”Flexibilitate și adaptabilitate

în transportul feroviar”

MANAGEMENT SIGURANŢĂ FEROVIARĂ

Lector: Marius ŞERBAN

 Generalitati
• Pentru o dezvoltare durabilă transportul feroviar este fundamental pentru funcţionarea şi
dezvoltarea economică a societăţii în general.

• Dacă în ultimă instanţă transportul de călători pe distanţe scurte se poate face şi cu alte
mijloace , pe distanţe lungi, comoditatea şi siguranţa călătoriei cu trenul nu are egal. In privinţa
transportului eficient de mărfuri, transportul feroviar este poate cheia unei dezvoltări durabile
a unei economii ca a ţării noastre care mereu este pusă în faţa a noi provocări.

• În România transportul feroviar este uneori considerat neatractiv, atât pentru transportul de
călători pentru vitezele mici de deplasare , pretul necompetiv în raport cu celelalte modalităţi
de transport, cât şi pentru transportul de marfă cu unele excepţii cum ar fi transportul de
cărbune, minereu şi parţial petrol sau produse petroliere.

• Motivele petru care transporturile feroviare au un mare avantaj față de celelalte moduri de
transport sunt:
- capacitate uriașă de transport a mărfurilor încărcate
- securitate a încărcării
- generează poluare mai scăzută a mediului – 10%față de rutier
- influența redusă a fluctuației costului consumabilelor
- independență mare față de anumiți factori de risc cum ar fi riscuri de accidente sau de
congestionare
- transportul feroviar necesită 25% din spațiul necesar mijloacelor rutiere, la același
volum de marfă
- transportul feroviar este de 6 ori mai eficient energetic decât transportul rutier și de 3
ori decât cel naval
 Legislatia europeana
Legislaţia U.E. este dominată sub forma directivelor.Modul in care această
legislatie este transpusă în legislaţia naţională şi modul de aplicare a acestora la nivel
naţional sunt cele mai importante aspectele pentru legislaţia feroviară

• regulamentele au caracter obligatoriu în integralitatea lor şi se aplică direct în toate

statele membre Uniunii Europene. Aceste acte intră în vigoare imediat şi simultan în
toate statele membre.

• directivele sunt obligatorii în ceea ce priveşte obiectivele lor şi au un interval de timp in

care trebuiesc finalizate si transpuse. Directivele intra în vigoare în 20 de zile de la
publicare sau la o data prevazută în Directivă;

• deciziile sunt actele cu caracter obligatoriu doar pentru statele membre sau cărora le
sunt adresate. Unele au caracter individual iar altele au caracter general. Deciziile nu
necesită adoptarea unei legislaţii pentru a fi implementate.

• recomandarile şi avizele sunt acte fără caracter obligatoriu, şi au rolul de instrumente

pentru apropierea legislaţiilor nationale.
 Legislatia nationala
În România există mai multe tipuri de acte normative. Printre acestea cele mai
importante începând cu primul sunt:

• constituţia , care este legea fundamental a statului, prin aceasta se reglementează

structura statului, relaţiile dintre organele statului, precum şi relaţiile dintre stat şi
cetăţenii săi. Toate reglementările adoptate ulterior trebuie să fie conforme Constituţiei
statului.

• legea reprezintă un alt tip de documente din legislaţie. Dreptul şi puterea de a crea noi
legi sau de a schimba pe cele existente revine exclusiv Parlamentului Romaniei. Exista
două tipuri de legi funcţie de caracterul lor: legi organice şi legi ordinare.

• hotărârile de Guvern (HG) sunt acte cu caracter administrativ, şi sunt emise pentru a se
asigura corectitudinea aplicării legilor, ordonanţelor şi ordonanţelor de urgentă. Ele nu
au putere de reglementare juridică aşa cum au legile, deci nu se va putea modifica o
lege, ordonanţă sau o ordonanţă de urgenţă printr-o hotărâre de guvern.

• ordinele ministeriale sunt acte cu caracter administrativ adoptate de miniştri pentru a se

asigura implementarea unor reglementări specifice unui anumit domeniu de activitate .

• Toate acte normative descrise mai sus se aplică pe tot cuprinsul ţării însă numai în
domeniile ce le-au fost destinate.
 Politica transporturilor în Uniunea
Europeană
Politica transporturilor se numără printre primele domenii politice incluse în Tratatul
de la Roma din 1957.
Statele UE au subliniat importanţa unei politici comune în domeniul transporturilor.
Prioritatea majoră era de a se crea o piaţă comună la nivelul statelor europene semnatare,
adică de a transpune cu adevărat în practică libertatea de circulaţie şi de deschidere a pieţelor
de transport.
Parlamentul European a insistat permanent pentru impunerea unui concept integrat
al politicii de transporturi şi a susţinut ca liberalizarea pieţelor de transport să se ducă în
acelaşi ritm cu armonizarea condiţiilor - cadru sociale, fiscale şi tehnice, precum şi a
standardelor de siguranţă.
Aceste obiective au fost în mare parte atinse, mai puţin în domeniul feroviar unde se
fac eforturi uriaşe în acest sens.
Chiar dacă cel puţin la nivel declarativ procesul de deschidere a pieţelor de transport
implică şi realizarea unor condiţii de concurenţă echitabilă, atât la nivel individual, pentru
fiecare mod de transport în parte, cât şi între acestea, transportul feroviar a rămas în urmă în
principal datorită nearmonizării reglementărilor şi a sistemelor tehnice la nivel european.
Armonizarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative, inclusiv a
condiţiilor cadru tehnice, sociale şi fiscale, a dobândit în ultima perioadă o importanţă din ce
în ce mai mare.
 Politica transporturilor în Uniunea
Europeană
Startul reformei a fost dat de Directiva 91/440/CEE din 29 iulie 1991 care a impus statelor membre
două obiective:

• să garanteze că întreprinderile feroviare au statut de operatori independenţi care se confruntă în

manieră comercială
• să gestioneze separat furnizarea de servicii de transport şi funcţionare a infrastructurii feroviare,
care obligatoriu vor avea conturi separate.

În anul 1996 Comisia şi-a formulat o strategie pentru revitalizarea transportului feroviar
materializată prin publicarea Cartei albe intitulate,,Politica europeană în domeniul transporturilor
până în 2010: Direcţii de dezvoltare pentru viitor”. Din document putem sublinia:

• deschiderea pieţelor naţionale ale transportului de marfă pentru cabotaj

• introducerea unui nivel de siguranţă ridicat
• dezvoltarea feroviara in conditii de interoperabilitate
• deschiderea progresivă a serviciilor transfrontaliere de transport de persoane
• promovarea măsurilor de asigurare a calităţii servicilor
• constituirea unei agenţii europene pentru siguranţă şi interoperabilitate a căilor ferate.
Cu această ocazie s-a propus ca revitalizarea căilor ferate să se facă prin adoptare şi
transpunerea în legislaţia naţională a unor măsuri grupate în pachete feroviare.
 Politica transporturilor în Uniunea
Europeană
PRIMUL PACHET FEROVIAR
Directiva 2001/12/CE - Dezvoltarea retelei feroviare
Directiva 2001/13/CE - Autorizarea intreprinderilor feroviare
Directiva 2001/14/CE – Alocarea capacitatilor de infrastructura,tarifarea utilizarii
infrastructurii si certificarea in materie de siguranta;
AL DOILEA PACHET FEROVIAR
Directiva 2004/49/CE - Directiva de siguranta feroviara – Modificata prin Directiva
2008/110/CE – prin care se armonizeaza principiile de
siguranta feroviara, inclusiv procedurile de acordare a
omologarii de siguranta pentru operatorii feroviari;
Directiva 2004/50/CE – Directiva de interoperabilitate
Directiva 2004/51/CE – Directiva prin care se permite accesul liber pentru serviciile
de transport marfa la nivel national si international
incepind cu ian. 2007;
Regulamentul 881/2004 – prin care se creaza Agentia Europeana a Cailor Ferate;
 Politica transporturilor în Uniunea
Europeană
AL TREILEA PACHET FEROVIAR

