Contractul de transport

1. Reglementarea juridică
2. Tipurile de transport
3. Noţiunea, natura juridică şi particularităţile contractului de transport
4. Elementele contractului de transport
5. Efectele contractului de transport
5.1. Drepturile şi obligaţiile părţilor în punctul de expediere (pornire
5.2. Drepturile şi obligaţiile părţilor în cursul de deplasare a bunurilor
5.3. Drepturile şi obligaţiile subiecţilor contractului de transport în
punctul de destinaţie
6. Contractul de transport de pasageri şi bagaje
6.1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de transport al
călătorilor
6.2. Drepturile şi obligaţiile părţilor în contractul de transport de persoane
6.3. Contractul de transport de bagaje
7. Răspunderea părţilor pentru neexecutarea sau executarea
necorespunzătoare a contractului de transport
8. Condiţiile şi modul de prezentare a reclamaţiilor şi acţiunilor în contractul
de transport
 1. Reglementarea juridică
O particularitate esenţială a transporturilor este reglementarea specială. În afară de normele
Codului civil, raporturile contractuale şi organizaţionale cu privire la diferite tipuri de
transporturi sunt reglementate de acte normative speciale.
2. Convenția nr.1956 din 19.05.1956 relativă la contractul de transporturi internaționale
de mărfuri pe șosele (C.M.R.). Tratate Internaționale nr.4 din 30.12.1998. în vigoare
pentru Republica Moldova din 26 mai 1993.
3. Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova, aprobat prin Legea
nr.599 din 30.09.1999 (în continuare, Legea 599/1999) MO RM,11.01.2001, nr.1-4.;
4. Codul transportului feroviar, aprobat prin Legea nr.309 din 17.07.2003 (în continuare,
Legea 309/2003) MO RM, 14.11.2003, nr.226-228.;
5. Codul transporturilor rutiere no.150 din 17.07.2014. MO RM: 15.08.2014, nr.247-248,
în vigoare de la 15.09.2014.
6. Codul aerian al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr.301 din 21.12.2017. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.95-104 din 23.03.2018. data intrării în
vigoare: 23.03.2019.
7. Convenţii şi tratate internaţionale la care Republica Moldova a aderat sau este parte
Tratate internaţionale, vol.IV-VI, Moldpress, 1998; alte acte normative.
1. Legea aviaţiei civile din 9 iulie 1997 (în continuare, Legea 1237/1997) MO RM,
1997, nt.69-70. Legea 1237 din 09.07.1997, în vigoare 23.10.1997.
Republicată:MO 98-99. 15.06.2010;
2. Legea cu privire la transporturi din 21 mai 1997 (în continuare, Legea 1194/1997)
MO RM, 16.10.1997, nr.67, Legea 1194 din 21.05.1007, în vigoare 16.10.1997;
3. Legea nr.144 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru pagube produse de autovehicule/ MO RM nr.32-35 din
09.03.2007/09.09.07.
4. Legea nr.1553-XIII din 25.02.1998 cu privire la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă a transportatorilor față de călători. MO RM nr.38-39 din
30.04.1998;
5. Legea nr.176 din 12.07.2013 privind transportul naval intern al RM MO RM:
25.10.2013, nr.238-242.
6. Legea nr. 92 din 05.04.2007 privind securitatea aeronautică Publicat: 29.06.2007
în Monitorul Oficial Nr. 90-93 art. nr: 393 (se preconizează a fi modificat).
7. Legea nr.1237 din 09.07.1997 aviaţiei civile (republicată și cu modificări)
Publicat: 15.06.2010 în Monitorul Oficial Nr. 98-99, art. nr: 292.
1. Regulamentul privind transportul interior de mărfuri periculoase, HG nr.143 din 18.02.2016. MO RM
23.02.2016, nr.43;
2. Regulamentul transporturilor rutiere de mărfuri periculoase, HG nr.589 din 24.07.2017. MO RM nr.277-
288 din 04.08.2017.
3. Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr.854 din 28 iulie 2006 (în continuare, Regulamentul 854/2006) MO RM, 08.08.2006, nr.124-
125.;
4. Regulamentul transporturilor auto de mărfuri, aprobat de Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor al
Republicii Moldova nr.9/12 din 9 decembrie 1999 (în continuare, HG din 9 decembrie 1999) MO RM,
2000, nr.42-44.;
5. Regulamentul transporturilor rutiere de mărfuri, HG nr.773 din 20.06.2016 MO RM 24.06.2016, nr.169-
183;
6. Regulile de înregistrare a navelor maritime în RM, HG nr.855 din 30.07.2007 MO RM: 10.08.2007,
nr.117-126;
7. Autoritatea Aeronautică Civilă Ordin nr.06 din 09.02.2016 cu privire la aprobarea
documentului “Cerinţe tehnice. Transportul aerian al bunurilor periculoase” 26.02.2016 în Monitorul
Oficial Nr. 44-48.
8. Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor Ordin nr. 23 din 01.02.2008 cu privire la punerea
în aplicare a Instrucţiunii privind exploatarea pasajelor de nivel la calea ferată Publicat : 15.02.2008 în
Monitorul Oficial Nr. 32-33.
9. Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor Ordin Nr.83 din 28.04.2005 privind aprobarea
Regulamentului transportului de călători, bagaje şi mesagerii pe calea ferată. Publicat: 21.10.2005 în
Monitorul Oficial Nr. 139-141.
10. Regulamentului privind modul de ridicare, transportare, depozitare și restituire a mijloacelor de transport
în procesul de constatare a contravențiilor, Hotărârea Guvernului nr.557 din 18.06.2018. În: MO RM
nr.210-223 din 22.06.2018.
11. Regulamentului privind compensarea şi asistenţa pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi
anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin HG nr.836 din 08.11.2012. În: Monitorul
Oficial Nr. 237-241din 16.11.2012
 2. Tipurile de transport
Sistemul unic de transporturi al Republicii Moldova include transportul feroviar, auto, aerian, naval, electric
urban şi transportul prin conducte.
În transportul auto, HG 854/2006 prevede următoarele tipuri de transporturi:
Transporturi în folos propriu – operaţiuni de transport fără încasarea unei taxe sau a echivalentului în
natură ori în servicii.
Transporturi în folos public – activitatea de transport efectuată contra plată de către un agent transportator,
cu condiţia respectării reglementărilor în vigoare.
Transporturi în regim de taxi – operaţiuni de transport efectuate contra plată în folos public cu autoturisme
special amenajate.
Transporturi la comandă – activitate de transport ocaziţional al pasagerilor în folos public, efectuat de
agentul transportator în bază de contract (cerere), încheiat în fiecare caz concret, pentru un anumit grup de
pasageri anterior constituit, nominalizat în lista de control (transporturi naţionale) sau în document de control
prevăzut de Acordul Interbus (transporturi Internaţionale).
Transporturi pe rute regulate – activitate de transportare a pasagerilor în folos public conform periodicităţii
stabilite în orarul de circulaţie, aprobat de organul central de specialitate al Administraţie Publice Centrale,
pentru care sunt percepute taxe, iar pasagerii sunt îmbarcaţi şi debarcaţi în punctele de oprire prestabilite.
