DR Securitatii Sociale IFR Complet

INTRODUCERE
Cursul este destinat pregătirii studenţilor de la facultăţile juridice în care se predă disciplina
„Dreptul securitatii sociale”.
Notele de curs reprezintă o sinteză a conţinutului disciplinei studiate şi sunt destinate
studenţilor de la învăţământ cu frecvenţă redusă. Cursul reprezintă o sinteză minimă a disciplinei,
care ajută studenţii la o mai bună înţelegere a materiei abordate. Studiul va fi completat prin
parcurgerea unei bibliografii de cursuri şi alte materiale, indicate în trimiterile de la subsol şi în
bibliografia afişată după fiecare temă. De asemenea, la completarea studiului vor contribui şi
consultaţiile pe care le va acorda studenţilor profesorul titular de disciplină.
Fiecare unitate de studiu are o structură proiectată din perspectiva exigenţelor autoinstruirii,
specifică formei de învăţământ cu frecvenţă redusă.
Rezultatele efective ale utilizării manualului vor corespunde cerinţelor, doar cu condiţia
respectării întocmai a procedurii de parcurgere a modulelor de studiu.
Cursul este structurat în conformitate cu standardele şi procedurile de uz larg în învăţământ
naţional şi internaţional, care se adresează învăţării individuale pe baze interactive. Parcurgerea
materialului asigură reţinerea informaţiilor de bază, înţelegerea fenomenelor fundamentale şi
aplicarea cunoştinţelor dobândite la rezolvarea unor probleme specializate, cu pronunţat caracter
practic.
Cursul este structurat pe unităţi de învăţare. Unitatea de învăţare reprezintă o parte omogenă
din componenţa cursului, caracterizată de un număr limitat de termeni de referinţă (cuvinte-cheie).
Cursul poate fi parcurs şi însuşit printr-un efort continuu de concentrare intelectuală, care să nu
depăşească 2-6 ore (intervalul se referă la conţinutul de idei al modulului de studiu şi nu ia în
calcul întrebările recapitulative, temele pentru acasă, testele de evaluare/autoevaluare).
Obiectivele cursului
▪ Înţelegerea noţiunilor, conceptelor şi instituţiilor specifice dreptului securităţii sociale.
▪ Această disciplină, dintre cele mai dinamice în domeniul dreptului în perioada actuală, este
menită sa familiarizeze studentul cu instituţiile juridice de bază care definesc raporturile complexe din
cadrul dreptului securitatii sociale, cu evoluţia cadrului legislativ şi instituţional în materie.
▪ Tratarea instituţiilor dreptului securittaii sociale se realizează în contextul noilor realităţi
juridice din domeniu, care s-au produs şi se produc în legislaţia in materie, în lumina soluţiilor date de
jurisprudenţă.
▪ Cursul are, de asemenea, ca obiectiv, şi însuşirea reglementărilor interne şi comunitare în
materie.
▪ Tratarea noţiunilor teoretice absolut necesare înţelegerii instituţiilor juridice aferente
disciplinei Dreptul securitatii sociale.
Competenţe conferite
▪ Competenţe cognitive: însuşirea noţiunilor de bază ale disciplinei.
1
▪ Competenţe profesionale: capacitatea de a corobora noţiunile însuşite cu alte noţiuni de
drept; formarea unei logici juridice, prin înţelegerea şi stăpânirea noţiunilor, conceptelor şi
instituţiilor prezentate; dobândirea aptitudinilor necesare aplicării legislaţiei şi doctrinei la
soluţionarea unor cazuri practice.
▪ Competenţe valorice: lărgirea orizontului de cunoaştere; respectul faţă de valorile umaniste
şi faţă de drepturile individului.
Resurse şi mijloace de lucru
● Manual, notiţe, consultaţii cu profesorul.

Ř Parcurgeţi cu atenţie conţinutul unităţii de învăţare, al anexelor şi al informaţiilor
suplimentare primite cu ocazia consultaţiilor cu profesorul titular de disciplină.
Ř Localizaţi în text conceptele din rezumat şi cuvintele-cheie.
Ř Parcurgeţi bibliografia suplimentară.
Ř Răspundeţi la întrebările recapitulative, sub forma unor expuneri verbale, dar şi în scris.
Ř Realizaţi testele de evaluare/autoevaluare, fără a apela la răspunsuri. Evaluaţi răspunsurile şi
reluaţi documentarea pe baza manualului şi a bibliografiei suplimentare.
Structura cursului
Cursul este compus din 10 unităţi de învăţare:
Unitatea de învăţare 1 1.Dreptul securitatii sociale. Consideratii generale privind

securitatea sociala.
Unitatea de învăţare 2 2.Asigurarile sociale de sanatate. Notiune, principii, concepte
privind asigurarile sociale de sanatate. Drepturile si obligatiile
asiguratilor. Serviciile medicale.
Concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate
(concediu pentru incapacitate temporara de munca, concediu
pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de
munca, concediu de maternitate, concediu pentru cresterea
copilului, concediu pentru ingrijirea copilului bolnav, precum si
indemnizatiile aferente acestor concedii.
Unitatea de învăţare 3 3.Asigurarile pentru acidente de munca si boli profesionale.
Unitatea de învăţare 4 4.Asigurarile pentru somaj si masurile pentru prevenirea
somajului şi stimularea ocupării forţei de munca .
Unitatea de învăţare 5 5.Sistemul de pensii publice.
Unitatea de invatare 6 6. Pensiile militare de stat
Unitatea de învăţare 7 7.Pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor .
Unitatea de învăţare 8 8.Pensiile private si pensiile facultative
Unitatea de învăţare 9 9. Sistemul national de asistenta sociala.
Unitatea de învăţare 10 10. Ajutorul social, serviciile sociale si cantinele de ajutor social
Unitatea de învăţare 11 11. Drepturi de asistenta sociala ale copiilor
Asistenta sociala a persoanelor varstnice.
Protectia drepturilor persoanelor cu handicap.
Teme de control (TC)

Desfăşurarea seminarelor va fi structurată astfel: în prima parte a seminarului vor fi prezentări şi
dezbateri pe unitatea de învăţare programată, iar în a doua parte aplicaţii practice, studii de caz,
2
simulări de teste.
Bibliografie obligatorie
● Alexandru Ticlea – Dreptul securitatii sociale, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009 ;
● Sanda Ghimpu, Alexandru Ticlea, Constantin Tufan – Dreptul securitatii sociale, Editura ALL
Beck, Bucuresti, 1998 ;
● Alexandru Ticlea, Constantin Tufan - Dreptul securitatii sociale, Editura Global Lex, Bucureşti,
2005 ;
● Alexandru Athanasiu, Dreptul securitatii sociale, Edictura Actami, Bucureşti, 1995;
● Ion Traian Stefnaescu, Tratat teoretic si practic de dreptul muncii, Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2010;
● Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii,Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010;
● Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generala a dreptului, Editia a
2-a, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2005
● A. Popescu, N. Voiculescu, Dreptul social comunitar, Editura Fundatiei Romania de maine,
Bucuresti, 2003;
● C. Barsan, Conventia europeana drepturilor omului. Comentarii pe articole. Vol. I – Drepturi si
libertatii, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2005;
● D.D.Raiciu, Raporturile juridice de muncă ale cadrelor militare în activitate. Reglementări
specifice privind securitatea socială a acestora. Editura Universul Juridic.Bucureşti, 2011.
● D.D.Raiciu, Dreptul securitatii sociale, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2019.
Metoda de evaluare:
Examenul final se susţine sub formă scrisă, pe bază de grile, ţinându-se cont de activitatea şi
evaluarea pe parcurs la seminar/proiect a studentului.
3
Unitatea de învăţare 1
DREPTUL SECURITATII SOCIALE – RAMURA DE DREPT
Cuprins
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
1.1. Introducere
Din punct de vedere semantic, cuvântul securitate provine
din latinescul securitas/securitatis (în franceză securité) şi
înseamnă punerea la adăpost de orice pericol, sentimentul de
4
siguranţă, de linişte, izvorât din absenţa oricărui pericol 1.
În ceea ce priveşte securitatea socială, pentru a înţelege
acest concept este necesară raportarea noţiunii de securitate la
cea de stat – ca formă complexă de organizare socială.
Din această perspectivă, securitatea socială a fost definită
în doctrină2 ca garanţia acordată fiecărei persoane şi grupurilor
familiale de a beneficia, în orice situaţie, de mijloacele materiale
necesare pentru asigurarea unui trai decent, care să permită
accesul la bunuri şi servicii apreciate ca vitale.
Modalitatea de a garanta accesul la cel puţin minimul de
bunuri şi servicii necesare traiului este de a ameliora consecinţele
unor situaţii, calificate, în genere, ca riscuri sociale3.
În doctrină 4, riscurile sociale au fost definite ca fiind un
mănunchi de evenimente care determină puterea statală să
asigure protecţie în tot sau în parte populaţiei statului respectiv,
întrucât au incidenţă comună asupra situaţiei economice a
indivizilor prin diminuarea veniturilor sau, invers, prin creşterea
cheltuielilor.
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de

învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– definirea conceptului de drept al securitatii sociale;
– înţelegerea definiţiilor şi noţiunilor generale;
– înţelegerea locului pe care îl ocupă materia studiată în
rândul ramurilor de drept;
– înţelegerea noţiunii de drept al securităţii sociale.
Competenţele unităţii de învăţare:
– familiarizarea cu vocabularul ştiinţific specific acestei
unităţi de învăţare;
– deprinderea noilor cunoştinţe;
– studenţii vor avea aptitudinea să identifice raporturile de
drept al securităţii sociale;
– capacitatea de a distinge între ramurile de drept privat şi
de drept public;
– studenţii vor putea să aplice cunoştinţele învăţate la speţe
din jurisprudenţă.
1Vasile Breban, Dicţionarul General al Limbii Române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, p.
940.
2Jean Jacques Dupeyrous; Michel Borgetto; Robert Lafore; Rolande Ruellan, Droit de la sécurité sociale, 14e
édition par Rolande Ruellan, Doloz, Paris, 2001, p. 2.
3Maryse Bodel, Droit de la sécurité sociale, Ellipses Edition marketing S.A., Paris, 2007, p. 8.
4Alexandru Ţiclea, Dreptul securităţii sociale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 5.
5
Timpul alocat unităţii de învăţare: 2 ore
____________
1
A.Ţiclea şi colectivul, Dreptul muncii, Editura Rosetti,
Bucureşti, 2004, p.9.
I.1. Consideraţii generale privind securitatea socială.

Riscurile sociale
Din studiul documentelor internaţionale 5 vizând securitatea

socială şi al prevederilor legale interne 6 din acest domeniu, eveni-
mentele considerate riscuri sociale sunt:
– boala;
– maternitatea;
– invaliditatea;
– bătrâneţea;
– accidentul de muncă şi boala profesională;
– decesul (protecţia urmaşilor);
– sarcinile familiale (ex.: creşterea copilului şi îngrijirea copilului
bolnav);
– şomajul.
Toate aceste riscuri sociale constituie situaţii care, în mod obiectiv,
conduc la scăderea veniturilor (ex.: în cazul şomajului sau al
decesului părintelui întreţinător de familie) şi creşterea
cheltuielilor (ex.: în cazurile de boală, accidente de muncă,
invaliditate, maternitate etc.).
Securitatea socială îşi propune să protejeze din punct de vedere
economic persoana împotriva acestor riscuri sociale.
În literatura de specialitate7 au fost identificate mai multe
clasificări ale riscurilor sociale. În prezentul demers ne vom opri
numai asupra clasificării riscurilor sociale în riscuri fizice şi riscuri
5Convenţia nr. 102/1952 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Declaraţia de la Philadelfia – 1944, Declaraţia
universală a drepturilor omului – 1948, Charta socială europeană – 1965, Codul european de securitate socială
– 1964, Convenţia europeană de securitate – 1973, Charta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale
ale lucrătorilor – 2000 etc.
6În principal, legislaţia naţională privind pensiile pentru limită de vârstă, invaliditate şi de urmaş, concediile
medicale, de maternitate, pentru creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav, asigurările de sănătate şi pentru
accidente de muncă ori boli profesionale, asigurările pentru şomaj şi asistenţa socială.
7Alexandru Ţiclea, Dreptul securităţii sociale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, pp. 5-6.
6
economice.
Riscurile fizice sunt cele care au ca urmare alterarea/diminuarea
forţei de muncă, într-o măsură mai mică sau mai mare, sau chiar
pierderea totală a forţei de muncă. În raport cu cauza care
determină, după caz, diminuarea sau pierderea forţei de muncă,
riscurile fizice pot fi de origine profesională – accidente de muncă
ori boli profesionale – sau extraprofesională – boli fără legătură cu
servi-ciul/activitatea profesională, invaliditate, maternitate,
bătrâneţe etc.
Riscurile economice sunt cele care conduc la imposibilitatea
exercitării forţei de muncă, fără însă ca aceasta să fie diminuată.
Cauzele, în cazul riscurilor economice, nu sunt de natură fizică, ci
de natură economică. Spre exemplu, diminuarea veniturilor din
cauza pierderii locului de muncă în urma reducerii activităţii unor
angajatori şi lipsa altor locuri de muncă vacante.
O altă formă de manifestare a riscurilor economice, cu aceeaşi
consecinţă a scăderii nivelului de trai al persoanelor, constă în
creşterea cheltuielilor din diverse motive: scumpirea unor
produse şi servicii, întreţinerea unor membri de familie bolnavi
sau care şi-au pierdut locul de muncă etc.
I. 2. Definiţia şi obiectul dreptului securităţii sociale
Pentru a face parte din ordinea de drept, componentă a ordinii

sociale, securitatea socială trebuie materializată într-un
sistem/ansam-blu de norme juridice, cu caracter organizatoric,
care conţin măsurile de protecţie şi condiţiile în care persoanele
pot beneficia de aceste măsuri, cu alte cuvinte, beneficiarii
acestora.
Totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea/rela-
ţiile de securitate socială formează dreptul societăţii sociale, ca
ramură distinctă de drept.
Este de notorietate că dreptul muncii – ca ramură distinctă de
drept – s-a desprins din dreptul civil. „Istoric, izvorul primar a fost
comun – respectiv art. 1413 C. civ.: «Prestaţia lucrătorilor,
locaţiunea muncii şi a serviciului». Din acest context, în momentul
în care statul a trebuit să intervină pentru a-i proteja pe cei care
prestau munca în calitate de salariaţi, s-a desprins în timp în mod
obiectiv contractul individual de muncă, dând naştere unei noi
ramuri de drept – dreptul muncii” 8.
În mod similar, din dreptul muncii, la rândul său s-a desprins, ca
ramură de drept autonomă – dreptul securităţii sociale.
Obiectul de reglementare al dreptului securităţii sociale îl
constituie raporturile juridice de asigurări sociale şi de asistenţă
socială9.
8I. T. Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 106.
7
Pornind de la obiectul său de reglementare, dreptul securităţii
sociale a fost definit ca acea ramură autonomă a sistemului
dreptului, alcătuită din ansamblul normelor juridice care
reglementează atât relaţiile de asigurări sociale, cât şi pe cele de
asistenţă socială10.
Din definiţia dreptului securităţii sociale se desprind, în mod
evident, cele două componente structurale: asigurările sociale şi
asistenţa socială.
În doctrină11 se arată că prin asigurări sociale sunt avute în vedere

relaţiile juridice care se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu
acoperirea unor riscuri sociale ca atare determinante de lege.
Asigurările sociale cuprind: asigurările sociale de sănătate,
inclusiv cele legate de maternitate şi creşterea copilului, de deces,
cele pentru şomaj şi cele vizând dreptul la pensie (pentru limită de
vârstă, pentru pierderea capacităţii de muncă şi de urmaş).
Cu titlu necontributiv, în cadrul asigurărilor sociale se apreciază că
sunt incluse şi drepturile acordate: invalizilor, văduvelor şi
orfanilor de război, veteranilor de război, foştilor deţinuţi politici,
eroilor martiri, urmaşilor şi răniţilor din timpul Revoluţiei din
1989.
Ca trăsături caracteristice ale raporturilor de asigurări sociale, în
doctrină12 sunt reţinute următoarele:
a) subiectele raportului de asigurare sunt, pe de o parte, persoana
fizică (asiguratul), iar, pe de altă parte, organizaţia de asigurări
prin organismele competente;
b) conţinutul raporturilor de asigurare este în esenţă alcătuit din
dreptul asiguratului la primirea indemnizaţiei de asigurări sociale
şi obligaţia corelativă a instituţiei de asigurări de a o plăti şi din
obligaţia asiguratului de a vira contribuţia de asigurări sociale
corelativă cu dreptul instituţiei de asigurare de a pretinde plata
contribuţiei (raport juridic de tip comutativ);
c) raportul de asigurare se naşte, ca regulă, ex lege, neavând la
bază voinţa subiectelor;
d) conţinutul raportului de asigurare este prestabilit prin lege;
e) obiectul raportului de asigurare constă, în principal, din furni-
zarea unor prestaţii ce reprezintă venituri de înlocuire a
câştigurilor profesionale (salariu, alte forme de venit profesional).
10Alexandru Ţiclea, Dreptul securităţii sociale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 17. Într-o
definiţie care plasează în centrul său scopul securităţii sociale de a asigura securitatea economică a individului,
dreptul securităţii sociale este definit ca dreptul redistribuirilor destinat să garanteze această securitate
economică; el înglobează şi dispoziţiile legale de protecţie a angajatului contra concedierii şi de protecţie a
salariului – Alexandru Athanasiu, Dreptul securităţii sociale, Editura Actami, Bucureşti, 1995, pp. 24-25.
11Alexandru Athanasiu, Dreptul securităţii sociale, Editura Actami, Bucureşti, 1995, p. 29.
12Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 29.
8
Asistenţa socială este cea de-a doua instituţie structurală a
dreptului securităţii sociale.
Potrivit Dicţionarului General al Limbii Române, a asista înseamnă
a sta alături de cineva pentru a-l ajuta13. Pe cale de consecinţă,
asistenţa socială presupune un sistem social de ajutorare a
persoanei aflate în nevoie de către societate.
În doctrină14 s-a arătat că asistenţa socială desemnează un
ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi
profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor,
grupurilor, comuni-tăţilor cu probleme speciale, aflate temporar
în dificultate, care, din motive de natură economică,
socioculturală, biologică sau psihologică, nu au posibilitatea de a
realiza prin mijloace proprii un mod decent de viaţă.
Conceptul de asistenţă socială a fost definit în literatura de
specialitate în mai multe moduri, fără însă ca între opiniile
exprimate să existe diferenţieri de fond. Într-o primă opinie 15,
asupra căreia ne oprim, asistenţa socială desemnează, pe de o
parte, principiile generale pe care se întemeiază ajutorul acordat
comunităţilor sociale aflate în nevoie, iar, pe de altă parte,
reprezintă ansamblul mijloacelor tehnico-financiare utilizate de
puterea publică pentru aplicarea politicilor sociale.
Într-o altă opinie16 asistenţa socială este o componentă esenţială
a securităţii sociale reprezentată de un sistem de norme juridice
prin care se pun în aplicare măsurile de protecţie şi acordare a
unor prestaţii familiilor cu copii, diferitelor categorii de minori şi
bătrâni, persoanelor cu handicap şi altor beneficiari, suportate,
după caz, din bugetul de stat sau bugetele locale.
A treia definiţie17 asupra căreia ne oprim prezintă asistenţa
socială ca fiind reprezentată de un ansamblu unitar constituit
potrivit legii, care cuprinde drepturile băneşti ale persoanelor cu
venituri mici (sub pragul sărăciei); regimul aplicabil persoanelor
cu handicap şi serviciile de asistenţă socială (cantinele de ajutor
social, instituţiile de asistenţă pentru adulţi).
Luând în considerare definiţiile anterior prezentate, precum şi
prevederile Legii nr. 292/2011 privind asistenţa socială 18,
apreciem că asistenţa socială este o componentă structurală a
securităţii sociale, reprezentată printr-un sistem de norme juridice
13Vasile Breban, Dicţionarul General al Limbii Române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987,
p. 72.
14Elena Zamfir; Cătălin Zamfir, Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, Bucureşti,
1995, p. 100.
17I. T. Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, pp. 108-109.
18Art. 2-5 din Legea nr. 292/2011, publicată în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr. 905 din 20
decembrie 2011.
9
care stabilesc valorile şi principiile generale, precum şi ansamblul
de instituţii, măsuri şi acţiuni prin care statul, reprezentat de
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi
societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau
înlăturarea efectelor temporare ori perma-nente ale situaţiilor
care pot genera marginalizarea sau exclusiunea socială a
persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor.
Este evident că deosebirea esenţială dintre asigurările sociale şi
asistenţa socială constă în faptul că prestaţiile compensatorii
aferente riscurilor sociale asigurate sunt datorate persoanei în
virtutea calităţii de asigurat – de subiect al raportului de asigurare,
în timp ce în cazul asistenţei sociale, pentru a avea acces, în
condiţiile legii, la sistemul de beneficii de asistenţă socială şi
sistemul de servicii sociale, este suficient ca persoanele în cauză
să se afle într-o stare de nevoie socială, din cauza unor motive de
natură economică, fizică, psihică sau socială.
Potrivit legii19 nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinţe
indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor
strict necesare de viaţă, în vederea asigurării participării sociale
sau, după caz, a integrării sociale.
În doctrină20 nevoile sociale au fost clasificate în: primare, adică
acelea care sunt indispensabile vieţii, ca: hrana, îmbrăcămintea,
locuinţa etc.; secundare, care sunt necesare, dar nu indispensabile
vieţii, ca: lectura, recreerea etc.; terţiare, care nu sunt
semnificative, cum ar fi: cadourile, achiziţionarea unor bunuri
decorative etc.
Pornind de la această clasificare, acelaşi autor prezintă sărăcia
absolută sau marea sărăcie, ca pe o situaţie în care nevoile
fundamentale nu sunt satisfăcute, iar sărăcia relativă ca pe o
formă de sărăcie determinată în raport cu nevoile sociale
comparative. În Uniunea Europeană se consideră că sunt sărace
persoanele care au resurse atât de reduse încât nu pot accede la
modul de viaţă pe care oamenii îl găsesc normal în societatea în
care trăiesc.
Ca trăsături caracteristice ale raporturilor de asistenţă socială, în
doctrină21 au fost reţinute următoarele:
a) sunt reglementate exclusiv prin lege;
b) subiectele raporturilor de asistenţă socială sunt persoanele
fizice aflate în nevoie, pe de o parte, şi statul, prin organele sale
specializate, pe de altă parte;
c) în conţinutul acestor raporturi intră dreptul persoanelor
asistate social de a primi prestaţiile în bani sau în natură stabilite
de lege, precum şi obligaţia organelor specializate ale statului de a
le acorda;
d) prestaţiile au un cuantum forfetar şi ele nu sunt în mod
19Art. 6 lit. w) din Legea nr. 292/2011.

21Alexandru Athanasiu, Dreptul securităţii sociale, Editura Actami, Bucureşti, 1995, pp. 29-30.
10
obligatoriu succesive, ca acelea de asigurări sociale.
I.3. Principiile şi izvoarele dreptului securităţii sociale
I.3.1. Principiile dreptului securităţii sociale
Cuvântul principiu vine de la latinescul principium, care înseamnă

început, obârşie, având şi sensul de element fundamental 22.
Un principiu se poate prezenta sub diferite forme: axiome,
deducţii, dar în special ca o generalizare de fapte experimentale.
Atunci când generalizarea acoperă o totalitate de fapte
experimentale, avem de-a face cu un principiu general.
Principiile generale ale dreptului cuprind un mare număr de
cazuri concrete, ele rezumând fie aprecierile individuale ale
relaţiilor juridice, fie elementele lor de drept (sub forma unor
definiţii).
Rolul principiilor de drept este evidenţiat în primul rând în
procesul de creaţie legislativă. Legiuitorul are în vedere principiile
generale în momentul în care construieşte soluţii juridice care să
satisfacă necesităţile de viaţă. Prin prisma principiilor care-i
constituie fundamentul, unui sistem juridic i se asigură unitatea,
omogenitatea, echilibrul, coerenţa şi capacitatea dezvoltării unei
forţe asociative (primenirea sa permanentă)23.
Profesorul Eugeniu Speranţia sublinia: „Dacă dreptul apare ca un
total de norme sociale obligatorii (n.n. norme juridice), unitatea
acestei totalităţi este datorată consecvenţei tuturor normelor faţă
de un număr minim de principii fundamentale, ele însele
prezentând un maximum de afinitate logică între ele 24.
Întocmai ca şi în cazul celorlalte ramuri de drept, şi în dreptul

securităţii sociale se întâlnesc două categorii de principii:
a) generale – ale întregului sistem de drept român;
b) fundamentale – specifice/proprii dreptului securităţii sociale.
Profesorul Nicolae Popa25 a reţinut următoarele principii gene-
rale ale dreptului:
a) principiul asigurării bazelor legale ale funcţionării statului (sau
al legalităţii);
b) principiul libertăţii şi egalităţii;
c) principiul responsabilităţii;
d) principiul echităţii şi justiţiei.
22N. Popa, Teoria generală a dreptului, Editura Actami, Bucureşti, 1996, pp. 112-113.
23N. Popa, op. cit., p. 14.
24E. Speranţia, Principii fundamentale de filosofie juridică, Cluj-Napoca, 1936, p. 8.
25N. Popa, op. cit., pp. 120-130.

11
În doctrină26 au fost reţinute următoarele principii specifice
(proprii) dreptului securităţii sociale:
– principiul egalităţii;
– principiul universalităţii;
– principiul asigurării obligatorii;
– principiul finanţării de la bugetul statului a prestaţiilor necon-
tributive;
– principiul indexării şi compensării cuantumului prestaţiilor.
Faţă de principiile reţinute de autorul menţionat, pe care le
apreciem ca pertinente, apreciem că se adaugă şi principiul com-
plementarităţii şi abordării integrate, în condiţiile individualizării
măsurilor de protecţie socială.
a) Principiul egalităţii. Acest principiu este enunţat atât de
normele europene – în special prin Directiva Consiliului
nr. 86/378/CEE din 24 iulie 1986 privind egalitatea de tratament
între bărbaţi şi femei în regimurile profesionale de securitate
socială – cât şi în legislaţia naţională, începând de la prevederile
constituţionale27 şi cele ale legilor care reglementează relaţiile de
asigurări sociale şi de asistenţă socială (ex.: privind pensionarea,
şomajul, asigurările de sănătate, asistenţa socială).
Principiul egalităţii presupune ca orice persoană care îndeplineşte
condiţiile legale (are calitatea de asigurat sau se află în nevoie) să
beneficieze de măsurile de protecţie legale fără nicio discriminare
determinată de sex, religie, origine etnică şi/sau socială,
apartenenţă politică etc. Acest lucru înseamnă că autorităţile
publice trebuie să trateze în mod egal toţi cetăţenii în ceea ce
priveşte securitatea socială, iar persoanele care fac obiectul
protecţiei sociale nu pot pretinde drepturi preferenţiale.
b) Principiul universalităţii. Acest principiu este analizat de către
prof. Alexandru Ţiclea din perspectiva a două aspecte: sfera
persoanelor protejate şi natura prestaţiilor care se acordă.
Referitor la sfera persoanelor protejate, principiul universalităţii
impune ca fiecare persoană care îndeplineşte condiţiile legale să
beneficieze de măsurile de protecţie izvorâte din raporturile de
asigurare socială, respectiv de asistenţă socială. Cu alte cuvinte,
protecţia socială să fie într-adevăr universală.
Privind natura prestaţiilor care se acordă, principiul universalităţii
impune acoperirea prin anumite categorii de prestaţii (concedii şi
îngrijiri medicale, îndemnizaţii, ajutoare şi alocaţii etc.), în raport
de situaţia concretă, a tuturor situaţiilor care presupun măsuri de
securitate socială.
c) Principiul complementarităţii şi abordării integrate, în condiţiile
individualizării măsurilor de protecţie socială. Acest principiu
trebuie analizat în acord cu cea de-a doua latură a principiului
universalităţii. Avem în vedere că vocaţia pentru toate măsurile
legale de protecţie socială nu presupune cu necesitate ca o
27Art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României.
12
persoană să beneficieze de toate aceste măsuri.
Abordarea individuală impune ca măsurile de protecţie socială să
fie adaptate situaţiei particulare de viaţă a fiecărui individ.
Totodată, măsurile de protecţie socială trebuie să fie
complementare, pentru ca, atunci când este cazul, persoana să
poată beneficia, în mod integrat – sistemic, de întreaga gamă de
măsuri şi servicii de protecţie socială (de natură economică, de
sănătate, educaţională, culturală etc.). Spre exemplu, în cazul unor
şomeri cu profesii mai puţin cerute pe piaţa muncii, măsurile şi
serviciile de natură economică – vizând indemnizaţia de şomaj –
trebuie să fie complementare, în mod integrat, cu măsuri
educaţionale, vizând urmarea unor cursuri de reconversie
profesională, menite să înlesnească reinserţia socială.
d) Principiul asigurării obligatorii. Acest principiu vizează faptul că
accesul la prestaţiile de asigurări sociale este condiţionat de
calitatea de asigurat a beneficiarului, asigurare care, potrivit legii,
în majoritatea cazurilor este obligatorie.
Practic, în toate domeniile importante ale relaţiilor de asigurări
sociale, asigurarea este obligatorie, de la asigurările de sănătate28
– care presupun încheierea unui contract cu casele de asigurări de
sănătate, până la asigurările sociale pentru pensii29 (de limită de
vârstă, anticipată, anticipată parţială, pentru invaliditate ori de
urmaş), concedii medicale, de maternitate, îngrijire a copilului,
pentru deces ori pentru a beneficia de indemnizaţia de şomaj 30,
este obligatoriu ca persoanele în cauză să aibă calitatea de
asigurat, cu respectarea condiţiilor legale care reglementează
accesul la prestaţiile de asigurări sociale respective. Spre exemplu,
în cazul pensiei pentru limită de vârstă, să aibă stagiul minim de
cotizare prevăzut de lege.
e) Principiul finanţării de la bugetul statului a prestaţiilor
necontributive. Acest principiu este expresia solidarităţii sociale, în
sensul alocării unor fonduri bugetare pentru ajutorarea unor
membri ai societăţii aflaţi în nevoie, fără ca aceste prestaţii să fie
urmare a unor asigurări sau contribuţii sociale ale beneficiarilor.
Potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 292/2011 a asistenţei
sociale, beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi
comba-terea sărăciei şi riscului de excluziune socială se acordă pe
perioade determinate de timp sau pentru situaţii punctuale, pe
categorii de beneficiari, după caz, de la bugetul de stat, bugetele
locale sau parţial de la bugetul de stat şi parţial din bugetele
locale.
28A se vedea Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.
29A se vedea Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.
30A se vedea Legea nr. 72/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de
muncă, publicată în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, modificată şi
completată.
13
f) Principiul indexării şi compensării cuantumului prestaţiilor
Acest principiu este destinat să menţină cuantumul prestaţiilor la
acelaşi nivel cu cel de la momentul stabilirii lor. În mod corect, în
doctrină31 s-a apreciat că intervenţia statului prin compensări sau
indexări are loc în perioadele de stagnare sau recesiune
economică, pentru contracararea inflaţiei şi/sau păstrarea puterii
de cumpărare, în condiţiile creşterii generale a preţurilor.
Cele două măsuri sunt asemănătoare, deosebirile fiind de ordin
formal. Indexarea presupune majorarea valorii prestaţiilor de
securitate socială (pensii, ajutoare sociale, alocaţii sociale pentru
copii etc.) cu un anumit procent sau, mai rar, cu o sumă fixă, în
timp ce compensarea presupune alocarea unei sume de bani care
să majoreze veniturile în cazul creşterii preţurilor de consum sau
ale serviciilor (ex.: furnizarea de energie termică pentru încălzirea
locuinţelor).
I.3.2. Izvoarele dreptului securităţii sociale
Izvoarele dreptului securităţii sociale, ca şi în cazul altor ramuri de

drept, sunt de două categorii:
– izvoare comune cu ale celorlalte ramuri de drept;
– izvoare specifice dreptului securităţii sociale, care la rândul lor
pot fi împărţite în izvoare naţionale şi internaţionale.
Izvoare comune sunt cele pe care le întâlnim şi în dreptul
securităţii sociale, ca şi în celelalte ramuri de drept: Constituţia,
legile, ordonanţele şi hotărârile Guvernului, ordinele,
instrucţiunile, normele etc., emise de ministere în aplicarea
actelor normative de nivel superior.
Exemple de astfel de acte normative:
– Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii 32 şi
HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a preve-
derilor Legii nr. 263/201033;
– Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă 34 şi HG nr. 174/2002 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
76/200235;
– Lega nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă
şi boli profesionale36;
– Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii 37;
– Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale38;
32Publicată în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.
33Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011.
34Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 06 februarie 2002.
35Publicată în Monitorul Oficial al Românie , Partea I, nr. 181 din 18 martie 2002.
36Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 12 noiembrie 2009.
37Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.
14
– Legea nr. 210/1999 privind concediul paternal 39;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind
susţinerea familiei în vederea creşterii copilului40;

concediul şi indemnizaţia lunara pentru cresterea copiilor 41;
protecţia maternităţii la locul de muncă42.
Cel mai important act normativ ca izvor de drept comun, ca şi în
cazul celorlalte ramuri de drept, este însă legea fundamentală –
Constituţia României.
În acest sens arătăm că între drepturile şi libertăţile fundamen-
tale ale cetăţenilor se regăsesc şi cele privind securitatea socială,
astfel:
– dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul stabileşte prin
lege organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări
sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare (art.
34);
– salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială, privind
securitatea şi sănătatea lor, regimul de muncă al femeilor şi
tinerilor, repausul săptămânal, concediul de odihnă, prestarea
muncii în condiţii deosebite sau speciale [art. 41 alin. (2)];
– statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de
protecţie socială pentru a asigura cetăţenilor un trai decent.
Cetăţenii au dreptul la pensie, concediu de maternitate plătit,
asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, ajutor de şomaj şi
la alte forme de asigurări sociale publice sau private, precum şi la
asistenţă socială, potrivit legii (art. 47);
– copiii şi tinerii se bucură de protecţie specială şi de asistenţă în
realizarea drepturilor lor. Statul acordă alocaţii pentru copii şi
ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap (art.
49).
Întocmai ca în cazul celorlalte ramuri de drept, aceste prevederi
constituţionale au valoare de principiu pentru dreptul securităţii
sociale, fiind dezvoltate şi materializate prin legi şi alte acte
normative în domeniu – ca expresie a importanţei securităţii
sociale, la art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţia României se
dispune reglementarea regimului general privind protecţia socială
prin lege organică. Pe cale de consecinţă, legile care vizează
securitatea socială trebuie să aibă acest statut 43.
În ceea ce priveşte jurisprudenţa (practica judiciară), nici în
38Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011.
41Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005.
15
domeniul dreptului securităţii sociale nu constituie izvor de drept,
susţinerea vizează doar jurisprudenţa obişnuită. Deciziile Curţii
Constituţionale prin care s-a declarat neconstituţionalitatea unui
text de lege sau cele prin care s-a respins o excepţie de
neconstitu-ţionalitate sunt obligatorii [art. 147 alin (4) din
Constituţia României].
Cu privire la deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie date în
soluţionarea unui recurs în interesul legii, dacă acestea vizează
probleme privind securitatea socială, fără a crea noi norme de
drept, prin faptul că dau un caracter unitar interpretării şi aplicării
anumitor norme din legislaţia securităţii sociale se impune
instanţelor judecătoreşti prin valoarea motivării lor44.
Izvoare specifice dreptului securităţii sociale, pe plan intern,

apreciem că sunt contractele încheiate, în temeiul legii, între
asiguraţi şi asigurători (ex.: contractele dintre asiguraţi şi Casele
de asigurări de sănătate; contractele individuale de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale, dintre asiguraţi şi
Casa Naţională de Pensii Publice sau, după caz, şi cu alte asociaţii
de asigurare; contractele de asigurare cu asociaţii de asigurare
privată – pentru pensii private, ajutoare de înmormântare etc.).
Este evident că toate aceste contracte sunt încheiate şi nu pot
conţine clauze decât în acord cu prevederile legale din domeniul
securităţii sociale, fiind destinate să acopere riscuri sociale (ex.: de
bătrâneţe, boală, accidente de muncă, deces), ceea ce le conferă
caracterul de izvoare specifice dreptului securităţii sociale.
Cu privire la izvoarele internaţionale45, având în vedere statutul
României de membră a Uniunii Europene, primele care se impun
men-ţionate sunt normele europene vizând domeniul securităţii
sociale – ex.: regulamentul (CEE) nr. 1408/71 referitor la sistemele
de securitate socială care se aplică angajaţilor, lucrătorilor
independenţi şi membrilor lor de familie care se deplasează în
interiorul comunităţii; Regulamentul (CEE) nr. 883/2004 privind
coordonarea sistemului de securitate socială; Regulamentul (CEE)
nr. 457/2007 privind sistemul european de statistici integrate
privind protecţia socială; Directiva nr. 86/378/EEC privind
aplicarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi
în schemele ocupaţionale de securitate socială – amendată prin
Directiva nr. 97/96/EC – referitoare la regimurile de securitate
socială care nu intră sub incidenţa Directivei nr. 79/7/EEC privind
aplicarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi
în schemele generale de securitate socială etc.
O altă categorie de izvoare internaţionale o reprezintă conven-ţiile
44A se vedea, în acelaşi spirit, I. T. Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2003, pp. 57-58.
16
Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificate de România ex.:
Convenţia nr. 24/1927 privind asigurările în caz de boală (în
industrie); Convenţia nr. 117/1962 privind politica socială
(obiective şi norme de bază); Convenţia nr. 183/2000 pentru
revizuirea Convenţiei asupra protecţiei maternităţii din anul 1952.
Pot fi izvoare ale dreptului securităţii sociale şi convenţiile,
tratatele sau acordurile bilaterale, încheiate în domeniul
securităţii sociale, de ţara noastră cu alte state. Acestea au o
importanţă sporită în cazul statelor care nu sunt membre ale
Uniunii Europene şi, pe cale de consecinţă, nu sunt ţinute să se
supună normelor europene (ex.: Acordul între România
şi Macedonia în domeniul securităţii sociale, ratificat prin Legea
nr. 326/2007)46.

Sinteza unităţii de învăţare 1
Obiectul de reglementare al dreptului securităţii sociale îl constituie raporturile juridice de
asigurări sociale şi de asistenţă socială 47.
Pornind de la obiectul său de reglementare, dreptul securităţii sociale a fost definit ca acea ramură
autonomă a sistemului dreptului, alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează atât
relaţiile de asigurări sociale, cât şi pe cele de asistenţă socială 48.
Din definiţia dreptului securităţii sociale se desprind, în mod evident, cele două componente
48Alexandru Ţiclea, Dreptul securităţii sociale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 17. Într-o
definiţie care plasează în centrul său scopul securităţii sociale de a asigura securitatea economică a individului,
dreptul securităţii sociale este definit ca dreptul redistribuirilor destinat să garanteze această securitate
economică; el înglobează şi dispoziţiile legale de protecţie a angajatului contra concedierii şi de protecţie a
salariului – Alexandru Athanasiu, Dreptul securităţii sociale, Editura Actami, Bucureşti, 1995, pp. 24-25.
17
structurale: asigurările sociale şi asistenţa socială.
Prin asigurări sociale sunt avute în vedere relaţiile juridice care se nasc, se modifică şi se sting în
legătură cu acoperirea unor riscuri sociale ca atare determinante de lege.
Concepte şi termeni de reţinut: dreptul securittaii sociale, relaţii de asigurari sociale, asistenta
sociala, riscuri sociale.
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Cum poate fi definit dreptul securitatii sociale ?

2. Care sunt izvoarele dreptului securitatii sociale ?
3. Ce înţelegem prin principii ale dreptului securităţii sociale ?
4. Care este locul dreptului securitaii sociale în rândul celorlalte ramuri de drept ?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Obiectul de studiu al dreptului securittaii sociale il constituie:

a. Raporturile juridice din cadrul dialogului social institutionalizat;
b. Raporturile juridice de munca si cele conexe acestora;
c. Raporturile juridice de asigurari sociale si de asistenta sociale.
a. c
b. a
c. b
d. b+c
2. Componentele structurale ale dreptului securitatii sociale sunt :

a. Dialogul social si asistenta sociala;
b. Parteneriatul social si asigurarile sociale;
c. Asigurarile sociale si asistenta sociala.
a.b
b.c
c.a
d.a+c
18
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
2005 ;
Bucuresti, 2010;
Bucuresti, 2003;
BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ
● Gabriela Cristina Frentiu, Denisa Livia Baldean, Asigurari sociale, Editura Universul Juridic,
Bucuresti 2011.
19
ASIGURARILE SOCIALE DE SANATATE
Cuprins
2.1. Introducere
20
2.1. Introducere
Asigurările sociale de sănătate sunt destinate să

compenseze riscul de boală. Sediul materiei cu privire la aceste
asigurări este Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

învăţare
– definirea conceptului de asigurare sociala de sanatate;
– evidenţierea particularităţilor fiecărei instituţii de dreptul
securităţii sociale;
– cunoaşterea specificului raporturilor juridice de asigurări
sociale de sanatate.

– capacitatea de a înţelege izvoarele drepturile si obligatiile
aferente asigurarilor sociale de sanatate;
asigurare sociala de sanatate faţă de alte categorii de raporturi
juridice;
– familiarizarea cu mijloacele juridice de protecţie a
asiguratilor, precum şi modalităţile prin care acestia pot fi apărati
în justiţie;

21
II.1. Noţiune, obiective şi principii ale asigurărilor de
sănătate
Potrivit Legii nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate

sunt definite ca fiind principalul sistem de finanţare a ocrotirii
sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii
de bază pentru asiguraţi [art. 28 alin. (1)].
Legea statuează şi obiectivele sistemului de asigurări sociale de
sănătate, astfel:
a) protejarea asiguraţilor faţă de costurile serviciilor medicale
în caz de boală sau accident;
b) asigurarea protecţiei asiguraţilor în mod universal,
echitabil şi nediscriminatoriu, în condiţiile utilizării eficiente a
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate [art. 208
alin. (2)].
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca
un sistem unitar, iar obiectivele sale se realizează pe baza
următoarelor principii:
a) alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări;
b) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fon-
durilor;
c) alegerea liberă de către asiguraţi a furnizorilor de servicii
medicale, de medicamente şi de dispozitive medicale, în condiţiile
prezentei legi şi ale contractului-cadru;
d) descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare;
e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale
de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate;
f) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor
la managementul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate;
g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod
echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
h) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de
sănătate;
i) libera concurenţă între furnizorii care încheie contracte cu
casele de asigurări de sănătate.
Pot funcţiona şi alte forme de asigurare a sănătăţii în diferite
situaţii speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii şi pot fi oferite
voluntar de organismele de asigurare autorizate conform legii.
Asigurarea voluntară complementară sau suplimentară de
sănătate poate acoperi riscurile individuale în situaţii speciale
şi/sau pe lângă serviciile acoperite de asigurările sociale de
sănătate.
Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligaţia de a plăti
contribuţia pentru asigurarea socială de sănătate.
Ministerul Sănătăţii, ca autoritate naţională în domeniul sănă-tăţii,
exercită controlul asupra sistemului de asigurări sociale de sănă-
22
tate, din punctul de vedere al aplicării politicilor şi programelor în
domeniul sanitar aprobate de Guvernul României, şi realizează
coordonarea funcţionării eficiente a sistemului de asigurări sociale
de sănătate organizat prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
(art. 208).
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în
continuare fondul, este un fond special care se constituie şi se
utilizează pentru finanţarea asigurărilor de sănătate.
Constituirea fondului se face din contribuţia pentru asigurări
sociale de sănătate, denumită în continuare contribuţie, suportată
de asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care angajează
personal salariat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din
alte surse – donaţii, sponsorizări, dobânzi, exploatarea
patrimoniului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al
caselor de asigurări de sănătate potrivit legii.
Gestionarea fondului se face prin Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate, denumită în continuare CNAS, prin casele de asigurări
sociale de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin Casa
Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei
Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, denumite în continuare case
de asigurări.
CNAS propune, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii,
proiecte de acte normative pentru asigurarea funcţionării
sistemului de asigurări sociale de sănătate. Pentru proiectele de
acte normative care au incidenţă asupra Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate, elaborate de ministere şi de celelalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, este
obligatorie obţinerea avizului conform al CNAS (art. 209).
Sensul dat de lege termenilor/noţiunilor şi expresiilor folosite este
prevazut la art. 210.
II.2. Asiguraţii sistemului de asigurări sociale de sănătate
Sunt asiguraţi, potrivit legii, toţi cetăţenii români cu domiciliul în

ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi au
obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară ori au
domiciliul în România, precum şi pensionarii din sistemul public
de pensii care nu mai au domiciliul în România şi care îşi stabilesc
reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al
unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau al
Confederaţiei Elveţiene, respectiv domiciliul pe teritoriul unui stat
cu care România aplică un acord bilateral de securitate socială cu
prevederi pentru asigurarea de boală-maternitate şi fac dovada
plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. În această
calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu
casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui
model se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNAS cu avizul
consiliului de administraţie.
23
Asiguraţii au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la
data începerii plăţii contribuţiei la fond, urmând ca sumele
restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate şi
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în condiţiile legii,
inclusiv accesoriile aplicate pentru creanţele bugetare.
Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează odată cu
pierderea dreptului de domiciliu sau de şedere în România. Pentru
pensionarii din sistemul public de pensii care nu mai au domiciliul
în România şi care îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul unui stat
membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, respectiv
domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România aplică un acord
bilateral de securitate socială cu prevederi pentru asigurarea de
boală-maternitate, calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare
încetează de la data la care pensionarilor sistemului public de
pensii din România nu li se mai reţine contribuţia la fond,
calculată asupra veniturilor din pensia cuvenită în acest sistem.
Reţinerea contribuţiilor la fond în cazul pensionarilor sistemului
public de pensii care nu mai au domiciliul în România şi care îşi
stabilesc reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii
Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European
sau al Confederaţiei Elveţiene, respectiv domiciliul pe teritoriul
unui stat cu care România aplică un acord bilateral de securitate
socială cu prevederi pentru asigurarea de boală-maternitate, se
stabileşte prin ordin comun al preşedintelui CNAS şi al
preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice (art. 211).
Următoarele categorii de persoane beneficiază de
asigurare, fără plata contribuţiei:
a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la
vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu,
până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni,
ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;
b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de
protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu
sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr.
416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi
completările ulterioare; soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii,
aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-
lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere
de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri, republicat, prin Legea nr. 51/1993 privind
acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost înlăturaţi din
justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945 – 1989,
cu modificările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie
1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr.
24
44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale
invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind
recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au
efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului
Muncii în perioada 1950 – 1961, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b)
pct. 1 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care
au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989,
precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de
suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov
din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din
drepturile băneşti acordate de aceste legi;
d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă,
pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza Legii nr.
448/2006 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a
persoanelor cu handicap;
e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de
sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii, până la vindecarea
respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă,
pensie sau din alte resurse;
f) femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au niciun venit sau au
venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară.
Sunt asigurate şi persoanele aflate în una dintre următoarele
situaţii, pe durata acesteia, cu plata contribuţiei din alte surse,
astfel:
a) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă,
acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale;
b) se află în concediu pentru creşterea copilului până la împli-
nirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la
împli-nirea de către copil a vârstei de 3 ani sau se află în concediu
pentru creşterea copilului cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi
7 ani;
c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest
preventiv, precum şi cele care se află în executarea măsurilor
prevăzute la art. 105, 113 şi 114 din Codul penal, respectiv cele
care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării
pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri;
d) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;
e) străinii aflaţi în centrele de cazare, în vederea returnării ori
expulzării, precum şi cei care sunt victime ale traficului de
persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii
identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii;
f) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la
ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările şi com-
pletările ulterioare;
g) pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei;
h) persoanele cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de
25
persoane, pentru o perioadă de cel mult 12 luni, dacă nu au
venituri;
i) personalul monahal al cultelor recunoscute, aflat în evidenţa
Secretariatului de Stat pentru Culte, dacă nu realizează venituri
din muncă, pensie sau din alte surse.
Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuţiei
primesc un document justificativ special, carnet sau adeverinţă de
asigurat, fără plata contribuţiei, eliberat de casa de asigurări de
sănătate, care atestă această calitate în urma prezentării la casa
de asigurări a documentelor care dovedesc că se încadrează în
prevederile legii. Acest document va fi vizat periodic, după caz, în
urma prezentării de către persoana interesată la casa de asigurări
a documentelor care dovedesc menţinerea condiţiilor de
încadrare în categoria asiguraţilor fără plata contribuţiei, în
condiţiile stabilite prin ordinul preşedintelui CNAS.
Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute mai sus au
obligaţia să plătească contribuţia la asigurările sociale de sănătate
(art. 213).
Următoarele categorii de asiguraţi sunt scutite de la coplată, după
cum urmează:
a) copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii între 18 ani şi 26 de ani,
dacă sunt elevi, absolvenţi de liceu, până la începerea anului
universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenicii sau studenţii, dacă
nu realizează venituri din muncă;
b) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de
sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii, pentru serviciile
medicale aferente bolii de bază respectivei afecţiuni, dacă nu
realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;
c) pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 740 lei/lună;
d) toate femeile însărcinate şi lăuzele, pentru servicii medicale
legate de evoluţia sarcinii, iar cele care nu au niciun venit sau au
venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară, pentru toate
serviciile medicale (art. 2131).
Lista serviciilor medicale pentru care se încasează
coplata, nivelul coplăţii, precum şi data aplicării coplăţii se
stabilesc prin contractul-cadru şi prin normele de aplicare a
acestuia.
Domeniile de asistenţă medicală pentru care se stabileşte
coplata, precum şi suma minimă şi maximă care reprezintă
această coplată pentru fiecare categorie de serviciu medical şi
unitate medicală se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în
urma negocierii cu asociaţiile de pacienţi, asociaţiile
profesionale, asociaţiile patronale ale furnizorilor de servicii de
sănătate şi CNAS.
Sumele încasate din coplată constituie venituri ale furnizorilor de
servicii medicale şi se utilizează pentru îmbunătăţirea calităţii
serviciilor (art. 2132).
Persoanele asigurate din statele cu care România a încheiat
documente internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii
beneficiază de servicii medicale şi alte prestaţii acordate pe
teritoriul României, în condiţiile prevăzute de respectivele
26
documente internaţionale.
Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru
următoarele categorii de persoane:
a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără a
solicita viză de lungă şedere;
c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află
temporar în ţară (art. 214).
Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate
revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de
angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului,
precum şi persoanelor fizice, după caz.
Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator,
precum şi persoanele asimilate angajatorilor sunt obligate să
depună declaraţia privind obligaţiile de plată ale contribuţiilor
sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor
asigurate, la termenele prevăzute în Legea nr. 227/2015 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Persoanele fizice care realizează venituri din activităţi
independente, venituri din agricultură şi silvicultură, venituri din
cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi
de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun
impozitului pe venit, sunt obligate să depună la casele de asigurări
de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declaraţii
privind obligaţiile faţă de fond (art. 215).
În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor
datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele
pentru care colectarea veniturilor se face de Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin
casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate,
procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru
încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de
întârziere, în condiţiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare (art. 216).
II.2.1. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor
Asiguraţii au următoarele drepturi:

a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de
asigurări de sănătate la care se asigură, în condiţiile prezentei legi
şi ale contractului-cadru;
b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl
solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei legi, suportând
cheltuielile de transport, dacă opţiunea este pentru un medic din
altă localitate;
c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a
cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;
27
d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale
sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în
condiţiile legii;
d^1) să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate
pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare şi
investigaţiile paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără
contribuţie personală, în condiţiile impuse de contractul-cadru;
e) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin
contractul-cadru;
f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de
promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a
bolilor;
g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale
aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate;
h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;
i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare;
k) să beneficieze de dispozitive medicale;
l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
m) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în
ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul;
n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate în condiţiile legii.
Asiguraţii prevăzuţi în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor
militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr.
360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi
completările ulterioare, beneficiază de asistenţă medicală
gratuită, respectiv servicii medicale, medicamente şi dispozitive
medicale, suportate din fond, în condiţiile contractului-cadru şi
din bugetele ministerelor şi instituţiilor respective, în condiţiile
plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Personalităţile internaţionale cu statut de demnitar primesc
asistenţă medicală de specialitate în unităţi sanitare nominalizate
prin ordin al ministrului sănătăţii publice (art. 218).
Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile
prevăzute de lege sunt următoarele:
a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;
b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în
starea lor de sănătate;
c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite
prin contractul-cadru;
d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de
asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a
modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie
de asiguraţi;
e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;
g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând
coplata, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru şi prin normele
28
de aplicare a acestuia;
h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele
justificative care atestă calitatea de asigurat (art. 219).
Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de
servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi
al bolilor cu potenţial endemoepidemic, precum şi monitorizarea
evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială în
condiţiile art. 223 din Legea nr. 95/2006, în cadrul unui pachet
minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru (art.
220).
Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul
internat în vârstă de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul
persoanei cu handicap grav internate, se suportă de către casele
de asigurări, dacă medicul consideră necesară prezenţa lor pentru
o perioadă determinată (art. 221).
Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an,
prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a
nivelului de contribuţie personală şi a modalităţii de plată, precum
şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale (art. 222).
II.3. Medicamente, materiale sanitare, dispozitive

medicale şi alte mijloace terapeutice
Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără

contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală.
Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se
prevăd în contractul-cadru (art. 231).
Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără
contribuţie personală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii
şi CNAS, cu consultarea Colegiului Farmaciştilor din România, şi se
aprobă prin hotărâre a Guvernului.
În listă se pot include numai medicamente prevăzute în
Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman (art.
232).
Contravaloarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul
afecţiunilor copiilor până la vârsta de 18 ani, tinerilor de la 18 ani
până la 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi şi nu
realizează venituri din muncă, precum şi a femeilor gravide şi
lăuze, se suportă din fond, la nivelul preţului de referinţă sau al
preţului de decontare.
Asiguraţii au dreptul la materiale sanitare şi dispozitive medicale
pentru corectarea văzului, auzului, pentru protezarea membrelor,
şi la alte materiale de specialitate, în scopul protezării unor
deficienţe organice sau fiziologice, pentru o perioadă determinată
sau nedetermi-nată, pe baza prescripţiilor medicale, cu sau fără
contribuţie personală, în condiţiile prevăzute în contractul-cadru.
29
Asiguraţii beneficiază de proceduri fizioterapeutice, pe baza
recomandărilor medicale, cu sau fără contribuţie personală, în
condiţiile prevăzute în contractul-cadru.
Asiguraţii beneficiază de medicamente, materiale sanitare,
dispozitive medicale şi de alte mijloace terapeutice prevăzute în
normele metodologice de aplicare a contractului-cadru (art. 233).
II.4. Servicii medicale de îngrijire la domiciliu şi alte servicii

speciale
Asiguraţii au dreptul să primească unele servicii de îngrijiri

medicale la domiciliu, acordate de un furnizor autorizat legal.
Condiţiile acordării serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu se
stabilesc prin contractul-cadru.
Asiguraţii au dreptul la transport sanitar, necesar pentru realizarea
unui serviciu medical, în următoarele situaţii:
a) urgenţe medico-chirurgicale;
b) cazurile prevăzute în contractul-cadru (art. 235).
II.5. Servicii medicale acordate asiguraţilor pe teritoriul

altor state
Persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate

din România, aflate pe teritoriul statelor cu care România a
încheiat documente internaţionale cu prevederi în domeniul
sănătăţii, beneficiază de servicii medicale pe teritoriul acestor
state, în condiţiile prevăzute de respectivele documente
internaţionale.
Rambursarea cheltuielilor ocazionate de acordarea serviciilor
medicale în baza documentelor internaţionale cu prevederi în
domeniul sănătăţii, la care România este parte, este efectuată de
casele de asigurări de sănătate prin intermediul CNAS. Pentru
efectuarea acestor operaţiuni, CNAS poate deschide conturi la o
instituţie bancară în care casele de asigurări vor vira sumele
reprezentând cheltuielile ocazionate de acordarea serviciilor
medicale şi a altor prestaţii persoanelor menţionate la alin. (1), în
condiţiile documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul
sănătăţii, la care România este parte (art. 236).
II.6. Servicii medicale care nu sunt suportate din Fondul

naţional unic de asigurări sociale de sănătate
Serviciile care nu sunt decontate din fond,

contravaloarea acestora fiind suportată de asigurat, de
unităţile care le solicită, de la bugetul de stat sau din alte surse,
30
după caz, sunt:
a) serviciile medicale acordate în caz de boli profesionale,
accidente de muncă şi sportive, asistenţă medicală la locul de
muncă, asistenţă medicală a sportivilor;
b) unele servicii medicale de înaltă performanţă;
c) unele servicii de asistenţă stomatologică;
d) serviciile hoteliere cu grad înalt de confort;
e) corecţiile estetice efectuate persoanelor cu vârsta de peste 18
ani;
f) unele medicamente, materiale sanitare şi tipuri de transport;
g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin
activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a
asiguraţilor;
h) fertilizarea în vitro;
i) transplantul de organe şi ţesuturi, cu excepţia cazurilor
prevăzute în Contractul-cadru;
j) asistenţa medicală la cerere;
k) contravaloarea unor materiale necesare corectării văzului şi
auzului: baterii pentru aparatele auditive, ochelari de vedere;
l) contribuţia personală din preţul medicamentelor, a unor servicii
medicale şi a dispozitivelor medicale;
m) serviciile medicale solicitate de asigurat;
n) unele proceduri de recuperare şi de fizioterapie;
o) cheltuielile de personal aferente medicilor şi asistenţilor
medicali, precum şi cheltuielile cu medicamente şi materiale
sanitare din unităţi medico-sociale;
p) serviciile acordate în cadrul secţiilor/clinicilor de boli
profesionale şi al cabinetelor de medicină a muncii;
q) serviciile hoteliere solicitate de pacienţii ale căror afecţiuni se
tratează în spitalizare de zi;
r) cheltuielile de personal pentru medici, farmacişti şi medici
dentişti pe perioada rezidenţiatului;
s) serviciile de planificare familială acordate de medicul de familie
în cabinetele de planning din structura spitalului;
t) cheltuielile de personal pentru medicii şi personalul sanitar din
unităţile sau secţiile de spital cu profil de recuperare distrofici,
recuperare şi reabilitare neuropsihomotorie sau pentru copii
bolnavi HIV/SIDA, reorganizate potrivit legii;
u) activităţi de interes deosebit în realizarea obiectivelor strategiei
de sănătate publică, definite prin Contractul-cadru.
Serviciile prevăzute mai sus la lit. b), c), f), i) şi n) şi contribuţia
personală prevăzută la lit. l) se stabilesc prin contractul-cadru.
Cheltuielile pentru activităţile prevăzute mai sus la lit. r), s), t) şi u)
se suportă din bugetul de stat. Cheltuielile pentru activităţile
prevăzute la lit. o) se asigură prin transferuri de la bugetul de stat
către bugetele locale prin bugetul Ministerului Sănătăţii (art. 237).
II.7. Asigurarea calităţii serviciilor din pachetul de bază

