Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Modulul
CUPRINS
CAPITOLUL 1
CADRUL JURIDIC AL UNIUNII EUROPENE PRIVIND DOMENIUL FEROVIAR
ŞI SIGURANŢA FEROVIARĂ
CAPITOLUL 2
LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ CARE A TRANSPUS LEGISLAŢIA COMUNITARĂ PRIVIND
SIGURANŢA FEROVIARĂ
CAPITOLUL 3
SISTEMUL DE MANAGEMENT AL SIGURANŢEI FEROVIARE
CAPITOLUL 4
IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL SIGURANŢEI FEROVIARE
CAPITOLUL 5
CONTROLUL SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL SIGURANŢEI FEROVIARE
CAPITOLUL 1
CADRUL JURIDIC AL UNIUNII EUROPENE PRIVIND DOMENIUL FEROVIAR
ŞI SIGURANŢA FEROVIARĂ
În documentul Uniunii Europene CARTEA ALBĂ Foaie de parcurs pentru un spaţiu european
unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv şi eficient din punct de
vedere al resurselor, COM(2011) 144 final, Bruxelles, 28.3.2011, se prezintă strategia
Uniunii Europene pentru următorii 10 ani referitoare la dezvoltarea transporturilor în
general în Comunitate şi în particular şi dezvoltarea transportului feroviar.
Zece obiective pentru un sistem de transport competitiv şi sustenabil: puncte de reper pentru
atingerea obiectivului de reducere cu 60 % a emisiilor de GES, grupate pe direcţii de acţiune
1. Înjumătăţirea utilizării autovehiculelor „alimentate în mod convenţional” în transportul urban până în 2030;
dispariţia lor progresivă din oraşe până în 2050; implementarea unei logistici urbane practic lipsite de CO2 în
marile aglomerări urbane până în 2030.
2. Atingerea unui nivel de 40 % în privinţa utilizării în aviaţie a combustibililor sustenabili cu conţinut scăzut de
carbon până în 2050; de asemenea, reducerea cu 40 % a emisiilor de CO2 ale UE generate de combustibilii pentru
transportul maritim până în 2050 (dacă este fezabil, chiar cu 50 %).
- Optimizarea performanţei lanţurilor logistice multimodale, inclusiv prin utilizarea pe scară mai largă a unor
moduri de transport mai eficiente din punct de vedere energetic
3. Un procent de 30 % din transportul rutier de mărfuri pe distanţe de peste 300 km ar trebui să fie transferat până
în 2030 către alte moduri de transport, cum ar fi transportul pe calea ferată sau pe căile navigabile, acest procent
trebuind să depăşească 50 % până în 2050, cu ajutorul coridoarelor de transport de marfă eficiente şi ecologice.
Pentru realizarea acestui obiectiv va fi necesară şi dezvoltarea unei infrastructuri adecvate.
4. Finalizarea, până în 2050, a unei reţele feroviare europene de mare viteză. Triplarea lungimii reţelei feroviare de
mare viteză existente până în 2030 şi menţinerea unei reţele feroviare dense în toate statele membre. Până în
2050, majoritatea transportului de călători pe distanţe medii ar trebui să se efectueze pe calea ferată.
5. Implementarea, până în 2030, a unei „reţele primare” TEN-T multimodale şi complet funcţionale la nivelul
întregii UE, a unei reţele de calitate înaltă şi de mare capacitate până în 2050 şi a unui set corespunzător de
servicii de informaţii.
-6. Conectarea, până în 2050, a tuturor aeroporturilor „reţelei primare” la reţeaua feroviară, de preferinţă la
reţeaua de mare viteză; garantarea faptului că toate porturile maritime primare sunt conectate corespunzător la
sistemul feroviar de transport de marfă şi, acolo unde este posibil, la sistemul de căi navigabile interioare.
7. Implementarea infrastructurii modernizate de gestionare a traficului aerian (SESAR) în Europa până în 2020 şi
finalizarea Spaţiului aerian european comun. Implementarea unor sisteme echivalente de gestionarea a
transportului terestru şi pe apă (ERTMS, ITS, SSN şi LRIT, RIS). Lansarea Sistemului Global de Navigaţie prin
Satelit European (Galileo).
8. Instituirea, până în 2020, a unui cadru pentru un sistem european de informare, gestionare şi plată aplicabil
transportului multimodal.
