Teoria Generala A Dreptului Nicolae Popa

Nicolae Popa
Teoria generala a dreptului
Editia 4
Editura C.H. Beck

Bucure~ti 2012
AVERTISMENT!
A.vfind in vedere mnploarca luata de fenomcnul fotocopie1ii lucrarilor de specialitate,
1nai ales in domeniul Dreptului, atragen1 atcntia ca. potrivit art. 14 §i 140 din l,egea
nr. 8/1996 privind dreptul de autor §i drepturile conexe, reproducerea operelor sau a
produselor purtlitoare de drepturi conexe, daca respectiva reproducere a fost efectuata
Iara autorizarea sau consitntfunilntul titularului drepturilor recunoscute de legea
tncntionata, constituie infractiune §i se pedepse§te cu inchisoare sau cu amendii. Prin
reproducere, confonn lcgii, se lntelege realizarca, integrala sau partiala, a uneia ori a
n1ai inultor copii ale unei opere, direct sau indirect, tetnporar oti penuanent, prin orive
mijloace ~i sub orice forn1a.
Nu vii faccti piirta§i la clistmgerca ciiqii!
Editura C.H. Beck este acreditati'i CNATDCU ~i este considerata editura cu prestigiu
recunoscut.
Teoria general3 a dreptului

Nicolae Popa
Copyright© 2002, 2005, 2008, 2012- Editura C.H. Beck
Toate drepturile rezervate Editurii C.H. Beck.

Nicio parte din aceasta lucrare nu poate fi copiata Iara acordul scris al Editurii C.H. Beck.
Drepturile de distributie in strilinatate apaf!in in exclusivitate editurii.
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Rom,~Jlie~
POPA, NICOLAE ,,
... 1
Teoria generala a clreptului I Nicola{-Popa. -
Ed. a 4-a. - Bucureiti: Editura C.H. B.eck, 2012
Bibliogr. /'
J
________./
ISBN 978-606-18-0088-9
34(075.8)
Editura C.H. Beck Str. Serg. Nutu Ion nr. 2, sector 5, Bucure~ti
Tel.: (021) 410.08.47; (021) 410.08.09;
(021) 410.08.73; (021) 410.08.46
Fax: (021) 4!o'.08.48
E~n1ail: comenzi@beck.ro
Redactor: Oana Dimitriu

Tehnoredactor: Corina Voicu
Cuprins
Abrevieri ............................................................................................................. XT
Prefata la editia a 4-a ..................................................................................... XIII
Cuvant-inainte .................................................................................................. XV
Capitolul I. Sistemul ~tiintei dreptulni. Locnl teoriei generale

a dreptului in sistemul ~tiintei dreptului ............................................................ !
§I. Considera(ii generale privind rolul ~tiintei .................................................. I
§2. Sistemul ~tiin\elor sociale (o propunere de clasificare) ............................... I
§3. Stiinta dreptului in sistemul ~tiin\elor sociale ............................................. 2
§4. Sistemul ~tiin\ei dreptului (al ~tiin\elor juridice) ......................................... 4
§5. Stiin\ele juridice istorice .............................................................................. 5
§6. Stiin(ele juridice de ramuril ......................................................................... 6
§7. Stiin\ele ajutiitoare (participative) ............................................................... 6
§8. Teoria generalii a dreptului. Locul ~i rolul siiu in sistemul ~tiin\ei /'"".'\
dreptului (al ~tiin\elor juridice) .................. :................................................. l_._2)
§9. Privire istoricii asupra apari\iei ~i dezvoltiirii teoriei generale
a dreptului .......................................................................................................... 9
§ 10. Teoria dreptului {enciclopedia juridicii)- disciplina de 1nvii\iimant.. ......... 10
§ 11. Func\iile teoriei dreptului in conditiile globaliziirii ................................. 10
§ 12. Predarea teoriei dreptului in Romania ..................................................... 11
Capitolul II. Metodele cercetarii ~tiintifice a fenomenului juridic

(metodologia juridicii) .....................•.................................................................. 14
§ 1. Considera(ii generale privind metoda de cercetare ................................... 14
§2. Preciziiri terminologice .............................................................................. 14
§3. No\iunea metodologiei juridice ................................................................. 15
§4. Metodele cercetiirii ~tiin\ifice juridice ....................................................... 17
4.1. Metoda logicii ....................................................................................... 17
4.2. Metoda comparativa ............................................................................. 20
4.3. Metoda istorica ..................................................................................... 22
4.4. Metoda sociologicii .............................................................................. 24
4.5. Metodele cantitative ............................................................................. 28
VI Teoria genera/ii a dreptu/ui
Capitolul III. Conceptul dreptului .................................................................... 30

§I. Accep(iunile no\iunii de ,,drept" ................................................................ 30
§2. Originea ~i apari\ia dreptului. Dimensiunea istorica a dreptului ............... 32
§3. Primele legiuiri .......................................................................................... 40
§4. Dimensiunea sociala a dreptului ................................................................ 41
§5. Factorii de configurare a dreptului ............................................................ 43
§6. Esen\a, con\inutul ~i forma dreptului ........................................................ 50
§7. Tipologia dreptului .................................................................................... 56
§8. Sistemul dreptului ..................................................................................... 67
8.1. No\iunea sistemului dreptului .............................................................. 68
8.2. Criteriile de structurare a sistemului de drept ...................................... 69
8.3. Diviziunea dreptului Jn drept public ~i drept privat ............................. 70
§9. Defini\ia dreptului ..................................................................................... 74
Capitolul IV. Dreptul ~i statul ........................................................................... 79

§I. No\iunea statului ....................................................................................... 79
§2. Statul ~i societatea civila ........................................................................... 80
§3. Con\inutul §i scopul statului.. .................................................................... 81
§4. Puterea de stat. ........................................................................................... 84
§5. Exercitarea puterii de stat. Separa\ia, echilibrul ~i cooperarea puterilor ... 86
§6. Institu\iile (organele) statului .................................................................... 87
§7. lnstitu\iile statale judiciare ........................................................................ 88
7.1. Piir\ile componente ale autorita\iijudecatore~ti ................................... 88
7.2. Jurisdic\ii interna\ionale ....................................................................... 91
§8. Forma statului ............................................................................................ 92
Capitolul V. Principiile dreptului ..................................................................... 95

§1. No\iunea principiilor fundamentale (generale) ale dreptului .................... 95
§2. Delimitarea principiilor dreptului .............................................................. 97
§3. Originea principiilor dreptului ................................................................... 99
§4. lmportan\a teoretica §i practica a studierii principiilor dreptului ............ l 00
§5. Prezentarea analitica a principiilor generale ale dreptului... .................... 101
5 .1. Asigurarea bazelor le gale de func\ionare a statului... ......................... I 0 I
5.2. Principiul liberta\ii §i al egalita\ii ....................................................... 102
5 .3. Principiul responsabilita\ii. ................................................................. I 03
5.4. Principiul echita\ii ~i aljusti\iei. ......................................................... 105
Capitolul VI. Funcpile dreptului ..................................................................... 109

§I. No\iunea func\iilor dreptului ................................................................... I 09
§2. Prezentarea analitica a func\iilor dreptului. ............................................. 111
2.1. Func\ia de institu\ionalizare sau fonnalizareajuridica
a organizarii social-politice ....................................................................... 111
Cuprins VII
2.2. Func(ia de conservare, apiirare ~i garantare a valorilor

fundamentale ale societa\ii ........................................................................ 11I
2.3. Func(ia de conducere a sacietatii ....................................................... 112
2.4. Functia normativa ............................................................................... 113
Capitolul VU. Dreptul in sistemul normativ social ....................................... 114

§I. Considera(ii generale privind ac(iunea sociala, conduita umana ~i
reglarea normativa a acesteia ........................................................................ 114
§2. Sistemul normelor sociale ....................................................................... 116
2.1. Corela(ia normelor juridice cu normele etice ..................................... I 16
2.2. Normele obiceiului ............................................................................. 120
2.3. Normele tehnice ................................................................................. 121
Capitolnl VIII. Norma juridicii ...................•.......•........................................... 123

§1. No(iunea ~i trasaturile normeijuridice .................................................... 123
I.I. Normajuridica are un caracter general ~i impersonal.. ...................... 124
1.2. Norma juridica are un caracter tipic ................................................... 126
1.3. Normajuridica implica un rapart intersubiectiv ................................ 127
1.4. Norma juridicii este obligatorie .......................................................... 127
1.5. Definitia normei juridice .................................................................... 129
§2. Structura normei juridice ......................................................................... 129
2.1. Structura logicii a normei juridice ...................................................... 130
2.2. Strnctura tehnico-legislativii ............................................................... 133
§3. Clasificarea normelor juridice ................................................................. 135
3. 1. Criteriul ramurii de drept... ................................................................. 136
3.2. Criteriul forteijuridice a actului normativ ......................................... 136
3.3. Criteriul structurii logice .................................................................... 136
3.4. Criteriul sferei de aplicare .................................................................. 137
3.5. Criteriul gradului ~i al intensitii(ii inciden(ei ...................................... 137
3.6. Criteriul modului de reglementare a conduitei ................................... 138
3.7. Normele organizatorice ...................................................................... 139
3.8. Normele punitive ~i normele stimulative ........................................... 140
§4. Actiunea normeijuridice ......................................................................... 140
4.1. Ac\iunea in timp a normeijuridice ..................................................... 140
4.2. Ac(iunea normelor juridice in spa(iu ~i asupra persoanelor ............... 148
Capitolul IX. Izvoarele dreptului ..................................•..•..•......•..................•. 152

§I. No\iunea de izvor de drept ...................................................................... 152
§2. Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului .......................................... 156
2.1. Obiceiuljuridic (cutuma) ................................................................... 156
2.2. Doctrina .............................................................................................. 160
2.3. Practicajudiciara ~i precedentuljudiciar.. .......................................... 162
2.4. Contractul normativ ........................................................................... 167
Vlll Teoria genera/a a dreptului
2.5. Actul normativ ................................................................................... 168

§3. Izvoarele dreptului Uniunii Europene ..................................................... 172
Capitolul X. Tehnica elaborarii actelor normative ....................................... 173

§I. No\iunea tehnicii juridice ........................................................................ 173
§2. No\iunea tehnicii legislative .................................................................... 177
§3. Principiile (cerin\ele) legiferarii .............................................................. 179
3.1. Principiul (cerin\a) fundamentarii $tiin\ifice a activita\ii de
elaborare a normelor juridice .................................................................... 179
3.2. Principiul (cerin\a) asigurarii unui raport firesc intre dinamica
$i statica dreptului ..................................................................................... 180
3.3. Principiul (cerin\a) corelarii sistemului actelor normative ................. 181
3.4. Principiul accesibilitil!ii $i al economiei de mijloace in
elaborarea normativa ................................................................................. 181
§4. Partile constitutive ale actului normativ .................................................. 186
§5. Elementele de structura ale actului normativ .......................................... 186
§6. Tehnica sistematizarii actelor normative ................................................. 187
6.1. incorporarea ............................................................. :......................... 188
6.2. Codificarea ......................................................................................... 188
Capitolul XI. Realizarea dreptului ................................................................. 191

§ 1. Conceptul realizarii dreptului .................................................................. 192
§2. Formele realizarii dreptului ..................................................................... 193
2.1. Realizarea dreptului prin activitatea de executare $i respectare
a legilor ..................................................................................................... 193
2.2. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre
autorita\ile statului (aplicarea dreptului) ................................................... 195
Capitolul XII. Iuterpretarea normelor juridice............................................. 204

§). No\iunea $i ra\iunea (necesitatea) interpretarii normelor juridice ........... 204
§2. Felurile (genurile) interpretarii normelor juridice ................................... 207
§3. Metodele interpretarii normelor juridice ................................................. 209
3 .1. Metoda gramaticala ............................................................................ 209
3 .2. Metoda sistematica ............................................................................. 210
3.3. Metoda istoricil.. ..................................... :-. .......................................... 211
3.4. Metoda logicil.. ............................................................................, ...... 211
3.5. Analogia ............................................................................................. 213
§4. Rezultatele (limitele) interpretarii normelor juridice .............................. 214
Capitolul XIII. Raportul juridic ..................................................................... 215

§I. Premise le raportului juridic ..................................................................... 215
§2. Defini\a rapo1tului juridic ........................................................................ 217
§3. Trasaturile caracteristice ale raportului juridic ........................................ 218
Cuprins IX
3.l. Raportuljuridic este un rapot1 social ................................................. 218
3 .2. Raportul juridic este un raport de suprastructurii ............................... 219
3.3. Raportuljuridic este un raport volitional ........................................... 220
3.4. Raportuljuridic este un raport valoric ................................................ 222
3 .5. Raportul juridic este o categorie istoricii ............................................ 223
§4. Subiectele raportului juridic .................................................................... 223
4.1. Conceptul de subiect de drept ............................................................ 223
4.2. Capacitateajuridica-premisa a califa\ii de subiect de drept... .......... 225
4.3. Clasificarea subiectelor raporturilor juridice ...................................... 227
§5. Con\inutul raportuluijuridic .................................................................... 232
§6. Proba dreptului subiectiv ......................................................................... 236
§ 7. Obiectul raportului juridic ....................................................................... 23 7
§8. Faptuljuridic ........................................................................................... 237
Capitolul XIV. Riispuuderea juridicii ............................................................. 240

§I. No\iunea raspunderiijuridice .................................................................. 240
§2. Formele riispunderii juridice ............................ .': ..................................... 242
§3. Condi\iile riispunderii juridice .............................................................·.... 243
3. I. Conduita ilicitii ................................................................................... 243
3.2. Vinovii\ia ............................................................................................ 244
3.3. Legiitura cauzalii.. ..................... :......................................................... 245
Bibliografie ........................................................................................................ 247

Abrevieri
A.U.B. - Analele Universitii\ii Bucure§ti - Seria Drept

al in. - alineat( ul)
apud - citat dupa
art. - articol( ul)
C.civ. - Codul civil (Legea nr. 287/2009)
C.E.E. - Comunitatea Economica Europeana
C.pen. - Codul penal
CECO - Comunitatea Europeana a Carbunelui §i 0\elului
CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Strasbourg)
CEE - Comunitatea Economica Europeana
CJUE - Curtea de Justi\ie a Uniunii Europene (Luxemburg)
Dall oz - Recueil Dalloz de doctrine et jurisprudence
Dreptul - revista Dreptul
E.D.P. - Editura Didactica $i Pedagogica
Ed. - editura
ed. - edi(ia
ibidem - aceea$i citare (din acela$i pasaj, pagina)
idem - aceea$i citare (alt pasaj, alta pagina)
infra - maijos
L.G.D.J. - Librairie generale de droit et de jurisprudence
loc. cit. - loc citat
M.Of. - Monitorul Oficial
ONU - Organiza(ia Na(iunilor Unite
op. cit. - opera citata
p. - pagina
P.U.F. - Presses Universitaires de France
s.n. - sublinierea noastra
supra - n1ai SUS
supracit - citat anterior
TFUE - Tratatul privind func(ionarea Uniunii Europene
TUE - Tratatul privind Uniunea Europeana
urm. - urmatoarele
vol. - volum(ul)
, la editia
Prefata , a 4-a
Necesitatea unei noi editii a cursului de Teoria generalii a dreptului a fost

impusii de evolu\ia legisla\iei in domeniile fundamentale de reglementare (drept
civil, drept penal) ~i de acumularile doctrinare, proces care oferii chiar imaginea
unei adevfirate explozii informationale.
Totodatii, in urma intriirii Romiiniei in Uniunea Europeanii, ca membru cu
drepturi depline, o serie de elemente componente ale procesului de globalizare au
~i reverbera\ii in domeniul dreptului, determiniind chiar o regiindire a func\iilor
teoriei dreptului. Ratificarea de ciitre Romania a Tratatului de la Lisabona a
necesitat restructurarea sec\iunii Tipologia dreptului Uniunii Europene ~i
sublinierea prefacerilor de substan(ii aduse construc\iei europene de prevederile
acestui important act legislativ.
Astfel fiind, nu a fost schimbat doar titlul sectiunii, intreaga expunere a fost
reorganizatii in lumina Tratatului de la Lisabona.
Autoru/
Cuvant-inainte
Ce este dreptul? Cum este dreptul? Care sunt acceptiunile no\iunii de drept?
Dreptul este ~tiin\ii, este tehnicii indispensabilii de convie\uire sau este, Jn egala
miisurii, artii? De ce dreptul este astiizi o dimensiune inalienabilii a existentei
umane?
Iatii doar cateva 1ntrebiiri pe care ~i le pun studentii in primele zile de
facultate.
Intrebiiri pe care ~i le pot pune, in mod indreptii!it, to\i oamenii, ca participan\i
la viata socialii, cei care viid in domnia legii modalitatea de a deveni stiipanii
vie\ii ~i nu sclavii ei, ~i care, pe aceastii cale, simt ca Dumnezeu este cu adeviirat
in ei.
Pentru a da riispuns preocupiirilor specifice ambi\iei de pregiitire pentru o spe-
cialitate atilt de profund umanii, cum este cea juridicii, ~tiin(a teoria generalii a
dreptului propune ciiteva instrumente de lucru fundamentale. Acestea sunt:
conceptele, categoriile, principiile ~i no\iunile esen\iale in baza ciirora dreptul
poate fi gandit ~i explicat.
Cu increderea in faptul cii tinerii studen\i in\eleg cii per aspera ad astra, cii
studiul dreptului presupune metodii, sistem ~i sagacitate, ne exprimiim speran(a
cii acest curs va putea insemna un inceput de drum, in urcu~ul greu al invii\iirii
profesiei juridice ~i va sta la baza formiirii !or, in a~a fel incat sii facii din
exercitarea acesteia o splendidii lec\ie de via\ii ~i adeviir.
Autorul
Capitolull
Sistemul ~tiintei dreptului. Locul teoriei generale
a dreptului in sistemul ~tiintei dreptului
§1. Consideratii generale privind rolul §tiintei
Stiin\a este un sistem de cuno§tinte despre naturii, societate §i gandire, cuno§-

tinte ob\inute prin metode corespunziitoate §i exprimate in concepte, categorii,
principii §i no(iuni. John Bernal considera ca $tiin(a trebuie inteleasii, mai intai,
ca o institutie, adicii o organiza(ie de oameni care indeplinesc in societate am1-
mite sarcini, apoi, ca o metodii, adicii ansambluJ.de procedee, mij loace prin care
se dezvaluie aspecte §i legita\i noi ale lumii inconjuriitoare, in care se regasesc §i
reziduuri tradi(ionale. Stiin\a este insa, in opinia ilustrnlui autor, un factor impor-
tant pentru dezvoltarea productiei §i un nelncetat izvor de idei generale §i prin-
cipii filosofice despre lume 1•
Ca fenomen social aparte §i ca forma specificii·de activitate umana, §tiin(a nu
poate fi privitii doar ca un sistem de idei, reprezentari, teorii (imagine statica), ci
§i ca un sistem care se dezvolta, produce continuu noi cuno§tin\e, ca valori spi-
rituale (imagine dinamicii).
in general, se poate accepta, din nnmeroasele analize §i clasificari filcute de-a
lungul timpului sistemului §tiin\ei, clasificarea trlhotomicii in: §tiin\e ale naturii,
§tiin\e despre societate §i §tiin\e despre gandire. Scopul §tiin(elor despre societate
este acela de a cunoa§te legile generale ale existen(ei §i ale dezvoltiirii societi\(ii,
de a studia formele de organizare socialii §i modalitii(ile specifice de manifestare
a diverselor componente ale realitiitii social-umane (politice, etice, juridice etc.).
Legile generale ale societii(ii au anumite .triisiituri care le deosebesc de legile
naturii, in primul rand prin aceea ca legile dezvoltarii sociale se manifesta in
insa§i activitatea oamenilor, dotati cu con§tiinta §i ra\iune. Prin traditie, prin con-
tinutul obiectului sau, §tiin\a dreptului apartine §tiin\elor despre societate.
§2. Sistemul §tiinfelor sociale (o propunere de clasificare)
Dupii unii autori, §tiin\ele sociale alciituiesc urmatorul tablou:

a) Stiinte de tip nomotetic, care au ca obiect activitiitile umane §i i§i propun
sii stabileascii legile ~i relatiile func\ionale corespunziitoare. in cadrul lor se utili-
zeazii observa\iile sistematice, experimentale, studiile statistice etc. Aici intra:
economia, politologia, psihologia, sociologia, demografia, lingvistica etc.
1
J. Bernal, Stiin!a Jn istoria societatii, Bucure§ti, 1964, p. 28.
2 Teoria genera/ii a dreptului
b) Stiintele care-~i propun reconstituirea ~i interpretarea trecutului -

~tiin\eleistorice.
c) Stiin\ele care delimiteaza Ium ea dominata de norme, obligafii ~i atri-
bupi, care studiaza aspectele normative ale activitafii umane - ~tiin\ele
juridice, etica etc.
d) Cercetarea epistemologica a ~tiinfei, ca disciplina filosofica socio-
umana. Aceasta abordeaza activitatea cognitiva ca o activitate esen!ial umana 1•
§3. ~tiinta dreptului In sistemul ~tiintelor sociale
in tabloul ~tiin\elor sociale, dreptul ocupa un Joe distinct atilt prin specifici-
tatea obiectului sau de cercetare - realitateajuridica, parte componentii a realitli\ii
sociale - cat ~i prin relativa sa autonomie metodologica. Stiintii despre societate,
dreptul este eo ipso ~tiin\a social-umanii. Stiin\a dreptului studiaza juridicul in
toate formele sale de manifestare, dar, in pdmul rand, ca o dimensiune inalie-
nabila a existen\ei umane in condi\ii social-istorice determinate.
Dimensiunea juridicii a societa\ii este o realitate asupra careia se apleaca -
spre a-i cerceta legita\ile, regularitii\ile, geneza ~i modalita\ile de implicare ~i
determinare a comportamentului uman' - atilt dreptul, cat ~i alte componente ale
sistemului ~tiin\elor sociale (istoria, sociologia, etica, politologia etc.).
Stiin\a dreptului (~tiin\ele juridice) studiaza legile existen\ei ~i ale dezvoltarii
statului ~i a dreptului, institu\iile politice ~i juridice, formele lor concret-istorice,
corela\ia cu celelalte componente ale sistemului social, modul in care institU\iile
politico-juridice intluen\eaza societatea ~i suportii, la riindul · !or,' iritluen\a
sociala2 • · · ·
1
A se vedea, pe larg, A. Botez, ~tiintele sociale ~i mutatiile contemporane in episte-
mologie, Vol. Epistemologia ~tiintelor sociale; Bucure~ti, 1979, p. 95.
2
A se vedea, cat prive~te caracterul ~tiin\ific al dreptului: G. de/ Vecchio, Lec\ii de
filosofie juridica, Ed. Europa Nova, traducere de /.C. Dragan, 1993; !. Ceterchi, I.
Craiovan, Introducere in Teoria generali! a dreptului, Ed. All, Bucure~ti, 1992; Gh.
Bobo$, Teoria generala a Dreptului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1999; D. Mazilu, Teoria
generala a dreptului, Ed. All Beck, Bucure:;;ti, 1999; S. Popescu, Teoria generala a
dreptului, Ed. Lumina Lex, Bucure~ti, 2000; Gh. Mihai, Fundamentele dreptului, vol. I-
II-III, Ed. All Beck, Bucure:;;ti, 2003-2004; D.C Difni$or, !. Dogaru, Gh. Dani$or; Teoria
generala a dreptului, Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2006; N. Popa, L Dogaru, Gh. Diini$or,
D. C. Diini$or, Filosofia dreptului. Mari le curente, e& a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucure:;;ti,
2010; Gh. Avornic, E. Aramii, B. Negru, A. :Sorop, Teoria generala a dreptulul, ed. a 3-a,
Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2008; !. Craiovan, Tratat de teoria generali! a dreptului, Ed.
Universul Juridic, Bucure~ti, 2007; R. Cabrillac, Introduction generale au droit, Dalloz,
2001; D. Mainguy, Introduction generale au droit, Ed. Litec, 2002; J.-L. Aubert,
Introduction au droit, Ed. Armand Colin, 2000; M. Charfi, Introduction a l'etude du droit,
Tunis, 1997; G. Peces-Barba, E. Fernandez, R. de Asis, Curso de Teoria del Derecho,
Marcial Pons, 2000; M. Biidescu, Teoria generalii a dreptului, Ed. Sitech, Craiova, 2009;
Sistemul §liinfei dreptu/ui 3
Fiind determinat de scopuri care se impun ac\iunii, dreptul - ca fenomen nor-

mativ - reprezintii o tentativa de disciplinare, de coordonare a rela\iilor sociale, in
vederea promovarii unor valori larg receptate de societate, cum ar fi: proprie-
tatea, siguranta juridica ~i securitatea libertii\ilor individuale, societatea civilii etc.
Stiinta dreptului formuleazii principiile generale in baza carora dreptul i~i structu-
reaza un mecanism adecvat - eficient ~i adaptat permanent la scara omului real,
concret- de influentare a comportamentului, in temeiul unor cerin\e valorice. Ca
~tiin\a explicativa, ~iinta dreptului studiaza natura juridicului, caracteristicile sale
structurale, raporturile cu alte ~tiin(e, legiiturile interne ale sistemului juridic. in
felul acesta, dreptul, ca ~i celelalte ~tiin\e sociale, reprezinta o generalizare a
experien\ei umane intr-un anumit sector de activitate ~i con\ine o serie de date
verificate ~i sistematizate, un complex de no(iuni, categorii, concepte ~i principii,
dar ~i un ansamblu metodologic, in baza caruia fenomenele pot fi studiate,
investigate.
Ca ~tiin(ii cu statut §i pozi\ie specifice, §tiinta dreptului analizeaza un anumit
domeniu al rela\iilor §i al structuritor sociale - domeniul participiirii oamenilor la
circuitul juridic, ca purtatori de drepturi §i obliga\ii juridice, cu toate consecin\ele
ce decurg de aici. Cooperarea oarnenilor in acest domeniu vast al realita\ii sociale
implica interven\ia dreptului in scopul conducerii §i al dirijarii comportamentelor,
impuniindu-le reguli normative, modele, programiindu-le, intr-un anumit sens,
ac\iunile §i limitiindu-le, in temeiul unor ra\iuni ce \in de coexisten\a liberta(ilor,
dreptul ,,absolut" de manifestare. Stiinta dreptului nu se opre§te la studiul normei
juridice, al jurispruden\ei, al contractului etc. §i nu se confunda cu o exegeza a
textelor normative, ea supune unui amplu proces explicativ contextul social-
cultural Jn care apar §i W due viata normele §i institu(iile juridice, colaboriind in
acest proces cu toate §tiin\ele sociale - economia, istoria, sociologia, demografia,
statistica etc. in aceastii lumina, este greu de acceptat reducerea intregului Drept
doar la normii, a§a cum procedeazii Kelsen, §i stabilirea ca unic obiect al ~tiin\ei
dreptului norma juridicii privita ca autointerpretare subiectiva cu sens juridic.
,,Stiinta dreptului - scria la 1800 filosoful german Schelling - e o §tiinta pur
teoretica. Ea este pentru libertate exact acel~i lucru ca mecanica pentru mi§care,
pentru ca deduce ace! mecanism natural, sub care fiin\ele libere pot fi giindite ca
atare Jn raporturi reciproce - mecanism care, negre§it, nu poate fi constituit deciit
prin libertate".
in pofida unor preciziiri foarte pu\in optimiste pe care le racea acum 180 de
ani parintele sociologiei, Auguste Comte, potrivit carora dreptul - nefiind ~tiin\a
- va trebui sa dispara, §liinta dreptului s-a dezvoltat permanent, in pas cu cer-
cetiirile ~tiin(ifice cele mai noi. Profetice in acest sens ne apar acum cuvintele
scrise Jn 1860, de catre Titu Maiorescu: ,,Stiin(a juridica este una de eel mai 1nalt
Gh. Bobo§, C. Buzdugan, V. Rebreanu, Teoria generalii a statului ~i dreptului, Ed.

Argonaut, Cluj-Napoca, 2008; R. Nifoiu, Al. Sorop, Teoria generalii a dreptului, Ed. C.H.
Beck, Bucure~ti, 2008.
interes, nu numai pentru unul ~i altul, ci Jn general, astfel Jncat 'if"" de inter~s
pentru ea trebuie privitii ca expresie a unui caz absolut ne~tiin\ific" ~i mai
departe: ,,( ... ) pentru omul de spirit, ~tiin\a dreptului este cea mai plinii de spirit
~i cea mai interesantii" (Epistolar, 1856-1864 ). Departe de a dispiirea, dreptul
cunoa~te o dezvoltare ~i o afirmare cresciindii Jn domenii dintre cele mai variate
ale societii\ii. Dezvoltarea rela\iilor sociale, complexitatea lor, multiplicarea fiirii
precedent a contactelor intra ~i intersociale, au determinat o dezvoltare corelativii
a dreptului ~i apari\ia unor ramuri noi de drept - dreptul popula\iei, dreptul
nuclear, dreptul spatial, dreptul mediului etc. Are Joe o liirgire a sferei de ac\iune
a dreptului, atestabi!a pe multiple planuri, fapt ce amplificii rolul explicativ ~i
normativ al ~tiin\ei juridice, a ciirei func\ie de cercetare ~i descifrare a realului se
diversificii ~i se adiince~te, adiiugiindu-~i ~i latura de prospec\ie a realului <lat. in
interpretarea ~i Jn prospec\ia acestui <lat, ~tiinta juridicii nu pleacii de la contra-
punerea pozi\iei sale fa\ii de celelalte ~tiin\e sociale, ridiciind un ,,declinatoriu" de
competen\ii Jn fata celorlalte ~tiin\e sociale, contestandu-le dreptul de a se
pronun\a asupra unor adeviiruri ce privesc fenomenul juridic, ci recunoa~te, mai
repede, aspecte de competen\ii concurentii. in baza unei abordiiri inter ~i pluri-
disciplinare, cunoa~terea fenomenului juridic poate fi serios amplificatii prin sesi-
zarea unor aspecte ce scapii in mod fatal Jn cadrul studiului realizat doar Jn
interiorul ~tiin\ei dreptului.
§4. Sistemul ~tiintei dreptului (al ~tiintelor juridice)
Complexitatea fenomenului social-juridic determina o structurare a eforturilor

de cercetare a acestuia, o lmpiirjire a rolurilor In raport de necesitatea punerii In
valoare a laturilor corelate ale acesttii fonomen. Dreptul - fenomen complex al
societa\ii - este studiat din perspectiva glohalii, ca un sistem lnchegat, cu regu-
larita\i caracteristice; din perspectiva istoricii - fenomen ce-~i conservii anumifo
permanen\e de-a lungul dezvoltarii sociale, dar care se transformii, totodatii, In
cadrul acestei dezvoltari; precum ~i clin perspectivii structuralii -' domeniu cu
multiple determina\ii calitative, cu elemente componente aflate, la randul · !or,
lntr-o stare de interferen\a. Inca la lnceputul secolului trecut, marele jurist Rudolf
Stammler considera ca ~tiin\a dreptului cuprinde douii ramuri: una tehnicii,
destinatii a studia sensul ~i cuprinsul legilor In alciituirea !or sistematica, ~i o
ramurii teoreticii, ramurii ce trebuie sii constate dacii dreptul este mijlocul just
pentru scopurijuste (acordul legilor cu ,,idealul social").
in evolu\ia sa milenarii, ~tiinta dreptului a lnregistrat un permanent proces de
specializare, proces Jn care s-au cristalizat valorile ce constituie obiect specific de
cercetare. Este suficient sii amintim defini\ia dreptului data cu douii milenii Jn
urmii de ciitre Ulpian: ,,~tiinta dreptului este cunoa~terea lucrurilor divine ~i
umane, ~tiin\a de a deosebi ceea ce e drept ~i ceea ce e nedrept", pentru a ne
Sistemul $fiinfei dreptului 5
putea <la seama de acumularile 1n planul cunoa~terii, realizate 1ntr-un migiilos ~i

anevoios efort de clarificari desfli~urate 1n timp.
Sistemul §tiintei dreptului (al §tiin\elor juridice) este alcatuit din urmatoarele
piirti:
- Teoria generalii a dreptului;
- Stiintele juridice de ramura;
- Stiin\ele juridice istorice;
- Stiintele ajutiitoare (participative).
intruciit de stabilirea locului Teoriei dreptului 1n acest sistem ne vom ocupa
separat, vom 1ncepe cu ciiteva preciziiri 1n legaturii cu celelalte componente ale
acestui sistem.
§5. ~tiintele juridice istorice
Stiin!ele juridice istorice cerceteazii istoria dreptului dintr-o anumita \arii (de
exemplu, istoria dreptului romiinesc) sau dezvoltarea generala a fenomenului
juridic (istoria generata a dreptului). Cercetarea istoriei dreptului prezintii impor-
tanµ din inai multe puncte de vedere 1• In primul riind, ea dovede§te ca structura
actualii, studiata nu numai sincronic, ci $i diacronic, are antecedente, legiituri sta-
tornicite istoric, in institu\ii vechi. Urmiirirea evolu\iei acestor institu\ii subliniaza
puternic ideea de progres juridic.
in al doilea rand, studiul istoriei dreptului scoate la ivealii existent:a unor legi
ale apari\iei, ale devenirii sau ale dispari\iei unor fmme de drept, in striins contact
cu legile generale ale dezvoltiirii sociale sau cu bazine de civiliza\ie juridicii
atestate 1n timp. Pentru noi, s_tudiul istoriei dreptului romiinesc are §i o altii sem-
nifica\ie - aces! studiu vine sii ateste continuitatea vie\uirii 1n acest spa\iu a popo-
rului roman, vechile forme ale dreptului, 1ntiilnite §i piistrate in cele trei µri (Tara
Romiineascii, Moldova §i Transilvania) insemniind un argument al duratei con-
vietuirii poporului §i al utiliziirii unor instrumente juridice similare.
Tot in categoria §tiin\elor istorice despre drept intra ~i istoria ideilor (a
doctrinelor) juridice, a marilor curente §i §Coli de drept (§coala dreptului natural,
pozitivismul juridic, §coala istorica a dreptului etc.). Unele din ideile vehiculate
1n marile curente juridice vor fi analizate in cursul de Teoria dreptului, cu ocazia
studierii diverselor categorii ale dreptului (norma juridica, raportul juridic, izvo-
rul de drept etcf.
1
Ase vedea V. Hanga, Introducere. Istoria dreptului romiinesc, vol. I, Ed. Academiei,
Bucure$ti, 1980, p. 17-18.
2
Ase vedea, pe larg: S. Popescu, op. cit., p. 66-151; I. Craiovan, op. cit., p. 25-37;
N. Popa, I. Dogaru, Gh. Diini$OY, D. C. Diini$OY, Filosofia dreptului. Mari le curente, ed.
a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2010.
§6. ~tiintele juridice de ramurii
Stiin\ele juridice de ramurii studiaza fenomenele particulare juridice - ramu-

rile dreptului. Spre exemplu: §tiin\a dreptului constitutional, a dreptului civil, a
dreptului administrativ, a dreptului penal etc. In acest caz, §tiin\ele de ramurii se
suprapun sistemului dreptului, criteriul !or de departajare ~i organizare fiind <lat
de obiectul reglementiirii juridice §i metoda specificii de reglementare.
Dreptul unui stat este alciituit din numeroase norme §i institu\ii. Acestea for-
meazii sistemul unitar al dreptului statului respectiv. Acest sistem unitar existii in
diversitatea ramurilor ce-1 compun. Fiecare ramurii a sistemului este alcatuitii
dintr-un grup de norme, organic legate, ce reglementeazii o categorie de reJa\ii
sociale, pe baza aceleia§i metode ~i in temeiul unor principii comune. A§a,. de
exemplu, dreptul civil reglementeazii rela\iile sociale cu con\inut patrimonial
(raporturi de proprietate, raporturi obliga\ionale etc.), precum §i rela\ii personale
nepatrimoniale (proprietatea intelectualii, existen\a §i integritatea moralii. a
persoanei etc.), utilizand o metodii specificii - metoda echivalen\ei (a egalita\ii)
piir\i!Gr. Stiin\a care studiaza normele §i. raporturile de drept civil este §tiinta
dreptului civil. Obiectul dreptului penal ii formeazii rela\iile de apiirare socialii,
rela\ii ce se nasc intre stat, prin organele sale speciale, §i cei care nesocotesc
dispozi\iile legii penale. Stiin\a care studiazii normele §i raporturile ce se nasc. in
cadrul apariirii sociale este §tiin\a dreptului penal.
Este de observat ca sistemul §tiin\ei dreptului are ca element de· bazii sub-
sistemul §tiin\elor juridice de ramura, dar nu se epuizeaza prin referire la acesta.
Totodatii, §tiin\ele juridice de ramurii, care alciituiesc un sistem, nu se regiisesc
aidoma in sistemul planului de invatamarit superior juridic. Astfel, in planul de
invii\amant, dreptul civil este plasat in 2, 3 sau chiar 4 ani de invii\iimilnt (teoriil
generala, teoria drepturilor reale, teoria obliga\iilor etc.), fapt ce nu este de' naturii
a impieta asupra caracterului unitar al §tiin\ei dreptului civil. La fel §i in cazi:tl
dreptului penal, administrativ etc.
§7. ~tiintele ajutiitoare (participative)
In stri!nsii legiiturii cu §tiin\ele juridice se aflii §i un grup de discipline

ajutiitoare sau participative cum ar fi: criminalistica, medicina legalii, statistica
juridicii, logica juridicii etc. Fara sii facii propriu-zis parte din sistemul §tiiri\ei
dreptului, aceste discipline sunt, in numeroase cazuri, indispensabile cunoa§terii
unor fenomene de drept sau bunei apliciiri a normelor juridice. In investiga\ia
unor realitii\i de drept ele utilizeazii mijloace §tiin\ifice specifice altor §tiin\e
(chimice, fizice, medicate, matematice etc.). Spre exemplu, in cadrul criminalis-
ticii, fotografia judiciarii utilizeazii procedee fizico-chimice, la fel in cazul
ridiciirii §i al conserviirii unor probe; statistica juridicii utilizeazii mijloace
matematice etc.
Sistemul ~tiinfei dreptului 7
§8. Teoria generala a dreptului. Locul §i rolul sau in sistemul

~tiinfei dreptului (al §tiintelor juridice)
Cercetarea fenomenului juridic nu poate riimiine nici la nivelul cunoa§terii

formelor consecutive de drept (tratare istoricii), nici la nivelul cunoa§terii for-
melor dreptului pozitiv, a dreptului activ, in vigoare, intr-o anumitii (arii (tratarea
in cadrul $liintelor juridice particulare}1. Oric.estiiILtii.llsp_i~ii_SjJJ£_gl.0 balitate, spre
cunoa$tere prin ajungerea la concept, prin subsumarea fenomenelor particulare §i
regiisirea lor in categorii de maxima generalitate - instrumente de giindire cu
voca(ie de expansiune. Studiul conceptelor, al categoriilor, al principiilor §i al
no(iunilor de bazii ale dreptului este realizat de Teoria generalii a dreptului2. in
cadrul Teoriei dreptului sunt elaboratfliistftimerite esentiale piln care dreptul, in
ansamblul siiu, este giindit. Aici sunt elaborate concepte ca: eel al dreptului
(es~91;l,...cnntinutuL$iforma drept!J.lui), norma juridicii, izvont! de _<!r_ept, raportul
juridic, tehnica juridicli etc. Fundamentarea-·acestDr concepte se realizeazli ple-
ciind de la datele fumizate de $tiintele juridice de ramurii $i $liintele juridice
istorice. in felul acesta, conceptul are rolul de a distinge, de a delimita, atribuind
realitiitii juridice giindite o ordine,_9.strt1cturii.
Teoria dreptului analizeaza(obiectul · siiu specific urmiirind organizarea sa
logicii in caclr11l demersufoi expficaliV:--Ell'coqrdoneazii, sistelll_a!i_?~!!ziLcuno§
tin(ele in striinsiicll.Q.P.e.r.11!e,:::<:.11::lim!l-'1.i.llLs2ec:ific al ~tiin(elor de ramurii. A$a cum
am subliniat deja, $tiintele de ramurii sunt $liinte particulare, ele studiazii domenii
relativ inchise, putiind fi, astfel, definite ca §tiin(e structurale (ceea ce gennanii ,,
numesc Strukturwissenschaften). Spre deosebire de acestea, Teoria dreptului (ca 1· \
teorie juridicii generalii) cuprinde acel_set conceptual prin car~~~~drepiuJui \_v·,.i
judecii, explicii realitatea juridicii. Ea z.rutii ~iSiirpi1riOllCa;;cterele proprii $i b
permanente ale fenomentt1ut1und1c, spre a-1 defini $i a-i contura spa(iul in cadrul
sistemului social-istoric din care face parte. Teoriei generale a dreptului ii este
proprie atiit perspectiva filosoficii a cercetiirii fenomenului juridic - studiul
necesitii(ii $i al posibilitii\ii principiale a dreptului, cat $i perspectiva propriu-zis
$tiin(ificii - studiul cauzelor concrete, al modului istoric determinat al apari\iei $i
al formelor de manifestare ale fenomenului juridic (realitii(ii juridice).
Necesitatea Teoriei generate a dreptului este dictatii atilt de cerin(e pur teo-
retice, dar $i practice. Din ambele perspective, Teoria generala a dreptului este o
disciplinii de referintii pentru $tiin(a dreptului. Scopul Teoriei este acela de a
lmbogii\i $i amplifica cunoa$terea (deci $i practica) dreptului. Nevoia unei teorii
juridice unitare $i cuprinziitoare se atlii In directii legiiturii cu capacitatea sa de a
oferi solu(ii exacte (sau cat mai apropiate de cerin\ele reale ale vie\ii sociale 1 ·
care dreptul l§i duce existen(a), satis:facatoare, problemelor practice relevant,
1
2
N. Popa, Teoria dreptului Jn sistemul ~tiin\elor
juridice, A.U.B., Drept, 1991.
Cuvfultul teorie provine din greaca veche. Theoria insemna viziune fundamentala,
intuitie a lumii In esenfa ei. ----_J
j
I
8 Teoria genera/a a dreptului
Conceptele cu care opereazii Teoria dreptului nu sunt nici pe departe tezultatul

unor pure specula\iuni, fiira nicio legatura cu rela\iile concrete. De~i eminamente
deductiva, ~tiin(a dreptului nu opereaza numai deductiv, fiira o raportare la fapte,
date ale realita\ii, Teoria dreptului nu recapituleaza pur ~i simplu cuno~tin\ele pe
care le ofera - ca produse de cercetare §tiin\ificli - ~tiin\ele juridice particulare ~i
nu este o magna mater in raport cu acestea. Teoria dreptului, abordiind regu-
larita\ile fenomenului juridic in complexitatea sa, nu poate ignora analiza struc-
turalli a acestui fenomen, modalitatile sale de exprimare particularli, care se regli-
sesc apoi Jn construc\iile (de maxima generalitate) pe care le realizeaza Teoria
dreptului. Efortul Teoriei dreptului de a ajunge la concept nu poate fi, in nici un
fel, izolat (fiira consecin\e nefavorabile asupra procesului de cunoa§tere) de
efortul teoretic al ~tiintelor particulare ~i, Jn mod corespunzator, de sporul de
cunoa~tere pe care-I aduc acestea. Deduc\iile, axiomele ~i postulatele dobandite
prin sintezli, reprezintli, Jn egalli mlisurli, raspunsuri la problemele practicii. E
adevarat, in anumite cazuri, afirma\iile de la care se pleaca Jn drept nu trebuie
1ntotdeauna ~i neaparat fundamentate empiric, ele pot fi ~i speculative. in ultima
analiza insa, construc\iile teoretice in §tiin(a dreptului sunt §i ele rezultatul unei
succesiuni permanente de pa§i inductivi ~i deductivi. Categoriile ~i conceptele cu
care opereazli Teoria generala a dreptului Jnmagazineazli, Jn func\ie de realitatea
pe care o exprima, o serie de experien\e, aplirand ca adevarate complexe de
valori, In care via(a juridica a pus ceva general valabil §i stabil. Astfel, spre
exemplu, conceptul de normajuridica subsumeaza trasaturile particulare ale tutu-
ror normelor dreptului (norma de drept civil, de drept administrativ, de drept
penal etc.). La fel ~i conceptul de raport juridic, de izvor de drept, de raspundere
juridica §.a.m.d. Preluand de la §tiin\ele juridice de ramura datele esenpale pri-
vind formele de manifestare particulate ale dreptului, Teoria generala a dreptului
ofera acestora instrumentele epistemologice prin care pot aprecia critic principiile
§i postulatele, precum ~i metodele ~i rezultatele cunoa~terii mecanismului prin
/
~SJ!re dreptul influen\eaza conduita umana, orientiind-o pe fiiga~ socialmente util. \
Se confirma faptul ca Jn ~tiinta trebuie sii se distingii elementul teoretic, pe ;»
/
l baza cliruia sii se clarifice apoi aspectele practice, tehnice. ·

~. ,,Sub conceptul general de ~tiin\ltjuridicii, vom avea mai lntiii teori!IAri:Ptului,
care nu trebuie confundata cu filosofia dreptului sau cu enciclopedia dreptului.
Teoria dreptului este disciplina care se ocupii cu discriminarea a ceea ce se
nume~te ~tiin(a dreptului spre deosebire de ceea ce se nume~te practica dreptului
~i cu componentele generale ale ~tiin\eijuridice" 1 •
1
MI. Mano/escu, Stiinta dreptului ~i artele juridice, Ed. Continent XX!, Bucure~ti,
1993, p. 27.
Sistemul ~tiin/ei dreptului 9
§9. Privire istorica asupra aparifiei §i dezvoltarii teoriei generale

a dreptului
Abordarea studiului dreptului de pe pozi\iile unei teorii generale sau enci-

clopedice dateaza de multa vreme. Inca la 1275, Wilhem Durantis publica lucra-
rea: ,,Speculum Juris", considerata ca primii lncercare de analiza enciclopedica a
dreptului. Enciclopedia dreptului sau teoria generalii a dreptului capiita funda-
mentare insa In secolul al XIX-lea, propuniindu-§i sa inlocuiasca Filosofia drep-
tului ~i Dreptul natural care orientaserii gandirea juridica de piina atunci pe o calc
pur speculativa. in acest cadru sunt de remarcat autori ca: Adolf Merkel, cu a sa
,,Juristiche Enzyklopiidie ", E.R. Bierling, Akrens, Victor Cousin, Edmond
Picard, John Austin etc.
Denumirea de .. §~edie 1 a flreptu[!1i" aparea la lnceput (In a douajuma-
tate a secolului al XIX-lea) potrivita pentru o disciplina §tiintifica ce-§i propunea
sa efectueze un studiu care sa lmbra\i§eze considerentele generale asupra
dreptului. Unii autori au denumit aceasta disciplina ,,Teoria generala a Dreptului"
sau ,,Drept general", Bierling o nume§te ,,Juristiche Prinzipienlehre ". Autorul
belgian Edm. Picard (in lucrarea sa ,, Le Droit pur ", 1899) considera ca pot fi
identificate §ase direc\ii caracteristice studiului enciclopedic al dreptului, §i
anume: Enciclopedia universala a dreptului; Enciclopedia ,,Vulgara" (un feJ de
ini\iere in drept, pentru profani); Enciclopedia preliminara (o introdgcere in
drept); Enciclopedia complimentarii (o completare a studiului particulaf al drep-
tului cu no\iuni generale ); Enciclopedia n~\ionala; Enciclopedill'/formala sau
,,Dreptul pur" (studiul permanen\elor juridice, al ,,elementelor" c;fre, sub caleido-
scopia drepturilor concrete, se regasesc intotdeauna acelea~i; peoarece oriciit de
diferite ar fi partile, ele prezintii aseml\niiri care afirmi fraternitatea !or
abstracta").
,/-·Aui:orufroni~ de recunoa§tere europeanii M!t:cea Djuvara (de forma\ie filoso-
~i:ii neo-kanilana) considera ca Enciclopedia dreptului studiaza ,,articula\iunea
lnsii§i a giindirii juridice, ciiutiind sii determine in felul acesta ce este.. esen\ialul
dreptului §i se regase§te in toate ramurile §i manifesta\iunJJe.Jui;·-ea<!istinge astfel
dreptul de celelalte discipline §tiintifice"2 • Obiectivul tnciclopediei j_tJ~e este,
in opinia sa, studiul pefl!lll,!le11!elQrj!Jridice - ceea ce ~ecoffstant in orice rela-
\iune juridica (ideea de obliga\ie, de su~!eile.di:~e Sl\11C\iune juridica).
Eugeniu Speran\ia considerii ca (Enciclopedi)li'.?....i~ se poate rezerva studiul
problemelor care introduc in cercetarea filosofica a Dreptului'. Aceste probleme
1
Cuvantul e de origine elenii- ,,1nva\are Jn cerc, completii". Ase vedea: M Djuvara,
Teoria generalli a dreptului, vol. I, Ed. Socec, Bucure~ti, 1930; E. Speranfia, lntroducere
In filosofia dreptului, Cluj, 1940;
dicii, Cluj, 1936.
z·, ,
eran/ia, Principii fundamentale de filosofie juri-
2
M D1uvara, op. cit., p. 11. ~ ,.... - -....,
3
£. Speran/ia, op. cit,£:...~· ' · ~V ;J
~:...;,)- T 0 f:j }
5 \"- \, {___.,.- - - - - -· -" ~
0
se reduc, dupll pllrerea profesorului clujean, la cinci grupe: defini\ia dreptului ca

realitate socialll, spre a-I deosebi de alte realita\i analogice (moralii, religioasii
etc.), clasificllrile dreptului ~i sensurile acestui termen; originea ~i evolu\ia isto-
ricii a dreptului ~i legile acestei evolu\ii; principiile ideologice care justificll
autoritatea sau obligativitatea interioara a dreptului; istoria doctrinelor generale ~i
filosofice in drept.
§10. Teoria dreptului (enciclopedia juridicii) - disciplinii de

invatiimant
Ca disciplina de invlltiimiint, Enciclopedia juridica sau Teoria generala a drep-

tului este intiilnita in toate planurile de..pr.egfiliLej11ri~i<:ii in \iirile euro~ene, une-
ori ~i sub denumirea de Introducere in ~tiinta dreptului sau Introducere in drept
(,, Einfiihrung in die Rechtswissenschaft '', ,, Introduction au Droit "). in Anglia,
notiuni generale de drept sunt continute 1n disciplina ~tiin\ifica denumita ,,Juris-
prudence" sau ,,Jurispruden\a generalll". La francezi gllsim initial disciplina sub
forma unor ,,preliminarii" sau ,,elemente" care i~i propuneau sii depa~eascll ten-
dinta vremii, de dupa. Codul civil francez de la 1804, care cauta sii mentinll
studiul dreptului in limita strictll a ,,literei" legii (se afirma, chiar, cii la facultate
se preda Codul civil ~i nu dreptul civil).
in confruntare permanentll cu o asemenea tendin\ll, disciplina se contureazll
destul de greu ~i este legata in principal de eforturile lui Victor Cousin, fost
Ministru al Instruc\iunii Publice, la 1840. De atuaj,_disciplina ~i a eonsolidat
pozi\ia in planul de invii\iimiint juridic-.Ja._facultiitile de drept franceze, asupra
problematicii sale apleciindu-se profesori care au contribuit esen\ial la progresul
~tiintei dreptului. Amintim aici, cu titlu de exemplu, pe profesorii: Duverger, M.
Viraly, G. Ripert ~i altii.
fn condi\iile actuate, procesul de globalizare (economicii, politicii, juridicii)

implicii, in planul politicilor in domeniul juridic, ~i o redimensionare a func\iilor
~tiintelor dreptului. Dezbaterile privind evolutia dreptului privesc armonizarea
cadrului legislativ la nivelul celQ[ 27 de state care compun Uniunea Europeana,
crearea instrumentelor eficiente la -;Jivelul Onrnnu capabile-sa faca fa\ii procesului
de ,,globalizare" a crimei organizate ~i, in general, a fenomenului infrac\iona-
litatii, cre~terea cooperarii in domeniul combaterii terorismului international, per-
fectionarea instrumentelor juridice tradi\ionale (de exemplu, intregul arsenal con-
tractual). Are toe un adeviirat proces de contaminare ideologicii juridicii, dar, in
mare miisurll, ~i institutionalii. ln aces! context, este pus in circula\ie conceptul de
Sistemul ~tiin/ei dreptu/ui
,,transplant juridic" sau ,,transfer juridic". lntr-o realitate marcata de intiilnirea

civilizatiilor juridice~}uri~fii iiiiin.aTpoi aborda fenomenul doar din perspectiva
tradi\iilor juridice na\ionale, ci din perspectiva interdependen\elor pe care le
impune concuren(a valorilor juridice apartiniind diverselor spa\ii ale dreptului.
Nu este, credem, exagerat a considera aceasta ca fiind o problema cardinala a
contemporaneita\ii. lntr-o atare perspectivii, un punct de plecare ii poate constitui
reconstituirea unei problematici pe care s-o revendice teoria dreptului, axata pe
descifrarea functionalita(ii valorilor juridice.
Globalizarea implicii polen\area sarcinilor de cercetare ~tiin\ificaatiit in planul
teoretic general, ciit ~i in p1anuTcunoa~ferusei:torili1e. ·A~a cum ~~t~aza profe-
sorul englez Twining, 1ntr-o lumeglobalizata, cosmopolita, ~i studiile generale
privind ~tiinta dreptului §i cele de drept comparat trebuie sii devina cosmopolite,
ca o pre-condi\ie pentru o revigorare a teoriei generale a dreptului ~i o reconsi-
derare in~-'l.J!reptului comparat 1• Fenomenul globalizarii, care nueste In
fiecareffioment un proces unitar, omogen, accentueazii funCila· cle "ieoretizare a
~tiin\ei juridice, func\ie realizabila in planul elaboriirii de concepte, principii,
categorii ~i no\iuni care sa amelioreze modul de receptare, la nivel suprana\ional,
a noilor tipologii juridice. ,,Reconsiderarea dreptului comparat - sublinia acela~i
autor englez - va implica toate func\iile principale ale teoriei generale a drep-
tului, inclusiv sintetizarea, construc\ia ~i elucidarea conceptelor, dezvoltarea
criticii a principiilor generale, teorii de rang intermediar, empirice ~i normative,
teorii de lucru care sii indrume diverse tipuri de participan\i, inclusiv pe
comparati~ti, istoria giindirii §i examinarea criticii a presupunerilor ~i ipotezelor
care stau la baza discursului juridic". intr-o lume atiit de interdependenta, juri~tii .
nu-§~~i pot permite luxul ab(lr~iifjlgrreah:z:iitedQ:i,Ldin.pei:sp(O<;tiveslrl~flo\:afe.
Fenortrenul··de··gtobalizare, cu reverbera\ii In domeniul"-dfepfului, este
interpretat de unii autor(i:!! o adaptare fireasca a dreptului la noile forme de
interdependen\ii~e-con~tiinta planetarii. Dreptul este obligat sa tinii pasul cu
noile tendin\e de evolu\ie. Sus\inatorii post-modernismului juridic· seS.zeazii
insuficienta normei juridice, a dreptului in general; ca factori constan\i de reglare
normativii a comportamentelor. in aceste circumstan\e, cred pQ.fil:!!Joderni§tii,
este nevoie sa se accepte §i alte formule de reglare, e~traetatice ;au supraetatice,
care sa depii§easca CQllCep\ia poziiivista clasicii., _:·-··--····· ······-·-··-··
--...:.... _____.___ --··------.,-·---~··-·-- --~
§12. Predarea teoriei dreptului in Romania
in Romania, istoria inva\amiintului juridic este veche. Astfel, In Tara Romii-

neasca, Inca din 1816, aparuse nevoia studierii dreptului. Ion Voda Caragea,
1
W Twining, Globalization and Comparative Law, citat dupii M.-F. Popa, Si;.;;;;;!\
juridic englez. Tendin\e actua]e de evolu\ie, Tezii de doctoral, 2008, p. 60. . ........./
2
Spre exemplu A. Giddens, The consequences of modernity, Polity Press, Oxford,
1990.
reorganiziind ~>coala Domneascl\, a numit ca profesor de drept pe marele cl\rturar

al vremii, Logofl\tul Nestor 1• Regulamentul organic cuprindea ~i o dispozi\ie spe-
ciall\ !n baza ciireia se !nfiinta un curs de legi pe trei ani, cu ~ase discipline,
predate de profesorul Costache Moroiu. In 1850, cu ocazia reorganizl\rii instruc-
\iei publice, ia fiintii farma modernl\ a !nviitl\miintului superior juridic, cursurile
de legi 1n numl\r de noua, predate !n trei ani, alcatuind o facultate. Ulterior, la
organizarea Universitatii bucure~tene, In 1866, primul sau rector va fi profesorul
de drept G. Costafaru.
Nccesitatea !nviitamantului juridic s-a fl\cut sim\itii de multa vreme ~i Jn
Moldova. In proiectul de Constitu\ie de la 1822 se prevedea 1nfiin\area unei
,,:;>coale de Drept", fapt realizat dupl\ cii\iva ani. In 1830, Epitropia invataturilor
na\ionale, \iniind seama de ,,neaparata trebuin\ii" a !nva\iiturei legilor, a hotiiriit
deschiderea unui curs de legi. A fast numit ca profesor extraordinar la
,,Ghimnazia Vasiliana" Christian Flechtenmacher, cu misiunea de a deschide in
limba romiineascii un curs privat de ~tiinta legi lor romane, destinat unui numiir
determinat de fii de boieri. Pentru ziua de 3 iunie 1830 s-a fixat deschiderea
acestui curs (lec\ia fusese gata la 10 aprilie a acelui an). Subiectul acestei prime
lectii privea: lstoria dreptului romiinesc sau a pravilelor romiine~ti. Aceastl\
expunere este prima lectie de drept tiparitii In limba romiina ~i pl\stratii. Ea este,
adesea, aliiturata celebrei lec\ii de Istoria Romiinilor, \inutii de Kogiilniceanu, in
24 noiembrie 1843, la Academia Mihiiileana, intitulatii: ,,Cuviint introductiv la
Istoria na\ionalii".
Cat prive~te abordarea generall\ a dreptului !ntr-un curs enciclopedic, men\io-
nl\m ca in 1913, gra\ie stl\ruin\elor profesorului Dissescu, a luat fiintl\, la Bucu-
re~ti, Catedra de Enciclopedia dreptului, ,,destinatii sii deschidl\ U§ile acestui
!nvatamant, pentru ca aerul curat §i liber al curentelor de inalta culturii sa poatl\
intra Jn inviitamantul dreptului"'. Ulterior, catedra a fast onoratii de nume presti-
gioase ale culturii juridice romiine: G. Mironescu, Basilescu, S. Longinescu,
Mircea Djuvara, A. Valimarescu. Uneori disciplina este conceputii ca o
introducere in dreptul privat.
La la§i, dupl\ ce la 1836 Grigore Ghica Vada infiin\eaza Facultatea de drept,
giisim in planul de !nvl\\l\miint, !ntre anii 1856-1864, un curs de ,,Dreptul natural
§i al gin\ilor" de Simian Bl\rnu\iu. La 1862, !n regulamentul facultl\\ii ie§ene
afliim - !n fruntea cursurilor predate - pe eel de drept natural. In programul anilor
1909-1910, Virgil Arion preda (!n anul I de doctoral) Filosofia dreptului. Un curs
de lntroducere Jn studiul dreptului - Enciclopedie juridicii - preda !n anii 1929-
1930 Traian lona§CU. 0 men\iune speciall\ §i pentru activitatea §tiin\ificl\ a profe-
sorului Octavian Ionescu. Exista, de asemenea, la Facultatea de drept de la
1
A se vedea: A. Radulescu, Douii leC(ii de drept \inute de pravilistul Christian
Flechtenmacher, Jn Curierul Judiciar, anul XXXIX, nr. 21, iunie 1830; Tratat de istoria
dreptului roman, vol. I, supracit., p. 597-60 I.
2
M. Djuvara, op. cit., p. 85.
Sistemul ~tiinfei dreptului 13
Cerniiu(i un curs de Enciclopedia dreptului (anul I) ~i unul de Filosofia dreptului

(anul II de doctoral).
La Cluj, Filosofia dreptului este predata initial de Felix Somlo. Catedra este
apoi onorata de Jorgu Radu, de Cassiu Maniu (fratele marelui politician), dar in
mod deosebit, de Eugeniu Sperantia, personalitate complexa a culturii romiine
(jurist, filosof, poet). ... ·~
Reforma lnva(iimiintului din aP'ul I 948;)n condi(iile schimbarilor caracte-
ristice petrecute In Romania dupii ah!OITeariizhoi mondial, introduce in planurile
de inva(iimiint superior juridic un curs de Teoiia generalii a statului ~i a dreptului,
(-- --"-·
cu accent pe explicarea materialist-di~!~i;Jica.marxista a fenomenelor pollilci5--·--
juridice. Cursul,punifnCfln pl'implan~olul factorilor materiali in determ!!'i!Itl!. in
ultima instan(ii, a institu(iilor de drept ~i st~l!:,.s,apxedat.ne\ntr.empt-laanuJ.J.de
studii la toate facultii(ile de drept diii.\ara;intre anii 1948-1990.
Capitolul II
Metodele cercetarii ~tiinfifice a fenomenului juridic
(metodologia juridica)
§1. Consideratii generale privind metoda de cercetare
A incepe cercetarea ~tiintifica. a unui anumit obiect, statuand principiile

metodice - sublinia Tudor Vianu in 1937 - inseamna a incheia o conventie cu
propria ta inteligen\ii, asemliniitoare aceleia pe care statele moderne ~i-au dat-o
prin pactele !or fundamentale 1• Dacii natura opereazii spontan, gandirea, in mod
special cea ~tiin\ificii, ac\ioneazii pe bazii metodicii. Adecvarea metodologicii se
regase~te apoi in adeviirul dobiindit Metoda apare deci ca un mijloc eficace al
gandirii. Modul in care cugetarea omeneascii se desfii~oarii reproduce pe acela al
procesului realitii\ii. Din momentul in care Lessing afirmii ca drumul ciitre adevar
i se pare mai pre\ios decilt insii~i stiipiinirea lui, problema ciiilor pe care cugetarea
le urmeaza ~i a mijloacelor de care se folose~te a devenit aproape obsedantii. Cri-
ticismul kantian produce, pentru eel pu\in un veac ~i jumatate, deplasarea intere-
sului filosofic ciitre studiul prQcedeeJQl:. .~i.al-.mijlooi;.elor gandirii. Apoi, cerce-
tarea a manifestat tendin(a de a pariisi preocupiirile in legaturli cu metoda, in
favoarea interesului pentru obiect; noii metafizicieni fiind interesa\i de rezultat,
nu de cum s-a ob\inut el.
in condi\iile revolu\iei actuate ~tiin\ifice ~i tehnologice, se produc profunde
transforrniiri - de structurii, de metodii, de viziune - ce determina ca cercetarea
~tiin\ificii sii treaca printr-o muta\ie feeundii. Aceastii muta\ie aduce in prim plan
un spa\iu privilegiat - acela al intiilnirii ~tiin\elor, al dezvoltiirii unor cercetiiri la
confluen(a, la limita, ~tiin\elor. ·in plan metodologic, asistiim la importante
,,imprumuturi'', la o adeviirata contaminare metodologica. Fenomenul este resim-
\it ~i in domeniul dreptului, in care se imbinii metodele tradi\ionale cu cele
moderne.
§2. Precizari terminologice
Cuviintul metodii vine de la grecescul ,,methodos" - cale, drum, dar ~i mod de

expunere. Preocuparea pentru perfec\ionarea metodei a dus la apari\ia ~tiin\ei
despre metodii - metodologia (methodos plus logos).
Metodologia reprezintli sistemul principiilor generate de investiga\ie,-cleduse
din sistemul celor mai generale legi obiective. Metoda prive~te fie un anumit
~-~-------" ...
1
T. Vianu, Metoda ~i obiect. Opere, vol. 9, edi\ie de G. Ionescu ~i G Gana, Ed.
Minerva, Bucure~ti, 1980, p. 192.
Metodologia juridica 15
principiu metodologic (metoda particularii) fie un procedeu tehnic oarecare

(mcloda-indiviOua!a). o metod~,ingnsJ1LadeYID'atJ1L.cmilintului,..ti:ebuie sa fie
determinatii de. in§\1$.i..obiecti:;f:~rcetiWii-~tiil$fiGe,-trebuitrn1rcorespffhcta··1egilor···
acestµia...lntre ..diversele trepte metodologice - generalii, particularii, singularii -
;;,;·~abilesc raporturi complexe, in cadrul ciirora se pot distinge aspecte caracte-
ristice legiiturii dintre general ~i particular, dintre parte §i intreg, dintre proces §i
moment etc. ~-············-········--··················--·--·· •··············
0 bunli cunoa§tere, explicare §i interpretare a dreptului (a fenomen.ului
juridicrreclarila () metodologie corespunzlitoare,J11baza ciirefa sii se realizeze o r~
in\elegere §tiintificii a mecanl~niuiulacfiunii~~ciale a dreptului, a func\iilor lui, a ' !
esen(ei, ·a con(inutulu(~T'aformelsaJe;a-fog~turilor Sll,Je multiple CU societatea.
~toda juridicii, considerii Ch. Eisenmann, cuprinde, mai intai, analiza de
text, spre a explica in(elesul legii, dar ~i 1mprejuriirile sociale ~i istorice care au
determinat apari(ia acesteia (pe care o considerii ca fiind ,,etapa dogmaticii"), dar
>
nu se opre~te aici, fiind nevoie ~i de o etapii ,,cazuisticii", ce presupune o viziune l
sociologicii, am spune, in care se. cerceteazii; dincolo de text, mediul social in ___;
care textul legal 1~i duce existen(a_~)
§3. Nofiunea metodologiei juridice
Stiin(a dreptului i~i afirmii statutul epistemologic printr-o preocupare con-

stantii ~i veche pentru perfec\iunea mijloacelor gandirii obiectului siiu. In ultimul
limp, aceastii preocupare este concentratii in cadrul teoriei §i al sociologiei
juridice2 . in anul 1967 s-a organizat un colocviu international la Belgrad, privind
metodologia ~tiintei dreptului, subliniindu-se. necesitatea unor clarificari in pro-
cesul definirii semnifica(iei metodelor tradi\ionale §i al apelului la metode de
explicare §i interpretare a realitii\ii juridice, intr-o lume caracterizatii printr-o
mobilitate deosebitii a structurilor sale eomponente. S-a afirmat in literatura
juridicii faptul ca ,,( ... ) metoda de cercetare in §tiinta dreptului - ca imbinare
dintre ceea ce este generar~Tceeace·e·s1e-spectf1c - 1~la~leaptiiinca elaborarea3 ".
Trebuie totu§i amintit ca preocupiiri de.\lefinire a metodologiejjuridice.Jli.Q\1..
analizii a metodelor cercetiirii §tiin\ifice a dreptului sunt prezente in literatura
I Ch. Eisemnm:m, Quel9ues problemes ..de methodologie des. definitions et des

classifiCalioiis en sCience juridique, Archives de philosophic du droit, Sir;:y•.llli~.p...25.---
2
- A se ·vedlla,.-en-titltrde-<>J<emplu:.JL Berge/, Methodes du Droit, Theorie Generate
du Droit, Dalloz, Paris, 1985; J. Carbonnier, Sociologie juridique, A. Colin, Paris, 1977;
H Levy-Bruh/, Sociologie du Droit, P.U.F., Paris, 1971; R. Treves, Introduzione alla
Sociologia de! Diritto, Torino, 1977; N. Popa, L Mihi:iilescu, M Eremia, Sociologie
juridica, Ed. Universita\ii Bucure~ti, 2003; l Craiovan, Tratat de teoria generalii a
dreptului, supracit., p. 234-280; l Craiovan, Metodologie juridica, Ed. Universul Juridic,
Bucure~ti, 2005 etc.
3
Tr. lona~cu, E. Barasch, Teorie §i metoda in ~tiintele sociale, vol. III, Ed. Politica,
Bucure~ti, 1966, p. 113.
juridica din tara noastra, mai veche sau mai nouii 1• A~a cum s-a re\inut in aceste
lucriiri, metodologia juridica poate sii aparii ca o ~tiin\ii despre ~tiinta dreptului,
care dezviiluie aspecte din cele mai importante ~i pasionante, cum ar fi: modul
cum lucreaza omul de ~tiin\ii, dar ~i artizanul dreptului, regulile ~tiin\ei dreptului,
caracterul sau. intr-o exprimare plasticii, Mircea Manolescu considera ca meto-
dologia juridica ar fi sistemul care organizeazii legiiturile dintre apele adanci -
uneori lini~tite, alteori tumultoase din diferite regnuri juridice, aflate la atat de
deosebite niveluri ~i cu mari accidente de teren intre ele. Spre deosebire de alte
concep\ii care considerii cii metodologia juridica este, de fapt, filosofia dreptului
in domeniul metodei, M. Manolescu sus\ine existenta unei metodologii juridice
autonome, in sensul independen\ei de orice soncep\ie filosoficii (,,farii a se subor-
dona unei anume icoane de lume ~i via\ii"). In concep\ia sa, metodologia juridica
este acea disciplinii care se preocupii de problemele logice, de problemele aflarii
a~evarului in ~tiinta dreptulfil~ . ~·----
in ce ne prive~te, definim ~logia juridig ca a~~-s__~s.t.~'!1.':'L'!.11gLfa;;f!'_!}_
de x!!J.qpviJ)!!Yariantii . ff1J!'.:'!.'LllJJJJJ4/:.mjicienLdsu11qr~__<]<:~~(J£1QJ:Lce air···
ca ()Qif!f:Lraporturile, legiU11rf!e., relafii[e_care se stabilesc intre rfiferite metode,
fkprocesu/ cunoczyterii fenomenului juridic':····~~········~···-7·-···~~'----.
FaClorli·de·rerafiva'iiivarian\Hntr-uffliUmiir suficient de mare de metode sunt
in acest caz principiile, normele sau criteriile metodologice; ele formeazii
confinutu/ metodologiei juridice.
Raporturile, legaturile, rela\iile care se stabilesc intre diferite metode, fie
lnainte, fie In timpul, fie dupii incheierea actului de cercetare ~tiin\ificii, alciitu-
iesc obiectul metodologiei juridice. Aces! obiect nu-I formeazii deci metodele, in
sine, ci raporturile multiple dintre ;J.cestea. ·
•., intruciit metodele diferii ca grad de abstractizare, ca ark de aplicare, ca nivel
al preciziei, pe care le pot oferi cercetiirii ~tiin\ifice, se justificii dezvoltarea unei
/ metodologii juridice, ca un ansamblu de norme de selec\ionare, de cooperare ~i
\3ureciere a avantajelor ~i, eventual, a dezavantajelor aplicarii diverselor metode •
4
Este de remarcat ~i faptul ca analiza sistemului metodelor de cercetare a feno-

menului juridic nu se vrea in· nici un fel un ,,clasament valoric", In sensul cii nu
poate ti absolutizatii valoarea uneia in raport cu alta (altele). Totodata, trebuie
combiitut extremismul metodologic - lucru sesizat cu atata pertinen\ii de valo-
roasa (~i regretata) cercetatoare romana Anita Naschitz. Se impune o striinsli
colaborare, o combin.are a metodelor de cercetare,. lntrucfit fiecare are voca\ia de
a sesiza universatul.
Cu titlu de exemplu: M. Manolescu, Teoria ~i practica dreptului, Bucure~ti, 1946;

1
S. Popescu, D. lliescu, Probleme actuale ale metodologiei juridice, Bucure~ti, 1979;

M. Oroveanu, Organizare ~i metode In administra\ia de stat, Bucure~ti, 1978; A. Naschitz,
Tehnica legislativii ~i metodologia in drept, Studii ~i Cercetiiri Juridice, I, 1968; N. Popa,
A. Rilducanu, Quelques consideration sur la notion de la methodologie juridique, A.U.B.,
Drept, nr. 2/1983; 1 Craiovan, op. cit., p. 235 etc.
2
M. Mano/escu, op. cit., p. 28.
3
N. Popa, A. Riiducanu, op. cit., p. 34.
4
Ase vedea, pe larg, S. Popescu, .D. l/iescu, op. cit., ]J. 6 ~i urm.
Metodo/ogia juridicii 17
§4. Metodele cercetiirii ~tiintifice juridice
4.1. Metoda logicii

