INFRACȚIUNEA DE GENOCID

Infracţiunea de genocid este prevăzută în articolul 438 C.pen. şi constă în:

,,(1) Săvârşirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup naţional,

etnic, rasial sau religios, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea de membri ai grupului;
b) vătămarea integrităţii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
c) supunerea grupului la condiţii de existenţă de natură să ducă la distrugerea fizică,
totală sau parţială, a acestuia;
d) impunerea de măsuri vizând împiedicarea naşterilor în cadrul grupului;
e) transferul forţat de copii aparţinând unui grup în alt grup,
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sunt săvârşite în timp de război, pedeapsa este
detenţiunea pe viaţă.
(3) Înţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid se pedepseşte cu
închisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Incitarea la săvârşirea infracţiunii de genocid, comisă în mod direct, în public, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi’’.

Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia sa 96 (I) din 11

decembrie 1946, a declarat că genocidul este o crimă la adresa dreptului ginţilor, în
contradicţie cu spiritul şi scopurile Naţiunilor Unite şi pe care lumea civilizată îl
condamnă1.

1
Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid http://www.irdo.ro/file.php?
fisiere_id=89&inline=
1
 Articolul I din Convenţie2 stipulează că: ,,Părţile contractante, confirmând că
genocidul, comis atât în timp de pace cât şi în timp de război, este o crimă de drept
internaţional se angajează să-l prevină şi să-l pedepsească’’.

3. Structura conținutului infracțiunii

3.1. Condiţii preexistente ale infracţiunii

3.1.1. Obiectul infracţiunii.

A) Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic specific - îl constituie acele relaţii sociale care asigură existenţa şi
securitatea grupurilor naţionale formate pe criterii naţionale, etnice, rasiale sau religioase.

Obiectul juridic adiacent - îl constituie ocrotirea relaţiilor sociale privind viaţa,

sănătatea, integritatea fizică și mintală a membrilor grupurilor vizate de legea penală.

Faptele de ucidere sau vătămare gravă a integrităţii fizice ori a sănătăţii membrilor
grupului constituie mijloacele de săvârşire a genocidului.

B) Obiectul material îl constituie corpul persoanelor, al membrilor grupului vizat,

împotriva cărora este îndreptată infracţiunea de genocid.

3.1.2. Subiecţii infracţiunii

A) Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană, legea penală necerând o

calitate specială.

2
Adoptată şi deschisă spre semnare de Adunarea generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 260A (III) din 9
decembrie 1948. Intrată în vigoare la 12 ianuarie 1951, conform dispoziţiilor art. XIII.
România a aderat la Convenţie la 2 noiembrie 1950 prin Decretul nr. 236, publicat în „Buletinul Oficial al
României“, partea I, nr. 110 din 2 decembrie 1950.
2
 Sub aspectul subiectului activ, nu interesează şi nu este exclus ca autorul să aparțină
chiar grupului țintă, dar latura subiectivă trebuie să conțină intenția lovirii caracterului
național, etnic, rasial sau religios. 

În literatura de specialitate s-a exprimat opinia conform căreia autorii infracţiunii de

genocid trebuie să aibă o calitate specială. Condiţia specială, calitatea pe care trebuie să o
îndeplinească autorii infracţiunii, este aceea de a fi angajaţi într-o structură de stat – pe
diferite trepte ierarhice – ori de a lucra din dispoziţia unui asemenea angajat3.

B) Subiectul pasiv este întotdeauna colectiv, reprezentat de un grup naţional, etnic,

rasial ori religios supus unei acţiuni care vizează exterminarea parţială sau totală a acestuia.

Înţelegem prin grup un ansamblu de persoane reunite, o grupare socială, organizată

după anumite criterii de ordin politic şi economic, ce îşi duce existenţa într-un spaţiu bine
determinat, neavând interes mărimea acestuia şi recunoaşterea lui de către structurile statale
sau de către alte structuri similare.

Înţelegem prin grup naţional o colectivitate de oameni care au aceeași cetăţenie și

care beneficiază de aceleași drepturi și obligaţii.

Grupul etnic (denumit şi etnie) reprezintă acea colectivitate de oameni care au

origine comuna, vorbesc aceeași limbă și împărtășesc aceeași cultură.

Grupul rasial este caracterizat de trăsăturile fizice ereditare, care se identifică

frecvent cu anumite zone geografice, indiferent de factorul cultural, lingvistic, naţional sau
religios.