9. Apropierea de obiectivul „zero decese” în transportul rutier până în 2050. În această perspectivă, obiectivul UE
este acela de a reduce la jumătate numărul victimelor accidentelor rutiere până în 2020. Garantarea poziţiei de
lider mondial a UE în materie de siguranţă şi securitate a transportului pentru toate modurile de transport.
Lista iniţiativelor din Anexa I a Cărţii albe din 2011 care abordează domeniul feroviar
Un sistem de mobilitate eficient şi integrat. Un spaţiu unic european al transporturilor
1. O veritabilă piaţă internă a serviciilor feroviare
7. Transportul multimodal de mărfuri: e-Freight (transportul electronic de mărfuri)
3. O evaluare a abordării UE în ceea ce priveşte locurile şi condiţiile de muncă în cadrul tuturor modurilor de
transport
4. Securitatea transporturilor terestre
5. Securitate de la un capăt la altul
Creşterea nivelului de securitate de-a lungul lanţului de aprovizionare, fără a afecta libera desfăşurare a
schimburilor comerciale; ar trebui avute în vedere certificate de „securitate de la un capăt la altul”, ţinând cont de
sistemele existente.
6. Securitatea feroviară
7. Transportul de mărfuri periculoase
8. Drepturile pasagerilor
9. Mobilitate neîntreruptă din poartă în poartă
10. Planuri de continuitate a mobilităţii
11. O foaie de parcurs tehnologică
12. O strategie pentru inovare şi implementare
13. Un cadru de reglementare pentru transporturi inovatoare
14. Informaţii privind călătoriile
15. Calculul amprentei de carbon
17. Planuri privind mobilitatea urbană
18. O strategie pentru o „logistică urbană cu emisii (cvasi)nule” până în 2030
19. O reţea primară formată din infrastructuri strategice europene – O reţea europeană a mobilităţii
20. Coridoare multimodale de marfă pentru reţele de transport sustenabil
21. Criterii de evaluare ex ante a proiectelor
22. Un nou cadru de finanţare pentru infrastructura de transport
23. Angajamentul sectorului privat
24. Tarifare şi impozitare inteligente
25. Transporturile în lume: dimensiunea externă
Dr.ing.ec.jurist Marin STANCU – Sisteme de management al siguranţei, implementare şi control
Proiectul CENAFER: Flexibilitate şi adaptabilitate în transportul feroviar
Principii
Statul creează condiţii pentru ca operatorii de transport feroviar să îşi adapteze activităţile în funcţie de
piaţă şi să gestioneze aceste activităţi în cadrul propriilor organisme administrative, în interesul furnizării
de servicii eficiente şi corespunzătoare la cel mai scăzut cost posibil pentru calitatea serviciului solicitat.
Operatorul de transport feroviar este administrat conform principiilor care se aplică întreprinderilor
comerciale; acest lucru este valabil, de asemenea, şi pentru obligaţiile de a presta servicii publice impuse
de stat şi pentru contractele de servicii publice pe care le încheie cu autorităţile competente ale statului.
Operatorii de transport feroviar îşi întocmesc planurile de afaceri, inclusiv programele de investiţii şi de
finanţare. Respectivele planuri sunt concepute pentru a realiza, la nivelul întreprinderii, echilibrul financiar
şi alte obiective tehnice, comerciale şi financiare ale gestiunii; întreprinderile stabilesc, de asemenea,
metodele de punere în aplicare ale acestora.
-În contextul orientărilor de politică generală stabilite de stat şi ţinând cont de planurile şi contractele
naţionale (care pot fi multianuale), inclusiv planurile de investiţii şi de finanţare, operatorii de transport
feroviar feroviare sunt, în special, liberi:
să îşi stabilească organizarea internă, fără să aducă atingere dispoziţiilor privind separarea dintre
administrarea infrastructurii şi operaţiunile de transport;
să îşi extindă segmentul de piaţă, să dezvolte noi tehnologii şi noi servicii şi să adopte orice tehnică
managerială inovatoare;
Conform acestui principiu, trebuie asigurată separarea conturilor pentru operaţiunile legate de furnizarea
de servicii de transport şi pentru cele de administrare a infrastructurii feroviare. Ajutorul plătit unuia din
aceste două domenii de activitate nu poate fi transferat celuilalt.
