CURSUL Nr.

1
NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL TRANSPORTURILOR
1.1. Apariţia şi evoluţia transporturilor
Transportul este o activitate curentă şi necesară întregii vieţi a omului şi se referă la
deplasarea de la un loc la altul a persoanelor precum şi a bunurilor. În categoria transporturilor
pot fi avute în vedere şi transmiterea semnalelor sau informaţiilor de la un furnizor la altul prin
mijloace specifice acestui tip de transmitere precum şi transportul prin conducte a lichidelor şi
gazelor. Termenul consacrat vine din latină, de la "transportare", trans (peste) şi portare
(însemnând a purta sau a căra). Dezvoltarea economică din sec. XIX, dar şi în continuare, a
condus inevitabil prin perfecţionarea tehnicii, prin apariţia mijloacelor de transport terestre
mecanizate-descoperirea locomotivei cu aburi - dezvoltarea reţelelor de cale ferată, implicit a
drumurilor, au pus bazele infrastructurii transporturilor feroviare, rutiere, maritime şi aeriene.
Practic dezvoltarea permanentă a transporturilor de bunuri şi de persoane au asigurat dezvoltarea
socială a lumii. Lumea ar fi mult mai săracă şi înapoiată în lipsa reţelelor interne şi internaţionale
de transport.

1.2. Structura sistemului de transporturi

Din definiţia prezentată mai sus, rezultă că transporturile atât de persoane cât şi de
mărfuri se realizează pe diferite căi de comunicaţie, situaţie în care este normal ca acestea să se
clasifice în funcţie de mai multe criterii.
A. După natura transportului efectuat:
a) – transport de persoane
b) – transport de bunuri (mărfuri).
B. După sistemul de transport folosit:
a) – transporturi rutiere
b) – transporturi feroviare
c) - transporturi fluviale
d) – transporturi maritime
e) – transporturi aeriene
f) – transporturi speciale (funiculare, telecabine, conducte, etc)
g) – transporturi combinate: auto - feroviar, feroviar - auto, auto-feroviar - naval, auto –
feroviar – auto etc.
C. În funcţie de itinerariul parcurs de la punctul de expediţie sau de plecare şi punctul de
destinaţie:
a) – transporturi în regim de trafic intern
b) – transporturi în regim de trafic internaţional, care la rândul lor pot fi clasificate în:
- transporturi în regim de tranzit internaţional, atunci când persoanele sau bunurile care se
transportă tranzitează teritoriul mai multor state pentru a ajunge la destinaţie într-un alt stat;

1
 - transporturi în regim de peage atunci când persoanele sau bunurile transportate, pornesc
dintr-un punct de pe teritoriul unui stat, tranzitează o porţiune din alt stat şi are ca destinaţie un
punct din acelaşi stat din care a plecat.
1.3. Reglementarea juridică a transporturilor
Diversitatea tipurilor de transport, rutier, feroviar, naval sau aerian, a făcut ca să apară o
serie de acte normative , unele cu caracter general, însă cele mai multe făcând trimitere şi
reglementând numai un domeniu, întrucât fiecare în parte are specificitatea lui.
Complexitatea activităţii de transport a impus şi elaborarea unei multitudini de acte
normative interne şi internaţionale, unele comune pentru toate tipurile de transporturi, dar cele
mai multe specifice fiecărui domeniu în parte, multitudinea acestora, făcând imposibilă
prezentarea în integralitatea lor.
Dintre reglementările interne cu caracter general enumerăm următoarele:
a) - Codul civil, Titlul IX Diferite contracte speciale, capitolul VIII - Contractul de
transport (art.1955-2008);
b) - Ordonanţa Guvernului, nr.19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările
aduse prin: Ordonanţa Guvernului 94/2000, Legea 51/2002, Ordonanţa Guvernului 4/2011,
abrogată prin Legea 8/2012, Legea 71/2011, Legea 8/2012.
Prevederile legislative de mai sus sunt general valabile şi se aplică tuturor tipurilor de
transport, precum şi altor activităţi ce au legătură cu activitatea de transport. Ordonanţa
Guvernului nr.19/1997 cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă actul normativ
fundamental privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de transport din România. În acest
sens se poate observa din conţinutul ei modul în care sunt reglementate transporturile, acestea
fiind detaliate pe capitole, astfel:
- Capitolul I reglementează obiectivele sistemului naţional de transport, rolul şi
importanţa transporturilor precum şi modurile de transport.
- Capitolul II reglementează atribuţiile autorităţilor competente în ceea ce priveşte
activitatea de transport:
- Capitolul III face delimitarea între proprietatea publică şi proprietatea privată în
domeniul transporturilor;
- Capitolul IV reglementează executarea efectivă a activităţilor de transport;
- Capitolul V aduce precizări cu privire la modul de derulare a investiţiilor în transporturi
în referire la infrastructura sistemului de transport naţional;
- Capitolul VI este capitolul final care stabileşte validitatea actelor normative referitoare
la transporturi.
c) – Ordonanţa Guvernului nr.88/1999, privind stabilirea unor reguli pentru transportul
combinat de mărfuri. Aceasta reglementează şi stabileşte condiţiile în care un transport de
mărfuri poate fi considerat transport combinat, distanţele şi mărimile mijloacelor de transport
folosite precum şi prevederile obligatorii pe care trebuie să le conţină contractul de transport.
Actele normative menţionate sunt considerate ca fiind cu caracter general de
aplicabilitate deoarece se referă la două sau mai multe tipuri de transport precum şi la

2
organizarea sistemului naţional de transporturi din ţara noastră, însă fiecare tip de transport este
reglementat special de acte normative care se aplică numai la domeniul respectiv.
1.3.1 Reglementări juridice privind transportul rutier intern şi internaţional.
Cu toate că este una din activităţile puternic poluante, transportul rutier este o activitate
dezvoltată intens şi asigură cel mai frecvent, dar nu şi cel mai eficient, deplasarea bunurilor şi a
persoanelor dintr-un loc în altul. Tocmai de aceea, pentru desfăşurarea acestei activităţi în
condiţii legale şi de siguranţă, atât la nivel naţional cât şi internaţional au fost adoptate o serie de
reglementări care statuează principiile pe care trebuie să se desfăşoare acesta.
Dintre actele normative care asigură legalitatea şi siguranţa transportului rutier intern şi
internaţional, vom aminti pe cele mai importante, numărul şi domeniul abordat fiind mult mai
mare iar spaţiul nu ar permite acest lucru: - Ordonanţa de urgenţă nr. 195 din 12 decembrie 2002,
republicată, privind circulaţia pe drumurile publice, modificată prin: Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.63/2006, Hotărârea Guvernului nr.1391/2006, Legea nr. 6/2007, Decizia Curţii
Constituţionale nr.347/2007, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.69/2007, Decizia Curţii
Constituţionale nr.661/2007, Decizia Curţii Constituţionale nr.742/2008, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.146/2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.9/2009, Legea nr. 218/2009,
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.54/2010, Legea nr. 202/2010, Ordonanţa Guvernului
nr.5/2011, Legea nr.161/2011, Decizia Curţii Constituţionale nr.500/2012, Legea nr. 187/2012,
Legea nr.203/2012, Legea nr.255/2013, Ordonanţa Guvernului nr.21/2014.
- Ordonanţei Guvernului nr. 27 din 31 august 2011 privind transporturile rutiere, cu
modificările ulterioare;
1.3.2 Reglementări juridice privind transportul feroviar intern şi internaţional.
Din punct de vedere economic, transportul de călători şi de marfă pe căile ferate este mai
avantajos decât transportul rutier şi mult mai puţin poluant având în vedere că majoritatea
locomotivelor folosite au ca sursă de propulsie energia electrică. În acelaşi timp infrastructura
feroviară a cunoscut la nivel naţional dar şi european o dezvoltare considerabila.
Dintre cele mai importante acte normative ce reglementează sectorul transporturilor
feroviare, se pot aminti următoarele:
- Ordonanţa guvernului nr.7 /2005 (republicată) pentru aprobarea Regulamentului privind
transportul pe căile ferate din România;
- Ordinul ministrului transporturilor nr.655/2007 pentru aprobarea Normelor uniforme
privind transporturile pe căile ferate din România, completat şi modificat prin Ordinul
ministrului transporturilor nr.1010/2008, Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii
nr.1123/2009 şi Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 580/2011.
- Hotărârea Guvernului nr. 24/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare.
1.3.3 Reglementări juridice interne şi internaţionale privind transportul naval şi pe
căile navigabile interioare.
Studiile economice realizate privind transporturile de persoane, de persoane şi bagaje,
constată că cel mai ieftin transport din toată paleta tipurilor de transporturi cunoscute este
transportul pe apă.
3
 La noi în ţară transportul pe apă se poate realiza în două feluri:
- transportul naval, efectuat pe mările şi oceanele lumii;
- transportul pe căile navigabile interioare, efectuat pe râurile şi canalele navigabile din
ţară.
La fel ca toate celelalte tipuri de transporturi, şi transporturile navale şi pe căile
navigabile interne sunt reglementate de o serie de norme juridice interne şi internaţionale, printre
care se numără următoarele:
- Ordonanţa Guvernului, nr.42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile
interne, republicată, completată şi modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.42/1997, Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr.74/2006, Legea 290/2007, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.70/2008, Legea 83/2011, Ordonanţa Guvernului nr.19/2012 şi Legea nr.103/2013 şi Hotărârea
Guvernului nr.245/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei Guvernului
nr.42/1997.
- Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, privind administrarea porturilor şi a căilor
navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi
desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
1.3.4 Reglementări juridice interne şi internaţionale privind transportul aerian.
Dezvoltarea ştiinţei şi a tehnologiei a condus inevitabil şi la modernizarea aparatelor de
zbor, acestea devenind deja un lucru cotidian în viaţa de zi cu zi. Nevoia deplasării mai rapide
dintr-un loc în altul a făcut ca dezvoltarea transporturilor aeriene de marfă şi de călători să
cunoască una dintre cele mai spectaculoase dezvoltări. La fel ca toate celelalte tipuri de
transporturi, transportul aerian are la baza un sistem legislativ şi normativ intern şi internaţional
menit să asigure funcţionare acestuia la nivelul cerinţelor. Dintre cele mai importante
reglementări juridice, amintim următoarele: - Ordonanţa Guvernului nr.29/1997, Republicată,
privind Codul aerian civil, modificat prin Legea nr. 399/2005, Ordonanţa Guvernului nr.19/2011,
Legea nr.187/2012 şi Legea nr.98/2014.
1.4. Cadrul instituţional în care se derulează transporturile.
Prin diversitatea tipurilor de transport de persoane şi bunuri, s-a impus şi realizarea
structurilor instituţionale care să se ocupe şi să se specializeze într-un domeniu sau altul, atât la
nivel naţional dar şi la nivel internaţional.
În acest sens instituţiile cu caracter naţional care asigură, coordonează şi verifică
desfăşurarea activităţilor de transport în conformitate cu legislaţia naţională şi internaţională pe
care România a ratificat-o, sunt:
- Ministerul Transporturilor ca for tutelar al tuturor activităţilor de transport din România;
- Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri Romani (U.N.T.R.R.).
- instituţii cu caracter local : regiile autonome ale aeroporturilor, căpităniile porturilor
fluviale şi maritime, administraţiile portuare şi ale canalelor navigabile şi altele.
Transporturile fiind o activitate economică de o importanţă majoră, atât pe plan intern dar
şi internaţional, a impus datorită complexităţii sale dezvoltarea unor relaţii de cooperare şi
colaborare cu ţările vecine dar şi cu alte state din Europa şi din lume. Derularea activităţilor de
4
transporturi internaţionale, a făcut ca prevederile legislative din România să se armonizeze cu
legislaţia internaţională implicit aderarea sistemului de transport din România la structurile
instituţionale internaţionale care asigură activitatea de transport prin organisme specializate.
Activitatea de transport este coordonată prin instituţiile specializate din cadrul sau din
subordinea Ministerului Transporturilor care în conformitate cu prevederile art.2 din Hotărârea
Guvernului nr.21/2015, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, acesta
are următoarele atribuţiuni principale1:
1. elaborează şi supune spre aprobare cadrul legislativ privind domeniul transporturilor,
administrarea şi utilizarea infrastructurii de transport şi punerea acestei infrastructuri la dispoziţia
utilizatorilor, potrivit legii, în limita domeniului său de activitate;
2. elaborează politica economică în domeniul transporturilor;
3. elaborează şi implementează strategii, politici şi programe de dezvoltare în domeniul
infrastructurii de transport, în limita domeniului său de activitate, precum şi al activităţilor de
transport, în concordanţă cu strategiile naţionale şi internaţionale;
4. elaborează şi propune spre aprobare Strategia naţională de siguranţă rutieră şi planul de
acţiuni pentru punerea în aplicare a acesteia, potrivit art. 6 alin. (2) lit. a) şi c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările şi completările ulterioare;
5. asigură managementul siguranţei infrastructurii rutiere, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 265/2008 privind gestionarea siguranţei circulaţiei pe infrastructura rutieră, republicată;
6. elaborează şi implementează strategii, politici şi programe privind reţeaua de drumuri
publice din România: drumuri naţionale, drumuri judeţene, drumuri comunale şi străzi;
7. elaborează politici pentru dezvoltarea transporturilor multimodale şi a transportului
combinat, care fac parte integrantă din sistemul naţional de transport, potrivit art. 4 şi 5 din
Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
8. coordonează, monitorizează şi sprijină îndeplinirea obligaţiilor care decurg din
prevederile Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica
Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză,
Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele
Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica
Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă,
Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state
membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii
Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie
2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005, din celelalte angajamente rezultate din procesul
negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, precum şi din strategiile şi programele naţionale
adoptate în contextul politicilor Uniunii Europene, în domeniul său de competenţă;
9. notifică Comisiei Europene şi/sau statelor membre măsurile de transpunere a
directivelor Uniunii Europene, potrivit domeniului său de responsabilitate, în conformitate cu
reglementările Uniunii Europene;

5
 10. elaborează şi fundamentează propunerile privind poziţiile României pe problematica
afacerilor europene în domeniul său de competenţă, potrivit legii;
11. fundamentează şi elaborează necesarul de fonduri de la bugetul de stat pentru
domeniul său de activitate;
12. gestionează resursele financiare alocate prin bugetul de stat şi din credite externe, în
domeniul său de activitate;
13. exercită drepturile şi obligaţiile statului ca acţionar la companiile naţionale, societăţile
naţionale şi societăţile comerciale aflate sub autoritatea sa, până la finalizarea procesului de
privatizare;
14. elaborează şi pune în aplicare strategiile de privatizare în domeniul său de activitate şi
asigură gestionarea întregului proces de privatizare şi postprivatizare pentru unităţile de sub
autoritatea sa şi/sau la care este acţionar;
15. aprobă sau supune aprobării, după caz, tarifele percepute, în condiţiile legii, de
instituţiile publice din subordine pentru eliberarea de autorizaţii şi licenţe, precum şi tarifele
pentru eliberarea atestatelor şi certificatelor profesionale, şi pentru efectuarea activităţilor din
domeniul managementului siguranţei infrastructurii rutiere, precum şi pentru alte prestaţii
specifice, potrivit legii;
16. asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării în domeniul transporturilor şi asigură
valorificarea acesteia, ca informaţii de interes public, prin reglementări tehnice şi alte activităţi
specifice de reglementare, potrivit legii;
17. organizează şi finanţează activitatea pentru constituirea fondului propriu de date
statistice şi a fondurilor documentare specializate din domeniul transporturilor, participând la
sistemul informaţional naţional şi internaţional;
18. promovează sistemul instituţional pentru dezvoltarea pieţei libere a transporturilor,
asigură condiţiile unui mediu concurenţial în cadrul fiecărui mod de transport, precum şi între
modurile de transport;
19. elaborează şi promovează cadrul legal în vederea stimulării investiţiilor în domeniul
său de activitate;
20. iniţiază şi negociază, din împuternicirea Guvernului, încheierea de convenţii, acorduri
şi alte înţelegeri internaţionale sau propune acestuia întocmirea formelor de aderare la cele
existente şi ia măsuri de aplicare a acestora, în domeniul său de activitate;
21. reprezintă, în condiţiile legii, interesele României în cadrul organismelor
internaţionale, pe baza convenţiilor, acordurilor şi înţelegerilor şi a altor tratate la care România
este parte, şi dezvoltă relaţii de colaborare cu autorităţi şi organizaţii similare din alte state şi cu
organisme internaţionale de interes din domeniul său de activitate;
22. reprezintă, în condiţiile legii, interesele României în cadrul instituţiilor Uniunii
Europene, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene în vigoare, şi dezvoltă relaţii de
colaborare cu entităţi din statele membre ale Uniunii Europene, în domeniul său de competenţă;
23. susţine promovarea intereselor operatorilor economici autohtoni de profil pe pieţele
internaţionale;

6
 24. avizează şi urmăreşte realizarea programelor şi proiectelor de construcţii şi
infrastructuri, inclusiv din punct de vedere al protecţiei mediului, în limita domeniului său de
activitate;
25. asigură administrarea, dezvoltarea şi gestionarea infrastructurilor de transport
aparţinând domeniului public şi ale echipamentelor de interes naţional din sistemul naţional de
transport, în limita domeniului său de activitate;
26. asigură tuturor utilizatorilor acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de
transport deschise accesului public, în limita domeniului său de activitate;
27. asigură beneficiarilor de transport dreptul de a alege liber modul de transport,
transportatorul şi mijlocul de transport;
28. sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public;
29. stimulează libera iniţiativă şi asigură autonomia transportatorilor;
30. concesionează, în numele statului, bunurile proprietate publică ori privată a statului
din domeniul transporturilor, în limita domeniului său de activitate;
31. avizează şi supune spre aprobare Guvernului metodologia de tarifare a utilizării
infrastructurii feroviare şi alte tarife care sunt în competenţa de aprobare a Guvernului, potrivit
legii;
32. stabileşte volumul de transport feroviar public de călători pe care operatorii de
transport feroviar de călători le pot executa în cadrul pachetului minim social pentru care aceştia
primesc compensaţii de la bugetul de stat, potrivit Ordonanţeide urgenţă a Guvernului nr.
12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor
Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Regulamentului (CE)
nr. 1.370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind
serviciile publice de transport feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a Regulamentelor
(CEE) nr. 1191/69 şi 1107/70 ale Consiliului;
33. clasifică infrastructurile de transport în conformitate cu standardele naţionale şi
internaţionale, în limita domeniului său de activitate;
34. stabileşte prin norme un mod unitar de prezentare a sistemului informaţional privind
transportul public de persoane, în sfera de administrare a infrastructurii de transport de interes
public, în limita domeniului său de activitate;
35. elaborează şi supune spre aprobare Guvernului schema reţelei naţionale de transport,
care are ca obiective asigurarea deplasării persoanelor şi a mărfurilor între toate localităţile ţării,
precum şi conectarea infrastructurilor naţionale de transport la principalele infrastructuri
internaţionale de transport, în limita domeniului său de activitate;
36. încheie, în numele statului, contracte de activitate cu compania naţională care
administrează infrastructura feroviară şi contracte de servicii publice cu societăţile naţionale
şi/sau cu societăţile comerciale care efectuează transport feroviar public de călători, potrivit art.
37 - 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;

