FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU ALTE VALORI

FALSIFICAREA DE MONEDE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.310 C.PEN.

(1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseşte cu
închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează falsificarea unei monede, emise de
către autorităţile competente, înainte de punerea oficială în circulaţie a
acesteia.
(3) Tentativa se pedepseşte.

Aşadar, este lesne de observat că această infracţiune prezintă o forma tip

şi o formă agravată.
Forma tip, reglementată de art.310 alin.1 C.pen., se referă la falsificarea
de monede cu valoare circulatorie.
Forma agravată, reglementată de art.310 alin.2 C.pen, reprezintă
falsificarea de monede, înainte de punerea oficială în circulaţie, de către
autoritatea abilitată, competentă.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la
încrederea segmentului public în realitatea, autenticitatea, veridicitatea,
legalitatea şi credibilitatea monedei aflate în circulaţie.
Obiectul material poate fi materialul (metal sau hârtie) utilizat pentru
confecţionarea de monedă (în cazul în care falsificarea se realizează prin
contrafacere) sau chiar moneda cu valoare circulatorie (în cazul în care
falsificarea se realizează prin alterare).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ nu este circumstanţiat, poate fi orice persoană care are
capabilitatea necesară executării actelor ce formează elementul material al
infracţiunii.
 Apreciem că subiecţii activi trebuie însă să fie iniţiaţi nu numai în
activităţi ce ţin de sfera IT, dar pot fi şi tipografi, graficieni, pictori, decoratori,
etc.
Subiectul pasiv al infracţiunii de falsificare de monede este deţinătorul
legal al monopolului care emite, prin structura competentă (autoritatea abilitată)
monede cu valoare circulatorie.
În opinia noastră, deţinătorul monopolului, în acest sens, nu poate fi decât
statul român, prin Banca Naţională a României, care, în baza Legii nr.312 din 28
iunie 2004, are printre atribuţiile sale şi emiterea bancnotelor şi a monedelor ca
mijloace legale de plată pe teritoriul României.
În măsura în care România va adopta moneda unică europeană, Banca
Naţională a României va emite moneda euro doar cu autorizarea Băncii Centrale
Europene.
În cazul infracţiunii de falsificare de monede, apreciem că poate fi subiect
pasiv adiacent şi acea persoană care este indusă în eroare şi primeşte, de bună
credinţă, moneda falsificată, fiind astfel prejudiciată.1
Generic vorbind, se pierde încrederea publică în realitatea, autenticitatea,
veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea monedelor aflate într-un moment dat în
circulaţie. Sau, aşa cum sublinia un distins profesor de drept penal, este suficient
să se răspândească ştirea că se află în circulaţie monede falsificate pentru ca
încrederea publică în întreaga masă monetară aflată în circulaţie să devină
spaimă generală.2
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material al infracţiunii de falsificare de monede constă în
acţiunea de contrafacere sau alterare a unei monede.
Contrafacerea constă în confecţionarea, producerea sau imitarea unei
monede, fiind necesară o imitare apropiată de moneda reală, astfel încât să
conducă la ideea aparenţei de autenticitate, să fie considerată o monedă cu
valoare autentică. Dacă imitarea nu induce „aparenţa de autenticitate”, apreciem
că nu se cristalizează elementele constitutive ale infracţiunii de falsificare de
monede, din cauza modalităţii absurde în care a fost concepută operaţiunea de
falsificare (De exemplu vopsirea hârtiei în culorile unei monede de hârtie sau
turnarea monedelor metalice dintr-un material compozit aparent asemănător, dar
altfel decât cel real, autentic).3
1
Ilie Pascu, Noul Cod penal comentat, vol.II, Editura Universul Juridic, pag.649
2
V. Dongoroz şi colectivul, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol.II, Editura Ştiinţiţică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1977, pag.212
3
T. Vasiliu şi colectivul, Codul penal comentat şi adnotat, vol. II, Editura Ştiinţiţică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1977, pag.212
 Alterarea constă în modificarea conţinutului şi/sau a aspectului exterior,
prin care se modifică greutatea, compoziţia, forma, aspectul exterior (lucios,
mat, etc.) în cazul monedelor metalice sau semnele distinctive, care uneori sunt
vizibile doar dacă sunt privite dintr-un anumit unghi sau cu instrumente
ajutătoare, în cazul monedelor de hârtie.
Elementele de siguranţă ale monedei româneşti de hârtie, în circulaţie,
sunt, în funcţie de valoarea monedei, următoarele:4
Fereastra transparentă – este poziţionată în stânga aversului bancnotei,
cu formă şi elemente de siguranţă suplimentare specifice pentru fiecare cupiură
în parte are forma.
Filigranul - constituit din două componente poziţionate în stânga
aversului, pe zona neimprimată: portretul personalităţii de pe bancnotă şi
emblema BNR.
Firul de siguranţă – este poziţionat în zona centrală, acesta devenind
vizibil când bancnota este luminată din partea opusă privitorului.
Elementul de suprapunere – constă în inserarea, pe avers, sub denumirea
băncii centrale de emisiune, a anumitor fragmente ale unui element de design de
mici dimensiuni, imprimate în acelaşi loc pe ambele feţe, astfel că atunci când
sunt privite prin transparenţă şi luminate din partea opusă privitorului, elementul
să fie văzut în întregime.
Banda iridescentă – constă în imprimarea pe revers, în partea dreaptă, a
unei benzi verticale de culoare transparent aurie care are înscrisă, pe verticală,
de şapte ori, valoarea nominală.
Microtextul – este poziţionat atât pe avers, cât şi pe revers, sub forma unor
zone imprimate cu caractere foarte mici, sub 1 mm înălţime, ce se pot vedea cu
ajutorul unei lupe.
Imprimarea vizibilă în lumina ultravioletă – constă în imprimarea unui
patrulater ce conţine valoarea nominal a bancnotei, cu cerneală vizibilă numai în
lumină ultravioletă,
Imprimarea aurie – constă în imprimarea unui element de design de pe
aversul bancnotei şi/sau în fereastra transparent, imprimat cu cerneală de culoare
aurie.
Imprimarea în relief – constă în imprimarea, în relief, a principalelor
elemente de design, pe ambele feţe.
Imaginea latentă - nu este percepută la examinarea directă, devenind
vizibilă atunci când bancnota este privită razant.
Microperforaţii – perforaţiile foarte fine sunt poziţionate în zona
elementului floral pe avers şi compun valoarea nominal; acestea devin vizibile
numai când bancnota este luminată din partea opusă privitorului.