Conturile pentru cele două domenii de activitate se păstrează astfel încât să se reflecte această interdicţie.
Sarcina administrării infrastructurii feroviare şi, în special, a investiţiilor, întreţinerii şi finanţării pe care le
necesită aspectele tehnice, comerciale şi financiare ale gestionării în cauză este trasată unui administrator
de infrastructură feroviară.
Statele membre UE pot, de asemenea, să acorde administratorului infrastructurii, o finanţare care să ţină
cont de sarcinile, mărimea şi cerinţele financiare, mai ales pentru a acoperi noile investiţii.
Administratorul infrastructurii fixează o taxă pentru folosirea infrastructurii feroviare de care răspunde,
care trebuie plătită de operatorii de transport feroviar şi grupările internaţionale care folosesc acea
infrastructură.
Taxa de utilizare a infrastructuri feroviare, care se calculează astfel încât să se evite orice discriminare între
operatorii de transport feroviar, poate să ţină cont, în special, de numărul de kilometri, de compunerea
trenurilor şi de orice cerinţe specifice legate de factori cum ar fi viteza, sarcina pe osie şi gradul sau
perioada de utilizare a infrastructurii.
Împreună cu operatorii de transport feroviar existenţi, aflaţi în proprietate publică sau sub control public,
statele membre UE instituie mecanismele adecvate care să contribuie la reducerea îndatorării acestor
întreprinderi la un nivel care nu afectează o bună gestiune financiară şi pentru a le îmbunătăţi situaţia
financiară.
În acest scop, statele membre UE pot lua măsurile necesare pentru a solicita stabilirea unei unităţi separate
de amortizare a datoriilor în cadrul departamentelor contabile ale acestor întreprinderi.
Bilanţul unităţii poate fi încărcat, până la stingere, cu toate împrumuturile luate de unitate pentru a finanţa
atât investiţia, cât şi pentru a acoperi cheltuielile de funcţionare în exces, care rezultă din activităţile de
transport feroviar sau din administrarea infrastructurii feroviare.
Statele membre nu acordă licenţe şi nici nu le prelungesc valabilitatea dacă nu sunt respectate cerinţele
Directivei 95/18/CE. Un operator de transport feroviar care îndeplineşte cerinţele impuse de Directiva
95/18/CE este autorizat să primească o licenţă.
- Nici un operator de transport feroviar nu este autorizat să presteze serviciile de transport feroviar
reglementate de Directiva 95/18/CE dacă nu i s-a eliberat licenţa adecvată pentru serviciile care urmează să
fie prestate. În orice caz, o astfel de licenţă nu îi acordă titularului dreptul de acces la infrastructura
feroviară.
Un operator de transport feroviar trebuie să fie în măsură să demonstreze autorităţilor care acordă licenţele
din statul membru respectiv, înaintea începerii activităţilor sale, că va putea în orice moment îndeplini
cerinţele privind:
buna reputaţie;
capacitatea financiară;
- nu au fost condamnate pentru nerespectarea gravă sau în mod repetat a obligaţiilor care
decurg din legislaţia socială sau legislaţia muncii, inclusiv a obligaţiilor care decurg din
legislaţia privind siguranţa la locul de muncă şi a sănătăţii.
operatorul de transport feroviar care solicită o licenţă are sau va avea o organizaţie de
gestionare care posedă cunoştinţele şi/sau experienţa necesare pentru exercitarea unui
control operaţional şi o supraveghere sigură şi eficace a tipului de operaţii specificate în
licenţă;
(c) personalul său, materialul rulant şi organizaţia pot asigura un grad ridicat de
securitate a serviciilor care urmează să fie prestate.
- Valabilitatea licenţei
O licenţă este valabilă atât timp cât întreprinderea feroviară îşi îndeplineşte obligaţiile
prevăzute în Directiva 95/19(CE. Cu toate acestea, autoritatea care eliberează licenţele
poate prevedea revizuirea acestora la intervale periodice, cel puţin la fiecare cinci ani.
Dispoziţii specifice privind suspendarea sau retragerea unei licenţe pot fi incluse în
licenţa propriu-zisă.
