CURSUL Nr.

7
TRANSPORTURILE RUTIERE ÎN TRAFIC INTERNAŢIONAL

7.1. Noţiuni privind transportul rutier în trafic internaţional.

În conformitate cu prevederile art.2, pct.2 din Regulamentul CE nr.1072/2009, "transport
internaţional" înseamnă:
a). o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul al cărei punct de plecare şi punct de
destinaţie se află în două state membre diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state
membre sau ţări terţe;
b). o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul dintr-un stat membru către o ţară terţă
sau invers, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe;
c). o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul între ţări terţe, cu tranzitarea teritoriului
unuia sau mai multor state membre;
d). o deplasare fără încărcătură în legătură cu transporturile menţionate la literele (a), (b) şi
(c);
Transportul internaţional se efectuează pe baza unei licenţe de transport comunitare cu o
perioadă de valabilitate de 10 ani (care poate fi reînnoită), care se eliberează de autoritatea
competentă pentru operatorul de transport care este autorizat în statul membru din care provine în
conformitate cu legislaţia naţională a statului respectiv să efectueze transport rutier de mărfuri în
regim internaţional. Licenţa de transport este obţinută şi se păstrează la operatorul de transport şi
odată cu aceasta se eliberează şi copii conforme a acestei licenţe pentru fiecare vehicul cu care
operează operatorul respectiv.
Licenţa comunitară este eliberată pe numele operatorului de transport rutier şi nu este
transmisibilă. O copie conformă a licenţei comunitare este păstrată la bordul fiecărui vehicul al
operatorului de transport rutier şi este prezentată la solicitarea oricărui agent autorizat de control.
Atestatul de conducător auto este eliberat de către un stat membru, oricărui operator de
transport rutier de mărfuri care1:
a). - deţine o licenţă comunitară;
b). - angajează legal în acel stat membru un conducător auto.
Atestatul de conducător auto este proprietatea operatorului de transport rutier de mărfuri.

7.2. Transportul rutier internaţional de marfă.

Operatorii de transport rutier care deţin o licenţă comunitară pentru transport de marfă au
acces pe piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri contra cost beneficiind de principiile
liberei concurenţe şi a nediscriminării, având ca principal obiectiv respectarea calităţii transportului şi
asigurarea interesului publicului călător sau a beneficiarilor transportului de marfă cu respectarea
strictă a condiţiilor de siguranţă rutieră şi de protecţie a mediului. Licenţa comunitară de transport
rutier se eliberează de Autoritatea Rutieră Română (ARR) şi are o valabilitate de 10 ani, aceasta
păstrându-se pe toată durata valabilităţii la sediul întreprinderii sau operatorului de transport rutier.

1
Art.5, pct.1 din Regulamentul CE nr.1072/2009
 Transportul rutier internaţional2 de mărfuri contra cost în trafic internaţional se poate efectua
numai cu autovehicule înmatriculate în România, deţinute şi utilizate în conformitate cu prevederile
Ordonanţei Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere.

7.3. Răspunderea transportatorului

Răspunderea operatorului de transport faţă de celelalte părţi din contractul de transport
internaţional de mărfuri, este reglementată de prevederile de drept comun, potrivit dispoziţiilor
Codului Civil, (art.1349-1371) conform căruia, „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă
ilicită, săvârşită cu intenţie sau din culpă, este obligat să îl repare” (art.1357).
În acelaşi context, în art.1959 Cod Civil se stipulează următoarele:
1. Transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea sa decât în cazurile prevăzute de
lege.
2. Transportatorul răspunde pentru prejudiciile cauzate prin întârzierea ajungerii la destinaţie,
cu excepţia cazului fortuit şi a forţei majore.
În acest context se poate reţine faptul că legiuitorul a avut în vedere la stabilirea
responsabilităţii transportatorului nu numai cu privire la avarierea, pierderea sau deteriorarea mărfii
pe timpul transportului dar şi prejudiciile datorate întârzierii predării mărfii la destinatar.
De asemenea răspunderea transportatorului este reglementată şi de prevederile art.17 din CMR 3
conform căreia „transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru
avarie, produse între momentul primiri mărfii şi cel al eliberării acesteia, cât şi pentru întârziere în
eliberare”. Transportatorul poate fi exonerat de răspundere pentru integritatea mărfii pentru cauzele
menţionate mai sus numai dacă factorii de care el răspunde conform prevederilor din contractul de
transport i-a îndeplinit pe deplin. Reclamaţiile pentru litigiile privind transportul de mărfuri se depun
la organele de jurisdicţie ale ţărilor contractante care au fost desemnate de comun acord de către
părţile contractante sau organelor jurisdicţionale din ţara pe teritoriul căreia 4:
a) se află reşedinţa obişnuită a pârâtului, sediul său principal sau sucursala sau agenţia prin
intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat;
b) este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor, şi nu
poate sesiza decât aceste organe de jurisdicţie.