31
pentru asiguraţi
Asigurarea calităţii serviciilor din pachetul de bază pentru asiguraţi

revine CNAS prin respectarea următoarelor măsuri:
a) acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori
autori-zaţi şi evaluaţi conform legii;
b) existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării
unei evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată;
c) respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a
asistenţei medicale şi stomatologice, elaborate de către
Ministerul Sănătăţii şi CNAS;
d) utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a
medica-mentelor din Nomenclatorul de produse
medicamentoase de uz uman;
e) utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale
autorizate (art. 238).
Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor
se elaborează de Ministerul Sănătăţii şi CNAS şi se referă la
diagnostic şi tratamentul medico-chirurgical şi stomatologic.
Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale
care au încheiat contracte cu casele de asigurări (art. 239).
În vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate
asiguraţilor CNAS, şi casele de asigurări organizează controlul
activităţii medicale pe baza criteriilor menţionate anterior (art.
240).
II.8. Finanţarea serviciilor medicale, medicamentelor şi

dispozitivelor medicale
II.8.1. Constituirea Fondului naţional unic de asigurări

sociale de sănătate
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se formează

din:
a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice 49;
b) subvenţii de la bugetul de stat;
c) dobânzi, donaţii, sponsorizări, venituri obţinute din
exploa-tarea patrimoniului CNAS şi caselor de asigurări,
precum şi alte venituri, în condiţiile legii;
d) sume din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii.
Colectarea contribuţiilor persoanelor juridice şi fizice care au
calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanţelor
Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în
condiţiile legii, iar colectarea contribuţiilor persoanelor fizice,
altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de
49Conform prevederilor art. 156 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile
ulterioare, cota de contributie de asigurari sociale de sanatate este de 10 % si se datoreaza de persoanele fizice
care au calitatea de angajati, precum si de cele care au obligatia de a plati contributia, potrivit Codului fiscal.
32
către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări. Din sumele
colectate în contul fondului, o cotă de 60% se repartizează
obligatoriu de către ordonatorul principal de credite caselor de
asigurări de sănătate, proporţional cu veniturile realizate la nivel
teritorial, şi rămân la dispoziţia acestora.
În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea
deficitului bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului
fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de
stat.
Fondul de rezervă se constituie în anii în care bugetul Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate este excedentar, nu
primeşte sume în completare de la bugetul de stat şi se constituie
numai după acoperirea deficitelor din anii precedenţi ale
bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu
plata acestor drepturi, este de 1%, aplicată la fondul de salarii sau,
după caz, la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj ori
asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, şi se achită la
bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în
condiţiile legii (art. 256).
Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti
lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor
scutite de plata contribuţiei.
Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma

unei cote de 10%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum şi orice
alte venituri realizate din desfăşurarea unei activităţi dependente;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară
activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă
acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia,
aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de
bază minim brut pe ţară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi
veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au
calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj;
e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din
dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate
intelec-tuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de
asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai
în cazul în care nu realizează venituri de natura celor menţionate
mai sus, dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe
ţară, lunar50.
50Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1394/2010, a constatat că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală
din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că valoarea contribuţiei minime la
33
În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp mai multe
categorii de venituri de natura celor de mai sus, contribuţia se
calculează asupra tuturor acestor venituri51, in mod distinct.
În cazul persoanelor care realizează venituri din agricultură şi
silvicultură sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care
nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia
lunară datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime
din salariul de bază minim brut pe ţară.
Pentru perioada în care angajatorii suportă indemnizaţia pentru
incapacitate temporară de muncă, aceştia au obligaţia de a plăti
contribuţia stabilită de lege, pentru salariaţii aflaţi în această
situaţie (art. 258).
Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj contribuţia se
calculează şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra
cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor
drepturi.
Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure
sănătatea potrivit prevederilor legale, sunt obligate să comunice
direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de
asigurare, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei.
Pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau
reşedinţa în România, contribuţia lunară la fond se calculează prin
aplicarea cotei de contribuţie la veniturile obţinute din contractele
încheiate cu un angajator străin.
II.9. Organizarea caselor de asigurări de sănătate
II.9.1. Constituirea caselor de asigurări de sănătate
CNAS este instituţie publică, autonomă, de interes

naţional, cu personalitate juridică, organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, care administrează şi
gestionează sistemul de asigurări socia-le de sănătate. În
domeniul sanitar, CNAS asigură aplicarea politicilor şi
fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei
bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod
individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică
decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar. Codul fiscal fiind modificat in accord cu aceasta
decizie a Curtii.
51Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 164/2013, a constatat că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea
nr. 95/2006, în redactarea de la intrarea în vigoare a acestora şi până la modificările ce le-au fost aduse prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2008, sunt neconstituţionale în măsura în care obligă persoanele ce
datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuţii
cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obţinute din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din
drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri
care se supun impozitului pe venit.
34
programelor Guvernului în coordonarea Ministerului
Sănătăţii.
CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţio-nării
unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate
din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate
judeţene şi Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului
Bucureşti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,
Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
CNAS funcţionează pe baza statutului propriu, avizat de consiliul
de administraţie, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu
avizul Ministerului Sănătăţii. Casele de asigurări funcţionează pe
baza statutului propriu, care trebuie să respecte prevederile
statutului-cadru şi care se aprobă de consiliul de administraţie al
CNAS, cu avizul Ministerului Sănătăţii. Casa Asigurărilor de
Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi
Autorităţii Judecătoreşti îşi desfăşoară activitatea potrivit
prevederilor legale de organizare şi funcţionare a caselor de
asigurări judeţene din cadrul sistemului de asigurări de sănătate,
cu păstrarea specificului activităţii.
*
II.10. Răspunderea juridică
Încălcarea prevederilor Legii nr. 95/2006, cu modificările şi

completările ulterioare, atrage răspunderea materială, civilă,
contravenţională sau penală, după caz (art. 301).
Constituie infracţiuni52:
Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau
nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie
infracţiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform
prevederilor din Codul penal (art. 303).
Completarea declaraţiei prevăzute la art. 215 alin. (2) cu
date nereale, având ca efect denaturarea evidenţelor privind
asiguraţii, stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond,
constituie infrac-ţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte
conform prevederilor din Codul penal (art. 304).
Constituie contravenţii:
Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 215
52Conform prevederilor art. 176 pct. 7 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014
(data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal) articolele 303 şi 304 din Legea nr.
95/2006 se abrogă.
35
alin. (2) din lege de către angajatori şi persoanele asimilate
acestora;
a^1) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 215
alin. (3) din lege de către persoanele fizice care desfăşoară profesii
liberale ori activităţi independente;
b) nevirarea contribuţiei datorate de către persoanele fizice şi
juridice angajatoare;
c) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale ANAF şi
ale caselor de asigurări a documentelor justificative şi a actelor de
evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond;
d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor
de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă
financiar-contabilă privind sumele decontate din fond (art. 305).
Contravenţiile se sancţionează după cum urmează:
a) cele prevăzute la lit. a) şi c), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000
lei;
b) cele prevăzute la lit. b) şi d), cu amendă de la 30.000 lei la
50.000 lei;
b^1) cea prevăzută la lit. a^1), cu amendă de la 50 lei la 100 lei
(art. 306);
*
II.12. Asigurările voluntare de sănătate
Sediul materiei în ceea ce priveşte asigurările voluntare de

sănătate îl reprezintă Titlul X din Legea nr. 95/2006.
Asigurările voluntare de sănătate reprezintă un sistem facultativ
prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un
fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi expuşi
la producerea riscului de îmbolnăvire, şi îi indemnizează, în
conformitate cu clauzele stipulate în contractul de asigurare, pe
cei care suferă un prejudiciu, din fondul alcătuit din primele
încasate, precum şi din celelalte venituri rezultate ca urmare a
activităţii desfăşurate de asigurător şi fac parte din gama
asigurărilor facultative, conform Legii nr. 136/1995 privind
asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi
completările ulterioare.
Asiguraţii pot primi indemnizaţii atât pentru acea parte a
cheltuielilor cu serviciile medicale care excedează pachetului de
servicii medicale de bază acoperite de sistemul de asigurări
sociale de sănătate, cât şi pentru coplăţi, dacă acest lucru este
prevăzut în contractul de asigurare voluntară de sănătate.
Asigurările voluntare de sănătate pot fi, în sensul legii, asigurări de
tip complementar şi suplimentar.
Asigurările voluntare de sănătate de tip complementar suportă
coplata datorată de asigurat, în condiţiile legii.
Asigurările voluntare de sănătate de tip suplimentar suportă total
sau parţial plata pentru orice tip de servicii necuprinse în pachetul
de servicii medicale de bază, opţiunea pentru un anumit personal
36
medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, condiţii hoteliere
superioare, alte servicii medicale specificate în poliţa de asigurare
(art. 341).
II.13. Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de

sănătate
Potrivit prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări
sociale de sănătate (O.U.G. nr. 158/2005), cu modificările şi
completările ulterioare, concediile medicale şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii, sunt:
a) concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate
tempo-rară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de
accidente în afara muncii;
b) concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbol-
năvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru
situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli
profesionale;
c) concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;
d) concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului
bolnav;
e) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.
La concediile şi indemnizaţiile mai sus menţionate se adaugă
concediul paternal – reglementat prin Legea nr. 210/1999, asupra
căruia ne vom opri în finalul acestei secţiuni.
Persoanele asigurate în condiţiile O.U.G. nr. 158/2005 benefi-ciază
de drepturile de asigurări sociale, pe perioada cât au domiciliul
sau reşedinţa pe teritoriul României, dacă:
– desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă
sau în baza raportului de serviciu, precum şi orice alte activităţi
dependente;
– desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul
autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata
mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a
cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt
asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute
la lit. A;
- realizeaza orice alte venituri asimilate salariilor;
– beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.
De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care nu se află în
una dintre situaţiile de mai sus, dar sunt:
– asociaţi, comanditari sau acţionari;
– membrii ai asociaţiei familiale;
37
– autorizate să desfăşoare activităţi independente;
– persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru
concedii şi indemnizaţii de asigurari sociale de sanatate .
Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată
exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor, este de 1%,
aplicată la fondul de salarii sau, după caz, asupra veniturilor
supuse impozitului pe venit ori asupra veniturilor cuprinse în
contractul de asigurări sociale încheiat şi se achită la bugetul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Benefiarii
indemnizatiei de somaj sunt asigurati in sistemul de asigurari
sociale de sanatate pentru concedii si indemnizatii de asigurari
sociale de sanatate, fara plata unei contributii.
Persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 5 din O.U.G.
nr. 158/2005 au obligaţia să calculeze şi să vireze la Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate cota contribuţiei
pentru concedii şi indemnizaţii şi să depună lunar la casele de
asigurări de sănătate declaraţii privind obligaţiile de plată.
Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor este de 6
luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se
acordă concediul medical. Stagiul de cotizare se constituie din
însumarea perioadelor pentru care s-a achitat contribuţia pentru
concedii şi indemnizaţii de către angajator sau, după caz, de către
asigurat, respectiv de către fondul de asigurare pentru accidente
de muncă şi boli profesionale sau bugetul asigurărilor pentru
şomaj.
Se asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări sociale
de sănătate perioadele în care asiguratul beneficiază de concediile
şi indemnizaţiile prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.
Se mai asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări
sociale de sănătate şi perioadele în care asiguratul:
a) a beneficiat de pensie de invaliditate;
b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat,
potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia
absolvirii acestora;
c) a beneficiat de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea
copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu
handicap, de până la 3 ani, potrivit Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 111/2010, cu modificările şi completările
ulterioare, respectiv perioadele în care persoanele asigurate au
beneficiat de drepturile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi
Perioadele menţionate mai sus se asimilează stagiului de cotizare
numai dacă în aceste perioade asiguratul nu a realizat stagii de
cotizare.
Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru
incapacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de
cotizare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei,
bolilor infectocon-tagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA. Lista
38
cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale, precum şi bolile
infectocontagioase din grupa A, este stabilită prin hotărâre a
Guvernului.
Baza de calcul a indemnizaţiilor se determină ca medie a
veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se
constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime
brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia
pentru concedii şi indemnizaţii.
Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile
calendaristice, se plătesc zilele lucrătoare. Asiguraţii beneficiază
de concedii şi de indemnizaţii, în baza certificatului medical
eliberat de medicul curant, conform reglementărilor în vigoare.
II.13.1. Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate

temporară de muncă
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă

după cum urmează:
– de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate
temporară de muncă;
– din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, începând cu:
a) ziua următoare celor suportate de angajator şi până la
data încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului
sau a pensionării acestuia;
b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul
persoanelor care beneficiază de drepturi băneşti lunare care se
suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, asociaţi,
comanditari sau acţionari, membrii ai asociaţiei familiale,
autorizate să desfăşoare activităţi independente.
Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară
de muncă este de cel mult 183 de zile în interval de un an,
socotită din prima zi de îmbolnăvire. Începând cu a 91-a zi,
concediul se poate prelungi de către medicul specialist până la
183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.
Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli
speciale şi se diferenţiază după cum urmează:
a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză
pulmonară şi unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS,
cu acordul Ministerului Sănătăţii;
b) un an, cu drept de prelungire până la un an şi 6 luni de către
medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani,
pentru tuberculoză meningeală, peritoneală şi urogenitală,
inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în
funcţie de stadiul bolii;
c) un an şi 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză
39
pulmonară operată şi osteoarticulară;
d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un an, în
intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculoză
extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale
(art. 13 din O.U.G. nr. 158/2005).
Medicul primar sau, după caz, medicul specialist în afecţiunea
principal invalidantă poate propune pensionarea de invaliditate
dacă bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de
acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. În situaţii
temeinic motivate de posibilitatea recuperării, acest medic poate
propune prelungirea concediului medical peste 183 de zile, în
scopul evitării pensionării de invaliditate şi menţinerii asiguratului
în activitate. Medicul expert al asigurărilor sociale decide, după
caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea
programului recuperator, reducerea programului de lucru,
reluarea activităţii în raport de pregătirea profesională şi de
aptitudini ori pensionarea de invaliditate.
Prelungirea concediului medical peste 183 de zile se face pentru
cel mult 90 de zile, conform procedurilor stabilite de Casa
Naţională de Pensii Publice, denumită în continuare CNPP,
împreună cu CNAS, în raport cu evoluţia cazului şi cu rezultatele
acţiunilor de recuperare (art. 14 din O.U.G. nr. 158/2005).
În cazul în care medicul expert al asigurărilor sociale a emis avizul
de pensionare de invaliditate, plata indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă se face până la sfârşitul lunii
următoare celei în care s-a emis avizul, fără a se depăşi durata
maximă de acordare a concediului.
Asiguraţii a căror incapacitate temporară de muncă a survenit în
timpul concediului de odihnă sau al concediului fără plată
beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de
muncă, concediul de odihnă sau fără plată fiind întrerupt, urmând
ca zilele neefectuate să fie reprogramate.
Beneficiază de indemnizaţii pentru incapacitate temporară de
muncă, în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi asiguraţi, pensionarii care
desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau
raport de serviciu ori alte activităţi dependente ori elective,
precum şi pensionarii de invaliditate gradul III sau, după caz,
pensionarii nevăzători, asigurati pe baza de contract de asigurare
pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate .
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate
temporară de muncă se determină prin aplicarea procentului de
75% asupra bazei de calcul legale.
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate
temporară de muncă, determinată de tuberculoză, SIDA,
neoplazii, precum şi de o boală infectocontagioasă din grupa A şi
de urgenţe medico-chirurgicale, este de 100% din baza de calcul
stabilită (art. 17).
40
II.13.2. Concediile şi indemnizaţiile pentru prevenirea
îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă
În scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de

muncă, asiguraţii pot beneficia de:
a) indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;
b) concediu şi indemnizaţie pentru carantină;
c) tratament balnear, în conformitate cu programul individual de
recuperare (art. 18).
Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime
din durata normală se acordă asiguraţilor care, din motive de
sănătate, nu mai pot realiza durata normală de muncă. Această
indemnizaţie se acordă, la propunerea medicului curant, cu avizul
medicului expert al asigurărilor sociale, pentru cel mult 90 de zile
în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu, în una sau
mai multe etape.
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru reducerea timpului
de muncă este egal cu diferenţa dintre baza de calcul stabilită şi
venitul salarial brut realizat de asigurat prin reducerea timpului
normal de muncă, fără a depăşi 25% din baza de calcul (art. 19).
Concediul şi indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguraţilor
cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unei boli
contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de
direcţia de sănătate publică. Cuantumul brut lunar al
indemnizaţiei pentru carantină reprezintă 75% din baza de calcul
(art. 20).
Asiguraţii aflaţi în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă
mai mare de 90 de zile consecutive beneficiază de tratament
balnear şi de recuperare a capacităţii de muncă, pe baza biletului
de trimitere, în condiţiile prevăzute în Contractul-cadru privind
condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate. Tratamentul balnear şi de
recuperare a capacităţii de muncă se desfăşoară în conformitate
cu prevederile programului individual de recuperare întocmit de
medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor
sociale, în funcţie de natura, stadiul şi prognosticul bolii,
structurat pe etape.
În funcţie de tipul afecţiunii şi de natura tratamentului,
durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile şi se
stabileşte de medicul curant.
Programul individual de recuperare este obligatoriu şi se
realizează în unităţi sanitare specializate aflate în relaţie
contractuală cu casele de asigurări de sănătate.
După fiecare etapă prevăzută în programul individual de
recuperare, asiguraţii sunt supuşi reexaminării medicale. În
funcţie de rezultatele acesteia, medicul expert al asigurărilor
sociale poate propune medicului curant actualizarea programului
41
individual de recuperare sau, după caz, recomandă reluarea
activităţii profesionale ori propune pensionarea de invaliditate.
Plata indemnizaţiilor nu se cuvine pe perioadele în care asiguratul,
din motive imputabile lui, nu îşi îndeplineşte obligaţia de a urma şi
de a respecta programul individual de recuperare (art. 21).
II.13.3. Concediul şi indemnizaţia de maternitate
Conform prevederilor art. 23 din O.U.G. nr. 158/2005,

asigura-tele au dreptul la concedii pentru sarcină şi lăuzie, pe o
perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care
beneficiază de indemni-zaţie de maternitate.
De aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care nu se mai află, din
motive neimputabile lor, în situaţia de asigurat, dacă nasc în
termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat. Faptul că
pierderea calităţii de asigurat nu s-a produs din motive imputabile
persoanei în cauză se dovedeşte cu acte oficiale eliberate de către
angajatori sau asimilaţii acestora. În aceste situaţii, baza de calcul
a indemnizaţiei de maternitate se constituie din media veniturilor
lunare pe baza cărora s-a calculat contribuţia pentru concedii şi
indemnizaţii, din ultimele 6 luni anterioare datei pierderii calităţii
de asigurat (art. 23 din O.U.G. nr. 158/2005).
Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile
înainte de naştere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63
de zile după naştere. Concediile pentru sarcină şi lăuzie se pot
compensa între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de
opţiunea persoanei beneficiare, în aşa fel încât durata minimă
obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile
calendaristice.
Persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de
concediu pentru sarcină, începând cu luna a 6-a de sarcină.
În situaţia copilului născut mort sau în situaţia în care acesta
moare în perioada concediului de lăuzie, indemnizaţia de
maternitate se acordă pe toată durata acestuia (art. 24).
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 85%
din baza de calcul.
II.13.4. Concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului
Sediul materiei privind reglementarea concediului şi

indemniza-ţiei pentru creşterea copilului este Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și
indemnizația lunară pentru creșterea copilului (O.U.G. nr.
111/2010).
Conform prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 111/2010,
persoanele care în ultimii 2 ani, anteriori datei naşterii
42
copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale
supuse impozitului pe venit potrivit Legii nr. 227/2015 –
Codul fiscal53, beneficiază de concediu pentru creşterea
copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu
handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie
lunară reprezentând 85% din media veniturilor realizate în
ultimele 12 luni. Cuantumul minim al indemnizaţiei se
raportează la indicatorul social de referinţă (I.S.R.)54 şi nu
poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui
coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea I.S.R., în
cuantumul maxim al indemnizației nu poate depăși 8500 lei..
De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele cu copii
adoptaţi, încredinţaţi în vederea adopţiei, luaţi în plasament,
în plasament în regim de urgenţă sau tutelă.
Sunt luate în calculul la stabilirea ultimelor 12 luni la care am
făcut referire anterior şi perioadele în care persoanele s-au
aflat în una dintre următoarele situaţii:
a) şi-au însoţit soţul/soţia trimis/trimisă în misiune
permanentă în străinătate;
b) au beneficiat de indemnizaţie de şomaj, stabilită conform
legii, ori s-au aflat în evidența agențiilor pentru ocuparea
forței de muncă în vederea acordării aceste indemnizații;
c) au beneficiat de concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate, potrivit legii;
d) au realizat perioade asimilate stagiului de cotizare în
sistemul public de pensii;
e) au realizat perioade de stagiu de cotizare în sistemul
public de pensii în condiţiile prevăzute de actele normative
cu caracter special care reglementează concedierile
colective;
f) au realizat în sistemul public de pensii, anterior datei
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă,
perioade de stagiu de cotizare pe bază de contract de
asigurare socială;
g) au beneficiat de indemnizaţia lunară pentru creşterea
copilului până la vârsta de 2 ani, respectiv până la vârsta de
3 ani în cazul copilului cu handicap;
h) au beneficiat de pensii de invaliditate;
i) au beneficiat de concediu fără plată pentru a participa la
53Prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit se înţelege: veniturile din salarii, venituri din activităţi
independente şi venituri din activităţi agricole.
54Indicatorul social de referinţă reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează beneficiile de
asistenţă socială acordate de la bugetul de stat şi indemnizaţiile de asigurări sociale. Valoarea ISR, conform art.
331 din Legea nr. 76/2002, a fost stabilită la 500 lei..
43
cursuri de formare şi perfecţionare profesională din iniţiativa
angaja-torului sau la care acesta şi-a dat acordul, organizate
în condiţiile legii;
j) au lucrat cu contract individual de muncă în străinătate, pe
baza acordurilor guvernamentale bilaterale încheiate de
România cu alte state;
k) se află în perioada de întrerupere temporară a activităţii,
din iniţiativa angajatorului, fără încetarea raportului de
muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale
sau similare, potrivit legii;
l) se află în perioada de 60 de zile de la absolvirea cursurilor
de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii,
cu examen de licenţă sau de diplomă, în vederea angajării
ori, după caz, trecerii în şomaj, potrivit legii;
m) urmează cursurile de zi ale învăţământului preuniversitar
şi universitar, organizat potrivit legii, frecventate fără
întrerupere. Sunt exceptate de la această obligaţie
persoanele care au întrerupt cursurile din motive medicale;
n) urmează cursuri cu frecvenţă de masterat în ţară sau într-
un alt stat membru al Uniunii Europene, într-un domeniu
recunoscut de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului, şi cel puţin unul dintre părinţii copilului are
cetăţenie română. Nu beneficiază de indemnizaţie de
creştere a copilului cursanţii care o primesc din partea altui
stat membru al Uniunii Europene, sau au calitatea de
doctorand în condițiile legii educației naționale nr. 1/2011;
o) au efectuat/ efectuează serviciul militar pe bază de
voluntariat, au fost concentrați, mobilizați sau în prizonierat.
Cuantumul indemnizaţiei se majorează cu suma rezultată din
aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea
I.S.R. pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de
tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit
dintr-o astfel de naştere.
Persoanele care sunt îndreptăţite să beneficieze de
indemnizaţia pentru creşterea copilului, reglementată de
prezenta ordonanţă de urgenţă, şi realizează venituri
profesionale supuse impozitului pe venit, beneficiază de un
stimulent de inserție al cărui cuantum lunar este de 50% din
cuantumul minim al indemnizației.
Concediul pentru creşterea copilului se acordă, la cerere, de către
persoanele juridice sau fizice, denumite angajatori, la care îşi
desfăşoară activitatea persoanele în cauză.
Drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 111/2010 nu pot fi urmărite
silit decât în vederea recuperării, conform legii, a sumelor încasate
necuvenit cu acest titlu (art. 20).
Pe perioada în care se beneficiază de indemnizaţia pentru
44
creşterea copilului, contribuţia individuală de asigurări
sociale de sănătate nu se datorează, beneficiarul având însă
calitatea de asigurat. Asupra drepturilor prevăzute de
prezenta ordonanţă de urgenţă nu se datorează nici celelalte
contribuţii sociale obligatorii stabilite de lege.
Perioada în care o persoană beneficiază de concediu pentru
creşterea copilului, potrivit O.U.G. nr. 111/2010, constituie
perioadă asimilată stagiului de cotizare, în vederea stabilirii
drepturilor de pensie şi celor privind asigurările de sănătate,
precum si a celor de somaj.
Perioada concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până
la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap
constituie vechime în muncă şi în serviciu, precum şi în
specialitate şi se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă
în raport cu acestea (art. 22).
II.13.5. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului

bolnav
Sediul materiei în ceea ce priveşte concediul şi indemnizaţia

pentru îngrijirea copilului bolnav îl reprezintă Capitolul 5 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind
concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
(O.U.G. nr. 158/2005).
Conform prevederilor art. 26 din O.U.G. nr. 158/2005, asiguraţii au
dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului
bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap,
pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18
ani. Indemnizaţia se suportă integral din bugetul Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate.
Beneficiază de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav,
opţional, unul dintre părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte
condiţiile de stagiu de cotizare.
Beneficiază de aceleaşi drepturi, dacă îndeplineşte condiţiile
cerute de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru acordarea
acestora, şi asiguratul care, în condiţiile legii, a adoptat, a fost
numit tutore, căruia i s-au încredinţat copii în vederea adopţiei
sau i-au fost daţi în plasament.
Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului se acordă pe
baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul
curant şi a certificatului pentru persoanele cu handicap, emis
în condiţiile legii, după caz (art. 28).
Durata de acordare a indemnizaţiei este de maximum 45 de zile
calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care
copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este
imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii
chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi
stabilită de medicul specialist, iar după depăşirea termenului de
45
90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului
expert al asigurărilor sociale (art. 29).
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului
bolnav este de 85% din baza de calcul (art. 30).
II.13.6. Concediul şi indemnizaţia de risc maternal
Sediul materiei privind concediul şi indemnizaţia de risc maternal

îl constituie Capitolul 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
158/2005 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004, cu modificările
şi completările ulterioare.
Beneficiarele concediului şi indemnizaţiei de risc maternal sunt
salariatele gravide şi mame-lăuze sau care alăptează , de cetăţenie
română ori a unui stat membru al Uniunii Europene, sau cu
cetăţenie străină a altor state, precum şi apatride, care au
raporturi de muncă sau de serviciu cu un angajator (art. 1 din
O.U.G. nr. 96/2003).
Durata concediului de risc maternal este de maximum 120 de zile.
Concediul poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de
normele legale (art. 10 din O.U.G. nr. 96/2003).
Pe durata concediului de risc maternal se acordă o indemnizaţie
de risc maternal care se suportă integral de la Fondul naţional
unic de asigurări sociale de sănătate. Acest concediu se acordă
fără condiţie de stagiu de cotizare.
Cuantumul indemnizaţiei de risc maternal reprezintă 75% din baza
de calcul (art. 31 din O.U.G. nr. 158/2005).
II.13.7. Concediul paternal
Sediul materiei pentru concediul paternal îl reprezintă Legea

nr. 210/1999 a concediului paternal55.
Concediul paternal se acordă, la cerere, tatălui copilului nou-
născut, care are calitatea de asigurat în cadrul sistemului de
asigurări sociale de stat, o singură dată, în primele 8 săptămâni de
la naşterea copilului. Durata acestui concediu este 5 zile
lucrătoare. În cazul în care tatăl a obţinut atestatul de absolvire a
cursului de puericultură, durata concediului paternal se majorează
cu 10 zile lucrătoare.
Indemnizaţia pentru concediul paternal se plăteşte din fondul
de salarii al angajatorului şi este egală cu salariul corespunzător
perioadei respective (art. 2).
În cazul decesului mamei copilului în timpul naşterii sau în
perioada concediului de lăuzie, tatăl copilului beneficiază de restul
concediului neefectuat de către mamă. Indemnizaţia cuvenită în
46
această situaţie se stabileşte, opţional, în raport cu veniturile
realizate în perioada de referinţă de tată sau de mama decedată.
II.14. Ajutorul de deces
Conform prevederilor art. 125 din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, în cazul decesului asiguratului
sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură
persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de
deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul,
părintele, tutorele, curatorul sau oricare altă persoană care face
această dovadă.
Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea
bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât
valoarea câştigului salarial mediu brut.
Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul
decesului unui membru de familie care nu era asigurat sau
pensionar la data decesului.
Se consideră membru de familie, în sensul Legii nr. 263/2010:
a) soţul;
b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial
sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de
până la 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea
acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, precum şi copiii
incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut
capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate;
c) părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi.
Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintă
jumătate din cuantumul stabilit legal pentru asigurat sau
pensionar.
Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de
stat şi se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces.
Acordarea ajutorului de deces nu este condiţionată de realizarea
unui anumit stagiu de cotizare.
Menționăm că la data de 01.09.2021, Legea 263/2010 cu
modificările și completările ulterioare, urmează să fie
abrogată, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 127/2019
privind sistemul public de pensii.56 În noua lege, ajutorul de
deces este reglementat la art. 116-121. Prevederile cuprinse
în noul act normativ, referitor la ajutorul de deces sunt însă
similare, până la identitate, cu cele din legea în vigoare,
respectiv Legea nr. 263/2010.
56Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iulie 2019.
47
Sunt asiguraţi, potrivit legii, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi
apatrizii care au solicitat şi au obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară ori au domiciliul în
România, precum şi pensionarii din sistemul public de pensii care nu mai au domiciliul în România şi
care îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând
Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, respectiv domiciliul pe teritoriul unui stat
cu care România aplică un acord bilateral de securitate socială cu prevederi pentru asigurarea de
boală-maternitate şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. În această
calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct
sau prin angajator, al cărui model se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de
administraţie.
Asiguraţii au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plăţii contribuţiei la
fond, urmând ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate şi Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală, în condiţiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creanţele
bugetare.
Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de
domiciliu sau de şedere în România.
Concepte şi termeni de reţinut: asigurarile sociale de sanatate, servicii medicale, case de

asigurari sociale de sanatate, concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate.
1.Care sunt persoanele asigurate social de sanatate in mod obligatoriu ?
2. Care este durata maxima a concediului pentru incapacitate de munca si indemnizatia
aferenta?
3. Care sunt deosebirile dintre concediul de maternitate si concediul pentru cresterea copilului
in varsta de pana la 2 ani ?
2..1. Sunt asigurati in sistemul de asigurari sociale de sanatate?

a. Cetatenii romani indiferent de domiciliu;
b. Cetatenii straini si apatrizii cu domiciliul in Romania;
c. Cetatenii straini cu domiciliul in state din UE;
a. b
b. c
c. b
2.Au calitatea de asigurati, fara plata contributiei de asigurari sociale de sanatate:

a. studentii si ucenicii intre 18 si 26 de ani, daca nu realizaeaza venituri din munca;
48
b. cetatenii cu domiciliul in strainatate care se afla temporar in tara;
c. membrii misiunilor diplomatice acreditate in Romania.
a.c
b. a
c. b
2005 ;
Bucuresti, 2010;
Bucuresti, 2003;
Bucuresti 2011.
ASIGURARILE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCA SI BOLI PROFESIONALE
Cuprins
49
3.1. Introducere
3.1. Introducere
Sediul materiei în ceea ce priveşte asigurarea pentru accidente
de muncă şi boli profesionale este Legea nr. 346/200257.

învăţare
– definirea conceptului de asigurare pentru accidente si
boli profesionale;
– înţelegerea si cunoasterea obiectivelor si principiilor
asigurarii pentru accidente si boli profesionale;
– cunoasterea prestatiilor si serviciilor pentru accidente si
boli profesionale, precum si organizarea sistemului de asigurare
pentru accidente de munca si boli profesionale.

dreptul securităţii sociale;
drepturilor asiguratilor, precum şi modalităţile prin care acestea
pot fi apărate în justiţie;
– studenţii vor putea să aplice cunoştinţele învăţate la
speţe din jurisprudenţă.
57Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 8 aprilie 2014.
50
III.1. Noţiunea şi principiile asigurării pentru accidente de

muncă şi boli profesionale
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 346/2002, asigurarea

pentru accidente de muncă şi boli profesionale este definită ca o
asigurare de persoane care face parte din sistemul de asigurări
sociale, este garantată de stat şi cuprinde raporturi specifice prin
care se asigură protecţia socială a salariaţilor împotriva
diminuării sau pierderii capacităţii de muncă şi decesului
acestora, ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale.
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale
garantează un ansamblu de servicii şi prestaţii în beneficiul
persoanelor asigurate, în vederea:
a) promovării sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirii
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
b) diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă
şi ale bolilor profesionale58.
Principiile pe care se fundamentează asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, conform art. 3 din Legea
nr. 346/2002, sunt:
a) asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţă de
muncă angajată cu contract individual de muncă;
b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de
rezultatul muncii prestate;
c) constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de
muncă şi boli profesionale din contribuţii diferenţiate în funcţie
de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care
încheie asigurare, potrivit prevederilor prezentei legi;
d) creşterea rolului activităţii de prevenire în vederea reducerii
numărului accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale;
e) solidaritatea socială, prin care participanţii la sistemul de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale îşi
asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru
prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevăzute de
lege;
f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru
beneficiarii drepturilor prevăzute de lege;
g) asigurarea transparenţei în utilizarea fondurilor;
h) repartiţia fondurilor în conformitate cu obligaţiile ce revin
58Art. 2 din Legea nr. 346/2002, republicată.

51
sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale prin prezenta lege.
III.2. Obiectivele asigurării. Raporturile de asigurare şi

părţile acestor raporturi. Riscurile asigurate
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are

următoarele obiective:
a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
b) reabilitarea medicală şi socioprofesională a asiguraţilor,
victime ale accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale,
precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora;
c) acordarea de prestaţii în bani pe termen lung şi scurt, sub
formă de indemnizaţii şi alte ajutoare, în condiţiile prevăzute de
prezenta lege (art. 16).
Asigurătorul are obligaţia de a-şi organiza activitatea pentru
realizarea obiectivelor prevăzute la art. 16, precum şi de a păstra
confidenţialitatea tuturor informaţiilor la care are acces, în scopul
realizării acestor obiective (art. 17).
Raporturile de asigurare, rezultate în temeiul legii, se stabilesc
între angajatori şi asigurător, pentru persoanele asigurate
prevăzute la art. 5 şi 7 din Legea nr. 346/2002.
Calitatea de asigurat se dobândeşte, iar raporturile de asigurare
se stabilesc la data: încheierii contractului individual de muncă,
stabilirii raporturilor de serviciu în cazul funcţionarilor publici,
validării mandatului pentru persoanele care desfăşoară activităţi
în funcţii elective, numirii în cadrul autorităţii executive,
legislative ori judecătoreşti, depunerii adeziunii în cazul
membrilor cooperatori, începerii practicii profesionale pentru
şomeri, ucenici, elevi şi studenţi sau încheierii contractului
individual de asigurare, după caz (art. 9).
Din cele ce preced reiese în mod evident că părţile raporturilor

de asigurare sunt: asiguraţii, asigurătorii şi angajatorii
asiguraţilor.
Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:
a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui
contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia,
a unui raport de serviciu, contract de mandat și contract de
management;
b) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii
elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive,
legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum
şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei
meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate,
în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la
lit. a);
52
c) şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale
în cadrul cursurilor organizate potrivit legii;
d) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii
profesionale;
e) pensionarii din sistemul public de pensii aflați în invaliditate ca
urmare a unui accident de muncă sau boală profesională;
f) voluntarii care lucrează în cadrul serviciilor voluntare de
urgență, în baza contractului de voluntariat, pe perioada
participării la intervenții sau a pregătirii în vederea participării la
acestea, conform legii.
Prevederile legii nu se aplică personalului militar şi civil angajat

pe bază de contract şi personalului asigurat în sistemul propriu al
Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi
Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de
Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de
Telecomunicaţii Speciale, precum şi în cel al Ministerului
Justiţiei– Administraţia Naţională a Penitenciarelor (art. 5).
*
În ceea ce priveşte asigurătorul, are calitatea de asigurător,

potrivit Legii nr. 346/2002, Casa Naţională de Pensii Publice,
denumită în continuare CNPP.
Conform prevederilor art. 15 din lege, riscurile asigurate sunt
accidentele de muncă şi bolile profesionale definite în
conformitate cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă
nr. 319/2006.
III.3. Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de

muncă şi boli profesionale
III.3.1. Categoriile de prestaţii şi servicii
Asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de

muncă şi boli profesionale au dreptul la următoarele
prestaţii şi servicii:
a) reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
b) reabilitare şi reconversie profesională;
c) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
d) indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de
muncă şi indemnizaţie pentru reducerea timpului de
muncă;
e) compensaţii pentru atingerea integrităţii;
f) despăgubiri în caz de deces;
g) rambursări de cheltuieli;
h) pensie de invaliditate ca urmare a unui accident de
muncă sau boală profesională;
53
i) pensie de urmaș, în cazul decesului ca urmare a unui
accident de muncă sau boală profesională59
Baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate
temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă
sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se
calculează ca medie a veniturilor brute definite conform
Codului Fiscal realizate lunar de către salariat în ultimele 6
luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul
medical.
În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni,
baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate
temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă
sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă o
constituie media veniturilor brute realizate lunar, de către
asigurat.
În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de o lună,
baza de calcul a indemnizaţiilor o constituie venitul lunar
brut din prima lună de activitate.
Pentru calculul indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de
muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea
temporară în alt loc de muncă, se utilizează numărul de zile
lucrătoare din luna în care se acordă concediul medical sau, după
caz, se solicită alte drepturi de asigurări sociale.
La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se
acordă dreptul de asigurări pentru accidente de muncă şi
boli profesionale se vor avea în vedere prevederile legale cu
privire la zilele de sărbători legale în care nu se lucrează și
cele referitoare la stabilirea programului de lucru,
prevăzute prin contractele colective de muncă.
Indemnizațiile se calculează și se plătesc de către
angajatori, recuperându-se de la casele teritoriale de pensii
(art. 19).
Baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară

de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru
trecerea temporară în alt loc de muncă se calculează ca medie a
veniturilor brute realizate lunar de către salariat în ultimele 6 luni
anterioare manifestării riscului, respectiv a veniturilor stipulate în
contractele individuale de asigurare, pe baza cărora s-a stabilit
contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.
În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de
calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă,
pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea
59Art. 18 din Legea nr. 346/2002, republicată.

54
temporară în alt loc de muncă o constituie media veniturilor
brute realizate lunar, respectiv a veniturilor stipulate în
contractul individual de asigurare, pe baza cărora s-a stabilit
contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.
În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de o lună, baza de
calcul a indemnizaţiilor o constituie venitul lunar brut din prima
lună de activitate pentru care s-a stabilit să se plătească
contribuţia.
Pentru calculul indemnizaţiilor pentru incapacitate
temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau
pentru trecerea temporară în alt loc de muncă, se utilizează
numărul de zile lucrătoare din luna în care se acordă concediul
medical sau, după caz, se solicită alte drepturi de asigurări
sociale.
La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se
acordă dreptul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli
profesionale se vor avea în vedere prevederile legale cu privire la
zilele de sărbători legale în care nu se lucrează (art. 19).
III.3.2. Indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de

muncă
Asiguraţii beneficiază de o indemnizaţie pe perioada în care

se află în incapacitate temporară de muncă, în urma unui accident
de muncă sau a unei boli profesionale.
În cazul bolilor profesionale sau al accidentelor de muncă,
certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin grija
angajatorului, de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a
municipiului Bucureşti, respectiv de casa teritorială de pensii în a
cărei rază se află sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului
(art. 32).
Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă reprezintă 80% din media veniturilor salariale brute
realizate în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.
Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă în cazul urgenţelor medico-chirurgicale este de 100% din
media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare
manifestării riscului (art. 33).
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în cazul
accidentului de muncă sau al bolii profesionale se suportă în
primele 3 zile de incapacitate de către angajator, iar din a 4-a zi
de incapacitate, din contribuţia de asigurare pentru accidente de
muncă şi boli profesionale (art. 34).
Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate
temporară de muncă este de 183 de zile în intervalul de un an,
socotită din prima zi de concediu medical (art. 35).
55
În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale
şi profesionale a asiguratului, medicul curant poate propune
prelungirea concediului medical peste 183 de zile.
Medicul asigurătorului poate decide, după caz, prelungirea
concediului medical pentru continuarea programului
recuperator, reluarea activităţii în acelaşi loc de muncă sau în alt
loc de muncă ori poate propune pensionarea de invaliditate.
Prelungirea concediului medical peste 183 de zile se face pentru
cel mult 90 de zile, în funcţie de evoluţia cazului şi de rezultatele
acţiunilor de recuperare, conform procedurilor stabilite de CNPP
– Casa Naţională de Pensii Publice (art. 36).
III.3.3. Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc
de muncă şi indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă
Asiguraţii care, din cauza unei boli profesionale sau unui accident
de muncă, nu îşi mai pot desfăşura activitatea la locul de muncă
anterior manifestării riscului asigurat, pot trece temporar în alt
loc de muncă.
Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de
muncă se acordă în condiţiile în care venitul salarial brut
lunar realizat de asigurat la noul loc de muncă este inferior
mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de
la momentul depistării afecţiunii (art. 39).
Indemnizaţia pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime
din durata normală, ca urmare a unor afecţiuni cauzate de
accidente de muncă sau boli profesionale, se acordă asiguraţilor
care, în aceste condiţii, nu mai pot realiza durata normală de
muncă (art. 40).
Indemnizaţiile prevăzute mai sus se acordă la propunerea
medicului curant, cu avizul medicului asigurătorului, pentru cel
mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe
etape. Cuantumul lunar al acestor indemnizaţii este egal cu
diferenţa dintre media veniturilor salariale din ultimele 6 luni şi
venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de muncă sau
prin reducerea timpului normal de muncă, fără a se depăşi 25%
din baza de calcul (art. 41).
III.3.4. Compensaţii pentru atingerea integrităţii
Au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii

asiguraţii care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor
profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc
deficienţe şi reduc capacitatea de muncă între 20 – 50% (art. 42),
exclusiv pensionarii de invaliditate.
Compensaţia se acordă la solicitarea persoanei îndreptăţite, pe
baza deciziei medicului asigurătorului, cu îndeplinirea condiţiilor
de reducere a capacităţii de muncă menţionate anterior (art. 43).
Compensaţia pentru atingerea integrităţii reprezintă o sumă fixă
56
în bani şi se acordă integral, o singură dată, fără a afecta celelalte
drepturi sau indemnizaţii la care este îndreptăţit asiguratul, şi nu
este luată în baza de calcul pentru determinarea acestor
drepturi.
Cuantumul compensaţiei pentru atingerea integrităţii se
stabileşte în funcţie de gravitatea leziunii, în limita unui plafon
maxim de 12 salarii minime brute pe tara, garantat in plata.
Criteriile şi grilele pe baza cărora se acordă compensaţia pentru
atingerea integrităţii se stabilesc prin decizie a preşedintelui
CNPP (art. 44).
III.3.5. Despăgubiri în caz de deces
În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de

muncă sau a unei boli profesionale, beneficiază de despăgubire în
caz de deces o singură persoană, care poate fi, după caz: soţul
supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul,
în condiţiile dreptului comun sau, în lipsa acesteia, persoana care
dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
Cuantumul despăgubirii în caz de deces este de 4 salarii medii
brute, comunicate de Institutul Naţional de Statistică (art. 45).
Cererea pentru obţinerea despăgubirii în caz de deces se depune
la sediul asigurătorului, însoţită de actele din care rezultă dreptul
solicitantului (art. 46).
Admiterea sau respingerea cererii se face prin decizie emisă de
asigurător în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii.
Decizia se comunică în scris solicitantului în termen de 5 zile de la
data emiterii ei. Plata despăgubirii în caz de deces se face în
termen de 15 zile de la data comunicării deciziei prevăzute la art.
47 din Legea nr. 346/2002 (art. 48) .
III.3.6. Rambursări de cheltuieli
Asigurătorul acordă rambursări de cheltuieli în următoarele

situaţii:
a) transportul de urgenţă, în cazuri temeinic justificate, când
salvarea victimei impune utilizarea altor mijloace decât cele
uzuale;
b) confecţionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor
oculare, în situaţia în care acestea au fost deteriorate în urma
unui accident de muncă soldat cu vătămări corporale sau a unei
boli profesionale;
c) în cazul aplicării dispozitivelor medicale implantabile prin
intervenţie chirurgicală, în vederea recuperării deficienţelor
organice, funcţionale sau fizice cauzate de accidente de muncă şi
boli profesionale.
57
Costurile suportate de asigurător sunt destinate să asigure recu-
perarea funcţionalităţii organismului celui asigurat, iar cuantumul
acestora se va stabili anual prin decizie a preşedintelui CNPP (art.
49).
III.4. Organizarea sistemului de asigurare pentru

accidente de muncă şi boli profesionale
CNPP administrează, gestionează, coordonează şi controlează

întreaga activitate de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale (art. 67).
Conducerea activităţii de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale este asigurată de preşedintele CNPP şi de un
consiliu tripartit.
Activitatea de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale este organizată la nivel de direcţie generală în cadrul
CNPP.
Preşedintele CNPP este şi preşedintele consiliului tripartit.

La nivelul caselor teritoriale de pensii, pentru activitatea de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se
constituie consilii tripartite consultative (art. 74).
*
III.5. Veniturile şi cheltuielile asigurărilor pentru accidente

de muncă şi boli profesionale
Veniturile pentru asigurările de accidente de muncă şi boli

profesionale se constituie din contributia asiguratorie pentru
munca, conform Codului fiscal (art.91).
Veniturile din contribuţiile de asigurări pentru accidente de
muncă şi boli profesionale datorate de persoanele fizice şi
juridice, în condiţiile prezentei legi, se prevăd distinct la partea
de venituri a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Veniturile sunt destinate în exclusivitate pentru finanţarea
prestaţiilor şi serviciilor de asigurare pentru accidente de muncă
şi boli profesionale prevăzute de prezenta lege, precum şi pentru
finanţarea organizării şi funcţionării sistemului de asigurare
reglementat de prezenta lege (art. 92).
Cheltuielile pentru prestaţiile şi serviciile de asigurări pentru
accidente de muncă şi boli profesionale şi cheltuielile pentru
organizarea şi funcţionarea acestui sistem se prevăd distinct la
partea de cheltuieli a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Cheltuielile pentru prestaţii şi servicii de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale se efectuează pentru:
a) reabilitarea medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
58
b) reabilitarea şi reconversia profesională;
c) investigaţii de specialitate şi analize de laborator, necesare
stabilirii caracterului de profesionalitate al bolilor;
d) indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă;
e) indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi
indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă;
f) compensaţiile pentru atingerea integrităţii;
g) despăgubirile în caz de deces;
h) rambursările de cheltuieli;
i) activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale;
j) servicii medicale acordate în unităţi sanitare cu personalitate
juridică şi secţii de boli profesionale sau în sistem ambulatoriu
prin cabinetele de medicina muncii aflate în structura spitalelor,
persoanelor care suferă de boli profesionale sau accidentelor de
munca;
k) plata pensiilor de invaliditate ca urmarea unui accident de
muncă sau boală profesională;
l) plata pensiilor de urmaș, în cazul decesului ca urmare a unui
accident de muncă sau boală profesională.
III.6. Răspunderea juridică
Încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 346/2002 atrage răspunderea

disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după
caz (art. 97).
Fapta persoanei care utilizează sumele destinate asigurării pentru
accidente de muncă şi boli profesionale în alte scopuri decât cele
prevăzute de lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă (art. 98).
Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează cu
amendă de la 2500 lei la 5000 lei:
a) refuzul nejustificat de plată a indemnizațiilor;
b) calculul și plata eronată a indemnizațiilor.
III.7. Jurisdicţia asigurărilor pentru accidente de muncă şi

boli profesionale
Jurisdicţia asigurărilor pentru accidente de muncă şi

boli profesionale se realizează prin secţiile de asigurări sociale
sau, după caz, prin completele specializate pentru asigurări
sociale, constituite la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel
59
(art. 103).
Sunt competente teritorial tribunalele în a căror rază se află
domiciliul pârâtului.

Asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale au dreptul la
următoarele prestaţii şi servicii:
a) reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
b) reabilitare şi reconversie profesională;
c) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
d) indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaţie pentru reducerea
timpului de muncă;
e) compensaţii pentru atingerea integrităţii;
f) despăgubiri în caz de deces;
g) rambursări de cheltuieli.
Concepte şi termeni de reţinut: prestatii si servicii de asigurare pentru accidente de munca si

boli profesionale, raporturi de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, sistem de
asigurare si boli profesionale, contributii.

1. Care sunt partile raporturilor de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale?
2. Care sunt contributiile pentru asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale si cine
le datoreaza?
3. In ce constau prestatiile si serviciile de asigurare ?
1. In cazul asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale partile raporturilor de asigurare
sunt?
a. asiguratii, asiguratorii si angajatorii asiguratilor;
b. asiguratii, asiguratorii si beneficiarii asigurarilor;
c. asiguratii, asiguratorii si inspectoratele teritoriale de munca.
60
a. b
b. c
c. a
2.Prestatii si servicii de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale sunt:

a. indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, trecerea temporara in alt loc de munca si
pentru reducerea timpului de munca;
b. compensatii pentru atingerea integritatii si asigurarea unor servicii de asistenta sociala;
c. despagubiri si ajutor in caz de deces si rambursarea de cheltuieli.
a. b
b. c
c. a
2005 ;
Bucuresti, 2010;
Bucuresti, 2003;
61
Bucuresti 2011.
62
ASIGURARILE PENTRU SOMAJ
SI MASURILE PENTRU STIMULAREA OCUPARII FORTEI DE MUNCA
Cuprins
4.1. Introducere
4.1. Introducere
Şomajul, aşa cum am arătat în primul capitol al acestui curs, este
unul dintre evenimentele care constituie riscuri sociale, adică
acele riscuri care determină reducerea sau suprimarea capacităţii
de câştig a persoanelor şi, pe cale de consecinţă, diminuarea
veniturilor acestora.
Conform Dicţionarului General al limbii române 60, cuvântul şomaj
provine din termenul francez chomage şi reprezintă un fenomen
social-economic, care constă în aceea că o parte dintre salariaţi nu
găsesc de lucru, iar şomerul este o persoană aptă de muncă, pusă
în situaţia de a nu găsi de lucru din lipsa cererii de forţă de muncă.

învăţare
– înţelegerea noţiunii de somaj;
sociale privind somajul
60Vasile Breban, Dicţionarul General al Limbii Române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, p.
1031.
63
dreptul securităţii sociale specifice somajului;
Conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii61, o persoană este

considerată şomeră dacă are mai mult de 15 ani şi îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
a) este aptă de muncă;
b) nu munceşte, adică nu are loc de muncă plătit;
c) este disponibilă pentru a munci;
d) caută un loc de muncă.
Pentru a înţelege conceptul de şomaj – ca fenomen social-
economic, este necesar ca din angrenajul sistemic al economiei de
piaţă să ne oprim asupra pieţei muncii, ca parte a sistemului.
Este de notorietate că piaţa muncii exprimă raportul dintre
cererea şi oferta de forţă de muncă.
Cererea de forţă de muncă este exprimată sintetic prin numărul
de locuri de muncă plătite (pentru care se oferă salariu), existente
pe piaţa muncii.
Oferta de forţă de muncă este exprimată prin populaţia activă
disponibilă pentru a munci.
Cererea şi oferta de forţă de muncă nu sunt elemente statice, ele
se află într-o continuă transformare determinată, pe de o parte de
dezvoltarea economico-socială ca sursă a cererii, iar, pe de altă
parte, de populaţie ca sursă a ofertei.
Piaţa muncii poate fi analizată la diferite niveluri:
a) global – când se exprimă raportul dintre cerere şi ofertă la nivel
naţional;
61I. T. Ştefănescu, Tratat elementar de dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999, pp. 14-18.
64
b) zonal sau local – când se exprimă raportul dintre cerere şi
ofertă la nivelul unor unităţi administrativ-teritoriale;
c) profesional – când se exprimă raportul dintre cerere şi ofertă,
pe anumite profesii, după caz, la nivel naţional, zonal sau local;
d) de angajator – persoană juridică (ex.: la un trust de construcţii,
în funcţie de lucrările contractate şi stadiul acestora, este
nevoie/se cer fierari-betonişti, nu zugravi).
Din perspectiva celor două elemente determinante ale pieţei
muncii, şomajul este consecinţa dezechilibrului dat de depăşirea
cererii de forţă de muncă de către oferta de forţă de muncă.
În doctrină62, s-a apreciat că şomajul nu poate fi desfiinţat, pentru
că el este generat de creşterea demografică, pe de o parte, şi de
înlăturarea muncitorului de la locul de muncă, prin automatizarea
proceselor de producţie, pe de altă parte. Fără a nega această
constatare, se impune arătat că în contextul crizei economice
declanşate în anul 2009, în unele ţări europene (inclusiv România)
s-a înregistrat o creştere a şomajului, deşi a existat o scădere
demografică. Acest lucru demonstrează că şomajul este
determinat de o serie de cauze, care, de regulă, acţionează
conjugat, cum sunt: recesiunea economică, măsuri de
rentabilizare economică prin reducerea personalului,
retehnologizări ale unor procese productive sau chiar în domeniul
serviciilor care impun perfecţionări ale forţei de muncă şi nu în
ultimul rând unele cauze care ţin chiar de forţa de muncă (ex.:
lipsa calificării forţei de muncă tinere, inexistenţa unor măsuri
active de reconversie profesională a forţei de muncă adulte sau de
mentalitate – în ceea ce priveşte rezistenţa la reconversie profe-
sională ori la necesitatea/conceptul de mobilitate a forţei de
muncă).
În încheierea prezentei secţiuni, menţionăm că în ţările cu
economie de piaţă dezvoltată se apreciază ca suportabil un nivel
al şomajului între 3 – 7%.
Sediul materiei în ceea ce priveşte reglementarea sistemului de
asigurări pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă este
Legea nr. 76/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
IV.2. Scopul măsurilor prevăzute de Legea nr. 76/2002
Potrivit Legii nr. 76/2002, fiecărei persoane îi este garantat dreptul

de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la
asigurări pentru şomaj (art. 1). Legea dispune, în mod expres, că
sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială,
convingeri, sex şi vârstă [art. 4 alin. (1)].
Obiectul de reglementare al legii îl constituie măsurile pentru
65
realizarea strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei
persoanelor pentru riscul de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al
ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii (art.
2).
Scopul măsurilor prevăzute de Legea nr. 76/2002 îl constituie
realizarea următoarelor obiective pe piaţa muncii:
a) prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale
acestuia;
b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în
căutarea unui loc de muncă;
c) sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii
defavorizate ale populaţiei;
d) asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii;
e) stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;
f) stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în
căutarea unui loc de muncă;
g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone
geografice;
h) creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor
structurale care se produc în economia naţională;
i) protecţia persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru
şomaj.
IV.3. Beneficiarii sistemului asigurărilor pentru şomaj
Beneficiarii sistemului asigurărilor pentru şomaj sunt persoanele

în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele
situaţii:
a) au devenit şomeri pentru că nu au loc de muncă, nu realizează
venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii,
venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al
asigurărilor pentru şomaj şi stimulării forţei de muncă, în vigoare;
b) nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii
de învăţământ;
c) ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc
schimbarea acestuia;
d) au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie
internaţională, conform legii;
e) cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau
au realizat venituri în România, conform legii;
f) nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după
eliberarea din detenţie (art. 16).
În completarea prevederilor art. 16 lit. a) din Legea nr. 76/2002,
prezentate mai sus, la art. 17 se dispune că cei în cauză se pot găsi
în una dintre următoarele situaţii:
a) le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor;
66
b) le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile
lor;
c) le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi sau aleşi, dacă
anterior nu au fost încadraţi în muncă sau dacă reluarea activităţii
nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii
angajatorului;
d) le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru
cooperator, din motive neimputabile lor;
e) au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează
venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii,
venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă,
în vigoare;
f) au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate
şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au
reuşit să se încadreze în muncă;
g) le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive
neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit
legii;
h) reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească
definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate
în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la
unităţile care au preluat patrimoniul acestora;
În ceea ce priveşte persoanele care nu au putut ocupa un loc de
muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ (art. 16 lit. b)
din lege), sunt asimilate şomerilor, dacă se află în una dintre
următoarele situaţii:
a) sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de
minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire
nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii
profesionale;
b) sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap
în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în
muncă potrivit pregătirii profesionale [art. 17 alin. (2)].
IV.4. Categoriile de asiguraţi din sistemul asigurărilor

pentru şomaj
În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate următoarele

categorii de persoane fizice:
a) cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau realizează
venituri în România, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor
care au calitatea de pensionari;
b) cetăţeni români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii;
c) cetăţeni străini sau apatrizi care, pe perioada în care au
domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau
realizează venituri, în condiţiile legii, cu exceptia celor care au
calitatea de pensionari.
67
Asiguraţii au dreptul să beneficieze de indemnizaţie de şomaj,
conform prezentei legi (art. 18).
În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu,
prin efectul legii:
a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract
individual de muncă sau pe bază de contract de muncă
temporară, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au
calitatea de pensionari;
b) funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe
baza actului de numire;
c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau
care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori
judecătoreşti, pe durata mandatului;
d) persoanele care au raport de muncă în calitate de membru
cooperator;
e) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate
potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile
prevăzute la lit. a) – e), în condiţiile în care pentru aceste
persoane asupra veniturilor respective există obligaţia, potrivit
legii, de plată a contribuţiei de asigurări pentru şomaj (art. 19).
Se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj următoarele
persoane:
a) asociat unic, asociaţi;
b) persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente
si intreprinderile familiale;
c) cetăţeni români care lucrează în străinătate, conform legii;
d) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate
potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile
prevăzute la lit. a) – c). (art. 20).
Persoanele asigurate opţional pot încheia contract de asigurare
pentru şomaj cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a
cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă
au cel puţin vârsta de 18 ani şi sunt asigurate în sistemul public de
pensii şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Venitul lunar
pentru care se asigură aceste persoane nu poate fi mai mic decât
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit
potrivit legii, şi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câştigul
salarial mediu brut, stabilit potrivit legii în vigoare în luna pentru
care se plăteşte contribuţia de asigurare pentru şomaj (art. 22).
IV.5. Indemnizaţia de şomaj
IV.5.1. Beneficiarii indemnizaţiei de şomaj şi condiţiile

pentru naşterea dreptului la această indemnizaţie
Conform prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 76/2002,

beneficiază de indemnizaţia de şomaj persoanele care se găsesc
68
într-una dintre situaţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) din acelaşi
act normativ63.
Revenind la beneficiarii indemnizaţiei de şomaj, persoanele aflate
în situaţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) au dreptul la această
indemnizaţie, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de
luni premergătoare datei înregistrării cererii;
b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate
potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social
de referinţă, în vigoare;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;
d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în
a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa,
dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea
localitate [art. 34 alin. (1)].
La art. 34 alin. (11) din Legea nr. 76/2002 se dispune că nu se iau în
considerare:
a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de
serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de
muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform
legii;
b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu
depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevazute la art. 17 alin. (1)
lit. g);
c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă
sau de serviciu şi data încetării motivului pentru care acestea au
fost suspendate, pentru persoanele prevazute la art. 17 alin. (1)
lit. g);
d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau
de serviciu şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de
reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depăşeşte 12 luni,
pentru persoanele prevazute la art. 17 alin. (1) lit. g), [art. 34 alin.
(11)].
Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu
timp parţial, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se
stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea
stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu
timp parţial. Pentru persoanele încadrate cu contract de muncă
temporară, stagiul de cotizare de 12 luni – prevăzut de lege – se
stabileşte în funcţie de durata fiecărei misiuni, respectiv de timpul
cât persoanele se află la dispoziţia agentului de muncă temporară,
între misiuni [art. 34 alin. (12) şi alin. (13)].
O altă categorie de beneficiari ai indemnizaţiei de şomaj o
constituie persoanele asimilate şomerilor – prevăzute la art. 17
alin. (2) din Legea nr. 76/2002 (absolvenţii instituţiilor de
învăţământ care nu au găsit un loc de muncă după absolvire),
dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
63Prezentate în Secţiunea IV. 6. – Beneficiarii sistemului asigurărilor pentru şomaj.