7
 37. emite certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor societăţilor
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat de sub autoritatea ori din subordinea sa,
potrivit legii;
38. emite avize de specialitate pentru obiectivele de investiţii finanţate integral sau parţial
de la bugetul de stat, din fonduri ale Uniunii Europene şi din credite garantate de stat, precum şi
pentru lucrările de interes naţional care sunt finanţate din alte surse legal constituite, din
domeniul său de activitate;
39. analizează studiile de fezabilitate pentru lucrările din domeniul său de activitate aflate
în competenţa de aprobare a Guvernului şi le prezintă Consiliului interministerial de avizare
lucrări publice de interes naţional şi locuinţe, susţinând necesitatea, oportunitatea şi eficienţa
economică a acestora; participă la promovarea pentru aprobare a lucrărilor avizate, conform
legii;
40. desemnează organisme tehnice specializate pentru: elaborarea şi punerea în aplicare a
normelor tehnice şi a reglementărilor specifice, asigurarea pregătirii profesionale şi perfecţionării
personalului din transporturi, efectuarea certificării şi înmatriculării mijloacelor de transport şi
asigurarea inspecţiei şi controlului acestora, efectuarea certificării operatorilor economici care
desfăşoară activităţi de transport, efectuarea certificării personalului cu atribuţii în domeniul
siguranţei transporturilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
41. îndeplineşte funcţia de autoritate de implementare a proiectelor de infrastructură din
domeniul transporturilor, în limita domeniului său de activitate;
42. coordonează programele de asistenţă tehnică acordate de Uniunea Europeană şi de
alte organisme internaţionale, la nivelul ministerului putându-se organiza unităţi de
implementare a proiectelor (UIP);
43. asigură managementul tipurilor de risc generatoare de situaţii de urgenţă, care i-au
fost repartizate, corespunzător domeniului său de activitate, şi îndeplinirea funcţiilor de sprijin
specifice, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional
de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
15/2005, cu modificările şi completările ulterioare;
44. organizează, coordonează şi controlează îndeplinirea sarcinilor stabilite prin Planul de
mobilizare şi Planul de pregătire a economiei naţionale pentru apărare, potrivit Legii nr.
477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare, republicată;
45. asigură îndeplinirea atribuţiilor în domeniul protecţiei infrastructurilor critice, potrivit
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia
infrastructurilor critice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 18/2011;
46. îndeplineşte atribuţii rezultate din calitatea de membru al Sistemului naţional de
prevenire şi combatere a terorismului, potrivit Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi
combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare;
47. asigură managementul protecţiei civile în domeniul său de competenţă, potrivit Legii
nr. 481/2004 privind protecţia civilă, republicată, cu modificările ulterioare;
48. gestionează asistenţa financiară din fonduri externe nerambursabile, acordată
României pentru domeniul transporturilor, în limita domeniului său de activitate;
8
 49. desfăşoară activităţi specifice asigurării implementării obiectivelor, priorităţilor şi
liniilor directoare ale acţiunilor preconizate în domeniul reţelelor de transport transeuropene;
50. asigură implementarea acţiunilor specifice necesare interoperabilităţii reţelelor de
transport comunitar, în special în domeniul armonizării standardelor tehnice;
51. planifică, pregăteşte, atribuie, negociază, implementează şi urmăreşte derularea
contractelor de parteneriat public-privat şi a celor de concesiune de servicii şi lucrări publice din
domeniul său de activitate, în condiţiile legii;
52. analizează şi monitorizează fluctuaţiile de personal din cadrul unităţilor aflate în
subordinea şi sub autoritatea sa, dacă legea nu prevede altfel;
53. analizează şi monitorizează situaţiile financiar-contabile şi angajările de fonduri
indiferent de sursele de finanţare pentru unităţile aflate în subordinea şi sub autoritatea sa, dacă
legea nu prevede altfel;
54. asigură dialogul permanent cu mass-media şi societatea civilă în general şi
colaborează cu sindicatele, patronatele şi alte asociaţii legal constituite în scopul informării
reciproce şi perfecţionării cadrului legislativ existent;
55. asigură relaţiile dintre Guvern şi Parlament, în problemele specifice, pentru domeniile
sale de activitate.
O parte din bunuri se pot transporta şi prin conducte (transportul de combustibili lichizi
sau gazoşi), iar informaţiile circulă pe cablu sau prin eter. În ceea ce priveşte obiectul
problematicii care va fi abordată în cele ce urmează, aceasta va face referire numai la transportul
de bunuri şi persoane pe căile rutiere, feroviare, navale şi aeriene, folosind pentru aceasta
mijloacele de transport specifice fiecărui domeniu în parte.
CURSUL Nr. 2
CONTRACTUL COMERCIAL DE TRANSPORT
2.1.Noţiuni introductive şi reglementarea juridică a contractului de transport.
Apariţia ideii de realizare a contractelor, pe teritoriul ţării noastre, se regăseşte prima data
în Codul Calimach, dar şi în Legiuirea Caragea, punându-se accent în special pe vânzare,
închiriere, arendă, schimb, depozit, comodat, mandat, sechestru, chezăşie, zălog. Contractele se
clasificau, după forma lor, în scrise şi nescrise, iar, după efecte, se împărţeau în unilaterale şi
bilaterale.
Cu privire la condiţiile de existenţă şi validitate a contractelor, pentru prima dată în
legislaţia noastră, referindu-se la capacitate ca element esenţial al contractului, Codul Calimach
afirma că: “tot omul se socoteşte vrednic de a-şi câştiga drituri, însă după rînduielile hotărîte de
cătră legi1”.
Legiuirea lui Caragea (1818), întocmită şi publicată în anul 1818, din ordinul domnitorului Ţării
Româneşti, Ioan Gheorghe Caragea, urmând a intra în vigoare cu un an mai târziu, s-a aplicat, ca
şi Codul Calimach, până la intrarea în vigoare a Codului civil român (1 decembrie 1865). Partea
a III-a din Legiuirea lui Caragea („De obşte pentru tocmeli”) este cea mai cuprinzătoare,
referindu-se la diferite contracte (vânzare-cumpărare, schimb, închiriere, împrumut), garanţii

1
Art. 29 din Codul Calimach.

9
contractuale (zălogul, chezaşii), logodnă, căsătorie, zestre. În prezent, contractele sunt de mai
multe feluri ele găsindu-şi sediul de reglementare în Titlul IX din Codul civil, unde sunt detaliate
din punct de vedere normativ tipurile de contracte ce se pot încheia între persoane fizice sau
juridice.
Contractul de transport este reglementat în Codul Civil art.1955-2008, fiind detaliate
prevederile referitoare la transportul de persoane şi transportul de marfă. Având în vedere baza
legală de reglementare, în conformitate cu prevederile art.1955 Cod Civil, contractul de transport
este definit astfel:
„Prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal,
să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preţ pe care
pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească”.
Prevederile Codului Civil nu sunt unice în materia reglementării activităţii de transport,
acestea fiind completate şi de alte prevederi legislative în funcţie de tipul transportului, având în
vedere diferenţierea acestora şi anume:
- transporturi de persoane
- transporturi de bunuri.
Acestea la rândul lor se clasifică în:
- transporturi rutiere
- transporturi feroviare
- transporturi navale
- transporturi maritime
- transporturi aeriene.
Fiecare domeniu de activitate este reglementat legislativ conform specificului fiecăruia în
parte. Contractul de transport este practic un contract de prestări de servicii.
În cazul unui contracte de prestări de servicii, acesta are anumite caracteristici specifice
lui şi anume:
- prestatorul de servicii se bucură de independenţă juridică faţă de cealaltă parte în
contract.
- prestatorul de servicii aduce la îndeplinire contractul pe propriul risc.
Orice contract de prestării servicii se înscrie în categoria actelor juridice cu titlu oneros.
În aceste condiţii, remuneraţia sau plata sumei convenite, este cea care determină pe prestator să
aducă la îndeplinire serviciul cuvenit. …”transportul cu titlu gratuit nu este supus dispoziţiilor
cuprinse în acest capitol. În acest caz, transportatorul este ţinut numai de o obligaţie de
prudenţă şi diligenţă2”
2.2. Caracterele juridice ale contractului de transport.
Analizând conţinutul unui contact de transport, se poate aprecia că acesta are anumite
trăsături specifice acestui domeniu şi anume:
- este un contract bilateral (sinalagmatic). Un contract de transport se încheie între două
părţi, iar acesta dă naştere la obligaţii ambelor părţi încă de la încheiere;
2
Art.1958, alin.2 Cod civil

10
 - este un contract cu titlu oneros. Aşa cum se face precizarea mai sus remuneraţia sau
plata este cea care determină pe transportator să îşi îndeplinească obligaţia de a transporta
persoana sau bunul. Se poate aprecia că în cazul încheierii unui contract de transport, fiecare
parte urmăreşte un folos;
- este un contract comutativ. Această caracteristică a contractului de transport arată că
încă de la încheiere şi chiar înainte de materializarea acesteia, fiecare parte îşi cunoaşte
obligaţiile pe care le are şi le asumă prin echivalarea acestor prestaţii.
- contractul de transport este un contract consensual. Din definirea generică a contractului
se poate observa că un contract exprimă un acord de voinţă al părţilor care îl încheie.
În cazul contractului de transport, consimţământul stă la baza raporturilor ce se stabilesc
între părţi;
- contractul de transport de mărfuri cu excepţia celui maritim este un contract real se
materializează prin predarea efectivă a mărfurilor ce urmează a fi transportate.
În transportul maritim întreprinderea de navigaţie eliberează un document numit
conosament (poliţă de încărcare). Cel ce deţine conosamentul este considerat proprietarul mărfii.
Conosamentul nu este nominativ ci este la purtător sau la ordin.
- contractul comercial încheiat între agenţi economici este un contract cu conţinut
economic.
2.3. Particularităţi ale contractului de transport:
Spre deosebire de celelalte tipuri de contracte, contractul de transport prin natura
activităţilor care le implică are câteva caracteristici care îl disting de toate celelalte şi presupune
următoarele:
- este o activitate care constă în deplasarea de persoane sau mărfuri. Practic prin
încheierea unui contract de transport una din părţi se obligă să realizeze pentru cealaltă o
activitate concretă, efectivă: aceea de a deplasa o persoană sau un bun dintr-un punct în altul;
- exercitarea activităţii de cărăuş ca profesie de sine stătătoare. Activitatea de transport
care se realizează pe baza unui contract de transport fie că are ca obiect transportul de persoane
fie că are ca obiect de activitate transportul de bunuri, acest lucru se poate realiza numai de
transportatori care îndeplinesc anumite condiţii şi care sunt abilitaţi să presteze acest serviciu şi
au ca obiect de activitate cărăuşia de persoane sau mărfuri;
- conducerea tehnică şi comercială a operaţiunii. Activitatea de deplasare a persoanelor şi
bunurilor pe baza unui contract de persoane valid, se realizează de o societate comercială
indiferent sub ce formă funcţionează, autorizată şi încadrată cu specialişti în domeniu care să
asigure deplasarea în siguranţă atât a persoanelor cât şi a bunurilor cu asigurarea de garanţii în
cazul producerii unor eventuale pagube;
- autonomia contractului de transport faţă de contractele corelative. Contractul de
transport este un contract de sine stătător şi se încheie fără a fi ţinut de alte contracte indiferent
care ar fi acelea.
2.4. Obiectul contractului de transport
Obiectul contractului de transport se referă la obligaţiile pe care şi le asumă părţile care îl
încheie şi acesta este supus prevederilor legislative de drept comun stipulate în Codul civil.
11
 Ca orice obiect al unui act juridic, şi obiectul contractului de transport trebuie să
întrunească anumite condiţii de validitate, şi anume3:
- să existe
- să fie în circuitul civil
- să fie determinat sau determinabil
- să fie posibil
- să fie în conformitate cu legea
- să fie un fapt personal al celui care se obligă.
Având în vedere aceste condiţii rezultă pe cale de consecinţă că acel contract în care se
prevede transportul unor bunuri care au interdicţie la transport sau efectuarea unui transport al
unui bun care practic este imposibil de transportat, este nul de drept şi deci nu poate crea
obligaţii.
Obiectul concret al contractului de transport îl reprezintă aşa după cum rezultă şi din
denumirea sa, transportul, care presupune deplasarea în spaţiu a unor persoane sau bunuri ca
obligaţie esenţială a cărăuşului.
CURSUL Nr. 3
ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT
3.1. Participanţii la contractul de transport.
Conform prevederilor art.1955 Cod civil, părţile care constituie subiecte de drept ale
contractului de transport sunt:
- transportatorul;
- călătorul;
- expeditorul;
- destinatarul
3.2 Transportatorul .
În cadrul contractului de transport, principalul subiect de drept este transportatorul. În
lucrările de specialitate se mai poate găsi folosirea termenului de cărăuş sau cea de operator.
Reglementarea statuată însă de noul Cod civil stabileşte ca denumire certă noţiunea de
transportator.
În acest context, calitatea de transportator este definită în art.1 lit.n din Ordonanţa de urgenţă
nr.105/2001 cu modificările şi completările ulterioare privind frontiera de stat a României,
conform căreia „transportator este orice persoană fizică sau juridică care asigură, cu titlu
profesional, transportul de persoane şi bunuri pe cale aeriană, navală sau terestră”.
Transportatorii sunt acele persoane fizice sau juridice autorizate să efectueze transporturi
interne sau internaţionale, de persoane sau de bunuri, în interes public sau în interes propriu, cu
mijloace de transport deţinute în proprietate sau cu chirie sau în leasing4.
3.3. Călătorul
3
F.Făiniş - Dreptul transporturilor, Editura Pinguin Book, Bucureşti 2006, pg.60.
4
Gh.Stancu, Dreptul transporturilor, Editura Lumina lex, Bucureşti 2005, p.22

12
 În cazul transportului de persoane, cel care încheie un contract de transport cu
transportatorul este călătorul sau pasagerul. Legiuitorul nu a stabilit în mod expres calitatea pe
care trebuie să o aibă o persoană pentru a putea să fie parte într-un contract de transport.
3.4. Expeditorul
În cazul în care contractul de transport are ca obiect de activitate strămutarea unui bun
dintr-un punct în altul, cel care încheie contractul cu transportatorul este expeditorul bunului
respectiv.
3.5. Destinatarul
În momentul în care expeditorul încheie contractul de transport cu transportatorul, are
obligaţia ca în documentul de transport să indice locul dar şi persoana căreia i se va înmâna
bunul transportat la finele transportului. În cazul transportului de bunuri, expeditorul are
facultatea de a indica în documentele de transport ca marfa să îi fie destinată tot lui la capătul
călătoriei. Acest tip de contract de transport naşte relaţii juridice între cele două părţi fiind astfel
nişte relaţii contractuale bilaterale. De cele mai multe ori însă cel căruia îi este destinată marfa
este un terţ, o altă persoană, de regulă, persoana care cumpără marfa.
3.6. Elementele constitutive ale contractului de transport
În documentul de transport care este semnat de către expeditor trebuie să mai fie
menţionate conform art.1961 alin.2 Cod civil, următoarele :
- menţiuni privind identitatea expeditorului;
- menţiuni privind identitatea transportatorului;
- menţiuni privind identitatea destinatarului;
- menţiuni privind persoana care plăteşte transportul;
- locul şi data luării în primire a bunurilor spre transport;
- punctul de plecare;
- punctul de destinaţie;
- preţul şi termenul de realizare a transportului;
- natura, cantitatea, volumul sau masa şi starea aparentă a bunului la primirea spre
transport;
- caracterul periculos al bunului (dacă este cazul);
- documentele suplimentarea care însoţesc transportul (dacă este cazul).
Valabilitatea şi legalitatea unui contract de transport de bunuri sau de persoane, sunt date
de îndeplinirea următoarelor condiţii:
A) capacitatea de a contracta.
B) consimţământul valabil al părţilor ce se obligă;
C) un obiect determinat;
D) o cauză licită adică să fie o cauză reală şi morală
3.7. Condiţiile de formă ale contractului de transport
Contractul de transport presupune un acord de voinţă al părţilor, iar dovada încheierii lui
se face printr-un înscris. Forma scrisă a contractului de transport, are forţa probantă atunci când

13
acest înscris a fost realizat pe baza unei semnături private sau autentice, astfel că „înscrisul sub
semnătură privată este îndestulător. Nu se cer cu alte cuvinte, forme solemne5”.
În cazul transportului de bunuri, se folosesc în principal formulare tipizate, care sunt
distribuite de transportator, astfel ca în conţinutul contractului de transport să fie cuprinse toate
datele necesare pentru efectuarea în bune condiţii a transportului, bunurile să ajungă la
destinatarul dorit de expeditor în bună stare şi în timpul solicitat prin contract.
3.8. Clauzele contractului de transport.
Contractul de transport trebuie să cuprindă o serie de date care să asigure realizarea
transportului. Acestea sunt în general valabile atât la transportul de bunuri cât şi de persoane şi se
referă la următoarele menţiuni:
a) datarea contractului. Importanţa datării încheierii contractului de transport este dată de
cel puţin două aspecte şi anume: dacă persoana care a încheiat şi semnat contractul de transport
la data respectivă avea capacitatea de a încheia şi semna un astfel de document şi un al doilea că
stabileşte ziua din care începe să curgă termenul de la care trebuie realizat transportul;
b) natura documentului de transport (nominativ, la ordin sau la purtător). În principiu,
această clauză are efect mai mult în ceea ce priveşte modul în care este identificat destinatarul
transportului;
c) părţile contractante. Chiar dacă obiectul contractului de transport îl reprezintă un bun
sau o cantitate de bunuri, totuşi, în cuprinsul contractului de transport sunt necesare datele
expeditorului, ale transportatorului şi ale destinatarului.
d) categoria, natura şi felul bunurilor transportate.
Menţiunile legate de natura bunurilor se impun pentru a da posibilitatea cărăuşului să ştie
ce mijloc de transport foloseşte, modul de depozitare pe timpul transportului, precauţiunile
referitoare la manipularea acestora precum şi elementele de asigurare a securităţii şi integrităţii
transportului.
3.9. Regimul juridic al contractului de transport
Forma scrisă a contractului de transport reprezintă un document ce poate fi folosit în faţa
instanţelor judiciare de ambele părţi în situaţia în care una dintre părţi nu este mulţumită de
modul în care s-au realizat prevederile acestuia aşa cum le-au convenit de comun acord. În acest
sens contractul reprezintă mijloc de probă şi poate fi invocat şi folosit în condiţiile unei acţiuni în
instanţă.
Contractul de transport este folosit de transportator în faţa oricărui organ sau instituţie judiciară,
ca document esenţial în ce priveşte prezenţa bunurilor respective asupra sa şi menţiunile din
cuprinsul său dau posibilitatea de a demonstra locul de încărcare, expeditorul şi destinatarul
bunului respectiv.
În ceea ce priveşte transportul de călători, legitimaţia de călătorie care reprezintă de fapt
contractul de transport dă posibilitatea celui care o deţine să ceară transportatorului să îl
transporte la destinaţia pentru care a optat la cumpărarea acesteia în timpul asumat conform
graficelor de transport făcute public de către transportator.

