1

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

1. Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii Europene are dreptul de a se deplasa si de a-si stabili resedinta n mod liber pe teritoriul statelor membre. 2. Libertatea de circulatie si de sedere poate sa fie acordata, n conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea Europeana, cetatenilor unor tari terte care domiciliaza legal pe teritoriul unui stat membru. (Carta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale - Articolul 45)

Prin ncheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeana (Acordul European), Romnia s-a angajat ireversibil pe calea integrarii europene. Strategia nationala de pregatire a aderarii Romniei la Uniunea Europeana, adoptata la Snagov n iunie 1995, a trasat etapele procedurale si actiunile ce urmau a fi ntreprinse n procesul de apropiere de structurile comunitare. Constienta fiind de existenta deficientelor si a ntrzierilor semnalate n Avizul Comisiei Europene (CE) din iulie 1997,Romnia a ncercat sa accelereze ritmul reformelor economice si institutionale. Statutul de candidat la aderare dobndit n urma Consiliului European de la Luxemburg si oficializat odata cu lansarea procesului de negocieri si aderare la Uniunea Europeana (UE) marcheaza un nou stadiu al relatiilor cu Uniunea si implica asumarea de responsabilitati sporite n ndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, n alinierea la normele si practicile comunitare.

Parteneriatul de Aderare semnat de Romnia constituie actualmentem elementul-cheie al strategiei consolidate de preaderare, enuntnd principiile, obiectivele si prioritatile de actionare si mobiliznd ntr-un cadru unic toate formele de asistenta comunitara. Aflata n faza de pregatire intensificata pentru aderare, Romnia participa activ la procesul de examen analitic al acquisului communautaire, al carui obiectiv l constituie armonizarea legislatiei interne cu normele comunitare. n 2000 au nceput efectiv negocierile de aderare, pe capitole, ale Romniei la Uniunea Europeana. Capitolul referitor la libera circulatie a persoanelor a nceput sa fie negociat abia n 2002, la Bruxelles, n cadrul primei Conferinte de Aderare. n dreptul comunitar, primele prevederi referitoare la libera circulatie a persoanelor apar n cadrul Tratatului de la Roma (1957), care stabileste"eliminarea, ntre statele membre, a obstacolelor n calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalului" si statueaza faptul ca"n scopul aplicarii prezentului Tratat, si fara a aduce prejudicii vreunei prevederi speciale incluse n acesta, este interzisa orice discriminare pe motiv de nationalitate". Desi Tratatul de la Roma afirma datoria Comunitatii de a asigura libera circulatie a persoanelor, pna la sfrsitul anilor '80 eforturile depuse n acest sens au reusit sa reglementeze partial aspectele legate de libera circulatie a anumitor categorii de persoane: lucratorii si familiile acestora,furnizorii de servicii si agentii economici. Curtea Europeana de Justitie a jucat un rol extrem de important n consolidarea acestui proces, att prin semnalarea si eliminarea neclaritatilor, ct si prin semnalarea golurilor legislative. Libera circulatie a persoanelor n cadrul Comunitatii Europene a fost definita de Actul Unic European (1987) drept una dintre cele patru libertati fundamentale ale Pietei Interne . Acest nou statut a dus la accelerarea procesului de extindere a dreptului de libera circulatie asupra unor noi categorii de persoane (studenti, persoane ce nu depun activitati economice, dar au resurse suficiente de trai).