69
a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în
a căror rază teritorială îşi au domiciliul;
b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate
potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social
de referinţă, în vigoare;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii (art. 34
alin. 3).
Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de
serviciu suspendate, cu excepţia perioadei de incapacitate
temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de
unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizează prin
cumularea perioadei de asigurare realizată înainte de suspendare
cu perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii.
Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g) şi j) din Legea
nr. 76/2002, stagiul minim de cotizare se realizează prin
cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de încetarea
raporturilor de muncă sau de serviciu.
Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr.
76/2002, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea
perioadelor de asigurare realizate înainte de suspendarea
raporturilor de muncă sau de serviciu (art. 35).
Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau,
după caz, şi angajatorii au datorat contribuţii de asigurări pentru
şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj în România, precum şi
în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile şi convenţiile
internaţionale la care România este parte.
Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din
România se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc
domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi
convenţii internaţionale la care România este parte.
Indemnizaţiile de şomaj aferente drepturilor de şomaj din
România pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate
prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este
parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra
căreia s-a convenit.
Indemnizaţiile de şomaj aferente drepturilor de şomaj din
România pot fi menţinute în plată în alte state membre ale Uniunii
Europene, în condiţiile dispoziţiilor referitoare la prestaţia de
şomaj, prevăzute de reglementările comunitare cu privire la
aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor,
lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se
deplasează în interiorul Uniunii Europene, precum şi ale măsurilor
adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări
comunitare.
Prestaţiile de şomaj aferente drepturilor stabilite de instituţiile
competente în materie de şomaj din alte state membre ale
Uniunii Europene pot fi menţinute în plată în România, în
condiţiile dispo-ziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj, prevăzute
de reglementările comunitare cu privire la aplicarea regimurilor
de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi
membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul
70
Uniunii Europene, precum şi ale măsurilor adoptate, potrivit legii,
în aplicarea acestor reglementări comunitare (art. 37).
La stabilirea stagiului minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24
de luni premergătoare datei înregistrării cererii, prevăzut la art. 34
alin. (1) lit. a) din lege, nu se iau în considerare perioadele care
reprezintă stagiu de cotizare utilizate pentru stabilirea şi
acordarea anterioară a unui drept la indemnizaţie de şomaj.
Perioadele care reprezintă stagiu de cotizare şi care au fost
utilizate pentru stabilirea şi acordarea anterioară a unui drept la
indemnizaţie de şomaj, prevăzute la alin. (1), se iau în considerare
la stabilirea stagiului de cotizare în funcţie de care se stabileşte
perioada pentru care se acordă indemnizaţia de şomaj şi
cuantumul acestui drept (art. 371).
IV.5.2. Data de la care se acordă indemnizaţie de şomaj şi

cuantumul acestei indemnizaţii
Indemnizaţia de şomaj se acordă, la cerere, după caz, de la data:

a) încetării raporturilor de muncă;
b) încetării raporturilor de serviciu;
c) încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;
d) expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajaţi
pe bază de contract;
e) încetării calităţii de membru cooperator;
f) încetării contractului de asigurare pentru şomaj;
g) încetării motivului pentru care au fost pensionate;
h) încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile
de muncă sau de serviciu;
i) rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
f) expirării perioadei de 60 de zile, prevăzută la art. 17 alin. (2) lit.
a) din lege;
k) absolvirii, pentru cazurile prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) din
lege.
Indemnizaţia de şomaj se acordă de la data prevăzută la alineatul
precedent, dacă cererea este înregistrată la agenţia pentru
ocuparea forţei de muncă în termen de 10 de zile de la această
dată.
Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 10
zile, dar nu mai târziu de 12 luni de la data prevăzută de lege,
indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data înregistrării
cererii. Termenul de maximum 12 luni este termen de decădere
din drepturi (art. 38).
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor, pe perioade stabilite
diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin
un an;
71
b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5
ani;
c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de
10 ani.
Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este o sumă acordată
lunar şi în mod diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare,
după cum urmează:
a) 75% din valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la
data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare
de cel puţin un an;
b) suma prevăzută la lit. a), la care se adaugă o sumă calculată prin
aplicarea asupra mediei veniturilor care constituie baza de calcul a
indemnizatiei pentru somaj, pe ultimele 12 luni de stagiu de
cotizare, a unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul
de cotizare. Cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de
cotizare sunt:
a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin
3 ani;
b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin
5 ani;
c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin
10 ani;
d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20
de ani.
Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de
asigurare pentru şomaj, la determinarea sumei calculate prin
aplicarea unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul
de cotizare, se va avea în vedere venitul lunar declarat în
contractul de asigurare pentru şomaj (art. 39).
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor prevăzuţi la art. 17
alin. (2) din Legea nr. 76/2002 pe o perioadă de 6 luni şi este o
sumă fixă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din valoarea
indica-torului social de referinţă, în vigoare la data stabilirii
acesteia. Această indemnizaţie de şomaj se acordă o singură dată,
pentru fiecare formă de învăţământ absolvită (art. 40).
IV.5.3. Obligaţiile persoanelor care beneficiază de

indemnizaţia de şomaj
Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au

următoarele obligaţii:
a) să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de
câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei de
muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în
vederea încadrării în muncă;
b) să comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei
de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor
care au condus la acordarea drepturilor;
72
c) să participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de
formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de
muncă la care sunt înregistrate;
d) să caute activ un loc de muncă;
e) să înştiinţeze în scris agenţia pentru ocuparea forţei de muncă
la care sunt înregistrate apariţia stării de incapacitate temporară
de muncă şi datele de identificare, respectiv numele medicului
prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de
24 de ore de la data acordării concediului medical. În situaţia în
care apariţia stării de incapacitate temporară de muncă a
intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului
de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare,
persoanele care beneficiază de indem-nizaţie de şomaj au
obligaţia de a înştiinţa agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la
care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare.
Obligaţia prevăzută la alineatul precedent lit. c) nu se aplică
în situaţia în care persoanele care beneficiază de indemnizaţie de
şomaj participă la programe de formare profesională, organizate în
condiţiile legii, a căror finanţare este asigurată din asistenţa
financiară nerambursabilă primită de România, în calitate de stat
membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului european
de dezvoltare regională, Fondului social european şi Fondului de
coeziune. Obligaţia nu se aplică pe perioada în care persoanele
participă la aceste programe de formare profesională, în condiţiile
în care, anterior includerii în cadrul acestor programe, nu au fost
cuprinse în serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi
de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei
de muncă şi se află în perioada de acordare a acestor servicii.
Aceste persoane au obligaţia să prezinte lunar, la data programării
agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate,
dovada participării lor la programe de formare profesională a căror
finanţare este asigurată din asistenţa financiară nerambursabilă
primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii
Europene, prin intermediul Fondului european de dezvoltare
regională, Fondului social european şi Fondului de coeziune sau,
după caz, dovada participării la examenul de absolvire a acestora.
Prezentarea dovezii nu constituie refuz nejustificat.
Angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din
rândul beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj, au obligaţia de a
anunţa în termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă la care aceştia au fost înregistraţi. Această obligaţie revine
şi caselor teritoriale de pensii care au stabilit şi au pus în plată
pensiile cuvenite beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj (art. 41).
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data
solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau
nivelului studiilor sau refuză participarea la servicii pentru
stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă.
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii care, la data
solicitării dreptului, urmează o formă de învăţământ (art. 42).
73
*
IV.5.4. Încetarea şi suspendarea plăţii indemnizaţiei de

şomaj, precum şi recuperarea sumelor acordate în mod necuvenit
Încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficia-rilor

are loc după cum urmează:
a) la data încadrării în muncă, conform legii, pentru o perioadă
mai mare de 12 luni;
b) la data când realizează, din activităţi autorizate potrivit legii,
venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de
referinţă, în vigoare;
c) la 90 de zile de la data emiterii autorizaţiei de funcţionare
pentru a desfăşura activităţi independente sau a certificatului de
înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai
mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
d) la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de
muncă, conform pregătirii sau nivelului studiilor;
e) la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru
stimularea ocupării şi de formare profesională sau la data
întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;
f) dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte
12 luni;
g) la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de
vârstă, de la data solicitării pensiei anticipate sau la data când
pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;
h) la data plecării în străinătate a beneficiarului pentru o perioadă
mai mare de 3 luni;
i) la data începerii executării unei pedepse privative de libertate
pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
j) în cazul decesului beneficiarului;
k) la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru repunerea în
plată a indemnizaţiei de şomaj suspendată;
l) la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru acordarea
indemnizaţiei de şomaj;
m) la data admiterii într-o formă de învăţământ, în cazul
persoanelor asimilate şomerilor (art. 44).
Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate benefi-
ciarilor are loc după cum urmează:
a) la data la care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 41
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002;
b) pe perioada îndeplinirii obligaţiilor militare;
c) la data încadrării în muncă, conform legii, pe o perioadă de cel
mult 12 luni;
d) la data plecării din ţară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la
cererea persoanei, precum şi, după caz, la data obţinerii
autorizării pentru menţinerea plăţii indemnizaţiei de şomaj, la
cererea persoanei care se deplasează în interiorul Comunităţii
74
Europene şi al Spaţiului Economic European pentru a căuta un loc
de muncă şi doreşte să îşi menţină plata indemnizaţiei de şomaj;
e) pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru
executarea unei pedepse privative de libertate de până la 12 luni;
f) la data pensionării pentru invaliditate;
g) pe perioada acordării indemnizaţiei pentru incapacitate
temporară de muncă, a indemnizaţiei de maternitate şi a
indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei
de 2 ani, respectiv de 3 ani, în cazul copilului cu handicap;
h) pe perioada incapacităţii temporare de muncă mai mare de
3 zile, din cauza accidentelor survenite în perioada cursurilor de
calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, a altor forme
de pregătire profesională, în timpul şi din cauza practicii
profesionale;
i) pe perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii.
Repunerea în plată, după suspendarea în condiţiile lit. a), se face
de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 60
de zile calendaristice de la data suspendării.
Repunerea în plată, după suspendarea în condiţiile lit. b),
c) şi e)-i), precum si k), se face de la data depunerii cererii
beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de
la data încetării situaţiei care a condus la suspendare.
Repunerea în plată, după suspendarea în condiţiile lit. d), se face
de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 3
luni de la data suspendării în condiţiile lit. d).
Perioada de suspendare prevăzută la lit. a) face parte din perioada
de acordare a indemnizaţiei de şomaj.
Perioada de suspendare a indemnizaţiei de şomaj pe perioada
acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă
face parte din perioada de acordare a indemnizaţiei de şomaj, în
situaţia în care nu este îndeplinită obligaţia de a comunica
agenţiei pentru ocu-parea forţei de muncă despre acordarea
concediului medical (art. 45).
Drepturile băneşti acordate necuvenit din bugetul
asigurărilor pentru şomaj fac obiectul executării silite pentru
debite provenite din plata necuvenită a acestora, precum şi
pentru cazurile prevăzute de Codul de procedură civilă ori de
alte dispoziţii legale speciale (art. 46).
Sumele acordate în mod necuvenit din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, precum şi orice alte debite
constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj, altele decât
cele provenind din contribuţii, se recuperează pe baza
deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă
sau, după caz, de centrele regionale de formare profe-sională a
adulţilor, care constituie titluri executorii. Aceste sume se
recuperează de la beneficiari în termenul general de
prescripţie legal.
Sumele rămase nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se mai
urmăresc (art. 47).
Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în
75
sistemul asigurărilor sociale de stat şi în sistemul asigurărilor
sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute
de lege pentru asiguraţii acestor sisteme.
Contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi
contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se suportă
din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se virează caselor de
asigurări respective de către agenţiile pentru ocuparea forţei
de muncă.
Drepturile de asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare
de indemnizaţie de şomaj se suportă din bugetul asigurărilor
sociale de stat (art. 48).
IV.6. Instituţii şi organizaţii implicate în realizarea

prevederilor vizând reglementarea sistemului de asigurări
sociale pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă
Pentru realizarea obiectivelor şi măsurilor din cadrul sistemului de

asigurări sociale pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de
muncă Guvernul aprobă strategii, planuri şi programe naţionale,
în profil de ramură şi teritorial (art. 97). Instituţiile implicate în
realizarea acestor obiective şi măsuri sunt:
a) Ministerul Muncii si Justitiei Sociale;
b) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
c) ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale;
d) organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentative la
nivel naţional;
e) prefecturile şi autorităţile administraţiei publice locale;
f) Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă.
*
IV.7. Răspunderea juridică
Încălcarea prevederilor Legii nr. 76/2002 atrage, după caz,

răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau
penală (art. 110).
Răspunderea contravenţională – constituie contravenţie urmă-
toarele fapte:
a) necomunicarea lunară a locurilor de muncă vacante;
b) neutilizarea Clasificării ocupaţiilor din România;
c) nerespectarea prevederilor referitoare la acordarea preavizului
celor concediaţi colectiv;
d) nerespectarea prevederilor privind confidenţialitatea datelor
personale;
e) necomunicarea datelor şi informaţiilor solicitate în scris de
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru
îndeplinirea atribuţiilor sale prevăzute de lege;
f) furnizarea, fără acreditarea prevăzută de lege, a serviciilor
76
pentru stimularea ocupării forţei de muncă;
g) neeliberarea de către angajator, persoanelor cărora le încetează
raporturile de muncă sau de serviciu, a documentelor prevăzute
de legislaţia în vigoare, necesare pentru certificarea stagiului de
cotizare realizat în sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stabilirea
dreptului la indemnizaţie de şomaj (art. 113);
h) alte fapte prevazute de lege.
Amenzile contravenţionale prevăzute de Legea nr. 76/2002 pot fi
aplicate şi persoanelor juridice (art. 115).
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor se realizează de
organele de control ale Ministerului Muncii si Justitiei Sociale,
Inspecţiei Muncii, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de
Muncă şi de către alte organe care, potrivit legii, au dreptul să
efectueze control [art. 116 alin. (1)].
Controlul respectării obligaţiilor privind încadrarea în muncă şi
menţinerea raporturilor de muncă, asumate de angajatorii care au
beneficiat de subvenţii, credite sau fonduri nerambursabile din
bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi de facilităţi, se
efectuează de către organele de control măsuri active din cadrul
agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, care vor constata şi vor aplica, după caz,
sancţiunile prevăzute de lege (art. 1161).
Amenzile contravenţionale aplicate conform Legii nr. 76/2002
constituie venituri la bugetul asigurărilor pentru şomaj (art. 117).
Dispoziţiile legii, referitoare la stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor, se completează cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor
(art. 118).
Litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor Legii
nr. 76/2002 se soluţionează de către instanţele judecătoreşti
competente, potrivit legii.
Litigiile privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj se
soluţionează în regim de urgenţă, potrivit normelor procedurale
prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege
specială se prevede altfel (art. 119).

În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate următoarele categorii de persoane fizice:
a) cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România, în condiţiile
legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;
b) cetăţeni români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii;
77
c) cetăţeni străini sau apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt
încadraţi în muncă sau realizează venituri, în condiţiile legii.
Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări pentru şomaj şi au dreptul să beneficieze
de indemnizaţie de şomaj, conform legii .
Concepte şi termeni de reţinut: somaj, someri, persoane fizice, indemnizatiestagiu de cotizare.

1. Care sunt beneficiarii sistemului asigurarilor pentru somaj?
2.Ce persoane sunt asigurate obligatoriu si care facultativ?
3. Care este indemnizatia de somaj si durata pentru care se acorda?
4. Ce persoane sunt asimilate somerilor?
1. In sistemul asigurarilor pentru somaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii :
a. persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca, inclusiv daca
au calitatea de pensionari;
b. persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca, cu exceptia
contractelor pe durata determinata;
c.persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca, exclusiv
pensionarii.
a. c
b. a
c. b
2.Se pot asigura in sistemul asigurarilor pentru somaj :

a. functionarii publici;
b. membrii intreprinderilor familiale;
c. demnitarii.
a. c
b. a
c. b
78
2005 ;
Bucuresti, 2010;
Bucuresti, 2003;
Bucuresti 2011.
SISTEMUL DE PENSII PUBLICE
PARTEA I
Cuprins
5.1. Introducere
79
5.1. Introducere
Sediul materiei îl reprezintă Legea nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice64.
Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat.

– înţelegerea noţiunii de sistem unitar de pensii publice;
sociale privind pensiile din sistemul public.

dreptul securităţii sociale privind pensiile din sistemul public;
64Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, modificata si completata
ulterior.
80
Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat (art. 1) şi
funcţionează, având ca principii de bază:
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi
garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleaşi norme de
drept, pentru toţi participanţii la sistem;
b) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi
juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul
public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se
corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
c) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări
sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele
fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii,
drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul
contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
d) principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor
la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un
tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi
situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile
prevăzute de lege;
e) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile de asigurări
sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului
public de pensii, conform legii;
f) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la
sistemul public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază
de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor
asigu-rate prevăzute de lege;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătă-
toare a sistemului public de pensii, conform legii;
h) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie
nu se prescrie;
i) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate
fi cedat, total sau parţial (art. 2).
V.2. Asiguraţii sistemului public de pensii
Asiguraţii sistemului public de pensii pot fi cetăţeni români,

cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform
legii, domiciliul sau reşedinţa în România.
Pot fi asiguraţi ai sistemului public de pensii şi cetăţenii români,
cetăţenii altor state şi apatrizii care nu au domiciliul sau reşedinţa
în România, în condiţiile prevăzute de instrumentele juridice cu
caracter internaţional la care România este parte.
Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale
şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale,
În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul
81
legii:
I. a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract
individual de munca;
b) funcţionarii publici;
c) alte persoane care realizeaza venituri asimilate salariilor, pentru
care se datoreaza contributie de asigurari sociale, conform
Codului fiscal.
II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau
judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii
cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale
căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei
legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;
III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se
asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii,
denumite în continuare şomeri;
IV. persoanele care realizează venituri din activitati independente
si/sau din drepturi de proprietate individuala, pentru care se
datoreaza contributie de asigurari sociale potrivit Codului fiscal.
Se poate asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract
de asigurare socială, în condiţiile prezentei legi, orice persoană
care doreşte să se asigure, respectiv să îşi completeze venitul
asigurat (art. 6).
*
V.3. Declaraţia de asigurare
Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară

activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II,
precum și asigurații care realizează venituri din drepturi de
proprietate intelectuală, alții decât cei care depun declarație
individuală de asigurare, denumite în continuare angajatori
sau entități asimilate angajatorului, cât și instituţiile care
efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii
prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. III, sunt obligate să
întocmească şi să depună declaraţia nominală de asigurare,
la organul fiscal central.
În situaţia în care se constată erori în cuprinsul declaraţiilor
prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii
acestora, şi/sau modificări ale datelor pe baza cărora se
stabilesc stagiul de cotizare şi punctajul mediu anual ale
asiguratului, persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin.
(1) sunt obligate să întocmească şi să depună o declaraţie
nominală de asigurare rectificativă.
Termenele și modalitățile de depunere a declarațiilor sunt
prevăzute în Codul Fiscal.
*
82
V.4. Stagiul de cotizare
Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:

a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea
pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;
b) perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data intrării în
vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate
în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi
Constituie stagiu de cotizare şi perioada suplimentară la
vechi-mea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în
baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru
perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiţii
deosebite și condiţii speciale de muncă.
Constituie stagiu de cotizare şi perioadele de până la data de
1 aprilie 2001 în care o persoană:
a) s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute ca perioade
asimilate stagiului de cotizare prevăzute la art. 49 din lege;
b) are stabilite drepturi privind vechimea în muncă în baza
prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum
şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri,
republicat.
Constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat
de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind
pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor,
anterioară datei de 1 aprilie 2001 (art. 17).
Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care
repre-zintă, conform legii, stagiu de cotizare realizat în
condiţii deosebite sau în condiţii speciale de muncă, se
acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la
vechimea în serviciu, care constituie stagii de cotizare în
condiţii normale, după cum urmează:
a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii deosebite de
muncă;
b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de
muncă;
Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care
asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări
sociale în sistemul public de pensii din România, precum şi în
alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile
83
La stabilirea drepturilor de asigurări sociale se iau în
considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul public
de pensii din România, precum şi perioadele de asigurare
realizate sau recunoscute ca atare în alte ţări, în condiţiile
reglementate prin instrumente juridice cu caracter
internaţional la care România este parte şi/sau regulamente
comunitare.
În sistemul public de pensii, obligaţiile şi prestaţiile de
asigurări sociale se achită în monedă naţională.
În cazul drepturilor salariale sau veniturilor asigurate,
stabilite în moneda altor ţări pe teritoriul României,
contribuţiile se plătesc în lei la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca Naţională a României din data stabilită
pentru plata acestor drepturi (art. 19).
În sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie
din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat
contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către
angajator şi asigurat (art. 45).
În sistemul public de pensii se asimilează stagiului de
cotizare şi perioadele necontributive, denumite în
continuare perioade asimilate, în care asiguratul:
b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar,
organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor
respective, cu condiţia absolvirii acestora cu diplomă;
c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar
cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat,
mobilizat sau în prizonierat;
d) a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001 – 1 ianuarie 2006
de indemnizaţii de asigurări sociale, acordate potrivit legii;
e) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de
concediu pentru incapacitate temporară de muncă, urmare
a unui accident de muncă şi boli profesionale;
f) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de
concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani
sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani;
Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ
superior beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a
unei singure perioade de studii, la alegere.
Persoanele în cauză beneficiază de perioadele asimilate dacă
în aceste perioade nu au realizat stagii de cotizare în
condiţiile prezentei legi.
Perioadele asimilate se valorifică pentru obţinerea
prestaţiilor de asigurări sociale, în condiţiile prevăzute de
lege (art. 49).
Stagiul de cotizare se certifică şi la cererea asiguraţilor, de
84
către CNPP şi casele teritoriale de pensii (art. 50).
În sistemul public de pensii sunt contribuabili, după caz:
a) persoanele fizice care realizează venituri din salarii și
asimilate salariilor, cele care realizează venituri din activități
independente, precum și din drepturi de proprietate
intelectuală;
b) persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori,
precum și entitățile asimilate angajatorilor.
Sunt contribuabili ai sistemului public de pensii și persoanele
fizice care sunt asigurate, potrivit legii, pe baza contractului
de asigurare socială.
Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în
funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite, speciale
şi alte condiţii de muncă și sunt prevăzute în Codul Fiscal
(art. 27).
Condiţiile de muncă în care se desfăşoară activitatea
asiguraţilor din sistemul public de pensii pot fi normale,
deosebite şi speciale (art. 28).
Sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă
stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de
legislaţia în vigoare la data încadrării acestora (art.29).
În sensul legii, locurile de muncă în condiţii speciale sunt
cele din:
a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară
activi-tatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de
muncă în luna respectivă;
b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau
prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de
expunere la radiaţii;
c) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa
nr. 1 la lege;
d) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la
lege;
e) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în
anexa nr. 4 la lege.
Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiţii speciale
prevăzute la lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a
încadrării în condiţii speciale. Procedura de reevaluare se
stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de
muncă, prevăzut la lit. b), perioada anterioară datei de 1
aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi de
cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a
materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate
conform legislaţiei anterioare în grupele I şi II de muncă şi
85
care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, sunt încadrate în
condiţii speciale de muncă.
Constituie stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de
muncă şi perioadele în care un asigurat care îşi desfăşoară
activitatea în condiţii speciale de muncă se află în concediu
pentru incapacitate temporară de muncă şi/sau în concediu
de odihnă, dacă cel puţin în ziua premergătoare concediului
a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiţii de
muncă (art. 30).
Contribuţia de asigurări sociale se datorează din momentul
încadrării în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1)
sau de la data încheierii contractului de asigurare socială.
Nu se datorează contribuţia de asigurări sociale asupra
sumelor expres exceptate, potrivit Codului Fiscal.
Contribuţia de asigurări sociale nu se impozitează (art. 31).
Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorată de
către asiguraţi, respectiv de către angajatorii acestora, se fac
lunar de către angajatori.
Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale pentru
şomeri se fac lunar de către instituţia care administrează
bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări
sociale este prevăzută în Codul Fiscal.
Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale
pentru şomeri o constituie cuantumul drepturilor băneşti
lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi
asupra cărora se datorează contribuţia de asigurări sociale,
potrivit legii. Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări
sociale pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V o
constituie cuantumul ajutoarelor lunare, plătite din bugetul
de stat, în condiţiile legii (art. 35).
pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2)
o constituie venitul lunar asigurat, înscris în declaraţia
individuală de asigurare sau în contractul de asigurare
socială.
Sumele asupra cărora nu se datorează contribuţia de
asigurări sociale, nu se iau în considerare la stabilirea
prestaţiilor din sistemul public de pensii (art. 37).
Contribuţia la fondul de pensii administrat privat, care este
parte din contribuţia individuală de asigurări sociale
datorată la sistemul public de pensii, se transmite de CNPP
fondurilor de pensii administrate privat.
Lunar, până cel târziu în data de 20 a lunii următoare celei în
care plătitorii au depus declaraţia nominală de asigurare,
86
CNPP transmite fiecărui administrator lista nominală de
virare a sumelor către fondul de pensii pe care acesta îl
administrează.
care angajatorul a depus declaraţia nominală de asigurare,
CNPP virează către fiecare fond de pensii admi-nistrat privat,
de la bugetul asigurărilor sociale de stat, suma repre-
zentând contribuţiile individuale datorate acestor fonduri
(art. 39).
Neplata contribuţiei de asigurări sociale la termenul
prevăzut de lege generează plata unor dobânzi şi penalităţi
de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la
data achitării sumei datorate, inclusiv. Cota dobânzilor şi
penalităţilor de întârziere se sta-bileşte potrivit
reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare.
Calculul dobânzilor şi penalităţilor de întârziere se
efectuează de către casele teritoriale de pensii.
Dispoziţiile referitoare la neplata contribuţiei de asigurări
sociale se completează cu prevederile legale privind
executarea creanţelor bugetare (art. 44).
Contractul de asigurare socială poate fi reziliat la iniţiativa
oricăreia dintre părţi, conform clauzelor prevăzute în
contract. În cazul rezilierii contractului de asigurare socială,
contribuţiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, iar
stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului
de pensie (art. 47).
V.5. Noţiunea de pensie şi categoriile de pensii
Pensia a fost definită ca sumă de bani acordată lunar persoanelor

care au ieşit din producţie pentru limită de vârstă sau pentru
invalidi-tate, precum şi urmaşilor acestora, în cazurile prevăzute
de lege65.
În literatura de specialitate66 s-a apreciat că analiza noţiunii de
pensie scoate în evidenţă categoriile de pensii reglementate în
sistemul asigurărilor sociale de stat.
Conform prevederilor art. 51 din Legea nr. 263/2010, în sistemul
public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii:
a) pensia pentru limită de vârstă;
b) pensia anticipată;
65Vasile Breban, Dicţionarul General al Limbii Române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987.
66Alexandru Athanasiu, Dreptul securităţii sociale, Editura Actami, Bucureşti, 1995.

87
c) pensia anticipată parţială;
d) pensia de invaliditate;
e) pensia de urmaş.
*
V.6. Pensia pentru limită de vârstă
Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care

îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta
standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute de
lege.
Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi
63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin
creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării
prevăzute în anexa nr. 5 la lege.
Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi
pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea
stagiului minim de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa
nr. 5 la lege.
Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei,
cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin
creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării
prevăzute în anexa nr. 5 la lege (art. 53).
Între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări
sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de
cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în
vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă,
de invaliditate şi de urmaş.
Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 49 alin.
(1) lit. b), c) şi g), care constituie şi vechime în muncă sau în
serviciu în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate
sistemului public de pensii, se iau în calcul, opţional, în unul dintre
sisteme (art. 192).
V.7. Pensia anticipată
Pensia anticipată se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii

vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat un
stagiu de cotizare cu cel puţin 8 ani mai mare decât stagiul
complet de cotizare prevăzut de prezenta lege.
La stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei
anticipate nu se iau în considerare perioadele asimilate prevăzute
la art. 49 alin. (1) lit. a) – c) din lege. Cuantumul pensiei anticipate
se stabileşte în aceleaşi condiţii în care se stabileşte cel al pensiei
pentru limită de vârstă (art. 62).
88
La acordarea pensiei anticipate, reducerea vârstei standard de
pensionare prevăzute la art. 62 alin. (1) nu poate fi cumulată cu
nicio altă reducere reglementată de prezenta lege sau de alte acte
normative (art. 63).
La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru
limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru
limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor
asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada
de suspendare a plăţii pensiei anticipate. Transformarea pensiei
anticipate în pensie pentru limită de vârstă se face din oficiu (art.
64).
V.8. Pensia anticipată parţială
Pensia anticipată parţială se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea

împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au
realizat stagiul complet de cotizare, precum şi celor care au
depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 8 ani.
anticipate parţiale nu se iau în considerare perioadele asimilate
prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a) – c).
Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul
pensiei pentru limită de vârstă care s-ar fi cuvenit, prin diminuarea
acestuia in raport cu stagiul de cotizare realizat si cu numarul de
luni cu care s-a redus varsta de pensionare, conform Tabelului nr.
21 din lege.
Persoanele care au locuit cel puţin 30 de ani în zonele afectate de
poluarea remanentă din cauza extracţiei şi prelucrării minereurilor
neferoase cu conţinut de cupru, plumb, sulf, cadmiu, arseniu, zinc,
mangan, fluor, clor, respectiv Baia Mare, Copşa Mică şi Zlatna, pe
o rază de 8 km în jurul acestor localităţi, beneficiază de reducerea
vârstei standard de pensionare cu 2 ani fără penalizare (art. 65).
La acordarea pensiei anticipate parţiale, reducerea vârstei
standard de pensionare nu poate fi cumulată cu nicio altă
reducere reglementată de Legea nr. 263/2010 sau de alte acte
normative.
La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei
pentru limită de vârstă, pensia anticipată parţială se transformă în
pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea
diminuării şi prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor
stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii
pensiei anticipate parţiale.
Transformarea pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limită
de vârstă se face din oficiu (art. 67).
89
V.9. Pensia de invaliditate
Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut

total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii;
b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;
c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
Beneficiază de pensie de invaliditate şi persoanele care se
află în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. c).
Au dreptul la pensie de invaliditate şi elevii, ucenicii şi studenţii
care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de
muncă, urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale
survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.
Persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din
capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la
lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură
cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau
cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii
invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate
în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate
persoanelor care au suferit accidente de muncă (art. 68).
În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă,
invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de
muncă şi a capacităţii de autoîngrijire;
b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de
muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire;
c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate
din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o
activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din
timpul normal de muncă (art. 69).
Evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de
invaliditate, se face, la cerere, de către medicul specializat în
expertiza medicală a capacităţii de muncă din cadrul CNPP,
denumit în conti-nuare medic expert al asigurărilor sociale.
În situaţia în care, pentru emiterea deciziei medicale, sunt
necesare investigaţii sau examinări de specialitate suplimentare,
medicul expert al asigurărilor sociale propune, după caz,
prelungirea duratei concediului pentru incapacitate temporară de
muncă, în condiţiile legii.
Decizia medicală se emite în termen de 45 de zile de la data
înregistrării cererii şi se comunică în termen de 5 zile de la
emitere.
Decizia medicală asupra capacităţii de muncă poate fi contestată,
în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale de
contestaţii.
Comisiile medicale de contestaţii funcţionează în cadrul centrelor
regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi
Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a
Capacităţii de Muncă.
90
Contestaţia se soluţionează în termen de 45 de zile de la
înregistrare. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei se
comunică în termen de 5 zile de la data soluţionării.
Deciziile comisiilor medicale de contestaţii date în soluţionarea
contestaţiilor pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente
în termen de 30 de zile de la comunicare.
Deciziile medicale asupra capacităţii de muncă, necontestate în
termen, rămân definitive (art. 71).
În vederea efectuării de investigaţii şi examinări de specialitate
suplimentare, CNPP, prin instituţiile subordonate, poate încheia
contracte de prestări de servicii medicale cu unităţi sanitare de
specialitate, în condiţiile legii (art. 72).
Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza
unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu
munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat
stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului
nr. 3 din lege.
Au dreptul la pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de

cotizare realizat, persoanele prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. a) şi
b), alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010.
La stabilirea pensiei de invaliditate se acordă un stagiu potenţial,
determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare prevăzut
în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 şi stagiul de cotizare
realizat până la data acordării pensiei de invaliditate.
Stagiul potenţial rezultat nu poate fi mai mare decât stagiul
de cotizare pe care persoana l-ar fi putut realiza de la data acordării
pensiei de invaliditate până la împlinirea vârstei standard de
pensionare, prevăzută în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6, la
care poate solicita pensie pentru limită de vârstă (art. 75).
Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au
dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, în
cuantum fix.
Cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor reprezintă 80% din
valoarea unui punct de pensie, stabilită în condiţiile legii.
Indemnizaţia pentru însoţitor se suportă de la bugetul de stat
(art. 77).
Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale periodic,
în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între un an şi
3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la
termenele stabilite de medicul expert al asigurărilor sociale .
După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor
sociale, respectiv comisiile centrale de expertiză medico-militară
emit o nouă decizie medicală asupra capacităţii de muncă, prin
care se stabileşte, după caz:
a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;
b) încadrarea în alt grad de invaliditate;
c) redobândirea capacităţii de muncă.
Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de invali-ditate,
91
care:
a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de
muncă;
b) au împlinit vârstele standard de pensionare prevăzute de
prezenta lege;
c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de
pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform
legii.
Constatarea situaţiilor prevăzute la lit. a) se face numai cu avizul
Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea
limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită
de vârstă. Se acordă, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos.
Indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 77 din lege se
menţine şi pe durata acordării pensiei pentru limită de vârstă (art.
82).
V.10. Pensia de urmaş
Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă

susţinătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile
pentru obţinerea unei pensii (art. 83).
Copiii au dreptul la pensie de urmaş:
a) până la vârsta de 16 ani;
b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ orga-nizată
potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de
26 de ani;
c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit
în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute la lit.
a) sau b) (art. 84).
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul
vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata
căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani.
În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de
cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului
supravie-ţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună,
respectiv cu 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus (art. 85).
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de
vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă
durata căsătoriei a fost de cel puţin un an.
vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a
produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profe-
sionale şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate
profe-sională pentru care asigurarea este obligatorie ori dacă
acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut,
92
utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la
art. 85 şi la art. 86 alin. (1) beneficiază de pensie de urmaş pe o
perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă
nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru
care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de
35% din câştigul salarial mediu brut.
Soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului
susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani,
beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către
ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează
venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care
asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de 35%
din câştigul salarial mediu brut.
Pensia de urmaş se stabileşte, după caz, din:
a) pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi
avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat;
b) pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul
susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru
obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din
punctajul mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei
prevăzute la alin. (1), în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi,
astfel:
a) 50% – pentru un singur urmaş;
b) 75% – pentru 2 urmaşi;
c) 100% – pentru 3 sau mai mulţi urmaşi (art. 89).
Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, se
stabileşte prin însumarea drepturilor de pensie de urmaş,
calculate după fiecare părinte (art. 90).
În cazul modificării numărului de urmaşi, pensia se recalculează în
conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (2) din lege.
Copiii si soţul supravieţuitor care au dreptul la o pensie proprie şi
îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei
de urmaş după sustinatorul decedat pot opta pentru cea mai
avantajoasă pensie (art. 92).
V.11. Calculul pensiei
Cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea punctajului

mediu anual realizat de asigurat cu valoarea unui punct de pensie
(art. 94).
Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin
împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea
punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani
corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr.
5.
93
În situaţia persoanelor prevăzute la art. 56 – 59, la stabilirea
punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare
complete prevăzute la aceste articole.
În cazul persoanelor care realizează stagii de cotizare în mai multe
situaţii, pentru care legea prevede stagii complete de cotizare
diferite, punctajul mediu anual se determină prin însumarea
punctajelor medii anuale calculate corespunzător stagiilor
complete de cotizare prevăzute de prezenta lege, pentru fiecare
dintre situaţiile respective.
Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12
a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv.
Punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial
brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a
constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la
câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de
Institutul Naţional de Statistică.
Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului lunar al
asiguratului se utilizează:
a) cuantumul pensiei de invaliditate, în situaţia prevăzută la
art. 49 alin. (1) lit. a) din lege;
b) 25% din câştigul salarial mediu brut lunar din perioadele
respective, în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. b), c), f) din
lege;
c) cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă, în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. e) din lege.
În cazul persoanelor care beneficiază de perioadele asimilate
prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a) şi care, în aceeaşi perioadă,
obţin venituri pentru care se datorează contribuţia de asigurări
sociale, la calculul punctajului lunar al asiguratului se iau în
considerare, prin cumulare, aceste venituri şi cele stabilite pentru
perioadele asimilate (art. 97).
Pentru stagiul potenţial, acordat persoanelor în drept să obţină o
pensie de invaliditate, punctajul lunar este de:
a) 0,70 puncte pentru gradul I de invaliditate;
b) 0,55 puncte pentru gradul II de invaliditate;
c) 0,35 puncte pentru gradul III de invaliditate.
Pentru perioadele în care persoana a fost şomeră, la determinarea
punctajului lunar se iau în considerare drepturile băneşti lunare
acordate, care au constituit baza de calcul a contribuţiei de
asigurări sociale. Se exceptează persoanele care beneficiază de
plăţi compensa-torii, pentru care s-a achitat contribuţia din bugetul
asigurărilor pentru şomaj. În acest caz, la determinarea punctajului
lunar se iau in considerare, prin cumulare, aceste venituri si cele
stabilite pentru perioadele asimilate.
Pentru asiguraţii care au realizat stagiul minim de cotizare şi care
contribuie la sistemul public de pensii după împlinirea vârstei
standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5, punctajul lunar
realizat în perioada respectivă se majorează cu 0,5%.
Majorarea punctajului lunar prevăzută la alin. (1) şi (2) nu se
acordă pentru perioadele în care se cumulează pensia cu venituri
94
de natură salarială (art. 99).
Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă
încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei
anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat
activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite,
condiţii speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii,
beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în
perioadele respective, după cum urmează:
a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în
locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei
anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă
încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în
locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare
datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii
speciale, potrivit legii.
V.12. Administrarea sistemului public de pensii
Administrarea sistemului public de pensii se realizează prin Casa

Naţională de Pensii Publice şi prin casele de pensii sectoriale.
Casa Naţională de Pensii Publice (C.N.P.P.) este o instituţie
publică de interes naţional, cu personalitate juridică, organ de
specialitate al administraţiei publice centrale care administrează
sistemul public de pensii.
În subordinea C.N.P.P. funcţionează case judeţene de pensii, în
fiecare municipiu/reşedinţă de judeţ, precum şi Casa de Pensii a
Municipiului Bucureşti, denumite case teritoriale de pensii,
servicii publice investite cu personalitate juridica.
Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public
de pensii se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, în
limita unui procent de până la 3% aplicat asupra cheltuielilor
anuale totale prevăzute prin legea bugetului asigurărilor sociale
de stat, inclusiv asupra cheltuielilor din alte surse atrase, în
condiţiile legii.
*
V.13. Răspunderea juridică
Incalcarea legii atrage raspunderea materiala, civila,

contraventionala sau penala, dupa caz (art. 152) .
Constituie contravenţie următoarele fapte:

a) nerespectarea prevederilor art. 119 privind obligaţia
comunicării modificărilor intervenite, referitoare la condiţiile de
95
acordare a pensiei;
b) acordarea si/sau plata eronată ale ajutorului de deces de
instituţia care efectuează plata acestuia.
Contravenţiile se sancţionează cu amenzi.
Nivelul amenzilor poate fi actualizat prin hotărâre a Guvernului
(art. 145).
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către
CNPP, prin casele teritoriale de pensii, de către personalul
acestora abilitat in acest sens (art. 146).
*
V.14. Jurisdicţia asigurărilor sociale
Deciziile de pensie pot fi atacate la instanţa judecătorească

competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Deciziile care nu au fost atacate la instanţele judecătoreşti în
termen sunt definitive.
Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi
de apel.
Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:
a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări
sociale;
b) modul de stabilire a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere;
c) înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări
sociale;
d) deciziile comisiilor medicale de contestaţii date în soluţionarea
contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de
muncă;
e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile
de asigurări sociale;
f) modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de
asigurări sociale;
g) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie
încheiate în baza prezentei legi;
h) contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în
baza prezentei legi;
i) alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul
legii (art. 153).
Cererile îndreptate împotriva CNPP sau a caselor teritoriale de
pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul ori sediul reclamantul.
Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi
are domiciliul sau sediul pârâtul (art. 154).
Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la
curtea de apel competentă.
Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor
neatacate cu apel în termen sunt definitive şi irevocabile (art.
155).
96
V.15. Cumulul pensiei cu alte venituri
În sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri

realizate din activități dependente, așa cum sunt
reglementate de Codul Fiscal, indiferent de nivelul acestora,
următoarele categorii de pensionari:
a) pensionarii pentru limită de vârstă;
b) nevăzătorii;
c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii,
pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;
d) copiii, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b);
e) pensionarii care realizează venituri în calitate de consilieri
locali sau județeni.
Soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş,
poate cumula pensia cu venituri din activităţi dependente în
situațiile art. 6 alin. (1) pct. I lit. (a) și (b) sau pct. II, dacă
acestea nu depăşesc 35% din câştigul salarial mediu brut
Pensionarii sistemului public de pensii sunt obligaţi să
comunice casei teritoriale de pensii, respectiv casei de pensii
sectoriale, în evidenţele căreia se află, orice schimbare în
situaţia proprie, de natură să conducă la modificarea
condiţiilor în funcţie de care i-a fost stabilită sau i se plăteşte
pensia, în termen de 15 zile de la data apariţiei acesteia.
Sumele neîncasate de către pensionar, reprezentând pensia
pe luna în care a avut loc decesul şi/sau, după caz, drepturi
restante de pensie, cuvenite şi neîncasate până la deces, se
plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa
acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului
comun. Sumele pot fi solicitate în cadrul termenului general
de prescripţie (art. 120).
*
În sistemul public de pensii pot cumula pensia cu venituri
realizate din activități dependente, astfel cum sunt
cu excepția celor realizate în situațiile prevăzute de lege la
art. 6 alin. (1), pct. I lit. (a) și (b) sau pct. II, următoarele
categorii de pensionari:
a) pensionarii de invaliditate încadrați în gradul I sau II de
invaliditate precum și pensionarii de urmaș, încadrați în
gradul I sau II de invaliditate;
b) pensionarii de invaliditate încadrați în gradul III de
97
gradul III de invaliditate;
c) pensionarii beneficiari ai unei pensii anticipate sau
anticpată parțiale;
d) soțul supraviețuitor, beneficiari ai unei pensii de urmaș.
În sistemul public de pensii, pensionarii pot cumula pensia
cu venituri realizate din activități independente și din
drepturi de proprietate intelectuală, astfel cum sunt
reglementate de Coduld Fiscal, indiferent de nivelul
acestora.

Pensia a fost definită ca sumă de bani acordată lunar persoanelor care au ieşit din producţie pentru
limită de vârstă sau pentru invalidi-tate, precum şi urmaşilor acestora, în cazurile prevăzute de lege.
S-a apreciat că analiza noţiunii de pensie scoate în evidenţă categoriile de pensii reglementate în
Conform prevederilor art. 51 din Legea nr. 263/2010, în sistemul public de pensii se acordă
următoarele categorii de pensii:
Concepte şi termeni de reţinut: pensie: pentru limita de varsta, anticipata, anticipata partiala,
de invaliditate, de urmas; sitem public de pensii, stagiu de cotizare, punctaj: lunar, anual, mediu.

1.Care sunt conditiile pentru a beneficia de categoriile de pensii prevazute de lege?
2.Care sunt conditiile de munca, luate in considerare la acordarea si stabilirea pensiei?
3. Care sunt persoanele asigurate in mod obligatoriu in sistemul public de pensii?
Teste de evaluare/autoevaluare:
1.Stagiul minim de cotizare reprezinta:
a. perioada de timp ceruta de lege pentru a beneficia de pensie pentru limita de varsta,
98
anticipata sau anticipata partiala;
b.perioada de timp ceruta de lege pentru a beneficia de pensie pentru limita de varsta
integrala;
c.perioada minima de timp prevazuta de lege, in care asiguratii au realizat stagiul de cotizare,
pentru a beneficia de pensie, la implinirea varstei standard de pensionare.
a. b
b. c
c. a
2.Varsta standard de pensionare reprezinta:

a. varsta care da dreptul la pensie anticipata;
b. varsta legala la care se obtine pensie pentru limita de varsta, inclusiv pentru cei care beneficiaza de
reduceri, in conditiile legii;
c. varsta legala la care se obtine pensie pentru limita de varsta.
a. c
b. a
c. b
3. Varsta standard de pensionare este:

a) 65 de ani, atat pentru femei, cat si pentru barbate;
b) 63 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbate;
4. Stagiul complet de cotizare este :

a) 33 de ani pentru femei si 35 de ani pentru barbati;
b) 35 de ani, indiferent de sex;
2005 ;
Bucuresti, 2010;
Bucuresti, 2003;
99
Bucuresti 2011.
Unitatea de invatare 5
SISTEMUL DE PENSII PUBLICE

PARTEA a II-a
Cuprins
5.1. Introducere
5.1. Introducere
100

din jurisprudenţă
Sediul materiei îl reprezintă Legea nr. 127/2019 privind

sistemul public de pensii68. Această lege, conform
prevederilor art. 182, intră în vigoare la data de
011.09.2021. La aceeași dată se abrogă Legea nr. 263/2010,
cu modificările și completările ulterioare.
Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se
exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în
continuare sistemul public de pensii. (art. 1)
Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează
având ca principii de bază:
101
garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleaşi norme
de drept, pentru toţi asiguraţii sistemului;
b) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice
şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la
sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale
exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
c) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de
asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate
şi plătite de persoanele fizice şi juridice, care contribuie la
sistemul public de pensii;
d) principiul egalităţii, potrivit căruia asiguraţii care au
realizat cel puţin stagiul minim de cotizare în sistemul public
de pensii, beneficiază de tratament nediscriminatoriu, în
ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
e) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile de
asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce
revin sistemului public de pensii, conform legii;
f) principiul solidarităţii sociale, conform căruia asiguraţii
sistemului public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii şi
beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau
înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine
stătătoare a sistemului public de pensii, conform legii;
h) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la
pensie nu se prescrie;
i) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie
nu poate fi cedat, total sau parţial;
j) principiul disponibilităţii, potrivit căruia pensionarii care
au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât stagiul minim
de cotizare prevăzut de lege pot renunţa la pensia stabilită
potrivit prezentei legi pentru drepturi prevăzute de legislaţia
specifică asistenţei sociale.
Practic, cu excepția principiului disponibilității, sunt aceleași

principii de bază ca în legea anterioară.

Administrarea sistemului public de pensii se realizează prin
Casa Naţională de Pensii Publice, denumită în continuare
CNPP, care funcţionează şi îndeplineşte atribuţii potrivit legii.
În subordinea CNPP funcţionează case judeţene de pensii, în
fiecare municipiu - reşedinţă de judeţ, precum şi Casa de
Pensii a Municipiului Bucureşti, denumite în continuare case
102
teritoriale de pensii.
CNPP poate înfiinţa, desfiinţa sau reorganiza case locale de
pensii, care funcţionează sub conducerea şi controlul casei
teritoriale de pensii, în funcţie de numărul şi structura
asiguraţilor şi beneficiarilor. (art. 4).
cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au,
conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România.
Pot fi asiguraţi ai sistemului public de pensii şi cetăţenii
români, cetăţenii altor state şi apatrizii care nu au domiciliul
sau reşedinţa în România, în condiţiile prevăzute de
instrumentele juridice internaţionale la care România este
parte.
În aplicarea instrumentelor juridice internaţionale la care
România este parte, prin derogare de la dispoziţiile Codului
civil în materia dreptului internaţional privat, la stabilirea
obligaţiilor sau la acordarea beneficiilor ce le revin
asiguraţilor şi beneficiarilor sistemului public de pensii care
au locul de şedere permanentă pe teritoriul altui stat, dar
care deţin şi documente valabile care atestă domiciliul în
România, va prevala criteriul locului de şedere obişnuită, sub
rezerva dispoziţiilor contrare prevăzute în respectivele
instrumente juridice.
Asiguraţii au obligaţia de a plăti contribuţii de asigurări
sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări
sociale, conform prezentei legi. (art. 5)
În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin
efectul legii, următoarele persoane:
I. a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de
contract individual de muncă;
c) alte persoane care realizează venituri asimilate salariilor
pentru care se datorează contribuţie de asigurări sociale,
potrivit Codului fiscal;
II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii
elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive,
legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi
membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei
meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate,
în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute
la pct. I;
III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare,
ce se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în
condiţiile legii, denumite în continuare şomeri;
IV. persoanele care realizează venituri din activităţi
103
independente şi/sau din drepturi de proprietate
intelectuală, pentru care se datorează contribuţie de
asigurări sociale, potrivit Codului fiscal.
Orice persoană care a realizat un stagiu minim de cotizare de
cel puţin 10 ani se poate asigura în sistemul public de pensii
în baza unui contract de asigurare socială.
În sistemul public de pensii se poate încheia contract de
asigurare socială şi pentru perioade de timp de maximum 5
ani anteriori lunii încheierii contractului, în care persoana nu
a realizat stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, cu
condiția de a se fi realizat un stagiu minim de cotizare de cel
puțin 10 ani.
În acest caz, perioadele de timp pentru care se poate
efectua plata contribuţiei de asigurări sociale, în cazul
contractului de asigurare socială, sunt cele care se
încadrează în intervalul de timp cuprins între data dobândirii
capacităţii de muncă şi data încheierii contractului de
asigurare socială.
Perioada pentru care se încheie contractul de asigurare
socială prevăzut la alin. (3) constituie stagiu de cotizare şi se
valorifică pentru obţinerea unei pensii potrivit prezentei legi.
(art. 6)
*
asiguraţii care realizează venituri din drepturi de proprietate
intelectuală, alţii decât cei care depun declaraţie individuală
de asigurare, persoanele juridice şi fizice care achită
drepturile băneşti ale asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1)
pct. IV, denumite în continuare angajatori sau entităţi
asimilate angajatorului, potrivit Codului fiscal, precum şi
instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj pentru
şomerii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. III, sunt obligate să
întocmească şi să depună, la organul fiscal central, declaraţia
nominală de asigurare. În situaţia în care se constată erori în
cuprinsul declaraţiilor prevăzute la alin. (1), indiferent de
cauzele producerii acestora, şi/sau modificări ale datelor pe
baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare, punctajul lunar,
punctajul anual şi numărul total de puncte ale asiguratului,
persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) sunt
obligate să întocmească şi să depună, conform
reglementărilor fiscale, o declaraţie rectificativă a declaraţiei
nominale de asigurare. Termenele şi modalităţile de
depunere a declaraţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt
104
prevăzute de Codul fiscal. (art. 7).
Pentru perioadele de după 31 martie 2001, informaţiile
preluate din declaraţiile nominale prevăzute de lege, precum
şi din declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a
obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat
prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi
completările ulterioare, constituie elementele pe baza
cărora se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de
pensii, punctajul lunar şi punctajul anual pentru asiguraţii
sistemului public de pensii. În situaţiile în care, pentru aceste
perioade, existenţa raporturilor de muncă sau de serviciu nu
poate fi dovedită prin declaraţia nominală de asigurare, în
vederea stabilirii stagiului de cotizare, a punctajului lunar şi a
punctajului anual, pot fi valorificate şi alte acte doveditoare,
întocmite în condiţiile legii.
În situaţiile în care, pentru perioadele prevăzute de art. 8
alin. (1), se constată erori în cuprinsul declaraţiei, indiferent
de cauzele producerii acestora, iar angajatorii sau entităţile
asimilate angajatorilor se află în imposibilitatea de a întocmi
şi depune declaraţie rectificativă potrivit art. 7 alin. (2) din
lege, în vederea stabilirii stagiului de cotizare, a punctajului
lunar şi a punctajului anual pot fi valorificate informaţiile din
alte acte doveditoare, întocmite potrivit legii.
Obligaţia prezentării actelor doveditoare revine persoanei în
cauză ori reprezentantului legal al acesteia. (art. 8)
Persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din lege sunt
asigurate în sistemul public de pensii pe baza declaraţiei
individuale de asigurare sau, după caz, pe baza declaraţiei
nominale de asigurare, înregistrate la organul fiscal
competent. Termenele şi modalităţile de depunere a
declaraţiilor prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute de Codul
fiscal. (art. 9).
Contractul de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (2) şi
(3) din lege se încheie între persoana interesată sau, după
caz, reprezentantul legal ori mandatarul acesteia, desemnat
prin procură specială şi casa teritorială de pensii
competentă, în funcţie de domiciliul persoanei interesate.
Contractul de asigurare socială se încheie în formă scrisă şi
produce efecte de la data înregistrării acestuia la casa
teritorială de pensii. (art. 10).
Venitul asigurat înscris în contractul de asigurare socială
prevăzut la art. 6 alin. (2) poate fi modificat, din iniţiativa
asiguratului, prin încheierea unui act adiţional la contractul
105
Venitul asigurat înscris în contractul de asigurare socială
prevăzut la art. 6 alin. (2), în baza căruia se calculează
contribuţia de asigurări sociale se modifică, din iniţiativa
asiguratorului, respectiv a casei teritoriale de pensii, prin
notificarea scrisă a asiguratului, ori de câte ori venitul lunar
asigurat este mai mic decât cel prevăzut la art. 33 alin. (1)
din lege.
În sistemul public de pensii, evidenţa drepturilor şi
obligaţiilor de asigurări sociale se realizează pe baza codului
numeric personal al asiguratului sau, după caz, pe baza
codului de identificare atribuit de către CNPP.

a) perioadele de vechime în muncă realizate până la data de
1 aprilie 2001, pentru care s-a datorat contribuţie de
asigurări sociale;
b) perioada de la data de 1 aprilie 2001 până la data intrării
în vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost
asigurate, conform legii, în sistemul public de pensii;
c) timpul util la pensie realizat de agricultori şi durata de
asigurare, în condiţiile reglementate de Legea nr. 80/1992
privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale
agricultorilor, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare. (art. 13).
În sistemul public de pensii sunt considerate perioade
asimilate acele perioade în care asiguratul:
b) a urmat cursurile de zi sau, după caz, cu frecvenţă ale
învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata
normală a studiilor respective, ori a unui ciclu de studii
universitare, cu condiţia absolvirii acestora/acestuia cu
diplomă, diplomă de licenţă, diplomă de master sau diploma
de doctor, după caz;
cu termen redus, a fost concentrat, mobilizat sau în
prizonierat;
d) a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001 - 1 ianuarie 2006,
concediu pentru incapacitate temporară de muncă cauzată
de accident de muncă şi boli profesionale;
106
g) are vechime în muncă conform prevederilor Decretului-
lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor
deportate în străinătate ori constituite în prizonieri,
republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
h) a realizat perioade necontributive care au constituit
vechime în muncă în baza legislaţiei în vigoare până la data
de 1 aprilie 2001.
superior, sau, după caz, mai multe cicluri de studii
universitare de acelaşi nivel conform prevederilor alin. (1) lit.
b) beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei
singure perioade de studii de acelaşi nivel, la alegere.
Perioadele asimilate se valorifică numai în situaţia în care
aceste perioade nu se suprapun cu stagii de cotizare
realizate în condiţiile legii. (art. 14)
Pentru perioadele care reprezintă, conform legii, stagiu de
cotizare realizat în condiţii deosebite sau în condiţii speciale
se acordă perioade suplimentare, care constituie perioade
asimilate, după cum urmează:
muncă;
muncă.
Constituie perioade asimilate şi perioada suplimentară la

vechimea în muncă acordată în baza legislaţiei anterioare
datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I,
a II-a, precum şi perioada suplimentară acordată pentru
stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale şi condiţii
deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001 şi până la
data intrării în vigoare a legii.
Constituie perioade asimilate şi alte perioade suplimentare
la vechimea în muncă acordate în baza legislaţiei anterioare
datei de 1 aprilie 2001.
asiguraţii datorează şi plătesc contribuţii de asigurări sociale
în sistemul public de pensii din România, precum şi în alte
ţări, în condiţiile stabilite prin instrumente juridice
*
107
de lege69.
Conform prevederilor art. 46 din Legea nr. 127/2019, în
sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de
pensii:
c) pensia de invaliditate;
d) pensia de urmaș.
În sistemul public de pensii, o persoană poate beneficia de o
singură categorie de pensii.
*
îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind
vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare
prevăzute de prezenta lege.
Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru
bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se
realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare,
conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.
Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei,
cât şi pentru bărbaţi.
Stagiul complet de cotizare, care cuprinde şi perioadele
asimilate, este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru
bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea
stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute
în anexa nr. 5 la lege.
În perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare,
femeile pot opta pentru pensionare la împlinirea vârstei de
63 de ani sau la vârsta standard de pensionare prevăzută în
anexa nr. 5. (art. 48)
Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au


108
dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea
vârstelor standard de pensionare, dacă au realizat stagii de
cotizare în condiții deosebite și/sau condiții speciale,
respectiv în grupa a II-a și/sau grupa I de muncă, potrivit
legislației anterioare datei de 01.04.2001. Legea prevedea în
mod concret reducerea vârstei standard de pensionare, în
raport cu anii împliniți lucrați în condiții deosebite/speciale
(art. 49-51).
Legea nr. 127/2019 prevede reducerea vârstelor standard de
pensionare și pentru alte categorii de persoane, cum sunt:
a)persoanele private de libertate sau deportate în
străinătate după data de 23.08.1944 (art. 49);
b)persoanele care au realizat stagiu de cotizare în
condiții de handicap, în funcție de gradul de handicap,
dovedit cu certificat de încadrare în grad și tip de handicap,
cu valabilitate permanentă, potrivit Legii nr. 448/2006 (art.
53);
c) persoanelor cu deficiență vizuală gravă (art. 53);
d)femeilor care au realizat stagiu minim de cotizare și
au născut 3 sau mai mulți copii și i-au crescut până la vârsta
de 16 ani (art. 56);
e)persoanelor care au depășit stagiul complet de
cotizare cu cel puțin 8 ani (art. 57);
f) locuitorii din zonele cu potențial de poluare
remanentă (art. 58);
g)pesoanelor care au realizat un stagiu de cotizare de
cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, respectiv de
17 ani în zona a II-a de radiații (art. 51)
Între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de

asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc
stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau
vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor de
pensie. În aceste situaţii, pensia din sistemul public de pensii
se stabileşte numai pentru perioadele de stagiu de cotizare
realizate în acest sistem.
Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art.
14 alin. (1), care constituie şi vechime în muncă sau în
sistemului public de pensii, se iau în calcul, în unul dintre
sisteme, în urma exprimării opţiunii de către solicitant.
109
Pensia anticipată se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea
împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care
au realizat stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa nr.
5, precum şi celor care au depăşit stagiul complet de
cotizare cu până la 8 ani.
anticipate se iau în considerare perioadele asimilate
prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. d) - h) şi art. 15 din lege.
Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte prin diminuarea
cuantumului pensiei pentru limită de vârstă, în raport cu
stagiul de cotizare realizat peste stagiul complet de cotizare
prevăzut în anexa nr. 5 şi cu numărul de luni cu care s-a
redus vârsta standard de pensionare, conform tabelului nr. 3
din Legea nr. 127/2019. (art. 60).
La acordarea pensiei anticipate, reducerea vârstei standard

de pensionare prevăzută la art. 60 alin. (1) nu poate fi
cumulată cu nicio altă reducere reglementată de prezenta
lege sau de alte acte normative.
pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă, din
oficiu, în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează
prin eliminarea diminuării şi, după caz, prin adăugarea
eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de
anticipare ori, după caz, în perioada de suspendare a plăţii
pensiei anticipate şi/sau perioadelor asimilate prevăzute la
art. 14 alin. (1) lit. a) - c).
Beneficiarul unei pensii anticipate nu poate opta pentru
pensie de invaliditate în situaţia pierderii capacităţii de
muncă. (art. 62).
*

de invaliditate se cuvine persoanelor care au realizat stagii
de cotizare în sistemul public de pensii, care nu îndeplinesc
condiţiile de pensie pentru limită de vârstă şi care au
capacitatea de muncă diminuată din cauza:
a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, constatate
conform legii;
b) altor boli şi accidente care nu au legătură cu munca;
c) participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din
Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele
revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un
sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii.
110
(art. 63).
invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizată de deficienţa funcţională gravă,
capacitate de muncă şi autoservire diminuate;
b) de gradul II, caracterizată de deficienţa funcţională
accentuată, capacitate de muncă diminuată şi capacitate de
autoservire păstrată;
c) de gradul III, caracterizată de deficienţa funcţională
medie, capacitate de muncă diminuată şi capacitate de
autoservire păstrată.
Pentru orice grad de invaliditate prevăzut la alin. (1), în
funcţie de natura afectării capacităţii de muncă şi tipul
raportului de muncă, capacitatea de muncă poate fi
considerată păstrată pentru anumite activităţi profesionale.
(art. 64).
Evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului
de invaliditate, se face, la cerere, până la data împlinirii
vârstei standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, cu
excepţia urmaşilor prevăzuţi la art. 76 lit. c), de către
medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de
muncă din cadrul INEMRCM, denumit în continuare medic
expert al asigurărilor sociale.
În urma examinării clinice, a analizării documentelor
medicale prezentate şi, după caz, a avizului INEMRCM,
medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul
de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi emite decizia
medicală asupra capacităţii de muncă.
Decizia medicală prevăzută la alin. (3) se emite în termen de
45 de zile de la data înregistrării cererii şi se comunică în
termen de 10 zile de la emitere. În situaţiile prevăzute la
alin. (4), termenul de emitere a deciziei medicale se
prelungeşte corespunzător.
Decizia medicală asupra capacităţii de muncă poate fi
contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la
cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă, în
funcţie de domiciliul persoanei. Contestaţia se soluţionează
de către comisiile medicale regionale de contestaţii.
Deciziile medicale ale comisiilor medicale regionale de
contestaţii date în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate
la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de
zile de la comunicare. Deciziile medicale asupra capacităţii
111
de muncă necontestate în termen rămân definitive. (art. 66)
La stabilirea pensiei de invaliditate se acordă un stagiu
potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de
cotizare prevăzut în anexa nr. 5 şi stagiul de cotizare realizat
până la data acordării pensiei de invaliditate.
Stagiul potenţial rezultat conform alin. (1) nu poate fi mai
mare decât stagiul de cotizare pe care persoana l-ar fi putut
realiza de la data acordării pensiei de invaliditate până la
împlinirea vârstei standard de pensionare, prevăzută în
anexa nr. 5, la care poate solicita pensie pentru limită de
vârstă. (art. 68)
Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate
au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru
însoţitor.
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, aferent lunii pentru
care se face plata. Indemnizaţia pentru însoţitor se suportă
de la bugetul de stat.
În cazul pensionarilor încadraţi în gradul I de invaliditate care
beneficiază de pensie de invaliditate în mai multe sisteme de
asigurări sociale, indemnizaţia pentru însoţitor se acordă
numai de către ultimul sistem în care aceştia au fost
asiguraţi. (art. 69).
Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale
periodic, în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între
un an şi 3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de
pensionare, la termenele stabilite de medicul expert al
asigurărilor sociale.
După fiecare revizuire medicală, medicul expert al
asigurărilor sociale emite o nouă decizie medicală asupra
capacităţii de muncă, prin care se stabileşte, după caz:
Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează

începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia
medicală asupra capacităţii de muncă, emisă în urma
revizuirii medicale.
Persoanele încadrate în grad de invaliditate au obligaţia să se
prezinte pentru revizuirea medicală la termenul stabilit şi să
prezinte documentele medicale şi rezultatele investigaţiilor
medicale solicitate de medicul expert al asigurărilor sociale.
Revizuirea medicală se poate efectua oricând, atât la cererea
pensionarilor, dacă starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau,
112
după caz, s-a agravat, precum şi din oficiu, ca urmare a
convocării justificate de către medicul expert al asigurărilor
sociale.
Decizia medicală asupra capacităţii de muncă emisă la
revizuirea medicală urmează aceleaşi proceduri de
contestare şi soluţionare, conform prevederilor art. 66.
Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de
invaliditate care:
a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea
de muncă;
prezenta lege.
Constatarea situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) se face de
către medicul expert al asigurărilor sociale, conform listei de
afecţiuni ireversibile prevăzute în hotărârea Guvernului
pentru aprobarea criteriilor medicale pe baza cărora se face
încadrarea în grade de invaliditate, la propunerea
Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi Ministerului
Sănătăţii, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentei legi.
pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie
pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea
perioadei asimilate prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a) şi,
după caz, a perioadelor de stagiu de cotizare realizat,
conform legii, pe durata pensionării de invaliditate.
Transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limită
de vârstă, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se face din oficiu
şi se acordă cuantumul cel mai avantajos.

Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor,
dacă susţinătorul decedat era pensionar sau îndeplinea
condiţiile pentru obţinerea unei pensii. (art. 75)
b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ
organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a
depăşi vârsta de 26 de ani;
c) pe toată durata invalidităţii, de orice grad, dacă aceasta s-
a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile
prevăzute la lit. a) sau b). (art. 76)
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot
113
timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare,
dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani.
În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar
de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit
soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare
lună, respectiv cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în
minus. (art. 77)
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş,
indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de
gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin un
an.
indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul
soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de
muncă sau a unei boli profesionale.
Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute
la art. 77 şi la art. 78 alin. (1) beneficiază de pensie de urmaş
pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această
perioadă nu realizează venituri brute lunare dintr-o
activitate pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit
Codului fiscal sau dacă acestea sunt mai mici decât câştigul
salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului
asigurărilor sociale de stat.
susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7
ani, beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii
de către ultimul copil a vârstei de 7 ani.
(1) Pensia de urmaş se stabileşte, după caz, din:
a) pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar
fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat;
b) pensia de invaliditate gradul I aflată în plată sau la care ar
fi avut dreptul, în cazul în care decesul susţinătorului a
survenit înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare.
numărul total de puncte realizat de susţinător aferent
pensiei prevăzute la alin. (1) în funcţie de numărul urmaşilor
îndreptăţiţi, astfel:
a) 50% - pentru un singur urmaş;
b) 75% - pentru 2 urmaşi;
c) 100% - pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.
Copiii şi soţul supravieţuitor care au dreptul la o pensie
proprie şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru
obţinerea pensiei de urmaş după susţinătorul decedat pot
opta pentru cea mai avantajoasă pensie. (art. 81)
Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii
părinţi, se stabileşte prin însumarea drepturilor de pensie de
114
urmaş, calculate după fiecare părinte.
Cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea numărului

total de puncte realizat de asigurat cu valoarea punctului de
referinţă.
Valoarea punctului de referinţă reprezintă raportul dintre
valoarea punctului de pensie şi nivelul mediu al stagiilor de
cotizare prevăzute de legislaţia anterioară, respectiv 25.
Valorile punctului de pensie sunt următoarele:
a) la data de 1 septembrie 2019 - 1.265 lei;
b) la data de 1 septembrie 2020 - 1.775 lei;
c) la data de 1 septembrie 2021 - 1.875 lei.
La data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului
de referinţă este de 75 lei.
Începând cu anul 2022, valoarea punctului de referinţă se
majorează anual cu rata medie anuală a inflaţiei, la care se
adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu
brut realizat. (art. 86)
Numărul total de puncte realizate de asigurat se obţine din
însumarea punctajelor anuale ale acestuia.
Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea
la 12 a sumei punctajelor lunare realizate într-un an
calendaristic.
Punctajul lunar se calculează prin raportarea venitului brut
lunar realizat sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a
constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale,
la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea
bugetului asigurărilor sociale de stat din anul respectiv.
În situaţia asiguraţilor care, în aceeaşi perioadă de timp, pe
lângă veniturile de natura celor prevăzute de Codul fiscal
pentru care s-a datorat şi plătit contribuţia de asigurări
sociale, dovedesc şi venituri asigurate în baza unui contract
de asigurare socială, la determinarea punctajului lunar se au
în vedere veniturile lunare asigurate cumulate.
La calcularea punctajelor anuale şi a punctajului lunar se
utilizează două zecimale.
În situaţia asiguratului care contribuie la un fond de pensii
administrat privat, punctajul lunar stabilit în condiţiile
prezentei legi se diminuează cu raportul dintre cota de
contribuţie de asigurări sociale datorată la sistemul public de
pensii de către asigurat, prevăzută de Codul fiscal, din care s-
a dedus cota de contribuţie aferentă fondului de pensii
115
administrat privat şi cota de contribuţie prevăzută pentru
persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru
care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale.
(art. 87).
Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului
lunar al asiguratului se utilizează:
a) cuantumul brut al pensiei de invaliditate, în situaţia
prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. a) din lege;
b) cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară
de muncă, în situaţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. d) şi e)
din lege.
Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 14 alin. (1) lit.
b), c) şi f) din lege, punctajul lunar este de 0,25 puncte.
În cazul persoanelor care se regăsesc, concomitent, în două
sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 14 alin. (1),
se ia în considerare punctajul lunar cel mai avantajos,
corespunzător uneia dintre perioadele asimilate stagiului de
cotizare.
În cazul persoanelor care se regăsesc în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 14 alin. (1) şi care, în aceeaşi perioadă, au
realizat, conform legii, stagii de cotizare ca urmare a
încadrării într-o formă de asigurare obligatorie sau
facultativă, la calculul punctajului lunar al asiguratului se ia
în considerare venitul lunar asigurat.
Partea din cuantumul pensiei aferentă numărului de puncte
corespunzătoare perioadelor asimilate prevăzute la art. 14
alin. (1) lit. b) - g) se suportă de la bugetul de stat. (art. 88).
Pentru stagiul potenţial, acordat persoanelor în drept să
obţină o pensie de invaliditate, punctajul lunar este de:
Pentru perioadele în care persoana a fost şomer, la
determinarea punctajului lunar se iau în considerare
drepturile băneşti lunare acordate care au constituit baza de
calcul al contribuţiei de asigurări sociale.
Pentru perioadele în care persoana a beneficiat de plăţi
compensatorii, pentru care s-a achitat contribuţia de
asigurări sociale din bugetul asigurărilor pentru şomaj, la
determinarea punctajului lunar se utilizează drepturile
băneşti lunare acordate care au constituit baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale.
activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite
116
sau condiţii speciale, beneficiază de majorarea punctajelor
lunare realizate în perioadele respective, după cum
urmează:
a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi
în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit
legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de
muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi
în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei
încadrate în condiţii speciale, potrivit legii.

(art. 94).
5.
lege;
117

Administrarea sistemului public de pensii se realizează prin
Casa Naţională de Pensii Publice, denumită în continuare
CNPP, care funcţionează şi îndeplineşte atribuţii potrivit legii.
În subordinea CNPP funcţionează case judeţene de pensii, în
fiecare municipiu - reşedinţă de judeţ, precum şi Casa de
118
Pensii a Municipiului Bucureşti, denumite în continuare case
teritoriale de pensii.
CNPP poate înfiinţa, desfiinţa sau reorganiza case locale de
pensii, care funcţionează sub conducerea şi controlul casei
teritoriale de pensii, în funcţie de numărul şi structura
asiguraţilor şi beneficiarilor. (art. 4).
*
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea
juridică, potrivit legii.
a) refuzul persoanei juridice de a transmite CNPP şi caselor
teritoriale de pensii, la solicitarea acestora, documentele
justificative în vederea aplicării prevederilor art. 147;
b) nerespectarea prevederilor art. 110 din lege. (art. 134)
Contravenţiile prevăzute la art. 134 se sancţionează după
cum urmează:
a) cele prevăzute la lit. a) cu 2 - 3 puncte-amendă;
b) cele prevăzute la lit. b) cu 0,25 - 0,50 puncte-amendă.
Valoarea unui punct-amendă este egală cu salariul de bază
minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii.
(art. 135)
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de
către CNPP, prin casele teritoriale de pensii de către
personalul împuternicit în acest sens. Procedura privind
constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se
stabileşte prin ordin al preşedintelui CNPP, în condiţiile legii.
Sumele de bani provenite din amenzile contravenţionale,
aplicate potrivit prevederilor legii, constituie venituri la
bugetul asigurărilor sociale de stat.
În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel,
contravenţiilor prevăzute de lege le sunt aplicabile
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi

Deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi
contestate, în termen de 45 de zile de la comunicare, la
instanţa judecătorească competentă. Deciziile necontestate
119
în termenul prevăzut de lege sunt definitive. (art. 139).
Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi
curţi de apel.
a) drepturi şi obligaţii născute în temeiul contractului de
asigurare socială;
b) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de
pensii;
c) deciziile medicale emise de Comisia Superioară de
Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă, precum şi de
comisiile medicale regionale;
d) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie
e) deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu
titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute
de legi speciale;
f) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi.
(art. 141)
Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor
teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie şi
alte drepturi prevăzute de legi cu caracter special, se
adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul
ori sediul reclamantul.
Celelalte cereri, inclusiv cele prevăzute la art. 141 lit. d) din
lege, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul sau sediul pârâtul. (art. 142)
Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel
la curtea de apel competentă.
neatacate cu apel în termen sunt definitive. (art. 143)
Cererile formulate în faţa oricăror organe sau a instanţelor
judecătoreşti, precum şi toate actele procedurale în legătură
cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări
sociale, sunt scutite de taxă de timbru.
*
cu venituri dintr-o activitate pentru care asigurarea este
obligatorie potrivit Legii nr. 227/2015, cu modificările şi
completările ulterioare, indiferent de nivelul acestora, cu
excepţia:
a) soţului supravieţuitor beneficiar al unei pensii de urmaş
care realizează venituri mai mari decât câştigul salarial
mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor
sociale de stat, conform prevederilor art. 79;
120
b) pensionarului, beneficiar al unei pensii anticipate, care
realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II. (art.
109)
*
acestora.
5.1. Introducere

71Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, modificata si completata
ulterior.
121

Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat (art. 1) şi

funcţionează, având ca principii de bază:
garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleaşi norme de
drept, pentru toţi participanţii la sistem;
b) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi
juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul
public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se
corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
c) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări
sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele
fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii,
drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul
contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
d) principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor
la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un
tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi
prevăzute de lege;
122
e) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile de asigurări
sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului
public de pensii, conform legii;
f) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la
sistemul public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază
de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor
asigu-rate prevăzute de lege;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătă-
toare a sistemului public de pensii, conform legii;
h) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie
nu se prescrie;
i) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate
fi cedat, total sau parţial (art. 2).

cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform
legii, domiciliul sau reşedinţa în România.
Pot fi asiguraţi ai sistemului public de pensii şi cetăţenii români,
cetăţenii altor state şi apatrizii care nu au domiciliul sau reşedinţa
în România, în condiţiile prevăzute de instrumentele juridice cu
caracter internaţional la care România este parte.
Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale
şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale,
În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul
legii:
I. a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract
individual de munca;
c) alte persoane care realizeaza venituri asimilate salariilor, pentru
care se datoreaza contributie de asigurari sociale, conform
Codului fiscal.
II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau
judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii
cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale
căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei
legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;
III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se
asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii,
denumite în continuare şomeri;
IV. persoanele care realizează venituri din activitati independente
si/sau din drepturi de proprietate individuala, pentru care se
datoreaza contributie de asigurari sociale potrivit Codului fiscal.
Se poate asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract
123
de asigurare socială, în condiţiile prezentei legi, orice persoană
care doreşte să se asigure, respectiv să îşi completeze venitul
asigurat (art. 6).
*
precum și asigurații care realizează venituri din drepturi de
proprietate intelectuală, alții decât cei care depun declarație
individuală de asigurare, denumite în continuare angajatori
sau entități asimilate angajatorului, cât și instituţiile care
efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii
prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. III, sunt obligate să
întocmească şi să depună declaraţia nominală de asigurare,
la organul fiscal central.
În situaţia în care se constată erori în cuprinsul declaraţiilor
prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii
acestora, şi/sau modificări ale datelor pe baza cărora se
stabilesc stagiul de cotizare şi punctajul mediu anual ale
asiguratului, persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin.
(1) sunt obligate să întocmească şi să depună o declaraţie
nominală de asigurare rectificativă.
Termenele și modalitățile de depunere a declarațiilor sunt
prevăzute în Codul Fiscal.

a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea
pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;
b) perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data intrării în
vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate
în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi
Constituie stagiu de cotizare şi perioada suplimentară la
vechi-mea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în
baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru
perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiţii
deosebite și condiţii speciale de muncă.
Constituie stagiu de cotizare şi perioadele de până la data de
1 aprilie 2001 în care o persoană:
a) s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute ca perioade
asimilate stagiului de cotizare prevăzute la art. 49 din lege;
124
b) are stabilite drepturi privind vechimea în muncă în baza
prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum
şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri,
republicat.
Constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat
de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind
pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor,
anterioară datei de 1 aprilie 2001 (art. 17).
Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care
repre-zintă, conform legii, stagiu de cotizare realizat în
condiţii deosebite sau în condiţii speciale de muncă, se
acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la
vechimea în serviciu, care constituie stagii de cotizare în
condiţii normale, după cum urmează:
muncă;
muncă;
asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări
sociale în sistemul public de pensii din România, precum şi în
alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile
La stabilirea drepturilor de asigurări sociale se iau în
considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul public
de pensii din România, precum şi perioadele de asigurare
realizate sau recunoscute ca atare în alte ţări, în condiţiile
reglementate prin instrumente juridice cu caracter
internaţional la care România este parte şi/sau regulamente
comunitare.
În sistemul public de pensii, obligaţiile şi prestaţiile de
asigurări sociale se achită în monedă naţională.
În cazul drepturilor salariale sau veniturilor asigurate,
stabilite în moneda altor ţări pe teritoriul României,
contribuţiile se plătesc în lei la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca Naţională a României din data stabilită
pentru plata acestor drepturi (art. 19).
În sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie
din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat
contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către
angajator şi asigurat (art. 45).
În sistemul public de pensii se asimilează stagiului de
cotizare şi perioadele necontributive, denumite în
125
continuare perioade asimilate, în care asiguratul:
b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar,
organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor
respective, cu condiţia absolvirii acestora cu diplomă;
cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat,
mobilizat sau în prizonierat;
d) a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001 – 1 ianuarie 2006
concediu pentru incapacitate temporară de muncă, urmare
a unui accident de muncă şi boli profesionale;
superior beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a
unei singure perioade de studii, la alegere.
Persoanele în cauză beneficiază de perioadele asimilate dacă
în aceste perioade nu au realizat stagii de cotizare în
condiţiile prezentei legi.
Perioadele asimilate se valorifică pentru obţinerea
prestaţiilor de asigurări sociale, în condiţiile prevăzute de
lege (art. 49).
Stagiul de cotizare se certifică şi la cererea asiguraţilor, de
către CNPP şi casele teritoriale de pensii (art. 50).
În sistemul public de pensii sunt contribuabili, după caz:
a) persoanele fizice care realizează venituri din salarii și
asimilate salariilor, cele care realizează venituri din activități
independente, precum și din drepturi de proprietate
intelectuală;
b) persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori,
precum și entitățile asimilate angajatorilor.
Sunt contribuabili ai sistemului public de pensii și persoanele
fizice care sunt asigurate, potrivit legii, pe baza contractului
Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în
funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite, speciale
şi alte condiţii de muncă și sunt prevăzute în Codul Fiscal
(art. 27).
Condiţiile de muncă în care se desfăşoară activitatea
asiguraţilor din sistemul public de pensii pot fi normale,
deosebite şi speciale (art. 28).
Sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă
stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de
126
legislaţia în vigoare la data încadrării acestora (art.29).
În sensul legii, locurile de muncă în condiţii speciale sunt
cele din:
a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară
activi-tatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de
muncă în luna respectivă;
b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau
prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de
expunere la radiaţii;
c) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa
nr. 1 la lege;
d) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la
lege;
e) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în
anexa nr. 4 la lege.
Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiţii speciale
prevăzute la lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a
încadrării în condiţii speciale. Procedura de reevaluare se
stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de
muncă, prevăzut la lit. b), perioada anterioară datei de 1
aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi de
cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a
materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate
conform legislaţiei anterioare în grupele I şi II de muncă şi
care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, sunt încadrate în
condiţii speciale de muncă.
Constituie stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de
muncă şi perioadele în care un asigurat care îşi desfăşoară
activitatea în condiţii speciale de muncă se află în concediu
pentru incapacitate temporară de muncă şi/sau în concediu
de odihnă, dacă cel puţin în ziua premergătoare concediului
a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiţii de
muncă (art. 30).
Contribuţia de asigurări sociale se datorează din momentul
încadrării în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1)
sau de la data încheierii contractului de asigurare socială.
Nu se datorează contribuţia de asigurări sociale asupra
sumelor expres exceptate, potrivit Codului Fiscal.
Contribuţia de asigurări sociale nu se impozitează (art. 31).
Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorată de
către asiguraţi, respectiv de către angajatorii acestora, se fac
lunar de către angajatori.
Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale pentru
127
şomeri se fac lunar de către instituţia care administrează
bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări
sociale este prevăzută în Codul Fiscal.
pentru şomeri o constituie cuantumul drepturilor băneşti
lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi
asupra cărora se datorează contribuţia de asigurări sociale,
potrivit legii. Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări
sociale pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V o
constituie cuantumul ajutoarelor lunare, plătite din bugetul
de stat, în condiţiile legii (art. 35).
pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2)
o constituie venitul lunar asigurat, înscris în declaraţia
individuală de asigurare sau în contractul de asigurare
socială.
Sumele asupra cărora nu se datorează contribuţia de
asigurări sociale, nu se iau în considerare la stabilirea
prestaţiilor din sistemul public de pensii (art. 37).
Contribuţia la fondul de pensii administrat privat, care este
parte din contribuţia individuală de asigurări sociale
datorată la sistemul public de pensii, se transmite de CNPP
fondurilor de pensii administrate privat.
care plătitorii au depus declaraţia nominală de asigurare,
CNPP transmite fiecărui administrator lista nominală de
virare a sumelor către fondul de pensii pe care acesta îl
administrează.
care angajatorul a depus declaraţia nominală de asigurare,
CNPP virează către fiecare fond de pensii admi-nistrat privat,
de la bugetul asigurărilor sociale de stat, suma repre-
zentând contribuţiile individuale datorate acestor fonduri
(art. 39).
Neplata contribuţiei de asigurări sociale la termenul
prevăzut de lege generează plata unor dobânzi şi penalităţi
de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la
data achitării sumei datorate, inclusiv. Cota dobânzilor şi
penalităţilor de întârziere se sta-bileşte potrivit
reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare.
Calculul dobânzilor şi penalităţilor de întârziere se
efectuează de către casele teritoriale de pensii.
Dispoziţiile referitoare la neplata contribuţiei de asigurări
sociale se completează cu prevederile legale privind
executarea creanţelor bugetare (art. 44).
128
Contractul de asigurare socială poate fi reziliat la iniţiativa
oricăreia dintre părţi, conform clauzelor prevăzute în
contract. În cazul rezilierii contractului de asigurare socială,
contribuţiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, iar
stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului
de pensie (art. 47).

de lege72.
Conform prevederilor art. 51 din Legea nr. 263/2010, în sistemul
public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii:
*
îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta
standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute de
lege.
Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi
63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin
creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării
prevăzute în anexa nr. 5 la lege.
Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi
pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea
stagiului minim de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa
nr. 5 la lege.
Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei,
cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin
creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării

129
prevăzute în anexa nr. 5 la lege (art. 53).
Între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări
sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de
cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în
vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă,
de invaliditate şi de urmaş.
Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 49 alin.
(1) lit. b), c) şi g), care constituie şi vechime în muncă sau în
sistemului public de pensii, se iau în calcul, opţional, în unul dintre
sisteme (art. 192).

Pensia anticipată se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii
vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat un
stagiu de cotizare cu cel puţin 8 ani mai mare decât stagiul
complet de cotizare prevăzut de prezenta lege.
anticipate nu se iau în considerare perioadele asimilate prevăzute
la art. 49 alin. (1) lit. a) – c) din lege. Cuantumul pensiei anticipate
se stabileşte în aceleaşi condiţii în care se stabileşte cel al pensiei
pentru limită de vârstă (art. 62).
La acordarea pensiei anticipate, reducerea vârstei standard de
pensionare prevăzute la art. 62 alin. (1) nu poate fi cumulată cu
nicio altă reducere reglementată de prezenta lege sau de alte acte
normative (art. 63).
limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru
limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor
asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada
de suspendare a plăţii pensiei anticipate. Transformarea pensiei
anticipate în pensie pentru limită de vârstă se face din oficiu (art.
64).
V.8. Pensia anticipată parţială

Pensia anticipată parţială se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea
împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au
realizat stagiul complet de cotizare, precum şi celor care au
depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 8 ani.
anticipate parţiale nu se iau în considerare perioadele asimilate
prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a) – c).
Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul
pensiei pentru limită de vârstă care s-ar fi cuvenit, prin diminuarea
acestuia in raport cu stagiul de cotizare realizat si cu numarul de
luni cu care s-a redus varsta de pensionare, conform Tabelului nr.
130
21 din lege.
Persoanele care au locuit cel puţin 30 de ani în zonele afectate de
poluarea remanentă din cauza extracţiei şi prelucrării minereurilor
neferoase cu conţinut de cupru, plumb, sulf, cadmiu, arseniu, zinc,
mangan, fluor, clor, respectiv Baia Mare, Copşa Mică şi Zlatna, pe
o rază de 8 km în jurul acestor localităţi, beneficiază de reducerea
vârstei standard de pensionare cu 2 ani fără penalizare (art. 65).
La acordarea pensiei anticipate parţiale, reducerea vârstei
standard de pensionare nu poate fi cumulată cu nicio altă
reducere reglementată de Legea nr. 263/2010 sau de alte acte
normative.
pentru limită de vârstă, pensia anticipată parţială se transformă în
pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea
diminuării şi prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor
stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii
pensiei anticipate parţiale.
Transformarea pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limită
de vârstă se face din oficiu (art. 67).

Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut
total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii;
b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;
c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
Beneficiază de pensie de invaliditate şi persoanele care se
află în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. c).
Au dreptul la pensie de invaliditate şi elevii, ucenicii şi studenţii
care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de
muncă, urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale
survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.
Persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din
capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la
lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură
cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau
cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii
invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate
în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate
persoanelor care au suferit accidente de muncă (art. 68).
invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de
muncă şi a capacităţii de autoîngrijire;
b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de
muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire;
c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate
131
din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o
activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din
timpul normal de muncă (art. 69).
invaliditate, se face, la cerere, de către medicul specializat în
expertiza medicală a capacităţii de muncă din cadrul CNPP,
denumit în conti-nuare medic expert al asigurărilor sociale.
În situaţia în care, pentru emiterea deciziei medicale, sunt
necesare investigaţii sau examinări de specialitate suplimentare,
medicul expert al asigurărilor sociale propune, după caz,
prelungirea duratei concediului pentru incapacitate temporară de
muncă, în condiţiile legii.
emitere.
Decizia medicală asupra capacităţii de muncă poate fi contestată,
în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale de
contestaţii.
Comisiile medicale de contestaţii funcţionează în cadrul centrelor
regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi
Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a
Deciziile comisiilor medicale de contestaţii date în soluţionarea
contestaţiilor pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente
în termen de 30 de zile de la comunicare.
Deciziile medicale asupra capacităţii de muncă, necontestate în
termen, rămân definitive (art. 71).
În vederea efectuării de investigaţii şi examinări de specialitate
suplimentare, CNPP, prin instituţiile subordonate, poate încheia
contracte de prestări de servicii medicale cu unităţi sanitare de
specialitate, în condiţiile legii (art. 72).
Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza
unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu
munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat
stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului
nr. 3 din lege.
Au dreptul la pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de

cotizare realizat, persoanele prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. a) şi
b), alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010.
La stabilirea pensiei de invaliditate se acordă un stagiu potenţial,
determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare prevăzut
în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 şi stagiul de cotizare
realizat până la data acordării pensiei de invaliditate.
Stagiul potenţial rezultat nu poate fi mai mare decât stagiul
de cotizare pe care persoana l-ar fi putut realiza de la data acordării
pensiei de invaliditate până la împlinirea vârstei standard de
132
pensionare, prevăzută în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6, la
care poate solicita pensie pentru limită de vârstă (art. 75).
Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au
dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, în
cuantum fix.
valoarea unui punct de pensie, stabilită în condiţiile legii.
Indemnizaţia pentru însoţitor se suportă de la bugetul de stat
(art. 77).
Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale periodic,
în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între un an şi
3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la
termenele stabilite de medicul expert al asigurărilor sociale .
După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor
sociale, respectiv comisiile centrale de expertiză medico-militară
emit o nouă decizie medicală asupra capacităţii de muncă, prin
care se stabileşte, după caz:
Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de invali-ditate,
care:
a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de
muncă;
prezenta lege;
c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de
pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform
legii.
Constatarea situaţiilor prevăzute la lit. a) se face numai cu avizul
Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea
limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită
de vârstă. Se acordă, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos.
Indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 77 din lege se
menţine şi pe durata acordării pensiei pentru limită de vârstă (art.
82).

Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă
susţinătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile
pentru obţinerea unei pensii (art. 83).
b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ orga-nizată
potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de
133
26 de ani;
c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit
în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute la lit.
a) sau b) (art. 84).
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul
vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata
căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani.
În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de
cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului
supravie-ţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună,
respectiv cu 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus (art. 85).
vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă
durata căsătoriei a fost de cel puţin un an.
vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a
produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profe-
sionale şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate
profe-sională pentru care asigurarea este obligatorie ori dacă
acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut,
utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la
art. 85 şi la art. 86 alin. (1) beneficiază de pensie de urmaş pe o
perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă
nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru
care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de
35% din câştigul salarial mediu brut.
susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani,
beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către
ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează
venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care
asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de 35%
din câştigul salarial mediu brut.
a) pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi
avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat;
b) pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul
susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru
obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
punctajul mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei
prevăzute la alin. (1), în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi,
astfel:
a) 50% – pentru un singur urmaş;
b) 75% – pentru 2 urmaşi;
c) 100% – pentru 3 sau mai mulţi urmaşi (art. 89).
Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, se
stabileşte prin însumarea drepturilor de pensie de urmaş,
calculate după fiecare părinte (art. 90).
134
În cazul modificării numărului de urmaşi, pensia se recalculează în
conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (2) din lege.
Copiii si soţul supravieţuitor care au dreptul la o pensie proprie şi
îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei
de urmaş după sustinatorul decedat pot opta pentru cea mai
avantajoasă pensie (art. 92).

(art. 94).
5.
lege;
135

Administrarea sistemului public de pensii se realizează prin Casa
Naţională de Pensii Publice şi prin casele de pensii sectoriale.
Casa Naţională de Pensii Publice (C.N.P.P.) este o instituţie
publică de interes naţional, cu personalitate juridică, organ de
specialitate al administraţiei publice centrale care administrează
În subordinea C.N.P.P. funcţionează case judeţene de pensii, în
fiecare municipiu/reşedinţă de judeţ, precum şi Casa de Pensii a
Municipiului Bucureşti, denumite case teritoriale de pensii,
servicii publice investite cu personalitate juridica.
Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public
136
de pensii se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, în
limita unui procent de până la 3% aplicat asupra cheltuielilor
anuale totale prevăzute prin legea bugetului asigurărilor sociale
de stat, inclusiv asupra cheltuielilor din alte surse atrase, în
condiţiile legii.
*
Incalcarea legii atrage raspunderea materiala, civila,
contraventionala sau penala, dupa caz (art. 152) .

a) nerespectarea prevederilor art. 119 privind obligaţia
comunicării modificărilor intervenite, referitoare la condiţiile de
acordare a pensiei;
b) acordarea si/sau plata eronată ale ajutorului de deces de
instituţia care efectuează plata acestuia.
Contravenţiile se sancţionează cu amenzi.
Nivelul amenzilor poate fi actualizat prin hotărâre a Guvernului
(art. 145).
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către
CNPP, prin casele teritoriale de pensii, de către personalul
acestora abilitat in acest sens (art. 146).
*

Deciziile de pensie pot fi atacate la instanţa judecătorească
competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Deciziile care nu au fost atacate la instanţele judecătoreşti în
termen sunt definitive.
Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi
de apel.
a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări
sociale;
b) modul de stabilire a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere;
c) înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări
sociale;
d) deciziile comisiilor medicale de contestaţii date în soluţionarea
contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de
muncă;
e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile
de asigurări sociale;
f) modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de
asigurări sociale;
g) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie
137
h) contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în
baza prezentei legi;
i) alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul
legii (art. 153).
Cererile îndreptate împotriva CNPP sau a caselor teritoriale de
pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul ori sediul reclamantul.
Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi
are domiciliul sau sediul pârâtul (art. 154).
Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la
curtea de apel competentă.
neatacate cu apel în termen sunt definitive şi irevocabile (art.
155).

În sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri
realizate din activități dependente, așa cum sunt
următoarele categorii de pensionari:
a) pensionarii pentru limită de vârstă;
b) nevăzătorii;
c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii,
pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;
d) copiii, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b);
e) pensionarii care realizează venituri în calitate de consilieri
locali sau județeni.
Soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş,
poate cumula pensia cu venituri din activităţi dependente în
situațiile art. 6 alin. (1) pct. I lit. (a) și (b) sau pct. II, dacă
acestea nu depăşesc 35% din câştigul salarial mediu brut
Pensionarii sistemului public de pensii sunt obligaţi să
comunice casei teritoriale de pensii, respectiv casei de pensii
sectoriale, în evidenţele căreia se află, orice schimbare în
situaţia proprie, de natură să conducă la modificarea
condiţiilor în funcţie de care i-a fost stabilită sau i se plăteşte
pensia, în termen de 15 zile de la data apariţiei acesteia.
Sumele neîncasate de către pensionar, reprezentând pensia
pe luna în care a avut loc decesul şi/sau, după caz, drepturi
restante de pensie, cuvenite şi neîncasate până la deces, se
plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa
acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului
comun. Sumele pot fi solicitate în cadrul termenului general
de prescripţie (art. 120).
138
*
acestora.

Pensia a fost definită ca sumă de bani acordată lunar persoanelor care au ieşit din producţie pentru
limită de vârstă sau pentru invalidi-tate, precum şi urmaşilor acestora, în cazurile prevăzute de lege.
S-a apreciat că analiza noţiunii de pensie scoate în evidenţă categoriile de pensii reglementate în
Conform prevederilor art. 46 din Legea nr. 127/2019, în sistemul public de pensii se acordă
următoarele categorii de pensii:
c) pensia de invaliditate;
d) pensia de urmaş.
Concepte şi termeni de reţinut: pensie: pentru limita de varsta, anticipata, de invaliditate, de

urmas; sitem public de pensii, stagiu de cotizare, punctaj: lunar, anual, mediu.
139
1.Care sunt conditiile pentru a beneficia de categoriile de pensii prevazute de lege?
2.Care sunt conditiile de munca, luate in considerare la acordarea si stabilirea pensiei?
3. Care sunt persoanele asigurate in mod obligatoriu in sistemul public de pensii?
Teste de evaluare/autoevaluare:
1.Stagiul minim de cotizare reprezinta:
a. perioada de timp ceruta de lege pentru a beneficia de pensie pentru limita de varsta,
anticipata sau anticipata partiala;
b.perioada de timp ceruta de lege pentru a beneficia de pensie pentru limita de varsta
integrala;
c.perioada minima de timp prevazuta de lege, in care asiguratii au realizat stagiul de cotizare,
pentru a beneficia de pensie, la implinirea varstei standard de pensionare.
a. b
b. c
c. a
2.Varsta standard de pensionare reprezinta:

a. varsta care da dreptul la pensie anticipata;
b. varsta legala la care se obtine pensie pentru limita de varsta, inclusiv pentru cei care beneficiaza de
reduceri, in conditiile legii;
c. varsta legala la care se obtine pensie pentru limita de varsta.
a. c
b. a
c. b
3. Varsta standard de pensionare este:

a) 65 de ani, atat pentru femei, cat si pentru barbate;
b) 63 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbate;
4. Stagiul complet de cotizare este :

a) 33 de ani pentru femei si 35 de ani pentru barbati;
b) 35 de ani, indiferent de sex;
2005 ;
140
Bucuresti, 2010;
Bucuresti, 2003;
Bucuresti 2011.
PENSIILE MILITARE DE STAT
Cuprins
6.1. Introducere
6.1. Introducere
VII.1. Aspecte/considerații cu carcater general
Sediul materiei îl reprezintă Legea nr. 223/2015 privind pensiile
militare de stat74.
74 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, modificată și completată
ulterior, inclusiv prin Legea nr. 23/2019.
141
învăţare
– înţelegerea noţiunii de sistem propriu de asigurari sociale;
securităţii sociale vizand sistemul propriu neintegrat al militarilor;
sociale ale militarilor.

drepturilor avocatilor, precum şi modalităţile prin care acestea pot
fi apărate în justiţie;
VI.3.1. Definirea sistemului pensiilor militare de stat şi principiile

pe baza cărora este organizat şi funcţionează acest sistem.
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 223/2015, dreptul la
pensii şi asigurări sociale pentru militari, poliţişti şi funcţionari
publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare
este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi,
prin sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de
asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice
şi securităţii naţionale, denumit în continuare sistemul pensiilor
militare de stat.
O primă concluzie este că avem de-a face cu un sistem de
pensii propriu, neintegrat sistemului public de pensii75.
142
Un alt aspect de menționat este că sub incidența Legii nr.
223/2015 intră, pe lângă militari (nn. indiferent de structura
din care fac parte), polițiștii și funcționarii publici cu statut
special din sistemul administrației penitenciare.
Principiile de bază ale sistemului pensiilor militare de stat
sunt următoarele:
garantează sistemul de pensii militare de stat bazat pe
aceleaşi norme de drept, pentru toţi participanţii la acesta;
b) principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor
participanţilor la sistemul de pensii militare de stat un
tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi
prevăzute de lege;
c) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la
d) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu
poate fi cedat, total sau parţial;
e) principiul autonomiei, bazat pe organizarea, conducerea şi
administrarea, de sine stătătoare, a sistemului pensiilor
militare de stat de către instituţiile din domeniul apărării
naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale;
f) principiul recunoştinţei faţă de loialitatea, sacrificiile şi
privaţiunile suferite de militari, poliţişti şi funcţionari publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi familiile
acestora pe timpul carierei. (art. 2)
VI.3.2. Contribuţia la fondul de asigurări sociale

Cota de contribuţie individuală la bugetul de stat este egală cu
cota de contribuţie de asigurări sociale prevăzută la art. 138 lit. a)
din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare. Termenele de declarare şi de plată a
sumelor reprezentând contribuţiile individuale la bugetul de stat
sunt cele prevăzute de legislaţia fiscală pentru declararea şi plata
contribuţiilor de asigurări sociale. (art. 31).
VI.3.3. Pensiile militare

În sistemul pensiilor militare de stat se acordă următoarele
categorii de pensii:
a) pensia de serviciu;
75 Pentru dezvoltări privind pensiile militare – condiții, stabilire etc., în alte țări membre NATO și extra-NATO,
precum și cu privire la similaritatea/apropierea reglementării române cu cele din aceste țări, a se vedea D.D.
Raiciu Raporturile juridice de muncă ale cadrelor militare în activitate. Reglementări specifice privind
securitatea socială a acestora. Editura Universul Juridic, București, 2011.
143
b) pensia de invaliditate;
c) pensia de urmaş.
VI.3.4. Pensia de serviciu

Pensia de serviciu
Pensia de serviciu poate fi:
a) pentru limită de vârstă;
b) anticipată;
c) anticipată parţială.
Au dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă

militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în
activitate, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au împlinit vârsta standard de pensionare pentru limită de
vârstă;
b) au o vechime efectivă de cel puţin 25 de ani, din care cel
puţin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu.
Vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă este
de 60 de ani. Atingerea acestei vârste se realizează prin
creşterea vârstelor standard de pensionare, conform
eşalonării prevăzute în anexa care face parte integrantă din
lege. (art. 16).
Au dreptul la pensie de serviciu anticipată militarii, poliţiştii
şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care
îndeplinesc cumulativ condiţiile de vechime prevăzute la art.
16 alin. (1) lit. b), au împlinit vârsta standard de pensionare
pentru limită de vârstă diminuată cu 5 ani şi se află în una
dintre următoarele situaţii:
a) sunt trecuţi în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu
ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor
funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte
motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării
b) sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au
încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt
sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către
comisiile de expertiză medico-militară.
La acordarea pensiei de serviciu anticipate, diminuarea
vârstei standard de pensionare cu 5 ani prevăzută la alin. (1)
nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de
prezenta lege sau de alte acte normative. (art. 17).
Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parţială militarii,
poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate,
care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre
care cel puţin 10 ani vechime în serviciu, şi care se află în
144
una dintre următoarele situaţii:
a) sunt trecuţi în rezervă ori au încetat raporturile de
serviciu, ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii
unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte
motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării
b) sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au
încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt
sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către
comisiile de expertiză medico-militară.
Cuantumul pensiei anticipate parţiale pentru militarii,
poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special în activitate
se calculează pentru numărul anilor de vechime în serviciu
stabiliţi în condiţiile art. 3 lit. e) din lege, la care se adaugă
sporurile acordate conform art. 24 din lege.
La împlinirea vârstei standard de pensionare, prevăzută de
prezenta lege, pensia de serviciu anticipată parţială devine
pensie de serviciu pentru limită de vârstă, iar cuantumul
pensiei militare se recalculează prin raportare la vechimea
cumulată calculată la data trecerii în rezervă ori a încetării
raporturilor de serviciu. (art. 18)
Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, care
la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de
serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii
de serviciu, dar au o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani,
beneficiază de pensie de serviciu la împlinirea vârstei
standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută de
lege, pentru numărul anilor de vechime în serviciu, stabiliţi
în condiţiile art. 3 lit. e), la care se adaugă sporurile acordate
conform art. 24 din lege. (art. 19).
La împlinirea vârstei prevăzute de prezenta lege pentru
obţinerea pensiei militare de serviciu pentru limită de vârstă,
pensia de serviciu anticipată devine, din oficiu, pensie de
serviciu pentru limită de vârstă.
Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care,
la data trecerii în rezervă/retragere sau încetării raporturilor
de serviciu, îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la
art. 16 alin. (1) lit. b) din lege, au dreptul la pensie de
serviciu pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei
prevăzute la art. 16 alin. (2), respectiv 60 de ani, în funcție
de activitatea realizată în condiții de muncă deosebite,
speciale și alte condiții, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1)
lit. a), respectiv art. 21 alin. (1) lit. b) din lege.
Reducerea vârstei standard de pensionare sau în alte condiţii
stabilite prin acte normative, nu poate fi mai mare de 13 ani.
145
Prin reducere, vârsta standard de pensionare nu poate fi mai
mică de 45 de ani. (art. 21)
Vechimea în serviciu care se ia în considerare la stabilirea
pensiei de serviciu este perioada în care o persoană s-a aflat
în una sau mai multe din situaţiile prevăzute la art. 3 lit. e)
din lege, la care se adaugă sporurile acordate conform art.
24 din lege.
Vechimea în serviciu pentru deschiderea dreptului la pensia
de serviciu nu cuprinde şi sporul acordat pentru activitatea
desfăşurată în condiţiile de muncă prevăzute de Hotărârea
Guvernului nr. 1.294/2001, cu modificările ulterioare, şi de
Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004, cu modificările
La stabilirea pensiei se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat
efectiv, în condiţiile stabilite de Hotărârea Guvernului nr.
1.294/2001, cu modificările ulterioare, şi de Hotărârea
Guvernului nr. 1.822/2004, cu modificările ulterioare, astfel:
a) 1 an şi 3 luni, în cazul celor care şi-au desfăşurat
activitatea în condiţii deosebite;
b) 1 an şi 6 luni, în cazul celor care şi-au desfăşurat
activitatea în condiţii speciale;
c) 2 ani, în cazul celor care şi-au desfăşurat activitatea în alte
condiţii. (art. 24).
Pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut
special care la data trecerii în rezervă sau a încetării
raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare
a unei pensii prevăzute la art. 14 lit. a) şi b), deschiderea
dreptului la pensie se efectuează mai întâi de către sistemul
în care îndeplineşte condiţiile cumulative de pensionare, cu
excepţia situaţiilor prevăzute la art. 19 din lege.
Între sistemul pensiilor militare de stat şi sistemul public de
pensii, precum şi sistemele proprii de asigurări sociale
neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de
cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în
serviciu, în vederea deschiderii dreptului la pensie în
condiţiile alin. (1).
În situaţia prevăzută la alin. (1), pensia militară de stat se
stabileşte doar pentru perioadele de vechime în serviciu, la
care se adaugă sporurile acordate conform art. 24, la calculul
pensiei de invaliditate stagiul potenţial se acordă doar de
către ultimul sistem în care persoana a fost asigurată. (art.
26).
Perioadele de vechime în serviciu prevăzute la art. 3 lit. e)
pct. 3 - 5, care sunt recunoscute ca perioade asimilate în
sistemul public de pensii sau care constituie vechime în
muncă sau în serviciu în sistemele proprii de asigurări sociale
146
neintegrate sistemului public de pensii, se iau în calcul,
opţional, în unul dintre sisteme. (art. 27).
Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de
stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la
funcţia de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de
activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public cu
statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de
pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a) - c)
din lege, în care nu se includ:
a) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de
delegare, detaşare sau transfer;
b) compensaţiile lunare pentru chirie;
c) valoarea financiară a normelor de hrană şi alocaţiile
valorice de hrană;
d) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului
individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de
protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-
sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a
uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament;
e) primele şi premiile, cu excepţia primelor de clasificare, de
specializare şi de ambarcare pe timpul cât navele se află în
baza permanentă;
f) indemnizaţiile de instalare şi de mutare, precum şi sumele
primite, potrivit legii, pentru acoperirea cheltuielilor de
mutare în interesul serviciului;
g) contravaloarea transportului ocazionat de efectuarea
concediului de odihnă, precum şi a transportului la şi de la
locul de muncă;
h) plăţile compensatorii şi ajutoarele la trecerea în rezervă
sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de
serviciu cu drept la pensie;
i) compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat;
j) restituiri şi plăţi de drepturi aferente altei perioade de
activitate decât cea folosită la stabilirea bazei de calcul;
k) majorările/stimulările financiare acordate personalului
pentru gestionarea fondurilor comunitare, precum şi a
împrumuturilor externe contractate sau garantate de stat;
l) drepturile salariale acordate personalului didactic salarizat
prin plata cu ora şi drepturile salariale acordate pentru
efectuarea orelor de gardă de către personalul medico-
sanitar;
m) sumele încasate în calitate de reprezentanţi în adunările
generale ale acţionarilor, în consiliile de administraţie, în
comitetele de direcţie, în comisiile de cenzori sau în orice
alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit
147
legislaţiei în vigoare la acea dată, indiferent de forma de
organizare sau de denumirea angajatorului ori a entităţii
asimilate acestuia;
n) drepturile specifice acordate personalului care a
participat la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului
român;
o) sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale acordate
şi personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare,
prevăzute în anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii
bugetare "Învăţământ" şi în anexa nr. III - Familia
ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate" la Legea-cadru
nr. 284/2010*), cu modificările şi completările ulterioare;
p) alte venituri care, potrivit legislaţiei în vigoare la data
plăţii, nu reprezintă drepturi de natură salarială sau asimilate
salariilor.
Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de

stat pentru perioadele în care personalul s-a aflat în misiune
temporară sau permanentă în străinătate este cea
corespunzătoare funcţiei militare/de poliţie/de penitenciare
pe care este încadrat în ţară sau, la alegere, media
soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în
6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate anteriori
plecării în misiune, actualizate la data deschiderii drepturilor
de pensie.
Pentru personalul care a fost detaşat în afara instituţiilor
publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, la
determinarea bazei de calcul folosite pentru stabilirea
pensiei militare de stat conform art. 28 alin. (1), se utilizează
salariile lunare corespunzătoare funcţiei exercitate, la care
se adaugă drepturile de soldă/salariu plătite de instituţiile
din care aceştia au fost detaşaţi.
La determinarea bazei de calcul folosite pentru stabilirea
pensiei militare de stat conform art. 28 alin. (1), pentru
perioadele în care personalul a exercitat o funcţie de
demnitate publică se utilizează media drepturilor salariale
lunare corespunzătoare funcţiei exercitate. În cazul
personalului suspendat ca urmare a exercitării unei funcţii
de demnitate publică, se poate utiliza, la alegere, media
soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în
6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate anteriori
datei suspendării.
Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei de urmaş, în
cazul în care decesul susţinătorului a survenit înaintea
îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea unei pensii, este
148
media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de
bază de către susţinător în 6 luni consecutive din ultimii 5 ani
de activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public
cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor
de pensie, la alegerea beneficiarilor pensiei de urmaş.
În situaţia în care titularul/susţinătorul nu a realizat venituri
cel puţin 6 luni consecutive, baza de calcul folosită pentru
stabilirea pensiei o reprezintă media soldelor/salariilor
lunare brute realizate la funcţia de bază de către
titular/susţinător în lunile de activitate în calitate de
militar/poliţist/funcţionar public cu statut special,
actualizată la data deschiderii drepturilor de pensie.
Alegerea perioadei care se ia în considerare la stabilirea
bazei de calcul al pensiei militare de stat se poate face o
singură dată. (art. 28).
Cuantumul pensiei de serviciu se determină în procente din
baza de calcul, astfel:
a) militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special,
cu vechime cumulată conform art. 3 lit. f) din lege de cel
puţin 25 de ani, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute
de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 65% din baza
de calcul prevăzută la art. 28;
b) pentru fiecare an care depăşeşte vechimea prevăzută la
lit. a), la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de
calcul prevăzută la art. 28.
De pensie de serviciu beneficiază şi militarii, poliţiştii şi
funcţionarii publici cu statut special, în condiţiile legii, cu o
vechime cumulată de până la 25 de ani, cuantumul pensiei
fiind diminuat cu 1% din baza de calcul prevăzută la art. 28
pentru fiecare an care lipseşte din această vechime.
Cuantumul pensiilor militare de stat stabilite în baza
prevederilor art. 19 şi 26 din lege se determină proporţional
cu numărul anilor de vechime în serviciu, la care se adaugă
sporurile prevăzute la art. 24, în raport cu vechimea
prevăzută la art. 29 alin. (2). (art. 29)
Pensia stabilită, recalculată şi actualizată în condiţiile
prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de
calcul prevăzută la art. 28 din lege.
VI.3.5. Pensia de invaliditate

Au dreptul la pensie de invaliditate militarii, poliţiştii şi
funcţionarii publici cu statut special care şi-au pierdut total
sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza:
a) producerii unor accidente de muncă sau a unei boli
contractate în timpul şi din cauza îndeplinirii serviciului
149
militar/serviciului, tuberculozei, neoplaziilor, schizofreniei şi
SIDA;
b) accidentelor sau bolilor care nu au legătură cu
îndeplinirea serviciului militar/serviciului. (art. 32).
Beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute
la art. 32 lit. a) din lege, şi elevii şi studenţii instituţiilor de
învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică
şi securitate naţională, cu excepţia celor din învăţământul
liceal, care şi-au pierdut cel puţin jumătate din capacitatea
de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau a bolilor
profesionale survenite în timpul şi din cauza activităţii
desfăşurate în aceste instituţii. În acest caz, baza de calcul
pentru stabilirea pensiei o reprezintă solda de funcţie
minimă corespunzătoare primului grad militar/profesional
din cadrul corpului pentru care se pregăteşte. (art. 33).
Pensia de invaliditate se determină în raport cu gradul de
pierdere a capacităţii de muncă, astfel:
a) invaliditatea de gradul I, caracterizată prin pierderea
totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire,
necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din
partea altei persoane;
b) invaliditatea de gradul II, caracterizată prin pierderea
totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a
se autoîngriji fără ajutorul altei persoane;
c) invaliditatea de gradul III, caracterizată prin pierderea a
cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana
putând să presteze o activitate profesională după trecerea sa
în rezervă/încetarea raporturilor de serviciu,
corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de
muncă.
Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în
gradele I, II şi III de invaliditate sunt prevăzute în Hotărârea
Guvernului nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi
normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de
evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte
aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru
cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi
funcţionarii publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare.
Comisiile centrale de expertiză medico-militară ale
Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor
Interne şi Serviciului Român de Informaţii, după caz,
organizează, îndrumă şi controlează activitatea de expertiză
medicală. (art. 35).
invaliditate, se face de către comisiile de expertiză medico-militară
150
de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine
publică şi securitate naţională. Pentru evaluarea capacităţii de
muncă, cererea şi documentele medicale ale solicitantului se
depun la comisiile de expertiză medico-militară.

emitere. În situaţiile în care sunt necesare
investigații/examinări suplimentare, termenul de emitere a
deciziei medicale se prelungeşte corespunzător.
contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la
comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului
Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne sau a
Serviciului Român de Informaţii, după caz. Contestaţia
prevăzută la alin. (6) se soluţionează în termen de 45 de zile
de la înregistrare. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei
se comunică în termen de 5 zile de la data soluţionării.
Deciziile comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale
Interne şi Serviciului Român de Informaţii, date în
soluţionarea contestaţiilor, pot fi atacate la instanţele
judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la
comunicare.
Deciziile medicale asupra capacităţii de muncă, precum şi deciziile
date în soluționarea contestațiilor, necontestate în termen, rămân
definitive şi executorii. (art. 36)
Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, care
şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor accidente
sau a unor boli care nu au legătură cu îndeplinirea serviciului
militar/serviciului, beneficiază de pensia de invaliditate dacă
au realizat, în condiţiile legii, vechime în serviciu. (art. 38)
Cuantumul pensiei de invaliditate se stabileşte conform
prevederilor art. 29 şi 30 din lege.
Vechimea utilizată pentru calculul pensiei de invaliditate se
stabileşte potrivit prevederilor art. 23 – 27 din lege.
La suma procentelor cuvenite pentru vechimea cumulată se
adaugă, pentru fiecare an potenţial, până la realizarea
vechimii de 25 de ani, următoarele procente:
a) 1% pentru invaliditate de gradul I;
b) 0,8% pentru invaliditate de gradul II;
c) 0,6% pentru invaliditate de gradul III. (art. 39).
Pentru invaliditatea survenită ca urmare a unor acţiuni

specifice, din cauza unor accidente, catastrofe sau alte
151
asemenea evenimente intervenite în timpul şi din cauza
serviciului sau a unor misiuni şi operaţii în afara teritoriului
statului român, militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu
statut special beneficiază de o pensie egală cu baza de calcul
prevăzută la art. 28 din lege, dacă aceasta este mai
avantajoasă decât o altă categorie de pensie la care au
dreptul. (art. 40)
Pensionarii încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul la o
indemnizaţie pentru însoţitor, în afara pensiei, în cuantumul
stabilit pentru această categorie în sistemul public de pensii.
Indemnizaţia pentru însoţitor se suportă de la bugetul de
stat.
În cazul pensionarilor încadraţi în gradul I de invaliditate care
beneficiază de pensie de invaliditate în mai multe sisteme de
asigurări sociale, indemnizaţia pentru însoţitor se acordă
numai de către ultimul sistem în care aceştia au fost
asiguraţi. (art. 41).
Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale
periodic, în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între
un an şi 3 ani, până la împlinirea vârstei standard de
pensionare, la termenele stabilite de comisiile de expertiză
medico-militară.
După fiecare revizuire medicală, comisiile de expertiză
medico-militară emit o nouă decizie medicală asupra
Decizia medicală asupra capacităţii de muncă emisă la
revizuirea medicală urmează aceleaşi proceduri de
contestare şi soluţionare, conform prevederilor art. 36 din
lege (art. 42).
Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de
invaliditate care:
a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea
de muncă;
b) au împlinit vârsta standard de pensionare;
c) au dreptul la pensia de serviciu în condiţiile art. 17 alin.
(1) lit. b) şi ale art. 18 alin. (1) lit. b) din lege.
Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care
au dreptul la pensie de invaliditate pot opta, la deschiderea
dreptului de pensie, pentru pensia mai avantajoasă dintre
pensia de invaliditate şi pensia de serviciu anticipată sau
anticipată parţială, după caz, dacă îndeplinesc condiţiile
prevăzute de prezenta lege pentru acordarea acestora.
La împlinirea vârstei prevăzute de prezenta lege pentru
152
obţinerea pensiei militare de serviciu pentru limită de vârstă,
beneficiarii pensiei de invaliditate pot opta pentru pensia
care îi avantajează. (art. 45).
Beneficiarii pensiei de invaliditate de gradul I îşi menţin dreptul la
indemnizaţia de însoţitor, indiferent de pensia pentru care
optează.
VI.3.6. Pensia de urmaş

Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor
dacă susţinătorul, la data decesului, era pensionar sau
îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii militare de
stat. (art. 47).
a) până la împlinirea vârstei de 16 ani;
organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a
c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a
ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile
prevăzute la lit. a) sau b). (art. 14)
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot
timpul vieţii, la împlinirea vârstei prevăzute la art. 16 alin. (2)
din lege, dacă durata căsătoriei cu persoana decedată a fost
de cel puţin 15 ani şi nu realizează venituri lunare provenite
dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este
obligatorie sau acestea sunt mai mici de 35% din câştigul
salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului
asigurărilor sociale de stat.
În cazul în care durata căsătoriei a fost mai mică de 15 ani,
dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş
cuvenite soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5%
pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de
căsătorie în minus. (art. 15).
indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de
gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin un
an.
indiferent de vârsta şi de durata căsătoriei, dacă decesul
soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de
muncă sau a unei boli contractate în timpul şi din cauza
îndeplinirii serviciului militar/serviciului, asimilată unei boli
profesionale, şi dacă nu realizează venituri lunare pentru
care asigurarea este obligatorie ori dacă acestea sunt mai
mici de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la
153
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. (art.
50)
Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute
la art. 49 sau la art. 50 alin. (1) din lege beneficiază de
pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului
soţului susţinător, dacă în această perioadă nu realizează
venituri lunare pentru care asigurarea este obligatorie ori
acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de
stat. (art. 51)
susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7
ani beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de
către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu
realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională
pentru care asigurarea este obligatorie ori acestea sunt mai
mici de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
a) pensia de serviciu pentru limită de vârstă aflată în plată
sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul
decedat;
b) pensia de invaliditate de gradul I, în cazul în care decesul
susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor
pentru obţinerea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă.
pensia susţinătorului prevăzută la alin. (1), în funcţie de
numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:
a) 50% - pentru un singur urmaş;
b) 75% - pentru 2 urmaşi;
c) 100% - pentru 3 sau mai mulţi urmaşi. (art. 53).
Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii

părinţi, se stabileşte prin însumarea drepturilor de pensie de
urmaş calculate după fiecare părinte.
(1) Urmaşii militarilor, poliţiştilor ori funcţionarilor publici cu
statut special în activitate sau în rezervă, mobilizaţi sau
concentraţi în unităţi militare, decedaţi ca urmare a unor
acţiuni specifice, prin accidente, catastrofe sau alte
asemenea evenimente intervenite în timpul şi din cauza
serviciului sau a unor misiuni şi operaţii în afara teritoriului
român, beneficiază de o pensie de urmaş egală cu baza de
calcul prevăzută la art. 28 din lege. De o pensie de urmaş
egală cu baza de calcul prevăzută la art. 28, dacă optează
pentru aceasta, pot beneficia şi urmaşii militarilor, poliţiştilor
ori funcţionarilor publici cu statut special, aflaţi în aceste
154
situaţii, cărora li s-a deschis dreptul la pensie de urmaş în
În cazul în care nu există urmaşi, dacă cel decedat era
singurul susţinător al părinţilor săi, aceştia vor beneficia de
jumătate din pensia de urmaş stabilită potrivit prevederilor
alin. (1).
Urmaşii militarilor, poliţiştilor ori funcţionarilor publici cu
statut special în rezervă, aflaţi în situaţiile prevăzute la alin.
(1), pot opta între pensia stabilită potrivit prezentei legi şi
pensia proprie din sistemul public de pensii. (art. 55)
În cazul modificării numărului de urmaşi, pensia se
recalculează în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (2)
din lege.
Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei
de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă
pensie. Această opţiune poate fi făcută atât în cadrul sistemului
pensiilor militare de stat, cât şi faţă de celelalte sisteme de pensii.
VI.3.7. Indexarea si actualizarea pensiilor

Cuantumul pensiilor militare de stat aflate în plată la 31
decembrie a anului anterior se indexează, din oficiu,
începând cu 1 ianuarie a anului în curs, cu ultima rată medie
anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la această dată
şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
Cuantumul pensiilor militare de stat nu se indexează dacă
rata medie anuală a inflaţiei înregistrează valori negative.
(art. 58)
La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi
mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete
corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în
baza de calcul al pensiei.
Dacă în urma indexării pensiei militare de stat stabilite
potrivit alin. (1) rezultă un cuantum al pensiei nete mai mare
decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare
soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al
pensiei, se acordă acest cuantum rezultat, fără a depăşi
suma rezultată din aplicarea ratei medii anuale a inflaţiei, în
condiţiile art. 59 alin. (1) din lege, asupra mediei
soldelor/salariilor lunare nete în cauză.
În cazul indexărilor succesive, cuantumul acordat nu poate depăşi
suma rezultată din aplicarea ratei medii anuale a inflaţiei, în
condiţiile art. 59 alin. (1), asupra mediei soldelor/salariilor lunare
nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în
baza de calcul al pensiei la care se adaugă suma reprezentând
intervenţia ratei medii anuale a inflaţiei, în aceleaşi condiţii, din
155
operaţiunile de indexare anterioare. (art. 60).
VI.4.Ajutorul de deces
Ajutorul de deces constituie un alt drept de asigurări sociale
reglementat de Legea nr. 223/2015.
Ajutorul de deces se acordă unei singure persoane, care face
dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care
poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele,
tutorele, curatorul sau, în lipsa acestora, oricare persoană
care face această dovadă. Dovada se poate face prin orice
mijloc de probă prevăzut de lege.
Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual, prin legea
bugetului asigurărilor sociale de stat.
În cazul decesului unui membru de familie, ajutorul de deces
se acordă dacă acesta nu era asigurat sau nu avea calitatea
de pensionar la data decesului.
Se consideră membru de familie:
a) soţul/soţia;
b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament
familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei,
în vârstă de până la 18 ani ori, dacă îşi continuă studiile,
până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de
ani, precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de
vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea
vârstelor menţionate. (art. 81).
Ajutorul de deces se suportă din bugetul de stat şi se acordă,
la cerere, pe baza certificatului de deces. Acordarea
ajutorului de deces nu este condiţionată de realizarea unei
anumite vechimi în serviciu.
Ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la
solicitare de:
a) angajator, în cazul decesului militarului, poliţistului sau
funcţionarului public cu statut special, respectiv al unui
membru de familie al acestuia;
b) casa de pensii sectorială sau centrul militar
zonal/judeţean/sector în cazul decesului pensionarului,
respectiv al unui membru de familie al acestuia. (art. 83).
Ajutorul de deces se achită persoanei îndreptăţite sau
mandatarului desemnat, prin procură specială, de către
aceasta.
Ajutorul de deces poate fi solicitat, pe baza actelor
justificative, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat
de la data decesului. Cuantumul ajutorului de deces solicitat
potrivit alin. (2) se achită la nivelul cuvenit la data decesului
stabilit conform legii.
156
VI.5.Raspunderea juridica
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea
materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Completarea cu intenţie a formularelor-tip referitoare la
stabilirea şi plata pensiilor cu date nereale, având ca efect
denaturarea evidenţelor şi datelor referitoare la pensionarii
militari, constituie infracţiune de fals intelectual şi se
pedepseşte potrivit Codului penal. (art. 91).
Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă nu sunt
săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să
constituie infracţiuni:
a) nerespectarea metodologiei şi a criteriilor de încadrare în
condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii de muncă;
b) nerespectarea prevederilor art. 28 privind baza de calcul
folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat;
c) nerespectarea prevederilor art. 79 privind obligaţia
comunicării casei de pensii sectoriale a modificărilor
intervenite referitoare la condiţiile de acordare a pensiei;
d) nerespectarea obligaţiei de a elibera la cerere actele
prevăzute de lege, prin care se face dovada vechimii
necesare stabilirii drepturilor de pensie, care sunt scutite de
orice fel de taxe şi comisioane. (art. 92).
Contravenţiile se sancţionează cu amenzi. Limitele amenzilor
prevăzute la alin. (1) pot fi actualizate prin hotărâre a
Guvernului.
Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 92 şi aplicarea
sancţiunilor prevăzute la art. 93 se fac de către organele de
control ale instituţiilor din sistemul de apărare naţională,
ordine publică şi securitate naţională. (art. 94).
Amenzile contravenţionale aplicate constituie venituri la
bugetul de stat. Dispoziţiile referitoare la contravenţii
prevăzute la art. 93 - 95 se completează cu prevederile
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
VI.6. Jurisdicţia in sistemul pensiilor militare

Deciziile de pensie emise de casele de pensie sectoriale pot
fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la
comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul
Interne şi Serviciului Român de Informaţii.
157
Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării
reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie,
fără caracter jurisdicţional. Deciziile de pensie necontestate
în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.
Comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul
Interne şi Serviciului Român de Informaţii sunt organisme de
verificare ce examinează şi hotărăsc asupra deciziilor de
pensie emise de casele de pensii sectoriale şi urmăresc
aplicarea corectă a legislaţiei referitoare la pensiile militare
de stat. Organizarea, funcţionarea şi structura comisiilor de
contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării
Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului
Român de Informaţii se stabilesc prin ordin comun al
ministrului apărării naţionale, al ministrului afacerilor
interne şi al directorului Serviciului Român de Informaţii.
În soluţionarea contestaţiilor, comisiile de contestaţii care
funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale,
Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de
Informaţii adoptă hotărâri.
Termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de
la data înregistrării acesteia. În situaţia în care contestaţia nu
este soluţionată de comisiile de contestaţii în termenul de
45 de zile, deciziile de pensie pot fi atacate la instanţa în a
cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
(art. 98).
Hotărârile comisiilor de contestaţii care funcţionează în
cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului
Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii se
comunică persoanelor în cauză şi caselor de pensii sectoriale
interesate, în termen de 5 zile de la adoptare.
Hotărârile comisiilor de contestaţii pot fi atacate la instanţa
judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau
sediul reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Hotărârile comisiilor de contestaţii, care nu au fost atacate la
instanţele judecătoreşti în termenul prevăzut de lege, sunt
definitive. (art. 99).
Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se
realizează prin tribunale şi curţi de apel. Litigiile privind
stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în
primă instanţă de către tribunale.
Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se
adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul
ori sediul reclamantul. (art. 102).
Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel. Prevederile
prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor
158
militare de stat, se completează cu dispoziţiile Codului de
procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, cu modificările şi completările
Cererile în faţa oricăror organe sau instanţe, precum şi toate
actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect
drepturi ori obligaţii de pensii militare de stat sau de
asigurări sociale, sunt scutite de taxă de timbru.

