru a înlătura un pericol imediat la
care erau expuse alte persoane;
b. da, dacă pericolul era inevitabil mortal pentru persoana care avea obligaţia legală
specială de a înfrunta pericolul şi aceasta a refuzat executarea acţiunii de salvare;
c. da, dacă pericolul nu era inevitabil mortal pentru persoana care avea obligaţia legală
specială de a înfrunta pericolul, dar prezenta o gravitate însemnată.

52. Cauza justificativă constând în „consimţământul persoanei vătămate” operează dacă:

12
a. persoana vătămată îşi dă consimţământul înainte de începerea primului act de executare a
faptei, cât şi pe toată durata acesteia; b. în timpul actelor de executare;
c. ulterior încheierii actelor de executare.

53. Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune atunci când este săvârșită
cu:
a. intenție;
b. culpă;
c. intenție depășită.

54. Cauza justificativă a îndeplinirii unei obligaţii operează dacă:

a. obligaţia impusă emană de la autoritatea publică competentă;
b. obligaţia impusă emană de la o autoritate privată competentă;
c. obligaţia impusă emană atât de la autoritatea publică competentă, cât şi de la cea privată
competentă.

55. Cazul fortuit ca o cauză de neimputabilitate produce efecte:

a. atât in rem cât şi in personam;
b. in rem, faţă de toţi participanţii la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală; c. in
personam.
56. Eroarea de drept penal:
a. înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;
b. nu înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;
c. nu operează, neputând fi invocată imposibilitatea de a lua la cunoştinţă de legea penală.

57. Excesul neimputabil produce efecte:

a. in rem;
b. in personam;
c. in rem şi in personam.

58. Iresponsabilitatea:
a. înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;
b. produce efecte in rem;
c. profită şi celorlalţi făptuitori.

59. Constrângerea morală – cauză de neimputabilitate:

a. produce efecte in personam şi înlătură, în principiu, răspunderea civilă;
b. produce efecte in rem şi înlătură, întodeauna, răspunderea civilă;
c. produce efecte in rem şi in personam, dar nu înlătură răspunderea civilă.

60. Participaţia penală improprie se prezintă sub următoarele modalităţi:

a. modalitatea intenţie şi culpă;
b. modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie;
c. modalitatea praeterintenţie şi culpă.

13
61. O infracţiune se consideră a fi consumată, atunci când:
a. nu s-a produs rezultatul socialmente periculos;
b. au fost executate actele pregătitoare;
c. după terminarea actelor de executare, s-a produs rezultatul socialmente periculos.

62. Regimul închisorii reprezintă:

a. privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile şi 30 de ani;
b. privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 30 zile şi 25 de ani;
c. privarea de libertate pe durată determinată, între 15 zile şi 25 de ani.

63. Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească.
Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Precizaţi care este suma
corespunzătoare unei zile-amendă şi care este numărul zilelor-amendă:
a. suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 10 – 500 lei, iar numărul
zilelor-amendă este cuprins între 30 – 400 de zile;
b. suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 10 – 30 lei, iar numărul
zilelor-amendă este cuprins între 15 – 300 de zile;
c. suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 20– 40 lei, iar numărul
zileloramendă este cuprins între 40 – 400 de zile.

64. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi aplicată:

a. persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani la data pronunţării hotărârii de condamnare;
b. persoanelor care aveau vârsta de 67 ani la data pronunţării hotărârii de condamnare;
c. persoanelor care aveau vârsta de 70 ani la data săvârşirii faptei.

65. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi aplicabilă unei persoane
fizice începe a fi executată:
a. de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea pedepsei sub
supraveghere;
b. de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa cu
închisoarea;
c. după executarea pedepsei cu amendă.

66. Pedeapsa amenzii se înlocuieşte cu închisoarea dacă:

a. persoana condamnată nu o execută cu rea-credinţă în tot sau în parte;
b. persoana condamnată săvârşeşte o nouă infracţiune din culpă, înainte de executarea
acesteia, în tot sau în parte;
c. persoana condamnată nu îndeplineşte obligaţiile civile din motive neimputabile acesteia.

67. Amânarea aplicării pedepsei:

a. atrage starea de recidivă;
b. nu atrage starea de recidivă;
c. se revocă, dacă făptuitorul săvârşeşte o nouă infracţiune din culpă în termenul de
supraveghere.

14
68. Constituie circumstanţe atenuante legale conform prevederilor articolului 75 din Codul
Penal următoarele împrejurări:
a. depăşirea limitelor legitimei apărări;
b. depăşirea limitelor stării de necesitate;
c. eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;
d. împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau
periculozitatea infractorului.

69. Circumstanţele atenuante judiciare:

a. sunt obligatorii conform codului penal;
b. au un caracter facultativ, reprezentând un atribut al judecătorului de a stabili dacă le va
aplica sau nu;
c. prin aplicarea lor pedeapsa aplicată este mai mare.

70. Constituie circumstanţe agravante:

a. săvârşirea faptei de către trei sau mai multe persoane împreună;
b. săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate,
datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;
c. împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau
periculozitatea infractorului;
d. depăşirea limitelor stării de necesitate.

71. Pentru reţinerea circumstanţei agravante „săvârşirea infracţiunii profitând de starea de

vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau
altor cauze”, se impune ca starea de vulnerabilitate: a. să existe în momentul săvârşirii faptei;
b. să nu existe în momentul săvârşirii faptei;
c. să existe după săvârşirea faptei.
72. Precizaţi care sunt măsurile de siguranţă prevăzute de art. 108 din Codul penal:
a. obligarea la tratament medical;
b. internarea medicală;
c. interzicerea exercitării unor drepturi.

73. Interzicerea ocupării unei funcţii sau profesii ca măsură de siguranţă se ia faţă de persoana
care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală urmare a:
a. incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care o fac improprie pentru ocuparea unei anumite
funcţii ori pentru exercitarea unei profesii;
b. exercitării abuzive, voit ilegale a profesiei, funcţiei;
c. urmare a aplicării unei pedepse cu închisoarea cuprinsă între un an şi cinci ani pentru
infracţiuni săvârşite în legătură cu funcţia sau profesia deţinută.

74. Sunt măsuri educative neprivative de libertate:

a. stagiul de formare civică şi supravegherea;
b. asistarea zilnică şi consemnarea la sfârşit de săptămână;
c. internarea într-un centru educativ.

75. Sunt măsuri educative privative de libertate:

15
a. internarea într-un centru educativ;
b. asistarea zilnică;
c. consemnarea la sfârşit de săptămână;
d. internarea într-un centru de detenţie.

76. Măsurile educative:

a. nu atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi;
b. atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi;
c. atrag doar interdicţii.

77. Amnistia, retragerea plângerii prealabile, împăcarea, lipsa plângerii prealabile reprezintă:
a. cauze care înlătură răspunderea penală;
b. cauze justificative;
c. cauze de neimputabilitate.

78. Precizaţi care sunt cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei: a.
Graţierea;
b. Prescripţia executării pedepsei;
c. Retragerea plângerii penale;
d. Împăcarea.

79. Precizaţi care sunt cauzele care înlătură consecinţele condamnării:

a. Reabilitarea de drept;
b. Reabilitarea judecătorească;
c. Amnistia;
d. Graţierea.

80. Faţă de minorul care a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa
detenţiunii pe viaţă se poate dispune: a. doar pedeapsa cu închisoarea;
b. doar o măsură educativă privativă de libertate;
c. atât o măsură educativă neprivativă de libertate, cât şi o măsură privativă de libertate;
d. doar o măsură educativă neprivativă de libertate.

81. Precizaţi criteriile în baza cărora se stabileşte aplicarea legii penale mai favorabile:
a. condiţiile de incriminare a faptei şi condiţiile de tragere la răspundere penală;
b. condiţiile privind regimul sancţionator şi condiţiile privind termenul de prescripţie a
răspunderii penale;
c. doar condiţiile privind regimul sancţionator.

82. O infracţiune praeterintenţionată:

a. presupune o intenţie directă peste care se suprapune o faptă săvârşită din culpă şi două
urmări prevăzute de legea penală;
b. poate fi comisă în forma coautoratului;
16
c. nu poate fi comisă în forma coautoratului.

83. Precizaţi formele unităţii naturale de infracţiune:

a. infracţiunea continuată;
b. infracţiunea simplă, continuă şi deviată;
c. infracţiunea complexă.

84. Precizaţi formele unităţii legale de infracţiune:

a. infracţiunea progresivă şi infracţiunea de obicei;
b. infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă;
c. infracţiunea continuă.

85. Precizaţi formele pluralităţii de infracţiuni:

a. concursul de infracţiuni şi recidiva;
b. pluralitatea intermediară de infracţiuni;
c. unitatea legală de infracţiuni.

86. Precizaţi care sunt condamnările care nu atrag starea de recidivă:

a. faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală şi infracţiunile amnistiate;
b. infracţiunile săvârşite cu formă de vinovăţie, culpa;
c. condamnările pentru infracţiunile săvârşite cu intenţie la pedeapsa de 2 ani închisoare.

87. Ce cuprinde latura obiectivă a infracţiunii ?

a. elementul material, urmarea imediată şi raportul de cauzalitate;
b. elementul material, vinovăţia şi raportul de cauzalitate;
c. acţiunea sau inacţiunea, urmarea imediată şi vinovăţia.

88. Care sunt condiţiile pentru ca o persoană fizică să fie subiect activ al unei infracţiuni?
a. să aibă vârsta minimă cerută de lege, să fie responsabilă şi să aibă posibilitatea de a decide
liberă şi neconstrânsă asupra săvârşirii infracţiunii;
b. să aibă libertate de voinţă şi acţiune şi să fie responsabilă din punct de vedere penal;
c. să aibă vârsta minimă cerută de lege şi să fie responsabilă din punct de vedere penal.
89. Precizaţi care sunt cauzele de neimputabilitate:
a. excesul neimputabil şi iresponsabilitatea;
b. intoxicaţia şi eroarea;
c. consimţământul persoanei vătămate şi exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii.

90. În ce se materializează urmarea imediată care se produce prin săvârşirea unei infracţiuni?
a. numai într-un rezultat vătămător sau păgubitor;
b. fie într-un rezultat material, fie într-o stare de pericol;
c. în consecinţele subsecventele ale infracţiunii.

91. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul graţierii în cazul săvârşirii unei
infracţiuni continue?
a. momentul epuizării activităţii infracţionale;
17
b. momentul consumării infracţiunii;
c. momentul producerii rezultatului.

92. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul amnistiei în cazul săvârşirii unei
infracţiuni continuate?
a. momentul consumării infracţiunii;
b. momentul producerii rezultatului;
c. data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

93. Ce se înţelege prin mobilul unei infracţiuni?

a. finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârşirea unei infracţiuni;
b. sentimentul sau impulsul intern (dorinţă, tendinţă, pasiune) din care se naşte rezoluţia
infracţională şi, implicit, punerea în executare a acesteia;
c. atitudinea psihică a făptuitorului, care precede şi însoţeşte fapta penală şi urmările ei.

94. Care dintre sancţiunile mai jos menționate sunt sancţiuni de drept penal?
a. pedepsele, măsurile educative şi măsurile de siguranţă;
b. numai pedepsele şi măsurile educative;
c. pedepsele, măsurile educative, măsurile de siguranţă şi sancţiunile disciplinare.

95. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere atrage şi suspendarea măsurilor de

siguranţă dispuse faţă de inculpat? a. nu;
b. atrage suspendarea tuturor măsurilor de siguranţă cu excepţia expulzării;
c. atrage numai măsura de siguranţă a internării medicale.

96. Precizaţi care sunt bunurile supuse confiscării speciale:

a. bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b. bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală
sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
c. bunurile găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare, a căror provenienţă nu a putut fi
justificată.

97. Precizaţi care sunt pedepsele principale aplicabile persoanei juridice: a.

amendă;
b. dizolvarea persoanei fizice;
c. afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare.

98. Precizaţi care sunt complementare aplicabile persoanei juridice:

a. plasarea sub supraveghere judiciară;
b. interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la trei ani;
c. amendă.

99. Prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege:

18
a. săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune
consumată sau ca tentativă;
b. participarea la comiterea faptelor pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată
sau ca tentativă în calitate de coautor, instigator, complice;
c. săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune
consumată, tentativă sau acte pregătitoare.

100. Fapta prevăzută de legea penală se consideră a fi săvârşită în public atunci când a fost
comisă:
a. într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă
nu este prezentă nici o persoană;
b. în orice loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;
c. într-o adunare sau reuniune cu caracter de familie.

Răspunsuri:

1. a,b 34. b 67. b

100. a,b
2. b 35. a 68. a,b 3. a
36. a 69. b
4. a 37. a
70. a,b 5. a 38. a,c
71. a
6.a,b 39. a,b
72. a,b 7. a 40. a,c
73. a
8. a 41. b 74. a,b
9. a,b 42. b 75. a,d
10. a,b 43. c 76. a
11. a,b 44. a,b 77. a
12. a,b 45. c 78. a,b
13. b 46. a 79. a,b 14. a 47. a
80. c
15. b 48. a,b 81. a,b
16. a 49. b 82. a,b 17. b
50. a 83. b
18. a 51. a,b 84. a,b
19. a 52. a 85. a,b
20. a 53. a 86. a,b
21. a,b 54. a 87. a
22. a,b 55. b 88. a
23. a,b 56. a 89. a,b
24. a 57. b 90. b
25. a 58. a 91. a
19
26. a 59. a 92. c
27. a 60. a,b 93. b
28. c 61. c 94. a
29. a 62. a 95. a
30. a 63. a 96. a,b 31. b 64. a
97. a
32. c 65. a 98. a,b
33. a 66. a 99. a,b

DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ I ŞI II

1. Se poate reţine forma coautoratului în cazul următoarelor infracţiuni: a)

omor
b) ucidere din culpă
c) uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă

2. În cele mai multe cazuri, infracţiunile contra persoanei se săvârşesc cu: a)

intenţie directă
b) intenţie indirectă
c) intenţie directă sau indirectă

3. Pentru a putea fi reţinută agravanta în cazul omorului săvârşit asupra unei femei gravide,
trebuie ca în momentul săvârşirii faptei, autorul:
a) să nu cunoască starea de graviditate a victimei
b) să cunoască starea de graviditate a victimei
c) să fie soţul victimei

4. În cazul omorului săvârşit asupra a două sau mai multor persoane, consumarea infracţiunii
are loc în momentul în care:
a) se produce moartea unei persoane
b) se produce moartea mai multor persoane
c) se pune în pericol viaţa mai multor persoane

5. Agravanta premeditării, în cazul omorului săvârşit cu premeditare:

a) este o circumstanţă personală
b) este o circumstanţă reală
c) se răsfrânge asupra tuturor participanţilor, chiar dacă numai unii au premeditat săvârşirea
omorului

6. Omorul săvârşit cu premeditare [art.189 alin. (1) lit.a) C.pen.]:

a) implică exteriorizarea rezoluţiei infracţionale prin acte de pregătire a infracţiunii, de natură
să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei
b) implică doar un simplu incident cu victima, produs întâmplător
20
c) implică existenţa unui interval de timp între luarea hotărârii de a comite infracţiunea şi
săvârşirea acesteia, chiar dacă făptuitorul nu a chibzuit asupra faptei şi nu a pregătit-o.

7. Pentru a obliga victima să îi cedeze, inculpatul o loveşte de mai multe ori, cu putere, în
zona capului, cu o lopată, după care întreţine cu victima un raport sexual prin constrângere.
Loviturile primite i-au produs victimei multiple fracturi craniene în urma cărora aceasta a
decedat la câteva săptămâni după agresiune. Fapta inculpatului reprezintă:
a) infracţiunea de omor (art. 188 C.pen.), în concurs cu infracţiunea de viol (art. 218 C.pen.);
b) infracţiunea de omor calificat, comis pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea unei alte
infracţiuni [art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen.] în concurs cu infracţiunea de viol (art. 218
C.pen.); c) infracţiunea de viol urmat de moartea victimei [art.218 alin. (4) C.pen.]
8. I. a participat la o petrecere, unde, profitând de un moment de neatenţie, a sustras de pe o
masă un telefon mobil aparţinând lui V. După aproximativ două ore, între I. şi V. s-a iscat un
conflict determinat de faptul că lui I. nu îi plăcea muzica pusă de V. În acest context, I. i-a
aplicat lui V. o lovitură cu o statuetă din bronz în cap, iar acesta din urmă a decedat.
Încadrarea juridică exactă a faptelor ce se vor reţine în sarcina lui I. este:
a) infracţiunea de omor calificat comisă pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei
infracţiuni;
b) infracţiunea de omor calificat comisă pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei
infracţiuni în concurs cu infracţiunea de furt;
c) infracţiunea de furt în concurs cu infracţiunea de omor

9. Fapta inculpatului care, neacordând prioritate unui pieton care traversa prin loc marcat l-a
accidentat pe acesta mortal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de: a) omor
b) vătămare corporală din culpă
c) ucidere din culpă

10. Inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit victimei în zone vitale ale corpului, care
au avut ca urmare moartea acesteia. Din materialul probator s-a reținut că inculpatul nu a
cunoscut starea de graviditate a victimei. Încadrarea juridică corectă a faptei ce se va reține în
sarcina inculpatului este:
a) infracțiunea de omor simplu, aplicându-se regulile din art. 30 alin. (3) C.pen. privind
eroarea de fapt în raport cu circumstanța de agravare
b) infracțiunea de omor calificat săvârșit asupra unei femei gravide
c) infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. d)

11. Inculpatul X, prin acte repetate de supunere la chinuri, de scandaluri și bătăi a determinat
victima să se sinucidă. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a) omor
b) determinarea sau înlesnirea sinuciderii
c) omor calificat săvârșit cu premeditare

12. Fapta de omor este o infracțiune:

a) materială, condiționată de producerea unui rezultat
b) exclusiv comisivă
c) de pericol
21
13. Infracţiunea de ucidere la cererea victimei:
a) se reţine doar atunci când cererea a fost explicită, conştientă şi repetată, iar victima suferea
de o boală incurabilă
b) tentativa se pedepseşte
c) forma de vinovăţie este praeterintenţia

14. Constituie variante agravate ale infracţiunii de omor calificat:

a) omorul săvârşit în public
b) omorul săvârşit asupra a trei sau mai multor persoane
c) omorul săvârşit din interes material

15. Există tentativă la infracţiunea de omor:

a) atunci când făptuitorul a început executarea acţiunii de ucidere, dar aceasta a fost
întreruptă din cauze independente, exterioare voinţei făptuitorului
b) în situaţia în care imposibilitatea consumării infracţiunii se datorează modului absurd
în care aceasta a fost concepută
c) în situaţia în care cantitatea de otravă administrată victimei a fost insuficientă şi
aceasta nu a decedat

16. Dacă în urma unui accident rutier se constată că autorul a depăşit viteza legală, fără a i se
reţine o altă împrejurare imputabilă, iar victima necesită pentru vindecare 90 de zile de
îngrijiri medicale:
a) fapta reprezintă vătămarea corporală din culpă (art. 196 C.pen.);
b) fapta reprezintă lovirea sau alte violenţe (art. 193 C.pen.);
c) fapta nu reprezintă infracţiune.

17. Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale de 101 zile, constituie infracţiunea de: a) lovire sau alte
violențe
b) vătămare corporală
c) vătămare corporală în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violenţe

18. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte implică din partea făptuitorului:
a) intenţie directă pentru comiterea loviturii sau vătămării şi intenţie indirectă faţă de
producerea morţii victimei
b) intenţie directă pentru comiterea loviturii sau vătămării şi culpă faţă de rezultatul
produs: moartea victimei
c) intenţie pentru comiterea loviturii sau vătămării, chiar dacă faţă de rezultatul produs,
făptuitorului nu i se poate imputa culpa penală

19. Lovirea sau alte violenţe, săvârşite din culpă, care au produs o vătămare ce necesită pentru
vindecare 9 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de: a) vătămare corporală din
culpă
b) lovire sau alte violenţe
22
c) nu constituie infracţiune

20. Obiectul material al infracţiunii de lovire sau alte violenţe este:

a) corpul victimei, asupra căruia se produce lovirea sau orice alte acte de violenţe cauzatoare
de suferinţe fizice
b) relaţiile sociale referitoare la viaţa victimei
c) acţiunea de lovire a victimei

21. Dacă în urma unui accident de circulaţie s-a cauzat din culpă moartea a două sau mai
multor persoane, avem de a face cu:
a) o singură infracţiune de ucidere din culpă în formă agravată
b) un concurs de infracţiuni de ucidere din culpă
c) vătămare corporală gravă

22. Dacă făptuitorul a aplicat intenţionat victimei lovituri repetate pentru care au fost necesare
60 de zile de îngrijiri medicale, fapta constituie infracţiunea de: a) lovire sau alte violenţe, în
forma tip
b) lovirea sau alte violenţe, în formă agravată
c) vătămare corporală

23. Inculpatul, în urma unor incidente avute cu partea vătămată, a lovit-o pe aceasta cu un
corp dur în zona feței cu consecința avulsiei dinților 11, 12, 22 și 23, necesitând pentru
vindecare 24 de zile de îngrijiri medicale. Instanța va reține în sarcina inculpatului săvârșirea
infracțiunii de:
a) vătămare corporală
b) lovire sau alte violențe
c) tentativă la infracțiunea de omor

24. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul
infracțiunilor de:
a) lovire sau alte violențe
b) încăierare
c) vătămare corporală

25. Obiectul material în cazul infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului constă în:
a) corpul minorului, atunci când măsurile sau tratamentele aplicate privesc corpul acestuia b)
este lipsită de obiect material
c) acțiunea de lovire a minorului, prin care se pune în primejdie dezvoltarea intelectuală a
minorului

26. Aplicarea de lovituri repetate aceleiași persoane, cu aceleași mijloace și în aceleași

împrejurări, constituie:
a) infracțiunea de vătămare corporală
b) o faptă unică de lovire
c) tot atâtea fapte de lovire câte acte de lovire au fost aplicate
23
27. Infracţiunea de încăierare:
a) nu are obiect material
b) tentativa se pedepseşte
c) subiect activ poate fi orice persoană responsabilă penal

28. În fapt, două persoane au atacat şi lovit o altă persoană. Victima a avut nevoie de 16 zile
de îngrijiri medicale. Ce va reţine instanţa în speţa dată: a) infracţiunea de încăierare
b) un concurs între infracţiunea de încăierare şi cea de loviri sau alte violenţe
c) infracţiunea de lovire sau alte violenţe

29. Inculpatul i-a aplicat fiului său, în vârstă de 8 ani, în mod repetat, mai multe lovituri, dar s-
a stabilit că acestea nu i-au primejduit în mod grav dezvoltarea fizică şi intelectuală. Ce va
reţine instanţa în sarcina inculpatului:
a) infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului
b) infracţiunea de loviri sau alte violenţe
c) fapta inculpatului nu constituie infracţiune

30. În situaţia în care, în urma loviturilor aplicate victimei, cu intenţie, aceasta a rămas cu o
infirmitate fizică permanentă, instanţa va reţine: a) infracţiunea de vătămare corporală
b) infracţiunea de loviri sau alte violenţe
c) infracţiunea de vătămare corporală din culpă

31. Cel care instigă mama aflată într-o stare de tulburare psihică pricinuită de naştere să-şi
ucidă copilul poate fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de: a) uciderea ori vătămarea
nou-născutului săvârşită de către mamă
b) instigare la infracţiunea de ucidere ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă
c) instigare la infracţiunea de violenţe în familie

32. Uciderea copilului nou-născut, cu intenţie directă, săvârşită imediat după naştere, de către
mama aflată într-o stare de tulburare psihică nepricinuită de procesul naşterii, constituie
infracţiunea de:
a) omor calificat
b) violenţă în familie
c) omor

33. Infracțiunea de ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârșită de către mamă:

a) subiect activ poate fi orice persoană
b) obiectul material constă în corpul copilului asupra căruia s-a săvârșit activitatea incriminată
c) participația penală este posibilă sub toate formele (coautorat, instigare, complicitate)

34. Fapta tatălui de a-i aplica copilului minor mai multe lovituri, în urma cărora acesta
decedează, constituie infracțiunea de: a) omor calificat
b) omor
c) violență în familie

24
35. Fapta inculpatului care a trântit la pământ victima (soția acestuia) și a lovit-o cu picioarele
în abdomen, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare îngrijiri medicale de
12 zile, constituie infracțiunea de: a) lovire sau alte violențe
b) vătămare corporală
c) violență în familie

36. Infracţiunea de ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârşită de către mamă: a)

este lipsită de obiect material
b) subiect activ poate fi orice persoană responsabilă penal
c) tentativa, deşi posibilă, nu este incriminată

37. Fapta inculpatului de a îl ucide pe fiul său, care fusese adoptat cu efecte depline de bunicii
materni ai acestuia, constituie infracţiunea de: a) omor calificat
b) violenţa în familie
c) omor
38. În situaţia în care făptuitorul a fost în eroare cu privire la calitatea de soţ a victimei şi i-a
aplicat acesteia mai multe lovituri care au condus la decesul acesteia, instanţa va reţine
săvârşirea infracţiunii de: a) omor
b) violenţă în familie
c) ucidere din culpă

39. Fapta mamei care îşi ucide copilul la trei zile după naştere, fără a se afla într-o stare de
tulburare psihică, comite infracţiunea de: a) omor calificat
b) violenţă în familie
c) ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârşită de către mamă

40. În cazul infracţiunii de violenţă în familie:

a) subiect pasiv poate fi numai membrul de familie în viaţă asupra căruia s-a exercitat violenţa
b) subiect activ poate fi orice persoană
c) este lipsită de obiect material

41. Infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii:

a) obiectul material este reprezentat de corpul femeii însărcinate
b) obiectul material este reprezentat de corpul fătului asupra căruia se îndreaptă activitatea
făptuitorului
c) forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte este praeterintenţia

42. Vătămarea fătului în timpul naşterii de către mama aflată în stare de tulburare psihică: a)
nu se pedepseşte
b) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc
la jumătate
c) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc
cu o treime

43. Vătămarea fătului, în perioada sarcinii, de către femeia însărcinată:

25
a) nu se pedepseşte
b) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc la
jumătate
c) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc cu o
treime

44. Infracţiunea de lăsare fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate:

a) elementul material se poate realiza doar prin omisiunea de a da ajutorul necesar
b) elementul material se poate realiza doar prin omisiunea de a înştiinţa autoritatea
c) elementul material se poate realiza atât prin omisiunea de a da ajutorul necesar, cât şi prin
omisiunea de a înştiinţa autoritatea

45. Infracţiunea de împiedicare a ajutorului:

a) este lipsită de obiect material
b) prevede o cauză justificativă, şi anume, dacă prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune
unui pericol grav cu privire la viaţa sa c) tentativa se pedepseşte
46. Infracţiunea de ameninţare se poate săvârşi prin:
a) ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva
ei, chiar dacă nu este de natură să alarmeze
b) ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei infracţiuni îndreptate împotriva ei, chiar
dacă nu este de natură să alarmeze
c) ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei infracţiuni îndreptate împotriva ei, dacă
este de natură să îi producă o stare de temere

47. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este o infracţiune: a)

continuă
b) de obicei
c) continuată

48. Lipsirea de libertate în mod ilegal este mai gravă în cazul în care a fost săvârşită:
a) prin simularea de calităţi oficiale
b) prin folosire de calităţi mincinoase
c) asupra unui minor

49. Amenințarea unei persoane cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare
compromițătoare pentru persoana ameninţată, ori pentru un membru de familie, constituie: a)
infracțiunea de amenințare
b) infracțiunea de șantaj
c) fapta nu constituie infracțiune

50. Prin săvârșirea infracțiunii de șantaj se încalcă:

a) relațiile sociale referitoare la patrimoniul unei persoane
b) libertatea fizică a unei persoane
c) libertatea morală a unei persoane

51. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:

26
a) subiect activ poate fi orice persoană, deoarece legea nu cere o anumită calitate
b) este lipsită de obiect material
c) elementul material nu se poate realiza decât prin acţiunea de a produce în orice mod
lipsirea de libertate a unei persoane

52. Inculpatul, care, după ce consumă raportul sexual cu victima, profitând de imposibilitatea
acesteia de a se apăra, o leagă de un copac pentru a nu se putea deplasa, aceasta fiind găsită
abia după 13 ore, săvârşeşte infracţiunea de:
a) lipsire de libertate în mod ilegal, în varianta tip
b) viol, în varianta agravată
c) viol şi cea de lipsire de libertate în mod ilegal, aflate în concurs

53. Infracţiunea de ameninţare se poate reţine:

a) dacă se ameninţă o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni îndreptate împotriva unei alte
persoane
b) dacă se ameninţă o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni îndreptate împotriva sa
c) dacă se ameninţă o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni îndreptate împotriva sa ori a
altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere
54. Pentru existenţa infracţiunii de şantaj se cere:
a) ca ameninţarea să se refere la producerea unui rău viitor
b) ca subiectul activ să fie circumstanţiat, şi anume, un membru de familie
c) ca actele de violenţă să nu constituie mijloace prin care făptuitorul să constrângă victima să
facă sau să nu facă ceva

55. Infracţiunea de hărţuire:

a) este lipsită de obiect material
b) participaţia penală este posibilă doar sub forma instigării şi a complicităţii
c) tentativa se pedepseşte

56. Infracţiunea de trafic de minori:

a) nu are obiect material
b) subiect pasiv poate fi orice persoană
c) consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă

57. În cazul infracţiunilor privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile, în forma tip a
acestora, subiectul activ poate fi:
a) orice persoană care este responsabilă din punct de vedere penal, cu excepţia infracţiunii de
folosire a unui minor în scop de cerşetorie b) numai o persoană juridică
c) atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică

58. Au obiect material următoarele infracţiuni:

a) traficul de persoane
b) folosirea unui minor în scop de cerşetorie
c) supunerea la muncă forţată sau obligatorie

27
59. Participaţia penală este posibilă sub toate formale sale (coautorat, instigare, complicitate)
în cazul:
a) infracţiunii de trafic de minori
b) numai în cazul infracţiunii de trafic de persoane
c) numai în cazul infracţiunilor de sclavie şi a celei de proxenetism

60. Fapta persoanei care determină un major cu dizabilităţi psihice să apeleze în mod repetat
la mila publicului pentru a cere ajutor material, constituie: a) infracţiunea de sclavie
b) infracţiunea de exploatarea cerşetoriei
c) nu constituie infracţiune

61. X o obligă pe Y, sora sa, să întrețină un raport sexual, amenințând-o cu cuțitul. X a comis
infracțiunea de:
a) viol în varianta agravată;
b) viol în concurs cu infracţiunea de incest;
c) incest ex stagiari

62. Fapta tatălui de a întreține raporturi sexuale cu fiica sa în vârstă de 5 ani reprezintă:
a) infracțiunea de viol în varianta agravată;
b) infracțiunea de act sexual cu un minor;
c) infracțiunea de viol în concurs cu infracțiunea de incest

63. Fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determină o persoană de sex feminin în
vârstă de 14 ani şi 6 luni de a avea cu el raport sexual, constituie infracţiunea de: a) corupție
sexuală
b) act sexual cu un minor
c) viol

64. Obiect material al infracțiunii de viol poate fi:

a) viaţa victimei
b) violul este lipsit de obiect material
c) corpul persoanei de orice sex

65. Actul sexual cu o persoană cu vârsta de 12 ani, realizat prin constrângere de către medicul
curant, folosindu-se de calitatea sa constituie: a) infracţiunea de viol în forma tip
b) infracţiunea de viol în forma agravată
c) infracţiunea de act sexual cu un minor

66. Poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de hărţuire sexuală:

a) numai o persoană de sex masculin
b) numai o persoană care lucrează în aceeaşi unitate cu victima infracţiunii
c) o persoană care abuzează de autoritatea sau influenţa pe care i-o conferă funcţia îndeplinită
la locul de muncă

67. Dacă în urma unui viol, inculpatul a continuat să reţină victima pentru a o constrânge să
nu părăsească încăperea câteva ore, va exista infracţiunea de:
28
a) viol în concurs cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal
b) numai infracțiunea de viol
c) numai infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal

68. Infracţiunea de agresiune sexuală:

a) nu are obiect material
b) participaţia penală este posibilă sub toate formele
c) se comite cu intenţie directă, iar în varianta agravată, atunci când fapta a avut ca urmare o
vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori moartea victimei, forma de vinovăţie
este intenţia depăşită (praeterintenţia)

69. Infracţiunea de hărţuire sexuală:

a) nu are obiect material
b) subiect activ nu poate fi decât o persoană de sex feminin
c) tentativa se pedepseşte

70. Inculpatul avea calitatea de învăţător, iar în una dintre pauze a urmărit-o pe elevă în curtea
şcolii şi, folosindu-se de calitatea pe care o avea, şi profitând de imposibilitatea victimei de a
se apăra, a întreţinut cu aceasta un raport sexual. Ce va reţine instanţa în sarcina inculpatului:
a) un concurs de infracţiuni între infracţiunea de viol şi cea de lipsire de libertate în mod ilegal
b) infracţiunea de viol, în forma tip
c) infracţiunea de viol, în forma agravată, victima aflându-se în îngrijirea făptuitorului
71. Violarea de domiciliu este mai gravă dacă se săvârşeşte:
a) prin folosire de calităţi oficiale
b) prin simulare de calităţi oficiale
c) în timpul nopţii

72. În practica judiciară s-a considerat că fapta aceluia care a pătruns prin escaladarea ferestrei
într-o cameră a unui internat, încercând să aibă raport sexual cu una dintre eleve care locuia în
acea încăpere, constituie:
a) numai tentativă la infracţiunea de viol
b) fapta nu constituie infracţiune
c) tentativă la infracţiunea de viol în concurs cu infracţiunea de violare de domiciliu

73. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate:

a) în cazul tuturor infracţiunilor care aduc atingere domiciliului şi vieţii private
b) numai în cazul infracţiunii de violare de domiciliu
c) numai în cazul infracţiunii de violare a vieţii private

74. Ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia
constituie infracțiunea de: a) abuz de încredere
b) tulburare de posesie
c) violare de domiciliu

29
75. Fapta unei persoane de a pătrunde fără drept într-o locuinţă, fără consimţământul celui
care o foloseşte, înarmat cu o toporişcă pe care a folosit-o în activitatea sa agresivă, constituie
infracţiunea de:
a) tulburare de posesie
b) tâlhărie
c) violare de domiciliu, în varianta agravată, şi anume, fapta este mai gravă dacă este comisă
de o persoană înarmată

76. Constituie infracțiunea de furt calificat:

a) furtul săvârşit într-un taxi
b) furtul unui paşaport
c) furtul săvârşit prin violare de domiciliu sau violarea sediului profesional

77. Infracţiunea de tulburare de posesie:

a) nu absoarbe în conţinutul său legal infracţiunea de ameninţare
b) absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe în forma simplă
c) este o infracţiune progresivă

78. Dacă X sustrage bunuri din domiciliul unui vecin, unde a pătruns prin efracţie, profitând
de faptul că acesta era plecat în concediu, fiind ajutat de Y, care păzea intrarea în bloc,
constituie:
a) X este autor al infracţiunii de furt simplu
b) X este autor al infracţiunii de furt calificat
c) Y este complice la infracţiunea de furt calificat.

