Universitatea Danubius din Galați- Facultatea de Drept

Specializare: Drept
Curs: Dreptul transporturilor
Tema nr. 1
Anul III
Student: Antighin George-Stefan

Obligațiile transportatorului feroviar intern/international în

executarea contractului de transport

1. Notiunea, definitia si obiectul contractului de transport feroviar în trafic

international.
1.1. Notiunea si definitia contractului de transport feroviar international.
Deplasarea marfurilor de la producator la cumparatorii si consumatorii din alta
tara este asigurata prin contractul de transport international de marfuri pe calea ferata.
Acesta poate fi definit ca un contract prin care o parte , în calitate de caraus ,se obliga
în schimbul unui tarif legal, sa transporte sub paza sa si înauntrul unui termen stabilit,
anume cantitati de marfuri, pe care se obliga sa le elibereze destinatarului indicat de
expeditor. Structura raporturilor juridice care se stabilesc la încheierea oricarui
contract de transport prezinta anumite caractere comune, anumite principii aplicabile
tuturor contractelor de trasport , determinate de caracterul unitar , autonom si specific
al acestei institutii juridice.
Autonomia contractului de transport ca institutie juridica ,trebuie înteleasa
într-un dublu sens si anume.
Intr-un prim sens, raporturile nascute din contractul de transport sunt independente de
raporturile existente între destinatar si beneficiar, care au la baza un alt contract: de
furnizare, de vânzare- cumparare etc. ,raporturi ce nu-i sunt opozabile carausului.
Rezulta deci, ca suntem în prezenta a doua contracte de sine statatoare, fiecare cu
efectele ce-i sunt proprii;
Al doilea sens, contractul de transport reprezinta o institutie cu caractere specifice,
care îl deosebesc de toate celellalte contracte economice sau de drept civil sau care au
ca obiect prestari de servicii; el reprezinta pe plan juridic concretizarea unor raporturi
economice de natura speciala - deplasarea obiectului transportului - ceea ce-i confera
o figura juridica proprie, cu carcatere distincte. Fiind încheiate între agenti
economici ,cu privire la executarea unor anumite prestatii, în vederea îndeplinirii
sarcinilor ce le revin, unii autori considera contractele de transport ca facând parte din
categoria contractelor economice, fiind "contracte economice si având un carcater
special".
Contractul de transport este un contract unitar, autonom si de sine statator, în
continutul caruia se îmbina elemente care - în individualitatea lor - se aseamana cu
elementele specifice altor contracte ( de antrepriza , de locatiune, de servicii, de
depozit), dar care in ansamblul lor confera acestui contract o natura juridica
proprie.Contractul de transport , prin felul cum se formeaza si privit în complexitatea
elementelor sale constitutive si al finalitatii sale, are o structura juridica proprie si o
fizionomie specifica, fiind independent de oricare alt contract civil sau comercial,
oricâta asemanare ar avea cu ele.Practic, transporturile de marfuri în schimburile
comerciale dintre tari se efectueaza în conformitate cu o serie de conventii
internationale, unele încheiate la nivel guvernamental, altele intre organizatii si
întreprinderi de transport din state diferite. Având caracter multilateral, aceste acte
internationale reglementeaza domenii distincte de transport, printre care si transportul
feroviar.
Domeniul transporturilor feroviare este cârmuit , în principal, de norme
uniforme ce se aplica si în activitatea de transport a cailor ferate române, cum sunt:
1.Conventia cu privire la transporturile feroviare internationale încheiata la Berna
la data de 9 mai 1980, care cuprinde reglementarile referitoare la organizatia
interguvernamentala pentru transport international feroviar (COTIF) si doua anexe
referitoare la "Regulile uniforme privind contractul de transport international al
marfurilor" (CIM) si respectiv, la "regulile uniforme privind contractul de transport
feroviar al calatorilor si bafajelor" (CIV). Conventia COTIF a fost ratificata prin
Decretul nr.100 din 28.03.1983 publicat în Buletinul Oficial nr.23/01.04.1983.
aplicarea acestei conventii capata generalitate tot mai ampla pentru tarile din Est dupa
transformarile politico-economice petrecute începând cu evenimentele de la sfârsitul
deceniului trecut;
2.Conventia privind traficul feroviar international de marfuri (SMGS) , încheiata la
nivel de ministere, conventie mai putin uzitata dupa 1990 , insa în vigoare înca si
aplicata în continuare de statele parti participante la trafic în Est.
Aceste conventii au în vedere contracte cu carcater international. Aceasta
conditie este indeplinita daca statia feroviara de predare si cea de destinatie a
marfurilor sunt situate în doua state diferite, deci transportul strabate teritoriul a cel
putin doua state contractante.
Fata de faptul ca lucrarile de revizuire a Conventiei CIM si de ratificare a
acesteia de catre state vor necesiat o perioada îndelungata de timp, contractul de
ttransport international feroviar de marfuri ramâne în continuare reglementat de
Conventia CIM actuala.
Potrivit acestei conventii, contractul de transport de marfuri pe calea ferata
în trafic international prezinta urmatoarele trasaturi esentiale:
- este un contract bilateral, deoarece chiar de la încheierea lui în mod valabil da
nastere la obligatii reciproce si interdependente în sarcina ambelor parti contractante;
- este, prin esenta sa, un contract cu titlu oneros, pentru ca fiecare parte contractanta
urmareste sa obtina un folos, o contraprestatie, în schimbul obligatiei asumate;
-este un contract comutativ, pentru ca partile cunosc întinderea obligatiilor reciproce
pe care si le asuma chiar din momentul încheierii contractului si pot aprecia valoarea
acestor prestatii reciproce ca fiind echivalente;
- are un caracter real, deoarece pentru încheierea sa valabila, consimtamântul partilor
trebuie sa fie materializat în predarea ( remiterea ) efectiva a marfurilor care urmeaza
sa fie transportate de catre caraus.