Directiva 2007/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a

Directivei 91/440/CEE a Consiliului privind dezvoltarea căilor ferate
comunitare şi a Directivei 2001/14/CE privind alocarea capacităţilor
de infrastructură feroviară şi tarifarea infrastructurii
feroviare.Aceste directive care făceau referire la liberalizarea t
ransportului feroviar internaţional de călători au fost transpuse în
legislaţia naţională prin adoptarea Ordonanţei de Urgenţă nr.
62/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative
din domeniul feroviar.

Regulamentul 1371/2007/CE privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din

transportul feroviar, care este direct aplicabil din decembrie 2009.

Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind certificarea

mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive şi trenuri în
sistemul feroviar comunitar transpusă în legislaţia naţională prin
HG 1611/2009.
 Politica transporturilor în Uniunea
Europeană
AL PATRULEA PACHET FEROVIAR

Va fi prezentat până la sfârşitul anului 2012. Bazat pe Cartea Albă a Comisiei

Europene din 2011 unde se accentuează pe ,,asigurarea accesului real şi
nediscriminatoriu la infrastructura feroviară” ceea ce a determinat nevoia adoptării
unei legislaţii europene care să separe definitiv administratorul de infrastructură de
operator până la finalul anului 2012.

În domeniul transportului de marfă se vor pune bazele creării coridoarelor

destinate exclusiv transportului de marfă şi nu în ultimul rând va asigura finanţarea
Reţelelor de Transport Transeuropene(TEN-T) din taxele percepute de la transportul
rutier.

În domeniul serviciilor de transport internaţional de călători şi deschiderea

acestora pentru concurenţă se va institui un organism naţional de reglementare care
va avea obţiunea de a limita accesul pe piaţă al concurenţei în anumite condiţii. Pe
baza experienţei obţinute de organismele naţionale se va crea un organism naţional
de reglementare.
 Concept si evolutie in
siguranta feroviara
Siguranţa feroviară constituie o condiţie fundamentală în transporturile
feroviare. Prin acest concept se propune evitatea în totalitate a posibilităţilor de
accidentare a călătorilor sau a personalului feroviar implicat în această activitate,
distrugerea sau degradarea mărfurilor încredinţate la transport, precum şi nu în
ultimul rând avarierea sau distrugerea mijloacelor şi instalaţiilor implicate în procesul
de transport feroviar.

Reţeaua feroviară europeană este alcătuită din infrastructura feroviară a

tuturor statelor membre. Această reţea este interconectată în UE şi în tările vecine,
dar prezintă un nivel scăzut de interoperabilitate. Deşi în mare parte materialul rulant
este compatibil de a circula pe această reţea, infrastructura, procedurile de operare
şi de siguranţă nu sunt în prezent standardizate decât într-o oarecare măsură.

Pentru a stopa declinul traficului feroviar şi de pierdere a cotei de piaţă în

favoarea traficului rutier a fost nevoie urgentă de liberalizarea pieţei de transport
feroviar similară cu cea din domeniul rutier sau chiar a sectorului maritim.
 Concept si evolutie in
siguranta feroviara
Odată în plus prin Directiva 2004/49/CE – directiva de siguranţă – s-a pus
accentul pe dezvoltarea unui sistem de management al siguranţei feroviare,
indicatori de siguranţă comuni, obiective de siguranţă comune, metode de siguranţă
comune şi necesitatea dezvoltării unui format armonizat pentru certificatele de
siguranţă/autorizaţiilor, precum şi aplicarea lor.

Prin Directiva 2004/49/CE de siguranţă feroviară s-a încercat a se facilita:

• o integrare orizontală şi anume interoperabilitatea reţelelor care facilitează
circulaţia normală a trenurilor de călători şi marfă;
• o separare verticală, de exemplu, între managementul de exploatare a
infrastructurii de cea a operatorilor de transport;
• un proces de certificare transparent cu scopul de a îmbunătăţii siguranţa
feroviară;

O politică de siguranţă reflectă, în general, filozofia culturii de securitate şi

de siguranţă a unei ţări.
 Interoperabilitate feroviară la nivel
european
Interoperabilitatea reprezintă capacitatea sistemului feroviar de a permite
deplasarea sigură şi neîntreruptă a trenurilor care ating nivelurile necesare de
performanţă pentru aceste linii. Această capacitate depinde de toate condiţiile tehnice
operaţionale şi de reglementare care trebuiau fi îndeplinite pentru a respecta cerinţele
esenţiale.

Astfel putem discuta de trei elemente care devin constituenţi ai

interoperabilitaţii:
• infrastructura cu elementele aferente
• materialul rulant
• compabilitatea elementelor de infrastructură cu cele de material rulant

Pentru o mai bună gestionare a elementelor care sunt factori constituenţi ai

interoperabilităţii acestea au fost împărţite în subsisteme. Aceste subsisteme au fost
divizate în funcţie de natura lor în două mari categorii:
• subsisteme de natură structurală unde sunt cuprinse: infrastructura, materialul rulant,
semnalizare, aparate de comandă şi energia
• subsistemele de natură funcţională unde sunt cuprinse: aplicaţiile telematice,
mentenanţă precum şi gestionarea si operarea traficului.
 Interoperabilitate feroviară la nivel
european
Prin Directiva 2008/57/CE transpusa în legislaţia naţională prin adoptarea HG
877/2010, s-a impus elaborarea unor reglementări comune obligatorii numite
,,Specificaţii Tehnice de Interoperabilitate” sau pe scurt STI-uri.

Responsabilă cu întocmirea STI-urilor este Agenţia Feroviară Europeană, ca

instituţie de expertiză tehnică la nivel european, si care are în principal următoarele
atribuţii:
• elaboreza un set de reguli de securitate şi tehnice absolut obligatorii pentru toţi
factorii din transportul feroviar interoperabil,
• emite rapoarte referitoare la siguranţa în UE,
• coordonează eforturile de concepere a unor norme de semnalizare în întreaga Europă.

La ora actuală cele mai mari provocări ale Agenţiei Feroviare Europene sunt
întocmirea STI-urilor şi crearea standerdelor unice de semnalizare feroviară, acţionând ca
autoritate de sistem pentru Sistemul de Gestionare a Traficului Feroviar European -
ERTMS cu cele două componente ale sale:
• Sistemul European de Control al Trenului - ECTS
• Sistemul de Radio Transmisie a datelor între tren şi şină - GSM-R
Sistemul va oferi trei nivele de siguranţă, cel adoptat de România fiind ECTS – lvl2.
Cadrul legal al managementului siguranței
feroviare în Uniunea Europeană

Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie

2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE
a Consiliului privind acordarea licenței întreprinderilor feroviare și a Directivei
2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și
perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea
siguranței prevede că întreprinderile feroviare și gestionarii de infrastructură sunt
responsabili pentru exploatarea în condiții de deplină siguranță a sistemului feroviar.