79. Sunt aplicabile dispoziţiile art. 231 alin. (1) C.pen. privind pedepsirea unor furturi la
plângerea prealabilă în cazul în care subiectul activ este: a) o persoană care locuieşte cu
victima
b) găzduitorul care săvârşeşte furtul în paguba celui pe care îl găzduieşte
c) găzduitul care sustrage bunuri de la persoana care îl găzduieşte

80. Arătați care dintre următoarele împrejurări califică atât infracţiunea de furt calificat, cât şi
pe cea de tâlhărie calificată:
a) simularea, de către făptuitor, a unor calităţi oficiale
b) comiterea faptelor de către o persoană care are asupra sa o armă
c) comiterea faptelor pe timpul nopții

81. În urma unei înţelegeri anterioare, X şi Y hotărăsc ca primul să pătrundă în sediul unui
magazin cu scopul de a sustrage mărfuri, iar al doilea să asigure paza. Imediat după
pătrunderea lui X în magazin, Y s-a speriat și a părăsit locul de unde trebuia să asigure paza,
fapt sesizat de X doar după ce a părăsit locul cu bunurile sustrase. În această situaţie Y: a) nu
va răspunde penal deoarece s-a desistat
b) va răspunde pentru complicitate la tentativă la furt
c) va răspunde pentru complicitate la infracţiunea consumată de furt

82. Există infracţiunea de tâlhărie în cazul în care:

30
a) furtul este urmat de întrebuinţarea de ameninţări pentru păstrarea bunului furat
b) furtul este săvârşit prin ameninţarea victimei cu o armă anterior luării bunului
c) furtul este săvârşit asupra unei persoane care se afla în stare de inconştienţă

83. X i-a dat cu împrumut lui Y un autoturism timp de o săptămână. La împlinirea termenului,
Y a refuzat să îi restituie bunul lui X, deși acesta l-a solicitat în repetate rânduri. Fapta lui Y
reprezintă infracţiunea de: a) furt
b) abuz de încredere
c) înşelăciune

84. Fapta șoferului de taxi care, deși observa că partea vătămată coboară din mașină fără să-și
recupereze un bun depus pe bancheta din spate, nu o atenționează, iar ulterior își însușește
bunul respectiv, reprezintă infracțiunea de: a) însușirea bunului găsit
b) furt
c) furt calificat ( săvârșit într-un mijloc de transport în comun)

85. În cazul în care doi făptuitori, după o înţelegere prealabilă, atacă victima, unul săvârşind
acte de violenţă, iar celălalt sustrăgând bunul de la victimă, se va putea reţine:
a) infracţiunea de lovire sau alte violențe, pentru unul dintre făptuitori, şi infracţiunea de
tâlhărie pentru celălalt
b) infracţiunea de tentativă de tâlhărie pentru cel ce a aplicat loviturile şi infracţiunea de
tâlhărie pentru celălalt făptuitor
c) coautorat la infracţiunea de tâlhărie

86. Tutorele care a sustras o parte din pensia de urmaş şi din alocaţia de stat cuvenită
minorilor aflaţi sub tutela sa, săvârşeşte infracţiunea de: a) furt
b) gestiune frauduloasă
c) abuz de încredere

87. Deposedarea victimei de un bun mobil al său, săvârşită de o persoană care avea asupra sa
un obiect asimilat armei, şi de care se foloseşte în săvârşirea faptei, constituie infracţiunea de:
a) furt
b) furt calificat
c) tâlhărie

88. Fapta paznicului unei unităţi de a ajuta două persoane să sustragă piese din cadrul unităţii,
reprezintă infracţiunea de: a) delapidare
b) gestiune frauduloasă
c) complicitate la infracțiunea de furt

89. Fapta aceluia care, cumpărând un autoturism, l-a înstrăinat, deşi, prin contractul de
vânzare-cumpărare se stipulase că, până la plata integrală a preţului, cumpărătorul ia în
păstrare autovehiculul, fără a avea dreptul de a circula cu el, constituie infracţiunea de: a)
înşelăciune
b) gestiune frauduloasă
c) abuz de încredere
31
90. A s-a înțeles să îl ajute pe B, prin asigurarea pazei în fața blocului, să sustragă o sumă de
bani dintr-un apartament al cărui proprietar știau că este plecat în concediu. Intrat în
apartament, B l-a găsit pe proprietar acasă, iar pentru a sustrage suma de bani l-a lovit pe
proprietarul apartamentului, a luat banii și a fugit. Ce va reține instanța în sarcina celor doi
coinculpați?
a) A și B sunt coautori la tâlhărie
b) A și B sunt coautori la furt
c) A este complice la furt, iar B este autor al infracțiunii de tâlhărie

91. În cazul în care făptuitorul pătrunde, în timpul nopţii, fără drept, în curtea unei locuinţe,
unde săvârşeşte o tâlhărie:
a) se va reţine un concurs de infracţiuni
b) se va reţine o singură infracţiune de tâlhărie calificată, săvârşită prin violarea de domiciliu
c) se va reţine infracţiunea de violare de domiciliu

92. În sarcina făptuitorului care a ameninţat cu un pistol cu aer comprimat purtat cu drept, pe
stradă, un poliţist în uniformă şi aflat în timpul exercitării serviciului să îi dea banii şi
telefonul mobil, că altfel îl omoară, se va reţine:
a) un concurs de infracţiuni între tâlhărie, în variantă agravată şi ultraj, în varianta tip
b) un concurs de infracţiuni între tâlhărie, în variantă agravată şi ultraj, în varianta agravată
c) un concurs de infracţiuni între tâlhărie, în variantă tip şi ultraj, în varianta agravată

93. Fapta unei persoane care sustrage o cantitate de aluminiu (cabluri electrice) montată pe
stâlpii de susţinere, constituie: a) infracţiunea de furt
b) nu întruneşte elementele constitutive ale nici unei infracţiuni c)
furt calificat

94. Ce va reţine instanţa în sarcina inculpatului, care, după ce a sustras un autovehicul, s-a
deplasat cu acesta pe o distanţă de 18 km, iar apoi l-a abandonat la marginea drumului: a)
infracţiunea de furt
b) fapta nu constituie infracţiune
c) infracţiunea de furt în scop de folosinţă

95. Fapta unei persoane care incendiază maşina funcţionarului public pentru a-l determina pe
acesta să anuleze unele activităţi de control pe care urma să le desfăşoare asupra făptuitorului,
constituie infracţiunea de: a) ultraj
b) distrugere
c) distrugere calificată

96. Fapta unei persoane de a adresa amenințări la adresa unui polițist care se afla în
exercitarea atribuțiilor de serviciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: a)
uzurpare de calități oficiale
b) ultraj
32
c) amenințare

97. Fapta unui preot care a pierdut calitatea de preot, fiind caterisit din motive disciplinare,
dar care continuă să oficieze ocazional slujbe religioase, constituie infracțiunea de: a)
uzurpare de calități oficiale
b) nu constituie infracțiune
c) ultraj

98. Inculpatul, aflându-se în stare de detenție, a smuls o chiuvetă din perete și a aruncat cu
bucăți de fontă în polițistul de serviciu, care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu,
cauzându-i acestuia leziuni, pentru care i-au fost necesare 14 zile de îngrijiri medicale. Fapta
inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: a) lovire sau alte violențe
b) ultraj
c) vătămare corporală

99. Elementele comune ale infracțiunilor de rupere de sigilii și sustragere de sub sechestru
sunt:
a) în varianta agravată subiectul activ are calitatea de custode
b) se realizează prin aceleași acțiuni/inacțiuni
c) forma de vinovăție cerută de norma de incriminare este culpa

100. Tentativa se pedepseşte:

a) numai la infracţiunea de rupere de sigilii
b) la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri
c) la infracţiunea de ultraj
101. Sunt lipsite de obiect material:
a) infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale
b) infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri
c) infracţiunea de rupere de sigilii

102. Elementul material al laturii obiective în cazul infracţiunii de sustragere sau distrugere de
înscrisuri se poate realiza prin:
a) numai prin acţiunea de sustragere
b) numai prin acţiunea de distrugere
c) printr-o acţiune alternativă de sustragere sau distrugere

103. În cazul infracţiunilor contra autorităţii:

a) forma de vinovăţie este intenţia, în cazul tuturor infracţiunilor din acest capitol
b) tentativa se pedepseşte în cazul tuturor infracţiunilor din acest capitol
c) toate sunt lipsite de obiect material

104. Infracţiunea de ultraj subzistă atunci când:

a) faptele prin care se realizează elementul material sunt săvârşite asupra unui funcţionar
public, chiar dacă în momentul comiterii faptei acesta nu avea calitatea de funcţionar public
b) faptele prin care se realizează elementul material sunt săvârşite asupra unui funcţionar
public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
33
c) numai când faptele prin care se realizează elementul material sunt săvârşite asupra
unui funcţionar public în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu

105. Îndemnarea unei persoane să dea declarații mincinoase într-o cauză penală constituie
infracțiunea de:
a. influențarea declarațiilor
b. instigare la mărturie mincinoasă
c. obstrucționarea justiției.

106. Divulgarea, fără drept, de informații confidențiale privind data, timpul, locul și modul
prin care urmează să se administreze o probă, de către un funcționar public care a luat
cunoștință de acestea în virtutea funcției, în scopul ajutării făptuitorului să se sustragă de la
urmărirea penală, îngreunându-se astfel urmărirea, constituie infracțiune de: a. compromitere
a intereselor justiției
b. favorizarea infractorului
c. obstrucționarea justiției

107. Fapta aceluia care, în baza unei înțelegeri prealabile cu autorul furtului, s-a angajat să
vândă bunul sustras de autor, pentru ca mai apoi să împartă prețul obținut, constituie: a.
complicitate la infracțiunea de furt
b. tăinuire
c. favorizarea infractorului.

108. Înțelegerea frauduloasă dintre avocat și un terț interesat de soluția care urmează să fie
pronunțată într-o procedură judiciară, constituie infracțiune: a. de asistență și reprezentare
neloială
b. doar dacă se produce consecința vătămării intereselor clientului
c. indiferent dacă se produce consecința vătămării intereselor clientului, atât timp cât scopul
vătămării a existat la data încheierii înțelegerii.
109. Infracțiunea de evadare:
a. nu este susceptibilă de complicitate
b. este mai gravă atunci când făptuitorul a avut asupra sa o armă, indiferent dacă a folosit-o
efectiv sau nu
c. intră în concurs cu infracțiunea săvârșită în stare de evadare, calculul pedepsei făcându-se
după regula cumulului aritmetic

110. Infracțiunea de luare de mită:

a. poate fi reținută în sarcina notarului public care solicită o sumă de bani pentru a îndeplini
în regim de urgență un act ce intră sfera atribuțiilor sale
b. poate fi comisă de o persoană care nu are calitatea de funcționar public
c. presupune ca înțelegerea dintre mituitor și mituit să intervină exclusiv înainte de
îndeplinirea actului de către funcționarul public.

111. Infracțiunea de luare de mită:

a. poate fi comisă cu intenție directă sau cu intenție indirectă
b. nu este susceptibilă de participație penală sub forma instigării
34
c. nu poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor
publice

112. Fapta unei persoane de a oferi o sumă de bani unui număr de trei funcționari publici
pentru ca aceștia să întârzie acordarea unei autorizații de construcție, sumă de bani pe care
funcționarii nu au primit-o, sesizând organele judiciare, constituie: a. o infracțiune de dare de
mită
b. trei infracțiuni de dare de mită
c. tentativă la infracțiunea de dare de mită

113. Subiect activ al infracțiunii de trafic de influență poate fi: a.

orice persoană
b. numai un funcționar public
c. numai funcționarul care îndeplinește un act ce intră în sfera atribuțiilor sale de serviciu

114. Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul,
direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă
asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, constituie infracțiunea de: a.
dare de mită
b. trafic de influență
c. cumpărare de influență.

115. Există infracțiune de luare de mită:

a. atunci când fapta este săvârșită de un funcționar public, fiind indiferent dacă pretinderea ori
primirea de bani sau de alte foloase privește un act care nu intră în sfera atribuțiilor sale de
serviciu
b. doar dacă făptuitorul acționează cu intenție, fiind indiferent că este vorba despre intenție
directă sau intenție indirectă
c. și atunci când banii sau alte foloase sunt pretinse sau primite pentru altul.

116. Lovirea sau alte acte de violență săvârșite de cel aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu
constituie infracțiune de: a. Cercetare abuzivă
b. Purtare abuzivă
c. Represiune nedreaptă.

117. Fapta inculpatului, care, în calitate de agent poștal aflat în exercițiul atribuțiilor de
serviciu, având de comunicat o sentință civilă, a introdus-o printre gratiile gardului
consemnând în mod eronat faptul că procedura de comunicare s-a îndeplinit prin afișare, cu
consecința că sentința nu a mai ajuns în posesia părții, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de:
a. Abuz în serviciu
b. Neglijență în serviciu
c. Violarea secretului corespondenței.

35
118. Infracțiunea de delapidare presupune:
a. însușirea, folosirea, traficarea de bani, valori sau alte bunuri aparținând altuia, de cel căruia
i-au fost încredințate în baza unui anumit titlu
b. însușirea, folosirea sau dispunerea pe nedrept de bunurile administrate sau gestionate
c. însușirea, folosirea, traficarea, de către un funcționar public, de bani valori sau alte bunuri
pe care le gestionează sau le administrează.

119. Infracțiunea de neglijență în serviciu: a.

nu este susceptibilă de tentativă
b. presupune întotdeauna necesitatea stabilirii raportului de cauzalitate între faptă și rezultatul
socialmente periculos
c. poate fi comisă din culpă sau cu intenție.

120. Fapta funcționarului public care, aflat în timpul serviciului, îndeplinește un act ce nu
intră în sfera atribuțiilor sale de serviciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a. abuz în serviciu
b. uzurparea funcției
c. înșelăciune.

121. Vopsirea hârtiei simple în culorile unei bancnote de hârtie:

a. constituie infracțiune de falsificare de monede, timbre sau de alte valori
b. nu constituie infracțiune
c. constituie infracțiune de înșelăciune.

122. Infracțiunea de falsificare de timbre sau efecte poștale:

a. are ca obiect material materialul din care s-a confecționat timbrul sau efectul poștal, atunci
când falsul se realizează prin alterare
b. poate fi comisă cu intenție directă sau indirectă
c. poate fi săvârșită prin acțiune sau prin inacțiune.

123. Deținerea de bancnote falsificate:

a. constituie infracțiune doar atunci când se realizează în vederea punerii în circulație
b. constituie infracțiune întotdeauna
c. este o infracțiune continuată, atunci când sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de
lege.

124. Nu se pedepsește:
a. persoana care, după comiterea vreunuia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau alin.
(2) ale art. 314 C.pen., dar înainte de descoperirea acestora, predă autorităţilor judiciare
instrumentele sau materialele deţinute ori încunoştinţează aceste autorităţi despre existenţa lor
b. persoana care, după comiterea vreunuia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau alin.
(2) ale art. 314 C.pen., dar înainte de a se fi trecut la săvârşirea faptei de falsificare, predă
autorităţilor judiciare instrumentele sau materialele deţinute ori încunoştinţează aceste
autorităţi despre existenţa lor
c. persoana care, după comiterea vreunuia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau alin.
(2) ale art. 314 C.pen., dar înainte de descoperirea acestora şi înainte de a se fi trecut la
36
săvârşirea faptei de falsificare, predă autorităţilor judiciare instrumentele sau materialele
deţinute ori încunoştinţează aceste autorităţi despre existenţa lor

125. Infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate: a.

presupune un scop special
b. se săvârșește doar cu intenție directă
c. prevede și o cauză de neimputabilitate.

126. Fapta martorului care declară mincinos în fața notarului public constituie infracțiune de:
a. mărturie mincinoasă
b. fals în declarații
c. înșelăciune.

127. Infracțiunea de fals în declarații:

a. absoarbe infracțiunea de uz de fals
b. este susceptibilă de participație penală în toate formele
c. presupune un scop special.

128. Fapta de a întocmi și de a semna o cerere de chemare în judecată în numele unei alte
persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia: a. nu constituie infracțiune
b. constituie infracțiune de înșelăciune
c. constituie infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

129. Falsificarea de către contabil a statelor de plată ale unei societăți comerciale și folosirea
acestora la întocmirea evidențelor contabile întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de:
a. fals în înscrisuri sub semnătură privată
b. fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu uz de fals
c. fals intelectual în concurs cu uz de fals.

130. Infracțiunea de uz de fals:

a. poate intra în concurs cu falsul material în înscrisuri oficiale și falsul în înscrisuri sub
semnătură privată
b. absoarbe falsul în înscrisuri sub semnătură privată
c. este absorbită în infracțiunea de fals în declarații.

131. Persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoană pe care o știe căsătorită are
calitatea de:
a. complice la săvârșirea infracțiunii de bigamie
b. autor al infracțiunii de bigamie
c. coautor al infracțiunii de bigamie.

132. Raportul sexual consimțit între fratele în vârstă de 16 ani și sora acestuia în vârstă de 14
ani întrunește elementele constitutive ale: a. infracțiunii de incest
b. infracțiunii de act sexual cu un minor
c. infracțiunii de incest în concurs cu infracțiunea de act sexual cu un minor.
37
133. Constituie infracțiune de abandon de familie săvârșirea de către persoana care are
obligația legală de întreținere față de cel îndreptățit la întreținere a uneia dintre următoarele
fapte:
a. părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau psihice
b. neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege
c. neplata, cu rea-credinţă, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale
judecătorească.

134. Infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului:

a. presupune fapta unuia dintre părinți de a-l împiedica pe celălalt părinte să aibă legături
personale cu minorul
b. se poate comite numai cu intenție directă
c. se sancționează la plângerea prealabilă a părții vătămate.

135. Incestul:
a. presupune raportul sexual consimțit între rude în linie directă sau între frați și surori
b. se absoarbe întotdeauna în infracțiunea de act sexual cu un minor
c. în cazul în care se săvârșește prin constrângere, intră în concurs cu infracțiunea de viol.
Răspunsuri:
1. a 54. a 107. a
2. c 55. a 108. c
3. b 56. c 109. a
4. b 57. a 110. c
5. c 58. a 111. a
6. a 59. a 112. b
7. c 60. b 113. a
8. c 61. a 114. c
9. c 62. b 115. c
10. a 63. b 116. b
11. b 64. c 117. a
12. a 65. b 118. c
13. a 66. c 119. b
14. c 67. a 120. b
15. a 68. c 121. b
16. c 69. a 122. a
17. b 70. c 123. a
18. b 71. c 124. c
19. c 72. b 125. b
20. a 73. a 126. b
21. a 74. c 127. a
22. b 75. c 128. c
23. a 76. c 129. a
24. a 77. c 130. c
25. a 78. b 131. b
38
26. b 79. a 132. c
27. c 80. c 133. a
28. c 81. c 134. c
29. b 82. a,b 135. a
30. a 83. b
31. b 84. b
32. c 85. c
33. b 86. a
34. b 87. c
35. a 88. c
36. c 89. c
37. c 90. c
38. a 91. a
39. a 92. b
40. a 93. c
41. a 94. c
42. b 95. a
43. a 96. b
44. c 97. a
45. b 98. b
46. c 99. a
47. a 100. b
48. c 101. a
49. b 102. c
50. c 103. a
51. a 104. c
52. c 105. b
53. c 106. b

DREPT PROCESUAL PENAL I ŞI II

39
1. În cadrul procesului penal:
a. se exercită șase funcții judiciare;
b. funcția de urmărire penală se realizează doar de către procuror, în toate cazurile;
c. în principiu, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte
funcții judiciare.

2. Prezumția de nevinovăție:
a. este o prezumție absolută în toate cazurile;
b. operează până la pronunțarea hotărârii în prima instanță;
c. presupune faptul că suspectul nu este obligat să își dovedească nevinovăția.

3. În cadrul procesului penal:

a. funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată este compatibilă
cu funcția de urmărire penală;
b. funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în
cursul urmăririi penale se poate realiza și în faza de judecată, în mod excepțional;
c. exercitarea funcției de urmărire penală nu este compatibilă cu exercitarea funcției de
judecată.

4. În ceea ce privește dreptul la libertate și siguranță:

a. este garantat dreptul oricărei persoane la libertate și siguranță;
b. orice persoană arestată are dreptul de a fi informată într-un termen lăsat la aprecierea
organelor judiciare şi numai în limba romană asupra motivelor arestării;
c. persoana arestată nu are dreptul de a formula contestație împotriva dispunerii măsurii.

5. Partea civilă:
a. poate fi doar o persoană fizică;
b. se poate constitui ca parte în proces până la terminarea cercetării judecătorești;
c. se poate constitui ca parte în procesul penal până la începerea cercetării judecătorești,
înaintea primei instanțe de judecată.

6. Renunțarea la pretențiile civile:

a. poate fi doar totală și definitivă;
b. chiar dacă este parțială, nu se va putea reveni asupra renunțării;
c. se poate face doar până la terminarea cercetării judecătorești.

7. Partea civilă:
a. poate îndrepta erorile materiale din cererea de constituire ca parte civilă și după
începerea cercetării judecătorești, înaintea primei instanțe, până la terminarea acestora;
b. poate solicita, în orice stadiu al procesului, micșorarea întinderii pretențiilor, chiar și
în căile extraordinare de atac;
c. este obligată să exercite funcția de acuzare a inculpatului, altfel nu va putea recupera
prejudiciul suferit din infracțiune, în nicio situație.
8. Până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate:
a. mări sau micșora întinderea pretențiilor civile;

40
b. solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, chiar dacă
repararea în natură este posibilă;
c. să introducă o nouă cerere de constituire ca parte civilă față de un alt inculpat.

9. Partea responsabilă civilmente:

a. poate fi introdusă în cauza la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile;
b. poate fi introdusă și de către instanță, din oficiu;
c. poate fi introdusă de orice persoană pentru soluționarea favorabilă a cauzei.

10. Renunțarea la pretențiile civile:

a. poate avea loc în căile extraordinare de atac;
b. nu poate fi parțială;
c. se poate face în timpul dezbaterilor, în prima instanță.

11. Judecătoria judecă în prima instanță:

a. infracțiunea de omor;
b. infracțiunile privind regimul vamal;
c. infracțiunile care au avut ca urmare moartea praeterintenționată a unei persoane.

12. Curtea de apel judecă în prima instanță:

a. infracțiunile săvârșite de chestori;
b. toate infracțiunile contra securității naționale, în toate cazurile, indiferent de calitatea
persoanei;
c. toate infracțiunile de genocid, în toate cazurile, indiferent de calitatea persoanei.

13. Curtea de apel judecă infracțiunile săvârșite de:

a. judecătorii de la curtea constituțională;
b. deputați;
c. magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

14. Curtea Militară de Apel judecă în prima instanță:

a. toate infracțiunile săvârșite de militari până la gradul de colonel, inclusiv;
b. toate infracțiunile săvârșite de militari, indiferent de gradul lor;
c. infracțiunile săvârșite de amirali, generali, mareșali.

15. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în prima instanță:

a. infracțiunile săvârșite de chestori;
b. infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici și executori judecătorești;
c. infracțiunile săvârșite de membri din România ai Parlamentului European.

16. Excepția de necompetență materială nu poate fi invocată de:

a. martorul din acea cauză;
b. procuror;
c. de către instanță, din oficiu.

41
17. Reunirea cauzelor se dispune în mod obligatoriu:
a. în cazului infracțiunilor continuate;
b. în cazul în care o persoană a săvârșit mai multe infracțiuni, la diferite interval de timp,
chiar neavând legătură directă între ele;
c. în cazul în care la săvârșirea infracțiunii au participat mai multe persoane.

18. Tribunalul judecă:

a. apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătoriile din circumscripția sa;
b. contestațiile formulate împotriva măsurilor preventive dispuse de judecătorii; c.
cererile de strămutare.

19. Cererea de recuzare:

a. se poate face numai în scris;
b. se poate face numai oral;
c. poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.

20. Până la soluționarea conflictului pozitiv de competență, judecata:

a. se poate suspenda;
b. se suspendă potrivit dispozițiilor exprese ale codului de procedură penală; c. nu se
suspendă.

21. Normele de procedură penală urmăresc:

a. asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor
părților;
b. aflarea adevărului, chiar dacă se încalcă principiul aflării adevărului;
c. aflarea adevărului, chiar dacă are loc încălcarea dreptului la apărare.

22. Sunt considerate măsuri restrictive de libertate:

a. reținerea;
b. controlul judiciar;
c. arestul preventiv.

23. Punerea în mișcare a acțiunii penale:

a. are loc întotdeauna după continuarea urmăriri penale in personam;
b. poate avea loc indiferent de situație;
c. poate avea loc chiar dacă urmărirea penală a fost începută doar in rem.

24. Constituie cazuri în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare: a.

fapta există;
b. fapta este prevăzută de legea penală;
c. există o cauză justificativă ori de neimputabilitate.

25. Sunt părți în procesul penal:

a. inculpatul;
b. suspectul;
42
c. martorul.

26. Judecătorul este incompatibil dacă:

a. a fost expert sau martor într-o altă cauză;
b. nu este rudă cu avocatul;
c. este tutore sau curator al unei părți sau al unui subiect al procesului principal.

27. Martorul:
a. nu are nicio obligație procesuală;
b. are obligația de a da declarații conforme cu realitatea;
c. are obligația de a comunica în scris, oricând apreciază că este necesar, orice schimbare a
adresei la care este citat.

28. Sunt subiecți procesuali principali:

a. suspectul;
b. avocatul părții civile;
c. avocatul inculpatului.

29. Cererea de administrare a unei probe se respinge motivat atunci când:

a. administrarea probei nu este contrară legii;
b. cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită;
c. administrarea probei solicitate poate duce la soluționarea cauzei.

30. Constituirea de parte civilă:

a. se poate face numai în scris;
b. se poate face şi oral;
c. trebuie să se facă cel mai târziu până în faza camerei preliminare.

31. O persoană juridică:

a. nu poate avea calitate de suspect;
b. poate avea calitate de persoană vătămată;
c. nu poate răspunde penal, răspunderea acesteia fiind doar una de natură contravențională.

32. Constituie impediment la punerea în mișcare a acțiunii penale:

a. inexistența unei cauze justificative;
b. încheierea unui acord de mediere;
c. depășirea termenului rezonabil al procesului penal.

33. În situația în care se reține existența unei cauze justificative, se poate dispune: a.
clasarea;
b. încetarea urmăririi penale;
c. neînceperea urmăririi penale.

34. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în prima instanță infracțiunile săvârșite de: a.
arhierei;
43
b. chestori;
c. judecătorii cu rang de judecătorie, dar care au calitatea de membru al C.S.M.

35. Tribunalul are competență materială și personală de a judeca:

a. în primă instanță;
b. în apel;
c. cererile de strămutare.

36. Infracțiunile săvârșite de senatori sunt de competența:

a. Tribunalului;
b. Curții de Apel;
c. Înaltei Curți de Casație și Justiție.

37. Excepția de necompetență după calitatea persoanei ce poate fi invocată în fața instanței
superioare celei competente potrivit legii să judece, poate fi invocată: a. numai de procuror;
b. până la începerea cercetării judecătorești;
c. în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive.

