Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANA

FACULTATEA DE DREPT I TIINE ADMINISTRATIVE


MASTER DREPT MARITIM

Politica Transporturilor
n Uniunea Europeana

Evoluia politicii transporturilor n UE i


principalele realizri n domeniu

PROFESOR COORDONATOR

STUDENT

FLORIN DOBRE

MACHEDON CARMEN
ANUL II, SEM. I

CONSTANA
2016

Inca de la fondarea sa, Uniunea Europeana a vizat crearea unei piete unice,
aplicabila tuturor domeniilor de interes economic, juridic si social. Unul
dintre principalele puncte ale acestui proiect este reprezentat de domeniul
transporturilor, nereglementat in stadiul primar. In cadrul lucrarii de fata
vom analiza modul in care a evoluat, de-a lungul anilor, politica
transporturilor in Uniunea Europeana, aducand in discutie principalele
realizari in domeniu, fie ele de ordin teoretic, legislativ sau practic.
I.

Scurt istoric

Transportul desfasurat pe teritoriul Uniunii Europene, fie el rutier,


maritim, fluvial, feroviar, aerian sau inter-modal este reglementat prin
Capitolul IV, articolele 74-78, din cadrul Tratatului semnat in 1957 la
Roma. Acesta prevede reguli comune pentru transportul desfasurat in
statele membre, conditii aplicabile transportorilor ce-si desfasoara
activitatea pe teritoriul acestora, precum si masuri privind siguranta
transporturilor si modalitati de imbunatatire a acesteia. De asemenea, in
cadrul Tratatului s-a acordat Consiliului dreptul de a promulga, pe baza
unei majoritati a voturilor, reglementari pentru transportul maritim si
aerian.
Tratatul de la Roma prevedea faptul ca politicile de transport sa fie
coordonate de Consiliul de Ministri, prevedere ce a ramas valabila pana in
1985 cand acesta isi pierde o parte din atributii, in urma procesului pe
care Parlamentul European i-l intentase in 1983, la Curtea Europeana de
Justitie, pentru nereusita in implementarea unei politici comune de
transport, si in particular in stabilirea unei astfel de politici cu caracter
obligatoriu.
Incepand cu anul 1985, in cadrul sau general, politica transporturilor este
supusa procedurii de co-decizie, procedura ce presupune trimiterea de
propuneri de catre Comisia Europeana catre Parlament si Consiliu, care isi
impart puterea legislativa. In cazul in care intre cele doua foruri nu se
creeaza un acord in ceea ce priveste propunerea Comisiei, se fondeaza un
comitet de conciliere, format in parte egala din reprezentanti ai

Parlamentului si ai Comisiei, pentru solutionarea problemei. Propunerile


privind reglementari ce pot afecta standardul de viata si al fortei de munca
ale cetatenilor europeni nu sunt insa supuse acestei proceduri, ci trec prin
procedura de consultare in Consiliul European, fiind votate prin
unanimitate.
II.

Principalele reglementari

1985. Comisia Europeana a publicat Cartea Alba privind finalizarea


Pietei Interne, transformand politica de transport intr-o piesa cheie a
strategiei comunitare generale.
1992. Comisia publica Comunicare asupra Dezvoltarii Viitoare a Politicii
Comune de Transport, lucrare ce schimba abordarea sectoriala1 asupra
politicii transporturilor intr-o politica integrata 2 bazata pe mobilitate
durabila. Se aduc in discutie probleme ca siguranta transporturilor, relatiile
externe, politicile de taxare, protectia sociala si a mediului.
1995. Este publicata Cartea Verde care aduce in discutie latura fiscala a
politicii transporturilor- Catre taxarea echitabila si eficienta in
transporturi.
1995. Comisia publica o a doua Carta Alba Taxarea echitabila pentru
utilizarea infrastructurii:o abordare pe etape a unui cadru comun de taxare
pentru utilizarea infrastructurii in Uniunea Europeana
1998. Prin Mobilitate durabila: Perspective pentru viitor Comisia a
stabilit obiectivele pentru 2000- 2004
2001. Se publica Carta Alba privind Politica Comunitara de Transport prin
care se incearca evitarea pierderilor economice cauzate de ambuteiaje,
poluare si accidente.
2004. Este adoptata O noua Constitutie pentru Europa in care se acorda
atributii sporite Consiliului care, dupa consultarea cu Comitetul Economic
si Social, are drept de reglementare asupra regulilor comune de transport