În vederea realizării acestui deziderat gestionarilor de infrastructură și

întreprinderilor feroviare li se impune să implementeze un sistem de management al
siguranței, pe scurt SMS.
Cadrul legal al managementului siguranței
feroviare în Uniunea Europeană
Sistemul de management al siguranței feroviare implementat de
INTREPRINDERILE FEROVIARE trebuie să aibă caracteristicile și elementele
menționate în Directiva de Siguranță și trebuie evaluat de autoritatile de siguranta
printr-o ,,metodă de siguranță comună” pentru ca aceste intreprinderi feroviare să
poată obține CERTIFICATELE DE SIGURANTA.

,,Metoda de siguranță comună” - MSC în cazul întreprinderilor feroviare, a

fost definită în Regulamentul UE cu nr. 1158/2010/UE și cuprinde:

• o procedură și criterii de evaluare a cererilor depuse de întreprinderile feroviare

pentru obținerea certificatelor de siguranță menționate la art. 10, aliniatul 2 din
Directiva 2004/49/CE și prezentă în anexele I,II,III la Reg. 1158/2010/UE

• principii de supraveghere a respectării cerințelor Directivei 2004/49/CE după

acordarea certificatului de către Autoritatea de Siguranță Feroviară Română și
prevăzute în anexa IV la Reg.1158/2010/UE.
Cadrul legal al managementului siguranței
feroviare în Uniunea Europeană
Sistemul de management al siguranței feroviare implementat de
GESTIONARII DE INFRASTRUCTURA trebuie să aibă caracteristicile și elementele
menționate în Directiva de Siguranță și trebuie evaluat de autoritatile de siguranta
printr-o ,,metodă de siguranță comună” pentru ca acești gestionari de infrastructură
să poată obține AUTORIZATIILE DE SIGURANTA.

,,Metoda de siguranță comună” - MSC în cazul GESTIONARILOR DE INFRASTRUCTURA

, a fost definită în Regulamentul UE cu nr. 1169/2010/UE și cuprinde:

• o procedură și criterii de evaluare a cererilor depuse de întreprinderile feroviare

pentru obținerea autorizatiilor de siguranta menționate la art. 10, aliniatul 2 din
Directiva 2004/49/CE și prezentă în anexele I,II,III la Reg. 1169/2010/UE

• principii de supraveghere a respectării cerințelor Directivei 2004/49/CE după

acordarea certificatului de către Autoritatea de Siguranță Feroviară Română și
prevăzute în anexa IV la Reg.1169/2010/UE.
Cadrul legal al managementului siguranței
feroviare în Romania
Instituirea unui sistem de management al siguranței feroviare reprezintă o
obligație juridică în temeiul Legii 55/16 martie 2006 privind siguranța feroviară la art. 4,
al. (3).
Pentru ca întreprinderile feroviare să obțină certificate de siguranță iar
gestionarii de infrastructură să obțină autorizațiile de siguranță, autoritatea națională de
siguranță, în cazul României - Autoritatea de Siguranță Feroviară Română - ASFR -
organism independent din cadrul Autorității Feroviare Române - AFER, trebuie să facă o
evaluare a implementării sistemului de management al siguranței – SMS printr-o ,,metodă
de siguranță comună”

Diferența managementului siguranței feroviare în cadrul gestionarilor de infrastructură,

constă în faptul că în documentaţia depusă în vederea obţinerii autorizaţiilor de siguranţă
acestea trebuie să conțină în plus documente referitoare la:
• efectele operațiunilor diferitelor întreprinderi feroviare asupra rețelei feroviare
• anumite dispoziţii privind buna funcţionare a întreprinderilor feroviare în conformitate
cu specificaţiile tehnice de interoperabilitate şi normele de siguranţă internă precum şi
în condiţiile stabilite în certificatul lor de siguranţă
• coordonarea procedurilor de urgenţă cu toate întreprinderile feroviare care
funcţionează în reţea
 Definiții ale managementului siguranței
feroviare
Managementul siguranței feroviare, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, se
conturează ca o disciplină științific axată pe un ansamblu de cunoștiințe sistematizate
permanent în funcție de experiența managerilor întreprinderilor feroviare sau
gestionarilor de infrastructură.
Această știință s-a dezvoltat ca oricare alta prin stabilirea unor principii, metode
și tehnici de lucru, a căror utilizare asigură eficientizarea potențialului uman, material,
financiar, informațional al întreprinderilor feroviare sau gestionarilor de infrastructură.
Un manager trebuie să dețină un bagaj complex și amplu din punct de vedere
teoretic precum și deprinderi practice viabile. Succesul unui manager este dat de profilul,
gândirea și aptitudinile lui.
Dacă ne referim strict la o întreprindere feroviară sau gestionar de infrastructură
se poate spune că pe lângă funcțiile specifice managementului: organizare, planificare,
comunicare, conducere și control mai apare și funcția de management al siguranței
feroviare.
Apare astfel o nouă sintagmă de ,,sistem de management al siguranței feroviare”
(în conformitate cu Directiva 2004/49/CE) și putem să îl definim ca ,,parte din sistemul
general de management care se ocupă de responsabilitățile, practicile, procedurile și
procesele pentru proiectarea, implementarea, menținerea, evaluarea și susținerea
politicii de siguranță feroviară.
 Funcțiile managementului siguranței
feroviare
Obiectivul primordial al Managementului Siguranţei Feroviare este de a
asigura faptul că întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură își
îndeplinesc obiectivele într-un mediu sigur.
Un management corect al siguranței feroviare permite identificarea
permanentă a pericolelor și riscurilor asociate cu activitatea de transport a
întreprinderilor feroviare percum și la interfețele cu alte întreprinderi feroviare.
Întreprinderile feroviare sau gestionari de infrastructură ar trebui să fie
conştienţi că succesul lor din punct de vedere al funcționării în condițiile de siguranță
a sistemului feroviar depinde în mare măsură de capacitatea de exercitare a funcțiilor
managementului:
• planificarea – prin stabilirea și ierarhizarea obiectivelor de siguranță feroviară;
• realizarea – asigurând punerea în aplicare a legislatiei în vederea atingerii
obiectivelor de siguranță feroviară;
• controlul – verificând în mod constant eficienţa măsurilor adoptate ;
• acţiunea – adoptă măsuri de natură corectivă sau proactivă în funcție de
necesitățile unităţilor feroviare.
 Obiectul managementului siguranței
feroviare
Obiectul politicii manageriale îl constituie implementarea unor acțiuni
manageriale precum si o bună cunoaștere și aplicare a principilor care guvernează
activitățile managerilor. Permanent managerul va urmări ca în condiții de eficiență
economică să nu se facă rabat de la siguranța feroviară. Putem spune că obiectul
managementului siguranței feroviare îl reprezintă un proces de conducere în care se
combină activitatea economică in acelasi timp cu siguranța feroviară.

Managerul de siguranță feroviară reprezintă o activitate profesională bazată

pe acțiuni de implementare a unor măsuri de siguranță feroviară în baza şi ţinând
cont de schimbărilor legislative din domeniu feroviar pe fondul interoperabilității
sistemului feroviar român.
 Managementul Siguranţei Feroviare ca
profesiune
Profesia de manager de siguranță feroviară necesită în primul rând o
pregătire constantă și nu în ultimul rând, o vastă experiență în domeniul feroviar. Cu
toate acestea, obținerea de rezultate nu se poate face doar prin calităţile personale,
fiind nevoie de un colectiv condus de aceleași obiective şi care împreună printr-o
pregătire și perfecționare permanentă să poată atinge dezideratele propuse.