5
Gh.Stancu, op.cit.p.56

14
 Acelaşi bilet de călătorie obligă pe transportator ca această deplasare să o facă în condiţii
de confort conform solicitării pasagerului şi de siguranţă deplină. În cazul în care transportatorul
nu se achită de obligaţiile stabilite, pasagerul poate cere despăgubiri, folosind legitimaţia de
călătorie ca mijloc de probă în pretenţiile pe care le invocă
3.10. Contractul de transport în format electronic
În conformitate cu prevederile art.1245 Cod civil, „Contractele care se încheie prin
mijloace electronice sunt supuse condiţiilor de formă prevăzută de legea specială” .
CURSUL Nr. 4
TRANSPORTURILE FEROVIARE INTERNE
4.1. Noţiuni introductive privind transportul pe calea ferată
Deplasarea de persoane şi bunuri dintr-un loc un altul este o activitate economică care se
desfăşoară în interiorul ţării pe structura căilor ferate române, iar folosirea acestui tip de transport
devine din punct de vedere economic tot mai eficient. Avantajele date de transportul feroviar se
datorează faptului că deplasarea se face rapid, cu costuri reduse şi cu o rată de poluare redusă,
majoritatea mijloacelor de tracţiune având funcţionarea asigurată de energia electrică. Mai mult,
o singură locomotivă poate transporta mult mai mulţi călători sau marfă decât un mijloc de
transport auto.
Din punct de vedere al modului de realizare a transportului, transportul feroviar poate fi:
- transport feroviar public ;
- transport feroviar în interes propriu.
Transporturile feroviare publice de marfă sau de călători, se efectuează numai pe bază de
contract de transport. Contractul de transport se încheie şi se execută în conformitate cu
prevederile Codului civil, ale Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România,
aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005, republicată, ale acordurilor şi convenţiilor
internaţionale la care România este parte şi ale actelor normative date în aplicarea acestora6.
4.2. Cadrul instituţional de desfăşurare a transportului feroviar.
Autoritatea de stat competentă care are atribuţii în domeniu transporturilor feroviare este
Ministerul transporturilor.
Societatea Naţională a Căilor Ferate Române, s-a reorganizat conform prevederilor art.47
alin.1 din OUG nr.12/1998 republicată, şi s-a divizat în mai multe structuri după cum urmează:
a) Compania Naţională de Căi Ferate - "C.F.R.", cu statut de societate comercială, care
are, în principal, ca obiect de activitate administrarea infrastructurii feroviare şi a patrimoniului
auxiliar feroviar;
b) Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă - "C.F.R. - Marfă", cu statut de
societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului
feroviar public de mărfuri;
c) Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători - "C.F.R. - Călători", cu statut
de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului
feroviar public de călători;
6
Art.1 alin.7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/1998, republicată privind transportul pe căile
ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române.

15
 d) Societatea de Administrare Active Feroviare - "S.A.A.F.", cu statut de societate
comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate administrarea excedentului de active
rezultat din divizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române;
e) Societatea de Servicii de Management Feroviar - "S.M.F.", cu statut de societate
comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate asigurarea serviciilor financiar-
contabile, administrarea creditelor externe, asigurarea serviciilor juridice.
4.3. Transportul feroviar de persoane
În structura Ministerului Transporturilor funcţionează Societatea Naţională de Transport
Feroviar de Călători - "C.F.R. - Călători", cu statut de societate comercială, care are, în principal,
ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de călători.
Ca instituţie cu atribuţiuni speciale în domeniul transportului de călători, Societăţii de
Transport Feroviar de Călători, îi revin sarcini specifice pentru asigurarea transportului de
călători pe calea ferată.
În acest sens, C.F.R. Călători desfăşoară activităţi de interes naţional, în scopul realizării
transportului feroviar public de călători şi al satisfacerii nevoilor de apărare a ţării, şi are, în
principal, ca obiect de activitate7:
a) efectuarea transportului feroviar public de călători;
b) efectuarea transportului de bagaje şi mesagerii;
c) organizarea şi asigurarea exploatării vagoanelor de dormit, a cuşetelor, barurilor şi
restaurantelor, în trafic intern şi internaţional;
d) efectuarea de transporturi de poştă, militare, penitenciare şi altele, în vagoane
specializate.
Obiectul de activitate al CFR călători.
C.F.R. Călători desfăşoară activităţi de interes public naţional, social şi pentru
satisfacerea nevoilor de apărare a ţării şi are, în principal, ca obiect de activitate:
a) efectuarea transportului feroviar public de călători;
b) efectuarea transportului de bagaje şi mesagerii;
c) organizarea şi asigurarea exploatării vagoanelor de dormit, a cuşetelor, barului şi
restaurantului, în trafic intern şi internaţional;
d) efectuarea de transporturi în vagoane specializate de tip poştă, militare, penitenciare şi
altele asemenea;
e) alte activităţi conexe sau adiacente transportului feroviar public de călători, cum ar fi:
producţie industrială, consultanţă, turism intern şi internaţional, prestări de servicii, transport
bazat pe alte tehnologii decât cea feroviară, publicitate, reclamă, editare, tipărire şi difuzare,
închirieri de mijloace de transport, exploatarea comercială a patrimoniului propriu, comerţ,
operaţiuni în valută, declararea, depozitarea şi vămuirea expediţiilor de bagaje şi mesagerii, în
calitate de comisionar în vamă, orice alte servicii executate pe bază de contracte sau convenţii în
numele terţilor, legate direct sau indirect de activitatea C.F.R. Călători.
4.3.1. Mersul trenurilor de călători
7
Art.4 din Hotărârea de Guvern nr. 584/1998 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale de Transport Feroviar
de Călători „CFR Călători”

16
 Transportul de persoane pe căile ferate române se realizează cu trenuri de persoane,
planificate anual în Mersul trenurilor de călători care se publică şi se găseşte afişat în staţii, sau
cu trenuri suplimentare8.
Operatorul de transport feroviar şi/sau administratorul/gestionarul infrastructurii
feroviare, după caz, trebuie să aducă din timp la cunoştinţa publicului, situaţiile în care se
suspendă sau se anulează un tren sau mai multe, prin mass-media şi afişare în staţii.
De asemenea întârzierea unor trenuri trebuie adusă la cunoştinţa publicului imediat ce a
avut cunoştinţă despre acest lucru, fie prin mijloacele de informare în masă fie prin informarea
verbală în staţiile de călători. Operatorul de transport feroviar poate aproba solicitarea de
realizare a unor trenuri speciale numai în condiţiile în care graficul de transport şi
disponibilităţile de material rulant permit.
4.3.2. Admiterea la transport. Legitimaţia de călătorie.
Legitimaţiile de călătorie pot fi folosite pe mijloacele de transport feroviar ale
operatorului care le-a emis. Cele emise de operatorii privaţi pe mijloacele lor de transport iar cele
emise de operatorul public, pe mijloacele de transport feroviar aparţinând sectorului public.
Legitimaţiile de călătorie pot fi procurate de călători, de la:
- casele de bilete ale staţiilor CF:
- automatele de bilete aparţinând CFR Călători;
- agenţiile de voiaj CF;
- operatorii autorizaţi de CFR Călători să comercializeze astfel de legitimaţii sau bilete;
- personalul de tren care deserveşte trenurile;
- însoţitorul vagonului de dormit/cuşetă;
- agenţii de turism sau alte societăţi comerciale acreditate;
- cumpărate online.
Cele mai uzitate legitimaţii de călătorie emise de casele de bilete din staţiile CFR sunt
imprimate electronic prin sistemul XSELL şi reprezintă practic,contractul de transport, iar acesta
cuprinde o serie de date care dau dreptul călătorului să fie transportat dintr-un punct în altul dar
şi alte drepturi pe care acesta le poate invoca în funcţie de situaţiile care pot apare.
În condiţiile în care sistemul electronic XSELL, nu poate fi folosit datorită unor
defecţiuni tehnice, casele de bilete din staţiile CFR vor elibera bilete tip „bianco”, completate
manual cu toate datele menţionate mai sus pe care trebuie să le conţină o legitimaţie de călătorie.
Pentru grupuri mai mari de cinci călători, casele de bilete din staţiile CFR vor completa bilete de
călătorie în grup.
Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători, „CFR Călători”, asigură posibilitatea
călătorilor de a-şi achiziţiona legitimaţii de călătorie pe internet: „on-line”.
Biletele CFR on-line, sunt nominale şi se pot procura pentru următoarele categorii de
călători9:

8
Art.10 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată
9
Art.1, din Dispoziţia directorului general al CFR Călători nr.44 din 21 octombrie 2009

17
 - „Copil”- copii între 5 şi 10 ani împliniţi şi cei până la vârsta de 5 ani împliniţi dacă se
solicită loc separat;
- „Elev” – tinerii care urmează o formă de învăţământ (cursuri de zi) gimnazial sau liceal
şi au carnet de elev vizat la zi;
- „Student” – studenţii posesori de legitimaţie de reducere la transport, fără a se lua în
considerare reducerea acordată în baza carnetului de cupoane, vizată la zi;
- „Adult”- persoane pentru care se achită tarif integral de transport.
Operatorul de transport feroviar poate exclude de la transportul pe calea ferată
următoarele categorii de persoane10:
a) - călătorii care sunt găsiţi în mijlocul de transport feroviar fără legitimaţie de călătorie
şi care refuză plata tarifelor de taxare în tren, motiv pentru care aceştia sunt coborâţi în prima
staţie de cale ferată în care trenul are oprire din itinerariu, ocazie cu care li se întocmeşte şi
proces-verbal de contravenţie pentru distanţa parcursă;
b) - călătorii care nu respectă Regulamentul privind transportul persoanelor pe calea
ferată precum şi dispoziţiile făcute publice, date de operatorul de transport feroviar .
4.3.3. Răspunderea operatorului de transport pe calea ferată.
În conformitate cu prevederile art.22 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2005 pentru
aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România, „operatorul de transport
feroviar răspunde de paguba care rezultă din decesul, rănirea sau orice altă vătămare a
sănătăţii călătorului, provocate printr-un accident în legătură cu exploatarea feroviară, produs
în timpul cât călătorul se află în trenuri sau în spaţii aferente operatorului, respectiv când intră
sau iese din acestea”. În baza aceleiaşi ordonanţe, operatorul de transport feroviar răspunde şi
pentru valoarea bunurilor sau obiectelor ce au fost pierdute sau distruse în cazul producerii unui
eveniment ca cel prevăzut în alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2005. Răspunderea
operatorului de transport revine numai în măsura în care călătorul a respectat regulile de
transport pe calea ferată, având în vedere că pe timpul transportului sau în staţiile de cale ferată,
călătorilor le este interzis să comită o serie de fapte care sunt considerate a fi contravenţii dacă
nu sunt infracţiuni conform prevederilor legii.
Faptele interzise călătorilor11 sunt:
a) călătoria pe acoperişul vagoanelor, pe scări, pe tampoane, între vagoane şi în alte
locuri care nu sunt destinate călătorilor;
b) urcarea şi călătoria în trenuri de marfă, de lucru, de intervenţie, în vagoane cu afectare
anumită afişată pe ele, în vagoane de bagaje, de mesagerie, de coletărie, poştale şi în cabina
locomotivei, automotorului sau a ramei electrice;
c) fumatul în vagoane, săli de aşteptare, holuri, cu excepţia locurilor unde fumatul este
permis şi acest lucru este afişat;

10
Art.9, alin 2. din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România şi Normele unitare privind
transporturile pe căile ferate din România
11
Art.16,alin.2 din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România şi Normele unitare
privind transporturile pe căile ferate din România

18
 d) urcarea sau coborârea din trenuri în mişcare, aplecarea în afară sau rezemarea de uşi,
respectiv deschiderea uşilor în timpul mersului trenului;
e) aruncarea obiectelor pe ferestrele sau uşile vagoanelor;
f) urcarea sau coborârea bagajelor şi a persoanelor pe ferestrele vagoanelor;
g) deteriorarea vagoanelor, clădirilor sau a instalaţiilor prin distrugere sau sustragerea
pieselor ori dotărilor din inventarul acestora;
h) neeliberarea locului ocupat în vagon, care nu corespunde cu cel prevăzut în legitimaţia
de călătorie, la solicitarea celui îndreptăţit;
i) exercitarea comerţului în trenuri sau în staţii de cale ferată fără autorizaţie eliberată de
operatorul de transport feroviar sau de administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare, după
caz;
j) lipirea de afişe în trenuri sau în staţii fără acordul scris al operatorului de transport
feroviar sau al administratorului/gestionarului infrastructurii feroviare, după caz;
k) traversarea liniilor prin alte locuri decât cele special amenajate pentru călători;
l) intrarea sau staţionarea în incinta unităţilor, acolo unde accesul publicului este interzis
prin afişe sau pictograme corespunzătoare;
m) practicarea cerşetoriei sau practicarea jocurilor de noroc în trenuri sau în staţii de cale ferată;
n) tulburarea liniştii călătorilor prin producerea de zgomote;
o) provocarea de scandal în trenuri sau în incinta staţiilor de cale ferată;
p) staţionarea în vagonul-restaurant după ora de închidere a acestuia;
r) acţionarea semnalului de alarmă sau a frânei de mână pentru motive nejustificate;
s) murdărirea vehiculelor şi a spaţiilor afectate publicului, inclusiv a celor dintre linii,
inscripţionarea neautorizată a pereţilor vagoanelor sau ai clădirilor staţiilor de cale ferată,
dezlipirea fără drept a afişelor;
ş) transportul în vagoanele de călători al obiectelor sau al substanţelor inflamabile,
explozibile, radioactive, otrăvitoare şi rău mirositoare, care, potrivit legii şi reglementărilor
operatorului de transport feroviar, nu sunt permise la transport;
t) prejudicierea intereselor celorlalţi călători, împiedicarea liberei circulaţii a acestora,
încălcarea normelor de protecţie a mediului şi a normelor de prevenire şi stingere a incendiilor.
4.3.4. Restituirea contravalorii încasate a transportului neefectuat.
Operatorul de transport feroviar este obligat să restituie integral sau parţial contravaloarea
transportului neefectuat în următoarele condiţii:
- când legitimaţia de călătorie nu a fost utilizată sau a fost utilizată parţial;
- datorită lipsei de loc, sau când legitimaţia a fost utilizată într-o clasă sau un tren de
categorie inferioară celei menţionate pe legitimaţie, cu excepţia când călătorul solicită de bună
voie călătoria la o clasă sau cu un tren de categorie inferioară
- întreruperii circulaţiei, pentru porţiunea din traseu neparcursă;
- suprimării trenului;
- pierderea legăturilor, în cazul în care trenul a avut întârzieri neplanificate şi neanunţate;

19
 - îmbolnăvirea pe parcursul călătoriei, atunci când se impune coborârea din tren, dar
numai pentru porţiunea neparcursă;
- renunţarea la efectuarea călătoriei integrale
4.3.5. Răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare
corporală a călătorului din culpa transportatorului
Operatorul feroviar este obligat şi să suporte daune interese în cazul decesului sau rănirii
călătorului12 din vina exclusivă a transportatorului.
Astfel, daunele-interese în cazul decesului unui călător cuprind:
a) cheltuielile rezultate în urma decesului, în special cele pentru transportul cadavrului,
pentru înmormântare sau pentru incinerare;
b) dacă decesul nu s-a produs imediat, daunele-interese sunt cele prevăzute la punctul
privind rănirea călătorului.
În cazul în care are loc o rănire a călătorului daunele-interese cuprind:
a) cheltuielile necesare pentru tratament şi pentru transport;
b) repararea prejudiciului cauzat prin incapacitatea de muncă totală sau parţială.
Acţiunea în daune-interese a persoanelor pe care călătorul le întreţinea fără a fi obligat
prin lege se exercită în condiţiile legii.
În acest sens, acţiunile pentru daune-interese, întemeiate pe răspunderea operatorului de
transport feroviar de călători în caz de deces şi de rănire a călătorilor, se prescriu13:
a) pentru călători, în termen de 3 ani socotiţi din ziua următoare celei în care s-a produs
accidentul;
b) pentru celelalte persoane îndreptăţite, în termen de 3 ani socotiţi din ziua următoare
celei în care s-a produs decesul călătorului.
4.3.6. Transportul bagajelor
Fiecare călător care posedă o legitimaţie de călătorie valabilă pentru mijloacele de
transport feroviar pentru transportul călătorilor pe care îl foloseşte, poate avea supra sa şi bagaje
de mână.
Bagajele de mână sunt transportate cu titlu gratuit iar acestea „trebuie să fie uşor de
manipulat şi bine ambalate, astfel încât să nu fie posibilă scurgerea conţinutului, avarierea sau
murdărirea vagoanelor ori incomodarea celorlalţi călători14”.
Locul pentru depozitarea bagajului pe timpul călătoriei este numai cel de deasupra locului
destinat călătorului, sau un loc similar în boxa pentru transportul bagajelor, iar greutatea
bagajului nu trebuie să depăşească 30 kg, sau pin volumul său nu trebuie să incomodeze sau să
deranjeze pe ceilalţi călători.
Călătorii nu au voie să transporte ca bagaj de mână următoarele categorii de bunuri:

12
Art.23-24 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru aprobarea Regulamentului privind
transportul pe căile ferate din România
13
Art.33 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru aprobarea Regulamentului privind
transportul pe căile ferate din România
14
Art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru aprobarea Regulamentului privind
transportul pe căile ferate din România

20
 a) materiile şi obiectele excluse de la transportul de bagaje (substanţe toxice, inflamabile,
explozive, etc.);
b) obiectele de natură să stânjenească sau să incomodeze călătorii ori să cauzeze o pagubă
călătorilor, operatorului de transport feroviar sau administratorului/gestionarului de infrastructură
feroviară (chiar dacă aceste bunuri se înscriu în limita a 30kg, nu pot fi bunuri care prin volumul
lor ocupă spaţiu mai mare decât cel destinat bagajului sau nu mai permit desfăşurarea
transportului în condiţii normale ex.: o bicicletă de adult, saci cu lână sau deşeuri textile, etc.);
c) obiectele interzise prin actele normative ale autorităţilor administrative;
d) vietăţile, cu excepţia celor pe care operatorul de transport feroviar le poate accepta la
transport numai la clasa a II-a, dacă nu sunt obiecţii justificate ale celorlalţi călători. Ex.: câinii
însoţiţi pot fi transportaţi dacă sunt în lesă cu botniţă şi stau pe podeaua vagonului, iar însoţitorul
asigură curăţenia în urma acestora, fiind dotat cu materiale necesare igienizării locului în care stă
acesta.
4.4. Transportul de marfă.
Transportul de mărfuri pe calea ferată poate să se efectueze în mai multe feluri şi anume:
- vagoane complete;
- coletărie;
- transport de animale sau vietăţi;
- unităţi de transport intermodal.
În vederea realizării transportului de marfă pe calea ferată, expeditorul va solicita
operatorului feroviar punerea la dispoziţie de mijloace de transport specifice pentru a transporta
o anumită categorie de mărfuri.
Contractul de transport cu titlu oneros prin care operatorul de transport se obligă să
deplaseze marfa de la expeditor la destinatar, reprezintă un acord de voinţă între părţi la fel ca
orice alt tip de contract.
Contractul de transport se consideră încheiat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii15:
a) operatorul de transport feroviar a primit marfa încărcată în mijlocul de transport, cu
respectarea prevederilor prezentului regulament, sau în vehiculul feroviar care circulă pe roţi
proprii, după caz, însoţit de scrisoarea de trăsură completată de expeditor în rubricile care îi sunt
rezervate şi semnată de către acesta;
b) operatorul de transport feroviar a aplicat ştampila cu data pe toate exemplarele scrisorii
de trăsură; data imprimată prin alte mijloace tehnice echivalează cu ştampila operatorului de
transport feroviar.
În transportul intern de mărfuri pe calea ferată, se foloseşte ca scrisoare de trăsură un
imprimat care se completează de expeditor şi trebuie să conţină obligatoriu următoarele
menţiuni16:
15
Art.37 alin.2 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru aprobarea Regulamentului privind
transportul pe căile ferate din România
16
Art.38, alin.3 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru aprobarea Regulamentului
privind transportul pe căile ferate din România

21
 a) data întocmirii;
b) numele şi adresa expeditorului; ca expeditor trebuie să fie înscrisă o singură persoană
fizică sau juridică;
c) denumirea staţiilor de expediţie şi destinaţie, conform nomenclatorului staţiilor de cale
ferată;
d) numele şi adresa destinatarului; se admite numele unei singure persoane fizice sau
juridice;
e) numărul şi seria sigiliilor aplicate;
f) denumirea mărfii şi a modului de ambalare, iar pentru mărfurile periculoase, denumirea
prevăzută de RID - Apendice C la COTIF;
g) enumerarea detaliată a anexelor la scrisoarea de trăsură, necesare formalităţilor
administrative în parcurs;
h) numărul mijlocului de transport şi, după caz, şi al unităţii de transport intermodal;
i) masa brută a mărfii şi alte elemente de calcul care să permită determinarea cantităţii de
marfă a expediţiei exprimată sub alte forme;
j) menţiunea privind modul de plată;
k) indicaţia că transportul este supus, în pofida oricărei clauze contrarii, prezentului
regulament;
l) numele şi adresa operatorului de transport feroviar care a încheiat contractul de
transport.
Scrisoarea de trăsură are şase file, tipărite în culori diferite fiecare exemplar având rolul şi locul
său de păstrare, astfel :
- fila 1 (culoare neagră) „exemplar de serviciu” însoţeşte transportul până la staţia de
destinaţie; se anexează la contul de eliberare;
- fila 1a (culoare mov) „exemplar plată centralizată”, însoţeşte transportul până la staţia
de destinaţie şi se eliberează destinatarului, dacă transportul nu este cu plată centralizată;
- fila 2 (culoare portocalie) „copie”, se păstrează în arhiva staţiei de expediere:
- fila 3 (culoare magenta) „aviz şi adeverire de primire”, însoţeşte transportul până la
staţia de destinaţie şi se păstrează în arhiva acesteia;
- fila 4 (culoare albastră) „duplicat” se predă expeditorului după încheierea contractului
de transport;
- fila 5 (culoare verde) „unicat” însoţeşte transportul până la staţia de destinaţie şi se
predă destinatarului la eliberarea mărfii.
Prin eliberarea expediţiei la destinaţie se înţelege îndeplinirea cumulativă a
următoarelor17:
a) predarea mărfii încărcate în mijlocul de transport, cu respectarea prevederilor
prezentului regulament, sau a vehiculului feroviar care circulă pe roţi proprii;
b) plata creanţelor ce decurg din contractul de transport;

17
Art.52 alin 1 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru aprobarea Regulamentului privind
transportul pe căile ferate din România

22
 c) remiterea scrisorii de trăsură destinatarului.
Expediţiile de mesagerie se fac pe bază de scrisoare de trăsură de mesagerie, care are la fel ca
scrisoarea de trăsură pentru vagon cinci file cu acelaşi regim şi un conţinut asemănător.
Primirea la transport a mesageriilor se face în acelaşi regim cu cel al mărfurilor şi se face
cu vagoane speciale destinate acestor tipuri de mărfuri.