politica era structurata pe sectoare de actiune si referinta- politica bazata pe moduri de transport
politica ce vizeaza domeniul in ansamblul sau, fara a aloca resurse suplimentare pe sectoare individuale
politica integrata a stat la baza Tratatului de la Roma, al carui obiectiv a fost sa consolideze unitatea
economiilor statelor membre si sa asigure dezvoltarea armonioasa a acestora prin reducerea decalajelor
dintre anumite regiuni si a dezvoltarii lente in cazul regiunilor defavorizate
2

international si conditiile in care transportorii pot opera pe teritoriul


statelor membre.
III.

Actorii implicati in Politica Comuna de Transport a UE

Parlamentul European. Comitetul de Transport si Turism


Se ocupa de: siguranta transporturilor, stabilirea retelelor trans-europene,
elaborarea regulilor privind transportul in UE, relatiile de transport cu
statele din afara uniunii.
Consiliul European3 defineste directiile politice generale ale UE.
Comisia Europeana4. Directoratul General pentru Energie si
Transport se ocupa de implementarea politicilor in domeniul energiei si
al transporturilor, acestea fiind orientate in avantajul tuturor sectoarelor
societatii: cetateni, companii, municipalitati, etc.
Comitetul Economic si Social5 reprezinta grupurile de interese ce intra in
alcatuirea societatii civile organizate, aparand interesele membrilor in
fata institutiilor UE.
Comitetul Regiunilor6 verifica respectarea identitatii si a prerogativelor
locale si regionale.
Banca Europeana de Investitii7 sprijina proiectele Uniunii Europene,
impumutand bani mai ales pentru realizarea proiectelor ce vizeaza zonele
mai putin dezvoltate. Utilizand fonduri de pe pietele de capital, BEI
finanteaza autostrazi, aeroporturi, legaturi feroviare, etc.
IV.

Principalele realizari in domeniu

Incepand cu anii 70, Comisia Europeana a intreprins o serie de actiuni


menite sa liberalizeze circulatia cetatenilor UE, dar si a marfurilor de pe
teritoriul statelor membre si inspre acestea. Sfarsitul anilor 80 aduce in
discutie, in cadrul Uniunii, crearea de retele Trans- Europene, vizand
solutionarea
3

doua

probleme

de

interes

central:

dezvoltarea

este compus din sefi de state sau guverne si presedintele Comisiei Europene
se ocupa de respectarea tratatelor si a legislatiei, cheltuirea fondurilor, implementarea deciziilor politice
5
infiintat in 1957 prin Tratatul de la Roma
6
fondat in 1994 in urma Tratatului de la Maastricht si format din reprezentanti ai autoritatilor locale si
regionale
7
infiintata in 1958
4

infrastructurii si impactul acesteia asupra mediului, avand totodata ca


scop intarirea coeziunii socio-economice. Acestea au devenit una dintre
cele mai importante masuri premergatoare realizarii pietei unice, intrucat
din bugetele lor s-au alocat fonduri pentru numeroase proiecte de interes
comun pentru UE si statele membre.
Primul sector reglementat este cel al transportului aerian pentru care, in
1980, a fost creata o politica ce viza introducerea unei licente unice de
transport pentru companiile statelor membre, modificarea conditiilor de
acces pentru transportatorii aviatici, pe rutele comunitare, acordarea tutror
pilotilor din statele membre UE a dreptului de a se angaja in orice
companie dintr-un stat membru. O data cu inflorirea transportului aerian,
statele din componenta UE se confrunta cu o problema ce vizeaza
apropierea aeroporturilor de limita se saturatie, nerezolvarea acesteia
ducand la limitarea companiilor ce presteaza pe piata.
La 1 ianuarie 1993, PCT inregistreaza un