În sistemul propriu de asigurări sociale pentru militari – prestaţiile de asigurări sociale
reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor din profesie, ca urmare
a:
– împlinirii limitei de vârstă prevăzută de lege;
– invalidităţii (urmare accidentelor sau bolilor);
– maternităţii;
– decesului.
Prestaţiile de asigurări sociale pentru militari se acordă sub formă de: pensii, indemnizaţii, ajutoare şi
alte drepturi prevăzute de lege, corespunzător contribuţiei efective la bugetul de stat .
Concepte şi termeni de reţinut: sistem pensiilor militare de stat, pensie militara, vechime in
serviciu, case sectoriale de pensii.

1.Care sunt conditiile pentru a beneficia de pensie militara de serviciu pentru limita de varsta?
2. Care sunt conditiile pentru a beneficia de pensia de serviciu anticipata?
3. Care este baza de calcul folosita pentru stabilirea pensiilor militare de stat?
159
1.In sistemul pensiilor militare se recunosc stagiile de cotizare in alte sisteme?

a. nu se recunosc;
b. se recunosc integral;
c. se recunosc, numai la deschiderea dreptului la pensie
a. b
b. c
c. a
2.In sistemul pensiilor militare conditiile de varsta pentru pensionare, intre femei si barbati, sunt
diferite?
a. da, intocmai ca in sistemul de pensii publice;
b. da, cu posibilitatea ca femeile sa opteze pentru mentinerea in activitate, pana la implinirea varstei
legale pentru barbati;
c. nu
a. c
b. a
c. b
2005 ;
Bucuresti, 2010;
Bucuresti, 2003;
160
Bucuresti 2011.
PENSIILE ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI
SOCIALE ALE AVOCAŢILOR
161
Cuprins
7.1 Introducere
7.1. Introducere
Sediul materiei îl reprezintă Legea nr. 72/2016 privind sistemul de
pensii si alte drepturi ale avocatilor76.

învăţare
– înţelegerea noţiunii de sistem propriu de asigurari sociale;
securităţii sociale vizand sistemul propriu avocatilor;
sociale ale avocatilor.

drepturilor avocatilor, precum şi modalităţile prin care acestea pot
76 Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 05.05.2016 .

162
VII.3.1. Definirea sistemului propriu de asigurări sociale ale

avocaţilor şi principiile pe baza cărora este organizat şi
funcţionează acest sistem
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 72/2016,

sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale
avocaților este un sistem unic, propriu și autonom. Prin
urmare, avem de-a face cu un sistem unic, neintegrat
sistemului public de pensii, întocmai ca în cazul sistemului
pensiilor militare de stat.
Sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
ale avocaţilor este organizat şi funcţionează în conformitate
cu următoarele principii fundamentale:
a) principiul autonomiei, principiu care, potrivit prezentei
legi, stă la baza administrării de sine stătătoare a sistemului
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor;
b) principiul unicităţii, potrivit căruia sistemul de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor este
structurat şi construit pe aceleaşi norme de drept pentru toţi
participanţii la sistem;
c) principiul contributivităţii, conform căruia fondul de pensii
şi cel destinat pentru alte drepturi de asigurări sociale se
constituie pe baza contribuţiei obligatorii datorate de fiecare
avocat, dreptul la pensie, ca şi celelalte drepturi de asigurări
sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări
sociale plătite;
d) principiul obligativităţii, în virtutea căruia toţi avocaţii au
obligaţia de a participa la sistemul propriu de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, drepturile exercitându-se
corelativ numai cu îndeplinirea obligaţiilor asumate;
e) principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor
participanţilor la sistemul de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaţilor un tratament
nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie
juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute
de prezenta lege;
f) principiul interesului public, conform căruia dreptul la
pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale este un drept
din categoria drepturilor fundamentale, garantate de
163
Constituţia României în scopul realizării protecţiei sociale;
g) principiul solidarităţii sociale, prin intermediul căruia
participanţii la sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale ale avocaţilor îşi asumă reciproc obligaţii şi
beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau
înlăturarea riscurilor sociale asigurate în virtutea prezentei
legi;
h) principiul specializării contribuţiilor şi fondurilor, pe baza
căruia contribuţia la sistemul de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaţilor, precum şi prestaţiile sociale
generate de acesta trebuie să se regăsească distinct în
fondul de pensii şi în fondul destinat altor drepturi de
asigurări sociale;
i) principiul repartiţiei, în conformitate cu care fondul de
pensii şi cel destinat altor drepturi de asigurări sociale se
redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului de
pensii şi altor drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor,
conform prezentei legi;
j) principiul imprescriptibilităţii, în virtutea căruia dreptul la
k) principiul incesibilităţii, în conformitate cu care dreptul la
pensie nu poate fi cedat, total sau parţial;
l) principiul descentralizării flexibile, prin care se asigură
dezvoltarea şi administrarea eficientă a patrimoniului
sistemului cu protecţia integrităţii şi a unităţii acestuia, prin
intermediul Casei de Asigurări a Avocaţilor, denumită în
continuare C.A.A., şi a dezmembrămintelor acesteia;
m) principiul transparenţei decizionale, potrivit căruia organele de
conducere ale sistemului propriu, autonom, de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor au obligaţia de a
informa şi de a supune dezbaterii avocaţilor proiectele de acte
normative, de a analiza propunerile acestora şi de a da publicităţii
hotărârile adoptate, de a asigura transparenţa privind modul de
administrare a fondului de pensii şi a fondului de asigurări sociale
şi privind investiţiile. (art. 2)
VII.3.2. Membrii Casei de Asigurări a Avocaţilor

Administrarea sistemului de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaţilor se realizează prin C.A.A. şi
prin filialele acesteia, care sunt organizate, funcţionează şi
îndeplinesc atribuţiile prevăzute de prezenta lege şi Statutul
C.A.A.
Sunt membri de drept ai C.A.A. toţi avocaţii români şi
străini care figurează în tablourile cu drept de exercitare a
profesiei, avocaţii pensionari şi urmaşii acestora cu drepturi
proprii la pensie. Membrii de drept ai C.A.A. au calitatea de
164
asiguraţi ai acesteia. Avocaţii înscrişi în barou care nu
figurează în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a
profesiei au dreptul la prestaţii de asigurări sociale
corespunzător perioadei în care şi-au exercitat profesia, în
condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări
sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări
sociale, conform legii. (art.5)
VII.3.3. Contribuţia la fondul de asigurări sociale

Avocatul înscris în barou, cu drept de exercitare a
profesiei, este obligat să contribuie lunar la constituirea
fondurilor sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale ale avocaţilor, din momentul primirii acestuia în
profesie.
Baza de calcul al contribuţiilor individuale obligatorii
la fondurile sistemului o constituie venitul brut lunar realizat
din profesie.
Avocaţii care continuă activitatea în profesia de avocat,
după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de
vârstă în sistemul C.A.A., contribuie în mod obligatoriu la
fondurile sistemului de asigurări.
În vederea constituirii şi utilizării fondurilor sistemului,
avocatul va plăti lunar, cu titlul de contribuţie individuală
obligatorie, o cotă procentuală din venitul brut lunar realizat
din profesie.
Contribuţia individuală obligatorie reprezintă o sumă
echivalentă cu o cotă minimă, în cazul nerealizării de
venituri din profesie, respectiv o sumă echivalentă cu o
cotă maximă, în cazul realizării unor venituri din profesie
ce depăşesc un plafon stabilit.
Venitul de referinţă utilizat la calculul prestaţiilor de
asigurări sociale se stabileşte anual, prin hotărâre a
Consiliului U.N.B.R., în raport cu:
a) încasările realizate cu titlu de cote de contribuţie la
sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale
avocaţilor, în anul precedent celui pentru care se stabileşte
acest venit;
b) situaţia financiară a sistemului;
c) evoluţia preliminată a sistemului, stabilită prin analiză
actuarială.
Venitul de referinţă utilizat în anul în curs se stabileşte
până cel târziu la data de 30 martie şi este valabil pentru o
165
perioadă de un an de la data stabilirii. Venitul de referinţă se
dă publicităţii prin publicarea hotărârii pe site-ul de internet
al U.N.B.R. (art. 21)
Plata contribuţiilor lunare pentru fondurile sistemului
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor se
va efectua la filială sau sucursală, până în data de 25 a lunii
următoare celei pentru care se datorează plata.
În cazul achitării contribuţiilor prin ordin de plată,
plata se consideră făcută la data debitării contului bancar al
plătitorului. În cazul în care data de 25 a lunii este o zi
nelucrătoare, plata contribuţiilor se socoteşte făcută în
termen dacă este făcută în ziua lucrătoare imediat
următoare datei de 25.
Depăşirea termenului de plată a contribuţiilor la
fondurile sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale ale avocaţilor atrage obligaţia de plată a majorărilor
de întârziere aplicate la suma datorată, calculate pentru
fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate,
inclusiv, în cuantumul prevăzut de Statutul profesiei de
avocat.
Sumele reprezentând majorări de întârziere se fac
venit la bugetul filialelor în fondul pentru alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaţilor. Majorările de întârziere nu
pot depăşi cuantumul debitului înregistrat la plata
contribuţiei obligatorii. Plata de majorări de întârziere nu
conferă drepturi de asigurări sociale suplimentare. (art. 25)
Perioada pentru care se datorează contribuţiile de
asigurări sociale în sistemul de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaţilor se înregistrează în luni întregi.
Datoriile la fondurile sistemului de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, principale şi
accesorii, se sting în ordinea vechimii, cu respectarea
regulilor legale privind imputaţia plăţii.
Contribuţiile obligatorii, legal achitate, nu sunt supuse
restituirii. Fac excepţie sumele plătite în plus faţă de nivelul
obligaţiei legale, care se restituie la cerere în termenul de
prescripţie de 5 ani.
Contribuţiile de asigurări sociale la fondurile sistemului
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor
nu se impozitează.
Contribuţiile de asigurări sociale la fondurile sistemului de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor datorate şi
neachitate se urmăresc în cadrul termenului de prescripţie de 5
ani.
VII.3.4. Pensiile avocaţilor
166
Avocaţii au dreptul la următoarele categorii de pensii:
b) pensia de retragere definitivă din profesie;
c) pensia anticipată;
VII.3.4.1. Pensia pentru limită de vârstă

Pensia pentru limită de vârstă se cuvine asiguraţilor
care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condiţiile
legale privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim
de cotizare prevăzute de prezenta lege.
Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani atât
pentru bărbaţi, cât şi pentru femei.
Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza
prin creşterea vârstei de pensionare, conform eşalonării
prevăzute în anexa nr. 1. la lege. (art. 29)
Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi
pentru bărbaţi este de 15 ani.
Creşterea stagiului minim de cotizare se va realiza
conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 1. la lege. (art. 30)
Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani atât
pentru bărbaţi, cât şi pentru femei.
Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza
prin creşterea acestuia conform eşalonării prevăzute în
anexa nr. 1. la lege.
Între sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale ale avocaţilor şi sistemul unitar de pensii publice,
respectiv alte sisteme de pensii obligatorii neintegrate în
acesta, se recunosc reciproc stagiile de cotizare în vederea
deschiderii dreptului la pensie pentru categoriile de pensii
prevăzute la art. 27 lit. a), b), d) şi e). din lege.
În sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale ale avocaţilor, pensia se stabileşte numai pentru
stagiul de cotizare realizat în acest sistem. (art.32)
sociale ale avocaţilor se asimilează stagiului de cotizare şi
perioadele necontributive, denumite în continuare perioade
asimilate, în care asiguratul:
a) a urmat cursurile de zi ale învăţământului
universitar juridic, organizat potrivit legii, pe durata normală
a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora cu
diplomă;
b) a satisfăcut serviciul militar, ca militar în termen sau
167
militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost
concentrat, mobilizat sau în prizonierat.
Perioadele asimilate se valorifică numai pentru
obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, pensiei de
retragere definitivă din profesie, pensiei de invaliditate şi
pensiei de urmaş.
Perioadele asimilate stagiului de cotizare, care
constituie stagiu de cotizare atât în sistemul public de pensii,
cât şi în sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
ale avocaţilor, se iau în calcul, opţional, numai în unul dintre
sisteme.
Perioadele asimilate nu se iau în calcul pentru
obţinerea pensiei de retragere definitivă, în cazul în care
avocatul beneficiază deja, la data pensionării din sistemul de
asigurări sociale al avocaţilor, de pensie din alt sistem de
asigurări sociale, pensie stabilită numai pentru stagiul de
cotizare din acel sistem (art.33).
Asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare şi
care au crescut cel puţin un copil până la vârsta de 10 ani
beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare,
după cum urmează:
a) cu 6 luni - pentru un copil;
b) cu un an - pentru 2 copii;
c) cu 18 luni - pentru 3 copii;
d) cu 2 ani - pentru 4 sau mai mulţi copii.
VII.3.4.2. Pensia de retragere definitivă din profesie

După încetarea activităţii şi radierea din profesie,
avocaţii pot solicita calcularea pensiei de retragere definitivă
din profesie, în condiţiile legii nr.72/2016.
Pensia pentru limită de vârstă nu va mai putea fi
recalculată prin luarea în considerare a perioadei în care a
fost exercitată profesia după pensionare decât prin
transformarea acesteia în pensie pentru retragere definitivă
din profesie.
Avocaţii care cumulează venitul din profesie cu pensia
din sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale
avocaţilor pot valorifica stagiul de cotizare realizat după data
pensionării pentru limită de vârstă numai în condiţiile
pensiei pentru retragerea definitivă din profesie.
În cazul avocaţilor care cumulează veniturile din
avocatură cu pensiile din alte sisteme de asigurări sociale,
stabilite anterior datei de 28 mai 2001, contribuţiile achitate
la fondurile sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale ale avocaţilor vor fi avute în vedere numai la
168
stabilirea pensiei de retragere definitivă din profesie.
Cuantumul pensiei pentru retragere definitivă din
profesie se stabileşte după încetarea activităţii în profesie şi
radierea din Tabloul avocaţilor (art.35).
Pensia pentru retragere definitivă din profesie nu se
poate transforma în nicio altă categorie de pensie.
Pensia pentru retragere definitivă din profesie nu se
poate recalcula decât pentru stagiile de cotizare
nevalorificate la data deschiderii dreptului de pensie pentru
retragere definitivă şi realizate anterior deschiderii acestui
drept.
La calculul pensiei pentru retragere definitivă din
profesie se adaugă şi punctajul mediu anual aferent stagiului
asimilat, în cazul în care acesta nu a fost luat în calcul la
stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.
După obţinerea pensiei pentru retragere definitivă din
profesie, beneficiarul acesteia nu mai poate reveni în
profesie. (art.36)
VII.3.4.3. Pensia anticipata
Pensia anticipată se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea
împlinirii vârstei standard de pensionare, asiguraţilor care au
depăşit cu cel puţin 5 ani stagiul complet de cotizare realizat
numai în profesia de avocat.
La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea
pensiei anticipate nu se iau în calcul perioadele de stagiu
asimilat.
Reducerea vârstei prevăzute de lege nu poate fi
cumulată cu nicio altă reducere prevăzută de prezenta lege
sau de alte legi speciale.
Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi
condiţii cu cel al pensiei pentru limită de vârstă.
La data îndeplinirii condiţiilor pentru a beneficia de
pensie pentru limită de vârstă, pensia anticipată se poate
transforma, la cerere, numai în pensie pentru retragere
definitivă din profesie, după radierea din Tabloul avocaţilor.
Pensia anticipată se acordă cel mult până la împlinirea
vârstei de 70 de ani când, din oficiu, avocatul este radiat din
Tabloul avocaţilor şi pensia anticipată se transformă în
pensie pentru retragere definitivă din profesie şi se
recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate
nevalorificate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în
perioada de anticipare.
După transformarea pensiei anticipate în pensie
pentru retragere definitivă din profesie, beneficiarul pensiei
nu mai poate reveni în profesie.
169
Pensia anticipată se poate transforma numai în pensie
pentru retragere definitivă din profesie fără drept de
exercitare a profesiei. (art. 38)
VII.3.4.4. Pensia de invaliditate

Au dreptul la pensie de invaliditate avocaţii care şi-au
pierdut total capacitatea de muncă din cauza:
a) bolilor obişnuite;
b) accidentelor de muncă;
c) accidentelor care nu au legătură cu munca.
invaliditatea poate fi:
a) invaliditate de gradul I, caracterizată prin pierderea totală
a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire,
invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă
din partea altei persoane;
b) invaliditate de gradul II, caracterizată prin pierderea totală
a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se
autoîngriji, fără ajutorul altei persoane. (art.40)
Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea
prevăzută la art. 40 sunt cele stabilite în temeiul Legii privind
sistemul unitar de pensii publice.
Evaluarea capacităţii de muncă în vederea stabilirii
gradului de invaliditate se face de medicul specializat în
expertiza medicală a capacităţii de muncă din cadrul Casei
Naţionale de Pensii Publice, denumit în continuare medic
expert al asigurărilor sociale de stat. Pentru evaluarea
capacităţii de muncă, cererea şi documentele medicale ale
solicitantului se depun la cabinetul de expertiză medicală a
capacităţii de muncă din cadrul casei teritoriale de pensii
competente, în funcţie de domiciliul solicitantului.
În urma examinării clinice şi analizării documentelor
medicale, medicul expert al asigurărilor sociale completează
raportul de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi
emite decizia medicală asupra capacităţii de muncă.
Decizia medicală se emite în termen de 45 de zile de la
data înregistrării cererii şi se comunică în termen de 5 zile de
la emitere.
contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la
comisiile medicale de contestaţii. Comisiile medicale de
contestaţii funcţionează în cadrul centrelor regionale de
expertiză medicală a capacităţii de muncă şi al Institutului
Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii
de Muncă.
Contestaţia se soluţionează în termen de 45 de zile de
170
la înregistrare. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei se
Deciziile comisiilor medicale de contestaţii date în
soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţele
judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la
comunicare.
Deciziile medicale asupra capacităţii de muncă,
precum şi deciziile prevăzute la alin. (9) necontestate în
termen rămân definitive. (art. 42)
Asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă
beneficiază de pensie de invaliditate, indiferent de vârstă sau de
stagiul de cotizare realizat.
Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii
medicale periodic, în funcţie de afecţiune, la intervale
cuprinse între un an şi 3 ani, până la împlinirea vârstelor
standard de pensionare, la termenele stabilite de medicul
expert al asigurărilor sociale.
După fiecare revizuire medicală, medicul expert al
asigurărilor sociale emite o nouă decizie medicală asupra
Nu sunt supuşi revizuirii medicale periodice pensionarii de
invaliditate care:
a) prezintă invalidităţi ce afectează ireversibil capacitatea de
muncă;
b) au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru
obţinerea pensiei pentru limită de vârstă;
c) au vârstă mai mică, cu până la 5 ani, faţă de vârsta
standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de
cotizare conform prezentei legi. (art.48)
La împlinirea vârstei standard necesare obţinerii
pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine
pensie pentru limită de vârstă, acordându-se cuantumul
pensiei cel mai avantajos.
Indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 45 se
menţine şi pe durata acordării pensiei pentru limită de vârstă.
VII.3.4.5. Pensia de urmaş

Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului
supravieţuitor, dacă susţinătorul decedat era pensionar sau
îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.
171
organizată potrivit legii, până la terminarea acesteia, fără a
c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă
aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre
situaţiile prevăzute la lit. a) sau b). (art. 53)
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe
tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de
pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 10 ani
şi nu dispune de altă sursă de venituri permanente sau nu
are drept la pensie proprie.
În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 10
ani, dar nu mai puţin de 5 ani, cuantumul pensiei de urmaş
cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru
fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în
minus.
Soţul supravieţuitor are dreptul la o pensie de urmaş,
indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid gradul I
sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin un an.
Acordarea pensiei de urmaş în această situație nu este
condiţionată de data ivirii invalidităţii soţului supravieţuitor.
(art. 54)
Soţul supravieţuitor care nu întruneşte condiţiile
prevăzute la art. 54 alin. (1) şi (2) din lege beneficiază de un
ajutor pe o perioadă de 6 luni, începând cu prima zi a lunii
următoare decesului, dacă în această perioadă nu realizează
venituri lunare dintr-o activitate profesională cuantumul
ajutorului reprezintă 50% din pensia susţinătorului decedat.
Soţul supravieţuitor care are în îngrijire unul sau mai
mulţi copii ai susţinătorului, cu vârsta de până la 7 ani,
beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de
către ultimul copil a vârstei de 7 ani. În acest caz, pensia de
urmaş se acordă în perioadele în care soţul supravieţuitor nu
realizează venituri lunare sau veniturile realizate sunt sub
35% din venitul de referinţă pe profesie, plafon considerat
de C.A.A. ca fiind insuficient pentru acoperirea nevoilor de
creştere şi educare a copiilor. (art. 56)
Pensia de urmaş se stabileşte, după caz, în raport cu:
a) pensia pentru limită de vârstă în plată sau la care ar
fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat;
b) pensia de invaliditate de gradul I, în cazul în care
decesul susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii
condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
(art. 57)
Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual
172
din pensia susţinătorului, prevăzută la art. 57, în funcţie de
numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:
a) pentru un singur urmaş - 50%;
b) pentru 2 urmaşi - 75%;
c) pentru 3 sau mai mulţi - 100%. (art. 58)
Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de
ambii părinţi, se stabileşte prin însumarea drepturilor de
urmaş, calculate după fiecare părinte.
În cazul modificării numărului de urmaşi, pensia se
recalculează în conformitate cu dispoziţiile art. 58 din lege.
Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie
proprie din sistemul public de pensii şi îndeplineşte
condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea, după soţul
decedat, a pensiei de urmaş în sistemul de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor poate beneficia, la
cerere, de o indemnizaţie lunară de urmaş. Cuantumul
indemnizaţiei lunare de urmaş, se calculează ca diferenţă
între cuantumul pensiei de urmaş la care ar avea dreptul
urmaşul dacă nu ar avea pensie proprie şi cuantumul pensiei
proprii. (art. 61)
Pensia de urmaş sau indemnizaţia lunară de urmaş acordată
soţului supravieţuitor se sistează în cazul în care acesta se
recăsătoreşte. (art. 63)
VII.3.5 Stabilirea și plata pensiilor

Cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea
punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de
cotizare în sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale ale avocaţilor cu valoarea unui punct de pensie din
luna ieşirii la pensie.
Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada
de cotizare în cadrul sistemului de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaţilor se determină prin împărţirea
numărului total de puncte rezultat din însumarea
punctajelor anuale realizate de asigurat pe durata stagiului
de cotizare în cadrul sistemului de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaţilor la numărul de ani
corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în
anexa nr. 1. la lege.
Punctajul anual al asiguratului se determină prin
împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul
calendaristic respectiv.
Punctajul lunar se calculează prin raportarea venitului
brut lunar individual, respectiv venitului brut aferent
contribuţiei efectiv plătite în luna respectivă la venitul de
173
referinţă pe profesie din luna respectivă, comunicat de
C.A.A. şi prevăzut în anexa nr. 2. la lege (art. 64)
Valoarea unui punct de pensie este stabilită prin
hotărâre a Consiliului U.N.B.R., la propunerea C.A.A., şi
reprezintă cel puţin 50% din venitul de referinţă lunar pe
profesie, prognozat anual de C.A.A.
C.A.A. va actualiza anual pensiile aflate în plată, în
funcţie de coeficientul de creştere a inflaţiei, stabilit anual şi
comunicat de Institutul Naţional de Statistică, şi de situaţia
financiară a sistemului, cu scopul menţinerii unei rate de
finanţare de cel puţin 100%.
Cuantumul pensiilor actualizate este egal cu punctajul
aferent pensiei, înmulţit cu valoarea indexată a punctului de
pensie.
Creşterea valorii punctului de pensie se va realiza doar în limita
existenţei volumului de active suplimentare necesare rezervei
tehnice. (art. 67)
*
VII.3.6. Alte drepturi de asigurări sociale

Asiguraţii sistemului au dreptul, în afară de pensie, la
următoarele prestaţii de asigurări sociale:
a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de
muncă, cauzată de boli obişnuite, accidente de muncă sau
accidente în afara muncii;
b) indemnizaţie de maternitate;
c) ajutor pentru creşterea copilului;
d) ajutor de deces.
Beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (1) asiguraţii
care au un stagiu de cotizare de cel puţin 12 luni anterior
producerii riscului, dacă nu realizează venituri din profesie şi au
achitate la zi obligaţiile de plată către fondurile sistemului de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor (art. 85).
VII.3.6.1. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă

sociale ale avocaţilor, asiguratul aflat în incapacitate de
muncă şi care nu realizează venituri din profesie beneficiază
de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă.
În cazul avocatului asociat într-o societate civilă
profesională sau societate profesională cu răspundere
limitată, prin venit din profesie se înţelege venitul care i se
avansează legal, conform contractului de societate şi
statutului acesteia, în cursul unui exerciţiu financiar. (art. 86)
Durata de acordare a indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă este de cel mult 180 de
174
zile în interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire.
Începând cu a 91-a zi, perioada de acordare a indemnizaţiei
de incapacitate temporară se poate prelungi până la 180 de
zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.
Durata de acordare a indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul
unor boli speciale şi se diferenţiază astfel:
a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză
pulmonară şi unele boli cardiovasculare, conform
reglementărilor din sistemul public de pensii;
b) un an, cu drept de prelungire până la un an şi jumătate de
către medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul
ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză meningeală, peritoneală
şi urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, precum şi
pentru SIDA şi cancer de orice tip, în funcţie de stadiul bolii;
c) un an şi jumătate, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru
tuberculoză pulmonară operată şi osteoarticulară;
d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un
an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de
tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert al
asigurărilor sociale. (art. 87)
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă
se suportă de către sistemul de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaţilor din a 16-a zi de la data ivirii
stării de incapacitate, cu excepţia internărilor în spital, a
bolilor gravidelor şi a urgenţelor medicale, care se suportă
de la data ivirii stării de incapacitate.
În perioada vacanţelor judecătoreşti, indemnizaţia
pentru incapacitate temporară de muncă se suportă de la
data ivirii stării de incapacitate, în caz de internare în spital
pentru afecţiuni sau accidente grave, definite ca atare în
normele medicale, pentru afecţiunile în legătură cu starea
de graviditate, precum şi pentru perioada de incapacitate
determinată de tratamentul ambulatoriu acordat ca o
consecinţă a internării pentru afecţiunile respective.
Prin hotărâre a Consiliului U.N.B.R. se stabileşte modul de
calcul al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, în
funcţie de contribuţia asiguratului la sistemul de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor în ultimele 12 luni şi de
situaţia financiară a sistemului. Dovada incapacităţii temporare de
muncă se face prin certificat medical eliberat potrivit
reglementărilor în vigoare.
VI.3.6.2. Indemnizaţia de maternitate

Indemnizaţia de maternitate se acordă pe perioada
concediului de sarcină şi a concediului de lăuzie, astfel cum
175
acestea sunt definite de legislaţia privind concediile şi
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate din sistemul
public. Indemnizaţia se acordă, pe o perioadă de 126 de zile
calendaristice, asiguratelor care nu realizează venituri din
profesie.
De aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care au
încetat plata contribuţiei de asigurări sociale la sistemul de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, dar
care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de
asigurat. (art. 91)
Indemnizaţia de maternitate se poate acorda integral
sau fracţionat, în funcţie de numărul de zile calendaristice
efectuate cu titlu de concediu legal de maternitate, în urma
recomandării medicului şi a opţiunii persoanei beneficiare,
din totalul perioadei de 126 de zile calendaristice.
În cazul în care copilul se naşte mort sau moare în
perioada acordării indemnizaţiei de maternitate, aceasta se
acordă pentru întreaga perioadă. (art. 92)
Indemnizaţia de maternitate se suportă din fondul pentru
alte drepturi de asigurări sociale, în funcţie de contribuţia
asiguratei la sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
ale avocaţilor, în cuantumul şi în condiţiile stabilite prin hotărâre a
Consiliului U.N.B.R.
VII.3.6.3. Indemnizaţia pentru creşterea copilului .

Avocaţii au dreptul la un ajutor lunar pentru creşterea
copilului, în cuantum fix, pentru o perioadă similară
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru
creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.
132/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Ajutorul
prevăzut se acordă până la împlinirea vârstei de 2 ani a
copilului, respectiv 3 ani a copilului cu handicap.
Perioada în care asiguratul primeşte ajutor pentru
creşterea copilului constituie stagiu de cotizare în cadrul
sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale
avocaţilor.
Cuantumul ajutorului lunar pentru creşterea copilului
se stabileşte prin hotărâre a Consiliului U.N.B.R. luată în
trimestrul al IV-lea al fiecărui an, pentru anul următor, în
baza propunerii C.A.A.
În situaţia unei sarcini gemelare, de tripleţi sau multipleţi se
acordă câte un ajutor pentru creşterea copilului pentru fiecare copil
născut dintr-o astfel de sarcină. (art. 94)
VII.3.6.4. Ajutoare de deces
176
În cazul în care ajutorul de deces, încasat conform
altor dispoziţii legale, este mai mic decât cel care se acordă
în sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale
avocaţilor, se acordă diferenţa dintre cele două cuantumuri.
Ajutorul de deces se suportă din fondul pentru alte
drepturi de asigurări sociale al sistemului de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor şi se acordă, la
cerere, pe baza certificatului de deces.
Acordarea ajutorului de deces nu este condiţionată de
realizarea unui anumit stagiu de cotizare.
Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte prin hotărâre a
Consiliului U.N.B.R., la propunerea C.A.A., prin raportare la
dispoziţiile normative din sistemul public ce reglementează
aceeaşi materie. (art. 98)
VII.4. Raspunderea juridica

Încălcarea prevederilor legii atrage răspunderea
disciplinară, civilă sau penală, după caz. (art. 115)
Completarea şi eliberarea cu ştiinţă de documente ce
conţin date nereale ce au ca efect denaturarea evidenţelor
privind asiguraţii, stagiul de cotizare sau contribuţia de
asigurări sociale ori efectuarea de cheltuieli nejustificate din
bugetul sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale ale avocaţilor constituie infracţiunea de fals
intelectual şi se pedepseşte potrivit prevederilor Codului
penal. (art. 116)
Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
a) nerespectarea cotelor de contribuţie la fondurile
avocaţilor, stabilite în conformitate cu prevederile art. 11;
b) nerespectarea prevederilor art. 19 alin. (2) privind
baza de calcul al contribuţiilor la fondurile sistemului de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor;
c) nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (2) şi (3)
privind neplata şi calculul majorărilor de întârziere la plata
contribuţiei la fondurile sistemului de pensii şi alte drepturi
de asigurări sociale ale avocaţilor;
d) nerespectarea prevederilor art. 82 privind obligaţia
comunicării modificărilor intervenite referitoare la condiţiile
de acordare a pensiei;
e) nerespectarea hotărârilor adoptate de Consiliul
U.N.B.R., de Consiliul de administraţie al C.A.A. şi de
organele de conducere ale filialei. (art. 117)
Constituie abateri disciplinare grave următoarele
fapte:
177
a) încălcarea repetată a obligaţiilor de plată faţă de
fondurile sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale ale avocaţilor;
b) neplata totală sau parţială a contribuţiei lunare
obligatorii faţă de fondurile sistemului de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, în cuantumul şi la
termenele prevăzute de prezenta lege, timp de 3 luni de la
scadenţa acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor;
c) refuzul nejustificat al asiguraţilor de a pune la
dispoziţia organelor de control ale C.A.A., al filialelor şi
sucursalelor documentele justificative şi actele de evidenţă
necesare în vederea stabilirii drepturilor şi obligaţiilor
asiguraţilor, precum şi în vederea recuperării creanţelor prin
executare silită. (art. 118)
Sancţionarea abaterilor disciplinare prevăzute la art. 117 şi
118 din lege se face în conformitate cu prevederile Legii nr.
51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
republicată, cu modificările ulterioare.
VII. 5. Jurisdicţia asigurărilor sociale
Împotriva hotărârilor adoptate de Consiliul de
administraţie al C.A.A. în temeiul art. 111 alin. (1) din lege se
poate face contestaţie la Consiliul U.N.B.R. Contestaţia poate
fi formulată de către consiliul de administraţie al filialei sau
de consiliul baroului în termen de 15 zile de la luarea la
cunoştinţă.
Deciziile de pensii emise de C.A.A. pot fi contestate, în
termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa
judecătorească competentă de la domiciliul sau sediul
reclamantului.
Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază
teritorială îşi are domiciliul pârâtul. (art. 121)
Jurisdicţia sistemului de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaţilor se realizează prin tribunale şi
curţi de apel.
Tribunalele soluţionează, în primă instanţă, litigiile
privind pensiile şi drepturile de asigurări sociale ale
avocaţilor. Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face
apel la curtea de apel competentă. (art. 123)
Prevederile prezentei legi referitoare la jurisdicţia
avocaţilor se completează cu dispoziţiile Codului de
procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare. (art. 124)
Cererile adresate organelor C.A.A. sau instanţelor, precum
şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile având ca obiect
178
drepturi sau obligaţii de asigurări sociale sunt scutite de taxa de
timbru.
*

În sistemul propriu de asigurări sociale pentru avocaţi – prestaţiile de asigurări sociale
reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor din profesie, ca urmare
a:
– împlinirii limitei de vârstă prevăzută de lege;
– invalidităţii (urmare accidentelor sau bolilor);
– maternităţii;
– decesului.
Prestaţiile de asigurări sociale pentru avocaţi se acordă sub formă de: pensii, indemnizaţii, ajutoare şi
alte drepturi prevăzute de lege, corespunzător contribuţiei efective la constituirea fondului siste-
mului .
Concepte şi termeni de reţinut: sistem propriu de asigurare al avocatilor, pensii, indemnizaţii,

ajutoare

1.Care sunt conditiile pentru a beneficia de sistemul de asigurari al avocatilor?
2. Care sunt conditiile pentru a beneficia de pensia pentru limita de varsta?
3. Cum se stabilesc indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca si maternitate?
1.In sistemul de asigurari sociale al avocatilor se recunosc stagiile de cotizare in alte sisteme?
a. nu se recunosc;
b. se recunosc integral;
c. se recunosc, numai la deschiderea dreptului la pensie
a. b
b. c
179
c. a
2.In sistemul de asigurari sociale al avocatilor conditiile de varsta pentru pensionare intre femei si
barbati sunt diferite?
a. da, intocmai ca in sistemul de pensii publice;
b. da, cu posibilitatea ca femeile sa opteze pentru mentinere, pana la implinirea varstei legale pentru
barbati;
c. nu
a. c
b. a
c. b
2005 ;
Bucuresti, 2010;
Bucuresti, 2003;
Bucuresti 2011.
180
PENSIILE PRIVATE ŞI CELE FACULTATIVE
Cuprins
8.1. Introducere
8.1. Introducere
Sediul materiei îl reprezintă Legea nr. 411/2004 privind fondul de
pensii administrate privat77. Această lege reglementează:
a) înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea sistemului fondurilor de
pensii administrate privat;
b) organizarea şi funcţionarea administratorilor fondurilor de
pensii administrate privat, precum şi coordonarea activităţii altor
entităţi implicate în acest domeniu.
Scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este
asigurarea unei pensii private, distinctă şi care suplimentează
pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării şi investirii,
77Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 18 iulie 2007, modificată
ulterior, inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018
181
în interesul participanţilor, a unei părţi din contribuţia individuală
de asigurări sociale.
Definirea unor termeni şi expresii în sensul Leg nr. 411/2004
este prevazuta la art. 2.
pensiile facultative78. Această lege reglementează:
a) principiile elaborării şi autorizării prospectului schemei de
pensii facultative şi ale fondului de pensii facultative;
b) principiile organizării şi funcţionării administratorilor
fondu-rilor de pensii facultative, precum şi coordonarea
activităţii altor entităţi implicate în acest domeniu;
c) reglementarea şi supravegherea prudenţială a administrării
fondurilor de pensii facultative.
Termenii şi expresiile uzitate de Legea nr. 204/2006 sunt definite
la art. 2 din lege.

învăţare
– înţelegerea noţiunilor de pensii private si facultative;
sociale.

78 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 31 martie 2006, modificată şi
completată ulterior, inclusiv prin Legea nr. 280/2018.
182
VIII.3.1 Fondul de pensii private
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 411/2004, resursele

financiare ale fondului de pensii private se constituie din:
a) contribuţiile nete convertite în unităţi de fond;
b) drepturile cuvenite beneficiarilor şi nerevendicate în termenul
general de prescripţie;
c) dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente contribuţiilor
nevirate în termen;
d) sumele provenite din investirea veniturilor prevăzute la
lit. a) – c).
Cheltuielile de administrare sunt suportate de administrator.
Un fond de pensii trebuie să aibă minimum 50.000 de participanţi
şi se constituie prin contract de societate civilă. Numărul minim
de participanţi trebuie realizat în perioada primilor 3 ani de la
data constituirii fondului de pensii (art. 5).
Denumirea fondului de pensii conţine sintagma fond de pensii
administrat privat.
Denumirea fondului de pensii nu trebuie să inducă în eroare
participanţii, potenţialii participanţi sau alte persoane (art. 7).
Un fond de pensii nu poate fi declarat în stare de faliment.
Fondul de pensii este reprezentat în raporturile cu terţii, inclusiv
în faţa instanţelor judecătoreşti, numai de către administratorul
acestuia.
Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti
competente, în legătură cu administrarea fondului de pensii, sunt
scutite de orice fel de taxe.
Sediul fondului de pensii va fi acelaşi cu cel al administratorului
(art. 9).
Conţinutul contractului-cadru de societate civilă prin care se
constituie un fond de pensii, precum şi modalităţile de modificare
a acestuia se stabilesc prin normele Autoritatii de Supraveghere
Financiara - denumita in continuare Autoritatea (art. 10).
VII.3.2 Autorizarea schemei de pensii private şi a fondului de
pensii
Prospectul schemei de pensii private este elaborat şi propus de

administrator.
Fiecare prospect al schemei de pensii private propus de
administrator trebuie să obţină autorizarea Autoritatii.
Prospectul schemei de pensii private poate fi modificat numai cu
183
avizul prealabil al Autoritatii.
Conţinutul schemei de pensii private se stabileşte prin normele
Autoritatii.
Modificarea prospectului schemei de pensii private se face de
către administrator, cu avizul Autoritatii şi cu informarea
ulterioară a participanţilor.
Procedura de modificare a prospectului schemei de pensii private
va fi stabilită prin normele Autoritatii.
Autoritatea retrage autorizaţia administratorului de administrare
a fondului de pensii, dacă se dovedeşte că au fost încălcate
regulile unui prospect al schemei de pensii private, dispoziţiile
prezentei legi sau ale normelor Autoritatii.
VIII.3.3. Investiţiile fondului de pensii
Autoritatea verifică îndeplinirea obligaţiei administratorilor de

investire prudenţială a activelor fondurilor de pensii administrate
privat, cu respectarea, în principal, a următoarelor reguli:
a) investirea în interesul participanţilor şi beneficiarilor, iar,
în cazul unui conflict potenţial de interese, administratorul care
gestionează activele fondurilor de pensii administrate privat
trebuie să adopte măsuri ca investirea să se facă numai în interesul
acestora;
b) investirea într-un mod care să asigure securitatea, calitatea,
lichiditatea şi profitabilitatea lor, iar cele deţinute pentru
acoperirea fondului de garantare şi a provizioanelor tehnice se
investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii şi duratei
drepturilor cuvenite participanţilor şi beneficiarilor;
c) investirea să se efectueze preponderent în instrumente
tranzacţionate pe o piaţă reglementată, astfel cum este definită în
Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi
comple-tările ulterioare; investiţiile în instrumente care nu sunt
tranzacţionate pe o piaţă reglementată trebuie să nu depăşească
niveluri prudenţiale;
d) investiţiile în instrumente financiare derivate sunt permise doar
în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiţiei sau
facilitează gestionarea eficientă a portofoliului;
e) activele se diversifică în mod corespunzător, astfel încât să se
evite dependenţa excesivă de un anumit activ emitent sau grup de
societăţi comerciale şi concentrări de riscuri pe ansamblul
activelor.
Administratorul elaborează o declaraţie privind politica de
investiţii, în formă scrisă.
În funcţie de natura emitentului de instrumente financiare în care
administratorul poate investi, procentele maxime admise sunt:
a) 5% din activele unui fond de pensii pot fi investite într-o singură
societate comercială sau în fiecare categorie de active ale acesteia,
fără a depăşi în total 5%;
b) 10% din activele unui fond de pensii pot fi investite în activele
unui grup de emitenţi şi persoanele afiliate lor.
184
Activele fondului de pensii nu pot fi investite în:
a) active care, potrivit legii, nu pot fi înstrăinate;
b) active a căror evaluare este incertă, precum şi antichităţi,
lucrări de artă, autovehicule şi altele asemenea;
c) bunuri imobiliare;
d) acţiuni, obligaţiuni şi alte valori mobiliare emise de admi-
nistrator;
e) orice alte active stabilite prin normele Autoritatii.
Activele fondului de pensii nu pot fi înstrăinate:
a) administratorului sau auditorului;
b) depozitarului;
c) administratorului special;
d) membrilor Consiliului Comisiei şi personalului Comisiei;
e) persoanelor afiliate entităţilor prevăzute la lit. a) – d);
f) oricăror alte persoane sau entităţi prevăzute prin normele
Autoritatii.
Activele fondului de pensii nu pot constitui garanţii şi nu pot fi
utilizate pentru acordarea de credite, sub sancţiunea nulităţii
absolute a actelor prin care se constituie garanţia sau se acordă
creditul, cu exceptia garantiilor pentru tarnzactionarea
instrumentelor financiare stabilite prin normele Autoritatii.
VIII.3.4. Participanţii
O persoană nu poate fi participant, în acelaşi timp, la mai multe

fonduri de pensii private şi poate avea un singur cont la fondul de
pensii al cărui participant este, cu exceptia persoanelor prevazute
la art. 38 din lege.
O persoană devine participant la un fond de pensii prin semnarea
unui act de aderare individual, din proprie iniţiativă sau în urma
repartizării sale de către instituţia de evidenţă.
La semnarea actului de aderare participanţii sunt informaţi asupra
condiţiilor schemei de pensii private, mai ales în ceea ce priveşte:
drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în schema de pensii
private, riscurile financiare, tehnice şi de altă natură, precum şi
despre natura şi distribuţia acestor riscuri. Este interzisă delegarea
sau reprezentarea pentru semnarea actului de aderare.
Autoritatea aprobă actul-cadru de aderare al fiecărui fond de
pensii, precum şi modificările acestuia, dacă sunt întrunite
condiţiile legale, în termen de 10 zile lucrătoare de la momentul
solicitării.
Administratorul transmite Autoritatii, în format electronic, copii
ale actelor individuale de aderare.
Persoana care nu a aderat la un fond de pensii, în termen de
4 luni de la data la care este obligată prin efectul legii, este
repartizată aleatoriu la un fond de pensii de către instituţia de
evidenţă. Repartizarea aleatorie a persoanelor se efectuează în
cote egale pentru fiecare fond de pensii administrat privat, la data
185
la care se face repartizarea.
Instituţia de evidenţă notifică, în termen de 5 zile lucrătoare de la
înregistrarea în Registrul participanţilor, în format electronic,
fiecărui administrator în parte lista conţinând datele de
identificare a persoanelor repartizate aleatoriu la fondul de pensii
administrat de către acesta.
Fiecare administrator informează, în scris, în termen de 30 de zile
de la notificare, participanţii care au fost repartizaţi aleatoriu, la
fondul aflat în administrarea sa, de către instituţia de evidenţă cu
privire la denumirea fondului de pensii administrat privat şi a
admi-nistratorului acestuia.
Registrul participanţilor se constituie şi se actualizează de către
instituţia de evidenţă.
Participantul al cărui activ personal net nu este suficient pentru
acordarea unei pensii private minime stabilite prin normele
Autoritatii primeşte o plată unică sau plăţi eşalonate în rate, pe o
durată de maximum 5 ani, la cerere (art. 36).
De la data pensionării de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai
permit reluarea activităţii, participantul poate obţine:
a) o plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de
maximum 5 ani, dacă activul său personal net, ca urmare a
perioadei reduse de contribuţie, nu este suficient pentru
acordarea unei pensii private minime stabilite prin normele
Autoritatii;
b) o pensie privată, dacă activul său personal net este suficient.
În cazul decesului unui participant înainte de deschiderea
dreptului la pensia privată, beneficiarilor li se deschide câte un
cont la ultimul fond de pensii la care a contribuit participantul
decedat, în care se transferă activele cuvenite fiecăruia. Drepturile
beneficiarilor sunt aceleaşi cu cele ale participanţilor la acel fond
de pensii.
Beneficiarul are dreptul, după caz, la:
a) cumularea conturilor la un singur fond de pensii, dacă are
calitatea de participant la un alt fond de pensii;
b) plata unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum
5 ani, fără a datora penalităţi, dacă nu are calitatea de participant.
VIII.3.5. Contribuţia la fondul de pensii
Contribuţia la fondul de pensii este parte din contribuţia

individuală de asigurări sociale datorată la sistemul public de
pensii.
Contribuţia la fondul de pensii se deduce din veniturile brute
lunare care reprezintă bază de calcul pentru contribuţia
individuală de asigurări sociale în sistemul public de pensii,
împreună şi în aceeaşi modalitate de calcul cu contribuţia
obligatorie datorată conform Legea privind sistemul public de
pensii.
Contribuţia la fondul de pensii se constituie şi se virează împreună
şi în aceleaşi condiţii stabilite prin Legea privind sistemul public de
186
pensii, pentru contribuţia individuală de asigurări sociale.
Participantul care a fost detaşat în altă ţară are dreptul la
continuarea plăţii contribuţiilor la fondul de pensii din România,
pe toată durata detaşării.
În situaţia continuării plăţii contribuţiilor la un fond de pensii
dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând
Spaţiului Economic European, lucrătorul detaşat în România şi
angajatorul acestuia, după caz, vor fi exoneraţi de obligaţia de a
contribui la un fond de pensii din România.
Baza de calcul, reţinerea şi termenele de plată a contribuţiei la
fondul de pensii sunt aceleaşi cu cele stabilite pentru contribuţia
de asigurări sociale.
Din momentul începerii activităţii de colectare, cota de
contribuţie la fondul de pensii a fost de 2% din baza de calcul,
iar la 01.01.2018 a fost stabilita la 3,75% .
VIII.3.6. Conturile participanţilor
Fiecare participant are un cont individual. Contribuţiile şi

transferurile de disponibilităţi ale participantului, precum şi
accesoriile aferente acestora, se virează în contul său individual.
Participantul este proprietarul activului personal din contul său.
Activul personal nu poate face obiectul unei executări silite sau al
unei tranzacţii, sub sancţiunea nulităţii actelor respective. Acest
activ nu poate fi cesionat sau gajat, sub sancţiunea nulităţii actelor
respective.
VIII.3.7. Pensia privată
Participantul alege furnizorul pensiei private.