38. Cererile de strămutare sunt de competența:

a. Judecătoriilor;
b. Tribunalelor;
c. Curților de Apel și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

39. Pentru obținerea probelor:

a. pot fi întrebuințate amenințări ori promisiuni;
b. nu pot fi obținute prin tortură;
c. poate fi încălcat, pentru aflarea adevărului, principiul loialității administrării probelor.

40. Renunțarea la pretențiile civile în procesul penal:

a. împiedică exercitarea acțiunii civile în fața instanței civile pentru aceleași pretenții;
b. poate fi făcută numai în fața primei instanțe;
c. poate fi făcută de către persoana vătămată, lipsită de capacitate de exercițiu, în nume
propriu.

41. Renunțarea la pretențiile civile stinge acțiunea civilă exercitată în procesul penal:
a. dacă este formulată oral în cursul dezbaterilor în apel;
b. dacă este formulată în scris de inculpat până la terminarea cercetării judecătorești în prima
instanță;
c. exclusiv în cazul în care este formulată oral de partea responsabilă civilmente în cursul
cercetării judecătorești la instanța de apel.

42. Hotărârea definitivă a instanței civile:

a. nu are niciodată autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, sub niciun aspect;
b. are autoritate de lucru judecat asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal, cu
excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii;
44
c. are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare doar cu privire la persoana care a
săvârșit fapta penală.

43. În cazul în care inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, recunoaște în

parte pretențiile civile:
a. instanța va putea obliga la despăgubiri și peste cuantumul recunoscut;
b. instanța nu va putea lua act de recunoașterea inculpatului;
c. instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.

44. Competența de a judeca prin reunire două cauze penale, una aflată pe rolul Tribunalului
București, iar alta aflată pe rolul Curții Militare de Apel București revine: a. Curții de Apel
București;
b. Curții Militare de Apel București;
c. Înaltei Curți de Casație și Justiție.

45. În materia probelor:

a. în acțiunea civilă, sarcina probei nu aparține niciodată procurorului;
b. în cursul judecății, instanța nu poate niciodată administra probe din oficiu;
c. o cerere privitoare la administrarea unei probe poate fi respinsă de organul de cercetare
penală pe motivul că o persoană neîndreptățită a formulat cererea.

46. În cazul percheziției domiciliare:

a. aceasta poate fi încuviințată în mod excepțional și de procuror doar dacă măsura este
ulterior confirmată de judecătorul de drepturi și libertăți;
b. percheziția nu poate fi începută înainte de ora 06:00, în nicio situație;
c. mandatul de percheziție poate fi folosit o singură dată.

47. Neparticiparea procurorului la ședința de soluționare a cererii de autorizare a percheziției

domiciliare:
a. este sancționată cu nulitatea absolută;
b. constatată de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu,
va determina excluderea probelor astfel obținute, cu excepția celor obținute prin percheziția
locurilor învecinate încuviințată de procuror;
c. va putea fi invocată pe calea unei contestații îndreptate împotriva încheierii judecătorului
de drepturi și libertăți.

48. Cu privire la administrarea probelor în procesul penal:

a. într-o cauză în care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către
procuror, organele de cercetare penală ale poliției judiciare pot administra probe pe bază de
delegare din partea procurorului;
b. în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi și libertăți poate administra probele
pe care procurorul a omis să le administreze;
c. în cursul judecății, instanța nu poate administra probe din oficiu cu privire la latura
civilă a cauzei.

49. În cursul urmăririi penale:

45
a. dacă suspectul nu solicită acest lucru și nici nu este de acord, audierea nu poate fi
înregistrată cu mijloace tehnice audio sau audio-video;
b. inculpatul nu își poate retracta declarația de recunoaștere a învinuirii, cu efecte pentru
instanța de judecată;
c. chiar dacă este de acord să dea declarații, suspectul nu poate fi obligat să relateze cu
privire la toate faptele ori împrejurările despre care este întrebat.

50. În cele 24 de ore ale duratei reținerii:

a. nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul
organului judiciar, conform legii;
b. se include perioada cât suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea unui mandat de
aducere, legal emis, dacă aceasta este mai mică de 8 ore;
c. nu poate fi formulată cale de atac împotriva ordonanței prin care s-a dispus măsura.
51. Calea de atac împotriva actului prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, luarea
măsurii controlului judiciar de către procuror este: a. plângerea;
b. apelul;
c. contestația în anulare, aceasta fiind suspensivă de executare.

52. Hotărârea prin care prima instanţă de judecată îşi declină competenţa:
a. poate fi atacată separat cu apel de către procuror, părţi şi persoana vătămată;
b. nu este supusă căilor de atac;
c. poate fi atacată cu contestaţie de către procuror, părţi şi persoana vătămată.

53. În cazul în care, din probele administrate în cauză, reiese că inculpatul A.B., șofer al unui
autovehicul, nu a manifestat suficientă prudență la trecerea la nivel de cale ferată simplă, fără
bariere, conduită care a condus la coliziunea cu un tren neobservat de șofer și vătămarea
corporală a mai multor pasageri ai autovehiculului, procurorul:
a. va dispune clasarea, pe motivul existenței unei cauze justificative;
b. va dispune clasarea, pe motivul existenței unei cauze de neimputabilitate;
c. va continua exercitarea acțiunii penale.

54. Acțiunea penală poate fi exercitată în procesul penal:

a. și împotriva suspectului, însă doar dacă este o persoană juridică;
b. și împotriva moștenitorilor inculpatului persoană fizică, care a decedat, însă doar dacă sunt
introduși în procesul penal în termen de cel mult două luni de la data decesului; c. și
împotriva unui minor care răspunde penal.

55. Existența vreuneia din cauzele care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii
penale:
a. nu poate determina stingerea acțiunii penale în procedura de cameră preliminară;
b. nu poate fi valorificată în cursul urmăririi penale de către judecătorul de drepturi și
libertăți;
c. nu poate fi constatată din oficiu de către instanță în cursul judecății.

56. Poate fi avocat al unei părți sau al unui subiect procesual principal:
a. o altă parte în aceeași cauză;
46
b. o persoană care ar putea fi chemată în viitor ca martor în cauză;
c. soțul procurorului care efectuează urmărirea penală.

57. Avocatul din oficiu:

a. dacă este desemnat de organul judiciar pentru un număr mare de părți civile, le poate
asigura și asistență juridică, în condițiile legii;
b. nu poate acorda niciodată asistență juridică persoanei vătămate;
c. atunci când este desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie, nu are nevoie de
împuternicire avocațială.

58. Declarația de abținere:

a. dacă privește un membru al completului de judecată, nu se mai înaintează președintelui
instanței;
b. nu trebuie să conțină indicarea cazului de incompatibilitate care a determinat formularea ei;
c. dacă privește grefierul, poate fi soluționată și de judecătorul de drepturi și libertăți.

59. Măsura controlului judiciar:

a. poate fi prelungită în cursul urmăririi penale doar de către procuror;
b. se verifică sub aspectul legalității și temeiniciei în procedura de cameră preliminară doar în
prezența avocatului inculpatului și numai în prezența inculpatului, chiar dacă nu este
incident vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 90 Cod procedură penală; c. nu poate fi
luată și față de un inculpat minor.

60. În cazul arestării preventive:

a. măsura poate fi dispusă și față de suspect, în situații excepționale;
b. măsura se suspendă pe durata pentru care s-a dispus măsura tratamentului sub pază
permanentă;
c. dacă a fost revocată, măsura nu mai poate fi dispusă niciodată față de aceeași persoană și în
aceeași cauză, indiferent de motiv.

61. Achitarea sau încetarea procesului penal se pot dispune:

a. în cursul urmăririi penale;
b. doar după punerea în mișcare a acțiunii penale și până la momentul trimiterii în judecată; c.
doar în cursul judecății.

62. Persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat:
a. până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel;
b. până la începerea dezbaterilor la instanța de apel;
c. până la primul termen de judecată în fața instanței de apel.

63. Plângerea prealabilă se poate face:

a. personal sau prin mandatar cu mandat special;
b. de către copilul minor pentru unul dintre părinți;
c. de către cumnata persoanei vătămate.

47
64. Urmărirea penală poate fi începută:
a. doar după emiterea unei ordonanțe de începere a urmăririi penale in rem
b. chiar și după punerea în mișcare a acțiunii penale;
c. și de către judecătorul de drepturi și libertăți.

65. Efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam, dispusă de organul de cercetare

penală:
a. este supusă confirmării de către procuror, în condițiile Codului de procedură penală;
b. este supusă confirmării de către judecătorul de drepturi și libertăți;
c. nu este supusă niciunei confirmări

66. În cursul urmăririi penale procurorul:

a. poate delega organului de cercetare penală dreptul de a pune în mișcare acțiunea penală;
b. poate delega organului de cercetare penală dreptul de a acorda posibilitatea suspectului la a
studia conținutul dosarului penal;
c. poate dispune în mod direct retragerea avizului acordat organului de cercetare penală care
se face vinovate de încălcarea dispozițiilor date de către acesta.

67. Procurorul:
a. poate dispune reținerea suspectului;
b. poate dispune arestarea preventivă a inculpatului pentru 5 zile;
c. poate să fie, ulterior, judecător în cauza în care a supravegheat și coordonat urmărirea
penală.

68. Organul de cercetare penală:

a. poate dispune reținerea suspectului;
b. poate dispune luarea măsurii controlului judiciar;
c. poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune.

69. Ultimul cuvânt al inculpatului, în cursul procesului penal:

a. este obligatoriu atunci când este prezent la judecată;
b. nu este necesar a fi ascultat dacă este prezent în sala de judecată și asistat de avocat;
c. se acordă înainte de începerea dezbaterilor.

70. Acordul de recunoaștere a vinovăției:

a. trebuie semnat și de către persoana vătămată;
b. poate fi încheiat și în formă orală;
c. nu poate fi încheiat înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale.

71. Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuării sau
supravegherii urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare: a. prin
dispoziția motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior;
b. numai prin dispoziţia motivată a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie;
48
c. prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului ierarhic inferior de la care se preia
cauza.

72. Plângerea, ca act de sesizare, se poate face și de către:

a. unul dintre soți pentru celălalt soț;
b. oricare dintre membrii de familie ai persoanei vătămate;
c. copilul minor pentru părinți.

73. Soluția de renunțare la urmărirea penală

a. poate fi dispusă chiar dacă autorul este necunoscut;
b. poate fi atacată de persoana vătămată cu plângere la judecătorul de drepturi și libertăți;
c. poate fi atacată de orice persoană interesată.

74. În procedura confirmării ordonanței prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală,
judecătorul de cameră preliminară:
a. verifică legalitatea și temeinicia soluției doar pe baza materialului din dosarul de urmărire
penală, fără a fi posibil să se administreze și alte probe, precum este proba cu înscrisurile
noi prezentate;
b. poate încuviințata administrarea probei cu martori;
c. poate confirma ordonanța printr-o încheiere cu caracter definitiv.

75. Clasarea cu privire la un inculpat:

a. poate fi dispusă și de către organul de cercetare penală;
b. nu împiedică sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare față de
același inculpat a măsurii de siguranță a confiscării speciale;
c. nu poate fi dispusă prin rechizitoriul prin care același inculpat este trimis în judecată pentru
o altă faptă.

76. Sunt organe de urmărire penală:

a. procurorul și judecătorul de drepturi și libertăți;
b. judecătorul de drepturi și libertăți și judecătorul de cameră preliminară;
c. procurorul și organele de cercetare penală speciale.

77. Urmărirea penală se desfăşoară doar de către:

a. procuror şi organele de cercetare penală;
b. magistraţi;
c. lucrători ai S.R.I.

78. Organele de urmărire penală dispun prin ordonanță:

a. acolo unde legea prevede expres;
b. numai dacă acţiunea penală este pusă în mişcare;
c. în situaţia în care inculpatul se află în stare de arest preventiv.

49
79. În situaţia în care organul de cercetare penală constată că nu este competent să
efectueze cercetarea penală:
a. îşi declină competenţa organului de cercetare penală competent;
b. îndrumă persoana vătămată să formuleze plângerea penală la organul competent şi clasează
plângerea primită cu ignorarea dispoziţiilor privind competența;
c. trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării
organului competent.

80. Constituie moduri generale de sesizare a organelor de urmărire penală:

a. contestația în anulare;
b. plângerea, denunțul şi sesizarea din oficiu;
c. revizuirea.

81. Pentru persoana vătămată, plângerea:

a. nu poate fi formulată de substituiţi procesuali;
b. poate fi formulată de unul din soţi pentru celălalt soţ sau de copilul major pentru părinţi;
c. poate fi formulată de substituiţi procesuali numai dacă partea vătămată nu se află în țară.

82. Plângerea penală în format electronic:

a. nu este acceptată în procesul penal;
b. trebuie consemnată într-un proces-verbal pentru a fi acceptată;
c. poate fi acceptată doar dacă este certificată prin semnătură electronică.

83. Organele de urmărire penală dispun prin ordonanță:

a. acolo unde legea prevede expres;
b. numai dacă acţiunea penală este pusă în mişcare;
c. doar în situaţia în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv.
84. În situaţia în care organul de cercetare penală constată că nu este competent să
efectueze cercetarea penală:
a. îşi declină competenţa organului de cercetare penală competent, având această
posibilitate, fără a mai fi necesar acordul procurorului de caz;
b. îndrumă persoana vătămată să formuleze plângerea penală la organul competent şi
clasează plângerea primită cu ignorarea dispoziţiilor privind competența;
c. trimite de îndată cauza procurorului care exercita supravegherea, în vederea sesizării
organului competent.

85. Plângerea penală:

a. nu poate fi făcută de substituiții procesuali;
b. nu poate fi făcută de copilul de 17 ani pentru unul dintre părinți;
c. asemănător denunțului, se poate face personal şi prin mandatar special.

86. Denunțul:
a. spre deosebire de plângerea penală, nu se poate face prin mandatar special;
b. asemănător plângerii penale, se poate face personal şi prin mandatar special;
c. spre deosebire de plângerea penală, se poate face și prin mandatar special.

50
87. Pot face apel:
a. partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală,
în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă; b. persoana
vătămată, în ceea ce priveşte latura civilă;
c. martorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă.

88. În caz de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. g) teza l (a fost retrasă
plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătura
răspunderea penală), instanţa penală: a. lasă nesoluţionată acţiunea civilă;
b. respinge acţiunea civilă;
c. poate admite acţiunea civilă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

89. Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la

a. citirea actului de sesizare a instanţei;
b. terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată;
c. închiderea dezbaterilor asupra fondului în faţa primei instanţe de judecată.

90. Instanţa de judecată dispune, prin încheiere, suspendarea judecăţii:

a. când se constată pe baza unei adeverinţe medicale că inculpatul suferă de o boală gravă,
care îl împiedică să participe la judecată;
b. pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii;
c. dacă a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate.

91. Actul de sesizare a instanţei de judecată este:

a. plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare
la plângere prealabilă; b. rechizitoriul;
c. încheierea de declinare a competenței în situaţia necompetenței teritoriale.
92. Inculpatul trebuie ascultat:
a. obligatoriu înainte de a se lua decizia punerii în mişcare a acţiunii penale;
b. în cursul cercetării judecătoreşti, ori de câte ori este necesar;
c. doar după prezentarea materialului de urmărire penală, ulterior nefiind necesară audierea
sa.

93. Judecata se poate desfăşura:

a. numai la sediul instanţei;
b. în alt loc decât sediul instanţei, numai dacă prin lege specială referitoare la competența
după calitatea persoanei se prevede aceasta;
c. regula este ca locul de desfăşurare a procesului penal să fie sediul instanţei de judecată. În
mod excepţional, pentru motive temeinice, instanța poate dispune ca judecata să se
desfăşoare în alt loc.

94. Citarea este obligatorie la fiecare termen:

a. în cazul militarilor şi deţinuţilor;
b. în cazul minorilor;

51
c. în cazul în care partea a fost prezentă la un termen, dar procedura de citare nu a fost
îndeplinită pentru acel termen.

95. Citarea este obligatorie:

a. când instanța a dispus repunerea cauzei pe rol în urma deliberării;
b. la pronunţare;
c. când inculpatul este minor.

96. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii:

a. au loc de îndată după încheierea dezbaterilor;
b. nu pot fi amânate;
c. nu pot fi amânate pe un termen scurt, determinat.

97. Deliberarea:
a. are loc în secret;
b. poate avea loc cu participarea grefierului care tehnoredactează minuta;
c. poate avea loc și cu participarea judecătorilor care au administrat probele în cursul
cercetării judecătoreşti, chiar dacă acei judecători nu au mai fost prezenți la dezbaterea în
fond a cauzei

98. Completul de divergenţă se poate constitui:

a. când completul este format din 3 judecători;
b. cadrul contestației împotriva măsurii preventive dispuse de Judecătorie, soluționate de
Tribunal;
c. nu este reglementat completul de divergență în dreptul penal român.

99. Hotărârea judecătorească penală, sentinţa sau decizia:

a. se redactează de către grefier;
b. se redactează de către toţi judecătorii din complet;
c. se redactează de către unul dintre judecătorii din complet.
100. Ultimul cuvânt al inculpatului:
a. inculpatului i se dă cuvântul personal sau prin apărător;
b. inculpatului i se dă cuvântul personal;
c. nu se impune, în ipoteza în care, în cadrul dezbaterilor, inculpatul a luat cuvântul ultimul
pentru a răspunde susţinerilor părţii civile.

101. Partea vătămată poate formula apel: a.

în ceea ce priveşte latura penală;
b. în ceea ce priveşte latura penală, doar dacă face apel în același timp și obligatoriu asupra
laturii civile;
c. partea vătămată nu poate formula apel.

102. Participarea procurorului la judecarea apelului: a.

este obligatorie;

52
b. este obligatorie numai dacă a participat şi la judecarea cauzei în faţa primei instanțe sau
dacă a declarat apelul suspus judecăţii; c. nu este obligatorie.

103. În procedura de cameră preliminară:

a. judecătorul de cameră preliminară poate lua act de intervenirea împăcării şi dispune
încetarea procesului penal;
b. nu pot fi invocate excepţii de neconstituţionalitate ;
c. judecătorul de cameră preliminară poate dispune menţinerea măsurii arestării preventive a
inculpatului, chiar în lipsa acestuia, dacă el nu poate fi adus.

104. În procedura confirmării ordonanţei prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală,
judecătorul de camera preliminară:
a. verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei pe baza materialului din dosarul de urmărire
penală;
b. poate încuviinţa administrarea probei cu martori;
c. poate dispune infirmarea ordonanței și dispune trimiterea în judecată a suspectului.

105. Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat, în cursul urmăririi penale, cu o propunere de

prelungire a măsurii arestării preventive poate dispune:
a. respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în
care prelungirea controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competenţa
judecătorului de drepturi şi libertăţi;
b. respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în
care prelungirea controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competenţa
procurorului;
c. respingerea propunerii şi revocarea măsurii arestării preventive.

106. Încheierea de şedinţă se semnează:

a. de toţi membrii completului de judecată;
b. de toţi membrii completului de judecată din apel şi de către grefier;
c. de preşedintele completului de judecată şi de către grefier.

107. În caz de renunţare la aplicarea pedepsei faţă de inculpat, pronunţată în primă instanţă:
a. instanţa poate menţine arestarea preventivă a inculpatului, dacă constată că temeiurile
care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în
absolut toate cazurile;
b. instanţa dispune întotdeauna restituirea cauțiunii depuse de inculpatul aflat sub
control judiciar;
c. hotărârea pronunţată nu se poate întemeia numai pe declaraţiile investigatorului, ale
colaboratorilor sau ale martorilor protejaţi.

108. Numai după începerea urmăririi penale poate fi: a.

audiată persoana vătămată;
b. dispusă percheziţia domiciliară;
c. realizată audierea anticipată a unui martor.

53
109. Efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspect poate fi dispusă: a.
numai de procuror, prin ordonanţă;
b. şi de organele de cercetare penală, cu încuviinţarea prealabilă a procurorului;
c. şi de organele de cercetare penală, cu confirmarea procurorului.

110. În cursul procedurii de cameră preliminară, contestaţia împotriva încheierii privitoare la

măsurile preventive se soluţionează:
a. în şedinţă publică, prin încheiere motivată, pronunţată în şedinţă publică;
b. în camera de consiliu, prin încheiere motivată care se pronunţă în camera de consiliu;
c. în camera de consiliu, prin decizie motivată care se pronunţă în camera de consiliu.

111. Minuta întocmită în prima instanță se semnează:

a. de preşedintele completului de judecată şi de către grefier;
b. numai de preşedintele completului de judecată;
c. de membrii completului de judecată.

112. În cadrul procedurii camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară restituie

cauza la parchet dacă:
a. a exclus o parte din probele administrate în cursul urmăririi penale;
b. rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de
procuror în termenul prevăzut de lege, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii
obiectului sau limitelor judecăţii;
c. la termenul fixat, nu se prezintă procurorul.

113. Se numeşte sentinţă:

a. hotărârea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra propunerii
procurorului de arestare preventivă a inculpatului în faza urmăririi penale; b. hotărârea prin
care cauza este soluţionată de instanța de apel;
c. hotărârea prin care prima instanţă de judecată se dezinvesteşte fără a soluţiona cauza.

114. Soluţia clasării se poate dispune: a.

întotdeauna prin ordonanţă;
b. şi prin rechizitoriu;
c. prin referatul organelor de cercetare penală.
115. În cazul renunţării la urmărirea penală:
a. nu este legală soluţia prin care procurorul dispune ca suspectul să repare paguba
produsă, în termen 7 luni, în conformitate cu prevederile acordului de mediere încheiat cu
partea civilă;
b. judecătorul de cameră preliminară poate dispune înlăturarea obligaţiei de a cere
public scuze persoanei vătămate, impusă inculpatului prin ordonanţa de renunţare;
c. în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de procuror în sarcina
inculpatului, se va dispune revocarea ordonanţei de renunţare la urmărirea penală.

116. Persoana vătămată:

a. nu poate fi audiată anticipat în cursul urmăririi penale de către judecătorul de drepturi şi
libertăţi;
54
b. poate face apel pe latura civilă a cauzei;
c. poate formula cerere de administrare de probe în cursul urmăririi penale.

117. Denunţul:
a. este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică despre săvârşirea unei infracţiuni;
b. se poate face personal ori prin mandatar cu mandat special;
c. nu se poate face numai personal.

118. Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi:

a. nu mai pot fi administrate din oficiu de către instanţă, chiar dacă se apreciază că este
necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei; b. sunt puse în dezbaterea
contradictorie a părţilor;
c. nu sunt avute în vedere de instanţă la deliberare.

119. Rechizitoriul:
a. se întocmește de către organul de cercetare penală;
b. însoțit de dosarul cauzei și de un număr necesar de copii certificate ale acestuia, pentru a fi
comunicate inculpaților, se trimit instanței competente să judece cauza în fond; c. se
comunică părții civile.

120. În cursul urmăririi penale, măsurile asigurătorii: a.

se iau de către procuror prin ordonanţă;
b. se iau de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere motivată, la propunerea
procurorului;
c. nu se pot dispune măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale, ci doar în cursul judecății.

Răspunsuri:

1.c 39.b 77.a 115.c

2.c 40.a 78.a 116.c
3.c 41.a 79.c 117.a
4.a 42.b 80.b 118.b
5.c 43.a 81.b 119.b
6.b 44.a 82.c 120.a
7.a 45.c 83.a
8.a 46.c 84.c
9.a 47.a 85.b
10.c 48.a 86.a
11.b 49.c 87.a
12.a 50.a 88.a
13.c 51.a 89.b
14.c 52.b 90.b
15.c 53.c 91.b
55
16.a 54.c 92.b
17.a 55.a 93.c
18.b 56.b 94.a
19.c 57.a 95.a
20.b 58.c 96.a
21.a 59.a 97.a
22.b 60.b 98.b
23.a 61.c 99.c
24.c 62.a 100.b
25.a 63.a 101.a
26.c 64.a 102.a
27.b 65.a 103.c
28.a 66.b 104.a
29.b 67.a 105.b
30.b 68.a 106.c
31.b 69.a 107.c
32.b 70.c 108.b
33.a 71.a 109.c
34.c 72.a 110.b
35.a 73.a 111.c
36.c 74.c 112.b
37.b 75.b 113.c
38.c 76.c 114.b

DREPT PROCESUAL CIVIL I ŞI II

1. Principiul liberului acces la justiție presupune că judecătorii:

a. pot să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în
cauzele similare ce le sunt supuse judecății;
b. sunt îndreptățiți să acorde îndrumări părții care nu este asistată sau reprezentată de
avocat, cu privire la drepturile și obligațiile ce îi revin în proces;
c. au îndatorirea să primească și să soluționeze orice cerere de competența instanțelor
judecătorești, potrivit legii.

2. Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil:

a. impune în sarcina judecătorului obligația de a dispune toate măsurile permise de lege
pentru a asigura desfășurarea cu celeritate a cauzelor pentru care legea prevede o procedură
urgentă;
b. impune ca instanța învestită cu soluționarea cauzei să fie independentă, imparțială și
stabilită de lege;

56
c. presupune ca durata litigiului să fie previzibilă, dar, în niciun caz, să nu depășească 6
ani de la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

3. Pentru soluționarea amiabilă a unui litigiu:

a. judecătorul poate acționa și ca mediator;
b. instanța poate dispune înfățișarea părților în persoană, chiar atunci când acestea sunt
reprezentate;
c. medierea este obligatorie pentru părți în cauzele prevăzute expres.

4. Principiul contradictorialității nu presupune că:

a. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților;
b. părțile nu au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și
termenele stabilite de lege sau de judecător;
c. părțile trebuie să-și facă cunoscute reciproc și în timp util motivele de fapt și de drept pe
care își întemeiază pretențiile și apărările, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza
apărarea.

5. Potrivit principiului disponibilității:

a. instanța poate încuviința probe numai pentru una dintre părțile cauzei;
b. instanța nu are posibilitatea de a dispune, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate
în cuprinsul unei hotărâri, cu privire la numele uneia dintre părțile din cauză;
c. este posibilă renunțarea la calea de atac în fata primei instanțe, împotriva sentinței, ulterior
pronunțării, chiar și după declararea căii de atac.

6. Identificați afirmația/afirmațiile corecte:

a. în tot cursul procesului judecătorul va încerca împăcarea părților;
b. în toate cazurile, judecătorul poate hotărî asupra unei cereri numai după citarea și
înfățișarea părților;
c. principiul nemijlocirii presupune administrarea mijloacelor de probă în prezența părților.

7. În virtutea rolului judecătorului în aflarea adevărului, în procesul civil:

a. sub sancțiunea nulității hotărârii, judecătorul are obligația să ordone din oficiu
administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc; b.
judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii;
c. trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiunea principală doar dacă
apreciază că toate pretențiile reclamantului sunt întemeiate.

8. Dreptul la apărare în procesul civil presupune că:

a. în situații excepționale, instanța încuviințează ca mandatarul neavocat al părții persoană
fizică să pună concluzii asupra excepțiilor procesuale invocate, dacă demonstrează că a
absolvit facultatea de drept;
b. cererile de intervenție se comunică părților inițiale ale cauzei;
c. părțile au dreptul de a nu răspunde la interogatoriu.

9. Sunt faze ale procesului civil:

57
a. cercetarea procesului, dezbaterea fondului, deliberarea și pronunțarea hotărârii;
b. judecata în fond și în căile de atac;
c. judecata și executarea silită.

10. Principiului continuității nu este încălcat atunci când:

a. oricare dintre membrii completului de judecată este înlocuit pe durata procesului, în
condițiile legii;
b. după disjungere, dosarul nou format nu este repartizat aceluiași complet de judecată;
c. înlocuirea judecătorului, respectiv a judecătorilor care intră în compunerea completului de
judecată se realizează doar pentru motive temeinice, cum ar fi recuzarea sau abținerea
admisă.

11. Interesul de a acționa:

a. este o condiție de exercitare a acțiunii civile;
b. trebuie să fie întotdeauna determinat, legitim, personal, născut, actual și moral;
c. nu poate exista dacă dreptul pretins nu este actual, fiind supus unui termen.

12. Condițiile de exercitare a acțiunii civile:

a. trebuie să fie îndeplinite cumulativ atunci când este formulată o cerere, nu și în cazul
apărărilor părților;
b. în cazul formulării cererii de către Ministerul Public, se cer a fi întrunite doar cerințele
vizând formularea unei pretenții și justificarea unui interes, întrucât capacitatea procesuală
și calitatea procesuală sunt întotdeauna prezumate;
c. trebuie să se păstreze pe tot parcursul procesului.

13. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință poate fi invocată:

a. numai în prima instanță, fiind o excepție de fond, peremptorie, prin care se tinde la anularea
cererii;
b. poate fi invocată atât în primă instanță, în tot cursul procesului, cât și direct în apel, fie ca
motiv de apel, fie ca excepție procesuală;
c. și direct în recurs, întrucât este o excepție absolută.

14. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale:
a. sunt valabile dacă îi profită acestuia, sau pot fi refăcute dacă îi sunt defavorabile;
b. sunt anulabile, instanța neputând acorda un termen pentru confirmarea lor;
c. pot fi confirmate de reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia.

15. Înlocuirea cererii în realizare, printr-o cerere în constatare:

a. este posibilă numai cu acordul pârâtului;
b. este posibilă atunci când cererea în constatare este admisibilă;
c. este posibilă și în calea de atac a apelului.

16. Excepția lipsei calității procesuale active:

58
a. este o excepție de fond, absolută și peremptorie;
b. are un efect dilatoriu în cazul în care este admisă, iar evoluția situației juridice îi permite
reclamantului introducerea unei noi acțiuni;
c. nu poate fi invocată din oficiu de instanță.

17. Actele de procedură săvârșite de cel lipsit de capacitate de exercițiu:

a. sunt lovite de nulitate absolută;
b. pot fi confirmate de reprezentantul legal;
c. nu sunt lovite de niciun fel de nulitate.

18. În materia incompatibilității, grefierul de sedință:

a. verifică dacă judecătorul cauzei a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, sau
asistent judiciar în respectiva cauză;
b. întocmește, în toate cazurile, un referat cu privire la existența sau inexistența
incompatibilității judecătorului;
c. va întocmi, atunci când este cazul, un referat corespunzător, înainte de primul termen
de judecată.

19. Incompatibilitatea judecătorului:

a. impune obligația acestuia de a se abține de la judecarea pricinii numai dacă
incompatibilitatea este absolută;
b. poate fi invocată printr-o cerere de recuzare formulată de un chemat în garanție, caz
în care recuzarea conduce la suspendarea de drept a judecării cauzei până la soluționarea
cererii de recuzare;
c. se poate invoca în ipoteza în care între o parte și fratele judecătorului a existat un
proces penal început în urmă cu 3 ani, înainte ca judecătorul să fie desemnat să judece cauza.

20. Declarația de abținere a judecătorului împotriva căruia s-a formulat o cerere de recuzare
de către una dintre părți:
a. nu trebuie motivată, simpla afirmație în sensul abținerii fiind suficientă;
b. se poate formula atât în scris, cât și verbal în ședință, fiind consemnată în încheiere;
c. se judecă după soluționarea cererii de recuzare, pentru a se putea cerceta dacă declarația de
abținere a rămas sau nu fără obiect.