Se poate spune că managementul siguranței feroviare este o profesie care

solicită alături de experiență și o instruire temeinică și precis orientată. Se au în
vedere cunoștiințele care să dea posibilitatea managerilor să utilizeze cele mai
moderne metode și tehnici manageriale pentru adoptarea unor decizii eficiente și cu
maximă rapiditate.

Managementul siguranței feroviare reprezintă o activitate profesională

bazată pe acțiuni de implementare a unor măsuri de siguranță feroviară în baza şi
ţinând cont de schimbărilor legislative din domeniu feroviar pe fondul
interoperabilității sistemului feroviar român.
 Managementul Siguranţei Feroviare ca
profesiune
Pentru a inţelege mai bine profesia de manager în domeniul siguranței
feroviare sunt necesare următoarele:
• detinerea unor cunoștiințe și competențe complete, bine structurate și
organizate;
• deținerea unor cunoștiințe specifice acestei profesiuni;
• existența unor competenţe precum și o experiență profesională in acest domeniu
acumulată de-a lungul timpului de la profesioniști cu experiență managerială in
doleniul siguranţei feroviare;
• posibilitate de adaptare la noutățile de natură teoretică și practică în domeniul
siguranței feroviare având în vedere rapiditatea schimbărilor;
• profesionist în domeniul siguranței feroviare;;
• profesionistul este necesar să-și pună cunostiințele și experiența personală la
dispoziția unității feroviare;
• profesionistul deservește unitatea unde este salariat, având pe primul plan
interesele acesteia;
• profesionistul serveste interesul întreprinderilor feroviare în spiritul siguranței
feroviare și nu neapărat strict din punct de vedere economic.
 Managementul conducerii
Pentru a intelege mai bine problematica managementului siguranţei
feroviare o vom trata in continuare ca fiind parte componentă a sistemului general de
management, alcătuită din structura organizaţională, planificarea, responsabilităţile,
procesele, practicile, procedurile şi resursele care ajută la construirea,
implementarea, realizarea, revizuirea şi menţinerea politicii de siguranţă feroviară a
întreprinderilor feroviare sau gestionarului de infrastructură.

Conducerea unei întreprinderi feroviare sau gestionar de infrastructură,

implicată activ în managementul siguranţei feroviare, va trebui să-şi exprime în mod
documentat angajamentul faţă de siguranţă.
Angajamentul conducerii întreprinderilor
feroviare sau gestionarilor de
infrastructură
Angajamentul conducerii implică participarea directă a conducerii
întreprinderilor feroviare sau gestionarului de infrastructură în toate aspectele
importante în materie de siguranţă feroviară.

Prin angajamentul conducerii, întreprinderile feroviare sau gestionarul de

infrastructură:
• îşi demonstrează dorinţa şi interesul pentru siguranţa feroviară;
• stabileşte obiectivele de menţinere sau întărire a siguranţei feroviare;
• se angajează şi declară că toţi membrii personalului dispun de competenţele
necesare în materie de siguranţă feroviară;
• îşi demonstrează dorinţa şi interesul pentru siguranţă;
• stabileşte obiectivele şi elaborează politica de siguranţă;
• efectuează evaluarea performanţelor tehnice în raport cu alte părţi din sectorul
feroviar;
Angajamentul conducerii întreprinderilor
asau gestionarilor de infrastructură
• furnizează resurse şi programe de formare profesională pentru personalul
angajat;
• se asigură de faptul că tot personalul - inclusiv top managementul - sunt suficient
de pregătiţi şi dispun de competenţele necesare pentru a duce la îndeplinire
responsabilităţile în materie de siguranţă;
• asigură controlul la toate nivelurile organizaţiei;
• primeşte şi monitorizează permanent informaţiile privind siguranţa feroviară;
• cunoaşte auditurile sau evaluările care se desfăşoară;
• asigură o analiză corespunzătoare a SMS la nivelul top managementului;
• se asigură de faptul că toate nivelurile organizaţiei primesc informaţii
corespunzătoare privind siguranţa feroviară;
• transmite încrederea în faptul că personalul este consultat corespunzător în
legătură cu aspectele de siguranţă;
• asigură personalul că preocupările lor ajung la nivelul potrivit incluzând, după caz
top managementul;
• crează un mediu de îmbunătăţire continuă;
• aduce în atenţia top managementului schimbarea modalităţilor de lucru care pot
avea implicaţii semnificative în ceea ce priveşte siguranţa feroviară;
• promoveaza cultura de siguranţă feroviara.
 Angajamentul conducerii întreprinderilor
feroviare sau gestionarilor de
infrastructură
• furnizează resurse şi programe de formare profesională pentru personalul angajat;
• se asigură de faptul că tot personalul - inclusiv top managementul - sunt suficient de pregătiţi şi
dispun de competenţele necesare pentru a duce la îndeplinire responsabilităţile în materie de
siguranţă;
• asigură controlul la toate nivelurile organizaţiei;
• primeşte şi monitorizează permanent informaţiile privind siguranţa feroviară;
• cunoaşte auditurile sau evaluările care se desfăşoară;
• asigură o analiză corespunzătoare a SMS la nivelul top managementului;
• se asigură de faptul că toate nivelurile organizaţiei primesc informaţii corespunzătoare privind
siguranţa feroviară;
• transmite încrederea în faptul că personalul este consultat corespunzător în legătură cu
aspectele de siguranţă;
• asigură personalul că preocupările lor ajung la nivelul potrivit incluzând, după caz top
managementul;
• crează un mediu de îmbunătăţire continuă;
• aduce în atenţia top managementului schimbarea modalităţilor de lucru care pot avea implicaţii
semnificative în ceea ce priveşte siguranţa feroviară;
• promoveaza cultura de siguranţă feroviara.
 Politica de siguranţă a întreprinderilor
feroviare sau gestionarilor de
infrastructură
Politica de siguranţă feroviară trebuie să dovedească angajamentul
conducerii organizaţiei şi să furnizeze personalului orientări clare de acţiune pentru
consolidarea culturii de securitate şi pentru creşterea conştientizării în ceea ce
priveşte siguranţa feroviară în cadrul organizaţiei precum şi faptul că declaraţia
conducerii:
• este elaborată de conducere şi este semnată la cel mai înalt nivel;
• contribuie la toate aspectele de performanţă, ca parte a unui angajament ce
demonstrează continua îmbunătăţire;
• prezintă principiile şi valorile fundamentale după care se ghidează organizaţia şi
personalul;
• urmăreşte dezvoltarea şi îmbunătăţirea eticii profesionale;
• se bucură de angajamentul şi implicarea întregului personal;
• este conformă cu alte politici operaţionale;
• stabileşte responsabilităţile şi domeniile de răspundere ale directorilor şi
angajaţilor.
 Luarea deciziilor în procesul de
management
Deciziile managementului unităţilor feroviare trebuie să ţină cont de
impactul, direct sau indirect, asupra siguranţei feroviare.