Dreptul este o ~tiJ!!ELeminamente 1 deductiva. Atat in construc(iile sale teo-
retic'f - ob\inute din aproapein'aj:froape·"' cat~i ·in practica juridicii, necesitatea
argumentarii se prezintii ca o cerin(ii sine qua non. Cunoa~erea pe cale deductiva
pleacii §i !n drept de la premisa cii nu se poate dovedlcfeoucTiv 11J.mic de.clilpoF'
nind de la principii anterioare. Existii pentru deduc(ie-pteiriiZa·.::. induc/ia ~i, prin
urmare, experienfa. ~- ····· ···
Metoda logica este de largii utilitat~ Jn ork.l'..!!S:t\le.ga,ndire §tiintificii. in drept
ea este o totalitate de procedee §i operat1iinTmetodologice.§Tgnoseologice speci-
fice, prin care se creeazii posibilitatea surprinderii·s1rucmrtqtadmairilc1frapor-
turilor necesare !ntre diferite componente ale sistemului juridic al unei societii\i.
Inima oriciirei deduqii - analitice sau sintetice - este silogismul. Dar - a~a
cum precizeaza Athanase Joja - ,,procedeele ~tiintelor variazii, !nsii nu ~iformele
# esen/a rafionamentului, de aceea nu se poate vorbi, deciit cu o reservatio
mentalis ( ... ) despre o deduc\ie juridica'". ::;tiinta preponderent sistematicii,
dreptul se apropie considerabil de matematicii, astfel cii cineva a putut defini
'·
dreptul ca o ,,matematica a §tiin\elor soCia1e":Oasemenea apropiere este posibila
datoritii caracterului pregnant logic al dreptului. Obiectul !or fiind deosebit,
matematica ~i dreptul au puncte comune sub aspectul formei, decurgiind din
necesitatea stringentii a probei ~i a formarii ipotezelor. 0 norma proceduralii de
drept obliga pe acela care face o afirma\ie in fala instan\ei s-o dovedeascii,
stab ii ind ~i reguli ce alcatuiesc tehnica dovezii.
,,Conceptele matematice - scrie Wundt - rezultii din raporturile abstracte ale
formelor intui\iei §i reduc Jntotdeauna .la elementele ·de cea mai simp!a formii
intuitivii. Jurisprudenta scoate conceptele ei din rela\iile cele mai complicate ale
comer(ului uman §i ale comportamentului arbitrar. Astfel, matematica este, dupa
natura problemelor ei, cea mai simpla dintre toate ~tiin\ele, iar jurispruden\a, cea
mai complicata" 3•
Deduc\ia In drept este Jn Jntregime dominatii de silogismele de subsumare. Nu
lntiimp!ator Athanase Joja considera ca: ,,tehnica juridicii §i retorica sunt o altii
obiir§ie a logicii"4 •
0 analizii mai aplicatii a ra\ionamentelor utilizate de juri§ti reclama, !ntre
altele, raportarea !or la principalele tipuri de activitii\i juridice - elaborarea drep-
tului, interpretarea normelor de drept, stabilirea ~i calificarea juridicii a faptelor,
1
Nu exclusiv deductiva, pentru cii astfel de ~tiinte nu exista.
2
Ath. Jo}a, Studii de logica, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1960, p. 154. Ase vedea ~i G.
de/ Vecchio, op. cit., p. 39-46.
3
W Wundt, Logik, Ill, Logik der Geistenwissenschaften, p. 616, citat de Ath. Joja,
op. cit., p. 154.
4
Ath. Joja, op. cit., p. 152.
18 Teoria genera/a adreptu/ui
aplicarea la acestea a normelor 1• Mircea Manolescu socote~te cii se impune o

distinctie intre logica juridicii ~i logica judiciarii, fiindcii mai sun! unii care
manifestii nedumerire pentru terminologia de ,juridic" ~i ,Judiciar'', de~i fiecare
intelege cii ,Juridic" este in legiiturii cu dreptul, iar ,Judiciar" este in legiiturii cu
litigiul. ln baza aceleia~i distinctii, se vorbe~te de logica juridicii ~i de logica
judiciarii.
S-a discutat indelung In legiiturii cu existenta logicii juridice ca o logicii
regionalii. in literatura de specialitate din tara noastra, punctele de vedere asupra
pozitiei logicii juridice In sistemul ~tiintei logicii au diferit. Astfel, profesorul Gh.
Enescu considerii cii existii o logicii judiciarii In cadrul logicilor normative2, iar
profesorul Petre Botezatu recunoa~te aportul dreptului la construirea. teoriei
argumentiirii. in general, se are In vedere utilizarea regulilor In activitatea prac-
ticii de realizare a dreptului (logica judiciara} ~i mai putin ca un domeniu distinct
de aplicare a logicii In procesul specific de cunoa~tere juridica, ca o dialecticii a
gandirii juridice, a logicii actului de creatie 1n drept.
Indiferent de pozi\iile exprimate, consideriim ca principiile logicii formale nu
se transpun mutatis mutandis in domeniul juridic. Ele capiitii o expresie specificii
In drept. Exprimand o asemenea realitate, Kalinowski define~te astfel logica juri-
dicii: ,,Studiul giindifii juridice discursive in toatii intinderea acestuia, adica in
toate operatiile ei intelectuale pe care le efectueazii in elaborarea, interpretarea ~i
aplicarea dreptului"3•
intr-un sens restriins, logica juridicii prive~te logica normelor, iar intr-un sens
larg, are in vedere elementele constructive de argumentare juridicii. In primul
rand, aplicarea logicii formale in aprecierile privind fenolllenele juridice se cir-
cumscrie logicii deontice, ca logicii a obliga\iei ~i a normelor.
Aviind in vedere modul in care ac\ioneazii norma juridicii asupra compor-
tamentului uman (prin impunerea unei conduite - a face sau a nu face ceva.- prin
permiterea unei conduite, prin recomandarea sau prin stimularea unui gen de
conduitii), din punctul de vedere a logicii deontice, s-ar putea formula urmiitoarea
schema deonticii a functioniirii normei:
Con\inut:
- o variabilii indivizibilii pentru agentul actiunii; ·
- o variabilii propozi\ionalii pentru caracterizarea ac\iunii;
- o variabilii propozi\ionalii pentru caracterizarea conditiilor;
- un factor deontic.
1
D. Stoianovici, Logica juridica In trecut ~i astazi, In Studii de Drept Romiinesc
nr. 1/1995, p. 74.
2
Gh. Enescu, Filosofie ~i logicii, Ed. ~tiintifica, Bucure~ti, 1973, p. 138.
3
G. Kalinowski, De la specificite de la logique, citat de Gh. Mihai, Elemente con-
structive de argumentare juridicii, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1982, p. 24.
Metodo/ogiajuridica 19
Forma
- permis = P
" in terzis = I -> agentului a sii
ln conditiile c este: - obligatoriu = 0 intreprindii ac(iunea
- recomandat = R ...... P'.
. - stimulat = S
.
· Regula de conduitii cuprinsii intr-o normii juridicii reprezintii intr-un mod

necondi!ionat ceea ce trebuie sau ce se considerii cii este necesar, ceea ce se per-
mite sau ceea ce se recomandii a fi intreprins in planul interactiunii2 •
Aplicatiile logicii nu pot riimiine doar la nivelul logicii deontice. A~a cum se
subliniazii intr-o lucrare: ,,( ... ) fiirii a respinge ciitu~i de pu(in cuceririle logicii
deontice §i importan(a practicii a acestor cuceriri intr-o mai umanii concretizare a
nobilelor idei ale justi(iei, consideriim cii teoria argumentiirii se poate constitui ca
parte a logiciijuridice ( ... )"3 .
Dacii ~tiin(a inseamnii folosirea sistematicii a puterii intelectuale umane pentru
producerea cunoa~terii, §tiin!a dreptului i§i propune sii expunii tematic ~i sii anali-
zeze logic dreptul, In a§a fel 1ncat acesta - ca factor de ,,programare" a libertii\ii
de ac\iune a oamenilor - sii constituie un tot ·coerent, care sii nu se contrazicii prin
inadvertente logice, prin contradictii interioare. Aspectele logice ale §tiin(ei drep-
tului, care monopolizeazii preocupiirile omului de ~tiin\ii jurist, sunt striins legate
de aspectele ei psihologice ~i sociologice. Ideile normative se exprimii in propo-
zitii imperative, ca idei de prescrip\ie, interdictie, recomandare, stimulare etc.
Jn preocupiirile de logicii juridicii, se opereazii diferen(ieri intre propozi(iile
care exprimii reguli §i cele care le explicii §i comenteazii4 • Juristului - omului de
~tiinta ~i practicianului - ii este necesar ~i util intregul aparat al logicii. Am putea
chiar afirma ca exista o adevaratii pasiune in drept pentru conceptele Jogicii
formale, urmare a unui exerci(iu milenar al acestora pe teritoriul dreptului.
Aceasta se explicii prin simplitatea seducatoare a rezolviirii problemelor de
gandire sau a celor de practicii; se crede adesea ca este suficient sii stiipiine~ti
formele ~i preceptele giindirii logice pentru ca succesul sii fie asigurat.
Inca de la lnceputul secolului trecut se considera ca pentru a interpreta dreptul
sau pentru a construi un sistem de cuno~tinte bazat pe categorii §i concepte
1
Schema conceputa de G.H von Wrigt in Norma ~i ac(iune.
2
Asupra aspectelor de logica judiciara vom reveni la capitolul privind aplicarea ~i
interpretarea normelor juridice.
3
Gh. Mihai, Elemente constructive de argumentare juridica, supracit., p. 28.
4 A se vedea: J. Horowitz, Logica ~i dreptul; Z Wedberg, Conditii preliminare ale
aplicarii logicii deontice in rationamentele juridice; A. Wedberg, Probleme ale analizei
logice a ~tiin\ei dreptului, vol. Norme, valori, actiune, Ed. Politica, Bucure~ti, 1979;
P. Cosmovici, Giindirea juridica in perspectiva logicii formale ~i a metalogicii, in Stud ii ~i
Cercetiiri Juridice nr. 1/1971.
func\ionale, trebuie sa se aplice metoda clasica a jurisconsul\ilor. ,,Aceasta
metoda - noteaza Larnaude - se compune din induc\ie §i deductie §i consta Jn
mod esen\ial din cercetari ce trebuie efectuate asupra constitu\iilor, a acordurilor,
a legilor, precum §i a deciziilor juridice ~i a practicii" 1• Ulterior, utilizarea
instrumentelor logice a privit nu numai analiza construc\iei tehnice a dreptului -
cea care pune Jn lumina virtu\ile teoretice ale unui sistem de drept - dar ~i
finalita\ile pe care le urmiire~te ~i valorile pe care le ocrote~te sistemul respectiv.
Aceasta extindere a Jntrebuin(iirii metodei a legat-o mai striins de celelalte
metode, a implicat-o In ,,defri~area" unor· zone de cuno~tere ignorate pdn5.
atunci.
4.2. Metoda comparativii

Logica define~te compara\ia ca pe o operape ce. urmare~te constatarea unor
elemente identice sau divergente la doua fenomene. Compararea sistemelor de
drept ale diverselor state, a trasaturilor ramurilor, ale institu\iilor ~i ale normelor
acestora s-a dovedit extrem de fructuoasa Jn procesul metodologic de studiere a
fenomenului juridic. Aceasta ac\iune chiar a determinat, Jn unele sisteme de
Jnva\amiint juridic, reeunoa~terea existen(ei unei ramuri ~tiin\ifice - ~tiin(lt drep-
tului comparat. Extinderea inetodei' dreptului comparat este impusa azi Jn mod
esen\ial de sporirea f'arii precedent a legiiturilor statelor, de cre~terea volumului
contactelor economice ~i sociale, urmare a amplificarii'iilterdependen\elor in pla-
nul dezvoltiirii economice ~i cultunile a tiirilor lumii. Aceastli realitate incontes-
tabilii a zilelor noastre aduce Jn prim plan necesitatea cunoa~terii diverselor
sisteme na\ionale de drept.
in forma sa embrionara, conceptia asupra necesitlitii dreptului comparat apare
la inceputul secolului XX, ciind se avanseaza ~i primele teze ale unei forme meto-
dologice universale de studiere a dreptului. in continuare, literatura juridica s-a
imbogii\it sensibil cu lucriiri ce au pus bazele nu numai unei metode a dreptului
comparat, ci chiar a ~tiin\ei autonome a dreptului comparat2.
Scopurile specifice metodei comparative sunt determinate de raporturile exis-
tente Jntre proprieta\ile obiective ale categoriilot comparate. Alaturi de compa-
ra\ie se mai utilizeaza Jn mod necesar ~i alte instrtimente ale logicii: clasificiiri
(tipologii clasificatoare), diviziuni, defini\ii, analogii.
I F Lamude, Les methodes juridiques. Le droit public, sa conception, sa methode,
Paris, 191!,p.21.
2
Amintim, cu titlu de exemplu, lucrarile: L.J. Constantinesco, Traite du droit
compare (in doua volume); R. David, Traite e!ementaire de droit compare, Paris, 1950 ~i
Les grands systems de droit contemporains, Paris, 1978; V.D. Zlarescu, Mari sisteme de
drept in lumea contemporanii, Bucure~ti, 1992; V.D. Zlatescu, Drept privat comparat, Ed.
Oscar Print, Bucure~ti, 1997.
Metodologiajuridica 21
$tiinta dreptului comparat a fixat deja anumite reguli care prezideaza utiliza-
rea metodei comparative Jn drept 1• Observarea riguroasii a acestor reguli asigurii
succesul metodei, conferindu-i caracterul ~tiintific indispensabil.
Prima regulii a metodei impune a compara numai ceea ce este comparabil. in
cadrul acestei reguli va trebui sa se constate, mai Jntiii, dacii sistemele comparate
apartin aceluia~i tip istoric de drept sau apartin unor sisteme istorice de drept
d iferite. Dacii sistemele de drept din care fac parte institutiile comparate sun! -
ideologic vorbind- antagoniste, este evident ca procedeul compara\iei nu poate fi
relevant deciit sub aspectul stabilirii diferentelor. latii, spre exemplu, dacii am
dori sii compariim reglementarea institutiei proprietiitii Jn familia dreptului
romano-germanic (din care face parte ~i sistemul nostru de drept) ~i familia drep-
tului musulman, vom utiliza analiza de contrast (compara(ie contrastantii). Insti-
tu\iile fiind evident deosebite, nu poate fi realizatii juxtapunerea acestora, iar
rezultatele vor fi prea pu\in relevante. Spre exemplu (piistri\ndu-ne Jn aces!
cadru), la baza intregului drept de proprietate Jn dreptul musulman se afla teoria
teocraticii, potrivit ciireia intregul piimiint apartine lui Alab ~i trimisului siiu,
Mahomed. Proprietarul suprem al piimiintului islamic este Califul - reprezentaut
~i continuator al Profetului2. Proprietatea este permanentii, neexistiind institutia
prescrip\iei. Modurile de dobiindire a proprietii(ii su11t, de asemenea, deosebite de
cele din dreptul romano-germanic. Diferen(e sensibile existii ~i in legiiturii cu
figura juridicii a altor institutii. Spre exemplu, dreptul musulman reglementeaza
intr-un mod aparte institu\ia ciisiitoriei. Dacii doctrina considerii ciisatoria de
origine divinii, dreptul musulman o trece in riindul tranzac\iilor civile (un contract
:lacut Jn vederea ,,dreptului de a te bucura de o femeie"). Condi!iile de validitate
ale contractului sunt: consim!iimiintul piirin(ilor, prezenta a doi martori,
constituirea unei dote, absen(a oriciirui impediment. Logodna este un uzaj
constant, fiind un preludiu al ciisiitoriei, constiind din declara\ia pretendentului.
Sunt specifice ~i uzau\ele privind desfacerea ciisiitoriei, repudierea so\iei ~i
poligamia.
Asemenea date, pe care le fumizeazii studiul comparatist, sunt de naturii a
aduce informa\ii pre\ioase in legiiturii cu reglementiirile din sistemele de drept
diferite, chiar daca nu vor putea fi sesizate similitudini sau juxtapuneri de
reglementari intre institu\ia din sistemui nostru legal ~i ce(e din sistemul mai SUS
numit.
0 altii regulii a metodei comparative obliga sii se considere termenii supu~i
compara\iei in conexiunile !or reale, in contextul social, politic, cultural din care
au rezultat. De aici, necesitatea ca in procesul de comparare sii se piece de la
cunoa~terea principiilor de drept ~i a regularitii\ii care comandii sistemele de
drept comparate. Luarea Jn discu\ie a principiilor - pe liinga compararea insti-
1
A se vedea: V.D. Z/atescu, I Z/atescu, Regulile metodei comparative in studiul
dreptului, in Studii de Drept Romiinesc, I, 1989; V.D. Zlatescu, Drept privat comparat,
supracit., p. 77-109.
2
M Daoulibi, La jurisprudence dans le droit islamique, Paris, 1941.
tu\iei §i a normelor - se impune pentru a miiri potentialul §tiin\ific al cercetiirii

comparate §i pentru a preveni un eventual fragmentarism empiric.
Trebuie cercetat apoi sistemul izvoarelor dreptului, care oferii imaginea pozi-
\iei diferite a formelor de exprimare a dreptului (legi, cutume, precedente judi-
ciare) de la un sistem juridic la altul.
,,Comparatismul care dore§te sii stabileascii ace! comparandum care este
norma aplicabila in mod real, va trebui sa \inii seama de ierarhia acestor izvoare,
de raporturile de for\ii dintre ele, de modul In care se completeaza reciproc 1".
in sfiir$if, in aprecierea termenului de comparat sa se \ina seama nu numai de
sensul initial al normei, ci §i de evolu\ia acesteia In timp, In procesul apliciirii
normei. in aces! proces - §i mai ales ciind textul supravietuie§te unor perioade
social-istorice diferite - forma ini\iala a regulii de conduitil poate evolua lntr-atiit,
!neat sensul normei apare complet diferit. Comparatistul va trebui In acest caz sa
apeleze la literatura de specialitate, sa cerceteze starea moravurilor ~i influen\a
tradi\iilor.
La baza tuturor comparatiilor trebuie sii stea descoperirea unui anumit numiir
de indici comuni, a caror existenta permite discu\ia despre o identitate de feno-
mene.
in concluzie, func\iile dreptului comparat nu pot ft disociate de func\iile
generale ale Teoriei dreptului (cognitivii, criticii, practic-aplicativii). C<m\para\ia
ajutii esen\ial la construirea tipologiilor juridice ~i a clasificiirilor. ln procesul de
legiferare, metoda comparativii are, de asemenea, o importantii majorii; ea fumi-
zand informa\ii pre\ioase legiuitorului, In legatura cu reglementiirile cuprinse In
alte sisteme de drept sau In documente juridice intemationale.
4.3. Metoda istorica

Metoda istorica se lmplete~te striins cu istoria dezvoltarii sociale. Istoria este -
a§a cum afirma P. Ricoeur, adeptul viziunii hermeneutice - o modalitate prin care
oamenii l§i reafirmii apartenenta lor la aceea§i umanitate.; ea este un sector al
comunicarii con§tiin\elor, scindat prin etapa metodologicii a comuniciirii2 • .
Pentru juri~ti este ei<;trem de importantli dezyaluirea sensului .evenimentelor
trecute, a regularitatilor ce prezideazii la succesiunea acestora, regularitati ce-~i
exercita influenta ~i asupra dreptului, determiniind modificiiri In con\inutul regle-
mentiirilor ~i fizionomii specifice institutii.lor juridice. in fiecare lege sunt sinteti-
zate necesitii\i reale ale vie\ii, se exprimii o anumitli stare a .moravurilor. Pentru
acest motiv, cunoa~terea reglementiirilor ~i a formelor de drept, constituie un
important document §i pentru istorie. Legea celor XII Table, care a rezistat - cu
mici modificari - timp de peste 10 secole, _vasta opera legislativii a lui Justinian
(Codul, Digestele, Institutele, Novelele), Codul Jui Manu In India. etc., sunt
monumente juridice, dar, In ega!a miisura, acestea stau dovada evolutiei istorice.
1
V.D. Zliitescu, Mari sisteme de drept in lumea contemporana, p. 340.
2
P. Ricoeur, Histoire et verite, Seuil, Paris, p. 34.
Metodologia juridicii 23
In indelungata istorie a poporului roman, formele dreptului vechi fac proba

spiritului umanist, al setei de dreptate §i adeviir care au caracterizat acest popor -
urma§ul celor mai drep\i §i mai viteji dintre traci, cum ii caracteriza Herodot pe
geto-daci. In con§tiinta poporului (§i in cercetarile de istorie), legea tiirii sau
obiceiul piimiintului erau socotite ca un ,,drept vechi", o datina din batriini, pro-
venind din timpuri ,,de dinainte", de la alcatuirea tarii sau mai incolo. Mai tiirziu,
Jn dreptul feudal scris (Pravila lui Vasile Lupu, Pravila Jui Matei Basarab etc.),
sunt cuprinse noi reglementiiri care oglindesc schimbiirile petrecute In via\a eco-
nomicii, politicii, cultural a a tari lor romilne.
In general, dreptul urmeazii firul evolu\iei sociale, In el reflectiindu-se nivelul
dezvoltiirii culturale a unei societa\i. Valoarea crea\iei juridice a diferitelor
popoare §i din diferite epoci istorice se integreazii In mod nemijlocit In cultura
poporului §i a epocii respective, contribuie §i, In acela§i timp, depinde de nivelul
acelei culturi. Structura sa logica a§azii dreptul la un Ioc cu ramurile cunoa§terii
In general. In acela§i timp, prin construc\ia sa tehnica, dreptul acumuleaza rezidu-
uri tradi\ionale, istorice, care pot fi comune unor forme suprapuse de drept. In
acela§i fel, ideile juridice se pot propaga de la o etapii la alta, de la un popor la
altul, determiniind un proces de contaminare juridicii. In aces! sens, se vorbe§te
despre arii, zone, regiuni sau provincii de culturii §i civiliza\ie juridica (pe
orizontala geografiei) §i despre epoci, stadii, trepte de culturii §i civiliza\ie juri-
dica (pe verticala istoriei).
Pentru cunoa§terea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului conclu-
ziile istoricului, a§a cum §i istoricul trebuie sa se apiece asupra documentului
juridic. Marele nostru istoric, Xenopol marturise§te ca practica §i teoria dreptului
,,!mi fuseserii una din cele mai bune pregatiri pentru tratarea istoriei". Orice
istorie trebuie sii-§i propuna ca scop aflarea §i dovedirea adevarului In faptele
omene§ti. Ideea dreptului striibate de la un capiit la altul istoria. Via\a liiuntrica a
popoarelor nu poate fi bine ln\eleasa fiirii cercetarea a§eziimintelor !or care toate
se lntemeiaza pe reglemeniari §i raporturi juridice, astfel cii un mare istoric
francez a putut conchide: ,, Tout jurisconsulte doit etre historien et tout historien
doit etre jilrisconsulte" (Orice jurisconsult trebuie sii fie istoric §i fiecare istoric
trebuie sii fie jurisconsult). Pentru cii ,,ce ·sunt toate friimiintiirile popoarelor -
continua Xenopol - deciit niizuin\a de a realiza ideea dreptului sau de a apara
aceastii idee, atilt In rela\iile dintre popoare, cat §i In cele dintre clasele sociale?".
Istoria cuprinde toate genurile de manifestiiri deci §i cele anume juridice. Ca
§tiinta, ea este un mod de explicare a lumii (anume, a modului succesiv), iar
aceasta explica\ie o realizeazii utiliziind metoda inferenfei, prin care se urmiire§te
sa se stabileascii adeviiruri individuate, Inca necunoscute, prin intermediul ade-
viirurilor individuate, dinainte cunoscute. Aceasta este, dupii piirerea lui Xenopol,
logica succesiunii, ca logicii a istoriei.
Observiim ca, lntruciit In istorie avem de-a face numai cu adeviiruri particu-
lare, individualizate In timp, au mai mica aplica\ie atilt metoda deduc\iei (larg
folositii Jn drept), care pleacii de la o premisii generalii, cat ~i metoda inductiei,

prin care ne ridiciim de la adeviiruri particulare la idei generale.
Ape!and la istorie, dreptul !~i aflii conditiile care Ji pot descifra ascendenta;
cunoscand fenomenele suprapuse de drept, istoria J~i procurii statornice moda-
litii\i de atestare documentarii. Teoria generalii a dreptului ~i ~tiin\ele particulare
(~tiin\ele juridice de ramurii), abordeazii de tiecare data dimensiunea istoricii a
conceptelor ~i a categoriilor cu care opereazii. Astfel, pleciind de la datele pe care
le oferii istoria, Jn cercetarea marilor institu\ii juridice, ~tiinta dreptului, con-
statiind vechimea lor, le urmiire§te evolu\ia, contigura\ia, func\iile etc. Teoria
dreptului opereazii cu categoria de tip al dreptului, cu cea de bazin de civilizatie
juridicii, pleciind de la datele de cunoa~tere oferite de ~tiinta istoriei. Originea ~i
apari\ia statului ~i dreptului nu pot ti studiate fiirii sa se porneascii de la punctele
de vedere atirmate de istorie. Uneori; pe baza unor date istorice, se realizeazii
reconstituirea tizionomiei unor institu\ii ale dreptului, ac\iune ce permite o ana-
lizii retrospectivii cu largi implica\ii Jn ln\elegerea pozi\iei respectivelor institu\ii
in dreptul actual.
,,Istoria este Jntotdeauna produsul unei istorii", scria C. Noica 1• Istoricul tre-
buie sii vadii epoci ~i destine, sii dea socoteal!i de ce a fost ~i este pentru a putea ti
Jntr-adeviir util ~i adeviirat..
4.4. Metoda sociologica

Metoda sociologicii, reprezintii o direc\ie de cercetare cu reale foloase pentru
cunoa~terea realitii\ii juridice.
Existen\a dreptului este intim legatii de viata socialii. S-ar putea afirma ca
aceastii legiiturii se cristalizeazii Jn raporturi mai directe decat acelea ale moralei,
spre exemplu. Toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale (evident, nu toate
fenomenele sociale sunt juridice). Dacii moralitatea nu poate ti nici ea deta~atii de
cadrul social, Jn schimb ea nu se sprijinii pe ,,agen\i specializa\i spre a o apiira, iar
exerci\iul sau poate ti la fel de bine individual, .cat ~i colectiv2, Dreptul, dimpo-
trivii, oricare ar ti formele §i genurile sale, este totdeauna fondat pe recunoa~terea
colectivii, fiirii de care nu s-ar putea stabili acea coresponden(ii !ntre obliga\iile
unora §i preten\iile altora. Cu alte cuvinte, dreptul este social prin voca\ie §i prin
con\inut.
Juri§tii au privit dintotdeauna instrumentul !or de lucru - legea - ca pe o reali-
tate cu o incontestabilii Jnciirciiturii social-umanii (ubi societas ibi jus - spuneau
romanii). Preocupari In direc\ia stabilirii legiiturii dreptului cu mediul !neon-
1
C. Noica, Jumal de idei, Ed. Humanitas, Bucure§ti, 1990, p. 86.
2
A se vedea G. Gurvitch, Sociologie du Droit, In Traite de sociologie, vol. II, P.U.F.,
Paris, 1963, p. 173. Pe larg, N. . "opa, Prelegeri de sociologie juridica, Tipografia
Universitii\ii Bucure§ti, 1983, p. 41-47; N. Popa, I. Mihailescu, M. Eremia, Sociologie
juridicii, Tipografia Universitii\ii Bucure§ti, 2003; V.M Ciucii, Lec\ii de sociologia drep-
tului, Collegium, Ed. Polirom, la§i, 1998 etc.
juriitor intiilnim din cele mai vechi timpuri. ~i Aristotel, §i Platon, Cicero,
Hobbes, Hugo Grotius, Leibnitz etc. au fost preocupa\i de a stabili o posibila
coresponden(a a legilor cu lumea inconjuratoare. Montesquieu concepea chiar
,,spiritul legilor" !n rela\iile dintre oameni §i dintre ace§tia §i mediul lnconjurator,
definind legile ca raporturi necesare decurgiind din natura lucrurilor. Cu toate
acestea, nu se poate vorbi despre o metoda sociologica !n studiul dreptului deciit
de la lnceputul secolului XX. Sociologia ca atare i§i leaga inceputurile de
mijlocul secolului al XIX-lea. Ca §tiinta a societii\ii, a formelor de coexisten\a
socialii, sociologia debuteaza prin a afi§a serioase rezerve fa!ii de ~tiin(a drep-
tului. Am vazut cum parintele sau, Auguste Comte, excludea §tiin(a dreptului din
tabloul §tiin\elor imaginat de el. Sociologii se temeau atunci, in momentele in
care se pliimiidea noua §tiin\a socialii, ca giindirea juridica dominata de principiile
sale ,,eterne" §i de orientiirile sale individualiste, putea fi un pericol pentru ten-
tativa - proprie ·sociologiei - de a muta centrul de greutate al analizei spre
societate, spre factorii sai constitutivi afla(i in striinsa legatura.
lntiilnirea dintre sociologie §i drept s-a petrecut in conditiile in care, la o suta
de ani de la apari(ia, la 1804, a Codului civil francez s-a constatat o anumita
ramiinere in urma a legilor fa!ii de evolu\ia societii(ii, o anumita ,,lntiirziere cul-
turalii" (cultural - lag) a dreptului. Acesta nu mai putea da 1ntotdeauna solu\ii
operative aspectelor noi pe care viata le ridica. Dreptul se afla ,,in intiirziere fa!ii
de fapte", el incepea sa-~i dezviiluie limitele. Vechile metode de cercetare a
dreptului, bazate pe exegeza textelor, sunt supuse unei interpretari critice, fie prin
a
filtrul ,,liberei cercetiiri" (Geny) sau ,,liberului drept" (Kantorowicz), incerciin-
du-se astfel sii se depii§eascii ,,criza dreptului" sau ,,declinul dreptului". Se ape-
leaza §i la sociologie, cercetiindu-se, dincolo de hotarele - sacre piina atunci- ale
normei juridice, mediul social care condi\ioneazii dreptul. Sociologia aduce o
viziune noua asupra dreptului - definindu-1 ca un fapt social - §i lncearca sa
resistematizeze sursele evolu(iei §i ale influen\ei dreptului asupra societa(ii,
oferind §tiin\elor juridice o metoda ra\ionala de studiere a fenomenului social.
Sociologii au recunoscut in preocupiirile stravechi ale dreptului elemente impor-
tante de sociologie juridicii. Ei au constatat, astfel, ca dintre toate fenomenele
sociale (spirituale, morale, religioase etc.), fenomenuljuridic se impune cu preca-
dere ca fiind eel mai caracteristic din punct de vedere social.
Faciind eforturi pentru a ie§i din tiparele pozitivismului §i ale individua-
lismului, ~tiinta dreptului acordii, la riindu-i, o tot mai mare aten\ie cercetiirii
legaturilor dreptului cu mediul exterior. intrebarile juri§tilor bazate pe quid Juris
§i cele ale sociologilor bazate pe quid facti lncep sii-§i gaseasca temeiul de
aprop1ere.
Specialistul in drept public, profesorul francez Maurice Hauriou remarca fap-
tul cii ,,pu\ina sociologie te 1ndeparteaza de drept, iar multii sociologie te readuce
la el". in replica, sociologul francez, jurist la origine - G. Gurvitch completa
(peste timp ): ,,Pu\in drept te indeparteazii de sociologie, iar mai mutt drept te
readuce la ea".
Ce! care pune bazele cercetiirii sociologice a dreptului este juristul german
Eugen Erlich prin lucrarea sa ,,Grundlegung der Soziologie des Recht" (Bazele
sociologiei dreptului), apiirutii In 1913. Erlich, adept al ,,liberului drept", funda-
menteazii necesitatea unei cercetiiri mai cuprinziitoare a realitii\ii juridice, care
nu se poate reduce la studiul normelor ~i al institutiilor juridice, fiind necesare
cercetiiri In plan vertical, In adilncime, pentru a se puni: In evidentii ,,dreptul
viu".
in continuare, cercetarea sociologicii juridicii ia amploare, contribuind la
aceasta atilt sociologi de renume, cum ar fi: G. Tarde, E. Durkheim, Max Weber,
Georg Simmel ~.a., cat ~i juri~ti bine cunoscu\i, spre exemplu: Th. Geiger, Rudolf
Stammler, H. Levy-Bruh!, M. Hauriou, Renato Treves, Jean Carbonnier etc. Si In
Romania au existat preocupiiri de cercetare sociologicii a dreptului, de mai multi\
vreme. Meritii a fi amintite aici eforturile interdisciplinare de cercetare In echipii
promovate de Scoala sociologicii monograficii, organizatii ~i condusii de Dimitrie
Gusti ( cunoscutii In Europa ~i sub titulatura de ,,Scoala sociologicii de la Bucu-
re~ti"). Sunt, de asemenea, demne de remarcat cercetiirile (mai ales cde de axio-
logie juridicii) datorate profesorului Petre Andrei sau lucriirile profesorilor
Mircea Djuvara, Eugeniu Sperantia, Mircea Manolescu, Traian Herseni, H.H.
Sthal ~i al\ii. ,, '
Cercetiirile sociologice jbridice dau ·o perspectivii nouii studiului realitiitii juri-
dice, ca realitate socialii, verificalld modul 1n care societatea influen\eazii dreptul
~i suportii, la randu-i, influenta din partea acestuia. Acela~i obiect (dreptul) pe
care ~tiin\ele juridice ii studiazii din interior, sociologia juridicii 11 studiazii din
exterior. Cercetarea sociologicii a dreptului pune in luminii faptul ca lntre feno-
menele sociale exista unele care au un caracter juridic deosebit - legile, activi-
tatea jurisdic\ionalii, activitatea administrativii - denumite uneori ~i fenomene
juridice primare 1, lntrucat triisiitura !or evidentjuridica le face sii se identifice cu
dreptul. in acela~i timp !nsa existii ~i fenomene juridice secundare, In care ele-
mentul juridic este mai pu\in evident- responsabilitatea sociala, statutul ~i rolul
individului etc. - de~i nu se poate afirma ca acest element lipse~te cu desiivilr~ire.
Cercetarea sociologica juridicii lmbra\i~eazii fiirii discriminiiri ambele forme de
cuprindere a elementelor de juridicitate In fenomenele vietii sociale. Prin metode
care-i ramiln specifice (observa\ia, sondajul de opinie, ancheta sociologicii, ches-
tionarul, interviul), sociologia juridica lmbra\i~eazii urmiitoarele domenii: dome-
niul crearii dreptului; domeniul cunoa~terii legilor de catre cetii\eni ~i organele de
stat; domeniul pozi\iei subiec\ilor raporturilor sociale fa\ii de reglementiirile
juridice in vigoare; domeniul cercetiirii cauzelor concrete ale !ncalciirii dreptului;
domeniul limitelor reglementiirii juridice, al raportului dintre sfera reglementii-
rilor juridice ~i extrajuridice, al formelor juridice ~i metajuridice de influen\are a
conduitei cetii\ene~ti.
1
. A se vedea, pe larg, J. Carbonnier, Sociologie juridique, A. Colin, Paris, 1977, p. 17
~i urm.
Metodologiajuridicii 27
Intre temele de cercetare sociologicii juridicii se 1ntalnesc: documentari solici-

tate de organe cu competen\e normative, investiga\ii cu caracter de expertiza
legalii, investiga\ii privind modul de administrare a justi\iei, cunoa§terea legii,
investiga!ii privind desra~urarea procesului de reintegrare socialii a persoanelor
care au comis fapte antisociale etc. Cercetarea sociologicii juridicii (metoda so-
ciologicii) poate fi utilizatii de legiuitor pentru a-§i procura informatii in legiiturii
cu miisura in care legea este respectatii §i in ce propor\ie i§i giise§te suport din
partea sentimentului juridic comun.
Sunt bine cunoscute rezultatele unor cercetiiri care au stat la baza unor masuri
legislativo-statale, cum ar fi: legislatia §i viirsta adolescen\ei, conceptul de faptii
antisocialii, strategia activitii\ii de cunoa§tere a legilor etc. latii, spre exemplu, in
problematica autoritii\ii piirinte§ti, intr-o anchetii socio-juridicii mai veche desra-
§Uratii Jn S. U .A., cercetiitorii §i-au propus studierea urmiitoarelor aspecte: coinci-
den\ele §i necoincidentele 1ntre reglementarea autoritii\ii piirinte§ti §i sentimentele
juridice ale societii\ii; unitatea sau diversitatea acelor sentimente; analiza impor-
tan\ei unor factori de stratificare a opiniilor in aceastii materie - viirsta, veniturile,
sexul, pregiitirea etc., in ce miisurii rezultatele cercetiirii sociologice condi\io-
neazii opo1tunitatea unor reglementarijuridice 1•
Rezultatele cercetarilor au scos la iveala cii in numai cinci din chestiunile stu-
diate s-a observat o coinciden(ii a reglementiirilor de drept cu sentimentele celor
chestiona\i. intrebarile puse au fost de tipul: Parin\ii au dreptul sa controleze
salariile copiilor? Care poate fi viirsta minima pentru incheierea casatoriei? Poate
un copil dintr-o familie dezorganizata sii emitii preten\ii fatii de terti? etc.
Ancheta a scos la iveala, printre alt.e concluzii, o lacuna a reglementarii legale:
inexistenta unor dispozitii privitoare la varsta adolescentei. Sociologia §i psiho-
logia opereazii o distinc\ie in evolu\ia tiiniirului, vorbind despre adolescen\ii, ca
perioada imediat premergatoare celei de maturitate psihica (chiar cuvantul vine
de la adolesco,-ere ~ a cre§te, a capata puteri, a se maturiza). Adolescen\a este
stadiul care incepe cu pubertatea (procesul maturizarii sexuale) §i sfiir§e§te odatii
cu apropierea maturita\ii (biopsihice)'. in general, perioada se situeaza .intre anii
12/13 - 18/19 (sau varsta anilor cu zece - teenager). De§i existii in sociologie
asemenea delimitiiri, dreptul nu considerii varsta respectivii ca o etapii deosebitii
in dezvoltarea personalitii\ii §i nu. i se acorda forma unei categorii juridice sepa-
rate (e vorba binein\eles, de dreptul S.U.A.). Aceastii ancheta a subliniat conclu-
zii legate, intre altele, §i de necesitatea unei revederi a legislatiei, in diverse
ramuri de drept, care sa puna in lumina asemenea diferentieri.
in concluzie, 1ntruciit dreptul este .o realitate socialii, 1ntruciit regulile de drept
au importante consecin\e implicate in destinul social §i individual ;ii omu]ui,
juristul nu· se poate izola la adapostul tehnicii juridice, el trebuie sa se plaseze in
centrul vie\ii sociale sa acorde aspectelor sociologice ale dreptului cea mai mare
1
A se vedea J Cohen, R.A. Robson, A. Bates, Parental Authority, Rudgers University
Pres, 1958.
2
A se vedea, pe larg, A. Roth, Individ ~i societate, Ed. Politica, Bucure~ti, 1986.
28 Teoria genera/ii a dreptu/ui
aten\ie. Aspectele de contact, sociologico-juridice, deschid perspective seducii-

toare juristului, determiniindu-l sii deschidii larg ochii spre lumea exterioarii.
4.5. Metodele cantitative

Metodele cantitative capiitii In ultimul timp o tot mai mare pondere in cer-
cetarea ~tiin\ificii juridicii, cu largi ~i imediate aplica\ii in practica dreptului. In
general, azi, teoria juridica nu poate merge deciit In striinsii corela\ie cu nevoile
practice ale creiirii ~i ale apliciirii dreptului. Ipotezele ~tiintifice se cer a fi
verificate in cadrul unor strategii ale dezvoltiirii fenomenului juridic, in intima
corela\ie cu scenariile dezvoltarii economico-sociale. Descifrarea, explicarea,
propunerea de decizii ~i prognoza se bazeazii pe aprecieri teoretice, argumentate
prin experien\a dobiinditii din studii.tl cazurilor singulare. Existli in \iirile occi-
dentale chiar o ramurii specializatii - jurometria - care pleacii de la procedeul
cazuistic, ca un mod de abordare orientat spre cazul singular.
Necesitatea introducerii unor metode cantitative in cercetarea ~tiintificii juri-
dicii ~i in practica dreptului a izvorat din nevoia de a conferi noi valen\e acestei
cercetiiri, in striinsii legiiturii cu utilitii\ile practice. Folosirea calculatoarelor ajutii
deciziei; aceastii folosire nu ingusteazii posibilitii\ile de decizie, ci dimpotrivii, le
optimizeazii. Timpul economisit este folosit la fundamentarea temeinicii a
deciziei. Informatica juri~!'ic~ imbllnata\e~te procesul decizional prin rapiditatea
efectuarii diferitelor opera\iuni. in ultimul timp, chiar in plan decizional, se poate
vorbi de rolul ordinatorului - este vorba de deciziile cu caracter ,,repetitiv" (mai
ales in domeniul deciziei administrative) caracterizate prin faptul cii in con\inutul
!or se face aplicarea mecanicii ~i identicii (pentru acelea~i categorii de fapte) a
unor norme juridice la situa\ii reductibile in formule matematice finale 1•
Pe plan mondial cercetiirile de informaticii juridicli au fast orientate in urmii-
toarele directii: elaborarea ~i sistematizarea legislatie~ eviden\a legislativii, evi-
den\a deciziilor de practicii judeciitoreascii (a precedentelor judeciitore~ti), stoca-
rea ~i sistematizarea informatiei ~tiintifice juridice, eviden\e criminologice etc.
ln urmii cu peste 50 de ani, In universitiiti din S.U.A. (Pittsburg, Pensylvania)
s-au ini\iat primele cercetiiri de informaticii juridicii. in New York func\ioneazii
de mai multi ani ,,Law Research Service", societate comercialii care pune la dis-
pozi\ia clien\ilor siii milioane de hotiiriiri federate sau ale cur(ii ~i ale instan(elor
din statele federate.
in planul eviden\ei legislative, calculatorul, in baza programelor informatice,
oferii datele necesare In vederea aprecierii exacte a corela\iilor dintre reglemen-
tiiri, realiziind recensiimantul exhaustiv al normelor ce pot intra In conflict,
incompatibilitii\ile ~i distorsiunile posibile.
1
A se vedea: V. Hanga, Calculatorul in ajutorul deciziei, in Studii ~i Cercetari
Juridice, I, 1989, p. 73-75; V. Hanga, fnva\amiintuljuridic asistat de calculator, Studii ~i
cercetari juridice nr. 2/1988; T. Paraschiv, I. Stai, M Bota, Informatica juridicii, l,
Concepte ~i operare, Ed. Augusta, Timi~oara, 1998.
Consiliul Europei (prin Direc\ia Afacerilor Juridice) §i Comisia Uniunii Euro-
pene (prin Serviciul juridic) desfli§oarii, In mod coordonator, eforturi pentru
unificarea cercetiirilor privind perspectivele legisla\iei comunitare. Inca din anul
1969, Comitetul mini§trilor din Consiliul Europei a creat un organ de exper\i
pentru armonizarea modalitii\ilor implementarii informa\iei juridice in calculator,
in domenii privind tratatele interna\ionale, reglementiirile interne §i date de statis-
ticii juridicii.
Este In afara discu\iei faptul cii, in condi\iile tehnice actuale, nu se pune pro-
blema utiliziirii calculatorului pentru a inlocui judeciitorul in pronuntarea unei
solu\ii in procesul judiciar. Hotiiriirea judeciitoreascii nu inseamna aplicarea pur
mecanicii a legii la o cauzii determinatii. A§a cum nu existii doua frunze absolut
identice, doi fulgi de nea la fel, tot astfel nu putem sii intiilnim douii spe\e, douii
cazuri de via\ii identice, chiar dacii elementele lor generale, spe\ele ce se deduc in
fa\a completului de judecatii, pot prezenta (§i prezinta) multe aspecte comune.
lnstan(a trebuie, pentru aces! motiv, sii faca o evaluare a fieciirei spe\e sub cele
mai variate aspecte, cu grijii de nuan\are §i de individualizare a triisiiturilor ce
sunt impuse de circumstan\ele fieciirei cauze §i de particularitii\ile fieciirui pmti-
cipant (reclamant, piiriit, inculpat, parte civilii, parte responsabilii civilmente etc.)
la procesul judiciar. Aceasta nu inseamnii ca ordinatorul nu-§i aflii locul pe masa
judeciitorului. Dimpotrivii, a§a cum demonstreazii 'sit~a\ia organiziirii instan\elor,
pe masa fieciirui judeciitor se giise§te un terminal de la care se poate ob\ine
intr-un termen record o cantitate de infomrn\ie legislativii, de doctrinii §i de
practicii, care scute§te eforturi considerabile, aduce plusul de exactitate, de
siguran\ii §i accelereazii considerabil rezultatul (stabilirea §i motivarea solu\iei).
In general, metodele cantitative aplicate Jn drept - din care am ainintit doar
ciiteva - au meritul incontestabil de a contribui efectiv la perfec\ionarea regle-
mentiirilor juridice, la sporirea eficien\ei lor sociale, precum §i la 1mbuniita\irea
activitii\ii practice de realizare a dreptului. De aceea, orice rezervii, orice prejude-
catii cu privire la utilitatea acestor metode trebuie statornic inliiturate.
Cibernetica juridicii s-a impus in ultimii ani in mod puternic pe miisurii ce s-a
acceptat faptul cii dreptul este un proces complex de comunica\ii in care §i-a giisit
loc aplicarea logicii simbolice §i a metodelor §tiin\ifice de miisurare (jurimetria).
Se admite, de asemenea, cii informatica juridicii, ca ramurii a ciberneticii juridice,
con\ine atilt informatica juridicii de documentare, dar §i informatica juridicii de
cercetare §i §Colarizare 1•
1
A se vedea, pe larg: T. Paraschiv, Cibemetica dreptului, Revista de drept public
nr. 1/2001; V. Patriciu, l Vasiu, S. Patriciu, Intemetul §i dreptul, Ed. All Beck, Bucu-
re§ti, 1999.
Capitolul III
Conceptul dreptului
§1. Acceptiunile notiunii de ,,drept"
Cuviintul ,,drept" este folosit in mai multe accep\iuni. El deriva de la latines-

cul directus, luat in sens metaforic (directus de la dirigo, dirigere, care insemna
,,drept" - orizontal sau vertical - de-a dreptul, direct, direc\ie, linie dreapta). in
limba latinii lnsii cuviintul care corespundea substantivului drept erajus1 (drept,
dreptate, legi). Cuviintul este intiilnit §i in alte limbi, cu aceea§i semnifica\ie -
droit, la francezi; diritto, la italieni; derecho, la spanioli; recht, la germani; right,
la englezi.
intr-un prim sens, cuviintul drept semhificii §liinfa dreptului - ansamblul de
idei, no!iuni, concepte §i principii care explica dreptul §i prin intermediul carora
dreptul poate fi giindit.
Dreptul nu este numai §tiin\ii, el· este; in egalli masura, tehnicii §i artii. Dreptul,
ca ansamblu de nonne care organizeazli viata In comun, este o tehnicli a convie-
\uirii umane, destinata sa disciplineze cornef\ul uman §i sa apere societatea de
excese.
Regulile juridice impun obliga\ii, organizeaza func\ionarea generala a statului
§i a organismelor nestatale, oferli (deschide) posibilitatea valorificarii unor inte-
rese, recunosciind capacitatea participiirii individuate in diferite rela\ii, atribuie
roluri §i statute (de produciitor, de cumpariitor, de viinzlitor, de locatar, de locator;
de plirinte, de fiu/fiica etc.).
fn acest sens, dreptul imbinii necesitatea §i libertatea, Necesitatea, ca un
domeniu specific dreptului, rezultii din chiar scopurile generate ale vie\ii sociale,
scopuri prefigurate in ansamblul normelor legate. Aces! ansamblu alcatuie§te
dreptul obiectiv. El prive§te acea coordonare imperativii prin norme (despre care
vorbea Max Weber), fiind premisa necesarii a coexisten\ei liberta\ilor. Regulile
. stabilite prin norme trebuie sii-§i giiseasca un cadru minim de legitimitate pentru
a putea ft condi\ia existen\ei posibile a comunita\ii. Dreptul este premiza
coeziunii sociale, el dii societiifii caracterul de definit, de coerenfii.
in afara acestei accep\iuni, cuviintul drept mai semnifica §i facultatea unui
subiect de a-§i valorifica sau de a-~i apiira lmpotriva tertilor un anumit interes,
legalmente protejat. in diverse declara\ii asupra drepturilor omului se are in
vedere o asemenea accep\iune a drepturilor individuate. Acesta este dreptul
1
Jus vine de la sanscritul ju care !nseamnii a lega. A se vedea ~i sensurile date de
·ciitre Gh. Mihai, op. cit., ·vol. I, p. 142; M Losano, Marlie sisteme juridice, Ed. All Beck,
Bucure~ti, 2005, p. 17 etc.
Conceptul dreptului 31
subiectiv §i el implicil categoria de libertate. Romanii fiiceau §i ei distinc\ia intre
norma agendi (in sens de regulil, model) §i facultas agendi (in sens de putin(il,
capacitate).
in unele limbi existil cuvinte deosebite pentru cele douil accep\iuni ale no(iunii
de drept. Spre exemplu, in englezil law desemneazil dreptul obiectiv, iar Right,
dreptul subiectiv; in germanil, de§i de largil utilizare este termenul Recht, uneori,
pentru dreptul subiectiv se folose§te termenul Berechtigung. In francezii, de
obicei dreptul obiectiv este redat notandu-se cuviintul cu literil mare (Droit), iar
dreptul subiectiv cu literil mica (droit) sau la plural (droits). in vorbirea curentii,
nespecializatil, oamenii au in vedere in special sensul de drept ca un drept
subiectiv (dreptul de vot, dreptul la concediu etc.).
Ceea ce este drept in sine - preciza Hegel - este pus in existenta sa obiectivii,
adicil este determinat de giind pentru con§tiin(il, §i este cunoscut ca fiind ceea ce
este drept §i valabil legea; in virtutea acestei determinilri, dreptul este pozitiv in
genere 1.
Totalitatea normelor juridice in vigoare (active) dintr-un stat poartil denumirea
de drept pozitiv, un drept aplicabil imediat §i continuu, obligatoriu §i susceptibil a
fi adus la indeplinire printr-o for(il exterioarii (coerci\iune statalil), ca o indreptil-
tire legitimii a unor instan(e sociale special abilita~e. , .
Dreptul este insii §i o artii, adicil un ansamblu de mijloace pe care le intre-
buin\eaza organele care creeaza dreptul sau care aplicii dreptul. Legiuitorul tre-
buie sil §tie sii selecteze din ansamblul trebuin\elor sociale pe cele care riispund
unor nevoi reale, judeciitorul trebuie. sil posede arta de a aplica legea in confor-
mitate cu litera §i spiritul siiu §i potrivit cu multitudinea conditiilor de limp,
spa\iu §i persoane in care se deruleazii aspectele de via\ii; la fel procurorul,
avocatul sau organul administrativ. in orice caz, acest ,,montaj" artistic al drep-
tului nu poate fi, in niciun moment, despiir(it de §tiinta dreptului care ramiine
marele regizor al intregii montiiri, al fascinantului proces care este crearea §i
realizarea dreptului2 •
Cuviintul ,,drept" mai este asocial, ca adjectiv, in aprecierile de naturii moralii
(de exemplu: om drept, ac(iune dreaptii, pedeapsil dreaptil etc.). in afara
termenului de drept, se intrebuin(eazil §i termenul de juridic. Acesta este utilizat
atiit ca adjectiv (normii juridica, raport juridic etc.), cat §i intr-o accep(iune ·ce
excede no\iunii de drept ( obiectiv sau subiectiv). Juridicul este un fenomen
complex care func\ioneazil obiectiv pe un fundal social, constituind unul din
modurile de reflectare pe plan social a existen\ei umane. Juridicul are - siste-
matic vorbind - un caracter unitar, de§i are o compunere complexii (psihologicil,
institu(ionalil, rela(ionalii). Unicitatea fenomenului juridic determinii unicitatea
§tiin\ei dreptului (§tiin(ei juridice) care este, a§a cum am vilzut, o §tiin(il
1
Hegel, Principiile filosofiei dreptului, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1969, p. 239.
2
Ase vedea, pe larg, M Manolescu, Stiin(a dreptului §i artele juridice, Ed. Continent
XX!, Bucure§ti, 1993.
32 Teoria genera/a a dreptu/ui
explicativ-normativa, ce nu se limiteazii la descrierea $i explicarea func\ioniirii
unor elemente de tehnicitate $i construc\ii logice, ci se referii $i la caracterul
operational al conceptelor prin intermediul carora se fundamenteazii ontologia,
gnoseologia, axiologia $i metodologia juridica. Juridicul define$!e o parte
componentii a realitii\ii sociale, aliituri de politic, etic, economic etc. in socio-
logie1 se vorbe$te despre fenomenul juridic $i despre juridicitate, ca un criteriu de
distinc\ie a fenomenelor sociale. in acest sens, toate fenomenele juridice pot fi
privite ca fenomene sociale, fiindcii, chiar un sentiment pur solitar al dreptului
implica o laten\ii a societiitii, un drept robinsonian neputandu-se concepe. Dar nu
toate fenomenele sociale sunt $i juridice, ceea ce vine sa puna in discu\ie criteriul
pe baza caruia pot fi distinse, din ansamblul fenomenelor sociale, cele juridice.
Aces! criteriu este tocmai juridicitatea, reflectat indeosebi pe plan normativ2 •
§2. Originea ~i aparitia dreptului. Dimensiunea istorica a drep-

tului
Studiul conceptului dreptului implica cu necesitate viziunea istorica, legatii de
descifrarea originilor dreptului. Ca institu\ie ce deriva de la societate $i i$i gase$!e
suportul in rela\iile reciproce dintre oameni, dreptul este· indisolubil legat de
evolu\ia generala a societa\ii, de particularitii\ile societii\ii in.diferitele sale trepte
de dezvoltare istorica.
Chiar $i H. Kelsen recunoa$te cil dreptul este un fenomen condi\ionat de timp
3
$i spa\iu • .
Intrebarea care se pune este aceea de a $!i daca dreptul este indisolubil legat
de societate de la primele sale forme primitive de organizare sau, dimpotriva,
daca dreptul apare, ca $i statul, doar la un anumit moment al evolu\iei istorice a
omului. Riispunsul la lntrebare este legat de modul in care este conceput dreptul:
este el doar apanajul statului sau, In general, orice grup social este capabil sa
formuleze reguli juridice? Existii, pe de alta parte, un drept natural, ideal, anterior
fiecarei reguli pozitive $i care este neschimbat In esen(a sa?
Romanii credeau in ve$nicia dreptului. Acolo unde este societate existii drept
- ubi societas ibi jus. Ei nu puteau concepe existenta societii\ii fiira drept. Din
punctul lor de vedere $i viceversa era exactii: ubi jus ib societas. Credinta !or In
ve$nicia dreptului corespundea celei in ve$nicia societa\ii - $i anume a societii\ii
romane $i, binein\eles, a dreptului roman.
Adep\ii ~colii Dreptului Natural pornesc de la concep\ia aristotelica dupii care
omul este un animal social - zoon politikon. Din nevoia instinctiva de a trai In
societate, apare $i nevoia de a se stabili norme juridice (la baza acestora stand
ace! appetitus societatis).
1Ase vedea, spre exemplu, J. Carbonnier, op. cit., p. 121.

2
A se vedea, pe larg, mai jos, sec\iunea Dimensiunea sociala a dreptu/ui.
3
H. Ke/sen, Theorie pure du droit, 1953, p. 57.
Conceptu/ dreptului 33
Hugo Grotius (1583-1645), reprezentantul de seamii al Scolii Dreptului

Natural, considerii dreptul natural ca totalitatea principiilor pe care ra(iunea le
dicteazii pentru satisfacerea inclinarii naturale a omului pentru via\a socialii.
Astfel fiind, nu este suficient apetitul social al omului, este nevoie ~i de rati-
une care dicteazii principii, anumite precepte fundamentale. Aceste precepte pri-
veau: I. aliendi abstinentia (respectarea a tot ce e al altuia); 2. promissorum
implendorum obligatio (respectar.ea angajamentelor); 3. damni culpa dati
reparatio (repararea pagubelor pricinuite altora); 4. poenae inter hominis
meritum (pedeapsa echitabilii). Acestea erau, in concep\ia Jui Grotius, bazele pe
care se construie~te dreptul natural, ca. drept etern, imuabil. Prin aceasta el se
deosebe~e de dreptul pozitiv - un drept voluntar, imperfect, schimbiitor.
Dreptul natural, ca sistem de jus-duplex este apoi conceput ~i pe alte baze de
ciitre Pufendorf(l632-1694), Jean Domat (1625-1696) ~i al\ii. Le¥iuitorii Revo-
lu\iei franceze sunt putemic condu~i de ideile Dreptului Natural. In proiectul de
Cod civil s-a plecatdela premiza ca: ,,Existiiun drept universal, imuabil, izvor al
tuturor legilor pozitive; el nu este decal. ra\iunea naturalii, intruciit acesta
guvemeazii pe to\i oamenii".
Drepturile omului sunt, in concep\ia curentului jusnaturalismului, cele care
decurg din calitatea sa ra\ionalii. Esen\a omului stii in individualitatea lui. Fiin\a
umanii atinge destina\ia ei, intruciit se..comporta ca.purtiitoare a ra\iunii.
Ideile acestea revin ori de ciite ori emanciparea individului, posibilitii\ile sale
de afirmare a demnitafii ~i a personalita\ii sunt in pericol. S-a afirmat, in acest
context (~i nu :!lira indrepta\ire!) cii-,,Secolul al XX-lea a avut nostalgia dreptului
natural'", un dreptdisimulat sub forma ,,principiilor.generale" ale dreptului sau a
,,principiilor de echitate".
Din aceasta perspectivii, intrebarea. care se ridicii mai sus ( ciind apare drep-
tul?) ramiine in rela\ie chiar cu modul in care concepem dreptul. Dacii el este
echivalent oriciirei reguli de conduita, dreptul exista nediferen\iat de alte reguli
de conduitii din momentul apari\iei primelor forme de organizare socialii. Dacii
avem in vedere faptutcii dreptul nu poate exprima deciit nevoile sociale ale unei
colectivitiifi constituite in formii politicii, atunci dreptul apare in condi(ii social-
istorice determinate, caracterizate prin diferen\ieri specifice societii\ii politice.
Dreptul - nota Aristotel- este ordinea .comunitiitii politice.
in ce ne prive~(e, inGliniim spre aceastii ultimii ipotezii, in\elegiind sa o demon-
striim prin cele ce urme<1zii.
in evolutia sa; omul pleacii de la o stare de dependen(ii totalii fa\a de naturii -
omul in situa\ia de culegiitor, folosind tot ceea ce. natura ii pune la dispozi\ie in
stare brutii, rarii a prelucra (~i rarii sli aibii.:posibilitatea s-o faca) obiectele incon-
juriitoare. Hoarda sau Ceata primitiva nu putea fi o forma socialii de organizare,
intruciit orice asemenea forma implicii ~i con~tiinta unui criteriu (real sau ima-
ginat), iar Hoarda nu era decal rezultatul unei apropieri instinctive (apropierea
omului de om fiind · resim(itii astfel ca. o garantie a supravietuirii in fa\a unei
naturi atotputemice ~i ostile).
1
M. Vi/ey,Ledroitnaturel,RevuedeSynthese, 118-119, 1985,p. 179.
La scara devenirii sale istorice, determinate de mari muta\ii economice (des-

coperirea focului, domesticirea animalelor, prelucrarea pamantulu~ a unor
metale), prima formii de organizare socialii este Ginta. Constituirea gintei se
racea Jn temeiul unui criteriu - comunitatea de siinge (~i, In subsidiar,
comunitatea preocuparilor economice ). Cercetiirile istoriografice, precum ~i cele
sociologice au scos la ivealii anumite trasaturi ale acestei etape.
Ginta a fost formii universalii de organizare a societa\ii primitive. Ea s-a
caracterizat printr-o diviziune naturalii a muncii ( dupii sex ~i viirstii} ~i pfin dom-
nia obiceiului. Democratia gentilicii Jnsemna proprietatea comuna asupra plimiin-
tului, lipsa unei forte exterioare de constriingere (ca prerogativii social-organizatli
a unei piir(i a societii\ii), o putere socialii ce apar\inea Jntregii colectivitati.
La greci, spre exemplu, Ginta purta denumirea de genos. Conducatorul era
ales de membrii gin\ii, fiind denumit arhonte.
Mai multe gin\i formau Fratrii ~i Triburi. in fruntea Tribului se afla Sfatul
(bule), alclituit din conduciitorii gintilor. Agora era adunarea ob~teascli. in tiinp
de riizboi, tribul avea conduclitor militar (basileus) care era, dupii spusele lui
Aristotel, ~ef peste oamenii liberi.
S-a sus\inut ca initial Ginta a fost matriarhalii, fapt datorat pozitiei proemi-
nente a femeii In gospodiirie - ea asiguriind mij loacele de subzisten(ii statomice
Jn comunitate (Jntoarcerea biirbatilor, ocupa\i cu expedi\iile de viinatoare a ani-
malelor salbatice, fiind Jn permanen(ii sub semnul !ntrebarii). Ciisatoria (Jn sensul
raporturilor dintre sexe) era exogamii - barbatul fiind din afara gintii-mama; la
moartea sa, copiii ramiineau Jn aceastii gintii, iar legaturile de siinge se stabileau
In legiiturii cu un striimo~ feminin. Raporturile sexuale fiind libere (heterism), era
exclusii orice paternitate, descenden(a stabilindu-se In linie femininii.
Trecerea de la ginta matriarhala la cea patriarhala a fost uneori interpretatii
ca un efect al dezvoltiirii ideilor religioase, al introducerii unor zeitati noi. Este
ilustrativii Jn aces! sens descrierea pe care Eschil o face dramaticei lupte intre
matriarhat ~i patriarhat, Jn Orestia. Clitemnestra J~i ucide so(Ul - pe Agamemnon,
Jntors din razboiul troian - din dragoste pentru amantul ei, Egist. Potrivit vechii
credin\e, Clitemnestra nu putea fi raspunziitoare de omor, pentru ca ,,ea nu era
Jnrudita prin siinge cu omul pe care-I ucisese". Oreste, fiul ei, riizbuna pe Aga-
memnon, omoriind-o pe Clitemnestra. Este urmiirit de Eminii (aparatoarele
matriarhului). Apollo ~i Athena 11 apiirii., iar Areopagul 11 achitii. Astfel lnving
zeii cei noi, apariitorii patriarhatului. Trecerea la monogamie, ca efect al instau-
riirii patriarhatului, este interpretata ca o violare a unei vechi porunci religioase
(violarea dreptului celorlal\i biirba\i asupra aceleia~i femei).
in realitate, trecerea la Patriarhat J~i are cauzele sale sociale ~i economice,
determinate de schimbiirile importante produse: dezvoltarea agriculturii, a piisto-
ritului, a me~te~ugurilor, a schimbului etc.
Hegel considerii ca adeviirata Istorie Jncepe abia odatii cu apari(ia Statului ~i a
Dreptului, care Jntruchipeazii punctul eel mai !nalt al culturii unui popor.
lnceputul adeviirat - noteazii Hegel - ~i prima fundatie a statului consistii in
introducerea agriculturii, aliituri de introducerea ciisiitoriei, intruciit primul din
aceste principii aduce cu sine prelucrarea solului ~i, odatii cu aceasta, proprietatea
privatii exclusivii, reduciind viata riitiicitoare a siilbaticului care i~i cautii in pere-
griniiri subzisten(a, la stabilirea dreptului privat ~i la siguranta satisfacerii trebu-
in\elor; de acestea se leagii limitarea raporturilor sexuale la ciisiitorie ~i, prin
urmare, transformarea acestei legiituri intr-o alian\a durabilii, universalii 1n sine,
tot astfel a nevoii subiective, in grija de familie ~i a posesiei in avere a familiei 1•
Cercetiirile efectuate de sociologi, istorici, antropologi ai culturii in comunitii(i
aflate pe treapta primitivii de dezvoltare au scos la ivealii faptul ca in aceste
comunitii!i raporturile membrilor erau conduse pe baza unor comandamente ce
exprimau nevoile elementare ale vie\ii in comun ~i care erau cuprinse intr-un
sistem de norme sociale. lndelungata practicii a acestor comunitii\i determinii
apari\ia unor tabu-uri, corespunziitoare a~a-numitului sistem al totemismului de
2
clan • La inceput, Totemismul a constituit o expresie a diviziunii naturale a mun-
cii dintre comunitii\i, contribuind la circula\ia fondului de alimente ~i la
reglementarea legiiturilor dintre sexe (membrii unor gin\i apaqinand aceluia~i
totem nu se puteau ciisiitori intre ei). Dupii credin\ele totemice, cei din acelea~i
clanuri sau fratrii se considerau inruditi direct cu totemul !or (plantii, animal
etc.)'. . ·
Acest sistem al totemismului de clan se apiira printr-un set de reguli - opreli~ti
(tabu-uri) - care vizau cele mai diverse domenii ale vie(ii comunitiitii. Spre
exemplu, se intiilnesc reguli privind ocrotirea ciiminului, a conduciitorilor, a
biitriinilor, a copiilor, a armelor, a.mijloacelor de muncii mai importante. Existau
opreli~ti cu privire la atingerea anumitor animale sau plante. Bolnavii, cadavrele,
femeia in timpul menstrua\iei constituie, de asemenea, tabu. Unele reguli - opre-
li~ti - prezintii uimitoare similitudini cu normele cuprinse in codurijuridice.
Schleiser, spre exemplu, indicii urmiitoarea listii a tabu-urilor sexuale, dupii
ordinea !or de stricte\e: a) interzicerea incestului intre frate ~i sorii (atilt in reali-
tate, ciit ~i in mituri inciilcarea ei are loc foarte rar); b) incestul cu mama (e soco-
tit ca ceva nenatural, de nelnchipuit; nu se cunosc cazuri de aces! fel, dar faptul
nu e pomenit cu atata repulsie ca incestul dintre frate ~i sora); c) contactul sexual
cu fiica (nu e pedepsit cu pedeapsii prea mare, dar e considerat ca ceva repro-
babil; sunt cunoscute multe cazuri); d) contactul sexual cu fiica surorii mamei (e
rar Jntiilnit, e foarte reprobat ~i \inut totdeauna Jn secret; descoperit, e grav pedep-
sit); e) contactul sexual cu sora so(iei (nu e socotit incest, totu~i o asemenea
legiiturii, chiar daca are loc sub forma poligamiei sau cu sora so\iei decedate, star-
1
Hegel, Principiile filosofiei dreptului, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1969, p. 232-233;
M Eliade, Istoria credin(elor ~i a ideilor religioase, I, Bucure~ti, 1981.
2
.Totem - 1n limba dialectala algonkiana (a pieilor ro~ii nord-americane) insemna:
ruda fratelui sau a surorii. Tabu- cuvantul are ca sens initial: izolat, separat.
3
A se vedea T Herseni, Sociologia, Ed. Stiintificii ~i Enciclopedicii, Bucure~ti, 1982,
p. 359.
ne~te o puternica repulsie ); f) contactul cu soacra sau cu sotia fratelui (e con-
damnabil, dar nu este socotit incest)'.
Este uimitoare asemiinarea existentii lntre aceste reguli restrictive cu normele
penale de mai tiirziu.
Asemenea cercetiiri contirma faptul cii regulile sociate sunt indispensabite
oriciirei forme de organizare socialii; ele sunt determinate In mod necesar de
evolu(ia socialii ~i alciituiesc ,,un prim deziderat at oricarei ordini2".
La fel ca Jn cazut sistemului toteO.mismutui de clan, ~i aceste seturi normative
se dezvolta treptat, odata cu schimbarile sociale. Regulite simple de comportare,
care lnainte erau lmpletite direct cu activitatea materialii a comunitiitii §i
exprimau nemijlocit interesele acesteia, se 1mbinii cu elemente de magie.
Anumite mecanisme ale unei false con§tiin\e fac adesea ca un tabu sii se rupa cu
desaviir~ire de lmprejurarile care i-au dat na§tere §i sa treaca la o existen(ii de sine
statatoare; unele opreli~ti, avand, ta 1nceput, elemente rationale, se pot transforma
In contrariut tor ~i, In toe sa apere grupul, Ji pot ti dauniitoare. Totemismut, de
asemenea, se lndepiirteazii treptat de originea Jui, devenind un sistem coerent de
credinte ~i practici. In mod paradoxal, tocmai animalul sau planta devenita totem
este, mai tarziu, interzisa a ti omoratii sau consumata.
0 seama de cercetatori (Thurnwald, Malinowski, Hoebet etc.) considerii ca
aceste seturi de norme sociate alciituiesc dreptut societlitilor primitive. A~a, spre
exemplu, Thurnwald3 construie~te o Jntreagii ordine dogmatica de drept al socie-
tatii primitive, care alciituie~te o forma incipientii a dreptului. Matinovski consi-
derii ca studiut dreptului primitiv poate conduce la conctuzia posibititii\ii de cla-
siticare a normelor acestuia, existiind suticiente semne distinctive ,,care separa In
4
mod clar dreptul primitiv de alte forme de obiceiuri ".
Hoebet desprinde din obiceiurite primitive dreptul. primitiv, consideriind cii
simpla asigurare, prin orice mijloace, a traducerii In via(ii a normelor de conduita,
transformii In drept o normii de comportare. ,,0 norma sociatii - scrie Hoebel -
devine normii de drept din momentul In care neglijarea sau lnciilcarea ei este
urmata, sub formii de amenin(are sau In mod real, de apticarea unei forte tizice,
exercitatii de un individ sau de un grup ca privilegiu socialmente recunoscut al
acestuia'". La fel considera ~i Gurvitch, cand apreciazii ca ,,acolo uncle exista
chiar un simplu Noi activ sunt ~anse de ate giisi In prezenta dreptului"6•
1
Schleiser, Grundlagen der Klanbildllng (Bazele formarii triburitor), Gottingen, 1956,
p. l 19, citat de T. Huszar, Morala ~i societatea, Bucure~ti, Ed. ~tiintificii, Bucure~ti,
1967, p. 134. . .
2
L. Fuller, The Morality of Law, Yale University Press, 1964, p. 46. Ase vedea ~i
E. Speranfia, lntroducere In filosofia dreptului, Cluj, 1946, p. 5.
R. Thurnwald, Werden, Wandel und Gestaltung des Rechts im Lichte der Wolker-
forschung (Existenta, formarea ~i schimbarea dreptului in lumina cercetarilor etnogra-
fice ), Berlin, 1934.
4
Malinowski, Crime and Custom in Sovage Society, London, 1926, p. 58.
5
Hoebel, The Law of the Primitive Man, Cambridge, 1954, p. 208, apud T. Huszar,
supracit.
6
G Gurvitch, Sociologie du Droit, Traite de Sociologie, Tome II, P.U.F., Patis, 1963,
p. 173.
Abordand ideea ordinii, Hayek se 1ntreaba: ,,Ar trebui oare si'i numim legi
categoria de norme care 1n asemenea grupuri (formate din membrii care au norme
comune, dar nu au o organiza\ie creata expres pentru aplicarea !or) pot fi efectiv
sanc\ionate prin opinie ~i prin excluderea indivizilor care le 1ncalcl\?" 1•
Singura diferenta dintre diferitele ordinii sociale nu constii 1n aceea cl\ unele
statueazl\ sanc\iuni §i allele nu, ci 1n tipurile diferite de sanc\iuni. Kelsen este de
pl\rere cl\ doar prin includerea momentului coercitiv in conceptul de drept acesta
se poate diferen\ia de orice alta ordine sociala, in timp ce prin conceptul de
constriingere cu ajutorul for\ei statului este ridicat la rang de criteriu un factor
deosebit de important pentru cunoa§terea rela\iilor sociale §i caracteristic in eel
mai inalt grad pentru ordinile sociale numite de drepr.
Alti speciali~ti, cum ar fi polonezul Podgorecki, vorbesc despre aceste norme
ca despre un ,,drept tradi\ional"3 • Analiza este plasatl\ pe terenul metodei etnolo-
gice de studiere a fenomenului juridic.
Problema dreptului societa\ilor aflate in treapta primitivii de dezvoltare (a
societa\ilor pre-statale) duce ulterior la punerea unei chestiuni fundamentale
pentru teoria dreptului ~i anume gasirea tipului de cadre sociale (globale, grupale,
microsociale) mai favorabile sau mai putin favorabile generiirii (crel\rii) drep-
tului. S-a recunoscut, mergandu-se pe linia de gandire corespunzatoare pluralis-
mului juridic, ca dreptul urmeazii a fi privit nu numai in relatie cu statul ~i cu
structurile social-politice constituite, ci ~i in afara oricl\rei structuri, trebuind a fi
cautat ~i in fenomenele sociale de genul manifestarilor de sociabilitate care dau
na~tere normei de solidaritate. Aceastl\ norma corespunde unei totalita\i de dife-
rite sentimente umane reciproce, determinate de anumite influen(e psihice, de o
anumita intimitate a legl\turilor sau de contacte nemijlocite. Apare deci posibil, in
aceasta lumina, ca numeroase grupuri sociale, construite ~i legate psihologic, sl\
poata elabora norme juridice, ceea ce ar transfonna dreptul intr-un fenomen prin
excelen\l\ pluralist (din perspectiva genezei sale)4 .
Pentru a putea sii dam raspuns ideii pluralismului juridic este nevoie, credem,
sa reluam prezentarea procesului apari(iei dreptului.
Pana acum am stabilit faptul ca este de esen(a oriciirei comunita\i stabilirea pe
cale normativa a unor criterii de comportament, a unor exigen\e pe care comuni-
tatea 1n\elege sl\ le fonnuleze legat de conduita oamenilor, 1n a~a fel incat comu-
nitatea sl\ se prezerve, sa nu fie pusl\ sub semnul 1ntrebiirii chiar existen(a sa, in
conditiile unui comportament arbitrar. Ramiine de demonstrat caracterul juridic
sau nejuridic al acestor nonne. Suntem de parere ca aceste norme sunt de naturii
' Hayek, Droit, legislation et liberte, p. 115; a se vedea ~i N. Popa, I. Dogaru, Gh.
Diini~or,D.C. Diini~or, op. cit., p. 469.
2
Ke/sen, Teoria purii a dreptului, p. 75.
3
A. Podgorecki, Ocerk sotilogii prava (Schitii a sociologiei dreptului), Moscova,
1974, p. 90.
4
Problema pluralismului juridic va fi reluatii §i dezvoltatii la cursul de Sociologie
juridicii.
ob~teasca sau obi~nuielnica, religioasa sau morala, neexistilnd in aceasta faza de

dezvoltare istorica un aparat special care sa le asigure din afara sau de deasupra
intregii colectivitati obligativitatea. Ele erau respectate ca deprinder~ for(a lor
obligatorie fiind rezultatul unei reflectiiri Jn planul con~tiin\ei individuale a con-
vingerii utilitiitii lor. Nu exista Inca nici acea ,,ierarhie jurisdic\ionala", de care
vorbe~te Traian Herseni •
1
Ierarhia jurisdic\ionala este, in esen\i't, un fenomen juridico-administrativ;