21. Spre deosebire de abținere, recuzarea:

a. are drept efect faptul că până la soluționarea cererii de recuzare nu se va face niciun act de
procedură în cauză;
b. se poate formula numai verbal, fiind consemnată în încheierea de ședință;
c. este reglementată, după caz, prin norme dispozitive.
22. Este supusă unei căi de atac încheierea:
a. prin care s-a respins recuzarea;
b. prin care s-a încuviințat abținerea;
c. prin care s-a respins abținerea.

23. Este incompatibil judecătorul care:

59
a. este sesizat cu soluționarea unei cereri de revizuire îndreptate împotriva hotărârii pe
care a pronunțat-o;
b. este concubinul avocatului dintr-un dosar penal al uneia dintre părțile din cauza cu a
cărei soluționare a fost investit;
c. nu este specializat în materia ce formează obiectul cauzei ce i-a fost repartizată pentru
soluționare.

24. În materia recuzării:

a. numai judecătorul este recuzabil, dar nu pot fi recuzați toți judecătorii unei instanțe;
b. judecătorul recuzat poate fi ascultat de instanță, fără a fi necesar acordul acestuia în acest
sens;
c. cererea de recuzare poate fi făcută numai în formă scrisă.

25. Dacă judecătorul se abține pentru un alt motiv decât cel prevăzut în cererea de recuzare
formulată împotriva sa, instanța:
a. va admite atât declarația de abținere, cât și cererea de recuzare;
b. dacă admite declarație de abținere, va respinge cererea de recuzare ca rămasă fără obiect;
c. prin aceeași încheiere, dacă admite declarație de abținere, va respinge cererea de recuzare
ca inadmisibilă.

26. Declarația de abținere:

a. nu poate fi făcută și de magistratul asistent;
b. dacă este încuviințată, cererea făcută de magistratul asistent conduce la refacerea actelor de
procedură îndeplinite de magistratul asistent;
c. dacă este respinsă, încheierea privind această soluție nu este supusă niciunei căi de atac.

27. Cererea de intervenție principală:

a. se comunică părților numai după ce a fost admisă în principiu;
b. se comunică părților întotdeauna înainte de discutarea admisibilității în principiu;
c. nu se comunică, părțile fiind numai înștiințate de depunerea acesteia, pentru a lua
cunoștință de conținutul cererii de la dosar.

28. Cererea de intervenție voluntară principală poate fi făcută:

a. numai în fața primei instanțe, în toate cazurile;
b. cu acordul expres al părților și în fața instanței de apel, până la închiderea dezbaterilor
înaintea instanței de apel;
c. și direct în recurs, dar numai cu învoirea părților.

29. În cazul cererii de intervenție voluntară accesorie:

a. dacă este formulată în sprijinul reclamantului, conferă intervenientului calitatea de
parte de la data formulării cererii;
b. intervenientul poate formula o astfel de cerere și într-o contestație în anulare, dar
numai în sprijinul contestatorului;
c. intervenientul nu poate invoca excepțiile procesuale relative care nu au fost invocate
în termen de partea în favoarea căreia a intervenit.

60
30. Cererea de arătare a titularului dreptului, spre deosebire de cererea de chemare în garanție:
a. nu parcurge etapa admisibilității în principiu;
b. se depune înaintea primei instanțe în termenul prevăzut de lege pentru depunerea
întâmpinării;
c. poate fi formulată numai de pârât.

31. Cererea de chemare în judecată a altei persoane care ar putea să pretindă aceleași drepturi
ca și reclamantul:
a. nu trebuie încuviințată în principiu;
b. are ca efect printre altele, introducerea în proces a unui nou pârât;
c. formulată de pârât, se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării
înaintea primei instanței, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul
termen de judecată.

32. Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant:

a. poate fi invocată în orice stare a procesului;
b. nu poate fi invocată de către instanța de judecată din oficiu;
c. are ca efect anularea cererii de chemare în judecată, dacă nu se acoperă lipsurile în termenul
acordat de instanță.

33. Revocarea mandatului judiciar:

a. nu poate fi făcută fără acordul părții adverse;
b. poate fi făcută de mandant oricând în cursul judecății;
c. nu poate fi făcută de către mandant decât prin act autentic.

34. Atunci când o cerere de chemare în judecată:

a. este formulată prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată;
b. este formulată prin reprezentantul persoanei juridice de drept privat, nu se va depune în
copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea acestuia; c.
poartă o denumire greșită, va putea fi anulată, nefiind valabil făcută.

35. Avocatul care a fost împuternicit să reprezinte sau să asiste partea numai în primă instanță,
poate:
a. să întocmească acte și să susțină, chiar fără mandat, orice cale de atac posibilă, împotriva
hotărârii pronunțate;
b. să introducă, chiar fără mandat, orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate;
c. să reprezinte, respectiv să asiste partea în fața instanței investită cu soluționarea căii de atac
pe care a formulat-o, fără să fie nevoie de o nouă împuternicire avocațială.

36. Încheierea prin care se respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant:
a. poate fi atacată separat, în termen de 5 zile de la comunicare, numai cu apel;
b. poate fi atacată separat, în același termen în care se poate exercita și calea de atac împotriva
hotărârii finale;
c. poate fi atacată numai odată cu fondul.

61
37. Mandatarul:
a. nu poate renunța la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac;
b. poate renunța la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac, dacă îl
înștiințează atât pe mandant, cât și instanța, caz în care va începe să curgă un nou termen de
exercitare a căii de atac de la data comunicării renunțării la mandat;
c. care renunță la mandat, este ținut să îl înștiințeze atât pe cel care i-a dat mandatul, cât și
instanța, cu cel puțin 5 zile înainte de termenul imediat următor renunțării.

38. Atunci când participă la judecata procesului civil, în dezbaterile în fata primei instanțe,
procurorului ca reprezentant al Ministerului Public:
a. i se acordă cuvântul ultimul, în afara cazului în care a pornit procesul civil;
b. i se acordă cuvântul mai întâi, în toate cazurile;
c. i se acordă cuvântul întotdeauna după titularul dreptului, introdus în proces.

39. Pentru procuror, termenul de apel curge:

a. de la pronunțare, dacă a pus concluzii în primă instanță, și de la comunicare dacă nu a
participat la judecată;
b. întotdeauna numai de la comunicarea hotărârii;
c. de la comunicarea hotărârii, dacă a participat la judecarea cauzei în primă instanță și de la
pronunțare, dacă nu a participat la judecată.

40. Potrivit legii, participarea procurorului la judecată, prin punerea de concluzii, este
obligatorie în cazul soluționării următoarelor cereri: a. de divorț;
b. de contestare a recunoașterii de paternitate;
c. a celor prin care se solicită declararea judecătorească a morții.

41. Procurorul poate să ceară executarea silită:

a. a înscrisului autentic prin care s-au constituit drepturi în favoarea unui minor;
b. a unui contract de vânzare-cumpărare autentificat de notar, ce vizează, în cazul
vânzătorului, o persoană fără discernământ;
c. a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea unei persoane majore.

42. Norme de ordine privată reglementează:

a. necompetența materială a judecătoriei;
b. necompetența teritorială, într-un litigiu având ca obiect restituirea unui împrumut;
c. necompetenta teritorială, într-un litigiu având ca obiect partajul succesoral.

43. În ipoteza unei cereri de chemare în judecată cu mai multe capete principale de cerere,
având aceeași cauză sau cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, instanța competentă se
determină:
a. prin luarea în considerare a individualității fiecărei cereri astfel că, dacă unul dintre capetele
de cerere este de competența teritorială a altei instanțe, instanța sesizată va putea
întotdeauna dispune, din oficiu, disjungerea și apoi își va declina în mod corespunzător
competența;
62
b. ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt;
c. întotdeauna potrivit liberei alegeri a reclamantului.

44. Cererile evaluabile în bani, în care părțile au calitate de profesioniști:

a. sunt de competența tribunalului, indiferent de valoare;
b. sunt de competența judecătoriei, dacă au valoarea de până la 200.000 lei inclusiv;
c. sunt de competența tribunalului, respectiv a secției specializate în litigii privind
profesioniștii.

45. Tribunalele judecă în primă instanță:

a. cererile de evacuare a unei societăți comerciale din imobilul în care își are sediul social;
b. toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;
c. cererile posesorii având ca obiect imobile cu valoare mai mare de 200.000 lei.

46. Competența după valoarea obiectului cererii se determină, în funcție de:

a. valoarea obiectului cererii, menționată în capătul principal de cerere;
b. valoarea pretenției principale, la care se adaugă accesoriile acesteia, dobânzile, penalitățile,
fructele, cheltuielile sau alte asemenea, indiferent de data scadenței;
c. valoarea prestației principale și a accesoriilor acesteia, precum și a prestațiilor periodice
ajunse la scadență în cursul judecății.

47. Competența de soluționare în primă instanță a unei cereri de chemare în judecată având ca
obiect acțiunea în desființarea construcției vecine pentru încălcarea distanței minime legale,
aparține:
a. judecătoriei, cu excepția cazului în care primul capăt de cerere este o acțiune în grănițuire ;
b. judecătoriei, indiferent de valoarea construcției;
c. tribunalului, dacă valoarea construcției este mai mare de 200.000 lei.

48. Atunci când cererea de chemare în judecată este formulată împotriva mai multor pârâți
persoane fizice:
a. dacă unul dintre pârâți a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței
competente pentru el, oricare dintre pârâți poate invoca necompetența la primul termen de
judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe;
b. dacă printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se poate introduce la instanța
competentă pentru oricare dintre debitorii principali sau accesorii;
c. dacă numai unul dintre pârâți are domiciliul cunoscut, iar celorlalți pârâți nu li se
cunoaște nici domiciliul și nici reședința, cererea poate fi introdusă numai la instanța în
circumscripția căreia domiciliază reclamantul.

49. Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează:

a. recursurile în interesul legii;
b. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de
fapt și de drept;

63
c. în materie de contencios administrativ, recursurile declarate împotriva hotărârilor
pronunțate în primă instanță de tribunale și curți de apel.

50. Valoarea obiectului cererii, menționată de reclamant în capătul principal de acțiune, cu

privire la determinarea instanței competente, poate fi contestată: a. numai de pârât prin
întâmpinare;
b. atât de pârât, cât și de instanță, din oficiu;
c. cel mai devreme la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei
instanțe și pot pune concluzii.

51. Când reclamantul a investit instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe
fapte ori cauze diferite, determinarea instanței competente să le soluționeze se face: a. prin
cumularea valorii tuturor pretențiilor;
b. în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte;
c. în raport cu valoarea cea mai ridicată.

52. În cazul în care se contestă valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, menționată
în capătul principal de cerere, instanța:
a. va lua un interogatoriu reclamantului, pentru a determina modul în care acesta a stabili
valoarea obiectului cererii;
b. va stabili valoarea obiectului cererii în raport de înscrisurile prezentate și de explicațiile
date de părți;
c. va pune, din oficiu, în discuția părților necesitatea administrării unei expertize de evaluare.

53. Hotărârea prealabilă dată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dezlegarea unei
chestiuni de drept:
a. este obligatorie de la data pronunțării, pentru instanța care a solicitat dezlegarea asupra
chestiunii de drept arătate;
b. se pronunță fără citarea părților, în cel mult 3 luni de la data investirii;
c. se adoptă cu jumătate plus unu din numărul judecătorilor completului.

54. Cererea prin care se revendică un imobil în valoare de 150.000 lei și totodată se solicită și
obligarea la plata sumei de 250.000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, este
de competența:
a. judecătoriei, în toate cauzele de acest tip;
b. tribunalului, în toate cauzele de acest tip;
c. judecătoriei, dar numai dacă se renunță la judecata capătului de cerere privind plata
contravalorii lipsei de folosință.

55. Reprezintă o manifestare a dreptului de dispoziție al părților în procesul civil:

a. renunțarea reclamantului la executarea unei hotărâri judecătorești obținute în cauză;
b. judecarea cererii de chemare in judecată în ședințe secrete;
c. judecarea cererii de chemare în judecată fără citarea părților, dacă reclamantul solicită
limitarea aplicării principiului contradictorialității.

64
56. Identificați afirmația/ afirmațiile corecte:
a. în procesul civil, actele de procedură se comunică întotdeauna părților numai prin
intermediul instanței;
b. judecătorul nu este în drept să pună în dezbaterea părților împrejurări de fapt sau de
drept care nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, deoarece ar încălca principiul
disponibilității;
c. încercarea judecătorului, de împăcare a părților prin acordarea de îndrumări necesare,
potrivit legii, chiar și la termenul stabilit pentru administrarea probatoriului, face parte din
conținutul principiului reprezentat de încercarea de împăcare a părților.

57. Principiul oralității procesului civil:

a. nu este încălcat atunci când președintele completului de judecată înlocuiește
dezbaterile orale prin concluzii scrise la depunerea cărora obligă părțile;
b. poate fi limitat la solicitarea expresă a părților, în sensul ca judecata să se facă numai
pe baza actelor depuse la dosar;
c. se aplică doar în etapa dezbaterii pe fondul cauzei, moment procesual în care părțile
își expun concluziile verbal, în fata instanței.

58. Identificați afirmația/afirmațiile eronate:

a. efectul admiterii excepției lipsei calității procesuale de exercițiu a reclamantului
constă în anularea acțiunii;
b. constituie o excepție de la principiul nemijlocirii, administrarea dovezilor prin
procedura asigurării probelor, dacă aceasta are loc pe cale principală, înainte de judecata
fondului cauzei în cadrul căreia vor fi folosite;
c. renunțarea de către parte la calea de atac pe care o poate exercita constituie un aspect
al dreptului la un proces echitabil, în termen optim și previzibil.

59. Excepția lipsei calității procesuale active:

a. în cazul în care este admisă, va conduce la respingerea cererii formulate de reclamant;
b. în cazul în care este admisă, va conduce la nulitatea, sau după caz, la anularea cererii;
c. nu poate fi invocată de către pârât prin întâmpinare, atunci când reclamantul face parte
dintre subiectele raportului juridic litigios.

60. Dreptul la apărare este încălcat atunci când:

a. judecătorul acordă cuvântul pentru a pune concluzii asupra fondului, mai întâi pârâtului și
apoi reclamantului;
b. cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantului este comunicată acestuia, dar și
celorlalte părți din cauză;
c. judecarea ordonanței președințiale se face fără citarea părților.

61. Persoanele introduse în cauză din dispoziția judecătorului, în condițiile legii: a.

nu pot renunța la judecată;
b. pot achiesa la pretențiile reclamantului;
65
c. nu pot pune capăt procesului printr-o tranzacție încheiată cu celelalte părți ale cauzei.

62. În temeiul rolului său activ, judecătorul:

a. va putea pune în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept, cu condiția
ca acestea să fie menționate în cerere sau în întâmpinare;
b. poate ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă
procurorul care participă în proces se împotrivește;
c. nu va încuviința proba cu expertiza, dacă aceasta este necesară și utilă cauzei, în cazul
în care reclamantul declară că nu înțelege să plătească onorariul de expertiză ce va fi stabilit în
sarcina sa.

63. În căile de atac, părțile:

a. pot invoca omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au
propus și administrat în condițiile legii;
b. nu pot invoca omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au
propus și administrat în condițiile legii;
c. nu pot invoca omisiunea instanței de a administra probele pe care ele le-au propus în
condițiile legii, fiind încuviințate de către instanță;
64. Nu este incompatibil:
a. judecătorul căruia, într-un proces de partaj, judecat definitiv, îi este repartizată spre
soluționare contestația în anulare declarată împotriva încheierii de admitere în principiu
pronunțată de acesta și împotriva sentinței pronunțate de un alt judecător în aceeași pricină, al
cărei motiv constă în nelegala citare a contestatorului reclamant pe parcursul întregului proces
la care nu a fost prezent;
b. judecătorul, fost avocat, care a reprezentat partea doar la primul termen de judecată în
aceeași cauză ce i-a fost repartizată în prezent spre soluționare;
c. Judecătorul care a soluționat anterior o cauză similară, între alte părți, în care s-a pus
în discuție aceeași problemă de drept.

65. În caz de disjungere de acțiunea principală:

a. cererea de intervenție principală va fi judecată de aceeași instanță care judecă și cererea
principală, dacă nu se încalcă normele de competență de ordine publică;
b. instanța rămâne în toate cazurile competentă să soluționeze cererea de intervenție;
c. judecata cererii de intervenție principală va fi suspendată până la soluționarea cererii
principale.

66. În condițiile strict reglementate, scoaterea din proces a pârâtului este un efect specific al:
a. cererii de chemare în garanție;
b. cererii de chemare în judecată a altor persoane;
c. cererii de intervenție voluntară accesorie.

67. Atunci când prin cererea principală se revendică un bun, iar pârâtul indică prin
întâmpinare un terț ca fiind proprietarul acelui bun, reclamantul are posibilitatea legală de a
formula o cerere de:
a. arătare a titularului dreptului;

66
b. chemare în judecată a altei persoane, respectiv a terțului proprietar, până la terminarea
cercetării procesului în fața primei instanțe;
c. chemare în judecată a altei persoane, respectiv a terțului proprietar, până la primul termen
de judecată acordat în cauză.

68. Cererea de chemare în judecată, formulată pe cale principală, este de competența de

soluționare în primă instanță a tribunalului, dacă are ca unic obiect:
a. revendicarea unui bun imobil cu valoare impozabilă de 300.000 lei, stabilită potrivit
legislației fiscale;
b. împărțeala judiciară a unui bun imobil, dacă valoarea impozabilă a acestuia, stabilită
potrivit legislației fiscale, depășește suma de 300.000 lei; c. declararea judecătorească a
morții unei persoane.

69. Cererea de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat rezoluțiunea unei
promisiuni de vânzare prin care părțile au convenit vânzarea în viitor a unui bun imobil în
schimbul prețului de 200.000 lei, pe de-o parte, precum și restituirea avansului plătit în
cuantum de 100.000 lei, pe de altă parte, este de competența în prima instanță a: a.
tribunalului de la instanța domiciliului pârâtului;
b. judecătoriei de la domiciliul pârâtului;
c. judecătoriei de la locul situării imobilului.

70. În cazul în care un chiriaș solicită proprietarului să îi predea imobilul ce formează obiectul
contractului de închiriere încheiat între părți, cererea de chemare în judecată: a. trebuie
adresată instanței de la locul situării imobilului;
b. poate fi introdusă la instanța locului unde se află imobilul;
c. nu poate fi introdusă la instanța de la domiciliul pârâtului;

71. Este de competența exclusivă a judecătoriei:

a. de la locul ultimului domiciliu al defunctului, cererea privind anularea certificatului
de moștenitor, dacă anterior introducerii cererii de chemare în judecată nu s-a procedat la
ieșirea din indiviziune;
b. de la domiciliul reclamantului, cererea de stabilire a paternității, formulată de copil,
părinții urmând a fi citați obligatoriu, chiar și din oficiu;
c. de la locul situării imobilului, contestația la executare împotriva unei urmăririi silite
imobiliare, atunci când este formulată de o terță persoană care invocă un drept real asupra
bunului urmărit.

72. Dacă pârâtul invocă lipsa semnăturii de pe copia acțiunii care i-a fost comunicată:
a. Sancțiunea nulității intervine dacă pârâtul face dovada unei vătămări procesuale;
b. Vătămarea procesuală este prezumată;
c. În acest caz, nulitatea este necondiționată de vătămare;

73. Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în
termenul prevăzut de lege:
a. Prin sentință, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii;
b. Prin încheiere, dată în ședință publică, se dispune anularea cererii;
67
c. Prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

74. Este adevărat că:

a. Împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată reclamantul va putea face
numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării;
b. Cererea de reexaminare se face în termen de 10 zile de la data comunicării încheierii;
c. Cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere irevocabilă dată în camera de
consiliu, cu citarea reclamantului.

75. Procesul civil începe:

a. Prin înregistrarea cererii la instanță;
b. La primul termen de judecată;
c. La data la care judecătorul, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege
pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluție, comunicarea acesteia către
pârât.

76. Cererea de chemare în judecată este nulă:

a. Dacă nu cuprinde numele sau denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii,
motivele de fapt și de drept, semnătura părții sau a reprezentantului acesteia;
b. Dacă nu se anexează dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în cazul în care legea
prevede expres aceasta;
c. Dacă nu cuprinde numele sau denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii,
motivele de fapt, semnătura părții sau a reprezentantului acesteia.

77. Procedura regularizării cererii de chemare în judecată se aplică:

a. Cererilor introductive de instanță;
b. Tuturor cererilor incidentale care trebuie să îmbrace, conform legii, forma cererii de
chemare în judecată;
c. Cererilor adiționale.

78. Pârâtul are obligația de a depune întâmpinare:

a. Cu 25 de zile înainte de primul termen de judecată;
b. În termen de 10 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată;
c. În termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.

79. Întâmpinarea poate cuprinde:

a. Pretențiile pârâtului față de reclamant;
b. Răspunsurile la toate pretențiile și motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în
judecată;
c. Chemarea în garanție a unui terț împotriva căruia ar putea să se îndrepte dacă ar cădea în
pretenții

80. Regula este aceea că:

a. Dezbaterea fondului are loc în camera de consiliu;
b. Cercetarea procesului se desfășoară în camera de consiliu;
c. Doar etapa scrisă se desfășoară în camera de consiliu.
68
81. Instanța poate dispune să se desfășoare fără prezența publicului:
a. Cercetarea procesului, doar în primă instanță;
b. Dezbaterea fondului, la cererea părților sau din oficiu;
c. Dezbaterea fondului, doar la cererea părților.

82. Nu se poate dispune amânarea cauzei de mai multe ori:

a. În temeiul învoielii părților;
b. Pentru lipsă de apărare;
c. Pentru nedepunerea raportului de expertiză.

83. Se vor dezbate cu prioritate:

a. Procesele care sunt pe rolul instanței de peste 2 ani;
b. Procesele rămase în divergență;
c. Procesele în care partea sau părțile nu sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv
consilier juridic.

84. Nu este excepție de fond:

a. Excepția inadmisibilității apelului împotriva hotărârii de expedient;
b. Excepția de litispendență;
c. Excepția privind caracterul subsidiar al acțiunii în constatare.

85. Excepțiile procesuale:

a. Pun în discuție fondul dreptului;
b. Pun în discuție fondul dreptului doar dacă sunt excepții procesuale de fond;
c. Nu pun în discuție fondul dreptului.

86. În cazul în care pârâtul nu a propus probe prin întâmpinare, nu intervine sancțiunea
decăderii:
a. Dacă pârâtul nu a fost asistat de avocat la momentul redactării întâmpinării;
b. Dacă există acordul expres sau tacit al tuturor părților;
c. Dacă necesitatea probei rezultă din modificarea cererii de chemare în judecată.

87. Administrarea probelor:

a. Se integrează în etapa dezbaterilor asupra fondului;
b. Se va face la un termen ulterior celui la care au fost încuviințate, dacă legea nu prevede
altfel;
c. Este guvernată de regula că dovada și dovada contrară trebuie administrate, atunci când este
posibil, în aceeași ședință.

88. Aducerea martorului cu mandat:

a. Se poate dispune chiar la primul termen, ori de câte ori instanța apreciază că este necesar
pentru buna desfășurare a judecății;
b. Se poate dispune chiar la primul termen, numai în pricinile urgente;
c. Se face pe cheltuiala părții care a propus proba, sub sancțiunea decăderii.
69
89. Nu pot fi ascultați ca martori:
a. Cei aflați în dușmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părți;
b. Verii primari ai părților;
c. Cei care, prin răspunsurile lor, s-ar expune pe ei înșiși sau ar expune pe vreuna dintre
persoane la o pedeapsă penală sau la disprețul public.

90. Dezbaterea procesului:

a. Implică rezolvarea excepțiilor ce se invocă de părți ori din oficiu;
b. Conține etapa administrării probelor necesare pentru soluționarea procesului;
c. Poartă asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept invocate de părți sau ridicate de
către instanță din oficiu.

91.Tranzacția:
a. Nu poate interveni în faza executării silite;
b. Va alcătui dispozitivul hotărârii;
c. Trebuie să îmbrace forma autentică, ad probationem.

92. Hotărârea prin care judecătoria soluționează căile de atac împotriva hotărârilor
autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de
activitate:
a. Se numește sentință, numai dacă este supusă apelului;
b. Se numește decizie, dacă este definitivă;
c. Se numește sentință.

93. Hotărârea judecătorească:

a. Se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se atașează la dosarul cauzei, iar
celălalt se va depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instanței;
b. Se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se atașează la dosarul cauzei, iar
celălalt se va comunica reclamantului;
c. Se va comunica din oficiu părților numai dacă este definitivă.
94.Termenul de recurs:
a. Este un termen prohibitiv;
b. Se calculează neținându-se seama de zilele nelucrătoare din interiorul său;
c. Se calculează pe zile libere.

95.Termenul de apel:
a. Se întrerupe prin moartea oricăreia dintre părțile procesului;
b. Se întrerupe și prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea;
c. Poate fi prelungit de președintele instanței cu cel mult trei zile, pentru a da posibilitatea
apelantului de a-și modifica sau completa cererea.

96. Contestația în anulare este o cale de atac:

a. De reformare;
b. Devolutivă;

70
c. Nesuspensivă de executare.

97. Pot face obiectul revizuirii:

a. Hotărâri pronunțate asupra fondului;
b. Numai hotărârile definitive care evocă fondul;
c. Toate hotărârile care se bucură de autoritatea lucrului judecat.

98. Încuviințarea executării silite:

a. Este de competența executorului judecătoresc;
b. Este de competența instanței de executare;
c. Este necesară doar în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu
executoriu decât o hotărâre judecătorească.

99. Pe calea contestației la executare:

a. Cei interesați sau vătămați pot cere și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de
încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale;
b. Cei interesați sau vătămați nu pot cere anularea încheierii prin care s-a admis cererea de
încuviințare a executării silite;
c. Nu se poate invoca faptul că executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită.

100. Constituie titluri executorii: a.

Hotărârile definitive;
b. Hotărârile nedefinitive;
c. Hotărârile date în primă instanță, care au fost atacate cu apel.

Răspunsuri:

1. c 34. a 67. b 100. a

2. b 35. b 68. a
3. b 36. c 69. b
4. a 37. a 70. b
5. c 38. a 71. a
6.a 39. c 72. a
7. b 40. c
73. c 8. b 41. a
74. a 9. c 42. b
75. a
10. c 43. b
76. c 11. a 44. b
77. a
12. c 45. b 78. c
13. b 46. a 79. b 14. c 47. b
80. b
15. b 48. a 81. b
71
16. a 49. a 82. a
17. b 50. b 83. b
18. c 51. b 84. b
19. c 52. b 85. c
20. b 53. a 86. c
21. c 54. a 87. c
22. a 55. a 88. b
23. a 56. c 89. a
24. b 57. b 90. c
25. b 58. b 91. b
26. c 59. a 92. c
27. b 60. a 93. a
28. b 61. b 94. c
29. c 62. b 95. b
30. c 63. b 96. c
31. c 64. c 97. a
32. c 65. b 98. b
33. b 66. b 99. a

DREPT CIVIL. TEORIA GENERALĂ

1. Prin ce se deosebește nulitatea relativă de nulitatea absolută?

a. poate fi invocată de oricine are interes, chiar dacă actul este valabil
b. este întotdeauna imprescriptibilă extinctiv
c. poate fi confirmată

2. Care dintre următoarele aspecte de mai jos diferențiază regimul juridic al nulității relative
de cel al nulității absolute?
a. desființează în parte efectele actului juridic civil
b. operează de plin drept
c. este prescriptibilă pe cale de acțiune

3. Când se poate invoca nulitatea relativă ?

a. dacă actul este încheiat în frauda creditorilor, în termen de 10 ani
b. dacă actul a fost făcut de un alienat sau debil mintal, chiar dacă nu a fost pus sub interdicție
judecătorească
c. dacă obiectul contractului nu există la data încheierii lui, dar a existat ulterior

4. Care sunt cauzele de nulitate absolută?

a. nevalabilitatea obiectului actului juridic civil
b. lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic civil

72
c. eroare obstacol

5. Care din următoarele reprezintă cazuri de nulitate absolută? a.

leziunea
b. cauza imorală
c. nerespectarea dreptului de preempțiune

6. Care dintre următoarele reprezintă cauze de nulitate relativă?

a. nesocotirea normelor privind capacitatea de exercițiu când actul este încheiat de persoana
lipsită de capacitate de exercițiu b. încălcarea ordinii publice
c. nevalabilitatea actului juridic civil

7. Când poate fi invocată nulitatea absolută?

a. poate fi invocată numai de persoana ocrotită și al cărei interes a fost nesocotit la încheierea
actului
b. poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau de excepție, fiind imprescriptibilă
c. poate fi invocată în termenul de prescripție de trei ani

8. Care dintre următoarele reprezintă cauze de nulitate absolută ?

a. încălcarea oricărei reguli privitoare la incapacitățile speciale de folosință
b. obiectul ilicit al contractului
c. eroarea asupra motivului determinant al actului juridic civil

9. Care dintre variantele de mai jos reprezintă trăsături ale regimului juridic al nulității
relative?
a. poate fi invocată de oricine are interes, inclusiv de instanța de judecată
b. nu poate fi acoperită prin confirmare expresă sau tacită
c. este prescriptibilă

10. Care enunț privitor la regimul juridic al nulității absolute este valabil?
a. nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare expresă sau tacită
b. nulitatea absolută poate fi confirmată expres sau tacit de către partea interesată sau de către
procuror
c. nulitatea absolută este prescriptibilă

11. Care dintre următoarele variante desemnează un principiu al efectelor nulității? a.

principiul relativității
b. principiul neretroactivității
c. principiul repunerii în situația anterioară

12. Ce reprezintă principiul retroactivității efectelor nulității actului juridic civil?

a. acea regulă potrivit căreia nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor, ci și pentru
trecut, adică până în momentul încheierii actului juridic civil
b. acea regulă potrivit căreia nulitatea produce efecte numai pentru viitor
c. acea regulă potrivit căreia nulitatea nu produce efecte pentru trecut

73
13. Care este clasificarea actelor juridice după modul de încheiere valabilă ?
a. acte strict personale și acte care pot fi încheiate și prin reprezentare
b. acte consensuale, solemne, reale
c. acte unilaterale, bilaterale, multilaterale

14. Care este clasificarea actelor juridice după legătura cu modalitățile?

a. acte pure și simple și acte afectate de modalități
b. acte subiective și acte-condiție
c. unilaterale, bilaterale, multilaterale

15. Care este clasificarea actelor juridice după scopul urmărit la încheierea lor?
a. acte consensuale, solemne, reale
b. acte unilaterale, bilaterale, multilaterale
c. acte cu titlu oneros și acte cu titlu gratuit

16. Care este clasificarea actelor juridice după numărul părților ?

a. acte unilaterale, bilaterale, multilaterale
b. acte cu titlu oneros și acte cu titlu gratuit
c. acte subiective și acte condiție

17. Care este clasificarea actelor juridice după momentul producerii efectelor?
a. acte principale și accesorii
b. acte între vii și acte pentru cauza de moarte
c. acte pure și simple și acte afectate de modalități

18. Care este clasificarea actelor juridice după reglementarea și denumirea lor?
a. acte declarative, constitutive și translative
b. acte pure și simple și acte afectate de modalități
c. acte numite și nenumite