Transporturi transfrontaliere - operaţiuni de transport efectuate în orice localitate a ţării până la o localitate
din teritoriul unui sat vecin, situată la o distanţă de cel puţin de 50 km. de frontieră, dacă acordurile bilaterale
nu prevăd altfel.
Transporturi turistice – operaţiuni de transport în folos public care asigură deplasarea ocazională în scop
turistic a unui grup de pasageri, prin intermediul unei agenţii de turism.
Categorii şi tipuri de servicii de transport al pasagerilor:
a) categorii de transporturi:
- naţionale;
- internaţionale;
b) tipuri de transporturi:
- în folos public: pe rute regulate;
neregulate (ocazionale): la comandă; turistice;
- în regim de taxi;
- în folos propriu.
c) după regimul executării:
obişnuite;
rapide (cu un număr limitat de opriri intermediare);
expres (fără opriri intermediare).
În funcţie de obiectul transportat se disting transporturi de mărfuri (transporturi
de bunuri), călători şi bagaje.
În funcţie de criteriul teritorial acceptabil pentru Republica Moldova, deosebim
transportul naţional şi internaţional.
După numărul de cărăuşi şi tipurile de transport noul CC RM specifică
transportul succesiv (art.1413, al.1 CC RM) şi combinat (art.1413, al.2 CC RM).
Vehiculul pe care este încărcat bunul ce se transportă parcurge o porţiune de drum
pe mare, pe cale ferată, pe un fluviu sau canal sau pe calea aerului, iar bunul nu
este descărcat (transbordat), dispoziţiile normelor cu privire la transporturile de
bunuri se aplică asupra întregului transport (art.1431 CC RM).
Contractul de organizare a transporturilor - agentul transportator se obligă în
termenul stabilit să primească, iar expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor)
să prezinte la transport mărfurile în volumul convenit (art133, al.3 Codul
navigației maritime comerciale al RM). Se determină volumul, termenele şi alte
condiţii care privesc prezentarea mijlocului de transport şi a încărcăturii
transportate, precum şi alte condiţii care se referă la organizarea procesului de
transportare a încărcăturii.
 3. Noțiunea, caracterele juridice și particularitățile
contractului de transport
Conform art.1411 CC RM, prin contractul de transport o
parte (transportator) se obligă faţă de cealaltă parte (pasager
sau expeditor) să o transporte împreună cu bagajele ei sau,
respectiv, să transporte bunul la locul de destinaţie, iar
cealaltă parte se obligă să plătească remuneraţia convenită.
Potrivit art.1955 CC român prin contractul de transport, o
parte, numită transportator, se obligă, cu titlul principal, să
transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul în
schimbul unui preţul pe care pasagerul, expeditorul sau
destinatarul se obligă să-l plătească, la timpul şi locul
convenite.
Contractul de navlosire (de charter) drept
contractul de transport de persoane prin care
transportatorul se obligă să transporte
navlositorul sau pasagerul folosind mijlocul de
transport pe care transportatorul îl acordă
navlositorului sau pasagerului în folosinţă
deplină, împreună cu operatorul, în scop de
transport, iar navlositorul se obligă să achite taxa
convenită. Contractul de navlosire poate fi
încheiat pe termen determinat sau nedeterminat
(art.1418 CC RM).
Contractul de transport are următoarele caractere juridice:
• este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece dă
naştere unor obligaţii reciproce şi interdependente pentru
ambele părţi contractante: transportatorul se obligă să
transporte bunurile, pasagerul şi bagajul în punctul de
destinaţie, iar expeditorul şi pasagerul, să plătească taxa de
transport convenită;
• este un contract cu titlu oneros, deoarece fiecare parte
urmăreşte să obţină un echivalent, o contraprestaţie în schimbul
obligaţiei asumate;
• contractul de transport este un contract consensual,
deoarece se încheie valabil prin simplul consimţământ al
părţilor. Consensualitatea contractului de transport rezultă din
definiţia legală dată acestui contract.
 Este un contract translativ de drepturi. În contractul de transport
expeditorul transmite transportatorului dreptul de posesie asupra
bunurilor, care la atingerea punctului de destinaţie, transportatorul
urmează s-o restituie.
 Este un contract cu conţinut patrimonial; în contractul de transport
părţile pretind la executarea unor obligaţii care pot fi evaluate pecuniar.
Pornind de la aceasta părţile la contract pot în mod cert să aprecieze atât
valoarea eventualelor daune care pot fi cauzate, cât şi avantajele pe
care le urmăresc ca rezultat al executării contractului.
 Este un contract ce poate fi încheiate atât personal, cât şi prin
reprezentant. La încheierea contractului de transport legislatorul nu
limitează posibilitatea încheierii acestuia prin reprezentant.
 Este un contract numit şi reglementat. Este un contract care îşi găseşte
în mod detaliat reglementările în ce priveşte condiţiile şi efectele
încheierii acestuia.
 Este un contract de executare succesivă. La acest contract părţile
stabilesc de regulă perioada de executarea contractului, care presupune
acte de executare succesive, eşalonate în timp.
 Este un contract ce poate fi atât principal, cât şi accesoriu. Atunci cânt
expeditorul urmăreşte transportarea, fără ca aceasta să fie condiţionată de modul
de executare a altui contract, contractul de transport apare drept unul principal.
Atunci, însă, când, spre exemplu la încheierea unui contract de vânzare-
cumpărare, părţile au încheiat şi un contract de transport, prin care vânzătorul s-a
obligat să transporte bunul la cumpărător, dobândind în acest caz calitatea de
transportator, iar cumpărătorul - calitatea de expeditor. În asemenea caz contractul
de transport dobândeşte caracterul de contract accesoriu, deoarece din momentul
din care se induce rezoluţiunea contractului, aceeaşi soartă o va urma şi contractul
de transport.
 Este de regulă un contract negociabil, dar poate fi şi de adeziune. Atunci când
este vorba de contractele de transport de pasageri cu rute stabilite, de regulă este
vorba despre contract de transport de adeziune, unde transportatorul stabileşte
condiţiile de călătorie, timpul deplasării şi preţul călătoriei, iar pasagerul fie
acceptă fie nu acceptă aceste condiţii. În celelalte cazuri contractele de transport
sunt supuse negocierii.
 Este un contract revocabil. Art. 20 al Codului transportului auto stabileşte dreptul
pasagerului de a restitui biletul de călătorie până la plecarea autobusului din gară.
 Este un contract ce poate fi atât pur şi simplu, cât şi afectat de modalităţi. La
încheierea contractului de transport părţile pot conveni la executarea contractului
în funcţie de realizarea unor condiţii ce ar privi atât executarea, cât şi validitatea
acestuia.
 Ca particularităţi ale contractului de transport pot fi menţionate următoarele:

 reglementarea juridică a contractului de transport se conţine nu numai în Codul

civil, dar şi în acte normative speciale, dintre care unele de ordin
departamental, care conţin norme atât de drept privat, cât şi public;
 calitatea specială a participanţilor acestui contract, inclusiv numărul acestora;
 obiectul de bază al contractului de transport îl constituie serviciile care au
natură nu de drept, ci de fapt şi se manifestă prin deplasarea în spaţiu a
încărcăturilor, călătorilor şi bagajelor;
 contractul de transport poate fi atât consensual, cât şi real;
 contractul de transport este strâns legat de alte contracte civile. Această legătură
se manifestă prin faptul că contractul de transport are menirea de a asigura
executarea contractelor de vânzare-cumpărare, de antrepriză ş.a.;
 drepturile şi obligaţiile specifice ale participanţilor la contractul de transport;
 răspunderea părţilor în contractul de transport, care se manifestă prin unele
particularităţi esenţiale;
 aplicarea regulilor speciale cu privire la termenele, modul şi ordinea de
prezentare a reclamaţiilor şi acţiunilor.
 4. Elementele contractului de transport
Subiecţii - transportator şi expeditor sau pasagerul.
Expeditor sau pasager poate apărea orice subiect de drept care
dispune de dreptul de proprietate asupra încărcăturii sau a
bagajului sau care dispune de împuternicirile respective
(expeditorul, comisionarul, mandatarul).
Transportator poate apărea orice persoană fizică sau juridică
care îşi asumă obligaţia de a transporta încărcătura, călătorul şi
bagajul acestuia.
În transportul feroviar - Calea Ferată a Moldovei;
în transportul maritim - proprietarul navei sau o altă persoană
care deţine nava în posesiune şi folosinţă (armatorul);
Transportul aerian poate fi executat numai de o persoană care
deţine documentele eliberate de Administraţia de Stat a Aviaţiei
Civile a Republicii Moldova.
În transportul auto - agentul transportator - persoană fizică sau juridică care
transportă cu autovehiculele bagaje şi mărfuri ale agenţilor economici şi ale
cetăţenilor, ori execută sau organizează, din proprie iniţiativă sau prin
înţelegere cu expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor) operaţiuni
prevăzute în contractul de transport şi expediţie.
Faţă de transportator legea stipulează unele cerinţe speciale, printre care
menţionăm:
 transportatorul trebuie să fie înregistrat într-o formă organizatorico-
juridică prevăzută de legislaţia cu privire la antreprenoriat;
 transportatorul trebuie să dispună de o licenţă corespunzătoare. În unele
cazuri, de exemplu în transportul aerian, cărăuşul trebuie să dispună şi de
alte documente şi autorizaţii. Astfel, în baza art.17 al Legii nr.1237/1997,
transportul aerian poate fi executat numai de către o persoană fizică sau
juridică care posedă un certificat valid de operator aerian, o licenţă pentru
genul respectiv de activitate aeronautică şi o autorizaţie de exploatare a
rutei aeriene sau o autorizaţie de zbor.
Art.3 al Codului transportului feroviar - destinatarul de mărfuri este
persoana fizică sau juridică împuternicită cu recepţionarea mărfurilor,
bagajelor şi mesageriilor.
Obiectul: prestarea serviciilor de fapt de deplasare în spaţiu a
bunurilor, pasagerilor şi bagajelor şi achitarea plăţii convenite.
Serviciile de deplasare în spaţiu includ nu numai transportarea
propriu-zisă a bunului, pasagerilor şi bagajelor, ci şi alte
operaţiuni de fapt, accesorii transportului (încărcarea şi
descărcarea mărfii, cântărirea ei, păstrarea ei în cursul
transportării etc.).
Preţul - taxa de transport, care, în baza art.1416 CC RM, se
stabileşte prin acordul părţilor, dacă legea nu prevede altfel. În
contractul de transport maritim de mărfuri - navlu. În
transportul neregulat cuantumul taxei de transport se determină
prin acordul părţilor, luându-se în consideraţie următoarele
circumstanţe: distanţa, viteza mijlocului de transport, felul
mărfii, greutatea, capacitatea şi tipul mijlocului de transport,
parcursul în gol ş.a.
 Forma – contractul de pasageri – bilet (titlul de călătorie) (art.1417 CC
RM).
Contractul de transport de bunuri este constatat printr-o scrisoare de
trăsură (conosament sau alt document echivalent) (art.1432 CC RM).
Contractul de transport feroviar documentele de transport sunt numite,
conform art.3 al Codului transportului feroviar, în felul următor: scrisoare de
trăsură, foaie de expediţie, document (bilet) de călătorie, recipisă de bagaje,
recipisă de mesagerii.
Scrisoarea de trăsură - titlu de valoare pe care expeditorul îl predă
transportatorului, prezintă drept dovadă, pînă la proba contrară, a încheierii şi a
cuprinsului contractului de transport, precum şi a preluării încărcăturii de către
cărăuş (art.1439 alin.(1) CC RM).
Datele cuprinse în scrisoarea de trăsură CMR sunt: expeditorul,
destinatarul, documentele însoțitoare, tipul și cantitatea mărfurilor transportate,
numărul de înmatriculare al autovehiculului, transportatorul.
Scrisoarea de trăsură se întocmeşte în cel puţin trei exemplare originale,
care se semnează de către expeditor şi transportator.
Termenul contractului de transport depinde de tipul de transport, viteza
de deplasare a mijlocului de transport, de distanţa la care încărcătura sau călătorul
şi bagajele urmează a fi deplasate şi de alte circumstanţe.
 5. Efectele contractului de transport