Furnizorul de pensii nu poate refuza o cerere de pensie privată
dacă persoana îndeplineşte condiţiile legale. Furnizorul de pensii
stabileşte cuantumul pensiei private pe baza calculului actuarial şi
a activului personal net aflat în contul participantului.
Penalitatea de transfer nu se aplică în situaţia transferului de
disponibilităţi dintre administrator şi furnizorul de pensii (art.
134).
Participantul are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii
condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul
public.
Suma totală cuvenită pentru pensia privată nu poate fi mai mică
decât valoarea contribuţiilor plătite, diminuate cu penalităţile de
transfer şi comisioanele legale (art. 135).
VIII.3.8. Răspunderea juridică
187
Răspunderea contravenţională
Legea prevede faptele care constituie contraventii si sanctiunile

aplicabile.
Săvârşirea de către persoana fizică sau juridică a vreuneia dintre
faptele prevăzute anterior se sancţionează cu:
a) avertisment scris;
b) amendă contravenţională;
c) anularea votului exprimat sau suspendarea temporară a drep-
tului de vot al acţionarilor semnificativi;
d) retragerea autorizaţiei sau avizului altor entităţi decât admi-
nistratorul, căruia i se aplică măsura administrativă prevăzută la
art. 81;
e) restrângerea sau interzicerea dreptului administratorilor de a
dispune de propriile active;
f) interzicerea, pe o perioadă cuprinsă între 90 şi 180 de zile, a
desfăşurării unor activităţi reglementate de lege.
Sancţiunile principale – avertisment şi amendă contravenţională –
pot fi aplicate cumulativ cu oricare dintre sancţiunile
complementare, de la lit.c)-f).
Răspunderea penală
Fapta persoanei care desfăşoară fără drept, fara autorizaţie sau
aviz o activitate pentru care prezenta lege prevede obligaţia
deţinerii unei autorizaţii sau a unui aviz valabil din partea
Autoritatii constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de
la 1 an la 3 ani sau cu amenda (art. 144).
Legea prevede si unele fapte care constituie infracţiune şi se
pedepsesc cu închisoare de la 1 la 7 ani .
Fapta agentului de marketing de a prezenta cu rea-credinţă acte
de aderare cu informaţii care nu corespund realităţii constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani sau cu
amenda (art. 146).
Fapta persoanei de a folosi fără drept sintagma fond de pensii
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3
ani sau cu amendă (art. 147).
Cererile participanţilor sau ale beneficiarilor îndreptate împotriva
administratorului, angajatorului sau Comisiei, adresate instanţei în
a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, sunt scutite
de taxa de timbru (art. 148).
VIII.3.2. Pensiile facultative
VIII.3.2.1. Înfiinţarea societăţilor de pensii, autorizarea şi

retragerea autorizaţiei administratorilor
Pot administra fonduri de pensii facultative societăţile de pensii,

societăţile de administrare a investiţiilor şi societăţile de asigurare,
autorizate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii
Private denumita in continuare Comisia .
188
Societăţile de administrare a investiţiilor şi societăţile de asigurare
sunt înfiinţate şi autorizate potrivit legislaţiei ce reglemen-tează
domeniul lor de activitate (art. 3).
Societăţile de pensii necesită autorizare de către Comisie pentru
constituire şi administrare.
Societatea de pensii se constituie sub forma unei societăţi pe
acţiuni, iar persoanele care intenţionează să înfiinţeze o societate
de pensii depun la Comisie cererea pentru autorizarea de
constituire.
Comisia aprobă cererea pentru autorizarea de constituire, dacă
sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) fondatorii nu au datorii către bugetul de stat, bugetul asigură-
rilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor
speciale;
b) calitatea acţionarilor şi a membrilor propuşi pentru consiliul de
administraţie şi comitetul de direcţie garantează gestiunea corectă
şi prudenţială a fondului de pensii facultative;
c) fondatorii şi membrii propuşi pentru consiliul de administraţie
şi comitetul de direcţie nu sunt în procedură de reorganizare
judiciară sau de faliment, nu au contribuit, direct sau indirect, la
falimentul unor persoane juridice, după caz, şi nu au fost implicaţi
în niciun fel de scandaluri financiare;
d) membrii propuşi pentru consiliul de administraţie şi comitetul
de direcţie au pregătirea şi experienţa profesională necesare
funcţiei pe care urmează să o îndeplinească;
e) denumirea societăţii de pensii nu este de natură să inducă în
eroare participanţii, potenţialii participanţi sau alte persoane;
f) fondatorii fac dovada vărsării integrale şi în formă bănească a
capitalului social;
g) se face dovada achitării taxei pentru cererea de autorizare de
constituire (art. 7).
Comisia respinge cererea pentru autorizarea de constituire în
a) documentaţia prezentată rămâne incompletă sau nu este
întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
b) neîndeplinirea uneia dintre condiţiile menţionate anterior.
Comisia întocmeşte şi ţine evidenţa în Registrul fondurilor de
pensii private şi al administratorilor, denumit în continuare
Registru.
Registrul are rolul de a înregistra şi de a actualiza evidenţa
fondurilor de pensii facultative şi a administratorilor acestora.
La data acordării autorizaţiei de administrare, Comisia înscrie
administratorul în Registru. Orice modificare privind retragerea
autorizaţiei administratorului se consemnează în Registru (art.
13).
Activele şi pasivele fiecărui fond de pensii facultative sunt
organizate, evidenţiate şi administrate distinct, separat de
celelalte activităţi şi de contabilitatea proprie a administratorului,
fără posi-bilitatea transferului între fonduri sau între fonduri şi
189
administrator.
Toate activele şi pasivele corespunzătoare activităţii de
administrare a fondurilor de pensii facultative sunt restricţionate,
gestionate şi organizate separat de alte activităţi ale societăţilor
de asigurare, respectiv ale societăţilor de administrare a
investiţiilor, fără posibilitatea de transfer.
Activele şi pasivele restricţionate, gestionate şi organizate separat,
sunt limitate la operaţiunile legate de fondurile de pensii
facultative şi activităţi conexe.
Comisia elaborează şi emite norme şi reglementări în domeniul
contabilităţii şi în domeniul arhivării, pentru domeniul
supravegheat de aceasta, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
Administratorul are obligaţia de a constitui în structura sa
organizatorică o direcţie de audit intern şi o direcţie distinctă,
responsabilă cu analiza oportunităţilor investiţionale şi plasarea
activelor în conformitate cu strategia stabilită (art. 16).
Administratorul nu poate delega răspunderea privind admi-
nistrarea fondului de pensii facultative. Încredinţarea executării
anumitor obligaţii către un terţ nu exonerează administratorul de
răspundere.
Un administrator poate administra unul sau mai multe fonduri de
pensii facultative, pentru fiecare fond având un prospect al
schemei de pensii facultative distinct şi autorizat (art. 17).
Capitalul social al administratorului nu poate proveni din
împrumuturi sau credite şi nu poate fi grevat de sarcini.
Capitalul social minim necesar pentru administrarea de fonduri de
pensii facultative este echivalentul în lei, calculat la cursul de
schimb al Băncii Naţionale a României la data constituirii, al sumei
de 1,5 milioane euro.
Capitalul social minim al administratorului reprezentat de o
societate de pensii nou-înfiinţată este subscris şi vărsat integral,
exclusiv în numerar, la momentul constituirii, într-un cont deschis
la o bancă, persoană juridică română, sau la o sucursală a unei
bănci străine autorizate să funcţioneze pe teritoriul României.
VIII.3.2.3. Înfiinţarea, autorizarea şi retragerea autorizaţiei
fondurilor de pensii facultative
Fondul de pensii facultative trebuie autorizat de Comisie după

autorizarea administratorilor şi a prospectului schemei de pensii
facultative.
Autorizaţia se eliberează pe baza unei cereri formulate de
administrator, la care se anexează următoarele documente:
a) actul individual de aderare la contractul de societate civilă care
înfiinţează fondul de pensii facultative şi la prospectul schemei de
pensii facultative;
b) contractul de societate civilă de constituire a fondului de pensii
facultative;
c) alte documente şi informaţii, potrivit cerinţelor prevăzute în
normele adoptate de Comisie.
190
Denumirea fondului de pensii facultative va conţine sintagma
„fond de pensii facultative”. Denumirea fondului de pensii
facultative nu trebuie să inducă în eroare participanţii, potenţialii
participanţi sau alte persoane (art. 44).
Comisia respinge cererea de autorizare a fondului de pensii
facultative, dacă documentaţia prezentată:
a) rămâne incompletă şi după expirarea termenului de 30 de zile
calendaristice de la solicitarea unor informaţii sau documente
suplimentare;
b) nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în
vigoare;
c) conţine clauze care pot prejudicia interesele participanţilor sau
care nu le protejează în mod corespunzător.
Decizia de respingere a cererii de autorizare a fondului de pensii
facultative, scrisă şi motivată, se comunică în termen de 10 zile
calendaristice de la adoptarea acesteia (art. 46).
Fondul de pensii facultative primeşte contribuţii numai după
autorizarea sa de către Comisie.
Un fond de pensii facultative nu poate fi declarat în stare de
faliment. Acest fond poate fi administrat şi reprezentat în
raporturile cu terţii, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti,
numai de către administratorul care are autorizaţie de
administrare pentru acel fond. Toate informaţiile privind fondurile
de pensii facultative sunt furnizate de către administrator.
Când numărul de participanţi a scăzut şi se menţine sub minimul
legal timp de un trimestru, Comisia retrage autorizaţia unui fond
de pensii facultative.
Administratorul încetează orice activitate aferentă fondului de
pensii facultative, de la data luării la cunoştinţă despre retragerea
autorizaţiei acestuia.
De la data la care Comisia retrage autorizaţia unui fond de pensii
facultative se aplică prevederile referitoare la administrarea
specială (art. 52).
Decizia de respingere a cererii de autorizare a fondului de pensii

facultative sau de retragere a autorizaţiei, după caz, poate fi
atacată la instanţa de contencios administrativ competentă,
potrivit legii.
În termen de 10 zile calendaristice de la data expirării perioadei
de contestare sau, după caz, de la data rămânerii definitive şi
irevocabile a hotărârii prin care s-a soluţionat contestaţia, Comisia
publică anunţul privind retragerea autorizaţiei, în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în două cotidiene
centrale (art. 54).
Supravegherea si administrarea speciala care se instituie la

retragerea autorizatiei sunt reglementate de lege in Capitolele V-
VI.
191
VIII.3.2.4. Transferurile între fondurile de pensii facultative
Prospectul schemei de pensii facultative conţine reguli privind

transferul la alt fond de pensii facultative.
În condiţiile în care participantul a aderat la un nou fond de pensii
facultative, acesta poate:
a) să îşi transfere activul personal de la fondurile de pensii
facultative anterioare la noul fond;
b) să îşi păstreze calitatea de participant la toate fondurile de
pensii facultative, urmând a le cumula la momentul deschiderii
dreptului de pensie (art. 71).
Dacă participantul doreşte să transfere activul personal la un alt
fond de pensii facultative, este obligat să înştiinţeze
administratorul fondului anterior de pensii facultative şi să îi
transmită o copie a actului de aderare.
În termen de 5 zile calendaristice de la înştiinţare, administratorul
fondului anterior de pensii facultative efectuează un transfer de
lichidităţi băneşti către administratorul noului fond de pensii
facultative.
Transferul de lichidităţi băneşti cuprinde activul personal, calculat
la data cererii, mai puţin deducerile legale.
Administratorul fondului anterior de pensii facultative transmite
administratorului noului fond de pensii facultative toate
informaţiile referitoare la contribuţiile făcute în contul
participantului, precum şi despre transferurile de lichidităţi
băneşti cu privire la contul acelui participant (art. 73).
VIII.3.2.5. Participanţi şi contribuţii
Participantul la un fond de pensii facultative este angajatul,

funcţionarul public sau persoana autorizată să desfăşoare o
activitate independentă, potrivit legii, persoana care îşi desfăşoară
activitatea în funcţii elective sau care este numită în cadrul
autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata
mandatului, membrul unei societăţi cooperative, potrivit Legii nr.
1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, precum şi
altă persoană care realizează venituri din activităţi profesionale sau
agricole, care aderă la un fond de pensii facultative şi care
contribuie sau/şi în numele căreia s-au plătit contribuţii la un fond
de pensii facultative şi are un drept viitor la o pensie facultativă.
Aderarea la un fond de pensii facultative este o opţiune
individuală.
La semnarea actului de aderare participanţii sunt informaţi asupra
condiţiilor schemei de pensii facultative, mai ales în ceea ce
priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în schema de
pensii facultative, riscurile financiare, tehnice şi de altă natură,
precum şi despre natura şi distribuţia acestor riscuri (art. 74).
Actul individual de aderare este un contract scris, încheiat între
persoana fizică şi administrator, şi conţine acordul persoanei la
192
contractul de societate civilă şi la prospectul schemei de pensii
facultative, precum şi faptul că a primit o copie a acestor
documente şi a acceptat conţinutul acestora.
Contribuţiile la un fond de pensii facultative se stabilesc conform
regulilor acelei scheme de pensii facultative, se reţin şi se virează
de către angajator, odată cu contribuţiile de asigurări sociale
obligatorii, sau de către participant, lunar, în contul fondului de
pensii specificat în actul individual de aderare.
Contribuţia la un fond de pensii facultative poate fi de până la
15% din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia
al persoanei care aderă la un fond de pensii facultative.
Contribuţia poate fi împărţită între angajat şi angajator, potrivit
prevederilor stabilite prin contractul colectiv de muncă sau, în
lipsa acestuia, pe baza unui protocol încheiat cu reprezentanţii
angajaţilor.
Suma reprezentând contribuţiile la fondurile de pensii facultative
ale unui angajator proporţional cu cota acestuia de participare
este deductibilă, la calculul profitului impozabil, în limita unei
sume reprezentând, pentru fiecare participant, echivalentul în lei
a 200 euro, într-un an fiscal.
VIII.3.2.6. Conturile participanţilor şi evaluarea activelor
Participantul este proprietarul activului personal din contul său.

Activul personal este insesizabil, neputând face obiectul
niciunei măsuri de executare silită.
Activul personal nu poate fi gajat sau cesionat, nu poate fi folosit
pentru acordarea de credite sau pentru a garanta credite, sub
sancţiunea nulităţii (art. 78).
Contribuţiile se colectează pe baza codului numeric personal în
conturile individuale ale participanţilor.
Valoarea totală a unităţilor de fond ale unui fond de
pensii facul-tative este întotdeauna egală cu valoarea totală a
activelor fondului.
VIII.3.2.7. Dreptul la pensie facultativă
Activul personal este folosit numai pentru obţinerea unei pensii

facultative.
Dreptul la pensia facultativă se deschide, la cererea
participantului, cu îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative:
a) participantul a împlinit vârsta de 60 de ani;
b) au fost plătite minimum 90 de contribuţii lunare;
c) activul personal este cel puţin egal cu suma necesară obţinerii
pensiei facultative minime prevăzute prin normele adoptate de
Comisie (art.93).
Se exceptează de la prevederile enunţate anterior situaţiile în
care:
a) participantul nu îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la
193
art. 93 alin. (2) lit. b) şi c), caz în care primeşte suma existentă în
contul său ca plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de
maximum 5 ani, la alegerea sa;
b) participantul beneficiază de pensie de invaliditate pentru afec-
ţiuni care nu mai permit reluarea activităţii, caz în care poate
obţine:
– suma existentă în contul său ca plată unică sau plăţi eşalonate în
rate pe o durată de maximum 5 ani, dacă nu îndeplineşte condiţia
prevăzută la art. 93 alin. (2) lit. c), conform normelor adoptate de
Comisie;
– o pensie facultativă ale cărei condiţii şi termene sunt stabilite
prin lege specială privind organizarea şi funcţionarea sistemului
de plată a pensiilor reglementate şi supravegheate de Comisie,
dacă îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 93 alin. (2) lit. c);
c) decesul participantului a survenit înainte de depunerea
cererii pentru obţinerea unei pensii facultative, caz în care suma
din cont se plăteşte beneficiarilor, în condiţiile şi în cuantumul
stabilit prin actul individual de aderare şi prin actul de succesiune;
d) decesul participantului a survenit după deschiderea dreptului la
pensia facultativă, caz în care sumele aferente se plătesc către
persoana nominalizată;
e) decesul participantului a survenit după deschiderea dreptului la
pensia facultativă şi acesta nu a ales un tip de pensie facultativă cu
componenta de supravieţuitor, caz în care sumele aferente se
plătesc beneficiarilor.
Pensia facultativă se supune reglementărilor legale privind
impozitarea pensiilor şi executarea silită.
VIII.3.2.8. Interdicţii
Este interzisă:
– oferirea de beneficii colaterale unei persoane, cu scopul de
a o convinge să adere sau să rămână participant la un fond de
pensii facultative;
– oferirea de beneficii colaterale unui angajator sau unor
persoane afiliate acelui angajator, cu scopul de a-l recompensa
sau de a-l determina să convingă ori să solicite angajaţilor săi să
adere la un anumit fond de pensii facultative;
– oferirea de beneficii colaterale unui sindicat sau altei entităţi
colective ori unor persoane afiliate acelui sindicat sau entităţi, cu
scopul de a-l răsplăti sau de a-l determina să convingă ori să
solicite membrilor săi să adere la un anumit fond de pensii
facultative;
– oferirea de beneficii colaterale fundaţiilor, asociaţiilor
de orice tip, partidelor politice, patronatelor sau oricăror
structuri asociative, cu scopul de a le răsplăti sau de a le
determina să convingă ori să solicite membrilor lor să adere la
un anumit fond de pensii facultative (art. 97).
Administratorilor, depozitarilor, angajatorilor, precum şi persoa-
nelor afiliate lor le este interzis:
194
a) să transmită informaţii eronate, incomplete sau care pot crea o
impresie falsă, să emită pretenţii ori să facă afirmaţii, inclusiv prin
publicitate sau prin alte forme promoţionale ori în informaţiile
scrise care sunt distribuite participanţilor sau potenţialilor
participanţi, despre un prospect al schemei de pensii facultative,
despre un fond de pensii facultative sau despre administratorul
acestuia;
b) să facă, în faţa participanţilor sau a potenţialilor participanţi,
afirmaţii ori previziuni despre evoluţia investiţiilor unui fond de
pensii facultative, altfel decât în forma şi în modul prevăzut în
normele adoptate de Comisie.
În cazul în care Comisia constată că informaţiile sunt susceptibile
de a induce în eroare, aceasta poate interzice publicarea şi
distribuirea acestora şi obligă la publicarea rectificării în termen
de 30 de zile calendaristice de la constatare.
VIII.3.2.9. Răspunderea juridică
Răspunderea contravenţională
Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de control ale
Comisiei;
b) neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor
depozitarului;
c) nerespectarea prevederilor privind capitalul administratorului;
d) nerespectarea prevederilor privind denumirea fondului de
pensii;
e) nerespectarea obligaţiilor de virare a contribuţiilor de către
angajator;
f) depăşirea plafoanelor de investiţii ale administratorului;
g) investirea în categoriile de active interzise;
h) nerespectarea prevederilor legale privind metoda de calcul al
comisioanelor;
i) nerespectarea interdicţiilor prevăzute la art. 97 si art. 98 alin.
(1) din Legea nr. 204/2006;
j) nerespectarea unuia dintre termenele legale;
k) nerespectarea celorlalte obligaţii prevăzute în cuprinsul
prezentei legi, în normele emise în aplicarea acesteia, precum şi în
actele adoptate de Comisie.
Săvârşirea de către persoana fizică sau juridică a vreuneia dintre
faptele prevăzute mai sus se sancţionează cu:
a) avertisment scris;
b) amendă contravenţională;
c) anularea votului exprimat sau suspendarea temporară a drep-
tului de vot al acţionarilor semnificativi;
d) retragerea autorizaţiei sau a avizului, după caz, a avizului altor
entităţi decât administratorul;
e) restrângerea sau interzicerea dreptului administratorilor de a
195
dispune de propriile active;
f) interzicerea, pe o perioadă cuprinsă între 90 şi 180 de zile,
a desfăşurării unor activităţi aflate sub incidenţa Legii nr.
204/2006.
Sancţiunile principale prevăzute la lit. a) sau b) pot fi aplicate
cumulativ cu oricare dintre sancţiunile complementare prevăzute
lit. c) – f).
Contravenţiile prevăzute de prezenta lege se prescriu în termen
de 3 ani de la data săvârşirii acestora (art. 122 1).
Răspunderea penală
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5

ani sau cu amenda:
a) fapta de a utiliza contribuţia la fondul de pensii în alte scopuri
decât cele prevăzute de prezenta lege;
b) fapta de a utiliza lichidităţile băneşti ale unui participant la un
fond de pensii în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta
lege;
c) administrarea sau modificarea neautorizată a schemelor de
pensii facultative;
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la

5 ani sau cu amenda fapta persoanei care se face vinovată de
desfăşurarea fără autorizaţie sau aviz a unei activităţi pentru care
prezenta lege prevede obligaţia deţinerii unei autorizaţii sau a
unui aviz valabil din partea Comisiei.
Dacă faptele au produs consecinţe deosebit de grave, limitele
speciale ale pedepsei se majoreaza cu jumatate.

O persoană devine participant la un fond de pensii prin semnarea unui act de aderare individual, din
proprie iniţiativă sau în urma repartizării sale de către instituţia de evidenţă.
Persoana care nu a aderat la un fond de pensii, în termen de 4 luni de la data la care este obligată
prin efectul legii, este repartizată aleatoriu la un fond de pensii de către instituţia de evidenţă.
Repartizarea aleatorie a persoanelor se efectuează în cote egale pentru fiecare fond de pensii
administrat privat, la data la care se face repartizarea.
Participantul la un fond de pensii facultative este angajatul, funcţionarul public sau persoana
autorizată să desfăşoare o activitate independentă, potrivit legii, persoana care îşi desfăşoară activitatea
în funcţii elective sau care este numită în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe
durata mandatului, membrul unei societăţi cooperative, potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi
funcţionarea cooperaţiei, precum şi altă persoană care realizează venituri din activităţi profesionale sau
agricole, care aderă la un fond de pensii facultative şi care contribuie sau/şi în numele căreia s-au plătit
contribuţii la un fond de pensii facultative şi are un drept viitor la o pensie facultativă.
196
Aderarea la un fond de pensii facultative este o opţiune individuală.
Concepte şi termeni de reţinut: pensie privata, pensie facultativa, fond de pensii privat, fond de
pensii facultativ, administrator fond de pensii

1.In ce conditii se poate constitui un fond de pensii privat ?
2. In ce conditii se poate constitui un fond de pensii facultativ ?
3. Cine se poate asigura la un fond de pensii privat?
4. Cine se poate asigura la un fond de pensii facultativ?
1.O persoana poate participa in acelasi timp la mai multe fonduri de pensii private?
a. da;
b. legea nu reglementeaza aceasta problema;
c. nu
a.b
b. a
c. c
2. Contributia la un fond de pensii facultativ poate fi de pana la:
a. 20 % din venitul salarial brut lunar;
b. 10 % din venitul salarial brut lunar;
c. 15% din venitul salarial brut lunar.
a.c
b. a
c. b
2005 ;
Bucuresti, 2010;
197
Bucuresti, 2003;
Bucuresti 2011.
198
SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Cuprins
9.1. Introducere
9.1. Introducere
Organizarea, funcţionarea şi finanţarea sistemului naţional de
asistenţă socială sunt reglementate de Legea nr. 292/2011 a
asistenţei sociale79, care reprezintă legea-cadru în domeniu.
Asistenţa socială, prin măsurile şi acţiunile specifice, are
drept scop dezvoltarea capacităţilor individuale, de grup sau
colective, pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii
vieţii şi promova-rea principiilor de coeziune şi incluziune
socială.

învăţare
– înţelegerea noţiunii de asiatenta sociala;
– cunoaşterea specificului raporturilor juridice de asistenta
sociala.

79Publicată în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011.
199
drepturilor asistatilor, precum şi modalităţile prin care acestea pot
9.3.1. Definirea sistemului de asistenta sociala
Sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă

ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni prin care statul,
reprezentat de autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale, precum şi societatea civilă intervin pentru prevenirea,
limitarea sau înlăturarea efectelor tempora-re ori permanente
ale situaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea
socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor.
Sistemul naţional de asistenţă socială intervine subsidiar sau,
după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale şi se
compune din sistemul de beneficii de asistenţă socială şi sistemul
de servicii sociale.
Asistenţa socială, prin măsurile şi acţiunile specifice, are
drept scop dezvoltarea capacităţilor individuale, de grup sau
colective, pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii
vieţii şi promova-rea principiilor de coeziune şi incluziune
socială.
Măsurile şi acţiunile de asistenţă socială se realizează
astfel încât:
a) beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale să constituie
un pachet unitar de măsuri corelate şi complementare;
b) serviciile sociale să primeze faţă de beneficiile de
asistenţă socială, în cazul în care costul acestora şi impactul
asupra benefi-ciarilor este similar;
c) să fie evaluate periodic din punctul de vedere al eficacităţii şi
eficienţei lor, pentru a fi permanent adaptate şi ajustate la nevoile
reale ale beneficiarilor;
d) să contribuie la inserţia pe piaţa muncii a beneficiarilor;
e) să prevină şi să limiteze orice formă de dependenţă faţă de
ajutorul acordat de stat sau de comunitate (art. 2).
Toţi cetăţenii români care se află pe teritoriul României, au
200
domiciliul sau reşedinţa în România, cetăţenii statelor membre ale
Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic European şi cetăţenii
Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi apatrizii care au
domiciliul sau reşedinţa în România au dreptul la asistenţă socială,
în condiţiile legislaţiei române, precum şi ale reglementărilor
Uniunii Europene şi ale acordurilor şi tratatelor la care România
este parte (art. 4).
Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe valorile şi
principiile generale prevazute la art. 5 din lege.
Sensul termenilor si expresiilor folosite de lege sunt definite la
art. 6 .
*
IX.3.2. Beneficiile de asistenţă socială
Beneficiile de asistenţă socială reprezintă o formă de suplimentare

sau de substituire a veniturilor individuale/familiale obţinute din
muncă, în vederea asigurării unui nivel de trai minimal, precum şi
o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale şi
creşterii calităţii vieţii anumitor categorii de persoane ale căror
drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege (art. 7).
Beneficiile de asistenţă socială, în funcţie de condiţiile de
eligibilitate, se clasifică astfel:
a) beneficii de asistenţă socială selective, bazate pe testarea
mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei;
b) beneficii de asistenţă socială universale, acordate fără testarea
mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei;
c) beneficii de asistenţă socială categoriale, acordate pentru
anumite categorii de beneficiari, cu sau fără testarea mijloacelor
de trai ale persoanei singure ori familiei.
Testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei
are în vedere:
a) evaluarea veniturilor băneşti reprezentate de toate veniturile
realizate în ţară sau în afara graniţei ţării, inclusiv cele care provin
din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj,
obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii, alocaţii, ajutoare cu
caracter permanent, alte creanţe legale;
b) evaluarea bunurilor şi a veniturilor ce pot fi obţinute prin
valorificarea/utilizarea bunurilor mobile şi imobile aflate în
proprietate ori folosinţă.
În funcţie de scopul şi natura lor, beneficiile de asistenţă socială se
acordă fie doar în baza evaluării veniturilor băneşti, fie în baza
evaluării cumulate a veniturilor băneşti, a bunurilor şi a veniturilor
ce pot fi obţinute prin valorificarea/utilizarea bunurilor mobile şi
imobile aflate în proprietate ori folosinţă.
Beneficiile de asistenţă socială, în funcţie de scopul lor, se clasifică
astfel:
a) beneficii de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea
201
sărăciei şi riscului de excluziune socială;
b) beneficii de asistenţă socială pentru susţinerea copilului şi
familiei;
c) beneficii de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu
nevoi speciale;
d) beneficii de asistenţă socială pentru situaţii deosebite.
Beneficiile de asistenţă socială se acordă în bani sau în natură şi
cuprind alocaţii, indemnizaţii, ajutoare sociale şi facilităţi.
Facilităţile prevăzute se acordă pentru anumite categorii de
beneficiari şi pot fi:
a) facilităţi reprezentate de asigurarea plăţii unor contribuţii de
asigurări sociale şi/sau asimilarea unor perioade de contribuţie;
b) facilităţi de acces la mediul fizic, informaţional şi
comunicaţional.
Facilităţile pot fi completate de facilităţi fiscale, acordate în
condiţiile legii.
Beneficiile de asistenţă socială în natură pot fi ajutoare materiale
constând în bunuri de folosinţă personală sau îndelungată şi
alimentare, acordate individual ori în cadrul unor programe
destinate facilitării accesului la educaţie, sănătate şi ocupare.
În situaţia în care persoanele cărora li se acordă beneficiile de
asistenţă socială se încadrează/se reîncadrează în muncă, îşi reiau
activitatea profesională sau încep o activitate pe cont propriu,
acestea pot beneficia, după caz, în condiţiile prevăzute de legile
speciale, de:
a) majorări ale beneficiului de asistenţă socială acordat, dacă se
încadrează în condiţiile de eligibilitate;
b) prelungirea perioadei de acordare a beneficiului de asistenţă
socială cu maximum 3 luni, începând cu luna încadrării în muncă;
c) stimulente pentru suplinirea unor servicii sociale;
d) alte drepturi prevăzute de lege.
Refuzul unui loc de muncă, al participării la cursuri de
formare/calificare/recalificare sau la alte măsuri active prevăzute
de lege, poate conduce, în condiţiile prevăzute de legile speciale,
la diminuarea cuantumului beneficiului de asistenţă socială sau la
încetarea acestuia şi interdicţia de acordare a unui nou beneficiu
de asistenţă socială pe o perioadă de timp determinată.
Angajatorii care încadrează în muncă persoane cărora li se acordă
beneficii de asistenţă socială pot beneficia, în condiţiile legii, de
facilităţi fiscale sau de altă natură.
Beneficiile de asistenţă socială finanţate din bugetul de stat şi,
după caz, din bugetele locale, se acordă sub rezerva achitării de
către beneficiar a obligaţiilor de plată faţă de bugetul local (art. 9).
În funcţie de beneficiarul acestora, beneficiile de asistenţă socială
pot avea:
a) caracter individual, acordate persoanei singure, unuia sau mai
multor membri din familie a căror nevoie identificată constituie o
situaţie particulară şi necesită intervenţie individualizată;
b) caracter familial, acordate pentru creşterea calităţii vieţii în
familie şi menţinerea unui mediu familial propice realizării
202
funcţiilor de bază ale acesteia (art. 10).
Beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea
sărăciei şi riscului de excluziune socială se acordă pe perioade
determinate de timp sau pentru situaţii punctuale şi pot cuprinde
următoarele categorii principale:
a) ajutoare sociale susţinute din bugetul de stat, acordate
focalizat, pentru categoriile de populaţie aflate în risc de sărăcie;
b) ajutoare sociale comunitare susţinute din bugetele locale,
acordate focalizat, ca măsuri individuale de suport pentru
depăşirea unor situaţii de dificultate temporară;
c) ajutoare de urgenţă susţinute din bugetul de stat şi/sau din
bugetele locale, acordate pentru situaţii provocate de calamităţile
naturale, incendii, accidente etc.;
d) burse sociale şi ajutoare financiare pentru facilitarea accesului
la educaţie, susţinute din bugetul de stat şi/sau din bugetele
locale;
e) ajutoare în natură, alimentare şi materiale, inclusiv cele
acordate în cadrul programelor de sprijin educaţional pentru
copiii şi tinerii proveniţi din familii defavorizate, susţinute din
bugetul de stat şi/sau bugetele locale, cum ar fi programe pentru
suplimente alimentare, rechizite şi alte materiale necesare în
procesul de educaţie;
f) ajutorul acordat din bugetul de stat pentru refugiaţi, precum şi
persoanelor care au obţinut protecţie subsidiară în România, în
condiţiile prevăzute de lege;
g) facilităţi privind utilizarea mijloacelor de transport în comun,
accesul la comunicare şi informare, precum şi alte facilităţi
prevăzute de lege (art. 11).
Beneficiile pentru susţinerea copilului şi a familiei au în vedere
naşterea, educaţia şi întreţinerea copiilor şi cuprind următoarele
categorii principale:
a) alocaţii pentru copii;
b) alocaţii pentru copiii lipsiţi, temporar sau permanent, de
ocrotirea părinţilor;
c) indemnizaţii pentru creşterea copiilor;
d) facilităţi, în condiţiile legii (art. 12).
Beneficiile de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu
nevoi speciale se acordă atât pentru asigurarea nevoilor de bază
ale vieţii, cât şi în scopul promovării şi garantării exercitării de
către acestea a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi
participării depline la viaţa societăţii.
Principalele categorii de beneficii de asistenţă socială pentru
sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale sunt următoarele:
a) alocaţii pentru persoanele cu dizabilităţi;
b) indemnizaţii de îngrijire;
c) facilităţi, în condiţiile legii (art. 13).
Nivelurile, respectiv cuantumurile beneficiilor de asistenţă socială
se stabilesc în raport cu indicatorul social de referinţă, prin
aplicarea unui indice social de inserţie.
203
Indicatorul social de referinţă (ISR) reprezintă unitatea exprimată
în lei, la nivelul căreia se raportează beneficiile de asistenţă
socială, suportate din bugetul de stat, acordate atât în vederea
asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului de asistenţă
socială, cât şi în vederea stimulării persoanelor beneficiare ale
sistemului de asistenţă socială, pentru a se încadra în muncă.
Valoarea indicatorului social de referinţă este cea prevăzută de
Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi
Indicele social de inserţie (ISI) este coeficientul de multiplicare
aplicabil indicatorului social de referinţă şi se stabileşte în raport
cu tipul de familie, precum şi cu scopul beneficiului de asistenţă
socială.
Nivelul beneficiilor de asistenţă socială cumulate de o persoană
singură sau, după caz, de o familie, nu poate depăşi un coeficient
raportat la valoarea indicatorului social de referinţă. Coeficientul
se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de tipul
familiei şi al beneficiilor de asistenţă socială la care aceasta sau
membrii acesteia, respectiv persoana singură ,au dreptul (art. 13).
Legea nr. 292/2011 defineşte noţiunile specifice sistemului de
beneficii sociale.
*
IX.3. 3. Serviciile sociale
IX.3.3.1. Definirea şi clasificarea serviciilor sociale
Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activi-

tăţi realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, precum şi celor
spe-ciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii
situaţii-lor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de
excluziune socia-lă, promovării incluziunii sociale şi creşterii
calităţii vieţii (art. 27).
Clasificarea serviciilor sociale are la bază următoarele criterii:
a) scopul serviciului;
b) categoriile de beneficiari cărora li se adresează;
c) regimul de asistare, respectiv regimul rezidenţial sau nerezi-
denţial;
d) locul de acordare;
e) regimul juridic al furnizorului de servicii sociale;
f) regimul de acordare (art. 29).
După scopul lor, serviciile sociale pot fi clasificate în: servicii de
asistenţă şi suport pentru asigurarea nevoilor de bază ale
persoanei, servicii de îngrijire personală, de
recuperare/reabilitare, de inser-ţie/reinserţie socială etc.
După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi clasificate
în servicii sociale destinate copilului şi/sau familiei, persoanelor cu
dizabilităţi, persoanelor vârstnice, victimelor violenţei în familie,
204
persoanelor fără adăpost, persoanelor cu diferite adicţii, respectiv
consum de alcool, droguri, alte substanţe toxice, internet, jocuri
de noroc etc., victimelor traficului de persoane, persoanelor
private de libertate, persoanelor sancţionate cu măsură educativă
sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate în supravegherea
serviciilor de probaţiune, persoanelor cu afecţiuni psihice,
persoanelor din comu-nităţi izolate, şomerilor de lungă durată,
precum şi servicii sociale de suport pentru aparţinătorii
beneficiarilor.
După regimul de asistare, serviciile sociale se clasifică în:
a) servicii cu cazare, pe perioadă determinată sau nedeterminată:
centre rezidenţiale, locuinţe protejate, adăposturi de noapte etc.;
b) servicii fără cazare: centre de zi, centre şi/sau unităţi de îngrijire
la domiciliu, cantine sociale, servicii mobile de acordare a hranei,
ambulanţa socială etc.
După locul de acordare, serviciile sociale se asigură:
a) la domiciliul beneficiarului;
b) în centre de zi;
c)în centre rezidenţiale;
c1) in internate de tip social;
d) la domiciliul persoanei care acordă serviciul;
e) în comunitate.
După regimul juridic al furnizorului, serviciile sociale pot fi
organizate ca structuri publice sau private.
După regimul de acordare, serviciile se acordă în regim normal şi
regim special:
a) servicii acordate în regim de accesare, contractare şi
documentare uzuale;
b) servicii acordate în regim special cu eligibilitate şi
accesi-bilitate extinsă, care vizează măsurile preventive care se
oferă în regim de birocraţie redusă şi un set de servicii sociale,
care vor fi accesate de beneficiari doar în condiţiile păstrării
anonimatului, respectiv de persoane dependente de droguri,
alcool, prostituate, victimele violen-ţei în familie etc. Serviciile
acordate în regim special pot fi furnizate fără a încheia
contract cu beneficiarii;
c) categoria serviciilor acordate în regim special este regle-
mentată prin lege specială (art. 30).
Serviciile de îngrijire personală se adresează persoanelor
dependente care, ca urmare a pierderii autonomiei funcţionale
din cauze fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor semnificativ
pentru a realiza activităţile uzuale ale vieţii de zi cu zi.
Situaţia de dependenţă este o consecinţă a bolii, traumei şi
dizabilităţii şi poate fi exacerbată de absenţa relaţiilor sociale şi a
resurselor economice adecvate (art. 31).
Ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităţilor uzuale ale vieţii
zilnice priveşte două categorii de activităţi:
a) activităţi de bază ale vieţii zilnice, în principal: asigurarea igienei
corporale, îmbrăcare şi dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea
205
igienei eliminărilor, transfer şi mobilizare, deplasare în interior,
comunicare;
b) activităţi instrumentale ale vieţii zilnice, în principal: prepararea
hranei, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj şi
spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi însoţire, activităţi de
administrare şi gestionare a bunurilor, acompaniere şi socializare.
Îngrijirea persoanei care necesită pe o perioadă mai lungă de
60 de zile de ajutor pentru îndeplinirea activităţilor de bază şi
instru-mentale ale vieţii zilnice este definită ca îngrijire de lungă
durată.
Categoriile şi tipurile de servicii sociale, activităţile şi funcţiile
aferente fiecărui tip de serviciu, precum şi regulamentele-cadru
de organizare şi funcţionare se stabilesc prin Nomenclatorul
serviciilor sociale, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Muncii si Justitiei Sociale (art. 34).
IX.3.3.2. Beneficiarii şi furnizorii de servicii sociale
Beneficiază de servicii sociale persoanele şi familiile aflate în

situaţii de dificultate.
Grupurile şi comunităţile aflate în situaţii de dificultate
bene-ficiază de servicii sociale, în cadrul programelor de
acţiune comuni-tară destinate prevenirii şi combaterii riscului
de marginalizare şi excluziune socială, aprobate prin hotărâri
ale consiliilor judeţene/lo-cale (art. 35).
Orice persoană dependentă are dreptul la servicii de îngrijire
personală, acordate în funcţie de nevoile individuale de ajutor,
situaţia familială, socioeconomică şi mediul personal de viaţă.
Beneficiarii serviciilor de îngrijire personală sunt persoanele
vârstnice, persoanele cu dizabilităţi şi bolnavii cronici (art. 36).
Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de
drept public ori privat.
Furnizori publici de servicii sociale pot fi:
a) structurile specializate din cadrul/subordinea autorităţilor
administraţiei publice locale şi autorităţile executive din unităţile
administrativ-teritoriale organizate la nivel de comună, oraş,
munici-piu şi sectoare ale municipiului Bucureşti;
b) autorităţile administraţiei publice centrale ori alte instituţii
aflate în subordinea sau coordonarea acestora, care au stabilite prin
lege atribuţii privind acordarea de servicii sociale pentru anumite
categorii de beneficiari;
c) unităţile sanitare, unităţile de învăţământ şi alte instituţii
publice care dezvoltă, la nivel comunitar, servicii sociale integrate.
Furnizori privaţi de servicii sociale pot fi:
a) organizaţiile neguvernamentale, respectiv asociaţiile şi funda-
ţiile;
b) cultele recunoscute de lege;
c) persoanele fizice autorizate în condiţiile legii;
d) filialele şi sucursalele asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale
206
recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) operatorii economici, în condiţii speciale, prevăzute de lege
(art. 37).
Pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României, furnizorii
de servicii sociale, indiferent de forma lor juridică, trebuie
acreditaţi în condiţiile legii.
IX.3.3.3. Organizarea şi administrarea serviciilor sociale
Serviciile sociale se organizează şi se acordă la nivelul comunităţii.

Serviciile sociale au la bază identificarea şi evaluarea nevoilor
sociale individuale, familiale sau de grup şi elaborarea planurilor
de intervenţie pentru prevenirea, combaterea şi soluţionarea
situaţiilor de dificultate.
Furnizorii de servicii sociale asigură activităţile prin asistenţii
sociali angajaţi în structurile proprii sau, în lipsa acestora, pot
achi-ziţiona serviciile acordate de asistenţii sociali înregistraţi cu
cabinete individuale sau societăţi civile profesionale de asistenţă
socială.
Serviciile sociale acordate şi administrate de către autorităţile
administraţiei publice locale se înfiinţează prin hotărâre a
consiliului local şi pot fi organizate ca structuri cu sau fără
personalitate juridică.
Structurile publice cu personalitate juridică sunt organizate ca
instituţii de asistenţă socială conduse de un director, sprijinit de
un consiliu consultativ compus din reprezentanţi ai beneficiarilor
şi ai partenerilor sociali din unitatea administrativ-teritorială
respectivă.
Structurile publice fără personalitate juridică se
organizează ca unităţi de asistenţă socială în cadrul aparatului
de specialitate al primarului, precum şi în cadrul serviciului
public de asistenţă socială din subordinea consiliilor judeţene,
consiliilor locale ale municipiilor şi oraşelor, consiliilor locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.
Serviciile sociale înfiinţate de furnizorii publici şi privaţi se

organizează la nivel teritorial astfel:
a) servicii sociale de interes local, adresate beneficiarilor care
trăiesc şi locuiesc pe raza teritorială a comunei, oraşului,
municipiului, respectiv a sectoarelor municipiului Bucureşti;
b) servicii sociale de interes judeţean, adresate beneficiarilor care
trăiesc şi locuiesc pe raza teritorială a judeţului.
Serviciile sociale pot deservi beneficiari din mai multe judeţe, caz
în care înfiinţarea, organizarea şi finanţarea acestora au la bază un
contract de parteneriat care se aprobă prin hotărâri ale consiliilor
judeţene sau locale partenere.
Aceste prevederi legale se aplică în mod corespunzător şi în cazul
207
serviciilor sociale de interes local care se adresează beneficiarilor
din mai multe comune, oraşe şi municipii din cadrul aceluiaşi
judeţ ori sectoare ale municipiului Bucureşti, iar contractele de
parteneriat se aprobă prin hotărârile consiliilor locale partenere.
Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura informarea
beneficiarilor cu privire la serviciile oferite de furnizorii privaţi de
servicii sociale (art. 42).
La nivel naţional se organizează un sistem de evidenţă a serviciilor
sociale care cuprinde datele şi informaţiile referitoare la serviciile
sociale (art. 43).
IX.3.3.4. Acordarea serviciilor sociale
Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, după caz, a

reprezentantului său legal, precum şi din oficiu.
Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează
serviciului public de asistenţă socială organizat în subordinea
autorităţilor administraţiei publice locale.
Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi
adresată şi direct unui furnizor privat de servicii sociale,
situaţie în care, dacă se încheie un contract de prestări servicii
cu persoana solicitantă, furnizorul are obligaţia de a informa,
în scris, autoritatea admi-nistrativ-teritorială pe a cărei rază
teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa beneficiarul
serviciului respectiv (art. 44).
Acordarea serviciilor sociale se realizează în baza unui contract,
încheiat între furnizorul de servicii sociale şi beneficiar, în care se
stipulează serviciile acordate, drepturile şi obligaţiile părţilor,
precum şi condiţiile de finanţare. Modelul contractului se aprobă
prin ordin al ministrului muncii si justitiei sociale (art. 45).
Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape
obligatorii:
a) evaluarea iniţială;
b) elaborarea planului de intervenţie;
c) evaluarea complexă;
d) elaborarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire;
e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenţie şi
în planul individualizat;
f) monitorizarea şi evaluarea acordării serviciilor (art. 46).
Evaluarea iniţială şi planul de intervenţie sunt realizate de
asistentul social sau, în lipsa acestuia, de personalul cu
competenţe în domeniul asistenţei sociale din cadrul serviciului
public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor
administraţiei publice locale.
Evaluarea iniţială are drept scop identificarea nevoilor indivi-
duale şi familiale, în baza cărora este elaborat planul de
intervenţie.
Planul de intervenţie se adresează persoanei şi, după caz, familiei
acesteia şi cuprinde măsurile de asistenţă socială, respectiv
208
serviciile recomandate pentru soluţionarea situaţiilor de nevoie
sau risc social identificate, precum şi beneficiile de asistenţă
socială la care persoana are dreptul.
Furnizarea serviciilor sociale se realizează în baza planului
individualizat de asistenţă şi îngrijire, elaborat de furnizorul de
servicii sociale cu acordul şi participarea beneficiarului.
Îngrijirea personală la domiciliu poate fi formală şi informală:
a) îngrijirea formală se asigură de persoana calificată, certificată
profesional, în condiţiile legii;
b) îngrijirea informală se asigură de membrii de familie, prieteni,
vecini sau o altă persoană necalificată care îşi asumă
responsabilitatea îngrijirii persoanei.
IX.3.4. Măsuri de prevenire şi combatere a sărăciei şi

riscului de excluziune socială
Măsurile de prevenire şi combatere a sărăciei şi riscului

de excluziune socială se înscriu în cadrul general de acţiuni
multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin
care se asigură oportunităţile şi resursele necesare pentru
participarea persoanelor vulnerabile în mod deplin la viaţa
economică, socială şi culturală a societăţii, precum şi la
procesul de luare a deciziilor care privesc viaţa şi accesul lor la
drepturile fundamentale.
Pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de
excluziune socială, prin politicile publice iniţiate, statul:
a) asigură accesul persoanelor vulnerabile la unele drepturi
fundamentale, cum ar fi: dreptul la locuinţă, la asistenţă socială şi
medicală, la educaţie şi la loc de muncă;
b) instituie măsuri de sprijin conform nevoilor particulare ale
persoanelor, familiilor şi grupurilor defavorizate (art. 53).
Persoanele singure şi familiile care nu dispun de resursele
necesare pentru satisfacerea unui nivel de trai minimal au dreptul
la beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale, acordate în
funcţie de nevoile identificate ale fiecărei persoane sau familii.
Nivelul de trai minimal reprezintă limita exprimată în lei care
asigură nevoile de bază, cum ar fi: hrană, îmbrăcăminte, igienă
personală, menţinerea şi salubrizarea locuinţei şi se calculează în
raport cu pragul sărăciei, conform metodologiei utilizate la nivelul
statelor membre ale Uniunii Europene (art. 54).
Principala formă de sprijin pentru prevenirea şi combaterea
sărăciei şi riscului de excluziune socială este venitul minim de
inserţie acordat din bugetul de stat, ca diferenţă între nivelurile
prevăzute prin lege specială şi venitul net al familiei sau al
persoanei singure, realizat ori obţinut într-o anumită perioadă de
timp, în scopul garantării unui venit minim fiecărei persoane din
România (art. 55).
209
Principalele categorii de servicii sociale având drept scop exclusiv
prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială
sunt adresate persoanelor şi familiilor fără venituri sau cu venituri
reduse, persoanelor fără adăpost, victimelor traficului de
persoane, precum şi persoanelor private de libertate.
Serviciile sociale adresate persoanelor care trăiesc în stradă pot fi
organizate ca:
a) echipe mobile de intervenţie în stradă sau servicii de tip
ambulanţă socială;
b) adăposturi de noapte;
c) centre rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată.
Persoanele fără venituri sau cu venituri reduse beneficiază de
masă acordată de cantine sociale.
Cantinele sociale sunt unităţi publice de asistenţă socială, cu sau
fără personalitate juridică, înfiinţate, organizate şi administrate de
autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de furnizori
privaţi de servicii sociale.
Cantinele sociale acordă masă caldă şi rece, gratuit sau contra
cost, în condiţiile prevăzute de lege (art. 61).
Victimele traficului de persoane beneficiază de servicii sociale
prestate pentru facilitarea reintegrării/reinserţiei sociale a
acestora.
Serviciile sociale acordate victimelor traficului de persoane sunt
prestate în sistem integrat cu alte măsuri de protecţie prevăzute
de legislaţia specială şi sunt gratuite (art. 62).
Serviciile sociale destinate victimelor traficului de persoane pot fi:
a) centrele rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată, care
asigură asistenţă, îngrijire şi protecţie;
b) centre de zi care asigură în principal informare, consiliere,
sprijin emoţional şi social, în scopul reabilitării şi reintegrării
sociale;
c) servicii acordate în comunitate, care constau în servicii de
asistenţă socială, suport emoţional, consiliere psihologică,
consiliere juridică, orientare profesională, reinserţie socială etc.
(art. 63).
Persoanele private de libertate, aflate în custodia sistemului
penitenciar, în vederea asigurării reintegrării lor sociale,
beneficiază gratuit de servicii sociale de consiliere educaţională,
socială şi psihologică, acordate la nivelul aşezămintelor de
deţinere, în sistem integrat cu activităţile şi programele educative,
psihologice şi de asistenţă socială, de instruire şcolară şi formare
profesională desfăşurate în cadrul acestora (art. 64).
IX.3.5. Organizarea instituţională a sistemului de asistenţă

socială
IX. 3.5. 1. Nivelul central
210
Ministerul Muncii si Justiei Sociale este autoritatea
publică centrală care elaborează politica de asistenţă socială şi
promovează drepturile familiei, copilului, persoa-nelor
vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi şi ale oricăror altor
persoane aflate în nevoie.
Ministerul Muncii si Justiei Sociale stabileşte strategia naţională şi
sectorială de dezvoltare în domeniul social, coordonează şi
monitorizează implementarea aces-tora, susţine financiar şi tehnic
programele sociale şi exercită controlul asupra acordării
beneficiilor de asistenţă socială şi serviciilor sociale.
Pentru eficientizarea procesului de elaborare şi implementare a
politicilor sociale la nivel naţional, Ministerul Muncii si Justie
Sociale organizează Observatorul Social Naţional.
În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, Observatorul colaborează
cu organisme naţionale şi internaţionale cu preocupări în
domeniul protecţiei sociale şi încheie protocoale de colaborare,
inclusiv cu observatoarele sociale sectoriale sau teritoriale
organizate de acestea (art. 109).
IX .3.5.2. Nivelul local
Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecţiei

copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu
dizabilităţi, precum şi altor persoane, grupuri sau comunităţi
aflate în nevoie socială, autorităţile administraţiei publice locale
au atribuţii privind administrarea şi acordarea beneficiilor de
asistenţă socială şi a serviciilor sociale.
*
IX.3.6. Personalul din sistemul de asistenţă socială şi

finanţarea asistenţei sociale
În domeniul asistenţei sociale activează asistenţi sociali, alt

personal de specialitate în asistenţă socială, precum şi personal cu
profesii, calificări şi competenţe diverse.
Personalul din domeniul asistenţei sociale îşi desfăşoară
acti-vitatea în conformitate cu statutul profesiei, al
dispoziţiilor Codului muncii, precum şi al altor dispoziţii
legale, după caz (art. 121).
Autorităţile administraţiei publice locale angajează asistenţi sociali
sau contractează serviciile acestora pentru a realiza activităţile
necesare, cu respectarea raportului de un asistent social la
maximum 300 de beneficiari.
În procesul de acordare a serviciilor sociale pot fi implicaţi
voluntari care, pentru activitatea desfăşurată, beneficiază de
211
facilităţi.
Furnizorii de servicii sociale care utilizează voluntari pot bene-ficia
de facilităţi pentru accesarea de fonduri din bugetul de stat,
bugetul local sau fonduri internaţionale.
Personalul angajat în cadrul serviciilor sociale, precum şi cel din
cadrul serviciilor publice de asistenţă socială este personal
contractual.
Persoanele cu funcţie de conducere din cadrul serviciilor publice
de asistenţă socială, precum şi personalul cu atribuţii în realizarea
şi elaborarea strategiilor şi planurilor anuale de acţiune, în
colectarea şi administrarea bazelor de date, în contractarea
serviciilor sociale, administrarea resurselor umane şi a activităţilor
economico-financiare şi de consiliere juridică, pot fi încadraţi ca
funcţionari publici în condiţiile legii.
Salarizarea personalului din sistemul public de asistenţă socială se
face potrivit legii privind salarizarea unitară a personalului plătit
din fonduri publice, cu modificările ulterioare (art. 127).
Asistenţa socială se finanţează din fonduri alocate de la bugetul
de stat, de la bugetele locale, din donaţii, sponsorizări sau din alte
contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ţară şi
din străinătate, din contribuţii ale beneficiarilor, precum şi din alte
surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu şi în limita resurselor
financiare disponibile (art. 128)

Beneficiile de asistenţă socială, în funcţie de scopul lor, se clasifică astfel:
a) beneficii de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune
socială;
b) beneficii de asistenţă socială pentru susţinerea copilului şi familiei;
c) beneficii de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;
d) beneficii de asistenţă socială pentru situaţii deosebite.
Beneficiile de asistenţă socială se acordă în bani sau în natură şi cuprind alocaţii, indemnizaţii,
ajutoare sociale şi facilităţi.
Clasificarea serviciilor sociale are la bază următoarele criterii:
a) scopul serviciului;
b) categoriile de beneficiari cărora li se adresează;
c) regimul de asistare, respectiv regimul rezidenţial sau nerezi-denţial;
d) locul de acordare;
e) regimul juridic al furnizorului de servicii sociale;
f) regimul de acordare (art. 29).
Concepte şi termeni de reţinut: sistem national de asistenta sociala, servicii sociale, beneficii de
212
asistenta sociala, familie, solidaritate sociala.
1.Ce se intelege prin notiunea de asistenta sociala?

2. Care sunt criteriile de impartire a beneficiilor sociale?
3. Ce se intelege prin servicii sociale si categoriile acestora?
1.In functie de scopul lor, beneficiile de asistenta sociala pot fi?

a. pentru sustinerea copilului si a familiei;
b. acordarea concediului de risc maternal;
c. acordarea concediului pentru ingrijirea copilului bolnav
a. b
b. a
c. c
2. Servicii sociale se acorda :
a. numai la solicitarea persoanei sau , dupa caz, reprezentantului sau legal;
b. la solicitarea persoanei si din oficiu;
c. numai din oficiu.
a. c
b. a
c. b
2005 ;
213
Bucuresti, 2010;
Bucuresti, 2003;
Bucuresti 2011.
214
AJUTORUL SOCIAL, SERVICIILE SOCIALE
ŞI CANTINELE DE AJUTOR SOCIAL
Cuprins
10.1. Introducere
10.1. Introducere
Sediul materiei îl reprezintă Legea nr. 416/2001 privind venitul
minim garantat80, cu modificările şi completările ulterioare.
Familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, au dreptul la un
venit minim garantat ca formă de asistenţă socială.
Sediul materiei îl reprezintă Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003
privind serviciile sociale81, cu modificările şi completările
ulterioare.În funcţie de complexitatea situaţiei, serviciile sociale
pot fi furnizate în sistem integrat, prin asocierea lor cu serviciile
medicale, educaţionale, de locuinţe şi de ocupare în muncă (art.
1).
Sediul materiei îl reprezintă Legea nr. 208/1997 privind cantinele
de ajutor social82.

învăţare
80Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, modificată ulterior, inclusiv
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2018..
81Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 515/2003, modificată ulterior, inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2015.
215
– înţelegerea noţiunilor de ajutor social, servicii sociale si
cantine de ajutor social;
sociala.

drepturilor asistatilor.