4
http://www.bnro.ro/Elementele-de-siguranta-ale-bancnotelor-in-circulatie-3766.aspx#BI
 Cerneala care îşi schimbă culoarea – elementele poziţionate pe avers, în
partea stângă jos, sunt imprimate cu cerneală care îşi schimbă culoarea din auriu
în verde, în funcţie de unghiul din care este privită.
Elementele de siguranţă ale monedei euro de hârtie, în circulaţie pot fi
identificate, în funcţie de valoarea monedei, următoarele:5
Suportul pe care se imprimă - fabricată din bumbac pur, care foşneşte şi
are o textură fermă (nu este moale sau cu aspect cerat).
Sub lumină ultravioletă:
 hârtia nu străluceşte;
 fibrele încorporate în masa hârtiei apar colorate în roşu, albastru şi
verde;
 drapelul Uniunii Europene are culoarea verde, iar stelele sunt
portocalii;
 semnătura preşedintelui BCE apare în culoarea verde;
 stelele mari şi cercurile mici de pe avers strălucesc.
 pe revers, harta, podul şi valoarea nominală apar în galben.
Imprimarea în relief - datorită tehnicii speciale de imprimare, la atingere,
cerneala utilizată pentru realizarea imaginii principale, a literelor şi a valorii
nominale de pe avers produce un efect de relief sau este mai groasă.
Filigranul - este realizat prin varierea densităţii hârtiei şi devine vizibil în
momentul în care bancnota se poziţioneză spre o sursă de lumină; dacă bancnota
este aşezată pe o suprafaţă de culoare închisă, părţile de culoare deschisă devin
mai întunecate.6
Elementul de suprapunere - semnele tipărite în colţul de sus al bancnotei,
atât pe avers, cât şi pe revers, se completează perfect pentru a forma valoarea
nominală (devine vizibilă atunci când bancnota este îndreptată spre o sursă de
lumină).
Firul de siguranţă - este încorporat în hârtia bancnotei, devine vizibil în
momentul în care bancnota se poziţioneză spre o sursă de lumină, sub forma
unei dungi de culoare închisă, pe care sunt înscrise cuvântul „EURO” şi
valoarea nominală.
Perforaţiile – devin vizibile numai când bancnota este luminată din partea
opusă privitorului şi compun simbolul „€”, precum şi cifre de mici dimensiuni
care indică valoarea nominală.
Holograma tip bandă – constă în inserarea, pe bancnotele de 5, 10 şi 20
euro, unei imagini holografice, vizibilă prin înclinarea bancnotei, care prezintă
alternativ valoarea şi simbolul „€”, pe un fundal colorat în culorile curcubeului,
iar pe margini apare valoarea nominală a bancnotei înscrisă cu caractere de mici
dimensiuni.7