7.4. Transportul rutier internaţional de persoane.

Transportul de persoane în trafic internaţional are în vedere în principal siguranţa şi confortul
călătorilor, sens în care acesta se realizează numai cu autocare clasificate pe stele sau categorii
conform prevederilor legale5.
Clasificarea autocarelor se efectuează de către Autoritate Rutieră Română, pentru care
eliberează însemnele de clasificare iar acestea se afişează la loc vizibil în exteriorul autocarului.

2
Accepţiunea de „transport rutier internaţional” trebuie înţeleasă ca transport numai în statele membre ale
Uniunii Europene
3
Convenţia din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele.
4
Art.31 alin 2 din CMR
5
Hotărârea Guvernului nr.951/1995 privind clasificarea autocarelor utilizate pentru transporturi turistice în trafic
intern şi internaţional şi pentru transporturi publice de persoane în trafic internaţional.
 În Acordul INTERBUS6, se dau următoarele definiri sistemelor de transport de persoane:
- Serviciile ocazionale internaţionale - serviciile operate între teritoriile a cel puţin două părţi
contractante, care nu corespund nici definiţiei serviciilor regulate, nici a serviciilor speciale regulate
şi nici a serviciilor navetă. Aceste servicii pot fi operate cu o oarecare frecvenţă fără a înceta în acest
fel să fie servicii ocazionale.
- Serviciile regulate - serviciile care asigură transportul călătorilor potrivit frecvenţelor
specificate şi pe rutele specificate, în care călătorii pot fi îmbarcaţi sau debarcaţi în puncte de oprire
dinainte stabilite. Serviciile regulate pot fi supuse obligaţiei de a respecta orare şi tarife stabilite în
prealabil.
- Servicii regulate speciale - serviciile organizate de către oricine, prin care se asigură
transportul unor categorii determinate de călători excluzând alţi călători, în măsura în care aceste
servicii sunt operate cu respectarea condiţiilor prevăzute la pct. 3.
Serviciile regulate speciale includ:
a) transportul muncitorilor între casă şi locul de muncă;
b) transportul elevilor şi al studenţilor spre şi dinspre instituţiile de învăţământ.
- Serviciile navetă - serviciile în cadrul cărora, prin călătorii repetate dus-întors, grupuri de călători
formate anterior sunt transportate dintr-un loc de plecare unic la o destinaţie unică.
Fiecare grup format din călători care au efectuat călătoria dus va fi transportat înapoi la locul
de plecare într-o cursă ulterioară efectuată de către acelaşi operator de transport. Locul de plecare şi
cel de destinaţie înseamnă locul unde călătoria începe şi, respectiv, locul unde călătoria se termină,
incluzând în fiecare caz şi localităţile aflate în interiorul unei zone având raza de 50 km.
Licenţa de transport în trafic internaţional, are următorul cuprins:
- antetul: „Uniunea Europeană”
- ţara în care s-a emis licenţa (România - RO),
- autoritatea care a emis licenţa (Autoritatea Rutieră Română),
- seria şi numărul licenţei;
- titularul licenţei (numele şi adresa operatorului de transport),
- perioada de valabilitate a licenţei;
- data eliberării licenţei;
- semnătura şi ştampila autorităţii emitente.
Operatorul de transport trebuie să obţină de la instituţia competentă (Autoritatea Rutieră
Română), copii conforme pentru transportul internaţional de persoane cu autocarul sau autobuzul,
pentru fiecare autovehicul pe care îl foloseşte.
Pe toată durata transportului, la bordul autocarului trebuie să existe:
- copia conformă ;
- foaia de parcurs pentru servicii internaţionale ocazionale şi cabotaj prin servicii ocazionale
pentru statele membre ale Uniunii Europene ;
- foaia de parcurs model INTERBUS pentru transporturile internaţionale de călători în ţări
din afara celor din Uniunea Europeană;