fenomen neconturat Inca in aceste momente ale dezvoltarii social-istorice. A~a
cum mentioneaza Hart ,,Este, desigur, posibil sa ne imaginam o societate Iara
legisla\ie, curti oficiale ~i allele. intr-adeviir, sunt multe studii despre cornuna
primitivii In care nu numai revendicarea acestei posibilita!i se realiza, dar descri-
erea in detaliu a vietii societatii relevii ca intelegerea controlului social este data
de atitudinea generalii a grupului fa\i't de standarde de comportament obli-
gatoriu " 2 •
Sanc\iunile, in cazul nerespectarii opreli~tilor stabilite Jn continutul normelor, ·
erau aplicate de comunitate, putilnd sii se dispunii chiar alungarea din trib. Se
practica riizbunarea silngelui (dinte pentru dinte, ochi pentru ochi).
in conditiile schimbiirilor sociale ce au avut loc in societatea gentilico-tribala
se produc modificari in structura ~i modul de func\ionare a puterii sociale ~i ·a
normelor ce asigurau eficienta acestei puteri. · Astfel - spre a ne men\ine la
exemplul Greciei- Jn epoca descrisii de Homer (aceea a democra\iei militare).se
constata o treptata desprindere a organelor conduciitoare de restul popula\iei.
Conduciitorii militari, data fiind inmul\irea riizboaielor, cresc considerabil in
importan\i't: ei hotiiriisc fiirii a mai consulta aduniirile ob~te~ti. Dupii ce legendarul
rege Teseu a dat conducerea unicii Atenei prin unirea triburilor, Solon imparte
popula\ia atenianii in patru clase dupii avere. in timpul lui Clistene, ultimele
resturi gentilice sunt nimicite, iar cetii\enii sunt implir\i\i pe baza criteriului. strict
teritorial (100 districte comunale numite demos-uri). Apare astfel statul, orga-
nism de conducere ce-~i stabile~te legiituri de altli naturli (teritorialii ~i nu de
silnge) cu cetii\enii.
Inca pe treapta Jnaltii a dezvoltiirii societa\ilor gentilice, paralel cu trecerea la
agricultura ~i cre~terea vitelor, avusese loc o diferen\iere a intereselor sociale,
diferen\iere ce s-a reflectat ~i in plan normativ. Astfel, o serie de norme obi~nu
ielnice sunt preluate ~i adaptate noilor interese (privind situa\ia prizonierilor de
riizboi transforma\i in sclavi, situa\ia datornicilor, transmiterea prin mo~tenire a
bunurilor etc.).
A~a cum sublinia Hegel: ,,Numai dupii ce oamenii ~i-au niiscocit trebuinte
multiple ~i cilnd dobandirea acestora se implete~te cu satisfacerea lor, numai
atunci se pot alciitui legi" 3 .
1
Ase vedea T. Herseni, op. cit., p. 397.
2
HL.A. Hart, The concept of Law, Oxford University Press, 1963, p. 89.
3
Hegel, op. cit., p. 238; a se vedea ~i /. Craiovan, op. cit., p. 34.
Astfel, aliituri de preluarea unora dintre vechile n01me de obicei §i sanctio-
narea lor (recunoa§terea lor) ca norme statale, dreptul apare §i sub forma unor
legi noi, edictate de noua putere. in acela§i timp, societatea a continua! sii creeze
reguli sociale (obi§nuielnice, morale, religioase etc.) care coexistii cu regulile
juridice. Deci, dreptul nu inlatura ce/elalte norme sociale, else a/atura acestora,
coexista cu ele. Dreptul se desprinde treptat de moralii §i obiceiuri, in conditiile
prefacerilor structurale din societate.
Neacceprand ideea pluralismului juridic, nu in\elegem sii adoptiim ideea unui
monism juridic, in confonnitate cu care sii acceptiim faptul ca statul arc mono-
polul absolut al creiirii dreptului. Pe planul surselor dreptului, aliituri de ini\iativa
statalii concretizatii in diverse acte normative, creeazii norme care pot deveni juri-
dice prin sanc\ionare (recunoa§tere) statalii1 anumite organizatii sociale nestatale.
Pe de altii parte, o serie de practici sociale, 1ndelung repetate in actele zilnice,
cunoscute, aplicate §i respectate intr-un numiir mai mare sau mai mic de rela\ii
sociale, pot, de asemenea, sii devinii norme juridice. Acestea sunt obiceiurile (sau
regulile primare, cum le denume§te Hart). Ne apare interesantii remarca pe care o
face Imre Szabo: ,,in ceea ce privqte legiitura dintre ,,stat" §i ,,drept" ghilimelele
trebuie sii fie plasate in mod corect, astfel ca dacii se vorbe§te de drept fiirii stat,
cuvantul ,,drept" trebuie sii fie pus intre ghilimele, pentru cii, in aces! caz, nu este
1n mod real drept; dacii se vorbe§te, dimpotrivii, de ,,drept statal", atributul
,,statal" nu trebuie sii fie pus in ghilimele, ciici este de prisos. in orice caz, prin
interven\ia statului ia na§tere dreptul. Fiirii stat nu existii drept"2 •
in concluzie, vechile norme ale comunitii\ilor gentilice se bazau pe obiceiuri §i
tradi\ii, ele erau nemijlocit integrate in via\a gin\ii §i, chiar dacii au cunoscut une-
ori un proces de deformare, imbriicilnd forme mistice, ele se impuneau prin faptul
cii reprezentau interesul general (sau considerat general) al comunita\ii. Scindarea
societiitii in categorii cu pozitii diferite in viata productivii a dus la apari\ia unor
situatii calitativ noi. Cerin\ele care exprimau interesele grupiirilor conduciitoare
nu mai erau considerate de intreaga societate ca interese proprii, trebuia ca ele sii
fie introduse, impuse, la caz de nevoie, prin forta de constrangere a statului.
Aceastii putere enormii a statului, de a crea dreptul §i a garanta realizarea Jui,
trebuie sii fie rarmuritii de anumite principii: echitatea, asigurarea drepturilor fun-
damentale ale omului, dreptatea socialii, progresul social.
Ocupandu-se de no\iunea §i evolu\ia dreptului, Max Weber considera ca In
dezvoltarea sa dreptul a cunoscut patru mari etape: revela\ia dreptului de ciitre
,,profe\ii dreptului" (de pildii Decalogul revelat lui Moise de ciitre Dumnezeu);
crea\ia §i descoperirea empiricii a dreptului prin intermediul dreptului jurispru-
dential (ceea ce a fiicut, spre exemplu, pretorul la Roma); administrarea dreptului
de ciitre imperiul laic §i de ciitre puterile teocratice (despotismul luminat al
1
Cuviintul sanctiune avea initial s:_nsul de consacrare~ sancio, sanciere: a face o lege,
a ,,sfinti" o lege, o porunca, a decreta. In subsidiar inseamnii a pedepsi.
2
l Szabo, Les Fondements de la Theorie du Droit, Akademiai Kiado, Budapest, 1973,
p. 114.
secolului al XVIII-lea) ~i, in fine, elaborarea sistematicii a dreptului, in baza unor
criterii teoretice ~i ra\ionale 1•
§3. Primele legiuiri
Dreptul apare in Orientul antic. intre primele legiuiri (adeviirate monumente

juridice) se men\ioneazii: Codul lui Hamurabi (Babilon), Legile lui Manu (India),
Codul lui Mu (China).
Codul lui Hamurabi, conservat in mod miraculos §i descoperit la Susa In
190 I, cuprinde 282 articole. Aces! cod edictat cu 2000 de ani inainte de Christos,
con\ine atilt norme cu caracter strict juridic, cat ~i norme morale, religioase. in
considera\iile de principiu, legiuitorul din Babilon statueazii faptul cii Legea
trebuie sii aducii binele poporului, trebuie sii opreascii pe eel tare de a viitiima pe
eel slab.
Legile lui Manu, cuprind 5370 versuri ~i au fost edictate de ciitre Brahmani
printr-o indelungatii contribu\ie colectivii.
Legile sun! necesare pentru cii ele con\in pedepse, acestea fiind instrumentul
eel mai important al regelui in indeplinirea misiunii sale esen\iale - Dreptatea.
,,Pedeapsa ciirmuie§te omenirea §i o protejeazii'', iar duhul pedepsei este consi-
derat ca fiul lui Dumnezeu, ca un ocrotitor a tot ce este implinitor aljusti\iei.
in Europa, primele legiuiri consemnate documentar sunt Legile lui Lycurg in
Sparta (secolele al X-lea ~i al IX-lea i.Hr.), Legile lui Dracon ~i Salon in Alena
(secolele al VI-lea ~i al V-lea 1.Hr.), Legea celor XII Table la romani (secolul
al V-lea I.Hr.), Legea Salicii la franci (secolele al V-lea ~i al VI-lea).
Dupii cum se observii, Istoria Dreptului se pierde In negura timpului. Dreptul
este unul din produsele min\ii ~i ale experien\ei umane, cu vechime respectabilii
§i cu rezisten(ii In timp, demnii de misiunea sa civilizatoare, de scopul siiu intim
corelat cu sensul general al fiin(iirii omului In societate.
Dimensiunea istoricii a dreptului conferii acestuia prestigiu §i autoritate, 11
a§azii ali\turi de crea\iile cu larga rezonan\ii social umanii.
Hegel nota atiit de frumos: ,,Soarele ca §i plantele au §i ele legile lor, dar ele
nu le cunosc; barbarii sun! ciirmui\i de instincte, de moravuri, de sentimente, dar
ei nu au cuno§tin(ii de acestea. Prin faptul ca dreptul se instituie §i ca el este
cunoscut (s.n.) se lnliiturii tot accidentalul sim\irii, al opiniei subiective, forma
riizbuniirii, a milei, a egoismului §i numai astfel t§i dobil.nde§te dreptul deter-
mina\ia sa adeviiratii §i ajunge la cinstea care i se cuvine"2 •
1
M. Weber, Le droit contemporain de !'Occident, in Sociologie du droit, p. 221, citat
in Ph. Malaurie, Antologia gandirii juridice, colec\ia Pro jure, ingrijitii de D. Cosma, Ed.
Humanitas, Bucure~ti, 1997.
2
Hegel, op. cit., p. 241.
§4. Dimensiunea socialii a dreptului
Dreptul este un produs complex al societii\ii; normele sale intervin Jn procesul

productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic, repetat al producerii, al
repartitiei ~i al schimbului de produse ~i activitati. Munca cere o rigoare accep-
tatii. Libertatea omului este deplina numai Jn masura ln care nu stiinjene§te
libertatea celorlalti. Drepturile omului nu pot prinde contur, nu pot deveni rea-
litii\i deciit Jn cadrul unei interac\iuni bazate pe coexistenta liberta\ilor §i nu pe
afirmarea brutalii ~i piigubitoare pentm semeni a unor drepturi ~i a unor interese
personale. Superioritatea reflectiirii Jn drept a corela\iei necesare Jntre drepturi ~i
Jndatoriri, precum ~i noble\ea actului de justitie (ca o activitate independenta Jntr-o
societate democratica) alcatuiesc coordonatele care marcheaza decisiv dimen-
siunea sociala a dreptului.
,,Legile sunt matca ~i mama noastra" - afirma D. Cantemir, subliniind prin
aceasta pozitia dreptului ln societatea civilizata, ca un nucleu al ordinii sociale ~i
ca o condi\ie a bunei derulari a raporturilor umane.
Abordarea dimensiunilor sociale ale dreptului implica analiza locului dreptu-
lui ~i a realitii(ii juridice ln societate, sistemul legiiturilor sale cu celelalte ele-
mente (realita\i) ale societatii.
In general, §tiin\ele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic, evolutiv
(capabil sa parcurga stari diverse) §i lnzestrat cu capacitatea autoreproducerii
largite §i optimizate. Aceste ~tiin\e (sociologia, politologia, economia politica)
cerceteaza diversele componente ale societii(ii, pun ln lumina structura §i legi-
tatea structurala a vie\ii sociale, rolul elementelor societa\ii §i influen\ele com-
plexe Jntre aceste par\i (economice, politice,juridice, culturale etc.).
Realitatea juridicii (juridicul) este o dimensiune inalienabila a realita\ii
sociale Jn condi(ii istorice determinate. Existenta ei nu poate fi desprinsa de exis-
tenta celorlalte pfilti ale unei societii\i, suportiind influenta acestora ~i exercitiind
la riindu-i influen(ii asupra !or.
Realitatea juridica sau juridicul este uneori denumita ~i sistem juridic 1 sau
suprastructura juridica. Realitatea juridica (juridicul) are un con\inut bogat Jn
care este cuprins dreptul - ca fen omen normativ (dreptul pozitiv) - dar care nu se
reduce la el. Astfel, componentele juridicului sunt: con§fiinfa juridicii, dreptul $i
relafiile juridice (ordinea de drept). lnainte de a fi o realitate normativa, dreptul
este o stare de con§tiin(ii, Jn sensul ca nevoile schimbatoare ale societa(ii care-§i
1
J Carbonnier considera ca sistemul juridic este cilrnpul, spatial §i temporal, in care
se produc fenomenele dreptului, op. cit., p. 142. Comparati§tii au in vedere sistemul
juridic ca o familie a dreptului - conform R. David, Les Grands Systi:mes de Droit
Contemporains, Dalloz, 1978. Al\i autori - spre exemplu Haesaert - concep juridicul ca
o organizare de sinergii umane, dupa o atitudine mentaia a p3rtilor, care le imprumuta un
caracter necondi\ionat obligatoriu, confirmat de comunitatea sociala interesata. A se
vedea Theorie generale du droit, Bruylant, Bruxelles, 1948, p. 195. A se vedea §i sensul
dat conceptului de realitate juridica de catre Gh. Mihai, op. cit., vol. I.
reclamii reflectare lntr-un sistem de norme nu se transpun tale quale In limbajul
~i In con\inutul dreptului; ele tree prin con~tiinta legiuitorului (sau a poporului,
dacii e vorba de obicei}, urmand un proces de evaluare, valorizare ~i valorificare
finalii prin normele de drept. Din punct de vedere epistemologic, con~tiinta
lnseamnii con~tientizarea scopurilor ~i alegerea mijloacelor In consens cu o tabla
superioarii de valori.
Con~tiinta juridici\ (specializati\ - a legiuitorului sau comuni\ a poporului)
joaci\ rolul unui receptor ~i al unui tampon. Receptor, In sensul ca prime~te sti-
mulii pe care-i emite societatea, ii ordoneaza ~i-i supune unui examen axiologic,
~i tampon, pentru ca se interpune lntre ace~ti stimuli (care se lnfli\i~eazii de cele
mai multe ori ca adevi\rate comandamente, presiuni din partea fortelor socio-
logice creatoare ale dreptului) ~i realitatea normativi\ (care-~i are regularita\ile
sale, ritrnul si\u, o dinamici\ proprie ce nu-i permit si\ urmeze ,,orbe~te" aceste
presiuni). Con~tiinta juridicii apare ca o premisii a dreptului (ca fen omen nor-
mativ}, func\ia sa normativi\ fiind mijlocitii de ipostazele con0tiin(ei, prin care
omul devine propriu-zis subiect: cea cognitivii, cea ac(ionalii ~i cea cultural-
axiologicii. intr-o societate pluralisti\ In care structurile sale sunt profund intere-
sate de schimbiirile esen\iale,jimcfia normativii a con~tiin\ei este organic corelatii
fimcfiei creatoare anticipative.
Ci\utarea ~i inovarea solu\iilor juridice ( celor mai bune) nu pot fi decat rodul
unei mature chibzuin\e, 1ntrucat centrul referen\ial al ontologiei con~tiin\ei 11 con-
stituie fiin\a con~tienti\, iar exerci\iul func\iilor con~tiin\ei juridice echivaleazli cu
o organizare dinamicli a vie\ii psihice ~i spirituale. Con~tiinta juridici\ se struc-
tureazii pe douii paliere: o componentii rafionalii - ideologia juridicii (ansamblul
reprezentilrilor cu privire la fenomenul juridic) ~i o componentii psihicii -
psihologia juridicii (ansamblul triiirilor emo\ionale: sentimente, voli\iuni). 0 buni\
politici\ juridicil, rezultat al traducerii In planul normelor dreptului a cerin\elor
reale ale dezvoltiirii sociale, constituie o adeviirati\ formula educativii, contri-
buind hoti\rator la formarea unei atitudini culturale a individului fa\i\ de exigen-
\ele de comportament con\inute In normele de drept.
A dona componentii a realita\ii juridice (a juridicului) o constituie partea
institufionalii - dreptul, ca sistem de reglementiiri ~i institu\ii 1• Aceasti\ parte
alci\tuie~te miezul juridicului, con\inutul siiu, cadrul siiu substantial de referin\i\.
Dreptul, ca fenomen normativ, di\ expresie cerin\elor structurilor sociale - condu-
ciitoare sau conduse - de mai bunli organizare a raporturilor umane, In vederea
ob\inerii acelui echilibru social indispensabil pentru asigurarea climatului In care
liberului arbitru ~i voin\ei subiective sii i se poatii opune eficient anumite stan-
darde oficiale de comportament ~i In care sii poatii fi lnliituratii tensiunea 1ntre cei
care accepta aceste standarde ~i cei care se abat. Norma juridica, la randul ei, ca
reflectare con~tientii a con\inutului raporturilor sociale, nu este decat o sintezii
1
Carbonnier considera ca ,,Dreptul este mai restrilns decal ansamblul rela\iilor
sociale", op. cit., p. 83.
Concep/U/ dreptului 43
intre ceea ce este (sein) ~i ceea ce trebuie sil fie (sol/en), intre necesitate ~i
libertate, lntre real ~i ideal.
in sfiir~it, cea de-a treia componentil a juridicului este alciltuitil din elemente
relafionale, sociologice. Sunt cuprinse aici ~aporturi/e juridice 0i situafiile
juridice, cele care probeazil eficien(a dreptului. In cadrul acestor raporturi, oame-
nii (individual sau colectiv) participa in calitate de subiecte de drept, valorifi-
ciindu-~i sau apariindu-~i pe cale legalil interese ~i drepturi. Desfii§urarea !or In
conformitate cu dispozi\iile legale duce la crearea ordinii de drept. Din aceasta
perspectiva dreptul poate fi considerat ca un mod de existen\ii a ordinii publicc1,
un real factor de calmare a conflictelor §i de mentinere In limite de ordine a
ciocnirilor de interese.
Omul ac\ioneazil lntr-o ambian\ii sociala, el intra in numeroase raporturi cu
semenii sai, iar aceste raporturi alcatuiesc adevilratul fundament ontologic al
dreptului.
Rezultil ca dreptul, ca sistem de norme §i institutii, are o sfera mai restriinsa
deciitjuridicul, ca parte componenta a realitatii sociale. La ril.ndul sau 1nsa dreptul
apartine §i el acestei realita\i, are determina\ii calitative ce \in de esen\a socia-
lului.
El suporta influen\e din partea componentelor cadrului fizic 1nconjurator §i
din partea componentelor sistemului social (economia, politica, morala etc.). in
ansamblu, aceste elemente de influen\ii poarta denumirea de: factori de confi-
gurare a dreptului.
§5. Factorii de configurare a dreptului
Cercetarea analitica a factorilor de configurare a dreptului \ine cont de toate

caracteristicile participiirii omului la via\a sociala, de corela\ia cu mediul natural
§i social. ldeea existen\ei unor factori exteriori compleqi care exercitii intluen\ii
asupra dreptului s-a conturat in perspectiva admiterii caracterului evolutiv al
dreptului, al progresului juridic. Unii autori (Gurvitch, spre exemplu) au vorbit
despre fundamentul morfologic al dreptului (factori geografici §i demografici,
factori economici, religio§i, morali, psihologici2). Alteori s-a propus a se face
deosebire intre rolul factorilor naturali §i realita\ile culturale. Indiferent de modul
in care sunt prezenta\i §i clasifica\i ace§ti factori, important este, credem, sil se
opereze distinc\ia corecta a acestor factori, in baza semnifica\iei lor, in procesul
complex al determinarii solu\iilor juridice, sa se realizeze ierarhizarea !or in
raport de ponderea realii intr-un sistem social-politic dat. 0 contribu\ie impor-
tanta la cunoa§terea influen\ei acestor factori a adus-o Anita N aschitz Jn lucrarea
sa, ,,Teorie ~i tehnica in procesul de creare a dreptului" (Ed. Academiei, 1969).
1
Ase vedea L.L. Fuller, op. cit., p. 118.
2
G. Gurvitch, Elements de sociologie juridique, Paris, 1940, p. 248.
Plecand de la examinarea rolului acestor factori, ace~tia sunt grupa\i in trei mari
categorii: cadrul natural, cadrul social-politic ~i factorul uman.
Cadrul natural - factor de configurare a dreptului. in toate componentele sale
- mediul geografic, factorii biologici, fiziologici, demografici - acest factor
influen\eazii dreptul. Mediul geografic reprezintii un ansamblu de factori care
influenteazii via\a socialii, dezvoltarea economicii, posibilitii\ile dezvoltiirii
politice etc. Necesitatea stabilirii coresponden\ei legilor cu mediul lnconjuriitor a
fost intuitii de multi\ vreme in giindirea politico-juridica. Uneori, accentul pus pe
rolul unor factori din aceastii. categorie a depii~it limitele reale, ei fiind ipostazia\i
ca factori determinan\i. Exemplu: determinismul geografic ~i teoria geopoliticii,
exagerarea rolului factorilor biologici etc. ,,Un meridian - scria Blaise Pascal -
hotarii~te asupra adeviirului. Legile fundamentale se modifica. Hazlie justitie pe
care o influen\eaza un rau sau un munte; adevar dincoace de Pirinei, eroare din-
colo''1. 0 atare viziune exagereazii, evident, importan\a factorului geografic. In
realitate, diferen\ele dintre epocile dreptului nu consista in deosebirile climatice
sau geografice, ci in realita\ile social-economice diferite in care dreptul i~i desfii-
~oara ac\iunea.
,,Legile - nota Montesquieu - trebuie sa fie potrivite cu conditiile fizice ale
tarii; cu clima - rece, calda sau temperatii - cu calitatea solului, cu a~ezarea, cu
'mmt" dereasa 2( ....
)"
Prezentarea exagerata a rolului factorilor demografici ~i biologici s-a soldat cu
sus\ineri aberante, rasiste care au alimentat con\inutul unor legiuiri retrograde,
antiumaniste. Contestilnd asemenea exagerari, avem in vedere, In acela~i timp,
faptul ca dreptul nu poate sa nu fie influentat de ac\iunea mediului fizic In care
oamenii i~i urmaresc ~i-~i valorifica anumite interese ~i drepturi. Condi\iile fizice
externe se releva legiuitorului - cu toate particularita\ile lor - ca obiect al
reglementarii, influen\ftnd solufiile juridice cele mai potrivite pentru apararea,
conservarea ~i dezvoltarea acestui cadru, in totalitatea sa sau a unor componente
ale sale. Exemplu: masurile legislative pentru combaterea poluarii mediului,
reglementarile prin care se stabile~te un regim juridic specific pentru diferitele
componente ale cadrului fizic - regimul juridic al terenurilor agricole, regimul
juridic al spa\iului aerian, regimul juridic al marii teritoriale etc. Factorul
demografic exercita, de asemenea, influenta asupra reglementiirilor juridice. Sunt
cunoscute, astfel, miisuri legislative de limitare a cre~terii demografice sau,
dimpotriva, masuri de stimulare ~i perfec\ionare a tiparelor de comportament, a
rela\iilor ~i a mentalitii\ilor cuplului conjugal fa\a de descendenta finala
(investi\ia demografica). in des:fii~urarea circuitului juridic, legiuitorul este nevoit
sa ia in considera\ie calita\i specifice ale bunurilor materiale ciirora le acordii un
tratament juridic (o figura juridicii) diferen\iat. A~a, spre exemplu, trasaturile
naturale ale bunurilor fac ca acestea sa se clasifice In: mobile ~i imobile,
1
B. Pascal, Pensees, Paris, 1885, p. 88.
2
Montesquieu, Despre spiritul legilor, I, Ed. ~tiin\ifica, Bucure~ti, 1964, p. 17.
fungibile ~i nefungibile, bunuri de gen ~i bunuri individual determinate etc.

Tiniind seama de asemenea triisaturi, legiuitorul reglementeazii in mod diferit
regimul !or juridic. Spre exemplu, impiir(irea bunurilor in mobile ~i imobile
produce efecte juridice diferite in privinta posesiei, a uzucapiunii, a actiunilor
posesorii etc.
Diversele 1mprejurari naturale (evenimente) care nu depind de vointa omului
pot constitui, prin vointa legii, cauze de na~tere, modificare sau stingere a rapor-
turilor juridice. Asemenea evenimente sunt: na~erea, moartea, curgerea impla-
cabilii ~i ireversibilii a timpului, calamita\i naturale etc. Curgerea timpului, spre
exemplu, poate consolida juridic sau stinge un drept (prescrip!ia achizitivii sau
extinctiva), un cutremur poate declan~a un raport juridic de asigurare de bunuri
sau persoane etc.
Manifestarea for(ei regulatoare a acestui fascicol de factori, apartinand - larg
spus - cadrului natural, nu se prezinta insa ca o fatalitate, nu in mod automat
prezenta acestora se finalizeazii cu consecinte (efecte) juridice. Ac{iunea /or este
totdeauna core/ala unui interes social, este prezentii numai in miisura in care
luarea !or in considera\ie este reclamatii de un interes social 1•
Cadrul social politic influen\eazii dreptul, constituindu-se ca un factor de con-
figurare cu actiune specificii. Fiind un produs social, dreptul se aflii intr-o per-
manentii ~i constructiva rela\ie cu interesele structurilor sociale. A~a cum s-a
subliniat in unele lucriiri de teoria dreptului2, evolu\ia actualii a raporturilor
sociale produce o instriiinare a individului, conduciind la o treptata degradare a
rela\iei dreptului cu societatea. Legat de interesele economice ale marilor compa-
nii, dreptul este obligat sii-~i plaseze ac\iunea pe terenuri pe care criteriile justi\iei
sun! inlocuite tot mai adesea cu criteriile eficacita\ii practice.
Aces! factor de configurare are componente complexe a ciiror func\ionare
conjugatii nu poate riimane in niciun sistem de drept fiirii urmiiri. Evolutia ist.orica
a fenomenului juridic pune in luminii caracterul corelat al ac\iunii componentelor
acestui factor: economicul, politicul, ideologicul, culturalul etc. Urmiirirea acestei
evolu\ii atestii tendinta unor componente ale cadrului social-politic de a-~i
subordona dreptul, de a-1 transforma intr-o tehnicii ce ar putea fi substituitii
oricarui scop, dreptul devenind un fel de ,,ostatic al puterii''. Paul Roubier afirma
chiar despre drept cii este o ,,~tiin!ii a mijloacelor3". Politica ar trebui sa sta-
bileascii scopurile guverniirii sociale, iar dreptul sa aleagii mijloacele4 • Scopul
dreptului, in aceastii luminii, este stabilit in afara sa. Este evident ca o asemenea
viziune rezervii dreptului o pozi!ie de subordonare, determinandu-i existen\a
vegetativii. Pentru emanciparea dreptului ~i scoaterea sa din starea de tutelare
1
A se vedea A. NaschUz, op. cit., p. 66.
2
Ase vedea.1. Carbonnier, Flexible droit, L.G.D.J., Paris, 1976, p. I 15 ~i unn.
3
P. Roubier, Theorie generale du droit, Sirey, Paris, 195 I, p. 277.
4
A. Tune considera ca ,,Politica fixeaza obiective, guverneaza, impune «directii».
Dreptul face administra\ie cotidianii''. A. Tune, Encyclopedia Universalis, ed. a 4-a, Paris,
I995, p. 297.
mliruntii, este nevoie de curii\irea acestor legiituri, de eliminarea accentelor de

hegemonie (economicii, politicii, ideologicii). Dreptul, Jntr-o societate cu adeviirat
democraticii ~i liberii, trebuie sii supunii unei cenzuri proprii Jnse~i scopurile,
valorile societii\ii, contribuind la definirea acelui orizont de idealitate care trans-
cede necesitii\ile practice imediate ~i considerentele de oportunitate. Aceasta nu
poate conduce, bineJn\eles, la o izolare a dreptului de societate, Jntrucat el trebuie
sii-~i afirme Jn fiecare moment func\ia de men\inere a raporturilor sociale Jn stare
de echilibru, participand la ,,func\ionarea globalii cu propria sa logicii, propriile
sale mecanisme, propriile sale institu\ii" 1• Configurarea solutiilor legislative,
caracterul practic-opera\ional al institu\iilor legale Jnregistreazii, In ultimii
instan\ii, variate influen\e din partea factorilor sociali; aceste influen\e nu trebuie
!nsii sii anuleze specificul ac\iunii dreptului ~i sii duca dreptul Jn starea de criza
asupra careia avertiza J. Carbonnier.
Ca element component al acestui factor, economicul (condi\iile materiale ale
societa\ii) l~i impune autoritatea asupra celorlalte componente ale sistemului
social. Dreptul economic modem dezvaluie natura instrumentala a juridicului;
numeroase norme tehnice 1mbogii\esc cu noi note definitorii con\inutul tradi\ional
al dreptului. Acest drept permite In toate cazurile ajustarea la cerin\ele econo-
mice, Jn temeiul unor scopuri bazate pe oportunitate. Dreptul este un suport al
economicului.
Un anumit tip de organizare econoi:nicii nu este strain - dimpotriva! - unei
anumite ideologii care-~i pune amprenta ~i asupra modului de receptare de ciitre
drept a influen\ei economice. Spre exemplu, ideologia materialist-dialecticii
marxistii considerii nu numai ca drej:ltul trebuie sii corespunda situa\iei economice
generale, dar cii economia - condi\iile vie\ii materiale de existen\ii ale societii\ii -
constituie factorul determinant al dreptului (al suprastructurii In genere).
fmbrap~area ~i agravarea acestei teze In concep\ia ~i ac\iunea politica a \iirilor
socialiste a dus la neglijarea ~i la ignorarea rolului factorilor de naturii idealii
(subiectivii), la lipsirea omului de satisfac\ia rezultatelor muncii, la crearea unei
economii bazate pe constrangere2 •
De pe altli pozi\ie pome~te ideologia liberalii ~i cea neoliberalii; 1n viziunea sa,
dreptul trebuie sa favorizeze econorilia contractuala: Libertii\ile economice -
dreptul de a acumula boga\ii ~i capital, libertatea de a produce, de a vinde ~i a
cumpara (toate libertii\ile contractuale) - trebuie sii-~i giiseasca reflectare, atat In
Constitu\ie, cat ~i In legile subsecvente acesteia. Proprietarul trebuie sa aibii
posibilitatea sii profile de toate serviciile aduse de proprietatea sa. Totodata, pro-
prietatea, 1n sens juridic, este un sistem complex de drepturi, ea este, in acela~i
timp, produsul unei evolu\ii juridice ~i nu poate sii existe decat In virtutea legii, a
unei legi care evolueazii. Ea nu poate fi o dominare unica ~i despoticii, cu exclu-
derea drepturilor celorlal\i. ,,Nici un om nu poate sa posede bunuri, nici sii se
1
M Miai//e, Une introduction critique au droit, Maspero, Paris, 1980, p. 82.
2
Asupra ,,avatarurilor marxismului", a se vedea JM. Domenach, Enqu1tte sur les
idees contemporaines, Seuil, Paris, 1981, p. 23-32.
bucure desc1' ;s ~i in siguran(a de ele, daca acest lucru nu are lac. in vi11utea
faptului ca statul este dispus sii-i fie respectat dreptul sau legal. Fara un titlu
legal, el nu are proprietate, el nu este dec~1 un posesor lipsit de posibilitii\i impo-
triva acelora care sun! destul de puternici pentru a pune stapiinire pe bunurile
lui 1".
Dreptul trebuie sii reglementeze concurenta - legea de fier a unei societa\i cu
o economie bazatii pe cerere ~i ofertii. Concurenta necesitii o armaturii juridicii
minu\ios conceputii ~i constant aplicata. Dreptul sanc\ioneaza abaterile de la rea-
lizarea acestei legi, cum ar fi: concuren\a neloialii, frauda, viclenia, exploatarea
ignoran(ei cumpiiriitorului (in peisajul legislativ al \iirilor civilizate vom intiilni:
legea interzicerii concuren\ei neloiale, legea protec\iei cumpiiriitorului etc.).
Asupra dreptului exercitii influen(ii ~i structurile organizatorice ale societafii.
Nu avem in vedere doar structurile politice oficiale - statul in primul rand - ci ~i
grupurile de interes, grupurile de presiune, partidele politice - structuri sociale
nestatale.
Un grup de interes este orice structurii grupalii care, pe baza uneia sau a mai
multor atitudini comune, transmite anumite scopuri celorlalte grupuri din socie-
tate in vederea stabilirii, a men\inerii sau a intensificarii formelor de compor-
tament care sunt implicate in atitudinile comune2•
Asemenea grupuri, bazate pe un sistem de interac\iuni stabile, care respectii
distribu(ia generalii a intereselor in e_chilibru (pentru o reac(ie organizatii la
presiunile externe asupra acestor interese ), ac\ioneazii pentru maximalizarea
intereselor membrilor sai. Ele fac publice cauzele pe care le apiira, sprijina sau
resping candidaturi la alegeri, dezbat proiecte de legi, influen(eazii legislativul
prin tacticile lobby-ului etc. Spre exemplu: existii Jn sistemul politic american
a~a-numitele ,,organizatii negre" ca grupuri de interese, care i§i elaboreazii
revendicarile pe baza atitudinilor comune care exprima interesele lor, solicitilnd
§i drepturi specifice grupului3 •
0 notabila influen(ii socialii exercitii grupurile de presiune. Aliituri de parti-
dele politice - institu(ii specifice ale vie\ii politice - aceste grupuri influen(eazii
cu o for(ii cresciindii jocul politic. De§i in. statute le for afirma cii nu doresc pute-
rea, ci doar vor s-o influen(eze, grupurile .de presiune sun! o prezen\ii tot mai
activa in zonele in care se modeleazii decizia. Este rar totu§i cazul cilnd_grupurile,
ca atare, intervin direct in viata publicii. Grupurile de tip asociativ se diferen(iazii
intre asocia\iile categoriale ~i transcategoriale. Primele grupeazii indivizi pe
baza diviziunii muncii: profesia, sectorul de activitate (industrial, comercial sau
agricol). Celelalte i§i recruteaza membrii in cadrul diferitelor corpora(ii in func(ie
1
W Lippman, The Good Society, New York, Grosset's Universal Library, 1943,
p. 278.
2
Cf. D. Truman, The Govermmental Process, New Yotk, Knopf, 197!.
3
Ase vedea, pe larg, F.M Frohock, Groups and Elits. Public Policy, Scop and Logic,
New Jersey, 1979.
de o comunitate transversa!a: uniunea consumatorilor, asocia\ii de femei, de

tineri etc. 1
In proliferarea tor, se opereazii distinc\ii pe baza statutului lor juridic. Mai
intiii, grupiirile cu caracter obligatoriu, care \in de dreptul administrativ (in gene-
ral de dreptul public), spre exemplu: consiliile de administra\ie ale comunitii\ilor
teritoriale (comunii, canton, departament etc.). Apoi, grupiirile cu caracter volun-
tar, care \in de dreptul privat (societii\ile industriale ~i comerciale, sindicatele
etc.). Mijloacele obi~nuite de ac\iune ale acestor grupuri sunt: propaganda (ele 1~i
prezintii interesele sub aspectul eel mai indreptii\it posibil), jocul de influen\ii
(corup\ia este situa\ia limitii a. acestui tip de interven\ie) ~i ac\iunea directii (de
obicei: greva, blocarea strazilor etc.). fn toate aceste forme sunt vizate aproape de
fiecare data ~i dispozi\ii legale, uneori - in cazul unor forme ale ac\iunii directe -
este vizatii chiar ordinea legalii .In ansamblul siiu.
Cele ciiteva exemple atestii faptul cii influenta acestor componente ale cadru-
lui social-politic - grupiirile sociale fundamentale, structurile economice, siste-
mul de organizafii §i institufii etc. - fac ca dreptul sii se raporteze in fiecare
moment al existen\ei ~i al ac\iunii sale la acest cadru2 •
Factoru/ uman reprezintii zona centralii de interes pentru orice legiuitor.
Reglementand comportamentul o.amenilor in cadrul unor categorii diverse de
raporturi sociale, dreptul se raporteazii permanent la prezenta omului In societate,
la capacitatea sa de a influen\a ~i chiar de a transforma socialul. De la na~tere,
omul parcurge un proces complex ~i. incjelungat de socializare, concept care sem-
nificii integrarea sa in s0 cietate, inviitarea modului social de existen\ii, subordo-
narea fa\ii de conduita-tip, prescrisii prin normele sociale. Socializarea implicii
procesul de devenire umanii a individului (insu~irea regulilor de convie\uire
socialii) ~i formarea sistemelor de riispuns. la diversele. cerin\e sociale. Legea
juridicii constituie un important factor de socializare, modeliind ~i stimuliind
acele comportamente adecvate valorilor. Viata dreptului se desfii~oarii 1n
totalitate intr-un cadru social-uman. in principiu, nimic din ceea ce este social nu
poate sciipa dreptului. Dreptul prive~te ac\iunea omului intr-un sistem de rela\ii
dat. El nu vizeazii giindurile, via\a interioarii, inten\iile individului. Dar, pentru a
se bucura. de eficacitate, normele. de drept trebuie sii evoce in con~tiinta
individului imagini concrete, trebuie, cu alte cuvinte, sii se incorporeze in
patrimoniul psihologic al omului. Pentru aceasta dreptul trebuie sii inliiture
incertitudini/e (fapt ce tine de elementele sale tehnice, de tehnicii juridicii), sii
ofere omµlui variante pozitive pentru stabilirea sensului existen\ei sale (fapt ce
tine de latura normativii a con\inutului dreptul11i). Eficien\a ac\iunii dreptului este
deci legatii de func\ionarea unor mecanisme psihosociale complexe, ciirora
legiuitorul le dii satisfactie, prefiguriind, prin normele de drept, variante de
comportament considerate utile, atilt din punct de vedere social, cat ~i individual.
1
A se vedea J Capaeville. R. Mauriaux, JL. Parodi, Les partis politiques, Paris,
Hachette, 1973, p. 383.
2
Pe larg, D.C. Diini~or, Actorii vie\ii politice, Ed. Sitech, Craiova, 2003, p. 337 ~i urm.
Dincolo de instinctul social (apetitul social) al omului, comportarea sa in

societate este determinatii de functionarea cadrelor modelelor culturale.
Dreptul este implicat in procesul de adaptare a oamenilor la viata socialii,
fiind - in aces! sens - un model cultural, al clirui specific constii in ,,propunerea"
(in caz de nevoie ,,impunerea") unui model de conduitli, consideratii utilii din
punct de vedere social. in aces! proces de adaptare a omului, dreptul are o cauzii
eftcientii (trebuin\ele sau trebuin\ele-tendinte psihologice ale indivizilor), un fond
(sistemul social), o jormii (tehnicii juridicii prin intermediul clireia necesitii\ile
sociale se exprimii in termeni juridici) §i o Bauza ftnalii (instaurarea justi\iei §i a
moralitii\ii) 1• in fiecare din aceste momente •prezenta omului este de nerepudiat,
in miisura in care dreptul tinde sii aibii nu numai o pozitivitate juridicii, dar §i
eficien(ii socialii (practicabilitate). Regularizarea conduitei umane trebuie sii por-
neascii de la cunoa§terea atitudinilor §i a rela\iilor existen\iale, a comporta-
mentului corelat al omului, intr-un sistem de rela\ii dat. Aceasta presupune
cunoa§terea factorului uman in dinamismul §i .multilateralitatea insu§irilor §i a
atitudinilor sale, luarea in considerare a nevoilor, .a intereselor, a finalitii\ilor, a
ac\iunilor omului in diversele sale ipostaze (cetii\ean, proprietar, aleglitor,
func\ionar, muncitor etc.)2.
Dimensiunea umanii a dreptului prive§te, inainte de orice, drepturile esenfiale
ale individului (,,drepturile fundamentale"), drepturi care garanteazii egalitatea
deplinii a tuturor oamenilor, posibilitatea !or .de manifestare nestingheritli in
temeiul demnitli\ii §i al liberta(ii, pentru cii omul, dupii natura sa, este o fiin\li
demnli §i liberii3 •
Dreptul fundamenteazii cadrul poiitico-administrativ, ierarhia jurisdic\ionalii,
apte sii favorizeze pentru oameni un cadru comun §i omogen de via(ii in care
ace§tia sii-§i poatii valorifica interesele legitime. Evolu\ia actualii a raporturilor
inter §i intrasociale, atestii o realitate incontestabilli, aceea a cooperiirii statelor in
materie de drepturi esentiale ale omului. Din aceastli perspectivli, dimensiunea
umanii a dreptului tinde sii se internationalizeze, sii capete o semnifica\ie care
pune in discu\ie chiar relatiile politice §i economice ale statelor. Preocupiirile
comunitli\ii interna\ionale in materia respectului de ciitre state a drepturilor omu-
lui §i a reglementarii legale a acestora, sunt departe de a fi simple chestiuni de
oportunitate sa4 de pruden\ii, ele tind sli devinii chesti11ni de principiu. in aces!
context capiitii contur tot mai precis tendinta .de axiologizare a dreptului §i se con-
4
solideazii ideea cii ,,dreptul apartine imperiului ra\iunii §i nu ra\iunii imperiului ".
1
Cf. f.. Jorion, De la Sociolpgie Juridique, Bruxell~s, 1967, p. 37.
2
Ase ve<leaA. Naschitz, op. cit, p. 81-82.
3
Asupra notiunii, con\inutului ~i clasificarii drepturilor ~i a libertii\ilor fundamentale
ale cetatenilor, a se vedea I. Muraru, E.S. Tiinasescu, Drept constitutional ~i institu\ii
politice, Ed. LuminaLex, Bucure~ti, 2001, p. 172-253.
4
Schwarz Liebermann von Wahlendorf, Jdealite et realite du droit, L.G.D.J., Paris,
1980, p. 24.
in concluzie, actiunea acestui factor de configurare a dreptului prezintii o

importanµi aparte. Prefiguriind tipuri de conduitii umanii, variante de com-
portament, legiuitorul are in vedere pe patticipantul posibil la comer(ul juridic,
atribuind acestui participant diverse status-uri §i roluri. Totodatli, legiuitorul are
in vedere ~i faptul ca eel care incalcii regula este tot omul. Pentru acest motiv,
institu\ia rlispunderii este organizatli aviindu-se in vedere, pe de o parte, restabi-
lirea ordinii de drept, iar, pe de altii parte, recuperarea .socialli a celui care incalcli
norma.
Construirea de ciitre legiuitor a solu\iilor normative apare ca o actiune condi-
tionatii de realitii\i complexe - sociale, economice, spirituale, axiologice, interne
sau interna\ionale1•
Factorii de configurare a dreptului reprezintli importante surse naturale §i
sociale din care acesta i~i !rage obiectul, subiectele, con\inutul, finalitii\ile §i,
intr-o oarecare masura, chiar forma.
§6. Esenta, continutul ~i forma dreptului

Ca orice fenomen, dreptul este. unitatea unor laturi calitative §i cantitative.
Determinarea conceptului dreptului prin prisma categoriilor filosofice de esenµi,
con\inut ~i formli implicli efortul cle decelare a trlisaturilor §i a determinlirilor
calitative fundamentale ale dreptului, pt'ecum ~i efortul de sesizare a modalita\ilor
specifice de organizare internli §i externli a con\inutului. ·
in general, esen\a unui fenomen reflecta unitatea laturilor, a trlisliturilor §i a
raporturilor interne necesare, relativ stabile care constituie natura launtricli a
fenomenului §i-1 fixeaza lntr-o cfasii de fenomene adiacente. A cerceta esenta
dreptului presupune patrunderea lnliiuntrul sau, sesizarea legiiturilor intime care-i
conferii relativa stabilitate, identificarea calita\ilor interne. ·
Observa\iile cele mai vechi asupra insu§irii lucmrilor, asupra naturii acestora
~i a substan\ei !or au conturat ideea de calitate pe care Aristotel o definea ca fiind
,,deosebirea substan\ei", adica ceea ce deosebe~te corpurile intre ele. 0 notii spe-
cifica in definirea calitatii o constituie insu§irea sa de a fi o determinare internii,
proprie obiectului, grani\a care delimiteazli un obiect de altul, uri fenomen de
altul. in lumina stmcturalismului modern, calitatea a lnceput a fi privitii in
corela\ia sa cu stmctura, putiind fi conceputa ca unitatea diritre elemente §i struc-
turli, unitate ce conferli determinare, specificitate, integritate §i stabilitate obiec-
tului dat.
Din multitudinea determinarilor calitative ale dreptului se desprinde o calitate
principalii care exprima calitatea intregului, determinarea lui internli; aceasta este
calitatea juridicii a voin/ei §i a interesului care prezideazli la apari\ia normelor
dreptului §i care asigurli un anumit echillbm in desfii§urarea raporturilor inter-
umane. Oriciite modificari va suferi un sistem juridic, prin orice stiiri ar trece - ca
1
A se vedea ~i A. Supiot, Homo juridicus, Seuil, Paris, 2005.
urmare a modificiirilor intervenite Jn elementele sale - aceastii calitate principalii
va ramiine neschimbatii. intr-adevar, atunci ciind avem Jn vedere un anumit
sistem juridic, vom constata ca Jntr-o anumita perioadii a existen\ei sale, pot fi
Jnregistrate schimbiiri ale calitii\ilor acestui fenomen, schimbari care nu implica
ideea de negare a esen\ei sale, dar care sunt implicate Jn procesul evolu\iei, al
transformiirii respectivului sistem, evolu\ie determinatii, la riindul ei, de un
complex de cauze obiective ~i subiective.
in drept, rolul voin\ei are o dublii semnifica\ie: este vorba, mai Jntiii, de rolul
voinfei generate (a grupurilor sociale sau a Jntregii societii\i), determinatii de
anumite interese ~i care tinde sa se oficializeze prin intermediul activita\ii statale
(creiind dreptul etatic) ~i, apoi, de voin/ii individua/ii, manifestata in procesul
aplicarii dreptului.
Vointa este o categorie psihologica; ea reprezintii ace! proces psihic prin care
se infriing anumite obstacole, prin ac\iuni orientate catre realizarea unui anumit
scop, propus Jn mod con~tient. Este vorba despre un efort voluntar, in care se
confrunta posibilitiitile omului cu condi\iile obiective ~i subiective. Atunci ciind
se abordeaza esen\a dreptului nu se are in vedere aces! sens, al voin\ei indi-
viduale1, vointa ca o expresie a tendin\ei individului de a-~i confrunta posibi-
litii(ile cu condi(iile obiective (efortul voluntar al individului). Se are in vedere
voin\a generala ce se exprima Jn cutume sau legi, care tinde sa-~i subordoneze
voln\ele individuale, aviind la origine con~tiinta generalizata.
Cuprinderea in drept a acestei vointe ~i exprimarea ei in forma oficiala se
realizeaza in baza considerarii intereselor fundamentale ale grupului sau ale
societa\ii in ansamblul siiu. Ideea existen\ei unei asemenea voin\e generale o
intiilnim in concep/ia contractua/ismului. Elaboriind teza ca inainte de starea
sociala oamenii au trait in starea de naturii (cea mai fericitii, dupii Rousseau, in
care omul 'era pentru om zeu - homo homini deus - sau, dimpotriva, cea mai
nenorocita dupii Hobbes, in care omul era pentru om lup - homo homini lupus),
contractualismul considerii cii vine o vreme ciind for(ele individuale ale fiecaruia
nu mai erau suficiente, fiind necesarii depii~irea stiirii de natura ~i intrarea in
starea de societate, impuniindu-se o nouii organizare a for\elor existente.
Neputiind crea for(e noi, oamenilor le ramiine doar posibilitatea formarii, prin
agrega\ie, a unei sume de for(e concentrice care sa asigure rezistenta necesarii
conservarii individului. Pentru ca asocierea sii fie eficace, trebuia - exact ca intr-un
contract - sii se men\inii ~i for\a ~i libertatea fiecaruia dintre asocia\i. Asemenea
forma de asociere avea ca scop apararea ~i protejarea, cu toatii for\a comunii, a
persoanei ~i a avutului fiecarui asocial. inauntrul asocia\iei, fiecare -unit cu
1
Au existat, ce-i drept, curente - al dreptului natural, spre exemplu, care au contestat
rolul voin\ei in elaborarea dreptului, vointa avand rol doar in realizarea dreptului. ,,Vointa
juridica e o fic\iune", scrie Radbruch, Rechtsphilosophie, 1932, p. 80. Ase vedea, cu pri-
vire la importanta voin\ei in drept: I. Dogaru, Valentele juridice ale vointei, Ed. ~tiin
\ifica ~i Enciclopedicii, Bucure~ti, 1986; N. Popa, I. Dogaru, Gh. Diini§or, D. C. Diini§or,
Filosofia dreptului. Marile curente, supracit.
celalalt - asculta doar de el insu§i §i ramane tot atilt de liber ca §i mai lnainte.
,,Fiecare din noi pune Jn comun persoana sa §i toate puterile sale sub conducerea
suprema a voin\ei generate §i mai privim pe fiecare membru ca parte indivizibila
a totului" 1• Rousseau face o diferen\il lntre vointa colectiva (a tuturor) §i vointa
generala. ,,Este adeseori - scrie el - o mare diferen\a intre voin\a tuturor ~i voin\a
generala, aceasta nu prive§te decat interesul comun, cealalta are in vedere
interesul privat §i nu este decat suma voin\elor particulare; scade\i din acestea
nazuin\ele opuse care se compenseazil §i va riimane, ca rezultat, voin\a
generala"2 .
Voin\a generala, in concep\ia Jui Rousseau, nu este suma tuturor voin\elor, ci
numai a celor care concorda ln vederea asocia\iei. Baza construc\iei sale ramane
voin\a particulara. Dreptul (ca §i statul) apar in aceasta concep\ie, ca produse ale
voin\ei, ca forme necesare ale vie\ii in comun. Eliminand unele exagerari, dato-
rate subiectivismului social (Tonnies, Richard, Ratzenhofer, Duprat etc., care
considerau societatea ca un produs arbitrar al voin\ei §i al inteligen(ei umane - iar
legisla\ia ca opera arbitrara a oamenilor), in\elegerea voin\ei generale care cauta
sa se difuzeze prin oficializare, i§i gase§te un real suport in concep\ia clasica
contractualista. in drept se exprima ·o atare voin\il, iar aceasta voin\il nu este o
simplii suma aritmeticli a voin\elor individuate, ci un tot organic care depli§e~te
simpla insumare a voin\elor individuate §i exprimli pozi\ia ~i interesele generate
ale grupurilor §i ale structurilor sociale3• Interesele grupurilor sociale fa,c ca
acestea sli doreascli sli se stabileascli, in avalan~a de interese sociale de multe ori
opuse, o armonie in virtutea ideii de valoare. Nu e vorba de valoare ca ·eittitate
abstractli, ci de valoarea ce func\ioneazli dependent de sistemele morale ~i evolu-
eaza in cadrul acestor sisteme. Pentru a-~i conserva fiinta, societatea are nevoie
de coordonarea activitli\ii individuate, in cadrul unei cooperliri ~i a unei ordini,
privite ca §i condi\ii minime de consens in promovarea unui scop colectiv. De
aceea, are intru totul dreptate Del Vecchio cand considera legea ca fiind in
acela§i timp gandire §i voin\il, fiindcli inglobeazli o hotiiriire logica ~i un act de
autoritate. Hegel considerli ca vointa generalii, ca voin\a a statului, este supe-
rioarli voin\ei individuate §i mai putemica decat ea, fiind - pentru aceasta - o
forma mai 1nalta a liberta\ii §i o treaptii superioarli a spiritului.
Constituind esenta dreptului4 , aceastii voin\il generalli oficializata (devenita
voinfa juridica), exprimata in legi ~i aparata de stat, trebuie privitii. ca o unitate
. de
momente sociale §i psihologice. Voin\a juridica se nuinlira printre ele.mentele
componente ale con§tiin\ei juridice. Fara a se identifica cu con~tiin\a juridica,
voin\a reprezintii o parte activa a acesteia. Dupa ·cum am mai subliniat, omni
1
JJ. Rousseau, Contractul social, Ed. ::;tiin\iificil, Bucure~ti, 1957, p. 101.
2
Idem, p. 81.
3
Cat prive~te no\iunea de ,,interes general", a se vedea l. Cohen-Tanugi, Le Droit
sans l'Etat, P.U.F., Paris, 1987, p. 110 ~i urm.
4
A se vedea, pe larg, N Popa, I Dogaru, Gh. Diini$or, D. C. Diini$Or, op. cit.,
p. 256-278 (Dreptul ca determinare a voin\ei).
actioneazii Jntr-un mediu. social §i natural determinat, iar Jn ace st mediu dreptul
,,programeaza" libertatea sa. de actiune, fixilnd, Jn reguli stabile, pe cale oficialii
sau desprinse dintr-o Jndelungata convietuire, etaloane de conduitii. Presiunea
legilor sociale determina o Jncorsetare a libertiitii ,,absolute" de manifestare a
omului, statornicindu-i anumite praguri, un anumit plafon de comportament.
Asemenea note caracteristice alcatuiesc substan(a dreptului, calitatea sa esen-
tiala, fiind Jntillnitii invariabil Jn orice sistem juridic. Totodatii, aceastii calitate
principalii calificii dreptul, Ji fixeaza un lac specific Jn clasa de fenomene cu care
se Jnvecineazli. $i In alte sisteme normative (etice, religioase, regulile elementare
de convie\uire etc.), se exprima o anumitli voinµ.
Kant concepe dreptul Jn dependenta cu ideile morale, ca o totalitate a condi-
tiilor Jn care vointa libera a fiecaruia poate coexista cu vointa liberii a tuturor,
potrivit unei legi universale de libertate. Potrivit Jui Kant, conceptul fundamental
pe care se Jntemeiazii dreptul este obligativitatea care-§i are bazele in principiul
posibilitatii unei constrilngeri exterioare care sii poata coexista cu libertatea
tuturor. in aceasta lumina, justul (ca o categorie juridica-moralii), este acea
actiune care se afla Jn conformitate cu vointa liberii a fieciiruia 1• Neo-kantianul
Rudolf Stammler, considerii cii dreptul este voin\ii, o vointa inviolabilii, auto-
nomii, coezivii; el este o vointa inviolabilii, Jn sensul cii normele sale sun!
imperative §i coercitive. Autonomia. voin\ei define§te scopul dreptului - armonia
actiunilor omene§ti, prin care se realizeaza §i coeziunea vointei sociale, ca o
condi\ie a vietii sociale. Ceea ce deosebqte - sub aces/ aspect - dreptul, ca sis-
/em normativ, de alte sisteme sociale normative, este tocmai aceastii ca/itate juri-
dicii a voinfei ce se exprimii in integra/itatea normelor, cu toate consecinfele
(privind tratamentul social al normelor de drept) ce decurg din aceastii impre-
jurare.
' Dreptul nu poate ramilne doar Jn stare de voin\a. Ratiunea sa practicii, lega-
turile sale - istorice§te constituite - cu interesele fundamentale ale oamenilor §i
ale structurilor sociale de bazii, imprima dreptului trasaturi de eficienta mult mai
pronuntate Jn comparatie cu alte seturi normative (morale, obi§nuielnice etc.).
Preceptele dreptului l§i gasesc concretizarea In e/ementele de confinut ale
acestuia.
Con/inutul dreptului 11 constituie ansamblul elementelor, al laturilor §i al
conexiunilor care dau expresie concreta {contur) vointei §i intereselor sociale ce
reclama oficializarea !or §i garantarea pe cale etatica. Din aceasta perspectiva,
continutul dreptului implica esenta sa, dar nu se reduce la ea. Continutul este mai
stufos, de§i nu este atilt de profund ca esen(a. Fiind mai apropiat de realitiitile
sociale Jn care dreptul J§i duce existen\a, continutul este, Jn acela§i timp, mai
mobil, J§i are dinamica sa.
1
A se vedea, pe larg, N. Popa, Gh. Diini~or, Contribu\ii kantiene la dezvoltarea
filosofiei dreptului §i statului, Vol. Ad honorem prof. I. Dogaru, Ed. All Beck, Bucure§ti,
2005.
Mircea Djuvara 1 sesiza faptul ca, In con\inutul lor, legisla\iile sunt mereu
altele, de~i - in esen\a ~i in formii - existii ceva care planeazii deasupra lor ~i le
serve~te de cadru permanent - ideea de obliga\ie, tendin(a ideala spre sanc(iunea
juridica, subiectele ~i obiectul rela\iei juridice. Acestea fac sa se distingii ceea ce
este element juridic, ele determina In mod constant realitatea juridica in esen(a ei.
in con\inutul lor, normele ~i reglementiirile difera in timp ~i loc. ,,Nici un jurist -
scria Georges Ripert - nu ar indrazni sa sus\ina in zilele noastre ca dreptul nu
evolueazii"2 .
Dinamica dreptului determina aprofundarea cunoa~terii con\inutului dreptului,
in toata complexitatea sa ~i in considerarea conexiunilor, a legaturilor interne ~i
externe, multiple ale elementelor sale componente.
Con\inutul dreptului are ca latura componentii dominantii sistemul normelor
juridice (lucru ce-i determinii pe unii autori sa vorbeascii despre con\inutul
normativ al dreptului). intr-adevar, orice sistem de drept i~i realizeazii func\iile
prin ac\iunea normei de drept, iar mecanismul influen\ei sale asupra rela\iilor
sociale este esen\ial legat de modul in care etalonul de conduita pe care-I
cuprinde norma patrunde in \esiitura raporturilor interumane. Ca elemente de
con\inut ale dreptului, normele juridice se atlii lntr-o permanentii rela\ie .cu
con~tiin\a juridica {pe care Djuvara o considera izvorul material al' dreptului
pozitiv)3 ~i, prin aceasta, cu ansamblul condi\iilor vie\ii materiale ~i spirituale ale
societii\ii {fapt de natura a-i indreptii\i pe unii cercetatori sii vorbeascii despre
con\inutul social-politic, ideologic, sociologic etc. al dreptului). Raportat la
societate, dreptul apare ca un factor ce organizeaza rela\iile sociale, · le.· dii o
finalitate, in conformitate cu un interes public. Normele de drept - laturi
alciituitoare ale con(inutului dreptului - se lnfii\i~eazii in calitate de premise ~i
condi\ii sine qua non ale ordinii, precum ~i ca instrumente de control social4 •
in\elegand complexitatea con\inutului dreptului, consideriim ca este.inexact a
se vorbi despre rnai rnulte con\inuturi (normativ, volitional, social-politic etc.), ci
eventual despre laturi, elernente, conexiuni diverse ale con\inutului siiu. Con\i-
nutul dreptului trebuie privit In rnultitudinea elernentelor sale alciituitoare, a
proceselor care-i dau fiin\ii specificii, a conexiunilor multiple pe care le stabile~te.
Este in afara discu(iei faptul ca latura normativa reprezinta elementul eel mai
pregnant al confinutului dreptu/ui, iar aceastii laturii conferii dreptului ·pozitivi-
tate. Pe de alta parte, nu se poate absolutiza elementul de pozitivitate al dreptului,
prin ignorarea sau excluderea altor elernente ~i corela\ii. in aceasta lumina, a fost
criticata concep\ia normativii reprezentata de Hans Kelsen - ~eful ,,~colii
vieneze" a dreptului - a carui doctrina a fost cunoscutii ~i sub denurnirea de
,,teoria pura a dreptului". Kelsen refuza orice specula\ie filosofica In. drept.
1
M Djuvara, op. cit., vol. I, p. 16.
2
G. Ripert, Les forces creatrices du Droit, Paris, 1955, p. 32.
3
M Djuvara, op. cit., vol. II, p. 406. A se vedea ~i 0. Ionescu, Considera\iuni asupra
normei juridice, Ia~i, 1933.
4
Asupra analizei regulilor juridice vom reveni in capitolul Normele de drept. ·
Abordiind de pe pozi\iile kantiene distinc\ia dintre ,, sein" ( ceea ce este) ~i

,, sol/en" (ceea ce trebuie sa fie), Kelsen identifica rolul normelor de drept !n
spa\iul lui ,,sollen". Studiul dreptului trebuie sa fie o ,,teorie pura" care trebuie sa
considere ca irelevanta orice legatura a sa cu elementele extranormative. Dreptul
fiind doar ~i numai un sistem de norme, studiul sau trebuie sa fie pur normativ,
intruciit valabilitatea normelor juridice nu se sprijina pe rela(ii exterioare, ci !~i
gase§te garan(ii in interiorul sistemului. in concep\i~ sa, dreptul se formeazii in
trepte, fiecare norma afliindu-§i suportul intr-o normii superioarii, iar toate intr-o
a§a-numitii normii fundamentalii. Sanc\iunile, mijloacele de constriingere, fiind
garan(iile esen(iale ale dreptului, Kelsen admite o singura rela\ie a dreptului,
rela(ia cu statul (,,Alles Recht ist Staatsrecht, jeder Staal isl Rechtsstaat" -
Dreptul este un drept de stat, statul este un stat de drept).
Concep(iile §Colii normativiste au trezit reac\ii critice din partea orientarilor
sociologice in domeniul dreptului, fie ca a fost vorba de ,,libera cercetare a drep-
tului" (Geny), fie cii a fost vorba de ,,liberul drept" (Kantorowicz, Erlich). Astfel,
in Franta, Fran~ois Geny opereaza o distinc\ie !ntre ,,dat" ~i ,,construit", ~i
considerii ca lntre elementele. ,,dat"-ului dreptului trebuie luate In considera(ie
condifiile reale (clima, sol, produc\ie etc.), condifiile istorice, condifiile rafionale
(perceptele pe care ra\iunea ni le aratii ca fiind in mod imperios postulate de ciitre
natura noastra), ~i condi(iile ideale (atitudinile de ordin ideologic). in concep\ia
lui, datele rationale alciituiesc un fel de ,,drept transpozitiv" (drept natural) care
intra §i el, alaturi de ,,legea pozitivii", in compunerea dreptului 1•
Cercetarea actuala a con\inutului dreptului (!n lucrari de teoria, filosofia ~i
sociologia dreptului) este puternic marcata de tendin\a explicarii ~i a conceperii
dreptului in sensul cuprinderii factorilor complec~i - normativi ~i sociali, care
poate oferi raspunsuri modului activ in care nevoile schimbatoare ale societa\ii i~i
gasesc exprimare in drepr.
Ciit prive~te forma dreptu/ui, cercetarile ~tiin(ifice scot la iveala faptul ca stu-
diul dreptului nu poate fi desprins de eel al formei sale.
Forma dreptului semnifica exprimarea organiziirii interioare a structurii
con(inutului; ea desemneaza aspectul exterior al con\inutului, modul si\u de exte-
riorizare. Forma dreptului are !ntotdeauna greutatea sensului acestuia, ea apar(ine
unui con(inut. Forma goala este o absurditate 3 •
Dacii analizam dreptul de sine stiitiitor, el ne va apare intr-o unitate a con(i-
nutului §i formei sale, o unitate dialecticii (deci contradictorie). Dacii-1 vom privi
ca parte componenti\ a realita\ii sociale, va aparea ca element de continut al aces-
teia,
Corespunziind con\inutului, forma da un spa(iu de extensie cuprinziitor aces-
tuia, ii identifica elementele de specificitate !ntr-un perimetru social-istoric dat.
1
Pe larg, a se vedea infra, Capitolul X. Tehnica elabori!rii actelor normative.
2
A se vedea aparatul critic men\ionat de autoarea Sofia Popescu ln lucrarea Curente
contemporane despre drept, supracit.
3
Ase vedea C. Noica, op. cit., p. 239.
in aceastii luminii, forma este chiar legea de alciituire, modul in care se leagii
e/ementele care compun confinutu/ dreptului.
in perspectivii structuralist-sistemica dreptul este o structurli, un organism
integrator, funqioniind pe baza rela\iei tot-parte. Din aceastli perspectivli, se
poate vorbi despre a formii internii ~i una externii. Forma internii a dreptului este
chiar interac\iunea ramurilor dreptului (sistemul dreptului), gruparea normelor
juridice pe institu\ii ~i ramuri (ramuri de drept privat sau de drept public). Fonna
exterioarii (externa) poate fi analizatli din mai multe puncte de vedere: a) din
punct de vedere al modalitatilor de exprimare a voin\ei legiuitorului - izvoarele
dreptului; b) din punctul de vedi;ore al modalitii\ilor de sistematizare a legisla\iei -
codificiiri, incorporiiri etc.; c) din punctul de vedere al modalitli\ilor de expri-
mare a normelor de drept In felurite acte ale organelor de stat - legi, decrete,
hotliriiri etc. 1 in forma dreptului sunt con\inute ~i procedeele specifice tehnicii
juridice, cum ar fi: conceptele, procedeele de conceptualizare, clasificlirile, tipa-
rele logice ale normeijuridice (substallta intelectuala a acesteia) etc. Forma drep-
tului apare ca elementul siiu extrinsec (considerat uneori ca elementul empiric al
dreptului). Fran~ois Geny define~te formele pozitive ale dreptului ,,revela\iuni
empirice destinate numai sii dirijeze judecli\ile umane in mod mai precis, ·dar In
sine, lntotdeauna incomplete $i imperfecte2 •
Spa\iul tot mai mare acordat In ultimul timp In literatura juridicli problematicii
formei dreptului, nuantarea aspectelor multiple ale acesteia In relatia cu con\i-
nutul, denotli recunoa~terea importan\ei acestui aspect al dreptului pentru ln\ele-
gerea corectli a modului lncare dreptul plitnmde in \esatura raporturilor sociale,
influen(iind conduita oamenilor ~i ocrotind valorile sociale majore. Totodatli, plis-
trarea In forma dreptului a unor reziduuri tradi\ionale, permite abordarea ~tiin
\ificii a chestiunii existen\ei, peste timp, a unor permanen\e juridice (,,constantele
dreptului")- elemente indispensabile oriclirei legisla\ii.
§7. Tipologia dreptului

Existenta acestor constante juridice nu exclude, evident, procesul schimblirii,
al devenirii permanente a dreptului. Aces! proces implicii transformliri in con\i-
nutul norn1ativ al dreptului, modificliri cantitative ~i calitative In compunerea
institu\iilor ~i a rarnurilor dreptului, In raport de un complex de factori: eco-
nomici, sociali, ideologici, culturali. Cu mult timp lnainte, s-a eviden\iat faptul ca
transformarea dreptului este un reflex al evolu\iei economico-sociale, neputand
1
Diferitele aspecte ale fonnei dreptului vor face obiect de analizii in continuare. A se
vedea, spre exernplu, Capitolele: lzvoare/e dreptului, Sistematizarea /egis/afiei, Tehnica
juridicii.
2
Fr. Geny, Methode d'interpretation et sources en droit prive positif, L.G.D.J., Paris,
p. 183.
exista legisla\ie valabilii tuturor timpurilor 1• in aceastii luminii s-a admis §i ideea
,,progresului juridic". Aceastii idee apare la jumiitatea secolului al XVIII-lea §i
este datoratii Jui Turgot. El concepea dezvoltarea Jn mod spontan, ca urrnare a
inliin\uirii tuturor lucrurilor, dar mai ales ca efect al transmiterii culturii. La Kant
ideea apare ca un postulat al con§tiin\ei noastre morale, schimbiirile societii\ii
trebuind sii insemne un progres pe calea perfectioniirii morale. La srar§itul
secolului al XVIII-lea §i inceputul secolului al XIX-lea se produce o puternicii
reactie ilnpotriva ideii de progres. Perfec\ionarea elementelor de tehnicii juridicii
era de naturii, se considera, a asigura acea ,,plenipoten(ii logica" a construc\iilor
legislative, in stare sii confere acestora durabilitate. Marile prefaceri sociale
produse la Jnceputul secolului XX, ca umiare a apliciirii in viatii a cuceririlor
revolu\iei tehnice, au deterrninat readucerea Jn discu\ie a problematicii progresu-
lui juridic, a recunoa§terii posibilitii\ii perimiirii unor reglementiiri §i a necesitii\ii
interventiei operative a legiuitorului pentru inliiturarea lacunelor legale sau a
vidului legislativ.
Solutiile au venit, Jn general, din perspectiva oferitii de orientiirile sociologice
(pluralismul juridic, ipoteza non-dreptului) sau existen\ialiste. A§a, spre pildii,
din perspectiva sociologicii, Max Weber (considerat a fi eel mai mare sociolog
german), promotor al teoriei actiunii sociale (cu o larga audien(ii Jn sociologia
americanii), considera ca evolu\iajuridicii a societii\ilor moderne se face ln sensul
unei ra\ionaliziiri crescande, atilt Jn privinta tehnicii de redactare a materialului
normativ, cat §i Jn privinta parametrilor sociali ai legii. Socialul, Jn care legea l§i
produce efectele, este, dupii Max Weber, o rela\ie intre indivizi, rela\ie Jnzestratii
cu un inteles. Actiunea este socialii in miisura in care, in virtutea semnifica\iei
subiective acordate ei de ciitre individul (indivizii) care ac\ioneazii, ea tine seama
de comportarea altora §i prin urmare este Jndreptatii intr-acolo2".
Istoria dreptului scoate la ivealii sisteme suprapuse de drept, realitate ce aduce
Jn discutie problema tipologiei acestor sisteme, a clasificiirii !or. Metoda tipo-
logicii este larg utilizatii in domeniul investiga\iilor formale, ea conduce la tipo-
logii §i clasificiiri. Orice tipizare Jnseamnii ,,reducerea §i egalizarea pragmaticii a
Jnsu§irilor semnificative; pentru scopul particular Jn vederea ciiruia a fost format
tipul"3 • Ti po logia implicii neluarea Jn considerare a diferentelor individuale
nesemnificative pentru scopul <lat, Jntrucat orice tipologie este subordonatii unor
scopuri ale cercetiirii, mai ales 1n ceea ce prive§te stabilirea unor uniformitii\i §i a
valorii explicative. Metoda tipologicii are o largii aplicare in §tiin\ele sociale §I ea
reprezintii o primii incercare de sintezii, este .o sinteza partiala. Tipologiile sunt
1
A se vedea, spre exemplu: S. Antim, Concep\ia economica a dreptului, Bucure§ti,
Tipografia Gutenberg, 1915; C.C. Damian, Transforrnarea concep\iei dreptului, Bucu-
re§ti, 1939; M Djuvara, op. cit. etc.
2
M Weber, Social Action and its Typs - Theorie of Society, The Free Press, New
York, 1965, p. 173.
3
J.C. Mc. Kinney, Tipologie constructiva; aspecte structurale ale unui procedeu, in
Teorie §i tehnica in §liin\ele sociale, vol. V, Ed. Politicll, Bucure§ti, 1967, p. 519.
instrumentale In procesul de cercetare. Ele trebuie construite Jn a~a fel inciit sii
ajute la analiza unui grup specific de date. Fiind categorii descriptive, unele tipuri
reflectii scopul (tipul euristic), altele ordinea serialii (tipul polar), caracterul insu-
~irilor (tipul pur), func\iunea (tipul clasificator) etc.
Stiin\ele juridice utilizeazii de multa vreme metoda tipologicii (tipologico-
clasificatoare ). Inca in dreptul roman se utiliza, spre exemplu, tipul bunului
proprietar, al lui paterfamilias etc. in general, tipologiile juridice sunt realizate
In drept prin considerarea elementelor ~i a rela\iilor reale din via\a juridica pentru
a putea cunoa~te mai precis ce mecanisme sau rela\ii structurale au fost stabilite
lntr-o arie de probleme juridice,
Clasificarea tipurilor de drept trebuie sii piece de la considerarea atilt a latu-
rilor con\inutului dreptului, cat ~i de la triisiiturile specifice ale modului de
exprimare a acestui con\inut. in tipologia dreptului mai pot fi luate In calcul ~i
multe alte criterii, cum ar fi: dependen(a de tipologia sistemelor de organizare
socialii1, apartenen(a (conectarea) la un bazin de civiliza\ie juridicii2 etc.
I. in raport de criteriul propus de Poirier - dependen(a de tipologia sistemelor

de organizare sociala - se poate constitui, pe baza metodei tipologico-cla-
sificatoare, un tablou. al sistemelor de drept In plan suprapus istoric: dreptul scla-
vagist; dreptul feudal, dreptul burghez, dreptul socialist. Fiecare din aceste
sisteme de drept - denumite uneori ~i tipuri istorice de drept - prezinta triisiituri
specifice In con\inutul institu\iilor fundamentale, In figura juridica specificli a
construc\iilor juridice, In ponderea izvoarelor etc. 0 atare tipologie nu anuleazli
diferen\ele specifice ale diverselor sisteme particulare coexistente In acela~i
spa\iu istoric. Totodata, trebuie avut In vedere rolul putemic pe care-I joacli
tradi\ia In configurarea institu\iilor de bazii ale dreptului, chiar In cadrul aceluia~i
tip istoric de drept. A~a, spre pildii, dreptul roman - drept de tip sclavagist - s-a
Jnscris definitiv in istoria dreptului, prin traslituri impuse de sistemul organizarii
economico-socia!e specifice statului roman, institu\iile sale de bazii - familia,
proprietatea, contractul - au cunoscut oscila\ii In func\ie de etapele parcurse de
statul roman - republica, imperiul, dominatul. Spre exemplu, lntre modurile de
dobandire a proprieta\ii apare tarziu prescrip\ia longissimi temporis In dreptul
bizantin (pe timpul lui Constantin ~i lui Teodosiu) cu scopul de a se aplica chiar
bunurilor tezaurului, lmparatului ~i bisericilor. Alteori s-a invocat motivul de
utilitate sociala sau de moralitate, pentru a se justifica transformarile unei institu-
\ii. Spre pilda, In epoca primitiva, din considera\ii utilitare, s-a admis dobiindirea
proprieta\ii de catre posesor ~i deci deposedarea proprietarului, prin efectul sim-
plu al trecerii timpului. Mai tiirziu, pe baza unei justi\ii ideale, s-a reac\ionat
1
A se vedea J. Poirier, Introduction a l'appareil Juridique - Tipologie des Systemes
juridiques, Ethologie Generale, Encyclopedie de la Pleiade, Paris, 1968, p. 1102.
2
A se vedea, spre exemplu: R. David, Grands systemes de droit contemporains,
Dalloz, Paris, 1978; V.D. Zliitescu, op. cit.
Conceptu! dreptului 59
impotriva acestei situa\ii, ceriindu-se posesorului anumite condi!ii de moralitate