5
http://www.ecb.europa.eu/euro/banknotes/security/look/html/index.ro.html
6
Pentru bancnotele din seria „Europa”, filigranul este de tip portret, care devine vizibil atunci când este
poziţionat în lumină, redând portretul Europei (personaj din mitologia greacă), valoarea nominală a bancnotei şi
o fereastră; portretul apare şi în hologramă.
 Holograma tip rondelă - constă în inserarea, pe bancnotele de 50, 100,
200 şi 500 euro, unei imagini holografice, vizibilă prin înclinarea bancnotei, care
prezintă alternativ valoarea şi o fereastră sau o poartă, iar pe fundal se pot
observa cercuri concentrice colorate în culorile curcubeului, formate din
caractere de mici dimensiuni, care se mişcă de la centru spre marginile rondelei.
Banda colorată auriu – constă în inserarea pe revers a unei benzi colorate
în auriu, vizibilă prin înclinarea bancnotei, pe care sunt înscrise valoarea
nominală şi simbolul „€”.
Numărul verde-smarald – utilizat doar pentru bancnotele de 5 şi 10 euro
din seria “Europa”, constă în inserarea pe bancnotă a unui număr strălucitor, în
colţul din stânga jos, care creează un efect luminos care se deplasează în sus şi
în jos; de asemenea, numărul îşi schimbă culoarea din verde-smarald în albastru-
închis.
Numărul care îşi schimbă culoarea – constă în inserarea pe reversul
bancnotelor de 50, 100, 200 şi 500 euro, a unui număr care indică valoarea
nominală, care îşi va schimba culoarea din violet în verde-oliv sau maro.
Microtextul - pe anumite porţiuni ale bancnotei se pot distinge clar, şi nu
estompat, serii de caractere de foarte mici dimensiuni, care poate fi citit cu
ajutorul unei lupe.
Pentru existenţa infracţiunii nu are relevanţă dacă s-a falsificat o singură
monedă sau mai multe şi nici dacă falsificarea însăşi a constat în operaţiunile de
contrafacere sau alterare. Este însă important să fie identificate toate persoanele
implicate, trase la răspundere penală şi, cu caracter obligatoriu, instanţa
competentă trebuie să dispună retragerea monedelor falsificate din circulaţie.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin
contrafacerea sau alterarea unei monede cu valoare circulatorie, aparent
asemănătoare cu moneda a cărei falsificare s-a urmărit.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.310 C.pen. este
intenţia, care, în unele cazuri, trebuie materializată, concretizată, funcţie de
fiecare participant in concreto la comiterea faptei. Este obligatoriu ca faptuitorul
să aibă clară reprezentarea falsului, prin contrafacere sau alterare, a monedei ce
are sau va dobândi valoare circulatorie, creând prin aceasta o stare de pericol
pentru încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi
credibilitatea monedei.
7
Pentru bancnotele de 5 şi 10 euro din seria „Europa”, holograma este de tip portret, este poziţionată pe banda
de culoare argintie din partea dreaptă, unde se conturează portretul Europei, identic cu cel din filigran. Banda
redă, de asemenea, o fereastră şi valoarea nominală a bancnotei
 Rezultă astfel, în mod indubitabil, că subiectul activ urmăreşte sau
acceptă această stare de pericol, rezultată tocmai din operaţiunea de falsificare
(contrafacere sau alterare).
Scopul şi mobilul nu au relevanţă pentru realizarea conţinutului
infracţiunii, dar cunoaşterea lor de către judecător îi va permite acestuia o
corectă individualizare şi o mai bună cuantificare a pedepsei aplicate.8

Actele preparatorii, deşi posibile, nu sunt incriminate, dar pot avea rol de
acte de complicitate anterioară, atunci când au fost realizate de alte persoane.
Tentativa este prevăzută de textul incriminator (art.310 alin.3 C.pen.) şi
pedepsită în consecinţă.
Există tentativă la infracţiunea de falsificare de monede, dacă acţiunea
însăşi de contrafacere sau alterare a fost întreruptă înainte de a fi executată în
totalitate, din motive independente de voinţa subiectului activ sau, deşi a fost
executată în totalitate, nu s-a obţinut însă moneda aptă să inducă în eroare prin
punerea sa în circulaţie9, fie din cauza mijloacelor aberante de falsificare sau a
rezultatului falsificării (fals grosier, absurd).