6
Acordul INTERBUS (Acordul privind transportul internaţional ocazional de călători cu autocarul şi autobuzul),
semnat de România la Bruxelles la 02.octombrie 2000 şi ratificat prin Legea nr.439 din 27 iunie 2002.
 - diagramele tahograf din ziua în curs şi din ultimele 28 de zile;
- celelalte documente care atestă dreptul conducătorului auto că poate efectua astfel de curse
(permis de conducere corespunzător categoriei vehiculului, delegaţia de deplasare, atestatul, etc.).

7.5. Răspunderea transportatorului

Contractul de transport dintre transportator şi beneficiar este biletul de călătorie. Conform
prevederilor art.1350 Cod.civil, „Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a
contractat.” Pe cale de consecinţă, transportatorului îi revin o serie de obligaţii faţă de pasager şi de
asemenea şi pasagerul trebuie să îndeplinească anumite cerinţe statuate în prevederile contractuale.
Pasagerul are obligaţia de a plăti costul biletului de călătorie, de a se prezenta la locul de
îmbarcare indicat de transportator şi de a respecta regulile de comportament pe timpul transportului
stabilite prin regulamentul transportatorului.
Faţă de aceste obligaţii, transportatorul are obligaţia de a asigura :
- mijlocul de transport de categoria celui contractat;
- prezenţa la data şi ora stabilită în contract;
- condiţiile de confort conforme clasei de transport pentru care s-a plătit biletul;
- locul rezervat prin contract;
- respectarea normelor igienico-sanitare corespunzătoare unei călătorii în siguranţă;
- dotarea mijlocului de transport cu un număr de conducători auto care să poată asigura
siguranţa în trafic până la destinaţie;
De asemenea transportatorul este ţinut să răspundă faţă de călător conform prevederilor art.
2003 Cod civil. Cea mai importantă sarcină pe care o are însă transportatorul, este răspunderea pentru
persoana călătorului. „Transportatorul răspunde pentru moartea sau vătămarea integrităţii
corporale ori a sănătăţii călătorului7”.
În situaţia în care se dovedeşte că paguba sau pierderile au fost cauzate de călător, fie cu
intenţie fie din culpa acestuia, transportatorul nu va răspunde. De asemenea, transportatorul nu va
răspunde dacă:
- se dovedeşte că paguba a fost creată ca urmare a stării de sănătate a călătorului,
- prejudiciul s-a datorat unui terţ;
- a existat una din situaţiile care poate fi catalogată ca fiind „forţă majoră”.
O altă responsabilitate majoră ce revine transportatorului este răspunderea pentru bagaje şi
alte bunuri. „Transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor
bunuri ale călătorului, dacă nu se dovedeşte că prejudiciul a fost cauzat de viciul acestora, culpa
călătorului sau forţa majoră8”.
Pentru a preveni eventuale litigii între călător şi transportator, sistemul legislativ naţional şi
internaţional, prevede obligaţia transportatorului să asigure atât mijlocul de transport folosit cât şi
călătorii şi bagajele acestora pe care el le transportă pe baza contractelor de călătorie încheiate între
cei doi..

7
Art.2004 alin. 1 Cod civil.
8
Art.2005, alin 1 Cod civil