progres prin promulgarea

reglementarilor privind transportul in cadrul Uniunii. Se hotaraste ca orice


transportator dintr-un stat membru poate transporta fara restrictii bunuri
catre alt stat membru, iar transportul fluvial cunoaste o scadere a
restrictiilor in domeniu, urmand ca la 1 ianuarie 2000 sa fie liberalizat
complet, intrucat reprezinta un sector de maxim interes economic, fiind
mult mai avantajos pentru transportul de marfa, datorita faptului ca o
cursa raportata la tona/kilometru mentine raportul cantitate transportata/
consum in cote optime companiilor. De asemenea, faptul ca aproximativ
20% dintre zborurile desfasurate pe teritoriul statelor UE au intarzieri de
pana la 15 minute reprezinta o problema pe care Uniunea are in vedere sa
o solutioneze.
In anii urmatori, respectiva 2001, 2002 si 2004, UE a adoptat o serie de
reglementari ce au in vedere reformarea si imbunatatirea transportului
feroviar care a scazut drastic in ultimii 30 ani, din cauza lipsei
imbunatatirilor in domeniu, dar si a timpului ridicat necesar transportarii
bunurilor la destinatie. Una dintre cele mai mari realizari in acest sector
este sporirea sigurantei clientilor si compensatiile introduse in cazul

intarzierilor, menite sa suprime pagubele suferite, atat de catre calatori,


cat si de catre transportatori.
In ceea ce priveste transportul maritim, anul 2004 reprezinta momentul in
care se pun bazele a patru coridoare, autostrazi marine, menite sa
asigure o circulatie a bunurilor mai performanta. Acestea sunt: Autostrada
Marii Baltice, Autostrada Maritima a Europei de Vest, Autostrada
Maritima a Europei de Sud- Est si Autostrada Maritima a Europei de SudVest. Un alt progres in acest sector este reprezentat de acceptarea
pavilionului8 de complezenta9, sub care desfasoara activitati de
navlosire aproximativ 59% dintre nave, pe teritoriul statelor membre,
pavilion ce are statut de tolerat in alte regiuni.
V.

Transporturile in Uniunea Europeana

A. Transportul terestru - se imparte in transportul auto, feroviar si


fluvial.
Transportul auto s-a desfasurat conform normelor existente pe pietele
natioanle decat conform unora comunitare pana in anii 1960. Comisia
Europeana si-a inceput actiunea de comunitarizare prin armonizare
conditiilor existente de concurenta si fixarea preturilor, in acest sens
elaborandu-se Regulamente ale Consiliului:
-

n.11/1960/CEE, n.141/1962/CEE si n.1017/1968/CEE - normele de


concurenta la nivelul Comunitatii Economice Europene.

n.11/1960/CEE si n.1174/1968/CEE s-a stabilit nivele maxime si


minime de tarifare.

n.4059/1989/CEE Consiliul elimina sistemul preturilor, acestea


liberalizandu-se complet.
In privinta conditiilor pe care transportorii trebuiau sa le indeplineasca,
acestea au fost reglementate prin Regulamentul n.3572/1990/CEE ce
decidea conditiile ce trebuiau sa fie indeplinite pentru un transportor auto
de marfuri si persoane dar si recunoasterea reciproca a certificatelor si

8
9

mijloacele utilizate la bord pentru semnalarea nationalitatii navei


proprietatea si controlul vasului se afla in alta tara decat in cea a pavilionului de navigatie

diplomelor in scopul asigurarii liberei circulatii. De asemenea s-au definit


si normele tehnice ale transportului auto 10, la aceasta adaugandu-se
Directiva Parlamentului European si a Consiliului European din anul
200011.
O schimbare a reprezentat-o Directiva Consiliului 12 privind liberalizarea
totala a cabotajului; prin aceasta se eliminau orice restricti cantitative la
intrarea pe soselele dintr-un stat memebru.
Incepand cu anul 2000, Comisia Europeana impreuna cu Consiliul
European si Parlamentul European s-a axat pe imbunatatirea legislatiei
comunitare destinata unui transport auto 13.
B. Transportul feroviar - Inexistenta unei piete internationale a facut ca
la inceput sa nu existe initiative de liberalizare si integrare a acestui tip de
transport terestru. Incepand cu anul 1969, apare un Regulament al
Consiliului14 prin care se stabilesc mecanisme comune de evidenta
contabila a companiilor feroviare natioanle15.
In anul 2000, Parlamentul European si Consiliul European adopta o
Propunere de Regulament cu privire la evidenta statistica a transportului
feroviar.16
In perioada 1981-1996 s-a intensificat dorintade cooperare intre
societatile natioanale de cai ferate in cazul traficului international de
marfuri si persoane. Dupa anul 1995 au existat propuneri de liberalizare a
transporturilor feroviare, in 1996 fiind publicata o strategie cu privire la
10