CURSUL Nr. 5
TRANSPORTURILE FEROVIARE INTERNATIONALE
5.1. Particularităţile transportului feroviar internaţional
Sistemul de transport feroviar se bazează pe o serie de convenţii internaţionale care diferă
între statele din zona de est şi cele din zona de vest a continentului. Având în vedere faptul că
România este în zona central europeană, şi prin ţara noastră se face tranzitul între est şi vest iar la
frontiera estică ecartamentul căii ferate diferă de cel al celorlalte state europene, litigiile ce se
nasc între transportatorul român şi ceilalţi transportatori din est sau din vest se soluţionează prin:
a) convenţii care reglementează relaţia est;
b) convenţii care reglementează relaţia vest;
Convenţii pe relaţia est sunt încheiate cu Republica Moldova şi Ucraina iar litigiile între
România şi aceste ţări se soluţionează potrivit SMGS, dacă litigiile au avut loc pe teritoriile lor şi
conform Convenţiei de la Berna dacă litigiile au avut loc pe teritoriul nostru.
Conform prevederilor art.6 COTIF, traficul internaţional feroviar şi admiterea
materialului feroviar pentru a fi utilizat în traficul internaţional, sunt reglementate de:
a) Regulile uniforme privind Contractul de Transport Internaţional Feroviar de Călători
(CIV),
b) Regulile uniforme privind Contractul de Transport Internaţional Feroviar de Marfă
(CIM),
c) Regulamentul privind Transportul Internaţional Feroviar de Mărfuri Periculoase (RID),
d) Regulile uniforme privind Contractele de Utilizare a Vehiculelor în Traficul
Internaţional Feroviar (CUV),
e) Regulile uniforme privind Contractul de Utilizare a Infrastructurii în Traficul
Internaţional Feroviar (CUI),
f) Regulile uniforme privind Validarea Normelor Tehnice şi Adoptarea Prescripţiilor
Tehnice Uniforme aplicabile Materialului Feroviar destinat utilizării în Trafic Internaţional
(APTU),
g) Regulile uniforme privind Admiterea Tehnică a Materialului Feroviar utilizat în Trafic
Internaţional (ATMF),
Participarea ca membru la COTIF mai presupune din partea ţărilor membre:
- coordonarea infrastructurii în toate statele (ecartamentul CF18);

18
Ecartamentul reprezintă distanţa dintre şinele de cale ferată care trebuie să fie unitare în toate statele
semnatare ale Convenţiei. În Europa toate statele membre ale COTIF au ecartamentul egal ( 1.435 mm), mai puţin
statele din fosta URSS, unde ecartamentul este mai mare ( 1.524 mm) decât al tuturor celorlalte state europene,
precum şi Spania unde ecartamentul este de 1.676 mm.

23
 - acordul între state privind taxele percepute pentru folosirea infrastructurii;
- limitări şi raţionalizări prevăzute de traficul feroviar;
5.2.Transportul feroviar internaţional de marfă
Convenţia de la Berna a stabilit în Regulile uniforme privind Contractul de Transport
Internaţional Feroviar de Mărfuri, că, „dacă locul de luare în primire a mărfii şi locul prevăzut
pentru livrare sunt situate în două state membre diferite”, atunci pentru orice contract de
transport feroviar de mărfuri se vor aplica prevederile din aceste Reguli uniforme, considerând că
transportul respectiv face parte din categoria transporturilor feroviare internaţionale.
În ceea ce priveşte transportul feroviar internaţional de mărfuri, s-a impus găsirea unei
soluţii care să privească armonizarea transportului feroviar şi a documentelor de transport unic
care să însoţească marfa pe teritoriul tuturor statelor pe care le tranzitează, sens în care s-a
convenit realizarea unui document unic, valabil pentru toate statele pe teritoriul cărora circulă un
tren de marfă, şi acest document să poarte denumirea de „scrisoare de trăsură internaţională”
sau „scrisoare de trăsură CIM”.
Scrisoarea de trăsură trebuie să conţină următoarele indicaţii19:
a) locul şi data întocmirii sale;
b) numele şi adresa expeditorului;
c) numele şi adresa transportatorului care a încheiat contractul de transport;
d) numele şi adresa celui căruia îi este efectiv remisă marfa, dacă acesta nu este
transportatorul vizat la litera c);
e) locul şi data luării în primire a mărfii;
f) locul de livrare;
g) numele şi adresa destinatarului;
h) denumirea naturii mărfii şi a modului de ambalare, şi, pentru mărfurile periculoase,
denumirea prevăzută de Regulamentul privind Transportul Internaţional Feroviar al Mărfurilor
Periculoase (RID);
i) câtimea coletelor şi însemnele şi numerele specifice necesare identificării expediţiilor
de coletărie;
j) numărul vagonului, în cazul transportului în vagoane complete;
k) numărul vehiculului feroviar care rulează pe roţi proprii, dacă este predat la transport
ca marfă;
l) în plus, în cazul unităţilor de transport intermodal, categoria, numărul sau alte
caracteristici necesare identificării lor;
m) masa brută a mărfii sau cantitatea mărfii exprimată sub alte forme;
n) enumerarea detaliată a documentelor cerute de vămi sau de alte autorităţi
administrative, anexate la scrisoarea de trăsură sau ţinute la dispoziţia transportatorului, la o
autoritatea legal desemnată sau la un organ desemnat în contract;

19
Art.7 alin1. din Reguli uniforme privind Contractul de Transport Internaţional Feroviar al Mărfurilor
(CIM- Apendice B la Convenţie)

24
 o) tarifele aferente transportului (preţul de transport, tarifele accesorii, tarifele vamale şi
alte tarife survenite din momentul încheierii contractului de transport până la livrare), în măsura
în care ele trebuie să fie plătite de către destinatar sau orice altă indicaţie că tarifele sunt datorate
de către destinatar;
p) indicaţia că transportul este supus, în pofida oricărei clauze contrarii, prezentelor
Reguli uniforme.
După predarea mărfii către transportator, expeditorul are în continuare dreptul să dispună
de marfă şi să modifice prin dispoziţii ulterioare contractul de transport, putând să ceară
transportatorului:
a) să oprească transportul mărfii;
b) să amâne livrarea mărfii;
c) să livreze marfa la un destinatar diferit de cel menţionat în scrisoarea de trăsură
d) să livreze marfa într-un alt loc decât cel menţionat iniţial în scrisoarea de trăsură.
Aceste drepturi ale expeditorului nu mai pot fi invocate în cazul în care destinatarul a
retras scrisoarea de trăsură, a acceptat marfa, şi-a valorificat drepturile sau în contractul de
transport s-au făcut menţiuni exprese cu privire la condiţiile în care se poate modifica ulterior
scrisoarea de trăsură.
5.3. Transportul feroviar internaţional de călători
Transportul feroviar internaţional de călători este reglementat de Convenţia Internaţională
de Transport Feroviar, semnată la Berna (COTIF), la care s-a adăugat anexa „Regulile uniforme
privind Contractul de Transport Internaţional Feroviar de Călători (CIV)”.
Legitimaţiile de transport au forma şi conţinutul adecvat condiţiilor cerute de CIV, însă
pe acestea trebuie să fie înscrise cel puţin următoarele informaţii:
- transportatorul sau transportatorii;
- declaraţia conform căreia transportul este supus, împotriva oricărei clauze contrare,
regulilor CIV, având pe el imprimat sigla CIV;
- orice alte date necesare călătorului să dovedească încheierea şi conţinutul contractului
de transport şi care să permită acestuia să beneficieze de drepturile ce decurg din conţinutul
legitimaţiei.
Similar transportului feroviar de persoane din traficul intern, şi în transportul feroviar
internaţional de călători, pe timpul transportului, călătorul poate avea asupra sa bagaje de mână
precum şi animale vii conform Condiţiilor generale de transport. Supravegherea bagajelor de
mână şi a animalelor pe timpul transportului revine în răspunderea exclusivă a călătorului.
Transportatorul este exonerat de răspundere în următoarele situaţii20:
- dacă accidentul a fost provocat de împrejurări străine de exploatare feroviară şi pe care
transportatorul, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu le
putea evita şi ale căror consecinţe nu le putea preîntâmpina;
- în măsura în care accidentul este din culpa călătorului;

20
Art. 26 alin 2 din CIV

25
 - dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terţ pe care transportatorul, cu toate
diligenţele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu îl putea evita şi ale cărui
consecinţe nu le putea preîntâmpina; un alt operator care utilizează aceiaşi infrastructură
feroviară nu este considerat ca fiind un terţ; nu se va aduce atingere dreptului de regres.
Transportatorul este exonerat de răspundere în cazul în care se produce unul din
evenimentele de mai sus, dacă:
- evenimentul s-a produs în circumstanţe exterioare exploatării feroviare şi care nu puteau
fi preîntâmpinate;
- evenimentul s-a produs din cauza călătorului;
- evenimentul s-a produs datorită unui terţ şi pe care transportatorul nu-l putea prevede şi
preîntâmpina.
Călătorul este răspunzător în faţa transportatorului în următoarele situaţii:
- nerespectarea obligaţiilor privind nerespectarea regulilor referitoare la formalităţile
vamale sau a altor autorităţi administrative,
- nerespectarea regulilor referitoare la marcarea corectă a bagajelor înregistrate din care
să se poată distinge clar şi lizibil numele, adresa, şi locul de destinaţie;
- pentru pagubele produse de obiectele sau animalele pe care le transportă cu sine, cu
excepţia când pagubele au fost produse în circumstanţe pe care nu le putea evita, în condiţiile în
care a făcut dovada unui călător exemplar.
Reclamaţiile referitoare la răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare
corporală a călătorilor trebuie să fie adresate în scris transportatorului împotriva căruia poate fi
introdusă o acţiune în justiţie. În cazul unui transport care face obiectul unui contract unic şi
efectuat de transportatori succesivi, reclamaţiile, pot fi adresate, în mod egal, fie primului fie
ultimului transportator, precum şi transportatorului care are sediul principal sau sucursala sau
biroul în care a încheiat contractul de transport în statul în care călătorul are domiciliul sau
reşedinţa obişnuită21.

CURSUL Nr. 6

TRANSPORTURILE RUTIERE ÎN TRAFIC INTERN

6.1. Noţiuni privind activitatea de transport rutier

În România, activitatea de transport rutier se desfăşoară în conformitate cu prevederile
legislaţiei europene şi a legislaţiei naţionale. Transporturile rutiere beneficiază de un avantaj în
faţa tuturor celorlalte tipuri de transport prin faptul că mijloacele de transport rutier pot ajunge în
majoritatea punctelor de pe teritoriul ţării, fără a fi nevoie de amenajarea unei infrastructuri
speciale aşa cum este de exemplu în cazul transportului feroviar.
Indiferent de tipul transporturilor rutiere, de persoane sau de marfă, transportatorii,
trebuie să aibă în vedere că acesta se face cu respectarea următoarelor reguli:

21
Art.55 alin 1 din CIV

26
 - respectarea condiţiilor de lucru ale conducătorilor auto;
- respectarea regulilor de exploatare a vehiculelor folosite la transport;
- respectarea regulilor privind folosirea infrastructurii de transport;
- respectarea regulilor privind siguranţa circulaţiei
În toate raporturile generate de activitatea de transport rutier şi de activităţile conexe
acesteia, protecţia vieţii umane şi a mediului este prioritară 22. Activitatea de transport rutier este
o activitate complexă, în cadrul căreia legiuitorul a stabilit şi a definit termenii specifici acesteia,
astfel23:
1. activitate conexă transportului rutier - activitate care se desfăşoară în legătură cu
transportul rutier;
2. autoturism - autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o viteză maximă constructivă mai mare
de 25 km/h, conceput şi construit pentru transportul de persoane, care are cel mult 9 locuri pe
scaune, inclusiv locul conducătorului auto;
3. autobuz - autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o viteză maximă constructivă mai mare de
25 km/h, conceput şi construit pentru transportul de persoane pe scaune şi în picioare, care are
mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto;
4. autocar - autobuz cu mai mult de 22 de locuri pe scaune, destinat şi echipat numai
pentru transportul de persoane aşezate pe scaune, având spaţii speciale pentru transportul
bagajelor pe distanţe mari, amenajat şi dotat pentru a asigura confortul persoanelor transportate,
având interdicţia de a transporta persoane în picioare;
5. autorizaţie de transport internaţional - document care dă dreptul unui operator de
transport rutier să efectueze în anumite condiţii una sau mai multe operaţiuni de transport
internaţional pe teritoriul unui stat, pe perioada sa de valabilitate;
6. autogară - spaţiu special delimitat, amenajat şi dotat pentru a permite plecarea şi
sosirea autobuzelor, inclusiv a celor aflate în tranzit, asigurând urcarea sau coborârea
persoanelor, precum şi condiţii şi servicii pentru autobuze şi pentru persoanele aflate în aşteptare;
7. capăt de traseu - staţia de plecare sau staţia de destinaţie a unui traseu, utilizată pentru
urcarea/coborârea, după caz, a persoanelor transportate prin servicii regulate de transport contra
cost de persoane;
8. certificat de competenţă profesională - document care atestă pregătirea profesională a
unei persoane în domeniul transporturilor rutiere;
9. certificat de transport în cont propriu - document care permite exercitarea ocupaţiei de
întreprindere de transport rutier în cont propriu;
10. contract de închiriere de vehicule rutiere - contract încheiat în formă autentică, prin
care un locator, persoană fizică sau juridică, transmite, contra cost, dreptul de folosinţă pe
perioadă determinată a unuia sau mai multor vehicule, fără conducător auto, către o altă persoană
fizică sau juridică, numită locatar;

22
Art.1 alin.4 din Ordonanţa Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere
23
Art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere

27
 11. copie conformă a certificatului de transport în cont propriu - document în baza căruia
se efectuează transport rutier în cont propriu, eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare
dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier în cont
propriu;
12. copie conformă a licenţei comunitare - document în baza căruia se efectuează
transport rutier contra cost, eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare dintre
autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier contra cost;
13. cursă - parcursul dus-întors realizat de un autobuz între capetele de traseu, în cadrul
aceluiaşi serviciu regulat de transport de persoane;
14. document de transport - document care se află la bordul autovehiculului rutier pe
toată durata derulării transportului, având înscrise date privind întreprinderea care efectuează
transportul, expeditorul, beneficiarul transportului, mărfurile sau persoanele transportate, după
caz, şi care trebuie să facă posibilă stabilirea categoriei şi a tipului de transport rutier efectuat;
15. grafic de circulaţie - document care conţine denumirea traseului, capetele de traseu,
autogările, staţiile publice aflate pe traseu, distanţele dintre acestea, orele de plecare/sosire din
capetele de traseu şi din staţiile publice/autogările aflate pe traseu, zilele în care se efectuează
serviciul regulat şi serviciul regulat special, după caz;
16. grup de persoane dinainte constituit - grup de persoane constituit, pentru care o
persoană juridică sau o persoane fizică este responsabilă cu încheierea contractului şi plata
serviciului ocazional, înainte de plecarea în cursă. Pe tot parcursul transportului respectiv
componenţa grupului trebuie să rămână aceeaşi;
17. inspecţie tehnică periodică - operaţiune de control periodic al vehiculelor aflate în
exploatare, care priveşte în principal sistemele şi componentele acestora ce contribuie la
siguranţa circulaţiei, protecţia mediului şi încadrarea în categoria de folosinţă;
18. intermediere în transporturile rutiere - activitatea unei întreprinderi cu scop
patrimonial care constă în preluarea de la beneficiari a comenzilor de transport rutier naţional
şi/sau internaţional, acestea urmând a fi executate de intermediar, în numele său, prin intermediul
unuia sau mai multor operatori de transport;
19. întreprindere - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/200924;
20. licenţă pentru activităţi conexe transportului rutier - document care dă dreptul unei
întreprinderi să desfăşoare activităţi conexe transportului rutier;
21. licenţă comunitară - document care permite accesul operatorului de transport
autorizat la piaţa transportului rutier;
22. licenţă de traseu - document pe baza căruia operatorul de transport rutier efectuează
transport rutier naţional contra cost de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate
speciale, pe un anumit traseu, conform programului de transport;

24
Art.2 alin 4 "întreprindere" înseamnă orice persoană fizică sau juridică, cu sau fără scop lucrativ, orice
asociaţie sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu sau fără scop lucrativ, sau orice organism oficial,
indiferent dacă are personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate cu o astfel de personalitate juridică,
care exercită ocupaţia de transport de persoane, fie orice persoană fizică sau persoană juridică care exercită
ocupaţia de transport de mărfuri în scopuri comerciale;