Conceptul de cetatenie europeana a fost prima oara introdus prin Tratatul de la Maastricht (1993) prin care s-a acordat drept de libera circulatie si de libera rezidenta n interiorul Uniunii tuturor cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene. Mai mult, Tratatul a plasat n domeniul de interes comun al statelor membre si politica referitoare la azil, problematica trecerii frontierelor externe si politica referitoare la imigratie (Titlul VI - cooperarea n domeniul justitiei si afacerilor interne,cunoscut si sub numele de al Treilea Pilon al UE). Tratatul de la Amsterdam a introdus prevederile legate de aceste aspecte n Tratatul de la Roma (Titlul IV - vize, azil, imigratie si alte politici legate de libera circulatie a persoanelor) si a prevazut o perioada de 5 ani pna la momentul n care se vor aplica procedurile comunitare si n aceste domenii. Prin politica sa, Uniunea Europeana are n vedere crearea unei zone europene de libertate, securitate si justitie n care nu mai este nevoie de controlul persoanelor la frontierele interne, indiferent de nationalitate. n acelasi timp, se desfasoara un amplu proces de implementare a unor standarde comune n ceea ce priveste controlul la frontierele externe ale Uniunii si politicile de vize, azil si imigratie. Marea Britanie si Irlanda nu au acceptat sa ia parte la masurile din cadrul Titlului IV al Tratatului de la Roma, iar Danemarca va participa doar n cadrul masurilor referitoare la politica de vize. Libera circulatie a persoanelor constituie una dintre cele patru libertati din cadrul pietei interne si a politicilor comunitare la nivelul Uniunii Europene, alaturi de libera circulatie a produselor, libera circulatie a serviciilor si libera circulatie a capitalurilor. Cetatenii europeni beneficiaza de dreptul fundamental de a se deplasa si de a se stabili unde doresc. Dar, pentru a fi cu adevarat n avantajul tuturor, libertatea de circulatie a persoanelor trebuie nsotita de un nivel corespunzator de securitate si justitie. La Amsterdam, aceasta dubla cerinta a fost nscrisa n Tratat sub forma nfiintarii progresive a unei zone de libertate, securitate si justitie. Abolirea controalelor la frontier nu a fost nsa pe deplin nfaptuita n cadrul Uniunii. Obiectivul a fost realizat doar de cteva

state membre n baza Conventiei de Implementare a Acordului Schengen (semnata la 19 iunie 1990 si intrata n vigoare la 26 martie 1995). Protejarea drepturilor fundamentale ale omului reprezinta unul dintre principiile de baza ale dreptului comunitar, dar nici Tratatul de la Roma,si nici Tratatul asupra Uniunii Europene, cunoscut si sub denumirea de Tratatul de la Maastricht, nu contin o lista a drepturilor fundamentale.Obiectivul demersurilor privind respectarea drepturilor omului n Uniune este acela de a asigura protejarea acestor drepturi n proiectarea, aplicarea si interpretarea legislatiei comunitare. n contextul necesitatii de compatibilitate cu drepturile fundamentale recunoscute si protejate de constitutiile statelor membre, Curtea Europeana de Justitie a recunoscut o serie de drepturi cunoscute ca fiind fundamentale (ex. aspecte ale liberei circulatii: tratamentul egal, nediscriminarea, libertatea de asociere, libertatea de profesare, libertatea comerciala, libertatea industriala, libertatea concurentiala). Toate acestea au facut obiectul unor procese desfasurate n fata Curtii de Justitie, dar aceasta nu a dat o definitie abstracta a scopului protejarii drepturilor fundamentale ale individului. Astfel, au aparut probleme n distingerea unui drept economic fundamental de altul si n distingerea acestora delibertatile fundamentale mentionate explicit n Tratatul de la Roma libera circulatie a persoanelor, libera circulatie a bunurilor, libertatea de a furniza servicii si libertatea de stabilire. n cadrul Consiliului European de la Nisa (decembrie 2000), Consiliul UE, Parlamentul European si Comisia Europeana au semnat Carta Drepturilor Fundamentale, document ce aduce ntrun cadru unic drepturile civile, politice, economice, sociale stipulate ntr-o serie de documente internationale, europene si nationale. Din punct de vedere al sferei subiectelor de drept, Carta nu face nici o deosebire ntre cetateni, ntrunind pentru prima data n cadrul unui document unic drepturile tuturor persoanelor care se gasesc n mod legal pe teritoriul Uniunii Europene. Articolul 15 alineatul 1 al Cartei vorbeste despre dreptul oricarui cetatean sau cetatene ai