19. Care enunț, referitor la capacitatea de a încheia acte juridice civile, este valabil?
a. capacitatea de a încheia actul reprezintă regulă, incapacitatea reprezintă excepția
b. capacitatea de a încheia actul reprezintă excepția, incapacitatea reprezintă regulă
c. regula capacității persoanei fizice este subordonată principiului specialității capacității de
folosință

20. Ce reprezintă dolul ?

a. acel viciu de consimțământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, cu ajutorul
unor mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic, pe
care nu l-ar fi încheiat sau l-ar fi încheiat, însă cu alte condiții
b. acel viciu de consimțământ care constă în amenințarea unei persoane cu un rău de natură să-
i insufle o temere de natură să o determine să încheie un act juridic, pe care nu l-ar fi
încheiat
c. acel viciu de consimțământ care constă în falsa reprezentare a realității
74
21. Ce reprezintă condiția ca modalitate a actului juridic civil?
a. un eveniment viitor și nesigur ca realizare
b. o obligație de a da, a face sau a nu face
c. acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui
asemenea act

22. Ce reprezintă sarcina ca modalitate a actului juridic civil ?

a. un eveniment viitor și nesigur ca realizare de care depinde existența dreptului
subiectiv civil și a obligației corelative
b. acea obligație de a da, a face sau a nu face, impusă de dispunător gratificatului în
actele cu titlu gratuit-liberalități
c. acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui
asemenea act

23. Care sunt actele susceptibile de a fi afectate de sarcină?

a. doar liberalitățile
b. doar actele cu titlu oneros
c. atât liberalitățile, cât și actele cu titlu oneros

24. Care este regimul juridic al sarcinii?

a. operează de drept
b. are aplicabilitate numai în materia actelor cu titlu gratuit
c. afectează existența actului juridic civil

25. Ce reprezintă termenul, ca modalitate a actului juridic civil?

a. este un eveniment nesigur ca realizare
b. este un eveniment sigur ca realizare
c. un eveniment care produce doar efecte ex tunc

26. Ce reprezintă principiul Pacta sunt servanda?

a. principiul relativității
b. principiul forței obligatorii
c. principiul irevocabilității

27. Care este principiul potrivit căruia actul civil produce efecte numai față de autorul ori
autorii lui fără a putea să profite sau să dăuneze altor persoane ? a. principiul egalității
b. principiul forței obligatorii
c. principiului relativității

28. Cum se numește, din punct de vedere juridic, persoana care, deși nu a participat la
încheierea unui act juridic, este însă îndrituita sau ținută, după caz, fie să profite, fie să suporte
efectele acelui act, datorită legăturii sau relației sale juridice cu una dintre părțile actului
respectiv ?
a. avand-cauza

75
b. terț
c. parte

29. Cum se numesc acei creditori care nu au o garanție reală pentru creanța lor, ci numai un
drept de gaj general asupra tuturor bunurilor debitorilor lor ? a. succesori cu titlu universal
b. succesori universali
c. creditori chirografari

30. Ce sunt creditorii chirografari?

a. creditori care au o garanție reală pentru creanța lor
b. sunt avanzi-cauza
c. succesori universali

31. Cum este donația făcută fără respectarea formei autentice cerute de lege ? a.
anulabilă
b. lipsită de orice efecte juridice
c. lovită de nulitate absolută

32. Care sunt elementele raportului juridic ?

a. ipoteza, dispoziția, sancțiunea
b. conținutul, obiectul, subiectele
c. dreptul subiectiv, obligația corelativă

33. Care este regulă în raporturile juridice obligaționale?

a. solidaritatea
b. divizibilitatea
c. indivizibilitatea

34. Care bunuri pot forma obiectul unui contract de vânzare-cumpărare ?

a. drumurile naționale
b. aerul
c. terenurile proprietate privată

35. Care sunt cerințele generale pentru valabilitatea obiectului actului juridic civil? a.
să fie în circuitul civil
b. existența autorizației administrative sau judiciare
c. să fie imoral

36. Care sunt cerințele generale pentru valabilitatea obiectului actului juridic civil? a.
să fie imoral
b. să fie ilicit
c. să fie determinat sau determinabil

37. Ce este obiectul actului juridic civil?

a. drepturile și obligațiile părților
76
b. conduita părților stabilită prin actul juridic
c. scopul urmărit la încheierea actului

38. Cum se clasifică bunurile în funcție de modul de înlocuire în executarea unei obligații
civile ?
a. divizibile și indivizibile
b. fungibile și nefungibile
c. sesizabile și insesizabile

39. Cum se împart bunurile în funcție de natura lor și de calificarea data de lege?
a. bunuri care se afla în circuitul civil și bunuri scoase din circuitul civil
b. bunuri mobile și bunuri imobile
c. bunuri principale și bunuri accesorii

40. În funcție de posibilitatea de a fi împărțite, ce fel de bunuri sunt autoturismele de teren? a.

consumptibile
b. insesizabile
c. indivizibile

41. Care dintre următoarele sunt caractere ale raportului juridic civil?
a. în orice raport juridic civil părțile au un număr egal de drepturi subiective civile și de
obligații
b. raportul juridic civil are caracter supletiv
c. raportul juridic civil are caracter volițional

42. În funcție de natura conținutului lor, cum se împart drepturile subiective civile? a.
absolute și relative
b. principale și accesorii
c. patrimoniale și nepatrimoniale

43. Care drepturi au caracter absolut ?

a. de creanță
b. reale
c. Patrimoniale

44. Care obligație civilă este naturală sau imperfectă ?

a. cea a cărei executare este asigurată în caz de neexecutare de către debitor, printr-o
acțiune în justiție
b. cea a cărei executare nu se poate obține pe cale silită, dar, odată executată de
bunăvoie de către debitor, nu se mai poate cere restituirea ei
c. cea care constă în îndatorirea debitorului de a depune toată stăruința pentru obținerea
unui anumit rezultat, fără a se obliga să obțină însuși respectivul rezultat

77
45. Ce fel de obligație este aceea care constă în îndatorirea debitorului de a obține un rezultat
determinat ?
a. de diligență
b. de mijloace
c. de rezultat sau determinate

46. Ce fel de obligație este aceea care constă în îndatorirea debitorului de a depune toată
stăruința pentru obținerea unui anumit rezultat, fără a se obliga la obținerea acelui rezultat? a.
de diligență
b. de rezultat
c. determinată

47. Care dintre următoarele este un principiu al dreptului civil român?

a. principiul egalității în fața legii civile
b. principiul consensualismului
c. principiul ocrotirii bunei-credințe

48. Care dintre următoarele este un principiu care guvernează aplicarea legii civile în timp? a.
principiul retroactivității
b. principiul aplicării imediate a legii civile noi
c. principiul neretroactivității

49. Care acte juridice sunt solemne?

a. revocarea indirectă a unui legat
b. acceptarea succesiunii
c. adopția

50. Care sunt excepțiile de la irevocabilitatea actelor juridice unilaterale? a.

legatul
b. donația
c. retragerea ofertei de a contracta, înainte de a ajunge la destinatar

51. Ce este comodatul, după scopul avut în vedere la încheierea lui?

a. un act juridic aleatoriu
b. un act juridic dezinteresat
c. o liberalitate

52. Ce este ipoteca, după efectul pe care îl produce?

a. un act juridic translativ
b. un act juridic declarativ
c. un act juridic constitutiv
53. Ce fel de act juridic este vânzarea-cumpărarea unui teren, după modul de încheiere? a.
translativ, unilateral, consensual
b. consensual, inter vivos
c. solemn, numit

78
54. Care dintre cazurile de ineficacitate a actului juridic civil produc efecte numai pentru
viitor?
a. caducitatea
b. nulitatea absolută
c. rezilierea

55. Care este clasificarea bunurilor, după cum folosirea lor implică ori nu consumarea ori
înstrăinarea lor ?
a. fungibile și nefungibile
b. consumptibile și neconsumptibile
c. frugifere și nefrugifere

56. Cum se împart bunurile, după modul de percepere, din punct de vedere al simțurilor
omului?
a. fungibile și nefungibile
b. consumptibile și neconsumptibile
c. corporale și necorporale

57. În cazul erorii-viciu de consimțământ, este posibilă adaptarea contractului lovit de nulitate
relativă?
a. contractul poate fi adaptat în condițiile legii
b. contractul nu poate fi adaptat deoarece este lovit de nulitate relativă
c. contractul nu poate fi adaptat deoarece este lovit de nulitate absolută

58. Cum se împart bunurile, după cum pot fi ori nu împărțite fără să-și schimbe destinația lor?
a. fungibile și nefungibile
b. consumptibile și neconsumptibile
c. divizibile și indivizibile

59. Cum este bunul care nu poate fi înlocuit cu altul în executarea unei obligații, astfel că
debitorul nu este liberat decât prin predarea bunului datorat? a. consumptibil
b. nefungibil
c. fungibil

60. Cum este acel bun care poate produce periodic, fără consumarea substanței sale, alte
bunuri ori produse numite fructe ? a. consumptibil
b. fungibil
c. frugifer

61. Care sunt condițiile de valabilitate ale consimțământului ?

a. să provină de la o persoană cu discernământ
b. să fie obiectiv
c. intenția de a produce efecte juridice poate lipsi în anumite cazuri
62. Ce este capacitatea civilă?
a. este o stare de drept

79
b. este o stare de fapt
c. constituie o condiție necesară și suficientă pentru existența discernământului

63. Care persoane sunt prezumate că au discernământul necesar pentru a încheia acte juridice
civile?
a. persoanele fizice cu capacitate deplină de exercițiu
b. persoanele fizice cu vârsta între 14 și 18 ani
c. persoanele fizice lipsite de capacitate de exercițiu

64. Care enunț este corect, ținând cont de efectele întreruperii prescripției extinctive?
a. Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o
b. Suspendarea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o
c. După încetarea întreruperii, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte
de suspendare.

65. De la ce dată începe să curgă prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic,
pentru violentă?
a. când aceasta a încetat
b. când cel îndreptățit, reprezentantul său legal său persoana chemată de lege să-i încuviințeze
actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data
încheierii actului
c. când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea

66. De la ce dată începe să curgă prescripția dreptului la acțiune, pentru dreptul pur și simplu?
a. data nașterii raportului juridic
b. data împlinirii ori realizării condiției
c. data descoperirii viciilor

67. Care este efectul prescripției dreptului la acțiune?

a. stinge dreptul subiectiv
b. stinge obligația corelativă
c. stinge dreptul material la acțiune

68. Care dintre următoarele reprezintă contracte solemne?

a. donația
b. adopția
c. mandatul

69. Ce fel de contract este contractul de asigurare de viață?

a. comutativ
b. nenumit
c. de administrare

70. Care sunt deosebirile dintre Dreptul familiei și Dreptul civil?

a. în Dreptul familiei sunt dominante raporturile patrimoniale

80
b. normele majoritare în Dreptul familiei sunt cele dispozitive
c. în Dreptul familiei se cere o calitate specială a subiectelor sale
71. Care sunt deosebirile dintre Dreptul muncii și Dreptul civil?
a. pe parcursul raporturilor de muncă, subiectele se afla în poziție de subordonare
b. în Dreptul muncii sunt majoritare raporturile nepatrimoniale
c. în Dreptul muncii există fie subordonare, fie poziție de egalitate, după caz

72. Care sunt izvoarele Dreptului civil?

a. reglementările internaționale (convenții, pacte, acorduri) la care România a aderat b.
literatura de specialitate
c. doctrina

73. Cum se produce ieșirea din vigoare a legii civile?

a. abrogarea ei implicită
b. desuetudine
c. abrogare prin orice act normativ, chiar de o mai mică importanță

74. Ce reprezintă egalitatea părților (subiecților) raportului juridic civil?

a. egalitatea acestora în fața legii civile
b. egalitatea juridică a voințelor părților raportului juridic civil
c. egalitatea reală, materială între părțile raportului juridic civil

75. Prin ce se aseamănă dreptul real și dreptul de creanță ?

a. au determinate atât subiectul activ, cât și subiectul pasiv
b. sunt evaluabile pecuniar
c. sunt însoțite de prerogativa preferinței

76. Ce reprezintă abuzul de drept subiectiv civil?

a. înseamnă depășirea limitelor externe, de ordin material sau juridic, ale dreptului respectiv
b. constituie o excepție de la principiul pacta sunt servanda
c. presupune, printre altele, exercitarea dreptului subiectiv cu rea-credință

77. Ce se înțelege prin obligația de „a da” ?

a. obligația de a preda un lucru
b. obligația de a transmite sau a constitui un drept real
c. obligația de a presta un serviciu în mod gratuit, conform contractului

78. Ce este o obligație de mijloace?

a. obligația pe care și-o asumă medicul de a depune toată priceperea sa în tratarea pacientului
b. obligația de a câștiga un anumit proces, asumată de avocat față de clientul său
c. obligația de a preda un anumit lucru

79. Cum se clasifică actele juridice după scopul urmărit la încheierea lor?
a. acte juridice cauzale și acte juridice abstracte
b. acte juridice cu titlu oneros și acte juridice cu titlu gratuit
81
c. patrimoniale și nepatrimoniale

80. Ce fel de condiție este capacitatea de a încheia actul juridic civil ? a.

de fond
b. de formă
c. de eficacitate
81. Care dintre următoarele reprezintă un viciu de consimțământ? a.
eroarea;
b. lipsa capacității de exercițiu
c. lipsa capacității de folosință

82. În care dintre următoarele situații falsa reprezentare a realității la încheierea actului juridic
atrage nulitatea relativă a acestuia ?
a. când falsa reprezentare cade asupra calităților substanțiale ale obiectului acelui act juridic
b. când falsa reprezentare privește natura actului juridic
c. când falsa reprezentare privește identitatea fizică a obiectului acelui act juridic

83. Ce viciu de consimțământ afectează contractul când falsa reprezentare privește natura
actului juridic care se încheie? a. error în negotium
b. error in corpore
c. error în substantiam

84. Care este sancțiunea pentru eroare asupra persoanei cu care s-a contractat?
a. nulitatea absolută a actului juridic
b. este, în toate cazurile, viciu de consimțământ
c. poate atrage anularea actului juridic, în condițiile legii

85. Care sunt efectele dolului:

a. atrage întotdeauna nulitatea absolută
b. este o eroare provocată
c. nu are efecte asupra valabilității actului

86. În structura cărui viciu de consimțământ nu există un element obiectiv ? a.

a erorii
b. a dolului
c. a violenței

87. Ce fel de nulitate atrag de regulă viciile de consimțământ?

a. atrag nulitatea absolută
b. atrag nulitatea relativă
c. nu afectează valabilitatea actului juridic

88. Care poate fi obiectul actelor inter vivos?

a. patrimoniul unei persoane fizice
b. obligațiile unei persoane fizice

82
c. bunurile care fac parte dintr-o moștenire nedeschisă

89. Ce condiții trebuie să îndeplinească cauza (scopul) actului juridic civil?

a. să fie determinată sau cel puțin determinabilă
b. să fie reală
c. să fie explicită

90. Ce condiții trebuie să îndeplinească pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil? a.
să fie licită și morală
b. să fie probată
c. să fie posibilă

91. Care este consecința nerespectării formei cerută ad validitatem?

a. atrage, în caz de nerespectare, nulitatea relativă a actului juridic
b. constă, în toate cazurile, în întocmirea unui înscris autentic
c. atrage, în caz de nerespectare, nulitatea absolută a actului juridic

92. Care sunt caracterele juridice ale formei cerută ad validitatem?

a. constă, în toate cazurile, în întocmirea unui înscris autentic
b. este incompatibilă cu manifestarea tacită de voință
c. reprezintă o aplicație a principiului consensualismului

93. Care sunt consecințele nerespectării formei actului juridic cerute ad validitatem?
a. nu afectează valabilitatea actului juridic, ci doar posibilitatea dovedirii acestuia b.
atrage nulitatea relativă
c. atrage nulitatea absolută

94. Care sunt cazurile în care este cerută forma ad validitatem ?

a. în cazul depozitului voluntar
b. în cazul contractului de închiriere a locuinței
c. în cazul actelor constitutive ale fundațiilor fără scop patrimonial

95. Care este regimul juridic aplicabil în cazul formei cerută ad probationem?
a. presupune întocmirea unui înscris autentic
b. este cerută, printre altele, în cazul contractului de asigurare
c. atrage, în caz de nerespectare, nulitatea relativă a actului juridic

96. Care este sancțiunea pentru nerespectarea formei actului juridic civil cerute ad
probationem?
a. atrage nulitatea relativă a actului juridic
b. atrage nulitatea parțială a actului juridic
c. nu afectează valabilitatea actului juridic

83
97. Care dintre următoarele nu sunt modalități ale actului juridic civil? a.
termenul
b. capacitatea
c. condiția

98. Care este condiția (ca modalitate a actului juridic) a cărei realizare depinde exclusiv de
voința uneia din părți ? a. mixtă
b. potestativă simplă
c. pur potestativă

99. Care este efectul realizării (împlinirii) condiției rezolutorii?

a. actul juridic se consolidează retroactiv, în afara cazului în care părțile au prevăzut altfel
b. părțile trebuie să își restituie prestațiile efectuate
c. fructele care au fost culese de dobânditor trebuie restituite

100. Care este condiția (ca modalitate a actului juridic) a cărei realizare depinde de voința
uneia dintre părți și de voința unei persoane nedeterminate? a. mixtă
b. pur potestativă
c. potestativă simplă

84
Răspunsuri:

1. c 34. c 67. c 100. c

2. c 35. a 68. a
3. b 36. c 69. c
4. a 37. b 70. c
5. b 38. b 71. a
6. a 39. b 72. a 7. b 40. c 73. a
8. b 41. c 74. a
9. c 42. c 75. b
10. a 43. b 76. c
11. c 44. b 77. b
12. a 45. c 78. a
13. b 46. a 79. b
14. a 47. a 80. a
15. c 48. b 81. a 16. a 49. b 82. a 17. b 50. a
83. a
18. c 51. b 84. c
19. a 52. c 85. b
20. a 53. c 86. a
21. a 54. c 87. b
22. b 55. b 88. b
23. a 56. c 89. b
24. b 57. a 90. a
25. b 58. c 91. c
26. b 59. b 92. b
27. c 60. c 93. c
28. a 61. a 94. c
29. c 62. a 95. b
30. b 63. a 96. c
31. c 64. a 97. b
32. b 65. a 98. c
33. b 66. a 99. b

DREPT CIVIL. PERSOANELE

1. Ce înseamnă capacitate de folosință?

a. aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile;
b. aptitudinea unei persoane de a avea drepturi;
c. aptitudinea unei persoane de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații.
85
2. Ce înseamnă intangibilitatea, caracter al capacității de folosință a persoanei fizice?
a. regula potrivit căreia capacitatea de folosință nu poate forma obiect de renunțare sau de
înstrăinare;
b. regula potrivit căreia capacitatea de folosință nu poate fi limitată sau îngrădită;
c. regula potrivit căreia capacitatea de folosință este recunoscută tuturor persoanelor.

3. Care este corelația dintre capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu?

a. cele două feluri de capacități nu se influențează reciproc;
b. capacitatea de folosință nu poate exista fără capacitatea de exercițiu;
c. capacitatea de exercițiu nu poate exista fără capacitate de folosință.

4. Cum se clasifică incapacitățile de drept civil în funcție de finalitatea lor?

a. stabilite în legea civilă și stabilite în legea penală;
b. care au caracter de sancțiune și care au caracter de ocrotire a persoanei fizice;
c. care operează de drept și care sunt efectul unei hotărâri judecătorești.

5. Ce fel de incapacitate este decăderea din drepturile părintești?

a. cu caracter de protecție;
b. cu caracter de pedeapsă penală;
c. cu caracter de pedeapsă civilă.

6. Care categorie de persoane are, ca regulă, capacitatea de exercițiu restrânsă? a.

minorii sub 14 ani;
b. minorii între 14 și 18 ani;
c. majorii.

7. Ce sancțiune se aplică pentru nerespectarea dispozițiilor privitoare la capacitatea de

exercițiu a persoanei fizice?
a. nulitatea relativă a actelor astfel încheiate;
b. nulitatea absolută a actelor astfel încheiate;
c. caducitatea actelor astfel încheiate.

8. În ce condiții sunt recunoscute drepturile copilului conceput, dar nenăscut?

a. nu sunt recunoscute drepturi decât persoanelor născute;
b. singura condiție cerută este să se nască viu;
c. dacă se naște viu și viabil.

9. Care este intervalul prezumat ca fiind timpul legal al concepțiunii copilului?

a. între a 300-a zi și a 180-a zi dinaintea nașterii copilului;
b. între a 300-a zi și a 145-a zi dinaintea nașterii copilului;
c. între a 280-a zi și a 180-a zi dinaintea nașterii copilului;

86
10. Cât timp trebuie să fi trecut de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care
rezultă că o persoană era în viață, pentru a putea fi declarată judecătorește moartă? a. 3 ani;
b. cel puțin 2 ani;
c. 45 de zile;

11. Când se socotește că persoana a decedat, în cazul declarării judecătorești a morții?

a. la data stabilită prin hotărârea judecătorească de declarare a morții;
b. la data pe care hotărârea, devenită irevocabilă, a stabilit-o ca fiind aceea a dispariției;
c. la data stabilită de judecător prin încheiere, în orice situație.

12. Cine poate încuviința actele minorului care are capacitate de exercițiu restrânsă? a.
instanța de tutelă;
b. judecătorul sindic;
c. autoritatea tutelară din cadrul primăriei de domiciliu.

13. Ce se întâmplă cu capacitatea deplină de exercițiu dobândită de un minor prin căsătorie, în

cazul anulării acesteia?
a. capacitatea deplină de exercițiu va fi păstrată, dacă minorul în cauză a fost de bună-
credință;
b. capacitatea deplină de exercițiu se pierde în toate situațiile;
c. capacitatea deplină de exercițiu va fi păstrată sau se va pierde, după caz, în funcție de
voința ambilor soți.

14. Ce acte poate încheia singur minorul fără capacitate de exercițiu?

a. acte de dispoziție de mică valoare și acte de conservare;
b. numai acte de conservare;
c. acte de conservare și acte de administrare.

15. Cine poate cere anularea hotărârii declarative de moarte?

a. orice persoană interesată;
b. numai persoana declarată moartă, care este în viață;
c. persoana declarată moartă și moștenitorii acesteia.

16. Persoana care are capacitate de exercițiu restrânsă:

a. poate încheia acte juridice cu autorizarea ocrotitorului legal și a instanței de tutelă, în
cazurile prevăzute de lege;
b. poate încheia orice acte juridice cu încuviințarea ocrotitorilor legali;
c. nu poate încheia acte juridice, ci ocrotitorii legali încheie acte juridice pe seama sa.

17. Care este situația actului anulabil, încheiat de minor în timpul minorității, atunci când el
trebuia să fie reprezentat sau asistat? a. actul poate fi confirmat;
b. actul va fi desființat;
c. actul poate fi confirmat, cu acordul instanței de tutelă.
18. Cine poate exercita acțiunea în anulare pentru actele juridice încheiate de minor, în timpul
minorității, fără încuviințarea/autorizarea cerută de lege?

87
a. atunci când actul s-a încheiat fără autorizarea instanței de tutelă, necesară potrivit legii,
aceasta va sesiza procurorul în vederea exercitării acțiunii în anulare; b. persoana în cauză,
după ce a împlinit vârsta de 18 ani;
c. numai ocrotitorul legal, după ce minorul a împlinit vârsta de 18 ani.

19. Când încetează capacitatea de folosință a persoanei?

a. la data morții acesteia;
b. la împlinirea vârstei de 18 ani, dacă persoana dobândește capacitatea deplină de exercițiu;
c. nu încetează niciodată, un argument fiind testamentul care produce efecte și după moartea
persoanei.

20. Ce este capacitatea de exercițiu?

a. aptitudinea persoanei de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații prin încheierea de
acte juridice, adică de a încheia singură acte juridice civile;
b. aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile;
c. aptitudinea persoanei de a-și asuma obligații voluntar.

21. Ce este domiciliul, ca mijloc de identificare a persoanei fizice?

a. este acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizează în spațiu, prin
indicarea unui loc având această semnificație juridică;
b. este acel mijloc de identificare a persoanei fizice în spațiu prin indicarea locuinței
secundare a acesteia;
c. nu există un astfel de mijloc de identificare a persoanei fizice.

22. De câte feluri este domiciliul persoanei fizice?

a. de două feluri: legal și convențional;
b. de trei feluri: de drept comun, legal și convențional;
c. de două feluri: în țară și în străinătate.

23. Ce este starea civilă?

a. dreptul persoanei de a se individualiza, în familie și în societate, prin calitățile strict
personale care decurg din actele și faptele de stare civilă; b. este o direcție în cadrul fiecărei
primării;
c. este un mijloc de ocrotire a persoanei fizice, fără capacitate de folosință.

24. Care este scopul acțiunilor de stare civilă?

a. de a da naștere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil;
b. de a stabili titularul unui drept de proprietate;
c. prin acțiunile de stare civilă persoana fizică urmărește stabilirea, contestarea sau
modificarea unei stări civile.

25. Ce este actul de stare civilă?

a. este un înscris autentic care face dovada, până la înscrierea în fals, pentru ceea ce
reprezintă constatările personale ale ofițerului de stare civilă și, până la proba contrară,
pentru celelalte mențiuni;

88
b. o manifestare de voință făcută cu scopul de a naște, a modifica sau a stinge un raport
juridic civil;
c. un înscris care consemnează, sub semnătură privată, existența unui raport juridic civil.

26. Numele cuprinde:

a. numele de familie şi prenumele;
b. numele de familie, prenumele şi pseudonimul;
c. numele de familie, prenumele şi prenumele tatălui.

27. Care dintre următoarele reprezintă elementele constitutive ale persoanei juridice?
a. organizarea de sine stătătoare, patrimoniul propriu, scop licit și moral;
b. organizarea de sine stătătoare, patrimoniul propriu, scop ilicit și imoral;
c. siglă, sediu, naționalitate.

28. Care dintre următoarele constituie moduri de înființare a persoanei juridice?

a. prin hotărâre de Guvern, hotărâre de consiliu județean sau hotărâre de consiliu local;
b. prin hotărâre judecătorească, pronunțată în ședință publică;
c. prin actul de înființare al organului competent, prin actul de înființare al celor care o
constituie, orice alt mod prevăzut de lege.

29. Care dintre următoarele reprezintă caractere juridice ale capacității de folosință a
persoanei juridice?
a. inalienabilitatea, intangibilitatea, generalitatea, disponibilitatea;
b. inalienabilitatea, intangibilitatea, generalitatea și, în cazul persoanelor juridice fără scop
lucrativ, specialitatea;
c. inalienabilitatea, intangibilitatea, generalitatea, imprescriptibilitatea.

30. Care dintre următoarele reprezintă modalități de reorganizare a persoanei juridice?

a. fuziune, divizare, transformare;
b. fuziune, transformare, dispariție;
c. divizare, transformare, prescripție.

31. De când este recunoscută omului capacitatea de folosință anticipată? a.

de la naștere;
b. de la concepție, dacă se naște viu;
c. de la concepție, dar subzistă numai dacă se naște viabil.

32. Care sunt componentele care stau la baza înființării persoanei juridice prin „actul de
înființare recunoscut”?
a. actul constitutiv și statutul asociației;
b. statutul și autorizarea;
c. statutul și hotărârea judecătorească.

33. Ce reprezintă „specialitatea” - caracter juridic al capacității de folosință a persoanei

juridice fără scop lucrativ?

89
a. persoana juridică nu poate avea decât un singur scop;
b. legea îi stabilește începutul, încetarea și conținutul;
c. persoana juridică dobândește numai acele drepturi și acele obligații care sunt în legătură cu
realizarea scopului propriu.

34. Ce reprezintă „legalitatea” - caracter juridic al capacității de folosință a persoanei juridice?

a. legea îi stabilește începutul, încetarea și conținutul;
b. nu i se pot aduce îngrădiri decât în cazurile stabilite prin lege;
c. poate avea numai acele drepturi și obligații stabilite prin lege.

35. Ce presupune principiul pluralității organelor de conducere ale persoanelor juridice?

a. persoanele juridice au în general mai multe organe de conducere;
b. organele de conducere sunt formate din mai multe persoane;
c. organele de conducere iau decizii în toate aspectele privitoare la activitatea persoanei
juridice.

36. Când încetează capacitatea de exercițiu a persoanei juridice?

a. când hotărăște Adunarea generală;
b. odată cu destituirea organului unipersonal de conducere;
c. odată cu sfârșitul capacității de folosință.

37. Care este sancțiunea pentru încălcarea regulilor privitoare la conţinutul capacităţii de
folosinţă a persoanei juridice?
a. inopozabilitatea actelor încheiate în acest fel;
b. nulitatea actelor încheiate în acest fel;
c. anulabilitatea actelor încheiate în acest fel.

38. Când se poate cere anularea hotărârii declarative de moarte?

a. oricând, dacă se demonstrează că cel declarat mort este în viață;
b. nu poate interveni și atunci când, pentru cel declarat mort, există act de deces;
c. se poate cere oricând, în termenul de prescripție, acțiunea în anulare a hotărârii declarative
de moarte fiind prescriptibilă.

39. Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere:

a. numai odată cu schimbarea numelui de familie al părinţilor;
b. numai separat de schimbarea numelui de familie al părinţilor;
c. odată cu schimbarea numelui de familie al părinţilor sau separat.

40. În ce situație minorul care a dobândit capacitatea de exercițiu deplină prin încheierea
căsătoriei înainte de a fi împlinit vârsta de 18 ani, nu păstrează această capacitate? a. în cazul
desfacerii căsătoriei prin divorț, înainte să fi împlinit 18 ani;
b. în cazul încetării căsătoriei prin decesul soțului său înainte să fi împlinit 18 ani;
c. în cazul constatării nulităţii căsătoriei, înainte să fi împlinit 18 ani, dacă a fost de rea-

90
credinţă.

41. Ce acte poate să încheie singur minorul sub 14 ani?

a. acte de înstrăinare a bunurilor, indiferent de valoarea acestora;
b. acte de conservare;
c. constituirea ipotecilor asupra bunurilor sale imobile.

42. Numele şi prenumele copilului găsit, născut din părinţi necunoscuţi, se stabilesc:
a. prin dispoziţia instanţei de tutelă în a cărei rază teritorială a fost găsit copilul;
b. de către persoana care l-a găsit;
c. prin dispoziţia primarului comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului
Bucureşti în a cărei rază teritorială a fost găsit copilul.

43. Persoanele juridice care se înfiinţează prin lege sunt:

a. persoanele juridice de drept public;
b. persoanele juridice de drept privat;
c. atât persoanele juridice de drept public, cât şi cele de drept privat.

44. Divizarea parţială a persoanei juridice constă în:

a. contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă;
b. desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice, care continuă să existe şi în
transmiterea acestei părţi către una sau mai multe persoane juridice care există sau care se
înfiinţează în acest mod;
c. împărţirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice între două sau mai multe
persoane juridice care se înfiinţează prin divizare.

45. Reorganizarea persoanei juridice se realizează prin:

a. dizolvare;
b. divizare;
c. constatarea sau declararea nulităţii.

46. Persoana lipsită de capacitate de exerciţiu poate încheia singură:

a. acte de conservare;
b. acte de dispoziţie, indiferent de valoarea lor;
c. acte de administrare care nu o prejudiciază.