Grupul religios este constituit din membri care împărtășesc aceeași religie, acelaşi
nume sau același mod de închinare.

Ne aflăm în situaţia infracţiunii de genocid, şi în situaţiile în care se urmărește

distrugerea grupului sau unei părţi a lui într-o anumită arie geografică sau regiune, și nu
neapărat pe tot teritoriul unui stat.

Nimicirea în totalitate sau în parte a grupului înseamnă distrugerea unei părţi

semnificative a grupului atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.

3
Gh. Diaconescu, Genocidul, Ed. Militară, Bucureşti, 1991, p. 109.
3
 Intenţia făptuitorului poate fi aceea de a nimici un număr mare de membri ai
grupului, sau o fracţiune mai puţin însemnată, dar reprezentativă grupului (de exemplu:
intelectualitatea grupului, liderii politici sau religioși).

Subiectul pasiv secundar, adiacent, este reprezentat de persoana supusă nemijlocit

acţiunilor incriminate de lege.

3.2. Conţinutul constitutiv al infracţiunii

3.2.1. Latura obiectivă.

A) Elementul material

Referitor la latura obiectivă, în ceea ce urmează vom analiza fiecare modalitate

normativă prin care se realizează elementul material, respectiv:
 uciderea membrilor grupului;
 vătămarea integrităţii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
 supunerea grupului la condiţii de existenţă sau tratament de natură
să ducă la distrugere fizică totală sau parţială a acestuia;
 luarea de măsuri tinzând la împiedicarea naşterilor în sânul grupului;
 transferarea forţată a copiilor aparţinând unui grup, în alt grup.

1. Prima modalitate de înfăţişare a elementului material este uciderea membrilor

grupului naţional, etnic, rasial sau religios, faptă care are drept urmare prejudiciabilă
decesul unei persoane, încadrată ca infracţiune în art. 188 C.pen.

Omorul membrilor grupului poate avea loc fie printr-o acţiune, cât și prin inacţiune.
Prin inacţiune înţelegem omiterea intenţionată de a-și îndeplini obligaţiile de păstrare a vieții,
fapt care duce la moartea victimei. De exemplu, în cazul Kambanda, Tribunalul pentru
Rwanda l-a găsit vinovat pe acuzat de genocid prin omisiunea de a-și îndeplini obligaţiile de
Prim-ministru al Rwandei în vederea luării măsurilor respective, pentru a pune capăt
masacrelor despre care acesta a aflat, sau de a proteja copiii ori populaţia de la posibile

4
masacre, după ce lui personal i s-a cerut luarea unor astfel de măsuri. Omiterea acestora a
rezultat masacre4.

2. Într-o a doua modalitate, genocidul constă în vătămarea integrităţii fizice sau

mintale a unor membri ai grupului. Modalitățile faptice de săvârșire a infracțiunii sunt
specifice incriminărilor din art. 193 sau 194 C.pen., după caz.5

3. Genocidul poate consta şi în supunerea grupului la condiţii de existenţă sau

tratament de natură să ducă la distrugere fizică totală sau parţială a acestuia.

Aceste practici nu provoacă imediat moartea membrilor grupului, scopul final

urmărit de făptuitor fiind distrugerea fizică. Condiţiile de existenţă trebuie să fie preconizate a
distruge grupul, în totalitate sau în parte, ceea ce înseamnă privarea intenționată a grupului de
resursele indispensabile supravieţuirii. Ca exemplu amintim: privarea membrilor grupului de
adăpost prin expulzarea din locuinţele lor, privarea de hrană ce duce la foamete, privarea de
condiţiile elementare de igienă, haine, medicamente pentru perioade îndelungate de timp,
supunerea membrilor grupului la muncă excesivă sau alte activităţi care duc la extenuarea
fizică a grupului.

4. Elementul material al genocidului poate consta şi în luarea de măsuri vizând

împiedicarea naşterilor în sânul grupului, care presupune mutilarea organelor sexuale,
controlul forţat al nașterilor, sterilizarea, castrare, separarea forţată a sexelor, interzicerea sau
4
S. Brânză, X. Ulianovschi, V. Stati, V. Grosu, I. Ţurcanu, Drept penal.partea specială, Vol. II, Ediţia a II-a,
Ed. Cartiei juridic, Chişinău, 2000, p. 31.
5
Art. 194 - Vătămarea corporală
(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de
zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în alin. (1) lit. a), lit. b) şi
lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte.
Art. 193 - Lovirea sau alte violenţe
(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este
evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau
cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

5
limitarea raporturilor sexuale, practica gravidităţilor forţate într-o societate patriarhală în care
copilul născut nu va aparţine grupului din care face parte mama sa naturală.