(buna-credinµi) sau s-a procedat la lungirea timpului necesar pentru a prescrie.
Aceasta era la inceput de un an sau de doi, la sfiir§it (in dreptul Jui Justinian) este
de trei, zece, douiizeci §i chiar treizeci de ani. Este acesta un exemplu ilustrativ
de selec\ie a institu(iilor juridice in diverse perioade de dezvoltarc a unei
societii(i.
Evolutia istoricii a tipurilor de drept a marcat serioase progrese in planul abor-
diirii calificate a diverselor domenii ale rela\iilor sociale. Revolutiile burgheze au
impus o seamii de triisiituri reglementiirii juridice, cum ar fi, libertatca proprie-
tii(ii, autonomia de voin!ii, legalitatea etc. Sporirea actualii a complexitii(ii vie\ii
sociale a determinat o liirgire a ariei de cuprindere a reglementiirii; a apiirut astfel
necesitatea abordiirii unor domenii necunoscute panii acum, spre exemplu: drep-
tul nuclear, dreptul mediului, cooperarea intema\ionalii in domeniul protec(iei
drepturilor omului etc.
II. Potrivit criteriului apartenentei dreptului la un bazin de civilizatie juridicii,

in dreptul comparat s-a realizat §i o altii tipologie - fami/ia de drept. Rene David
analizeazii urmiitoarele familii de drept: rnmano-germanicii, anglo-saxonii
(common law), dreptul socialist, dreptul musulman, hindus, chinez, japonez (al
Extremului Orient) §i dreptul Africii negre §i al Madagascarului. Diferen(ele
specifice dintre aceste familii (ce alciituiesc marile sisteme de drept contem-
poran) sunt de naturii ideologicii-juridicii (limbajul juridic, conceptele juridice,
considerentele filozofice etc.).
Clasificarea propusii de R. David prezintii interes §i valoare practicii.
Sistemele juridice de tradifie romanicii (familia dreptului romano-germanic)
sunt rezultatul recep(ioniirii dreptului roman in Europa §i in alte piirti ale lumii.
Apari(ia dreptului romano-germanic se plaseazii in secolul al XIII-lea, prin
recep\ionarea dreptului roman §i prin fundamentarea unor principii, deduse pe
cale de interpretare ~iin\ificii in marile centre universitare din Europa'. Recep-
tionarea dreptului roman s-a racut prin $coala glosatorilor §i a postglosatorilor.
Glosatorii erau cei care diideau explica\ii prin note (glose) asupra digestelor
(metoda exegeticii). Ei erau preocupa\i exclusiv de litera textului din opera lui
Justinian. Postglosatorii (bartoli§tii) folosesc metoda dogmaticii, constilnd din
deducerea unor principii generale din textele gloselor, aplicate la solu(ionarea
conflictelor din via(a practicii.
in mod special, in Germania s-a aplicat metoda dogmaticii, ajungandu-se In
secolele al XVI-lea §i al XVII-lea la a§a-numitul drept al ,,pandecti§tilor".
Pandecti§tii au contribuit la dezvoltarea dreptului, la fuziunea dreptului roman cu
dreptul cutumiar. S-a niiscut prin aceasta un drept roman modernizat, cunoscut
sub numele de usus modernus pandectarum2•
1
A se vedea R. David, Traite elementaire de droit civil compare, p. 31.
2
V.D. Zliitescu, op. cit., p. 132.
ln general, se considen'i ca sistemele juridice de traditie romanista (romano-
germanica) se clasifica in: sisteme care cunosc o mai pronunfatii influenfii fran-
cezii; sistemul germano-e/evefiano-ita/ian ~i sistemul fiirilor nordice. Fiecare din
aceste sub--sisteme se caracterizeaza prin trasaturi ce le individualizeaza. Siste-
mele de inspira{ie francezii (in care se incadreaza ~i dreptul civil roman) au ca
model Codul civil francez de la 1804, cod introdus in Belgia, Luxemburg, Italia,
Portugalia, Spania, Venezuela, Porto-Rico, Panama ~.a. Codul civil francez a
adoptat unele institu\ii din dreptul canonic (casatoria, filia\ia) ~i altele din dreptul
obi~nuielnic.
Codu/ civil german de la 19PO modifica sistemul dreptului civil pe o cale care
compromite serios unitatea familiei romano-germanica. Partea generalii a
Codului atesta evident divortul produs in secolul al XIX-lea intre ~;koala legala
germana, dominata atunci de Pandecti~ti ~i $coala francezii, bazata pe studiu l
Codului civil. $coala germana a influentat legislatia braziliana, chineza, ruseasca,
greceascii, italiana, elve\iana. in aceste cazuri, codurile civile au primit o parte in
plus - partea generala, cuprinzilnd numai drepturile patrimoniale. Sistemele nor-
dice sunt sisteme de traditie romanista cu puternice influente germanice ~i de
common law.
in concluzie, familia dreptului romano-germanic se distinge prin cateva carac-
teristici (spre deosebire de familia urmatoare, cea a dreptului anglo-saxon):
• este un drept scris;
- este bazat pe un sistem ierarhic al izvoarelor de drept;
• este codificat;
- se bazeaza pe diviziunea in drept public ~i drept privat;
• aceasta diviziune prezinta drept consecin\ii structurarea sa pe ramuri ~i insti-
tu\ii;
• are un fond ideatic (conceptual) comun;
• organizarea pe ramuri ~i institutii implica existenta unui set de principii
generale.
Familia dreptu/ui anglo-saxon i~i are originea in Anglia, fiind in vigoare in
aceasta tara ~i Jn Tara Galilor, precum ~i in S.U.A.1, Australia, Noua Zeelanda,
India ~.a. Sistemul anglo-saxon (common law), opus celui romano-germanic
(civil law), are trei ramuri principale: Common law, Equity ~i Statutary law.
Common law este alcatuit din reguli stabilite pe cale judecatoreascii (precedente
judeciitore~ti - hotiiriiri pronuntate de instante judecatore~ti care devin obligatorii
pentru instantele inferioare in cazuri similare ). Equity este alcatuit din reguli de
drept pronuntate anterior unificarii jurisdic\iilor engleze, de catre cur\i speciale,
pentru atenuarea asperita\ilor regulilor de common law. Equity impune anumite
reguli, cum ar fi executarea 1n natura a contractului. Statutary law reprezinta
ramura alcatuita din reguli de drept create prin lege (statute). In sistemul anglo-
1
Cu excep\ia statului Louisiana care a adoptat sistemul civil law dupa modelul
francez.
saxon legisla(ia (legea scrisa) are mai mull caracter de lege speciala (lex
specialis).
in materie constitu(ionala, Marea Britanie nu are o constitu\ie, Jn Jn\elesul de
act fundamental unic, care sa cuprinda normele ce reglementeaza organizarea ei
politica. Constitu(ia Marii Britanii este formata din mai multe categorii de nonne
juridice, cuprinse In dreptul statutar (Statutal)' law), dreptul judiciar (common
law), obiceiul constitu\ional (ca drept nescris, alcatuit din uzan\e). in aceasta
materie dreptul statutar nu apare ca o lex specialis, ci ocupa o pozitie prioritara,
fiind alcatuit din: Magna Charla Libertatum, Habeas Corpus, Bilul drepturilor
(a~a-numitele ,,Biblii" ale constitu(iei engleze), ca ~i din acte constitutionale mai
noi (Actul despre Parlament, Statutul de la Westminster etc.).
in concluzie, familia dreptului anglo-saxon prezinta o seama de caracteristici
(fa\a de dreptul romano-germanic):
- are o structura aparte (dreptul comun, echitatea ~i dreptul legislativ);
- sistemul izvoarelor, procedeele de conceptualizare, limbajul juridic sunt
diferite;
- nu se recunoa~te In principiu diviziunea dreptului In drept public ~i drept
privat, ca urmare, ramurile dreptului nu sunt atiit de structurate;
- crearea dreptului nu este neaparat rodul activitii(ii specializate, guvernate de
principii de tehnica legislativa;
- nu existii, Jn general, coduri, dupa modelul continental european.
Trebuie lnsa subliniatii tendin\a de perfec\ionare a dreptului englez §i remar-
cata mi§carea de reforma a acestuia Jn toate domeniile: justi(ia civila (Raportul
Woolf), penala, administrativa, unificarea §i reorganizarea tribunalelor (Legea:
the Tribunals, Courts and Enforcement Act; 2007). Totodata, prin adoptarea legii
the Constitutional Reform Act, 2005, se creeazii chiar perspectiva adoptiirii unei
Constitu(ii britanice scrise.
Familia dreptului musulman. Dreptul musulman reprezinta o continuitate a
primelor legisla\ii sumero-akadiene §i a legisla(iei greco-romane, ln zona
cuprinsa !ntre Maghreb §i Ma§rek, adica lntre estul §i vestul lumii arabe de azi. El
are azi o vasta arie de raspiindire ln Asia §i Africa, apliciindu-se unei popula\ii de
300 milioane de oameni. Initial, sistemul dreptului musulman a fost integral
organic doctrinei religioase a Islamului. Astazi se !nregistreazii sensibile eforturi
de transformare §i modemizare a dreptului musulman, de§i institu\iile sale
esen\iale piistreaza Inca rigoarea §i tradi(ionalismul. Prezum\iile irefragabile,
dogmele juridice asigura sistemului o securitate statica ~i o mare stabilitate.
Sursa materiala a dreptului musulman este formatii din fondul cutumiar meso-
potamian, sirian §i hidjazian (cutumele din Medinan). Din punct de vedere for-
mal, sursa dreptului musulman este doctrina. Sursa istorica a acestui sistem de
drept o formeaza: Coranul, Sunna, Jcijma, Ic(jitihad
Coranul cuprinde dogme religioase, obliga\ii religioase de cult, educa\ie In
general, drept. Din cele 6.342 versete, 500 se refera la drept. Coranul este cartea
sflinta care cuprinde revelatii pe care Alah, prin profetul sau Mohamed, le-a
transmis credincio§ilor sai.
Sunna reprezintii tot ceea ce a fost atribuit de ciitre tradi\ie profetului - fapte ~i
cuvinte.
Idjma lnseamna preceptele inva\a\ilor, care sunt rezultatul unui consens -
consensus omnium.
Jdjitihad inseamnii jurispruden\ii.
III. Tipologia dreptului Uniunii Europene (dreptul comunitar) 1

1. Scurte considerapi istorice. Procesul de integrare a unor tii.ri vest-
europene lntr-un spa\iu econolt\ic unitar, dupii eel de-al doilea razboi mondial, a
debutat In anul 1951 prin Tratatul de instituire a Comunita\ii Europene a
Carbunelui ~i a 0\elului (CECO), semnat la Paris ~i care a fost primul obiectiv al
a~a-numitului ,,plan Schumann" lansat la Paris la 9 mai 1950, cu scopul declarat
de a plasa produc\ia de o\el §i carbune sub egida unei fnalte Autoritii\i. Statele
europene care au aderat atunci la, principiile planului au fost: Belgia, Franta,
Germania, Italia, Luxemburg ~i Olanda. Potrivit scopurilor acestui plan, sunt
abolite taxele de import-export privind circula\ia produselor, se inlatura practicile
discriminatorii lntre producatori, subsidiile §i ajutoarele impuse de state,
practicile restrictive care ar avea C!l scop lmpiir\irea ~i exploatarea pie\ei.
Acest plan a pus bazele Pietei Comune. La 25 martie 1957 se semneaza la
Roma Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeanii (CEE) ~i Tratatul
privind instituirea Comunita\ii Europene a Energiei Atom ice (CEEA) - Euratom.
CECO i~i constituise deja printr-un memo;andum (1955) un sistem institutional
(Consiliu de Mini~tri, Comisie, Adunare Pllrlamentarli, Curte) pe care 11 preiau
CEE ~i CEEA ~i care devine, astfel, un ansamblu institutional unic 2 • Actul Unic
European a~aza bazele Comunita\ii Europel1e care clarifica posibilitatea trecerii
la o forma nouii de integrare, una politica. Noua formula de integrare a realizat
treptat o tipologie juridica specificii; o. orcline juridicii comunitara3•
2. Premisele dreptului comunitar, ca tipologie juridicli nouli. Posibilitatea
istorica a apari\iei acestei noi tipologii juridice a fost determinata de o noua
tipologie a organizlirii social~economice europene corespunzatoare ·tendin\elor
obiective de integrare complexa "- econotnica, politicii §i, deci, ~i juridica -
resimtite in Europa anilor de dupa marea confiuntare militara. Atata timp cat
Piata Comuna nu a fost deciit un spa\iu economic tnai mu It sau mai pu\in
omogen, care t§i construise, ce-i drept, ~i o ;,armaturii" juridicii, nu s-a putut vorbi
despre o ordine juridica specificii in stare sa sus\ina apari\ia unei noi tipologii
1
Facem precizarea ca noi ne ocupiim doar de tipologia acestui sistem de drept.
Studen\ii vor avea posibilitatea si\ studieze partiCularita\ile dreptului european la cursurile
&~ . .
2
A se vedea M Voicu, lntroducere in dreptul european, Ed. Universul Juridic,
Bucure§ti, 2005.
3
N. Popa, C. Birsan, Vers un nouveau type de droit, le droit communautaire, A.U.B.,
Drept, 1993.
Conceptu/ dreptu/ui 63
juridice, o ordine juridici\ apti\ sii se diferen\ieze prin determinatii calitative
proprii atilt in raport cu ordinea internii a statelor, cat §i in raport cu ordinea .
publicii intema\ionalii tradi\ionalii. A fost, eel mult, o ordine juridicii internii
liirgitii, cu accente deosebite puse pe preocuparea de a afirma construc\ia juridicii
a unui sistem institutional nou, comunitar.
intre timp Comunitatea Europeani\ se liirge§te prin aderarea a incii §ase state -
Danemarca, Irlanda §i Marea Britanie (1972), Grecia (1979), Spania §i Portugalia
(1985).
Schimbiiri structurale ~i, mai ales, afirmarea unei noi filosofii a proccsului de
integrare se produc odatii cu Tratatele de la Maastricht (1992) §i Amsterdam
(1997).
Tratatul de la Maastricht a prefigurat bazele unei noi Europe, care reprezintii
mai mult decat un spa\iu economic omogen. Filosofia care a prezidat in\elegerile
de la Maastricht §i a propus sii aducii intr-un cadru unitar §i supranational cele trei
mari aspecte tipice ale suveranitii\ii statale - moneda, siguranta intemii §i justi\ia,
politica externii §i apiirarea. Tradi(ionalelor politici deja de competen\ii comu-
nitarii (cum ar fi: agricultura, concurenta) Ii se adaugii allele - siiniitate, mediu,
politica socialii, transporturi, educa\ia, cultura. Statele care formeazii comunitatea
europeanii decid, astfel, sii renunte progresiv la dimensiunea na\ionalii §i in
sectoarele mai delicate, cum ar fi: politica exteniii §i securitatea.
lntr-o atare situatie, construc\ia juridica poate fi izvor generator al unei
tipologii juridice noi care corespunde criteriilor tipologice formulate in teoria §i
sociologia dreptului. Este vorba de o esen(ii §i un con\inut specifice noii tipologii,
de principii de drept noi, de izvoare novatoare. Structura noii tipologii a putut fi
uneori asemuitii fie unei ordini de tip federal, fie uneia de tip confederal. Pana la
urmii, raportarea la tipurile clasice de organizare social-statalii este mai putin
importantii, noua constructie afirmiindu-§i note specifice care exced intr-o mi\surii
sau alta modelele clasice, intrucat Uniunea Europeanii imbinii, intr-o dialecticii
specificii, suprana\ionalul cu na(ionalul in .cadrul unei ordini cu determina\ii
calitative ce-i riimiin specifice.
In ce ne prive§te, consideram ca .pentru a putea vorbi de o noua tipologie
juridicii este nevoie, mai intiii, de existenta unei voin\e autonome care comandii
procesul decizional juridic, voin(ii care nu este rezultatul unei simple sume
aritmetice a voin\elor individuale ale statelor componente ale Uniunii. In acest
proces complex integrativ, statele se angajeaza sa se supuna unei vointe juridice
distincte de a !or §i sa recunoasca prevalenta normei comunitare in raport cu
norma interna. Aceastii realitate este consacratii §i in Constitu\ia Romiiniei, care,
in art. 148 alin. (2), prevede: ,,Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor
constitutive ale Uniunii Europene, precum §i celelalte reglementi\ri comunitare cu
caracter obligatoriu, au prioritate fa\ii de dispozi\iile contrare din legile inteme,
cu respectarea prevederilor actului de aderare".
3. Esenfa dreptului comunitar. Din punctul de vedere al esentei dreptului
comunitar, ca noua tipologie juridica, adicii al vointei generale care comanda ~i
se regiise~te in 1ntreaga ordine normativa a Uniunii Europene, este util a retine
faptul ca Jn doctrina s-a cristalizat punctul de vedere potrivit cliruia dreptul
comunitar s-a structurat in drept originar ~i drept derivat.
Dreptul comunitar originar i~i are izvoarele in tratatele constitutive (Paris ~i
Roma), apoi in tratatele ~i actele de aderare ale statelor care au aderat la Uniune
~i, in sfiir~it, Jn protocoalele ~i conventiile pe care Curtea de Justitie le denume~te
ca avand fortll imperativa.
Dreptul comunitar derivat este alclituit din actele unilaterale ale institutiilor
comunitare cu competente normative. Aceste institu\ii au competente normative
ce le sunt recunoscute de actele constitutive. Spre exemplu, art. 14 CECO,
art. 189 CEE ~i art. 161 CEEA cate enumerli izvoarele dreptului in raport de
natura ~i efectele care le produc. Acestea sunt: deciziile, regulamentele, avizele ~i
directivele 1•
4. Pozitia dreptului jurisprudential in aceasta noua tipologie. Curtea de
Justitie este abilitatli sii aplice, sii interpreteze texte normative ale dreptului
U niunii Europene ~i sli nm pie lacunele unor norme. Curtea face aces! lucru fie cu
ocazia solu\ionlirii litigiilor deduse 1n fata sa, fie cand tribunalele na\ionale invita
Curtea sa interpreteze b norma a dteptului european pe care tribunalele na\ionale
trebuie sli o aplice. Curtea asigura astfel o interpretare cu caracter autentic ~i
unitar.
5. Principiile generate ale drej>tului european. Este Jn afara discutiei faptul
ca nu poate fi antamatli analiza existentei acestei noi tipotogii juridice atata timp
cat nu se poate stabili ata~amentul normelor acestei noi tipologii la un numlir de
principii generale. Unitatea acestei totalitati de norme nu poate fi realizata decat
in condi\iile consecven\ei normelor fatli de ideile conducatoare pe care le degaja
principiile generale. Doctrina a sesizat preocuparea constahta a institutiilor
europene de a asigura specificitatea dreptului comunitar ~i de a garanta
transpunerea principiilor de drept national in principii juridice comunitare. 0
asemenea transpunere poate fi realizata cu minima condi\ie ca principiul avut 1n
vedere sa poata fi conciliat cu structura ~i obiectul dreptului comunitar.
Examinarea de clitre Curtea de Justi\ie a compatibilitil\ii principiilor de drept
national cu structura ~i obieCtul dreptului Uniunii a permis acesteia sli delimiteze
pe cale de interpretare ~i prin analize de drept comparat, o serie de principii (spre
exemplu: principiul egalita\ii in fata reglementarilor economice, principiul
responsabilitli!ii puterii publice pentru daunele cauzate particularilor prin actele
normative etc.).
1
Pe larg, a se vedea infra Capitolul IX. lzvoarele dreptului.
6. Autonomia dreptului comunitar. 0 primit concluzie prive§te faptul ca
existen\a unei noi tipologii juridice, cea a dreptului comunitar/ european este
rezultatul conturitrii §i consolidiirii unei idei de mai multit vreme afirmatit in
Europa (mai ales dupii 1945), §i anume aceea de unificare politicii a Europei §i de
formare a Statelor Unite ale Europei 1•
Autonomia dreptului comunitar (devenit azi dreptul Uniunii Europene) este
afirmatit in decizii ale Curtii de Justitie a Uniunii §i in care se statueazii asupra
caracterului imediat executoriu al normei comunitare §i asupra necesitii\ii ca
judeciitorii na\ionali sii garanteze respectarea acestor norme.
7. Cateva considera\ii privind starea dreptului european dupa Tratatul
de la Lisabona. Tratatele de. la Maastricht, Amsterdam §i Nisa de modificare a
Tratatului privind Uniunea Europeanit, precum §i alte documente normative ale
Uniunii au intiirit convingerea cit dreptul european, ca §i constructia europeanii in
genere, nu sunt realitati impietrite, incapabile. de evolu\ie. Chestiunea extinderii
Uniunii Europene a ridicat numeroase probleme institu\ionale, dar §i legislative.
Se impunea o mai mare transparen\it in delimitarea competen\elor intre Uniune §i
statele membre, o consolidare a principiului subsidiaritiitii, o simplificare a
instrumentelor Uniunii, o reducere a numiirului de instrumente legislative, mai
multii democra\ie, transparen\a §i eficienµ in UE, iricorporarea Cartei drepturilor
fundamentale in Tratatele de bazii, consolidarea pozitiei Consiliului European §i
crearea postului de pre§edinte al Consiliului, implicarea parlamentelor na\ionale
Jn procesul legislativ al Uniunii. in principal, aceste obiective ale perfec\ioniirii
institutionale a U.E. au fost cuprinseJn.Declaratia dela Laeken din 15 decembrie
2001. in plus, s-a fixat ca obiectiv important pregiitirea §i adoptarea unei
Constitu\ii pentru ceta\enii europeni, care sit reorganizeze tratatele de bazii.
Textul unei atari legi de bazii a fost pregiitit §i pus la dispozi\ia statelor. Refe-
rendumurile organizate in Fran(a.§i.Olanda (29 mai §i I iunie 2005) cu privire la
adoptarea Tratatului Constitutional au fost negative, iar dupii o ,,fazii de reflec\ie"
nus-a mai putut relua procesul de ratificare la nivelul statelor membre.
Drept urmare, Consiliul European din 22 iunie 2007 a stabilit elaborarea unui
Tratat de reformii §i de modificare a tratatelor existente in cadrul unei conferin\e
interguvemamentale. Consiliul European a stabilit fornw §i continutul textului
noului tratat. El avea la bazii Tratatul.Constitu\ional, cu.unele modificiiri §i adap-
tari. La data de 13 decembrie 2007 Tratatul de refonnii a fost semnat sub denu-
mirea de Tratatul de la Lisabon11 de modificare a Tratatului privind Uniunea
Europeanii ~i a Tratatului de instituire a Comunitii\ii Europene.
Se renun\ii la conceptul de ,,Constitu\ie". Termenii de ,,lege" §i ,,lege-cadru"
sunt abandona,ti piistrandu-se tennenul de ,,decizie". Procedura de codecizie este
redenumitii ,,procedura legislativii ordinara". Actele adoptate in cadrul unei
1
Istoria afirmarii acestei idei este admirabil analizatii in Decizia Tribunalului Federal
Constitutional din Germania, 30 iunie 2009, in care se prezinta conceptul de Staaten-
verbund.
proceduri legislative sunt denumite ,,acte legislative". Uniunea Europeanii ob\ine

personalitate juridicii, Uniunea inlocnind Comunitatea Europeanii ~i succediindu-
i. Protec\ia drepturilor fundamentale ale cetii\enilor se bazeazii pe Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Art. 6.2 din TUE (Tratatul privind
Uniunea Europeanii) obliga Uniunea Europeanii sii adere la Conven\ia europeanii
pentru apararea drepturilor omului ~i a libertii\ilor fundamentale din 4 noiembrie
1950. in conformitate cu spiritul ~i litera Tratatului de la Lisabona, · rolul
Parlamentului European in materie de legiferare se dezvoltii. Spre exemplu,
procedura de codecizie, in care Parlamentul este pe picior de egalitate cu
Consiliul, redenumita ,,procedurii legislativii ordinara", este simplificatii, iar
procedura de cooperare este abolitii. Procedura de consultare ~i procedura de aviz
conform sunt reunite sub titulatura de ,,procedurii legislativa specialii".
Parlamentul European decide cu privire Ia proiectul de buget impreuna cu
Consiliul. Parlamentul alege pre~edintele Comisiei, la propunerea Consiliului
European, cu majoritatea voturilor membrilor siii. Potrivit prevederilor art. 13.1
(2) din TUE, Consiliul European apare ca o institu\ie a Uniuni Europene, cu
personalitate juridicii, ale ciirui acte, care produc efecte juridice fa\ii de terti, sunt
plasate sub jurisdic\ia Cur\ii de Justi\ie a Uniunii Europene. Pre~edintele
Consiliului European este. ales de catre acesta, cu majoritate calificatii, pentru un
mandat de doi ani ~i jumatate. Tratatul de la Lisabona define~te actele Comisiei
Europene ca ,,acte nelegislative'', accentuiind prin aceasta calitatea executivli a
Comisiei (un fel de guvem european),
Dincolo de aceste aspecte care privesc dezvoltarea arhitecturii institu\ionale,
Tratatul de la Lisabona reorganizeazli, in cadrul Tratatului privind func\ionarea
Uniunii Europene (TFUE), intreaga materie ·care are ca obiect ,,spa\iul de
libertate, securitate ~i justi\ie". Astfel, se define~te mai riguros domeniul
cooperiirii judiciare in materie penalii ~i se extinde competen(a Uniunii Europene
de a adopta reguli minime in procedura penalii,, pentru a se asigura mai facil
recunoa~terea reciprocli a deciziilor judiciare in materie penalii cu dimensiune
transfrontalierii. Uniunea Europeanii va stabili, prin directive anume orientate,
,,norme minime referitoare la definirea infrac\iunilor ~i a pedepselor in domenii
ale criminalita\ii deosebit de grave'', cum ar fi: acte de terorism, trafic de fiin\e
umane, exploatarea sexualii a femeilor ~i copiilor, droguri, splilarea banilor,
corup\ie, crimli organizatii, infrac\iuni informatice etc. Nu este exclusli nici
infiin\area unui parchet european, cu competen\e in combaterea infrac\iunilor
care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. Existii deja o
experien\a a func\ionlirii Eurojust, infiin\at In 2002 ~i care s-a concentrat pe lupta
!mpotriva unor fapte grave de criminalitate. Func\ioneazii institu\ia proceduralli a
mandatului european de arestare ~i 'procedurile de predare intre statele membre
(Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002).
Cooperarea judiciarii in materie civilii este extinsli, in conformitate cu
prevederile art. 81 din TFUE. Scopul declarat al acestei dezvoltiiri a cooperlirii
este principiul recunoa~terii reciproce a deciziilor judiciare. Potrivit Tratatului' de
la Lisabona este nevoie de prevederi clare care sa asigure accesul efectiv la
justi\ie, dezvoltarea unor metode alternative de solu(ionare a litigiilor.
Dispozitiile privind politica cornercialii cornunii care se referii, Jn special, la
investi\iile striiine directe, la corner(ul cu servicii, la aspectele comerciale ale
proprietii\ii intelectuale urmeazii, dupii aplicarea Tratatului de la Lisabona, sii
intre In cornpetenta exclusivii a Uniunii.
Principiul constitutional al ,,statului social" impune statelor membre care au
inscris in Constitu\ii acest principiu (Romania 11 are) obliga\ia de a asigura o
ordine socialii justii in care statul sii. se angajeze sii creeze condi\ii minime de trai
pentru membrii siii. in aceastii luminii, cerin\ele impuse Uniunii Europene In ceea
ce prive~te integrarea socialii sunt !imitate. La fel stau lucrurile ~i in privinta
organizarii ~colii ~i a sistemului de educatie, modul de organizare a programelor
~colare ~i con\inutul educa\iei, rela\iile de familie, statutul bisericilor ~i al
comunita(ilor religioase ~i ideologice. in aceste domenii impo1tante pentru inte-
grarea socialii au impactul !or convingerile ~i scara de valori care sunt inriida-
cinate in tradi\iile ~i experien\ele istorice specifice.
Este legitim ca legiuitorul national sii urmiireascii ~i tendin\ele pe care le
afi~eazii evolu\ia sistemelor din perspectivii comparatii, dar copierea unor solu\ii
(a~a cum s-a fiicut in bunii miisura in Legea educa\iei din Romania!) fiirii sii se
tinii seama de impactul factorilor aminti\i mai sus nu poate fi decat contrapro-
duCtivii.
in concluzie, existenta unei noi tipologii juridice, cea a dreptului european, nu
poate ti pusii la indoialii. Chiar dacii, la ora actualii existii tendinta de a se aprecia
cii Uniunea Europeanii exercitii, totu~i, numai o autoritate publicii derivata,
lntrucat riimane creatia statelor suverane (stiipanii tratatelor), identitateajuridicii a
· noii tipologii este o realitate. A~a cum sustin judeciitorii celui de-al Do ilea Senat
al Tribunalului Federal Constitutional German, Jn decizia sus-amintitii, principiul
de atribuire este un mecanism de protec\ie pentru a piistra responsabilitatea
statelor membre. Chiar Tratatul de la Lisabona prevede in art. 5.1 teza lntai ~i 5.2
ca ,,Uniunea ac\ioneazii numai in limitele competen\elor care ii sunt conferite de
ciitre statele membre prin tratate pentru atingerea obiectivelor stabilite prin
acestea". Aces! lucru nu este ~i nu poate fi In afara intelesului originar al
Comunitiitii, ~i anume de asociere stransii pe termen lung (Staatenverbund), aptii
sii-~i construiascii o ordine juridica, ca o tipologie nouii.
§8. Sistemul .dreptului
Societatea modemii se caracterizeazii printr-o arnplificare fiira precedent a

activitatii normative. A~a cum aprecia A. Toffler, zigzagurile imprevizibile, de la
o zi la alta, ale sistemului politic, complicii mult sarcina legisla\iei ~i a admi-
nistra\iei ~i produce o supraambalare a mecanismului de reglementare juridica.
Numarul mare de acte normative impune organizarea !or ordonarea lor, fn raport
de anumite criterii.
Convietuirea umana resimte tot mai acut nevoia de· siguran\ii, de claritate ~i
ordine Jn cadrul raporturilor din liiuntrul sau. in aceste condi\ii, apare tot mai
stringenta cerin\a de securitate a raporturilor juridice, a drepturilor esen\iale ale
oamenilor consacrate Jn con\inutul acestor raporturi. Statul de drept implica o
ordine juridica activa, bazata pe principiul de certitudine a dreptului, care sa
Jnsemne garan\ii contra imprevizibilita\ii normelor coercitive, precum ~i pe ideea
de congrucn\ii a sistemului legislativ (concordanta legilor, caracterul lor verosi-
mil, oportunitatea !or).
Dreptul nu existii prin simpla alaturare (printr-o accidentala coexistenta) a
unui numar, mai mare sau mai mic, de norme juridice. El exista· ca un sistem. 0
analiza structurala a dreptului conduce la concluzia cli structura sa implica o re\ea
de rela\ii, a caror organizare ~i ierarhizare constituie panii la urmii un sistem. in
aceastii luminii, sistemul dreptului apare ca un ansamblu organizat ~i logic, care
implica rela\ia intreg-parte. Caracteristica sistemului consta in prezenta obliga-
torie a unei structuri comune care reune~te elementele ~i care-~i pune, Jn cele din
urmi\, amprenta pe aceste elemente.
,,Toate institu\iile ju.ridice - scrie Savigny - alcatuiesc un vast sistem, iar
armonia acestuia, care relev~ armonia lui organicll, ne oferi\ prin ea lnsii~i, lnte-
legerea lui completa" 1• ·
8.1. Notiunea sistemului dreptului

in teoria dreptului este lntrebuin\atii analiza de sistern, atilt In ce prive~te
juridicul, ca dimensiune inalienabilii a existen(ei unlane, parte cornponenti\ a rea-
lita\ii sociale (sistemul juridic), Jn ce prive~te legislatia (sistemul legislafiei), dar
~i Jn privinta organiziirii dreptului; ca fenomen ilormativ, pe ramuri ~i institu(ii
(sistemul dreptulu;2).
Sistemul dreptului este rezultatul unita\ii ramurilor ~i al institu\iilor dreptului.
Sistemul dreptului apare ca unitate obiectiv determinati\, pe ciind sistemul legis-
/afiei reprezinta o organizare a legisla\iei pe baza unor criterii alese de legiuitor.
Normele juridice nu exista izolate; ele se grupeaza Jn institu\ii ~i rarnuri. in felul
acesta, norma juridica reprezintii elementul de bazi\ al ·sistemului ·dreptului, ea
formeaza sistemul juridic elementar. Norma juridica este legata de sistem; este
miisura sa inerenta, deriva din schema sa §i implica funcfia pe care o va juca
sistemul ca atare. Sistemul dreptului constituie generalul, in raport cu norma de
drept, care reprezinta individualul. ,,Generalul - nota Constantin Noica - e
adeviirul individualului. Individualul e exactitatea generalului". fntre elementele
1
Savigny, System des heutigen romischen Rechts, apud. Ph. Malaurie, op. cit.,
p.204.
2
A se vedea, pe larg, !. Deleanu, Jnstitu\ii ~i proceduri constitu\ionale. Tratat,
vol. l, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000, p. 27 ~i urm.
sistemului de drept (norme, institutii, ramuri) existii fuziuni organice; ele nu sun!
indiferente unele fa!ii de altele, nu sunt rupte, izolate. Spre deosebire de alte
sisteme normative, sistemul dreptului este caracterizat printr-o mai accentuatii
convergen\ii a laturilor sale; el este intr-o mai mica miisurii un ,joc formal de
diferen\e", cum este sistemul estetic, spre pildii. Explicatia se giise$te 1n spe-
cificul domeniului juridic, in triisiiturile dreptului ca factor de ,,programare" a
libertii\ii de ac\iune, ii! cadrul anumitor rela\ii sociale. Pe Jangii modelul de com-
portament pe care-I cuprinde norma de drept, aceasta con\ine $i criterii de eva-
luare a comportamentului, transpuniind in limbajul ac\iunilor concrete idealul
juridic al societii\ii 1•
8.2. Criteriile de structurare a sistemului de drept

Sistemul dreptului evocii unitatea dreptului ~i diferen\ierea sa, adicii 1m-
piir\irea pe ramuri ~i institu\iijuridice. Cea mai largii grupare de 1101me juridice o
constituie ramura de drept. Ramura de drept este ansamblul normelor juridice
care reglementeazii rela\iile sociale dintr-un anumit domeniu al vie\ii sociale, in
baza unei metode specifice de reglementare ~i a unor principii comune. Criteriile
1n temeiul ciirora se structureazii ramurile sistemului dreptului sunt: obiectul
reglementiirii juridice - rela\ijle sociale ce cad. subinciden(a normelor juridice;
metoda reglementiirii - modalitatea practicii de influen\are a conduitei 1n cadrul
respectivelor relatii sociale; principii/e comune ramurii de drept respective. In
baza acestor criterii, ramura de drept stabile~te forme specifice de legiiturii 1ntre
normele juridice care o compun, legaturi ce detenninii triisaturile de trainicie ~i
unitate a ramurii, asiguri\ndu-i durabilitate in timp. Nu oriciiror rela\ii sociale le
corespunde o ramurii de drept. Ramura de drept se constituie 1n baza specificului
calitativ al unei grupiiri de .rela\ii sociale care impun un complex de norme cu
caracter asemiiniitor, dar ~i cu note caracteristice. in coduri sau 1n alte acte
normative de mare importan\ii, aceste note specifice ale normelor juridice din
n1mura de drept respectivii sunt uneori cuprinse in partea generala a codurilor sau
in dispozi\iile. generale ale unor asemenea acte normative. A~a se inti\mplii, spre
exemplu, in ramura dreptului penal, unde Codul penal define$le, in partea sa
generalii, notele specifice ~i triisiituri.le generate ale reglementiirii, prin norme
juridice penale, a rela\iilor de apiirare sociala impotriva faptelor infrac\ionale.
Obiectul reg/ementarii juridice, ca temei prioritar 1n structurarea unei ramuri
de drept, constituie, impreunii cu principiile comune reglementiirii din ramura
respectivii, criterii obiective ale constructiei unei ramuri. Metoda de
reglementare, ca ansamblu de modalitii\i prin care se dirijeazii conduita umanii pe
o cale socialmente utilii, formeazii un criteriu subiectiv. Astfel: in ramura
1
N. Popa, Unele aspecte ale sistemului dreptului, A.U.B., Drept, nr. 2/1970; a se
vedea ~i elementele de specificitate ale sistemului dreptului remarcate de Gh. Mihai, R.
Motica, Fundamentele dreptului. Teoria ~i filosofia dreptului, Ed. All, Bucure~ti, 1997, p.
58 ~i urm.
dreptului civil, obiect de reglementare 11 reprezinta rela\iile sociale cu con\inut

patrimonial ~i rela\ii sociale personale, nepatrimoniale. Dar rela\iile sociale cu
con\inut patrimonial cad sub inciden\a reglementarii ~i a altor ramuri de drept:
dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul funciar etc. in aceste condi\ii,
criteriul obiectului reglementii.rii juridice se completeazii. cu eel al metodei de
reglementare juridica. Dreptului civil Ji este specificii metoda echivalen\ei (a
egalitii\ii) piir\ilor, spre deosebire de dreptul administrativ sau de dreptul
financiar, Jn care metoda de reglementare este aceea a subordoniirii pilr\ilor
(metoda autoritaristii.). Astfcl, lntr-un raportjuridic de drept civil (un contract de
viinzare-cumpii.rare, spre exemplu) piif\ile (subiectele) stau pe picior de egalitate,
ele au drepturi ~i obliga\ii corelative, stabilite pe bazii de negociere. intr-un raport
de drept financiar (Jntre un organ de impozitare ~i un subiect impozabil), piif\ile
(subiectele) se aflii In raporturi de subordonare. Organul financiar, constatand
Jndeplinirea condi\iilor cerute de lege, procedeazii la a~ezarea impozitului asupra
subiectului impozabil la ini\iativa sa unilateralii (aceastii activitate constituind nu
numai un drept, dar ~i o obliga\ie a sa).
in cadrul fieciirei ramuri de drept, normele juridice se grupeazii Jn ansambluri
normative mai reduse - institu{ii juridice. 0 normii de drept izolata n-ar putea
reglementa lntr-un mod complet o anumitii rela:tie socialii prin excluderea coo-
perarii cu norme care privesc aoeea~i rela\ie. Ans.amblul normelor juridice care
reglementeaza rela\ii sociale apropiate alcatuiesc o institufie juridica. Spre exem-
plu: institu\ia prescrip\iei, institu\ia mo~tenirii - 1n dreptul civil, institu\ia clisii~
toriei- in dreptul familiei, institu\iatentativei in dreptul penal etc.
lnstitu{ia juridica se define~te ca o totalitate de norme juridice organic legate,
apar\inatoare unei ramuri de drept, norme ce reglementeazli un grup de rela\ii
sociale inrudite, dupa metoda de reglementare specificli ramurii respective. ·
Existen(a ramurii de drept ~i a institu\iilor juridice este determinata de com·
plexitatea relatiilor sociale ce dobandesc reglementare juridicii. Legiuitorul tine
cont de triisiiturite rela\iilor sociale, In momentul cand procedeazii la alciituirea
codurilor sau la elaborarea altor acte normative. Rela\iile sociale exista in stransii
corela\ie, fapt ce determina legiiturite necesare (formele de schimb) intre dife-
ritele ramuri de drept precum ~i anumite insti.tutii juridice mixte, cum ar. fi
institu\ia proprieta\ii, care apartine mai multor ramuri de drept (dreptul civil, in
principal, dar ~i dreptului comercial, dreptului administrativ).
8.3. Diviziunea dreptului in drept public ~i drept privat

Dreptul pozitiv se imparte in drept public ~i drept privat1• Aceastii diviziune a
dreptului i~i gase~te originea incii In dreptul roman. Dreptul roman cuno~tea o
atare impiir\ire in jus publicum ~i jus privatum. Potrivit unui text din Ulpian,
dreptul public se refera la organizarea statului, iar dreptul privat se referii la
' Cat prive~te semnifica\ia conceptului de domeniu public privat, a se vedea H.

Arendt, Conditia umana, Casa Cartii de Stiin(ii, Cluj, 2007, p. 24-68.
interesul fiecaruia 1• Aceastii mare diviziune a dreptului prive~te atilt dreptul
intern, cat ~i dreptul interna\iona12 .
In ceea ce prive~te dreptul public intern, in componen(a sa intra, spre exem-
plu: dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul muncii ~i
al securitil\ii sociale, dreptul financiar, dreptul procesual. in dreptul privat intern
intra dreptul civil, dreptul comercial.
Ramurile dreptului ce intra In componenta dreptului public au ca obiect de
reglementare: rela\iile sociale din domeniul organizarii puterilor publice, distri-
buirea competen\elor in stat, forma statului etc. (dreptul constitufional); organi-
zarea puterii executive la nivel .central ~i local (dreptul administrativ); apararea
sociala impotriva faptelor infrac\ionale ce pun in pericol ordinea de drept
(dreptul penal); rela\iile de munca ~i de protec\ie sociala (dreptul muncii <i al
securitiifii sociale); rela\iile financiare, bancare (dreptul financiar); rela\iile ce
privesc buna desfii~urare a procesului judiciar (dreptul procesual).
Rarnurile ce intra in competenta dreptului privat reglementeaza rela\iile
sociale, patrimoniale ~i personale nepatrimoniale la care participa particularii. Se
califica uneori dreptul civil ca drept privat general, subliniindu-se prin aceasta
marea sa lnsemnatate ~i pentru celelalte ramuri ce compun dreptul privat. A~a,
spre exemplu, dreptul comercial (care reglernenteazarela(iile sociale de comert),
utilizeaza pe larg principii ~i institu(ii ale dreptului civil, ceea ce creeaza uneori
aparen(a ca dreptul comercial n-ar fi, de fapt, deciit o ramura specialii a dreptului
civil. Chiar o simpla examinare a prevederilor Codului comercial ne arata ca
materia dreptului comercial este o ramura speciala a materiei obliga\iilor comer-
ciale: faptele de comer( ~i comercian\ii, indatoririle impuse comercian\ilor, teoria
generala a obliga\iilor comerciale, contractele comerciale, falimentul etc. Dar,
a~a cum s-a spus3, pe ciind dreptul civil se ocupa de boga\ia formata ~i de conser-
varea sa, dreptul comercial se ocupa de boga\ia in forn1are. De aici ~i mobilitatea
mult mai mare a acestui drept. Dreptul comercial presupune o valoare care se
capata in schimb, un interes care se satisface.
Criteriile tradi\ionale ce prezideaza la aceastii diviziune a dreptului - interesul
general, statal, in cazul dreptului public (ad statum rei Romanae spec/at) ~i
interesul personal, privat, In cazul dreptului privat (ad singu/orum utilitatem) -
au fast completate ulterior (sau chiar abandonate) in teoria juridicii. Amestecul
statului in treburile private, modificarea contractelor de catre instan\e, reglemen-
tarea preturilor, a concuren\ei neloiale etc. au produs importante modificiiri in
calificarea unor institu\ii care dupa tradi\ie se plasau in domeniul dreptului privat,
iar dupa forma lor de manifestare intra acum in sfera dreptului public.
1
Dreptul roman mai cuno~tea ~i alte diviziuni: )us naturae, }us gentiun1, }us civile
(Dreptul natural, dreptul gin\ilor- intema\ional - ~i dreptul tuturor ceta\enilor romani).
2
A se vedea, pe larg, N. Papa, Drept public, drept privat, in Revista de Drept Public
nr. 1-2/1997; I. Deleanu, op. cit., p. 35-40.
3
M Antoniade, lncercare asupra spiritului dreptului comercial, vol. lncercare asupra
superficialita\ii, Ed. H.P., 1992, p. 17-52.
72 Teoria genera/a a drept11/11i
Astfel, vorbind despre marea dihotomie a dreptului - distinc\ia dintre drept

public ~i drept privat - N. Bobbio considerii ca dreptul care poate fi atribuit
structurii societli\ii este dreptul privat, iar dreptul care poate fi atribuit supra-
structurii este dreptul public. Statul nu trebuie pus in situa\ia individului care nu
are intotdeauna posibilitatea de a-§i aplira drepturile §i nici nu are la dispozi\ie
complexul masurilor organizatorice, politico-juridice, astfel cum le are statul.
Distinc\ia intre dreptul public §i eel privat este explicatii prin influen\a cri-
teriului utilitiifii sociale (utilitatea delimitarii domeniului public §i a domeniului
. )! .
pnvat
Pe de alta parte, se considera ca diferenta dintre ordinea spre care tind nor-
mele dreptului privat ~i ordinea spre care tind regtilile de organizare ale dreptului
public apare clara daca se considera ca regulile de conduitli din dreptul privat vor
determina o ordine a ac\iunii numai in combinatie cu cunoa~terea particularii $i
cu scopurile indivizilor care ac\ioneazil, in timp ce regulile de organizare ale
dreptului public determina direct o astfel de ac\iune concretli, in lumina scopu-
rilor particulare sau, mai curand; confera o asemenea autoritate de a proceda
astfeI2. Se consider;\, chiar, ca Jnlocuirea progresiva a regulilor de conduita ale
dreptului privat ($i penal) printr-o concep\ie derivata din dreptul public cores-
punde procesului prin. ciire societatile liberate existente sunt transformate pro-
gresiv Jn societii\i totalitare. ·
Criticile care se aduc publicizarii dreptului privat sunt de natura sa zdruncine
dihotomia dreptului. Mai mult, Hayek considera ca tendinta exageratii de publi-
cizare a dreptului privat s-a manifestat §i a fost sustinutii eel mai clar de juristul
oficial al lui Hitler, Carl Schmitt, care a pledat constant pentru inlocuirea con-
ceptiei ,,normative" a dreptului liberal cu o conceptie de drept care considera ca
scopul sau este ,,formarea ordinii concrete". Chiar §i atunci ciind diviziunea tradi-
tionala a dreptului nu este formal contestata, se propun criterii noi care guver-
neaza azi aceastii dihotomie. Spre pildli, se propune ca criteriu, Jn locul interesu-
lui (general sau particular), modul specific fiecarei diviziuni de aparare a drep-
tului subiectiv. in cazul dreptului public, organele de stat procedeaza la apararea
drepturilor subiective din oficiu (ex officio), iar Jn cazul dreptului privat, aplirarea
acestor drepturi se face la sesizarea partii interesate.
H. Kelsen critica Jmplirtirea dreptului in drept public §i drept privat.
,,Drepturile private - noteaza Kelsen - sunt drepturi politice Jn acela~i sens cu
cele care Jn mod curent sunt desemnate ca atare. (... ) Doar ca, ceea ce se nume$te
drept privat - ace! complex de norme Jn care institutia proprietatii private sau
1
Ase vedea J.M Auby, P. Bon, Droit administratif des biens, Dalloz, Paris, 1991,
p. 13 ~i urm.
2
A se vedea Hayek, Studies in Philosophy, Politics and Economics, London, 1967,
p. 171. In legiiturii cu concep\ia lui Schmitt, a se vedea C. Cerce/, Limitele juridicului,
A.U.B., Drept, 2008.
individuale ocupa un Joe central - este ( ... ) o fonna de crea\ie a unor norme
juridice particulare, adecvate sistemului economic capitalist,,i.
Poate cea mai noua atitudine critica Jn privin\a acestei mari diviziuni a
dreptului se Jntiilne~te astazi in dreptul constitutional. Aceasta contestare a tra-
di\ionalei dihotomii a dreptului este realizata Jn procesul de ,,constitutionalizare a
dreptului", proces Jn care dreptul constitutional ar unna sa asigure, prin principii
~i nonne constitu\ionale egale · Jn cele doua categorii de ramuri, o adeviirata
unificare nonnativii2 •
0 altii tendin\ii a evolu\iei sistemului de drcpt, sesizatii Jn literatura de spe-
cialitate3, este aceea a apari\iei unor ramuri noi, ,,caracterizate printr-o anumitii
tehnicitate ~i neutralitate falii de sistemul de drept Jn care se integreazii fiirii
dificultate, ca discipline autonome, cum sunt dreptul spatial, dreptul energiei
nucleare etc."4
Apari\ia lor este dovad_!l incontestabilii a dependentei sistemului dreptului de
evolu\ia rela\iilor sociale. In acest context se Jnscrie ~i tendin\a de hipertrofiere a
unor institu\ii ~i reglementiiri, piina la nivelul desprinderii !or Jntr-o disciplinii
nouii, dar a ciirei autonomie riimiine relativii in raport cu disciplina traditionalii
din care s-a destins. Un asemenea exemplu - subliniat de Yolanda Eminescu - JI
constituie dreptul asiguriirilor sau dreptul transporturilor, care este rezultatul unei
atari hipertrofieri a reglementiirilor unor contracte speciale - contractul de asigu-
rare sau contractul de transport.
Este semnalatii, de asemenea, tendin\a de autonomie pe care o capiitii anumite
reglementiiri, in miisura Jn care sun! chemate sii dea expresie principiilor unor
disc if line ~tiintifice moderne ce se cer implantate Jn realitatea socialii cu puterea
legii .
Aparitia unei noi ramuri de drept - dreptul economic - este explicata6 pe
temeiul unor realitii\i noi: organizarea privatii a economiei, caracterizatii prin
importan\a pe care o dobiindesc grupiirile private ~i centralizarea deciziilor,
accentuatii prin cre~terea rolului biincilor, colaborarea Jntre puterea publica ~i cea
privatii ~i interven\ia statului (controlul calitii\ii produselor, miisurijuridice statale
de protectie a cumpariitorului, combaterea concuren\ei neloiale etc.).
1
Ph. Ma/aurie, op. cit., p. 342.
2
A se vedea, spre exemplu, L. Favoreu, La constitutionnalisation du droit, in:
Melanges en hommage a Roland Drago; L. Favoreu, Legalite et constitutionnalite,
Cahiers du Conseil Constitutionnel, no. 3/1996; I. Muraru, E.S. Taniisescu, Despre
constitutionalizarea dreptului roman, in Revista de Drept Public nr. I- 2/1996.
3
A se vedea, spre exemplu, J.L. Aubert, Introduction au droit, Armand Colin, Paris,
2000, p. 30-40.
4
Y. Eminescu, op. cit., p. I 9; Y. Eminescu, Dreptul economic in literatura ~i practica
occidentala, Vol. Probleme de drept economic, Ed. Academiei, Bucure~ti, I 976, p. 58-59.
' A se vedea V. D. Zlatescu, Dreptul intreprinderii. Despre un concept inedit, semni-
ficatiile ~i Iimitele sale, vol. Legisla\ia ~i perfee(ionarea relatiilor sociale, Ed. Academiei,
Bucure~ti, I 976, p. 87.
6
Ase vedea Y. Eminescu, Transformarile dreptului civil, p. 23.
Zdruncinarea impaqirii dreptului in public ~i privat este subliniatii ~i de apa-

ri\ia unor ramuri mixte (complexe) de drept. Roubier sus\ine existenta unui drept
mixt concret ~i a unui drept mixt abstract. Din prima categorie fac parte, in opinia
autorului, dreptul comercial, dreptul muncii, legile rutiere, iar din a doua grupa -
dreptul penal ~i eel procedural 1•
Fara a fi abandonatii in intregime (doar normativismul evita sa utilizeze
categoriile de sistem, ramuri, institu\ii), diviziunea tradi\ionalii a dreptului in
public ~i privat este eel mai adesea eludata prin sus\inerea existen\ei unor con-
cepte, categorii ~i chiar ramuri noi, urmare fireasca a confruntarii dreptului cu
realita\ile social-economice specifice societa\ii industriale.
,,Dreptul nou - scrie Farjat - este un drept concret, mobil ~i prezintii o degra-
dare sensibila a elementelor care alcatuiaujuridicul in sistemul clasic'".
Toate acestea subliniaza caracterul dinamic al sistemului de drept. Pe fondul
unor profunde muta\ii economice, sociale, culturale, se produce un fenomen de
primenire a con\inutului ~i a formei dreptului, caracterizat prin prefaceri in fizio-
nomia institu\iilor sale clasice ~i prin apari\ia unor direc\ii noi de reglementare. In
mod corespunziitor, se produc schimbari in func\iile tradi\ionale ale unor institu\ii
(are loc un ,,declin" al acestora, incepilnd cu proprietatea individualii ~i conti-
nuiind cu libertatea contractuala); se simte, de asemenea, nevoia redefinirii sco-
pului, a obiectului ~i a meto,delor unor institu\ii, pe fondul apari\iei unor ramuri
noi ale ~tiin\ei dreptului - ~tiin\a dreptului industrial, dreptul afacerilor etc., dis-
cipline complexe ce reunesc .studiul unor realita\i juridice noi, dincolo de
impiiqirea clasicii a dreptului in public ~i privat.
§9. Definitia dreptului
in general, defini\ia trebuie sa retina determina\iile calitative esen\iale ale

obiectului. Fiind pus In situa\ia de a defini estetica, Paul Valery nu se
emo\ioneaza atunci ciind constatii ca aces! lucru nu era atiit de u~or, intruciit daca
defini\ia ar ti fost facil de formulat, ,,ma tern - spunea ilustrul critic - ca nu ~
mai gasi un obiect care sa-i corespunda". La fel ~i in cazul defini\iei dreptului,
statului, proprieta\ii, raspunsul este greu de dat tocmai pentru ca dreptul, spre
exemplu, este conectat la istorie, la factori economici, politici ~i culturali,
na\ionali ~i interna\ionali in interdependenta ~i devenirea !or permanenta3•
Ultimul demers pe care-I intreprindem in· analiza conceptului dreptului este
chiar definirea acestuia. in existenta sa milenara dreptul a prim it numeroase defi-
ni\ii. Prezentarea ~i analiza tuturor acestor defini\ii ar fi greu de fiicut; o aseme-
nea ,,ambi\ie" de inventar nici n-ar prezenta o importan\ii deosebita. Romanii au
inceput prin a defini dreptul prin referire la categorii ale moralei: jus est ars bani
et aequi ( dreptul este arta binelui ~i a echita\ii), atiit binele, cat ~i echitatea fiind
1
P. Roubier, op. cit., p. 255-266.
2
G. Farjat, Droit economique, P.U.F., Paris, 1971, p. 389.
3
P. Vatery, Regards sur le monde actuel, Gallimard, Paris, 1962, p. 46.
categorii etice. Aceastii defini\ie celebrii a lui Celsus \inea lnsii cont de realitatea
caracteristica a vremii - dreptul nu se ,,emancipase" de sub tutela moralei, iar
scopul sau era realizarea binelui moral. Definirea dreptului a adus In discu\ie, In
mod firesc, chiar natura dreptului. Este dreptul o realitate transcendenta care se
impune ra\iunii sau, dimpotrivii, este un ansamblu de fenomene sociale percep-
tibile prin experien\a? Riispunsul la o asemenea intrebare a framiintat §i a marcat
intreaga evolutie a filosofiei juridice. La prima parte a lntrebarii a dat riispuns
§Coala dreptului natural. Era vorba, Inca in concep\ia jurisconsul\ilor romani, de
ace[ drept pe care natura 1-a dat tuturor. Cicero, in De Republica (lll, 17) scria:
., Est quidem vera lex, recta ratio, nature congruens difassa in omnes, cons tans
sempiterna... Huie lege nee abrogari fas est reque derogari /icet... Nee erit alia
Romae, alia Athenis, alia nunc, alia posthac sed et omnes gens et omni tempore
una lex et sempiterna et immutabilis continebit" (Este o lege adevarata, dreapta
ra\iune.• conformii cu natura, riispiindita In to\i, constanta, eterna. Aceastii lege nu
este permis sii fie abrogata §i nici nu se poate deroga de la ea. Nici nu este alta la
Roma, alta la Atel)a, alta acuma, alta mai tiirziu, ci o singura lege §i eternii §i
neschimbiitoare va ciirmui pe to\i oamenii §i In toate timpurile").
Dezvoltatii, a§a cum am viizut, In opera Jui Grotius, ideea dreptul natural este
prezentii §i la alciituirea Codului civil francez .,JI est un droit universe/ et
immuable, source de toutes /es lois positives (..) ,;,·se specifica In primul articol
al ciir\ii preliminare a Codului. De§i ideea nu se regiise§te ad litteram In textul
viitorului Cod, concep\ia care a prezidat la elaborarea acestuia a fost de facturii
jusnaturalistii.
~coala istoricii gennanii a dreptului aduce un punct de vedere nou, care
zdruncina credinta In existen(a unui drept natural. Conform concep\iei §Colii
istorice (reprezentata de Savigny §i Puchta), dreptul este un produs istoric, altfel
nu s-ar putea explica diversitatea concep\iilor juridice §i a fenomenelor de drept
diverse de la popor la popor §i de la epocii la epocii. ,,in momentul in care giisim
o istorie bazatii pe documente - scria Savigny - recunoa§tem In ele un drept cu
caracter propriu poporului ciiruia el se aplicii, ca §i limba §i obiceiurile acelui
popor" 1• Deci, dreptul nu este un produs arbitrar, pe care imprejuriirile sau in\e-
lepciunea omului ii creeaza. Dacii s-ar urma doctrina lui. Grotius, sus\in reprezen-
tantii acestei §Coli, ar lnsemna ca pentru .orice activitate a omului sii existe reguli
de drept natural, pe care ar trebui sii cautam a le descoperi spre a le transforma In
lege, ceea ce ar transforma dreptul natural lntr-o concep\ie pur subiectivii. Drep-
tul ia na§tere §i se dezvoltii asemenea limbii, lnregistreaza transformiiri continue
in cadrul unui proces evolutiv lent. ~coala istoricii exercita o influen(ii coviir§i-
toare asupra modului de a ln\elege §i a defini dreptul, asupra spiritului siiu2•
Problemele dreptului incep acum a ti tratate din perspectivii istoricii. Tot acum
1
Fr.K Savigny, Yorn Berufunserer Zeit fur Gesetzgebung und Rechtswissenschaft,
Freiburg, 1892, p. 5.
2
A se vedea, pe larg, N Popa, !. Dogaru, Gh. Diini$Or, D. C. Diini$OY, op. cit.,
p. 27-113 §i p. 322-332.
apar ~i primele studii de drept comparat. ,,Daca se cerceteaza - nota Savigny In

tratatul siiu de drept roman - care este obiectul Jn sanul caruia dreptul pozitiv l~i
are realitatea, se gase~te ca acest obiect este poporul. Dreptul pozitiv traie~te In
con~tiinta colectiva a na\iunii, de aceea el poate fi numit drept popular". Baza
dreptului pozitiv l~i gase~te realitatea In con~tiinta generala a poporului; el este
produsul con~tiin\ei colective, al spiritului poporului (volhgeist). Obiectul legii
este determinat de dreptul popular preexistent, legea fiind expresia dreptului
popular. ,,Pentru a ne lndoi de aces! lucru continua Savigny - ar trebui sa ne
lnchipuim pe legiuitor In afara na\iunii. Or, dimpotrivii, el se afla In mijlocul ei,
el Ii reflecteazii spiritul, parerile ~i nevoile ~i trebuie sa fie privit ca adevaratul
reprezentant al spiritului na\ional".
Istoria dreptului este legata de istoria poporului. ,,Precum viata popoarelor se
schimba de-a lungul veacurilor - nota celiilalt mare reprezentant al ~colii istorice,
Puchta - tot astfel dreptul, ramurii a acestei vie\i, se schimbii ~i el cu vremea, se
dezvoltii odata cu poporul caruia Ii apar(ine ~i se adapteaza diferitelor faze din
dezvoltarea lui 1". in defini\ia dreptului, Puchta re\ine scopul siiu, ~i anume faptul
ca dreptul determinii ~i hotiirii~te raporturile dintre indivizi.
Concep\iile ~col ii istorice a dreptului au exercitat o putemicii autoritate asupra
modului de a concepe ~.i .a.. explica formarea dreptului, stadiile evolu\iei sale ~i
formete de sistematizare a di-eptului german.
Cu toatii influenta sa, ~coala istoricii n-a putut anihila complet ideile dreptului
natural, concepute mai tarziu ca un drept ra\ional, alciituit din ideile conduciitoare
generale desprinse din ra\iunile impuse dejusti\ie, echitate ~i bunul simf.
Concep\iile socialiste, de facturii materialist-dialectica marxistii, au pus accen-
tul, In explicarea ~i definirea dreptului pe rolul factorilor materiali - condi\iile
materiale de existen\ii ale societa\ii - care constituie baza (structura) societa\ii,
baza pe care se ridica suprastructura (din care face parte ~i dreptul). Dreptul nu
este, In aceastii concep\ie, decal o formii pe care o imbraca economicul, forma
derivatii ~i subalternii economicului ~i politicului. Marx transforma rela\iile cla-
selor In rela\ii de luptii, istoria societa\ii este istoria luptelor de clasii.
in lumina acestor orientari teoretice, defini\ia dreptului va trebui, credem, sa
cuprinda elemente care \in de genul sau proxim, dar ~i pe cele care-i asigura
diferenta specificii. Este evident ca, acceptand ~i unele idei metafizice, nu putem
abandona tot dreptul specula\iilor metafizice. ,,Fiicand din no\iunea dreptului o
no\iune metafizicii scria Bonnecase - metafizicienii dreptului au prezentat-o ca
un concept reprezentativ al unui element nematerial ~i esen\ial al vie\ii omenirii
(... ), tip neschimbator ~i existand In mod real ~i distinct In afara de lucrurile
concrete"'. Fa\a de acest mod de explicare ~i definire a dreptului reac\ioneazii
1
G.Fr. Puchta, Cursus der lnstitutionem, vol. I, Leipzig, 1875, p. 26.
2
A se vedea M Djuvara, Drept ra\ional, izvoare ~i drept pozitiv, Biblioteca Univer-
sitara de Drept, Bucure~ti, 1935.
3
Bonnecase, Introduction a l'etude du droit, p. 86.
pozitivi~tii, in frunte cu Leon Duguit. ,,Sistemul juridic al Declara(iei drepturilor
omului - ,aratii Duguit - ~i al Codului Napoleon, era bazat pe conceptia meta-
fizicii a dreptului subiectiv. Sistemul juridic al popoarelor moderne tinde de a
stabili pe constatarea faptului de func(ie socialii, impunandu-se indivizilor ~i gru-
purilor"1. Se elabora astfel un sistem nou, de ordin realist care se opunea celui
metafizic.
in aceastii direc\ie realistii se lnscrie ~i concep(ia lui Jhering, care pune la baza
dreptului interesul legalmente ocrotit. ,,Dreptul - scrie Jhering - este forma in
care statul i~i organizeazi\, prin constriingere, asigurarea condi\iilor de viatii ale
societatii".
Uneori, dreptul este asimilat cu conceptele sale. ,,Dreptul este o tentativii de
aprehensiune ~i clasificare prin schemele giindirii conceptuale ale atitudinilor
ontologice fundamentale ale existen\ei in lume ~i a rela\iilor ontologice, ale exis-
ten\ei cu celiilalt (aviind la bazii socialitatea originarii a oarnenilor"f
Anita Naschitz define~te dreptul ca un ,,complex de reguli de conduitii, aviind
menirea ca, pe calea unor dispozi\ii generale referitoare la raporturile generale
tipice, sii reglementeze intr-un anumit scop conduita-previzibilii a oamenilor, eel
pu\in cat prive~te cadrul ei ( ciici altfel regula n-ar av ea sens )3 .
Profesorul clujean Eugeniu Speran(ia definea dreptul ca ,,un sistem deductiv
de norme sociale destinate ca printr-un maximum de justi(ie realizabilii sii asigure
un maximum de socialitate intr-un grup social determinat'".
,,Dreptul - se aratii intr-o lucrare americanii - este unul din cele mai pro-
funde concerne ale civiliza\iei omului, pentru ca el oferii protec(ia contra tira-
niei ~i a anarhiei, este unul din instrumentele principale ale societii(ii pentru
conservarea libertii(ii ~i a ordinii, impotriva amestecului arbitrar in interesele
individuale'".
Respectiind regulile oriciirei defini\ii, in(elegem sii formuliim urmiitoarea defi-
nitie: dreptul este ansamblul regulilor asigurate 'fi garantate de ciitre slat, regu/i
pe care acesta le edicteazii sau le recunoa~te (le sancfioneazii), care au ca scop
organizarea ,; disciplinarea comportamentului uman in principalele relafii din
societate, intr-un climat specific manifestiirii coexistenfei liberta{ilor, al apiiriirii
drepturilor esenfiale ale omului .yi al statornicirii spiritului de dreptate6.
1
Duguit, Transformation du droit prive, p. 2.
2
N. Poulantzas, Nature des choses et droit. Essai sur la dialectique du fait et de la
valeur, Paris, 1965, p. 120.
3
A. Naschitz, Teorie ~i tehnicii in procesul de creare a dreptului, Ed. Academiei,
Bucure~ti, 1969, p. 87.
4
E. Speranfia, op. cit., p. 373.
5
H. Bergman, The Historical Background of American Law, in Talks an American
Law, New York, p. 3.
6
Droits, Revue Fran9aise de Theorie juridique, nr. IO ~i 11/1990, consacrii Jn Jntre-
gime spa\iul definirii dreptului. Mari speciali~ti in domeniul teoriei dreptului publicii stu-
in finalul acestui capitol, adresiindu-ne celor deranjati, uneori, de prezenta

dreptului ~i de rolul justi\iei, al legii In general, le-am putea replica fiiciind ape! la
ceea ce ar reprezenta societatea fiira drept, morala, religie, ~i i-am ruga sa nu Ii se
!ntiimple sa suporte situa\ii de ,,retragere" a dreptului, !ntr-o societate tot mai
friimiintata de crize ciclice. ~i am putea spune, alaturi de marele carturar francez
Vedel: ,,!mi este dificil a defini dreptul !ntr-o societate data, dar cred ca ~tiu cu
precizie ce ar lnsemna o societate fiira drept" 1•
._, • . 'J
· dii de analiza a no)iunii, a naturii •i a scopului dreptului. A se vedea •i: I. Dogaru, D. C.