28
 23. masa totală maximă autorizată - masa totală maximă a unui vehicul rutier, aşa cum
este declarată de constructorul acestuia;
24. omologare - procedura administrativă prin care autoritatea competentă certifică,
conform legislaţiei în vigoare, că un tip de vehicul, un sistem sau o componentă ori o entitate
tehnică independentă satisface cerinţele tehnice prevăzute de reglementările în vigoare;
25. ocupaţia de operator de transport rutier de mărfuri - potrivit definiţiei din
Regulamentul (CE) nr. 1.071/200925,
26. ocupaţia de operator de transport rutier de persoane - potrivit definiţiei din
Regulamentul (CE) nr. 1.071/200926,
27. operator de transport rutier - întreprindere care desfăşoară activitatea de transport
rutier de mărfuri şi/sau persoane, contra cost;
28. operator de transport rutier român - operator de transport rutier stabilit în România;
29. operator de transport rutier străin - operator de transport rutier stabilit în alt stat;
30. operator pentru activităţi conexe transportului rutier - orice operator economic care
desfăşoară activităţi conexe transportului rutier, titular al licenţei pentru activităţi conexe
transportului rutier;
31. operaţiune de cabotaj - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.072/200927 şi
Regulamentul (CE) nr. 1.073/200928, după caz;
32. manager de transport - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/200929;
33. program de transport - program întocmit şi aprobat de autoritatea competentă, prin
care se stabilesc traseele, graficele de circulaţie, numărul autovehiculelor necesare, precum şi
capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane
prin servicii regulate. Capacitatea de transport a autovehiculului este dată de numărul de locuri
pe scaune înscris în certificatul de clasificare pe stele sau categorii;

25
Art.2 alin.1 "activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul fie al unor autovehicule, fie al
unei combinaţii de vehicule, transportul de marfă contra cost în numele unui terţ";
26
Art.2 alin. 2, "activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul unor autovehicule construite
şi echipate astfel încât să fie potrivite pentru transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto,
şi destinate acestui scop, servicii de transport de persoane pentru public sau pentru anumite categorii de
utilizatori, contra cost, plătite de către persoana transportată sau de către organizatorul transportului";
27
Art,2,alin.2, pct.6 „înseamnă transport naţional contra cost în numele unui terţ efectuat temporar într-
un stat membru gazdă, în conformitate cu prezentul regulament”;
28
Art.2, alin 7 "operaţiuni de cabotaj" înseamnă:
- fie servicii naţionale de transport rutier de persoane efectuate contra cost în numele unui terţ, temporar, de
un operator de transport într-un stat membru gazdă;
- fie îmbarcarea şi debarcarea persoanelor în cadrul aceluiaşi stat membru, în timpul unui serviciu
internaţional regulat, în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament, cu condiţia ca acesta să nu reprezinte
principalul scop al serviciului respectiv;
29
Art.2 alin.5 „înseamnă o persoană fizică angajată a unei întreprinderi sau, în cazul în care respectiva
întreprindere este persoană fizică, chiar persoana în cauză sau, în cazul în care se prevede în mod expres, o altă
persoană fizică desemnată de întreprinderea respectivă prin contract şi care conduce permanent şi efectiv
activităţile de transport ale întreprinderii respective”.

29
 34. serviciu regulat - conform definiţiei din Regulamentul nr. 1.073/200930, aplicabilă şi
transportului rutier naţional;
35. serviciu regulat special - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.073/200931;
36. serviciu ocazional - potrivit definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.073/200932;
37. staţie publică - spaţiu delimitat, situat pe traseul unui serviciu regulat de transport de
persoane, amenajat de către administraţia publică locală, destinat îmbarcării/debarcării
persoanelor, semnalizat şi prevăzut cu un panou destinat afişării unor informaţii;
38. traseu - parcurs care asigură legătura dintre capătul de traseu de plecare şi capătul de
traseu de destinaţie, pe care se efectuează servicii regulate sau servicii regulate speciale. În
funcţie de amplasarea capetelor de traseu şi de parcursul dintre acestea, traseele pot fi judeţene,
interjudeţene şi internaţionale; traseele dintr-o asociaţie de dezvoltare intercomunitară având ca
obiect transportul rutier public de persoane prin servicii regulate sunt considerate trasee locale;
39. transport rutier - deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu un
ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulaţiei publice, chiar dacă vehiculele
respective sunt, pe o anumită porţiune a parcursului, transportate la rândul lor pe sau de alte
vehicule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură. Operaţiunile de
încărcare/descărcare şi de întocmire/distribuire a documentelor însoţitoare ale transportului,
realizate sau supravegheate de către conducătorul autovehiculului ori al ansamblului de vehicule
rutiere, sunt parte integrantă din transportul rutier;
40. transport rutier contra cost - transport rutier de mărfuri şi/sau persoane efectuat
contra plată, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii;
41. transport rutier în cont propriu de mărfuri - transportul rutier de mărfuri efectuat cu
respectarea condiţiilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1.072/200933;
42. transport rutier în cont propriu de persoane - transportul rutier efectuat în scopuri
necomerciale şi nonprofit de către o persoană fizică sau juridică cu respectarea condiţiilor
prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1.073/200934;

30
Art.2, alin 2, "servicii regulate" înseamnă serviciile care asigură transportul de persoane la intervale
stabilite pe trasee stabilite, persoanele fiind îmbarcate şi debarcate la puncte de oprire prestabilite;
31
Art.2, alin.3, "servicii regulate speciale" înseamnă serviciile regulate, indiferent de cine sunt organizate,
care asigură transportul unor categorii precizate de persoane cu excluderea altor persoane;
32
Art.2, alin.4, "servicii ocazionale" înseamnă serviciile care nu corespund definiţiei de servicii regulate,
inclusiv serviciile regulate speciale, şi a căror caracteristică principală este faptul că transportă grupuri de persoane
constituite la iniţiativa clienţilor sau chiar a operatorului de transport;
33
Art.1, alin.5, lit. d. : transporturi de mărfuri cu autovehicule, în cazul în care se îndeplinesc următoarele
condiţii:
- mărfurile transportate aparţin întreprinderii sau au fost vândute, cumpărate, date spre închiriere sau
închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de întreprinderea respectivă;
- deplasarea are drept scop transportarea mărfurilor din sau către întreprindere ori mutarea acestora, fie în
cadrul întreprinderii, fie în afara acesteia, în scopuri proprii;
- autovehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de personal angajat de către
întreprindere sau pus la dispoziţia acesteia în temeiul unei obligaţii contractuale;
34
Art.2, alin.5. "operaţiuni de transport în cont propriu" înseamnă operaţiunile efectuate în scopuri
necomerciale şi nonprofit de o persoană fizică sau juridică, în cazul în care:
- activitatea de transport constituie numai o activitate auxiliară pentru persoana fizică sau juridică; şi

30
 43. transport agabaritic - transportul rutier efectuat cu depăşirea maselor şi/sau a
dimensiunilor maxime admise;
44. transport rutier naţional - transportul rutier care se efectuează între două localităţi
situate pe teritoriul României, fără a depăşi teritoriul statului;
45. transport rutier internaţional - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr.
1.072/200935 sau definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.073/200936, după caz;
46. transport rutier judeţean - transportul rutier care se efectuează între două localităţi
situate pe teritoriul aceluiaşi judeţ, fără a depăşi teritoriul judeţului respectiv;
47. transport rutier interjudeţean - transportul rutier care se efectuează între capul de
traseu de plecare şi capul de traseu de destinaţie, situate pe teritoriul a două judeţe diferite, cu sau
fără tranzitarea unuia sau a mai multor judeţe; în sensul prezentei ordonanţe, transportul rutier
dintre municipiul Bucureşti şi alte judeţe este considerat transport rutier interjudeţean, cu
excepţia transportului dintre municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov, care este
considerat transport local;
48. transport rutier local de persoane - transportul rutier public de persoane prin servicii
regulate efectuat în interiorul unei localităţi, precum şi în limitele unei asociaţii de dezvoltare
intercomunitare;
49. vehicul rutier - sistem mecanic destinat circulaţiei pe drumurile publice, cu sau fără
mijloace de autopropulsare, şi care se utilizează în mod normal pentru transportul de persoane
şi/sau de mărfuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări. În sensul prezentei ordonanţe,
autovehiculele, remorcile, semiremorcile şi tractoarele sunt considerate vehicule rutiere, fiind
definite astfel:
a) autovehicul - orice vehicul rutier care se deplasează prin propulsie proprie, cu excepţia
vehiculelor care circulă pe şine şi a autovehiculelor cu două sau 3 roţi;

- vehiculele utilizate sunt proprietatea acelei persoane fizice sau juridice sau au fost achiziţionate de
persoana respectivă în rate sau au făcut obiectul unui contract de leasing pe termen lung şi sunt conduse de un
membru al echipei persoanei fizice sau juridice sau chiar de persoana fizică sau de membri ai personalului angajat
sau pus la dispoziţia întreprinderii în temeiul unei obligaţii contractuale;
35
Art.2, alin.2, "transport internaţional" înseamnă:
(a) o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul al cărei punct de plecare şi punct de destinaţie se află
în două state membre diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe;
(b) o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul dintr-un stat membru către o ţară terţă sau invers, cu
sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe;
(c) o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul între ţări terţe, cu tranzitarea teritoriului unuia sau
mai multor state membre;
(d) o deplasare fără încărcătură în legătură cu transporturile menţionate la literele (a), (b) şi (c);
36
Art.2, alin.1 "transport internaţional" înseamnă:
(a) o deplasare efectuată de un vehicul al cărui punct de plecare şi punct de destinaţie se află în două state
membre diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe;
(b) o deplasare efectuată de un vehicul al cărui punct de plecare şi punct de destinaţie se află în acelaşi stat
membru, în timp ce îmbarcarea sau debarcarea persoanelor are loc în alt stat membru sau într-o ţară terţă;
(c) o deplasare efectuată de un vehicul dintr-un stat membru către o ţară terţă sau viceversa, cu sau fără
tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe; sau
(d) o deplasare efectuată de un vehicul între ţări terţe, cu tranzitarea teritoriului unuia sau mai multor
state membre;

31
 b) remorcă - vehicul rutier fără motor, conceput şi construit pentru a fi tractat de un
autovehicul;
c) semiremorcă - vehicul rutier tractat, conceput pentru a fi cuplat la un tractor sau la o
axă de tractare, astfel încât asupra tractorului ori axei de tractare se exercită o forţă verticală
semnificativă;
d) tractor - vehicul rutier care, prin concepţie şi construcţie, este destinat exclusiv sau în
principal tractării de remorci/semiremorci sau utilaje;
50. vehicule istorice - vehicule în cazul cărora perioada trecută de la încetarea fabricaţiei
acestora, pentru care s-a utilizat acelaşi tip de caroserie şi acelaşi tip de motor, este de cel puţin
30 de ani, acestea fiind originale, restaurate sau reconstruite, pentru care deţinătorii au obţinut un
atestat de vehicul istoric emis de organisme agreate conform reglementărilor în vigoare.
În România, activitate de transport rutier de persoane şi de marfă, intră în atribuţiile
Ministerului Transporturilor37.
Prin aceste atribuţiuni încredinţate Ministerului Transporturilor s-a avut în vedere
stabilirea unui organ abilitat în studierea, iniţierea şi urmărirea implementării unitare a sistemului
legislativ în domeniul transporturilor ţinând cont şi de legislaţia europeană dar având în vedere şi
mediul concurenţial din economia de piaţă.
De asemenea s-a avut în vedere corelarea activităţii de transport rutier cu celelalte
activităţile de transport: feroviar, aerian, naval, în aşa fel încât să se poată asigura transportul de
marfă şi de călători pe întregul teritoriu al României dar şi cu legături cu celelalte state sau cu
legături între două sau mai multe tipuri de transport.
Prin aceste atribuţii, Ministerului Transporturilor i s-au stabilit o serie de sarcini prin care
întreaga activitate de transport rutier care fac obiectul Ordonanţei Guvernului nr.27/2011 privind
transporturile rutiere, să fie reglementată şi urmărită în toate componentele sale, ţinându-se cont
de prevederea legală conform căreia prioritară în întreaga activitate de transport este protecţia
vieţii şi a mediului.
Pe baza atribuţiilor pe care le are, Ministerul Transporturilor are în vedere şi
monitorizează următoarele toate categoriile de transporturi rutiere, care se clasifică după cum
urmează38:
A. Categorii de transport rutier:
1. Clasificarea din punctul de vedere al ariei de desfăşurare:
a) transport rutier naţional;
b) transport rutier internaţional;
2. Clasificarea din punctul de vedere al caracterului comercial al activităţii:
a) transport rutier contra cost;
b) transport rutier în cont propriu;
B. Tipuri de transport rutier:
1. Transport rutier de mărfuri:
37
Aici se are în vedere transportul rutier reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr.27/2011 privind
transporturile rutiere.
38
Art.4 din Ordonanţa Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere

32
 a) transport rutier de mărfuri generale;
b) transport rutier de mărfuri perisabile;
c) transport rutier de mărfuri şi deşeuri periculoase;
d) transport rutier de deşeuri;
e) transport rutier de animale vii;
f) transport rutier agabaritic;
2. Transport rutier de persoane:
a) transport rutier prin servicii regulate;
b) transport rutier prin servicii regulate speciale;
c) transport rutier prin servicii ocazionale.
Activitatea de transport rutier fie de persoane fie de marfă se poate realiza de operatori
având calificarea de „operatori transport rutier” aşa acum este definită această calitate la art.3 din
Ordonanţa Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere („întreprindere care desfăşoară
activitatea de transport rutier de mărfuri şi/sau persoane, contra cost”) şi de prevederile art.2 din
Regulamentul (CE) nr.1071 din 21 octombrie 200939 .
Întreprinderile care exercită activitatea de operator de transport, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii40:
a) să aibă un sediu real şi stabil pe teritoriul unui stat membru;
b) să aibă o bună reputaţie;
c) să aibă capacitatea financiară adecvată;
d) să aibă competenţa profesională necesară.
6.2. Transportul rutier de persoane contra cost.
Activitatea de transport public de persoane contra cost, se efectuează de operatori de
transport rutier cu autobuze, microbuze sau autocare pe baza licenţei de transport.
Transportul rutier de persoane în trafic intern se poate realiza prin:
- transport rutier de persoane regulate;
- transport rutier de persoane regulate speciale;
- transport rutier de persoane ocazional.
Serviciul regulat de transport rutier de persoane judeţean sau interjudeţean se efectuează
pe baza unui program de transport armonizat cu celelalte tipuri de transport din zona pentru care
se face transportul şi a licenţei de traseu eliberată de autoritatea competentă (A.R.R.).
Licenţa de transport pentru transportul rutier interjudeţean contra cost se eliberează
pentru fiecare cursă, iar pentru transportul rutier judeţean, pentru fiecare traseu.
Licenţa de traseu, se emite de Autoritatea Rutieră Română pe care sunt menţionate
următoarele date:
- seria şi numărul licenţei;
- denumirea operatorului de transport;
39
Regulamentul (CE) nr.1071 din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile
care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier, publicat în Jurnalul Oficial
nr.L300 din 14 noiembrie 2009
40
Art.3 din Regulamentul (CE) nr.1071 din 21 octombrie 2009

33
 - adresa operatorului de transport;
- codul fiscal al operatorului de transport;
- abilitatea de a efectua transport rutier de persoane în trafic naţional;
- perioada de valabilitate a licenţei;
- data eliberării;
- semnătura şi ştampila autorităţii emitente (ARR);
- categoria traseului: judeţean, interjudeţean;
- traseul;
- tipul şi capacitatea autobuzului.
Operatorului de transport i se emite odată cu licenţa de traseu şi un caiet de sarcini al
licenţei de traseu, iar operatorul are voie să efectueze transport de persoane contra cost în baza
licenţei deţinute, numai pe traseul stabilit în caietul de sarcini.
- Licenţa de traseu este valabilă numai însoţită de caietul de sarcini (graficul de
circulaţie).
6.3. Răspunderea transportatorului
Operatorul de transport rutier de persoane, este obligat prin contractul de transport
încheiat cu un călător, să îi asigure acestuia respectarea, în afară de deplasarea de la un punct la
altul şi alte drepturi cum ar fi41 :
a)- să pună la dispoziţia acestuia un loc corespunzător legitimaţiei sale de călătorie;
b)– să transporte copiii care călătoresc împreună cu acesta, fără plată sau cu tarif redus, în
condiţiile legii speciale;
c)– să transporte fără o altă plată bagajele acestuia, în cantitatea şi condiţiile prevăzute
prin dispoziţii ale legii speciale.
În acelaşi context, transportatorul răspunde pentru viaţa, integritatea fizică şi sănătatea
călătorului pe toată durata transportului de la plecare până la destinaţie.
Totodată transportatorul este responsabil şi de întârzierea sau neexecutarea transportului
la data şi ora stabilită în contractul de transport, situaţie în care transportatorul este obligat să
restituie la solicitarea călătorului, contravaloarea călătoriei achitate.
Transportatorul nu va putea fi tras la răspundere dacă dovedeşte că paguba a fost cauzată
de călător, cu intenţie sau din culpă gravă. De asemenea transportatorul nu răspunde nici atunci
când dovedeşte că paguba a fost cauzată de starea de sănătate a călătorului, fapta unui terţ pentru
care nu este ţinut să răspundă sau forţă majoră (art.2004 Cod Civil).
6.4.Transportul rutier contra cost de marfă
Transporturile rutiere de mărfuri şi bunuri se împart în următoarele categorii:
a) transporturi de mărfuri generale;
b) transporturi de mărfuri perisabile;
c) transporturi de mărfuri periculoase;
d) transporturi de animale vii;
e) transporturi de mărfuri cu mase şi/sau dimensiuni depăşite;
41
Art.2003 din Codul Civil

34
 f) transporturi cu vehicule specializate;
g) transporturi speciale cu vehicule;
h) transporturi agabaritice.
Transportul de mărfuri şi bunuri se realizează de societăţi de transport calificate în acest
scop, pe baza unui contract de transport care se încheie între transportator şi beneficiar.
La bordul autocamionului care transportă mărfuri sau bunuri trebuie să se afle în
permanenţă următoarele documente:
- licenţa de transport (copie);
- copie conformă pentru fiecare autovehicul;
- foaia de parcurs;
- scrisoarea de transport auto (CMR)42;
- avizul de însoţire a mărfii;
- delegaţie pentru conducătorul auto;
- certificatul de competenţă profesională a conducătorului autovehiculului valabil pentru
tipul de transport efectuat;
- atestatul de conducător auto eliberat de către un stat membru pentru conducătorul auto
care nu este nici resortisantul unui stat membru nici rezident pe termen lung sau utilizează în
mod legal un conducător auto care este pus la dispoziţia operatorului de transport rutier de
mărfuri în conformitate cu condiţiile de angajare şi de pregătire profesională stabilite în acel stat
membru43;
- documentele care atestă calitatea autocamionului că este apt pentru transport de mărfuri:
- certificatul de înmatriculare;
- asigurarea auto obligatorie;
- rovinieta C.N.A.D.N.R.;
- carnetul TIR
- dispozitivul tahograf, care poate fi: modular, compact sau digital;
Licenţa de transport rutier de mărfuri şi bunuri este documentul de bază în transportul
rutier de mărfuri care atestă dreptul transportatorului de a efectua operaţii de transport marfă., iar
pe aceasta sunt menţionate următoarele date:
- antetul Uniunii Europene;
- indicativul ţării în care a fost emisă licenţa;
- denumirea autorităţii emitente (ARR);
- seria şi numărul licenţei;
- titularul licenţei (numele sau denumirea şi adresa completă a operatorului de transport);
- drepturile conferite de licenţa respectivă, operatorului de transport, conform
prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr.881/1992;
- observaţii speciale privind drepturile conferite de licenţă;
42
Convention de transport de marchandise par la route (CMR) este o convenţie privind contractul de
transport rutier internaţional de mărfuri. Aceasta a fost ratificată la 19 mai 1956 la Geneva şi a intrat în vigoare la
02 iulie 1961.
43
Art.5 alin.1 lit. b, din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009