FALSIFICAREA DE TITLURI DE CREDIT SAU INSTRUMENTE DE

PLATĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.311 C.PEN.

(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru
efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte un instrument de plată
electronică, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseşte.
8
Ilie Pascu şi colectiv, Noul Cod penal comentat, vol II, Editura Universul Juridic, pag.649
9
Idem
 Ca şi infracţiunea prevăzută de art.310 C.pen. şi această infracţiune are o
formă tip şi o formă agravată.
Prima formă (tip), reglementată de art.311 alin.1 C.pen., constă în
falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor
sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare.
Cea de-a doua formă (agravată), reglementată de art.311 alin.2 C.pen.,
există atunci când fapta descrisă în prima formă (forma tip) priveşte un
instrument de plată electronică.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl reprezintă, ca şi în cazul infracţiunii de
falsificare de monede, acele relaţii sociale care privesc încrederea publică în
realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea titlurilor de
credit, titlurilor sau instrumentelor pentru efectuarea plăţilor, la care se adaugă,
în forma agravată, instrumentele de plată electronică.
Obiectul material al acestei infracţiuni nu este întotdeauna acelaşi, putând
fi materialul utilizat pentru confecţionarea de titluri de credit, titluri sau
instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori
asemănătoare (în cazul în care falsificarea se realizează prin contrafacere) sau
chiar titlurile de credit, instrumentele de plată sau valorile asemănătoare (în
cazul în care falsificarea se realizează prin alterare).
Potrivit dreptului comercial român10 titlurile de credit se clasifică, în
funcţie de modul de circulaţie, în:
a) Titluri nominative – acestea indică nominal titularul dreptului
patrimonial, transmiterea titlului se face cu concursul emitentului, care trebuie să
o menţioneze în registrul său, dar şi în titlu;
b) Titluri la ordin – cuprind drepturi ce pot fi exercitate numai de către o
persoană determinată – primul beneficiar; dobânditorul exercită drepturile la
ordinul beneficiarului;
c) Titluri la purtător – acestea sunt însrisuri care indică persoana
debitorului, fă a-l menţiona pe creditor; posesorul înscrisului este titularul
dreptului prevăzut în înscris;

10
S. Cărpenaru, Drept comercial român, ed.a 8 –a, editura Universul Juridic, Bucureşti 2008, pag.529
 d) Cambia - este un instrument de plată care circulă pe calea girului,
acesta fiind un act juridic prin care girantul transmite giratarului toate drepturile
ce decurg din titlu;
e) Biletul la ordin - este un titlu de credit, prin care se constată
angajamentul clientului (semnatarului) de a plăti el însuşi beneficiarului sau la
ordinul acestuia, o sumă de bani;
f) Cecul – este tot un titlu de credit, nominal sau la purtător şi are valoare
de instrument sau de ordin de plată;
g) Conosamentul – este un document aferent unei încărcături pe vas,
specific transporturilor maritime;
În ceea ce priveşte instrumentele de plată electronică, acestea pot constitui
obiectul material al infracţiunii în aceleaşi condiţii sus menţionate. În această
categorie sunt incluse cardurile, instrumentele de plată cu acces la distanţă şi
cele de tip monedă electronică (e-money), care permit deţinătorului său să
folosească disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la
emitentul cardului şi/sau să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon
stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deţinătorului, în vederea
efectuării uneia sau mai multora dintre următoarele operaţiuni:
a) retragerea sau depunerea de numerar de la terminale precum
distribuitoarele de numerar şi/sau ATM, de la ghişeele emitentului/instituţiei
acceptante sau de la sediul unei instituţii, obligată prin contract să accepte
instrumentul de plată electronică, respectiv încărcarea şi descărcarea unităţilor
valorice în cazul monedei electronice;
b) plata bunurilor achiziţionate şi/sau serviciilor prestate de comercianţii
acceptanţi şi/sau emitenţi (de exemplu, plata serviciilor prestate de companii în
domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de date, servicii de televiziune şi
internet sau de către alţi furnizori de utilităţi), precum şi plata obligaţiilor către
autorităţile administraţiei publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi,
penalităţi etc., prin intermediul imprinterelor, terminalelor POS, ATM sau prin
alte medii electronice;
c) transferurile de fonduri.11