Diini$or, Gk Diini$Or, op. cit., p. 28-56; D. Mazilu, op. cit., p. 39-64 etc.
1
G. Vede/, P. De/vo/ve, Droit administratif, P.U.F., 2000, p. 31.
Capitolul IV
Dreptul ~i statul
§1. Notiunea statului
Statul este principala institutie politica a societiitii. Apiirut cu aproape ~ase

milenii in urma in Orientul antic (Egipt, Babilon, China, India), statul continua sa
fie §i azi instrumentul conducerii sociale, iar dezbaterile privind natura, func!iile,
mecanismul §i formele sale polarizeaza aten\ia unor cercuri largi de speciali§ti in
domeniul politologiei, al sociologiei, al dreptului.
Curente §i teorii filosofice 1 explicii de-a lungul timpului de pe pozi\ii diverse
importanta statului, rolul sau in apiirarea unor interese sociale de grup sau ale
societiitii !n intregul sau. Abordarea analiticii a locului §i a rolului statului in
organizarea §i conducerea societii\ii a scos in relief natura istoricii a statului,
dependen\a formelor sale de transformarile social-istorice. Ca §i in cazul dreptu-
lui, aparitia statului este determinata de schimbiirile petrecute in oranduirea
comunei primitive, schimbiiri care au fiicut ca vechile forme de organizare §icon-
ducere (ginta, tribul) sii nu mai fie suficiente, impuniindu-se o formii nouii - cea
politico-statalii. Odata cu apari\ia statului, rela\iile sociale se pot dezvolta la adii-
postul unei forte Speciale de constriingere pe care o de\ine statul §i o poate utiliza
impotriva celor care i se opun. Statul apare astfel ca o modalitate (o variantii)
social-istoricii de organizare sociala prin care grupurile sociale §i-au promovat
interesele comune §i in care ~i-a giisit expresia concentrata intreaga societate.
Cuviintul ,,Stat", in in\elesul pe care-I oferim azi, este de origina modema. in
limbile greaca ~i latina se gasesc mai multe expresii care indica o specie de
agrega\ie sau organiza\ie politica, dar nu vom intiilni un termen generic ~i nici o
teorie adecvatii a statului. Aceasta nu inseamna, spre exemplu, ca romanii n-au
avut o idee clara despre stat, multe din lucriirile !or - chiar cu caracter teoretic -
(spre exemplu: De Republica §i De Legibus, ale Jui Cicero), stau dovadii certii in
acest sens.
0 adeviiratii teorie a statului, cu sensul pe care-I dam azi termenului de stat,
este fundamentata de catre Nicolo Machiavelli, parintele §tiintei politice
moderne 2•
1
A se vedea, pe larg: N. Popa, !. Dogaru, Gh. Diini$or, D.C. Diini$or, op. cit.; D.C.
Diini$or, Actorii vie\ii politice, 2003; C. Ionescu, Tratat de drept constitutional contem-
poran, Ed. C.H. Beck, Bucur~ti, 2008, p. 51 §i urm. etc.
2
A se vedea, pe larg: /. Muraru, E.S. Tiiniisescu, Drept constitutional ~i institu\ii poli-
tice, Ed. Lumina Lex, Bucure§ti, 200 I; !. Deleanu, lnstitutii ~i proceduri constitu\ionale,
Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000; 0. Triisnea, Filosofia politica, Ed. Politico,
Bucure§ti, 1986; D.C. Diini$Or, Drept constitutional §i institu\ii politice, Ed. ~tiintifica,
§2. Statul ~i societatea civila
Societatea civilii este alciituitii din ansamblul organismelor, structurilor ~i

mecanismelor aflate Jn afara statului ~i, uneori, Jn opozi\ie cu statul.
Srar~itul secolului XX a marcat revigorarea conceptului de ,,societate civilii",
no\iune care devine termenul politic predilect. Originile conceptului merg piinii Jn
antichitate. La Cicero sau la filosofii greci referirile la societatea cetii\enilor pri-
veau, de fapt, statul.
Hegel considerii ca, faµ de societatea civilii, statul este o necesitate exterioarii,
puterea superioarii pentru ea; pe de alta parte, statul este scopul imanent al
societa\ii civile, indivizii aviind datorii ~i drepturi Jn raporturile !or cu statul.
Societatea civilii sau ,,societatea ceta\enilor" (civil society) cuprinde membri ~i
mecanisme de ac\iune extrinseci statului, care se invecineazii cu acesta, dar se
delimiteazii de stat prin obiective ~i metode de ac\iune.
Societatea civilii riispunde, Jn principal, dorin\ei de libertate a oamenilor.
Utilitatea societii\ii civile este putemic subliniata dupii al II-lea Riizboi mondial,
Jn mod deosebit in opera lui Antonio Gramsci care a imaginat societatea civilii ca
pe un punct specific de porn ire pentru un anumit gen de activitate politica (in
mod esen\ial opusii tiraniei). in anii '90 ai secolului trecut, in toate statele apar-
\iniind fostului ,,!agar socialist", impactul societii\ii civile s-a resim\it ca un ade-
varat impuls pentru procesul ireversibil al edificlirii statului de drept. in acest
cadru s-a produs proliferarea organiza\iilor non~guvemamentale (O.N.G.), cu
func\ii care se afirmii puternic in perioadele preelectorale ( observarea desfii~urarii
alegerilor) sau legate de apiirarea drepturilor omului ~i conservarea valorilor
democratice. Teoria politico-juridicii a subliniat Jnsii faptul ca este gre~it sii se
considere ca organiza\iile non-guvernamentale epuizeazii sfera conceptului de
societate civilii (sau o confiscli). fn realitate, soeietatea civilii cuprinde toate
structurile aflate Jn afara statului (inclusiv partidele politice fiirii reprezentare
parlamentara). Intra Jn sfera sa de cuprindere sindicatele, asocia\iile profesionale,
grupiirile etnice, reprezentan\i ai diferitelor minorita\i, asocia\iile culturale, spor-
tive etc. Mecanismele societatii civile pot contribui la configurarea deciziei poli-
tice, stimuleaza participarea cetii\enilor ~i implicarea !or in viata politica, promo-
veazli educa\ia civicii. Uneori, grupuri elitiste se auto-definesc ca singure repre-
zentante ale societii\ii civile. A~a cum remarca un cunoscut observator al evolu-
\iei societa\ii civile - dr. Thomas Carothers de la ,,Carnegie Endowment for
International Peace" - unii dintre sus\inatorii societii\ii civile au ridicat pe un
piedestal militan\ii pentru drepturi civile Jn lupta Jmpotriva comunismului din
Europa de Est ~i, absolutiziind in felul acesta rolul !or, au creat impresia eronata
ca In societatea civila nu exista deciit interese nobile ~i protagoni~ti serio~i cu
Bucure~ti, 1997; Gh. Bobo$, Statul ~i dreptul Jn civiliza\ia ~i cultura universalii, Ed.
Argonaut, Cluj-Napoca, 2008.
Dreptul §i statul 81
interese miire(e. Dintotdeauna insii - §i peste tot - societatea civilii este un con-
glomerat, adesea deconcertant, de oameni buni §i riii sau - pur §i simplu - numai
excentrici.
Statul joacii un rol important in dezvoltarea societii(ii civile (miisuri legale
pentru func\ionarea O.N.G.-urilor, parteneriate cu organiza(iile non-guverna-
mentale etc.). Societatea civilii este, in multe privin(e, o provocare pentru stat, ea
cenzureazii decizia statalii. De multe ori, 1ntre stat §i societatea civila existii rela(ii
tensionate. fntre ele insii nu poate fi o contradic\ie insurmontabili\.
in ultimii ani s-a produs un fenomen extrem de interesant - este vorba despre
tendin(a ,,globaliziirii" societa(ii civile §i apari\ia unor organiza\ii non-guver-
namentale suprana\ionale. in condi\iile incetiirii riizboiului rece, al dezvoltarii de
noi tehnologii informa\ionale §i de comunica(ii etc., s-a creat un climat in care
organiza(ii non-guvernamentale §i-au extins ac\iunile dincolo de frontierele sta-
telor (spre exemplu, ac\iuni 1ndreptate 1mpotriva fenomenului globalizarii) 1•
§3. C1mtinutul §i scopul statului
Apari\ia statului este deci rezultatul unor prefaceri social-istorice. Spre deose-
bire de organizarea socialii pre-statalii, in care domina criteriul legaturilor de
siinge, statul adoptii un alt criteriu, eel teritorial. Teritoriul capata semnifica(ia
unui criteriu politic. in legi\tura cu un anumit teritoriu, statul i§i stabile§te legii-
turile cu cetii\enii, l§i structureaza aparatul (mecanismul) sau §i i§i dimensioneazii
suveranitatea. Disputele intre state - care iau adesea forma razboiului - au drept
obiect acapararea de teritorii, de prizonieri (transforma\i 1n sclavi), de boga\ii
aflate pe acele teritorii.
Un alt element al statului 11 constituie populafia care se raporteaza la stat prin
legatura de ceta\enie - o legiitura juridicii ce fixeaza drepturi §i obliga\ii
rec1proce.
In sfiif§it, un al treilea element 11 constituie for( a publicii denumiti\ §i putere de
stat sau putere de constriingere (for\ii coercitivi\). in ultima sa esen\a statul
inseamni\ for(i\. Via(a statului este strans legata de cea a dreptului. Statul §i drep-
tul constituie o unitate de contrarii. Dreptul are rolul de ,,corset" al fortei, de inca-
drare a acestei puteri in limitele de ordine, de ,,calmare" a tensiunilor ce se ivesc
in procesul exercitiirii conducerii sociale prin intermediul activitii\ii de stat. Pe de
altii parte, statul garanteazii realizarea dreptului §i reintegreazii ordinea juridicii
lezatii prin activitii(i ilicite.
,,Cuviintul stat - nota Leon Duguit - desemneaza fie guvernan(ii sau puterea
politica, fie societatea insii§i in care exista aceasta diferen(iere 1ntre guvernan(i §i
guverna\i §i in care existii astfel o putere politica"2 , S-a repro§at concep(iei Jui
1
A se vedea, pe larg, R. Miga-Be§teliu, Drept interna!ional public, vol. I, Ed. All
Beck, Bucure~ti, 2005, p. 53 ~i urm.
2
L. Duguit, Traite de droit constitutionnel, t. I, Paris. 1921, p. 395.
Duguit faptul ca reduce intreaga problematica a exercitiirii puterii de stat la

aceasta diferen\iere (ce poate apiirea artificialii) intre guvemanti §i guvernati.
Ca instrument de organizare §i conducere socialii, scopul statului este apiirarea
interesului general sau - a§a cum s-a spus adesea - menirea statului este (sau ar
trebui sa fie) fericirea ceta\enilor. Caci, ,,( ... ) daca cetatenilor nu le merge bine,
dacii scopul lor subiectiv nu este satisfiicut, dacii ei n11 giisesc ca mijlocirea
acestei satisfaceri constituie statul insu§i, ca atare, atunci statul sta pe picioare
slabe" 1•
Kant considerii cli statul legitirri ($tatul de drept) este eel care are ca scop
apararea drepturilor inalienabile ale omului §i in care politica este subordonata
moralei. in aceasta lumina, statul este dreptul afirmat §i realizat.
Curentul liberalismului (liberalismul clasic) opune cetateanul statului; cetii-
\eanul este totul. Statul trebuie sii fie un ,,stat de drept". in aceasta calitate, sc()pul
statului este acela de a face legi bune §i de a respecta principiul non-interventiei
in treburile private. El trebuie sii se plaseze deasupra grupurilor sociale, cu sar-
cina de a aplana contlictele dintre ele. · ·
Pentru a putea func\iona legea randamentefor cresciinde, este nevoie de des-
ciitu§area energiilor §i a initiativei private. in sistemul liberal, statul - organismul
politic care are la dispozi\ie Jortl\ coercitivii - garanteazii libertatea individului,
adicii procedeaza la propria ~a limitare. ,,Pentru o viatli indelungatii trebuie mai
multe reguli. Or, regula $i organulunei societafi sunt statuf'2 (s.n.). Liberalismul
reclama prezen\a unui stat puternic in actiunea sa §i moderat in ambitiile sale.
in contextul istoric al jumiitatii secolµlui trecut, marcat de puternice crize
social-economice, doctrina materialist-istorica ·marxista a plasat problematica
statului in raporturile nemijlocite al.e luptei intre clase. Statul, in aceastii con-
cep\ie, este un instrument al domina\iei unei clase asupra alteia, el este formain
care indivizii apar(iniind clasei dominante i§i promoveazii interesele comune §i
in care i§i gase§te expresia concentrata intreaga societate civila. fn contextul
istoric amintit, concep\ia marxista a produs o adevaratii ruptura a ideilor, prin
aceea ca a afirmat ca ofera o istorie eel.or care niciodata nu avusesera ,,istoria"
!or §i a indreptat critica impotriva ideologiilor.de piina atunci, consideriindu-le
adeviirate ma§ti in spatele clirora se ascundea dorintaintensa de putere §i bogii-
tie3. Marx considera ca mi§carea muncitoreasca, aparutlUn secolul trecut, se va
inscrie in sensul unei evolu\ii progresiste §i deterministe a istoriei. Experienta
istoricli acumulata in tlirile in care s-a instaurat socialismul de tip ·asiatic -
socialismul de cazarmli prilejuie§te concluzia ca este foarte greu sa interpretam
acest tip de mi~care socialii drept o fazii progresistli a istoriei. Statul socialist a
distrus libertatea individualii, lncerciind sli reducli individul la un copil tutelat
piinli la moarte.
1
2
D. White, L'individu et l'Etat, Paris, 1856, p. 65.
3
A se vedea N. Bobbio, Liberalismo vechio e nuovo, Mondoperaio, 11, 1981,
p. 84-94.
Dreptul ~i statul 83
Dupii ce revolu\iile fiicute in numele lui Marx au dat na§tere unor regimuri
despotice; aspru criticate sau repudiate de ciitre mi§cari revolutionare mai mult
sau mai pu\in violente, s-a repus in dezbatere locul §i rolul statului in sistemul
politic. in programele de guvernare s-a readus in discutie necesitatea statului de
drept, a separatiei puterilor in stat, a Jimitelor puterii chiar §i ciind aceasta apar-
\ine majoritii\ii. in aceste programe se face elogiul diversitii\ii, se condamnii
conformismul §i se sustine prioritatea absolutii a libertii!ii de opinie. ldeea cii
unica sarcinii a statului este cea de a lmpiedica pe indivizi sii-§i facii riiu este
acum apreciatii ca ar deriva dintr-o reduc\ie arbitrarii a dreptului public la dreptul
penal, evocand imaginea statuluj gardian, nocturn sau jandarm.
Revolu\ia ~iin\ificii §i tehnicii are. consecin\e importante a supra raporturilor
spciale, raporturi ce sunt diferite de cele constatate de Marx la vremea Jui. in pro-
cesul.transform.iirii claselor §i a raporturilor dintre acestea intr-o lume creatii de
om (lntr-o naturii umanizatii), se pune problema unui rol nou jucat de stat. Solutia
oferitii de statul socialist, in care partidul unic se substituie clasei, hotiirii§te sin-
gur in 'numele ei, este '-in ultima instan\ii - redus la aparatul lui §i la conduciitorii
Jui (un singur om ajunge sii giindeascii §i sii hotiirascii pentru to\i), nu mai poate
seduce pe nimeni. Se vorbe§te ·despre necesitatea unui nou ,,contract social" -
mat'ele contract social al secoluliti XX, care a fiicut posibilii etapa istoricii cea mai
hmga de pace socialli, libertiite §i egalltate. Mm! stat ~ staiul social (asisten\ial) -
se caracterizeazii, din punct de veciere juridic, prin tfe'cerea de la Lill drept cu 0
func\ie preponderent protectiv - represivii la un drept pe cale de a deveni tot mai
mult · promotional. Aces! stat trebuie sii-§i conserve numai monopolul asupra
for\ei legitime, a ciirei exercitare este limitatii de recunoa§terea §i garantarea
drepturilor omului (§i a dreptului in general). Este larg riispanditii ideea cii acest
nou stat are ca func\ii principale: asumarea sarcinii de realizare a unei societii\i
mai ·integrate; mai echilibrate; respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
asigltrarea principiilor ·separiirii puterilor; respectarea regulilor democratice apte
sii genereze decizii adecvate. Aceste sarcini dezviiluie partea ,,bunii" a statului,
corespunziitoare - in optica ·Jui Duverger - func\iilor sale de asigurare a demo-
cra\iei §i a justi\iei. Statul are insii §i o parte ,,rea'', datii de faptul cii impinge pe
oameni pe panta periculoasii a pasiunilor politice §i a luptelor fratricide pentru
putere 1• Consecin(ele revolu\iei §tiin\ifice §i tehnice se concentreazii intr-o ten-
din\ii de ,,colonizare" a statului de ciitre tehnicii ( un gen de ,,despotism tehnic"),
lucru ce am~Jificii prerogativele administra\iei (,,statul administrator" sau ,,statul
functional")-. .
Administra\ia nu este de fapt decat o uria§ii ma§inii ale ciirei opera\iuni tre-
buie, in actualele conditii, sii devinii din ce in ce mai riguroase: Ellul considerii cii
func\ia statului tehnocrat, func\ie plurivocii, constii in a ordona §i a administra. El
trebuie ,,sii men\inii ordinea na\iunii, stabilitatea sa politicii, sii fie garant al
progresului tehnic neintrerupt'".
1
M. Duverger, Janus, Les deux faces de I' Occident, Paris, Payard, 1972.
2
G. Burdeau, L'Etat, Paris, Seuil, 1970.
3
J. Ellu/, The Tehnological Society, London, Jonathan Caspe, 1965, p. 281.
Este interesant modul 1n care prive$te Georg Klaus pozi\ia suprastructuralii a

statului. ,,Statul - scrie autorul - apartine 1n douii privin\e suprastructurii: o data
sub aspect informational, ca ideologie structurata 1ntr-un anumit mod, apoi ca
structurii specificii statalii $i administrativii, ca formii specificii de conducere" 1•
Dezvoltand aceastii idee, Mihai Driigiinescu introduce partial puterea de stat
(statul) in realitatea economicii a societii\ii. ,,( ... ) Puterea politicii-' noteaza auto-
rul - poate fi consideratii ca ac\ionand in interac\iune cu sfera economicii strictii,
formatii din sferele produc\iei, ale consumului $i ale comertului exterior"2 •
Asemenea considera\ii \in cont de realitii\ile sociale - complexe $i adesea
contradictorii - din lumea de azi, care impun implicarea statului in domenii care
depii$esc sfera socialii traditionalii, imboga\ind imaginea actuala a statului de
drept.
Este semnificativ, credem, sii amintim aici miisurile statale care vizeazii pro-
tec\ia socialii fn condi\iile existentei fenomenului $Omajului, cele care privesc
apiirarea mediului ambiant impotriva formelor variate de poluare, lupta impotriva
drogului $i a crimei organizate etc.
Recunoscandu-se posibilitatea unor transformii.ri viitoare in sistemul organi-
zational - inclusiv in eel statal - se exprima, in general, increderea in posibil-
itii\ile sistemului industrial $i post-industrial de a supravietui, acesta aviind resur-
sele necesare de a deschide Uri nou ;,subcapitol" al dezvoltiirii sociale $i statale3.
§4. Puterea de stat
Abordiind in continuare laturile con\inutului statului va trebui sii retinem

cateva note caracteristice puterii de stat $i .formelor institu/ionale de realizare a
acesteia. Puterea de stat este o forma istorice$!e determinata $i variabila de auto-
ritate (,,autoritate" de la latinescul ,,auctoritas" care deriva din verbul ,,augere" =
a spori, a consolida). in orice societate exista forme multiple de autoritate, de
,,fixare" $i ,,consolidare" a unui sistem de valori (morale, religioase, politice,
juridice).
,,Orice autoritate adevaratii - scria C. Noica - aduce cu sine un spor care-I
obliga pe celiillllt sii se supunii''.
in organizarea prestatalii autoritatea moralii o aveau conduciitorii $i organele
democra\iei gentilice.
La Roma s-a opera! pentru prima data distinctia intre autoritate $i putere.
Puterea (potestas) era a poporului, iar autoritatea o avea Senatul (cum potestas in
popula auctoritas in Senatu sit). Puterea, ca atribut al statului, este identificatii cu
G. Klaus, Cibemetica ~i societatea, Ed. Politica, Bucure~ti, 1966, p. I 02.

1
M. Driigiinescu, Informatica ~i societatea, Bucure~ti, Ed. Politica, 1987, p. 381.

2
3
A se vedea: R. Heilbroner, Beyond Boom and Crash, New York, 1978;
N. Popa, Din nou despre rela\ia drept-stat, A.U.B., Drept, 1995; N. Popa. C. Ionescu,
Libertate ~i autoritate, in Revista de Drept Public nr. 2/2001.
Dreptu/ $ i slatu/ 85
forta, fiind, de altfel, denumitii ~i forta publicii, putere de stat. Fata de toate cele-
lalte forme de autoritate socialii, puterea de stat se caracterizeazii prin anumite
triisiituri care-I definesc ~i-i delimiteazii atributele (puterea puterii) in raport cu
autoritatea moralii, pi'irinteascii, religioasii etc.
Astfel, puterea de stat are caracter politic, are o .1ferii genera/ii de aplica-
bilitate, are agen/i specializafi care o realizeazii (in caz de nevoie prin mijloace
violente} ~i este suveranii. Dintre toate aceste trasaturi, cea care se distinge in
mod deosebit ~i la care se face in mod curent referire atunci ciind este abordata
teoretic chestiunea statului, este suveranitatea puterii. Suveranitatea este dreptul
statului de a conduce societatea, de a stabili raporturi cu alte state. Ea are douii
laturi: una internii §i alta externii. Latura internii a suveranitii\ii statului prive~te
puterea sa de comandii in interior §i se concretizeazii in elaborarea unor norme cu
caracter general-obligatoriu ~i in urmarirea aplicarii lor in practica socialii (rea-
lizarea ordinii de drept). in temeiul suveranitii\ii sale, puterea de stat dispune de
modul organizarii sale interne, stabile~te regimul de functionare a puterilor
publice, statutul juridic al cetii\eanului, hotiirii~te amploarea obiectivelor
economice care sunt de importan(ii strategicii, organizeazii cadrul legal general al
activitii\ii tuturor agen\ilor economici. in interior, nicio altii putere socialii (nicio
altii formii de autoritate) nu este superioarii puteri,i statului. Pentru acest motiv,
latura internii mai este denumitii ~i supremafia puterii de stat. Cealaltii laturii a
suveranitii\ii, latura externii, prive~e comportamentul statului in societatea
na\iunilor, raporturile sale cu celelalte state. lndeob~te, aceastii laturii este
denumitii ~i independen/a puterii sau neatdrnarea acesteia 1• in baza suveranitii\ii
sale, statul i~i organizeazii rela\iile interna\ionale, fiirii niciun amestec din
exterior, cu respectarea drepturilor suverane ale celorlalte state ~i in considerarea
principiilor ~i a normelor unanim admise ale dreptului interna\ional.
Conceptul suveranitii\ii este larg dezbiitut in teoria dreptului, dar ~i in ~tiin\ele
juridice de ramurii; practic, el 'intereseazii toate §tiin\ele juridice (din domeniul
dreptului public sau privat). Suveranitatea nu trebuie consideratii simplii putere ~i
arbitrar; ea nu poate ft socotitii sinonimii cu despotismul care este starea de
ilegalitate (ca o putere discre\ionarii de comandii in interior sau ca independen\ii
,,absoluta" in exterior, prin inciilcarea sau ignorarea dreptului celorlalte state).
Suveranitatea reprezintii, dimpotrivii, o stare legalii, constitu\ionalii. Evolu\ia sta-
telor europene spre integrare economicii ~i politicii ~i globalizare determinii modi-
ficari in con\inutul suveranitii\ii2 •
1
C. Noica: ,,Ne-atiimare. Degeaba da\i libertii\i oamenilor, dacii atama. La noi nu
libertatea, ci neatiimarea e conceptul". :;>i el spune: ,,Sa nu atami (de altcineva sau alt-
ceva, dar nici in sine). Sa po\i zbura", op. cit., p. 240.
2
Asupra sensului conceptului de suveranitate in dreptul international public, a se
vedea R.M. Bqte/iu, op. cit., p. l45 ~i urm.
§5. Exercitarea puterii de stat. Separatia, echilibrul $i coope-

rarea puterilor
lntr-un stat democratic, puterea emana de la popor ~i apar\ine acesttiia. Exer-

citarea puterii, organizarea canalelor prin care circula puterea, sun! incredlntate
statului; in planul activita\ii statale are Joe o divizate, o separare a puterilot.
Separa\ia puterilor se realizeaza in scopul echilibriirii tor, pentrti a se illlpiediCa
abuzul de putere. Ideea unor puteri multiple i~i are radacilli in antichitate. Inca
Aristotel vorbea despre cele trei parti ale guvernamantului1•
J. Locke aminte~te de puterea legislativii, executiva ~i confederativa (puterea
de a pune in executare legile).
ln forma sa cunoscutii ~i azi, teoria separa\iei puterilor a fost fundamentatii de
ciitre Montesquieu in lucrarea sa ,,Despre spiritul legilor". Potrivit concep\iei
sale, In stat exista trei puteri: puterea legiuitoare, puterea exe~utiva ~i puterea
judecatoreascii. Fiecare putere trebuie sa se exercite independent, tr~b1lie sa se
autolimiteze pentru a se preveni abuzul de putere. Libertatea politica .nu exista
decat in statele In care cele trei puteri nu sunt concentrate in mana aceleiruii per-
soane. ,,Nu exista libertate - notea:;:oa Montesquieu - daca puterea judecatoreascii
nu este separatii de putereaJegislat\va ~i cea executiva. Daca ea ar fi imbinatii cu
puterea legislativa puterea asupra vie\ii ~i. a libertatii ceta\enilor ar fi arbitrara,
caci judeciitorul ar fi ~i legiuitor. Daca ar fi imbinata cu puterea execl!tiva,
judecatorul ar putea avea forta unui opresor"2•
Totul ar fi pierdut daca acel~i om sau acela~i corp ar exercita trei ·puteri:
acela~i corp de dregiitori ar poseda, ca executor, puterea .pe care ~i•a dat-o. ca
legiuitor. Separa\ia puterilor apare, astfel, ca o condi\ie indispensabilii realiziirii
unei guvemari moderate. Este interesant de remarcat ca o seamii de contrac-
tuali~ti (Hobbes, Rousseau) au sus\inut .unicitatea puterii; privita prin prisma
caracterului indivizibil al suveranita\ii poporului.
Separa\ia puterilor a fost inclusa Jn ideologia revolu\iilor burghezo-democra-
tice ~i a patrons in practica statalii prin Jmbra\i~area sa ca o teza constitu\ionala.
in acest fel, laturile con\inutului stattilui sunt puterile. diferite, func\iile ~i acti-
vita\ile lor. Aici se impune precizarea ca sepqra/ia puterilor nu fnseamni'i lipsa
de corespondenfi'i intre ele. Puterile statului trebuie sa fie distincte; dar fiecare
alciituie~te in sine un Jntreg. Cand vorbim despre ac\iunea deosebitii a puterilor
nu trebuie in\eles ca fiecare putere ar urma sa subziste Jn chip abstract, pentru
sine. Acest principiu, al separa\iei puterilor, nu trebuie sa introduca o atare inde-
penden\a absoluta care sa constituie raportul puterilor ca ceva negativ, in sensul
ca tot ce face una fa\a de cealalta, devine un act ostil, cu destina\ia sa i se impo-
triveasca. in ameliorarea unei asemenea viziuni, un rol important revine
1
Aristotel, Politica, cartea IV, cap. XI.
2
Montesquieu, Despre spiritul legilor, I, p. 196.
Dreptul §i statul 87
dreptului, prin fixarea cadrului legal de func(ionare a fiecarei puteri, cadru 1n care
trebuie sii se regleze §i raporturile fire§ti de cooperare a puterilor §i de integrare a
acestora in sistemul social-politic de organizare socialii. Statul nefiind unica
entitate politicii, problema majorii care se ridicii in fa(a bunei func\ioniiri a
organismului social este aceea a integriirii sale in aces! organism §i a clarificiirii
legaturilor sale cu restul institu\iilor sociale §i politice. Dreptul vine sii confere
stabilitatea §i siguran(a acestor legiituri, incadrandu-le in limite de ordine.
,,Dacii n-ar fi statul - scria Platon in «Republica» - activitatea oamenilor s-ar
risipi in activitiiti personale diferite §i nu s-ar putea realiza apropierea prin Justi(ia
unica §i Biqele unic. Unitatea scopului este aceea care impune o unitate de
directivii pentru oameni §i aceasta nu se poate face decat prin stat".
§6. Institutiile (organele) statului

Pentru realizarea func(iilor sale, statul i§i organizeazii un sistem de institufii,
de organe care dau expresie concretii puterilor publice. Modul tor de func\ionare,
repartizarea competen(elor, atribuirea unor prerogative specifice sunt continute in
legi, in Coilstitu(ie, in legile organice §i in legile subsecvente acestora.
Statul n-ar putea exista fllrii aparatul siiu. Ef'este uneori definit ca fiind
unitatea puterii §i a mecanismului siiu. ,,lnstitu\iile - scria Hegel - alciituiesc
oranduirea statului ( ... ) §i de aceea ele sunt baza solidii a statului (... ), coloanele
care sus(in libertatea publicii" 1•
Elementul de bazii al mecanismului statului ii constituie organul de stat. In
dreptul public (dreptul constitutional, dreptul administrativ) i§i giise~te o largii
dezvoltare teoria organului de stat intr-un sens restrans ~i a autoritiitilor publice,
intr•un sens larg. in esen(ii, organul de stat este acea parte compo~entii a apa-
ratului de stat, investitii cu competen(ii §i putere §i care se caracterizeazii prin
aceea ca cei care o compun au o calitate specificii - deputa\i, func\ionari sau
magistra\i. Potrivit criteriilor care stau la baza separa\iei puterilor, se poate vorbi
despre organe ale puterii legislative, executive §i judeciitore§ti. Fiecare categorie
de organe aduce la indeplinire o anumitii formii de activitate in temeiul com-
peten(ei ce-i este rezervata prin lege. Actele acestor organe pot fi realizate la caz
de nevoie prin constrangere.
Activitatea tor este reglatii normativ. Normele juridice dimensioneazii compe-
ten(a organelor de stat - atilt cea materialii (ratione materiae), cat §i cea terito-
rialii (ratione loci) sau personalii §i .determinii limitele ac\iunii func\ionarului
public.
1
Hegel, op. cit., p. 290. in aceea§i ordine de idei, Malinowski nota: ,,Pentru
a-~ilndeplini proiectele, pentru a ajunge la scopurile sale, oricare ar fi ele, omul trebuie
sa se organizeze (... ). Aceasta unitate elementarli. a organizarii o voi desemna printr-un
termen cunoscut (...) acela de institu1ie", Une theorie scientifique de la culture, Paris,
1988, p. 38.
Aristotel considera cii prima grija a guvernantilor ar trebui sii fie aceea de a nu
se abate de la lege. Functionarii publici trebuie sii fie de partea cetiitenilor care
vor mentinerea Constitu\iei ~i nu a acelora care doresc caderea ei. Ace~ti func-
\ionari trebuie, prin intermediul legii, sii fie impiedicati de a se procopsi de pe
urma slujbelor pe care le ocup[\.
§7. Institutiile statale judiciare

in ansamblul componentelor institutionale ale statului, institu\iile judiciare
alcatuiesc un sistem aparte, care-~i gase~te consacrarea constitutionala in cap. VI
-Autoritateajudeciitoreascii (art. 124-134 din Constitu\ia Romaniei) ~i in Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciara. Potrivit legii, organizarea judiciarii
are ca finalitate asigurarea respectiirii drepturilor ~i a libertii\ilor fundamentale ale
persoanei, asigurarea respectarii dreptului la un proces echitabil, intr-un termen
rezonabil, optim ~i previzibil, precum ~i garantarea institu\ionala ~i procedurala a
principiului constitutional privind liberul acces la justitie. Numarul foarte mare
de cauze aflate pe rolul instan\elor judeciitore~ti din Romania (peste 2 milioane ~i
jumiitate anual) dovede~te ca administrarea justitiei - inteleasii in sensul siiu larg
- s-a transformat intr-un serviciu public de prima importanta pentru cetateni.
Buna func\ionare a justitiei reprezinta o chestiune aflatii pe ordinea de zi
permanentii a structurilor autoritii!ii judeciitore~ti, dar ~i o preocupare majorii de
stat, care meritii cele mai mari eforturi ~i sincera dorinta de consens a fortelor
parlamentare. Vasile Sturza, primul pre~edinte al Curtii de Casa\ie, 1862, atriigea
aten\ia ca ,,in vremuri normale, pre\uirea justi\iei, a instantei supreme, ar trebui sii
fie grija pennanentii a autoritii\ilor publice. Trebuie vindecat riiul eel mare care
de un timp indelungat apasii \ara noastrii - neincrederea in dreptate". Au trecut
150 de ani de la aceastii remarcli, dar ea se potrive~te ca o miinu~a ~i astiizi 1•
Justi\ia se aflii intr-un continuu proces de schimbare ~i devine din ce in ce mai
europeana.
7.1. Piirtile componente ale autoritiitii judeciitore~ti

Potrivit Constitu\iei, componentele autorita\ii judecatore~ti sunt: instanfele
judeciitore$1i, care realizeaza propriu-zis puterea judeciitoreascii; Ministerul
Public ~i Consiliu/ Superior al Magistmturii.
lnstan{ele judeciitore$fi. Potrivit Constitu\iei, ,,Justi\ia se realizeazii prin lnalta
Curte de Casatie ~i Justi\ie ~i prin celelalte instan\e judeciitore~ti stabilite de lege"
[art. 126 alin. (l)]. Alaturi de inalta Curte de Casa\ie ~i Justi\ie, sistemul orga-
nizarii judeciitore~ti mai cuprinde: curfi de ape!, tribunale, tribunale specializate,
instanfe mi/itare ~ijudeciitorii.
1
A se vedea N. Popa, Responsabilitatea judecatorului, in Revista de Drept Public
nr. 1-2/2012.
Dreptul ~i statul 89
Competenta organelor judiciare ~i procedura judiciara sunt stabilite de lege.
in Romania, func\ioneaza o singurii instan\ii supremii care are ca principala
func\ie asigurarea interpretiirii §i apliciirii unitare a legii de ciitre celelalte instan\e
judeciitore§ti, potrivit competen\ei sale. inalta Curte de Casa\ie §i Justi\ie se com-
pune din: pre§edinte, vicepre§edinte, patru pre§edin\i de seqii §i judecatori. Cele
patru sec\ii ale Cur(ii sunt: douii sec\ii civile §i de proprietate intelectua!a, sec\ia
penala §i sec\ia de contencios administrativ §i fiscal. in structura Cur\ii sunt, de
asemenea, organizate Complete de 5 judecatori. lnalta Curte se constituie !n
Sec\ii Unite, complete Speciale, pentru judecarea recursurilor in interesul legii,
principalul instrument prin care se asigura unificarea practicii la nivel national.
Deciziile Cur(ii in recursurile in interesul legii sunt obligatorii pentru judeciitori
~i se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Cur/ile de ape/ sunt instan\e cu personalitate juridica, in circumscrip\ia carora
func\ioneaza mai multe tribunale ~i tribunalele specializate [art. 3 5 alin. ( 1) din
Legea nr. 304/2004].
Exista 15 cur(i de ape!. Cea mai mare Curte de Apel este Curtea de Apel
Bucure~ti, in circumscrip\ia careia sunt cuprinse §ase tribunale (Tribunalul Bucu-
re§ti, Tribunalul Calara§i, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ialomita, Tribunalul
Ilfov, Tribunalul Teleorman).
in conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2) di:n tegea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciara, in cadrul cur(ilor de ape! func\ioneaza sec\ii sau, dupa caz,
complete specializate pentru cauze civile, penale, cauze comerciale, cauze cu
minori §i de familie, cauze de contencios administrativ ~i fiscal, cauze privind
conflicte de munci"i §i asigurari sociale, precum §i, in raport cu natura §i numarul
cauzelor, sec\ii maritime §i fluviale sau pentru alte materii.
Tribunalele se organizeaza la nivelul fieciirui jude\ ~i al municipiului Bucu-
re§ti §i au, de regulii, sediul in municipiul re§edin\ii de jude\. in circumscrip\ia
fieciirui tribunal sunt cuprinse toate judeciitoriile din jude\ sau, dupa caz, din
municipiul Bucure~ti. ~i in cadrul tribunalelor sunt organizate sec\ii sau, dupii
caz, complete specializate. in Romania, exista 42 de tribunale.
Judecatoriile funqioneazii in jude\ele ~i in sectoarele municipiului Bucure~ti.
Potrivit legii, in Romania existii 170 de judecatorii.
Instanfele militare sunt: tribunalele militare (In numiir de patru), Tribunalul
militar teritorial Bucurqti §i Curtea militara de Apel.
Justi\ia se inraptuie~te prin activitatea judeciitorilor. Judecatorii sunt indepen-
den\i, inamovibili §i se supun numai legii.
Justi\ia este unica, imparfia/a §i egala pentru to\i [art. 124 alin. (2) din Consti-
tu\ia Romi\niei].
in cauza Pullar contra Marea Britanie (1966), Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a statuat ca judeciitorii nu trebuie sii manifeste preferin\e sau
prejudeca\i personale §i ell, in acela§i timp, o instan\ii de judecata trebuie sit ofere
garan\ii suficiente pentru a exclude, in aceasta privin\ii, orice indoiala legitimii.
fn documentele sale programatice, Uniunea Europeanii precizeazii cii edifi-

carea ariei europene de justi\ie, libertate §i siguran\ii nu poate fi realizatii deciit
prin conjugarea eforturilor instan\elor na\ionale §i a celor comunitare. Sistemul
european comunitar stabil §i putemic nu poate exista Jn afara unui sistem judiciar
M calitate, a§ezat pe principii clare, un sistem credibil §i eficace. Procesul judi-
ciar trebuie sii fie drept, judeciitorul trebuie sii fie impartial, sli cunoascii Jn
profunzime ceea ce ,,spune" piif\ilor, pentru ca piir\ile sii fie convinse ca hotli-
riirea judeciitorului corespunde adevlirului faptic. Accelerarea judecii\ilor trebuie
sli constituie o preocupare a instan\elor, cunoscut fiind cii ojustitie 1ntiirziatii este,
de fapt, o justi\ie ratatii (justice delayed is justice denied).
impotriva hotlirarilor judecatore§ti, plir\ile interesate §i Ministerul Public pot
exercita cliile de atac (ape!, recurs), Jn condi\iile legii.
Ministerul Public 1§i exercita atribu\iile prin procurorii constituifi In parchete.
Parchetele sunt organizate §i func\ioneazli pe liingli instantele judeciitore§ti. Ele
conduc §i supravegheazli activitatea de cercetare penalii a poli\iei judiciare, Jn
condi\iile legii (art. 131 din Constitu\ie). fn activitatea judiciarli, procurorul
reprezintii interesele generale ale societli\ii §i aplirii ordinea de drept, precum §i
drepturile §i libertli\ile cetli\enilor. · Procurorul are calitatea de magistrat §i se
bucurli de stabilitate (spre 'Cle<lsebive de judeclitor, care are inamovibilitate). El i§i
desfii§oarli activitatea pofrivit principiului legalita\ii, al impartialitli\ii §i al contro-
lului ierarhic, sub autoritatea unui organ administrativ- ministruljusti\iei.
Organizarea in sistem a parchetelor este fiicutli pe langii structurile puterii
judecatore§ti. ·Astfel, existli Parchetul de pe langii inalta Curte de Casa/ie #
Justi/ie, parchetele de pe ldngii cur/ile de ape!, tribunale, tribunale pentru minori
§i familie §i parchetele de pe ldngii judeciitorii. De asemenea, pe langli fiecare
instan\ii mHitarii func\ioneazli un parchet militar. Parchetul de pe langli inalta
Curte de Casa\ie §i Justi\ie este condus de procurorul general, parchetele de pe
liingli curtile de ape! de catre procurorul general al curtii de ape!, iar celelalte
parchete de cate un prim-procuror.
Direc/ia Na/ionalii Anticorup/ie (D.N.A.) se organizeazii ca structurii
autonomli Jn cadrul Ministerului Public §i este condusa de un procuror §ef sub
coordonarea procurorului general al Parchetului de pe langli inalta Curte de
Casa\ie §i Justi\ie.
in conformitate cu prevederile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciarii, ,,Direc\ia Na\ionalli Anticorup\ie este specializatii Jn
combaterea infrac\iunilor de corup\ie, potrivit legii $i func\ioneazli pe liingii
inalta Curte de Casatie §i Justi\ie".
Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.) reprezintii a treia componentli a
autoritii\ii judeciitore§ti. Potrivit art. 133 alin. (1) din Constitu\ie, Consiliul
Superior al Magistraturii este garantul independen\ei justi\iei. Este alciituit din 19
membri, din care: 14 sun! ale§i in adunlirile generale ale magistra\ilor §i valida\i
de Senat. in C.S.M. ace§tia sunt 1mplir\i\i Jn douli sec\ii: sec\ia pentru judeclitori
Dreptul ~; statul 91
(9 membri) §i sec\ia pentru procurori (5 membri); 2 reprezentan!i ai societii(ii

civile, speciali§ti In domeniul dreptului, cu bunii reputa\ie, ale§i de Sena!; trei
membri de drept - pre§edintele inaltei Curti de Casa\ie §i Justi\ie, ministrul
justi\iei §i procurorul general al Parchetului de pe liingii lnalta Curle de Casa\ie §i
Justi(ie.
Consiliul Superior al Magistraturii apiirii judeciitorii §i procurorii lmpotriva
oriciirui act care le-ar putea afecta independenta sau impartialitatea [art. 30
alin. (I) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii].
Consiliul Superior al Magistraturii indepline§te, prin sec\iilc sale, rolul de
instanJ:ii disciplinarii pentru judeciitori §i procurori. Ac\iunea disciplinara se exer-
citii de comisiile de disciplinii ale C.S.M. Comisiile de disciplinii pot fi sesizate In
legiiturii cu abaterile disciplinare ale judeciitorilor §i procurorilor de orice per-
soanii interesatii sau se pot sesiza din oficiu. Hotiirarile C.S.M. In materie disci-
plinarii pot fi atacate la lnalta Curte de Casa\ie §i Justi\ie.
7.2. Jurisdictii internafionale

Curtea Jnternafionalii de .lustifie, cu sediul la Haga, este, dupa al Doilea Riiz-
boi Mondial, continuatoarea Curtii Permanente de Justi!ie Intema\ionalii, consti-
tuitii In anul 1922 In structura Ligii (Societiitii) Natill!lilor. Dupa riizboi, Organi-
zatia Na\iunilor Unite (ONU) a hotiirii.t crearea Curtii Internationale de Justi\ie.
Statele membre ale ONU se obligii sii supunii jurisdictiei Curtii solu\ionarea
diferendelor daca consimt expres la aceasta. Curtea este alcatuitii din 15 judecii-
tori ale§i de Consiliul de Securitate §i Adunarea Generalii ONU, pentru un man-
dat de 9 ani, ce poate fi relnnoit1•
Curtea de .lustifie a Uniunii Europene (Curia), cu sediul la Luxemburg. Este
instan(a supremii a Uniunii Europene, constituitii In anul 1951. Este alciituitii din
27 de judecatori (elite unul pentru fiecare stat membru al UE), pentru un mandat
de 6 ani. Sesizarea Cm1ii poate fi fiicuiii de statele membre, de institu\iile UE, de
particulari, de tribunalele nationale cu scopul interpretiirii tratatelor §i actelor
comunitare, aprecierii validitii\ii actelor comunitare, sanc\iunilor impuse de
Comisia Europeana, repararii prejudiciilor produse de institu\iile UE sau agen\ii
comunitari.
Dialogul 1ntre judecatorii nationali §i Curle este realizat prin sistemul preju-
dicial, care lndepline§te o func\ie esen\ialii, mai ales pe planul men\inerii unifor-
mita(ii dreptului comunitar §i a promoviirii unei evolu\ii juridice armonioase In
siinul Uniunii Europene. in acest sistem, judeciitorul national solicitii Curtii o
interpretare a unei norme na\ionale in Jumina dreptului comunitar.
in structura jurisdic(ionalii a UE func\ioneazii, de asernenea, Triimnalul §i
Tribunalul fimcfiei pub/ice. .
Curtea Europeanii a Drepturilor Omului 1§i are sediul la Strasbourg, fiind
instantii In structura Consiliului Europei. Conven\ia europeanii a drepturilor omu-
lui a fost adoptatii la 4 noiembrie 1950 §i a intra! In vigoare la 3 septembrie 1953.
1
Pe larg, a se vedea R.M Bqteliu, op. cit., vol. II §i urm.
Fiecare stat membru al Consiliului Europei are un judecator la Curtea europeana
(45 de judecatori). State le care ratifica Conven\ia se obligii sa accepte jurisdic\ia
Curtii in materia protejarii drepturilor omului.
Curtea este, astfel, organul de control al respectarii Conven\iei europene.
Controlul exercitat de Curte nu este de ordin general, ci prive~te o cauzii con-
cretii. Curtea cerceteaza incalcarea sesizata de un reclamant intr-o cauzii data 1•
in materia protec\iei drepturilor omului func\ioneaza, de asemenea, Cur\i,
precum: Curtea interamericanii, care este organ jurisdic\ional creat pe baza Con-
ven\iei interamericane a drepturilor omului adoptata de Organiza\ia statelor
americane; Curtea africanii a drepturilor omului §i popoarelor, care suprave-
gheaza modul de respectare a Cartei africane.
in materie penalii, ONU a creat in ultimii 12 ani tribunale penale speciale,
constituite ad-hoc pentru lugoslavia ~i Rwanda, o Curte penalii interna\ionalii
permanenta, curti speciale pentru Sierra Leone, Cambodgia, Timorul de Est, lrak,
pentru Liban (in cauza privind asasinarea fostului prim-ministru, Rafik Harririf
§8. Forma statului
Forrna statului expritha modul· de organizare a con\inutului puterii, structura

internii ~i externii a acestui con\inut. Laturile componente ale forrnei de stat sunt:
forma de guverniimdnt, structura de stat §i regimul politic. Forma de guvernii-
mdnt constituie aspectul eel mai pregnant al statului. Forma de guverniimdnt
reprezintii modul de constituire a organelor centrale ale statului, exercitarea
puterii prin intermediul acestor organe §i fmpiirfirea competenfei fntre ele.
Clasificarea generalii a forme!or de stat din punct de vedere al guvernamantului
este in repub/ici ~i monarhii.
Teoria formei de guvernilmant este foarte veche. Astfel, Aristotel impartea
formele de guvernamant !n: monarhic (care degenereaza !n tiranie), aristocratic
(care degenereazii in oligarhie), democratic (care degenereaza in demagogic).
Dupa cum se observii, niciuna din aceste forme nu este perfecta, fiecare dege-
nereaza in contrariul sau. De aceea, ele au fost socotite doar tolerabile. Pentru a
se preveni fenomenul alteriirii formelor de stat, s-a apelat la forma mixta (Polibiu,
Scipio, Cicero). Avantajele acestei forrne mixte constau intr-o mai mare egalitate
(aequitabi/is magna), ~i in trainicie (firmitudo). fn forrnele mixte de stat degene-
rarea este aproape exclusii (poate avea loc, eventual, din cauza unor defecte ale
conducatorilor).
1
Pe larg, a se vedea C. Birsan, Conven\ia europeanii a drepturilor omului, vol. I,
Drepturi ~i libertii\i, Ed. All Beck, Bucure~ti, 2005; vol. II, Procedura ln fa\a Cur\ii.
Executarea hotiirarilor, Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2006.
2
A se vedea V. Ivan, Dimensiunea penal3 a sistemutui international de justitie,
Pro Lege nr. 1/2007, p. 236-273.
Dreptu/ 'i statul 93
in materializarea teoriei sale, Cicero pleacii de la experien(a statului roman. in
evolu\ia sa, statul roman a probat utilitatea formei mixte. Aceastii formii mixtii ar
fi, in concep(ia lui Cicero, regimul senatorial al epocii de inflorire a republicii,
adicii structura creatii §i realizatii inainte de epoca tulburiirilor Grachilor (epoca
dupii terminarea luptei dintre patricieni §i plebei §i piinii la aparitia Grachilor).
in cadrul acestei forme, statul nu este altceva deciit o comunitate de drepturi,
in care existii egalitatea cetii(enilor §i sistemul gradatiei dupii merit, conducatorul,
omul de stat in general, trebuie sii fie pentru cetii\enii siii un exemplu de miiri-
nimie sufleteasca ~i de comportament civic.
Reluiind in lucriirile sale ,,Despre spiritul legilor" §i ,,Scrisori persane",
intreaga problematicii a formei de guverniimiint, Montesquieu considerii cii
republica i§i avea ca model Roma sau Alena; despo\ia s-a reflectat in formele
statului din Orientul antic, iar monarhia era reprezentatii de toate acele state care
s-au format pe ruinele Imperiului Roman. Abordiind regimul reprezentativ, Mon-
tesquieu ia ca model Anglia §i nu face deosebire intre democra(ie ~i monarhie,
important este sii fie liber, sii fie garantatii libertatea politicii prin separa(ia
puterilor. ,,Cele mai multe din republicile antice - scrie Montesquieu - sufereau
de un mare defect: anume cii poporul acolo avea dreptul sii ia hotiirari active care
cer o anumitii executare, lucru de care el este cu totul .incapabil. El nu trebuie sii
ia parte la guverniimiint deciit pentru a-§i alege reprezentan\ii, ceea ce ii stii pe de-
a-ntregul in putinµi" 1• .
Problematica formei de stat se aflii §i in prezent in dezbaterea politologicii,

sociologicii, juridicii2 • ·
Potrivit criteriilor ce stau la baza definirii formei de guverni'imant, aceasta se
divide in monarhie §i republici'i, iar aceasti'i diviziune surprinde chiar modul spe-
cific al realiziirii conducerii prin intermediul activitii(ii statului.
in monarhie conduciitorul nu este ales (regii, spunea Licurg, nu pot fi ale§i
deoarece ei trebuie si'i fie din neamul care se !rage din Hercule), pe ciind ~eful
statului in republici'i este ales (de parlament sau de popor).
in raport de diver~i factori, in decursul istoriei societa\ii, republicile ~i monar-
hiile au cunoscut caracteristici extrem de numeroase. Spre exemplu, statul feudal
ci'iruia i-a fost caracteristicii monarhia, inregistreazii forme calitativ diferite ale
acestei guverniiri: monarhia corespunziitoare fazei fiiriimitarii, monarhia repre-
zentativii pe stiiri (de castii) ~i monarhia absolutii: in statul burghez, republica este
parlamentara sau preziden(ialii etc. Aceste varia\ii sunt rezultatul influen\ei in
timp a unor factori interni sau interna\ionali.
1
Montesquieu, op. cit., p. 199.
2
A se vedea: S. Popescu, Forma de stat, Bucure§ti, 1983; I. Ceterchi coord., Teoria
generala a statului §i a dreptului, E.D.P., Bucure§ti, 1967; D. Ciobanu, Drept con-
stitutional §i institu\ii politice. Statul, Ed. Hyperion, Bucure§ti, 1991, p. 74-95; I. Muraru,
E.S. Taniisescu, op. cit., p. 361; I. Deleanu, op. cit., p. 364; D.C. Diini,or, Drept
constitutional §i institu\ii politice, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2007, p. 10 I §i urm.
Forma de organizare (sau structura de stat) 1nseamna 1mpartirea interna a sta-
tului in unita\i administrativ-teritoriale sau Jn par\i politice autonome ~i rapor-
turile dintre stat, considerat ca 1ntreg, ~i paf\ile sale componente. Din acest punct
de vedere state le se impart Jn state simple sau unitare ~i state compuse sau fede-
rative.
in statele simple exista un singur parlament, un singur guvern, un singur rand
de organe judeciitore~ti, o singura constitu\ie ~i o singurii ceta\enie. impaf\irea
internii a statului se face Jn acest caz Jn unitii\i administrativ-teritoriale. in statele
compuse (federative) exista mai multc riinduri de organe legislative, executive ~i
judecator~ti - federale ~i ale statelor federate·~ mai multe constitu\ii, iar impar-
\irea interna este fiicutii in parti politice autonome, state componente ale fede-
ra\iei.
Regimul politic, a treia parte componenta a formei statului reprezintii ansam-
blul metodelor ~i al mijloacelor de conducere a societii\ii, cu referire imediatii la
raporturile dintre stat ~i individ, la modul concret in care un stat asigurii ~i garan-
teazii, in volum ~i intensitate, drepturile subiective. Din aceasta perspectiva, sta-
tele sunt calificate drept state cu regimuri politice democratice ~i state cu regi-
muri politice autocratice. . .
in concllJzie, $tiinfa Dreptului .urmeaiii a studia problematica statului sub
aspectul juridicita\ii sale, Dupa expresia kantianii; statul nu este decat ,,unirea
unei mul\imi de oameni sub legile juridlce;'.
Randamentul sistemului organizational s)atal va depinde, astfel, de capacitatea
ansamblului uman de. a-~i coordona activitii\ile intr-un mod cat mai rational 1•
1
J. Russ, Les theories du pouvoir, Paris, 1994, p. 204.
Capitolul V
Principiile dreptului
§1. Notiunea principiilor fundamentale (generale) ale dreptului
Principiile de drept sunt ideile conduciitoare (prescrip\iile fundamentale) ale

con!inutului tuturor normelor juridice. Ele au atat un rol constructiv cat §i unul
valorizator pentru sistemul de drept, in sensul ca ele cuprind cerintele obiective
ale societii!ii, cerinte cu manifestiiri specifice in procesul de constituire a drep-
tului §i in procesul de realizare a acestuia. Rolul constructiv al principiilor drep-
tului este subliniat in relatia specifica momentului creiirii dreptului; acest moment
este marcat atat de intluenta tradi!iei, cat §i a inovatiei. Tradifia, in planul tehnicii
juridice, propune vechile sale modele, urmare a unui respectabil proces de acu-
mulare, iar inovafia tinde sa impuria alte modele, adecvate necesitatilor momen-
tului In care se realizeaza reglementarea. ln acest sens, ,,principiile generale ale
unui sistem constituie ansamblul propozitiilor directoare carora le sunt subordo-
nate atat structura, cat §i dezvoltarea sistemului" 1• ,···;·' .·•
Cuvantul principiu vine de la latinescul principiwn care inseamna inceput,
obar§ie, avand §i sensul de element fundamental.
Orice principiu este deci un lnceput in plan ideal; el poate fi, de asemenea, o
sursii, o cauzii de actiune. in filosofie, principiul are douii sensuri: unul metafizic
- ca origini prime din care au provenit §i s-au dezvoltat lucrurile; unul epistemo-
logic ~i etic - ca supozitii fundamentale ale gandirii, ale cunoa§terii §i ale ac!i-
unii. La Kant principiile sunt fie ale intelectului pur (axiome, anticipatii, pos-
tulate), fie ale ratiunii pure (ideile). in concep\ia sa, ratiunea este o facultate a
principiilor, iar principiile sunt judeciiti sintetice a priori, care nu deriva din alte
cuno§tin\e mai generale §i care cuprind in ele fundamentul altor judecli\i. ,,Pentru
ca ceva sii poata fi numit metodii - noteazii Kant - trebuie sii fie un procedeu
dupii principit' (s.n.f Cunoscand principiile, ,,elementele" - scria Noica, cuno§ti
3
lucrurile. Si nu numai pe cele reale, ci §i pe cele posibile •
1
H Buche, La nature des principes generaux du droit, Revue de Droit international et
de Droit compare no. 2/1962, p. 56. A se vedea §i: Berge!, op. cit., p. 85-105; l Craiovan,
op. cit., p. 347; Gh. Mihai, op. cit., p. 175; P.C. Vlahide, Repeti\ia principiilor dreptului
civil, vol. I, Ed. Europa Nova, Bucure§ti, 1994; C. Ionescu, Principii fundamentale ale
democra\iei constitu\ionale, Ed. Lumina Lex, Bucure§ti, 1997, p. 5-15; Ph.S. James,
Introduction to English Law, London, 1972, p. 5; D. Popescu, A. Nastase, Sistemul prin-
cipiilor dreptului international, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1986, p. 13-20; R. Miga-
Be~teliu, op. cit., p. 81 etc.
2
Kant, Critica ratiunii pure, Ed. ~tiintificii, Bucure§ti, 1969, p. 631.
3
C. Noica, op. cit., p. 44.
96 Teoria generalii'a dreptului
Un principiu se poate prezenta sub diferite forme: axiome, deduc\ii, dar in

special ca o generalizare de fapte experimentale. Atunci ciind generalizarea aco-
perii o totalitate a acestor fapte experimentale; suntem in prezen\a unui principiu
general. Existen\a unor principii directoare se impune ca necesarii, ,,ideile direc-
toare sunt pentru giindire ceea ce instinctele sunt pentru animate"'.
Principiile generate ale dreptului imbrii\i~eazii un mare numar de cazuri con-
crete, e!e rezuma fie aprecierile individuale ale relatiilor juridice, fie elementele
lor de drept (sub forma unor defini\ii). Nimic nu este mai dauniitor decal con-
siderarea lor pur metafizicii, izvorand din libertatea nestrunitii a imagina\iei.
,,Suntem foarte u~or 1nclinati - scrie Mircea Djuvara - a comite eroarea de a
crede ca un principiu de drepi sau de justi\ie este un produs al unei pure specula-
. \iuni ~i ca ar aparea in mintea noastra inaintea unei experien\e. ( ... ) De aceea nu
pot exista principii de drept imutabile care sii valoreze pentru orice timp ~i orice
loc"2 . Toate principiile de drept sunt, in aceastii luminii, rezultatul unor observa\ii
continue ~i necesare ale nevoilor societii\ii.
Rolul principiilor de drept este subliniat mai intai in relatia specificii pro-
cesului de crea\ie legislativii. Legiuitorul are in vedere principiile generate in
momentul in care construie~te solu\ii juridice care sii satisfacii necesitii\ile de
via(ii. Principiile de dtept contribuie insli in mod hotiiriitor ~i la cunoa~terea unui
sistem juridic.
Principiile generate ale dreptului dau miisnra sistemului; !or - ca ansamblul
prescrip\iilor directoare ale dreptului - le va fi subordonatli atat structura, cat ~i
dezvoltarea sistemului de drept. Privit prin prisma principiilor care-i constituie
fundamentul, sistemului juridic i se asigurii, prin jocul acestora, unitatea, omoge-
nitatea, echilibrul, coeren(a ~i capacitatea dezvoltlirii unei for(e asociative (prime-
nirea sa permanentii),
Celeritatea transformarilor sociale ~i economice, mobilitatea rela\iilor sociale,
caracteristicile evolu\iei sistemelor juridice in lumea de azi impun acestora
triisiituri de suple\e ~i dinamism, lucru ce determinii ~i o regandire a ideilor direc-
toare. Este interesantii remarca pe care o filcea profesorul clujean Eugeniu
Speran\ia in acest sens: ,,Dacli dreptul apare ca un total· de norme sociale
obligatorii, unitatea acestei totalitii!i este datoratii consecven\ei tuturor normelor
fa(ii de un numiir minim de principii fundamentale, ele insele prezentiind un
maximum de afinitate logicii intre ele"3 •
1
Beaudant, Le droit individuel et l'Etat, p. 48.
M Djuvara, Drept ~i sociologie, l.S.D., Bucure~ti, 1936, p. 11.
2
3
£. Speranfia, Principii fundarnentale de filosofie juridicil, Cluj, 1936, p. 8. A se
vedea, de asernenea, F. Moderne, Legirnite des principes generaux et theorie du droit,
Revue Fran9aise de Droit Adrninistratif no. 4/1999, p. 722-742.
Principii/e dreptului 97
§2. Delimitarea principiilor dreptului
Un principiu general de drept este rezultatul unei experien(e sociale ~i o

reflectare a unor cerin\e obiective ale evolu\iei societi\\ii, ale convie(uirii sociale,
ale asiguriirii acelui echilibru necesar 1ntre drepturile unora ~i obliga\iile altora.
Pentru in\elegerea principiilor de drept este utila departajarea !or de concepte, de
norme ~i de axiome juridice.
a) Existi\ o anumita corelatie intre princip.iile fundamentale ale dreptului (care
se constituie in spiritul ideii de justi\ie ~i care exprimii clcmentele de con(inut
cele mai importante ale dreptului) ~i categoriile ~i conceptele juridice. Aceasti\
corelatie consta in aceea ci\ respectivele concepte ~i categorii juridice servesc ca
elemente de mijlocire pentru principiile fundamentale ale dreptului, iar acestea, la
riindul ]or, dau con(inut concret categoriilor juridice.
,,Principiile trebuie intemeiate pe concepte. Aceste concepte, daci\ trebuie si\
devini\ subiectiv practice, nu trebuie si\ se opreascii la legile obiective ale morali-
ta\ii, ci trebuie sa considere reprezentarea lor in legaturi\ cu omul, cu individul" 1•
Giindirea $i cunoa$terea juridica resimt necesitatea unor concepte $i categorii;
ele corespund legilor $i ipotezelor celor mai generale, reprezentiind astfel elabo-
rarea $liintificii a dreptului. Djuvara le numea c®tstr'!lc(ii juridice. Ele apar in
urma formularii principiilor. ,,Construc\ia juridid - nota Djuvara - confruntii
diferitele principii intre ele, analizand toate lntelesurile acestor principii, toate
nuan(ele lor $i le armonizeazii intre ele'".
Unitatea gandiriijuridice nu poale fi !n(eleasii decilt in diversitatea categoriilor
$i a conceptelor sale. Acestea apar ca. adevarate pancte nodale ale teoriei drep-
tului. Constituirea categoriilor $i a conceptelordreptului se bazeaza pe un act de
evaluare a ac\iunilor umane in raport cu sistemu:l juvidic instituit. Aprecierea,
evaluarea ac\iunilor umane din punctul de vedere .alcriteriilor juridice, presupun
existen(a unui sistem de idea!uri, principii ~i norme. Prin intermediul categoriilor
$i al conceptelor juridice (spre exernplu, patrimoniul", cetii(enia, subiectul de drept
etc.) juristul va proceda ta stabilirea naturii juridice a unui fen omen.
Reprezentiind piirti in structura in dezvoLtare a giindirii juridice, categoriile
dreptu!ui sunt pre!uate de la un sistem juridic la altuJ, fii.nd valabi!e atata timp cat
existii relatiile sociale pe care le sintetizeazii.
,,De concepte - scria Al. Viilimi\rescu - ne servim in miisura in care ele ne
sunt utile"3• Sublinierea este Qecesarii intruciit existii perico!ul ca acestea sa se
deta§eze treptat de scopu! !or firesc ~i sa exercite un fel de tiranie asupra giindirii,
4
indepiirtiind-o de realitate • Se creeaiii pericojul, pentru $!iinta dreptului, in aceste
situa(ii, ca, in !oc. sa opereze cu date· ale rea!ita(ii, si\ lucreze cu concepte §i
1
Kant, Critka ratiunii practice, Ed. ~tiintificii, Bucure$1i, 1972, p. 247.
2
M Djuvara, Teo.ria generala a dreptului, vol. ll, Ed. Socec, Bucure~ti, 1930, p. 453.
3
A. Viilimiirescu, Pragmatism1djuridic, Bucure~ti, 1927, p. 24.
4
Aspecte sesizate de M Manolescu in Teoria $i practica dreptului, Bucure$1i, 1946,
p. 38.
98 Teoria generald a dreptului
categorii ca ~i cum ar opera cu date ale realitli\ii. $tiinta dreptului, propunandu-~i

studierea realita\ii juridice ca parte a realitii!ii sociale, utilizeaza conceptele §i
categoriile nu cape un scop in sine, ci ca instrumente care prilejuiesc apropierea
de realitate.
Conceptele dobandesc un con\inut concret cu ajutorul principiilor de drept ~i
devin eficace numai ca parti componente ale sistemelor juridice.
in aceasta lumina, rolul principiilor generale este tocmai acela de a pune de
acord sistemul juridic cu schimbarile sociale, proces in cadrul ci\ruia conceptele
~i categoriilc juridice dau principiilor con\inut concret, le asigura functionalitatea.
b) Principiile generale de drept se delimiteazli de normele pozitive ale drep-
tului. Dreptul este prin defini\ie o ordine normativi\, dispunand de forme de rea-
lizare cu totul specifice fa\a de toate celelalte norme sociale.
in general, normele sociale sunt principiile cele mai simple care reglemen-
teazii rela\iile dintre oameni. Normele juridice se. raporteazi\ la principiile drep-
tului eel pu\in in doua sensuri: normele con\in, descriu, statueaza cele mai multe
din principiile dreptului; func\ionarea principiilor se realizeazi\ apoi prin aplica-
rea in practica a conduitei prescrise de norme.
in raport cu principiile, normele juridice au insa o valoare explicativi\ mult
mai mica; ele i§i propun si\ oonse~ve valori, nu sa explice ratiunea existen\ei aces-
tora. Psihosociologia organizlirii sociale admite faptul ca normele sociale ,,sunt
prin defini\ie foarte sarace pentru ca ele mi intentioneazli a explica fenomenele, ci
a le perpetua" 1• Spre deosebire de norme, principiile fundamentale au valoare
explicativa, ele con\iniind temeiurile existentei, ale evolutiei §i ale transformi\rii
dreptului.
Astfel, egalitatea ~i Iibertatea, ca fundamente ale vie\ii sociale, trebuie sa-~i
gaseascil expresia juridica. Apar, In acest fel, conceptele juridice ale egalitli\ii §i
ale libertii\ii, care vor deveni fundamente (principii) ale dreptului, din care deriva
apoi normele juridice.
De asemenea, ideea de obliga\ie este o categorie centralii a dreptului, dar ce
anume constituie o obliga\ie juridica, aceasta depinde de principiile fundamentale
juridice.
c) Principiile generale se deosebesc ~i de axiomele, maxi mete $i aforismele
juridice. Axiomele, maximele ~i aforismete juridice reprezintli mici 'sinteze, cu un
grad de cuprindere mult mai mic deciit principiile generale §i cu un rol Iimitat in
interpretarea fenomenului juridic. Ele rezulti\ din experien\a §i din traditie. Sediul
!or se afla in dreptul roman, fiind rezultatul unor procedee de tehniea juridicil ce
au filcut deliciul veacurilor prin modul ingenios in·care au oferit solu\ii aspectelor
celor mai variate ale rela\iilor sociale. Spre exemplu: in clasificarea bunurilor,
romanii au utilizat §i pe aceea de bunuri de gen §i bunuri individual determinate.
Pentru bunurile de gen func\ioneazli regula: genera non pereunt (bunurile de gen
nu pier), formula ce nu va privi §i bunurile individual determinate.
1
C Levy-Strauss, Social structure, Kroeber, Chicago, 1953, p. 527.
Principiile·dreptului 99
§3. Originea principiilor dreptului

Ciiutarea ~i explicarea originii principiilor dreptului a constituit o preocupare
permanenta pentru ~coli le $i curentele de giindire juridica. in fapt, problema s-a
confundat de cele mai multe ori cu explicarea $i interpretarea fenomenului juridic
ca atare, cu descifrarea pozitiei sale in sistemul legaturilor dintre oameni. A$a
cum am viizut, in con$tiinta primelor forma\iuni sociale normele apar ca porunci
divine impuse oamenilor. ,,Nimeni nu $lie de unde vin legile; ele sunt ve$nice",
scria Sofocle in Antigona.
'Existen\a $i semnifica\ia principiilor generale de drept sunt explicate diferit in
cadrul sistemelor de drept. Astfel, in dreptul musulman no\iunea de principiu s-a
conturat cu oarecare greutate, vorbindu-se, de fapt, despre caracterul etern, uni-
versal ~i imutabil al normelor ~ariatului. Aceste norme divine sun! considerate
uneori ca izvoare de drept (izvoare istorice).
in Franta, conceptul de principiu general de drept s-a fixat Jn practica Consi-
liului de Stat, cu referire la izvoarele dreptului administrativ. Apelul la echitate
este, in aces! caz, determinant, intrucat, la fel ca in dreptul anglo-saxon, echitatea
este invocatii pentru a complini lacunele legislative.
Pe miisura ce se constatii recunoa$terea dreptului natural sub forma drepturilor
fundamentale ale omului, se apeleazii la ideea de principiu suprem, izvorat din
calitatea ra\ionalii a omului ~i din nevoia protec\iei demnitiitii sale, ca o obligatie
· de principiu a statului.
in. sistemul anglo-saxon, notiunea principiilor se ,,tope$le" in principles of
natural justice, constituindu-se intr-o sursii importantii a acestui sistem juridic -
Equity.
~coala dreptului natural gase~te in ra\iunea umana izvorul constant ~i general
. alprincipiilor juridice. Ele sunt imuabile, valabile pentru orice timp $i orice loc.
Cu Savigny ~i cu Puchta - intemeietorii ~colii istorice a dreptului - incepe o
etapa noua in explicarea originii dreptului $i a principiilor sale. Dupa ce Kant
demonstreazii ca ratiunea nu con\ine n01me - ceea ce este general este doar
categoria de just - ~coala istorica a dreptului, sub inriiurirea filosofiei kantiene,
prezintii dreptul $i principiile sale ca produse ale con$tiintei colective, ale spi-
ritului popular (Volksgeist). Constatiim deci tendin\a de scoatere a dreptului din
ratiunea pura a .omului ~i atribuirea .Jui unor cauze evolutive, pur istorice. Baza
dreptului pozitiv ~i a principiilor sale i~i giise~te realitatea in con$liinta generalii a
poporu!ui; el nu este un produs arbitrar pe care intelepciunea omeneascii 11 cre-
eazii. Mai tarziu, Stammler neagii autoritatea oricarui principiu juridic, conside-
riind continut11l dreptului ca special $i. particular dupa limp ~i loc. in conceptia sa,
dreptul ar fi 11n ,,concept cultural", 11n agent care pune de acord valoarea cu rea-
litatea.
in general, .se poate remarca faptul ca, indiferent daca a fost vorba de orien-
tiirile pozitiviste, jusnaturaliste sau istorice, indiferent daca s-a acceptat distinctia
fii.cutii de Fr. Geny sau J. Dabin despre ,,dat" ~i ,,construit" in drept, justificarea
fundamentului dreptului, a principiilor sale generale, clilliuzitoare, s-a fiicut ple-

candu-se de la considerarea dreptului ca instrument al asiguriirii libertii\ii ~i a
egalitii\ii oamenilor In raporturile dintre ei sau in raporturile !or cu statul, inde-
pendent de varia\iile istorice in care s-au configurat instrumentele juridice de
garantare ~i realizare practicii a libertii\ii ~i a egalitii\ii. Existen\a acestor varia\ii
nu poate scapa insa analizei ~tiin\ifice care, re\inand menirea dreptului de a asi-
gura ordinea, securitatea, pacea intre oameni, ridicii intrebarea: ,,Care pace, care
ordine ~i care securitate? Sau, ordinea, securitatea, pacea cui?" 1 Concep\ia
moderna a dreptului pune in lumina faptul ca dincolo de existenta principiilor
dreptului intre permanen\ele con~tiin\ei umane, studiul acestora trebuie axat ~i pe
recunoa~terea faptului ca dreptul nu poate fi disociat de materia sociala. Oricare
ar fi individualitatea !or proprie, principiile dreptului exista ~i in dependen\a de
principiile generate ale altor sfere de activitate ale societli\ii umane.
§4. Importanfa teoretica ~i practica a studierii principiilor

dreptului
Principiile generate de drept sunt prescriptiile fundamentale care canal.izeazii
crearea dreptului ~i aplicarea sa. Ele sunt strabiitute de o dublii dialectica -
externa ~i interna. Dialectica externa prive~te dependen\a principiilor de
ansamblul condi\iilor sociale, de structura soc!etii\ii in ansamblu. 0 privire
generalii asupra evolu\iei sistemelor de drept ~i a principiilor conduciitoare ne
in di ca faptul ca ritmul transformarii acestora este, in general, lent2. Dialectica
interna a principiilor dreptului prive~te ansamblul legliturilor interne carac-
teristice sistemului juridic, interferen\ele partilor sale componente.
in privin\a utiliti:i/ii practice a studiului principiilor generale ale dreptului,
problema meritii aten\ie eel pu\in din doua unghiuri: a) Principiile dreptului tra-
seaza linia directoare pentru sistemul juridic. Fara ele dreptul n-ar putea fi
conceput. in acest sens, principiile de drept exercita o ac\iune constructiva, ele
orienteazii activitatea legiuitorului. b) Principiile generate au rol ~i !n adminis-
trarea justi\iei. Cei insarcina\i cu aplicarea dreptului, trebuie sa cunoasca nu
numai ,,litera" legii, ci ~i ,,spiritul" sau, iar principiile de drept alcatuiesc chiar
,,spiritul legii". Omul de drept trebuie sii constate nu numai ,,pozitivitatea" leg ii,
el trebuie sii-~i explice ~i ra\iunea existen\ei sale sociale, suportul social al drep-
tului, legiitura sa cu valorile sociale ~i cu idealul juridic.
Idealul juridic constituie reprezentarea asupra menirii superioare a dreptului,
asupra coresponden\ei dreptului cu dreptatea, el este con\inutul generalizat al
concep\iilor juridice ale oamenilor (al con~tiin\ei !or juridice). in felul acesta,
idealul juridic se oglinde~te in principiile juridice fundamentale care sunt con-
1
M. Miai/le, op. cit., p. l 50.
2
R. David, J Brierly, Major Legal Systems in the World Today, Collier- Marmilian
Lmt., London, l 968, partea I, titlul lll, cap. VI.
Principiile dreptului 101
stmc\ii ideologice. Din punct de vedere strict istoric, prima formii a idealului
juridic a constituit-o imaginea despre binele suprem (summum bonum).
in sfiir§it, in cazuri determinate, principiile de drept \in loc de normii de
reglementare, atunci ciind, intr-o cauzii civilii sau comercialii, legea tace, jude-
catoml solutioniind cauza in temeiul principiilor generale de drept (art. I din
Codul civil).
in concluzie, ac\iunea principiilor dreptului are ca rezultat conferirea certitu-
dinii dreptului §i a congruen/ei sistemului legislativ.
§5. Prezentarea analitici'i a principiilor generale ale dreptului
Principiile de drept sunt extrase din dispozi(iile constitu(ionale sau sunt

deduse pe cale de interpretare. in general, prezentarea principiilor, enumerarea
!or, sun! rodul unor activitii(i de cercetare §liintificii - au prin aceasta gradul !or
de subiectivitate, de§i In continutul !or ele rilspund unor necesita(i ce se impun in
mod esen\ial legiuitomlui.
5.1, Asigurarea bazelor Iegale de funcfionare a statului

Un prim principiu este acela al asigurarii bazelor legate de funcfionare a
statului. Ac\iunea acestui principiu constituie premisa existen\ei statului de
drept. Caracteristica fundamentalii a statului de drept o constituie, !n aceastii
luminii, cucerirea pe cale legalii a puterii §i apoi exercitarea sa in conformitate
cu cerin(ele legalitii(ii, ceea ce implica §i sim\ul compromisului, adicii
recunoa§terea legitimitii(ii par(iale a argumentelor celorlal(i. intr-un asemenea
stat, dreptul indepline§te misiunea sa de intermediar !ntre idealurile morale,
filosofice §i for(ele reale, sociologice, intre ordine §i via(a (cum se exprima
Paul Roubier). in statul de drept intinderea puterii trebuie sii fie compensati\ de
scurtimea duratei sale (a celor care o de(in), izvorul oriciirei puteri politice
sau civile trebuie sii fie vointa suveranii a poporului, iar aceasta trebuie sa-§i
giiseascii formule juridice potrivite de exprimare in a§a fel indit puterea popo-
rului sii poatii func(iona 1n mod real ca o democratie. Pentru ace st motiv,
trebuie sii existe acele canale intermediare prin care circulii puterea, sii fie
stabilite garantii constitu\ionale eficiente pentru realizarea separa(iei §i a
autolimitiirii puterilor in stat. Guvernarea prin drept (Rule of Law) in cadrul
statului de drept (Staatrecht) t§i are determina\iile sale calitative, in raport de
ansamblul conditiilor interne §i interna(ionale specifice intr-o etapii data. Ca
scop ideal, aceastii guvernare implicii ponderarea (sau chiar reprimarea)
tendintelor abuzive, discretionare, ale structurilor etatice §i afirmarea climatului
in care omul sii-§i giiseascii lini§tea intr-o ordine juridicii activii (care con\ine
aceea tendintii lini§titoare, conservatoare, pentru fiecare individ).
5.2. Principiul libertiitii §i al egalitiitii

lntr-o societate democratica, statul - organismul politic care dispune de for\li
~i decide cu privire la intrebuintarea ei - garanteazli juridic ~i efectiv libertatea ~i
egalitatea indivizilor, adica procedeazli la propria sa limitare. Dimensiunile,
demersurile Jn care omul poate sa se mi~te dupa bunul sau plac sunt fixate de
catre puterile publice, In conformitate cu scopurile pe care ele insele ~i-au propus
sa le atinga, 1ntr-un sistem politic pluralist. A$a cum ariita Hegel, ideea dreptului
este libertatea ~i, pentru ca ea sa fie intr-adeviir sesizatii, trebuie sli fie cunoscutii
atilt in conceptul ei, cat ~i in existenta in fapt a acesteia. Libertatea constituie
substanta ~i determinarea dreptului, iar sistemul drepfului este domeniul liberta\ii
!nfiiptuite. ,,Fiecare individ are dreptul la via\ii, la libertate $i la siguranta 'per-
sonala", stipuleazii art. 3 din Declara\ia universala a drepturilor omului. ·
Fundamente ale vie\ii sociale, libertatea ~i egalitatea tr'ebuie sli-$i gaseasca
expresia juridica. Aceste concepte vor fi principii ale dreptului care le va con-
sacra intr-o unitate ce tine de insii$i dialectica vie\ii sociale.
Nu poate exista egalitatea decat 1ntre oameni liberi ~i nici libertate decat'!ntre
oameni a caror egalitate este consfin\ita juridic. Egalitatea prive$te echilibrul
vie\ii, iar libertatea prive~te capacitatea oamenilor de a ac\iona fiira opreli$ti.
Principiul general al liberta\ii Se difuzeazli in ramilrile dreptului, fie· sub forma ·
liberta\ilor generate, fie sub forma liberta\ilor individuale. Jn limp ce·fibertli\ile
generate indicii un set de protec\ii, liberta\ile civile definesc canalele libere $i
pozitive ~i ariile activita\ii ~i ale participarii umane" 1• Aceste liberta\i sunt
solidare, in sensul ca afectarea uneia produce o reac\ie in !ant deranjand pe toate
celelalte. Astfel, libertatea de gandire este strans legatii de libertatea de expri-
mare, libertatea cuvantului de libertatea de a scrie ~i de a publica etc. in consti--
tu\ii ~i in documentele intema\ionale privind drepturile omului sunt inscrise
aceste liberta\i. Realizarea lor in practica rela\iilor sociale a necesitat sacrificii.
A~a cum nota Jhering, pentru a stabili ca omul e o fiin\ii libera, ca are dreptul ,Ja
libertate, a fost nevoie de mai multe sfof\iiri ca pentru a stabili ca pamantul se
invarte~te in jurul soarelui.
in planul realizarii efective a liberta\ii sociale, rolul dreptului se materiali-
zeazii in ingradirea inclina(iei unor grupuri de a nega altora ceea ce !or nu le
place, in neutralizarea acelei suspiciuni difuze a autoritafilor politice fajii de
gruparile neconformiste $i in inlaturarea tuturor barierelor $i a· discriminiirilor
care persistii in calea asiguriirii $anselor egale de manifestare §i progres pentru
to\i oamenii. In aces! cadru, Montesquieu considera ca ,,Libertatea este dreptul de
a face tot ceea ce !ngiiduie legile; ~i daca un ceta\ean ar putea sa faca ceea ce ele
interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru ca $i ceilal\i ar putea sa faca la fe1?' 2•
R.E. Macridis, Liberal Democraticy, Contemporary Political Jdeologie~. Movements

1
and Recimes, Cambridge, Massachusetts, 1980, p. 20. Cat prive~te reglementarea prind-
piului in dreptul romanesc, a se vedea E.S. Tiinasescu, Principiul egalita\ii in dreptul
romanesc, Ed. All Beck, Bucure~ti, 1999.
2
Principiile dreptului 103
Libertatea este una singura, dar cliile sale de manifestare sunt numeroase;
libertatea religioasa, libertatea cuvantului, libertatea presei etc. La 1ntrebarea: ,,Ce
este libertatea?", Bastiat raspunde: ,,Este ansamblul libertatilor!". Acestor forme
de exprimare ale liberta\ii le corespund diversele drepturi ale individului, pre-
vi!zute In constitutii §i aparate In reglementarile legale subsecvente constitu\iei.
Libertatea trebuie sa fie inteleasa de fiecare om, doar a$a ea devine o condi\ie
pentru ca fiecare sa-$i poata construi, gra\ie alegerilor sale perpetue, propria per-
sonalitate. Momentul sau esential este alegerea susceptibila de a ne construi noi
1n$ine. ,,Nu avem - scrie J.P. Sartre - nici inapoia noastra, nici 1naintea noastra,
justificiiri ~i scuze. Este ceea ce ~ exprima spunand ca omul este condamnat sa
fie liber.. Condamnat pentru ca el nu s-a creat pe sine insu$i $i, de altfel, deoarece
el este responsabil de tot ceea ce face" 1. in conditiile societa\ii de azi, carac-
terizata printr-o multiplicare Iara precedent a raporturilor interumane, libertatea
i$i afirma latura extema, prin numeroasele sale garan\ii juridico-statale. Din
subiectivii, ea devine obiectiva, ca putere efectiva, de executie, iar semnifica\ia
securitatii juridice cre$te. Gustul natural pentru libertate $i pasiunea ardenta
pentru egalitate (despre care vorbea Alexix Tocqueville), nu se pot manifesta in
afara cadrului legal. Astazi suntem departe ($i ca spirit, ~i ca realitate nemijlocita)
de ac.ea dispozitie din Constitu\ia statului Missis~ipi., care consfintea ca doar
sclavul avea dreptul la securitate, omul liber. avea privilegiul de a-~i asigura el
insu$i securitatea. Astiizi se socote$te, ca un adevar unanim admis, ca o societate
civila are trei drepturi ,,absolut" necesare: securitatea persoanei, libertatea indivi-
dului, proprietatea. In aceasta triada, proprietatea apare ca un adevarat fundament
al atitudinii independente a spiritului; Iara libertate economica nu poate exista
nicio libertate $i este deschis oricand drumul servitu\ii. ln contextul unor necesare
schimbari in continutul calitativ al reglementarilor dreptului, oamenii nu mai
solicitii doar simpla reglementare a libertiitii, ei solicita masuri juridice eficace
pentru garantarea participiirii la libertate.
5.3. Principiul responsabilitatii