Uniunii de a avea libertatea de a cauta un serviciu, de a lucra, de a se stabili sau de a furniza servicii n orice stat membru. Tot acest articol, n alineatul 3 dispune ca rezidentii tarilor parti, care sunt autorizati sa munceasca pe teritoriul statelor membre, au dreptul la conditii de munca echivalente cu acelea de care beneficiaza cetatenii sau cetatenele Uniunii Europene . Carta cuprinde si importante elemente de supra-nationalitate, n special n legatura cu cetatenia europeana si consecintele sale. Astfel, n spiritual prevederilor Tratatului Uniunii europene, modificat la Amsterdam, se recunoaste dreptul de vot oricarui cetatean al Uniunii si dreptul de a fi ales n cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, n oricare stat membru al Uniunii n aceleasi conditii ca si rezidentii acelui stat. n acelasi timp, toti cetatenii Uniunii Europene au dreptul sa circule liber n spatiul european, sa aiba acces la documente si sa se adreseze Mediatorului European pentru exercitarea dreptului de petitionare. Acquis-ul comunitar n domeniul liberei circulatii a persoanelor Temeiul legal Libera circulatie a persoanelor este unul dintre obiectivele fundamentale prevazute n dispozitiile Tratatului de la Roma ce trebuie ndeplinit n vederea realizarii pietei comune. Esenta acestei libertati consta n eliminarea discriminarilor ntre cetatenii statului membru pe teritoriul caruia se afla acestia sau si desfasoara activitatea si cetatenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul acestui stat. Aceste discriminari se pot referi la conditiile de intrare, deplasare, munca, angajare sau remuneratie. Prin asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu se realizeaza libera circulatie a persoanelor n spatial comunitar. Libera circulatie a persoanelor si eliminarea controalelor la frontierele interne constituie o parte a unui concept mult mai larg, cel de piata interna ce nu poate fi realizata n conditiile existentei unor frontier interne si a restrictionarii circulatiei indivizilor. Sensul conceptului de libera circulatie a persoanelor a evoluat foarte mult de la momentul aparitiei sale. Primele prevederi legate de acest

domeniu considerau individul doar ca agent economic - ca angajat sau furnizor de servicii. Conceptul initial s-a extins treptat pentru a cuprinde si aspectele legate de notiunea de cetatean al Uniunii, indiferent de orice dimensiune economica sau de diferente legate de nationalitate. Acest lucru se intentioneaza a se aplica si cetatenilor tertelor tari, pentru ca ulterior eliminarii controalelor la frontierele interne sa nu mai fie nevoie sa se verifice nationalitatea. Baza legala a liberei circulatii a persoanelor este constituita de: Articolul 14 (7A) din Tratatul de la Roma, ce stabileste piata interna, acesta incluznd libera circulatie a persoanelor; Articolul 18 (8A) din Tratatul de la Roma, ce statueaza dreptul cetatenilor Uniunii de a circula si de a rezida liber pe teritoriul statelor membre; Articolul 61 (73I) din Tratatul de la Roma si urmatoarele, cuprinse sub Titlul IV (IIIA) Vize, azil, imigratie si alte politici legate de libera circulatie a persoanelor; Articolul 45 din Carta Uniunii Europene privind drepturile Fundamentale Politica n domeniul vizelor Cea mai importanta etapa n evolutia spre o piata interna reala, n care sa nu mai existe obstacole n calea liberei circulatii a persoanelor, este reprezentata de ncheierea celor doua acorduri Schengen: Acordul Schengen (semnat la 14 iunie 1985) si Conventia de Implementare Schengen (semnata la 19 iunie 1990 si intrata n vigoare la 26 martie 1995). n prezent Conventia este semnata de 13 state membre; Irlanda si Marea Britanie nu sunt membre ale Conventiei, dar au avut posibilitatea sa opteze pentru aplicarea anumitor parti ale corpului de legislatie Schengen. Din momentul aplicarii Conventiei pentru Italia si Austria (1 aprilie 1998), au fost eliminate controalele la frontierele interne ale tuturor statelor semnatare, cu exceptia Greciei. n plus, Islanda si Norvegia (membre ale Uniunii Pasapoartelor Nordice) au statut de membrii asociati. Directiva Consiliului din 28 februarie 2002 reglementeaza cererea Irlandei de a participa la cteva dispozitii ale