Subiecţii infracţiunii

11
Regulament B.N.R. nr. 6 din 11 octombrie 2006, privind emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată
electronică şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu aceste instrumente, publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr.927
 Subiectul activ poate fi orice persoană, necerându-se o anume calitate, dar
trebuie să aibă cunoştinţe, în special de drept comercial, în vederea falsificării
titlurilor sau instrumentelor de plată.
Infracţiunea de falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată
poate fi săvârşită şi în participaţie penală.
Subiectul pasiv al infracţiunii de falsificare de titluri de credit sau
instrumente de plată este reprezentat de autoritatea care a emis
titlul/instrumentul de plată falsificat sau persoana care a fost prejudiciată ca
urmare a falsificării titlului/instrumentului de plată.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material al infracţiunii de falsificare de titluri de credit sau
instrumente de plată, constă în acţiunea de falsificare, aşa cum am arătat şi la
infracţiunea prevăzută de art.310 C.pen., prin contrafacere sau alterare.
Contrafacerea înseamnă imitarea titlurilor, iar alterarea înseamnă orice
modificare a conţinutului acestora.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin
contrafacerea sau alterarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru
efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare, precum şi a
instrumentelor de plată electronice, aparent asemănătoare cu cele a căror
falsificare s-a urmărit.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.311 C.pen. este
intenţia, adică subiectul activ are reprezentarea falsificării pe care, de altfel, şi-o
doreşte, prevăzând şi starea de pericol pe care o creează şi pe care o urmăreşte şi
o acceptă.
Scopul şi mobilul ajută magistratul să individualizeze şi să cuantifice
pedeapsa „in concreto” ce o va aplica.

Actele preparatorii nu sunt incriminate, dar procurarea de materiale în

vederea falsificării au conotaţia unor acte de participaţie penală sau de comitere
a altor fapte penale distincte.
Tentativa este posibilă şi incriminată expres, putând fi săvârşită în oricare
dintre formele legale.
 FALSIFICAREA DE TIMBRE SAU EFECTE POŞTALE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.312 C.PEN.

(1) Falsificarea de timbre de orice fel, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi
poştale sau cupoane răspuns internaţional se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseşte.

După cum se poate observa această infracţiune, are o singură formă,

întrucât săvârşirea ei produce prejudicii atât în dauna acelora care au cumpărat
astfel de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns
internaţional, cât şi instituţiei emitente.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl reprezintă acele relaţii sociale care
reglementează încrederea publică acordată acestor timbre, mărci poştale, plicuri
poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns internaţional.
Obiectul material este diferit, funcţie de operaţiunea de falsificare, prin
contrafacere sau alterare. 12
În prima ipoteză, obiectul material îl constituie materialele din care s-au
fabricat timbrele, mărcile poştale, plicurile poştale, cărţile poştale sau cupoanele
răspuns internaţional.
În cea de-a doua ipoteză, prin alterarea acestora, prin modificările făcute,
obiectul material este şi produsul infracţiunii.13
Într-o altă opinie, se apreciază că infracţiunea prevăzută de art.312 C.pen.,
nu are obiect material. Atât în literatura de specialitate 14, cât şi în practica
judiciară, se susţine ideea la care achiesăm şi noi, potrivit căreia timbrele,
mărcile poştale, plicurile poştale, cărţile poştale sau cupoanele răspuns
internaţional falsificate, trebuie să fie în mod legal în circulaţie, la data săvârşirii
faptei.
Dacă însă acestea sunt scose din circulaţie şi, ulterior, sunt valorificate
unei alte persoane, subiectul activ al infracţiunii va răspunde pentru infracţiunea
de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) C.pen., aşa cum de altfel a statuat
şi practica judiciară în această materie.
Subiecţii infracţiunii
12
V. Dobrinoiu, N. Neagu, Op.cit., pag. 664
13
I. Pascu, M. Gorunescu, Op.cit., pag. 542
14
T. Vasiliu şi colectiv, Op.cit., vol. II, pag. 283
 Subiectul activ al acestei infracţiuni nu este calificat, deci poate fi orice
persoană.
Subiectul pasiv este reprezentat de autoritatea competentă să emită
valorile prevăzute în art.312 C.pen.
Subiectul pasiv adiacent poate fi şi persoana care a suferit un prejudiciu,
prin cumpărarea timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale
sau cupoanelor răspuns internaţional falsificate, prevăzute de dispoziţiile art.
312 C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de falsificare a
timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor
răspuns internaţional, fie prin contrafacere (imitare), fie prin alterarea lor (prin
spălare şi prin retuşare a acestora după o primă utilizare).
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin
contrafacerea sau alterarea timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor
poştale sau cupoanelor răspuns internaţional, aparent asemănătoare cu cele a
căror falsificare s-a urmărit.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.312 C.pen. este
intenţia directă sau indirectă.
Scopul şi mobilul contribuie, ca de altfel la toate infraţiunile de acest gen,
la o justă individualizare şi o mai bună cuantificare a pedepsei aplicate.