5.1. Drepturile şi obligaţiile părţilor în punctul de expediere (pornire)

Drepturile şi obligaţiile părţilor depind de tipul de transport, complexitatea

transportării, volumul încărcăturii transportate şi de alte circumstanţe.
Expeditorul are următoarele drepturi şi obligaţii în punctul de pornire:
 să achite taxa de transport (art.1416 alin.(2) CC RM);
 transportatorul are dreptul de retenţie asupra bagajului şi bunurilor până

la achitarea taxei de transport.

 să întocmească scrisoarea de trăsură (art.1435 CC RM);
 să predea bunurile sau bagajele în vederea transportării în locul, timpul şi

în cantitatea prevăzute de contract;

 să predea bunurile în ambalajul corespunzător pentru ca acesta să fie

protejat de pierdere, alterare sau deteriorare în timpul transportării sau

strămutării;
 expeditorul este obligat să marcheze în prealabil fiecare lot de bunuri şi
să aplice marcajul special care indică particularităţile bunurilor,
metodele de manipulare în procesul de încărcare-descărcare,
transportare şi păstrare;
 să încarce bunurile în mijlocul de transport şi să asigure fixarea,
consolidarea şi acoperirea lor, folosind instalaţii proprii, dacă
contractul nu prevede altfel;
 să încarce bunurile în timpul stabilit în contract, dar care nu este mai
mic decât norma tehnică. În cazul lipsei normei tehnice expeditorul
este obligat să încarce bunurile, folosind întreaga capacitate a
mijlocului de transport;
 în cazul transmiterii spre transportare a bunurilor perisabile expeditorul
este obligat să anexeze la scrisoarea de trăsură certificatul de
conformitate, de calitate, igienic şi fitosanitar, certificatul veterinar etc.
 expeditorul are dreptul să dispună de bunuri (art.1441 alin.(1) CC RM);
 expeditorul este în drept să ceară de la expeditor verificarea
greutăţii brute sau a cantităţii exprimate în alt mod a bunurilor,
precum şi conţinutul coletelor. Rezultatul verificării se
consemnează în scrisoarea de trăsură (art.1436 alin.(3) CC RM);
 expeditorul, de comun acord cu expeditorul, este în drept să declare

valoarea bunurilor;
 este obligat să achite transportatorului o taxă suplimentară;

Expeditorul este obligat să declare valoarea următoarelor mărfuri:

 metale preţioase şi articole din ele, pietre preţioase, obiecte de artă,

tablouri, obiecte de anticariat, lucrări de artă, covoare, maşini

experimentale, utilaje şi dispozitive, la care preţurile nu sunt
aprobate;
 obiecte de uz casnic (p.29-32, Regulamentul transporturilor auto de

mărfuri nr.9/12 din 09.12.1999)

Transportatorul are următoarele drepturi şi obligaţii în punctul de pornire:
 transportatorul care face publică oferta de transport de persoane şi bunuri

este obligat să încheie un contract de transport, cu excepţia cazurilor în

care există un motiv serios de a refuza (art.1412 CC RM);
 să pună la dispoziţia expeditrorului mijlocul de transport corespunzător în

stare bună, care poate fi utilizat pentru transportarea bunurilor respective.

Prezentarea unui mijloc de transport inutilizabil pentru transportarea
bunurilor prevăzute în contract echivalează cu neprezentarea mijlocului
de transport;
 să primească bunurile pentru transportare. Preluarea bunurilor pentru

transportare se atestă prin semnătura transportatorului pusă pe scrisoarea

de trăsură. Dacă acest document nu cuprinde rezerve motivate ale
transportatorului, se prezumă, până la proba contrară, că bunurile şi
ambalajul erau, la preluare, în stare bună, iar numărul, cantitatea şi
marcajul coletelor corespundeau datelor din scrisoarea de trăsură
(art.1439 alin.(2) CC RM);
 la preluarea bunurilor, transportatorul este obligat să
verifice:
- corespunderea datelor din scrisoarea de trăsură cu
numărul, cantitatea şi marcajul coletelor;
- aspectul exterior al bunurilor şi al ambalajului;
- modul de încărcare şi aranjare a încărcăturii în vehicul.
 dacă transportatorul nu dispune de mijloacele
corespunzătoare pentru verificarea acestor date, el este
obligat să consemneze în scrisoarea de trăsură rezervele
sale motivate cu privire la datele menţionate;
 transportatorul trebuie să motiveze rezervele sale faţă
de starea exterioară sau ambalajul bunurilor (art.1436
CC RM).
5.2. Drepturile şi obligaţiile părţilor pe parcursul deplasării bunurior