acquis-ului Schengen, un pas premergator spre adoptarea deplina a aquisului Schengen de catre acest stat. Implementarea Conventiei Schengen are ca scop eliminarea controalelor la frontierele interne pentru toate persoanele, incluznd binenteles masuri de ntarire a controalelor la frontierele externe. Aceste masuri implica o politica de vize comuna, posibilitatea procesarii cererilor de azil, cooperare judiciara si politieneasca, precum si un schimb eficient de informatii. La frontierele externe ale spatiului Schengen, cetatenii UE trebuie doar sa prezinte un document de identificare valid, iar cetatenii tertelor tari cuprinse n lista comuna a tarilor ai caror cetateni au nevoie de viza de intrare trebuie doar sa posede o viza unica valabila n ntregul spatiu Schengen. Totusi, fiecare stat membru are libertatea de a cere viza n cazul cetatenilor altor terte tari. Acquis-ul n domeniul politicii vizelor este reprezentat de art. 9-27 din Conventia de Implementare a Acordului Schengen si de o serie de alte acte normative referitoare la: implementarea acquis-ului Schengen n tarile UE, stabilirea unui model tip de viza Regulamentul Consiliului 334/2002 CE de modificare a Regulamentului 1683/1995 sau stabilirea unui model uniform de formular de cerere de viza, eliberata de statele membre titularilor unui document de calatorie nerecunoscut de statul membru care stabileste formularul Regulamentul Consiliului 333/2002 CE. n privinta tarilor ai caror cetateni au nevoie de viza pentru a intra n spatiul comunitar, Regulamentul Consiliului 539/2001 CE fixeaza lista tarilor terte ai caror resortisanti sunt supusi obligatiei de viza pentru a trece frontierele externe ale statelor membre UE. Regulamentul stabileste si lista tarilor ai caror cetateni sunt exceptati de la aceasta obligatie. n prezent lista negativa a UE, cu privire la tarile ai caror cetateni au nevoie de viza pentru a intra n spatiul comunitar, cuprinde un numar de 134 de tari (Anexa I la Regulamentul 539/2001).

Directiva Consiliului 2001/40 CE reglementeaza cadrul legal privind recunoasterea reciproca a deciziilor de ndepartare a rezidentilor statelor terte. Astfel, daca un stat membru UE ia decizia de ndepartare a unui cetatean de pe teritoriul sau, decizia este valabila pe ntreg spatiul tarilor membre UE. Reglementarea liberei circulatii a cetatenilor n spatiul comunitar, cetateni posesori ai unei vize de lunga durata, este facuta de Regulamentul Consiliului 1091/2001, care se refera la libera circulatie a persoanelor ce poseda o viza cu durata mai mare de 30 de zile. n perspectiva crearii unui spatiu comunitar n care controalele la frontiere vor dispare, iar libera circulatie a cetatenilor va fi deplina este nevoie de crearea unei securitati a frontierelor externe si de o solidaritate a statelor UE n acest sens. Fortele de politie coopereaza n depistarea si prevenirea criminalitatii si au drept de urmarire a criminalilor fugari si a traficantilor de droguri pe teritoriul unui stat nvecinat din spatiul Schengen. Pentru functionarea ct mai eficienta a Conventiei, a fost introdusa o masura tehnica compensatorie esentiala Sistemul de Informatii Schengen (SIS), system ce furnizeaza informatii referitoare la intrarea cetatenilor tertelor tari, problemele legate de vize si de cooperarea politieneasca. Accesul la SIS este restrictionat n principal la politie si la autoritatile responsabile cu controlul la frontiere. Reglementarea legala a acestui sistem este data de art. 92-125 din Conventia de Implementare a Acordului Schengen. Controlul frontierelor si migratia Disparitia frontierelor si libera circulatie a persoanelor n tot spatial comunitar poate duce la aparitia unor probleme legate de migratia clandestina. Art. 3-8 din Conventia Schengen reglementeaza modul de supraveghere si control al frontierelor externe. Pe lnga stabilirea unei liste a tarilor terte ai caror cetateni au nevoie de viza (Anaxa I la Regulamentul 539/2001) sau nu (Anexa II la Regulamentul 539/2001)

pentru a intra n spatiul comunitar, au fost luate o serie de masuri privind controlul si securitatea frontierelor UE n tarile ce constituie frontier externe ale spatiului. n acest sens se nscrie initiativa Portugaliei 2001/C73/05 privind ntarirea supravegherii si controlul frontierelor. n vederea crearii unui spatiu sigur cu frontiere sigure si a combaterii migratiei ilegale este nevoie de o cooperare a statelor n acest domeniu. Programe privind cooperarea ntre administratiile vamale ale statelor membre sau ntre serviciile de politie, precum EUROPOL, ori programe de cooperare n domeniul judiciar, precum programul GROTIUS, duc la realizarea unei solidaritati ntre state si la crearea unui spatiu comunitar sigur. n acest sens sunt Regulamentul Consiliului 743/2002 CE ce stabileste un cadru general comunitar de activitate n vederea facilitarii cooperarii judiciare n materie civila sau Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 referitoare la masurile de control si sanctiunile penale n domeniul drogurilor.