Dacă există dubii serioase în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor de către un operator
de transport feroviar, autoritatea competentă care i-a eliberat licenţa poate să verifice în
orice moment dacă acest operator de transport feroviar îndeplineşte efectiv aceste
cerinţe. Dacă autoritatea care eliberează licenţele constată că un operator de transport
feroviar nu mai îndeplineşte cerinţele directivei, aceasta suspendă sau retrage licenţa.
Dacă autoritatea de acordare a licenţelor dintr-un stat membru constată că există dubii
serioase în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor prevăzute în prezenta directivă din
partea unui operator de transport feroviar căreia i s-a eliberat o licenţă de către
autoritatea competentă dintr-un alt stat membru, aceasta informează fără întârziere
autoritatea din urmă.
- Dacă o licenţă este suspendată sau retrasă din cauza nerespectării cerinţelor privind
capacitatea financiară, autoritatea care acordă licenţele poate elibera o licenţă temporară
până la reorganizarea operator de transport feroviar, cu condiţia ca siguranţa să nu fie
periclitată. Licenţa temporară nu este însă valabilă pe o perioadă mai mare de şase luni
de la data eliberării sale.
- Dacă un operator de transport feroviar şi-a întrerupt activitatea pe o perioadă de şase luni
sau nu şi-a început activitatea în decurs de şase luni de la eliberarea licenţei, autoritatea
de acordare a licenţelor poate decide ca licenţa să fie supusă unei proceduri de aprobare
sau să fie suspendată. În ceea ce priveşte începerea activităţii, operatorul de transport
feroviar poate solicita stabilirea unui termen mai lung, ţinând seama de natura specifică a
serviciilor care urmează să fie prestate.
Dacă un operator de transport feroviar intenţionează să-şi modifice sau să-şi extindă
activităţile în mod semnificativ, licenţa sa trebuie înaintată autorităţii competente de
acordare a licenţei în vederea reexaminării acesteia.
Autoritatea care acordă licenţe nu permite unui operator de transport feroviar care face
obiectul unei proceduri de faliment sau al unei proceduri similare să-şi păstreze licenţa
dacă autoritatea este convinsă că nu există o posibilitate realistă de restructurare
financiară satisfăcătoare într-o perioadă de timp rezonabilă.
- Dacă autoritatea care acordă licenţe suspendă, retrage sau modifică o licenţă, statul
membru respectiv informează imediat Comisia cu privire la aceasta. Comisia informează
imediat celelalte state membre.
Dr.ing.ec.jurist Marin STANCU – Sisteme de management al siguranţei, implementare şi control
Proiectul CENAFER: Flexibilitate şi adaptabilitate în transportul feroviar
- Cerinţe suplimentare
(c) accesul pe calea ferată la terminalele care deservesc sau pot deservi unul sau
mai mulţi clienţi finali şi la alte locuri şi infrastructuri, inclusiv la liniile de acces către şi
dinspre acestea;
Liniile de acces prevăzute la mai sus la literele (c) şi (d) acoperă la fiecare capăt
al călătoriei 50 km sau 20 % din lungimea călătoriei pe liniile de cale ferată prevăzute la
litera (a), fiind reţinută distanţa cea mai lungă.
- Servicii
Întreprinderile feroviare au dreptul, în mod nediscriminatoriu, la setul minim de prestaţii
şi de acces, prin intermediul reţelei la infrastructurile de servicii prevăzute în anexa II a
directivei. Furnizarea serviciilor menţionate la anexa II alineatul (2) se realizează în mod
nediscriminatoriu, iar cererile întreprinderilor feroviare pot fi respinse doar dacă există
alte opţiuni viabile în condiţiile pieţei. Dacă serviciile nu sunt asigurate de către un singur
administrator al infrastructurii, furnizorul "infrastructurii principale" depune toate
eforturile rezonabile pentru a facilita furnizarea acestor servicii.
Statele membre stabilesc condiţiile corespunzătoare, inclusiv plăţile în avans dacă este
cazul, care să asigure că, în condiţii normale de activitate şi pe o perioadă de timp
acceptabilă, conturile unui administrator al infrastructurii prezintă cel puţin un echilibru
între venitul rezultat din tarifele de utilizare a infrastructurii, excedentul rezultat din alte
activităţi comerciale şi finanţările de la stat, pe de o parte, şi cheltuielile infrastructurii, pe
de altă parte.