 expeditorul îşi poate exercita dreptul de modificare sau rezoluțiunea a

contractului atât timp cât transportatorul nu i-a înmânat destinatarului
cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trăsură.
 expeditorul trebuie să prezinte transportatorului primul exemplar al
scrisorii de trăsură pentru a dispune de încărcătură (art.1441, alin.(5)
CC RM).
 expeditorul poate da indicații, dar….(art.1441, alin.(5), lit.b CC RM)
 expeditorul este obligat să-i restituie transportatorului toate
cheltuielile suportate în legătură cu executarea indicaţiilor clientului
şi să-i repare prejudiciul cauzat.
 expeditorul poate fi obligat să pună la dispoziţia transportatorului
unul sau mai mulţi însoţitori în cazul transportării unor bunuri care
necesită îngrijire specială în timpul transportării, de exemplu, în
cazul transportării animalelor vii.
 transportatorul are obligaţia de a asigura paza bunurilor în timpul
transportării.
 este în drept de a refuza îndeplinirea indicaţiilor expeditorului, dacă nu le
poate îndeplini;
 obligaţia de a-l informa de îndată pe expeditor despre imposibilitatea
executării indicaţiilor;
 să transporte bunurile, pasagerul şi bagajele acestuia la locul de destinaţie
(art. 1411 alin.(1) CC RM);
 să transporte bunurile, pasagerul şi bagajele în termenele stabilite de lege
sau de contract, iar în lipsa unor astfel de termene, într-un termen
rezonabil;
 transportarea trebuie să fie efectuată pe calea cea mai scurtă şi cea mai
rezonabilă;
 transportatorul este ţinut să transporte pasagerul la destinaţie în siguranţă
(art.1419 alin.(2) CC RM);
 pe timpul transportării, transportatorul este obligat să păstreze bunurile,
asimilându-se cu un depozitar;
 dacă executarea este posibilă în condiţii diferite de cele stabilite în
scrisoarea de trăsură şi transportatorul nu poate obţine în timp util
indicaţii de la expeditor sau destinatar, el este obligat să ia acele
măsuri care ar corespunde în măsura cea mai mare intereselor
expeditorului sau destinatarului (art.1444 alin.(2) CC RM).
 dreptul la compensarea cheltuielilor prilejuite de cererea şi
îndeplinirea indicaţilor expeditorului, dacă nu este obligat, în baza
contractului sau a legii, să suporte aceste cheltuieli (art.1446 alin.(1)
CC RM).
 în cazul în care transportatorul a plătit despăgubiri care rezultă din
contractul de transport, el are dreptul de a se adresa în ordine de
regres faţă de persoanele din culpa cărora au survenit aceste
cheltuieli (art.1467 CC RM);
 transportatorul are dreptul de retenţie asupra bagajului şi bunurilor
până la achitarea taxei de transport (art.1416 alin.(3) CC RM).
5.3. Drepturile şi obligaţiile subiecţilor contractului de
transport în punctul de destinaţie
 este obligat să-l înştiinţeze pe destinatar despre sosirea bunurilor

şi s-o predea acestuia;

 este obligat să păstreze bunurile până la predare;
 transmiterea bunurilor şi a scrisorii de trăsură se face contra unei

recipise de primire.
 transportatorul are dreptul să dispună de bunuri fără a prezenta

primul exemplar al scrisorii de trăsură dacă destinatarul refuză

să preia bunurile (art.1445 alin.(1) CC RM);
 este în drept de a refuza predarea bunurilor destinatarului atât

timp cât acesta nu plăteşte sumele datorate potrivit contractului

(art.1447 CC RM).
Destinatarul are:
 dreptul să ceară transportatorului, contra unei
recipise de primire, cel de-al doilea exemplar al
scrisorii de trăsură şi predarea bunurilor.
 dreptul destinatarului de a refuza preluarea
bunurilor (bunurile sau alterat);
 destinatarul poate valorifica în nume propriu
împotriva transportatorului drepturile ce decurg din
contractul de transport, dacă s-a constatat pierderea
bunurilor sau dacă bunurile nu au ajuns la destinaţie
în termenul stabilit de contract sau într-un termen
rezonabil (art.1443 (alin.(2) CC RM).
Obligaţiile de bază ale destinatarului sunt:
 să preia bunurile sosite pe adresa lui şi să o verifice
sub aspect calitativ şi cantitativ;
 să achite taxa de transport şi alte plăţi, dacă o astfel
de condiţie este prevăzută de contract;
 să achite taxele de transport restante şi să restituie
transportatorului cheltuielile suportate pe parcursul
transportării încărcăturii şi a bagajelor;
 să descarce bunurile, dacă această obligaţie este
stipulată în contract;
 să elibereze mijlocul de transport de rămăşiţele
bunurilor, de gunoi etc. cu respectarea cerinţelor
sanitare şi tehnice.
 6. Contractul de transport de pasageri şi bagaje
6.1. Noţiunea şi caracterele juridice ale
contractului de transport al pasagerilor
Prin contractul de transport de pasageri şi bagaje transportatorul
se obligă să transporte pasagerul împreună cu bagajele lui la
punctul de destinaţie, iar cealaltă parte se obligă să plătească
remuneraţia cuvenită (art.1411 CC RM).
Obiectul contractului de transport de pasageri constă în acţiunile
transportatorului îndreptate spre transportarea pasagerului la
punctul de destinaţie, iar dacă acesta predă bagaj, transportarea
bagajului la destinaţie şi eliberarea lui persoanei împuternicite a-l
primi, precum şi acţiunile pasagerului în vederea plăţii de
transport.
Particularitate a contractului – pasagerul - doar persoane
fizice, se aplică și Legea privind protecția consumatorului.
Contractul de transport de pasageri are următoarele caractere juridice:

 caracterul consensual al contractului rezultă din faptul că, pentru

încheierea sa valabilă, este necesar şi suficient simplul acord de
voinţă al părţilor;
 caracterul sinalagmatic al acestui contract rezultă din faptul că, prin
încheierea lui, acesta dă naştere la obligaţii pentru ambele părţi:
pentru transportatoru – obligaţia de a transporta rasagerul la
destinaţie în termen, iar pentru pasager – obligaţia de a plăti taxa de
transport, a respecta regulile stabilite etc.;
 caracterul oneros al contractului rezultă din faptul că fiecare parte
urmăreşte o contraprestaţie în schimbul celei la care s-a obligat;
 este un contract de adeziune, deoarece condiţiile sunt determinate în
baza actelor normative, în mare măsură, departamentale, obligatorii
pentru pasageri; pasageri nu poate decât să adere la aceste condiţii.
Încheierea acestui contract cu pasagerul este obligatorie
pentru transportator și conform art.1412 CC RM, persoana
care face publică oferta de transport de persoane este obligată
să încheie un contract de transport, cu excepţia cazurilor în
care există un motiv concludent de a refuza.
Contractul de transport de persoane se încheie în formă
verbală şi se confirmă prin bilet (titlu de călătorie) (art.1417
CC RM). Biletul poate fi transmisibil şi intransmisibil. Biletul
poate fi la vedere sau nominal, care acordă dreptul de a
călători într-o singură direcţie sau tur-retur, sau pentru câteva
călătorii, poate fi, de asemenea, individual sau pentru un grup
de persoane, pe un termen determinat etc. În transportul
maritim, biletul poate fi numai nominal (art.189 Codul
navigației maritime comerciale al Republicii Moldova).
 6.1 Drepturile şi obligaţiile părţilor în
contractul de transport de persoane
Transportatorul este obligat să transporte pasagerul şi bagajele în
termenele stabilite de lege sau de contract, iar în lipsa unor astfel
de termene, într-un termen rezonabil (art.1415 CC RM).
Obligația de a acorda pasagerului un loc în mijlocul de transport
respectiv conform biletului de călătorie, procurat pentru acest tip de
transport.
Dacă nu acordă loc conform biletului este obligat să-i acorde
pasagerului, cu consimţământul acestuia, un alt loc, fie şi de clasă
superioară, fără achitarea diferenţei.
Dacă pasagerului i s-a oferit un loc de clasă inferioară,
transportatorul este obligat să-i restituie pasagerului diferenţa de
cost al biletului (art.114 al Codului transportului feroviar).
 este ţinut să repare prejudiciul cauzat pasagerului, cu
excepţia cazurilor când acest prejudiciu este rezultatul
unei forţe majore, al stării de sănătate a pasagerului sau
al faptei acestuia (art.1420 CC RM);
 este ţinut să repare prejudiciul şi în cazul în care acesta
se datorează stării sale de sănătate, a prepuşilor (a
angajaţilor săi) sau stării ori funcţionării vehiculului.
Obligaţia de bază a pasagerului este de a plăti taxa de
transport (art.1416 alin.(2) CC RM).
Pasagerul este obligat să respecte regulile de transportare
a călătorilor şi bagajelor, ordinea publică.
Că păstreze biletul până la punctul de destinaţie şi să-l
prezinte la cererea reprezentanţilor organelor de control.
Drepturile pasagerului:
 să transporte în mod gratuit un copil de până la 5 ani;
 să transporte bagaje şi bagaje de mână;
 să rezoluționeze contractul fără a plăti despăgubiri, atunci când

este previzibil că vor avea loc întârzieri în comparaţie cu timpul

şi durata convenită (art.1429 alin.(3) CC RM);
 să transporte contra plată la tariful stabilit bagaje în mărimile

prevăzute de legislaţia în vigoare;

 să transporte contra plată animale (câini, pisici), animale mici şi

pă­sări în cuşti;
 să declare valoarea bagajelor predate la transport, achitând taxa

stabilită;
 să obţină în timp util informaţii despre serviciile de transport,

condiţiile şi modul de circulaţie;

 să ceară rezoluțiunea contractului în orice moment, dacă nu cauzează întârzieri,
fiind obligat să plătească transportatorului pagubele cauzate de rezoluțiune;
De exemplu, transport feroviar:
– cu cel puţin 15 ore până la plecarea trenului – costul integral al biletului de
călătorie şi al suplimentului de cuşetă;
– cu mai puţin de 15 ore, dar cu cel puţin 4 ore până la plecarea trenului – costul
biletului şi 50% din suplimentul de cuşetă;
– cu mai puţin de 4 ore până la plecarea trenului – costul biletului;
În caz de întârziere la tren cu cel mult 3 ore, iar ca urmare a bolii sau a unui accident
– cu cel mult 3 zile din momentul plecării trenului pentru care a fost procurat biletul,
să obţină recunoaşterea valabilităţii acestui bilet pentru un alt tren, achitând
suplimentul de cuşetă, sau restituirea de către cărăuş a costului biletului, scăzând
costul suplimentului de cuşetă (art.112 al Codului transportului feroviar).
Pasagerul, răspunde pentru prejudiciul cauzat transportatorului prin comportamentul
său ori prin natura sau starea bagajelor de mână, cu excepţia cazului în care
prejudiciul s-a născut în pofida comportamentului diligent al pasagerului (art.1428
CC RM).
 6.3. Contractul de transport de bagaje
Bagajele sunt bunurile de uz personal şi alte obiecte pe care le ia o
persoană cu sine în călătorie. Potrivit regulamentelor în vigoare, bagajele
se pot clasifica astfel:
 bagaje neînregistrate (de mână), aflate în paza pasagerului;
 bagaje înregistrate, care se transmit transportatorului şi sunt

transportate separat de pasager în secţia de bagaje a mijlocului de

transport.
Bagaje de mână sunt considerate obiectele cu greutatea de până la 30 kg
cu gabarite care nu depăşesc 60x40x20 - 100x50x30 cm şi care nu
incomodează alţi pasageri.
Transportatorul nu poartă răspundere pentru pierderea bagajelor de mână
care au rămas sub supravegherea pasagerului, cu excepţia cazului când
acesta va demonstra vinovăţia transportatorului (art.1421, alin.(2) CC
RM).
Transportatorul răspunde pentru pierderea, distrugerea sau
deteriorarea bagajelor care i-au fost încredinţare de pasager,
cu excepţia cazului când va dovedi forţa majoră, viciul
propriu al bunului sau vina pasagerului (art.1421 alin.(1) CC
RM).
Transportatorul nu poartă răspundere pentru pierderea
documentelor, banilor sau a altor bunuri de mare valoare, cu
excepţia cazului când i s-a declarat natura sau valoarea
bunului şi el a acceptat să îl transporte.
Transportatorul nu este răspunzător pentru pierderea bagajelor
de mână, care au rămas sub supravegherea pasagerului, cu
excepţia cazului când acesta va demonstra vinovăţia
transportatorului.
Transportatorul poartă răspundere patrimonială pentru pierderea, lipsa sau deteriorarea
(alterarea) bagajelor, volumul răspunderii transportatorului este determinat de legislaţia în
vigoare.
În baza art.146 al Codului transportului feroviar, prejudiciul cauzat în timpul transportării
bagajelor se repară de calea ferată astfel:
 în cazul pierderii sau lipsei bagajelor – în mărimea valorii totale ori parţiale a bagajelor;
 în cazul deteriorării (alterării) bagajelor – în mărimea sumei corespunzătoare deprecierii