Forma dată a laturii obiective a genocidului se constituie prin impunerea unei sau
mai multor persoane a unor măsuri de genul celor menţionate anterior, infractorul având drept
scop prevenirea nașterilor în cadrul grupului.

5. Genocidul se săvârşeşte sub aspectul elementului material şi prin transferul forţat

de copii aparţinând unui grup în alt grup.

Prin transferul copiilor ce ţin de grupul respectiv trebuie de înţeles transferul lor
forţat dintr-un grup protejat în altul, precum și ameninţările sau traumatizarea copiilor care ar
duce la transfer forţat, adică transfer împotriva voinţei membrilor grupului. Transferarea
trebuie să îi privească pe copii, adică acele componente ale grupului care sunt susceptibile de
a fi mai uşor rupte de la locul de origine.
Asemenea fapte sunt reprobabile, deoarece încalcă dreptul la identitate sub aspect
naţional, etnic, rasial, sau religios al fiecărui individ şi al colectivităţilor formate pe anumite
criterii.

Genocidul nu presupune, în mod necesar, exterminarea de fapt a grupului: săvârșirea

cel puţin a unei fapte care intră în latura obiectivă a infracţiunii va fi suficientă pentru
constituirea componenţei date de infracţiune.

B) Urmarea imediată – constă în punerea în pericol a existenţei unui grup naţional,

etnic, rasial sau religios, dar şi într-o vătămare concretă, specifică uciderii, vătămării
corporale grave. Cu atât mai mult cu cât modalităţile prevăzute la pct. 1, 2, 3, 4, condiţionează
incriminarea de producerea unor urmări determinate (suprimarea vieţii, vătămarea corporală,
distrugerea fizică, împiedicarea naşterilor).
C) Legătura de cauzalitate. În ultima modalitate este incriminată acţiunea de transfer
a copiilor, urmarea imediată rezultând din însăşi realizarea actului incriminat.

3.2.2. Latura subiectivă

6
 Forma de vinovăţie este doar intenţia directă, având în vedere faptul că faptele
descrise se săvârşesc în scopul distrugerii în întregime sau în parte a unui grup.

Deşi legea nu cere un anumit mobil, se cunoaşte faptul că de cele mai multe ori,
astfel de fapte se săvârşesc din considerente ce privesc anumite concepţii ori sentimente de
natură naţioalist fascistă, xenofobe, rasiste sau de intoleranţă religioasă.

3.3. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A) Forme

Nu se pedepsesc de regulă actele de pregătire, însă atunci când acestea îmbracă

forma unor înţelegeri în vederea săvârşirii genocidului, legea le consideră infracţiune
distinctă, fiind incriminate în art. 438 alin. (2) C.pen.6

Tentativa se pedepseşte.

Infracţiunea se consumă în momentul când s-a realizat una din modalităţile

alternative şi s-a produs urmarea cerută de textul incriminator.

B) Modalităţi

Pe lângă cele cinci modalităţi (uciderea de membri ai grupului, vătămarea

integrităţii fizice sau mintale a unor membri ai grupului, supunerea grupului la condiţii de
existenţă de natură să ducă la distrugerea fizică, totală sau parţială, a acestuia, impunerea de
măsuri vizând împiedicarea naşterilor în cadrul grupului, transferul forţat de copii
aparţinând unui grup în alt grup), mai există şi o modalitate agravată, prevăzută în alin. (2),
care corespunde săvârşirii faptelor în timp de război.

C) Sancţiuni

6
(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sunt săvârşite în timp de război, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă.
7
 Pentru săvârşirea celor cinci modalităţi normative, pedeapsa este detenţiune pe viaţă
sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Pentru modalitatea agravată, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă.

În cazul alin. (3) ,,Înţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid’’,

pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar în cazul
ultimului alineat ,, Incitarea la săvârşirea infracţiunii de genocid, comisă în mod direct, în
public’’, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.