Fără să aducă atingere obiectivului posibil pe termen lung privind acoperirea de către
utilizator a costurilor infrastructurii pentru toate modurile de transport, pe baza unei
concurenţe loiale şi nediscriminatorii, în situaţia în care transportul feroviar poate
concura cu alte moduri de transport, în cadrul de tarifare, un stat membru poate cere
administratorului infrastructurii să-şi echilibreze conturile fără a apela la finanţarea
statului.
- Principii de tarifare
Tarifele de utilizare a infrastructurii feroviare se plătesc administratorului infrastructurii, iar acesta le
utilizează la finanţarea activităţilor sale.
Statele membre pot solicita administratorului infrastructurii să furnizeze toate informaţiile necesare
asupra tarifelor impuse. În acest scop, administratorul infrastructurii trebuie să poată dovedi că tarifele
de utilizare a infrastructurii facturate în fapt fiecărui utilizator, respectă metodologia, reglementarea şi,
dacă este cazul, baremurile stabilite în documentul de referinţă al reţelei.
Fără să aducă atingere dispoziţiilor de exceptare, tarifele pentru setul minim de prestaţii şi accesul pe
reţea la serviciile infrastructurii sunt stabilite la costul direct imputabil exploatării serviciilor de
transport feroviar.
Tariful de utilizare a infrastructurii poate include un tarif care să reflecte deficitul de capacitate al
segmentului identificabil al infrastructurii pe durata perioadelor de saturare.
Tariful de utilizare a infrastructurii poate fi modificat pentru a ţine cont de costurile efectelor asupra
mediului determinate de exploatarea feroviară. Modificarea este diferenţiată în funcţie de amploarea
efectelor produse.
Tarifarea costurilor de mediu care determină o creştere a valorii globale a încasărilor ce revin
administratorului infrastructurii este permisă doar dacă se aplică la un nivel comparabil modurilor de
transport concurente.
În absenţa unui nivel comparabil de tarifare a costurilor de mediu aplicabil altor moduri de transport
concurente, modificarea respectivă nu determină o schimbare totală a veniturilor administratorului
infrastructurii. Dacă a fost introdus un nivel comparabil de tarifare a costurilor de mediu pentru
transportul feroviar şi pentru celelalte moduri de transport concurente determinând venituri
suplimentare, statele membre decid asupra utilizării acestora.
Pentru proiectele de investiţii specifice care se vor realiza sau care au fost realizate cu cel
mult 15 ani înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive, administratorul
infrastructurii poate stabili sau poate menţine tarife mai mari pe baza costurilor pe termen
lung ale unor astfel de proiecte, în măsura în care aceste proiecte cresc eficienţa şi/sau
rentabilitatea şi care, în caz contrar, nu ar putea sau nu ar fi putut fi puse în aplicare. O
astfel de înţelegere tarifară poate conţine şi acorduri asupra împărţirii riscului asociat cu
noile investiţii.
- Reduceri
În situaţia în care un operator care a primit compensaţii se bucură de acest drept în mod
exclusiv, compensaţiile trebuie să fie însoţite de beneficii asemănătoare acordate
utilizatorilor.
Dreptul de a utiliza capacităţi determinate ale infrastructurii sub formă de trasă poate fi
acordat solicitanţilor pe durata maximă corespunzătoare unui grafic de circulaţie.
- Alocarea capacităţilor
- Planificarea
Administratorul infrastructurii satisface, pe cât posibil, toate cererile pentru capacităţi de
infrastructură, inclusiv cererile pentru trase care traversează mai multe reţele şi ţine
seama, pe cât posibil, de toate constrângerile impuse solicitanţilor, inclusiv de efectul
economic asupra activităţilor lor.
În cadrul procesului de planificare şi coordonare, administratorul infrastructurii poate
acorda prioritate serviciilor specifice.
Administratorul infrastructurii consultă părţile interesate asupra proiectului graficului de
circulaţie şi le acordă cel puţin o lună pentru a-şi prezenta observaţiile. Părţile interesate
îi includ pe toţi cei care au solicitat capacităţi de infrastructură, precum şi părţile care
doresc să folosească ocazia pentru a formula comentarii asupra modului în care graficul
de circulaţie le poate afecta capacitatea de a obţine servicii de transport feroviar pe
perioada de valabilitate a graficului de circulaţie.
Administratorul infrastructurii ia măsurile necesare pentru a ţine cont de preocupările
exprimate.