valorilor, iar dacă recuperarea bagajelor deteriorate (alterate) este imposibilă, în mărimea
valorii acestora;
 în cazul pierderii bagajelor predate pentru transport cu valoarea declarată – în mărimea

valorii declarate.
O dată cu repararea prejudiciului cauzat prin pierderea, lipsa sau deterio­rarea (alterarea)
bagajelor, calea ferată restituie expeditorului taxa de transport şi alte plăţi aferente, încasate
pentru transportul bagajelor pierdute, lipsă sau deteriorate (alterate).
Pasagerul poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate transportatorului prin natura sau
starea bagajelor de mână (art.1428 CC RM).
În cazul descoperirii în bagajele predate pentru transport a obiectelor a căror transportare în
calitate de bagaje este interzisă, pasagerul plăteşte amendă în mărimea înzecită a costului
transportului de bagaje dacă, în conformitate cu legislaţia în vigoare, aceasta nu implică
răspundere administrativă sau penală (art.151 al Codului transportului feroviar).
7. Răspunderea părţilor pentru neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a contractului de
transport
Legea admite posibilitatea de limitare a răspunderii în ce
priveşte despăgubirile în condiţiile în care o astfel de
prevedere este stipulată în contract prin acordul părţilor
Transportatorul este obligat să repare şi prejudiciul cauzat
dar și penalități pentru întârzierea transportării bunurilor la
destinaţie (art.1448 CC RM);
Răspunde pentru distrugerea, pierderea totală sau parţială;
deteriorarea bunurilor în măsura în care distrugerea,
pierderea sau deteriorarea a avut loc între momentul
preluării şi cel al livrării, precum şi pentru depăşirea
termenului de livrare.
 dacă un transport care constituie obiectul unui singur
contract este realizat de mai mulţi transportatori succesiv,
fiecare din ei răspunde pentru executarea întregului
transport (art.1464, alin.(1) CC RM);
 dacă un transportator este în incapacitate de plată, partea

care îi revine din despăgubiri şi pe care nu a plătit-o se

suportă de ceilalţi transportatori, proporţional părţii ce le
revine din taxa de transport (art.1468 CC RM);
 regula cu privire la dreptul de regres (art.1467 CC RM).