35
 - termenul de valabilitate a licenţei;
- locul şi data emiterii;
- semnătura şi ştampila autorităţii emitente.
Licenţa se eliberează personal titularului care efectuează operaţiuni de transport
comunitar de marfă şi nu este transmisibilă.
Operatorii de transport vor solicita autorităţii emitente a licenţei de transport comunitar
de marfă şi copii conforme pentru licenţa dobândită, care trebuie să se afle permanent la bordul
autovehiculului.
Copia conformă pentru transportul rutier internaţional de mărfuri contra cost în numele
unui terţ, cuprinde următoarele informaţii:
- antetul Comunitatea Europeană;
- indicativul statului care emite copia conformă pe care se aplică timbru fiscal cu
hologramă;
- denumirea autorităţii care emite copia conformă(ARR);
- seria copiei conforme;
- denumirea comercială şi adresa completă a operatorului de transport care a obţinut
licenţa de transport;
- drepturile conferite de licenţa de transport conform prevederilor Regulamentului (CE)
nr.1072/2009;
- numărul de înmatriculare al autovehiculului pentru care este valabil (pentru fiecare
autovehicul folosit de operatorul de transport se solicită şi se obţine o copie conformă, altfel
autovehiculul respectiv nu poate efectua transport de marfă conform licenţei dobândite);
- perioada de valabilitate ;
- locul şi data la care a fost emisă;
- ştampila şi semnătura autorităţii emitente.
Scrisoarea de transport auto (CMR) este documentul care certifică preluarea mărfii de la
expeditor în vederea predării acesteia destinatarului.
Scrisoarea de transport auto se întocmeşte în două exemplare din care una însoţeşte marfa
iar un exemplar rămâne la expeditor. Pe baza scrisorii de transport auto, se face plata
transportului de către beneficiarul transportului.
Dispozitivul tahograf este echipamentul care se instalează la bordul vehiculelor rutiere,
având drept scop indicarea, înregistrarea şi/sau scoaterea, în mod automat a datelor privind:
- distanţa parcursă de vehicul;
- viteza de deplasare;
- durata de conducere;
- pauzele şi perioadele zilnice de odihnă;
- timpi disponibili;
- alţi timpi de muncă.
6.5. Răspunderea transportatorului

36
 Transportatorul va răspunde pentru prejudiciul cauzat de pierderea totală sau parţială a
bunurilor încredinţate spre transport sau de alterarea sau deteriorarea acestora survenite pe timpul
transportului, dar şi pentru întârzierea livrării bunurilor conform prevederilor stabilite prin
contractul de transport.
Transportatorul este exonerat de răspunderea de a plăti prejudiciile cauzate bunurilor pe
timpul transportului dacă pierderea totală sau parţială sau, după caz, alterarea sau deteriorarea s-a
produs din cauza44:
a) unor fapte în legătură cu încărcarea sau descărcarea bunului, dacă această operaţiune s-
a efectuat de către expeditor sau destinatar;
b) lipsei ori defectuozităţii ambalajului, dacă după aspectul exterior nu putea fi observată
la primirea bunului pentru transport;
c) expedierii sub o denumire necorespunzătoare, inexactă ori incompletă a unor bunuri
excluse de la transport sau admise la transport numai sub anumite condiţii, precum şi a
nerespectării de către expeditor a măsurilor de siguranţă prevăzute pentru acestea din urmă;
d) unor evenimente naturale inerente transportului în vehicule deschise, dacă, potrivit
dispoziţiilor legii speciale sau contractului, bunul trebuie transportat astfel;
e) naturii bunului transportat, dacă aceasta îl expune pierderii sau stricăciunii prin
sfărâmare, spargere, ruginire, alterare interioară spontană şi altele asemenea;
f) pierderii de greutate, oricare ar fi distanţa parcursă, dacă şi în măsura în care bunul
transportat este dintre acelea care prin natura lor suferă, obişnuit, prin simplul fapt al
transportului, o asemenea pierdere;
g) pericolului inerent al transportului de animale vii;
h) faptului că prepusul expeditorului, care însoţeşte bunul în cursul transportului, nu a
luat măsurile necesare pentru a asigura conservarea bunului;
i) oricărei alte împrejurări prevăzute prin lege specială.
6.6.Transportul rutier în cont propriu
Transportul în cont propriu presupune o activitate de transport marfă sau persoane, atunci
când transportul se efectuează fără încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în
servicii al acestuia. Transportul rutier internaţional în cont propriu în afara spaţiului Uniunii
Europene se poate efectua numai în condiţiile şi cu respectarea prevederilor tratatelor semnate de
România cu statele respective.
CURSUL Nr. 7
TRANSPORTURILE RUTIERE ÎN TRAFIC INTERNAŢIONAL

7.1. Noţiuni privind transportul rutier în trafic internaţional.

În conformitate cu prevederile art.2, pct.2 din Regulamentul CE nr.1072/2009, "transport
internaţional" înseamnă:
a). o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul al cărei punct de plecare şi punct de
destinaţie se află în două state membre diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state
membre sau ţări terţe;
44
Art.1991 Cod Civil

37
 b). o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul dintr-un stat membru către o ţară terţă
sau invers, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe;
c). o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul între ţări terţe, cu tranzitarea teritoriului
unuia sau mai multor state membre;
d). o deplasare fără încărcătură în legătură cu transporturile menţionate la literele (a), (b) şi
(c);
Transportul internaţional se efectuează pe baza unei licenţe de transport comunitare cu o
perioadă de valabilitate de 10 ani (care poate fi reînnoită), care se eliberează de autoritatea
competentă pentru operatorul de transport care este autorizat în statul membru din care provine în
conformitate cu legislaţia naţională a statului respectiv să efectueze transport rutier de mărfuri în
regim internaţional. Licenţa de transport este obţinută şi se păstrează la operatorul de transport şi
odată cu aceasta se eliberează şi copii conforme a acestei licenţe pentru fiecare vehicul cu care
operează operatorul respectiv.
Licenţa comunitară este eliberată pe numele operatorului de transport rutier şi nu este
transmisibilă. O copie conformă a licenţei comunitare este păstrată la bordul fiecărui vehicul al
operatorului de transport rutier şi este prezentată la solicitarea oricărui agent autorizat de control.
Atestatul de conducător auto este eliberat de către un stat membru, oricărui operator de
transport rutier de mărfuri care45:
a). - deţine o licenţă comunitară;
b). - angajează legal în acel stat membru un conducător auto.
Atestatul de conducător auto este proprietatea operatorului de transport rutier de mărfuri.

7.2. Transportul rutier internaţional de marfă.

Operatorii de transport rutier care deţin o licenţă comunitară pentru transport de marfă au
acces pe piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri contra cost beneficiind de principiile
liberei concurenţe şi a nediscriminării, având ca principal obiectiv respectarea calităţii transportului şi
asigurarea interesului publicului călător sau a beneficiarilor transportului de marfă cu respectarea
strictă a condiţiilor de siguranţă rutieră şi de protecţie a mediului. Licenţa comunitară de transport
rutier se eliberează de Autoritatea Rutieră Română (ARR) şi are o valabilitate de 10 ani, aceasta
păstrându-se pe toată durata valabilităţii la sediul întreprinderii sau operatorului de transport rutier.
Transportul rutier internaţional46 de mărfuri contra cost în trafic internaţional se poate efectua
numai cu autovehicule înmatriculate în România, deţinute şi utilizate în conformitate cu prevederile
Ordonanţei Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere.

7.3. Răspunderea transportatorului

Răspunderea operatorului de transport faţă de celelalte părţi din contractul de transport
internaţional de mărfuri, este reglementată de prevederile de drept comun, potrivit dispoziţiilor
Codului Civil, (art.1349-1371) conform căruia, „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă
ilicită, săvârşită cu intenţie sau din culpă, este obligat să îl repare” (art.1357).

45
Art.5, pct.1 din Regulamentul CE nr.1072/2009
46
Accepţiunea de „transport rutier internaţional” trebuie înţeleasă ca transport numai în statele membre ale
Uniunii Europene

38
 În acelaşi context, în art.1959 Cod Civil se stipulează următoarele:
1. Transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea sa decât în cazurile prevăzute de
lege.
2. Transportatorul răspunde pentru prejudiciile cauzate prin întârzierea ajungerii la destinaţie,
cu excepţia cazului fortuit şi a forţei majore.
În acest context se poate reţine faptul că legiuitorul a avut în vedere la stabilirea
responsabilităţii transportatorului nu numai cu privire la avarierea, pierderea sau deteriorarea mărfii
pe timpul transportului dar şi prejudiciile datorate întârzierii predării mărfii la destinatar.
De asemenea răspunderea transportatorului este reglementată şi de prevederile art.17 din CMR 47
conform căreia „transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru
avarie, produse între momentul primiri mărfii şi cel al eliberării acesteia, cât şi pentru întârziere în
eliberare”. Transportatorul poate fi exonerat de răspundere pentru integritatea mărfii pentru cauzele
menţionate mai sus numai dacă factorii de care el răspunde conform prevederilor din contractul de
transport i-a îndeplinit pe deplin. Reclamaţiile pentru litigiile privind transportul de mărfuri se depun
la organele de jurisdicţie ale ţărilor contractante care au fost desemnate de comun acord de către
părţile contractante sau organelor jurisdicţionale din ţara pe teritoriul căreia 48:
a) se află reşedinţa obişnuită a pârâtului, sediul său principal sau sucursala sau agenţia prin
intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat;
b) este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor, şi nu
poate sesiza decât aceste organe de jurisdicţie.

7.4. Transportul rutier internaţional de persoane.

Transportul de persoane în trafic internaţional are în vedere în principal siguranţa şi confortul
călătorilor, sens în care acesta se realizează numai cu autocare clasificate pe stele sau categorii
conform prevederilor legale49.
Clasificarea autocarelor se efectuează de către Autoritate Rutieră Română, pentru care
eliberează însemnele de clasificare iar acestea se afişează la loc vizibil în exteriorul autocarului.
În Acordul INTERBUS50, se dau următoarele definiri sistemelor de transport de persoane:
- Serviciile ocazionale internaţionale - serviciile operate între teritoriile a cel puţin două părţi
contractante, care nu corespund nici definiţiei serviciilor regulate, nici a serviciilor speciale regulate
şi nici a serviciilor navetă. Aceste servicii pot fi operate cu o oarecare frecvenţă fără a înceta în acest
fel să fie servicii ocazionale.
- Serviciile regulate - serviciile care asigură transportul călătorilor potrivit frecvenţelor
specificate şi pe rutele specificate, în care călătorii pot fi îmbarcaţi sau debarcaţi în puncte de oprire
dinainte stabilite. Serviciile regulate pot fi supuse obligaţiei de a respecta orare şi tarife stabilite în
prealabil.

47
Convenţia din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele.
48
Art.31 alin 2 din CMR
49
Hotărârea Guvernului nr.951/1995 privind clasificarea autocarelor utilizate pentru transporturi turistice în trafic
intern şi internaţional şi pentru transporturi publice de persoane în trafic internaţional.
50
Acordul INTERBUS (Acordul privind transportul internaţional ocazional de călători cu autocarul şi autobuzul),
semnat de România la Bruxelles la 02.octombrie 2000 şi ratificat prin Legea nr.439 din 27 iunie 2002.

39
 - Servicii regulate speciale - serviciile organizate de către oricine, prin care se asigură
transportul unor categorii determinate de călători excluzând alţi călători, în măsura în care aceste
servicii sunt operate cu respectarea condiţiilor prevăzute la pct. 3.
Serviciile regulate speciale includ:
a) transportul muncitorilor între casă şi locul de muncă;
b) transportul elevilor şi al studenţilor spre şi dinspre instituţiile de învăţământ.
- Serviciile navetă - serviciile în cadrul cărora, prin călătorii repetate dus-întors, grupuri de călători
formate anterior sunt transportate dintr-un loc de plecare unic la o destinaţie unică.
Fiecare grup format din călători care au efectuat călătoria dus va fi transportat înapoi la locul
de plecare într-o cursă ulterioară efectuată de către acelaşi operator de transport. Locul de plecare şi
cel de destinaţie înseamnă locul unde călătoria începe şi, respectiv, locul unde călătoria se termină,
incluzând în fiecare caz şi localităţile aflate în interiorul unei zone având raza de 50 km.
Licenţa de transport în trafic internaţional, are următorul cuprins:
- antetul: „Uniunea Europeană”
- ţara în care s-a emis licenţa (România - RO),
- autoritatea care a emis licenţa (Autoritatea Rutieră Română),
- seria şi numărul licenţei;
- titularul licenţei (numele şi adresa operatorului de transport),
- perioada de valabilitate a licenţei;
- data eliberării licenţei;
- semnătura şi ştampila autorităţii emitente.
Operatorul de transport trebuie să obţină de la instituţia competentă (Autoritatea Rutieră
Română), copii conforme pentru transportul internaţional de persoane cu autocarul sau autobuzul,
pentru fiecare autovehicul pe care îl foloseşte.
Pe toată durata transportului, la bordul autocarului trebuie să existe:
- copia conformă ;
- foaia de parcurs pentru servicii internaţionale ocazionale şi cabotaj prin servicii ocazionale
pentru statele membre ale Uniunii Europene ;
- foaia de parcurs model INTERBUS pentru transporturile internaţionale de călători în ţări
din afara celor din Uniunea Europeană;
- diagramele tahograf din ziua în curs şi din ultimele 28 de zile;
- celelalte documente care atestă dreptul conducătorului auto că poate efectua astfel de curse
(permis de conducere corespunzător categoriei vehiculului, delegaţia de deplasare, atestatul, etc.).

7.5. Răspunderea transportatorului

Contractul de transport dintre transportator şi beneficiar este biletul de călătorie. Conform
prevederilor art.1350 Cod.civil, „Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a
contractat.” Pe cale de consecinţă, transportatorului îi revin o serie de obligaţii faţă de pasager şi de
asemenea şi pasagerul trebuie să îndeplinească anumite cerinţe statuate în prevederile contractuale.

40
 Pasagerul are obligaţia de a plăti costul biletului de călătorie, de a se prezenta la locul de
îmbarcare indicat de transportator şi de a respecta regulile de comportament pe timpul transportului
stabilite prin regulamentul transportatorului.
Faţă de aceste obligaţii, transportatorul are obligaţia de a asigura :
- mijlocul de transport de categoria celui contractat;
- prezenţa la data şi ora stabilită în contract;
- condiţiile de confort conforme clasei de transport pentru care s-a plătit biletul;
- locul rezervat prin contract;
- respectarea normelor igienico-sanitare corespunzătoare unei călătorii în siguranţă;
- dotarea mijlocului de transport cu un număr de conducători auto care să poată asigura
siguranţa în trafic până la destinaţie;
De asemenea transportatorul este ţinut să răspundă faţă de călător conform prevederilor art.
2003 Cod civil. Cea mai importantă sarcină pe care o are însă transportatorul, este răspunderea pentru
persoana călătorului. „Transportatorul răspunde pentru moartea sau vătămarea integrităţii
corporale ori a sănătăţii călătorului51”.
În situaţia în care se dovedeşte că paguba sau pierderile au fost cauzate de călător, fie cu
intenţie fie din culpa acestuia, transportatorul nu va răspunde. De asemenea, transportatorul nu va
răspunde dacă:
- se dovedeşte că paguba a fost creată ca urmare a stării de sănătate a călătorului,
- prejudiciul s-a datorat unui terţ;
- a existat una din situaţiile care poate fi catalogată ca fiind „forţă majoră”.
O altă responsabilitate majoră ce revine transportatorului este răspunderea pentru bagaje şi
alte bunuri. „Transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor
bunuri ale călătorului, dacă nu se dovedeşte că prejudiciul a fost cauzat de viciul acestora, culpa
călătorului sau forţa majoră52”.
Pentru a preveni eventuale litigii între călător şi transportator, sistemul legislativ naţional şi
internaţional, prevede obligaţia transportatorului să asigure atât mijlocul de transport folosit cât şi
călătorii şi bagajele acestora pe care el le transportă pe baza contractelor de călătorie încheiate între
cei doi..
CURSUL Nr. 8
TRANSPORTURILE AERIENE
8.1. Noţiuni privind activitatea de transport aerian
Deplasarea de bunuri şi persoane pe distanţe mari într-un timp scurt indiferent de
teritoriile parcurse se efectuează cu ajutorul aeronavelor pregătite în acest sens. Aerodromul este
suprafaţa delimitată pe pământ sau pe apă, care cuprinde, eventual, clădiri, instalaţii şi
echipamente, destinată să fie utilizată, în totalitate ori în parte, pentru sosirea, plecarea şi
manevrarea la sol a aeronavelor.
Aerodromul utilizat exclusiv pentru elicoptere se numeşte heliport 53. În vederea realizării
de transporturi aeriene publice, aerodromurile trebuie să fie certificate în acest sens, de
51
Art.2004 alin. 1 Cod civil.
52
Art.2005, alin 1 Cod civil
53
Art.3.6 din Ordonanţa Guvernului nr.29/1997 republicată