1.2. Obiectul contractului de transport feroviar în trafic international

Obiectul contractului de transport consta în obligatiile la care se angajeaza
partile în cauza. Astfel, carausul se obliga sa transporte sau sa faca sa se transporte
marfa dintr-un loc în altul, sa pastreze marfurile ce i-au fost încredintate, iar uneori îsi
asuma si obligatia de încarcare-descarcare a marfurilor, iar expeditorul are obligatia
de a plati taxa de transport. Elementul esential al contractului de transport îl constituie
obligatia de a transporta marfurile, celelalte obligatii fiind secundare si subordonate
obligatiei principale. Obiectul material al prestatiei carausului trebuie sa îndeplineasca
anumite conditii de validitate.
Astfel, conform prevederilor art. 4 din Conventia CIM, sunt excluse de la
transport urmatoarele obiecte:
a) obiectele al caror transport este interzis, fie chiar numai pe unul din teoriile din
parcurs;
b) obiectele al caror transport este rezervat administratiei postelor, fie chiar numai pe
unul din teoriile din parcurs;
c) obiectele care, datorita dimensiunilor lor, greutatii lor sau modului lor de
prezentare, nu ar putea fi transportate, din cauza instalatiilor sau a mijloacelor de
exploatare, fie chiar numai pe una din caile ferate din parcurs;
d) materiile si obiectele excluse la transport în virtutea Regulamentului privind
transportul international feroviar periculoase (RID).
De asemenea, doua sau mai multe state, prin intelegeri, sau doua sau mai
multe cai ferate, prin dispozitii tarifare, pot conveni conditiile pe care trebuie sa le
îndeplineasca anumite materii sau anumite obiecte excluse de la transport prin RID ,
pentru a fi totusi admise. Aceste intelegeri si dispozitii tarifare trebuie sa fie publicate
si comunicate oficiului central, care le notifica statelor. Astfel, art..5.1. din Conventia
CIM prevede obiectele admise la transport în anumite conditii, si anume:
a) materiile si obiectele admise la trasnport în conditiile RID sau ale întelegerilor si
dispozitiilor tarifare;
b) transporturile funerare, vehiculel de cale ferata care circula pe roti proprii,
animale vii, expeditiile al caror transport prezinta dificultati speciale din cauza
dimensiunilor lor, greutatii lor de prezentare, în conditiile dispozitiilor
complementare; acestea pot deroga de la regulile uniforme.
Animalele vii trebuie sa fie insotite de un însotitor pus la dispozitie de
predator. Însotitorul nu este totusi cerut când aceasta se prevede în tarifele
internationale sau când caile ferate participante la transport au renuntat la acesta la
cererea predatorului; în acest caz, în afara unei întelegeri contrare, calea ferata este
scutita de raspunderea sa pentru orice pirdere sau avariere care rezulta dintr-un risc pe
care însotirea avea scopul de a-l evita.