Este important ca toate întreprinderile feroviare sau toţi gestionarii de

infrastructură să se poată baza pe procese decizionale solide pentru a justifica şi
monitoriza decizia privind siguranţa feroviară în exploatare. Acestea sunt mult mai
eficiente atunci când presupun o înţelegere în ceea ce priveşte, stabilirea priorităţilor,
responsabilităţile la diferite niveluri precum şi metodele disponibile pentru
soluţionarea problemelor.

Neidentificarea riscurilor altor activităţi de management asupra siguranţei

feroviare şi neincluderea siguranţei feroviare ca un risc comercial cheie, în toate
deciziile luate de top managementul unităţilor feroviare pot avea rezultate
catastrofale.
 Controlul la diferite niveluri în
întreprinderile feroviare sau gestionari de
infrastructură
Controlul gestiunii este un instrument prin care sunt monitorizate şi
măsurate resursele unei întreprinderi feroviare sau gestionar de infrastructură. Astfel
se vizează sprijinirea organizaţiei în vederea îndeplinirii ţintelor sau obiectivelor sale
specifice în domeniul specific al siguranţei feroviare.

Controlul la toate nivelurile întreprinderilor feroviare sau gestionarilor de

infrastructură, exercitat în mod proporţional asupra personalului sau funcţiilor,
permite identificarea deficienţelor din cadrul proceselor de management al
sigurantei feroviare şi, în consecinţă, oferă posibilitatea de a pune în aplicare măsuri
preventive sau corective.

Pentru conducera întreprinderilor feroviare sau gestionarilor de infrastructură este

deosebit de important nu doar să garanteze siguranţa feroviară, ci şi să îşi
îndeplinească angajamentul şi obligaţiile juridice pentru a îmbunătăţi siguranţa
feroviară
 Managementul riscurilor
În desfăşurarea activităţilor specifice unor întreprinderi feroviare sau
gestionari de infrastructură se identifică două tipuri de riscuri:
1. riscurile aferente activităţilor desfăşurate exclusiv de întreprinderile
feroviare sau de gestionarii de infrastructură
2. riscuri aferente activităţilor la nivel de interfaţă

În cazul primului tip de riscuri, întreprinderile feroviare sau gestionarii de

infrastructură trebuie să stabilească o analiză a tuturor riscurilor care rezultă direct
din activităţile profesionale şi pentru a putea controla, riscurile asociate exploatării
feroviare

In cazul celuilalt tip de riscuri, trebuie să avem în vedere ca o întreprindere

feroviară sau un gestionar de infrastructură să îşi asume angajamentul de a colabora
cu alte societăţicu privire la aspectele susceptibile să afecteze punerea în aplicare a
unor măsuri adecvate de control al riscurilor. Ar trebui avute în vedere procesele şi
interfeţele dintre părţi, înţelegerea clară a tipului de activitate desfăşurată de fiecare
parte, identificarea, analiza şi evaluarea riscurilor activităţii care urmează a fi
desfăşurată, identificarea modalităţilor de a înlătura, diminua sau controla acele
riscuri.
 Managementul riscurilor
Este posibil ca alte părţi, externe sistemului feroviar, să ridice riscuri pentru
o societate feroviară (de exemplu: treceri la nivel, reţeaua rutieră, construcţii
neferoviare etc.) Activitatea feroviară poate să funcţioneze normal alături de
activitatea rutieră cu condiţia de a fi respectate normele naţionale de siguranţă.

În general gestionarii de infrastructură feroviară sunt cei care pot să

evalueze impactul pe care îl are asupra siguranţei feroviare, activităţile desfăşurate
de ei, la interfaţă cu alte moduri de transport (rutiere, pe căi navigabile) în momentul
proiectării sau modernizării infrastructurii.

În cazul în care se analizează interfeţele cu aceste părţi externe trebuie

avută în vedere înţelegerea clară a tipului de activitate desfăşurată de această parte
şi a impactului pe care îl poate avea asupra operaţiunilor feroviare, identificarea,
analizarea şi evaluarea riscurilor asociate activităţilor respective, precum si punerea
în aplicare a unui sistem de monitorizare pentru a asigura performanţele convenite.
 Managementul riscurilor
Normele de siguranţă feroviară din prezent asigură un nivelul de siguranţă
destul de ridicat în comparaţie su alte ţări şi incomparabil mai ridicat faţă de alte
moduri de transport. Se consideră că este rezultatul „experienţei istorice" a
sectorului feroviar în ceea ce priveşte tratarea riscurilor.

Modificări pot aparea în cazul schimbărilor de tehnici, tehnologii, proceduri,

norme sau structuri organizatorice. Ca rezultat societăţile trebuie să monitorizeze şi
să gestioneze riscurile asociate schimbărilor.

Un management corect trebuie să asigure aplicabilitatea metodelor de

siguranţă comune privind evaluarea riscurilor.
 Sarcini de coordonare pentru gestionarii
de infrastructură
Managementul siguranţei unui gestionar de infrastructură în comparaţie cu cel
al întreprinderilor feroviare creşte în complexitate proportional cu numărul, tipul şi
mărimea operatorilor feroviari care prestează servicii în reţeaua sa si trebuie să reflecte
gradul de complexitate corespunzător şi actualizat al serviciilor pe care le oferă.

Managementul siguranţei feroviare, a unui gestionar de infrastructură trebuie să

ţină cont neaaparat de cele trei activităţi principale:

• activităţi legate de infrastructura feroviară unde avem subactivităţi de întreţinere a

infrastructurii, de gestionare a interfeţei cu alte moduri de transport precum şi de
gestionare a siguranţei salariaţilor care lucrează la intreţinerea infrastructurii;

• activităţi de exploatare a infrastructurii feroviare unde avem subactivităţi de

autorizare a circulaţiei materialului rulant, accesul la/şi în staţii, triaje sau terminale
precum şi schimbul de informaţii cu întreprinderile feroviare în cazul apariţiei
anumitor probleme în exploatare;

• activităţi de urgenţă cum ar fi de exemplu schimbul se informaţii în caz de perturbare

a traficului, protejarea călătorilor în cazul accidentelor precum şi eliberarea şinelor
după accidente.
 Managementul informaţiilor
O monitorizare atentă este necesară pentru ca gestionarii de infrastructură
sau întreprinderile feroviare să identifice permanent riscurile. Prin această
monitorizare permanentă se vor putea lua oricând măsuri eficiente pentru
menţinerea sau creşterea nivelului de siguranţă.

Colectarea şi analiza datelor privind siguranţa feroviară trebuie să aibă în

vedere următoarele elemente:
• raportarea structurată a accidentelor sau incidentelor
• concluziile inspecţiilor în vederea identificării neconformităţilor depistate sau
pentru starea infrastructurii şi a echipamentelor
• rezultatele auditurilor

Pentru ca gestionarii de infrastructură sau întreprinderile feroviare să facă

posibilă colectarea de date, trebuie să se asigure că informaţiile sunt disponibile.
 Managementul informaţiilor
Domeniul de aplicare al analizei datelor trebuie să cuprindă identificarea:

• abateri de la rezultatele preconizate, folosind indicatorii de întârziere. Indicatorii de

întârziere, cum ar fi numărul de accidente şi incidente, permit comparaţia cu datele
istorice, furnizând totodată, calitatea rezultatelor (de exemplu: îmbunătăţire sau
înrăutăţire) şi posibilitatea de a fi utilizaţi în scop predictiv .