41
Ministerul Transporturilor, situaţie în care acele aerodromuri vor avea conform prevederilor
Codului aerian civil, statutul de aeroport. Toate aeronavele care operează transport de bunuri sau
persoane trebuie să fie înregistrate, ocazie cu care navei respective i se conferă naţionalitatea, iar
aeronava va avea un certificat de înmatriculare/identificare. Înregistrarea aeronavelor se face de
către Ministerul Transporturilor, ocazie cu care i se eliberează şi certificatul de înmatriculare,
care este un document ce trebuie să se afle permanent la bordul aeronavei sau la persoana care
asigură pilotarea aeronavelor fără echipaj la bord. Înmatricularea în Registrul unic de
înmatriculare a aeronavelor conferă aeronavelor naţionalitatea română şi aceasta nu mai poate fi
înmatriculată în altă ţară.
În acest context, fiecărei aeronave i se atribuie şi un certificat de navigabilitate care atestă
capacitatea şi proprietăţile de navigabilitate a aeronavei respective. Prin navigabilitate, conform
Codului aerian civil, se înţelege caracteristica aeronavei pregătite de zbor, având caracteristicile
prevăzute de reglementările de admisibilitate la zbor. De asemenea şi operatorii care au
capacitatea de a efectua activităţi de transport aerian public, pentru a desfăşura această activitate
trebuie să fie certificaţi în acest sens. Certificarea operatorilor de transport aerian public se face
de către Autoritatea Aeronautică Civilă din România.
Termenii şi definirea activităţilor specifice transportului aerian sunt reglementaţi de
Regulamentul (CE) nr.261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor
norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului
la îmbarcare sau întârzierii prelungite a zborurilor şi de abrogare a Regulamentului (CEE)
nr.295/1991.
Conform acestui Regulament, termenii sunt definiţi astfel:
a) „transportator aerian”: o întreprindere de transport aerian titular a unei licenţe de
funcţionare valabilă;
b) „operator de transport aerian”: un transportator aerian care execută sau intenţionează
să execute un zbor pe bază contractuală cu un pasager sau în numele unei alte persoane, juridice
sau fizice, care a încheiat un contract cu pasagerul respectiv;
c) „transportator comunitar”: un transportator aerian titular a unei licenţe de funcţionare
valabilă acordată de un stat membru, în conformitate cu dispoziţiile din Regulamentul
Consiliului (CEE) nr. 2407/92 din 23 iulie 1992 privind autorizarea transportatorilor aerieni;
d) „tour operator”: cu excepţia transportatorilor aerieni, un organizator în sensul
articolului 2 punctul 2 din Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind
pachetele de servicii pentru călătorii, vacanţe şi circuite turistice;
(e) „pachet”: serviciile definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 90/314/CEE;
f) „bilet”: un document valabil care dă dreptul la transport, sau echivalentul acestuia sub
o altă formă, inclusiv sub formă electronică, emis sau autorizat de către transportatorul aerian sau
de agentul autorizat al acestuia;
g) „rezervare”: pasagerul posedă un bilet sau un alt document doveditor, care indică
faptul că rezervarea a fost acceptată şi înregistrată de transportatorul aerian sau de tour operator;
h) „destinaţie finală”: destinaţia de pe biletul prezentat la ghişeul de înregistrare a
pasagerilor sau, în cazul zborurilor cu legătură directă, destinaţia ultimului zbor; nu se iau în
42
considerare zborurile de legătură alternative disponibile, în cazul în care se respectă ora de sosire
prevăzută iniţial;
i) „persoană cu mobilitate redusă”: orice persoană a cărei mobilitate este redusă, atunci
când utilizează mijloacele de transport, datorită unei deficienţe fizice (senzorială sau
locomotoare, permanentă sau temporară), diminuării capacităţii intelectuale, vârstei sau oricărei
alte deficienţe şi a cărei stare necesită o atenţie specială şi adaptarea la nevoile persoanei
respective a serviciilor puse la dispoziţia tuturor pasagerilor;
j) „refuz la îmbarcare”: refuzul de a transporta pasageri pe un anumit zbor, deşi aceştia
sau prezentat pentru îmbarcare în condiţiile stabilite la articolul 3 alineatul (2), cu excepţia
cazurilor în care există motive temeinice pentru refuzul la îmbarcare, cum ar fi starea sănătăţii,
cerinţele de siguranţă sau securitate sau documente de călătorie inadecvate;
k) „voluntar”: o persoană care se prezintă pentru îmbarcare în condiţiile stabilite la
articolul 3 alineatul (2) şi este gata să cedeze la solicitarea transportatorului aerian rezervarea sa
confirmată în schimbul unei indemnizaţii;
l) „anulare”: neefectuarea unui zbor programat anterior şi pentru care s-a făcut cel puţin
o rezervare.
Fiecare aeronavă civilă este asigurată şi deservită de un echipaj constituit din personal
calificat corespunzător funcţiei pe care o îndeplineşte la bord, tot echipajul având obligaţia de a
asigura operarea aeronavei conform standardelor naţionale şi internaţionale din domeniul
transporturilor aeriene.
8.2. Transportul aerian de persoane
Realizarea transporturilor aeriene de persoane sunt reglementate de prevederile
Convenţiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional,
adoptată la Varşovia54 la 12 noiembrie 1929, ratificată de România în 193155. Amendamentele
aduse Convenţiei de la Varşovia au fost de natură să armonizeze legislaţia în domeniul
transporturilor aeriene internaţionale la cererea în continuă creştere a utilizării transportului
aerian ca mijloc de transport rapid şi comod în special în transportul de persoane.
Operatorul de transport aerian public, va emite pentru fiecare călător, un document
individual sau colectiv de călătorie, (carte de îmbarcare), care va conţine următoarele informaţii:
- numele şi prenumele călătorului- călătorilor în cazul unui transport colectiv de
personae;
- aeroportul de îmbarcare;
- aeroportul de debarcare;
- numărul zborului;
- data şi ora de îmbarcare;
- poarta de îmbarcare;

54
Convenţiei de la Varşovia din 1929 i-au fost aduse mai multe modificări prin : Convenţia de la Roma din 1933,
Convenţia de la Haga din 1955, Convenţia de la Guadalahara din 1961, Convenţia de la Guatemala City din 1971,
Protocoalele 1-4 de la Montreal din 1975, Convenţia de la Montreal din 1999.
55
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.83 din 09.04.1931

43
 - locul din aeronavă.
În situaţia în care punctul de plecare şi cel de sosire se află pe teritoriul aceluiaşi stat dar
cursa respectivă face una sau mai multe escale pe teritoriul altui stat, pe biletul de călătorie se va
menţiona cel puţin numele unui punct de escală.
Fiecare pasager are dreptul pe timpul transportului aerian să aibă asupra sa un bagaj de
mână (care să poată fi depozitat în compartimentul de deasupra scaunului fără ajutorul altei
persoane), care va fi transportat gratuit şi la un bagaj ce va fi transportat în cala aeronavei pentru
care călătorul este obligat să plătească o taxă în funcţie de greutate. Pentru bagajele transportate
în cala aeronavei, transportatorul va elibera călătorului o etichetă de identificare pentru fiecare
articol din bagajul înregistrat.
Pe timpul călătoriei, pasagerilor le este interzis să aibă asupra lor sau în bagajul din
cabină următoarele:
a) pistoale, arme de foc şi arme;
b) arme cu vârf/cu tăiş şi obiecte tăioase;
c) instrumente contondente;
d) substanţe explozive şi inflamabile;
e) substanţe chimice şi toxice;
f) lichide (cu excepţia celor în recipiente individuale cu o capacitate de maximum 100 de
mililitri sau echivalent, aflate într-o punga de plastic transparentă resigilabilă şi cu o capacitate
de maximum 1 litru (dimensiuni aproximative 20 cm x 20 cm), a celor prescrise medical, pentru
care pasagerii trebuie să prezinte dovada autenticităţii ori sunt procurate din zona de securitate
după controlul cărţilor de îmbarcare);
g) bagaje de cabină individuale care depăşesc dimensiunile de 56cm x 45 cm x 25 cm.

8.3. Răspunderea transportatorului

Producerea unor evenimente legate de îmbarcare-debarcare sau transport aerian, urmare
cărora se produce moartea sau vătămarea corporală a pasagerilor, atrag după ele răspunderea
operatorului aerian de transport. Condiţia esenţială care se impune pentru răspunderea
transportatorului este aceea că accidentul trebuie să fi survenit ca urmare a vinovăţiei exclusive a
acestuia şi nu accidente datorate unor terţi pe care transportatorul nu putea să le prevadă.
Transportatorul aerian răspunde pentru orice prejudiciu produs prin decesul sau vătămarea
sănătăţii pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, a mărfii şi/sau a poştei transportate 56.
Pasagerii cărora li se eliberează documente de călătorie aeriană pe teritoriul României vor fi
informaţi în scris de operatorul de transport aerian cu privire la următoarele aspecte57:
a) limita răspunderii transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a
pasagerilor, aplicabilă în cazul zborului respectiv, dacă o asemenea limită există;

56
Art.47 din Ordonanţa Guvernului nr.29/1997 privind Codul Aerian Român
57
Art.7 alin.4 din Legea nr.355 din 10 iulie 2003 privind răspunderea transportatorilor aerieni şi a operatorilor
aeronavelor civile care efectuează operaţiuni aeriene civile în spaţiul aerian naţional.

44
b) limita răspunderii transportatorului, aplicabilă zborului respectiv, cu privire la distrugerea,
pierderea sau deteriorarea bagajelor şi avertizarea că bagajele cu o valoare mai mare decât
această limită trebuie aduse la cunoştinţă transportatorului la ghişeul de verificare a
documentelor de transport şi eliberare a tichetelor de îmbarcare (check-in) sau asigurate în
întregime de pasager înainte de efectuarea călătoriei;
c) limita răspunderii transportatorului pentru daune datorate întârzierilor, aplicabilă în
cazul zborului respectiv. Pasagerii pot beneficia şi de despăgubiri din partea operatorului de
transport în caz de refuz la îmbarcare, anulare sau întârziere a zborului conform prevederilor din
şi în condiţiile stabilite de Regulamentul (CE) nr.261/2004 al Parlamentului European şi al
Consiliului de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a
pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare sau întârzierii prelungite a zborurilor şi de
abrogare a Regulamentului (CEE) nr.295/1991.
Instituţia competentă desemnată să soluţioneze cererile pasagerilor care consideră că li s-
au încălcat drepturile referitoare la transportul aerian este Autoritatea Naţională Română pentru
Protecţia Consumatorului, unde se depun cererile privind despăgubirile solicitate şi motivele care
stau la baza acestor cereri.

8.4. Transportul aerian de marfă

Transportul aerian de mărfuri se realizează de operatorii de transport aerian pe baza
scrisorii de transport aerian. Expeditorul întocmeşte scrisoarea de transport aerian în trei
exemplare originale.
Fiecare din cele trei exemplare ale scrisorii de transport aerian are menţiuni şi se adresează
părţilor din contractul de transport după cum urmează58:
a) primul exemplar poartă menţiunea „pentru transportator” şi este semnat de expeditor;
b) al doilea exemplar poartă menţiunea „pentru destinatar” şi este semnat de expeditor şi
de transportator;
c) al treilea exemplar este semnat de transportator şi este înmânat expeditorului, după
acceptarea mărfii la transport.
Pe scrisoarea de transport aerian sunt inserate următoarele menţiuni:
- datele de identificare ale transportatorului aerian,
- datele de identificare ale expeditorului;
- datele de identificare ale destinatarului
- aeroportul de decolare
- aeroportul de destinaţie;
- felul si cantitatea expediţiei;
- natura şi felul ambalajului în care se află marfa;
- locul si data în care s-a emis documentul.
Scrisoarea de transport aerian reprezintă contractul de transport încheiat între expeditor şi
transportator, pe baza acesteia expeditorul poate oricând să îşi exercite dreptul de modificare a

58
Art.7 alin 2 din Convenţia de la Montreal

45
contractului de transport sau să îşi manifeste pretenţiile împotriva transportatorului aerian în
legătură cu expediţia încredinţată spre transport. După întocmirea scrisorii de transport aerian şi
predarea expediţiei operatorului de transport aerian, expeditorul poate dispune de marfa
expediată schimbându-i destinaţia sau destinatarul sau oprirea de la livrare, ori returnarea mărfii
la aeroportul de plecare. Aceste operaţiuni se pot efectua numai dacă nu aduc daune
transportatorului şi cu suportarea costurilor necesare.

8.5. Răspunderea transportatorului

Conform prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr.29/1997 privind Codul Aerian
Român, transportatorul aerian răspunde pentru orice prejudiciu produs prin decesul sau
vătămarea sănătăţii pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, a mărfii şi/sau a poştei
transportate.
Pierdere, distrugerea, deteriorarea sau degradarea mărfii pe timpul transportului aerian,
creează obligaţii şi responsabilităţi pentru transportator, cu condiţia ca acestea să se fi produs din
vina exclusivă a transportatorului.
Transportatorul nu va răspunde pentru pierderea, distrugerea sau deteriorarea mărfii, dacă
se dovedeşte că acestea s-au datorat59:
a) - unui defect al mărfii, calităţii sau viciului acesteia;
b) - ambalării necorespunzătoare a mărfii, efectuată de către o altă persoană decât
transportatorul, prepuşii sau mandatarii acestuia;
c) - unei stări de război sau conflict armat;
d) - unei acţiuni a autorităţii publice realizate în legătură cu intrarea, ieşirea sau tranzitul
mărfii. Reclamaţiile trebuie să fie formulate în scris în termenul de mai sus altfel, transportatorul
nu poate fi tras la răspundere.
Cursul nr.9
TRANSPORTUL MARITIM ŞI PE CĂILE NAVIGABILE INTERIOARE
9.1. Noţiuni privind transportul fluvial şi naval
Despre folosirea ambarcaţiunilor folosite pentru transportul pe apă se poate vorbi din cele
mai vechi timpuri, fiind practic prima formă prin care a fost salvată omenirea (arca lui Noe).
Avantajul deplasări pe apă este dat de capacitatea mare a vaselor care pot transporta cantităţi
importante de mărfuri dar şi de pasageri cu un preţ de cost foarte redus. Practic este una din cele
mai ieftine metode de transport persoane şi marfă faţă de celelalte tipuri de transporturi.
În acest context, avantajele transportului pe apă sunt:
- posibilitatea de transport de mărfuri în cantităţi mari pe unitate de transport;
- costuri reduse atât la transportul de marfă cât şi de călători;
- asigurarea unei eficienţe sporite prin raportul cantitate de marfă/preţ;
- mobilitate relativ eficientă a transporturilor.

59
Art.18 alin.2 din Convenţia de la Montreal

46
 Cu toate că transporturile navale se efectuează la un preţ de cost scăzut faţă de celelalte
tipuri de transporturi, acestea mai au avantajul că poluează mult mai puţin decât transporturile
rutiere sau feroviare raportat la aceiaşi cantitate de mărfuri transportată. Pe lângă aceste avantaje
minime, transportul pe apă are şi următoarele dezavantaje:
- viteza de deplasare este relativ scăzută;
- la transportul pe apă sunt avantajate numai ţările care au acces direct la mare, celelalte
state fiind nevoite să folosească şi un alt tip de transport;
- oprirea transportului neprevăzută ca urmare a apariţiei unor furtuni care împiedică
continuarea drumului;
- timpii crescuţi de operare a navelor;
- întreruperea transportului în cazul scăderii cotelor apelor în special la transportul fluvial
şi pe canale navigabile.
Transportul pe apă poate fi:
- transport pe ape interioare (râuri, fluvii,);
- transport pe canale navigabile;
- transport naval.
În România există trei canale navigabile deschise transporturilor naţionale şi
internaţionale, astfel:
a) canalul Dunăre-Marea Neagră
b) canalul Poarta Albă-Midia- Năvodari
c) canalul Bega
9.2. Statutul juridic al Dunării
Navigaţia pe fluviul Dunăre se realizează pe baza unor prevederi legislative care au în
vedere atât interesul naţional cât şi cel internaţional ţinând cont de interesele celorlalte state
riverane fluviului. În acest sens România şi-a armonizat sistemul legislativ la acordurile încheiate
cu celelalte state, împreună cu care sistemul de transport naval pe Dunăre trebuie să asigure
condiţiile optime acestei activităţi. Prevederile Convenţiei de la Siofok se referă numai la
domeniul de transport marfă nu şi la cel referitor la transportul de persoane. Deschiderea şi
închiderea navigaţiei pe Dunăre se poate face în cazurile de forţă majoră cum ar fi: cutremur,
uragan, furtuni, cât şi evenimente cum ar fi perioadele de iernat, de scurgere a gheţarilor, ceaţă
foarte deasă, ape mari sau reduse, starea de război, piraterie, terorism, etc.
9.3. Sistemul de desfăşurare al activităţilor de transport naval
Activităţile de transport naval se desfăşoară în vederea realizării unor contracte de
transport marfă sau transport persoane, însă pentru ca acestea să poată fi asigurate în cele mai
bune condiţii, în paralel cu acestea se mai derulează o serie de activităţi care concură nemijlocit
la buna derulare a acestora.
Conexe activităţilor principale mai sunt şi următoarele:
- activităţi accesorii : sunt acele activităţi de transport , fie de persoane fie de mărfuri în
interes propriu, care se realizează ca activitate accesorie unei alte activităţi economice,

47
 - transportul de bunuri sau persoane în interes personal, ce se realizează de persoane
fizice în scopul realizării propriilor interese de transport sau de agrement,
- activităţi conexe activităţii de transport sunt acele activităţi prin care se realizează
încărcarea-descărcarea mărfurilor, aprovizionarea navelor cu cele necesare drumului, căutarea
identificarea, stabilirea şi asigurarea navelor cu echipaje corespunzătoare, şi care să aibă
pregătirea necesară operării navei,
- activităţi auxiliare transporturilor sunt acele activităţi care vin în completarea
activităţilor principale de navigaţie şi pentru buna desfăşurare a acestora cum ar fi: remorcarea
navelor, salvarea navelor cu probleme de navigaţie, întreţinerea căilor de comunicaţie, asigurarea
pilotajului navelor pe zonele unde se impune acest lucru, depoluarea apelor contaminate a ca
urmare a unui accident sau a unei poluări intenţionate, etc. Activitatea de transport maritim şi pe
căile navigabile interioare este condusă de Ministerul Transporturilor ca instituţie a
administraţiei publice centrale în mod direct sau prin delegare către alte instituţii din subordine.
Transporturile navale se pot efectua în două moduri:
- transporturi navale de linie ( presupune un transport regulat pe rute stabilite şi cu orar
cunoscut);
- transport naval de tip tramp (transport care se efectuează neregulat, nu are un orar
prestabilit şi se referă la transporturi ocazionale, fără a avea o rută dinainte stabilită cu port de
plecare şi port de sosire. Acestea primesc oferte de la operatori comerciali, în diferite porturi, le
analizează şi efectuează pe cel care îi este avantajos).
9.4. Naţionalitatea, înmatricularea, radierea şi pavilionul navelor.
Toate navele care se află în apele teritoriale ale Românie sunt obligate să arboreze
pavilionului statului a cărei naţionalitate o are şi unde a fost înmatriculată. Naţionalitatea unei nave
este dată de statul în care nava a fost înmatriculată şi pe al cărei pavilion este obligată să îl arboreze.
Acordarea, suspendarea sau retragerea dreptului de a arbora pavilionul român se face de Ministerul
Transporturilor prin instituţia sa abilitată în acest sens: Autoritatea Navală Română.
Acordarea dreptului de arborare a pavilionului român se poate acorda de Autoritatea Navală Română,
următoarelor nave60:
a) navelor deţinute în proprietate de persoane juridice sau fizice române;
b) navelor proprietate a persoanelor fizice care au cetăţenia unui stat membru al Uniunii
Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori a persoanelor juridice având sediul în
Uniunea Europeană sau în Spaţiul Economic European;
c) navelor proprietate a persoanelor fizice străine cu domiciliul sau reşedinţa în România ori a
filialelor din România ale persoanelor juridice străine, altele decât cele menţionate la lit. b);
d) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice, altele decât cele române, închiriate
prin contracte de tip bare-boat 61 ori leasing, pe perioade mai mari de un an, de persoane juridice sau
fizice române ori străine.

60
Art.45 din Ordonanţa Guvernului nr.42/1997
61
Contract de închiriere (de navlosire) a unei nave de agrement nude, fără echipaj, însă cei care închiriază sunt
responsabili de sarcinile pe care le-ar fi avut echipajul.