Responsabilitatea inso\e$te libertatea. Trebuie operata o demarca\ie neta intre
libertate ~i liberul-.arbitr~. ,,Cand se aµde spunand - scria Hegel - ca libe1tatea in
genere este sa po\i ac\iona ..a$a cum vrei, o atare reprezentare poate fi luata numai
ca totala lipsa a culturii gandirii, in care nu se gase~te inca nici o urma a ceea ce
este vointa libera in $i pentru sine, dreptul, moralitatea etc. " 2
Pentru a nu rapi omului orice adevar, valoare ~i demnitate, nu trebuie exclusa
din actele sale giindirea $i nu trebuie tacut principiu din barbarie $i din ceea ce
este lipsit de giindire.
Responsabilitatea este .un fenomen social; ea exprima un act de angajare a
individului in procesul integriirii sociale. Libertatea omului se infiiti~eaza dintr-un
1
J.P. Sartre, L'existentialisme est un humanisme, Nagel, 1964, p. 36-37.
2
lntreit punct de vedere: libertatea In raport cu natura, libertatea In raport cu socie-

tatea ~i libertatea omului in raport cu sine lnsu~i. in ordinea de idei care ne
intereseaza, aceea a liberta\ii ca fundament ontological responsabilita\ii, avem In
vedere sensul liberta\ii sociale a omului (cunoa~tere, decizie, ac\iune). Conce-
piind responsabilitatea ca o asumare a riispunderii fa\ii de rezultatele ac\iunii
sociale a omului, se admite faptul ca ac\iunea sociala este cadrul nemijlocit de
manifestare a responsabilita\ii, pe de o parte, iar, pe de alta parte, ca libertatea
este o condi\ie fundamentala a responsabilitii\ii. Fiind striins legatii de ac\iunea
omului, responsabilitatea apare ca fiind intim corelata cu sistemul normativ.
Nivelul ~i masura responsabilita\ii sunt apreciate In func\i.e de gradul ~i con\i-
nutul procesului de transpunere con~tienta In practicii a prevederilor normelor
sociale. ,,Toate fiin\ele - scrie Paul Fauconnet - sunt In mod virtual apte a deveni
responsabile. Responsabilitatea unui subiect nu decurge din proprieta\i care i-ar fi
lui inerente, ci din situa\ia In care se gase~te angajat 1".
Libertatea, considera Hayek, este inseparabilli de responsabilitate. 0 societate
libera reclamii, poate mai acut ca orice altceva, ca ac\iunea oamenilor sa fie cala-
uzita de un sim\ al responsabilita\ii care sa treacli dincolo de lndatoririle impuse
de lege.
Cao concordan\ii dintre ideile, sentimentele, atitudinile individului ~i cerin\ele
normelor sociale, responsabilitatea a. fost plasata, lncepand cu Fauconnet, In mod
absolut, pe terenul moralei. Domeniului juridic i-a fost contestatii In gandirea
sociologicli dimensiunea responsabilitii\ii, recunosciindu-i-se doar segmentul ras-
punderii (ca raport impus din afara)2. Este de observat lnsli ca responsabilitatea,
ln\eleasli ca o dimensiune a agentului ce reglementeazli lntregul siiu compor-
tament, nu poate fi redusii doar la nivelul moral, existii o corela\ie a tuturor for-
melor de responsabilitate (moralii, politicii, juridicii).
Dreptul nu trebuie privit ~i apreciat doar prin posibilitii\ile pe care le are de a
interveni post festum, pe terenul ri\ului deja fiiptuit - moment In care sanc\iunea
se impune; el are posibilitatea, prin con\inutul prescrip\iilor sale, sli contribuie la
fundamentarea unei atitudini culturale a individului fa\li de lege, atitudine ce pre-
supune grija asumatli fa\i\ de integritatea valorilor sociale aplirate pe cale legala
(implicilnd deci fenomenul responsabilita\ii).
Dobandind dimensiunea responsabilita\ii, individul nu se mai aflli In situa\ia
de slibordonare ,,oarba" ~i de supunere nein\eleasli fa\li de norma de drept, ci In
situa\ia de factor care se raporteaza la normele ~i valorile unei societli\i In mod
activ ~i con~tient'.
1
P. Fauconnet, La responsabilite, F. Akan, Paris, 1928, p. 396.
2
Cu privire la no\iunea raspunderii, a se vedea infra Capitolul XIV. Rilspunderea
juridicii.
3
A se vedea, pe larg, M Florea, Responsabilitatea ac\iunii sociale, Ed. ~tiin\ifica ~i
Enciclopedica, Bucure~ti, 1976.
Principii/e dreptu/ui 105
5.4. Principiul echitiitii ~i al justifiei

Acest principiu readuce In prim plan problema existentei unor prescrip(ii
fundamentale preexistente, desprinse din ra(iune sau dintr-o ordine supraindi-
vidualii, ~i al ciiror scop este acela de a da siguran(ii vie\ii sociale. intre acestea se
numiirii ~i echitatea ~i justi(ia. Cuviintul echitate vine de la latinescul aequitas
care lnseamnii: potrivire, dreptate, cumpiitare, nepiirtinire. La Aristotel, termenul
(epieiheia) avea mai mull valoarea unei justi\ii sociale al ciirei scop era acela de a
lndrepta legea, acolo unde ea era deficitarii din cauza caracterului siiu universal.
Dupii lmpiiqirea In mod egal a priizii, grecii strigau: ,,Dike" ( drcptatc), a§a cum
dupii izbiinda militarii strigau: ,,Nike" (victorie). Personificatii apoi, Dike, devine
zeita armoniei ~i a piicii civile, iar ,,Themis" cea care apreciazii ~i judecii, pare a
se confunda cu con~tiin(a, lntruciit prive~te via\a moralii.
Vechii greci o mai aveau ~i pe zei\a ,,Nemesis" care lntruchipa justa reparti\ie
divinii, veghind asupra respectiirii celor cuvenite fieciiruia. Era zei(a riizbuniirii §i
a pedepsei, dar de o desiiviir~itii echitate.
La romani, cuvantul aequitas capiitii sens apropiat dreptului. Spre exemplu:
aequitate rempublicam gerere (a ciirmui statul cu cumpiitare) sau animi aequitas
(minunata nepiirtinire a poporului roman).
La Cicero, aequitas se confundii cujus civile (dreptul egal pentru to(i cetii-
\enii). in general, la jurisconsultii Romei aequitas apare ca scop ~i ideal al drep-
tului, Celsus definind dreptul - a~a cum am viizut - ca ars boni et aequi (arta
binelui §i a echitii\ii).
Ac(iunea principiului echitii\ii prive~te atilt activitatea legiuitorului, cat §i
activitatea de interpretare ~i aplicare a dreptului.
Justifia (sora romana a lui Dike) reprezinta acea stare generala ideaJa a socie-
tii\ii, realizabilii prin asigurarea pentru fiecare individ In parte ~i pentru to(i
lmpreunii a satisfacerii drepturilor ~i a intereselor !or legitime. A~a cum noteazii
Pierre Guerin, ideea de justi\ie (,Justi\ia irµanentii") este produsul unei giindiri
sociale ~i religioase care s-a impus apoi In construc\iile filozofice ~i juridice. Prin
finalitatea sa, justi\ia se situeaza printre principalii factori de consolidare a celor
mai importante rela\ii sociale, lntrucat ea intruchipeazii virtutea morala
fundamentalii, menitii a asigura armonia §i pacea socialii, la a ciiror realizare
contribuie deopotriva regulile religioase, morale, juridice.
in concep\ia Jui Platen, justi\ia se. realizeazii prin lndeplinirea de ciitre fiecare
clasii socialii a ceea ce Ii era destinat prin na~tere - sii conducii, sii munceascii, sii
se lupte, sii se supunii rarii proteste etc.
Aristotel concepea justi\ia fie sub forma sa comutativa, fie sub forma distri-
butiva. Justifia comutativa prive§te raporturile dintre particulari, de esen(a sa este
egalitatea, stabilirea unei reciprocitii\i - fiecare trebuie sii primeascii exact con-
travaloarea a ceea ce a oferit. Justifia distributiva are In vedere raporturile dintre
colectivitate ~i indivizi. Aceastii formii nu se mai referii la siigeata implacabilii a
unei balan(e, ci se adreseaza autoritii(ii care fixeazii compensa(ia ce trebuie ofe-
ritii. Ideea de propor(ie este hotiiriitoare - ceea ce prime~te fiecare de la societate
trebuie si\ fie proportional cu rangul, meritele ~i aportul siiu. In acest fel, justi\ia
distributivii apare rece, aproape crudii.
La romani, justi\ia se fonda pe principiul moral al drepta\ii, ei a~ezilnd la baza
justi\iei acel honeste vivere (a trai cinstit).
Morala cre~tinii influen\eazii con\inutul ideii de justi\ie. Plecand de la idealis-
mul lui Platon ~i de la categoriile de ,,bine'', ,,piicat" ~i ,,expiere", cre~tinismul
construie~te o intreagii metafizicii teologicii bazata pe ,justi\ia divina". Sfilntul
Augustin ~i Toma d' Aquino fac distinc\ie lntre legea divina legea naturii ~i legea
omeneasca. Exista o ierarhie a legilor; In vilrful piramidei se plaseaza legile
eteme, divine, care dau con\inut legilor naturii, la baza piramidei stand legile
omene~i (dreptul pozitiv ). Legea pozitivii are autoritate in masura in care
corespunde ra\iunii. Reluand aceastii idee, Grotius subliniaza ca preceptele jus-
ti\iei se impun ra\iunii ca ~i adevarurile matematice. Chiar dacii Dumnezeu n-ar
exista - noteazii Grotius imperativele acestea ar aparea tot atilt de incontestabile
cum, spre exemplu, 2 x 2 fac 4 ~i nici chiar Dumnezeu n-ar putea sii determine ca
2 x 2 sa faci\ 5.
Filosofia germana a secolului al XIX-lea a formulat teza reglementiirii con-
duitei umane potrivit unei legi morale apriorice. Kant, spre exemplu, concepe
justi\ia ca un scop In sine, considerand sanc\iunea juridica drept o rasplatire a
riiului cauzat, destinatii a satisface exigen\ele morale.
Montesquieu considera cajusti\ia este o lupta; dacii nu ar fi existat injusti\ia
s-ar ignora piina ~i numele justi\iei. Ideea de justi\ie - considerii Stammler -
lnseamna, in ultimli instan\ii, excluderea contradic\iei dintre scopurile urmarite de
societatea omeneasca. A realiza justi\ia inseamnii a lnlatura scopurile (~i nor-
mele) particulare care contrazic pe cele general acceptate.
Aceastii idee a ordinii ~i a echilibrului, o lntillnim ~i la Geny. Justi\ia este
expresia necesita\ii acestei ordini, a echilibrului annonic, moral In substanta sa,
dar extern prin manifestiirile sale, lntemeiat pe condi\iile efective ale vie\ii
omului in societate. Legile vin ~i pleaca, justi\ia riimilne; sau, lntr-o expresie
bine-cunoscuta: Leges innumerare,. una justilia!
in cunoscuta sa lucrare intitulatii: ,,La giustizia" 1, Georgio de! Vecchio
subliniaza faptul ca ideea de justi\ie are un dublu aspect: ea constituie o schema
logica a juridicita\ii ~i prezinta totodatii o exigen\li practicii de evaluare a ac\i-
unilor umane. Nu existii justi\ie ~i nu putem afirma cii ceva este sau nu este just
fiira a lntrebuinta aceastii schema, prin care lnsa~i ideea de justi\ie prinde sensul
si\u propriu. Orice criteriu de delimitare corelativii lntre ac\iunile mai multor
subiecte, In sensul cii unul este obligat fa\ll de altul, are formajuridicitii\ii (ajus-
ti\iei In sens larg). Aceastii exigen\li se lntemeiaza lnsa pe o depii~ire a individua-
litii\ii fiecaruia dintre noi, printr-o atitudine de ,,obiectivitate transsubiectivii".
Justi\ia urmiire~te ca fn tratamentul real reciproc intre oameni sa se excluda orice
disparitate care nu ar fi fondatii pe considerarea dreptului fiecaruia. in acest fel,
Lucrarea a aparut ~i In \ara noastra In traducerea lui V. Boan/ii, cu o introducere de

1
M. Djuvara, In care acesta o caracterizeazii drept ,,cheie de boltii a !ntregului sistem de

gilndire al lui Del Vecchio".
Principii/e dreptului 107
ideea formulatii a justi\iei este ln acela~i timp o exigen(i! logicii ~i o miisurii a ei.
Prescrip\iile dreptului pozitiv sunt supuse controlului justi\iei. Justi\ia se reflectii
1n mod variabil ln toate legile, dar ea nu se confundii cu nici una, fiind superioarii
!or. Ca principiu de drept, ra\ionalitatea ideii de justi\ie ajunge astfel sii domine
prescrip\iile pozitive. Lex injusta non est lex, s-a afirmat la un moment al istoriei
dreptului. in existen(a nemijlocitii, concret-istorica, existii 1nsii suficiente dovezi
care atestii faptul ca pot sii aparii ~i sii func\ioneze legi injuste. Legile pot fi
nedrepte ~i ln acest caz se impune schimbarea !or sau/~i schimbarea ordinii
existente, cilnd aceasta este un obstacol definitiv ln realizarea justi\iei. ,,Nimic
insii - aratii Del Vecchio - nu se poate pretinde in numele justi\iei rarii o supu-
nere la poruncile ei" 1•
Justi\ia este o victorie absolutii asupra egoismului, iar cine zice justi\ie, zice
subordonare fa\ii de o ierarhie de valori.
Consacrand, 1n lucrarea sa ,,Justice et Raison2", un spa\iu important analizei
logice a justi\iei, autorul belgian Chaim Perelman identificii ~ase moduri de ln\e-
legere a no\iunii de justi\ie, care au un element conceptual comun - elementul
egalitii\ii. Justi\ia formala poate fi definitii, in optica profesorului belgian, ca un
principiu de ac\iune, dupii care membrii aceleia~i categorii esen\iale trebuie sii fie
trata\i 1n mod egal. Func\ia esen\ialii a legii este aceea de a stabili categoriile
esen\iale intre membrii ciireia trebuie sii existe egalitate, dupii criterii diverse -
munca, rangul, nevoile etc. Odatii stabilite categoriile esen\iale, egalitatea trebuie
asiguratii prin puterea de constrangere. Justi(ia este, in aceastii luminii, o virtute
rationalii, manifestarea ratiunii in ac\iune. De aceea, realizarea unei justitii
concrete nu constituie o necesitate socialii, ci este suficientii o justi\ie formalii,
care asigurii, prin regula de justi(ie, egalitatea intre membrii fieciirei categorii
esen\iale stabilite prin lege. Atunci cand prin lege s-ar introduce o dispozi\ie care
ar exclude o parte din componen\i de la beneficiul egalitii\ii, solu\ia este recon-
siderarea ~i modificarea dispozi(iei legale, fie pe calea interventiei legiuitorului,
fie pe cale de interpretare ln procesul apliciirii dreptului.
in concluzie, aceastii enumerare ~i analiza a principiilor generale ale dreptului
subliniazii faptul cii o bunii cunoa~tere a unui sistem juridic nu poate sii nu por-
neascii de la examinarea modului in care ideile conduciitoare (principiile) sunt
reflectate in ace! sistem. Aceasta este explica(ia faptului ca in epoca noastrii, atilt
practicienii, cat ~i teoreticienii dreptului manifesta un interes crescut pentru prin-
cipiile de drept. Acest interes este remarcat atilt 1n ce prive~te normele ~i insti-
tutiile dreptului intern, cat ~i in domeniul dreptului international contemporan.
Marile prefaceri social-economice determina ~i schimbiiri in con(inutul
legisla(iei, modificiiri in construc\ia ~i organizarea sistemelor de drept, fapt ce
amplificii rolul ~tiin\ei legislative ~i al legiuitorului 1n general. Expresie juridicii a
raporturilor fundamentale din societate, principiile dreptului apar in calitate de
supape care asigurii deschiderea sistemului dreptului, legiitura sa cu realitatea. ,,A
1
G. de/ Vecchio, op. cit., p. 102.
2
C. Perelman, Justice et Raison, Press Universitaires de Bruxelles, 1963, p. 26.
ac\iona asupra dreptului ~i a ajuta dreptul sa ac\ioneze, aceasta e natura prin-

cipiilor generate ale dreptului" 1•
Portalis avertizeaza asupra faptului ca in perioade de transformari sociale,
principiile generale tree pe primul plan (cu ocazia alcatuirii Codului napoleo-
nian). Epoca noastrii nu este, desigur, prima care cuno~te transformiiri. Dar
dezvoltarea economica fiirii precedent a~azii statele in pozi\ii dependente, fapt de
natura a apropia ~i reglementarile juridice. De aici, necesitatea de a analiza de o
manierii profundii principiile generale de drept, ca prim pas ce trebuie intreprins
intr-o analiza comparatista.
Se mai impune, de asemenea, concluzia ca aceste principii generale nu rl\man
intr-un spa\iu suspendat, ele nu existii in mod abstract, fiirl\ legaturl\ cu regle-
mentarile din ramurile de drept.
Principiile generale constituie, In acest sens, fundamentul principiilor de
ramurii. Plecand de la principiile genera le, ~tiin(ele juridice de ramurii formuleazii
o seaml\ de principii specifice, cum ar fi, in dreptul civil: principiul repararii
prejudiciului cauzat, desfiintarea unui act initial produce efecte ~i asupra actului
secundar (accesorium sequitur principale), in dreptul penal· principiul legalitii\ii
incriminiirii (nullum crimen sine lege), in dreptul procedural: principiul ascultarii
~i al celeilalte pl\r\i (audiatur et altera pars), In dreptul intema\ional public: prin-
cipiul respectiirii tratatelor (pacta sunt servanda) etc.
In dreptul european, principiul juridic poate fi In acela~i timp principiu (linie
directoare) ~i lege (normii de reglementare utilizatii de Curte).
Este de subliniat faptul ca europenizarea ~i globalizarea nu au izolat nici
sistemele na\ionale juridice ~i nici instan\ele na\ionale. Raportul dintre dreptul
european ~i dreptul national nu este nicidecum un dmm cu un unic sens, datorat
caractemlui primordial al dreptului european. Dreptul national ~i interpretiirile
creatoare ale instan\elor na\ionale alimenteaza in permanen\a dreptul european.
in acest cadru, Curtea de Justi\ie a Uniunii Europene face publice abordarile
comparative. Sunt recunoscute contribu\iile reglementiirilor na\ionale. Spre
exemplu: sistemul de protec\ie juridica francez, apararea dreptului individual, de
inspira\ie engleza, principiul proportionalita\ii, caracteristic dreptului german,
transparen\a procedurilor administrative din sistemul scandinav etc.
Se regasesc in dreptul european principii generale de procedura: asigurarea
dreptului la aparare, principiul securitii\ii juridice, principiul protec\iei bunei-
credin\e, principiul de ,,incredere legitimii" etc.
Curtea (Curia) prin analize de drept comparat a dedus o suma de principii in
domenii variate, cum ar fi: principiul egalitii\ii in fata reglementarilor economice,
principiul distinc\iei intre impozite ~i taxe, imbogii\irea flirii just temei, principiul
responsabilitii\ii puterii publice pentru daunele cauzate particularilor prin acte
normative, confiden\ialitatea rela\iei intre avocat ~i client, principiul protejiirii
secretelor de afaceri. Au fost deduse, de asemenea, principii ce izvorasc din
natura Uniunii, cum ar fi: principiul echilibrului institutional, principiul de
preferin\a comunitara etc.
1
H Buche, op. cit., p. 79.
Capitolul VI
Functiile dreptului
§1. Notiunea functiilor dreptului
Dreptul are ca scop regularizarca raporturilor sociale, canalizarea aclivita\ii

oamenilor in cadrul unor rela\ii de interes major, in conformitate cu o vointii
generalii. Aces! scop este slujit de o serie de func(ii. Funcfiile dreptului sunt
acele direcfii (orientiiri) fundamentale ale acfiunii mecanismului juridic, la fnde-
plinirea ciirora participii fntregul sistem al dreptului (ramurile, institu/iile, nor-
mele dreptului), precum ~i instan/ele sociale special abilitate, cu atribufii in
domeniul rea/iziirii dreptului.
Cuviintul func\ie vine de la latinescul functio,-onis care initial a insemnat
muncii, deprindere, aviind §i sensul de aducere la indeplinire (indeplinire). No\i-
unea are largii aplicabilitate in matematici §i biologic. ,,Ce este «func(ia» in
matematicii?" - se intreabii Noica. ,,Este - riispunde fjlosoful roman - judecata
din logicii" 1• Aceastii no(iune este preluatii §i utilizatii;§i de §tiin(ele sociale, fiind
definitii ca o consecin(ii pe care un anumit element, o anumitii activitate o au
pentru un sistem dat, satisraciind necesitii!ile sau cerin(ele acestuia2 .
in teoria occidentalii a dreptului, conceptul de func(ie este utilizat in cerce-
tiirile §i analizele func(ionale ale dreptului, cu largii riispiindire in ultimul timp.
A§a cum demonstreazii un autor italian (cunoscut pentru preocupiirile sale Jn
domeniul teoriei dreptului §i al sociologiei juridice), interesul pentru studiul
functional al dreptului s-a niiscut ciind deja teoriile func(ionaliste §i structural-
func\ionaliste din sociologia generalii intraserii in crizii3 . in ordinea de idei a
acestor preocupiiri, uti lizarea conceptului de functie (a dreptului) a ciipiitat foarte
multe sensuri. Aceste sensuri nu au darul de a piistra in\elesul strict §tiin\ific al
termenilor utilizati". Se na§te suspiciunea - noteazii N. Bobbio - ca in expresia:
,,func\ia dreptului", atiit termenul de func(ie, cat §i acela de drept sunt folosite
rarii a se declara inainte semnifica(iile !or4 .
Abordarea problematicii rolului §i a func(iilor sistemului juridic prin prisma
analizelor func\ionale este racutii de pe pozi(iile consideriirii dreptului ca un
element indispensabil al echilibrului social §i al asiguriirii coexisten\ei libertii\ilor
in societate.
1
C. Noica, op. cit., p. 58.
2
A se vedea Dic\ionar de filosofie, Ed. Politicii, Bucure§ti, 1978.
3
V. Ferrari, L'analisi funzionale in Sociologia del Diritto. Sociologia del Diritto,
1980, I, p. 42.
4
N. Bobbio, Della Structura alla funzione, Nuovi Studii di teoria del Dirilto,
Ed. Comunita, Milano, 1977, p. 110. Ase vedea §i A. Ryn, The Philosophy of the Social
Sciences, MacMilan, LTD. London,1976, p. 182.
llO Teoria genera/ii a dreptului
ln definirea dreptului sau a sistemului legal constatiim revenirea la pozi\ii
apropiate de normativism.
Cunoscutul sociolog american Talcott Parsons considerii ca functia primara a
sistemului juridic este func\ia integrativa, dreptul aviind rolul de a ,,calma" ele-
mentele potentiale de conflict §i de a ,,unge" mecanismul social 1•
Dreptul este, in aceasta lumina, un instrument al controlului social, instrument
ce poate func\iona in bune condi\ii immai in prezen\a urmatoarelor premise:
fundamentul legitim al sistemului normativ, modul de interpretare a normelor
dreptului, sanc\iunile ce se aplicii In cazul incalcarii acestora §i, in sfiir§it, juris-
dicfia. Aceste patru premise sunt infii\i§ate de Talcott Parsons ca obiective, dar §i
ca func\iuni ale sistemului juridic.
in tabloul pe care-I ofera lumii evolu\ia societa\ii de azi, dreptul i§i dezvaluie
natura sa instrumentala, capacitatea sa de a servi interesele generale ale societa\ii,
intr-o paleta de interese particulare, adeseori contradictorii. lntr-un atare context,
dreptului ii revine func\ia de creare a ordinii publice, func\ie ce se concretizeazii
in rezolvarea conflictelor dintre indivizi §i grupuri. in prezen\a acestor conflicte,
dreptul apare ca un instrument impartial de rezolvare a litigiilor. ,,Dreptul - scrie
Young - ofera un sistem de ra\ionalitate prin reglementarea rela\iilor complexe
dintre indivizi §i dintre grup1,1r,ile ~l'istente''. 2 •
Dupii Karl Llewellyn, ffinctiile dreptului sunt: compozitia conflictelor, regu-
larizarea comportamentelor, organizarea .§i· legitimarea puterii sociale, structu-
rarea condi\iilor de via\ii ale societii\ii, administrarea justitiei'. Rolul dreptului
este sensibil accentual (am zice chiar exagerat) in multe privin\e, iar influen(a
concep\iei lui Parsons este evidenta.
Observiim faptul ca aceste concep\ii utilizeazii no\iunea de func\ie pentru a
desemna atiit scopul, cat §i mijloculde realizare a acestui scop.
in termeni asemiiniitori trateazii ·problematica func\iilor legislatiei autorul
norvegian Vilhelm Aubert. in concep\ia sa, dreptul este un mijloc de rezolvare a
conflictelor4• Spre deosebire ·de Parsons, el are in vedere conflictele sociale pe
·care legea le poate rezolva. Aubert vorbe§te despre func\ii manifeste §i func\ii
latente ale dreptului. Func\iile dreptului n-aiJ nicio Iegiiturii cu aria de raspiindire
a normelor legale §i nici cu modul de receptare a acestora de catre populatie.
Legisla\ia este, in concep\ia sa, un mijloc de rezolvare §i calmare a conflictelor
dintre grupuri.
Ase vedea: H Hart, op. cit.; J Raz, The Concept of the Legal System, Clarendom
1
Press, Oxford, 1980.

2
R. Young, American Law and Politics, The Creation of the Public Order, 1967,
~n
3
. . ..
K Llwe/yn, The Normative, the Legal and the Law-Jobs the Problem of the Juridic
Method, Yale Law Journal, 49, 1973, p. 1355-1400.
4
V. Aubert, The Social Function of Law, Archiv fiir Rechts und Sozialphilosophi,
Wiesbaden, 1974.
Funcfiile dreptului 111
Plecilnd de la alte pozi\ii, Norberto Bobbio opereazii o distinc\ie intre func\ia
stimulativil a dreptului §i func\ia sa represivii, pornind de la o tezii recunoscutil in
sociologie dupil care sanc\iunile nu sunt numai negative (punitive), dar §i pozitive
(stimulative). in cazul primei func\ii, se au in vedere remedieri pe care le con\ine
dreptul pentru a-§i concretiza sarcina sa primarii, dar nu exclusivii, de condi-
\ionare a comportamentului uman, iar in cazul celei de-a doua functii se discutil
rezultatele ob\inute de societate in ansamblul siiu prin intermediul dreptului, a
sanc\iunii juridice, pentru conservarea libertiitii §i a ordinii. Legea juridicii este,
in acest cadru, rezultatul traducerii intr-un limbaj tehnic a formelor §i a struc-
turilor vie\ii sociale.
§2. Prezentarea analiticii a functiilor dreptului
Cilnd analiziim functiile dreptului, notiunea dreptului se infiiti~eazii in comple-

xitatea sa, ca sistem juridic, introducilnd in dezbatere nu numai latura normativii a
continutului dreptului, ci ~i aspectele caracteristice ale creiirii dreptului, viata
normelor legale ~i realizarea acestora, in stransii legaturii cu imprejurarile sociale
in care apar ~i se dezvolta raporturile de drept §i care intr-o exprimare utilizatii in
sociologia dreptului, determinii condi\ia socialii a legTi: <
2.1. Funcfia de institufionalizare sau formalizarea juridicii a orga-

niziirii social-politice
0 primii functie a dreptului o constituie institufionalizarea sau formalizarea
juridicii a organizarii social-politice a societii\ii 1• Dreptul - in special Constitu\ia
§i legile organice - asigurii cadrul de. func\ionare legalii a intregului sistem de
organizare socialii. Organizarea §i func\ionarea puterilor publice, precum §i a in-
stitu\iilor politice fundamentale sunt .concepute in. maniera juridica, iar mecanis-
mul raporturilor ce se nasc in procesul conducerii politice este reglat prin inter-
mediul dreptului. Dreptul cuprinde in sfera sa un domeniu vast - domeniul orga-
nizarii sociale. El are in vedere acest domeniu, in ansamblul siiu, ca. o func\ie a
sistemului social global.
2.2. Funcfia de conservare, apiirare ~i garantare a valorilor funda-

mentale ale societiifii
0 alta func\ie a dreptului este aceea de conservare, apiirare §i garantare a valo-
rilor fundamentale ale societii\ii. Ocrotind §i garantilnd ordinea constitu\ionalii,
proprietatea, statutul §i rolul individului, dreptul apare ca un factor implicat in
procesul dezvoltiirii sociale. Fiind instrument al controlului social, dreptul pre-
vine dezorganizarea, asigurii coeziunea interioarii a colectivitii\ilor prin progra-
1
A se vedea I. Ceterchi, M Costin, S. Popescu, Rolul social al dreptului .. .,
Vol. Rolul ~i func\iile dreptului .. ., Ed. Academiei, Bucure~ti, 1974, p. 16.
marea ~i
tipizarea unor conduite socialmente utile, define~te cadrul general de
desfii~urare a proceselor sociale ~i sanc\ioneaza conduitele deviante.
Dreptul, ca ansamblu de norme, institu\ii ~i sanc\iuni formalizate, stabile~te
principiile de baza ale convie\uirii sociale. Ca sistem formalizat, dreptul se
caracterizeaza printr-o relativi\ rigiditate a structurii sale, condi\ie a naturii con-
striingatoare a reglementarilor pe care le con\ine. in ansamblul prescrip\iilor sale,
dreptul apara, prin mijloacele specifice fiecarei ramuri, viata In comun fmpotriva
diferitelor excese individuate, asigura securitatea persoanei (In aces! sens, s-a
vorbit despre cele trei drepturi ,,absolute" ale societa\ii civile: securitatea
persoanei, libertatea individului ~i proprietatea).
ln perspectiva axiologica, norma de drept, ca regula ce prescrie o conduitii
posibila sau datorata, este o cale pentru. realizarea unor valori. Aceste valori,
ocrotite de lege, sunt nemijlocit legate de buna. ~i productiva func\ionare a
mecanismelor sociale 1• in general, analiza mecanismului valorizator 1n ~tiin\ele
despre om pune 1n valoare doua categorii de valori: valorile de formalitate ~i
valorile de randament. Pentru drept sunt specifice valorile de finalitate 2 carac-
terizate prin aceea ca imbraji~eazii 1ndeosebi valorile normative care. sun!
determinate prin regu1i. Acest tip de valori sunt instrumentale, In sensul ca gru-
peaza pe cele care, ptin lnsaW-'·caLitatea !or, se raporteazii la structuri. Structurile
la care sunt ata~ate aceste valori pot sa se traducii prin reguli (valori normative).
Chiar norma juridicii este o valoare - o valoare fixataintr-o structurii. Conceptele
- acele puncte nodale ale teodei dreptului sunt elaborate, acceptate sau respinse
in virtutea multiplelor judeciiii de valoare ~i deci constituie structuri; ele sunt
valorificate fiirii incetare, .dar din nou In func\ie de structurile normative de
ansamblu3 •
2.3. Functia de conducere a societlipi

Fiind mijlocul eel mai eficace· pentru realizarea scopurilor social-politice,
dreptul exercitii un rot important in conducerea societii{ii. Actul normativ juridic
este un act de conducere socialii. in. forma ei cea maic generalii, legea este forma
universalii de exprimare a dezideratelor sociale majore. imbrii\i~iind domeniul
organiziirii sociale, dreptul se circumscrie conceptului de practica socialii. Drep-
tul apartine acestui domeniu eel pujin din douii perspe.ctive: a) mobilurile care
pun In mi~care activitatea legiuitorului sunt esen\ialmente legate de nevoile reale
ale societii\ii, de practica raporturilor inter-umane. in aces! sens, spunem cii
dreptul este determinat de scopuri ce se impun ac\iunii; b) ca efect al apliciirii
normei de drept se produce o modificare a realita\ii sociale prin aceea ca dreptul
oferii o formii specificii de manifestare a raporturilor sociale - forma raporturilor
A se vedea ~i infra precizarile de la Capitolul Xlll. Raportul juridic.

1
2
A se vedea J. Piaget, Problema mecanismelor comune in ~tiintele despre om,
vol. Sociologia contemporana, Ed. Politico, Bucure~ti, 1967.
3
Idem, p. 34.
Fzmcfiile dreptului 113
juridice - cu toate consecin\ele ce derivii de aici. Dreptul este o tentativii de

regularizare a raporturilor inter- ~i intra-sociale; el aspira sa stabileasca Jn ava-
lan~a de interese, adeseori contradictorii, o armonie in virtutea ideii de valoare. in
aceasta luminii, dreptul nu este, cum in mod eronar.este uneori infii\i~at, o simplii
tehnica, un derivat pasiv al economiei §i al statului, care vizeazii doar straturile
superficiale ale societii\ii, tehnicii ce ar putea fi substituitii oriciirui scop. Fiind o
imbinare pe baze obiective a unor acte de giindire, de voin\ii ~i de experien\ii,
actul normativ juridic, ca act de decizie ~i de conducere, concentreazii cerin\ele
esen\iale ale vie\ii in comun.
2.4. Functia normativa

Funcfia normativa a dreptului derivii din rolulsuperior al dreptului, din faptul
ca, nefiind un scop Jn sine, dreptul este .destinat sii asigure subordonarea ac\iu-
nilor individuale fatA de o conduita-tip. Aceasta func\ie ne apare ca o adevaratii
func\ie de sintezii, impliciind toate celelaJte, func\ii. Ea este indestructibil legatii
de caracterul normativ al dreptului: Normati¥itatea juridicii este o parte a nor-
mativitii\ii sociale. Alaturi de alte forme dexeglementare normativii, dreptul, prin
ansamblul normelor §i al institu\iilor sale, este un factor ·de programare a libertii\ii
de ac\iune a omului. Orice proces,.de.evofil\ie,.adaptare sau integrare in societate
nu se poate desfii§ura anarhic, la intiimplare, ci intr-un cadru organizat, normal,
reglementat. lmbrii\i~iind cele mai importante .•rela\ii sociale, dreptul are o pozi\ie
specificii Jn ansamblul. celorlalte .:forme normative, bucuriindu-se ~i de un trata-
ment social specific. Con\inutul normei.juridice H formeazii reprezentarea con-
§tienta a structurilor .pDlitice despre anumite categorii de rela\ii, asupra carora 1~i
propune sii ac\ionezec Dreptul, Jn realizarea acestui scop, n-ar 1nsemna nimic in
lipsa normelor care-i compun: con\inutuL Func\ia normativii a dreptului exprimii
pozi\ia specificii a dreptului Jn viata sociala, calitatea sa de a fi §i un mij loc efi-
cace de organizare ~i conducere sociala ..
Capitolul VII
Dreptul in sistemul normativ social
§1. Consideratii generale privind actiunea sociala, conduita

umana ~i reglarea normativa a acesteia
Individul i~i duce existen\a Jn societate, lntr-un sistem corelat de rela\ii care-I
pun Jn contact nemijlocit ~i diversificat cu semenii slii. Interac\iunea reciprocli a
indivizilor ~i a colectivitatilor formeazii ,,viaµ socialii" 1 •
Pretutindeni unde, ca urmare a existen\ei in acela§i spa\iu a indivizilor, ace§tia
W satisfac necesitii\ile de via\ii materiala §i spiritualii, avem de-a face cu via\a
socialii. in cadrul acesteia se constata existeilta unei legiituri permanente, a unui
sistem permanent de dependen\e intre indivizi. 0 ac\iune umanii poate fi definita
ca o ,,transformare sau muta\ie indusii deliberat de un agent sau fiin\ii umana In
cursul firesc al evenimentelor, prin care se ob\ine o stare finalii sau un produs ce
satisface anumite trebuinte sau nevoi umane istorice§te determinate'". Ac\iunea
indivizilor - lnzestra\i cu con§tiin\1i §i vointa - realizeazii dinamica societa\ii. in
general, ac\iunile omului sunt determinate de interesele sale (de interesele de
moment sau de perspectiva). Structuriindu-§i interesele §i stabilindu-§i strategia
de ac\iune, individul intra Jn diverse leglituri sociale.
in acest fel, ac\iunile §i rela\iile lui genereazii societatea, iar relatiile sociale
institu\ionalizate, obiectivate devin - apoi - forte modelatoare ale determinatiilor
calitative ale indivizilor. Evolu\ia istoricli actuala se caracterizeazii printr-o
cre§tere a gradului de complexitate a rela\iilor dintre individ §i societate, printr-o
acutii diversificare ~i multiplicare a schimburilor economico-sociale.
Activitatea umana se desra~oarii Jntr-un cadru complex - social-uman §i
fizic-natural. Fiin\a umana (homo Jaber, dar §i homo sapiens), implicata Jntr-o
ac\iune, trebuie 1n\eleasii atilt ca sistem natural anatomo-neuro-fiziologic, In stare
sii exercite o aqiune asupra mediului, dar §i ca sistem reflectant, capabil sii pre-
vadii §i sii anticipeze cursul evenimentelor la care participii ca agent, precum §i sii
selecteze, din mai multe alternative, varianta (optima) de comportament. Din
multitudinea de dimensiuni ale unei activitii\i umane (ontologica, cognitiv-infor-
ma\ionala, teleologica etc.), pe noi ne intereseaza Jn mod deosebit dimensiunea
normativa, cea care impune agentului nn model ac\ional, o variantii de compor-
tament (etic, politic, juridic, religios etc.), determinandu-i (programiindu-i) anu-
1
J Szezepanski, No\iuni elementare de sociologie, Ed. Stiin\itica, Bucure§ti, 1972,
p. 24.
2
C. Popa, Dimensiuni ale conduitei umane, Perspectiva praxiologicil, Vol. Conduitil,
norme §i valori. Ed. Politica, Bucure~ti, 1986, p. 14.
Dreptul In sistemul norn1ativ social 115
mite praguri, in legiiturii cu care el trebuie sii facii ceva, poate sii facii ceva sau,
dimpotrivii, trebuie sii se ab/inii a siiviir$i ceva. Normele sociale privesc com-
portamente sociale, au Jn vedere distinctia dintre indicativ $i imperativ, trecerea
din domeniul lui ,,sein" (ceea ce este) in domeniul lui ,,sollen" (ceea ce trebuie sii
fie). Conduita unui agent poate fi descrisii ca o ,,secven\ii de atitudini pragmatice,
active sau pasive, ca executii ale unor operatii sau ale unor programe $i ca
a$leptari sau ab(ineri Jn alte circumstan\e (... )" 1•
Actioniind !ntr-o ambian(ii sociala $i nu intr-un spa\iu pasiv sau neutru, rezul-
tatele ac(iunii omului sun! evaluate !n func(ie de rezonan(a !or socialii ~i nu doar
!n func(ie de rezonanta intimii, personalii. Subiectul actiunii (agentul) ac(ioneazii
intotdeauna Jn temeiul unui anumit program, alciituit in baza scopurilor mai apro-
piate sau mai depiirtate.
Superioritatea omului asupra compmiamentului animalului constii tocmai Jn
faptul existentei acestui program Jn care omul J~i prefigureazii rezultatul final al
activitii\ii sale. Omul este singurul animal in stare sii-$i giindeascii viitorul, sii-$i
defineascii existenta Jn func(ie de un anumit proiect. in momentul in care-$i anti-
cipeazii viitorul ac\iunilor sale, el intreprinde un act de strategie, act ce implicii
preyiziune $i riispundere. Orice ac(iune umanii are la bazii o ciintiirire valoricii a
situa(iei ~i a deciziilor dictate de ea, o comparare a rezultatelor reale ale efortu-
rilor depuse cu efectul scontat.
Pe liingii scopul direct, nemijlocit, ac\iunea umanii realizeazii $i o serie de
sc;:opuri indirecte, Jndepiirtate. Uneori acestea depii~esc scopul initial al ac(iunii.
Se produce aici un proces de redundan(ii care obligii societatea sii se asigure
printr-o serie de prescriptii, norme. Aceste prescriptii au un caracter relativ, ele
fixeazii in fa(a individului limite de ac(iune. Importanta rela\iilor sociale a ciiror
integritate este asiguratii prin seturi normative, determinii caracterul acut, impe-
rativ al unor norme, in raport cu caracterul permisiv, elastic al altora. Normarea
activitii\ii umane reprezintii o cerin(ii indispensabilii oriciirei forme de convie-
(uire, indiferent de gradul evolu(iei sale .sau de calitatea formelor ce asigurii coe-
ziunea internii a acesteia. Aceastii cerin(ii este cu atilt mai necesarii in societii(ile
actuale, caracterizate printr-o accentuatii diversificare a formelor de schimb
dintre membrii acestora. Ac(iunea umanii, prin 1nsii$i natura sa, impune nor-
marea, reglarea prin norme a conduitei, reglare ce asigurii - in optica autorilor
normelor - eficienta ac(iunii.
in general, toate genurile de activitate umanii sunt supuse, intr-un fel sau altul,
normarii, in sensul ca ele nu se pot desfii$ura neorganizat, fiirii sii se subordoneze
unor scopuri sau criterii, prefigurate !ntr-un sistem de principii $i norme. Yorn
spm1e deci cii orice proces de evolu(ie, adaptare sau integrare in societate va avea
loc Jntr-un cadru organizat, normal, reglementat. Norma socialii este o propozi(ie
prospectivii, o propozi\ie universalii in care se subsumeazii particularul $i prin
care se reglementeazii conduita oamenilor, !ntr-un sistem de ac(iune dat. Siste-
1
C. Popa, op. cit, p. 19.
mele de norme preexistii deciziei ~i conduitei efective a individului. ,.Din aceastii

perspectiva, normele apar ca factori circumstan\iali ai ac\iunii, ce influen\eaza
atitudinile ~i deciziile, scopurile ~i aspira\iile" 1•
§2. Sistemul normelor sociale
Diversitatea rela\iilor sociale determina existen\a unei multitudini de norme

sociale §i, Jn consecin\ii, o varietate de forme prin care se influen\eaza conduita
oamenilor Jn cadrul acestor rela\ii. Multitudinea de norme sociale nu se echi-
valeaza nici un moment cu existen\a anarhica a acestora. Exista dimpotrivii, o
stransii rela\ie Jntre diversele categorii de norme, numeroase forme de colaborare
Jntre ele, determinate de faptul ca diversele seturi normative prezinta proprieta\i
~i corela\ii comune.
Existen\a formelor variate de reglementare a activitii\ii oamenilor impune, pe
planul cercetiirii, necesitatea delimitiirii sistemelor normative - o deliinitare Jn
timp ~i spa\iu - precum ~i examinarea trasaturilor lor determinante, fundamen-
tale.
Nu vom proceda la examinarea triisiiturilor ~i a determina\iilor calitative
specifice tuturor categoriilor de norme, ci voin analiza !n capitolul de fa\ii doar
corela\iile unor norme sociale cu normele de drept. Accentul va ciidea pe
analiza rela\iei dreptului cu morala, aspect larg ~i Jndelung cercetat Jn teoria
dreptului.
Sistemul normelor sociale este alciituit din. urmiitoarele categorii de norme:
normele etice, normele obi$nuielnice, normele tehnice, armele politice, normele
religioase, normele juridice.
2.1. Corelatia normelor juridice cu normele etice

Aruncand o privire asupra procesului istoric de apari\ie'a dreptului constatam
ca acesta s-a desprins treptat din normele de n:wralii §i din obiceiuri. in acest sens,
morala precede dreptului. ,,Morala - scrie Guy Durand - a servit totdeauna ca o
proto-legisla\ie socialii"2 • Pe verticala istoriei, evolu\ia dreptului s-a fiicut Jn
stransii legiiturii cu cea a moralei. in planul cercetiirii, pr0 blema legiiturii dreptu-
lui cu morala, a raportului dintre drept §i dreptate, a fundamentului ~i a legiti-
mitii\ii morale a reglementarilor juridice pozitive, au constituit aspecte centrale
ale teoriei §i ale filosofiei dreptului - un fel de ,,Cap Horn" al filosoflei dreptului
(R. von Jhering) sau un ,,punct al fmtunilor" (A. Rava).
1
C. Popa, op. cit., p. 26. A se vedea ~i P. Apostol, Nonna etica ~i activitate nonnatii,
Ed. ~tiin\ificii, Bucure~ti,
1965.
2
G. Durand, Du rapport entre le droit et l'etique. Themis, vol. 20, nr. 2, 1986,
p. 285.
Dreptul in sisten1ul normativ social 117
Romanii care prin Celsus definiserii dreptul ca ars boni et aequi (binele ~i
echitatea fiind categorii ale moralei), fac - a~a cum remarcii ~i Roubier 1 - primii
pa~i in explicarea independentii a dreptului, .in conceperea sa separatii de moralii.
Intre preceptele dreptului se intiilnesc atat principii morale - honeste vivere,
neminem laedere - dar ~i principiul potrivit ciiruia prin drept trebuie sii se dea
fiecliruia ceea ce este al siiu - suum cuique tribuere, principiu care tine de func-
tionarea justi(iei (a justitiei distributive )2.
In general, in aprecierea raportului dintre drept ~i moralii teoria juridicii a
evoluat pe douii mari direc(ii, cea care a conceput dreptul ca un minim de moralii
(,justitie prin drept §i moralii") ~i cea corespunziitoare pozitivismului juridic -
statul este singurul temei al dreptului (,,ordinea de drept flirii morala").
In cadrul primei orientari (concep\iile moraliste despre drept), dreptul ~i
morala sunt intelese ca douii fa(ete ale unui fenomen: morala este eticii subiec-
tivii, iar dreptul apare ca eticii obiectivii. ,,Morala - scrie M. Djuvara - are ca
obiect aprecierea faptelor interne de con~tiin\ii a inten(iunilor omene~ti, pe cand
dreptul are de obiect aprecierea faptelor externe ale persoanelor, in relatiile lor cu
alte persoane"3 . Am viizut deja ca ~coala dreptului natural concepea aflarea, cu
ajutorul ra\iunii, a unui sistem de reguli adecvat cerin(elor vie(ii, sistem derivat
din preceptele m.orale fundamentale. ,,Ci\nd regula morala comandii cuiva sii fie
bun, ii comandii .o atitudine sufleteascii, o intentiune sincerii. lndatii ce aceastii
intentiune s-a manifestat in afarii printr-un fapt in legiiturii cu altii persoanii,
4
indatii apare fenomenul drept" •
Cunoscutul jurist francez Georges Riper! considerii cii nu existii nicio dife-
ren\ii de domeniu, naturii §i scop intre regula moralii §i cea juridicii. Regula
moralii piitrunde in drept in mod facil prin intermediul concep(iilor etice ale
legii:titorului sau ale judeciitorului sau, in eel mai bun caz, riitiice~te la frontierele
dreptului pentru a piitrunde atunci cii.nd se ive~te prilejul (atunci ciind legile juri-
dice sun! lacunare sau ciind sunt contrare legii morale). Culegiind exemple din
domeniul dreptului civil, autotul francez indicii intre obliga(iile morale legiferate:
responsabilitatea civilii, interzicerea imbogii\irii rarli justii cauzii, executarea con-
tractelor §i a echilibrului presta(iilor, exercitarea cu bunii-credin\ii §i neabuzivii a
5
drepturilor conferite de lege • Ciind Iegea nu mai e conformii cu principiile
morale va ciidea in desuetudine. Pentru Fr. Gerry, elementele definitorii pentru
regula de drept, in compara(ie cu cea moralii, sunt: sanc(iunea din afarii, ideea de
just §i imperativul categoric pe care-I implicii con(inutul normei juridice.
1
P. Roubier, Theorie generale du droit, ed. 2, Sirey, Paris, 1951, p. 41.
2
A se vedea, pe larg, despre unele conceptii antice: V. Hanga, Morala ~i dreptul in
conceptia filosofilor greci, Jn Studia Napocensia, Drept, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1974,
p. 7-25; G. Vrabie, Politica, Morala ~i Dreptul. Forme de reglementare a conduitei
umane, Bucure~ti, 1978; D. Mazilu, op. cit., p. 160-167.
3
M Djuvara, op. cit., vol. I, p. 10 I.
4
Idem, vol. JI, p. 576.
5
Ase vedea G. Ripert, La regle morale dans Jes obligations civiles, ed. Ill, L.G.D.J.,
Paris, 1935, p. 35.
Cu alte cuvinte, in prezen(a unor legiituri universale, elementele de demarcatie

dintre norma de drept ~i cea moralii privesc atiit finalitatea, cat ~i sfera de aplica-
bilitate a celor douii categorii de norme.
Morala apare ~i ca un criteriu de verificare a coresponden\ei dreptului pozitiv
cu dreptatea, dreptul pozitiv trebuind sii se construiascii in temeiul unor scopuri
morale. Normele juridice care contrazic principiile morale sunt injuste (lex
injusta non est lex). Ori de ciite ori exercitiul strict al unui drept neglijeazii
aspecte de umanitate (summum jus, summa injuria) intervine principiul moral de
echitate.
in aceastii ordine de idei, s-a remarcat ~i faptul cii existii normejuridice dirora
principiile morale le sunt indiferente 1, astfel, regulile de circula\ie pe drumurile
publice, normele economice care au un caracter pur instrumental.
Influen(a moralei asupra dreptului priVe§te atiit procesul crearii dreptului, cat
~i procesul de aplicare a sa. lntr-un alt sens, la riindul siiu, legea juridicii
reprezintii un important mijloc de educare moralli. ,,Legile - scrie Durand in sus-
amintitul studiu - influen\eazli mentalitii\ile §i, pu(in ciite putin, morala fiecli-
ruia"2.
Hayek crede ca dreptul sus\ine morala nu prin aceea ca Ii executa comenzile,
ci prin aceea ca Ii garanteazli libera desfii~urare a puterii ei, ancoratli in voin\a
fiecarui individ. in felul acesta, dreptul poate fi socotit ca ,,§tiinjii a libertli\ii". El
considera cii dreptul apare din necesitatea regulilor in societate. Aceste reguli au
trecut de la simple obiceiuri incon~tiente la afirma\ii articulate care au devenit, cu
trecerea timpului, tot mai abstracte ~i generate. Dreptul are menirea de a-i per-
mite individului sli ac\ioneze eficient pe baza propriei sale cunoa§teri; alegand
condi\iile In care respecta prescrip(iile legale.
in cadrul celeilalte orientiiri, dreptul este desprins de orice altii realitate, el este
o construc\ie in sine, singura realitate cu care se coreleaza este statul, Statul este
singurul temei al dreptului; in lipsa statului ideea de drept este de neconceput.
Autori binecunoscu\i in teoria dreptului - M. Waline, Carre de Malberg,
Kelsen - plecand de la teze afirmate §i demonstrate in filosofie de clitre Hegel,
ajung la concluzia ca §i normele de drept injuste constituie drept, intruciit sunt
elaborate de stat.
,,Justi\ia - scrie Hans Kelsen - fiind o cerin\a a moralei, raportul dintre justi\ie
~i drept este inclus in raportul dintre moralli ~i drept'". A afirma insli ca dreptul
este moral ~i, In consecin\il, esen(ialmente just, inseamnli a concepe existen(a
unei singure morale valabile, a unei morale absolute, tezli consideratli de Kelsen
ca inacceptabila. Valorile morale sunt relative ~i nimeni nu poate determina ceea
ce trebuie considerat ca just in mod absolut. A spune ca dreptul este moral
inseamna, eel mult, a afirma ca el este o normli sociala cu valoare morala relativii
1
Ase vedea J Dabin, La philosophic de l'ordre juridique positive, Sirey, Paris, 1929,
p. 193.
2
G. Durand, op. cit.
3
H Ke/sen, Theorie pure du droit, Dalloz, Paris, 1962, p. 86.
Dreptul ln sistemul norn1ativ social 119
$i in aceastii situa\ie raportul drept-moralii nu se refera la con\inutul dreptului, ci
la forma sa 1• Deci nu se poate afirma ca dreptul trebuie sii fie moral, deoarece nu
existii moralii absolutii, o reglementare putiind fi conformii cu un sistem de
moralii $i contrarii altui sistem, astfel justificarea dreptului printr-o ordine moralii
este lipsitii de semnifica\ie. Intre aceste douii orientiiri, dar mai apropiatii de
aceasta din urma, se plaseazii $i curentele sociologice. Specific acestor doctrine
este explicarea prezen\ei spontane a dreptului in viata socialii ca urmare a pre-
siunii unor factori social-politici $i ideologici. Solidara cu sine 1nsii$i $i Jn pro-
priul siiu interes, societatea i'~i organizeaza un ansa1nblu de mijJoace ~- i'ntre care
$i cele normative - prin care se apiirii impotriva activita\ilor ce-i tulburii existenta
sau ii pericliteazii progresul2. Legiuitorul are in vedere, in procesul de creare a
dreptului, con$tiin\a sociala, sentimentul socialita\ii, al solidaritii\ii sociale3 • Jus-
ti\ia, a ciirei imaterialitate e rebelii la orice defini\ie precisa, permite omului sii
exalte ceea ce favorizeazii interesele particulare $i sii repudieze ceea ce le con-
trazice4. Legea pozitivii investe$!e cu putere de constriingere reguli impuse de
forte le sociale (care sunt - in aceastii concep\ie - sursa primarii a dreptului).
Organele juridice sau administrative insii pot sii nu \ina seama de dispozi\iile sale,
atunci ciind acestea vin in contradic\ie cu sentimentul juridic al maselor. A~a cum
am mai remarcat, concep\ia sociologica a dreptului a determinat apari\ia unor
directii noi de investigare a fenomenului juridic, cum ar fi ,,Scoala liberului
drept" in Germania sau ,,Libera cercetare a dreptului" in Fran\a. Era epoca in care
cercetarea se ocupa de evolu\ie, de transformiiri $i in care se recunoa~te ,,regula
de drept- func\ie de faptul social".
in concluzie, subliniem faptul ca, fa\ii de norma de moralii, norma juridicii
prezintii unele triisiituri. Astfel, norma juridicii reglementeazii acele rela\ii sociale
care vizeazii buna desfa$Urare a raporturilor din societate $i care constituie funda-
mentul intregii ordini sociale (raporturile de proprietate, apiirarea valorilor esen-
\iale umane, raporturile care se ivesc in procesul conducerii sociale etc.). Pentru
acest motiv, normele juridice cunosc forme $i mijloace specifice de asigurare a
transpunerii in via\ii, forme $i mijloace neintiilnite la nicio altii categoric de
norme sociale (in cazul de fa\ii la normele de etica). Legiitura dreptului cu morala
ridica problema stabilirii criteriilor in baza ciirora o anumitii rela\ie trece din
reglementarea moralii in cea juridica. Astfel, spre exemplu, morala con\ine intre
perceptele sale $i pe eel care 1ndeamnii pe oameni la o anumitii conduitii loialii,
condamniind minciuna. Eficien\a unei asemenea notme se realizeazii prin deza-
vuarea socialii, prin blamul moral ce se abate asupra celui care se comportii
1
Idem, p. 89. Ase vedea, de asemenea, N. Popa, Gh. Diini§or, Contribu\ii kantiene la
dezvoltarea filosofiei dreptului ~i statului, vol. Ad honorem Jon Dogaru, Ed. All Beck,
Bucure~ti, 2005.
2
Ase vedea, spre exemplu, H Levy-Bruh/, Sociologie du droit, P.U.F., Paris, 1971,
p. 21.
3
L. Duguit, Traite de droit constitutionel, Vol. I, ed. 3, Paris, 1927, p. 118.
4
H. Bekaert, Introduction a l'etude du droit, Bruylant, Bruxelles, 1964, p. 134.
neloial, incorect. fn cazul in care o anumitii comportare niincinoasii - marturie
mincinoasii sau calomnie, spre exemplu - afecteaza un interes legal ocrotit (func-
\ionarea justi\iei sau onoarea ~i demnitatea omului, in cazul amintit) dezapro-
barea moralii nu mai este suficientii, intervenind sanctiunea juridicii. Criteriul ar
fi, in acest caz, interesul lezat ~i modul siiu de apiirare socialii. Exigibilitatea
(calitatea normei de drept de a fi adusa la indeplinire prin mijloace exterioare)
apare ca o caracteristicii importantii a normei juridice.
Mai pot fi luate in discu\ie §i aspecte ce \in de organizarea internii a celor douii
categorii de .norme precum §i de aspecte ce caracterizeazii formele exterioare de
exprimare a acestora.
Normele juridice - date fiind consecin\ele deosebite ale ac\iunii !or, sunt
supuse unor frecvente opera\ii de organizare, de sistematizare ~i de publicizare.
Intrarea in vigoare, principiile activitii\ii, momentul intrlirii In vigoare, ie§irea din
vigoare - toate aceste momente sunt riguros precizate In privinta normelor
juridice. Existii, de asemenea, o teorie lnchegatii a izvoarelor dreptului, In care
sunt individualizate locul ~i rolul fieclirui izvor, lntinderea ~i ponderea lor,. varia-
\iile In timp ~i spa\ill etc.
2.2. Normele obiceiului

Normele obiceiului reprezintii o categorie importantii a sistemului normelor
sociale. in plan istoric, dreptul nu s-a desprins doar din moralii ~i moravuri, ci ~i
din obiceiuri. in continuare, dreptul s-a dezvoltat In striinsii Jegiiturli cu obiceiul.
Aceastli Jegiiturii este calitativ diferitli de cea care leagli dreptul de moralii, In
sensul ca obiceiul devine chiar o formii de exprimare a dreptului, ocupli un Joe
aparte In sistemul izvoarelor juridice. In mod curent, obiceiul este definit ca o
regulii de conduitii, statornicitii In cadrul convietuirii umane printr-un uz lnde-
lungat. Aplicarea sa se realizeazii lndeob§te prin consensul membrilor colecti-
vitii\ii ( ai grupului), potrivit cu credin\a In juste\ea reglementiirii sale. Ca norme
sociale, obiceiurile sunt modele de conduitli, ele exprimii necesitli\i ale grupurilor
sociale, sunt legate de valorile specifice grupului. Spre deosebire de obiceiuri,
obi$nuinfele sunt modalita\i de conduitli statomicite pentru situa\ii determinate
care nu trezesc obiec\ii ~i nu lntiilnesc reac\ii negative din partea mediului tncon-
jurlitor1. Individul l§i amenajeazli un set de obi~nuin\e: Se scoalli la o anumitii orli,
face gimnasticli, cite§te presa, ascultii informatiile etc. Obi§nuin\ele apar astfel ca
o deprindere individualli. Spre deosebire de acestea, obiceiurile sunt modele de
conduitii; ele presupun o anumitii constriingere In recm\oa§terea valorilor de grup
§i in respectarea lor. Obiceiul apare ca un comportament pe care grupul social ii
impune membrilor siii. El se concretizeazli in general in formule orale, iar auto-
ritatea sa se bazeazii pe faptul ca este rezultatul unei practici Vechi §i itlcontes-
tabile.
1
Ase vedea J. Szczepanski, op. cit., p. 179.
Dreptul in sistemul norn1ativ social 121
Alaturi de obiceiuri exista ~i uzurile (uzan\ele) care au un caracter conventional
- un mod anumit in care par\ile au in\eles .sii convina, a~a cum rezultii dintr-o
practica doveditii (spre exemplu, uzurile comerciale). in privin\a tratamentului lor
juridic, subliniem faptul cii uzurile trebuie dovedite in fata instan\elor (intrucat au
caracter conventional), pe ciind obiceiurile pot fi invocate direct in instan\ii, ca un
drept pozitiv.
Ideile de mai sus le giisim admirabil formulate ~i de catre Dimitrie Gusti. ,,in
mod general - spunea Gusti - trei subiecte sunt producatoare de legisla\ii: indi-
vidul, statul ~i societatea. Individul W creeaza o legisla\ie a Jui proprie, de con-
ducere prin a~a-zisa obi~nuin\ii; statul prin sistemul cunoscut, iar societatea prin
obiceiuri. Obiceiul e legisla(ia proprie pe care societatea ~i-o da ei insa~i pentru
ca sa triiiasca ~i sii se dezvolte" 1• Obiceiul leaga prin imperativele sale atat indi-
vidul, cat ~i societatea. Operand unele distinc\ii, Gusti precizeaza ca: obi~nuinfa
este totdeauna repetarea unei voin\e individuale; moda este o repetare a unei
voin\e sociale insa de origine individualii; datina e repetarea regulatii a unei
voin\e sociale particulare; obiceiul e repetarea unei voin\e regulate sociale
generale2•
2.3. Normele tehnice

Normele tehnice sun! regulile care conduc procesul productiv. Ele se stator-
nicesc intre oameni in cadrul participarii lor la via(a economica ~i social-cultu-
rala. Asemenea reguli exista de foarte multi\ vreme ~i nerespectarea lor se reper-
cuteaza in compromiterea rezultatului · muncii sau cu consecin\e piigubitoare
pentru eel care le incalcii. Sporirea complexita\ii proceselor economice determina
o continua specializare a activitatii productive ~i o cre~tere substan\iala a volu-
mului de cuno~tin\e a celor care participa la aceasti\ activitate. Nerespectarea nor-
melor tehnice (tehnologice) determinii in numeroase cazuri ~i consecin\e juridice.
Se constata chiar o invazie, in con(inutul dreptului, a numeroase norme tehnice.
Conducerea exemplarii a complicatelor procese tehnologice implicii o maxima
profesionalitate ~i responsabilitate. Multiplele varia\ii ale trebuin\elor colectivitii-
\ii determinii ~i un proces de variabilitate a instrumentelor juridice. Societatea nu
poate riimiine descoperita in fa\a unor erori de utilizare a proceselor tehnologice,
cazuri 1n care urmiirile pot fi grave, uneori extrem de periculoase ( cazul Cernobiil
este griiitor in aces! sens). Pentru aces! motiv, consecin\ele juridice ale nerespec-
tiirii normelor tehnice intervin tot mai frecvent in procesul de organizare socialii.
Totodatii, expansiunea industrialii a determinat 1nmul\irea accidentelor de
muncii ~i apari\ia ,,teoriei riscului" in materia responsabilitii\ii delictuale. Ia
amploare ramura dreptului muncii ~i securita\ii sociale.
Problema existen\ei unor norme tehnice se pune ~i in cadrul analizei com-
plexului normativ juridic, Jn sensul ca, in cadrul diverselor componente ale siste-
mului nonnelor juridice, existii ~i reguli tehnice sau cu un pronun\at caracter
1
D. Gusti, Curs de etica, Universitatea din Bucure~ti, 1931-1932, p. 189.
2
Cat prive~te raportul obicei-drept, a se vedea infra Capitolul IX. lzvoare]e dreptului.
tehnic. Astfel, regulile de elaborare normativii cu un caracter metodologic sun!

norme de tehnica juridica. Majoritatea normelor de procedura (civila, penala,
administrativa) au, de asemenea, un caracter tehnic mai pronun\at. Spre exemplu:
normele metodologice care conduc procesul elaborarii legilor .(ini\ierea proiec-
tului, avizarea acestuia, depunerea sa, dezbaterea sa, adoptarea, promulgarea,
pnblicarea); normele care privesc structura actului normativ; metodologia inter-
pretarii, a modificarii sau a abrogarii actelor normative etc. De asemenea, regulile
de procedura care privesc, spre exemplu, sesizarea instan\ei (prin ac\iune, pliin-
gere, rechizitoriu), ordinea audierii martorilor, acordarea cuvantului In fond etc.,
toate acestea sunt norme tehnice juridice.
Capitolul VIII
Norma juridica
Din capitolul precedent s-a desprins concluzia cii este de natura actiunii
umane ca ea sii fie normatii. Viata socialii presupune norme; aceste norme joacii
rolul de forte organizatoare ale interac\iunii umanc. Normele juridice nu lnliilurii,
ci se aliiturii altor categorii de norme, coexistii cu acestea, !~i lmpletesc ac\iunea
reglementatoare cu ac\iunea celorlalte norme. De aceea, multe din triisiiturile pe
care le vom nominaliza ca note caracteristice normei juridice sun!, !ntr-un fel sau
altul, lntalnite Jn analiza separatii a fieciirei norme sociale.
§1. Notiunea ~i trasaturile normei juridice

Norma juridici\ este celula de bazii a dreptului, este sistemul juridic elementar.
Dreptul nu poate exista ~i nici nu poate fi explicat in afara realiti\(ii sale nor-
mative. in con\inutul oriciirei norme juridice este lnmagazinatii o anumitii
reprezentare con~tientii a legiuitorului in legiiturii cu conduita posibilii sau dato-
rati\ a subiectelor participante la relatiile sociale. in aces! sens, norma juridicii
este un etalon, un model de comportament, un ,,program". Ea con\ine preten\iile
~i exigen\ele societii\ii fa!ii de conduita membrilor siii ln anumite categorii de
rela\ii. Este ne!ndoielnic faptul cii aceste rela\ii riiman concomitent, de cele mai
multe ori, ~i in sfera de reglementare a altor norme sociale (morale, religioase
etc.). Spre exemplu ~i normele de moralii sau religioase con\in precepte legate de
viata Jn comun - sii nu furi, sii nu omori etc. Comandamentul juridic intervine
pentru a apiira in mod efectiv societatea ~i, datoritii exigibilitii\ii sale, previne sau
combate comportamentul deviant. Normele juridice impreunii cu rela\iile juridice
niiscute in baza !or alci\tuiesc ordinea de drept, parte componentii a ordinii
sociale. Ordinea socialii nu se rezumii la ordinea de drept, este mai mult decat
guvemarea legii, intrucat ea prive~te ~i activitii\i, rela\ii, fiirii contingen(ii cu
ordinea de drept. Nu este mai pu\in adeviirat insii faptul cii ordinea de drept
alciituie~te nucleul ordinii sociale, aceasta constituie condi\ia de bazii a echili-
brului ordinii societi\\ii, garan\ia realiziirii drepturilor esen\iale ale individului ~i a
func(ioniirii corecte a institu\iilor. Este necesar sii se in\eleagii exact rolul ordinii
juridice Jn procesul afirmiirii ~i al men\inerii ordinii sociale, al echilibrului social
In condi\iile in care in societate sunt prezente numeroase interese contradictorii.
A~a cum remarcii profesorul francez Burdeau ,,se confundii deseori ordinea
juridicii cu un fel de venin distrugiitor al vie\ii. Dreptul ar avea virtu\i pietri-
ficante care paralizeazii actele sau rela\iile la care se aplicii; ordinea pe care o
instaureazii paralizeazii progresul ~i se contrapune oriciirui elan novator" 1• Nor-
1
G. Burdeau, Traite de science politique, ed. II, t. I, I966, p. 168.
mele juridice sunt, in realitate, mijlocul de realizare a idealului de justi\ie Jn

conformitate cu vointa sociala ce se exprima Jn con\inutul prevederilor sale.
in general, cuviintul normii este echivalat cu eel de regula. in mai toate dic\io-
narele defini\ia normei este fiicutii prin referire la regula de conduita 1• Situa\ia
este explicabila daca avem Jn vedere faptul ca Jn imensa lor majoritate normele
con\in reguli de comportament, atribuie drepturi ~i stabilesc obliga\ii corelative,
fixeazii praguri de comportament $i sanc\iuni pentru cei care neglijeazii sau se
comportii in dispretul acestui comportament. Analiza normelor juridice degajii ~i
concluzia ca acestea pot cuprinde, in afara regulilor de conduita, $i alte prevederi,
spre exemplu: pot con\ine principii generale de drept, defini\ii (defini\ia proprie-
tii\ii, a contractului, a contraven\iei, a infrac\iunii etc.), explicarea unor termeni
legali, descrierea capacita\ii juridice etc. Toate aceste prevederi sunt subordonate
scopului func\ionarii eficiente a regulii de conduitii, ele, Jn general, nu au exis-
ten\ii autonomii, fiind indisolubil legate de rolul regulii de conduitii ca important
factor de organizare, Jn formii specificii, a ordinii sociale. Pentru acest motiv
Jn\elegem sii utilizam formularea de ,,regula de conduita" atunci ciind ne referim
la con\inutul normei de drept, de$i re\inem faptul ca riguros exact norma juridicii
poate avea un con\inut mai bogat decat regula de conduitii propriu-zisii.
Si Hans Kelsen opereaza o distinc\ie intre normii ~i enunturile descriptive ale
normelor. ·
Pentru a 'in\elege triisaturile normei juridice, precum $i structura sa este nece-
sar sii plecam de la premisa ca norma de drept con\ine ceea ce trebuie sii Jndepli-
neascii un subiect, ceea ce el este indreptii\it sii faca sau ceea ce i se recomandii
sau este stimulat sll Jndeplineasca. ,. Legis virtus haec est: imperare, vetare, 'per-
mitere, punire" (for\a legii consta In: a ordona, a interzice, a permite, a pedepsif
1.1. Norma juridica are un caracter general ~i impersonal

Pentru a putea fi un etalon de conduitii ~i a fi opozabilii 1n mod egal ~i con-
tinuu fiecarui individ, norma juridica trebuie sii se adreseze difuz ~i impersonal
destinatarilor siii. Prin aceste trasiituri norma juridicii se deosebe$te de actul indi-
vidual, care este prin natura sa concret ~i personal. ,.Jura - scria Ulpianus - non
singulas personas, sed generaliter constituuntur" ( dreptul se riinduie$te nu
pentru fiecare om in parte, ci pentru to\i)3 • Pentru aceasta, norma juridicii eliminii
concretul, particularul, ea fiind abstractii $i abstractiziind4 • Fiecare norma juridica
este abstractizarea unei/a unor rela\ii $i model pentru alta/ alte rela\ii.
Lex est communae praeceptum (legea este o dispozi\ie generala), noteazii
Papinian (D. !. 3. !.).
1
Spre exemplu Nouveau petit Larouse, Paris, p. 695 - ,,norme: principe servant de
regle, de loi; oeuvre execute selon la norme".
2
Modestinus, Digeste 3, Libra I regulorum 1,7.
3
Ulpianus, Digeste, 3, I, llI ad Sabinum I, 8.
4
A se vedea ~i T. Gdnju, Lumea moralii, Ed. $tiin\iticii ~i Enciclopedicii, Bucure~ti,
1984,p.116.
Norma juridic{! 125
Legea - considerii Aristotel - trebuie si\ dispuni\ absolut Jntr-un mod general,
pe cand actele omene~ti reprezinti\ cazuri particulare 1•
Caracterul general ~i impersonal al normei juridice necesiti\ unele nuan(i\ri.
Astfel, prin faptul ci\ norma juridici\ este generali\ ~i impersonali\ nu 1nseamnii ci\
ea se va aplica de fiecare data pe Jntreg teritoriul (iirii sau asupra 1ntregii popu-
la\ii. Existii norme juridice care vizeazii pi\r(i determinate ale teritoriului (zona de
frontieri\, domeniul silvic, uniti\(i administrativ-teritoriale etc.) sau care privesc
anumite categorii de subiecte (ciisiitori\i, militari, comercian\i, elevi, studen(i
etc.). Intinderea in spa(iu ~i asupra persoanelor a efectelor normelor de drcpt nu
pot constitui criterii de diferen\iere ~i, cu atilt mai pu\in, de contestare a
caracterului general ~i impersonal al normei de drept. Nu se poate afirma ca o
normi\ juridicii este mai mult sau mai pu\in generalii, mai mult sau mai pu\in
impersonali\ pentru motivul ci\ are sau nu o sferi\ de aplicare ce coincide cu
1ntregul teritoriu sau cu Jntreaga popula(ie. Aceastii triisiituri\ este realii ~i
caracteristici\ orici\rei norme juridice din momentul intri\rii sale in vigoare.
in al doilea rand, generalitatea ~i impersonalitatea unei norme juridice nu
presupun cuprinderea (descrierea) tuturor cazurilor ~i nici a tuturor situa(iilor in
care se poate afla un subiect. Romanii au sesizat cu multii fine\e acest lucru.
,,Neque leges neque senatus consulta ita scribi possunt, ut omnes casus qui
quandoque incidetiat comprehendantur, sed s11ficit la quae plerum accidunt
coniinert" (nici legile, nici senatus-consultele nu pot fi scrise astfel incii.t sii
cuprinda toate cazurile care s-ar ivi vreodati\, dar care este suficient ca ele si\
includii. ceea ce se lntampli\ de cele .mai multe ori)2. Norma juridici\ con\ine un
model abstract pentru un agent posibil al ac\iunii sociale. Ea impune acestui
agent o varianti\ de comportament, in condi\iile in care acesta are la dispozi(ie
mai multe variante. intrucat norma juridici\ nu poate fi pe gustul fieci\rui subiect,
ea tinde si\ fie, eel pu(in, pe gustul a cat mai multora. Nonna juridici\ nu se ran-
duie~te pentru ceea ce se poate produce 1ntiimpli\tor, 1ntr-un caz izolat, ci are 1n
vedere o generalitate de rela(ii ~i o medie de comportament. in sfiir~it, existi\
norme juridice care reglementeazi\ drepturi ~i obliga\ii (deci conduita) pentru
organe unipersonale, cum ar fi: Pre~edintele Cur(ii Supreme de Justi\ie, Procu-
rorul General al (iirii, Ministrul Justi(iei etc. Acest lucru nu derogii de la carac-
terul impersonal al normei, Jntrucat nu se are 1n vedere persoana care la un anu-
mit moment ocupi\ func(ia, ci func(ia ca atare (spre exemplu, norma care di\
dreptul procurorului general sa sesizeze Curtea Suprema cu judecarea unui recurs
1n interesul legii)3 •
1
Aristotel, Politica, Cartea a II-a, p. 76.
2
Iulianus, 3, 1. Digeste, Libro LVIII, digerstorum, IO.
3
A se vedea ~i argumentele prof. I. Ceterchi din studiul: Unele aspecte privind no!i-
unea normelor juridice, in Revista Romilnii de Drept nr. 2/1969; A se vedea, de
asemenea: I. Ceterchi, I. Craiovan, lntroducere in Teoria generalii a dreptului, Bucure~ti,
1992, p. 51; Gh. Bobo~, op. cit., p. 198; G. del Vecchio, Lec(ii de filosofie juridicii,
Ed. Europa Nova, traducere de J.C. Dragan, reeditare, 1993, p. 206 ~i urm.
Caracterul general al nonnei juridice nu poate fi Jnfriint nici pe motive de

autonomie loca/a. Autonomia localii, principiu constitutional reglementat in
art. 119 al Constitutiei ~i prevazut ~i Jn documentele interna\ionale (ca de exem-
plu Jn Carta europeana a exercifiului autonom al puterii locale, 1995), implica
descentralizarea ~i deconcentrarea exerci\iului puterii administrative la nivelul
colectivitii\ilor locale. Autonomia locala se va manifesta in limitele impuse de
lege, ca masura generala, ~i nu Jmpotriva intereselor societa\ii sau prin nesoco-
tirea caracterului unitar ~i national al Statului.
Colectivitii\ile locale, Jn virtutca principiului descentralizarii, exercita de fapt
o co-administrare, existiind dreptul de control de legalitate exercitat de prefect, ca
reprezentant al Guvernului pe plan local, care conduce serviciile publice descen-
tralizate ale ministerelor ~i ale celorlalte organe centrale din unitatile administra-
tiv-teritoriale. Prefectul are dreptul sa atace, Jn fata instan\elor de contencios ad-
ministrativ actele ilegale ale organelor locale (art. 122 din Constitu\ie).
Pleciind de la caracterul general al nonnei juridice, Hegel caracteriza norma
ca o determinare universalii care trebuie aplicata la cazul concret.
1.2. Norma juridica are un caracter tipic