X.3.1.Ajutorul social
X.3.1.1. Consideratii generale
Venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social

lunar. Instituirea venitului minim garantat se întemeiază pe
principiul solidarităţii sociale, în cadrul unei politici naţionale de
asistenţă socială.
În sensul legii, termenul familie desemnează soţul şi soţia sau
soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, aflaţi în întreţinerea acestora,
care locuiesc şi gospodăresc împreună.
Se consideră familie şi persoana care locuieşte şi gospodăreşte
împreună cu copiii aflaţi în întreţinerea sa şi se află în una dintre
a) este necăsătorită;
b) este văduvă;
c) este divorţată;
d) al cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărut/dispărută
prin hotărâre judecătorească;
e) nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile
prevăzute la lit. a) – d).
Nivelul lunar al venitului minim garantat se raportează la
indicatorul social de referinţă, denumit în continuare ISR, şi,
începând cu data de 1 ianuarie 2014, este de:
216
a) 0,283 ISR pentru persoana singură;
b) 0,510 ISR pentru familiile formate din 2 persoane;
c) 0,714 ISR pentru familiile formate din 3 persoane;
d) 0,884 ISR pentru familiile formate din 4 persoane;
e) 1,054 ISR pentru familiile formate din 5 persoane;
f) câte 0,073 ISR pentru fiecare altă persoană peste numărul
de 5 persoane, care face parte din familie, în condiţiile
prezentei legi (art. 4).
X.3.1.2. Stabilirea cuantumului ajutorului social şi plata
acestuia
Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţă între

indicatorul social de referinţă, transformat în lei, şi venitul net
lunar al familiei sau al persoanei singure (art. 5).
Familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare
până la nivelul venitului minim garantat beneficiază de o
majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie,
în cazul în care cel puţin un membru al familiei face dovada că
lucrează pe bază de contract individual de muncă, are statut
de funcţionar public sau prestează o activitate, realizând
venituri cu caracter salarial.
Pentru sumele acordate ca ajutor social, conform prevederilor
prezentei legi, una dintre persoanele majore apte de muncă din
familia beneficiară are obligaţia de a presta lunar, la solicitarea
primarului, acţiuni sau lucrări de interes local, fără a se putea
depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de
securitate şi igienă a muncii. Fac excepţie familiile pentru care
ajutorul social rezultat din calcul este de până la 50 lei
(RON)/lună; pentru acestea orele de muncă se stabilesc
trimestrial şi se efectuează în prima lună de plată.
Orele de muncă se calculează proporţional cu cuantumul
ajutorului social de care beneficiază familia sau persoana singură,
cu un tarif orar corespunzător salariului de bază minim brut pe
ţară garantat în plată, raportat la durata medie lunară a timpului
de muncă.
Numărul zilelor de lucru, limitate la norma lunară de
21,25, se stabileşte prin împărţirea orelor de muncă calculate
la 8 ore/zi. Fracţiile se întregesc în plus.
Obligaţia de a presta acţiunile sau lucrările de interes
local poate fi transferată altor persoane din familie, cu acordul
primarului, în situaţia în care persoana nominalizată să
efectueze acţiunile sau lucrările de interes local se află în
incapacitate temporară de muncă sau şi-a pierdut total ori
parţial capacitatea de muncă.
Primarii au obligaţia să întocmească un plan de acţiuni sau de
lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă, să
ţină evidenţa efectuării acestor ore şi să asigure instructajul
privind normele de tehnică a securităţii muncii pentru toate
persoanele care prestează acţiuni ori lucrări de interes local.
217
Planul de acţiuni sau de lucrări de interes local se aprobă anual
prin hotărâre a consiliului local. În funcţie de solicitările venite din
partea instituţiilor partenere în organizarea şi evidenţa orelor de
muncă, planul de acţiuni sau de lucrări de interes local poate fi
reactualizat pe parcursul anului şi aprobat prin hotărâre a
consiliului local. Primarul are obligaţia să afişeze planul de acţiuni
sau de lucrări de interes local, lista cuprinzând beneficiarii de
ajutor social, precum şi persoanele care urmează să efectueze
acţiuni sau lucrări de interes local. Aceste documente se transmit
agenţiilor judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a
municipiului Bucureşti, în luna următoare aprobării acestora prin
hotărâre a consiliului local (art. 6).
Prin persoană aptă de muncă se înţelege persoana care
îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are vârsta cuprinsă între 16 ani şi vârsta standard de pensio-
nare;
b) nu urmează o formă de învăţământ cursuri de zi prevăzută de
lege;
c) are starea de sănătate şi capacitatea fizică şi psihică cores-
punzătoare, care o fac aptă pentru prestarea unei munci.
Incapacitatea fizică şi psihică este dovedită cu acte eliberate în
Face excepţie de la îndeplinirea obligaţiilor legale persoana aptă
de muncă şi care se află în una dintre următoarele situaţii:
a) asigură creşterea şi îngrijirea, potrivit legii, a unuia sau a mai
multor copii în vârstă de până la 7 ani şi până la 18 ani, în cazul
copilului cu handicap grav sau accentuat, dovedit prin certificat
eliberat de Comisia pentru protecţia copilului;
b) asigură îngrijirea uneia sau a mai multor persoane cu han-dicap
grav ori accentuat sau persoane vârstnice dependente care nu
beneficiază de asistent personal sau îngrijitor la domiciliu, în
condiţiile legii;
c) participă la un program de pregătire profesională;
d) este încadrată în muncă (art. 72).
În cazul în care familia sau persoana singură are în proprietate,
închiriere, comodat ori altă formă de deţinere cel puţin unul
dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor ce conduc la excluderea
acordării ajutorului social, aceasta nu beneficiază de ajutor social.
Ajutorul social, în condiţiile legii, se acordă pe bază de cerere şi
declaraţie pe propria răspundere, însoţite de actele doveditoare
privind componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia.
Existenţa oricăror altor venituri decât cele care pot fi dovedite cu
acte se menţionează în declaraţia pe propria răspundere a
persoanei care solicită ajutorul social.
Cererea şi declaraţia pe propria răspundere se semnează şi se
înaintează de către reprezentantul familiei. Reprezentantul
familiei poate fi, după caz, unul dintre membrii familiei care are
capacitate deplină de exerciţiu ori, în cazurile prevăzute de lege,
tutorele sau curatorul persoanei îndreptăţite.
Titularul ajutorului social este reprezentantul familiei, iar
218
beneficiarul ajutorului social este familia.
Cererea de acordare a ajutorului social şi declaraţia pe propria
răspundere se înregistrează la primarul localităţii în a cărei rază
teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa titularului.
Cererea de acordare a ajutorului social se soluţionează în termen
de maximum 30 de zile de la data înregistrării.
În vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de
acordare a ajutorului social, primarul dispune în mod obligatoriu
efectuarea anchetei sociale, în termen de 15 zile lucrătoare de la
data înregistrării cererii. Ancheta socială se efectuează de
personalul serviciului public de asistenţă socială din subordinea
consiliului local sau, după caz, de persoanele cu atribuţii în
domeniul asistenţei sociale din aparatul propriu de specialitate al
primarului.
Ancheta socială se întocmeşte potrivit modelului aprobat prin
normele metodologice de aplicare a prezentei legi şi constituie
probă legală pentru instanţele judecătoreşti, în legătură cu
deschiderea dreptului sau respingerea cererii.
Răspunderea asupra conţinutului anchetei sociale revine şi
persoanelor care au efectuat şi au semnat ancheta socială.
În cazul în care solicitantul refuză să furnizeze informaţiile nece-
sare pentru întocmirea anchetei sociale, se consideră că familia
aces-tuia nu îndeplineşte condiţiile de acordare a ajutorului social
(art. 11).
Stabilirea dreptului la ajutorul social şi a cuantumului acestuia se
decid prin dispoziţie scrisă a primarului.
În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea
anchetei sociale, primarul are obligaţia să emită dispoziţia de
acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social.
Dispoziţia prima-rului se comunică titularului ajutorului social, în
termen de maximum 5 zile de la data emiterii. Dreptul la ajutorul
social se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii.
Primarul şi secretarul unităţii administrativ-teritoriale răspund, în
condiţiile legii, de realitatea şi legalitatea operaţiunilor de stabilire
a dreptului la ajutorul social, inclusiv a cuantumului acestuia (art.
12).
Schimbarea, la cerere sau din oficiu, a titularului ajutorului social
se face prin dispoziţie a primarului şi se comunică atât noului
titular al ajutorului social, cât şi celui înlocuit. În cazul în care
schimbarea titularului este cerută de membrii familiei, dispoziţia
primarului se comunică şi acestora (art. 13).
Plata ajutorului social se asigură de către agenţiile pentru plăţi şi
inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
denumite în continuare agenţii teritoriale, prin decizie a
directorului. Emiterea deciziei are la bază dispoziţia primarului
privind acordarea dreptului, însoţită de copia cererii de acordare a
ajutorului social şi a declaraţiei pe propria răspundere, precum şi
de copia fişei de calcul. Modelul deciziei se stabileşte prin
normele metodologice de aplicare a prevederilor legii.
219
X.3.1.3. Obligaţiile beneficiarilor de ajutor social
Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice

primarului, în scris, orice modificare cu privire la domiciliu,
venituri şi la numărul membrilor familiei, în termen de 15 zile
de la data la care a intervenit modificarea. În cazul în care
modificările nu conduc la majorări sau diminuări ale
ajutorului social mai mari de 10 lei (RON) pe familie, ajutorul
social stabilit anterior nu se modifică.
Modificarea cuantumului sau încetarea dreptului la ajutorul social
se face prin dispoziţie scrisă a primarului, începând cu luna
următoare celei în care au intervenit modificările (art. 14).
În vederea urmăririi respectării condiţiilor de acordare a dreptului
la ajutorul social, primarii dispun efectuarea de anchete sociale la
interval de 6 luni sau ori de câte ori este nevoie.
În cazul în care se constată situaţii ce conduc la modificarea
cuantumului, suspendarea sau încetarea dreptului la ajutor social,
primarul emite o nouă dispoziţie scrisă (art. 15).
Dreptul la ajutor social încetează în următoarele situaţii:
a) în cazul în care beneficiarii nu mai îndeplinesc condiţiile
prevăzute de prezenta lege;
b) în cazul în care dreptul la ajutor social, respectiv plata aces-tuia,
au fost suspendate şi, în termen de 3 luni de la data suspendării
plăţii, nu au fost îndeplinite obligaţiile care au dus la suspendare;
c) în cazul în care, după verificare, se constată că beneficiarul
ajutorului social nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege;
d) în cazul în care, pe parcursul acordării dreptului la ajutor social,
beneficiarii refuză să furnizeze informaţii cu privire la membrii
familiei sau la veniturile realizate;
e) în cazul în care beneficiarii nu au îndeplinit obligaţia de achitare
a impozitelor şi taxelor locale.
Încetarea dreptului la ajutor social se face prin dispoziţie scrisă a
primarului. Primarul transmite agenţiei teritoriale dispoziţiile de
încetare a dreptului la ajutor social, pe bază de borderou.
Încetarea plăţii ajutorului social se face prin decizie a directorului
agenţiei teritoriale, începând cu luna următoare celei în care s-au
constatat situaţiile prevăzute mai sus.
Decizia directorului agenţiei teritoriale se comunică titularului în
termen de 30 de zile de la data emiterii (art. 20).
X.3.1.4. Alte forme de prestaţii sociale familiale
Beneficiarii de ajutor social, ca persoane singure sau ca membrii

de familie, au dreptul la asigurarea socială de sănătate, fara
plata contribuţiei de asigurari sociale de sanatate.
220
Prima obligatorie pentru asigurarea locuinţei, în cazul
beneficiarilor de ajutor social, se plăteşte din bugetul de stat.
Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii si Justitiei Sociale,
poate acorda ajutoare de urgenţă familiilor şi persoanelor care se
află în situaţii de necesitate cauzate de calamităţi naturale,
incendii, accidente, precum şi pentru alte situaţii deosebite
cauzate de starea de sănătate ori cauze care pot conduce la riscul
de excluziune socială, precum şi în alte situaţii stabilite prin
hotărâre a Guvernului, care va cuprinde şi procedura şi/sau
condiţiile de acordare. Ajutoarele de urgenţă nu sunt supuse
impozitului pe venit şi nu se iau în considerare la stabilirea altor
drepturi de asistenţă socială.
Primarii pot acorda ajutoare de urgenţă familiilor şi persoanelor
care se află în situaţii de necesitate cauzate de calamităţi naturale,
incendii, accidente, precum şi pentru alte situaţii deosebite,
stabilite prin hotărâre a consiliului local.
În cazul decesului unei persoane din familia beneficiară de ajutor
social sau al persoanei singure beneficiare de ajutor social,
primarii pot dispune acordarea unui ajutor reprezentând o parte
din cheltuielile cu înmormântarea. Ajutorul se acordă unei singure
persoa-ne, care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul,
părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul în condiţiile dreptului
comun sau, în lipsa acestuia, persoana care dovedeşte că a
suportat cheltuielile cu înmormântarea.
*
X.3.2. Venitul minim de incluziune.

venitul minim de incluziune83, cu modificările și completările
ulterioare. Conform prevederilor art. 97 din lege, acest act
normativ intră în vigoare la data de 01 aprilie 2012. La aceeași
dată, se abrogă prevederile Legii nr. 416/2001 privind venitul
minim garantat, prezentate în secțiunea anterioară a
prezentului capitol.
Familiile și persoanele singure aflate în situații de
dificultate, în scopul prevenirii și combaterii sărăciei și
riscului de excluziune socială, ca beneficii de asistență
socială, au dreptul la un venit minim de incluziune.
Situaţia de dificultate este situaţia în care se află
persoanele care, la un moment dat, pe parcursul vieţii, din
cauze socioeconomice, de sănătate şi/sau care rezultă din
mediul social de viaţă, şi-au pierdut sau le-au fost limitate
propriile capacităţi de integrare socială.
83 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 3 noiembrie 2016, modificată și completată
ulterior, inclusiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2018
221
Venitul minim de incluziune reprezintă sprijinul
financiar acordat de stat în scopul asigurării nivelului de trai
minimal, astfel cum acesta este definit de art. 54 din Legea
nr. 292/2011, cu modificările ulterioare, pentru familiile şi
persoanele singure aflate în situaţie de dificultate, precum şi
pentru prevenirea riscului sărăciei în rândul copiilor şi
stimularea participării acestora în sistemul de educaţie.
Venitul minim de incluziune se compune din una sau
mai multe din următoarele categorii de ajutoare financiare:
a) ajutor de incluziune;
b) ajutor pentru familia cu copii;
c) supliment pentru locuire.
În funcţie de nevoile familiei/persoanei singure,
venitul minim de incluziune este însoţit de alte măsuri de
asistenţă socială complementare, acordate în bani şi/sau în
natură, după cum urmează:
a) stimulente;
b) facilităţi contributive;
c) alte drepturi complementare.
Sumele aferente venitului minim de incluziune şi
măsurilor de asistenţă socială complementare se acordă din
bugetul de stat şi, după caz, din bugetele locale.
Pentru situaţii de dificultate ale unuia sau mai multor
membri din familie a căror nevoie identificată constituie o
situaţie particulară şi necesită intervenţie individualizată, se
pot acorda ajutoare de urgenţă şi/sau ajutoare comunitare,
susţinute din bugetul de stat şi, respectiv, din bugetele
locale.
Ajutoarele financiare componente ale venitului minim
de incluziune şi măsurile de asistenţă socială
complementare, precum şi ajutoarele se definesc astfel:
a) ajutor de incluziune - ajutorul financiar acordat
familiilor cu venituri situate sub nivelul prevăzut la art. 9
alin. (3) lit. a), pentru asigurarea necesităţilor zilnice de
viaţă;
b) ajutor pentru familia cu copii - ajutorul financiar
acordat familiilor cu venituri situate sub nivelul prevăzut la
art. 9 alin. (3) lit. b), care au în întreţinere unul sau mai mulţi
copii în vârstă de până la 18 ani, în scopul prevenirii riscului
de sărăcie a copilului şi stimulării participării acestuia în
sistemul de educaţie;
c) supliment pentru locuire - ajutorul financiar acordat
ca măsură de combatere a sărăciei energetice, destinat
persoanelor singure sau familiilor cu venituri situate sub
nivelul prevăzut la art. 9 alin. (3) lit. c), în scopul acoperirii
integrale sau parţiale a cheltuielilor cu încălzirea locuinţei în
222
perioada sezonului rece;
d) stimulente - măsuri speciale de stimulare pentru
participarea pe piaţa muncii sau de sănătate, acordate în
bani sau care reprezintă deduceri aplicate veniturilor
persoanei;locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor
de teren şi inundaţiilor, republicată;
g) ajutoare comunitare şi de urgenţă - ajutoare financiare
şi/sau în natură, destinate sprijinirii familiei/persoanei singure
pentru depăşirea unor situaţii de dificultate temporară ce pot
conduce la riscul sărăciei şi excluziunii sociale, cum ar fi cele
cauzate de calamităţi naturale, incendii, pierderea locuinţei,
afecţiuni ale sănătăţii care necesită tratamente care nu sunt
acoperite integral de asigurarea socială de sănătate.
e) facilităţi contributive - transferuri financiare pentru
plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate pentru
anumite categorii de beneficiari ai măsurilor prevăzute de
prezenta lege;
f) alte drepturi complementare - transferuri financiare
pentru plata asigurării obligatorii a locuinţei în condiţiile
Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a
Cuantumul venitului minim de incluziune prevăzut de
prezenta lege, precum şi nivelul veniturilor se raportează la
indicatorul social de referinţă, denumit în continuare ISR, cu
respectarea prevederilor art. 14 alin. (1) - (4) din Legea nr.
292/2011, cu modificările ulterioare.
Pot beneficia de venit minim de incluziune familia şi
persoana singură lipsită de venituri sau ale cărei venituri nu
acoperă nivelul de trai minimal, dacă îndeplinesc condiţiile
de eligibilitate prevăzute de prezenta lege şi ale căror
venituri nete lunare ajustate sunt de până la 600 de lei,
inclusiv, respectiv 1,200 ISR.
Coeficienţii de echivalenţă corespunzători dimensiunii
familiei, denumiţi în continuare coeficienţi de echivalenţă
utilizaţi în stabilirea venitului net lunar ajustat, sunt:
a) 1 - pentru persoana singură sau pentru un singur
membru de familie;
b) 0,5 - pentru fiecare persoană în plus, adult sau copil.
Venitul minim de incluziune se constituie din
totalitatea sumelor aferente ajutoarelor financiare prevăzute
la art. 3 alin. (2) din lege, care se stabilesc în funcţie de
încadrarea în veniturile nete lunare ajustate realizate de
familie în următoarele limite:
a) pentru ajutorul de incluziune, până la un
venit mediu net lunar ajustat de 260 de lei inclusiv, respectiv
0,520 ISR, care se ia în calcul la stabilirea veniturilor
223
cumulate ale familiei, respectiv până la un venit mediu net
lunar ajustat de 300 de lei inclusiv, respectiv 0,600 ISR, care
se ia în calcul la stabilirea veniturilor persoanei singure cu
vârsta de cel puţin 60 de ani;
b) pentru ajutorul pentru familia cu copii, până
la un venit net lunar ajustat de 600 de lei, inclusiv, respectiv
1,200 ISR;
c) pentru suplimentul pentru locuire, până la un
venit net lunar ajustat de 600 de lei, inclusiv, respectiv 1,200 ISR,
iar în cazul persoanelor singure cu vârsta de cel puţin 60 de ani,
până la un venit net lunar ajustat de 800 de lei, inclusiv, respectiv
1,600 ISR. (art. 9)
La stabilirea veniturilor nete lunare ale familiei

conform prevederilor alin. (1), nu se iau în calcul
următoarele venituri:
a) sumele primite cu titlu de prestaţii sociale în baza
Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
b) alocaţia de stat pentru copii acordată în baza Legii
nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată,
cu modificările ulterioare;
c) ajutoarele de stat acordate pentru activităţile
agricole din fonduri publice, conform legii, inclusiv cele din
fonduri externe nerambursabile;
d) sumele acordate ca burse sau alte forme de sprijin
financiar destinate exclusiv pentru susţinerea educaţiei
preşcolarilor, elevilor şi studenţilor, prin programe ale
Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, altor
instituţii publice şi private, inclusiv organizaţii
neguvernamentale;
e) sumele primite din activitatea desfăşurată ca zilier,
în condiţiile Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor
activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri,
republicată;
f) sumele primite de persoanele apte de muncă din
familie ca urmare a participării la programe de formare
profesională organizate în condiţiile legii, dacă acestea nu au
titlu de venituri salariale;
g) sumele primite ocazional din partea unor persoane
fizice ori juridice, precum şi sumele cu titlu de ajutor de
urgenţă primite de la bugetul de stat sau local.
În cazul în care cel puţin unul dintre membrii familiei are în

proprietate, închiriere, comodat ori altă formă de deţinere cel
puţin unul dintre bunurile cuprinse în Lista bunurilor ce conduc la
224
excluderea acordării venitului minim de incluziune, aceasta nu
beneficiază de acest drept.
Pentru stimularea unei vieţi active şi a participării pe piaţa

muncii, în situaţia în care unul sau mai mulţi membri ai familiei
realizează venituri în baza unui contract individual de muncă,
raport de serviciu sau a altei forme legale de angajare, sau
membrii familiei desfăşoară activităţi independente ori agricole,
50% din totalitatea acestora, dar nu mai mult de 400 de
lei/familie, respectiv 0,800 ISR, nu se iau în calcul la stabilirea
veniturilor nete lunare ale familiei. (art. 11).
Titularul venitului minim de incluziune are obligaţia să

comunice primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul
sau reşedinţa, potrivit prevederilor art. 40 alin. (1), orice
modificare cu privire la domiciliu, venituri şi numărul
membrilor familiei, în termen de maximum 15 zile de la data
la care a intervenit modificarea. (art. 56)
Persoanele singure şi familiile beneficiare de venit
minim de incluziune au obligaţia să depună la primărie, din 3
în 3 luni, declaraţia pe propria răspundere prevăzută de lege
(art. 57)
Persoanele apte de muncă care nu obţin venituri în
baza unui contract individual de muncă, raport de serviciu
sau altă formă legală de angajare, şi nici din activităţi
independente sau activităţi agricole, aşa cum sunt acestea
definite de Legea nr. 227/2015, cu modificările şi
completările ulterioare, au obligaţia să se prezinte, ori de
câte ori sunt solicitate de agenţia teritorială pentru ocuparea
forţei de muncă în a cărei evidenţă sunt înregistrate ca
persoane în căutarea unui loc de muncă, în vederea
încadrării în muncă sau a participării la serviciile pentru
stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare
profesională, şi de a face dovada, din 3 în 3 luni, că şi-au
păstrat statutul de persoană în căutarea unui loc de muncă
şi nu au refuzat un loc de muncă oferit ori participarea la
serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de
formare profesională. În cazul persoanelor singure şi
familiilor beneficiare ale venitului minim de incluziune care
constă exclusiv în supliment pentru locuire, această obligaţie
nu se aplică. (art. 58)
În cazul familiilor beneficiare de venit minim de
incluziune care include componenta de ajutor de incluziune,
una dintre persoanele majore apte de muncă din familia
respectivă are obligaţia de a presta lunar, la solicitarea
primarului, activităţi sau lucrări de interes local, cu
225
respectarea duratei normale a timpului de muncă şi a
normelor de securitate şi sănătate în muncă. (art. 59)
Fac excepţie de la prevederile alin. (1) familiile pentru care
suma aferentă ajutorului social este de până la 10 lei, respectiv
0,020 ISR. Pentru acestea, orele de muncă se stabilesc trimestrial
şi se efectuează în oricare dintre lunile trimestrului.
Suspendarea acordării venitului minim de incluziune
sau a oricăreia dintre componentele acestuia, se face prin
decizie a directorului executiv al agenţiei teritoriale pentru
plăţi şi inspecţie socială.
Suspendarea acordării ajutorului de incluziune şi/sau a

ajutorului pentru familia cu copii se realizează pe perioade
diferite, în raport cu obligațiile încălcate de beneficiar, în
condițiile legii:
În cazul în care titularul dreptului, în termenul maxim
de suspendare, face dovada îndeplinirii obligaţiilor prevăzute
de lege, perioada de suspendare încetează începând cu luna
următoare datei depunerii documentelor doveditoare la
primărie.
Reluarea plăţilor aferente drepturilor suspendate se
face începând cu luna următoare datei emiterii, de către
directorul executiv al agenţiei teritoriale pentru plăţi şi
inspecţie socială, a deciziei de încetare a suspendării plăţii
dreptului.
Încetarea dreptului se face prin dispoziţie scrisă a
primarului şi se referă atât la venitul minim de incluziune, în
ansamblul său, cât şi la oricare din componentele sale
prevăzute de lege.
Încetarea dreptului la venit minim de incluziune sau a
dreptului la ajutor de incluziune, la ajutorul pentru familia cu
copii sau la suplimentul pentru locuire se face începând cu
luna următoare încetării sau constatării neîndeplinirii
condiţiilor de eligibilitate prevăzute de lege. (art. 69)
*
În încheiere, menționăm că Legea nr. 196/2016
conține și prevederi referitoare la modalitățile de plată a
drepturilor, recuperarea sumelor încasate necuvenit, unele
drepturi complementare venitului minim de incluziune și
răspundera juridică pentru încălcarea legii.
Dispoziţiile primarului privind aprobarea sau respingerea în

prealabil a cererii privind acordarea dreptului la venitul minim de
incluziune, precum şi cele privind încetarea dreptului la venit
minim de incluziune se pot ataca potrivit prevederilor Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi
226
X.3.3. Serviciile sociale
X.3.3.1. Definirea serviciilor sociale şi principiile care stau la baza

acestor servicii
Serviciile sociale reprezintă ansamblul complex de măsuri şi
acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale
individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi
depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau
dependenţă pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei
persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii
sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul
creşterii calităţii vieţii.
Serviciile sociale sunt asigurate de furnizorii de servicii sociale, în
condiţiile prevăzute de ordonanţă.
Principiile şi valorile care stau la baza furnizării serviciilor sociale
sunt prevazute la art. 3 din OG nr. 68/2003 privind serviciile
sociale.
IX.3.3.2. Tipologia serviciilor sociale

Potrivit legii – art. 31, serviciile sociale pot fi: cu caracter primar şi
specializate. Ambele categorii având caracter proactiv.
Serviciile sociale cu caracter primar sunt serviciile sociale care au
drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori
vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune
socială.
Serviciile sociale cu caracter primar sunt următoarele:
a) activităţi de identificare a nevoii sociale individuale, familiale şi
de grup;
b) activităţi de informare despre drepturi şi obligaţii;
c) măsuri şi acţiuni de conştientizare şi sensibilizare socială;
d) măsuri şi acţiuni de urgenţă, în vederea reducerii efectelor
situaţiilor de criză;
e) măsuri şi acţiuni de sprijin, în vederea menţinerii în comu-
nitate a persoanelor în dificultate;
f) activităţi şi servicii de consiliere;
g) măsuri şi activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară în
plan social pentru încurajarea participării şi solidarităţii sociale;
h) orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop prevenirea sau
limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot
duce la marginalizare sau excluziune socială.
Serviciile sociale specializate sunt serviciile sociale care au drept
scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor
individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială.
Serviciile sociale specializate sunt următoarele:
a) recuperare şi reabilitare;
227
b) suport şi asistenţă pentru familiile şi copiii aflaţi în dificultate;
c) educaţie informală extracurriculară pentru copii şi adulţi, în
funcţie de nevoia fiecărei categorii;
d) asistenţă şi suport pentru persoanele vârstnice, inclusiv pentru
persoanele vârstnice dependente;
e) asistenţă şi suport pentru toate categoriile definite la art. 25 din
ordonanta;
f) sprijin şi orientare pentru integrarea, readaptarea şi reeducarea
profesională;
g) îngrijire social-medicală pentru persoanele aflate în difi-cultate,
inclusiv paleative pentru persoanele aflate în fazele terminale ale
unor boli;
h) mediere socială;
i) consiliere în cadru instituţionalizat, în centre de informare şi
consiliere;
j) orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop menţinerea,
refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru
depăşirea unei situaţii de nevoie socială.
Serviciile de îngrijire social-medicală reprezintă un complex de
activităţi care se acordă în cadrul unui sistem social şi medical
integrat şi au drept scop principal menţinerea autonomiei
persoanei, precum şi prevenirea agravării situaţiei de dependenţă.
Furnizarea serviciilor medicale se asigură de către personal
specializat, în condiţiile stabilite prin reglementările legale în
vigoare.
Principalele categorii de persoane cărora li se adresează serviciile
de îngrijire social-medicală sunt persoanele vârstnice, persoanele
cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care suferă de boli
incurabile, copiii cu nevoi speciale, persoanele victime ale
violenţei în familie (art. 34).
Serviciile de îngrijire social-medicală sunt servicii sociale, servicii
medicale şi servicii conexe acestora.
X.3.3.3. Furnizorii de servicii sociale şi personalul care acordă
servicii sociale
Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice,
publice ori private.
Furnizorii publici de servicii sociale pot fi:
a) serviciul public de asistenţă socială la nivel judeţean şi local;
b) alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local;
c) instituţiile publice care au constituite compartimente de
Furnizorii privaţi de servicii sociale pot fi:
a) asociaţiile şi fundaţiile, cultele religioase şi orice alte forme
organizate ale societăţii civile;
b) persoane fizice autorizate în condiţiile legii;
c) filialele şi sucursalele asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale
recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare;
d) organizaţiile internaţionale de profil.
Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale
228
numai dacă sunt acreditaţi în condiţiile legii.
Serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivel local, are
responsabilitatea creării, menţinerii şi dezvoltării serviciilor sociale
cu caracter primar, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu
scopul prioritar de susţinere a funcţionalităţii sociale a persoanei
în mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar.
Serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivel judeţean,
are responsabilitatea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale
specializate, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul
prioritar de a menţine funcţionalitatea socială a persoanei,
urmărind reinserţia în mediul propriu de viaţă, familial şi
comunitar.
Serviciile publice de asistenţă socială, organizate la nivel judeţean
şi local, pot încheia convenţii de parteneriat între ele, cu orice alţi
furnizori de servicii sociale, şi contracte de acordare a serviciilor
sociale cu furnizorii de servicii sociale. Contractul cuprinde în mod
obligatoriu serviciile oferite, natura şi costurile acestora,
drepturile şi obligaţiile părţilor, perioada şi condiţiile de furnizare,
cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip
de serviciu, precum şi sancţiunile aplicate în condiţiile unor
servicii sociale de calitate necorespunzătoare.
Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale:
a) la domiciliul beneficiarului;
b) în instituţii publice şi private de asistenţă socială;
c) în alte categorii de instituţii publice sau private, prevăzute de
lege.
Instituţiile de asistenţă socială furnizează servicii sociale şi asigură
supraveghere şi îngrijire cu titlu permanent sau temporar, cu ori
fără găzduire (art. 15).
Criteriile de acreditare, precum şi Regulamentul-cadru de
organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială, cu
excepţia celor de tip pilot, se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Instituţiile de asistenţă socială au obligaţia de a elabora regu-
lamentul propriu de organizare şi funcţionare, care va include şi
drepturile şi obligaţiile beneficiarilor, în conformitate cu
standardele de calitate pentru servicii sociale, elaborate de
Ministerul Muncii si Justitiei Sociale (art. 16).
Instituţiile publice de asistenţă socială pot fi înfiinţate şi organizate
prin hotărâre a consiliului judeţean şi pot deservi una sau mai
multe unităţi administrativ-teritoriale.
În condiţiile în care sunt implicate mai multe judeţe, instituţiile
sunt înfiinţate şi organizate în baza unor convenţii încheiate în
condiţiile legii, care se aprobă prin hotărâri ale consiliilor
judeţene.
Consiliile locale pot înfiinţa şi organiza instituţii de asistenţă
socială, finanţate din bugetul propriu sau în parteneriat cu alte
instituţii publice ori private (art. 17).
Serviciile sociale sunt furnizate de asistentul social, precum şi de
specialişti având diverse calificări şi competenţe, responsabilităţi şi
229
atribuţii specifice domeniului de activitate.
În procesul de furnizare a serviciilor sociale se pot implica
membrii de familie, alte persoane fizice, voluntari, precum şi tineri
care au optat pentru serviciul utilitar militar alternativ, în
X.3.3.4. Beneficiarii de servicii sociale
Beneficiarii de servicii sociale sunt:
a) persoane şi familii aflate în dificultate sau risc;
b) grupuri sociale în situaţii de dificultate sau risc, generatoare de
marginalizare sau excluziune socială;
c) comunitatea care are nevoie de sensibilizare, prevenire şi
combatere a situaţiilor de dificultate sau risc (art. 23).
Pot avea calitatea de beneficiari cetăţenii români care au
domiciliul ori reşedinţa în România, precum şi cetăţenii
români fără domiciliu.
Cetăţenii altor state, precum şi apatrizii beneficiază de servicii
sociale, în conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor la
care România este parte, dacă au domiciliul sau reşedinţa în
România.
Beneficiarii de servicii sociale pot fi: copii, persoane
vârstnice, persoane cu handicap, persoane dependente de
consumul de droguri, alcool sau alte substanţe toxice, persoane
care au părăsit penitencia-rele, familii monoparentale,
persoane afectate de violenţa în familie, victime ale traficului
de fiinţe umane, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA,
fără venituri sau cu venituri mici, imigranţi, persoane fără
adăpost, bolnavi cronici, persoane care suferă de boli
incurabile, precum şi alte persoane aflate în situaţii de nevoie
socială (art. 25).
Beneficiarii de servicii sociale au următoarele drepturi:
a) să li se respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, fără
discriminare pe bază de naştere, rasă, sex, religie, opinie sau orice
altă circumstanţă personală ori socială;
b) să fie informaţi asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra
drepturilor sociale;
c) să li se comunice, în termeni accesibili, informaţiile privind
drepturile fundamentale şi măsurile legale de protecţie, precum şi
cele privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a le obţine;
d) să participe la procesul de luare a deciziilor în furnizarea
serviciilor sociale;
e) să li se asigure păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor
furnizate şi primite;
f) să li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atâta
timp cât se menţin condiţiile care au generat situaţia de
dificultate;
g) să fie protejaţi de lege atât ei, cât şi bunurile lor, atunci când nu
au capacitate de decizie, chiar dacă sunt îngrijiţi în familie sau într-
o instituţie;
h) să li se garanteze demnitatea şi intimitatea;
i) să li se respecte viaţa intimă;
230
j) să participe la luarea deciziilor privind intervenţia socială care li
se aplică, putând alege variante de intervenţii, dacă acestea
există;
k) să participe la evaluarea serviciilor sociale primite;
l) să participe în organismele de reprezentare ale furnizorilor de
servicii sociale;
m) să fie respectate toate drepturile speciale care privesc minorii
sau persoanele cu handicap.
Informaţiile confidenţiale pot fi dezvăluite fără acordul bene-
ficiarilor în următoarele situaţii:
a) atunci când dispoziţiile legale o prevăd în mod expres;
b) când este pusă în pericol viaţa persoanei beneficiare sau a
membrilor unui grup social;
c) pentru protecţia vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii
persoanei, în cazul în care aceasta se află în incapacitate fizică,
psihică, senzorială ori juridică de a-şi da consimţământul (art. 26).
Beneficiarii de servicii sociale au următoarele obligaţii:
a) să furnizeze informaţii corecte cu privire la identitate, situaţie
familială, socială, medicală şi economică;
b) să participe la procesul de furnizare a serviciilor sociale;
c) să contribuie, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la plata
serviciilor sociale furnizate, în funcţie de tipul serviciului şi de
situaţia lor materială;
d) să comunice orice modificare intervenită în legătură cu situaţia
lor personală (art. 27).
X.3.3.5. Procedura de acordare a serviciilor sociale
Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a familiei

acesteia sau a reprezentantului legal, în urma semnalării unei
situaţii de nevoie socială de către orice altă persoană, precum şi
din oficiu.
Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează
serviciului public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor
administraţiei publice locale. Solicitarea pentru acordarea de
servicii sociale poate fi adresată şi direct unui alt furnizor de
servicii sociale (art. 28).
Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape
principale:
a) evaluarea iniţială;
b) elaborarea planului de intervenţie;
c) evaluarea complexă;
d) elaborarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire;
e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenţie şi
în planul individualizat;
f) monitorizarea;
g) reevaluarea;
h) evaluarea opiniei beneficiarului (art. 29).
231
Evaluarea iniţială şi planul de intervenţie sunt efectuate de
asistentul social sau de personalul de specialitate cu competenţe
în domeniul asistenţei sociale al furnizorului de servicii sociale din
cadrul serviciului public de asistenţă socială din subordinea
autorităţilor administraţiei publice locale.
Planul de intervenţie se elaborează în termen de maximum 30 de
zile de la data înregistrării solicitării (art. 30).
Evaluarea complexă este realizată de echipe
interdisciplinare de specialişti care, în activitatea desfăşurată,
utilizează instrumente şi tehnici standardizate specifice
domeniului de activitate.
Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o
evaluare complexă a nevoilor sociale individuale sunt
reprezentate de copiii aflaţi în dificultate, persoanele vârstnice şi
cele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele infectate sau
bolnave HIV/SIDA, persoanele dependente de consumul de
droguri sau de alte substanţe toxice, persoanele afectate de
violenţă în familie, victimele traficului de persoane, persoanele
care suferă de maladii incurabile, precum şi alte persoane pentru
care se impune aceasta.
Organizarea şi funcţionarea echipelor interdisciplinare
sunt re-glementate prin convenţiile-cadru stabilite la nivel
judeţean între insti-tuţiile în care sunt angajate persoanele
care compun echipele (art. 32).
Procesul de evaluare complexă are drept scop elaborarea unei
strategii de suport, conţinând ansamblul de măsuri şi servicii
adecvate şi individualizate potrivit nevoilor sociale identificate.
Rezultatele evaluării complexe se comunică, în scris, în toate
cazurile, în termen de 5 zile, serviciului public de asistenţă socială
din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale care a
efectuat evaluarea iniţială. Pe baza rezultatelor evaluării
complexe, serviciul public de asistenţă socială din subordinea
autorităţilor administraţiei publice locale completează sau, după
caz, revizuieşte, în termen de 5 zile, planul de intervenţie
(art. 34).
Furnizarea serviciilor sociale se realizează în baza planului
individualizat de asistenţă şi îngrijire, elaborat de furnizorul de
servicii sociale cu acordul şi participarea beneficiarului şi cu
consimţământul formal al acestuia.
Planul individualizat de asistenţă şi îngrijire cuprinde, în principal,
programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum şi
procedurile de acordare.
Răspunderea privind implementarea şi monitorizarea planului
individualizat de asistenţă şi îngrijire revine asistentului social
desemnat de furnizor ca responsabil de caz (art. 35).
În situaţii de urgenţă, serviciile sociale pot fi acordate imediat,
elaborarea planului de intervenţie sau a planului individualizat de
asistenţă şi îngrijire realizându-se în termen de maximum 5 zile de
la luarea în evidenţă a cazului (art. 39).
232
X.3.3.6. Jurisdicţia serviciilor sociale
În condiţiile în care beneficiarul serviciului social sau

reprezen-tantul său legal nu este de acord cu măsurile
prevăzute în planul de intervenţie ori cu calitatea serviciilor
acordate în baza planului individualizat, se poate adresa
Comisiei de mediere socială, care va analiza motivele
nemulţumirii beneficiarului şi va clarifica divergen-ţele dintre
părţi, acţionând în concordanţă cu prevederile legii (art. 40).
Actele administrative emise de autorităţile publice locale privind
furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ, în baza condiţiilor prevăzute de Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările
ulterioare.
Cererile adresate contenciosului administrativ sau oricărei alte
instanţe judecătoreşti pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu
dreptul sau cu acordarea serviciilor sociale sunt scutite de taxa de
timbru şi se soluţionează cu celeritate (art. 41).
X.3.3.7. Răspunderea personalului de specialitate
Personalul implicat în acordarea serviciilor sociale răspunde, în

condiţiile legii, disciplinar, patrimonial, contravenţional sau penal,
după caz (art. 42).
Încălcarea eticii profesionale se constată şi se sancţionează de
către comisiile de disciplină din cadrul asociaţiilor profesionale.
Deciziile comisiilor de disciplină pot fi atacate de persoana în
cauză la judecătorie, în termen de 30 de zile de la data
comunicării (art. 43).
Contravenţiile specifice domeniului reglementat şi modalitatea de
constatare şi sancţionare sunt prevăzute în capitolul 10 din O. G.
nr. 68/2003.
X.4.3. Cantinele de ajutor social
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 208/1997, cantinele de

ajutor social sunt definite ca unităţi publice de asistenţă socială,
cu personalitate juridică, ce funcţionează în subordinea consiliilor
locale şi prestează servicii sociale gratuite sau contra cost
persoanelor aflate în situaţii economico-sociale sau medicale
deosebite.
Pot beneficia de serviciile cantinelor de ajutor social următoarele
categorii de persoane:
a) copiii în vârstă de până la 18 ani, aflaţi în întreţinerea acelor
233
familii al căror venit net mediu lunar pe o persoană în întreţinere
este sub nivelul venitului net lunar, pentru o persoană singură,
luat în calcul la stabilirea ajutorului social;
b) tinerii care urmează cursuri de zi la instituţiile de învăţământ ce
funcţionează în condiţiile legii, până la terminarea acestora, dar
fără a depăşi vârsta de 25 de ani, respectiv 26 de ani, în cazul celor
care urmează studii superioare cu o durată mai mare de 5 ani,
care se află în situaţia prevăzută la lit. a);
c) persoanele care beneficiază de ajutor social sau de alte ajutoare
băneşti acordate în condiţiile legii şi al căror venit este de până la
nivelul venitului net lunar pentru o persoană singură, luat în calcul
la stabilirea ajutorului social;
d) pensionarii;
e) persoanele care au împlinit vârsta de pensionare, aflate într-
una dintre următoarele situaţii: sunt izolate social, nu au
susţinători legali, sunt lipsite de venituri;
f) invalizii şi bolnavii cronici;
g) orice persoană care, temporar, nu realizează venituri.
Persoanele prevăzute la lit. g) beneficiază de serviciile cantinelor
de ajutor social, pe o perioadă de cel mult 90 de zile pe an (art. 2).
Cantinele de ajutor social prestează, după caz, următoarele
servicii sociale persoanelor îndreptăţite:
a) pregătirea şi servirea a două mese, zilnic, de persoană, prânzul
şi cina, în limita alocaţiei de hrană prevăzută de reglementările
legale;
b) aprovizionarea, contra cost, de la sediul cantinei, cu produse
agroalimentare de bază, la preţurile la care acestea au fost
achiziţionate;
c) transport gratuit numai pentru persoanele care beneficiază de
distribuirea hranei la domiciliu;
d) pregătirea şi distribuirea hranei prin centre mobile, pentru
situaţii deosebite (art. 3).
Serviciile sociale prevăzute la art. 3 lit. a) se prestează gratuit
pentru persoanele stabilite la art. 2, care nu au venituri sau ale
căror venituri sunt sub nivelul venitului net lunar, pentru o
persoană singură, luat în calcul la stabilirea ajutorului social.
Persoanele îndreptăţite să beneficieze de serviciile cantinei de
ajutor social, stabilite la art. 2, şi care realizează venituri ce se
situează peste nivelul venitului net lunar, pentru o persoană
singură, luat în calcul la stabilirea ajutorului social, pot beneficia
de serviciile cantinei de ajutor social, cu plata unei contribuţii de
30% din venitul pe persoană, fără a se depăşi costul meselor
servite, calculat pe aceeaşi perioadă.
Beneficiarii de ajutor social au dreptul la serviciile cantinei de
ajutor social pe bază de anchetă socială, potrivit dispoziţiei
primarului (art. 4).
Hrana pentru cele două mese se distribuie, de regulă, o dată pe zi,
la sediul cantinei sau prin punctele de servire organizate în acest
scop.
Persoanelor care, din motive obiective, rezultate din ancheta
234
socială, nu se pot deplasa la sediul cantinei, li se distribuie hrana
pentru cele două mese zilnice la domiciliu, o dată pe zi,
transportul gratuit al acesteia fiind aprobat de directorul cantinei
de ajutor social (art. 5).
Cererile pentru prestarea serviciilor de asistenţă socială de către
cantinele de ajutor social se aprobă de către primar sau de o
persoană împuternicită de acesta. În cazurile de urgenţă, servirea
mesei la cantina de ajutor social poate fi aprobată, pentru cel
mult 7 zile, de către directorul cantinei (art. 6).
Baza materială necesară funcţionării cantinelor de ajutor social şi
controlul activităţii acestora se asigură de către consiliile locale.
Finanţarea cantinelor de ajutor social se face din bugetele locale
(art. 8).
Sponsorizările şi donaţiile în bani şi în natură, făcute de
persoanele fizice şi juridice, române şi străine, cantinelor de ajutor
social, pot fi folosite numai în scopul dezvoltării şi îmbunătăţirii
calităţii serviciilor pe care le prestează (art. 11).
Organizarea, funcţionarea şi încadrarea cu personal a cantinei de
ajutor social se stabilesc prin hotărârea consiliului local, la
propunerea primarului (art. 14).
Cuantumul alocaţiei zilnice de hrană pe persoană pentru cantinele
de ajutor social se stabileşte şi se indexează prin hotărârea
Guvernului (art. 15).
Contribuţiile datorate de persoanele beneficiare ale serviciilor
cantinelor de ajutor social şi încasate se fac venit la bugetul local,
iar încasările provenite din alte activităţi, desfăşurate în
gospodăriile-anexă, rămân la dispoziţia cantinei de ajutor social,
pentru îmbu-nătăţirea hranei persoanelor asistate (art. 16).

Venitul minim de incluziune se asigură prin sprijinul financiar acordat de stat. Instituirea venitului
minim de incluziune se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale, în cadrul unei politici naţionale de
Cuantumul venitului minim de incluziune se raporteaza la indicatorul social de referinţă,
transformat în lei .
Beneficiază de reglementările legii familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, care
au domiciliul sau reşedinţa în România.
Familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, fără domiciliu sau reşedinţă şi fără
locuinţă, denumite în continuare persoane fără adăpost, beneficiază de venit minim de
incluziune numai pe perioada în care se află în evidenţa serviciilor publice de asistenţă
socială de la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale în care trăiesc.
Beneficiază de venit minim de incluziune şi familiile şi persoanele singure care nu au
235
cetăţenie română, dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) sunt cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic
European, ai Confederaţiei Elveţiene sau străini, denumiţi în continuare cetăţeni străini, pe
perioada în care au domiciliul ori, după caz, reşedinţa în România, în condiţiile legislaţiei
române;
b) sunt cetăţeni străini sau apatrizi cărora li s-a acordat o formă de protecţie în
condiţiile legii;
c) sunt apatrizi care au domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, în condiţiile legii. (art. 7)
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 208/1997, cantinele de ajutor social sunt definite ca unităţi
publice de asistenţă socială, cu personalitate juridică, ce funcţionează în subordinea consiliilor locale
şi prestează servicii sociale gratuite sau contra cost persoanelor aflate în situaţii economico-sociale
sau medicale deosebite.
Concepte şi termeni de reţinut: ajutor de incluziune, venit minim de incluziune, servicii sociale ,
cantine de ajutor social
1.Ce reprezinta ajutorul de incluziune ?

2. Ce se intelege prin venit minim de incluziune?
3. Care sunt serviciile sociale cu caracter primar?
4. Cine poate beneficia de serviciilor cantinelor de ajutor social?
1.Nivelul minim de trai asigura nevoi de baza ca:

a. hrana, imbracaminte, igiena personala, mentinerea si salubrizarea locuintei;
b. hrana, igiena personala, mentinerea si salubrizarea locuintei;
c. hrana, imbracaminte, igiena personala, mentinerea si salubrizarea locuintei, precum si activitati de
minima socializare.
a. b
b. c
c. a
2. Personalul angajat in cadrul serviciilor sociale lucreaza pe baza:
a. contractului individual de munca;
b. unui contract de voluntariat;’
c. raportului de serviciu.
a. b
b. a
236
c. c
3. Cantinele sociale sunt infiintate, organizate si administrate de catre:
a. autoritatile publice centrale sau locale, precum si de furnizori de servicii sociale privati;
b. autoritatile publice locale, precum si de furnizori de servicii sociale privati;
c. numai de autoritatile publice locale.
a. c
b. a
c. b
2005 ;
Bucuresti, 2010;
Bucuresti, 2003;
Bucuresti 2011.
ASISTENŢA SOCIALĂ A COPIILOR
237
Cuprins
11.1. Introducere
11.1. Introducere
Sediul materiei în ceea ce priveşte alocaţia de stat pentru copii îl
reprezintă Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru
copii84.
Sediul materiei în ceea ce priveşte alocaţia pentru susţinerea
familiei îl reprezintă Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru
susţinerea familiei85.
În capitolul introductiv al cursului, între evenimentele consi-
derate riscuri sociale am enunţat şi „bătrâneţea”.
În general, o persoană este considerată vârstnică după împlinirea
vârstei prevăzute de lege în cazul „pensionării pentru limită de
vârstă”.
Legea nr. 17/200086, care reprezintă sediul materiei privind
asisitenta sociala a persoanelor varstnice, în mod firesc prevede
(la art. 1) că dreptul persoanelor vârstnice la asistenţă socială este
complementar drepturilor cuvenite conform reglementă-rilor
privind sistemul asigurărilor sociale.
Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin
servicii şi prestaţii sociale.
Referitor la protectia persoanelor cu handicap, sediul materiei il
reprezinta Legea nr. 448/200687

învăţare
– înţelegerea noţiunilor de alocatie de stat pentru copii si
86 Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 157 din 6 martie 2007, modificata ulterior, inclusiv
prin Legea nr. 19/2018.
87 Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 11 din 3 ianuarie 2008, modificata si completata
ulterior, inclusiv prin OUG nr. 9/2019.
238
pentru sustinerea familiei, a conceptului de persoana varstnica si
de persoana cu handicap;
sociala.

drepturilor asistatilor, precum şi modalităţile prin care acestea pot

11.3.1.Alocatia de stat pentru copii
11.3.1.1. Notiunea de alocatie de stat pentru copii.
Titularul dreptului.
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 61/1993, cu modifică-
rile şi completările ulterioare, alocaţia de stat pentru copii este o
formă de ocrotire de către stat, acordată tuturor copiilor, fără
discriminare. Cu alte cuvinte, legea română conferă acestui drept
caracter universal, fără a-l condiţiona de situaţia economică a
familiei.
Titularul dreptului la alocaţia de stat pentru copii este copilul [art.
3 alin. (2)].
Beneficiază de alocaţie de stat pentru copii toţi copiii în vârstă de
până la 18 ani.
Alocaţia de stat pentru copii se acordă şi tinerilor care au împlinit
vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învăţământului liceal sau
profesional, organizate în condiţiile legii, până la terminarea
acestora. Tinerii care repetă anul şcolar nu beneficiază de alocaţie
de stat, cu excepţia celor care repetă din motive de sănătate,
dovedite cu certificat medical.
Beneficiază de alocaţie de stat pentru copii şi copiii
239
cetăţenilor străini şi ai persoanelor fără cetăţenie, rezidenţi, în
condiţiile legii, în România, dacă locuiesc împreună cu părinţii
(art. 2).
Cuantumul alocaţiei de stat pentru copii se stabileşte în raport cu
indicatorul social de referinţă, denumit în continuare ISR, după
cum urmează:
a) 300 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani (sau de până la 3
ani, în cazul copilului cu handicap);
b) 0,168 pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani şi 18 ani,
precum şi pentru tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi
urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional;
c) 0,4 pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani şi 18 ani, în cazul
copilului cu handicap, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din
Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare (art. 2).
XI.3.1.2. Procedura de stabilire şi plata alocaţiei
Stabilirea dreptului de alocaţie de stat pentru copii se face pe baza

cererii şi a actelor din care rezultă îndeplinirea condiţiilor de
acordare a acestui drept.
Cererea se face, în numele copilului, de către persoanele
îndreptăţite de lege să încaseze alocaţia.
După împlinirea vârstei de 14 ani, cererea se poate face şi de către
copil, cu încuviinţarea reprezentantului său legal.
Dreptul la alocaţia de stat pentru copii se stabileşte începând cu
luna următoare celei în care s-a născut copilul, iar plata
drepturilor se face începând cu luna următoare depunerii cererii.
În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a
născut copilul, plata alocaţiei de stat pentru copii se poate face şi
pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.
Dreptul la alocaţia de stat pentru copii încetează începând cu luna
următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de
acordare.
Lunar, serviciile de stare civilă ale consiliilor locale comunale,
orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti
comunică agenţiei pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii
teritoriale, situaţia privind copiii care au decedat.
Pentru tinerii care au împlinit 18 ani, inspectoratul şcolar
judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, denumit în
continuare inspectorat şcolar, transmite agenţiilor teritoriale până
la data de 1 octombrie a fiecărui an situaţia
centralizatoare privind elevii înscrişi în anul şcolar. Situaţia va
cuprinde şi elevii înscrişi în unităţile de învăţământ private,
acreditate ori autorizate în condiţiile legii.
Pe parcursul anului şcolar, inspectoratele şcolare transmit lunar
agenţiilor teritoriale situaţia privind tinerii care au împlinit vârsta
240
de 18 ani şi care nu mai urmează cursurile învăţământului liceal
sau profesional, organizate în condiţiile legii.
Pentru tinerii înscrişi în unităţile de învăţământ din subordinea
altor autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate,
aceste unităţi de învăţământ au obligaţia de a transmite agenţiilor
teritoriale situaţiile prevăzute mai sus (art. 5).
Alocaţia de stat pentru copii se plăteşte unuia dintre părinţi, pe
baza acordului acestora sau, în caz de neînţelegere, pe baza
deciziei autorităţii tutelare ori a hotărârii judecătoreşti, părintelui
căruia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare.
Alocaţia de stat pentru copii se plăteşte şi tutorelui, curatorului,
persoanei căreia i-a fost dat în plasament familial copilul, inclusiv
asistentului maternal sau persoanei căreia i-a fost încredinţat
copilul în vederea adopţiei, în condiţiile legii.
Pentru copiii pentru care s-a stabilit măsura de protecţie specială
prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului 88, cu modificările
ulterioare, alocaţia de stat pentru copii se plăteşte numai în cont
personal.
După împlinirea vârstei de 14 ani, plata alocaţiei de stat pentru
copii se poate face direct titularului, cu încuviinţarea
reprezentantului său legal.
Pentru tinerii care au împlinit 18 ani, plata alocaţiei de stat se face
direct acestora, pe bază de cerere. Procedura de plată se
stabileşte prin normele metodologice de aplicare a Legii nr.
61/1993, cu modificările şi completările ulterioare.
Alocaţia de stat pentru copiii aflaţi în plasament la centrele de
plasament se virează în conturile personale deschise pentru
aceştia de către conducătorul direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean,
respectiv din subordinea consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, denumită în continuare direcţie generală,
inclusiv pentru copiii încredinţaţi organismului privat acreditat şi
licenţiat în condiţiile legii. Sumele cu titlu de alocaţie de stat
pentru copii se capitalizează până la împlinirea de către aceştia a
vârstei de 14 ani. După împlinirea de către titular a vârstei de 14
ani, alocaţia de stat poate fi plătită direct acestuia, cu
încuviinţarea conducătorului direcţiei generale sau, în funcţie de
opţiunea acestuia, poate fi capitalizată în continuare în contul
personal al acestuia, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Alocaţia
de stat plătită astfel se acordă titularului la împlinirea de către
acesta a vârstei de18 ani. În cazul decesului copilului, sumele cu
titlu de alocaţie de stat se fac venit la bugetul de stat.
Sumele plătite necuvenit cu titlu de alocaţie de stat
pentru copii se recuperează pe baza deciziei emise de persoana
juridică ce a efectuat plata alocaţiei de stat pentru copii sau
88Se au în vedere serviciile de tip rezidenţial, care asigură protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat,
temporar sau definitiv, de părinţi, ca urmare a stabilirii măsurii plasamentului (adică centrele de plasament şi
centrele de primire a copilului în regim de urgenţă).
241
prin angajamentul de plată scris al persoanei care le-a încasat
în mod necuvenit.
Decizia prin care se recuperează sumele încasate necuvenit se
comunică celui obligat la plată în termen de 15 zile de la emitere.
Decizia de recuperare şi angajamentul de plată constituie
titlu executoriu de la data comunicării, respectiv de la data
semnării (art. 7).
Alocaţia de stat pentru copii nu este impozabilă şi nu poate fi
urmărită silit decât în vederea recuperării sumelor plătite
necuvenit cu acest titlu (art. 8).
Contestaţiile formulate împotriva modului de stabilire şi de plată a
alocaţiei de stat pentru copii se soluţionează potrivit Legii conten-
ciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
Fondurile pentru plata alocaţiei de stat pentru copii, precum şi
pentru cheltuielile cu administrarea şi transmiterea drepturilor, se
asigură de la bugetul de stat.
*
XI.3.2. Alocaţia pentru susţinerea familiei
XI.3.2.1. Noţiunea de alocaţie pentru susţinerea familiei.

Beneficiarii alocaţiei pentru susţinerea familiei
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 277/2010, alocaţia
pentru susţinerea familiei este o formă de sprijin pentru familiile
cu venituri reduse care au în creştere şi îngrijire copii în vârstă de
până la 18 ani şi are ca scop completarea veniturilor acestor
familii, în vederea asigurării unor condiţii mai bune pentru
creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor, precum şi stimularea
frecventării de către copii de vârstă şcolară a cursurilor unei forme
de învăţământ.
Beneficiază de alocaţie familia formată din soţ, soţie şi copiii aflaţi
în întreţinerea acestora, care locuiesc împreună, denumită în
continuare familie.
Beneficiază de alocaţie şi familia formată din persoana singură şi
copiii aflaţi în întreţinerea acesteia şi care locuiesc împreună cu
aceasta, denumită în continuare familie monoparentală.
Se consideră familie şi bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor
şi ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună,
dacă aceasta se consemnează în ancheta socială (art. 2).
Sunt consideraţi ca făcând parte din familia definită de lege şi
copiii încredinţaţi în vederea adopţiei, cei aflaţi în plasament la o
persoană sau familie ori pentru care s-a instituit tutela, potrivit
legii.
Asistentul maternal profesionist beneficiază de alocaţie doar
pentru copiii săi, luându-se în considerare la stabilirea dreptului
toate veniturile realizate de membrii familiei, cu excepţia celor
provenite din alocaţiile de plasament şi alte sume acordate
asistentului maternal pentru acoperirea cheltuielilor lunare, în
242
Familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară beneficia-ză
de alocaţie în condiţiile în care copiii frecventează fără întrerupere
cursurile unei forme de învăţământ organizate potrivit legii, cu
excepţia celor care le întrerup din motive medicale şi nu
înregistrează absenţe nemotivate în cursul unui semestru, care să
conducă la scăderea sub 8 a notei la purtare.
Pentru familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară cu
handicap grav sau accentuat şi care nu frecventează o formă de
învăţământ, organizată în condiţiile legii, alocaţia se acordă cu
condiţia prezentării certificatului de încadrare într-un grad de
handicap şi a dovezii eliberate de către secretariatele comisiilor
pentru protecţia copilului din cadrul direcţiilor generale judeţene
de asistenţă socială pentru protecţia copilului, respectiv ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, denumite în continuare direcţii
de asistenţă socială, sau de către Serviciul de evaluare complexă
din cadrul direcţiilor de asistenţă socială, prin care se atestă faptul
că respectivul copil nu poate fi înscris în nicio formă de
învăţământ prevăzută de lege (art. 8).
XI.3.2.2. Stabilirea şi plata drepturilor de alocaţie pentru

susţinerea familiei
Alocaţia se acordă pe bază de cerere şi declaraţie pe propria

răspundere însoţită de actele doveditoare privind componenţa
familiei, veniturile acesteia şi, după caz, privind frecventarea
cursurilor şcolare de către copiii aflaţi în întreţinere (art. 9) .
Cererile pentru stabilirea şi acordarea alocaţiei se
întocmesc de reprezentantul familiei şi se înregistrează la
primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a
sectorului municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială îşi
are domiciliul sau reşedinţa familia.
Pentru cetăţenii altor state sau apatrizi, cererea se
înregistrează la primăria comunei, oraşului, municipiului sau,
după caz, a sectorului municipiului Bucureşti, în a cărei rază
teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa familia.
În cazul familiilor care nu au locuinţă de domiciliu sau reşedinţă
stabilită ori fără locuinţă, cererea se înregistrează la primăria
comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului
municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială acestea trăiesc.
În cazul familiei formată din soţi şi copii, reprezentantul familiei se
stabileşte de către soţi sau, în caz de neînţelegere între aceştia, de
către autoritatea tutelară.
În cazul familiei monoparentale, reprezentantul familiei este
persoana singură.
În cazul familiei formate din părinţi necăsătoriţi, cu copii în
întreţinere, pentru stabilirea reprezentantului familiei se aplică în
mod corespunzător prevederile privind familia formată din soţi şi
243
copii în întreţinere (art. 11).
La stabilirea veniturilor pe baza cărora se acordă alocaţia se iau în
considerare toate veniturile pe care membrii familiei le realizează
sau, după caz, le-au realizat în ultima lună înainte de solicitarea
dreptului, aşa cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 416/2001
privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările
ulterioare.
În vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a
condiţiilor de acordare a alocaţiei, primarul dispune, în mod
obligatoriu, evaluarea socioeconomică a familiei, prin anchetă
socială.
Ancheta socială se efectuează, în termen de maximum 15 zile
lucrătoare de la data înregistrării cererii, de către personalul
serviciului public de asistenţă socială din subordinea consiliului
local sau, după caz, de către personalul din compartimentul cu
atribuţii în domeniul asistenţei sociale din aparatul de specialitate
al primarului. Răspun-derea asupra conţinutului anchetei sociale
revine persoanelor care au efectuat ancheta socială şi primarului.
Stabilirea dreptului la alocaţie şi a cuantumului acesteia se fac prin
dispoziţie scrisă a primarului.
În termen de 5 zile de la efectuarea anchetei sociale, primarul are
obligaţia să comunice solicitanţilor dispoziţia de acordare a drep-
tului sau respingerea cererii (art. 16).
Dreptul la alocaţie se acordă începând cu luna înregistrării/depu-
nerii cererii. Titularul alocaţiei este reprezentantul familiei, iar
benefi-ciarul este familia (art. 18).
Plata drepturilor pentru alocaţie se asigură de către agenţiile
pentru prestaţii sociale judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale, începând cu
luna următoare celei pentru care s-a stabilit dreptul, prin decizie a
directorului.
Emiterea deciziei directorului agenţiei teritoriale are la
bază dispoziţia primarului privind acordarea dreptului la
alocaţie, însoţită de cererea pentru stabilirea şi plata alocaţiei
(art. 20).
În cazul în care se constată absenţe nemotivate pe parcursul unui

semestru şcolar, cuantumul alocaţiei se diminuează proporţional
cu numărul absenţelor, după cum urmează:
a) cu câte 20% pentru fiecare copil care înregistrează un număr
cuprins între 10 şi 19 absenţe;
b) cu câte 50% pentru fiecare copil care înregistrează un număr de
20 de absenţe.
Diminuarea se aplică începând cu luna următoare celei în care s-a
constatat neîndeplinirea condiţiei şi se menţine pe o perioadă de
3 luni. După perioada de 3 luni, alocaţia se acordă în cuantumul
aprobat anterior.
Agenţia teritorială comunică primarului tabelul nominal cu
familiile pentru care se aplică diminuarea (art. 27).
Plata alocaţiei se suspendă în luna următoare celei în care se
244
constată una dintre următoarele situaţii:
a) pe perioada plasamentului sau plasamentului în regim de
urgenţă într-un serviciu de tip rezidenţial;
b) agenţia teritorială constată că dreptul la alocaţie a fost
stabilit pe baza unor date eronate privind componenţa familiei
ori veniturile realizate sau pe parcursul acordării au intervenit
modificări ale acestora;
c) pe o perioadă de 3 luni consecutive se înregistrează mandate
poştale returnate pentru titularul alocaţiei;
În situaţia prevăzută la lit. b) şi c), directorul agenţiei teritoriale
solicită primăriei, în a cărei rază teritorială locuieşte familia,
verifica-rea situaţiei, prin anchetă socială. După verificare,
drepturile neridica-te de către titular se achită acestuia pe bază de
cerere înregistrată la agenţia teritorială.
Dreptul la alocaţie încetează în luna următoare celei în care
beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta
lege (art. 32).
Diminuarea cuantumului alocaţiei, precum şi suspendarea plăţii
alocaţiei se fac prin decizie a directorului agenţiei teritoriale, iar
încetarea dreptului se stabileşte prin dispoziţie scrisă a primarului.
Decizia directorului agenţiei teritoriale, precum şi dispoziţia
prima-rului se comunică titularului în termen de 5 zile de la
emitere (art. 33).
Sumele încasate necuvenit cu titlu de alocaţie se recuperează de
la titularul dreptului la alocaţie în termenul de prescripţie, stabilit
de lege pentru creanţele bugetare.
Recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de alocaţie se face
de către agenţia teritorială, prin decizie a directorului, care se
comu-nică debitorului în termen de 15 zile. Decizia de recuperare
constituie titlu executoriu de la data comunicării.
Alocaţia este o formă de sprijin cu destinaţie specială, acordată

din bugetul de stat, şi nu se ia în considerare la stabilirea
obligaţiilor legale de plată sau a altor beneficii de asistenţă socială
şi se supune executării silite, în condiţiile dispoziţiilor privind
executarea silită a creanţelor bugetare, numai pentru recuperarea
sumelor plătite necuvenit cu acest titlu (art. 38).
Fondurile pentru plata alocaţiei, precum şi pentru cheltuielile
cu transmiterea dreptului la alocaţie se asigură de la bugetul
de stat, prin Ministerul Muncii si Justitiei Sociale .
Dispoziţia scrisă a primarului privind stabilirea sau respingerea
dreptului la alocaţie şi decizia directorului de recuperare a
sumelor încasate necuvenit se pot ataca potrivit prevederilor Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare. Cererile, acţiunile şi căile de atac privind
dreptul la alocaţie sunt scutite de taxa de timbru (art.41).
XI.3.2.3. Răspunderea juridică

