Sunteți pe pagina 1din 2

Introducere

Noţiunea de transport
Transportul este acea activitate economică prin intermediul căreia se realizează deplasarea în
spaţiu a bunurilor şi persoanelor în vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale
societăţii omeneşti.
Din definiţia dată rezultă că transporturile constituie una din componentele principale ale vieţii
social-economice. Ele continuă şi finalizează procesul de producţie al bunurilor materiale,
deplasându-le în scopuri productive sau de consum. Având această finalitate, activitatea de
transport a fost considerată ca a patra ramură de sine stătătoare a producţiei materiale. În acest
sens, Karl Marx, referindu-se la transporturi, preciza că, în afară de industria extractivă, de
agricultură şi de industria prelucrătoare, mai există şi a patra sferă a producţiei materiale, şi
anume: industria transporturilor, indiferent că este vorba despre transportul de mărfuri sau de
oameni.
Caracteristicile activităţii de transport
Ca ramură independentă a producţiei materiale, transporturile de mărfuri prezintă unele
particularităţi în raport cu celelalte ramuri de producţie ale economiei naţionale.
Conducerea, organizarea şi funcţionarea activităţii de transporturi implică, printre altele,
cunoaşterea particularităţilor acestei ramuri de activitate, ce constau în faptul că:
a) procesul de producţie al transporturilor îl constituie deplasarea în spaţiu a bunurilor şi a
persoanelor. Acest lucru presupune existenţa mijloacelor de producţie (mijlocul de transport şi
drumul pe care urmează să se deplaseze în spaţiu), a forţei de muncă calificată pentru acest
proces de producţie şi a bunurilor materiale sau a persoanelor, care constituie obiectul deplasării
în spaţiu;
b) deplasarea în spaţiu, se desfăşoară fie în sferele producţiei, fie în cele ale circulaţiei. Plecând
de aici, se pot distinge două feluri de transporturi, şi anume: transporturi interioare, adică
transporturile din cadrul agenţilor economici industriali, ai celor de construcţii etc. Şi transporturi
comerciale, ce se desfăşoară în sfera circulaţiei. Este vorba, în acest caz, de transportul materiilor
prime sau al semifabricatelor de la un agent economic la altul, unde, intrând în consumul
colectiv, continuă procesul de prelucrare, precum şi de transportul produselor finite în vederea
consumului;
c) transporturile de mărfuri constituie, de fapt, un proces de producţie suplimentar, mijlocit de
procesul de circulaţie, înăuntrul şi pentru realizarea căruia se efectuează. Aşa fiind, când ele se
realizează în sfera circulaţiei sunt determinate de interdependenţa dintre sferele de producţie şi,
în primul rând, de necesitatea legăturilor dintre producţie şi consum;
d) în activitatea de transport nu se creează bunuri materiale, ci efecte utile. Aceasta înseamnă că
lucrătorii din transporturi nu acţionează asupra unor materii prime care, prelucrate, urmează să
fie transformate în produse noi, ci, prin deplasarea mărfurilor şi a persoanelor în, spaţiu,
realizează un efect util, care poate fi măsurat prin unităţi de măsură abstracte: tone - kilometri
pentru transportul feroviar;
e) deşi nu produc bunuri materiale, transporturile de mărfuri produc valoare de întrebuinţare şi
valoare de schimb, care prezintă unele particularităţi în raport cu alte ramuri ale economiei
naţionale.
Valoarea de întrebuinţare produsă de transporturi constă în deplasarea spaţială a mărfurilor.
Particularitatea valorii de întrebuinţare produsă de transportul de mărfuri constă în faptul că ea se
consumă chiar în timpul procesului de producţie al transportului.
Valoarea de schimb creată în transporturi este determinată, ca la orice marfă, de valoarea
elementelor de producţie; (forţa de muncă şi mijloacele de producţie) consumate. Munca vie şi
materializată cheltuită în transporturi contribuie la creşterea valorii mărfii, nelăsând nici o urmă
în valoarea de întrebuinţare;
f) raportată la desfăşurarea ei în timp, activitatea de transporturi este continuă, fapt ce presupune,
în cele mai multe cazuri, efectuarea prestaţiilor în mod neîntrerupt, ziua şi noaptea, în zilele de
lucru si în sărbătorile legale.