48
 Autoritatea Navală Română acordă dreptul de arborare a pavilionului român prin intermediul
căpităniilor de port desemnate de aceasta. Navele care au obţinut dreptul de arborare a pavilionului
român sunt de naţionalitate română şi nu au dreptul să arboreze pavilionul altui stat 62. Autoritatea
Navală Română poate suspenda dreptul de arborare a pavilionului român pe o perioadă de până la 3
luni dacă constată la personalul navigant că :
a) nu au actele de naţionalitate valabile;
b) nu au echipajul minim de siguranţă prezent la bord;
c) nu respectă prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte privind
standardele tehnice şi condiţiile de muncă şi de viaţă la bord;
d) fiecare membru al echipajului nu deţine brevetul sau certificatul de capacitate corespunzător
funcţiei pe care o îndeplineşte la bordul navei.
Retragerea dreptului de a arbora pavilionul român se face în următoarele situaţii:
- la solicitarea proprietarului navei;
- din oficiu, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza acordării dreptului de
arborare a pavilionului român;
- în cazul în care deficienţele care au stat la baza suspendării dreptului de arborare a
pavilionului român nu au fost remediate în termenul stabilit;
- din oficiu, dacă nava a suferit o pierdere totală ca urmare a unui naufragiu, a eşuării,
incendiului, scufundării sau a altor asemenea împrejurări ori a fost dezmembrată sau abandonată.
9.5. Transportul naval de mărfuri
Transportul naval maritim sau pe apele interioare de mărfuri se face baza unui document ce
poartă denumirea de conosament.
Conosamentul este un contract de transport semnat de armator sau de comandantul unei nave
comerciale prin care se confirmă primirea mărfii precum şi obligaţia de a o transporta şi a o preda la
destinaţie.
În cadrul transportului naval se disting o serie de termeni specifici numai acestei activităţi cum ar fi:
- armator – este o persoană care echipează şi exploatează o navă;
- navlosant – este o persoană care închiriază o navă de transport mărfuri în scopul de a o
exploata;
- navlositor – este persoana care încarcă nava cu marfă;
- navlu – este valoarea care reprezintă chiria plătită pentru folosirea unui vas de transport
(aparţinând unui proprietar particular); costul transportului pe apă al persoanelor sau al mărfurilor.
Conosamentul trebuie să cuprindă următoarele date 63:
a) natura generală a mărfurilor, marcajele principale necesare pentru identificarea mărfurilor,
o declaraţie expresă, dacă este cazul, privind caracterul periculos al mărfurilor, numărul de colete sau
de bucăţi, precum şi greutatea mărfurilor sau cantitatea lor exprimată în alt mod, aşa cum au fost
furnizate aceste indicaţi de către încărcător;
b) starea aparentă a mărfurilor;
c) numele şi sediul cărăuşului;

62
Art.47 din Ordonanţa Guvernului nr.42/1997
63
Art.15 din Convenţia din 1978 a Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare (Convenţia de la Haga),
publicată în Buletinul Oficial nr.95 din 28 noiembrie 1981.

49
 d) numele încărcătorului;
e) destinatarul, dacă este numit de încărcător;
f) portul de încărcare prevăzut în contractul de transport maritim şi data la care mărfurile au
fost preluate în portul de încărcare;
g) portul de descărcare prevăzut în contractul de transport maritim;
h) numărul de exemplare originale ale conosamentului, dacă sunt mai mult de unu;
i) locul emiterii conosamentului;
j) semnătura cărăuşului sau a unei persoane care acţionează în numele său;
k) navlul în măsura în care trebuie plătit de destinatar sau altă indicaţie ca navlul este plătibil
de către acesta;
l) declaraţia vizată;
m) declaraţia, dacă este cazul, că mărfurile vor fi sau vor putea fi transportate pe punte;
n) data sau perioada de livrare a mărfurilor în portul de descărcare dacă aceasta a fost expres
agreată de către părţi;
o) limita sau limitele majorate ale răspunderii dacă au fost fixate de comun acord.
Cu toate aceste rezerve ale cărăuşului, conosamentul cu menţiunea „îmbarcat”, face dovada
încărcării la bord a mărfurilor aşa cum sunt ele descrise în conosament.
9.6. Transportul naval de persoane
Contractul de transport maritim de persoane se încheie între operatorul de transport şi
pasager. Transportul maritim şi pe căile navigabile interioare este reglementat de sistemul legislativ
românesc prin Hotărârea de Guvern nr. 1.061 din 23 decembrie 2013 şi are ca bază de aplicare
Regulamentul (UE) nr.1.177/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010
privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare şi pe căile navigabile interioare şi de
modificare a Regulamentului (CE) nr.2.006/2004 64. În acest context, prin Hotărârea Guvernului
1061/2013 s-a legiferat ca „organism naţional responsabil ” în România să fie:
- Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Consumatorilor pentru aplicarea prevederilor
Regulamentului în ceea ce priveşte respectarea drepturilor pasagerilor 65;
- Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin Agenţia
Naţională pentru Plăţi în ceea ce priveşte respectarea drepturilor acordate persoanelor cu dizabilităţi
şi ale persoanelor cu mobilitate redusă. Pentru aceste organisme, Hotărârea de Guvern 1061/2013
stabileşte modalităţile de lucru şi obligaţiile ce le revin pentru respectarea drepturilor pasagerilor care
călătoresc pe mare sau pe căile navigabile interioare. Pentru o aplicare uniformă la nivelul Uniunii
Europene, au fost definite cele mai importante noţiuni cu care se operează în cadrul transportului de
pasageri pe căile navigabile şi a transportului maritim, astfel 66:
64
Art.148 ,alin.2 din Constituţia României: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile
contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare”.
65
Conform Raportului anual al Autorităţii Naţionale a Protecţiei Consumatorului , „In anul 2014, autoritatile
responsabile cu aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1177/2010 nu au inregistrat reclamatii ale consumatorilor cu
privire la incalcarea drepturilor pe care acestia le au in conformitate cu prevederile europene.”
http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/infocons/regulament_1177/raport_regulamentul1177_150608.pdf
66
Art. 3 din Regulamentul (UE) nr.1.177/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010
privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare şi pe căile navigabile interioare şi de modificare a

50
 a) „persoană cu dizabilităţi” sau „persoană cu mobilitate redusă” înseamnă orice persoană a
cărei mobilitate, atunci când utilizează mijloacele de transport, este redusă din cauza unui handicap
fizic (senzorial sau locomotor, permanent sau temporar), a unui handicap sau a unei deficienţe
intelectuale, a oricărui alt tip de handicap sau a vârstei şi a cărei situaţie necesită o atenţie specială şi
adaptarea serviciilor puse la dispoziţia tuturor pasagerilor la nevoile acesteia;
b)„teritoriul unui stat membru” înseamnă teritoriul căruia i se aplică Tratatul privind
funcţionarea Uniunii Europene, astfel cum se menţionează la articolul 355 din tratat, în condiţiile
prevăzute la respectivul articol;
c) „condiţii de acces” înseamnă standarde relevante, linii directoare şi informaţii despre
accesibilitatea terminalelor porturilor şi a navelor, inclusiv facilităţile acestora pentru persoanele cu
dizabilităţi şi persoanele cu mobilitate redusă;
d)„operator de transport” înseamnă o persoană fizică sau juridică, alta decât un operator de
turism, un agent de voiaj sau un vânzător de bilete, ce oferă publicului larg transport prin servicii de
transport de călători sau croaziere;
e)„operator de transport din Uniune” înseamnă un operator de transport stabilit pe teritoriul
unui stat membru sau care oferă transport prin servicii de transport de pasageri către sau de pe
teritoriul unui stat membru;
f) „serviciu de transport de pasageri” înseamnă un serviciu comercial de transport de
pasageri pe mare sau pe căi navigabile interioare, efectuat după un orar publicat;
g)„servicii integrate” înseamnă serviciile interconectate de transport într-o zonă geografică
determinată, cu un singur serviciu de informaţii, un singur regim de taxare a biletelor şi un singur
orar de transport;
h)„operator de transport de fapt” înseamnă o persoană, alta decât operatorul de transport,
care efectuează de fapt transportul, integral sau parţial;
i)„cale navigabilă interioară” înseamnă un curs de apă interior navigabil, natural sau
artificial, sau un sistem de cursuri de apă interconectate, utilizate pentru transport, cum ar fi
lacuri,râuri sau canale sau orice combinaţie între acestea;
j) „port” înseamnă un loc sau o zonă geografică constituită din lucrări de îmbunătăţire şi din
instalaţii de natură să permită primirea unei nave pe care se îmbarcă şi de pe care debarcă de obicei
pasagerii;

k) „terminalul portului” înseamnă un terminal, operat de un operator de transport sau un

operator al terminalului, într-un port prevăzut cu instalaţii, cum ar fi ghişee de îmbarcare, ghişee de
bilete sau saloane, şi personal pentru îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor care călătoresc cu
servicii de pasageri sau care se află în croazieră;
l) „navă” înseamnă un vas utilizat pentru navigaţia pe mare sau pe căi navigabile interioare;
m) „contract de transport” înseamnă un contract de transport între un operator de transport şi
un pasager, în vederea prestării unuia sau mai multor servicii de transport de pasageri sau a uneia sau
mai multor croaziere;

Regulamentului (CE) nr.2.006/2004.

51
 n) „bilet” înseamnă un document valabil sau altă dovadă a unui contract de transport;
o)„vânzător de bilete” înseamnă orice vânzător cu amănuntul care încheie contracte de
transport în numele unui operator de transport;
p)„agent de voiaj” înseamnă orice vânzător cu amănuntul care acţionează în numele unui
pasager sau al unui operator de turism pentru încheierea unor contracte de transport;
q)„operator de turism” înseamnă un organizator sau vânzător cu amănuntul, altul decât un
operator de transport, în sensul articolului 2 punctele 2 şi 3 din Directiva 90/314/CEE;
r)„rezervare” înseamnă rezervarea unei plecări specifice prin intermediul unui serviciu de
transport de pasageri sau a unei croaziere;
s) „operatorul terminalului” înseamnă un organism privat sau public pe teritoriul unui stat
membru responsabil de administrarea şi gestionarea unui terminal al portului;
t) „croazieră” înseamnă un serviciu de transport pe mare sau pe căi navigabile interioare
exploatat exclusiv în scop de agrement sau recreativ, completat de servicii de cazare şi de alte
facilităţi, care durează mai mult de două şederi peste noapte la bord;
u) „incident maritim” înseamnă naufragiu, răsturnare, coliziune sau eşuare a navei, explozie
sau incendiu la bord sau defectarea navei.
Odată definite principalele elemente care concură la realizarea unui transport în siguranţă a
pasagerilor, s-au putut stabili şi responsabilităţile ce revin atât pasagerilor cât şi transportatorilor pe
căile navigabile. În acest context, operatorilor de transport şi operatorilor de terminale le revin
următoarele obligaţii în cazul întreruperii călătoriei:
- informarea pasagerilor în cazul anulării sau întârzierilor plecării cât mai curând posibil
despre această situaţie, dar nu mai târziu de 30 de minute după ora planificată pentru plecare în
legătură cu ora estimată de plecare şi sosire în portul de destinaţie;
- informează pasagerii despre eventuale legături pe care le au la portul de destinaţie în cazul
în care pasagerii trebuiau să continue călătoria cu alt transportator de la destinaţia călătoriei întârziate
sau anulate;
- se asigură că persoanele cu dizabilităţi sau cu mobilitate redusă au primit toate informaţiile
referitoare la întârzierea sau anularea plecării
Sistemul legislativ european, a prevăzut în Regulamentul mai sus amintit şi despăgubiri în
situaţia în care transportul de pasageri a ajuns cu întârziere la locul de destinaţie faţă de cea stabilită
prin contractul de transport.
Nivelul de despăgubire este de 25%, din preţul biletului pentru o întârziere de cel puţin 67:
a) o oră, în cazul unei călătorii programate de până la patru ore;
b) două ore, în cazul unei călătorii programate de peste patru ore, dar care nu depăşeşte opt
ore;
c) trei ore, în cazul unei călătorii programate de peste opt ore, dar care nu depăşeşte 24 de
ore; sau
d) şase ore, în cazul unei călătorii programate de peste 24 de ore.

67
Art.19 din Regulamentul (UE) nr.1.177/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010
privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare şi pe căile navigabile interioare şi de modificare a
Regulamentului (CE) nr.2.006/2004.

52
 În cazul în care întârzierea depăşeşte de peste două ori durata prevăzută la literele a) - d),
despăgubirea este de 50 % din preţul biletului.
Redirecţionarea, despăgubirea sau asistenţa nu se asigură în cazul în care :
- pasagerii sunt posesori de bilete deschise în care nu este precizată ora de plecare-sosire;
- pasagerul este informat înainte de cumpărarea biletului despre existenţa unei asemenea
situaţii;
- întârzierea sau anularea se datorează condiţiilor meteorologice care ar pune în pericol
operarea navei.

Cursul nr. 10

FAPTE DE NATURĂ A PERTURBA ACTIVITATEA DE TRANSPORT

10.1. Noţiuni privind faptele ce pot aduce atingere activităţii de transport.
Dezvoltarea economică a societăţii în general şi politica de globalizare în general, determină
societatea să îşi ia măsurile necesare pentru o bună funcţionare. Într-o societate modernă bazată pe
producţia de bunuri, pe desfăşurarea unor servicii de interes general corespunzătoare acestei
perioade, dar şi strâns legate de interesele persoanelor care produc toate aceste bunuri, nu se poate
concepe existenţa fără transporturi.
În cadrul activităţilor de transport pot fi comise fapte de natură penală sau contravenţională
pe care le-am putea departaja pe mai multe domenii, cum ar fi:
- fapte comise în legătură cu activitatea de transport propriu-zisă, comise de personalul
angrenat în activitatea de transport;
- fapte comise de persoanele care folosesc mijloacele de transport;
- fapte comise de terţe persoane, care nu au nimic cu activitatea de transport propriu-zisă şi
nu participă în nici un fel la activitatea de transport, nici ca transportatori nici ca beneficiari ai
transportului.
În cele ce urmează vor fi detaliate câteva din faptele ce se pot comite în domeniul
transporturilor pentru fiecare din categoriile enunţate mai sus, fără pretenţia de a le fi enumerat pe
toate, având în vedere şi numărul mare de acte normative interne şi internaţionale care reglementează
activitatea de transport în general.
10.2. Fapte ce pot fi comise de personalul angrenat în activitatea de transport
Transportul de persoane sau de marfă, indiferent cu ce mijloc de transport se efectuează,
feroviar, auto, aerian sau naval, are în centrul activităţii mijlocul de transport care la rândul său este
deservit, asistat sau manevrat de oameni.

53
 Pentru fiecare sistem de transport, calificările personalului angajat se diferenţiază în funcţie
de specificul fiecăruia, însa atribuţiunile de serviciu se aseamănă sau uneori sunt identice numai că se
referă la alt mijloc de transport care foloseşte o altă infrastructură şi un alt sistem de derulare.
Transportul feroviar de marfă sau de persoane, foloseşte ca infrastructură calea ferată iar ca
mijloace de transport trenurile de marfă sau de persoane ori automotoare în cazul transportului de
persoane pe rute scurte şi cu număr redus de pasageri. Punerea în circulaţie a unui tren presupune
luarea unor măsuri care să prevină deraierea trenului, coliziunea cu alte trenuri, siguranţa materialului
rulant, dar şi semnalizarea corespunzătoare a traficului pe tot itinerariul ce îl are de parcurs toate
având un obiectiv central: protejarea vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale a omului.
În toată această multitudine de activităţi, pot apare şi disfuncţionalităţi datorate personalului
ce deserveşte sistemul de transport, iar legiuitorul a consacrat Titlul VII din Codul penal, incriminării
faptelor de natură a leza siguranţa publică în general sub denumirea de „infracţiuni contra siguranţei
publice”. În continuarea titlului respectiv, Capitolul I defineşte „ Infracţiunile contra siguranţei
circulaţiei pe căile ferate”, fără a face diferenţierea între transportul feroviar de marfă şi transportul
feroviar de persoane.
Faptele de natură penală incriminate de capitolul I sunt:
- neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă (art.329 Cod penal);

- neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă (art.330
Cod penal);
- părăsire postului şi prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe
(art.331 Cod penal);
- distrugerea sau semnalizarea falsă (art.332 Cod penal);
- accidentul de cale ferată (art.333 Cod penal).
Am reamintit aceste fapte (detaliat au fost însuşite la disciplina de specialitate), pentru a
scoate în relief importanţa deosebită acordată de legiuitor siguranţei circulaţiei pe calea ferată.
În capitolul II al Titlului VII, legiuitorul a acordat o atenţie deosebită unui alt tip de transport
şi anume transportul auto pe drumurile publice, intitulat „Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe
drumurile publice”.
În acest sens sunt incriminate următoarele fapte:
- punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat (art.334 Cod penal);
- conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 Cod penal);
- conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (art.336 Cod penal);
- refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (art.337 Cod penal);
- părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia (art.338 Cod
penal);
- împiedicarea sau îngreunarea circulaţiei pe drumurile publice (art.339 Cod penal);
- nerespectarea atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţilor (art.340 Cod
penal);
- efectuarea de lucrări neautorizate în zona drumului (art.341 Cod penal).

54
 În celelalte tipuri de transport - maritim sau aerian - legiuitorul nu a dedicat în mod special
capitole din codul penal, însă faptele ce se pot comite sunt de natură a fi tratate conform normelor de
drept comune cu cele aplicabile şi în alte cazuri cum ar fi :
- infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul,
- infracţiuni de corupţie,
- infracţiuni contra patrimoniului, etc.
În derularea activităţilor specifice pentru fiecare din tipurile de transport de marfă şi de
persoane, operatorii implicaţi în desfăşurarea acestora, indiferent ce poziţie ocupă în activitatea de
transport, pot comite şi alte fapte de natură penală care sunt tratate cu exigenţă de instituţiile abilitate,
cele menţionate mai sus fiind numai de natură a scoate în relief importanţa transporturilor în viaţa
economico-socială a lumii.
10.3. Fapte comise de persoanele care folosesc mijloacele de transport.
O componentă importantă a transporturilor, indiferent cu ce mijloace se face, se referă la
transportul de persoane.
Faptele comise de persoanele care folosesc mijloacele de transport în comun se pot delimita
în:
- fapte comise de persoane care folosesc mijlocul de transport special pentru a comite
infracţiuni;
- fapte comise de persoane care folosesc mijloace de transport ocazional sau în mod regulat
dar profită de momentele create de aglomeraţie, propice comiterii unor fapte de natură penală sau
contravenţională.
Printre cele mai frecvente fapte comise de persoanele care folosesc mijloacele de transport
sunt:
- infracţiuni contra persoanei;
- infracţiuni contra patrimoniului;
- infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice, etc.
În categoria faptelor comise de persoanele care folosesc mijloacele de transport, cele mai
multe sunt de natură contravenţională şi sunt reglementate de legile care asigură organizarea şi
funcţionarea fiecărui tip de transport în parte.
10.4. Fapte comise de terţe persoane, care nu participă în nici un fel la activitatea de
transport, nici ca transportatori nici ca beneficiari ai transportului.
Siguranţa circulaţiei feroviare, rutiere, navale şi aeriene, poate fi periclitată şi poate avea de
suferit şi din partea terţelor persoane care nu au tangenţă cu activitatea de transport, însă prin
activităţile infracţionale urmăresc realizarea unui scop pentru sine sau pentru altul.
În această categorie intră în special:
- sustragerile de componente din infrastructura de transport de toate felurile: sisteme de
semnalizare, de balizare sau componente ale materialului rulant, roţi, instalaţii electrice sau mecanice
folosite de mijloacele de transport, etc;
- sustragerea de mărfuri încredinţate spre transport;
- înşelăciuni comise în gări, autogări, porturi sau aeroporturi;

55
 Una din cele mai periculoase laturi ale activităţii infracţionale ce poate fi comisă de orice
categorie de persoane, fie angajaţi, fie călători sau terţe persoane sunt infracţiunile de terorism,
piraterie68 şi deturnare de nave sau aeronave.
Instituţiile naţionale abilitate dar şi organisme internaţionale europene şi mondiale
conlucrează permanent pentru identificare posibililor atentatori, şi neutralizarea sau împiedicarea
punerii în practică a intenţiilor lor criminale pe care uneori le folosesc sub diverse sloganuri
religioase sau de propagandă, de fiecare dată astfel de fapte soldându-se cu multe victime dar şi
pagube materiale însemnate.

68
http://www.euronaval.ro/noutati/118-raportul-privind-pirateria-pe-trimestrul-i-2014

56