245
La art. 35 din Legea nr. 277/2010, sunt prevazute faptele care
constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre
Ministerul Muncii si Justitiei Sociale prin organele de control.
Conform prevederilor art. 96 și art. 97 din Legea nr. 196/2016

privind venitul minim de incluziune 89, Legea nr. 277/2010 se
abrogă la data de 01 aprilie 2021. Practic, așa cum am arătat și în
capitolul anterior, prin Legea nr. 196/2016 s-a realizat o
sistematizare/centralizare a legislației dintr-un segment al
asistenței sociale. Avem în vedere că Legea nr. 196/2016 va
reglementa, începând cu data intrării ei în vigoare – 01 aprilie
2021, problemele reglementate în prezent prin Legea nr.416/2001
privind venitul minim garantat, Legea nr. 277/2010 privind
alocația pentru susținerea familiei și Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 70/2011 privind măsurile de protecție socială în
socială în perioada sezonului rece, aceste acte normative urmând
să fie adoptate la data intrării în vigoare a Legii nr. 196/2016.
XI.3.3 ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE
XI.3.3.1. Conceptul de persoană vârstnică
În anul 1985, Adunarea Generală a ONU a recomandat

următoarea calificare a persoanelor în raport cu vârsta:
– adulţi, între 45-59 ani;
– persoane vârstnice, între 60-64 ani;
– persoane bătrâne, între 65-90 de ani;
– persoane foarte bătrâne, peste 90 de ani.
Ulterior, ONU a recomandat vârsta de 65 de ani drept limita de la
care o persoană se consideră vârstnică90.
În România, potrivit prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea
nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice 91,
sunt considerate persoane vârstnice cele care au împlinit vârsta
legală de pensionare, adică 65 ani pentru bărbaţi şi 63 ani pentru
femei – art. 52 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
89 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 3 noiembrie 2016, modificată și completată
ulterior.
90Alexandru Ţiclea, Dreptul securităţii sociale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009.
91Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 6 martie 2007, modificată ulterior, inclusiv
prin Legea nr. 19/2019.
246
pensii publice.
Legea nr. 17/2000, care reprezintă sediul materiei, în mod firesc
prevede (la art. 1) că dreptul persoanelor vârstnice la asistenţă
socială este complementar drepturilor cuvenite conform
reglementă-rilor privind sistemul asigurărilor sociale.
Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin
servicii şi prestaţii sociale.
Beneficiază de asistenţă socială persoana vârstnică, ce se găseşte
în una dintre următoarele situaţii:
a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea uneia sau unor
persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în
vigoare;
b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de
locuit pe baza resurselor proprii;
c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente
pentru asigurarea îngrijirii necesare;
d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specia-
lizată;
e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociome-
dicale, din cauza bolii ori stării fizice sau psihice (art. 3).
XI.3.3.2. Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care

necesită asistenţă socială
Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă

socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la
afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se
gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene,
condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau potenţiale
considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor
curente ale vieţii.
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală
sau parţială a autonomiei, care pot fi de natură medicală,
sociome-dicală, psihoafectivă, se stabilesc pe baza grilei naţionale
de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede
criteriile de încadrare în grade de dependenţă (art. 5).
Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice se
aprobă prin hotărâre a Guvernului 92, putând fi revizuită anual şi, în
mod obligatoriu, o dată la 3 ani (art. 6).
XI.3.3.3. Servicii pentru persoane vârstnice
Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice care se

găsesc în situaţiile prevăzute de lege pentru a le da dreptul la
asistenţă socială se realizează cu consimţământul acestora şi au
în vedere:
92Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.
886/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 16 octombrie 2000.
247
a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;
b) îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru
persoane vârstnice;
c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de
îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi
altele asemenea.
În situaţia în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu
permite obţinerea consimţământului acesteia, pentru acordarea
îngri-jirilor decizia se ia de serviciul public de asistenta sociala al
administratiei publice locale unde are domiciliul sau resedinta
persoana varstnica, pe baza anchetei sociale şi a recomandărilor
medicale făcute de medicul de familie, prin consultarea şi a
medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei
respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de
familie.
În cazul decesului persoanei vârstnice lipsite de susţinători legali
sau când aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile familiale din
cauza stării de sănătate sau situaţiei economice precare, serviciile
comunitare asigură înmormântarea (art. 7).
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domi-ciliu
sunt:
a) servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei,
prevenirea marginalizării sociale şi sprijinirea pentru reintegrarea
socială, consiliere juridică şi administrativă, sprijin pentru plata
unor servicii şi obligaţii curente, îngrijirea locuinţei şi gospodăriei,
ajutor pentru menaj, prepararea hranei;
b) servicii sociomedicale privind, în principal, ajutorul pentru
realizarea igienei personale, readaptarea capacităţilor fizice şi
psihice, adaptarea locuinţei la nevoile persoanei vârstnice şi
antrenarea la activităţi economice, sociale şi culturale, precum şi
îngrijirea temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau alte
centre specializate;
c) servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale
la domiciliu sau în instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri
stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de
materiale sanitare şi de dispozitive medicale (art. 8).
Serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) se asigură fără plata
contribuţiei persoanelor vârstnice care, evaluate potrivit grilei
naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, nu au
venituri si nici sustinatori legali sau beneficiaza de ajutor social ,
ori au venituri sub cuantumul indemnizatiei sociale pentru
pensionari (art. 9).
Persoanele vârstnice care se încadrează în grila naţională de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, îndreptăţite să
beneficieze de serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) şi care
realizează venituri ce se situează peste nivelul prevăzut la art. 9
alin. (2), beneficiază de servicii cu plata unei contribuţii, în funcţie
de tipul de servicii acordate şi de venitul persoanei, fără a se
depăşi costul acestora calculat pentru perioada respectivă.
Tipurile de servicii şi costul acestora se stabilesc de consiliile
248
locale, respectiv de furnizorul de servicii sociale (art. 10).
Serviciile medicale prevăzute la art. 8 lit. c) sunt acordate în baza
reglementărilor legale privind asigurările sociale de sănătate (art.
11).
Soţul şi rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică
dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o
jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru
cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător
salariului brut lunar al asistentului social debutant cu pregătire
medie. Timpul cât soţul şi rudele au fost încadrate în aceste
condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu
normă întreagă (art. 13).
Aşa cum am arătat, o alternativă la asistarea socială la domiciliu o
reprezintă îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin.
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine
sunt:
a) servicii sociale, care constau în:
– ajutor pentru menaj;
– consiliere juridică şi administrativă;
– modalităţi de prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare
socială în raport cu capacitatea psihoafectivă;
b) servicii sociomedicale, care constau în:
– ajutor pentru menţinerea sau readaptarea capacităţilor fizice ori
intelectuale;
– asigurarea unor programe de ergoterapie;
– sprijin pentru realizarea igienei corporale;
c) servicii medicale, care constau în:
– consultaţii şi tratamente la cabinetul medical, în instituţii
medicale de profil sau la patul persoanei, dacă aceasta este
imobilizată;
– servicii de îngrijire-infirmerie;
– asigurarea medicamentelor;
– asigurarea cu dispozitive medicale;
– consultaţii şi îngrijiri stomatologice (art. 14).
Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură de
asistenţă socială şi poate fi dispusă cu titlu de excepţie. Accesul
unei persoane vârstnice în cămin se face avându-se în vedere
următoarele criterii de prioritate:
a) necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu
poate fi asigurată la domiciliu;
b) nu se poate gospodări singură;
c) este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să îşi
îndeplinească obligaţiile din cauza stării de sănătate sau situaţiei
economice şi a sarcinilor familiale;
d) nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii (art. 16).
XI.3.3.4. Organizarea şi funcţionarea căminelor pentru
249
persoane vârstnice
Căminul pentru persoane vârstnice este instituţia de asistenţă

so-cială cu personalitate juridică, înfiinţată, organizată şi finanţată
potrivit dispoziţiilor Legii nr. 17/2000, cu modificările şi
Căminele asigură condiţii corespunzătoare de găzduire şi de
hrană, îngrijiri medicale, recuperare şi readaptare, activităţi de
ergote-rapie şi de petrecere a timpului liber, asistenţă socială şi
psihologică.
Căminele pentru pensionari, căminele pentru bătrâni şi
căminele pentru bătrâni bolnavi cronici, existente la data intrării în
vigoare a prezentei legi sau care vor fi date ulterior în folosinţă,
vor funcţiona sub formă de cămine pentru persoane vârstnice, cu
secţii pentru:
a) persoane dependente;
b) persoane semidependente;
c) persoane care nu sunt dependente.
Cheltuielile curente şi de capital ale căminelor pentru persoane
vârstnice se asigură din venituri extrabugetare şi din subvenţii
acordate de la bugetul de stat (art. 18).
*
XI.3.3.5. Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele
vârstnice
Finanţarea serviciilor de asistenţă socială şi a prestaţiilor

prevăzute de lege se asigură pe principiul împărţirii
responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea
locală (art. 20).
De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea activităţilor de asistenţă socială desfăşurate de
asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi de
unităţile de cult recunoscute în România;
b) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru unităţi de
asistenţă socială din zone defavorizate;
c) completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor prevăzute
la art. 18, atunci când resursele bugetelor locale devin
insuficiente;
d) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
De la bugetul local se alocă fonduri pentru:
a) subvenţii acordate în completarea veniturilor extrabugetare ale
căminelor prevăzute la art. 18;
b) finanţarea activităţii de asistenţă socială a unor asociaţii şi
fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi a unităţilor de
cult recunoscute în România;
c) finanţarea cheltuielilor pentru organizarea şi funcţionarea
serviciilor comunitare de asistenţă socială, precum şi pentru
îngrijirea la domiciliu;
d) cheltuieli pentru înmormântarea asistaţilor.
Sponsorizările şi donaţiile în bani sau în natură, făcute de
250
persoane fizice şi juridice române şi străine căminelor pentru
persoane vârstnice sau instituţiilor sociale, se folosesc ca venituri
extrabugetare numai în scopul pentru care au fost acordate (art.
21).
Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii şi sunt
îngrijite în căminele organizate potrivit prezentei legi, precum şi
susţinătorii legali ai acestora au obligaţia să plătească lunar o
contribuţie de întreţinere, stabilită pe baza costului mediu lunar
de întreţinere, precum si a veniturilor persoanelor varstnice ori a
sustinatorilor legali.
Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu
datorează contribuţia de întreţinere, aceasta fiind asigurată din
bugetele locale sau judeţene, după caz, în limita hotărâtă de
acestea (art. 24).
Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte anual de către
consiliile locale şi/sau judeţene, după caz, înainte de adoptarea
bugetelor proprii. Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte
în funcţie de gradul de dependenţă al persoanei vârstnice îngrijite
şi are în vedere cheltuielile de întreţinere, pentru hrană şi
gospodărie, obiecte de inventar, echipament şi cazarmament,
materiale sanitare şi altele asemenea, în conformitate cu
clasificaţia bugetară specifică bugetelor autorităţilor administraţiei
publice locale.
Cheltuielile aferente plăţii salariilor pentru personalul angajat în
cămine, plăţii medicamentelor şi cheltuielile de capital nu se iau în
calcul la stabilirea costului mediu lunar de întreţinere.
Costul mediu lunar de întreţinere trebuie să asigure îndeplinirea
nivelului standardelor de calitate pentru serviciile oferite,
adoptate şi aprobate în condiţiile legii.
Acoperirea valorii integrale a contribuţiei lunare se stabileşte
astfel:
a) persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin
datorează contribuţia lunară de întreţinere în cuantum de până la
60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăşi
costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin;
b) diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei
lunare de întreţinere se va plăti de către susţinătorii legali ai
persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit
lunar, pe membru de familie, în cuantum mai mare de 600 lei;
c) susţinătorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuţia
lunară integrală printr-un angajament de plată.
Sumele reprezentând contribuţia lunară de întreţinere constituie
venituri extrabugetare ale căminelor pentru persoane vârstnice (art.
26).
XI.3.3.6. Procedura de stabilire, suspendare şi încetare a

drepturilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice
251
Asistenţa socială se acordă la cererea persoanei vârstnice
interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instanţei
judecătoreşti, a personalului de specialitate din cadrul consiliului
local, a poliţiei, a organizaţiei pensionarilor, a unităţilor de cult
recunoscute în România sau a organizaţiilor neguvernamentale
care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor
vârstnice (art. 27).
Dreptul la asistenţă socială, prevăzut de prezenta lege, se
stabileşte pe baza anchetei sociale, cu respectarea criteriilor
prevăzute în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor
vârstnice.
Ancheta socială se realizează de asistentul social din cadrul
serviciului public de asistenta sociala. În situaţia persoanelor
vârstnice dependente, colectivul se va completa în mod
obligatoriu cu medicul specialist al persoanei respective.
Pe baza analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a
persoanei vârstnice, prin ancheta socială se propune măsura de
asistenţă socială justificată de situaţia de fapt constatată (art. 28).
Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la
servicii de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice se face
conform prevederilor Legii nr. 292/2011 (art. 44-52 si art. 92-103).
Autoritatea tutelară sau, după caz, instanta de tutela în a cărui
rază teritorială domiciliază persoana vârstnică au obligaţia de a
acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuită în vederea
încheierii actelor juridice de vânzare-cumpărare, donaţie sau
împrumuturi cu garanţii imobiliare, care au drept obiect bunurile
mobile sau imobile ale persoanei vârstnice respective.
Persoana vârstnică va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu,
după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu
titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparţin, în scopul
întreţinerii şi îngrijirii sale, de un reprezentant al autorităţii
tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază
persoana vârstnică respectivă (art. 30).
Obligaţia de întreţinere şi de îngrijire, precum şi modalităţile
practice de executare a lor vor fi menţionate expres în actul juridic
încheiat de notarul public (art. 31). Autoritatea tutelară/instanta
de tutela în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică
va primi din oficiu un exemplar al actului juridic de înstrăinare cu
obligaţia de întreţinere (art. 32).
Neexecutarea obligaţiei de întreţinere şi de îngrijire de către noul
proprietar al bunurilor obţinute, ca urmare a actului juridic de
înstrăinare, poate fi sesizată autorităţii tutelare a consiliului local,
în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică, de către
orice persoană fizică sau juridică interesată. Autoritatea tutelară
se poate sesiza şi din oficiu (art. 33).
În termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării, autoritatea
tutelară va solicita serviciului public de asistenţă socială sau, după
caz, compartimentului de specialitate constituit conform legii în
subordinea consiliului local, în a cărui rază teritorială îşi are
252
domiciliul persoana vârstnică, să efectueze o anchetă socială în
maximum 3 zile de la solicitare.
Autoritatea tutelară a consiliului local în a cărui rază teritorială
domiciliază persoana vârstnică, în baza sesizării şi a anchetei
sociale, va propune măsurile necesare de executare legală a
dispoziţiilor înscrise în actul juridic încheiat şi va putea solicita în
instanţa judecătorească rezilierea contractului de întreţinere în
nume propriu şi în interesul persoanei întreţinute (art. 34).
Dreptul la serviciile de asistenţă socială încetează dacă nu mai
sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea acestora.
Dacă perioada în care se acordă asistenţa socială a persoanelor
vârstnice este temporară, dar nu mai mare de 6 luni, acordarea
serviciilor de asistenţă socială se suspendă prin decizie motivată a
celui care a stabilit dreptul. La încetarea suspendării, reluarea
acordării serviciilor sau prestaţiilor de asistenţă socială se face pe
bază de anchetă socială (art. 35).
Decizia privind stabilirea, respingerea, încetarea sau suspen-darea
dreptului la serviciile de asistenţă socială prevăzute de prezenta
lege poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ
nr. 54/2004 (art. 36).
XI.3.4.PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA DREPTURILOR

PERSOANELOR CU HANDICA
XI.3.4.1. Principiile de bază statuate prin Legea nr.

448/2006
Scopul legii este de a determina integrarea şi incluziunea socială a

persoanelor cu handicap.
Articolul 2 din lege prevede că persoanele cu handicap sunt acele
persoane cărora mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice,
senzoriale, psihice, mentale şi/sau asociate, le împiedică total sau
le limitează accesul cu şanse egale la viaţa societăţii, necesitând
măsuri de protecţie în sprijinul integrării şi incluziunii sociale.
De dispoziţiile legii beneficiază copiii şi adulţii cu handicap,
cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în
care au, conform legii, domiciliul ori reşedinţa în România.
Protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la
bază următoarele principii:
a) respectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale
omului;
b) prevenirea şi combaterea discriminării;
c) egalizarea şanselor;
d) egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă
şi ocuparea forţei de muncă;
e) solidaritatea socială;
f) responsabilizarea comunităţii;
253
g) subsidiaritatea;
h) adaptarea societăţii la persoana cu handicap;
i) interesul persoanei cu handicap;
j) abordarea integrată;
k) parteneriatul;
l) libertatea opţiunii şi controlul sau decizia asupra propriei vieţi, a
serviciilor şi formelor de suport de care beneficiază;
m) abordarea centrată pe persoană în furnizarea de servicii;
n) protecţie împotriva neglijării şi abuzului;
o) alegerea alternativei celei mai puţin restrictive în determi-narea
sprijinului şi asistenţei necesare;
p) integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu
drepturi şi obligaţii egale ca toţi ceilalţi membri ai societăţii (art.
3).
Autorităţile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanţii
societăţii civile, precum şi persoanele fizice şi juridice responsabile
de aplicarea legii au obligaţia să promoveze, să respecte şi să
garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în
concordanţă cu prevederile Cartei sociale europene revizuite,
adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr.
74/1999, precum şi cu celelalte acte interne şi internaţionale în
materie, la care România este parte.
*
X.3.4.2. Încadrarea în grad de handicap
Conform prevederilor art. 85 din Legea nr. 448/2006, persoanele

cu handicap beneficiază de drepturile conferite de lege, pe baza
încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul respectiv.
Încadrarea în grad şi tip de handicap a copiilor cu handicap se face
de comisia pentru protecţia copilului.
Încadrarea în grad şi tip de handicap a adulţilor cu handicap se
face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap,
denumită în continuare comisie de evaluare.
Comisia de evaluare este organ de specialitate al consiliului
judeţean, după caz, al consiliului local al sectorului municipiului
Bucureşti, cu activitate decizională în materia încadrării
persoanelor adulte în grad şi tip de handicap .
Gradele de handicap sunt: uşor, mediu, accentuat şi grav.
Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate,
somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare (art. 86).
Încadrarea sau respingerea încadrării în grad şi tip de handicap se
atestă prin certificat emis de către comisiile de evaluare.
Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru.
Certificatele emise pot fi contestate de titularii acestora, în
termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la instanta
de contencios administrativ competenta potrivit legii.
Odată cu emiterea certificatului de încadrare în grad şi tip de
handicap, comisia de evaluare are obligaţia de a elabora
254
programul individual de reabilitare şi integrare socială a adultului
cu handicap.
Pentru elaborarea programului individual de reabilitare şi
integrare socială, comisia de evaluare va colabora cu persoana cu
handicap sau cu reprezentantul legal al acesteia.
Certificatul dă dreptul adultului cu handicap de a
beneficia de dis-poziţiile prevăzute de lege pentru gradul de
handicap respectiv (art. 89).
*
XI.3.4.3. Drepturile persoanelor cu handicap
Persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la:

a) ocrotirea sănătăţii – prevenire, tratament şi recuperare;
b) educaţie şi formare profesională;
c) ocuparea şi adaptarea locului de muncă, orientare şi recon-
versie profesională;
d) asistenţă socială, respectiv servicii sociale şi prestaţii sociale;
e) locuinţă, amenajarea mediului de viaţă personal ambiant,
transport, acces la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional;
f) petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism;
g) asistenţă juridică;
h) facilităţi fiscale;
i) evaluare şi reevaluare, prin examinarea la domiciliu a persoa-
nelor nedeplasabile, de către membrii comisiei de evaluare, la un
interval de 2 ani (art. 6).
Promovarea şi respectarea drepturilor persoanelor cu handicap
revin, în principal, autorităţilor administraţiei publice locale unde
îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap şi, în
subsidiar, respectiv complementar, autorităţilor administraţiei
publice centrale, societăţii civile şi familiei sau reprezentantului
legal al persoanei cu handicap.
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilitati şi celelalte
autorităţi publice centrale şi locale au obligaţia să asigure, potrivit
legii, condiţiile necesare pentru integrarea şi incluziunea socială a
persoanelor cu handicap. În vederea realizării acestor dispoziţii,
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilitati poate
încheia parteneriate cu organizaţii neguvernamentale ale
persoanelor cu handicap, care reprezintă interesele acestora sau
care desfăşoară activităţi în domeniul promovării şi apărării
drepturilor omului (art. 8).
Persoanele cu handicap beneficiază de asistenţă medicală
gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru
tratamentul ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării, în
cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile
stabilite prin contractul-cadru (art. 10).
În vederea asigurării asistenţei de recuperare/reabilitare,
persoa-nele cu handicap au dreptul la:
255
a) dispozitive medicale gratuite în ambulatoriu, conform listei şi în
condiţiile prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de
sănătate şi normelor sale de aplicare;
b) servicii gratuite de cazare şi masă şi pentru însoţitorul copilului
cu handicap grav sau accentuat ori al adultului cu handicap grav
sau accentuat în unităţile sanitare cu paturi, sanatorii şi staţiuni
balneare, la recomandarea medicului de familie ori a medicului
specialist, asigurate de la Fondul naţional unic de asigurări sociale
de sănătate, conform Contractului-cadru privind condiţiile
acordării asis-tenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate;
c) un bilet gratuit de tratament balnear, în cursul unui an, pe baza
programului individual de reabilitare şi integrare socială şi a
recomandării medicului de familie sau a medicului specialist.
În termen de maximum 30 de zile de la data depunerii
documentaţiei de către persoana cu handicap sau reprezentantul
legal al acesteia, casele de asigurări de sănătate au obligaţia să
emită decizia ori aprobarea de plată pentru fiecare dispozitiv
medical sau tip de dispozitiv medical acordat persoanelor cu
handicap (art. 11).
Educaţia persoanelor cu handicap se realizează prin:
a) invatamant de masa;
b) invatamantul special integrat, organizat in invatamantul de
masa;
c)unităţi de învăţământ special;
d) invatamantul la domiciliu sau pe langa unitatile de asistenta
medicala.
Formele de învăţământ enumerate se pot desfăşura şi în limbile
minorităţilor naţionale.
Orientarea scolara si profesionala a copiilor si tinerilor cu
dizabilităţi, inclusiv al celor cu handicap, precum şi al celor cu
dificultăţi de adaptare şcolară se realizează prin hotărâre a
comisiei de orientare scolara, care eliberează certificatul de
orientare şcolară şi/sau profe-sională, pe baza raportului de
evaluare complexă întocmit de serviciul de evaluare complexă din
cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene, respectiv locale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
Unităţile de învăţământ special sunt formate din: şcoală specială,
cantină şi, după caz, internat şcolar, în condiţiile legii.
Elevii cu handicap beneficiază gratuit de masă şi cazare în
internatele şcolare.
Studenţii cu handicap grav şi accentuat beneficiază, la cerere, de
reducere cu 50% a taxelor pentru cazare şi masă la cantinele şi
căminele studenţeşti. Valoarea reducerii se asigură din bugetul
instituţiilor de învăţământ publice sau private (art. 16).
Finanţarea învăţământului special şi special integrat se face din
bugetele judeţelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, unde funcţionează unitatea de învăţământ
special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu
256
cerinţe educative speciale (art. 17).
În cadrul procesului de învăţământ, indiferent de nivelul
aces-tuia, persoanele cu handicap au dreptul la:
a) servicii educaţionale de sprijin;
b) dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului şi gradului de
handicap şi utilizarea acestuia;
c) adaptarea mobilierului din sălile de curs;
d) manuale şcolare şi cursuri în format accesibil pentru elevii şi
studenţii cu deficienţe de vedere;
e) utilizarea echipamentelor şi softurilor asistive în susţinerea
examenelor de orice tip şi nivel.
Preşcolarii, elevii şi studenţii cu handicap, împreună cu asistenţii
personali şi asistenţii personali profesionişti, după caz, au dreptul
la locuri gratuite în tabere de odihnă, o dată pe an, indiferent de
forma de învăţământ (art. 18).
În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la
obţinerea unei locuinţe, autorităţile publice au obligaţia să ia
măsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru
închirierea, la nivelurile inferioare, a locuinţelor care aparţin
domeniului public al statului ori unităţilor administrativ-teritoriale
ale acestuia.
Persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele
drepturi:
a) acordarea unei camere de locuit, suplimentar faţă de normele
minimale de locuit prevăzute de lege, pe baza contractelor de
închiriere pentru locuinţele care aparţin domeniului public sau
privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale ale
acestuia;
b) scutirea de la plata chiriei pentru suprafeţele locative cu
destinaţie de locuinţe deţinute de stat sau de unităţile
administrativ-teritoriale ale acestuia şi care sunt în folosinţa
acestor persoane.
Beneficiază de drepturile enunţate şi familia sau reprezentantul
legal pe perioada în care are în îngrijire un copil ori un adult cu
handicap grav.
Beneficiază de scutire de plata chiriei şi adultul cu handicap
accentuat (art. 20).
Copilul cu handicap, precum şi persoana care îl însoţeşte
beneficiază de gratuitate la bilete de intrare la spectacole, muzee,
manifestări artistice şi sportive.
Adulţii cu handicap beneficiază de bilete de intrare la spectacole,
muzee, manifestări artistice şi sportive, potrivit legii.
Persoanele cu handicap grav şi accentuat beneficiază de gratuitate
pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în
comun de suprafaţă şi cu metroul.
Beneficiază de gratuitate şi următoarele persoane:
a) însoţitorii persoanelor cu handicap grav, în prezenţa acestora;
b) însoţitorii copiilor cu handicap accentuat, în prezenţa acestora;
c) însoţitorii adulţilor cu handicap auditiv şi mintal accentuat, în
257
prezenţa acestora, pe baza anchetei sociale realizate de către
asistentul social din cadrul compartimentului specializat al
primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa
persoana cu handicap;
d) asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav;
e) asistenţii personali profesionişti ai persoanelor cu handicap
grav sau accentuat (art. 23).
Persoanele cu handicap grav beneficiază de gratuitatea
transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita
costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la
clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial,
pentru 12 călătorii dus-întors pe an calendaristic. Beneficiază de
gratuitate şi următoarele persoane:
a) însoţitorii persoanelor cu handicap grav, numai în prezenţa
acestora;
b) asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav.
Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea
transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita
costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la
clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial,
pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic. Beneficiază de
gratuitate şi însoţitorii copiilor cu handicap accentuat, numai în
prezenţa acestora (art. 24).
*
XI.3.4.4. Servicii sociale
Dreptul la asistenţă socială sub formă de servicii sociale se acordă

la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în
condiţiile prevăzute de lege.
Cererea pentru acordarea dreptului la servicii sociale se
înregistrează la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei
rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu
handicap.
Persoanele cu handicap beneficiază de servicii sociale acordate:
a) la domiciliu;
b) în comunitate;
c) în centre de zi şi centre rezidenţiale, publice sau private.
Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiec-
tate şi adaptate conform nevoilor individuale ale persoanei (art.
32).
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a
organiza, administra şi finanţa servicii sociale destinate
persoanelor cu handicap, în condiţiile legii.
Autorităţile administraţiei publice locale pot contracta servicii
sociale cu furnizori de servicii sociale de drept privat, acreditaţi, în
condiţiile legii.
Costul serviciului social contractat nu poate depăşi costul avut de
258
serviciul respectiv la data contractării sau costul mediu al
funcţionării serviciului la data înfiinţării, în cazul unui serviciu nou.
Serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu handicap se află
în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu
Dizabilitati. Monitorizarea implementării standardelor specifice de
calitate şi controlul respectării lor sunt în competenţa Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilitati şi se aplică de către
personalul cu atribuţii în domeniu, conform unei metodologii
aprobate prin ordin al preşedintelui acesteia.
XI.3.4.5. Asistentul personal
Persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării

sociopsihomedicale, la un asistent personal. Poate fi încadrată cu
contract individual de muncă în funcţia de asistent personal
persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are vârsta minimă de 18 ani împliniţi;
b) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni care ar
face-o incompatibilă cu exercitarea ocupaţiei de asistent personal;
c) are capacitate deplină de exerciţiu;
d) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul
de familie sau pe baza unui examen medical de specialitate;
e) a absolvit cel puţin cursurile învăţământului general obligatoriu,
cu excepţia rudelor şi afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv ale
persoanei cu handicap grav, precum şi cu excepţia soţului sau
soţiei, după caz; în situaţii excepţionale, la propunerea
asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local
în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana
care urmează să îndeplinească funcţia de asistent personal,
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilitati poate
aproba derogarea de la îndeplinirea condiţiilor de studii şi în cazul
altor persoane.
Nu pot deţine calitatea de asistent personal persoanele care
beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de
până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 7 ani
(art. 36).
Pe perioada îngrijirii şi protecţiei persoanei cu handicap grav, pe
baza contractului individual de muncă, asistentul personal are
următoarele drepturi:
a) salariu de bază stabilit potrivit dispoziţiilor legale privind
salarizarea personanlului platiti din fonduri publice;
b) program de lucru care să nu depăşească în medie 8 ore pe zi şi
40 de ore pe săptămână;
c) concediu anual de odihnă, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile
personalului încadrat în instituţii publice;
d) transport urban gratuit, în condiţiile prevăzute la art. 23 din
259
Legea nr. 448/2006;
e) transport interurban, în condiţiile prevăzute la art. 24 din Legea
nr. 448/2006.
Pe perioada absenţei temporare a asistentului personal, anga-
jatorul are obligaţia de a asigura persoanei cu handicap grav un
înlocuitor al asistentului personal.
În situaţia în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al
asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordă
indemnizaţia echivalentă cu salariul net al asistentului sau
găzduirea într-un centru de tip respiro (art. 37).
Asistentul personal are următoarele obligaţii principale:
a) să participe, o dată la 2 ani, la instruirea organizată de
angajator;
b) să semneze un angajament, ca act adiţional la contractul indi-
vidual de muncă, prin care îşi asumă răspunderea de a realiza
integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav,
respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu
handicap grav;
c) să presteze pentru persoana cu handicap grav toate activităţile
şi serviciile prevăzute în contractul individual de muncă, în fişa
postului şi în planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav,
respectiv în planul individual de servicii al persoanei adulte cu
handicap grav;
d) să trateze cu respect, bună-credinţă şi înţelegere persoana cu
handicap grav şi să nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea
acesteia;
e) să comunice direcţiilor generale judeţene de asistenţă socială şi
protecţia copilului, respectiv locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă, orice
modificare survenită în starea fizică, psihică sau socială a
persoanei cu handicap grav şi alte situaţii de natură să modifice
acordarea drepturilor prevăzute de lege (art. 38).
Contractul individual de muncă al asistentului personal se încheie
cu primăria localităţii de domiciliu sau reşedinţă a persoanei cu
handicap grav, după caz, în termen de maximum 30 de zile de la
data înregistrării cererii.
Contractul individual de muncă se întocmeşte în 3 exemplare, câte
unul pentru fiecare parte contractantă, iar cel de-al treilea exem-
plar se transmite direcţiilor generale judeţene de asistenţă socială
şi protecţia copilului, respectiv locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, în termen de 5 zile de la încheierea acestuia.
Contractul individual de muncă al asistentului personal încetează
de drept în cazul decesului persoanei cu handicap grav (art. 39).
Serviciul public de asistenţă socială dispune efectuarea de
controale periodice asupra activităţii asistenţilor personali şi
prezintă semestrial un raport consiliului local.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către
asistentul personal a obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile legale în
sarcina lui, precum şi a celor prevăzute în contractul individual de
muncă atrage răspunderea disciplinară, civilă sau, după caz,
260
penală a acestuia, în condiţiile legii (art. 41).
Adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru asistent
personal sau indemnizaţie de însoţitor.
Persoanele cu handicap grav, care au şi calitatea de pensionari de
invaliditate gradul I, pot opta pentru indemnizaţia de însoţitor
prevăzută de Legea privind sistemul public de pensii sau pentru
asistent personal. Dreptul de opţiune se menţine şi în cazul
trecerii pensionarilor de invaliditate la pensia pentru limită de
vârstă.
Invalizii de război care au şi calitatea de persoane cu handicap
grav şi sunt pensionari de invaliditate gradul I beneficiază atât de
dreptul menţionat mai sus, cât şi de dreptul prevăzut la art. 3 din
Legea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R., cu modificările şi
Părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav,
adulţii cu handicap grav ori reprezentanţii legali ai acestora, cu
excepţia celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent
personal şi primirea unei indemnizaţii lunare.
Opţiunea se exprimă prin cerere adresată în scris direcţiilor
generale judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului,
respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, şi devine
valabilă numai pe baza acordului exprimat în scris al acestora.
Indemnizaţia lunară este în cuantum egal cu salariul net al
asistentului personal - gradatia 0, potrivit legii slarizarii
personalului din sectorul bugetar. Plata indemnizaţiei lunare se
asigură de primăriile în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau
reşedinţa persoana cu handicap grav, pe perioada valabilităţii
certificatului de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile
de protecţie a copiilor sau de comisiile de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap, după caz.
Nu pot beneficia de indemnizaţia lunară:
a) părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav
pentru care s-a stabilit masura de protectie speciala, in conditiile
legii, la un asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidential;
b) adulţii cu handicap grav sau reprezentanţii lor legali pe
perioada în care adulţii cu handicap grav se află în ingrijirea
asistentului personal profesionist, in centre rezidentiale publice,
ori în alte tipuri de instituţii publice cu caracter social în care se
asigură întreţinere completă din partea autorităţii administraţiei
publice, pe o perioada mai mare de o luna;
c) persoanele cu handicap grav care sunt reţinute, arestate sau
condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe
perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei (art. 43).
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia:
a) de a angaja şi salariza asistentul personal al persoanei cu
handicap grav, în condiţiile prezentei legi;
b) de a asigura şi garanta plata indemnizaţiei lunare, în cazul în
care persoana cu handicap grav sau reprezentantul ei legal a optat
pentru aceasta.
261
*
XI.3.4.6. Asistentul personal profesionist
Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune

de spaţiu de locuit, nu realizează venituri ori realizează
venituri de până la nivelul salariului mediu pe economie, poate
beneficia de îngrijirea şi protecţia unui asistent personal
profesionist.
Îngrijirea şi protecţia adulţilor cu handicap grav sau
accentuat de către asistentul personal profesionist se fac pe
baza deciziei comisiilor judeţene de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap, respectiv locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti.
Opinia adultului cu handicap grav sau accentuat se va lua în
considerare la luarea deciziei referitoare la stabilirea asistentului
personal profesionist.
Contractul de muncă al asistentului personal profesionist se
încheie de către direcţiile generale judeţene de asistenţă socială şi
Bucureşti, sau de către furnizorii de servicii sociale privaţi,
acreditaţi în condiţiile legii.
Asistentul maternal care îngrijeşte copilul cu handicap grav sau
accentuat până la vârsta majoratului poate opta să devină asistent
personal profesionist (art. 45).
Pe perioada îngrijirii şi protecţiei adulţilor cu handicap grav sau

accentuat, asistentul personal profesionist beneficiază de
următoarele drepturi:
a) salariul de bază stabilit potrivit dispoziţiilor legale privind
salarizarea peronalului platit din fonduri publice;
b) un spor de 15% calculat la salariul de bază, pentru
suprasolicitare neuropsihică şi condiţii de muncă deosebite în care
îşi desfăşoară activitatea;
c) un spor de 15% calculat la salariul de bază, pe perioada în care
are în îngrijire şi protecţie cel puţin două persoane adulte cu
handicap grav sau accentuat;
d) un spor de 25% calculat la salariul de bază, pe perioada în care
are în îngrijire şi protecţie o persoană adultă cu handicap grav sau
accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA.
Asistentul personal profesionist beneficiază şi de alte drepturi,
după cum urmează:
a) consiliere şi sprijin din partea specialiştilor de la direcţiile
generale judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului,
respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ori a
furnizorilor de servicii sociale, în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce
îi revin cu privire la îngrijirea şi protecţia persoanei adulte cu
handicap grav sau accentuat;
b) decontarea cheltuielilor de transport interurban, cazare şi
262
masă, în cazul în care deplasarea se face în interesul adultului cu
handicap grav sau accentuat, în condiţiile stabilite pentru
personalul din sectorul bugetar;
c) transport urban gratuit, potrivit legii.
Pe perioada concediului de odihnă, angajatorul are obligaţia de a
asigura persoanei cu handicap grav sau accentuat un înlocuitor al
asistentului personal profesionist ori găzduirea într-un centru de
tip respiro (art. 47).
Asistentul personal profesionist are următoarele obligaţii
principale:
a) să participe anual la instruirea organizată de angajator;
b) să semneze un angajament, ca act adiţional la contractul
individual de muncă, prin care îşi asumă răspunderea de a realiza
integral planul individual de servicii al adultului cu handicap grav
sau accentuat;
c) să presteze pentru adultul cu handicap grav sau accentuat toate
activităţile şi serviciile prevăzute în contractul individual de
muncă, în fişa postului şi în planul individual de servicii;
d) să trateze cu respect, bună-credinţă şi înţelegere adultul cu
handicap grav sau accentuat şi să nu abuzeze fizic, psihic ori moral
de starea acestuia;
e) să comunice direcţiilor generale judeţene de asistenţă socială şi
modificare survenită în starea fizică, psihică ori socială a adultului
cu handicap grav sau accentuat şi alte situaţii de natură să
modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege (art. 49).
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de
către asistentul personal profesionist a obligaţiilor prevăzute
de dispoziţiile legale în sarcina acestuia, precum şi a celor
prevăzute în contractul indi-vidual de muncă atrage
răspunderea disciplinară, civilă ori, după caz, penală a
asistentului personal profesionist, în condiţiile legii (art. 50).
XI.3.4.7. Centrele pentru persoane cu handicap
Persoana cu handicap poate beneficia de servicii sociale acordate

în centre de zi şi centre rezidenţiale de diferite tipuri, publice,
public-private sau private.
Centrele de zi şi centrele rezidenţiale reprezintă locaţii în care
serviciile sociale sunt acordate de personal calificat şi care dispun
de infrastructura adecvată furnizării acestora; centrele
rezidenţiale sunt locaţii în care persoana cu handicap este
găzduită cel puţin 24 de ore.
În sensul legii, tipurile de centre rezidenţiale pentru persoane cu
handicap sunt:
a) centre de îngrijire şi asistenţă;
b) centre de abilitare şi reabilitare;
c) centre de integrare prin terapie ocupaţională;
263
d) centre de pregătire pentru o viaţă independentă;
e) centre respiro/centre de criză;
f) locuinţe protejate.
Admiterea unei persoane cu handicap într-un centru rezidenţial,
cu excepţia celor prevăzute la lit. e), se face în cazul în care
acesteia nu i se pot asigura protecţia şi îngrijirea la domiciliu sau
în cadrul altor servicii din comunitate.
Centrele publice de zi si centrele rezidentiale pentru persoane
adulte cu handicap se înfiinţează şi funcţionează ca structuri cu
sau fără personalitate juridică, în subordinea consiliilor judeţene,
respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
în structura direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului, cu avizul şi sub îndrumarea metodologică a Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilitati.
Centrele private pentru persoanele cu handicap se înfiinţează şi
funcţionează ca structuri cu sau fără personalitate juridică, cu
avizul şi sub îndrumarea metodologică a Autorităţii Naţionale
pentru Persoanele cu Handicap (art. 51).
În vederea desfăşurării unui tip de activităţi cu caracter inovator în
domeniul protecţiei persoanelor cu handicap, furnizorii de servicii
sociale acreditaţi pot înfiinţa, administra şi finanţa centre-pilot,
pentru o durată de maximum 2 ani (art. 52).
Într-un centru de zi sau rezidenţial serviciile sociale pot fi furnizate
în sistem integrat cu serviciile medicale, de educaţie, de locuire,
de ocupare a forţei de muncă şi altele asemenea.
Finanţarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale
judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, pe
teritoriul cărora funcţionează acestea.
Personalul de specialitate care îşi desfăşoară activitatea în
centrele publice din mediul rural, de zi şi rezidenţiale pentru copiii
şi adulţii cu handicap, beneficiază de decontarea cheltuielilor de
transport dus-întors de la domiciliu, în condiţiile legii. Sumele
necesare acordării drepturilor se asigură din bugetele proprii ale
judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, pe a
căror rază teritorială funcţionează centrul (art. 56).
XI.3.4.8. Prestaţii sociale pentru persoanele cu handicap
Dreptul la asistenţă socială sub formă de prestaţii sociale se

acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor
doveditoare, în condiţiile prevăzute de lege.
Cererea pentru plata prestaţiilor sociale se înregistrează la
autoritatea administraţiei publice locale competente în a cărei
rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu
handicap si se aproba prin decizie a directorului executiv al
directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului.
Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip HIV/SIDA,
264
beneficiază de alocaţie de stat în condiţiile şi în cuantumul
prevăzut de lege.
Copiii cu handicap de tip HIV/SIDA beneficiază de o alocaţie lunară
de hrană, calculată pe baza alocaţiei zilnice de hrană stabilite
pentru consumurile colective din unităţile sanitare publice.
Adultul cu handicap vizual grav primeşte pentru plata
însoţitorului o indemnizaţie echivalentă cu salariul net al
asistentului personal, gradatia 0, conform legii de salarizare a
personalului platiti din fonduri publice .
Adultul cu handicap beneficiază, in conditiile legii, de următoarele
prestaţii sociale:
a) indemnizaţie lunară, indiferent de venituri;
b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:

Nu pot beneficia de indemnizaţie sau buget complementar:
a) adulţii cu handicap, îngrijiţi şi protejaţi în centre rezidenţiale
publice, cu excepţia centrului de tip respiro;
b) persoanele cu handicap care sunt reţinute, arestate sau
condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe
perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei;
c) adulţii cu handicap grav sau accentuat care realizează veni-turi,
aflaţi în îngrijirea şi protecţia asistentului personal profesionist.
De dreptul la alocaţie lunară poate beneficia copilul bolnav de
SIDA numai pe perioada în care este îngrijit în familie.
Sumele aferente drepturilor prevăzute de lege şi cheltuielilor de
administrare se vor asigura prin prin bugetul Ministerului Muncii
si Justitiei Sociale. Plata drepturilor se realizează de Agentia
Nationala pentru Plati si Inspectie Sociala, prin agentiile judetene,
respectiv a Municipiului Bucuresti.
Cuantumul drepturilor se actualizează anual cu indicele creşterii
preţurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului.
XI.3.4.9. Obligaţiile persoanelor cu handicap, ale familiei

sau reprezentanţilor legali
Persoanele adulte cu handicap au următoarele obligaţii:

a) să se prezinte din oficiu pentru evaluare/reevaluare la
structurile competente în domeniu;
b) să se prezinte din oficiu pentru reevaluare la comisiile de
evaluare pentru încadrarea în grad şi tip de handicap, cu cel
puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate
a certifi-catului de încadrare în grad şi tip de handicap;
c) să se prezinte pentru reevaluare, la solicitarea structurilor
competente în domeniu, cu exceptia celor pentru care comisia de
evaluare a stabilit un termen permanent de valabilitate a
certificatului de incadrare in grad si tip de handicap;
d) să depună diligenţele necesare pentru a beneficia de drepturile
265
prevăzute de lege;
e) să urmeze activităţile şi serviciile prevăzute în planul de
recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv în planul
individual de servicii al adultului cu handicap;
f) să depună diligenţe pentru încadrarea în muncă, în condiţiile
legii, în raport cu pregătirea, posibilităţile fizice şi psihice, pe baza
recomandărilor comisiei cu competenţă în domeniu;
g) să colaboreze cu asistenţii sociali şi echipele de specialişti, în
scopul recuperării, reabilitării, orientării profesionale şi integrării
sociale;
h) să aducă la cunoştinţa direcţiilor generale judeţene de asistenţă
socială şi protecţia copilului, respectiv locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la
cunoştinţă, orice modificare cu privire la gradul de handicap,
domiciliu sau reşedinţă, starea materială şi alte situaţii de natură
să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege (art. 59).
Persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil
sau adult cu handicap are următoarele obligaţii principale:
a) să asigure creşterea şi îngrijirea corespunzătoare a persoanei cu
handicap;
b) să respecte şi/sau să urmeze activităţile şi serviciile prevăzute în
planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv în
planul individual de servicii al adultului cu handicap;
c) să însoţească persoana cu handicap, la termenul necesar sau la
solicitare, pentru evaluare şi reevaluare, la comisiile cu
competenţă în domeniu;
d) să se prezinte la solicitarea direcţiilor generale judeţene de
asistenţă socială şi protecţia copilului, respectiv locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti;
e) să colaboreze cu asistenţii sociali şi specialiştii care au ca scop
recuperarea, reabilitarea, orientarea profesională şi integrarea
socială;
f) să comunice direcţiilor generale judeţene de asistenţă socială şi
modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau
reşedinţă, starea materială, precum şi alte situaţii de natură să
modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
XI.3.4.10. Accesibilitatea persoanelor cu handicap
În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap

la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional, autorităţile
publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să promoveze şi să implementeze conceptul Acces pentru toţi,
pentru a împiedica crearea de noi bariere şi apariţia unor noi
surse de discriminare;
b) să sprijine cercetarea, dezvoltarea şi producţia de noi
266
tehno-logii de informare şi comunicare şi tehnologii asistive;
c) să recomande şi să susţină introducerea în pregătirea iniţială a
elevilor şi studenţilor a unor cursuri referitoare la problematica
handicapului şi a nevoilor acestora, precum şi la diversificarea
modalităţilor de realizare a accesibilităţii;
d) să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la noile tehno-
logii;
e) să asigure accesul la informaţiile publice pentru persoanele cu
handicap;
f) să asigure interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestual şi ai
limbajului specific persoanelor cu surdocecitate;
g) să proiecteze şi să deruleze, în colaborare sau în parteneriat cu
persoanele juridice, publice ori private, programe de accesibilitate
sau de conştientizare asupra importanţei acesteia (art. 61).
Clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit
construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun şi
staţiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru
călători şi peroanele principalelor staţii, spaţiile de parcare,
străzile şi drumurile publice, telefoanele publice, mediul
informaţional şi comu-nicaţional vor fi adaptate conform
prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul
neîngrădit al persoanelor cu handicap.
Clădirile de patrimoniu şi cele istorice se vor adapta, cu
respectarea caracteristicilor arhitectonice, conform prevederilor
legale în domeniu.
Costurile lucrărilor necesare pentru realizarea adaptărilor se
suportă din bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale
sau locale şi din sursele proprii ale persoanelor juridice cu capital
privat, după caz.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să
includă reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale ale
persoanelor cu handicap în comisiile de recepţie a lucrărilor de
construcţie ori de adaptare (art. 62).
Autorităţile prevăzute de lege au obligaţia să elibereze autorizaţia
de construcţie pentru clădirile de utilitate publică, numai în
condiţiile respectării prevederilor legale în domeniu, astfel încât să
fie permis accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. Aceste
prevederi se aplică şi pentru clădirile de locuit care se construiesc
ori pentru care se realizează lucrări de consolidare, de reabilitare,
de extindere şi/sau de modernizare, cu finanţare din fonduri
publice.
Adaptarea accesului în clădirile aflate în patrimoniul public sau
privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale se face şi
în condiţiile în care nu se realizează lucrările prevăzute, la
solicitarea persoanelor cu handicap grav, locatari ai acestora (art.
63).
Câinele-ghid care însoţeşte persoana cu handicap grav are acces
liber şi gratuit în toate locurile publice şi în mijloacele de
transport.
267
Administratorii infrastructurii feroviare şi operatorii de transport
feroviar au următoarele obligaţii:
a) să adapteze cel puţin un vagon şi staţiile principale de tren,
pentru a permite accesul persoanelor cu handicap care utilizează
fotoliul rulant;
b) să marcheze prin pavaj tactil contrastant căile spre peroanele
de îmbarcare, ghişee sau alte utilităţi (art. 64).
În spaţiile de parcare de pe lângă clădirile de utilitate publică,
precum şi în cele organizate, vor fi adaptate, rezervate şi
semnalizate prin semn internaţional cel puţin 4% din numărul
total al locurilor de parcare, dar nu mai puţin de două locuri,
pentru parcarea gratuită a mijloacelor de transport pentru
persoane cu handicap.
Proprietarii de spaţii hoteliere au următoarele obligaţii:
a) să adapteze cel puţin o cameră pentru găzduirea persoanei cu
handicap, care utilizează fotoliul rulant;
b) să marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, recepţia şi
să deţină harta tactilă a clădirii;
c) să monteze lifturi cu însemne tactile (art. 68).
Autorităţile şi instituţiile centrale şi locale, publice sau private
asigură, pentru relaţiile directe cu persoanele cu handicap auditiv
ori cu surdocecitate, interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-
gestual sau ai limbajului specific al persoanei cu surdocecitate
(art. 69).
Autorităţile centrale şi locale publice, precum şi
instituţiile centrale şi locale, publice sau de drept privat, au
obligaţia de a asigura servicii de informare şi documentare,
accesibile persoanelor cu handicap. Serviciile de relaţii cu
publicul vor afişa şi vor dispune de informaţii accesibile
persoanelor cu handicap vizual, auditiv şi mintal (art. 70).
Autorităţile publice au obligaţia să ia măsuri pentru:
a) accesibilizarea paginilor de internet proprii, în vederea
îmbunătăţirii accesării documentelor electronice de către
persoanele cu handicap vizual şi mintal;
b) utilizarea pictogramelor în toate serviciile publice;
c) adaptarea telefoanelor pentru persoanele cu handicap auditiv.
*
XI.3.4.11. Orientarea, formarea profesională şi angajarea

în muncă
Beneficiază de orientare profesională, după caz, persoana cu

handicap care este şcolarizată şi are vârsta corespunzătoare în
vederea integrării profesionale, persoana care nu are un loc de
muncă, cea care nu are experienţă profesională sau cea care, deşi
încadrată în muncă, doreşte reconversie profesională.
Persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantul
legal al acesteia este principalul factor de decizie cu privire la
orientarea profesională.
268
Formarea profesională a persoanelor cu handicap se organizea-ză,
conform legii, prin programe de iniţiere, calificare, recalificare,
perfecţionare şi specializare (art. 73).
În vederea asigurării evaluării, orientării, formării şi reconversiei
profesionale a persoanelor cu handicap, autorităţile publice au
obliga-ţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să realizeze/diversifice/susţină financiar programe privind
orientarea profesională a persoanelor cu handicap;
b) să asigure pregătirea şi formarea pentru ocupaţii necesare în
domeniul handicapului;
c) să coreleze pregătirea profesională a persoanelor cu handicap
cu cerinţele pieţei muncii;
d) să creeze cadrul necesar pentru accesul la evaluare şi orientare
profesională în orice meserie, în funcţie de abilităţile persoanelor
cu handicap.
Evaluarea şi orientarea profesională a adulţilor cu handicap se
realizează de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu
handicap, în condiţiile legii (art. 74).
Persoanele cu handicap au dreptul de a munci şi de a realiza
venituri în conformitate cu prevederile legislaţiei muncii, precum
şi cu dispoziţiile speciale din prezenta lege.
În sensul legii şi numai în contextul încadrării în muncă,
prin persoană cu handicap se înţelege şi persoana invalidă
gradul III (art. 77).
Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform
pregătirii lor profesionale şi capacităţii de muncă, atestate prin
certificatul de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de
evaluare de la nivel judeţean sau al sectoarelor municipiului
Bucureşti.
Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau
private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja
persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul
total de angajaţi. Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele
juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu
handicap vor plati lunar către bugetul de stat o sumă
reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară,
înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat
persoane cu handicap;
Fac excepţie instituţiile publice de apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională.
Monitorizarea şi controlul respectării acestor prevederi se fac de

către organele fiscale din cadrul Agentiei Naționale de
Administrare Fiscala (ANAF) (art. 78).
Angajarea persoanei cu handicap în muncă se realizează în
următoarele forme:
a) pe piaţa liberă a muncii;
b) la domiciliu;
c) în forme protejate.
269
Formele protejate de angajare în muncă sunt:
a) loc de muncă protejat;
b) unitate protejată autorizată (art. 79).
Persoanele cu handicap angajate la domiciliu beneficiază din
partea angajatorului de transportul la şi de la domiciliu al
materiilor prime şi materialelor necesare în activitate, precum şi al
produselor finite realizate (art. 80).
Unităţile protejate pot fi înfiinţate de orice persoană fizică sau
juridică, de drept public sau privat, care angajează persoane cu
handicap. Unităţile protejate pot fi:
a) cu personalitate juridică;
b) fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de
secţii, ateliere sau alte structuri din cadrul instituţiilor publice .
Procedura de autorizare a unităţilor protejate se stabileşte prin
ordin al ministrului muncii si justitiei sociale (art. 81).
Unităţile protejate autorizate beneficiază de următoarele
drepturi:
a) scutire de plata taxelor de autorizare la înfiinţare şi de
reautorizare;
b) scutire de plată a impozitului pe profit, cu condiţia ca cel puţin
75% din fondul obţinut prin scutire să fie reinvestit pentru
restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente
tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii de lucru şi/sau amenajarea
locurilor de muncă protejate, în condiţiile prevăzute de Legea nr.
227/2015, cu modifi-cările şi completările ulterioare;
c) alte drepturi acordate de autorităţile administraţiei publice
locale finanţate din fondurile proprii.
La începutul fiecărui an, unităţile protejate autorizate au obligaţia
să prezinte raportul de activitate pentru anul precedent Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilitati. Nerespectarea acestei
obligaţii se sancţionează cu suspendarea autorizaţiei de
funcţionare ca unitate protejată sau, după caz, cu retragerea
acesteia şi cu obligaţia rambursării integrale a facilităţilor de care
a beneficiat pe durata funcţionării ca unitate protejată autorizată
(art. 82).
Persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau
încadrate în muncă beneficiază de următoarele drepturi:
a) cursuri de formare profesională;
b) adaptare rezonabilă la locul de muncă;
c) consiliere în perioada prealabilă angajării şi pe parcursul
angajării, precum şi în perioada de probă, din partea unui consilier
specializat în medierea muncii;
d) o perioadă de probă la angajare, plătită, de cel puţin 45 de zile
lucrătoare;
e) un preaviz plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la
desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa anga-
jatorului, pentru motive neimputabile acestuia;
f) posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi, în condiţiile
legii, în cazul în care beneficiază de recomandarea comisiei de
evaluare în acest sens.
270
Finanţarea drepturilor pentru persoanele cu handicap aflate în
căutarea unui loc de muncă se suportă din bugetul asigurărilor
pentru şomaj, în condiţiile legii (art. 83).
Angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază de următoarele
drepturi:
a) deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente
adaptării locurilor de muncă protejate şi achiziţionării utilajelor şi
echipamentelor utilizate în procesul de producţie de către
persoana cu handicap;
b) deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu
transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de
muncă, precum şi a cheltuielilor cu transportul materiilor prime şi
al produselor finite la şi de la domiciliul persoanei cu handicap,
angajată pentru muncă la domiciliu;
c) decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuie-lilor
specifice de pregătire, formare şi orientare profesională şi de
încadrare în muncă a persoanelor cu handicap;
d) o subvenţie de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr.
76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare
(art. 84).

Beneficiază de alocaţie de stat pentru copii toţi copiii în vârstă de până la 18 ani.
Alocaţia de stat pentru copii se acordă şi tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează
cursurile învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii, până la terminarea
acestora. Tinerii care repetă anul şcolar nu beneficiază de alocaţie de stat, cu excepţia celor care
repetă din motive de sănătate, dovedite cu certificat medical.
Alocaţia pentru susţinerea familiei este o formă de sprijin pentru familiile cu venituri reduse care au
în creştere şi îngrijire copii în vârstă de până la 18 ani şi are ca scop completarea veniturilor acestor
familii, în vederea asigurării unor condiţii mai bune pentru creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor,
precum şi stimularea frecventării de către copii de vârstă şcolară a cursurilor unei forme de
învăţământ.
Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza
datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a
îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau
potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.
Persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficienţelor lor
fizice, senzoriale, psihice, mentale şi/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse
271
egale la viaţa societăţii, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul integrării şi incluziunii sociale.
Concepte şi termeni de reţinut: alocatie pentru copii, alocatie pentru sustinerea familiei,
persoana varstnica, persoana cu handicap, camine pentru persoane varstnice.
1. Ce cuprinde asistenta sociala a persoanelor varstnice?

2. Care sunt beneficiarii alocatiei pentru sprijinul familiei?
3. In ce conditii se acorda alocatia pentru copii?
4. In ce constau serviciile sociale pentru persoanele cu handicap?
1.Asistenta sociala a persoanelor varstnice in raport cu drepturile de asigurari sociale este:

a. complementara;
b. substitutiva;
c. alternativa.
a. b
b. c
c. a
2. Alocatia de stat pentru copii se acorda pana la varsta de :
a. 16 ani;
b.18 ani;
c. 15 ani.
a. c
b.a
c.b
3.Alocatia de stat pentru familie se acorda prin:
a. ordin al prefectului;
b. dispozitia primarului;
c. ordin al directorului agentiei pentru prestatii sociale judetene.
a. b
b. c
c. a
4. Care sunt gradele de handicap?
a. usor, mediu, accentuat si grav;
b. foarte usor, usor, mediu, accentuat si grav;
c. partial, mediu, accentuat si grav.
a.b
b. c
c.a
272
2005 ;
Bucuresti, 2010;
Bucuresti, 2003;
Bucuresti 2011.
RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE
Unitatea de învăţare 1 Unitatea de învăţare 8

1. a 1. c
2. a 2. c

1. b 1. b
2. b 2. c
273
1. d 1. b
2. a 2. a
3. a 3. a

1. c 1. c
2. b 2. c
3. a
Unitatea de învăţare 5 (I) 4. c
1. b
2. a
3. b
4. b
Unitatea de învăţare 5 (II)

1. b
2. a
3. b
4. b
1. c
2. c
1. c
2. c
274

DR Securitatii Sociale IFR Complet

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DR Securitatii Sociale IFR Complet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTRODUCERE

● Manual, notiţe, consultaţii cu profesorul.

Unitatea de învăţare 1 1.Dreptul securitatii sociale. Consideratii generale privind

Teme de control (TC)

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

I.1. Consideraţii generale privind securitatea socială.

Din studiul documentelor internaţionale 5 vizând securitatea

I. 2. Definiţia şi obiectul dreptului securităţii sociale

Pentru a face parte din ordinea de drept, componentă a ordinii

În doctrină11 se arată că prin asigurări sociale sunt avute în vedere

d) prestaţiile au un cuantum forfetar şi ele nu sunt în mod

19Art. 6 lit. w) din Legea nr. 292/2011.

I.3. Principiile şi izvoarele dreptului securităţii sociale

I.3.1. Principiile dreptului securităţii sociale

Cuvântul principiu vine de la latinescul principium, care înseamnă

Întocmai ca şi în cazul celorlalte ramuri de drept, şi în dreptul

24E. Speranţia, Principii fundamentale de filosofie juridică, Cluj-Napoca, 1936, p. 8.

25N. Popa, op. cit., pp. 120-130.

I.3.2. Izvoarele dreptului securităţii sociale

Izvoarele dreptului securităţii sociale, ca şi în cazul altor ramuri de

– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind

Izvoare specifice dreptului securităţii sociale, pe plan intern,

1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Cum poate fi definit dreptul securitatii sociale ?

1. Obiectul de studiu al dreptului securittaii sociale il constituie:

2. Componentele structurale ale dreptului securitatii sociale sunt :

Asigurările sociale de sănătate sunt destinate să

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de

Competenţele unităţii de învăţare:

Timpul alocat unităţii de învăţare: 3 ore

2.3. Conţinutul unităţii de învăţare

Potrivit Legii nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate

II.2. Asiguraţii sistemului de asigurări sociale de sănătate

Sunt asiguraţi, potrivit legii, toţi cetăţenii români cu domiciliul în

II.2.1. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor

Asiguraţii au următoarele drepturi:

II.3. Medicamente, materiale sanitare, dispozitive

Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără

II.4. Servicii medicale de îngrijire la domiciliu şi alte servicii

Asiguraţii au dreptul să primească unele servicii de îngrijiri

II.5. Servicii medicale acordate asiguraţilor pe teritoriul

Persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate

II.6. Servicii medicale care nu sunt suportate din Fondul

Serviciile care nu sunt decontate din fond,

II.7. Asigurarea calităţii serviciilor din pachetul de bază

Asigurarea calităţii serviciilor din pachetul de bază pentru asiguraţi

II.8. Finanţarea serviciilor medicale, medicamentelor şi

II.8.1. Constituirea Fondului naţional unic de asigurări

Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se formează

Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma

II.9. Organizarea caselor de asigurări de sănătate

II.9.1. Constituirea caselor de asigurări de sănătate

CNAS este instituţie publică, autonomă, de interes

Încălcarea prevederilor Legii nr. 95/2006, cu modificările şi

II.12. Asigurările voluntare de sănătate

Sediul materiei în ceea ce priveşte asigurările voluntare de

II.13. Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de

Potrivit prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

II.13.1. Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă

În scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de