2. Partile contractului de transport feroviar de marfuri în trafic

international. Pozitia destinatarului în contractul de transport.
2.1.Partile contractului de transport feroviar de marfuri în trafic
international.
Contractul de transport se încheie între caraus si expeditor, ce apar în mod
obisnuit ca parti ale contractului. Deci, parti ale contractuli de transport sunt de pe o
parte carausul, iar pe de alta parte expeditorul.
Carausul este persoana care îsi ia însarcinarea ca într-un mod oarecare sa
transporte un obiect oarecare. Obligatia principala a carausului consta în a deplasa
marfa de la punctul de expediere si pâna la locul de destinatie convenit ( prin ipoteza,
într-o alta tara). Îi revine de asemenea , obligatia de paza a bunurilor ce i-au fost
încredintate pâna în momentul eliberarii lor de catre destinatar.
Deci, parte în contractul de transport în calitate de caraus este totdeauna o
regionala de cale ferata care incheie contractul prin statia de cale ferata care-l
deserveste pe expeditor adica statia CFR careia expeditorul îi preda marfurile spre
transport. Caracterul de exclusivitate detinut de calea ferata asupra transporturilor
feroviare confera acesteia calitatea de "caraus unic", calitate care dupa cum arata are
consecinte importante pe planul raspunderii.
Cum în fiecare stat sunt organizate retele feroviare proprii, carausul initial,
prin încheierea contractului de transport în scopul unei deplasari se obliga ca
transportul sa se efectueze si dincolo de hotarele sale, pe teritoriul tarilor de pe
parcurs, de catre carausii respectivi.
Expeditorul poate fi orice persoana fizica sa juridica care are interes sa
transporte marfa în aceste conditii. El este ofertantul operatiei de transport si, în
acelasi timp, predatorul încarcaturii catre caraus. Este irelevant pentru încheierea
contractului de transport de marfuri pe caile ferate daca expeditorul este proprietarul
marfii sau numai mandatarul acesteia.
Expeditorul marfii, la data încheierii contractului de transport , trebuie sa
nominalizeze în documentul ce se întocmeste, respectiv în scrisoarea de trasura,
persoana beneficiarului, caruia urmeaza sa-i fie eliberata marfa la capatul calatoriei.
Din acest punct de vedere expeditorul are o facultate de optiune. El îsi poate
rezervadreptul de a fi destinatarul marfii transportate sau va specifica o terta persoana
ca beneficiar. Obligatia ce incuba expeditorului ( respectiv destinataruli ) consta în
plata taxei de transport, reprezentând echivalentul serviciilor prestate de caraus.
Pentru a incheia un contract de transport valabil, partile trebuie sa aiba capacitatea de
executie deplina, adica sa poata sa-si exercite drepturile si sa-si asume obligatii prin
acte juridice încheiate în nume propriu. Minorii cu capacitate de exercitiu restrânsa
vor putea încheia singuri contracte de transport, dar cu încuviintarea prealabila a
ocrotitorului legal ( parinti, tutore) .