Normele ce priveau utilizarea tacografelor, anvelope, frane, greutate maxima, dimensiuni, restrictii,
controlul ethnic al vehiculelor, securitate in trafic etc.
11
Aceasta modifica Directiva Consiliului 91/671/CEE cu privire la centurile de siguranta sau Directiva
Consiliului 95/50/CEE din 1995 privind transportul substantelor periculoase precum si Regulamentul
Consiliului n.3916/1990/CEE referitor la masurile ce trebuiau adoptate in situatii de criza ale
transporturilor auto.
12
Regulamentul n.3118/1993/CEE
13
Directiva 76/914/CEE referitoare la formarea profesioanala a soferilor si Directiva 91/439/CEE cu privire
la carnetul de conducere.
14
Regulamentul Consiliului n.1192/1969/CEE.
15
Acestea se completeaza prin Regulamentul Consiliului n.2830/1977/CEE prin care se stabileste
compatibilizarea bilanturilor anuale ale companiilor nationale de cale ferata.
16
La nivelul CEE exista un Regulament privind actiunile statelor membre din perspective intelegerii
transportului feroviar ca un serviciu public (Regulamentul Consiliului n. 1191/1969/CEE, ulterior
modificat prin Regulamentul Consiliului n. 1893/1991/CEE). Astfel incat Propunerea de Regulament din
2000 vine ca o completare cu privire la achizitiile publice ale acestui sector.

revitalizarea tranportului feroviar (fapt cu care se constata ramanerea in


urma a acestora si pierderea cotei de piata). In vederea garantarii
accesului liber la piata feroviara se propune insanatosirea economica si
integrarea retelelor nationala intr-o retea europena, prin patru Directive
elaborate de Comisia Europeana:
- Directiva PE-Consiliu n. 2001/12/CE din 26 februarie 2001 prin care se
modifica Directiva Consiliului n. 91/440/CEE referitoare la dezvoltarea
transportului feroviar comunitar. Se reclama liberalizarea, accesul liber al
operatorilor posesori de licene valabile, dar i garantarea independenei
societilor naionale de cale ferat n gestionarea, administrarea i
controlul intern;
- Directiva PE-Consiliu n. 2001/13/CE din 26 februarie 2001 care modifica
Directiva Consiliului n. 95/18/CE asupra acordrii licenelor 17;
- Directiva PE-Consiliu n. 2001/14/CEE din 26 februarie 2001 prin care
se promova integrarea transportului pe calea ferat i creterea
competitivitii;
- Directiva PE-Consiliu n. 2001/16/CE referitoare la interoperabilitatea
sistemului feroviar european.
C. Transportul fluvial - reprezinta o importanta majora in cadrul
transporturilor tereste. Pentru acest sector de transport terestu primele acte
normative au aparut incepand cu 1968:
- Recomandarea Comisiei din 31 iulie 1968 referitoare la nsntoirea
structural a transporturilor fluviale de mrfuri;
- Regulamentul Consiliului n. 1191/1969/CEE referitor la atribuiile
statelor dat fiind caracterul de serviciu public al transporturilor fluviale;
- Regulamentul Consiliului n. 1107/1970/CEE referitor la ajutorul public;
- Regulamentul Consiliului n. 1108/1970/CEE referitor la contabilizarea
cheltuielilor pentru infrastructur.