Aceastii trasatura descinde ·din generalitatea nonnei de drept. Ca model de
conduitii, norma de drept urmiire~te o reducere ~i o egalizare a Jnsu~irilor sem-
nificative ale relatiilor sociale ~i izolarea, neconsiderarea, diferentelor individuale
nesemnificative. Formarea tipului (a modelului) de conduita ~i grija pentru
acceptarea sau impunerea sa Jn practica rela\iilor sociale se realizeazii Jn vederea
codificiirii ac\iunii, a unifonniziirii sale, a modeliirii acesteia in raport cu un inte-
res social legalmente protejat.
Pentru a putea formula identicul, repetabilul 1ntr-o nonnii juridicii, legiuitorul
cauta generalul, ceea ce este universal Jntr.-un miinunchi de rela\ii sociale ~i, in
raport de acesta, formuleazii tipul conduitei. Subordonarea fa\li de conduita-tip
previizutii Jn nonna juridicii reprezintii o cale importantii de realizare a socializiirii
individului, de 1nviitare a modului social de existentii. Desigur, dreptul va putea
sfabili cuexactitate (~i, deci, ~i cu eficacitate) principiile fonnalizate ale convie-
tuirii sociale dacii va hia In considerare, cu ocazia fixarii varfantelor de com-
portament, a tipului de conduita, a mecanismelor psiho-sociale complexe impli-
a
cate Jn procesul devenirii social-umane i'ndividului, a cooperarii Jui Jn societate.
in realizarea tipului de conduitii, legiuitorul pleaca ~i de la alte dat-uri, cum ar
fi: Jnclinatia spre dependen\ii a individului ~i nevoia sa de supunere fa\ii de norme
(nonnativitatea constitutivii a fiin\ei omene~ti). Inclinatia spre dependen\ii este
explicabilii ~i determinatii de eforturile individului spre integrare, iar nevoia sa de
supunere la norme creeaza tendinte de conformism, ceea ce implica atilt
confonnitatea cu legile (cu conduita-tip continuta Jn ele), cat ~i conformitatea cu
ceilal\i (legea ,,imitatiei", despre care vorbea Gabriel Tarde).
Norma juridicii 127
1.3. Norma juridicii implicii un raport intersubiectiv

Normajuridicii implicii, in mod ideal, un raport intersubiectiv. Normajuridicii
nu este doar o prescrip(ie general-abstractii §i tipicii; ea imagineaza omul Jn raport
cu semenii siii, reglementeazii comer(uljuridic. Fiirii aceastii imagine a legiiturilor
sociale multiple, a infinitului contact social, norma juridicii nu §i-ar giisi ra(iunea
suficientii de a exista. Norma juridicii are Jn vedere schimbul just Jntre persoane
aflate permanent Jn rela(ie. in acest sens putem vorbi despre caracterul bilateral
al normei de drept. Un asemenea caracter este prezent chiar §i atunci ciind, pe
baza normei de drept, iau na§tere acte juridice unilaterale (testamentul, spre
exemplu) Jntrucat §i Jn acest caz sunt avute in vedere relatii, legiituri (chiar dacii
nu imediate). Ideea de bilateralitate este legatii de ideea de alteritate a normei
(transformarea subiectivului in obiectiv) §i de cea de reciprocitate. Afirmarea
unei persoane in planul comertului juridic implicii o permanentii limitare reci-
procii fa(ii de celelalte subiecte, o obliga(ie posibila a unui subiect fa(ii de altul.
Este ceca ce in filosofie se redii printr-o expresie sugestivii: omul se petrece Jn
limitii 1• Afirmarea Iimitei proprii are loc prin conectarea la limita altui individ.
Fiin(area socialii (viata publica) solicitii fiecarui individ sii fie concesiv;
uneori, ciit prive§te anumite rela(ii, aceastii conduitii concesivii este impusii, sub
sanc(iunea pedepsei de ciitre norma juridicii. Observam faptul ca alteritatea §i
reciprocitatea normei de drept sunt determinate de alteritatea individului - adicii
aceea distan(ii calitativii care separa existenta de subiectivitate, proces in care are
loc, pe baza normeijuridice, plierea subiectivului (a individului) pe obiectivitatea
vietii in comun.
1.4. Norma juridicii este obligatorie

Norma juridica are un caracter obligatoriu, intervenind Jn domenii esen(iale
ale societii(ii, domenii care fie ca sunt contingente guverniirii, fie ca privesc fiin-
tarea sociala, publicii sau privatii, a individului. Norma juridicii con(ine prevederi
care nu sun! Iasate la liberul arbitru al subiectului; ele sunt impuse acestuia Jntr-o
varietate de modalitii(i. Obligativitatea comandamentului juridic urea piinii la
imperativ Jn domeniul dreptului public (penal, administrativ etc.) §i coboara piina
la permisiv Jn dreptul privat (civil, comercial). Cu alte cuvinte, obligativitatea
normei juridice este dictatii de scopul acesteia - necesitatea asiguriirii ordinii
sociale.
Pentru a-§i Jndeplini acest scop, norma juridicii trebuie sii Jndeplineascii
anumite condi(ii: sa corespundii structurii §i necesitii(ilor superioare ale societii(ii,
sii fie recunoscuta ca efectiv obligatorie de ciitre majoritatea destinatarilor ei, Jn
2
temeiul con§tiintei caracterului siiu necesar •
1
Ase vedea, spre exemplu, T. Gd'!Ju, op. cit., p. 112.
z Ase vedea §i M Djuvara, Drept rational, izvoare §i drept pozitiv, Biblioteca Univer-
sitara de Drept, Bucure§ti, 1935, p. 45.
Pentru a deveni efectiv obligatorie, norma juridicii se bucurii, spre deosebire

de toate celelalte norme sociale, de exigibilitate (are garan\ii exterioare, statale,
de asigurare a traducerii in via\!\, eventual prin constrangere ). in acest scop nu
este suficienta forta ce o impune; aceasta for(ii trebuie sa fie o for(ii ejicace #
legitima. in baza acestor trasaturi, norma juridica apare ca o regula de conduita
umana pe care societatea ne poate constrange sa o observiim printr-o presiune
exterioarii mai mult sau mai pu\in intensa. Exigen\ele vie\ii !n comun implicit ~i o
subordonare necondi\ionatii a indivizilor fa\ii de con\inutul perceptiv al normelor
de drept. Caracterul de injonc\iune (de porunca statala) al normelor juridice, face
din acestea norme irefragabile. Obligativitatea normelor juridice inseamnii, Jn
aces! sens, ca norma de drept se va aplica imediat (din momentul intrarii Jn
vigoare), continuu $i necondifionat. Libertatea individualii nu poate fi in\eleasii ca
libertatea fa\ii de lege (liber arbitru). Cea mai mare libertate nu poate proveni
decat din cea mai mare rigoare. Altfel, in temeiul a~a-zisei libertii\i (a liberului
arbitru) vom fi abandona\i hazardului, haosului, anarhiei. Obligativitatea normei
juridice este asiguratii prin constrangere exterioara, prin sanc\ionarea juridica.
,,Niciodata - scria Sofocle - nu vor fi respectate legile !ntr-un stat unde nu existii
frica de pedeapsii".
Presiunea for(ei legii asigurii protec\ia corpului social impotriva exceselor
individuate, a manifestiirilor centrifugate in stare sii puna sub semnul intrebarii
convie\uirea umana.
Caracterul obligato~iu al normei juridice impune anumite precizari.
a) Obligativitatea normei juridice este o trli.sli.turli. intr.insecii a tuturor norme-
lor, indiferent de dome.niul in care intervin (public. sau privat), .de forta juridicii a
actului normativ Jn care este cuprinsli. norma, ca drept pozitiv, de ci\mpul
aplicabilitii\ii sale etc. Astfel; o normajuridicli cuprinsii. Jntr-o. lege este la fel de
obligatorie ca ~i o normiijuridicii cuprinsli intr-o hotiiriire. a guvemului sau !ntr-o
decizie normativii a organului adrninistrativ local. Aces! lucru este util a fi
precizat, intruciit, dacii s-ar. stabili. grade. de obligativitate in raport de forta
juridicii a actului Jn care apare norma, s-ar crea situatii periculoase, concretizate
in atitudini ce ar putea viza integritatea ordinii de drept· (ul) subiect ar putea
ac\iona astfel: aceastii .normii o respect pentru ca este cuprinsa intr-o lege a
parlamentului, iar aceastii normii cuprinsii ,,doar" intr-o.ho.tiiriire a puterii execu-
tive n-o consider obligatorie ~i, in consecin\ii, o ignor saµ o !ncalc).
b) Obligativitatea normei juridice nu rezultii nici din frecventa aplicli.rii in
via(ii a normei juridice. intr-adeviir, existii norme juridice (din dreptul public sau
privat) care se aplicii cotidiall - normele din domeniul prestiirii serviciilor, din
domeniul organiziirii muncii etc. Existii norme care se aplica des sau foarte des,
a§a cum exista ~i norme care se aplica rar sau foarte·. rar. Caracterul de obli-
gativitate nu este intru nimic corelat acestei imprejurliri exterioare a normei juri-
dice. Toate normele juridice, indiferent de frecven\a apliciirii for, prezinta carac-
ter obligatoriu. A~a cum urmeazli. a constata in continuare (paragraful privind
clasificarea normelor juridice ), formele de manifestare a obligativita\ii normelor
Norma juridicii 129
sunt diferite in rapo1t de obiectul ~i metoda reglementiirii prin drept, a varietii\ii

relatiilor sociale, Aceastii varietate de mijloace de realizare a caracterului obli-
gatoriu al normei de drept, nu afecteazii in niciun sens caracterul potential, intrin-
sec, obligatoriu, al normei. Vom spune cii normajuridicii este obligatorie intruciit
ea se va aplica inevitabil, in folosul convietuirii umane ~i pentru apiirarea valori-
lor specifice vie\ii Jn comun, ori de catre ori vor fi Jntrunite condi\iile cuprinse Jn
ipoteza normei.
1.5. Definifia normei juridice

Dupii cum s-a desprins din analiza anterioarii, scopul normei de drept - scop
realizat de justitie, de activitatea cu caracter juridic a administra\iei ~i de cetii\ean
- este acela de a asigura rela\iilor sociale securitatea esenfia/6 precum ~i annonia
in temeiul unei idei de valoare avute !n :vedere de legiuitor. Norma juridicii !~i va
realiza scopul In miisura !n care riispunde - inteligibil ~i tehnic interesului pe
care-I reprezintii.
Pleciind de la trasiiturile examinate mai sus, norma juridicii poate fi definitii
ca: o regulii genera/ii # obligatorie de .conduitii, al ciirei scop este acela de a
asigura ordinea socia/ii, regulii ce poate ji adusii la indeplinire pe cale stata/ii,
in caz de nevoie prin constrdngere.
§2. Structura normei juridice
Conceptul de normii juridicii faee parte din ansamblul de no\iuni ~i categorii

ale gandirii juridice, prin intermediul ciirora reatitatea juridicii este explicata.
Totodatii, norma juridica alciituie~te elementul primar al sistemului de drept,
vectorul prin care mesajul legiuitorului ajunge la subiect. Pentru a putea fi ime-
diat ~i cat mai u~or receptat acest mesaj, norma juridicii trebuie sii riispundii unor
cerin\e de organizare interioarii - logica intema a normei. Logica normei trebuie
sii \inii cont de logica ac\iunii.
Legiuitorul va descrie in norma juridicii o anumitii conduitii (un complex de
drepturi ~i obliga\ii), conduitii cerutii subiectului in circumstan\e date (un ansam-
blu de !mprejuriiri) ~i :In legaturii cu care este fixatii ~i o anumitii fmmii de reactie
(sanc\iune).
Luiind cuno~tin(ii de norm!i, subiectul va actiona in conformitate cu conduita
prev!izutii de norrnii, ·va refuza un scop interzis de o prescrip(ie normativii, abti-
nandu-se de la o ac\iune sau, dimpotrivii, i~i va asuma riscul sanc\iunii, eludiind
prescrip\ia sau lncalcand-o. Toate acestea - condi!iile, conduita, sanctiunea -
alciituiesc elementele normei juridice .denumite ~i structura normei juridice 1•
1
A se vedea: I. Ceterchi, Despre structura intema a normei juridice, in Revista
Romana de Drept nr. 7/!969; G. Bobo$, op. cit., p. 199; 0. Ionescu, Considera(iuni
asupra normei juridice, Ia~i, 1933, p. 88; E. Speran{ia, op. cit., p. 327; I. Ceterchi, J.
Craiovan, op. cit., p. 57-61 \lie.
Structura normei juridice apare ca o lege a legaturii dintre elemente. Aceasta

structura apare atilt intr-o forma statica, dar ~i intr-una dinamica, intemii sau
externii.
Norma juridicii corespunde, functional, unei comenzi, comportii o finalitate
valoricii ~i este ,,saturata ideologic", fiind purtiitoare de ,,convingeri sociale" 1•
Analiza structurii normei juridice este, in general, fiicuta dintr-o dublii per-
spectivii: a) o perspectiva data de logica normei - structura /ogico-juridicii a nor-
mei; ~i b) o perspectiva oferita de construcfia tehnico-legis/ativa a normei juri-
dice.
2.1. Structura logica a normei juridice

Structura logica a normei juridice alcatuie~te partea staticii, internii 0i stabilii
a normei. In analiza structurii logice a normei juridice se pleaca de la premisa ca
norma de drept ( dreptul in general) nu trebuie sa se contrazica prin inadverten\e
logice, pentru a putea riispunde cerin\elor bunei organiziiri a relatiilor din socie-
tate. Din punctul de vedere al structurii sale logice, norma juridicii este alciituitii
din urmatoarele elemente: ipoteza, dispozifia 0i sancfiunea.
lpoteza normei de drept descrie imprejuriirile in care intra in actiune dispo-
zitia sau sanc\iunea normei. In ipotezii poate fi definitii calitatea subiectului
(cetii\ean, piirinte, copil, sotfso\ie, gestionar etc.) sau in ipotezii poate fi carac-
terizat subiectul in mod generic (persoanii fizicii, persoanii juridicii, ,,acela
care ... " etc.).
lmprejuriirile in care intra In actiune norma pot fi determinate sau relativ-
determinate prin ipoteza normei. ln aces! sens se vorbe~te despre ipoteze deter-
minate ~i ipoteze relativ-determinate (sau subintelese). Dispozifia alciituie~te
miezul normei juridice. in dispozitie sunt cuprinse drepturile ~i obligatiile subiec-
telor participante la raporturile sociale, conduita acestora. De aceea se afirma cii
dispozitia normei de drept formeaza continutul acesteia. Ea cuprinde imperativul,
comandamentul normei sau elementul siiu rational (reprezentarea con~tientii a
legiuitorului fatii de exigen\ele vietii in comun). Aces! element rational prinde
contur in urma unei experien\e a legiuitorului2• Dispozitia normei juridice poate
sii ordone (sii impuna) o anumita conduita. Spre exemplu: obliga\ia unitiitii plati-
toare de impozit de depunere a declara\iei de impunere; obliga\ia instan\ei de
judecata de a dispune citarea piir\ilor la primirea ac\iunii; obliga\ia comercian-
tului de a solicita inmatricularea in registrul comertului etc.
Dispozitia normei juridice poate sa prevada obliga/ia de abfinere de la .siiviir-
~irea unei fapte. Spre exemplu: obligatia de a nu conduce autoturismul fiira per-
1
M. Villey, Philosophie du droit. Definitions et fins du droit, Dalloz, Paris, 1975,
p. 14.
2
ln literatura traditionala s-a flicut distinqie 1ntre con\inutul normei juridice (ele-
mentul siiu intrinsec) ~i forma acesteia (elementul extrinsec). Dreptul pozitiv trebuie sa
aiba o suficientii bazii ra\ionala, aflata in corelatie cu condi\iile de vialli concrete. A se
vedea 0 Ionescu, op. cit., p. 92-93.
Norma juridica 131
mis de conducere, in stare de ebrietate sau sub influenta bi\uturilor alcoolice;
obliga\ia conducatorului de a nu parca in locuri interzise pentru parcare etc.
Dispozi\ia poate cuprinde, de asemenea, anumite permisiuni. Spre exemplu:
,,Dobiinditorul cu orice titlu al unui fond de comer\ va putea (s.n.) sa continue
activitatea ( ... )"(art. 41 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comer(ului).
In rap01t cu modul in care este precizati\ conduita piir\ilor, dispozi\iile pot fi
determinate sau relativ-determinate. Vocabularul juridic exprima in termeni dife-
ri\i modul de adresare a comandamentului in cadrul dispozi\iei. Spre exemplu:
,,trebuie", ,,are dreptul", ,,este obligat", ,,este lndreptatit", ,,poate", ,,este autori-
zat", ,,este oprit" etc.
Ocupandu-se pe larg despre aceste aspecte care \in de o metateorie a normelor
(logica deontica), ~coala scandinavii a dreptului (Alf Roos, von Wrigt, S.
Striimholm etc.) subliniazii faptul ca, de~i mijloacele de exprimare lingvistice
permit o mare varietate de discursuri normative, exista totu~i un numiir de
exprimiiri deontologice apte sii exprime corect operatorul directiv in aces! gen de
. exprimare. Se propune - a~a cum face Roos - sii se stimuleze limbajul normativ
prin introducerea tennenului ,,obliga\ia" ca simbol standard pentru operatorul
directiv al normei. ,,Obliga\ia - scrie Roos - este categoria directivii
fundamentalii in care orice normii poate fi exprimata" 1• Orice sistem nommtiv
legal con\ine nu numai norme prin care se prescriu drepturi ~i obliga\ii, dar ~i
dispozi\ii in care se atribuie competen\e, se descrie capacitatea juridicii a
subiectelor etc. Spre deosebire de celelalte norme sociale, vocabularul legal pe
care-I utilizeaza in dispozi\ia sa norma juridicii este exprimarea cea mai elaborata
~i normativ articulatii. Aceste triisaturi sunt determinate de faptul ca in con\inutul
. normei juridice se realizeaza in mod necondi\ionat trecerea de la indicativ la
imperativ, de la ,,sein" la ,,sollen" (de la ,,ceea ce este" la ,,ceca ce trebuie sa
fie"). Pentru aces! motiv, dispozi\ia normei juridice se distinge prin gradul siiu
ridicat de precizie, prin stipularea necondi\ionatii a drepturilor ~i a obliga\iilor,
prin orientarea ferma a conduitei subiec\ilor pe un raga~ considerat socialmente
util.
Sancfiunea este al treilea element structural al normei juridice. Sanc\iunea
con\ine urmarile nefavorabile care survin in condi\iile nerespectarii dispozi\iei
sau a ipotezei (sanc\iune negativii) sau miisurile de stimulare, de cointeresare a
subiectului, In vederea promovarii conduitei dorite (sanc\iunea pozitiva). In
general, se are in vedere primul aspect (negativ) al sanc\iunii, considerandu-se ca
sanc\iunea asigura eficienta normei; dacii ipoteza ~i dispozi\ia prescriu ac\iuni,
sanc\iunea reprezinta modul de reac\ie, riispunsul social-statal fatii de conduita
neconformii. Sanc\iunea are rolul de a descuraja, in mod deliberat, comportarea
particulara nelegala. Toate normele sociale sunt asigurate, !ntr-un fel sau altul,
printr-o sanc\iune. In aces! sens, de altfel, sanc\iunile sunt definite in sociologie
ca reac\ii ale grupului fa(ii de comportiirile membrilor siii, reac\ii ce dirijeazii
1
A. Roos, Definition in legal language, Logique and Analyse, 1958, nr. 3-4, p. 117.
aceste comportari. Sanc\iunile pot fi formale $i neformale 1• Dreptul se caracte-

rizeaza prin sanc\iuni formalizate, prin reactia organizata, statala, fa\a de compor-
tamentul care lezeaza ordinea sociala. Alie sanc\iuni - morale, satirice, religioase
etc. - sunt neformale; ele sun! rezultatul unei reac\ii spontane ~i care se con-
cretizeaza in manifestari de blam public, de dezaprobare (a unei conduite imo-
rale, spre exemplu), de batjocura, de ironie, peniten\e etc. Existii o corela\ie intre
diferitele forme de sanc\iuni; ele ac\ioneazii in multe imprejurari impreuna, spre
exemplu, condamnarea penalii a unei persoane pentru furt sau pentru omor este,
paralel, supusii ~i unei sanc\iuni morale sau religioase (publicarea in presa a
faptei, a fotografiei infractorului, are darul sa rascoleasca ~i con~tiinta morala, sii
puna in mi~care ~i sanc\iunea morala).
Sanc\iunile, pentru a fi eficace, trebuie sii se bazeze pe un sistem armonizat de
valori ~i criterii.
Sanc\iunea juridica nu trebuie sa fie in discordan\a cu sanc\iunea morala sau
religioasa.
Sanc\iunea juridica apare, astfel, ca un complex de um1ari nefavorabile - obli-
garea la dezdiiunare, lipsirea unor acte de efectele urmarite, confiscarea unor
bunuri, amenzi, privarea de libertate, urmari care sunt expresia autoapararii
sociale fata de comportamentul deviant al membrilor sai. Aceste urmari sunt
previizute in partea finalii a normei juridice, denumita - a~a cum s-a viizut -
sanc\iunea. Aces! element are rolul de a crea o stare de fricii in con~tiinta
agen\ilor sociali dispu~i sii nesocoteasca comandamentul normei.
Fixarea urmarilor nefavorabile in chiar con\inutul normei juridice (in ,,sanc-
\iune") are rolul de a asigura legalitatea tragerii la riispundere. in aces! fel, con-
stningerile, pedepsele juridice apar nu ca un scop in sine, desprinse de ,,ipoteza"
~i ,,dispozi\ie", ci strans legate de acestea. ,,Sanc\iunea'' este deci o prelungire a
,,ipotezei" ~i a ,,dispozi\iei", iar mijloacele de constrangere apar ca auxiliare ce
garanteaza existenta ~i respectarea normelor juridice. Ele sunt aplicate de organe
special abilitate prin lege - organe administrative sau organele puterii judeca-
tore~ti. Sauc\iunea este un element potential al normei juridice. Nu trebuie sane
imaginam ca fiecare norma juridica se va aplica de fiecare data prin utilizarea
sanctiunii. Dacii ar fi a~a ar insemna ca, in intregime, dreptul s-ar baza pe o for\ii
exterioara, ceea ce este fals. in realitate, dreptul i~i are logica ~i judecata sa
interna, care fac din comandamentul juridic o masura justificata social, masura
receptatii ca atare de con~tiin\a majorita\ii agen\ilor sociali. Recep\ionilnd coman-
damentul juridic ~i apreciindu-1 ca o masura justa- deci necesara - imensa majo-
ritate a oamenilor se supun acestuia, ii respecta, fiira sa fie nevoie deci de aplica-
rea sanc\iunii. Transformarea posibilita\ii constrangerii exterioare, in realitate,
ramiine o triisaturii ce \ine de esen\a normei juridice, in compara\ie cu alte norme
sociale.
Aplicarea efectiva a constriingerii atesta faptul ca norma nu a fost respectatii,
cu toatii garan\ia pe care i-o confera sanc\iunea. A~a cum sugestiv noteaza
1
J. Szczepanski, op. cit., p. 182.
Norma juridicii 133
Eugeniu Sperantia, ciind doar frica de pedeapsii constituie temeiul apliciirii legi-
lor, se poate distinge in viata societa\ilor un fel de flux §i reflux 1• Astfel:
- ciind cre§te frecventa pedepsei, cre§te frica;
- ciind cre§te frica, cre§te respectul legii;
- ciind cre§te respectul legii, scade frecventa pedepsei;
- ciind scade frecventa pedepsei, scade frica;
- ciind .scade frica, scade respectul legii;
- ciind scade respectul legii, cre§te frecventa pedepsei etc.
Asemenea oscila\ii au loc in timp indelungat §i sunt extrem de atenuate. Acest
lucru dovede§te ca legea se respecta §i pentru alte motive deciit frica in fa\a
sanc\iunii. Corespondenta, intuitii in filosofie de Kant, dintre moralitate §i legali-
tate a§azii, in perspectivii, pe alte baze legatura dispozi\iei normei juridice cu
sanc\iunea sa. ,,Legiuitorul - scria - Lucian Blaga - trebuie sii reglementeze nu
doar spiritul de supunere, ci §i spiritul de libertate care existii In oameni"2 . Ca o
condi\ie a ordinii sociale, dreptul implica sanc\iunea (constriingerea) ca element
potential, dar n-o implica exclusiv §i nici pentru fiecare caz In parte; o implicii
doar ca unul din mijloacele posibile de presiune (e adevarat, in cazuri deter-
minate, ca un mijloc imediat, necondi/ionat §i eficace ).
Din punctul de vedere al gradului de determinare, sanctiunile pot fi: deter-
minate, relativ-detenninate, alternative §i cumulative. Dupii ramura de drept in
care intervin, sanc\iunile pot fi: civile, disciplinare, administrative, financiare,
penale.
Dupa natura lor, sanc(iunile pot fi: privitoare la patrimoniul persoanei (patri-
moniale), privitoare la drepturile sale (deciiderea din drepturi), privitoare la
actele sale (nulita\ile), privitoare lapersoana (privarea de libertate, recluziunea)3 •
2.2. Structura tehnico-legislativa

Afirmam la inceputul analizei structurii logice a normei juridice faptul ca
aceste elemente structurale alcatuiesc partea statica, interna §i stabila a normei
juridice. intr-adevar, aceste elemente structurale se vor regasi in orice normii
juridica. Ele se vor putea identifica pe baza unei analize logice In oricare norma
juridicii. Nu ne putem a§tepta, desigur, ca In fiecare caz concret (pentru fiecare
norma de drept) sa gasim formulate expres partile sale structurale. Exista articole
in acte normative in care nonnele juridice sunt redactate dupa formula analizatii
mai sus (deci in care elementele structurale pot fi identificate cu relativa
U§urin(ii). Din economie de mijloace, anumite articole de lege vor cuprinde doar
unele elemente, celelalte urmiind a fi deduse pe cale de interpretare logica. Acest
aspect pune in discu\ie cealalta perspectiva a analizei structurii normei juridice -
structura sa tehnico-legislativii. Construc\ia tehnico-legislativii a n01mei nu se
1
2
l. Blaga, Elanul insulei, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 174.
3
M Biidescu, Sanc(iuneajuridica, Ed. All Beck, Bucure~ti, 2001.
suprapune totdeauna structurii logice a acesteia. Acest lucru determina pe unii

speciali~ti din domeniul ~tiin\elor juridice de ramurii sa sus\inii o construc\ie
atipicii a normelor juridice din ramura respectiva. Astfel, in domeniul dreptului
penal existii autori care sus\in ca ~i normele penale au construc\ia trihotomica
analizatii mai sus (ipoteza, dispozi(ie, sanc\iune). In general, comandameJ\tul
normelor penale este subin\eles (sa nu furi, sa nu omori, sii nu atentezi la
demnitatea sau la onoarea semenilor tai etc.). Acest lucru este comun ~i altor
categorii de norme prohibitive, din alte ramuri ale dreptului. lpoteza descrie fapta
(de furt, de tiilhiiric, de calomnic etc.), iar pedeapsa este distinct previizutii.
Exista insa ~i autori 1 care considerii cii normele de drept penal au o structura
dihotomica, ~i anume ele con\in doar dispozi\ia ~i sanc\iunea. Dispozi\ia constii
in interzicerea unei anumite conduite, iar sanctiunea constii In pedeapsa ce
urmeazii sa se aplice in cazul nerespectiirii dispozi\iei. Spre deosebire de normele
juridice nepenale - considerii autorii amintiti - la care preceptul este explicit
formula! ~i numai pe cale de deduc\ie se poate stabili ilicitul corespunziitor aces-
tuia, la normele penale de incriminare ilicitul este explicit formulat ~i numai pe
cale de deduc\ie se poate stabili care este preceptul.
Consideriim ca acest punct de vedere nu \ine cont de cele douii perspective ale
analizei structurii normei juridice, structura sa logicii ~i structura tehnico-legis-
lativa. Din punctul de vedere al structurii logico-juridice ~i norma de drept penal
prezinta o alcatuire trihotomica. Elementele (ipoteza, dispozi\ia ~i sanc\iunea) vor
putea fi identificate in fiecare caz in parte printr-o interpretare logicii, ceea ce
impune luarea in· considerare a ansamblului reglementarilor din Codul penal -
atat reglementarile din partea generala, cat ~i reglementarile din partea specialii;
din economia codului se desprinde faptul cii aceste norme apiira societatea,
valorile sale, impotriva exceselor individuale - infrac\iunea este o fapta social-
mente periculoasii, siivar~itii cu vinova\ie ~i previizutii de legea penalii (s.n.). Pe
cale de deduc(ie, faptele descrise in partea speciala sunt interzise, dacii sun!
savar~ite cu vinova\ie. Un asemenea comportament este interzis, in caz contrar se
va aplica pedeapsa previizutii de lege. In cazul acestor norme juridice se verificii
eel mai bine afirma\ia ca structura logico-juridica nu corespunde, nu se supra-
pune structurii tehnico-legislative.
Din motive care \in de exigen\e tehnico-legislative (redac\ionale), legiuitorul
n-a considerat necesar sii revinii cu precizarea expresii a preceptului pentru fie- ·
care reglementare In parte. Exemplu: legea penala declarii furtul, omorul, mita,
etc. interzise. Aces! lucru se subln\elege din chiar scopul legii penale ~i defini\ia
infrac\iunii, con\inute in partea generala a codului. Legiuitorul define~te direct
furtul, stipuleazii condi\iile saviir~irii sale ~i sanc\iunea pe care instan\a de jude-
cata o va aplica.
I v. Dongoroz, Explica\ii teoretice ~i practice ale Codului penal roman, vol. I, Ed.
Academiei, Bucure~ti, 1969, p. 8; C. Bulai, Drept penal. Partea generalii, Ed. All, Bucu-
re~ti, 1997, p. 77; C. Mitrache. Cr. Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, Ed.
Universut Juridic, Bucure~ti, 2003, p. 58.
Norma juridici'i 135
Daca impar(irea trihotomica (ipoteza, dispozi(ie, sanqiune) alcatuie$te
structura internii 0i stabilii a normei juridice, construc(ia sa tehnico-legislativii
formeazii structura externii $i dinamicii a acesteia. Ea este corelatii cerin(elor de
celeritate (rapiditate) pe care le infii\i$eazii elaborarea legislativii intr-un stat, in
diferite etape ale dezvoltiirii sale, precum ~i principiilor generale de tehnicii
juridicii.
0 ultimil problemii care se ridicii in analiza structurii normelor juridice pri-
ve~te structura normelor de drept internafional public. Este vorba, in special, de
rolul sancfiunii in dreptul internafional. Dreptul international public este un drept
consensual, iar normele sale sunt obligatorii pentru statele care le-au acceptat.
Ratificarea de ciltre state a tratatelor obligii statele sil aplice normele acestora cu
bunii-credin(ii. Totodatii, regulile ~i principiile unanim admise ale dreptului inter-
na\ional interzic utilizarea for\ei in rela\iile dintre state, diferendele dintre acestea
trebuind a fi rezolvate prin mijloace pa~nice, pe calea tratativelor. Recurgerea la
constriingere - militarii sau nemilitarii - este recunoscutii doar cu titlu de excep(ie
~i numai in condi\iile previizute de Carta O.N.U. Constriingerea poate fi utilizatii
individual sau colectiv (art. 51 al Cartei O.N.U.). Consiliul de Securitate al
O.N.U. poate aplica miisuri de constriingere militarii (art. 42 al Cartei O.N.U.)
sau nemilitarii (art. 41 al Cartei O.N.U.) impotriva unui stat cares-a fiicut vinovat
de siiviir~irea unor acte ce amenin\ii sau 1ncalcii pacea, sau constituie act de
agresiune.
Observiim faptul ca sanc\ionarea normelor din dreptul international public
prezintii unele caracteristici, determinate de pozi\ia specificii a dreptului interna-
tional in raport cu dreptul intern. Aceste caracteristici nu pot pune insii niciun
moment sub semnul !ntrebarii calitatea juridicil a norn1elor acestei ramuri de
drept 1•
§3. Clasificarea normelor juridice
Problema clasificiirii normelor juridice prezintii atiit importan\a teoreticii, cat

~i semnifica\ii practice. Este o problemii teoreticil in miisura in care ea se !nca-
dreazii in efortul de explicare a pozi\iei normei de drept in sistemul dreptului.
Este o chestiune practicii in sensul clarificiirii rolului diverselor reguli juridice in
reglementarea normativa a comportamentelor, cu varia\ii caracteristice mecanis-
mului de influen\a a dreptului asupra conduitei umane, mecanism diferen\iat in
raport de domeniul social pe care-I vizeazii categoriile de norme ( constitu\ionale,
civile, penale etc.).
Este cunoscut faptul cil realizarea clasificiirilor este rezultatul jocului unor
tipologii (tipologiile clasificatoare), cu largii intrebuin(are in domeniul investi-
ga\iei formale. Construite metodologic, tipologiile clasificatoare promoveazii
A se vedea, pe larg: R. Miga Be~teliu, op. cit., vol. I, p. 4; A. Bo/intineanu,

1
A. Nastase, op. cit., p. 13.

explica\ia asupra unor categorii cu voca\ie de expansiune, cum este ~i categoria

de normii juridicii. Fundamentarea in cadrul teoriei dreptului a unor clasificiiri
reprezintii o bunii ~i opera\ionala bazii pentru generaliziiri ulterioare in cadrul
~tiin\elor juridice de ramurii (drept civil, penal, administrativ etc.).
Pentru a fi func\ionale, clasificiirile trebuie, pe ciit posibil, sa con\inii un
numiir limitat de criterii.
3.1. Criteriul ramurii de drept

Un prim criteriu in baza ciiruia se realizeazii clasificarea normelor juridice
este eel al obiectului reglementdriijuridice ~i al metodelor de reglementare (deci
al ramurii de drept). in baza acestui criteriu se <listing norme juridice de drept
civil, de drept penal, de drept administrativ, de drept constitu\ional, de drept
comercial etc.'
3.2. Criteriul forfei juridice a actului normativ

Un alt criteriu este acela al forfei juridice a actului normativ In care este
cuprinsii norma juridicii. Se vor intiilni norme juridice cuprinse in legi (actul
normativ elaborat de parlament ~i care are for\ii juridicii supremii), in decrete, in
hotiiriiri guvernamentale sau ordonanfe precum ~i in acte normative elaborate de
organele administrafiei locale (decizii), acte cu o sferii de aplicabilitate limitatii
la nivelul Jntinderii competen\ei teritoriale a organului respectiv (judet, ora~,
municipiu, comunii).
3.3. Criteriul structurii Iogice

Din punctul de vedere al modului de cuprindere a piir{ilor structurale ana-
lizate, normele juridice pot fi: complete ~i incomplete. Sun! complete normele
juridice care cuprind, in articolul din actul normativ in care sunt publicate, toate
piif\ile constitutive (ipotezii, dispozitie, sanc\iune). Majoritatea normelor juridice
sunt complete. Trebuie avut Jn vedere faptul ca In procesul elaborarii normative
legiuitorul ia In calcul ansamblul corela\iilor actelor normative, legiiturile com-
plexe ce caracterizeazii existenta, ac\iunea unui sistem legal. Pentru acest motiv,
unele reglementiiri fac referire ~i se completeaza cu reglementiiri prezente, fie In
acela~i act normativ, fie In alte acte normative. Aceste norme sunt considerate
incomplete. La riindul !or aceste norme sunt clasificate in: norme de trimitere ~i
norme in alb. Diferen\a Jntre aceste douii categorii de norme consta In faptul ca,
pe ciind normele de trimitere se completeazii cu norme din acela~i act normativ
sau din alte acte normative (In orice caz prezente ), 1n normele In alb se vor
completa cu dispozitii din acte normative ce urmeazii sa aparii.
Cat prive~te no\iunea obiectului reglementi!rii ~i a metodei de reglementare, a se

1
vedea supra Capitolul Ill. Conceptul dreptului, §8. Sistemul dreptului.

Norma juridicd 137
3.4. Criteriul sferei de aplicare

Dupii sfera apliciirii /or, normele juridice se clasificii in: norme generate,
norme speciale ~i norme de excepfie.
Normele generale se caracterizeazii prin aceea cii au sfera cea mai larga de
aplicabilitate 1ntr-un domeniu sau intr-o ramurii de drept. in aces! sens se con-
siderii ca anumite norme dintr-o ramurii reprezintii dreptul comun pentru o
intreagii sferii de reglementare (spre exemplu, unele reglementiiri cuprinse in
Codul civil reprezintii dreptul comun pentru relatii reglementate prin nonne de
drept comercial).
Spre deosebire de normele generale, normele speciale sun! aplicabile unei
sfere restrilnse de rela\ii, ele derogii de la dreptul comun (specialia generalibus
derogant).
Normele de exceptie completeazii normele generale sau speciale, fiirii ca
excep\ia previizutii sii fie consideratii a aduce atingere ordinii de drept. Spre
exemplu: Codul civil fixeazii vilrsta minima pentru ciisiitorie la 18 ani (art. 272).
Acela§i articol completeazii 1nsii regula de mai sus printr-o excep\ie, §i anume:
pentru motive temeinice se poate 1ncuviinta ciisiitoria minorului care a 1mplinit
vilrsta de 16 ani 1n temeiul unui aviz medical, cu 1ncuviin(area piirin\ilor siii sau,
dupii caz, a tutorelui §i cu autorizarea direc\iei generale de asistenlii sociala §i
protec\ia copilului 1n a ciirei razii teritorialii 1§i are domiciliul.
intrucilt normele speciale §i normele de excep\ie sunt derogatorii, in procesul
apliciirii ]or ele cunosc un regim restrictiv, interpretarea !or este strictii (sun! de
strictii interpretare) - exceptiones sun/ strictissimae interpretationis.
3.5. Criteriul gradului §i al intensitafii incidenfei

Dupii gradul ~i intensitatea incidenfei !or, se disting normele-principii, denu-
mite §i norme cardinale. Aceste norme sunt cuprinse de obicei in Constitzqii, 1n
Declara{ii (cum ar fi: Declara\ia universala a drepturilor omului) sau sun! deduse
pe cale de interpretare, ca principii generate de drept. Aceste norme se impun, in
raport cu celelalte norme, precum §i in con§tiinta comunii, cu o for\ii de valabili-
tate mult mai evidentii, oarecum axiomatica, apiirilnd ca adeviirate postulate juri-
dice. Spre exemplu: respectul reciproc al vietii, al integritii\ii oamenilor, cerin\a
exigen\ei justitiei sociale, respectatea conven\iilor etc. in raport cu acestea, cele-
lalte norme ale dreptului pozitiv apar ca mijloace normative care asigurii tradu-
cerea, 1n limbajul specific dreptului, a cerin\elor fundamentale de reglementare a
ordinii sociale (spre exemplu, dreptul fieciirui om la instruc\ie §i educa\ie este
nuan\at reglementat prin actele normative care privesc organizarea §i func\io-
narea institu\iilor de invii\iimilnt §i culturale).
3.6. Criteriul modului de reglementare a conduitei

Dupa caracteru/ conduitei impuse sau datorate, normele juridice se clasifica
1n norme onerative, norme prohibitive ~i norme permisive. Normele juridice
onerative (de la latinescul onus,-eris, care 1nseamna sarcina) sunt acele norme
juridice care obliga subiectul sa savar~eascii o anumita ac\iune. Spre exemplu:
~oferul care comite un accident este obligat, !ntre altele, sa transporte victima la
spital, piirin\ii sunt obliga\i sa acorde copiilor 1ngrijire, cei care doresc sii se
casi'itoreasca trcbuie sii-~i exprime acordul In fa(a ofi\erului stiirii civile etc.
Normele juridice prohibitive obligii subiectul sii se ab\ina de la siivar~irea unor
ac\iuni. Spre exemplu: legea interzice casatoria lntre rude colaterale piina la
gradul al IV-lea inclusiv, interzice ciisatoria sub o anumita varstii, legea interzice
ac\iunea unui subiect prin care s-ar aduce atingerea integrita\ii corporale sau
demnita\ii unui semen, interzice furtul etc. Uneori aceste douii categorii de norme
sunt caracterizate ca norme imperative (care comanda o conduita sau impun ab\i-
nerea de la o conduita). Normele permisive sunt acele norme juridice care nici nu
obliga, nici nu interzic o anumita conduitii; ele lasa la aprecierea subiectului
alegerea unei conduite. Este evident ca subiectul, Jn baza permisiunii ce i se
acordii, nu poate adopta o conduitii care 1ncalca ordinea de drept. Spre exemplu:
pentru faptul ca legea nu interzice ~i nici nu obligii pe subiect sa Jncheie con-
tracte, un subiect nu poate vinde un lucru ce nu-i apar\ine, nu poate, de asemenea,
sa sustraga un bun Jn vederea vanzarii sale. in aceastii privinjii, art. 1247 din
Codul civil stipuleaza imperativ faptul ca este lovit de nulitate absoluta orice
contract !ncheiat cu incalcarea unei dispozi\ii legale de interes general. Deci
subiectul nu poate alege o conduitii ilicitii (de aceea un dicton binecunoscut spune
ca ,,este permis tot ceea ce legea nu interzice"). in lucrarea ,,Norma ~i ac\iune",
von Wright considera ca permisiunea nu poate fi definitii ca o simpla nega\ie a
obliga\iei. Pleciind de la dictonul de mai sus, von Wright precizeaza ca, daca o
acvune este supusii normei, inseamna ca legiuitorul a hotiiriit asupra atitudinii
sale in ce prive~te cele trei posibilitii\i: ordonarea, prohibirea sau permisiunea.
Acele acte care nu sunt supuse nom1ei deoarece legislatorul nu a hotiiriit i'ncii
asupra atitudinii pe care sa o ia fa\ii de ele, sunt ipso facto neinterzise ~i, In aces!
sens, un astfel de fapt poate fi considerat ca ,,permis". fn acest fel se face
distinc\ia !ntre doua feluri de permisiuni: o permisiune hotiiriitii (strong) ~i o
permisiune nehotiiriitii (weak). Un act este considerat a fi permis, 1n sensul
hotiiriit, cand legislatorul a decis asupra statutului normativ al actului ~i 1-a
permis Jn mod expres. Permisiunea nehotiiratii este echivalentii cu dictonul men-
\ionat - ,,este perm is tot ceea ce legea nu interzice". In perspectiva logicii deon-
tice teza de mai sus prezintii interes. fn literatura de specialitate (logica norme-
lor), teza este larg dezbiitutii, fiiciindu-se nuan\ate distinc\ii intre obliga\ie,
permisiune, reclama\ie, comanda etc.
Din punctul de vedere al teoriei dreptului ~i al cerin\elor de tehnicii legislativii,
clasificarea dispozi\iilor normelor juridice In: onerative, prohibitive, permisive
Norma juridicii 139
riispunde cerintelor esentiale ale dirijarii comp01tamentului uman in relatiile

juridice. Pentru celelalte categorii de relatii sociale (din familie, ~coalii etc.)
nuan(iirile realizate in logica deonticii apar ca deosebit de instructive. A~a, de
exemplu, comentand distinc(ia dintre pennisiunea tare (hotiiratii) ~i permisiunea
nehotiiriitii, operatii de von Wright, Alf Roos o trateaza critic atunci cand ia in
considerare, spre exemplu, viata de familie. Copiii - spune Roos - nu pot pre-
supune ca ceea ce piirin(ii lor nu le-au interzis hotiiriit le este permis. Unii vor
accepta cu greu ca, spre pildii, copiilor de 6 ani le este permis sii fumeze, intrucat
p3rintii nu le-au interzis sa facii acest lucru. Aceasta nu insearnna insa ca dis-
tinc(iile concepute de von Wright nu pot fi intiilnite ~i in domeniul dreptului.
Libertatea acordatii piirtilor in raporturile juridice care se nasc pe baza nor-
melor permisive are, a~a cum ariitam, limite determinate de necesitatea pastrarii
ordinii sociale ~i, in cadrul ei, a ordinii juridice.
in general, normele imperative (prohibitive sau onerative) se lntillnesc in
domeniul dreptului public, pe ciind normele permisive sunt de largii aplicare in
domeniul dreptului privat. Utilizarea de ciitre Iegiuitor a uneia sau a alteia din
aceste categorii de norme este dictatii de nevoile pe care le relevii raporturile
sociale, de participare diferentiatii a subiectelor de drept la circuitul juridic.
Uneori, nonnele permisive se pot transforma In norme imperative, purtiind in
acest caz denumirea de norme supletive.
Caracteristica acestor norme constii in aceea ca atunci ciind subiectele nu folo-
sesc Jibertatea care le-a fost acordatii, norma juridicii supline~te voin\a subiec-
telor, dispunand intr-un mod determinat. Astfel, spre exemplu, in caz de divort
piir\ile se pot invoi in legiiturii cu numele pe care 11 vor purta dupii desfacerea
ciisatoriei, iar instanta de judecatii ia act de invoiala piir(ilor, consemniind-o in
hotiirarea de divor(. Dacii insii piirtile nu. utilizeazii aceastii Iibertate, instanta -
spune legea - este obligatii sii hotiirascii ~i in legiiturii cu numele pe care um1eazii
sii-1 poarte fo~tii soti dupii desfacerea ciisiitoriei.
3.7. Normele organizatorice

Uneori se remarcii in sistemul unitar al normelor juridice o categorie aparte de
norme - normele organizatorice 1• Sunt incl use in aceastii categorie normele care
privesc organizarea institu\iilor ~i a organismelor sociale. in con\inutul acestor
nonne se previid: modul de infiintare, scopurile, competentele, relatiile cu alte in-
stitu\ii etc. Asemenea norme unniiresc sii fundamenteze cadrul legal de func\io-
nare a institu(iilor ~i a celorlalte organisme sociale, fiicilndu-se, in aceastii ordine
de idei, ~i o teorie a institutiilor juridice ~i nejuridice.
1
3.8. Normele punitive ~i normele stimulative

0 altii categorie de norme o reprezintii normele punitive ~i normele stimu-
lative. 0 asemenea grupare are ca temei un criteriu impus de socio logia juridica,
~i anume: sancJiunea negativii (pedeapsa juridica, cea care confera caracterul
punitiv al normei) ~i sancfiunea pozitivii - un sistem articulat de stimulente, care
asigurii, paralel cu pedeapsa, eficacitatea normei de drept (normele de drept care
previid mijloace de cointeresare: distinc\ii, decora\ii, recompense etc., Jn dome-
niul dreptului constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul
muncii ~i al securitii\ii sociale etc.
,,Legiuitorii - scria Aristotel - pedepsesc pe cei vinova\i de acte condam-
nabile ~i onoreazii pe autorii ac\iunilor virtuoase" (Etica Nicomahicii).
§4. Actiunea normei juridice
Normele juridice sunt edictate Jn vederea apliciirii !or. Legiuitorul are Jn

vedere, In procesul elaboriirii normative, interese sociale majore, urmare~te sii
ofere garan\ii bunei dezvoltiiri a raporturilor interumane, sii protejeze valorile
sociale. Coordonatele fundamentale ale ac\iunii normelor de drept sunt: timpul,
spafiul ~i persoana. in principiu, norma juridica ac\ioneazii pe timp nedeterminat,
JntMm spa\iu dominat de no\iunea de teritoriu ~i asupra unor subiecte care par-
ticipii la circuitul juridic Jn cadrul acestui spa\iu. Analiza ac\iunii nonnei de drept
va viza aceste trei coordonate.
4.1. Actiunea In timp a normei juridice

Timpul normei juridice define~te durata acesteia, rezisten\a sa. Jstoria
dreptului consemneazii norme juridice cu efecte Jndelungate Jn timp: Legea celor
XII Table, spre exemplu, a rezistat, cu mici modificiiri, peste I 0 secole. in
vechime, ritmul transformiirilor legislative era lent. Oligarhia locrianii a anticei
Grecii a imaginat, de altfel, obiceiul cii acela care se Jncumeta sii propunii o nouii
lege trebuia sii se Jnfii\i~eze poporului cu ~treangul de gat. Dacii legea ciidea,
novatorul era spanzurat pe loc. Lenta elaborare a unor norme juridice se explica
prin ritmul greoi al transformiirilor economico-sociale. Accelerarea acestui ritm
Jn societii\ile modeme a adus cu sine ~i schimbiiri importante Jn dinamica crea\iei
normelor de drept.
Cu o duratii mai Jndelungatii sau mai restransii de timp, normele juridice
exercitii un rol modelator ~i conservator (Jn sensul apiiriirii valorilor sociale
majore). Vine o vreme 1nsii ciind, de~i bine construite, normele juridice !nceteazii
sii mai riispundii nevoilor sociale ~i trebuie Jnlocuite. Uzura, deformarea sau
Norma juridicii 141
moartea nonnelor juridice se prezinta ca un proces firesc care \ine chiar de natura
lor §i care pune la ordinea zilei problema crea\iei unor norme noi 1•
Sporirea complexita\ii raporturilor dintre oameni amplifica volumul acestei
crea\ii, puniind In discu\ie aspecte legate de coexisten(a nonnelor juridice 1ntr-un
spa\iu determinat, de rela\iile acestora, de gasirea unor solutii de tehnica juridica
pentru rezolvarea conflictelor care pot aparea 1n procesul concret de aplicare a
nonnelor. Succesiunea In limp a normelor juridice, precum §i coexisten(a !or In
spa\iu, au impus anumite reguli care prezideaza ac\iunea acestora2 •
Intrarea in vigoare a normei juridice. In privin\a acfiunii in timp a normelor

juridice, trei sun! momentele care intereseaza in mod deosebit domeniul
explicativ: intrarea in vigoare a normei de drept, ac/iunea normei ~i ie~irea din
vigoare a normei juridice. Intrarea in vigoare a nonnei juridice este nemijlocit
legatii de Jmprejurarea ca orice noua reglementare, adresiindu-se oamenilor
(conduitei lor) trebuie sa fie cunoscuta de catre ace§tia. Exista in drept principiul
nemo censetur ignorare legem (jus) - nimeni nu se poate scuza invociind
necunoa~terea legii. Pentru ca acest principiu sa nu fie o simpla fic\iune, trebuie
asigurate conditiile cunoa§terii normei de drept. De aceea, este de principiu ca
normele juridice intra in vigoare de la data aducerii !or la cuno~tin(a publica (data
publicarii !or sau data la care ele au fost efectiv aduse la cuno~tinta). Face
excep\ie de la acest principiu situa\ia Jn care 1n con\inutul actului normativ in
care apare norma juridica se prevede intrarea 1n vigoare la o alta data deciit
publicarea normei (aducerea sa la cuno~tin(a). In confonnitate cu art. 78 din
Constitu\ia Romiiniei (revizuita), legile intra in vigoare la trei zile dupa
publicarea lor in Monitorul Oficial al Romiiniei, Partea l, daca nu se prevede o
alta data. Legiuitorul ordinar a stabilit ca, de regula, atiit legile, cat §i ordonan\ele
emise de Guvern in temeiul unei legi speciale de abilitare intra in vigoare la trei
zile de la data publiciirii lor in Monitorul Oficial sau la o data ulterioara precizata
1n con\inutul lor. Termenul de trei zile se calculeazii pe zile calendaristice (iar nu
pe zile Iibere, ca termenele procedurale) Jncepiind cu data publicarii in Monitorul
Oficial §i expira la orele 24 ale celei de a treia zi de la publicare.
Ordonan\ele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii lor 1n
Monitorul Oficial, Partea l, sub condi(ia depunerii !or prealabile la acea Camera a
Parlamentului competenta sii fie sesizatii, cu excep\ia cazului in care in cuprinsul
!or nu este previizutii o datii ulterioara.
Celelalte acte nonnative adoptate de Parlament, actele administrative cu
caracter normativ ale autoritii\ilor administrative autonome, precum ~i ordinele,
instruc\iunile §i alte acte nonnative emise de organele administra!iei publice
centrale de specialitate intra in vigoare la data publicarii lor 1n Monitorul Oficial,
cu excep\ia cazului ciind in textul lor nu se prevede o data ulterioara (art .. !0 1 din
1
A se vedea pe Jarg /. Dogaru (coord), Drept civil. ldeea curgerii timpului ~i
consecin\ele eijuridice, Ed. All Beck, Bucure~ti, 2002, p. 1-75.
2
A se vedea ~i I. Vida, Actiunea normei juridice Jn timp, Jn Dreptul nr. 12/2004.
142 Teoria generald a dreptuhti
Legea nr. 189/2004 pentru modificarea ~i completarea Legii nr. 24/2000 privind
normele de tehnica legislativii). Din momentul intrarii sale In vigoare norma
juridicii guvemeaza deplin rela\iile sociale; din aces! moment nimeni nu se poate
sustrage comandamentului normei juridice pe motiv ca nu o cunoa~te. Aceasta
regulii se explica prin aceea ca autoritatea normei juridice, obligativitatea sa, ar fi
puse sub semnul lndoielii daca s-ar admite scuza ignoran\ei. Func\ioneazii deci ln
aceasta materie, o prezum\ie absolutii a cunoa~terii legii, prezum\ie ce nu poate fi
riistumatii prin dovada contrara. In baza acestei prezum\ii, to\i cetii\enii trebuie sa
cunoasca legile. Necunoa~tcrea dreptului vatama (ignorantiajuris nocet).
in dreptul european, actele de lntindere generalii intra in vigoare la data pe
care o fixeaza sau In a 20-a zi dupii publicare.
In teoria dreptului, se admit totu~i douii excep\ii de la aceastii regulii, ~i
anume:
1. atunci ciind o parte din teritoriul \i'irii riimiine izolat, printr-o cauzil de for\ii
majora, de restul \iirii, situa\ie ln care necuno~terea poate fi obiectivii; ea nu se
datoreazii unei cauze particulare, unei ignorante personale;
2. in materie de conven\ii (In· dreptul civil sau comercial), atunci ciind o
persoanii lncheie un contract necunoscand consecintele pe care norma juridica le
face sa decurga din contract. Ea poate cere anularea contractului invociind faptul
ca s-a atlat In eroare de drept - care viciazii voin\a. Este de esen\a acestor
raporturi juridice ca vointa piir\ilor contractante sii nu fie viciatii, sa fie pe deplin
valabilii.
Principiile ac\iunii in timp a norm'ei. juridice. Caracterul activ al normei

juridice. Din momentul intriirii sale In vigoare norma juridicii este activii. Ea
ac\ioneazii pentru viitor. Norma juridiCa ilici nu retroactiveazii (nu-~i intinde
efectele asupra raporturilor nascute !naintea intrarii sale in vigoare), nici nu ultra-
activeazii (nu-~i extinde efectele du pa ie~irea sa din vigoare). Norma juridica
apare astfel ca o adevaratii servitute a viitorului. Principiul neretroactivitiifii
normei juridice i~i gase~te consacrarea legislativa, fiind stipulat expres in
Constitu\ii sau in coduri. Constitu\ia Romaniei consacrii acest principiu In art. 15.
De asemenea, Codul civil roman proclama in art. 6 principiul neretroactivita\ii
normei juridice civile. Tot astfel dispune ~i art. 11 din Codul penal, statuand ca
legea penalii nu se aplicii faptelor care,· la data cand au fost saviir~ite, nu erau
previizute ca infrac\iuni.
Argumentele care impun principiul neretroactivita\ii normei juridice \in de
stabilitatea ordinii de drept, de echitatea ~i legalitatea apliciirii normei ~i de
rafiunea prezen\ei normei in via\a sociala. Legiuitorul nu poate obliga subiectul
sa aiba o anumita conduita atata timp cat aceasta conduita nu este prescrisii !ntr-o
norma juridica. Pe de alta parte, anumite raporturi care s-au derulat in trecut, pe
baza unei legi in vigoare atunci, nu pot fi desfiintate pentru motivul ca legiuitorul
in\elege sa <lea o reglementare juridicii nouii acestor rela\ii. in caz contrar, s-ar
produce serioase perturbari sociale, s-ar deschide calea arbitrariului, ar disparea
Norma juridicii 143
orice sigurantii ~i deci s-ar zdruncina lncrederea subiectului !n drept, cu con-
secintele piigubitoare pentru ordinea socialii.
,,A da legilor libertatea sii modifice situatii definitiv stabilite ~i acte definitiv
terminate, ar lnsemna a instaura arbitrariul ~i a nesocoti principiile de echitate
cele mai elementare" 1•
in lucriirile preparatorii ale Codului civil francez, punctul de sprijin pentru
solu\ia inscrierii in cod, 1n titlul preliminar, a principiului neretroactivitatii legii a
fost apelul la dreptul natural. Portalis mentiona cii, spre deosebire de legea
naturalii care nu are limitii in timp $i spa(iu, legea pozitivii nu poate avea efect
deciit ciind ea existii; altfel, dacii aceasta atinge trecutul inseamnii a lovi In sis-
temul naturii produciind fricii, de~teptiind temeri, fllrii a produce speran(ii. Legea
nu trebuie sii fie principiu de nedreptate ~i dezordine.
Caracterul activ (neretroactiv) al normei juridice ridicii interesante aspecte
practice in domeniul dreptu/ui privat. In aces! domeniu, apl icarea imediatii a
normei noi este posibilii in conditiile in care actele ~i raporturile juridice desfii-
~urate sub imperiul normei vechi s-au finalizat. Pentru actele ~i raporturile juri-
dice care produc efecte succesive, de lungii duratii, lucrurile devin mult mai
complicate. Practica judeciitoreascii se confruntii deseori cu aspecte de retroac-
tivitate a normei noi sau de supravietuire a normei vechi. in teoria clasicii s-a
operat distinctia dintre drepturile cii~tigate ~i drepturile viitoare (simple expec-
tative). S-a afirmat cii atata timp cat norma nouii ar viza drepturile ca~tigate sub
norma veche, ea ar deroga de la principiul neretroactivitiitii (ar fi retroactivii).
Cat prive~te drepturile viitoare, reglementarea nouii nu echivaleazii cu o regle-
mentare retroactivii, fa(ii de acestea noua normii nu are caracter retroactiv.
Teoria modernii nu impiirtii~e~te aces! criteriu al neretroactivitiitii normei
juridice, subliniind faptul cii in. realitate este foarte greu de a face deosebire intre
drepturile ca~tigate ( drepturi definitive) ~i drepturi viitoare (simple expectative,
ca o speran(ii ce nu se poate realiza sub imperiul normei noi).
A fost inovatii, pe cale teoreticii, notiunea de situa/ie juridicii (Leon Duguit,
G. Jeze, Bonnecasse etc.), fiicandu-se distinctie intre situatia juridicii legalii ~i
situatia juridicii individualii. in primul caz, situatia este creatii de norma nouii, ca
stare impersonalii ~i generalii, caz !n care nu putem fi in prezenta normei juridice.
in al doi]ea caz, situa\ia este creatii de subiect in baza normei vechi, iar norma
nouii nu 0 poate atinge, rarii a avea caracter retroactiv 2 •
in domeniul dreptului public este de principiu cii aplicarea imediatii a normei
noi este de strictii necesitate. Aici, problema conflictului in timp de nonne se
pune in alti termeni. Normele de drept public (de drept constitutional, normele
care organizeazii puterile ~i autoritii\ile publice, normele care privesc exercitiul
I c. Hamangiu, I. Rosetti Biiliinescu, Al. Biiicoianu, Tratat de drept civil roman,

vol. I, Ed. Nationala, Bucure~ti, 1928, p. 66.
2
A se vedea ~i: M Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Bucure~ti, 1921,
p. 27-28; I. De/eanu, S. Deleanu, Adagii ~i locu\iuni latine Jn dreptul romanesc, I, Ed.
Chemarea, la~i, 1993 p. 167.
drepturilor ceta\ene~ti, normele de competen\a, normele de procedurii) se aplicii

imediat, lnlaturand normele vechi. Tot astfel se prezintii ~i cazul dispozi\iilor
imperative din domeniul dreptului privat (care intereseaza ordinea publicii), cum
ar fi normele care reglementeazii organizarea proprieta\ii funciare, normele pri-
vind starea ~i capacitatea persoanelor etc., ln aceasta materie - a dreptului public
- ideea drepturilor ca~tigate, din dreptul privat, nefiind recunoscuta.
Excep\ii de la principiul 1;1eretroactivita\ii normei juridice:

a) normele juridice penale care prevad dezincriminarea unor fapte, norme
penale mai favorabile infractorului ~i normele contraven\ionale mai favorabile.
Articolul 12 din Codul penal prevede ca legea penala nu se aplica faptelor
savar~ite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea nouii. De ase-
menea, art. 13 alin. (l) din Codul penal stabile~te o regulii de retroactivitate a
normei penale. In conformitate cu acest text legal, daca de la saviir~irea
infrac\iunii ~i piina la judecarea definitiva a cauzei intervin mai multe regle-
mentari, se va aplica notma care stabile~te un regim sanc\ionator mai favorabil
(legea penalii mai favorabila sau mai blanda). Norma juridica penala mai
favorabilii se va aplica; In acest caz, retroactiv, de~i la data saviir~irii faptei de
catre infractor ea nu era ln vigoare.
b) retroactivitatea expresa (lntiilnitll Jn alte sisteme cfe drept). Aceasta formii
de retroactivitate rezulta chiar din textul normei juridice. in acest caz, legiuitorul
prevede expres ca norma se va aplica retroactiv. Problema de principiu care se
ridica este aceea daca tetroactivitatea trebuie sii fie, de fiecare data, expresii sau
poate fi tacita (subln(ele'asa). Cu alte cuvinte, daca suntem In prezen\a unui drept
al legiuitorului ( aviind Jn acest caz obliga\ia de a specifica faptul ca o norma se
aplica retroactiv) sau rettoactivitatea poate fi constatata $i de catte instan\ii, pe
cale de interpretare. Infrilcat efectul retroactiv al unei rrorme de drept apare ca o
excep\ie - regula fiind neretroactivitatea - ~i lntrucat excep\iile sunt de stricta
interpretare, consideriim ca atribuirea efectului rettoactiv al unei norme trebuie
expres specificatii ln con\inutul normei. Pentru acest motiv am intitulat aceasta
excep\ie: ,,Retroactivitatea expresa" 1• Principiul neultraac:tivitiifii normei juridice
(nesupravietuirea notmei) itnplicii faptul ca o norma juridica nu-~i poate extinde
efectele dupa ie~irea sa din vigoare. De la aceastll regula fac excep\ie normele
juridice cu caracter tetnporar sau exceptional. in materie penalii, doctrina este
unanima In a recunoa$te faptul ca o lege temporarll nu este numai o lege cu
termen, ci ~i o lege excep\ionalii2 • Potrivit art. 16 din Codul penal: ,,Legea penala
temporara se aplica ~i infrac\iunii saviir~ite ln timpul cat era 1n vigoare, chiar
1
A se vedea, pentru o parere contrara, P. Vlahide, Cum se aplica neretroactivitatea
legii, Jn Palatul de Justi\ie nr. 2/1991.
2
A se vedea: C. Barbu, Aplicarea legii penale Jn spa\iu ~i timp, Ed. Stiin\ifica,
Bucureiti, 1972, p. 298; H Diaconescu (coord.), Timpul ii legea penala, Ed. C.H. Beck,
Bucureiti, 2007.
Normajuridicii 145
daca fapta nu a fost urmiirira sau judecatii In aces! interval de timp". Ra\iunea
unui asemenea tratament constii In aceea cii, pe de o parte, daca nu s-ar
recunoa~te efect ultraactiv normei juridice temporare sau excep\ionale, ar urma
sii riimiinii nepedepsite tocmai fapte de natura acelora care au determinat o
asemenea miisurii normativii cu caracter de excep\ie, iar, pe de alta pmte, lntrucilt
se cunoa~te termenul de ie~ire din vigoare ~i dependenta normei de o stare
excep\ionalii, existii pericolul fie al sustragerii de la descoperire, fie al tergiver-
siirii premeditate a judeciirii cauzei piina la expirarea termenului.
Jn practica sa, Curtea Constitu\ionala a Romiiniei a statuat faptul cii o lege
posterioarii nu poate atinge dreptul niiscut sub imperiul Iegii anterioare, deoarece
ar lnsemna ca legea nouii sii fie aplicatii retroactiv. Noua lege poate modifica
regimul juridic al dreptului anterior, poate suprima aces! drept sau II poate lnlocui
cu un alt drept care astfel se na~te (cum ar fi In cazul dreptului abolit de legea
anterioarii).
Legiuitorul poate'institui reguli care sii modifice regimul dreptului pe parcur-
sul realiziirii sale.
Modalitatea In care legea anterioarii a constituit un drept este guvernata de
regula tempus regit actum [a se vedea;· spre exemplu, Deciziile Cur(ii Constitu-
\ionale nr. 62/1995 (Monitorul Oficial nr. 122 din 19 iunie 1995); Decizia
nr. 73/1995 (Monitorul Oficial nr. 177 din 8 august 1995); Decizia nr. 87/1995
(Monitorul Oficial nr: 251 din• I noiembrie 1995); Decizia nr. 49/1996 (Moni-
torul Oficial nr. 172 din 1 august! 99&) etc.].
Ie~irea din vigo11re a normei juridice. le$irea din vigoare a normei juri-
dice este eel de-al treilea moment ce .intereseazii cercetarea actiunii in timp a
normei juridice. Aces! moment aduce in prim plan ideea limitelor In timp al
ac\iunii (al efectelor) normelor de drept. De~i legiuitorul elaboreaza normele de
obicei pentru un termen· nedeterminat, rezultatele activitii\ii de crea(ie juridicii se
aflii sub semnul perisabilitii\ii: Nu existii un legiuitor universal ~i nu existii o
legislatie deasupra ·sau; In afara timpului. Schimbiirile sociale, economice,
culturale i~i cer oglindire adecvatii In norme juridice. Ele determinii un proces de
tranzien(ii (de invechire) a normelor. juridice. incetarea activitii\ii normelor
juridice are loc princ trei. modalitii\i: a) ajungerea la termen; b) desuetudinea;
c) abrogarea.
a) atunci ciind exisra norme juridice cu termen sau norme juridice edictate
pentru o cauzii exceptionalii, este evident ca ajungerea la termen sau lncetarea
stiirii determinii ~i incetarea ac\iunii normelor juridice respective. Exemplu de
normii juridicii cu termen giisim in Decretul-lege nr. 60 din 7 februarie 1990,
privind pensionarea cu reducere de viirsra a unor salaria\i, care, In art. 8 prevede:
,,Prezentul Decret•lege intra in vigoare la data cl'' I martie 1990 ~i se aplicii pe o
durara de 6 !uni";
b) o normii juridicii se considerii ciizutii In desuetudine, atunci cand, de~i
formal ea este in vigoare, datii fiind schimbarea conditiilor social-economice care
au prezidat la apari\ia sa, norma respectivii nu se mai aplicii. Aceastii modalitate

mai poartii ~i denumirea de perimare sau Jnvechire a normei juridice. incetand
temeiul normei (ratio legis), Jnceteazii de fapt ~i actiunea sa (cesante ratione
legis, cessat lex ipsa). Spre exemplu, dupii evenimentele din decembrie 1989,
formal, mai existii norme juridice care reglementau rela\ii sociale specifice socie-
tii\ii romil.ne~ti pre-revolu\ionare; ele Jnsii au Jncetat sii se mai aplice, au cazut Jn
desuetudine (ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex);.
c) Abrogarea este cea mai importanta modalitate de scoatere din vigoare a
unei norme juridice. Abrogarea reprezintii cauza de Jncetare a ac\iunii normei de
drept datorata intriirii In vigoare a unei norme noi (actus contrarius). Este vorba
deci despre o noua manifestare de voin\ii a legiuitorului. Romanii spuneau: lex
posterior derogat priori. intr-o buna tehnica legislativa, abrogarea este de pre-
ferat. De aceea, In multe din metodologiile de elaborare a normelor juridice sunt
inserate dispozi\ii privind necesitatea ca scoaterea din vigoare a normei de drept
sii se faca prin abrogare. Aceasta modalitate de Jncetare a activitii\ii normei juri-
dice prezinta ~i incontestabile virtu\i Jn privinta asigurarii principiului respectarii
nonnei in via(a sociala ~i al apliciirii sale de ciitre organele de stat. Atilt cetii-
\eanul, cat ~i organul de stat trebuie sii cunoascii norma dupa care se conduc ~i
gradul actualitii\ii sale, pentru a se evita conflicte de legi In timp ~i situa\ii contra-
dictorii. in legiitura cu caracterul activ al reglementiirilor, este necesarii utilizarea
de ciitre legiuitor a abrogarii, ca modalitate de lncetare a efectelor unei norme
juridice. Nu trebuie confundata abrogarea normei juridice, prin aparitia unei noi
norme juridice (actus contrarius), cu republicarea unei norme juridice, caz Jn
care nu se lntalnesc, decal cu titlu de excep\ie, reglementiiri noi. in acest caz nu
vom fi in prezen(a abrogiirii.
Totodata, trebuie re\inuta ~i situa\ia suspendi'irii ac\iunii in timp a unei norme
juridice, pentru cauze determinate. De obicei, Jn situa\ii excep\ionale, se proce-
deaza la restrangerea sau la suspendarea garan\iilor constitu\ionale pe perioada
aplicarii masurilor excep\ionale (legea martialii, legi pentru situa\ii excep\ionale).
Formele abrogi'irii. Abrogarea - ca principala modalitate de scoatere din
vigoare a normei juridice - cunoa~te douii forme: abrogarea expresa ~i abro-
garea taciti'i. Abrogarea expresa poate fi directi'i sau indirectii. Abrogarea
expresa directa constii Jn desfiin(area efectelor vechii norme juridice prin preci-
zarea in detaliu, in con\inutul noului act normativ, a actelor normative scoase din
vigoare. Exemplu: la data intrarii Jn vigoare a prezentei legi (decret, hotarare,
ordonan\Ji, decizie) se abrogii legea nr. ... , decretul nr .... ,etc., cu indicarea anului
apari\iei fiecaruia.
Abrogarea expresii indirectii utilizeazii formula: ,,pe data intriirii in vigoare a
prezentului act normativ se abrogii orice dispozi\ie legalii contrarii".
Abrogarea tacitii mai poartii denumirea ~i de abrogare impliciti'i. Este tacitii
sau implicitii deoarece Jn noul act normativ nu se prevede nimic Jn legiiturii cu
ac\iunea vechilor norme juridice. intrucat Jnsii nonna juridica noua di\ o regle-
mentare diferita in compara\ie cu vechea reglementare, organul de aplicare Jn\e-
Norma juridicd 147
lege implicit ci\ In mod tacit legiuitorul a dorit si\ scoatii din vigoare vechea
reglementare (vechea normii fiind consideratii ca abrogatii tacit).
· intr-o bunii tehnicii legislativa §i pentru favorizarea transpunerii in practicii a
principiului legalita\ii este de recomandat folosirea modalita\i i abrogiiri i exprese
directe.
Aspecte de drept internafionat1. Si In dreptul international public abrogarea
tratatelor poate fi expresii sau tacitii. incetarea efectelor unui tratat poate fi rezul-
tatul unei noi manifestari de voin\a a pi\r(ilor. Este nevoie de intrunirea consim-
(i\miintului tuturor pi\r(ilor, deoarece incetarea efectelor priveazii piirtile de toate
drepturile !or. Oricare ar fi prevederile unui tratat privind incetarea sa, este
totdeauna posibil ca toate par\ile sii cadii de acord spre a-i pune capiit. Statele
care sunt par(i intr-un tratat sunt oricand libere sa aleaga forma in care si\ ajungii
la un acord abrogativ. in afara acordului tuturor piir(ilor, un singur stat se poate
retrage, cu consultarea celorlalte, puniind capiit efectelor tratatului in ceea ce-1
prive~te. Abrogarea tacitii vizeazii, in principal, situa(iile decurgiind din succe-
siunea in timp a tratatelor, in sensul cii o asemenea abrogare poate fi consecin\a
incheierii unui nou tratat, din care rezultii o altii inten\ie a piir(ilor, sau dacii
dispozitiile tratatului posterior sunt incompatibile cu cele ale tratatului anterior.
In doctrina de drept interna\ional se face distinc(ie lntre abrogare ~i sus-
pendare; In materia tratatelor. Se subliniazii faptul ca doar 1ncetarea unui tratat
reclama consim\amiintul tuturor piir\ilor. Un acord de suspendare temporarii a
efectelor unui tratat multilateral poate interveni, intre anumite parti, dacii
suspendarea este admisa in tratat sau dacii tratatul nu o interzice.
Suspendarea aplicarii unei norme juridice, pe termen determinat, este posibila
~i Jn dreptul intern, in temeiul art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de
tehnicii legislativii.
in jurispruden\a Cur(ii Constitu\ionale s-a statuat faptul ca instan\a de
judecatii, in scopul apliciirii unei dispozi\ii legale anterioare intrarii in vigoare a
Constitu\iei, este obligatii ca, in prealabil, pentru a stabili daca aceastii prevedere
mai este in vigoare sau a fost abrogatii, sii determine miisura in care prevederea
respectivii contravine Constitu\iei. In cazul In care dispozi\ia legalii contravine
Constitu\iei, ea este abrogatii, in conformitate cu prevederile ati. 154 alin. (I) din
Constitu\ie ~i principiului general de solu\ionare a conflictului legilor Jn timp,
potrivit ciiruia legea posterioarii abrogii dispozi\iile contrare ale legii anterioare [a
se vedea, spre exemplu, Deciziile Cur\ii Constitu\ionale nr. 211993 (Monitorul
Oficial nr. 35 din 18 februarie 1993) §i nr. 7/1993 (Monitorul Oficial nr. 179 din
27 iulie J993) etc.].
Ultraactivitatea normei juridice atrage dupii sine continuarea efectelor normei
dupii ie~irea din vigoare, pe timp limitat. Spre exemplu, conform art. 72 alin. (2)
1
A se vedea, pe larg, G. Geamiinu, Drept international public. vol. II, E.D.P.,
Bucure~ti, 1983, p. 175 ~i urn1.; A. Bolintineanu, A. Nastase, op. cit., p. 25-39; R. Miga
BeJteliu, op. cit., vol. I, p. 105-117.
~i (3) din Legea nr. 711996, legea cadastmlui ~i publicitii(ii imobiliare, s-au
stabilit date diferite de abrogare a unor dispozi\ii care sunt !nlocuite prin lege,
de~i legiuitorul a precizat ca legea va intra in vigoare la 90 de zile de la publi-
carea ei !n Monitorul Oficial. Deci, de~i legea noua intra In vigoare la 90 de zile
de la publicare, in conformitate cu art. 72 alin. (2) ~i (3), unele dispozi\ii legale
vor ie~i din vigoare treptat ~i progresiv, dupa 90 de zile, !n raport de data finali-
zarii lucrarilor cadastrale ~i a registrelor de publicitate imobiliara la nivelul jude-
\ului. Modalitatea de intrare in vigoare (cu pastrarea legii vechi pentru o anumita
perioada, care deci va ultraactiva) este detem1inata de o situa\ie exccp\ionala,
1ntruciit finalizarea lucriirilor de cadastru se va realiza diferen\iat, la date diferite,
aviind ca finalitate intrarea, pe baza legii, a noului sistem de carte funciara.
4.2. Acfiunea normelor juridice in spafiu ~i asupra persoanelor