• anomaliilor procesului folosind indicatori principali. Aceşti indicatori principali se

bazează în special pe monitorizarea elementelor de control al riscurilor, însă şi
elementele mediului sau ipotezele formulate la momentul elaborării măsurilor de
control al riscurilor. Indicatorii principali sunt folosiţi pentru a monitoriza eficienţa
sistemelor de control şi pentru a atrage atenţia cu privire la existenţa unor deficienţe
înainte de apariţia problemelor.

Exemple de indicatori principali ar fi:

• cît la % din inspecţii, au fost finalizate conform planurilor;
• cît la % din măsurile în materie de întreţinere identificate de inspecţiile
desfăşurate, au fost remediate conform calendarului stabilit;
• cît la % din personalul care desfăşoară activităţi în legatură cu siguranţa
feroviară, nu deţine competenţele necesare;
• cît la % din procesele critice pentru siguranţă au revizuite conform calendarului
stabilit.
 Investigarea, raportarea, analiza
accidentelor şi incidentelor
Gestionarii de infrastructură sau întreprinderile feroviare, în cazul
investigaţiilor interne a accidentelor şi incidentelor, pot efectua o analiză imediată a
performanţei măsurilor de control al riscurilor şi a proceselor asociate
managementului sigurantei. Aşadar, cu această ocazie vor fi investigate sistematic nu
numai cauzele imediate, ci şi cauzele profunde.

Metodele standardizate privind momentul şi modalitatea de desfăşurare a

investigaţiilor cuprind:
• proceduri privind notificarea şi raportarea accidentelor şi incidentelor la nivel
intern şi extern;
• proceduri, formate şi abordări (de exemplu, protocolul la faţa locului) privind
investigaţiile, diferenţiate în final în funcţie de natura accidentului (de exemplu,
accident de mediu, vătămarea angajaţilor, transportul de mărfuri periculoase);
• proceduri de raportare şi documentare a constatărilor, concluziilor şi
recomandărilor,
• proceduri de revizuire a măsurilor de control al riscurilor după un accident sau
incident, pentru a preveni repetarea acestuia.
 Investigarea, raportarea, analiza
accidentelor şi incidentelor
Gestionarii de infrastructură sau întreprinderile feroviare ar trebui să
încurajeze raportarea incidentelor şi a evenimentelor periculoase şi, de asemenea, să
stabilească răspunderea pe durata investigării acestora.

Sfera incidentelor investigate cuprinde anomaliile procesului (indicatori

principali) şi abaterile de la rezultatele preconizate (indicatori de întârziere), în
funcţie de caz.

Gestionarii de infrastructură sau întreprinderile feroviare ar trebui să

garanteze că personalul însărcinat cu investigaţia internă este competent şi pregătit
în mod corespunzător pentru sfera investigaţiei care urmează a fi desfăşurată.

Gestionarii de infrastructură sau întreprinderile feroviare trebuie să

coopereze în cazul în care investigaţii implică mai multe societăţi.
 Auditarea internă a sistemului de
management de siguranţă
Întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură trebuie să pună în
aplicare un sistem de auditare internă, care să cuprindă o planificare a auditurilor
interne care urmează a fi desfăşurate si raportate către ASFR.

O auditare internă are drept scop revizuirea periodică a sistemelor de

management. Auditul intern privind siguranţa trebuie să evalueze măsura în care
procedurile descrise în cadrul sistemului de management confirmă faptul că serviciile
sunt conforme cu cerinţele relevante şi că toate procesele sunt eficiente.

Personalul responsabil pentru realizarea auditului intern (auditorii) trebuie

să fie competent şi să aibă experienţă în domeniul/problematica supus(ă) evaluării şi,
de asemenea, să fie calificat şi pregătit în mod adecvat pentru a desfăşura activitatea
de audit.

Auditurile ar trebui să se desfăşoare în mod obiectiv şi independent:

auditorii ar trebui să fie independenţi de unitatea supusă auditării şi ar trebui să se
evite orice conflict de interese între partea evaluatoare şi partea evaluată.
 Managementul schimbării
Întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură în ansamblu ar
trebui să se bazeze pe procesul de management al schimbării pentru a identifica
schimbările care pot afecta procesele şi serviciile stabilite, legate de siguranţă:
• să descrie mecanismele necesare pentru asigurarea performanţei de siguranţă
înainte de punerea în aplicare a schimbărilor;
• să înlăture sau să modifice măsurile de control al riscurilor pentru siguranţă care
nu mai sunt necesare sau care şi-au pierdut eficacitatea din cauza schimbărilor
din mediul operaţional.

Managementul schimbării reprezintă procesul prin care sunt controlate

schimbările şi definirea măsurilor de control corespunzătoare înainte de punerea în
aplicare a unei schimbări.

Scopul final este de a dovedi că aceste schimbări nu duc la o scădere a

nivelului siguranţei şi de a permite monitorizarea schimbărilor implementate.
 Îmbunătăţirea continuă
Cea mai frecventă reprezentare a acestui ciclu de activităţi este cercul de
management „Planificare - Execuţie - Control - Acţiune" sau Ciclul Deming.

Pentru a fi eficient, un proces de îmbunătăţire continuă trebuie să vizeze şi

să cuprindă toate etapele relevante ale sistemului de management al unei societăţi
feroviare:
• planificarea măsurilor preventive/corective;
• aplicarea acestora la scară adecvată;
• evaluarea/monitorizarea/verificarea eficienţei acestora;
• executarea, analiza şi revizuirea planurilor şi metodelor de control al riscurilor.

Îmbunătăţirea continuă este legată în principal de activităţile care au fost

propuse şi puse în aplicare ca urmare a auditului, inspecţiilor, studiilor, rapoartelor
privind accidentele, etc.

Împreună cu instrumente statistice necesare de analiză a datelor, acesta

trebuie să asigure faptul că toate procesele sunt revizuite periodic în mod sistematic.
 Recomandări de siguranţă
O recomandare de siguranţă în termenii Directivei 2004/49/CE reprezintă o
propunere a ASFR de îmbunătăţire a siguranţei feroviare, în baza rezultatelor
investigaţiei unuia sau a mai multor incidente.

Învăţarea organizaţională este strâns legată de analiza accidentului /

incidentului /evenimentelor periculoase pe baza raportării externe şi interne, precum
şi pe baza rezultatelor auditului intern. Această analiză este deosebit de importantă
pentru verificarea condiţiilor nesigure şi a perturbărilor procesului şi face parte din
elementele de bază pentru obţinerea unei planificări a măsurilor imediate.

Procesele de punere în aplicare a masurilor în mod eficient ,susţin şi asigură

documentarea tuturor proceselor operationale şi de proiectare şi îmbunătăţire, fiind
necesare pentru desfăşurarea activităţii.
 Managementul responsabilitatilor
Sistemul de management al siguranţei feroviare ar trebui să se bazeze pe o
distribuţie clară a responsabilităţilor şi pe resurse umane şi tehnice corespunzătoare
pentru a desfăşura operaţiuni sigure.

Sarcinile în materie de siguranţă feroviară precum şi delegarea

responsabilităţilor trebuie să fie aprobată de conducerea superioară şi de persoana
responsabilă pentru funcţia specifică şi sarcina privind siguranţa.

Întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură trebuie să se

asigure că personalul căruia i s-au delegat responsabilităţi în domeniul siguranţei
feroviare deţine autoritatea, competenţa şi resursele necesare îndeplinirii funcţiei.