17

aplicnd principiile subsidiaritii i proporionalitii, aceast directiv garanta un tratament just,


nediscriminatoriu i transparent tuturor agenilor economici n acordarea licenelor

Reformarea si liberalizare transporturilor fluviale incepe odata cu anul


1989, Consiliul European adoptand o serie de acte normative:
- Regulamentul Consiliului n. 1101/1989/CEE din 27 aprilie 1989
referitor la nsntoirea structural a navigaiei interioare, dispoziie
modificat ulterior prin Regulamentul Consiliui n. 742/1998/CE din 13
martie 1998;
- Regulamentul Consiliului n. 718/1999/CE (modificat din nou n 2000)
referitor la capacitatea flotei comunitare utilizate n transportul fluvial.
In ceea ce priveste transportul fluvial dintre actele normative importante
putem aminti:
- Directiva Consiliului n. 80/1119/CEE din 17 noiembrie 1980 referitoare
la statistic;
- Directiva Consiliului n. 82/174/CEE din 4 octombrie 1982 referitoare la
caracteristicile tehnice a vaselor fluviale;
- Regulamentul Consiliului n. 3912/1992/CEE din 17 decembrie 1992
referitor la controlul exercitat de ctre CEE;
- Directiva Consiliului n. 96/75/CEE din 19 noiembrie 1996 referitoare la
preuri;
- Directiva PE-Consiliu n. 2000/18/CE din 17 aprilie 2000 referitoare la
transporturile periculoase.
- Propunerea de Regulament a PE i Consiliului din 2000 referitoare la
atribuiile statelor n adjudecarea contractelor de servicii publice pentru
transportul de cltori;
- Propunerea de Directiv din anul 2000 prin care se modifica Directiva n.
82/174/CEE;
- Propunerea de Directiv din anul 1999 privind aproximarea legislaiilor
statelor membre privind transporturile fluviale de mrfuri periculoase;
- Regulamentul Consiliului n 3921/1991, CEE din 16 decembrie 1991
referitor la condiiile de admitere ale transportatorilor nerezideni pe apele
navigabile din CEE.
D. Transportul maritim

In ceea ce priveste transportu maritime Uniunea Europeana are trei axe


principale: acceptarea sistemului mondial de Conferinte maritime drept
metoda de organizare a traficului, stabilirea mijloacelor de protectie a
flotei comunitare si promovarea mijloacelor necesare asigurarii securitatii
maritime.
Consiliul European a aprobat prin Regulamentul n.954/1979, ratificarea de
catre statele membre a Conventiei ONU, privind codul de conduita a
Conferintelor Maritime. In 1985, Comisia Europeana impreuna cu
Parlamentul European publica un memorandum privind politica de
transport maritime

comunitar18. Prin aceasta se dorea apararea

transporturilor maritime comunitare in fata concurentei mondiale si


accesul liber al statelor membre ale Uniunii Europene la respectivul sector
din statele asociate Uniunii Europene.
Ca principale acte normative privind transportul maritime putem aminti:
- Regulamentul Consiliului n. 4055/1986/CEE cu privire la libertatea de a
presta servicii de transport maritim, altele dect cele dintre dou porturi
ale aceluiai stat;
- Regulamentul Consiliului n. 4056/1986 prin care se stabilesc
modalitile prin care se aplic art. 85 i 86 TCE transporturilor maritime;
- Regulamentul Consiliului 4058/1986 care stabilea aciuni coordonate n
scopul salvgardrii accesului la traficul maritim transoceanic.
In ceea ce priveste concurenta, in sectorul transportului maritime, o serie
de acte normative comunitare au fost adoptate incepand cu anii 1990:
- Regulamentul Consiliului n. 479/1992/CEE din 25 februarie 1992 cu
privire la aplicarea art. 85 TCE;
- Regulamentul Comisiei n. 2842/1998/CE din 22 decembrie 1998
referitor la aplicarea art. 86 TCE;
- Regulamentul Comisiei n. 2843/1998/CE din 22 decembrie 1998 de
aplicare a Regulamentelor Consiliului n. 1017/1968, 4056/1986 si
3975/1987 privind concuren;
- Propunerea de Regulament din anul 2000 a Consiliului de
18

Prin aceasta se stabileau principiile ce trebuiau sa stea la baza relatiilor dintre statele membre.