1.2 Pozitia destinatarului în contractul de transport feroviar de marfuri

în trafic international.
Una din trasaturile originale ale contractului de transport rezulta din efectele
pe care le produce fata de destinatar, desigur daca acesta este o terta persoana în
raport cu contractul intervenit între caraus si expeditor. În masura în care destinatarul
adera la o asemenea conventie, el devine titular de drepturi (i se va elibera marfa
stramutata) si de obligatii (poate fi tinut la plata taxelor de transport) în raport cu
carausul, desi nu a contractat cu acesta nici personal, nici prin mandatar. Derogarea
este vadita fata de principiul clasic res inter alios acta, aliis neque prodesse, neque
potest.
Dificultatile pe care le întâmpina tezele referitoare la pozitia juridica a
destinatarului denota convingerea ca aceasta prezinta o certa originalitate, nefiind
reductibila la formule precum gestiunea de afaceri, cesiunea de drepturi ori stipulatia
pentru altul. Particularismul semnalat îsi gaseste o reflectare mai apropiata de realitate
în teoria potrivit careia destinatarul poate fi socotit ca titular de drepturi autonome,
nascute nemijlocit din contractul de transport. Potrivit tezei în discutie, destinatarul
dobândeste aceste drepturi fata de caraus înca de la data încheierii contractului de
transpot, totusi subordonate unui termen suspensiv si unei conditii rezolutorii. Într-
adevar, drepturile destinatarului nu pot fi exercitate împotriva carausului înca de la
data perfectarii contractului de transport, ele sunt suspendate pâna la sosirea marfii la
locul de destinatie. Pe de alta parte, expeditorul poate revoca drepturile destinataruli,
înlocuindu-l cu un alt destinatar, în timpul parcursului pe care îl strabate.