Această activitate este discontinuă în intensitate, din care cauză randamentul ei este variabil.
Din analiza caracteristicilor prezentate, se poate ajunge la concluzia că transportul este o
prestaţie de servicii complexă, de un tip special, caracterizată prin amploare şi dificultate, fapt ce
presupune efort organizatoric, dotare tehnică deosebită, forţă de muncă calificată şi disciplinată
pentru realizarea ei în condiţii de maxim randament.
1.Analiza cadrului legislativ
1.1Extrase din legislatia actuala
-ORDIN Nr. 233 din 19 februarie 2003 privind măsurile ce trebuie luate pentru circulaţia
autovehiculelor cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone pe drumurile publice
acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei:
ART.1
(1) Pentru prevenirea producerii evenimentelor rutiere autovehiculele având masa totală maximă
autorizată mai mare de 3,5 tone, care se deplasează pe drumurile publice acoperite cu zăpadă,
gheaţă sau polei, vor fi echipate cu lanţuri montate pe roţi sau cu alte echipamente antiderapante
omologate.
(2) Prevederile alin. (1) se vor aplica în zilele şi pe drumurile publice stabilite în comunicatele
Comandamentului central de iarnă din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi
Locuinţei
-HOTĂRÂRE Nr. 1339 din 22 octombrie 2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 1.777/2004 privind introducerea restricţiei de circulaţie pe unele sectoare de
autostrăzi şi de drumuri naţionale europene (E) pentru vehiculele rutiere, altele decât cele
destinate exclusiv transportului de persoane, în zilele de vineri, sâmbătă, duminică şi de
sărbătoare legală:
2) Transporturile prevăzute în anexa nr. 2 lit. A pct. I se pot efectua:
a) dacă încărcătura se încadrează în una dintre categoriile prevăzute şi este justificată prin
documente de însoţire a mărfii, în cazul persoanelor juridice; sau
b) dacă încărcătura se încadrează în una dintre categoriile prevăzute şi este justificată prin
certificat de producător, în cazul persoanelor fizice; sau
c) dacă la bordul vehiculului există ordinul de intervenţie, semnat de conducătorul unităţii sau de
persoana desemnată, dacă este cazul;sau
d) fără încărcătură, de la locul descărcării sau până la locul încărcării, în cazul în care locul
descărcării ori locul încărcării se află pe unul dintre sectoarele restricţionate, până la prima
intersecţie cu un drum naţional."
3. La articolul 4, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele (3) - (5), cu următorul
cuprins:
(3) Transporturile prevăzute în anexa nr. 2 lit. J se pot efectua pe unul dintre sectoarele
restricţionate numai dacă au punctul de origine/destinaţie sau efectuează controlul vamal pe acel
sector, făcând dovada astfel:
a) pentru circulaţia fără încărcătură, pentru încărcare - în baza comenzii de transport în original
sau vizată în original de operatorul de transport;
b) pentru circulaţia fără încărcătură, după descărcare - cu contractul de transport internaţional de
mărfuri pe şosele (CMR), în original;
c) pentru circulaţia cu încărcătură, pentru descărcare - în baza CMR, în original.
(4) Transporturile prevăzute în anexa nr. 2 lit. K se pot efectua de către riverani numai pe
sectorul de drum restricţionat pe care aceştia îşi au domiciliul/sediul social sau punctul de lucru
declarat la registrul comerţului.
(5) Dovada îndeplinirii condiţiilor stabilite la alin. (4) se face la solicitarea organelor de control,
în traseu, cu cartea de identitate a deţinătorului, în cazul persoanelor fizice, sau cu certificatul
constatator emis de registrul comerţului, din care să reiasă sediul social ori punctul de lucru, în
copie ştampilată şi semnată în original de către conducătorul unităţii, cu înscrisul <<Conform cu
originalul>>, în cazul persoanelor juridice.