modificare a normelor de competen prevzute n Regulamentele


Consiliului n. 1017/1988, 2988/1974, 4056/1986 i 3975/1987.
Cu privire la buna functionare a pietei maritime de transport si in privinta
securitatii maritime au fost adoptate drept acte normative urmatoarele:
- Regulamentul Consiliului n. 613/1991/CEE referitor la Registrele
navale;
- Directiva Consiliului n. 94/58/CE din 22 noiembrie 1994 referitoare la
nivelul minim profesional al marinarilor;
- Propunerea de Directiva a PE i Consiliului din anul 2001 asupra
formalitilor de informare ale navelor ce acosteaz n porturile
comunitare.
- Directiva Consiliului n. 93/75/CEE asupra condiiilor minime ce trebuie
ndeplinite

de

navele

care

transport

mrfuri

periculoase

sau

contaminante la intrarea sau ieirea dintr-un port comunitar;


- Directiva Consiliului n. 95/21/CE din 19 iunie 1995 asupra
obligativitii ndeplinirii normelor internaionale de securitate maritim,
prevenirea contaminrii;
- Directiva Consiliului n. 98/18/CE din 17 martie 1998 asupra regulilor i
normelor de securitate pentru navele aflate n tranzit n apele europene;
- Propunerea de Directiv din anul 2000 de modificare a directivelor
privind securitatea maritim i prevenirea contaminrii.
In ceea ce priveste infrastructura sectorului de transport maritim, putem
aminti Cartea Verde din 1997. Aceasta facea referire la proturi si
infrastructure maritime prin care se dorea o eficientizare a activitatii pe
care acestea le intreprind 19, o integrare a infrastructurii maritime in
reteaua multimodala europeana si aplicarea regulilor concurentei in acest
sector.

E. Transportul aerian
19

tiut fiind c prin ele tranzita 90% din comerul internaional al UE, 30% din traficul intracomunitar i
200 de milioane de cltori anual

A fost exclus, ca si cel maritime, din piata comuna a transporturilor


europene pana in anul 1979 cand Comisia Europeana a elaborate un
memorandum asupra dezvoltarii servicilor aeriene de transport 20.
Comisia Europeana prezinta in 1984 un nou memorandum prin care se
propune o serie de masuri menite sa liberalizeze transportul aerian
incepand cu 1987. Printre reflementarile adoptate putem aminti:
Regulamentul

Consiliului

n.

3975/1987/CEE 21

si

Regulamentul

Consiliului n. 2299/198922. Continuarea liberalizarii transportului aerian


continua in decada anilor 1990, prin Regulamentul Cosiliului n.
2342/1990/CEE23 si Regulamentele n. 2343/90/CEE si n. 2344/90/CEE 24.
A treia faza a liberalizarii transportului aerian incepe in 1992, determinate
de evolutiile anterioare din acest sector dar si datorita generalizarii Pietei
Unice25.
Dupa 1992, actele normative s-au axat in principal pe accesul liber la
piata, pe securitatea aeriana, pe concurenta si pe repartizarea traficului.
Drept acte normative putem aminti:
- Regulamentul Comisiei n. 1617/1993/CEE din 25 iunie 1993 referitor la
aplicarea art. 85 TCE;
- Regulamentul Comisiei n. 2843/1998/CEE din 22 decembrie 1998 referitor
la concuren.
- Decizia Consiliului din anul 2000 de aprobare a Conveniei de unificare a
regulilor

transporturilor

aeriene

internaionale

(Convenia

de

la

Montreal).
- Regulamentul Consiliului n. 05/1993/CE referitor la repatizarea franjelor
orare n aeroporturile comunitare;
- Rezoluia Consiliului din 17 noiembrie 1995 referitor la aglomerarea
20

Prin crearea unui sistem European de transport si depasirea sistuatie care exista la momentul acela in ceea
ce priveste transportul aerian.
21
prin care se stabileau normele concureniale pentru societile din sectorul transportului aerian
22
prin care se stabilea un cod de conduit.
23
asupra tarifelor pentru zborurile regulate
24
referitoare la accesul companiilor aeriene la rutele regulate intracomunitare i repartizarea capacitii de
transport de pasageri ntre companii
25
Ceea ce a determinat la adoptarea masurilor ce permiteau oricarui transportor sa ofere servicile sale in
orice alt stat membru. In acest sens putem aminti Reglementarile Consiliului n.2407/1992/CEE,
n.2409/1992/CEE si n.2401/1992/CEE.