Competenţele, rolurile, sarcinile şi obiectivele clare în ceea ce priveşte

siguranţa feroviară la toate nivelurile societăţii feroviare au un rol deosebit de
important, garantând faptul că personalul de la toate nivelurile îşi asumă
responsabilitatea.
 Structura organizatorică a unei
întreprinderi feroviare sau gestionar de
infrastructură
Structura organizatorică a unei întreprinderi feroviare sau gestionar de
infrastructură ar trebui să fie adecvată pentru a institui politica de siguranţă, astfel:
• controalele riscurilor să corespundă cât mai mult structurii de management ;
• responsabilitatea pentru obiectivele întreprinderii şi îndeplinirea acestora într-un
mod sigur şi să aibă un caracter transparent;
• resursele să fie alocate în mod eficace;
• informaţiile privind siguranţa feroviară să ajungă la cel mai înalt nivel al organizaţiei,
astfel încât să fie luate în considerare în luarea deciziilor.

Un management corespunzator trebuie să beneficieze de proceduri pentru

estimarea resurselor necesare societăţii, pentru a funcţiona şi a-şi menţine operaţiunile
feroviare, pentru a pune în aplicare, gestiona şi menţine sistemul de management al
siguranţei feroviare în ansamblu cât şi pentru a elabora planuri privind atribuirea în
mod corespunzător a responsabilităţilor şi volumului de muncă.
Managementul competenţei personalului

Întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură trebuie să se

asigure de faptul că toţi membrii personalului, cu sarcini în managementul
siguranţei feroviare deţin competenţele necesare pentru a asigura îndeplinirea
sigură, efectivă şi eficientă a obiectivelor lor, în orice situaţie şi menţinerea
competenţelor şi cunoştinţelor personalului.

În sistemul de management al competenţei, gestionarii de

infrastructură sau întreprinderile feroviare trebuie să conştientizeze tot
personalul, cu activităţi sau sarcini în siguranţa feroviară, în ceea ce priveşte
relevanţa şi importanţa activităţilor lor şi contribuţia pe care o au la îndeplinirea
obiectivelor de siguranţă.
Managementul competenţei personalului
Întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură printr-un
management corect al competenţei personalului, trebuie să aibă în vedere:

• identificarea posturilor care implică responsabilităţi pentru îndeplinirea unor

procese operaţionale, de implementare şi pentru proiectare şi îmbunătăţire în
cadrul SMS, incluzând acele sarcini referitoare la siguranţă;
• identificarea cunoştinţelor, competenţelor şi a experienţei necesare pentru
îndeplinirea acestor sarcini;
• principiile de selecţie unde se va ţine cont de:
nivelul de educaţie de bază,
conditia psihologică,
condiţia fizică,
• formarea iniţială;
• certificarea competenţelor capacităţilor şi capabilităţilor dobândite;
• măsurile necesare pentru a păstra sub control competenţele personalului;
Managementul competenţei personalului
• formarea continuă şi actualizarea periodică a cunoştinţelor şi competenţelor
existente pentru a asigura faptul că membrii personalului deţin în permanenţă
competenţa pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite;

• teste de verificare a competenţei;

• măsuri specifice aplicabile în cazul unor absenţe de lungă durată.

Membrii top managementului şi în general, personalul cu rol de

supraveghere, ar trebui format în sensul înţelegerii responsabilităţilor lor în materie
de siguranţă feroviară.
 Managementul informaţiilor
Gestionarii de infrastructură sau întreprinderile feroviare trebuie să
stabilească proceduri de control a informaţiilor. Informaţiile trebuie să fie uşor
disponibile în vederea consultării şi/sau verificării.

Controlul informaţiilor de siguranţă feroviară sunt importante pentru

menţinerea şi îmbunătăţirea siguranţei feroviare. Disponibilitatea informaţiilor
corecte permite conştientizarea şi adoptarea în mod prompt şi eficient a unor măsuri
corective.

Întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură ar trebui să asigure

faptul că informaţiile operaţionale cheie sunt:
• pertinente şi valabile,
• corecte si complete,
• actualizate si verificate corespunzător,
• consecvente şi uşor de înţeles,
• uşor accesibile personalului iar, dacă este necesar, acestora li se oferă în mod
oficial copii.
 Implicarea salariatilor în politica de
siguranţă a societăţilor feroviare
Întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură trebuie să-şi
implice personalul în aplicarea unui management al sigurantei feroviare. Această
implicare este esenţială pentru dezvoltarea, menţinerea şi îmbunătăţirea culturii de
securitate, câştigându-se încrederea personalului şi încurajându-se cooperarea,
sprijinul şi aprobarea.
În elaborarea politicii de siguranţă feroviară a societăţii se recomandă
consultarea angajaţilor în ceea ce priveşte stabilirea obiectivelor anuale de siguranţă
şi identificarea iniţiativelor.
In etapa de evaluare a riscurilor ar trebui să fie cuprinse mecanisme care să
permită angajaţilor să identifice aspectele şi problemele legate de siguranţă.
Angajaţii ar trebui, de asemenea, să fie implicaţi în dezvoltarea strategiilor
de control al riscurilor, în special în ceea ce priveşte riscurile pe care le-au identificat.
Angajaţii ar trebui să fie informaţi în legătură cu măsurile în curs de
adoptare sau care vor trata aspectele şi preocupările legate de siguranţă pe care le-
au identificat.
 Comunicarea internă si externă
Comunicarea internă instituită în cadrul întreprinderilor feroviare sau
gestionarilor de infrastructură permite sistemului de management al siguranţei
feroviare să funcţioneze în mod efectiv.

Informaţiile relevante privind siguranţa feroviară sunt importante atât în

cadrul unei organizaţii feroviare, cât şi între diferite organizaţii feroviare.

Pentru realizarea comunicării în cadrul unei organizaţii se vor folosi atât

comunicarea scrisă cât şi discuţiile directe. Printr-un management corect trebuie să
se înlăture barierele din calea comunicării.

Comunicarea externă vizează aspecte relevante legate de siguranţă dintre

societăţi care exploatează aceeaşi infrastructură, prestatorii de servicii, furnizori,
contractanţi, clienţi precum şi cu organismele de reglementare şi control în domeniul
feroviar.
 Managementul documentelor
Procesele şi procedurile care descriu activităţi şi care au efecte directe şi
indirecte asupra siguranţei feroviare reprezintă părţi relevante ale managementului
sigurantei feroviareşi ar trebui documentate corespunzător.

Întreprinderile feroviare care solicită un - Certificat de siguranţă partea A

nou, reînnoit sau actualizat/modificat trebuie să prezinte o serie de proceduri
precum si un manual privind managementul sigurantei.
Acest document trebuie să:
• sublinieze elementele principale ale sistemului de management al siguranţei,
• să detalieze şi să ofere informaţii justificative,
• să probeze diverse procese sau standarde,
• să probeze diverse norme ale societăţii puse în aplicare sau în curs de aplicare.

În mod similar, gestionarul de infrastructură ar trebui să îşi prezinte

procedurile precum şi manualul sistemului de management al siguranţei atunci când
solicită o autorizaţie de siguranţă.
 Managementul documentelor
Documentaţia relevantă ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:
• formatul, elaborarea, distribuţia ar trebui stabilite în prealabil,
• documentele ar trebui monitorizate şi actualizate periodic,
• toată documentaţia relevantă ar trebui colectată şi stocată/arhivată.