47. Moştenitorul aparent care află că persoana care a fost declarată decedată prin hotărâre
judecătorească, este în viaţă:
a. trebuie să restituie toate fructele produse de bunurile persoanei declarate judecătoreşte
decedată;
b. dobândeşte fructele produse de bunurile persoanei declarate judecătoreşte decedată
cât timp cel neapărut nu solicită restituirea lor;
c. păstrează numai fructele produse de bunurile persoanei declarate judecătoreşte
decedată până la momentul anulării hotărârii de declarare a morţii.

48. Ce se înțelege prin identificarea persoanei fizice?

91
 a. presupune individualizarea acesteia în raport cu ceilalți;
b. se realizează numai prin nume;
c. se realizează prin nume, domiciliu, reședință, sediu, naționalitate.

49. Ce se înțelege prin „inalienabilitatea” numelui de familie?

a. presupune că persoana fizică nu poate renunța la acesta;
b. presupune că nu îl poate transmite gratuit, putându-l vinde;
c. nu este valabilă în privința numelui de familie transmis prin filiație, adopție sau căsătorie.

50. Ce nume de familie va purta copilul din căsătorie?

a. va purta numele stabilit de instanța de judecată, dacă părinții nu se înțeleg;
b. va purta numele stabilit de autoritatea tutelară, dacă părinții căsătoriți, cu nume de familie
diferite, nu se înțeleg;
c. va purta numele de familie stabilit de părinți, chiar dacă nu este numele de familie al
niciunuia dintre ei ori numele lor reunite.

Răspunsuri:

1.a 35.a
2.b 36.c
3.c 37.b
4.b 38.a
5.c 39.c
6.b 40.c
7.a 41.b
8.b 42.c
9.a 43.a
10.b 44.b
11.a 45.b
12.a 46.a
13.a 47.b
14.a 48.a
15.a 49.a
16.a 50.b
17.a
18.a
92
19.a
20.a
21.a
22.b
23.a
24.c
25.a
26.a
27.a
28.c
29.b
30.a
31.b
32.a
33.c
34.a

DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE

1. Cum se dobândește posesia?

a. prin întrunirea lui animus și corpus în aceeași persoană;
b. prin exercitarea elementului material de către posesor, personal sau printr-un reprezentant
al său;
c. prin exercitarea elementului animus de către o altă persoană decât cea care pretinde că
posedă.

2. Cum se dovedește existența elementului intențional al posesiei?

a. prin posesia pentru altul exercitată de o persoană fizică;
b. prin prezumții legale pentru dovedirea elementului intențional;
c. prin intermediul actelor juridice realizate de o persoană.

3. Prin ce se deosebește posesia de detenția precară?

a. detentorul se comportă ca proprietar sau ca titular al altui drept real;
b. posesorul posedă pentru sine, iar detentorul posedă pentru altul;
c. în cazul posesiei există numai elementul animus.
93
4. Viciul discontinuității
a. este un viciu continuu;
b. reprezintă o exercitare a posesiei cu intermitențe anormale raportat la natura bunului;
c. se aplică de regulă posesiei bunurilor mobile, unde operează regula potrivit căreia simpla
posesie de bună-credință valorează titlu de proprietate.

5. Care dintre următoarele reprezintă un efect juridic al posesiei?

a. dobândirea fructelor prin posesia de bună-credință;
b. posesia este apărată prin acțiunea redhibitorie;
c. posesia este apărată prin acțiunea estimatorie.

6. Care dintre următoarele sunt subiectele dreptului de proprietate privată?

a. numai persoanele juridice de drept privat;
b. numai persoanele fizice;
c. statul, unitățile administrativ-teritoriale, persoanele fizice, persoanele juridice de drept
public.

7. Ce bunuri fac parte din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale?

a. nu există o astfel de instituție juridică în dreptul românesc;
b. totalitatea bunurilor aflate în circuitul civil;
c. toate bunurile delimitate ca făcând parte din acesta, potrivit legii.

8. Ce bunuri fac parte din domeniul public?

a. toate bunurile aflate în patrimoniului statului și unităților administrativ-teritoriale;
b. bunurile expres enumerate în acest sens de lege;
c. numai bunurile statului, nu și cele ale unităților administrativ-teritoriale.

9. Prin ce se caracterizează dreptul de proprietate publică?

a. poate forma obiectul executării silite;
b. poate fi dobândit prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al unităților administrativ-
teritoriale în domeniul public al statului, pentru cauză de utilitate publică; c. aparține numai
statului, nu și unităților administrativ-teritoriale.

10. Care dintre următoarele sunt modalități juridice ale dreptului de proprietate?
a. proprietatea comună în devălmășie, coproprietatea forțată, coproprietatea obișnuită; b.
termenul, condiția și sarcina;
c. proprietatea unică.

11. Care dintre următoarele afirmații privitoare la proprietatea periodică este adevărată?
a. reprezintă acea modalitate juridică a dreptului de proprietate, caracterizată prin aceea că
doi sau mai mulți titulari ai acesteia, având cote egale sau inegale, exercită fiecare
atributele dreptului de proprietate o perioadă de timp într-un an;
b. nu există o astfel de modalitate a dreptului de proprietate;

94
c. orice copărtaș, cu acordul majorității celorlalți copărtași, poate exercita o lună dreptul
exclusiv de proprietate asupra bunului.

12. Cum poate înceta coproprietatea obișnuită?

a. nu încetează, fiind o situație juridică perpetuă;
b. în cazul în care toate cotele-părți din dreptul de proprietate sunt dobândite, într-un mod
reglementat de lege, de unul dintre copărtași sau de o terță persoană; c. prin concesiune.

13. Care dintre următoarele constituie o asemănare între proprietatea comună pe cote-părți și
proprietatea în devălmășie?
a. ambele constituie modalități ale dreptului de proprietate;
b. ambele forme de proprietate comună se pot dobândi prin moștenire legală;
c. fiecare coproprietar/codevălmaș cunoaște cota-parte din drept care îi aparține.

14. Care dintre următoarele soluţii poate fi adoptată de instanța de judecată în cazul acțiunii în
revendicare imobiliară?
a. acțiunea va fi admisă în toate cazurile în care reclamantul are titlu de proprietate, indiferent
de data acestuia;
b. dacă numai pârâtul are titlu de proprietate, acțiunea va fi respinsă;
c. acțiunea va fi admisă dacă reclamantul are titlu de proprietate, sub condiția ca titlul să
emane de la un terț și data titlului să fie ulterioară posesiei pârâtului.

15. În ce cazuri este posibil ca acțiunea în revendicare mobiliară să fie admisă?

a. revendicarea bunului mobil de la un posesor de rea-credință;
b. revendicarea bunului imobil de la un terț dobânditor cu titlu oneros, posesor de bună-
credință;
c. revendicarea mobiliară nu poate fi admisă, posesorul beneficiind de o prezumţie de
proprietate.

16. Care sunt efectele pe care le produce admiterea acțiunii în revendicare?

a. pârâtul este obligat să restituie adevăratului proprietar contravaloarea bunului, indiferent
dacă acesta a pierit fortuit sau din culpa pârâtului;
b. pârâtul este obligat să restituie bunul adevăratului proprietar, chiar cu sarcini;
c. pârâtul este obligat să restituie bunul în natură, iar atunci când acest lucru nu mai este
posibil, restituirea se face prin echivalent.

17. Care sunt cheltuielile pe care le poate pretinde pârâtul de la adevăratul proprietar, în cazul
admiterii acțiunii în revendicare?
a. toate cheltuielile pe care le-a făcut cu bunul;
b. numai cheltuielile făcute pentru conservarea bunului;
c. cheltuielile necesare, integral, precum și cheltuielile utile, în măsura sporului de valoare
adus bunului.

18. Ce fel de acțiune este acțiunea în revendicare?

95
a. acțiune confesorie;
b. acțiune posesorie;
c. acțiune petitorie.

19. Care sunt limitele obligației posesorului pârât de restituire a fructelor produse de un bun în
cazul admiterii acțiunii în revendicare?
a. posesorul nu este obligat să restituie fructele, percepute sau nepercepute, dacă este de
rea-credință;
b. posesorul este obligat să restituie toate fructele, percepute sau nepercepute, indiferent
dacă este de bună sau de rea-credință;
c. dacă este de bună-credință posesorul are dreptul să rețină fructele percepute până la
data la care a aflat că nu este proprietar, de regulă cea a introducerii acțiunii în revendicare.

20. Care dintre următoarele reprezintă o condiție a uzucapiunii extratabulare?

a. imobilul poate fi înscris în mai multe cărți funciare;
b. proprietarul înscris în cartea funciară să fi decedat sau să își fi încetat existența;
c. nu există o astfel de instituție juridică.

21. În ce condiții poate opera joncțiunea posesiilor?

a. poate fi invocată indiferent de calitatea persoanei (posesor sau detentor precar);
b. poate fi invocată și în cazul în care posesiei actuale i se adaugă detenția precară;
c. persoana care invocă joncțiunea posesiilor, posesorul actual, trebuie să fie un succesor în
drepturi al posesorului precedent.

22. Cum se calculează termenul uzucapiunii?

a. prescripția se socotește încheiată la împlinirea primei zile a termenului;
b. termenul uzucapiunii nu începe să curgă înainte de data decesului sau, după caz, a încetării
existenței juridice a proprietarului, respectiv înainte de data înscrierii declarației de
renunțare la proprietate, chiar dacă intrarea în posesie s-a produs la o dată anterioară; c.
ziua în care începe prescripția intră în calcul.

23. Care dintre situațiile următoare poate da naștere la coproprietatea obișnuită?

a. voința mai multor persoane, care, prin act translativ, cumpără împreună un bun;
b. prin încheierea unei căsătorii valabile;
c. în puterea legii, pentru bunurile imobile-terenuri.
24. Care dintre următoarele constituie caractere juridice ale dreptului de proprietate publică?
a. inalienabilitatea, insesizabilitatea;
b. prescribilitatea, alienabilitatea;
c. devălmășia.

25. Care dintre următoarele reprezintă o acțiune prin care se apără posesia?
a. acțiunea în complângere;
b. acțiunea redhibitorie;
c. acțiunea în resciziune.

26. Când se stinge dreptul de superficie?

96
a. la expirarea termenului, când proprietarul terenului devine și proprietarul construcției, la
data pieirii construcției, dacă există stipulație expresă în acest sens, precum și în alte cazuri
prevăzute de lege;
b. doar la data pieirii construcției;
c. superficia este un drept perpetuu, care se stinge doar prin voința părților sau prin hotărâre
judecătorească.

27. Care dintre următoarele constituie drepturi ale uzufructuarului?

a. folosința bunului, dreptul de cesiune a uzufructului, dreptul uzufructuarului de a închiria
ori de a arenda bunurile primite în uzufruct;
b. dreptul de a folosi bunul, dreptul de a-l înstrăina pentru un preț just;
c. dreptul de cesiune a uzufructului, dreptul de a aduce modificări juridice asupra bunului.

28. Care dintre următoarele sunt modalități de constituire a servituților?

a. actul juridic și uzucapiunea;
b. numai hotărârea judecătorească;
c. confuziunea.

29. Care este obiectul publicității imobiliare?

a. înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din
aceeași unitate administrativ-teritorială în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale
imobiliare ori, după caz, al opozabilității față de terți a acestor înscrieri;
b. realizarea evidenței persoanelor fizice sau juridice care sunt titulare ale dreptului de
proprietate asupra diferitelor bunuri imobile;
c. realizarea evidenței proprietarilor de bunuri imobile în scopul stabilirii taxelor și
impozitelor datorate.

30. Care dintre următoarele reprezintă înscrieri de carte funciară?

a. intabularea, înscrierea provizorie și notarea;
b. intabularea, notarea, revizuirea;
c. înscrierea provizorie, notarea, dizolvarea.

31. Prin ce se caracterizează patrimoniul?

a. patrimoniul apare ca o masă de drepturi și obligații legate între ele sau ca o grupare a mai
multor mase de drepturi și obligații, fiecare având un regim juridic deteminat, toate
aparţinând unuia sau mai multor subiecte de drept;
b. fiecare persoană fizică sau juridică poate avea un singur patrimoniu;
c. numai persoanele fizice sau juridice pot avea unul sau mai multe patrimonii.

32. Cum se explică divizibilitatea patrimoniului:

a. prin faptul că patrimoniul poate fi împărțit în mai multe mase de bunuri, fiecare dintre
acestea având un regim juridic diferit;
b. prin faptul că pot fi urmărite separat anumite bunuri determinate ce fac parte din
patrimoniu;
c. prin posibilitatea de a fi transmis pe fracțiuni, prin acte juridice mortis causa.

97
33. Care subiect este determinat/nedeterminat în cazul drepturilor reale:
a. subiectul activ este nedeterminat;
b. subiectul pasiv este nedeterminat;
c. este determinat atât subiectul activ, cât şi subiectul pasiv.

34. Dreptul de preferință:

a. conferă titularului său prerogativa de a pretinde subiectului pasiv sau succesorilor
acestuia executarea obligației asumate;
b. este posibilitatea recunoscută titularului unui drept de creanță de a fi satisfăcut cu
prioritate față de titularii altor drepturi;
c. este posibilitatea recunoscută titularului unui drept real de a fi satisfacut cu prioritate
față de titularii altor drepturi.

35. Ce caractere juridice prezintă drepturile de creanță:

a. sunt drepturi accesorii;
b. sunt drepturi nelimitate ca număr;
c. sunt drepturi opozabile erga omnes.

36. Ce sunt raporturile juridice în al căror conţinut se găsesc obligații reale?

a. reprezintă o categorie juridică intermediară între raporturile reale și raporturile
obligaţionale;
b. acele obligații care se caracterizează prin faptul că au o opozabilitate mai restrânsă
decât drepturile de creanță;
c. acele obligații care se caracterizeză prin faptul că au o opozabilitate mai restrânsă
decât drepturile de creanță, dar mai mare decât drepturile reale.

37. Ce este caracteristic obligațiilor reale de a face?

a. se mai numesc și obligații scriptae in rem;
b. sunt îndatoriri ce revin deținătorului unui bun determinat;
c. au ca izvor numai legea.

38. Ce este acțiunea posesorie specială – reintegranda:

a. acțiunea prin care se apără posesia atunci când deposedarea sau tulburarea s-a produs prin
violență;
b. acțiunea prin care se apără o posesie utilă;
c. acțiunea prin care se apără numai o posesie dobândită în baza unui just titlu cu dată certă.

39. Care dintre următoarele reprezintă atribute ale dreptului de proprietate?

a. corpus și animus;
b. corpus, animus şi dispoziţia;
c. dispoziţia.
40. Includerea bunurilor în domeniul public se face în funcție de următoarele criterii: a.
declarația legii;
b. voinţa proprietarului;
c. convenția părților.

98
41. Cum se dobândește proprietatea publică:
a. prin expropriere pentru cauză de utilitate publică;
b. prin lege;
c. prin prescripție achizitivă.

42. Sunt cazuri de proprietate comună pe cote-părți forțată:

a. indiviziunea;
b. coproprietatea forțată asupra bunurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două
imobile vecine;
c. dreptul de proprietate al soților asupra bunurilor dobândite de oricare dintre ei în timpul
aplicării regimului comunității legale.

43. Ce este proprietatea comună în devălmășie:

a. acea formă a dreptului de proprietate comună caracterizat prin faptul că titularii săi au
determinată cota-parte ideală din dreptul de proprietate asupra unor bunuri fracționate în
materialitatea lor;
b. acea formă a dreptului de proprietate comună caracterizat prin faptul că titularii săi au
determinată cota-parte ideală din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefracționate în
materialitatea lor;
c. acea formă a dreptului de proprietate comună caracterizat prin faptul că titularii săi nu
au determinată cota-parte ideală din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefracționate în
materialitatea lor, bunurile aparținând deopotrivă ambilor coproprietari.

44. Din categoria acțiunilor petitorii fac parte:

a. acțiunea în grănițuire;
b. acțiunea posesorie generală;
c. acțiunea posesorie specială.

45. Ce este grănițuirea:

a. acțiunea reală prin care reclamantul, proprietarul unui bun, contestă în fața instanței
de judecată că pârâtul are un drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate cu privire
la acel bun;
b. acțiunea reală prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului la recunoașterea
existenței unui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate, asupra imobilului
proprietatea altei persoane, precum și obligarea pârâtului la respectarea acestui drept;
c. acțiunea reală prin care reclamantul solicită instanței să determine, în contradictoriu
cu pârâtul, prin semne exterioare, întinderea proprietăților părților.

46. Care sunt caracterele juridice ale dreptului de abitație:

a. drept real;
b. drept cesibil;
c. drept perpetuu.

47. Care sunt modalitățile de constituire a uzufructului:

a. prin moștenire legală;
99
b. uzucapiune;
c. în temeiul unei hotărâri judecătorești declarativă de drepturi.

48. Cum se definește dreptul de abitație:

a. este un drept de creanță care are ca obiect o locuință;
b. este un drept real imobiliar conform căruia titularul are posibilitatea de a exercita atributele
posesiei și folosinței asupra unui imobil cu destinație de locuință, aparținând altei persoane,
dar numai pentru satisfacerea nevoilor personale de locuit și ale familiei sale;
c. este un drept care conferă titularului dreptul de dispoziție asupra unei locuințe.

49. Ce drept poate dobândi proprietarul terenului care are ieşire la drumul public, pentru a
avea cale de acces pe terenul învecinat: a. drept de trecere;
b. servitutea de trecere;
c. uzufruct de trecere.

50. Ce condiții se cer întrunite pentru a opera joncțiunea posesiilor:

a. se poate uni o posesie utilă cu o posesie viciată;
b. se poate uni o posesie utilă cu o detenție precară;
c. se pot uni doar două sau mai multe posesii utile.

100
 Răspunsuri:
1.a 46.a
2.b 47.b
3.b 48.b
4.b 49.b
5.a 50.c
6.c
7.c
8.b
9.b
10.a
11.a
12.b
13.a
14.b
15.a
16.c
17.c
18.c
19.c
20.b
21.c
22.b

101
23.a
24.a
25.a
26.a
27.a
28.a
29.a
30.a
31.b
32.a
33.b
34.c
35.b
36.a
37.b
38.a
39.c
40.a
41.a
42.b
43.c
44.a
45.c

DREPT CIVIL. TEORIA OBLIGAŢIILOR

1. Pentru a ne afla în prezenţa simulaţiei, este necesar ca:

a. actul secret să fie încheiat după ce a fost încheiat actul juridic aparent sau în acelaşi timp cu
acesta;
b. actul secret să fie încheiat înaintea actului aparent sau în acelaşi timp cu acesta;
c. actul secret să fie încheiat între aceleaşi părţi ca şi actul aparent.

2. Sancţiunea specifică simulaţiei este:

102
a. nulitatea absolută a actului aparent, care nu corespunde voinţei reale a părţilor;
b. inopozabilitatea actului secret faţă de terţii care, întemeindu-se cu bună credință pe
contractul public, au dobândit drepturi de la achizitorul aparent; c. inopozabilitatea actului
aparent faţă de terţi.

3. Contractul secret încheiat în cadrul unei simulaţii este opozabil:

a. părţilor şi, în anumite condiţii, şi succesorilor universali şi succesorilor cu titlu universal ai
părţilor;
b. numai părţilor şi succesorilor universali ai acestora;
c. părţilor şi succesorilor cu titlu particular ai părţilor.

4. Acţiunea în simulaţie are ca efect:

a. anularea actului secret;
b. înlăturarea efectelor contractului aparent;
c. validarea contractului secret.

5. Pentru a putea fi invocată excepţia de neexecutare a contractului, este necesar:

a. ca din partea cocontractantului să existe o neexecutare totală a obligaţiei;
b. ca din partea cocontractantului să existe o neexecutare parţială, dar suficient de importantă
a obligaţiei, chiar dacă aceasta îi este imputabilă celui ce invocă excepţia;
c. ca din partea cocontractantului să existe o neexecutare parţială, dar suficient de importantă
a obligaţiei, care să nu se datoreze celui care invocă excepţia.

6. Sunt condiţii pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului:

a. obligaţiile părţilor să îşi aibă temeiul în acelaşi contract, părţile să nu fi convenit un
termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce, debitorul să fi fost pus în întârziere;
b. să existe o neexecutare totală sau parţială, dar suficient de importantă din partea
cocontractantului, părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile
reciproce, să fie sesizată instanţa de judecată competentă;
c. obligaţiile părţilor să îşi aibă temeiul în acelaşi contract, să existe o neexecutare
importantă a obligaţiei cocontractantului, iar neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care
invocă excepţia.

7. În materia rezoluţiunii:
a. rezoluţiunea poate avea loc numai pentru o parte a contractului, numai dacă
executarea este divizibilă;
b. în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea de către una din părţi a obligaţiei
atrage întotdeauna rezoluţiunea contractului faţă de celelalte părţi;
c. creditorul are dreptul la rezoluţiune, chiar şi atunci când neexecutarea este de mică
însemnătate.
8. Rezoluţiunea unilaterală operează:
a. prin notificare scrisă transmisă către debitor, atunci când părţile au convenit astfel;
b. prin notificare scrisă, chiar dacă debitorul nu se află de drept în întârziere;
c. de plin drept, fără notificare, ori de câte ori debitorul nu şi-a executat obligaţia, chiar şi
atunci când părţile nu au convenit astfel prin contract.

103
9. Constituie cauză care înlătură răspunderea civilă delictuală:
a. forţa majoră;
b. exercitarea drepturilor proprii, chiar şi în mod abuziv;
c. ordinul superiorului, în toate cazurile.

10. Vinovăţia, ca element al răspunderii civile delictuale, poate îmbrăca forma:

a. intenţiei directe sau indirecte;
b. doar a culpei;
c. numai a intenţiei directe, indirecte şi a „culpei grave”.

11. Pentru a putea fi angajată răspunderea minorului pentru săvârşirea unei fapte juridice
ilicite cauzatoare de prejudicii, este obligatoriu:
a. ca minorul să fi împlinit vârsta de 14 ani, chiar dacă se dovedeşte că a fost lipsit de
discernământ la data săvârşirii faptei;
b. ca minorul să fi împlinit vârsta de 16 ani, chiar dacă se dovedeşte că a fost lipsit de
discernământ la data săvârşirii faptei;
c. să se facă dovada că minorul care a nu a împlinit vârsta de 14 ani a acţionat cu
discernământ.

12. Este angajată răspunderea persoanei juridice pentru fapta proprie:

a. ori de câte ori fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este săvârşită de organele
persoanei juridice;
b. ori de câte ori fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este săvârşită de un reprezentant al
persoanei juridice, cu prilejul exercitării atribuţiilor încredinţate;
c. atunci când fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită de organele persoanei
juridice, însă numai dacă acestea au acţionat cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine.

13. Fundamentul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului constă în:

a. prezumţia legală absolută de culpă a comitentului în supravegherea prepusului;
b. ideea culpei prepusului ca fiind culpa comitentului;
c. obligaţia de garanţie a comitentului, în solidar cu prepusul, faţă de victima prejudiciului.

14. Pentru a putea fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului:

a. este necesar ca fapta săvârşită de prepus să aibă legătură cu atribuţiile sau cu scopul
funcţiilor încredinţate;
b. este necesar ca funcţiile sau însărcinările primite de prepus să fie în interesul exclusiv
al comitentului;
c. trebuie ca persoana prejudiciată să dovedească necunoaşterea faptului că prepusul a
acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate, când fapta s-a
săvârşit în aceste condiţii.

15. Faţă de victima unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii:

a. răspunderea prepusului pentru fapta proprie este subsidiară faţă de răspunderea
comitentului;
b. răspunderea comitentului este solidară cu răspunderea prepusului;

104
c. răspunderea comitentului este subsidiară faţă de răspunderea prepusului pentru fapta
proprie.

16. Este răspunzător pentru prejudiciile cauzate de animale, în temeiul art. 1375 C.civ.:
a. cel care are paza juridică a animalului la momentul formulării acţiunii în justiţie;
b. cel care are paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciului;
c. cel care are paza materială a animalului la momentul producerii prejudiciului.

17. Sunt cauze exoneratorii de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale:

a. fapta victimei, forţa majoră;
b. starea de necesitate, legitima apărare;
c. fapta unei terţe persoane, cazul fortuit.

18. Pentru a fi angajată răspunderea pentru ruina edificiului este necesar şi suficient ca victima
prejudiciului să dovedească:
a. existenţa prejudiciului şi raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și ruina edificiului;
b. existenţa prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi ruina edificiului, culpa
proprietarului, faptul că ruina edificiului a fost cauzată de lipsa de întreţinere a acestuia ori
de un viciu de construcţie;
c. existenţa prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi ruina edificiului, faptul că
ruina edificiului a fost cauzată de lipsa de întreţinere a acestuia ori de un viciu de
construcţie.

19. Pentru a putea fi angajată răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima
prejudiciului trebuie să facă dovada:
a. prejudiciului, faptei paznicului juridic al lucrului, raportului de cauzalitate dintre faptă şi
prejudiciu;
b. prejudiciului şi raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu;
c. prejudiciului, raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu, calităţii de paznic
juridic a persoanei chemată să răspundă.

20. În materie de răspundere civilă contractuală, constituie cauză de exonerare de răspundere a

debitorului:
a. forţa majoră;
b. intervenția voluntară;
c. fapta unui terţ, în toate situațiile.

21. Dacă în contract a fost prevăzută o clauză penală:

a. în caz de neexecutare a obligaţiei de către debitor, creditorul poate cere fie executarea silită
în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală;
b. debitorul poate refuza executarea obligaţiei, oferind clauza penală;
c. nici debitorul, nici creditorul nu au dreptul de a opta între îndeplinirea obligaţiei şi clauza
penală.
22. În materia răspunderii civile contractuale pentru fapta altuia, antrenarea răspunderii
debitorului:

105
a. se poate face chiar dacă există o clauză de nerăspundere a debitorului principal, pentru
neexecutarea din partea interpusului contractual;
b. este condiționată de desemnarea expresă a terțului interpus în executarea contractului;
c. se poate face dacă obligația contractuală a debitorului s-a executat prin altul.

23. Pentru stabilirea prejudiciului în cadrul răspunderii civile delictuale, întotdeauna se au în

vedere următoarele elemente:
a. starea materială a autorului prejudiciului;
b. gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului;
c. prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit.

24. Prin repararea integrală a prejudiciului în cadrul răspunderii civile delictuale se înţelege:
a. atât damnum emergens, cât şi lucrum cessans;
b. numai prejudiciul previzibil;
c. atât prejudiciul previzibil, cât şi cel imprevizibil, atunci când fapta licită s-a săvârşit cu
intenţie.

25. Dovada elementelor răspunderii civile delictuale:

a. trebuie făcută de victima prejudiciului;
b. nu poate fi făcută prin prezumţii;
c. trebuie făcută cu respectarea regulilor care guvernează proba actelor juridice.

26. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori:

a. poate fi angajată numai dacă copilul nu a devenit major după împlinirea vârstei de 16 ani,
prin efectul căsătoriei;
b. nu poate fi angajată dacă ulterior săvârşirii faptei prejudiciabile copilul a devenit major;
c. se angajează numai dacă se dovedeşte că la data săvârşirii faptei prejudiciabile copilul a
acţionat cu discernământ.

27. Conform art.1375 C.civ., este angajată răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile
cauzate de:
a. animalele sălbatice aflate în captivitate;
b. animalele sălbatice aflate în stare de libertate;
c. numai animalele domestice.

28. Nu intră în sfera răspunderii civile delictuale:

a. răspunderea ofertantului pentru retragerea intempestivă a ofertei;
b. răspunderea faţă de terţi ca urmare a neefectuării unui contract;
c. acţiunile ulterioare ale păgubitului care a optat într-o acţiune anterioară pentru răspunderea
civilă contractuală.

29. Reprezintă efecte specifice ale contractelor sinalagmatice:

a. excepția de neexecutare, rezoluțiunea, rezilierea, riscul contractului;
b. excepția de neexecutare, simulația, riscul contractului;
c. rezoluțiunea, rezilierea, stipulația pentru altul.

106
30. În cazul rezoluțiunii unilaterale este necesară:
a. chemarea în judecată a debitorului;
b. punerea în întârziere a debitorului;
c. caracterul repetat al neexecutării.

31. Acțiunea în restituirea plății în cazul plății nedatorate se poate intenta:

a. în termen de 1 an de la data efectuării plății;
b. acțiunea este imprescriptibilă dacă plata s-a făcut în temeiul unui act juridic lovit de nulitate
absolută;
c. în termen de 3 ani de când solvens a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că este vorba
de o plată nedatorată.

32. Formele de răspundere civilă delictuală reglementate de Codul civil sunt:

a. răspunderea obiectivă și răspunderea subiectivă;
b. răspunderea directă și răspunderea indirectă;
c. răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită proprie, răspunderea pentru
prejudiciul cauzat prin fapta altuia și răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de
lucruri și de ruina edificiului.

33. Răspunderea civilă delictuală din punct de vedere al naturii juridice este:
a. o formă a răspunderii juridice;
b. o formă a răspunderii sociale;
c. un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii,
raport în care autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă are obligația de
a repara prejudiciul.

34. Răspunderea civilă delictuală se delimitează de răspunderea civilă contractuală prin faptul
că:
a. ambele sunt forme de răspundere în considerarea persoanei;
b. nu există niciun raport între cele două forme de răspundere, deoarece au temeiuri juridice
diferite;
c. în materie delictuală, dacă prejudiciul este cauzat de două sau mai multe persoane, acestea
sunt obligate la reparație în mod solidar, iar în materie contractuală răspunderea, ca regulă,
este divizibilă în funcție de numărul debitorilor.

35. În materia reparării prejudiciului:

a. prejudiciul trebuie să se repare în întregime, indiferent de forma sau gradul de vinovăție;
b. se repară numai prejudiciul rezultat din neexecutarea obligaţiilor contractuale;
c. la stabilirea întinderii despăgubirilor are relevanță atât starea materială a victimei, cât și cea
a autorului faptei ilicite.

36. În cazul în care victima unei fapte ilicite are asigurare de persoane:
a. victima are dreptul să cumuleze indemnizația de asigurare cu despăgubirea acordată de
autorul faptei ilicite;

107
b. victima nu poate să solicite de la autorul faptei ilicite decât diferența dintre valoarea
prejudiciului și suma primită de la asigurări;
c. victima faptei ilicite este îndreptățită să primească despăgubiri doar de la asigurător.
37. Pentru repararea prejudiciului se cere ca:
a. prejudiciul să fie instantaneu și previzibil;
b. prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat;
c. victima să nu aibă calitatea de persoană asigurată, în cazul unei asigurări de bunuri sau de
persoane.

38. Prin repararea integrală a unui prejudiciu se înțelege că:

a. este supusă reparării numai paguba efectivă;
b. autorul faptei ilicite poate fi obligat și la plata dobânzilor la suma stabilită cu titlu de
despăgubire, iar aceste dobânzi curg din momentul în care hotărârea judecătorească a rămas
definitivă;
c. prejudiciul trebuie reparat indiferent de forma sau gradul de vinovăție.

39. Repararea prin echivalent a prejudiciului se realizează prin:

a. acordarea unei sume globale sau prin stabilirea unor prestații periodice succesive cu
caracter viager sau temporar;
b. plata unei sume globale, în toate cazurile;
c. plata unei despăgubiri care se stabilește numai prin hotărâre judecătorească definitivă.