3.Încheierea contractului de transport feroviar de marfuri în

trafic international.
 Pentru încheierea valabila a a contractului de transport pe calea ferata este
necesar, în primul rând , realizarea consimtamântului partilor care îl încheie, respectiv
al expeditorului si al carausului, prin procedura ofertei facuta de o parte si acceptarea
ei de catre cealalta parte. Momentul încheierii contractului de transport se consider
care marfa împreuna cu scrisoarea de trasura au fost primite la transport, acest
moment certificându-se prin stampilarea documentului de transport cu stampila
conferind scrisorii de trasura forta probanta necesara cu privire la momentul încheierii
contractului de transport.
3.1.Încheierea contractului de transport feroviar în trafic international direct cu
carausul.
Transportul de marfuri pe calea ferata se executa pe baza contractului de
transport încheiat între calea ferata si expeditorul marfii, care poate fi o persona
juridica cu capital de stat, particular sau mixt sau o persoana fizica. Conform art.11
din CIM : " Contractul de transport este încheiat din momentul în care calea ferata de
predare a primit la transport marfa însotita de scrisoarea de trasura. Primirea este
confirmata prin aplicarea pe scrisoarea de trasura si daca este cazul pe fiecare fila
poarta data primirii."
Calea ferata fiind un caraus unic, se încheie un singur contract de transport, ;a
executarea acestuia putând participa calea ferata din doua sau mai multe tari. Fiecare
cale ferata are o raspundere proprie, în limita careia îsi desfasoara activitatea, dar si o
raspundere pentru executarea transoportului de catre celelalte cai ferate care au
participat la executarea contractului de transport.
Contractul de transport încheiat de calea ferata de expeditie cu expeditorul
marfii da nastere la obligatii pentru toate caile ferate participante, pe teritoriul carora
trece transportul, deci contractul se încheie si în numele acestora, cu alte cuvinte calea
ferata apare ca un caraus unic. Din aceatsa cauza transportul va parcurge itinerariul
stabilit pe baza unui singur document de transport, toate operatiunile pe care le
presupune transportul fiind efectuate de caraus, fara a fi necesara prezenta
expeditorului.
Transportul de marfuri pe calea ferata se poate efectua ca expeditii de
vagoane, atunci când se foloseste întreaga capacitate de transport a mijlocului, (dupa
tonaj sau volum) ori ca expeditii de coletarie, când cantitatea de marfuri nu acopera
aceasta capacitate.
Viitoarele parti contractante se afla într-un raport legal premergator încheierii
contractului si în puterea caruia carausul este obligat sa contracteze.
Obligatia generala legala a caii ferate în raport cu toti expeditorii decurge
din carcaterul de exclusivitate al activitatii de transport care se înfaptuieste pe calea
ferata. De asemenea, obligatia de a încheia contractul de transport se desprinde si din
principiul egalitatii de tratament pe care calea ferata trebuie sa-l aplice fata de toti
expeditorii de marfuri, persoane fizice sau juridice.
Obligatia de a efectua transportul cu mijloace obisnuite, are semnificatia de
mijloace pe care carausul le foloseste în mod curent, adica de cele de care dispune în
mod efectiv.
Conform CIM, se primesc la transport numai marfuri prevazute de conventie
si numai daca nu se opun împrejurari de neînlaturat, iar expeditorul este obligat sa
respecte prevederile conventiei.
Ca parte în contract, calea ferata încheie conttractul de cale feraaŢ de
expeditie, care primeste marfa în vederea efectuarii transportului. Desi transportul
poate parcurge teritoriul mai multor state, carcaterul de exclusivitate pe care îl detine
calea ferata asupra acestui fel de transpot, angajeaza raspunderea tuturor cailor ferate
participante, în raport cu expeditorul, calea ferata având calitatea de caraus unic, cu
toate consecintele ce decurg din aceasta calitate.
De regula, oferta este facuta de expeditor, prin prezentarea marfii însotita de
scrisoarea de trasura, iar acceptarea ofertei de catre caraus consta în verificarea
încarcaturii si aplicarea stampilei statiei de expeditie pe documentul de transport.
Oferta de a contracta poate apartine si carausului. Mai mult, principiul
libertatii de a contracta, care-si gaseste aplicatie deplina în conditiile economiei de
piata, cât si existenta unor capacitati disponibile de transport, permit si chiar impun
carausului o atitudine activa în aceasta privinta, punându-l în situatia de a face oferte
de transport expeditorilor potentiali si a se folosi de reclama comerciala în acest scop.
Pentru încheierea valabila a contractului de transport pe calea ferata, partile
trebuie sa-si exprime consimtamântul numai în forma scrisa.
Caracterul real al contractului de transport pe calea ferata impune, pentru
încheierea sa, pe lânga realizarea acordului de vointa si remiterea materiala a marfii.
În conformitate cu art. 8 din Conventia CIM, încheierea contractului de
transport international de marfuri presupune atât consimtamântul partilor, cât si
predarea marfii însotita de scrisoarea de trasura. Dupa aplicarea stampilei statiei de
expeditie pe scrisoarea de trasura, aceasta face dovada contractului de transport
încheiat. Prin aplicarea acestei stampile, statia de primire certifica atât primirea marfii
la transport, cât si momentul încheierii contractului de transport.
Determinarea momentului încheierii contractului de transport are o mare
importanta teoretica si practica, deoarce din acest moment trece raspunderea asupra
marfii catre caraus si se calculeaza curgerea timpului de executare a transportului
contractat.
Daca s-a omis aplicarea stampilarii scrisorii de trasura de catre caraus si se
nasc litigii, expeditorul poate face dovada momentului încheierii contractului de
transport cu alte mijloace de proba, cum sunt: chitanta de primire a marfii, buletinul
de predare a vagonului, registrul de primire a marfii, registrul de cantar etc.
În transportul de marfuri în trafic international pe calea ferata, contractul de
transport poate fi încheiat nu numai în numele caii ferate de expeditie, ci si în numele
ei si al celorlalte cai ferate participante.
1.2. Încheierea contractului prin Casa de Expeditii
Contractul de expeditie nu are o natura juridica proprie, el îmbraca fie forma
contractului de comision, fie a contractului de mandat. Este contractul în baza caruia o
persoana specializata, o casa de expeditii, se obliga sa preia o anumita cantitate de
marfuri de la sediul vânzatorului sau producatorului si sa o predea carausului în
vederea transportului acesteia la destinatie.
În baza contractului de comision sau mandat, vânzatorul poate împuternici
casa de expeditii ca, pe lânga o prestatie materiala de preluare a marfii din depozitele
sale, ceea ce presupune încarcarea si deplasarea acesteia catre statiile de expeditie, sa
poata primi împuternicire si pentru încheierea contractului de expeditie.
Acestia au interes sa încheie contractul deoarece scapa de grija încarcarii
marfii, de grija de a umbla dupa caraus. De asemenea, Casa de Expeditii alege rutele
cele mai avntajoase din punct de vedere economic.