Excluderea limitării răspunderii și nulitatea convențiilor

(art.1471 CC RM).
 Conceptul de transportator de fapt, adică cel ce este
subcontractant de către transportator să îndeplinească efectiv
transportul. Art.1424 CC RM , dacă transportul este efectuat
integral sau parţial de către o altă persoană (transportator de
fapt), acesta poartă aceeaşi răspundere pentru prejudiciul
rezultat din decesul pasagerului, vătămare corporală a acestuia,
pierderea sau deteriorarea bagajului, încălcarea termenului de
transportare sau o altă neexecutare a obligaţiilor rezultate din
contractul de transport de persoane în decursul efectuării
transportului de către transportatorul de fapt. Convenţia dintre
transportator şi transportatorul de fapt privind extinderea
răspunderii transportatorului, comparativ cu cea prevăzută de
lege, se aplică transportatorului de fapt doar dacă el a acceptat-o
în formă textuală. Transportatorul şi transportatorul de fapt
răspund solidar faţă de pasager.
În contractul de transport se aplică regula cu
privire la prezumţia culpei transportatorului.
Sarcina probei faptului că distrugerea, pierderea,
deteriorarea ori depăşirea termenului de livrare
se datorează uneia din împrejurările prevăzute de
lege revine transportatorului (art.1450 CC RM).
Dacă prejudiciul a fost cauzat cu intenţie sau din
culpa gravă a transportatorului, acesta nu poate
invoca dispoziţiile legale care exclud sau
limitează răspunderea sa ori care răstoarnă
sarcina probaţiunii (art.1461 CC RM).
Principiul (prezumţia) nevinovăţiei transportatorului.
Transportatorul este exonerat de răspundere pentru distrugerea, pierderea, deteriorarea
încărcăturii sau depăşirea termenelor de transportare dacă:
a) acestea se datorează vinovăţiei celui îndreptăţit să dispună de bunuri;
b) reprezentantul expeditorului a însoţit transportarea bunurilor;
c) acestea se datorează indicaţiilor celui îndreptăţit să dispună de bunuri în cazul în
care nu au fost provocate de transportator;
d) acestea se datorează unui viciu propriu bunurilori;
e) acestea se datorează perisabilităţii naturale a bunurilor.
f) utilizarea unor vehicule deschise, fără prelată, dacă această utilizare a fost
convenită expres şi consemnată în scrisoarea de trăsură;
g) lipsa sau defectele ambalajului;
h) manipularea, încărcarea, aranjarea sau descărcarea au fost efectuate de expeditor,
destinatar sau de un terţ care acţionează pentru expeditor ori destinatar;
i) pagubele sunt rezultatul caracteristicilor naturale ale unor anumite bunuri, din
cauza cărora acestea din urmă au fost expuse pieirii totale sau parţiale ori
deteriorării în special prin rupere, coroziune, alterare interioară, uscare, vărsare,
pierdere normală în greutate sau atacului insectelor ori rozătoarelor;
j) transportarea animalelor vii (art.1449 CC RM).
Transportatorul răspunde pentru distrugerea, deteriorarea, pierderea totală
sau parţială a bunurilor, dacă acestea au avut loc între momentul preluării şi
cel al livrării, precum şi pentru depăşirea termenelor de livrare. Valoarea
bunurilor se determină în baza preţului de bursă, iar în lipsa unui asemenea
preţ, în baza preţului de piaţă. În lipsa unor asemenea preţuri, la preţul
obişnuit al bunurilor cu aceleaşi caracteristici.
În baza art.130 al Codului transportului feroviar, bunăoară, calea ferată
repară prejudiciul cauzat în timpul transportului de mărfuri în cazul:
 pierderii sau lipsei mărfurilor – în limita valorii totale sau parţiale a
mărfurilor;
 deteriorării (alterării) mărfurilor – în limita sumei cu care s-a diminuat
valoarea lor, iar dacă recuperarea mărfurilor deteriorate (alterate) este
imposibilă, în mărimea valorii lor;
 pierderii, lipsei sau deteriorării (alterării) mărfurilor predate pentru
transport cu valoarea declarată – în mărimea valorii declarate sau a cotei
valorii declarate, corespunzătoare părţii pierdute, lipsă sau deteriorate
(alterate). În cazul pierderii totale sau parţiale a încărcăturii, despăgubirea
se va calcula în funcţie de valoarea încărcăturii la locul şi în momentul
preluării.
În afară de plata despăgubirilor prevăzute de lege, pentru încălcarea
obligaţiilor contractuale transportatoru este obligat să restituie de asemenea
şi taxele de transport, taxele vamale şi alte cheltuieli de transport: în cazul
pierderii totale a bunurilor – integral, iar în cazul pierderii parţiale - parţial
(art.1455 CC RM).
Răspunderea sporită a transportatorului, clientului şi destinatarului. În
baza art.142 şi 143 al Codului transportului feroviar, în cazul deteriorării sau
pierderii vagoanelor şi conteinerelor care aparţin căii ferate sau clienţilor şi
destinatarilor sau altor organizaţii, partea care se face vinovată de pierdere
sau deteriorare este obligată să plătească o amendă în mărimea încincită a
valorii vagoanelor şi conteinerelor deteriorate sau pierdute, conform
preţurilor acestora la momentul deteriorării sau pierderii.
Bunurile pot fi considerate pierdute dacă nu au fost livrate în decursul a 30
de zile de la expirarea termenului de livrare sau, în cazul în care nu s-a
convenit asupra unui astfel de termen, în decursul a 60 de zile de la
preluarea bunurilor de către transportator (art.1452 alin.(1) CC RM).
Expeditorul care a furnizat date false sau incomplete şi a întocmit
sau a modificat scrisoarea de trăsură este responsabil pentru
prejudiciul cauzat celeilalte părţi prin aceste acţiuni (art.1435 CC
RM).
Expeditorul răspunde faţă de transportator pentru prejudiciul
cauzat prin ambalarea necorespunzătoare a încărcăturii,
materialului sau instalaţiilor de transport sau altor încărcături,
precum şi pentru toate cheltuielile generate de o astfel de ambalare,
dacă deficienţele nu erau evidente şi dacă nu erau cunoscute de
cărăuş la preluare, fără ca acesta să facă rezerve (art.1437 CC
RM).
De exemplu, art.145 al Codului transportului feroviar, după sosirea
mărfurilor în staţia de cale ferată de destinaţie şi înştiinţarea de
către cărăuş a destinatarului privind sosirea mărfurilor pe adresa
lui, întreaga răspundere patrimonială faţă de calea ferată pentru
transportul în cauză se pune în sarcina destinatarului mărfurilor.
În contractul de transport maritim de mărfuri răspunderea părţilor
poartă un caracter foarte specific, propriu numai pentru acest tip de
transport. Aceste particularităţi se manifestă prin limitarea cazurilor
când cărăuşul (proprietarul de navă maritimă) este exonerat de
răspundere (art.179 şi 310 al acestui cod), prin limitarea răspunderii
(art.313) etc. O trăsătură specială în acest contract o constituie
răspunderea (consecinţele) în cazul accidentelor maritime
extraordinare. În asemenea situaţii părţile poartă răspundere (suportă
consecinţe negative) în funcţie de aşa noţiuni specifice cum sunt
„avaria comună” sau „avaria particulară”. De exemplu, în baza art.281
al Codului navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova, se
consideră avarie comună sacrificiul extraordinar sau cheltuielile
extraordinare făcute intenţionat şi raţional pentru salvarea navei,
caricului şi navlului de un pericol comun (prin navlu se înţelege şi
plata pentru transportul de pasageri şi de bagaje ale acestora).
8. Condiţiile şi modul de prezentare a reclamaţiilor şi acţiunilor
în contractul de transport
În cazul nerespectării obligaţiilor contractuale, părţile sunt obligate
să înainteze în prealabil o reclamaţie (art.1462 alin.(1) CC RM).
Reclamaţia se prezintă părţii contractuale în formă scrisă, cu
anexarea documentelor corespunzătoare (scrisoare de trăsură, act
comercial sau alt document care atestă pierderea, deteriorarea
bunurilor, întârzierea transportării ei sau alte încălcări ale
contractului de transport). În cazul deteriorării sau pierderii bunurilor
la reclamaţie se anexează un document care atestă costul bunurilor
expediate. La această etapă părţile contractului sunt obligate să-şi
acorde reciproc toate înlesnirile (probele, posibilităţile)
corespunzătoare pentru constatările şi verificările necesare.
Codul civil nu conţine reguli cu privire la locul unde reclamaţiile
urmează a fi prezentate. Prin urmare, reclamaţia se prezintă la sediul
părţii contractuale căreia i se înaintează pretenţii.
Conform art.1462 CC RM, termenul de prezentare a reclamaţiilor este 7 sau 21
de zile în funcţie de temeiul acestora.
Potrivit art.1463 CC RM, termenul de prescripţie în raporturile de transport este de
un an. În cazul intenţiei sau al culpei grave, termenul de prescripţie este de 3 ani.
Curgerea termenului de prescripție începe:
 în caz de pierdere parţială, de deteriorare a bunurilor sau de încălcare a

termenului de transportare – din ziua predării bunurilor către destinatar;

 în cazul distrugerii sau pierderii totale – în a 30-a zi de la expirarea termenului

de transportare, iar dacă acest termen nu este stabilit de părţi sau de lege, în cea
de-a 60-a zi din ziua preluării bunurilor de către transportator;
 în toate celelalte cazuri – în ziua expirării termenului de 3 luni de la data

încheierii contractului de transport (art.1463 alin.(2) CC RM).

Codul transportului feroviar, secțiunea a 8-a ACTE, RECLAMAŢII, ACŢIUNI
Codului navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova. Secția XI.
PRETENŢII ŞI ACŢIUNI