40. Reprezintă condiție pentru repararea prejudiciului:

a. caracterul cert al prejudiciului;
b. posibilitatea reparării prejudiciului pe cale convențională;
c. repararea integrală a prejudiciului.

41. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cere, printre altele,
condiția:
a. să existe un prejudiciu;
b. să existe o faptă licită;
c. fapta ilicită să fie săvârșită cu intenție.

42. Răspunderea civilă delictuală se deosebește de răspunderea civilă contractuală, printre

altele, prin:
a. finalitatea lor comună;
b. domeniul de aplicare;
c. repararea integrală a prejudiciului cauzat.

43. În cazul în care victima unei fapte ilicite are asigurare de bunuri:
a. victima are dreptul să cumuleze indemnizația de asigurare cu despăgubirea acordată de
autorul faptei ilicite;
b. victima nu poate să solicite de la autorul faptei ilicite decât diferența dintre valoarea
prejudiciului și indemnizația de asigurare;
c. victima faptei ilicite este îndreptățită să primească doar despăgubiri de la asigurător.

108
44. Excepția de neexecutare are ca efect:
a. suspendarea obligativității executării prestațiilor celui care o invocă;
b. obligarea la plată de daune interese moratorii;
c. întârzierea în executarea prestațiilor de către o parte, asemănător situației în care aceasta ar
beneficia de un termen extinctiv.
45. În raport de modul de operare, rezoluțiunea contractului poate fi:
a. legală și convențională;
b. judiciară, unilaterală, de plin drept;
c. unilaterală și convențională.

46. Rezilierea se aplică:

a. tuturor contractelor, fiind un efect general al acestora;
b. tuturor contractelor sinalagmatice;
c. numai contractelor sinalagmatice cu executare succesivă.

47. Asemănător rezoluțiunii, rezilierea:

a. este un efect specific al contractelor sinalagmatice;
b. se aplică și în cazul contractelor unilaterale;
c. are efect numai pentru viitor.

48. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului se angajează:

a. numai în sarcina proprietarului bunului;
b. numai pentru imobile cu destinația de locuință;
c. și atunci când ruina este rezultatul acțiunii voluntare a proprietarului.

49. Rezoluțiunea contractului reprezintă:

a. un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic căreia i
se pretinde executarea obligației care îi incumbă de către partea care nu și-a executat
propria obligație;
b. o clauza stipulată de părți într-un contract;
c. sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor născute dintr-un
contract sinalagmatic cu executare dintr-odată, constând în desființarea retroactivă a
contractului.

50. Răspunderea gerantului poate fi angajată:

a. faţă de gerat, atunci când intervenţia sa este apreciată ca fiind necesară, numai dacă vina sa
îmbracă forma intenţiei sau culpei grave;
b. faţă de terţi numai dacă gestiunea nu este utilă geratului;
c. indiferent de forma vinovăţiei, în ipoteza în care nu acţionează în mod corespunzător.

Răspunsuri:

1.b 45.b
2.b 46.c
109
 3.a 47.a
4.b 48.a
5.c 49.c
6.c 50.a
7.a
8.a
9.a
10.a
11.c
12.c
13.c
14.a
15.b
16.b
17.a
18.c
19.c
20.a
21.a
22.c
23.c
24.a
25.a
26.a
27.a
28.c
29.a
30.b
31.c
32.c
110
33.c
34.c
35.a
36.a
37.b
38.c
39.a
40.a
41.a
42.b
43.b
44.a

DREPT CIVIL. CONTRACTE SPECIALE

1. Suma de bani plătită la momentul încheierii promisiunii de vânzare, de către

promitentulcumpărător, cu titlu de avans din preţ, dar şi de clauza penală reprezintă: a. arvuna
confirmatorie
b. arvuna penalizatoare
c. arvuna garanţie

2. În cazul în care mai mulți titulari și-au exercitat preempțiunea asupra aceluiași bun,
vânzarea se va considera încheiată cu:
a. titularul dreptului legal de preempțiune ales de vânzător, dacă se află în concurs mai
mulți titulari ai unor drepturi legale de preempțiune
b. titularul dreptului legal de preempțiune, dacă se află în concurs cu titularul unui drept
convențional de preempțiune, și numai dacă în convenția în care își avea izvorul dreptul
acestuia din urmă nu s-a prevăzut contrariul
c. titularul dreptului convențional de preempțiune înscris mai întâi în cartea funciară,
dacă bunul este imobil și indiferent de natura drepturilor de preempțiune ale celor care vin în
concurs

3. Convenţia prin care promitentul se obliga că, în cazul în care urmează să vândă un bun, să-l
prefere la preţ egal, în calitate de cumpărător, pe beneficiarul promisiunii, reprezintă: a.
contract sub condiţie
b. pact de preferinţă
c. promisiunea de porte-fort
111
4. Contractul cu titlu oneros în care părţile nu cunosc existenţa şi întinderea exactă a
obligaţiilor, dar au în vedere posibilitatea unui câştig şi riscul unei pierderi, depinzând de o
împrejurare viitoare şi incertă, face parte din categoria contractelor: a. comutative
b. consensuale
c. aleatorii

5. Din categoria actelor dezinteresate face parte şi contractul:

a. de rentă viageră
b. de donaţie
c. de comodat

6. Dacă la momentul încheierii contractului, bunul individual determinat este pierit în

întregime:
a. cumpărătorul de bună credinţă va putea cere fie anularea contractului, fie reducerea
corespunzătoare a preţului
b. contractul nu produce nici un efect fiind lovit de nulitate absolută, prin urmare,
cumpărătorul nu va putea fi obligat la plata preţului, iar dacă l-a plătit, are dreptul la restituire
c. contractul urmează să fie reziliat, prin urmare, cumpărătorul are dreptul la restituirea
preţului plătit
7. Policitaţiunea reprezintă:
a. acceptarea unei oferte, dar numai în anumite condiţii
b. momentul realizării acordului de voinţe când oferta se întâlneşte cu acceptarea
c. propunerea făcută de o persoană unei alte persoane de a încheia un contract în condiţii
determinate

8. Incapacitatea specială prevăzută pentru judecători, procurori, grefieri, avocaţi de a cumpăra,

direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase a avut ca raţiune a reglementării:
a. evitarea unui potenţial conflict de interese, aşa numitul abuz de reprezentare
b. protejarea intereselor celui reprezentat sau ocrotit
c. existenţa posibilităţii de influenţare a unui proces în exercitarea funcţiilor amintite

9. Contractul prin care practicienii în insolvență cumpără bunurile a căror vânzare se face prin
intermediul lor, pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează: a. este lovit
de nulitate absolută
b. atrage nulitatea relativă
c. este valabil dacă bunurile respective au fost cumpărate prin licitaţie publică

10. În cazul în care într-un contract a fost inserată o clauză penală:

a. debitorul se poate libera oferind prestația stabilită în clauza penală
b. creditorul nu poate cere atât executarea obligației principale, cât și a penalității stabilită
pentru întârziere dacă acceptă, fără rezerve, executarea obligației
c. instanța poate reduce penalitatea numai în cazul în care este vădit excesivă față de
prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului.

11. Printre cazurile de preemţiune stabilite de Codul civil se enumeră şi:

112
a. dreptul de preemţiune în favoarea fostului proprietar expropriat, dacă expropriatorul
doreşte să înstrăineze imobilul dobândit prin expropriere
b. terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se pot vinde cu respectarea,
în ordine, a dreptului de preemţiune al coproprietarilor sau vecinilor
c. dreptul de preemţiune în favoarea statului român în cazul vânzării monumentelor
istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat

12. În situaţia de inalienabilitate absolută şi permanentă se enumeră şi:

a. lucrurile comune, care nu aparţin nimănui (res communis), dar destinate uzului general
b. bunurile mobile părăsite pe terenuri aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale
c. bunurile imobile moştenite

13. Atunci când se vinde un imobil determinat, fără indicarea suprafeţei, pentru un preţ total:
a. cumpărătorul sau vânzătorul pot cere rezoluţiunea contractului ori modificarea preţului pe
motiv că suprafaţa este mai mică sau mai mare decât s-a crezut
b. nici cumpărătorul şi nici vânzătorul nu pot cere rezoluţiunea contractului ori modificarea
preţului pe motiv că suprafaţa este mai mică sau mai mare decât s-a crezut
c. cumpărătorul poate solicita vânzătorului să-i transmită exact suprafaţa convenită

14. În materia mandatului:

a. răspunderea mandanților față de mandatar este solidară, dacă mandatul a fost dat
aceluiași mandatar pentru o afacere comună
b. mandatul dat de mai mulţi mandanți aceluiași mandatar pentru o afacere comună
poate fi revocat de oricare dintre ei
c. mandatul continuă față de mandatarii obligați să lucreze împreună, chiar dacă unul
dintre ei a decedat

15. În caz de evicţiune totală:

a. cumpărătorul va putea solicita rezoluţiunea vânzării, restituirea preţului şi repararea
prejudiciului suferit (daune interese)
b. cumpărătorul va putea solicita doar rezoluţiunea vânzării şi restituirea preţului
c. cumpărătorul poate cere doar cheltuielile efectuate de el pentru lucrările necesare sau utile
efectuate în legătură cu bunul vândut

16. Clauza star del credere semnifica:

a. o garanţie de sine stătătoare privind asumarea expresă de către comisionar a obligaţiei
de a-l garanta pe comitent de executarea obligaţiilor terţului
b. o clauză de exclusivitate pentru vânzarea de către comisionar a unui imobil
aparţinând comitentului
c. dreptul de retenţie al comisionarului care a suferit prejudicii în îndeplinirea
comisionului pentru creanţele sale asupra comitentului

17. Comodatarul nu răspunde:

a. pentru pierderea sau deteriorarea bunului rezultată numai din folosinţă în scopul
căreia bunul i-a fost împrumutat
113
b. pentru pierderea sau deteriorarea bunului din cauza de forţă majoră chiar dacă
prelungeşte folosinţa după scadența obligației de restituire
c. pentru pierderea sau deteriorarea bunului din cauza de forţă majoră chiar dacă a
folosit bunul cu altă destinaţie decât aceea pentru care i-a fost împrumutat

18. Care dintre următoarele afirmaţii privind contractul de împrumut de consumaţie este
corectă:
a. părţile pot stabili clauze de indexare sau de revizuire pentru a se proteja împotriva riscului
devalorizării banilor/creşterii sau scăderii preţului bunurilor
b. obiectul împrumutului de consumaţie poate fi format numai din sume de bani
c. restituirea anticipată a bunurilor împrumutate în cazul împrumutului cu titlu oneros se poate
face şi fără consimţământul împrumutătorului

19. Care dintre următoarele afirmaţii privind contractul de donaţie, este corectă:
a. contractul de donaţie, de regulă, trebuie să îmbrace forma autentică, aceasta fiind o
condiţie ad probationem, sancţiunea pentru nerespectarea formei cerută de lege, fiind nulitatea
relativă
b. donaţia nu este susceptibilă de confirmare, însă prin excepţie poate fi confirmată de
moştenitorii universali şi cu titlu universal ai donatorului; confirmarea va produce efecte doar
faţă de moştenitorii care au consimţit la confirmare
c. donaţia este reglementată în Codul civil, în materia actelor dezinteresate, din
categoria cărora face parte

20. Care dintre enunțurile de mai jos nu este corect din punct de vedere legal:
a. dacă un contract este menținut în parte, ca efect al nulității parțiale, clauzele nule sunt
înlocuite de drept cu dispozițiile legale aplicabile
b. dreptul de a denunța unilateral un contract încheiat pe durată nedeterminată poate fi
exercitat de oricare dintre părți, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz
c. în cazul nulității unui act juridic cu executare succesivă, partea care a primit o
prestație în temeiul acestui act nu este obligată la restituire

21. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la darul manual este corectă:
a. darul manual, este un contract real, care nu presupune forma autentică, şi care, în
afară acordului de voinţe dintre părţi, presupune şi tradiţiunea/remiterea efectivă a bunului
corporal
b. pot fi considerate daruri manuale orice bunuri mobile corporale sau incorporale,
fungibile sau nefungibile
c. darul manual reprezintă o formă a donaţiilor indirecte şi se poate constitui din orice
bun imobil sau mobil, corporal sau incorporal, fungibil sau nefungibil, consumptibil sau
neconsumptibil

22. Contractul de întreţinere poate înceta prin rezoluţiune unilaterală atunci când:
a. creditorul a decedat înainte de împlinirea termenului
b. comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în raport cu bunele
moravuri
c. când capitalul/bunul a pierit parţial său şi-a diminuat valoarea
114
23. Care dintre următoarele afirmaţii privind contractul de locaţiune este corectă:
a. locaţiunea pe o durată de până la 3 ani, inclusiv, poate fi încheiată cu acordul
copropietarilor care deţin majoritatea cotelor-părți, fiind considerată un act de administrare
b. locaţiunea pe o durată de până la 3 ani, inclusiv, poate fi încheiată cu acordul
copropietarilor care deţin majoritatea cotelor-părți, fiind considerată un act de dispoziţie
c. locaţiunea pe o durată de până la 3 ani, inclusiv, poate fi încheiată cu acordul tuturor
copropietarilor, fiind considerată un act de dispoziţie

24. Care dintre următoarele afirmaţii privind contractul de rentă viageră este corectă:
a. având un caracter intuitu personae, în cazul morţii debirentierului, obligaţia nu se
transmite la moştenitori
b. dacă debirentierul nu îşi îndeplineşte obligaţiile, credirentierul poate cere sechestrul şi
vânzarea bunurilor debirentierului până la concurenţa sumei suficiente pentru plata rentei în
viitor
c. în cazul pluralităţii de credirentieri, moartea unuia dintre credirentieri duce la
stingerea parţială a rentei

25. Renta viageră:

a. nu produce niciun efect dacă s-a constituit cu titlu gratuit pe durata vieţii unei persoane care
a murit în cel mult 30 de zile de la data încheierii contractului, din cauza bolii de care
suferea la acea dată
b. constituită pe durata vieţii mai multor persoane încetează, ca regulă, la data la care
decedează prima dintre acestea
c. constituită în favoarea mai multor credirentieri, este divizibila, dacă s-a convenit astfel
26. Printre cauzele de nulitate absolută care conduc la desfiinţarea tranzacţiei se regăseşte şi
situaţia:
a. când tranzacţia s-a încheiat pentru executarea unui act anulabil
b. când tranzacţia a fost încheiată în baza unor înscrisuri dovedite ulterior ca fiind false
c. când au fost descoperite ulterior înscrisuri necunoscute de toate părţile şi care ar fi putut
influenţa tranzacţia

27. Care dintre următoarele afirmaţii privind cesiunea contractului de locaţiune este corectă:
a. este un contract de locaţiune distinct, încheiat între locatarul principal şi un terţ sublocatar
b. nu este un nou contract de locaţiune, ci este o operaţiune juridică prin care se realizează
substituirea unui terţ în raporturile născute din contractul de locaţiune preexistent
c. sublocatarul poate opune locatorului plata anticipată a chiriei pe care a efectuat-o către
locatarul principal

28. Arvuna confirmatorie:

a. va fi imputată asupra preţului în situaţia în care vânzarea se încheie
b. reprezintă doar o garanţie în vederea încheierii contractului
c. reprezintă preţ al dezicerii de contract

29. Din categoria donaţiilor indirecte face parte şi:

a. remiterea de datorie
115
b. donaţia cu sarcina
c. darul manual

30. În materia contractului de consignaţie:

a. dacă bunurile nu au fost vândute şi se deschide procedura insolvenței în privinţa
consignatarului, bunurile intră în averea acestuia dacă bunurile respective au fost asigurate la
primirea lor în consignaţie
b. în realizarea mandatului său, consignatarul trebuie să vândă bunul mobil la preţul
stabilit în contract sau, în lipsă, cel puţin la jumătate din preţul curent al mărfurilor de pe piaţa
relevantă, de la momentul vânzării
c. în cazul în care consignatarul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a asigura bunurile,
consignantul are dreptul de a asigura bunurile pe cheltuiala consignatarului

31. După modul în care se exprimă voinţa părţilor, contractele se clasifică în:
a.contracte sinalagmatice şi unilaterale
b.constitutive, translative, declarative
c.negociabile, de adeziune, obligatorii

32. Din categoria contractelor comutative face parte şi contractul: a. de

întreţinere
b. de vânzare-cumpărare
c. de mandat gratuit

33. Din categoria contractelor de adeziune face parte şi contractul:

a.de furnizare a energiei electrice
b.de tranzacţie
c.de comodat

34. Oferta trebuie să fie:

a. certă, reală, fermă, echivocă, completă, neviciată, făcută jocandi causa
b. certă, fermă, reală, serioasă, precisă, neechivocă, neviciată şi completă
c. certă, reală, îndoielnică,completă, fermă, neviciată

35. Persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu:

a. nu pot încheia contracte nici în nume propriu şi nici prin reprezentanţii lor legali
b. pot încheia contracte în nume propriu
c. pot încheia contracte prin reprezentanţii lor legali

36. Leziunea ca viciu de consimţământ înseamnă:

a. inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace dolosive pentru a o determina să încheie
un act juridic
b. pagubă suferită de o parte, rezultată din vădita disproporţie dintre contraprestaţii
c. ameninţarea unei persoane cu un rău de natură a-i provoca o temere care să o determine să
încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat

116
37. Referindu-ne la viciile de consimţământ, metus reprezintă:
a. violența morală
b. violenţa fizică
c. atât violența morală cât şi violența fizică

38. Forma AD VALIDITATEM este cerută:

a. contractului de donaţie
b. contractului de depozit voluntar
c. contractului de închiriere a locuinţelor

39. Care dintre modalităţile contractului poate fi definită drept: „Evenimentul viitor şi sigur că
se va produce, care amână începerea sau, după caz, stingerea executării drepturilor şi a
obligaţiilor corelative dintr-un contract”: a. condiţia
b. termenul
c. sarcina

40. Din punct de vedere al efectului produs, condiţia poate fi:

a. suspensivă sau rezolutorie
b. cazuală, mixtă sau potestativă
c. suspensivă sau potestativă

41. Care dintre următoarele afirmaţii privind nulitatea absolută este corectă:
a. este prescriptibila în termenul general de 3 ani
b. poate fi invocată numai de persoană al cărei interes a fost nesocotit la încheierea
contractului
c. nu poate fi acoperită prin confirmare

42. Contractul de vânzare-cumpărare prezintă următoarele caractere juridice:

a. este un contract în principiu consensual, sinalagmatic, comutativ, translativ de
proprietate, cu titlu oneros
b. este un contract în principiu consensual, bilateral, translativ de proprietate şi
reprezintă o liberalitate
c. este întotdeauna un contract solemn, sinalagmatic, aleatoriu, translativ de proprietate,
cu titlu oneros

43. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la promisiunea unilaterală de vânzare este
corectă:
a. este un contract unilateral, iar nu un act juridic unilateral, întrucât există un acord de voinţe,
dar numai una dintre părţi se obliga la o prestaţie
b. nu se deosebeşte de oferta de a contracta, care este un act juridic unilateral
c. este un contract prin care ambele părţi îşi asumă obligaţii reciproce, respectiv de a vinde şi
de a cumpăra un anumit bun în viitor

44. Preţul în baza căruia se vinde bunul poate fi stabilit:

117
a. doar în bani
b. în alte bunuri
c. în alte prestaţii

45.Atunci când bunul este afectat de un viciu ascuns, dar contractul a fost valabil încheiat şi
vânzătorul de bună-credinţă, cumpărătorul: a. poate solicita anularea contractului
b. poate solicita rezoluţiunea vânzării
c. nu mai poate cere nici anularea contractului şi nici rezoluţiunea vânzării

46. Contractul de comision are următoarele caractere juridice:

a. este un contract consensual, sinalagmatic, intuitu personae, cu titlu oneros, comutativ
b. este un contract consensual, unilateral, cu titlu gratuit, comutativ, aleatoriu
c. este un contract solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate

47. Instrucţiunile comitentului către comisionar pot fi:

a.imperative sau indicative şi obligatoriu numai în scris
b.indicative sau facultative şi obligatoriu doar în scris
c.imperative, indicative sau facultative şi pot fi scrise sau verbale

48. Contractul de comodat are următoarele caractere juridice:

a. este un contract consensual, sinalagmatic, comutativ, cu titlu gratuit, intuitu personae
b. este un contract real, cu titlu gratuit, translativ al dreptului de folosinţă, unilateral, intuitu
personae
c. este un contract solemn, unilateral, cu titlu gratuit, comutativ, intuitu personae

49.Împrumutul de consumaţie are următoarele caractere juridice:

a. este un contract solemn, cu titlu gratuit, translativ al dreptului de proprietate,
unilateral, intuitu personae
b. este un contract real, cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ, translativ al dreptului de
folosinţă, intuitu personae
c. este un contract real, în principiu cu tiltu gratuit, translativ al dreptului de proprietate,
unilateral, intuitu personae

50. Din obiectul contractului de împrumut de folosinţă pot face parte:

a. bunuri individual determinate, nefungibile şi neconsumptibile
b. bunuri mobile fungibile şi consumptibile prin natura lor
c. bunuri imobile fungibile, consumptibile prin natura lor sau prin voinţa părţilor

51. Contractul de donaţie are următoarele caractere juridice:

a. este un contract cu titlu gratuit, unilateral, solemn, translativ de proprietate, în principiu
irevocabil
b. este un contract cu titlu oneros, unilateral, solemn, comutativ, irevocabil
c. este un contract cu titlu gratuit, sinalgamatic, solemn, translativ de proprietate, în principiu
irevocabil

52. Contractul de întreţinere prezintă următoarele caractere juridice:

118
a. este un contract solemn, de regulă cu titlu oneros, de regulă aleatoriu, de regulă
sinalagmatic, intuitu personae, cu executare succesivă
b. este un contract solemn, cu titlu gratuit, aleatoriu, sinalagmatic, intuitu personae, cu
executare succesivă
c. un contract solemn, cu titlu oneros, comutativ, unilateral, intuitu personae, cu
executare dintr-odată

53. Contractul de locaţiune prezintă următoarele caractere juridice:

a. este un contract solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare
succesivă, translativ al dreptului de folosinţă
b. este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, cu executare
succesivă, translativ al dreptului de folosinţă
c. este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, în principiu comutativ, cu
executare succesivă, translativ al dreptului de folosinţă temporară

54. Locaţiunea poate fi încheiată:

a. pe o durată determinată de maximum 5 ani
b. pe o durată determinată de maximum 3 ani
c. pe o durată nedeterminată, dar care nu poate depăşi 49 de ani

55. Contractul de mandat prezintă următoarele caractere juridice:

a. este un contract cu titlu oneros, sinalagmatic, cu caracter intuitu personae, consensual
b. este un contract cu titlu gratuit sau oneros, poate fi atât bilateral cât şi unilateral, cu caracter
intuitu personae, consensual
c. este un contract cu titlu gratuit, unilateral, cu caracter intuitu personae, solemn

56. Printre aplicaţiile mandatului fără reprezentare se numără şi:

a. contractul de comision
b. contractul de schimb
c. contractul de întreţinere

57. Contractul de rentă viageră prezintă următoarele caractere juridice:

a. este un contract consensual, în principiu cu titlu oneros, aleatoriu, de regulă
sinalagmatic, translativ de proprietate, cu executare succesivă, irevocabil (când este cu titlu
oneros)
b. este un contract solemn, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, aleatoriu, unilateral,
translativ de proprietate, cu executare succesivă, irevocabil (când este cu titlu oneros)
c. este un contract solemn, cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic, translativ de
proprietate, cu executare succesivă, irevocabil

58. Contractul de schimb prezintă următoarele caractere juridice:

119
a. este un contract sinalagmatic, solemn, oneros, comutativ, translativ de proprietate, cu
executare succesivă
b. este un contract sinalagmatic, intuitu personae, solemn, oneros, comutativ, translativ
de proprietate, cu executare dintr-o dată
c. este un contract sinalagmatic, în principiu consensual, oneros, comutativ, translativ de
proprietate, instantaneu

59. Contractul de tranzacţie prezintă următoarele caractere juridice:

a. este un contract de regulă consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu
obiect indivizibil
b. este un contract solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate,
aleatoriu, cu obiect indivizibil
c. este un contract de solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros sau gratuit, aleatoriu, cu
obiect indivizibil

60. În cazul vânzării autovehiculelor folosite:

a. este vorba de un contract consensual
b. ne aflăm în faţa unei excepţii de la caracterul consensual al vânzării-cumpărării
c. cerinţa respectării formalităţilor de înregistrare este prevăzută ad validitatem

61. La data de 20 iunie 2016, M a vândut lui V un teren intravilan în suprafață de 1.000 mp,
cu un preț de 70 euro pe metru pătrat. Ulterior, V s-a lăudat că suprafaţa reală a terenului este
de 1.378 mp, mai mare decât cea indicată în contractul de vânzare, aspect despre care a aflat și
M la data de 15 august 2017. În raport de situația descrisă, M:
a. poate obține obligarea cumpărătorului la plata suplimentului de preț corespunzător
excedentului de teren;
b. poate obține rezoluţiunea judiciară a vânzării;
c. este decăzut din dreptul de a cere obligarea cumpărătorului la plata suplimentului de preț
corespunzător excedentului de teren.

62. H a încheiat cu M un contract de mandat cu titlu oneros prin care l-a împuternicit să
înstrăineze producția să dea 500 tone de cartofi, cu prețul 1 leu/kg. În baza mandatului, M a
vândut cantitatea de cartofi către un lanț de magazine, cu prețul de 1,5 lei/kg, obținând suma
totală de 750.000 lei. Din aceasta, la momentul desocotirii mandatului, după ce i-a fost plătită
remunerația, M i-a predat lui H suma de 500.000 lei, reținând diferența. H l-a notificat
cerându-i diferența de preț, însă M a refuzat. Prin raportare la situația de fapt descrisă:
a. H este îndreptățit să obțină diferența de preț, chiar dacă prețul încasat de M este mai
mare decât cel prevăzut în împuternicire;
b. M va păstra diferența de preț, deoarece a remis lui H prețul mărfii în conformitate cu
clauzele împuternicirii sale;
c. H poate obține și dobânda calculată la diferența de preț, de la data încasării acestei
sume de către M.

63. T a cumpărat de la F un automobil de epocă, sperând să fie admis într-o competiție

automobilistică de profil, aspect pe care i l-a adus la cunoștință lui F. Deși F cunoștea faptul
că automobilul nu se încadra în condițiile de participare la competiția respectivă din cauza
120
anului de fabricație, profitând de faptul că T credea contrariul și că acesta mai avea la
dispoziție două zile pentru înscriere, i-a vândut automobilul cu un preț cu 20 % mai mare
decât valoarea sa de piață. În această situație, T:
a. poate obține anularea contractului invocând leziunea deoarece F a profitat de eroarea în care
s-a aflat cu privire la condițiile de participare la competiție;
b. poate să opteze pentru menținerea contractului și reducerea prețului cu valoarea daunelor
interese la care ar fi îndreptățit;
c. poate obține anularea contractului invocând eroarea esențială.

64. În baza promisiunii bilaterale de vânzare a unui imobil, încheiată la data de 15 martie
2012, promitentul-cumpărător G a achitat integral prețul vânzării către promitentul-vânzător
H și a intrat în posesia imobilului, părțile obligându-se să încheie contractul de vânzare în
formă autentică până la data de 15 martie 2013. Prin cererea de chemare în judecată, introdusă
la data de 10 februarie 2016, G solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de
contract de vânzare, deoarece H a refuzat în mod nejustificat să se prezinte la notarul public
pentru perfectarea vânzării. În apărare, H a invocat excepția prescripției dreptului material la
acțiune. Instanța:
a. va admite excepția invocată, constatând că este împlinit termenul de prescripţie
extinctivă și va respinge acțiunea;
b. va respinge excepția invocată, în considerarea faptului că imobilul se află în posesia
reclamantului, și va admite acțiunea;
c. va respinge excepția invocată, reținând că termenul de prescripție a dreptului la
acțiune s-ar fi împlinit pe 15 martie 2016, și va admite acțiunea.

65. M, minor în vârstă de 17 ani, s-a căsătorit cu D. În timpul căsătoriei, M i-a donat lui D un
imobil, bunul său propriu. Ulterior, căsătoria dintre cei doi a fost declarată nulă, ca urmare a
faptului că D era căsătorită la încheierea acesteia, fapt pe care i-l ascunsese lui M. În raport de
această situație:
a. donația este lovită de nulitate absolută;
b. M poate revoca donația prin voința să unilaterală și după rămânerea definitivă a hotărârii de
declarare a nulității căsătoriei dintre el și D;
c. donația va rămâne valabilă dacă M o confirmă după aflarea cauzei de nulitate a căsătoriei.

66. Care dintre enunțurile de mai jos este corect din punct de vedere legal?
a.contractul prin care se constituie o ipotecă mobiliară se încheie numai în formă autentică,
sub sancțiunea nulității absolute;
b. cel care a dat cu împrumut o sumă de bani pentru dobândirea unui imobil beneficiază
de o ipotecă legală asupra imobilului respectiv pentru garantarea restituirii împrumutului;
c. actele de dispoziție asupra imobilului ipotecat nu sunt valabile dacă există clauză de
inalienabilitate în contractul de ipotecă.

67. Profitând de vârsta înaintată și starea de nevoie în care se afla Q, cumpărătorul W l-a
determinat pe primul să-i vândă, la data de 25 iulie 2016, cu un preț de aproximativ 40% din
valoarea reală de piață a bunului, un teren pe care vânzătorul îl recuperase de la stat în
procesul de restituire. La data de 10 martie 2018, cumpărătorul a fost chemat în judecată de Q
121
pentru anularea contractului de vânzare pentru leziune. Pârâtul W a formulat o singură apărare
arătând că, între timp, prețul de piață al terenului a scăzut, la data introducerii acțiunii fiind
chiar mai mic decât cel plătit vânzătorului în anul 2016. Instanța: a. va respinge acțiunea ca
neîntemeiată.
b. va admite acțiunea;
c. va respinge acțiunea ca fiind prescris dreptul material la acțiune.

68. Prin contractul încheiat la data de 15 iulie 2017, M a transmis către fiul său O proprietatea
asupra casei în care locuia în schimbul prestațiilor necesare întreținerii pe toată durata vieții
sale. După două luni de la data încheierii contractului, M a decedat din cauza cancerului de
care suferea de mai bine de un an, lăsându-i ca moștenitori pe cei doi fii ai săi, O și P. Acesta
din urmă a aflat despre existența contractului după deschiderea moștenirii. În raport de această
situație:
a. contractul nu va produce niciun efect;
b. într-o eventuală acțiune în revocarea contractului de întreținere, O poate opune caracterul
personal al acestui contract;
c. P va putea beneficia de prezumția caracterului gratuit al contractului în formularea unei
eventuale acțiuni în reducțiunea liberalităților excesive.

69. La data de 12 septembrie 2011, F i-a închiriat lui G un imobil, teren și construcție, pentru
o durată de zece ani, în contract fiind menționat faptul că imobilul va fi folosit pentru
activități de tip creșă. Fără a cere acordul locatorului, în cursul lunilor februarie și martie
2012, F a efectuat lucrări de amenajare necesare pentru specificul activității creșei. În această
situație, locatorul:
a. va fi obligat să păstreze lucrările și să plătească locatarului sporul de valoare adus
imobilului;
b. are dreptul de a păstra lucrările efectuate asupra bunului său, fără a putea fi obligat la
despăgubiri;
c. nu poate cere locatarului aducerea bunului în starea inițială.