Actele preparatorii deşi sunt posibile, nu sunt incriminate.

Tentativa este prevăzută în mod expres prin norma de incriminare (alin. 2
al art 312 C.pen.). Acţiunea de falsificare a început, dar a fost întreruptă sau a
rămas fără rezultat, independent de voinţa subiectului activ (art. 32 alin.1 C.
pen.).

PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE DE VALORI FALSIFICATE

 NORMA DE INCRIMINARE – ART.313 C.PEN.
(1) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312,
precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii
lor în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
(2) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art.310-312,
săvârşită de către autor sau un participant la infracţiunea de falsificare, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare
prin care au fost produse.
(3) Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-
312, de către o persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia,
că este falsificată, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale
se reduc la jumătate.
(4) Tentativa se pedepseşte.

Infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate este incriminată în

art. 313 C.pen., având o singură formă tip. Celelalte două forme, prevăzute în
alin. (2) şi (3), stabilesc modalităţile concrete de punere, respectiv repunere în
circulaţie, a uneia din valorile prevăzute de art. 310-312 C. pen. (sunt asimilate
şi subsecvente).
Acestea presupun preexistenţa infracţiunii de falsificare de monede,
timbre şi alte valori, prevăzute de art. 310, art.311şi art.312 C. pen.
Dacă însă aceeaşi persoană pune în circulaţie valori care fac obiectul unor
infracţiuni de falsificare diferite, dintre cele prevăzute în art. 310-312 C. pen.,
fiind deci vorba de fapte diferite, se vor aplica regulile concursului de
infracţiuni15.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este comun cu cel prevăzut la infracţiunile
incriminate de art.310-312 C.pen., respectiv acele relaţii sociale referitoare la
încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi
credibilitatea monedei, titlurilor de credit sau instrumentelor de plată, timbrelor,

15
I. Pascu - opera citată, pag. 664
mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns
internaţional.
Obiectul material îl constituie una sau mai multe dintre valorile indicate
de art. 310-312 C. pen., respectiv monede, titluri de credit instrumente de plată,
timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns
internaţional, asupra cărora s-a executat acţiunea de falsificare (contrafacere sau
alterare).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ, ca şi în cazurile prevăzute în infracţiunile incriminate de
art. 310-312 C. pen., nu trebuie să aibă o anumită calitate, deci poate fi orice
persoană.
Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică, prejudiciată de subiectul
activ al respectivelor infracţiuni.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de punere în
circulaţie a valorilor falsificate sau de repunere în circulaţie a acestora, ştiind că
aceste valori sunt falsificate (art. 313 alin. 3 C. pen.).
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin punerea
în circulaţie a valorilor falsificate sau de repunere în circulaţie a acestora.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.313 C.pen. este
indubitabil intenţia făptuitorului de luare în posesie, transmitere sau deţinere de
astfel de valori, ştiind că sunt falsificate, în vederea punerii sau a repunerii în
circulaţie, creându-se aşadar o stare de pericol pentru societate în genere
Scopul şi mobilul este acelaşi, aşa cum a fost descris anterior, la acest gen
de infracţiuni prevăzute de art. 310-312 C. pen.

Actele preparatorii deşi sunt posibile, nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă şi incriminată expres, putând fi săvârşită în oricare
dintre modalităţile legale.