Documente care fac referire la managementul siguranţei feroviare şi care

trebuie luate în considerare sunt următoarele:
• manualul de siguranţă prevăzut în Regulamentul 653/2007/CE,
• procedurile prevăzute la anexa III la Directiva 2004/48/CE
• proceduri aplicabile la nivelul societăţii
• planuri si rapoarte de siguranţă,
• rezultatele auditurilor şi activităţilor de monitorizare
• documente referitoare la aplicarea de măsuri corective/preventive
• orice alt document operaţional care este necesar (regulamente, livretele de mers,
dispoziţiile privind siguranţă etc.),
 Raportul anual de siguranţă
Întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură trebuie să
furnizeze ASFR, în conformitate cu articolul 9, alineatul (4) din Directiva 2004/49/CE
„Raportul anual de siguranţă”. Raportul anual de siguranţă feroviară va cuprinde:
• informaţii referitoare la modul în care sunt îndeplinite obiectivele de siguranţă ale
organizaţiei.
• rezultatele planurilor de siguranţă feroviară.
• elaborarea indicatorilor de siguranţă naţionali şi a indicatorilor de siguranţă
comuni.
• observaţii privind deficienţele în cadrul exploatării feroviare şi gestionarea
infrastructurii care ar putea fi relevante pentru autorităţile de siguranţă.
• rezultatele auditului intern de siguranţă feroviară;

Informaţiile prezentate în Raportul anual de siguranţă sunt relevante atât

pentru ASFR, cât şi pentru întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură,
dupa caz, şi servesc la evaluarea eficienţei managementului siguranţei în cadrul
organizaţiei care raportează.
•
 Managementul activităţilor operaţionale
Exploatarea este principala activitate operaţională pentru întreprinderile
feroviare sau pentru gestionarii de infrastructură prin crearea, producerea şi livrarea
produselor şi serviciilor dorite de clienţi.

Siguranţa feroviară este unul dintre obiectivele principale în activitatea de

exploatare. În acest context, siguranţa şi măsurile de siguranţă ar trebui integrate în
procesele operaţionale.

Activităţile operaţionale ar trebui să asigure furnizarea serviciilor în

conformitate cu normele aplicabile.

Procesele operaţionale necesită procese de implementare în vederea

punerii în aplicare a activităţilor cheie referitoare la:
• echipamentele tehnice
• personalul implicat
• procedurile operaţionale
 Managementul activităţilor operaţionale
Pentru ca activitatea de exploatare să se desfăşoare în condiţii de siguranţă
feroviară, întreprinderile feroviare sau după caz gestionarii de infrastructură trebuie
să aiba în vedere în ceea ce priveşte conformitatea cu normele aplicabile, caracterul
adecvat al echipamentelor tehnice, competenţele profesionale ale personalului
precum şi fiabilitatea procedurilor operationale.

Personalul care îndeplineşte sarcini de siguranţă ar trebui să primească

instrucţiuni care să aibă următoarele caracteristici:
• complete: toate normele şi cerinţele relevante în ceea ce priveşte sarcinile de
siguranţă sunt identificate şi transcrise în cuprinsul documentului,
• precise: fiecare dintre normele şi cerinţele respective sunt transcrise corect, fără
greşeli (de exemplu: comportamentul care trebuie adoptat înainte de
semnalizare, textele comunicării în materie de siguranţă etc.),
• consecvente: cerinţele din diferite surse care se aplică unei singure persoane sau
unei singure echipe sunt compatibile şi consecvente şi nu intră în conflict unele cu
altele.
 Utilizarea contractanţilor şi controlul
furnizorilor
În cazul întreprinderilor feroviare sau a gestionarilor de infrastructură care în
desfăşurarea activităţii folosesc furnizori, parteneri sau subcontractanţi, aceştia
trebuie să asigure printr-un control strict livrarea de produse sau servicii sigure din
partea acestora.

Întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură trebuie să

stabilească criteriile de selecţie şi acreditare strict, ţinând cont că furnizorii,
partenerii şi subcontractanţii trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca şi
contractantul, iar contractele corespunzătoare vor acoperi toate cerinţele relevante,
inclusiv responsabilităţile şi sarcinile referitoare la aspectele privind siguranţa
feroviară.

Întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură trebuie să

conştientizeze furnizorii şi/sau subcontractanţii să înţeleagă în mod clar riscurile la
care sunt expuşi în sectorul feroviar, precum şi riscurile pe care le aduc operaţiunilor
feroviare.
 Managementul activelor
În general, se identifică următoarele tipuri de active:

• active corporale; de exemplu, clădiri, reţele, infrastructuri sau echipamente.

• active necorporale; active reprezentate de proprietatea intelectuală.
• active financiare; de exemplu, numerar, investiţii, pasive, flux de numerar,
creanţe.
• active de relaţionare precum reputaţia în ceea ce priveşte clienţii, furnizorii,
punctele de lucru, autorităţile de reglementare, concurenţii, partenerii
• active informaţionale; date, informaţii şi cunoştinţe digitale referitoare la clienţi,
executarea proceselor, finanţe, sisteme de informare etc.
• resurse umane; de exemplu, cariere, formare, consiliere, competenţe.

În cazul întreprinderilor feroviare sau a gestionarilor de infrastructură

managementul activelor reprezintă un factor esenţial în prestarea serviciilor şi a
riscurilor asociate acestora.
 Managementul situaţiilor de urgenţă
Întreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură trebuie să instituie
planuri de urgenţă care să identifice şi să specifice diferitele tipuri şi niveluri de
situaţii de urgenţă care s-ar putea produce.

Planurile trebuie să fie revizuite periodic şi să detalieze măsurile, avizările şi

informaţiile care trebuie furnizate în caz de urgenţă.

Pentru fiecare situaţie de urgenţă intreprinderile feroviare sau

gestionarii de infrastructură trebuie să deţină un plan care trebuie:
• să identifice în mod clar categorii de personal interesate sau implicate;
• interfeţele dintre intreprinderile feroviare sau gestionarii de infrastructură şi
autorităţile publice competente;
• procesele şi procedurile necesar a fi instituite în funcţie de tipul de urgenţă.

Testarea periodică a planurilor de urgenţă, inclusiv exerciţiile comune cu alte

părţi implicate, reprezintă o bună practică pentru a monitoriza eficienţa şi
actualizarea planurilor de urgenţă.
 Managementul situaţiilor de urgenţă
Procedurile de urgenţă ar trebui convenite cu entităţile corespunzătoare şi
ar trebui să fie adecvate şi să anticipeze diferite scenarii operaţionale care pot avea
loc în timpul unei perturbări, implicând, de asemenea, intervenţia autorităţilor
publice, a serviciilor de urgenţă şi salvare.

Gestionarii de infrastructură trebuie să se ocupe de coordonarea procedurii

de urgenţă pentru a asigura implicarea tuturor părţilor vizate cum ar fi:
• departamentul competent al gestionarului de infrastructură,
• entităţile de genul autorităţilor publice, a serviciilor de urgenţă şi salvare, etc,
• reprezentanţii întreprinderilor feroviare,
• deţinătorii de vehicule feroviare etc.

Gestionarii de infrastructură trebuie să ia în calcul şi situaţii în care este

implicat transportul de mărfuri periculoase precum şi probleme de ordin lingvistic ce
pot apărea în cazul producerii unor evenimente în care sunt implicaţi conductori şi
membri ai personalului de la bord vorbitori ai unei limbi străine.