70. Părinții lui V i-au făcut o donație lui T cu condiția de a o lua de soție pe fiica lor. Căsătoria
nu s-a încheiat, ca urmare a faptului că T a refuzat să o ia de soție pe infidela V. Prin raportare
la situația de fapt, donația: a. este nulă pentru cauză imorală;
b. este caducă;
c. este revocabilă pentru neîndeplinirea sarcinii.

71. X a împrumutat de la Y suma de 100.000 lei și a garantat plata debitului prin constituirea
unui drept de ipotecă asupra unui imobil al său, în contractul de ipotecă fiind menționată
expres posibilitatea transmisiunii dreptului de creanță numai cu acordul lui X. Z a plătit suma
de 50.000 lei către Y, în virtutea unei subrogații convenționale încheiată cu acesta cu privire la
creanța sa față de X, prin convenția de subrogație Y obligându-se să garanteze suma pentru
care a operat subrogația. În această situație:
a. Z devine creditor al lui X pentru suma de 50.000 lei, și va beneficia de ipoteca ce însoțea
împrumutul cu preferință față de Y.
b. Z devine creditor al lui X pentru suma de 100.000 lei, dar X îi va putea opune mijloacele de
apărare pe care le avea față de Y;
122
c. Z nu devine creditor al lui X, întrucât lipsește acordul acestuia din urmă asupra subrogației.

72. Printr-un contract de locațiune părțile pot conveni în legătură cu dreptul asupra chiriei:
a. ca termenul de prescripție extinctivă să înceapă să curgă pentru toate ratele de chirie de la
data scadenței ultimei rate;
b. ca termenul de prescripție extinctivă să aibă o durată de 15 ani;
c. că locatarul renunță la prescripția extinctivă.

73. G l-a chemat în judecată pe N pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună
obligarea acestuia la plata prețului unui cal pe care i l-a vândut cu plata prețului în trei rate și
rezerva proprietății. Pârâtul s-a apărat arătând că, deși animalul i-a fost predat la data
încheierii contractului, după plata primei rate de preț, calul a fost ucis de un copac care s-a
prăbușit peste el în timpul unei furtuni violente. Pe calea unei cereri reconvenționale, N a
cerut restituirea primei rate de preț. Înstanța:
a. va admite acțiunea așa cum a fost formulată, întrucât riscul contractului îl suportă
cumpărătorul și va respinge cererea reconvențională;
b. va respinge acțiunea și va admite cererea reconvențională, întrucât reclamantul a rămas
proprietarul animalului;
c. va respinge ambele cereri ca neîntemeiate.

74. La data de 14 martie 2016, V i-a vândut lui T un tablou al unui pictor celebru sub condiția
rezolutorie ca acesta să nu fie expus într-o expoziție de artă ce urma să aibă loc la data de 15
septembrie 2016. Totodată, în contract era stabilit un drept de preempțiune în favoarea lui V,
pentru ipoteza vânzării de către T a tabloului. La data de 03 iunie 2016, deși nu-i plătise prețul
tabloului lui V, T i-a făcut acestuia o ofertă de vânzare și, după trecerea a 25 de zile fără ca V
să fi acceptat oferta, a vândut tabloul în condițiile ofertei către H. Cunoscându-l pe
organizatorul expoziției, V a intervenit și a obținut refuzul acestuia de a expune tabloul la data
de 15 septembrie 2016. În această situație, V va fi îndreptățit:
a. să își exercite dreptul de preempțiune;
b. să considere condiția rezolutorie îndeplinită și să ceară restituirea către el a tabloului;
c. să ceară rezoluțiunea contractului încheiat cu T pentru neplata prețului.

75. La data de 1 aprilie 2017, arhitectul W a încheiat un contract de locațiune cu L pentru un

spațiu locativ situat la parterul unui imobil, cu scopul desfășurării activității profesionale a
unui cabinet de arhitectură pentru care W era înregistrat ca persoană fizică autorizată.
Conform voinței exprese a părților, contractul a fost încheiat pe durată nedeterminată și
înregistrat la Administrația Financiară. Întrucât afacerea nu a mers foarte bine, la data de 1
aprilie 2018, W a încetat să mai plătească chiria și a eliberat spațiul închiriat. În raport de
această situație:
a. locațiunea se consideră încheiată la expirarea termenului de un an de la data încheierii
contractului;
b. L poate să pună în executare silită contractul pentru plata chiriei;
c. W putea oricând să înceteze executarea contractului, întrucât era încheiat pe durată
nedeterminată.
76. În materia mandatului:

123
a. răspunderea mandanților față de mandatar este solidară, dacă mandatul a fost dat
aceluiași mandatar pentru o afacere comună;
b. mandatul dat de mai multi mandanți aceluiași mandatar pentru o afacere comună
poate fi revocat de oricare dintre ei;
c. mandatul continuă față de mandatarii obligați să lucreze împreună, chiar dacă unul
dintre ei a decedat.

77. Care dintre enunțurile de mai jos nu este corect din punct de vedere legal:
a. dacă un contract este menținut în parte, ca efect al nulității parțiale, clauzele nule sunt
înlocuite de drept cu dispozițiile legale aplicabile;
b. dreptul de a denunța unilateral un contract încheiat pe durată nedeterminată poate fi
exercitat de oricare dintre părți, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz;
c. în cazul nulității unui act juridic cu executare succesivă, partea care a primit o
prestație în temeiul acestui act nu este obligată la restituire.

78. X i-a vândut lui Y un ceas unicat cu prețul de 250.000 lei care urma să fie plătit în 10 rate
lunare egale. Predarea bunului către cumpărător a avut loc la data încheierii contractului,
stabilindu-se că X își rezerva proprietatea bunului până la plata integrală a prețului. Y nu a
achitat ultima rată a prețului. În această situație X poate pretinde:
a. executarea obligației de plată a ratei neachitate și dobânda prevăzută în contract, chiar
dacă bunul pierise fortuit anterior scadenței ultimei rate a prețului;
b. rezoluțiunea contractului și obligarea lui Y la restituirea ceasului și la plata unei sume
cu titlu de dauneinterese, inclusiv o compensație echitabilă pentru folosirea ceasului de către
Y;
c. rezoluțiunea contractului și păstrarea de către X a sumelor încasate cu titlu de rate ale
prețului, cu excepția ipotezei în care s-a convenit altfel în contract.

79. În cazul în care într-un contract a fost inserată o clauză penală:

a. debitorul se poate libera oferind prestația stabilită în clauza penală;
b. creditorul nu poate cere atât executarea obligației principale, cât și a penalității stabilită
pentru întârziere dacă accepta, fără rezerve, executarea obligației;
c. instanța poate reduce penalitatea numai în cazul în care este vădit excesivă față de
prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului.

80. La sărbătorirea majoratului lui F, fiul vecinului său, D i-a făcut o promisiune de donație în
formă autentică cu privire la un apartament situat în Cluj, întrucât era atașat de acesta și ar fi
dorit să-l stimuleze să urmeze cursurile unei facultăți în acel oraș. F a acceptat în formă
autentică promisiunea și ulterior a realizat lucrări de amenajare a apartamentului în valoare de
aproximativ 10.000 lei. După câteva luni de la terminarea liceului, F a plecat în Franța unde
și-a găsit un loc de muncă. D este nemulțumit de întreaga situație, cu atât mai mult cu cât nu
se aștepta ca F să nu-și continue studiile în Cluj. Pentru acest motiv, D este tentat să vândă
apartamentulul unui terț. În raport de situația descrisă:
a. promisiunea de donație se revocă de drept, ca urmare a neexecutării sarcinii de către F;
b. dacă D vinde apartamentul, F poate cere rezoluțiunea contractului de vânzare pentru
încălcarea clauzei de inalienabilitate;

124
c. dacă D nu execută promisiunea, F poate pretinde de la acesta daune interese reprezentând
cheltuielile făcute cu amenajarea apartamentului.

81. Întrucât R avea o datorie personală la C, în sumă de 25.000 lei, pe care nu ar fi putut să o
restituie la data scadenței, 10 iulie 2015, P, proaspătul soț al acesteia, a achitat datoria către
creditor, pentru a-și dovedi sentimentele faţă de R şi având acordul acesteia. C a primit plata
cu bună-credință, mai ales că P menționase că achitarea datoriei ar fi un cadou pentru soția lui.
La data de 1 octombrie 2018, P şi R s-au separat în fapt din cauze imputabile exclusiv lui R.
În raport de această situație, P poate obține restituirea sumei:
a. de la C, în temeiul plății nedatorate;
b. de la R, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză;
c. de la R prin revocarea donației.

82. Reclamantul l-a chemat în judecată pe pârât pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să
se dispună anularea contractului de vânzare a unui apartament și repunerea părților în situația
anterioară. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că, având nevoie
de bani pentru suportarea costului unei intervenții chirurgicale pentru salvarea vieții fiului său,
aspect cunoscut de pârât, a vândut un apartament cu prețul de 25.000 euro, deși valorea de
piață era, la momentul vânzării, de peste 40.000 euro. În apărare, pârâtul a arătat că, în
prezent, prețul apartamentelor a scăzut fiind pentru unul similar de aproximativ 30.000 euro și
că ar fi dispus, dacă instanța consideră, să plătească încă 5.000 euro. În raport de această
situație, instanța:
a. va dispune anularea contractului și repunerea părților în situația anterioară; b.
va respinge acțiunea;
c. va menține contractul și-l va obliga pe R să plătească suma de 5.000 de euro către M.

83. La data de 1 august 2018, X a donat lui Y un apartament cu sarcina de a-l pune la
dispoziția nepotului său Z, cu titlu gratuit, pe durata studiilor superioare ale acestuia din urmă.
Z era student la Facultatea de Drept din București, în anul II. Văzând că Z locuiește cu
prietena sa, la data de 1 octombrie 2018, Y a închiriat apartamentul lui B pe termen nelimitat.
La data de 10 mai 2019, X a decedat, singurul său moștenitor fiind Z, prin reprezentarea fiului
predecedat al defunctului. În raport de această situație, Z ar putea cere: a. numai executarea
sarcinii de către Y;
b. revocarea donației;
c. chiria obținută de Y din închirierea apartamentului de la data încheierii contractului.

84. La data de 25 aprilie 2018, P a dat o declarație în formă autentică prin care s-a obligat
irevocabil să-i vândă lui B un teren în suprafață de 1500 mp, situat în Sinaia, intabulat în
cartea funciară nr. 123, ținută de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, nr.
cadastral 123, cu prețul de două milioane lei, dacă B va accepta oferta sa. Părţile nu au stabilit
un termen de acceptare. Întrucât au trecut câteva luni de la data ofertei, văzând că B nu și-a
manifestat opțiunea, P ar fi interesat să-i vândă terenul lui T care ar putea oferi un preț mai
mare. În raport de această situație:
a. P este liber să-i vândă terenul lui T, dacă poate obţine un preț mai mare;
b. P poate cere instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract;

125
c. P poate cere instanței să stabilească prin ordonanță președințială, cu citarea părților, un
termen de manifestare a opțiunii de către B.

85. D l-a împuternicit pe H să vândă un autoturism cu prețul de 10.000 euro. H a vândut

autoturismul lui G pentru prețul de 14.000 euro, reprezentându-l și pe cumpărător la
încheierea contractului, în baza unei împuterniciri primite în acest sens. H a achitat lui D suma
de 10.000 euro, prețul pentru care fusese împuternicit să vândă. În această situație: a. D va
putea cere constatarea nulității contractului de vanzare;
b. H va putea păstra suma de 4.000 euro, deoarece a fost obținută suplimentar peste prețul
dorit de D, iar în contractul de mandat nu era menționată nicio remunerație pentru prestația sa;
c. D va putea pretinde de la H suma de 4.000 euro și dobânzile aferente acestei sume calculate
din ziua în care H a fost pus în întârziere.

86. În cazul în care mai mulți titulari și-au exercitat preempțiunea asupra aceluiași bun,
vânzarea se va considera încheiată cu:
a.titularul dreptului legal de preempțiune ales de vânzător, dacă se află în concurs mai mulți
titulari ai unor drepturi legale de preempțiune;
b. titularul dreptului legal de preempțiune, dacă se află în concurs cu titularul unui drept
convențional de preempțiune și numai dacă în convenția în care își avea izvorul dreptul
acestuia din urmă nu s-a prevăzut contrariul;
c. titularul dreptului convențional de preempțiune înscris mai întâi în cartea funciară,
dacă bunul este imobil și indiferent de natura drepturilor de preempțiune ale celor care vin în
concurs.

87. În ceea ce privește dreptul de a denunța unilateral contractul:

a. în lipsă de convenție contrară, partea căreia îi este recunoscut acest drept nu îl poate
exercita după începerea executării contractului cu executare succesivă sau continuă;
b. în cazul contractului încheiat pe durată nedeterminată, părțile pot conveni în mod
valabil o prestație în schimbul dreptului de a denunța unilateral contractul;
c. acesta poate fi exercitat de oricare dintre părți în cazul contractului încheiat pe durată
nedeterminată, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz.

88. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la contractul de asistență juridică este corectă:
a. Contractul de asistenţă juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem
b. Contractul de asistenţă juridică nu poate fi încheiat prin mijloace de comunicare la distanţă
c. Contractul de asistență juridică este valabil doar dacă este autentificat la notar

89. Contractul de asistență juridică este un contract:

a. aleatoriu
b. comutativ
c. cu titlu oneros

90. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la contractul de comodat sunt corecte:
a. Acest contract mai este denumit şi mutuum

126
b. Pot face obiectul contractului de comodat şi bunurile publice, dacă acest lucru se justifică
printr-un interes public.
c. Încheierea contractului în forma scrisă, neurmată de predarea bunului, este suficientă pentru
a produce efecte juridice

91. Contractul de consignaţie este un contract:

a. translativ de proprietate
b. intuitu personae
c. cu titlu gratuit

92. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la contractul de consignaţie este corectă:
a. în cazul în care în contract nu s-a prevăzut comisionul cuvenit consignatarului, acesta,
potrivit prevederilor legii, are dreptul la suprapreţurile obţinute din vânzări, adică la diferenţa
dintre preţurile efectiv realizate din vânzări şi preţurile prevăzute în contractul de consignaţie,
sau în notele, facturile sau dispoziţiile consignantului
b. consignatarul poate exercita faţă de consignant un drept de retenţie atât asupra
bunurilor încredinţate, cât şi asupra sumelor şi valorilor rezultate din vânzarea lor
c. până la remiterea lor, consignatarul poate face orice act de dispoziţie asupra sumelor
de bani sau a valorilor rezultate din vânzarea bunurilor deţinute în consignaţie.

93. Elementul esenţial specific contractului de donaţie este intenţia liberală, intenţia de a
gratifica, ce reprezintă însăşi cauza încheierii contractului, adică: a. animus donandi
b. intuit personae
c. substituţie fideicomisară

94. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la contractul de donaţie este corectă:
a. donația se încadrează în categoria contractelor cu titlu gratuit.
b. forma autentică este impusă doar ofertei de donație, nu şi acceptării acesteia
c. transferul proprietății către donatar este condiționat de predarea bunului, donația fiind un
contract real

95. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la contractul de intermediere, este corectă:
a. intermediarii sunt nişte reprezentanţi, nişte mandatari.
b. contractul de intermediere este un contract cu reprezentare,
c. intermediarul nefiind un reprezentant, el nu participă la încheierea efectivă a contractului
dintre părţile puse în legătură

96. Contractul de intermediere este un contract:

a. consensual
b. cu titlu gratuit
c. aleatoriu

97. Referitor la intermediarul din contractul de intermediere, putem afirma că:

127
a. este un profesionist independent, persoană fizică sau persoană juridică, care
acţionează în nume personal, având doar obligaţia de a pune în legătură cele două părţi
(clientul şi terţul) în scopul încheierii unui anumit contract
b. poate fi orice persoană fizică sau persoană juridică, care acţionează în nume personal,
având doar obligaţia de a pune în legătură cele două părţi (clientul şi terţul) în scopul
încheierii unui anumit contract
c. poate fi doar o persoană juridică, care acţionează în numele clientului, având obligaţia
de a pune în legătură cele două părţi (clientul şi terţul) în scopul încheierii unui anumit
contract
98. Intermediarul din contractul de intermediere:
a. face parte din categoria prepuşilor
b. face parte din categoria auxiliarilor comercianţilor
c. nu face parte nici din categoria prepuşilor şi nici din categoria auxiliarilor comercianţilor

99. Contractul de împrumut de consumaţie se mai numeşte şi: a.

curtaj
b. comodat
c. mutuum

100. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la contractul de împrumut de consumaţie,

este corectă:
a. este un contract real
b. nu este translativ de proprietate
c. este un contract sinalagmatic

128
Răspunsuri:

1. a 34. b 67. a 100. a

2. a 35. c 68. c
3. b 36. b 69. b
4. c 37. a 70. b
5. c 38. a 71. a
6.b 39. b 72. a
7. c 40. a 73. a
8. c 41. c 74. c
9. a 42. a 75. b
10. b 43. a 76. a 11. b 44. a 77. c
12. a 45. b 78. a
13. b 46. a 79. b
14. a 47. c 80. c
15. a 48. b 81. c
16. a 49. c 82. b
17. a 50. a 83. b
18. a 51. a 84. c
19. b 52. a 85. c
20. c 53. c 86. a
21. a 54. c 87. c
22. b 55. b 88. a
23. a 56. a 89. c
24. b 57. a 90. b
25. c 58. c 91. b
26. b 59. a 92. a
27. b 60. a 93. a
28. a 61. c 94. a
29. a 62. a 95. c
30. c 63. b 96. a
31. c 64. b 97. a
32. b 65. c 98. c
33. a 66. b 99. c

DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

1. Efectele nedemnității succesorale:

a. privesc atât moștenirea legală, cât și moștenirea testamentară
b. nu aduc atingere rezervei succesorale cuvenită nedemnului
129
c. se produc numai dacă faptele care atrag nedemnitatea sunt săvârșite împotriva celui care
lasă moștenirea

2. Nedemnitatea succesorală nu operează când:

a. cel care a săvârșit fapta ce atrage nedemnitatea judiciară a decedat înainte de condamnarea
penală, chiar dacă acea faptă a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească civilă
definitivă
b. cel care a săvârșit fapta care atrage nedemnitatea judiciară este sigura persoană cu vocație
la moștenirea defunctului
c. fapta care atrage nedemnitatea de drept a fost săvârșită din culpă

3. Prevederile Codului Civil privind nedemnitatea sunt aplicabile moștenirilor deschise după
intrarea în vigoare a acestuia:
a. indiferent de data săvârșirii faptei care atrage demnitatea
b. numai dacă faptele care atrag nedemnitatea sunt săvârșite după această dată
c. numai în privința nedemnității judiciare

4. Efectele nedemnității pot fi înlăturate prin:

a. declarația expresă a celui care lasă moștenirea făcută prin testament sau act autrentic
notarial
b. reabilitarea nedemnului
c. prescripția executării pedepsei penale

5. Descendenții copiilor defunctului:

a. în concurs cu soțul supraviețuitor, indiferent de numărul acestora, culeg împreună jumătate
din moștenire
b. sunt urmașii copiilor defunctului în linie dreaptă, până la gradul al patrulea inclusiv
c. pot veni la moștenire prin reprezentare

6. Părinții defunctului:
a. beneficiază de rezerva succesorală chiar în concurs cu descendenții acestuia
b. în concurs cu soțul suporaviețuitor, dezmoștenit de defunct, culeg trei pătrimi din moștenire
c. pot cere notarului public declararea nedemnității judiciare a soțului supraviețuitor al
defunctului

7. Reprezentarea succesorală constituie o excepție de la:

a. principiul proximității gradului de rudenie
b. principiul inegalității între rudele de același grad
c. principiul chemării la moștenire în ordinea claselor de moștenitori

8. Poate fi reprezentat:
a. cel lipsit de capacitatea de a moșteni
b. renunțătorul
c. nedemnul, cu condiția să nu mai fie în viață la data deschiderii succesiunii

130
9. Este nedemnă soția care:
a. este considerată vinovată pentru desfacerea căsătoriei prin hotărârea de divorț,
pronunțată după decesul soțului său
b. a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă pentru uciderea cu intenție a
fiului adoptat numai de către aceasta
c. a fost condamnată, printr-o hotărâre penală definitivă, pronunțată anterior decesului
soțului său, pentru uciderea cu intenție a unui legatar universal care i-ar fi restrâns vocația la
moștenirea soțului

10. Acțiunea în constatarea nedemnității de drept:

a. poate fi introdusă în termen de un an de la data deschiderii moștenirii
b. poate fi pornită, în toate cazurile, de comuna, orașul sau municipiul în a cărui rază
teritorială se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii c. poate fi introdusă
oricând

11. O persoană poate avea vocație la moștenire doar:

a. în temeiul legii
b. în temeiul voinței părților
c. în temeiul legii și al testamentului

12. În linie dreaptă:

a. fiica și mama sunt rude de gradul I
b. frații sunt rude de gradul al doilea
c. fiul și tatăl sunt rude de gradul II

13. Bunicii și străbunicii defunctului fac parte din clasa:

a. ascendenților privilegiați și a colateralilor privilegiați
b. ascendenților ordinari
c. colateralilor ordinari

14. Clasa descendenților:

a. este alcătuită din copiii defunctului și urmașii acestora
b. fac parte din această clasă doar copiii din căsătorie, nu și cei adoptați sau cei din afara
căsătoriei
c. culeg jumătate din moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor al defunctului

15. Colateralii ordinari:

a. pot veni la moștenire numai în nume propriu
b. pot veni la moștenire prin reprezentare
c. sunt obligați la raportul donațiilor

16. Cota succesorală a soțului supraviețuitor este de:

131
a. trei pătrimi din moștenire, când vine în concurs cu ascendenții sau colateralii ordinari
b. jumătate din moștenire, când vine în concurs cu copiii defunctului sau cu descendenții
acestora
c. o cincime din moștenire, când vine în concurs cu copiii defunctului sau cu ascedenții
acestora

17. Soțul supraviețuitor:

a. poate fi înlăturat de la moștenire de de rudele defunctului
b. poate înlătura de la moștenire rudele defunctului
c. nu poate înlătura de la moștenire rudele defunctului, indiferent din ce clasă fac ele parte

18. Potrivit legii, soțul supraviețuitor:

a. are un drept de moștenire în concurs cu orice clasă de moștenitori
b. are dreptul la o cotă de o pătrime din moștenire când vine în concurs cu alte clase de
moștenitori decât ascendenții
c. are un drept permanent de abitație asupra casei de locuit

19. Din punct de vedere al obiectului lor, legatele pot fi:

a. legatul universal, cel care conferă legatarului chemare la o fracțiune din moștenire
b. legatul cu titlu universal, cel care conferă legatarului chemare sau vocație la întreaga
moștenire
c. legatul cu titlu particular

20. Testamentul prezintă următoarele caractere juridice:

a. este un act juridic multilateral
b. este un act irevocabil
c. este un act esențialmente revocabil

21. Rudele aparținând unor clase de moștenitori diferite:

a. nu pot veni concomitent la moștenirea defunctului
b. vin la moștenire în ordinea gradului de rudenie
c. pot veni concomitent la moștenire atunci când rudele din clasa cea mai apropiată nu pot
culege întreaga moștenire

22. Spre deosebire de colateralii privilegiați, ascendenții privilegiați:

a. sunt moștenitori rezervatari
b. pot veni la moștenire prin reprezentare
c. sunt chemați la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali

23. Copilul surorii defunctului:

a. poate veni la moștenirea acestuia, în lipsa unor moștenitori dintr-o clasă mai apropiată,
numai dacă mama sa, decedată, nu este nedemnă față de defunct b. îl înlătură de la moștenire
pe tatăl defunctului
c. poate veni la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor al defunctului

24. Ascendenții ordinari:

132
a. pot veni la moștenire prin reprezentarea părinților defunctului
b. sunt moștenitori rezervatari
c. când vin la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor culeg împreună o pătrime din
moștenire, indiferent de numărul acestora
25. Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor:
a. încetează întotdeauna prin partaj
b. este gratuit, inalienabil și insesizabil
c. nu este condiționat de inexistența altor drepturi reale de folosință asupra unei locuințe a
soțului supraviețuitor, atunci când se exercită asupra casei în care acesta locuiește 26.
Moștenirea sau partea de moștenire care se cuvine descendenților:
a. se poate împărți pe linii între aceștia
b. este de jumătate din moștenire atunci când vin în concurs cu un alt moștenitor rezervatar
c. este de trei pătrimi din moștenire atunci când aceștia vin în concurs cu soțul supraviețuitor

27. Părinții defunctului:

a. îi înlătură de la moștenire pe colateralii privilegiați de gradul IV ai defunctului
b. fac parte din clasa a III-a de moștenitori legali
c. culeg jumătate din moștenire atunci când vin în concurs cu frații defunctului

28. Ascendenții ordinari:

a. sunt rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepția părinților acestuia, până
la gradul al IV-lea inclusiv
b. nu pot veni la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor
c. pot veni la moștenire în concurs cu un ascendent privilegiat, atunci când acesta a fost
dezmoștenit de către defunct

29. Spre deosebire de colateralii ordinari, ascendenții ordinari:

a. pot veni la moștenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul
b. când vin la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor, indiferent de numărul lor, culeg
împreună o pătrime din moștenire
c. culeg moștenirea în mod egal, atunci când sunt de același grad

30. Reprezentarea operează:

a. fără a deosebi după cum reprezentanții sunt rude de același grad sau grade diferite cu
defunctul
b. în cazul renunțătorului, numai dacă acesta este decedat la data deschiderii succesiunii
c. și în cazul verilor primari ai defunctului

31. Sunt moștenitori rezervatari ai defunctului:

a. strănepoții acestuia
b. bunicii acestuia
c. frații acestuia

32. Împărțirea pe linii a moștenirii se aplică numai în cazul:

a. ascendenților privilegiați
133
b. colateralilor privilegiați
c. colateralilor ordinari

33. Împărțeala moștenirii este un act juridic:

a. constitutiv
b. translativ
c. declarativ
34. Certificatul de moștenitor:
a. este actul final al procedurii succesorale contencioase, întocmit de notarul public
b. cuprinde acordul moștenitorilor cu privire la calitatea de moștenitor a fiecăruia,
compunerea masei succesorale, precum și cotele ce revin moștenitorilor din patrimoniul
defunctului
c. se eliberează de notarul public după ce au trecut de la deschiderea succesiunii

35. Cota succesorală a colateralilor privilegiați este de:

a. o pătrime din moștenire, când vin în concurs cu ambii părinți ai defunctului
b. jumătate din moștenire, când vin în concurs cu ambii părinți ai defunctului
c. două treimi din moștenire, când vin în concurs cu un singur părinte al defunctului

36. Rezerva succesorală:

a. este reglementată de dispoziții legale cu caracter imperativ
b. se cuvine moștenitorilor rezervatari de la data nașterii acestora
c. se cuvine moștenitorilor nerezervatari

37. Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor:

a. Reprezintă partea din bunurile moștenirii care este rezervată descendenților
defunctului, alții decât cei comuni cu soțul supraviețuitor
b. nu poate depăși o pătrime din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel
mai puțin
c. devine incidentă în cazul concursului dintre soțul supraviețuitor și descendenții
acestuia, alții decât cei comuni cu defunctul

38. Cotitatea disponibilă reprezintă:

a. activul brut al moștenirii, din care este scăzut pasivul succesoral
b. partea din bunurile moștenirii de care defunctul poate dispune neîngrădit prin liberalități
c. partea din moștenire asupra căreia se impută prima dată liberalitățile supuse raportului,
făcute unui moștenitor rezervatar

39. Diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cotitatea disponibilă specială a soțului
supraviețuitor revine:
a. soțului supraviețuitor
b. descendenților
c. numai copilului defunctului dintr-o altă căsătorie, chiar dacă acesta nu este singurul
descedent al acestuia

134
40. Actele încheiate de moștenitorul aparent cu terții sunt valabile dacă:
a. sunt acte de conservare și profită moștenitorilor
b. sunt acte de administrare, chiar dacă nu profită moștenitorilor
c. sunt acte de dispoziție cu titlu gratuit

41. Succesibilul care, până la împlinirea termenului prevăzut de lege, nu își exercită dreptul de
opțiune succesorală:
a. este prezumat, în toate cazurile, renunțător
b. este prezumat, în toate cazurile, acceptant tacit
c. este decăzut din acest drept
42. Acceptarea expresă a moștenirii:
a. poate fi făcută numai prin înscris autentic
b. se înscrie întotdeauna în registrul național notarial
c. poate îmbrăca și forma unui înscris sub semnătură privată

43. Sunt considerate acte de acceptare tacită a moștenirii:

a. renunțarea la moștenire care va profita moștenitorilor a căror parte ar fi fost diminuată
b. actele de administrare definitivă a unor bunuri din moștenire
c. actele de supraveghere cu privire la unele din bunurile din moștenire

44. Declarația de neaaceptare a moștenirii:

a. poate fi dată și ulterior îndeplinirii actului de acceptare a moștenirii
b. poate fi dată printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată
c. poate fi dată de orice succesibil, indiferent de calitatea sa de moștenitor legal sau
testamentar

45. Acceptarea forțată a moștenirii se deosebește de nedemnitatea judiciară prin: a.

elementul subiectiv
b. efectele juridice produse
c. calitatea cerută de lege în persoana autorului faptei ilicite care atrage aplicarea de sancțiuni
civile

46. Este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat la moștenire succesibilul care:
a. renunță la moștenire în folosul altor moștenitori determinați
b. deși cunoștea deschiderea succesiunii și calitatea sa de moștenitor, nu își exercită dreptul de
opțiune succesorală, ca urmare a citării sale înăuntrul termenului de un an prevăzut de lege
c. renunță la moștenire, cu titlu oneros, în favoarea altor moștenitori

47. Partajul voluntar se poate realiza:

a. dacă printre moștenitori se află o persoană pusă sub interdicție judecătorească, numai cu
autorizarea instanței de tutelă b. numai în natură
c. numai dacă are ca obiect întreg patrimoniul succesoral

48. Termenul de opțiune succesorală:

a. este un termen de decădere
135
 b. este un termen de prescripție
c. poate fi prelungit de o instanță de judecată pe calea ordonanței președențiale

49. Dacă printre bunurile succesorale nu se află imobile, convenția de partaj;

a. trebuie să fie încheiată numai în formă autentică
b. se poate realiza prin bună înțelegere, în forma și prin actul pe care părțile le convin
c. poate fi încheiată chiar dacă nu sunt prezenți toți moștenitorii

50. Revocarea voluntară a testamentului poate fi:

a. expresă sau tacită
b. absolută sau relativă
c. totală și parțială
Răspunsuri:

1. a 34. b
2. c 35. b
3. b 36. a
4. a 37. b
5. c 38. b
6. b 39. b
7. a 40. a
8. a 41. c
9. c 42. c
10. c 43. b
11. a 44. c
12. a 45. b
13. b 46. b
14. a 47. a
15. a 48. a
16. a 49. b
17. c 50. a
18. a
19. c
20. c

136
21. c
22. a
23. c
24. c
25. b
26. c
27. c
28. c
29. a
30. a
31. a
32. b
33. a

137