aeroporturilor i situaiile de criz n traficul aerian;


- modificarea Regulamentului Consiliului n. 3922/1991/CEE referitor la
armonizarea normelor tehnice i a procedurilor administrative aplicabile
aviaiei civile;
- Rezoluia Consiliului din 2 octombrie 2000 referitoare la drepturile
pasagerilor;
- Regulamentul PE i al Consiliului din anul 2000 prin care se stabileau
normele comune ale aviaiei civile i se nfiina Agenia European de
Securitate Aerian.
F. Retelele Trans- Europene
In privinta retelelor trans-europene, acestea au reprezentat o prioritate a
Uniunii Europene26. Principala problema a acestei actiuni comunitare o
reprezenta finantarea, fapt care a determinat Comisia sa propuna
modificarea Regulamentului Financiar 2236/1995 27.
Importanta si necesitatea retelelor trans-europene a fost dezbatuta inca de
la Tratatul de la Maastrich, unde Uniunea Europeana, dorea sa dezvolte o
retea trans-europeana care sa permita cetatenilor, operatorilor economici
sa beneficieze pe deplin de avantajele unui spatiu fara frontiere. In
consecinta acestui lucru, in 1996 s-a stabilit crearea unei retele de
transport compusa din infrastructura si servicii 28. Obiectivele pe care
aceasta le viza erau oferirea unei infrastructure de calitate, promovarea
interoperabilitatii, garantarea mobilitatii persoanelor si a bunurilor,
realizarea activitatii de cercetare, dezvoltarea retelei trans-europene si
cooperarea cu statele terte interesate 29. Importanta retelelor transeuropene pentru Uniunea Europeana, recunoscute in Titlul XV al
Tratatului de la Amsterdam si in Titlul XII al Tratatului de la Maastrich,
era una ridicata deoarece acestea vor contrinui la realizarea coeziunii
26

Fapt reflectat prin importanta acestui subiect in Agenda 2000 (COMMISSION EUROPEENNE, Agenda
2000, Pour une Union plus forte et plus large, COM(97)2000, Bruxelles, 1997)
27
Cel care stabilea refimul ajutoarelor atribuite proiectelor de transport.
28
Prin Decizia Consiliului din 23 iulie 1996.
29
n anul 1997 s-a adoptat o Comunicare a Comisiei referitoare la realizarea conexiunii RTE cu statele
vecine n vederea crerii unei reele paneuropene de transport

economice si sociale dar si la desavarsirea pietei unice, prin proiecte de


interconectare a diferitelor refiuni. In vedera indeplinirii obiectivelor
propuse, Tratatul Uniunii Europene oferea trei functii esentiale pentru
Uniunea Europeana: elaborarea orientarilor specifice retelelor de
transport, energie si telecomunicatii astfel incat Uniunea Europeana sa-si
stabileasca obiectivele si masurile ce se impugn in scopul realizatii
politicilor, garantarea armonizarii normelor tehnice 30 si sprijinirea
eforturilor financiare ale statelor membre in favoarea proiectelor de
interes comun31.

Bibliografie:
30
31

msur menit a permite inter-operabilitatea reelelor


msur menit a permite inter-operabilitatea reelelor

Politica regionala- o abordare integrata, o vedere de ansamblu ,


Panorama,

nr.34,

2010,

(http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/p
df/mag34/mag34_ro.pdf )

Politica in domeniul transporturilor, Institutul European din


Romania, MasterPrint Super Offset, 2005

COMMISSION EUROPEENNE, Agenda 2000, Pour une Union


plus forte et plus large, COM(97)2000, Bruxelles, 1997

CONSIULUI UNIUNII EUROPENE, Raport Anual 1997 asupra


Retelei de Transporturi, Bruxelles, octubrie 1998

COMISIA EUROPEANA, Cartea Alb a creterii economice,


competitivitii i muncii, Bruxelles, 1992

XII CONGRES DE L`UNION DES AVOCATS EUROPENNS:


L`Europe des transports. Rgulation, Dergulation, Impact du
passage l`Euro, Editorial Bruylant, Bruxelles, 1999