4.Forma contractului de transport feroviar în trafic international

Contractul de transport de marfuri pe calea ferata în trafic international se
încheie în forma scrisa.
 În acest scop se completeaza tipizat, cu denumirea de scrisoare de trasura, care
este, de fapt, un contract model al carui cuprins, fiind stabilit prin acte normative, este
obligatoriu pentru parti.
Scrisoarea de trasura este pusa la dispozitie de catre calea ferata si se
completeaza de expeditor, iar datele cuprinse în chenare cu linie groasa se
completeaza de caraus.
Completarea scrisorii de trasura trebuie facuta în asa fel încât sa nu se stearga
literele, sa nu prezinte stersaturi, adâugiri, prescurtari etc., într-un asemenea caz
carausul putând sa o respinga.
Pentru fiecare expeditie trebuie sa se întocmeasca o scrisoare de trasura.
Aceeasi scrisoare de trasura nu poate sa priveasca decât încacatura unui singur vagon.
Dispozitiile complementare pot deroga de la aceste reguli.
Scrisoarea de trasura, potrivit prevederilor art. 12 CIM, trebuie sa fie tiparita
în doua sau trei limbi , din care cel putin una sa fie aleasa dintre limbile de lucru ale
organizatiei.
Scrisoarea de trasura trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii:
- locul si data întocmirii scrisorii de trasura, din aceste mentiuni rezultând competitia
teritoriala în caz de litigiu si momentul încheierii contractului de transport, cât si al
transferului detentiunii marfii de la expeditor la caraus, cu implicatiile ce decurg de
aici;
-denumirea statiei de predare si acelei de destinatie;
-numele (denumirea), domiciliul (sediul) si numarul contului bancar al destinatarului.
Precizam ca în documentul de transport nu poate figura decât un singur destinatar;
- denumirea marfii predate la transport, care trebuie sa corespunda indexului alfabetic
al marfurilr, greutatea si alte elemente de identificare a încarcaturii;
- numarul vagonului si, în plus, pentru vagoanele particulare, tara, pentru marfurile a
caror încarcare incuba predatorului;
- enumerarea detaliata a documentelor însotitoare: vamale, fiscale, administrative etc;
-numele (denumirea), domiciliul (sediul) si expeditorului si semnatura sa ori aplicarea
stampilei sale sau ambele. Ca expeditor trebuie sa fie înscrisa o singura persoana
fizica sau un alt subiect de drept.
Scrisoarea de trasura trebuie sa contina, daca e cazul, toate celelalte mentiuni
prevazute în regulile uniforme. Ea nu poate contine alte mentiuni decât daca sunt
impuse sau admise de legile si reglementarile unui stat, de dispozitiile complementare
sau tarifare si nu sunt contratre regulilor uniforme.
Cu toate acestea, predatorul poate sa înscrie în spatiul scrisorii de trasura
rezervat în acest scop, însa numai cu titlu de informatie pentru destinatar, mentiuni
care se refera la expeditie, fara ca din aceasta sa rezulte vreo obligatie sau raspundere
pentru calea ferata.
Scrisoarea de trasura nu poate fi decât nominativa.
Scrisoarea de trasura se va compune din cinci parti, fiecare având o anumita
destinatie:
- scrisoarea de trasura unicat, care însoteste marfa pe tot parcursul, pâna la statia de
descarcare;
-scrisoarea de trasura duplicat, care ramâne în posesia expeditorului, atestând predarea
marfii catre calea ferata si încheierea contractului de transport;
-matca scrisorii de trasura, care ramâne în registrul statiei de predare, probând
încheierea contractului;
- avizul, care se înmâneaza destinatarului, anuntându-i sosirea marfii în statia de
descarcare;
-adeverinta de primire, care atesta primirea marfii de catre destinatar si semnata de
acesta, ramâne la cârâus.
Scrisoarea de trasura poate fi însotita de urmatoarele documente:
-foaia de expeditie, care se întocmeste uneori, dar nu obligatoriu, si însoteste marfa
pâna la destinatie;
-actul de plata centralizata, acre serveste ca instrument de decontare cu calea ferata;
-certificatul de trecere a frontierei.
Conventia CIM prevede posibilitatea transportului marfii si în trafic combinat,
în sensul ca în lista cailor ferate li se aplica conventia, pot fi înscrise si linii regulate
ale serviciului de transort rutier sau pe apa, care completeaza parcursurile de cale
ferata.