Este de principiu faptul ca norma juridica este teritorialii ~i persona/a, ln
sensul ca ea ac\ioneaza asupra teritoriului statului ~i asupra ceta\enilor sai. in
aceasta privin\ii, unele legi (Codul penal, spre exemplu) stabilesc principiul teri-
torialita\ii. Articolul 3 Cod penal stipuleaza faptul ca ,,Legea penala se aplica
infrac\iunilor pe teritoriul Romaniei". Norma juridica penala define~te ~i no(iunea
de teritoriu: solul, subsolul, apele interioare, marea teritoriala, fluviile ce stabilesc
frontiera (firul apei), coloana de aer cuprinsa lntre aceste limite, suprafa\a navelor
~i a aeronavelor romane (care de~i nu fac parte din teritoriu, pe ele se aplica
norma na\ionala).
Un exemplu de aplicare teritoriala a legii este oferit de art. 52.1 din Tratatul
privind Uniunea Europeanii (TUE) care define~te ciimpul de aplicare a Tratatului:
,,Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehii, Regatul Danemarcei,
Republica Federala Germania, Republica Estonia, Is Janda, Republica Elena,
Regatul Spaniei, Republica Francezli, Republica Italiana, Republica Cipm,
Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului,
Republica Ungaria, Republica Malta, Regatul Tiirilor de Jos, Republica Austria,
Republica Polonia, Republica Portugheza, Romania, Republica Slovenia,
Republica Slovacia, Republica Finlanda, Regatul Suediei ~i Regatul Unit al Marii
Britanii ~i Irlanda de Nord". in ceea ce prive~te spa\iile cu regim juridic special,
s-a decis ca spa\iul aerian, apele interioare ~i marea teritoriala ale statelor
membre, care sunt prelungiri ale teritoriului, intra, de principiu, in sfera de
aplicare a Tratatelor comunitare, cu excep(ia problemelor care tin de dreptul
intern.
Norma juridica romiina se aplica asupra cetatenilor siii (principiul cetii\eniei
active). Ea are inciden\a ~i asupra cetii\enilor striiini aflati pe teritoriul Romiiniei
sau asupra apatrizilor (persoanelor fiirii ceta\enie).
in privinta marginirii in spa\iu ~i asupra persoanelor a normei de drept,
probleme teoretice ~i practice s-au ivit, cu mult timp ln urmii, in indelungata
istorie a dreptului. Personalitatea dreptului era considerata ca o regulii Inca cu
dona mii de ani in urmii. Fiecare popor este ciirmuit de dreptul siiu (jure suo
Norma juridicii 149
vivit). Francii erau ciirmui(i de lex sa/ica (legea salica), Alleman ii de dreptul alle-
man, Romanii de dreptul roman. Mai tiirziu, regula personalitatii este completata
cu regula teritorialita\ii normei de drept (regula dominanta in Evul Mediu).
Extinderea raporturilor civile $i comerciale in plan international a <lat na~tere, in
mod firesc, unui proces de intiilnire a reglementarilor nationale ~i unor inevitabile
conflicte de .legi. Apare astfel dreptul international privat. Se ive$le necesitatea
reglementarii statutului real (care carmuie$te regimul juridic al bunurilor) $i
statutului personal (care carmuie$te regimul juridic al persoanelor). Fara a intra
in detalii (acestea sunt dezvoltate in dreptul international privat ~i in dreptul
comertului international), mentionam doar faptul ca, in caz de conflicte de legi,
atunci ciind exista un element de extraneitate, se apeleaza la normele conflictuale.
Spre exemplu, lex Jori (legea instantei), lex loci actus (legea locului in care s-a
incheiat actul), lex persona/is (legea personala), !es rei sitae (legea locului unde
este a$ezat bunul) etc.
Relatiile de drept international privat, reglementate pana la intrarea in vigoare
a Noului Cod civil de Legea nr. l 05/1992, sunt reglementate de catre acest Cod
in Cartea a VII-a ,,Dispozitii de drept international privat" (art. 2557-2584).
Potrivit Codului civil ,,raporurile de drept international privat sun! raporturile
civile, comerciale, precum $i alte raporturi de drept privat cu element de
extraneitate".
Natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina potrivit legii locului
unde acestea se afla sau, dupa caz, sunt situate [art. 2558 alin. (3) din Codul
civil].
in legatura cu forma actelor, in aces! caz are aplicabilitate legea teritoriala,
potrivit regulii: locus regit actum.
Teritorialitatea normei juridice nu este absoluta. in decursul istoriei, statele au
dezvoltat un sistem de relatii politico-diplomatice, sistem care a impus o seama
de institu\ii de profil, care sa serveasca scopul mentinerii climatului de cunoa$-
tere reciprocii a statelor, de respect §i buna conlucrare. In atare condi\ii a aparut $i
excr;pfia extrateritorialitiifii.
Infiin\area unei misiuni diplomatice permanente se realizeaza prin consim(ii-
mantul celor dona state care stabilesc rela\ii diplomatice, consim(lunant exprimat
in acordul prin care se infiin\eaza misiunea $i prin care se stabile$le ~i rangul sau
(ambasada, lega\ie) 1• Misiunea diplomatica are sediu ~i personal. Excep\ia extra-
teritorialita\ii prive$le sediul misiunii diplomatice ~i, in parte, personalul acesteia.
Aceasta excep\ie consta in aceea ca asupra acestora nu au inciden\a normele juri-
dice na\ionale.
Personalul unei misiuni diplomatice se compune din: personalul diplomatic;
personalul tehnic $i administrativ; personalul de serviciu. In cadrul acestora,
prima categorie (personalul diplomatic) se bucura de imunitate diplomaticii (un
sistem de drepturi §i privilegii). Amintim: inviolabilitatea persoanei diplomatului,
1
Ase vedea: M Mali/a, Diploma(ie. Scoli ~i institu\ii, E.D.P., Bucure~ti, 1975, p. 189
~i urm.; Gr. Geamanu, op. cit., p. 20 ~i urm.
scutirea de impozite ~i taxe personale, de taxe vamale, de presta\ii personale,
imunitatea de jurisdic\ie. in cazul Jn care agentul diplomatic savar~e~te fapte
incompatibile cu statutul sau ~i lezeaza grav ordinea de drept, statul acreditar
poate cere retragerea sa sau poate sa-1 declare persona non-grata, situa\ie Jn care
el este expulzat.
Cat prive~te celelalte categorii de personal dintr-o misiune diplomaticii, Jn
conformitate cu art. 3 7 din Conven\ia de la Viena ( 1961 ), personalul tehnic-
administrativ beneficiaza de privilegiile ~i imunitii\ile de care se bucurii agen\ii
diplomatici, cu excep\ia imunita\ii de jurisdic\ie, numai pentru actele siivar~ite Jn
cadrul exercitiirii func\iilor ]or oficiale, iar personalul de serviciu se bucurii de
imunitate numai pentru actele saviir~ite Jn exercitarea func\iilor lor; ei sunt scuti\i
de impozite ~i taxe pe salariile pe care le primesc.
Sediul misiunii ~i re~edin\a particularii a agentului diplomatic se bucura, de
asemenea, de inviolabilitate. In temeiul acestei imunitii\i, agen\ii ordinii publice ai
statului acreditar nu pot piitrunde Jn aceste sedii deciit cu consim\iimiintul ~efului
misiunii sau a agentului diplomatic (daca este vorba de re~edin\a sa). Statul
acreditar este obligat sa asigure ~i sii garanteze inviolabilitatea acestor sedii, luand
toate miisurile care se impun pentru a Jmpiedica invadarea; deteriorarea locii.Iului,
tulburarea lini~tii sau ~tirbirea demnita\ii misiunii. Sunt inviolabile documentele,
arhiva, corespondenta oficiala, valiza diplomatica §i curierul diplomatic.
in afara reprezentan\elor diplomatice a statelor existii ~i alte forme de repre-
zentare - reprezentarea pe liingii organiza\iile cu caracter universal, forme de
reprezentare economica permanentii 1•
Cat prive~te miirginirea Jn spa\iu ~i asupra persoanelor a ac\iunii normei
juridice, intereseazii regimul juridic al consulilor2. Misiunile consulare au sarcina
de a ocroti interesele economice, juridice ~i culturale ale statului care le nume~te,
ale cetii\enilor acestuia afla\i Jn (ara de re~edin\a. Ele exercita ~i anumite atribu\ii
administrative ~i chiar juridice (au, spre exemplu, atribu\ii notariale). fntrucat
misiunile consulare nu lndeplinesc func\ii la nivel guvemamental, func\ionarii
consulari stabilesc legiituri directe numai cu autorita\ile locale ~i nu cu guvernul.
Func\ionarii consulari se bucurii de privilegii ~i imunitii\i, mai restranse deciit
cele ale agen\ilor diplomatici.
Statutul consular include 1nlesniri, privilegii ~i imunitii\i privind postul con-
sular (folosirea drapelelor ~i a stemelor na\ionale, inviolabilitatea localurilor,
scutirea fiscala a acestor localuri, inviolabilitatea arhivelor ~i a documentelor,
inviolabilitatea coresponden\ei etc.).
Statutul consular mai cuprinde ~i o seamii de facilitii\i, privilegii §i imunita\i
ale funcfionarilor consu/ari, cum ar fi inviolabilitatea personala, imunitatea de
1
Pe larg despre acestea la disciplina Drept internafional public.
2
A se vedea: M Anghe/, Drept consular, Ed. ~tiin\ii ~i Enciclopedica, Bucure~ti,
1978; Gr. Geamiinu, op. cit., vol. cit., p. 47.
Normajuridicii 151
jurisdictie penalil (cu excep\ia infractiunilor deosebit de grave), scutirea fiscaliL
vamalil, etc.
in conformitate cu prevederile Conven(iei de la Viena (1963) cu privire la
rela(iile consulare, regimul juridic al consulilor tinde sil se apropie tot mai mult
de eel al diploma\ilor.
0 ultimil problemil care prive~te actiunea asupra persoanelor a normei juridice
se referil la regimul juridic al striiinilor1• No(iunea de strain desemneazii per-
soana care, aflata pe teritoriul unui stat, are ceta\enia altui stat sau este lipsita de
cetii\enie (apatrid). Statclc consacrii regimuri juridice diferite strainilor. Aflat pe
teritoriul unui stat strain, persoana este supusa regimului ce rezultii din situa\ia sa
ca strain, ea nelncetand legatura cu statul al carui ceta\ean este.
Sunt cunoscute trei forme de reglementare, de catre state, a regimului juridic
al strainilor: regimul national, regimul special ~i regimul ce rezultii din clauza
nafiunii celei mai favorizate.
Regimul nafional consta in recunoa~terea pentru straini a acelora~i drepturi de
care se bucura proprii sai ceta\eni. Sunt recunoscute strainilor toate drepturile
sociale, economice, culturale ~i civile, recunoscute ceta\enilor statului de re~e
din\a. Nu sun! recunoscute in general drepturi politice (de a alege ~i de a fi ales);
striiinii nu pot ocupa func\ii publice.
Regimul special constii 1n acordarea pentru striiini (pentru unele categorii ~i in
domenii de activitate determinate) a unor drepturi, nominalizate in acorduri
interna\ionale sau in legisla\ii na\ionale.
Clauza nafiunii celei mai favorizate este un regim consacrat in acorduri bila-
terale, 1n temeiul caruia un stat acordii strainilor un tratament la fel de avantajos
ca acela conferit cetil\enilor unui stat tert, considerat ca favorizat. Clauza are o
naturii contractualii, ea neexistiind in lipsa conven\iei dintre piir\i. Domeniile care
pot face obiectul clauzei sunt diverse: exporturi, importuri, tranzit, tarife vamale;
regimul persoanelor fizice ~i juridice; regimul misiunilor diplomatice ~i consu-
lare; drepturi de crea\ie intelectualil; administrarea justitiei, accesul la instan\e
(juridice sau administrative) etc. 2 lnsisten(a statelor de a ob\ine clauza, In rapor-
turile cu statele dezvoltate, este explicabila aviind In vedere faptul ca acordarea
clauzei implicit lnliiturarea discriminarilor, precum ~i facilita\i in rela\iile politice
~i economice.
1
Gh. Moca, Drept interna\ional public, Tipografia Universitii\ii Bucure~ti, 1989,
p. 215.
2
Gr. Geamanu, op. cit., p. 329.
Capitolul IX
Izvoarele dreptului
Analiziind, in cadrul capitolului ,,Conceptul dreptului", forma dreptului, am

subliniat faptul ca esen\a ~i con\inutul dreptului trebuie sii-~i giiseasca rnodalita\i
potrivite de exprirnare, forrne adecvate. ,,Dreptul - scrie Hegel - trece in exis-
ten(a fapticii mai !nti\i prin formii, prin faptul ca este pus ca lege (.. .)"1• Aceasta
imprejurare da dreptului posibilitatea de a fi cunoscut ~i, pe cale de consecin\ii,
de a fi respectat ~i aplicat la cazul concret. in teoria dreptului ~i in ~tiin\ele
juridice de ramura, aceste modalita\i specifice de exprimare a con\inutului
dreptului poartii ~i denumirea de izvoare ale dreptului sau surse ale dreptului.
§1. Notiunea de izvor de drept
Analiza izvoarelor dreptului a pus in lumina douii accep\iuni ale acestei

no\iuni: izvor de drept in sens material~; izvor de drept in sens formal.
Izvoarele rnateriale ale dreptului, denumite ~i izvoare reale, sunt concepute ca
adeviirate ,,dat"-uri ale dreptului, realita\i exterioare acestuia ~i care determinii
ac\iunea legiuitorului sau dau na~tere unor reguli izvoriite din necesita\ile practice
(dacii este vorba de obicei). Acestea sunt deci cauzele ultime ale dreptului,
,,fof\ele creatoare" ale dreptului, a~a cum le nurnea Ripert.
in con\inutul acestor izvoare (denurnite ~i surse2) sunt introduse elernente ce
apaf\in unor sfere diferite ale realita\ii sociale. Sunt socotite, astfel, izvoare ale
dreptului, factorii de configurare ai dreptului (analiza\i de noi la capitolul
,,Conceptul dreptului"), dreptul natural ~i ra\iunea umana, con~tiin\a juridica.
,,Dreptul pozitiv - scrie Djuvara - este (... ) secre\iunea con~tiin\ei juridice a
societii\ii respective"'.
fn sus-citata sa Iucrare, Jean-Louis Berge!, denume~te aces! izvor (sursii) izvor
substanfia/, fi\ciind referire la rolul fenomenelor sociologice In configura\ia solu-
\iilor legale.
Este evident ca analiza ~tiin\ifica a dreptului nu poate ignora rolul izvoarelor
materiale (sociale, economice, culturale, ideologice etc.). Ele reprezintii factorii
ce dau con\inut concret dreptului pozitiv, concentrand nevoile reale ale vie\ii ~i
relevandu-se legiuitorului sub forrna unor comandamente sociale (comenzi
sociale). Studiul acestora prezinta importan\ii atilt in procesul investiga\iei
1
2
A se vedea: .!. V. Calvi, S. Coleman, American Law and Legal Systems, New Jersey,
1989, p. 4; J.l. Berge/, op. cit., p. 53; E. Speranfia, op. cit., p. 432 etc.
3
M. Djuvara, op. cit., vol. II, p. 406.
lzvoarele dreptului 153
teoretice a fenomenului juridic, cat ~i Jn cadrul complex al activiti\\ii practice de
creare a dreptului. :;>tiinta legisla\iei, ca ~i sociologia legislativi\, pun mare accent
pe cunoa~terea modului concret de actiune a acestor factori, a corelatiei lor, a
raportului dintre diferitele surse 1•
Cealalti\ accep\iune a no(iunii de izvor de drept ne intereseazi\ Jn aces!
moment in mod deosebit, aviind Jn vedere faptul ca normele juridice nu se
prezinti\ in formi\ nudi\. Lor le este caracteristici\ o anumiti\ formli exterioarli.
Aceastli formli exterioarli poarti\ ~i denumirea de izvoare formate sau forme de
exprimare a normei de drept.
In teoria dreptului este larg dezblituti\ no\iunea de izvor al dreptului. Se face
distinc\ie intre sensul juridic al notiunii de izvor de drept ~i semnificatia sa isto-
rici\. in in\elesul pe care-I conferli istoria ~i arheologia juridici\ no\iunii de izvor,
aces! concept semnificli un anumit document care atesti\ o formli suprapusli de
drept (izvoare - relieve sau vestigii de civiliza\ie juridicli). Astfel apar pentru noi
Ti\bli\ele cerate descoperite Jn Transilvania sau documente de etnografie juridicli.
No\iunea de izvor al dreptului are ~i accep\iunea de sursi\ ideologica, Jn sensul
de bazin de civilizatie juridica, la care se conecteaza un anumit sistem juridic
national. in aces! sens, bazinul de civilizatie juridicli de tip romano-germanic a
influen(at (a fost sursa) a numeroase sisteme legale na\ionale (printre care ~i
sistemul juridic romanesc).
Sensul juridic al no\iunii de izvor fonnal al dreptului surprinde o multitudine
de aspecte, de modalitafi prin care confinutul preceptiv al normei de drept
devine regulii de conduitii, se impune ca model de urmat in relafiile dintre
oameni. Aceasta varietate de forme prin care normele juridice se exprimli,
determina pe unii autori' sli vorbeascli despre caracterul eterogen al surselor (al
formelor) dreptului.
Hans Kelsen considerli ca atunci cand se utilizeazi\ no\iunea de izvor de drept
trebuie si\ se aibli in vedere sensul corect al problemei; prin izvor de drept
urmand sli se Jn\eleagi\ nu forma tehnicli prin care urmeazi\ sli se manifeste
,,voin\a statului", intrucat o asemenea expresie nu este decal o ,,metafori\ de ordin
antropologic", ci ra\iunea pentru care o normi\ este val!dli3 • Validitatea nu este o
proprietate a normei, ci insi\~i condi\ia sa de existenta. In concep\ia normativisti\,
validitatea orici\rei norme rezida Jn ~i decurge din a~"numita ,,normli fundamen-
tala". Eficacitatea normei juridice este data de faptul ell ea este purtiitoare de
ra\ionalitate.
Teoria juridicli clasica a izvoarelor dreptului deosebe~te izvoarele scrise de
izvoarele nescrise, izvoarele oficiale de izvoarele neoficiale, izvoarele directe de
izvoarele indirecte. Spre exemplu: obiceiul este un izvor nescris, spre deosebire
de actul normativ care se prezinta totdeauna sub forma scrisa: obiceiul ~i doctrina
1
Berge/, op. cit., p. 59.
2
A se vedea, spre exemplu, Berge/, op. cit., p. 56.
3
H Ke/sen, General Theory of Law and State, 1949, p. 367.
sunt considerate surse neoficiale, spre deosebire de lege sau jurispruden(ii care
sunt surse oficiale; in acela~i timp, actul normativ sau contractul normativ sunt
considerate izvoare directe, pe ciind obiceiul sau normele elaborate de organiza\ii
nestatale, sunt izvoare mediate (indirecte), ele trebuind sa fie ,,validate" de o
autoritate statalii pentru a deveni izvoare de drept.
S-a vorbit ~i des pre izvoare creatoare ~i izvoare interpretative 1• Legea ~i
cutuma sun! izvoare creatoare, Jntruciit creeaza norme nqi, pe ciind jurispruden(a
~i doctrina, necreiind norme noi, ci doar interpretiind pe cele existente, nu au
caracter novator, ci doar interpretativ.
Alteori, s-a subliniat faptul ca trebuie prevenit pericolul confundiirii formei de
exprimare a dreptului cu unul din izvoarele sale. Clasificarea izvoarelor dreptului
trebuie racutii prin acceptarea datelor reale ~i considerarea implica(iilor sale de
ordin logic, evitandu-se astfel contradictiile ce se pot produce prin interpretarea
notiunilor de ,,con\inut" ~i ,,formii". in conformitate cu asemenea cerin\e, s-a
propus clasificarea izvoarelor dreptului Jn douii categorii: izvoare potenfiate ~i
izvoare actuate. Primele, izvoarele poten\iale, exprima posibilitatea de a elabora,
a modifica sau a abroga norme juridice. Factorul potential Jl constituie voin(a
socialii, conceputii unitar ~i cu posibilita\i exclusive realizate ~i exteriorizate prin
stat. Cealaltii categorie, izvoarele actuale, sunt, in aceasta luminii, izvoare efi-
ciente, determinate, operand pe relatii sociale concrete, constiind in toate actele
normative Jn vigoare.
Observam, mai Jntai, faptul ca Jntr-o asemenea interpretare se omite existen(a
in planul izvoarelor formale ale dreptului ~i a altor surse - obiceiul, jurispru-
denta etc.
Nu mai pu\in 'insa, Jmbra\i~iind o asemenea clasificare, ar urma sii ne 1ntrebam
care este rela\ia 1ntre ,,izvoarele poten\iale" ~i ceea ce doctrina denume~te
,,izvoare reale" sau ,,materiale"?
Preocuparile mai recente de clasificare a izvoarelor dreptului au pus Jn lumina
~i alte aspecte caracteristice formelor de exprimare a normelor juridice. S-a vorbit
astfel despre sursete formate sau tegale ale dreptului ~i sursete istorice sau mate-
riate ale sale2 • Aceasta 1mpar(ire este considerata drept inutilii ~i este criticatii de
ciitre cei care nu sunt de acord cu o rupere a celor douii domenii - material ~i
formal 3 •
Kelsen considera ca, Jn sensul siiu material ~i istoric, conceptul de sursii a
dreptului prive~te simpla cauzii de ordin istoric ce a condus la apari\ia sau care
explicii existen(a unei norme (condi\iile de ti mp ~i lac). in aces! sens, sursa
dreptului englez contemporan o constituie dreptul roman sau canonic ori regulile
morale. in sensul siiu formal sau legal, conceptul de sursii a dreptului trebuie
privit altfel, ~i anume, ciind noi spunem ca un statut este sursii de drept, atunci
!. Rosetti-Biiliinescu. 0. Sachelarie, N. Nedelcu, Principiile dreptului civil roman,

I
Bucure~ti, 1947, p. IO.
2
H. Ke/sen, General Theory of Law and State, 1945, p. 131-132 ~i 152-153.
3
A se vedea, spre exemplu, H. Allen, Law in the Making, 61h ed., p. 260.
lzvoarele dreptu/ui 155
cuviintul sursa nu se mai refera la cauze sau influen(e istorice ci la unul din
criteriile legale de validitate, acceptate de sistemul legal Jn discu(ie.
Kelsen introduce deci o distinc\ie netii Jntre cauzele istorice ~i ra(iunile de
validitate ~i eficien(a ale nonnelor juridice. Ceea ce intereseazii, de fapt, este
aces! din urmii aspect. Teoria dreptului trebuie sii se preocupe de ra(iunile de vali-
ditate ~i eficien(a ale dreptului. Aceste aspecte nu pot fi desprinse decal pe bazii
de analiza dogmatica, dreptul fiind un sistem logic inchis.
in ce prive~te cunoa~terea surselor istorice, Kelsen ridica Jn fa\a teoriei drep-
tului o adevaratii ,,excepfie de incmnpeten(ii" 1•
Apropiata acestei distinc(ii operate de Kelsen este ~i clasificarea izvoarelor
dreptului in izvoare de constituire ~i izvoare de calificare2.
in interpretarea izvoarelor dreptului, literatura juridica s-a pronun\at Jn sensul
recunoa~teri i unei dub le posibilita\i de concepere a izvoarelor - o concep(ie
geneticii ~i o concep\ie gnoseologicii. Concep\ia genetica ar urmari sa eviden(ieze
factorii care stau la baza aparitiei ~i a existen\ei normei juridice, iar concep(ia
gnoseologica ar urmari sa puna in valoare indiciile dupa care se poate recunoa§te
caracterul juridic al unor norme de conduita.
Unii autori 3 includ, alaturi de izvoarele cunoscute ale dreptului, §i a~a
numitele izvoare neformale ( substratul lucrurilor, echitatea individualii, politica
publica, convingerea morala etc.), preferabile pentru judecator, Jntruciit acestea 1l
pot ghida mai bine in pronun(area unor solu\iijuste. S-a repro§at, pe drept cuviint,
acestei opinii faptul ca introduce elemente subiective Jn procesul aplicarii drep-
tului, aviind consecin\e grave pentru principiul legalitii\ii.
Aceastii opinie corespunde, de altfel, orientarilor specifice ~colii socio-juridice
americane (In special $coala de la Chicago) care socote~te ca, intruciit legea
!ntruchipeaza istoria dezvoltiirii unei na\iuni Jn decursul timpului, ea nu poate fi
tratata aidoma unei carti de matematici, con\inand numai axiome §i corolarii.
Legile se pot deteriora Jn timp, ca urmare a necesitii(ii modelarii permanente Jn
func\ie de interesele comunita(ii. Experienta concretii americana Jn acest domeniu
a demonstrat imaginea unei agitate fluctua(ii Jn care norme corespunzatoare din
punct de vedere logic ~i juridic se dovedeau ineficiente sau cu efecte contra-
dictorii celui scontat, deregliind Jn Joe sa organizeze relatiile sociale. intre norme,
valori §i comportament apare o noua zona: domeniul atitudinilor, al interpre-
tarilor, al reac(iilor fa(ii de norme. Aceasta orientare conduce la o treptatii relativi-
zare a normelor §i a valorilor, la o identificare a oriciirei practici sociale cu un
factor de configurare a dreptului, orientare de natura a arunca dreptul §i sursele
sale formate pe terenul unei totale Jndoieli, ca forme esen(ialmente provizorii §i
instabile.
1
J. Dabin, Theorie Generale du Droit, citat supra, p. 24.
2
Pe larg, a se vedea A. Naschitz, op. cit., p. 20.
3
E. Bodenheimer, Jurisprudence. The Philosophy and method of the law, Haward
University Press, 1974, p. 349 (citat de S. Popescu, op. cit., p. 87).
Cele cateva preciziiri anterioare au avut darul, credem, sii punii in eviden\a
faptul ca studiul izvoarelor dreptului, al forrnelor sale de exprimare, a preocupat
~i continua sa preocupe giindirea juridica. Departe de a fi doar o problema strict
teoretica, chestiunea no\iunii ~i a clasificiirii izvoarelor formale ale dreptului, are
incontestabile virtu\i practice, fiind nemijlocit legata de procesul crea\iei juridice
~i de eel al apliciirii ~i al realizarii dreptului.
§2. Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului
Studiul izvoarelor (al formelor de exprimare) ale dreptului conduce la con-

cluzia existen\ei unei diversitati (pluralita\i) de asemenea izvoare. Necesitatea
unei multitudini de forme de exprimare pe care dreptul ~i le constituie este
deterrninatii de multitudinea rela\iilor sociale care reclama reglementare juridica.
Ar fi nepotrivit ~i in dezacord cu cerin\ele de ordine ~i legalitate ca dreptul sa se
exprime intr-o unicii modalitate. Toate tipurile de drept de piina acum au cunos-
cut o pluralitate de izvoare - acte normative ale autoritii\ilor statale, obiceiuri,
precedente judiciare, doctrina etc. Sisteme de drept calitativ asemaniitoare pot sa
se exprime in fom1e diferite, a~a cum, de altfel, un sistem de drept concret, de-a
lungul existen(ei sale, se poate reproduce in mai multe forme. Ponderea unuia sau
a altuia din izvoarele sale formale se modificii in raport de gradul dezvoltiirii sale,
de complexitatea rela\iilor sociale pe care le exprimii. Astfel, daca tipul dreptului
feudal cunoa~te ca forma de exprimare preponderenta obiceiul, revolu(iile bur-
gheze schimba radical raportul dintre obkei ~i actul normativ, In favoarea aces-
tuia din urrnii.
Izvoarele formale ale dreptului impuse de evolu\ia de piina acum a dreptului
sunt urrnatoarele: obiceiul juridic, practica judeciitoreasca 0i precedentul
judiciar, doctrina, contractul norma.tiv ~i actul normativ.
2.1. Obiceiul juridic (cutuma)

Obiceiul este eel mai vechi izvor de drept. Ca regula socialii, obiceiul precede
dreptului. El apare In treapta primltiva de dezvoltare a societii\ii, fiind expresia
unor necesita\i pe care orice societate le resimte, necesitii\i legate de conservarea
valorilor comunita\ii. La apari\ia sa, dreptul preia o serie de obiceiuri ~i le adap-
teaza realitii\ii specifice unei societa(i politice. Intruciit cea mai nedezmin\ita lege
socialii este aceea ca societatea (convie(uirea umana) creeaza reguli, raporturile
dreptului cu obiceiul n-au lncetat niciun moment, indiferent de ponderea - In
plan istoric - a obiceiului in sistemul izvoarelor dreptului.
Obiceiul este rodul unei experien\e de via\ii a unei comunita\i, al repetiirii unei
practici. Oamenii aplicii unele reguli in procesul interac\iunii !or, de multe ori in
mod incon~tient. Pe cale de repeti\ie, ei ajung la convingerea cii regula respectiva
este utilii ~i necesar a fi urmata in viata de toate zilele. Societatea infii\i~eazii un
tablou caracterizat printr-o paleta extrem de colorata de uzuri, obi~nuin\e, datini,
Izvoarele dreptului 157
obiceiuri. Este util sii consemniim faptul cii nu toate obiceiurile create de socie-
tate devin izvoare de drept. Mecanismul trecerii unui obicei din sistemul general
al normelor sociale in sistemul izvoarelor dreptului este marcat de douii momente
importante: a) fie cii statul, prin organele sale legislative, sanc\ioneazii (recu-
noa§te) un obicei §i-1 incorporeazii intr-o normii oficialii; b) fie cii obiceiul este
invocat de piir(i, ca normii de conduitii, Jn fa(a unei instan\e de judecatii §i aceasta
ii valideazii ca reguli\ juridici\.
in plan istoric, obiceiul juridic sau dreptul consuetudinar (cutumiar sau obi§-
nuielnic) a alciituit prima formii a dreptului pozitiv, un fel de drept rudimentar.
Scoala istorica a dreptului a subliniat cu tiirie importan(a acestei etape in for-
marea dreptului. Spiritul poporului (., Vo!ksgeist ") alciituie§te adeviirata sursa a
dreptului. Dreptul este astfel per excellentiam cutumi\. In timp, pe baza unor lente
acumuliiri, aceasti\ etapi\ este depii§itii §i perfec(ionata de activitatea specializati\ a
unor organe tehnice legislative.
Cutumele reprezintii o practicii atilt de inriidiicinatii !neat oamenii socotesc ca
prin ele i§i exerciti\ un drept pozitiv. Cutuma implici\ o indelungatii practici\
socialii; de aceea se socote§te cii in con(inutul si\u este cuprinsii o bogii(ie socio-
logici\.
Teoria romano-canonici\ a formula! doua condi(ii pentru ca un obicei sii
devinajuridic (deci izvor de drept), §i anuine: a) o condi(ie obiectiva (materia!a),
constand intr-o practicii veche §i incontestabilii (longa diuturna inveterata
consuetudo); b) o condi(ie subiectiva (psihologicii), in conformitate cu care
regula (practica) respectivii are caracter obligatoriu (opinio necessitatis), caracter
ce se poate revendica sub sanc(iune juridicii 1•
Acestor cerin\e formulate de vechea doctrinii Ii s-a mai adiiugat uneori §i o a
treia, §i anume: caracterul precis (sau cat de cat precizabil) al regulii de conduitii
impusii prin repetare.
Romanii numeau obiceiul juridic mores majorum (moravurile biitranilor).
Obiceiul apare, astfel, ca un fel de conven\ie tacitii a membrilor societii(ii sau a
grupurilor sociale. La Ulpian gi\sim un text care face vorbire despre obicei:
,, Diuturna consuetudo pro Jure et lege in his quae non excripto descendunt
observati so/et'' (lungul obicei se obi§nuie§te a se observa ca drept §i lege in pro-
blemele care in dreptul scris nu sunt tratate).
Cutuma se intemeiazii pe cazuri concrete la care se face apoi referire, fiind
evocate ca precedente. Se degaji\ astfel o no(iune generalii, alciituiti\ din ceea ce
1
A se vedea: G. G. Mironescu, Curs de Enciclopedia Dreptului, vol. I, Bucurejti,
1939, p. 215; E. Speran/ia, op. cit., p. 443; M Djuvara, op. cit., vol. II, p. 422; Berge!,
op. cit., p. 5; C. Hamangiu, I. Rosetti-Biiliinescu, op. cit., p. 17; Gh. BobN, op. cit.,
p. 181; I. Ceterchi, !. Craiovan, op. cit., p. 80-84; Gh. Mihai, op. cit., p. 94-98;
D. Ciobanu, Introducere Jn studiul dreptului, Hyperion XXI, 1991, p. 20-24; D. Mazilu,
op. cit., p. 214-218; S. Popescu, op. cit., p. 149-155; I. Dogaru, D.C. Diini~or, Gh.
Dani~or, op. cit., p. 111-115; I. Craiovan, op. cit., p. 371-374; J.L. Aubert, op. cit.,
p. 107-112.
158 Teoria generalG a dreptului
este comun unor cazuri concrete repetate. Aceasta este norma generala consacrata
prin cutumii. Legiuitorul poate valida printr-o normii legalii obiceiul sau poate
face trimitere la acesta.
in acela~i timp, este posibil ca, la apari\ia unei legi noi (a unui cod, spre exem-
plu), legiuitorul sii inliiture anumite obiceiuri, sii nu le mai recunoascii vala-
bilitatea, contestandu-le expres (Codul civil francez, spre exemplu, a abrogat, in
bunii miisurii, cutumele anterioare ). Este evident insii cii legiuitorul nu poate opri
formarea de noi cutume, uzuri, etc. in afara atitudinii legiuitorului ~i a legii scrise
faµ de obicei, instan\ele de judecata (jurispruden\a) sunt confruntate cu reguli
statomicite pe baza obiceiului. In practicii s-a ridicat problema dacii judecatorul
poate lua in considerare o regulii stabila de obicei, la care insii nu face trimitere
legea (codul). in dreptul vechi, judeciitorul care cuno~tea un obicei invocat de
parte fiicea aplica\iunea acestuia. Dacii lnsii regula era contestata de cealalta
parte, regula trebuia doveditii. Dovada se fiicea prin mijloacele de probii obi~nuite
(proba cu martori) sau se recurgea la ceea ce se chema inquisitio per turbam
(cercetare prin multime). Se recurgea la piirerea unui mare numiir de oameni din
regiune, cu experientft, care deliberau ~i emiteau un verdict de care judecatorul
\ine_a seama.
In dreptul modern, situa\ia este analizata nuan\at. Astfel, in dreptul public (In
dreptul constitu\ional ~i in dreptul international public), sub forma uzanfelor,
obiceiuljoaca Inca un rol important (a~a cum se va vedea in continuare).
In dreptul privat este sus\inuta opinia ca apelul la obicei (uzan\a) nu poate fi
fiicut decilt in limita legii (este vorba des pre obiceiurile consacrate ca izvoare de
drept de ciitre lege). Acest lucru este valabil ~i .In dreptul comercial, intruciit
legiuitorul roman a tinut sii specifice faptul cii, acolo unde legea comercialii tace,
se va aplica Codul civil (spre deosebire de Codul de comert italian, care a servit
ca model legiuitorului roman ~i care consacra aplicarea in subsidiar a obiceiului}.
In orice caz, este de principiu ca nu se recunoa~te calitatea de izvor de drept
obiceiului care ar con\ine o regula contrarii ·ordinii publice ~i moravurilor ~i nici
cutumei care ar abroga o lege in vigoare (cohsuetudo abrogatoria ~i desuetudo ).
Azi, obiceiurile opereaza mai mull In privinja interpretiirii voin\ei piirtilor ~i
chiar a legilor.
Existii un domeniu pe care autotii modemi 1l abordeazii ~i prin prisma rolului
obiceiului ~i anume eel al exercitiului dreptului subiectiv 1• Dreptul subiectiv nu
poate fi exercitat decat in limite rationale, in conformitate cu obiceiurile ~i
moravurile sociale2• Un drept exercitat in contradic\ie cu asemenea cerin\e
inceteazii a mai fi un drept (un uz} ~i devine un abuz. in aces! fol, obiceiul este o
coordonatii de apreciere a exerci\iului licit al unui drept. Este abordata aici subtila
teorie a abuzului de drept, teorie ce va face obiect de preocupare atilt in dreptul
material, cat ~i in dreptul procedural.
l Deleanu, Dreptul subiectiv ~i abuzul de drept. Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988.

1
2
Art. 14 al in. (I) din Codul civil prevede: ,,Orice persoana fizicii sau juridicii trebuie
sa 1~i exercite drepturile ~i obliga\iile cu bunii-credin\ii, In acord cu ordinea publicii ~i bunele
moravuri".
Scurtii privire istoricii. In primele organiziiri juridice (in Orientul antic),

normele juridice se giisesc in strilnsii legaturii cu regulile religioase, obi§nu-
ielnice. Codul lui Hamurabi, Legile lui Manu, Codul lui Mu atestii acest lucru.
Nu existii incii suficientii discriminare intre normele juridice §i cele extrajuridice.
Astfel, in cartea sfiinta a Per§ilor, Zend-Avesta, se intillnesc prescrip(ii cu carac-
ter religios, moral, ceremonial, juridic, prescriptii superstitioase, sfaturi practice
etc. Este momentul in care dreptul nu s-a delimitat, nu §i-a conturat un ansamblu
de forme care sii-1 reprezinte.
Mai tilrziu, la romani, dreptul cutumiar n-a avut prea mare intindere, data fiind
grija jurisconsul(ilor Romei de a reglementa raporturile sociale prin legi scrise.
Dupii caderea imperiului, dreptul roman, cu rigurozitatea elaboratelor sale §i
cu elegan(a §i eficienta constructiilor sale tehnice, este treptat subminat de obice-
iurile barbare. in perioada Evului Mediu, dreptul consuetudinar 1nregistreazii o
mare extindere. S-a incercat chiar §i strilngerea (incorporarea) obiceiurilor, pentru
o mai bum\ cunoa§tere §i aplicare a !or. Sunt cunoscute celebrele Oglinzi ger-
mane: Oglinda Saxonii (Sachsenspiegel, 1230) §i Oglinda Svabii (Schwaben-
spiegel, 1273-1282), iar in Franta: A§eziimintele Jui Ludovic eel Sfiint (1270).
Aceea§i nevoie l-a determinat, mai tiirziu, pe regele Carol al VU-lea al Fran\ei sii
dispunii printr-o ordonan\ii, Ia anul 1453, sii se redacteze toate cutumele §i sii se
publice 1ntr-un cod.
Acest proces de strilngere treptatii §i publicare a cutumelor le riipe§te acestora
caracterul !or fundamental de drept nescris. Observilnd acest fenomen §i comen-
tilndu-1, Hegel nota: ,,( ... ) prin faptul .ca ele (obiceiurile) sunt scrise §i adunate,
legile in vigoare ale unei na\iuni nu ihceteazii prin aceasta de a fi §i ele obiceiuri.
Ciind cutumele ajung sa fie adunate §i strilnse la un loc, atunci culegerea acestora
constituie Codul de legi (... )" 1•
Treptat, dupa revolu\iile burgheze, sistemele de drept din familia romano-ger-
manicii reduc sfera de influen\ii a obiceiului printr-o masivii politicii legislativii,
atat in dreptul privat, cilt §i in dreptul public (in mod special in dreptul penal).
Acest lucru este explicabil, date fiind rapidele schimbiiri in planul economico-so-
cial, care impun o dinamicii specificii dreptului. Or, obiceiul, cu tenta sa conser-
vatoare, nu poate raspunde necesitatii de celeritate {rapiditate) a schimbiirilor in
plan legislativ. Totu§i obiceiul este incii prezent in dreptul privat (civil §i comer-
cial) §i in dreptul public (constitutional §i administrativ). In dreptul constitutional,
el este prezent in mod deosebit sub forma traditiilor (traditiile constitutionale,
parlamentare, republicane, monarhice, tradi!iile organiziirii administrativ-terito-
riale etc.).
Sistemele de drept apartiniind familiei anglo-saxone (Common Law) men\in 1n
continuare dreptul cutumiar ca un izvor important al dreptului.
in dreptul interna/ional public, cutuma este un izvor principal de drept (aliituri
de tratat). Cutuma internationalii este o exprimare tacita a consimtiimilntului sta-
1
telor cu privire la recunoa~terea unei reguli determinate, ca normii de conduita

obligatorie in rela\iile dintre ele 1• Statutul Cur(ii intema\ionale de Justi\ie men-
\ioneazii expres cutuma ca ,,dovadii a unei practici generate, acceptate ca drept".
Observiim ca ~i 1n domeniul dreptului intema\ional public cutuma i~i pastreaza
elementul material, constand dintr-o practica constanta a statelor.
Totodata, aceasta practicii trebuie sii 1mbrace ~i elementul psihologic -
convingerea ca aceastii practicii are valoare obligatorie. Este interesant de remar-
cat faptul cii, in aceastii ramurii de drept, s-a vorbit uneori de a~a-numitele obi-
ceiuri spontane (instant custom), cand o anumitii practica este imediat adoptata ca
normii in rela\ii dintre state, fiira sii se a~tepte validarea sa Jn timp.
Pozifia obiceiului in dreptul romdnesc2• in jara noastrii, pozi\ia dreptului obi~
nuielnic s-a piistrat putemica pilna la 1nceputul secolului al XIX-lea. El a alcatuit
Jus Va/achicum sau Jus Valachorum (dreptul romanilor), formiind legea fiirii (lex
terrae) sau obiceiul pamdntului.
Primele legiuiri romiine~ti - a lui Alexandru eel Bun, a lui. Vasile Lupu, a lui
Matei Basarab - liisau loc larg de manifestare for(ei obiceiurilor. Codurile
Calimach (1817) ~i Caragea (1818) fiiceau referire expresa la dreptul cutumiar.
Articolul 13 al Codului Calimach prevedem ,,dacii 1n acest cod nu s-ar afla o lege
potrivitii la pricina 1nfii\i~atii, atunci se cuvine a se urma piimantescului obiceiu
carele, in curgerea de· mul\i ani de ob~te piizindu-se ~i intre judeciitori cercetan-
du-se, s-au 1ntiirit ~i cu chipul acesta au dobanditputere legiuitii".
Dupa apari\ia Cod.ului civil, la 1864, rolul obiceiului se restriinge, codul
fiiciind expres trimitere la anumite obiceiuri.
Actualul Cod civil, reluand dispozi\iile constitu\ionale cuprinse Jn art. 44
alin. (7), prevede 1n art. 603 ca: ,,Dreptul de proprietate obligii la respectarea
sarcinilor privind pmtectia mediului ~i asigurarea bunei veciniitii\i, precum ~i la
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului (s.n.) revin pro-
prietarului", iar Jn art. 1349 alin. (I): ,,Orice persoanii are 1ndatorirea sii respecte
regulile de conduitii pe.care Jegea sau obiceiul locului le impune" (s.n.).
in dreptul penal, rolul obiceiului este exclus, aici functioniind principiul lega-
litii\ii pedepsei ~i al incriminiirii (nulla poena sine lege $i nullum crimen sine
lege ), ceea ce presupune lntotdeauna, ca izvor al dreptului penal, .legea scrisii.
2.2. Doctrina
Doctrina, ca izvor de drept. Doctrina cuprinde analizele, investiga\iile, inter-
pretarile pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic. Ea este
~tiinja juridica (ale ciirui rol, structura ~i func\ii au fost prezentate ln cap. I al
1
Gh. Moca, op. cit., p. 32; Gr. Geamiinu, op. cit., vol. I, p. 29; A. Bolintineanu,
A. Nastase, op. cit., p. 39; R.M Bqteliu, op. cit., p. 47-54.
A se vedea, pe larg: Istoria dreptului romilnesc, vol. I, Ed. Academiei, Bucure~ti,
2
1980, p. 34-36, 172-190, dar, in mod deosebit, excelenta lucrare a prof. Emil Cemea,
Legea \arii, Ed. Universul Juridic, Bucure~ti, 2008.
/zvoarele dreptu/ui 161
cursului). in general, rolul ~tiintei este teoretic-explicativ, interpretiirile ~tiintifice
fllcute materialului normativ ajutiind, pe legiuitor sau pe judeciitor, in procesul de
creare ~i, respectiv, de aplicare a dreptului 1•
in aceastii luminii, chestiunea dacii ~i in ce miisurii doctrina este izvor de drept
comportii o necesarii pruden\ii. Obligii pe legiuitor interpretarea legii data intr-o
opera ~tiin\ificii ~i solu\ia propusa de autor? Este \inut legiuitorul (parlamentul) sii
se investeascii cu dezbaterea unui proiect legislativ (sau a unor miisuri sau solu\ii)
propus intr-o lucrare ~tiintificii (tratat, monografie, curs, studiu etc.)? Cu alte
cuvinte, trebuie ca doctrinei sa i se recunoascii valoarea de initiator legislativ? In
dreptul actual o asemenea posibilitate este exclusa. Acest lucru nu impieteazii cu
nimic asupra rolului indispensabil pe care-1 are teoria ~tiin\ificii in procesul legis-
lativ §i in procesul practicii juridice. Practica legislativa §i practica dreptului
(aplicarea dreptului de catre administra\ie §i de catre instan(ele de judecata) n-ar
putea exista §i cu atiit mai mult n-ar putea fi eficiente fllra teoria juridicii. in
acela~i timp, solu\iile §i interpretiirile doctrinei sunt totdeauna fondate pe cazuri
practice, pornesc de la fapte reale, iar apoi, pe cale de generalizare, le inter-
preteaza teoretic §i le explicii. in perioada imediat urmiitoare revolu\iilor bur-
gheze, perioadii caracterizatii prin reac\ia hotiiratii impotriva arbitrariului, specific
monarhiei absolute, §tiinta s-a miirginit la o exegeza a textelor (~coala exegetica),
ceea ce a lnsemnat Jncercarea de descifrare a voin\ei legiuitorului §i sublinierea
virtu\ilor legii, in acord cu aceastii voin(ii. Treptat, pe. miisura cre~terii in com-
plexitate a rela\iilor sociale ce-§i reclamau reflectarea Jn plan normativ juridic,
§tiinta piiriise~te aces! raga~ pur exegetic, abordiind fenomenul juridic din
unghiuri de vedere diferite, oferind deschideri extrem de interesante legiuitorului
~i organelor care aplicii dreptu!2.
Apar curente noi de cercetare - in Franta ,,Libera cercetare" (Fran9ois Geny),
Jn Germania ,,Liberul drept" (Erlich, Kantorowitz). ~tiin\a atrage aten\ia asupra
,,crizei dreptului", a ,,dreptului Jn Jntiirziere fa!ii de fapte", subliniazii necesitatea
Jmbogii\irii tematicii tradi(ionale a izvorului de drept §i a aprofundarii caracte-
rului ~tiin\ific al activita\ii de elaborare a dreptului.
Cele cateva preciziiri de mai sus au darul de a sublinia, o data in plus, utili-
tatea §tiin\ei, a doctrinei juridice in planurile specificate. Sistemul actual al izvoa-
relor dreptului nu mai poate retine Jnsii doctrina ca sursii creatoare nemijlocitii de
drept. Unii autori vorbesc despre rolul indirect (mediat), creator al doctrinei.
in istoria dreptului, doctrina a avut un rol creator nemijlocit. Situa\ia s-a
prezentat astfel Jn dreptul roman: la Roma, a existat unjus pub/ice respondendi,
a~a-numitele responsa prudentium - consultatii pe care le diideau jurisconsultii
(prudentes) asupra cazurilor speciale ce erau supuse aten\iei lor. Este cunoscut
faptul ca, la Roma, judeciitorii nu erau magistrati de profesie, ci simpli cetii\eni
1
D. Maingui, Introduction generale au droit, Ed. Litec, Paris, 2002, p. 139-142.
2
I'. Eminescu, Transformarile dreptului civil sub influenta revolu\iei tehnico-~tiin(i
fice, Ed. :;>tiin(ificii §i Enciclopedicii, Bucure§ti, 1979.
ale§i de justi\iabili ca sa-i judece. Era deci necesar fie ca ace§tia sa ceara con-
sulta\ii, fie cii justi\iabilii sa aduca asemenea consulta\ii Jn vederea solu\ionarii
cauzei. La inceput sarcina judecatorului era relativ U§oara, atata timp cat actele
juridice erau apreciate dupa un criteriu pur material - observiindu-se numai daca
s-au pronun\at anumite cuvinte ori s-au Jndeplinit anumite forrnalita\i. lmparatul
August a reglementat aceste consulta\ii, acordand doar anumitor jurisconsul\i
privilegiul de a da consulta\ii. Gaius afirma in ,,Institute" ca imparatul Adrian ar
fi hotliriit ca judecatorii sli nu se poatli Jndeparta de la parerea unanimli a acelor
prudentes carora le era perm is a crea dreptul (quibus permissum estjus condere).
Situa\ia s-a complicat pentru judecator atunci cand a trebuit sa se tina seama
de inten\ia plir\ilor, judecata devenind astfel o chestiune delicata. in epoca din
urrnli a imperiului, s-a apelat tot mai insistent la parerile vechilor jurisconsul\i,
aces! fapt diind adeseori na§tere la abuzuri. S-a stabilit atunci un fel de ierarhie a
jurisconsultilor. Parerile a patru dintre ei - Papinian, Paul, Ulpian, Modestin - au
fost observate Jntocmai ca o lege. intre timp, au mai fost adliuga\i §i al\i juris-
consul\i, fapt ce a determinat controverse. S-a decis ca Jn aceste situa\ii sa se
urmeze parerea majorita\ii, iar dacli aceasta majoritate nu existli, avizul Jui
Papinian urma sli prevaleze.
Doctrina a jucat un rol important Jn Evul Mediu. in fa(a obscurita\ii §i a nesi-
guran\ei dreptului cutumiar, judecatorii cautau solutii Jn comentariile din operele
§tiin\ifice. Se punea mare pre\ pe consensul savan\ilor, communi opinio doctorum
juciind un rol foarte important1• S-a vorbit chiar despre un drept al profesorilor
(droit de professeurs) sau despre cutuma specialistului (la couiume d'origine
savante). Atunci cand obiceiurile au fost stranse §i publicate in culegeri, rolul
doctrinei a sciizut, fiira sii disparii.
Este interesant de remarcat faptul ca in condi\iile forrnlirii de noi tipologii
juridice (este cazul dreptului european, spre exemplu), se reproduce Jntregul
sistem al izvoarelor dreptului, fiind recunoscuta §i doctrina izvor de drept.
2.3. Practica judiciari'i ~i precedentul judiciar

Practica judeciitoreasca, denumitli ~i jurisprudenfii, este alcatuita din totali-
tatea hotararilor judecatore§ti pronun\ate de ciitre instan\ele de toate gradele.
Potrivit scopului !or, instan\ele de judecata solu\ioneazli anumite cauze ce se
deduc Jn fa\a lor §i pronun\ii hotarari (sentinte) pe baza legii. Cauzelejudecate de
tribunale sunt de drept privat sau de drept public. Sesizat (prin ac\iune sau prin
rechizitoriu), judecatorul trebuie sli judece cauza §i sli pronun\e sentin\a. El face
aces! lucru interpretiind §i apliciind o norma juridica.
Actele de autoritate administrativa sunt supuse §i ele controlului judecatoresc,
pe cal ea contenciosului administrativ.
1
J.L. Berge/, op. cit., p. 71.
in materia controlului constitu\ionalitii\ii legilor, existii atilt sisteme de control

parlamentar (prin organe special constituite, cum ar fi Consiliul Constitu\ional in
Franta), ciit §i sisteme de controljudecatoresc (tribunale constitu\ionale).
Observam faptul ca rolul jurispruden\ei este acela de a interpreta ~i aplica la
cazuri concrete legea. Activitatea judecatorului este guvernata de doua mari prin-
cipii: a) el se pronun(ii intotdeauna in cauza pe care o judeca §i rtu are dreptul sa
stabileasca dispozi\ii generale in afara spe\ei particulare ce se deduce in fata sa;
b) unjudeciitor, potrivit cu regulile de organizare judecatoreasca din tarn noastrii,
nu este, in general, legat de hotiirarea, intr-o cauzii similara, pronuntatii de un alt
judeciitor (§i nici chiar de hotiiriirile sale anterioare).
In aceasta lumina, jurisprudenta nu poate avea rol creator, nu poate fi izvor de
drept.
'totu~i in practica se constata de rnulte ori faptul ca instan\ele de judecatii
ajung la solu\ii unitare in interpretarea §i aplicarea unui text de lege.
Pe. calea precedentului in sistemul dreptului anglo-saxon, judeciitorul poate
pron\lnta decizii cu valoare generalii. in Joe sa fie sursii doar interpretativa,
decizia judecatorului devine sursa creatoare a dreptului.
Precedentul judiciar este autoritatea pe care o poate avea o decizie judiciara
fa(ii de cauzele analoge. in masura in care o decizie anterioara interpreteaza
dreptul existent, aceasta interpretare se irnpune in cauzele suficient de
asemanatoare I.
0 atare situa\ie este de principiu inacceptabilii pentru sistemul dreptului
romano-gerrnanic §i, deci, a§a cum am subliniat deja, pentru sistemul dreptului
romanesc.
Va trebui sa avem in vedere doua situa\ii care subliniazii importan\a prece-
dentu[ui §i in aces! sistem juridic. Este vorba de deciziile lnaltei Cur\i de Casa\ie
§i Justi\ie in cazul recursului in interesul legii, precum §i de deciziile Curtii
Constitu\ionale.
Recursul in interesul legii este reglementat atilt in materie civilii, comercialii,
de contencios administrativ, cat ~i in materie penala. Codul de procedurii civilii
reglementeaza recursul in interesul legii la art. 329, iar Codul de procedura
penala, la art. 4142•2
in conformitate cu prevederile Constitu\iei, cuprinse in art. 126 alin. (3)
Jnalta Curte de Casa\ie ~i Justi\ie asigurii interpretarea §i aplicarea unitarii a legii
de catre celelalte instan\e judecatore~ti, potrivit competen\ei sale". Aceastii
1
H. Brun, G. Trembleay, Droit constitutionnel, Cowansville (Quebec), 1990, p. 24.
2
Pentru detalii: V.M. Ciobanu, Tratat teoretic ~i practic de procedura civila, vol. I, Ed.
National, Bucure~ti, 1997, p. 458; G. Boroi, D. Riidescu, Codttl de procedura civilii
comentat ~i adnotat, Ed. All, Bucure~ti, 1995, p. 600; !. Neagu, Tratat de procedura
penala, Ed. Pro, Bucure~ti, 2002, p. 644; !. Deleanu, Construc(ia judiciara a normei
juridice, \n Dreptul nr. 8/2004; D. Maingui, op. cit., p. 128-136; N. Popa, Motivarea
deciziilor Cm;ilor Supreme de Justi\ie, in Buletinul Casa\iei nr. 3/2008.
atribu\ie constitu(ionalii este realizatii prin unitatea propriei sale practici, dar, in
mod special, prin solu\ionarea recursului in interesul legii. in acest din urma caz,
sesizarea Cur\ii este fiicutii de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta
Cmte de Casa(ie §i Justi\ie, de colegiul de conducere al inaltei Cur(i, de colegiile
de conducere ale cur(ilor de apel §i de Avocatul Poporului. Cei care au dreptde
sesizare trebuie sa faca dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul
recursului in interesul legii ~i-au gasit interpretari ~i solu\ii diferite, cuprinse In
sentin\e definitive, in practica instan(elor judeciitore§ti de pe teritoriul (iirii,
anexiind aceste hotiirari la cererea de recurs. Judecarea recursului In interesul
legii se face de ciitre un complet special, suficient de reprezentativ la nivelul
Cur\ii, format din pre§edintele sau vicepre§edintele Cur\ii, pre~edin\ii de sec(ii,
l 4 judecatori din sec\ia In a carei competen(ii intra problema de drept care a fost
solu\ionata diferit de instan\ele judeciitore~ti ~i cate doi judecatori din cadrul
celorlalte trei sec\ii. Decizia pe care o pronun\a Curtea Suprema are autoritate de
lucru interpretat, nu are efecte asupra hotiiriirilor judecatore~ti examinate (acestea
nu vor fi reformate prin efectul considerentelor deciziei), la dezbateri nu sunt
citate par\i, nu participa avoca\i, sunt obligatorii pentru instan\ele care vor
solu(iona in viitor cauze analoage ~i se publica In Monitorul Oficial al Romiiniei,
Partea I (unde se publica actele normative - legi, ordonan\e guvernamentale,
decrete, hotiirari etc.).
Aceste solu(ii interpretative, constante ~i unitare sunt invocate uneori ca
precedente judiciare In activitatea judecatoreascii, pe baza lor solu\ioniindu-se
cauzele cu care sunt lnvestite instan\ele de judecata. Pentru acest motiv, se con-
sidera ca solu\ia interpretativa data de suprema instan\ii se poate lnscrie In riindul
izvoarelor secundare de drept. . .. .
in legatura cu dreptul Cur(ii de a asigura, pe calea deciziilor date In recursul in
interesul legii, aplicarea unitara a legii de ciitre instan\ele judeciitore~ti, Curtea
Constitu\ionala a Romiiniei a fost sesizata cu o excep\ie de neconstitu\ionalitate
privind esen(a acestui drept, pe motiv ca prin aceasta se lncalca art. 124 din
Constitu\ie. Motivarea acestei excep\ii de neconstitu\ionalitate consta In aceea ca,
intrucat numai legea este izvor de drept, interpretarea data de Curte, In sec\ii
reunite, ar conduce la o subordonare a voin\ei judecatorului acestei instan\e. Pe
de alta parte, se sus\ine ca in realitate uniformizarea practicii judecatore~ti se
realizeaza prin intermediul cailor ordinare de atac.
Prin Decizia nr. 528/1997, Curtea Constitu\ionala a respins excep\ia de necon-
stitu(ionalitate ridicata, statuiind ca ,,principiul supunerii judecatorului numai fa\a
de lege, potrivit art. 124 alin. (3) din Constitu(ie, nu are ~i nici nu poate sa aiba
semnifica\ia aplicarii diferite ~i chiar contradictorii a uneia §i a aceleia~i dispo-
zi\ii legate, in func\ie exclusiv de subiectivitatea interpretiirii unor judecatori
diferi\i". Asigurarea caracterului unitar al practicii judiciare este impusa ~i de
principiul constitutional al egalitatii ceta\enilor in fa(a legii ~i a autorita\ilor
publice, deci inclusiv al autorita\ilor judecatore~ti.
Deciziile date in interesul legii se impun prin for(a argumentelor ~i calitatea
motiva(iei. Ele sunt, a~a cum s-a aratat, obligatorii.
in eeea ee prive~e Deeiziile Cur(ii Constitutionale, se impun cateva precizari

legate de pozi\ia §i semnifica\ia acestei institu\ii in statul de drept1.
Pozitia Cuqii Constitu\ionale este fixatii in sistemul etatic prin Titlul V al
Constitu\iei Romiiniei (art. 142-147). Potrivit Constitu\iei, Cmiea Constitu\ionalii
are urmiitoarele atribu\ii: a) se pronun\ii asupra eonstitu\ionalitii\ii legilor, inainte
de promulgarea acestora, la sesizarea Pre§edintelui Romiiniei, a unuia dintre pre-
~edin\ii celor douii Camere, a Guvernului, a lnaltei Cm1i de Casa\ie ~i Justi\ie, a
unui numiir de eel pu\in 50 de deputa\i sau de eel pu\in 25 de senatori, precum ~i,
din oficiu; asupra ini\iativelor de revizuire a Constitu(iei; b) se pronun\ii asupra
constitu\ionalitii\ii tratatelor sau altor acorduri interna\ionale, la sesizarea unuia
dintre pre~edin\ii celor douii camere, a unui numiir de eel pu\in 50 de deputa\i sau
eel pu\in 25 de senatori; c) se pronun\ii asupra constitu\ionalitii\ii regulamentelor
~i hotiiriirilor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre pre~edintii celor douii
Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numiir de eel pu\in 50 de deputa\i sau
eel pu\in 25 de senatori; d) hotiirii~te asupra excep\iilor de neconstitu\ionalitate
privind legile ~i ordonan\ele, ridicate in fa\a instantelor judeciitore~ti sau de
arbitraj comereial; excep\ia de neconstitu\ionalitate poate fi ridicatii direct ~i de
ciitre Avocatul poporului; e) solu\ioneazii conflictele juridice de naturii
constitutionalii dintre autoritatile publice, la cererea Pre~edintelui Romiiniei, a
unuia dintre pre~edintii celor douii Camere, a primului-ministru sau a
pre~edintelui Consiliului Superior al Magistraturii; f) vegheazii la respectarea
procedurii pentru alegerea Pre~edintelui Romiiniei ~i confirma rezultatele
sufragiului; g) constatii existen\a imprejuriirilor care justificii interimatul in
exercitarea func\iei de Pre~edinte al Romiiniei ~i comunicii cele eonstatate
Parlamentului §i Guvernului; h) dii aviz consultativ pentru propunerea de
suspendare din func\ie a Pre~edintelui Romaniei; i) vegheazii la respectarea pro-
cedurii pentru organizarea ~i des!a~urarea referendumului ~i confirmii rezultatele
acestuia; j) verificii indeplinirea condi\iilor pentru exercitarea ini\iativei
legislative de ciitre cetii\eni; k) hotiirii~te asupra contesta\iilor care au ca obiect
constitu\ionalitatea unui partid politic; 1) indepline~te ~i alte atributii previizute de
legea organicii. Deciziile Cur\ii Constitutionale sunt general obligatorii ~i au
putere numai pentru viitor. Ele se publicii Jn Monitorul Oficial al Romiiniei,
Partea I.
Curtea este o autoritate autonomii, ea nu face parte din puterea legiuitoare,
executivii sau judeciitoreascii ~i nu se subordoneazii nici unei alte autoritii!i1 .
in ordinea de idei. care ne intereseazii, deciziile Curtii in cazul excep\iei de
neconstitutionalitate prezintii caracteristici ale precedentului judiciar. Excep\ia de
neconstitu\ionalitate a unui text de lege sau ordonantii se ridicii Jn fata unei
1
Pentru detalii: l Muraru, M. Constantinescu, Curtea Constitu\ionala a Romiiniei,
Ed. Albatros, Bucure§ti, 1997; l Deleanu, Justi\ia constitu(ionala, Ed. Lumina Lex,
Bucure§ti, 1995.
2
M. Constantinescu, Contencios constitu(ional, ed. a II-a, Ed. Augusta, Timi§oara,
1997, p. 12.
166 Teoria genera/ii. a dreptului
instan\e de judecata, unde par(ile l§i apara sau l§i valorifica un interes legitim. in
aceste cazuri, Curtea se pronunta in drept, ea nu solu(ioneaza pe fond litigiul,
aces! lucru il face judecatorul fondului.
Deciziile de neconstitu\ionalitate pronun\ate de Curte au efecte erga omnes ~i
nu inter partes /itigantes. Fiind obligatorii erga omnes, deciziile Cur(ii sunt evo-
cate ca precedente, intruciit un text de lege odatii declarat neconstitu\ional, pe
temeiul ridicarii unei exceptii lntr-un proces, nu mai poate face obiectul unei·alte
excep(ii de neconstitu\ionalitate. lnterpretarea data de Curte este obligatorie [a se
vedea considerentele cuprinse, in aces! sens, in Decizia or. 19/1997 (Monitorul
Oficial nr. 119 din 11iunie1997) §i In Decizia or. 44/1997 (Monitorul Oficial nr.
53 din 31 martie 1997).
Este recunoscut faptul ca nu numai tribunalele aplicii dreptul, ci §i organele
administrative. in acest sens, practica administrativii formeazii §i ea un corp de
solu\ii ce se degajii In procesul apliciirii legii. Boga! In con\inut sociologic; actul
administrativ este §i el rezultatul unui proces de interpretare §i aplicare la. cazuri
concrete a legii.
Asemenea solu\ii, degajate din practica judeciitoreasca sau din cea adminis-
trativa, sunt avute in vedere de legiuitor §i l§i gasesc loc, eel mai adesea, in rezol-
varile legislative.
Atitudinea de rezervii fa\a de recunoa§terea caracterului de izvor de drept
jurispruden\ei este fundamentatii pe principiul separa\iei puterilor. intr-adeviir,
intr-un stat de drept, crearea legilor revine organelor legiuitoare, organelor jude-
catore§ti revenindu-le sarcina aplicarii legilor la cazuri concrete. A recunoa§te
tribunalelor dreptul de elaborare normativa directa ar lnsemna a se for(a U§a crea-
(iei legislative, perturbandu-se echilibrul puterilor.
in plan istoric, jurispruden\a a jucat un rol important, ca izvor de drept, In
dreptul roman. Dreptul pretorian (care con\inea solu\ii creatoare ale pretorului)
constituie o importantii sursii de creare a unor norme §i a unor institu\ii ale drep-
tului roman 1•
in procesul recep(ioniirii dreptului roman In feudalism s-a afirmat, de ase-
menea, rolul jurispruden\ei (In special solu\iile judeciitore§ti creatoare de norme
noi in materie comercialii).
Procesul de codificare a restrans treptat, panii la anihilare, rolul creator al
jurispruden\ei. Sub forma precedentelor judeciitore§ti, despre care am amintit
(hotiirari ale Cur(ii Supreme), jurispruden(ei i se recunoa§te tottt§i, In planul
interpretiirii, rol creator. Aceasta este situa\ia In sistemele de drept ce apar\in
familiei romano-germanice. · .
in sistemele juridice conectate la bazinul de civiliza\ie anglo-saxon, jurispru-
den\ei continua sii i se recunoascii rol de izvor de drept. Dreptul comun (Common
Law) este alcatuit din hotariiri judecatore§ti §i obiceiuri juridice2 . Precedentul
judiciar joacii un rol foarte important, iar judecatorul nu este simplu interpret al
A se vedea E. Molcuf, Cu privire la rolul instan\elor judeciitore~ti in elaborarea ~i

1
aplicarea dreptului, in Revista de Drept Public nr. 4/2004.

2
J. Calvi, S. Coleman, American Law and Legal Systems, supracit., p. 13.
lzvoare/e dreptului 167
legii, ci un creator de lege (judge made law). 0 cauza poate fi solu\ionatii pe baza
unui precedent pronun\at cu sute de ani inainte. Existii culegeri de precedente, pe
materii, ceea ce nu inliiturii lnsii numeroasele complicatii ~i controverse. Refe-
rindu-se la acestea, Hegel remarca: ,,Ce monstruoasii incurciiturii incii domne~te
acolo, atilt in exerci\iul justi(iei, cat §i in dreptul insu~i, ne spun cunosciitorii
acestora. Ei observii mai ales 1mprejurarea ca, lntruciit legea aceasta nescrisa este
cuprinsii in deciziile cur\ilor de justi(ie §i ale judeciitorilor, judeciitorii sun! con-
tinuu chema\i sii legifereze, prin aceea ca ei sunt deopotrivii (inu\i sii se refere la
autoritatea predecesorilor lor care nu au fiicut deciit sii pronun\e legea nescrisii,
dar, totodatii, liberi sa nu se refere la aceastii autoritate, intruciit ei in§i§i au in ei
legea nescrisii, §i pe acest temei au dreptul de a se pronun(a asupra deciziilor
anterioare, dacii ele sunt sau nu de acord cu aceasta lege" 1•
Precedentele (stare decisis) sunt deseori etichetate in justi(ia americanii ca
,,insuficiente" din perspectiva lipsei de uniformitate in aplicare, rapo1tate la prac-
tica statelor federate. in multe cazuri, autoritatea precedentelor in raporturile
interstatale este serios subminatii. Punerea in executare a unor hotiiriiri unneaza
adesea procedura unui adeviirat exequatur. Sunt aduse in discu\ie, spre exemplu,
practicile specifice statului Nevada in materia desfacerii casiitoriei, in confor-
mitate cu care, pentru a se putea desface casiitoria, singura condi\ie este ca mm!
dintre soti sii fi locuit pe teritoriul statului eel pu\in cinci siiptiimiini. Se recu-
noa§te astfel a§a-zisul ,,divor(-migratoriu".
2.4. Contractul normativ

Contractul este un act juridic individual, in sensul ca el stabile§te drepturi ~i
obliga\ii pentru subiecte determinate (spre exemplu: pentru vanziitor ~i cum-
piiriitor, pentru locator §i pentru locatar etc.). Articolul 942 din Codul civil
define§te contractul ca un acord intre doui\ sau mai multe persoane spre a
constitui sau a stinge intre diin§ii un raport juridic. in aceastii acceptiune,
contractul nu poate fi izvor de drept.
Existii un gen de contracte care nu privesc nemijlocit drepturile §i obliga(iile
unor subiecte determinate (ca participan\i la un raport juridic), ci au In vedere
reglementiiri cu caracter generic. De aceea, ele poartii §i denumirea de contracte
normative §i, in aceastii calitate, ele sunt izvoare ale dreptului pozitiv.
Istoria dreptului consemneazii un atare izvor de drept in perioada feudalii,
ciind prin intermediul unor conven(ii, se reglementau raporturi dintre stiirile
sociale sau dintre acestea §i monarh. Magna Charla Libertatum ( 1215), incheiatii
(sub forma unei conven\ii, un contract) intre baronii, cavalerii §i orii§enii
riiscula\i, pe de o parte, §i regele loan fiirii de \arii, pe de altii parte, este un
exemplu, adesea citat, pentru ilustrarea rolului contractului normativ.
in dreptul constitufiona/, contractul normativ reprezintii izvor de drept in
materia organiziirii §i a functioniirii structurii federative a statelor. Federa\iile se
1
creeazii, 1n general, ca efect al 1ncheierii unor contracte (tratate) 1ntre state le care
doresc sii compunii federa\ia.
in ramura dreptului muncii §i al securitiifii sociale, contractul normativ este
izvor de drept, sub fonna contractelor colective de muncii, in care se previid
conditiile generale ale organiziirii procesului muncii Jntr-o ramurii determinatii ~i
pe baza ciirora sunt incheiate apoi contracte individuale de munca.
in legatura cu existenta contractelor colective ~i a contractelot de adeziune, Jn
teoria juridicii s-a sus\inut ca acestea vin sa sustina punctul de vedere potrivit
ciiruia dreptul nu emana numai de la stat, intrucilt dispozi\ille general-obligatorii
sunt stipulate Jn aceste contracte de catre sindicate (negociate cu patronatul).
Trebuie men\ionat Jnsii ca aceste dispozi\ii sunt ~i ele garantate de stat; ele se
Jntemeiazii Jn realitate pe alte dispozi\ii care consacrii posibilitatea contractului
colectiv sau de adeziune. Ele exista pentrn ca statul le-a Jngaduit prin legislatia
lui.
in sfilr~it, in dreptul international public, contractul nonnativ, sub forma
tratatului, reprezinta izvorul principal de drept. Tratatul este Jntotdeauna expresia
consimtamiintului liber al statelor ~i numai Jn aceasta masura el este izvor de
drepturi ~i obligatii pentrn statele semnatare. in dreptul international contem-
poran, tratatul este mijlocul eel mai important de reglementare a raporturilor
dintre state, de cooperare, pe baza egalitiitii suverane a statelor, Jn sprijinul res-
pectarii suveranitii\ii ~i a independen\ei acestora.
2.5. Actul normativ

Actul norrnativ juridic (den um it uneori ~i Legea ca izvor de drept). Am liisat
la urma analiza acestui izvor al dreptului, lntruciit, in momentul actual,· el are
importanta cea mai mare in sistemul izvoarelor dreptului. Locul proeminent pe
care-I de\ine actul nonnativ Jn sistemul izvoarelor de drept se explica atat prin
cauze istorice, ciit ~i prin ra\iuni care tin de trasaturile de con\inut ~i de fonna ale
acestui izvor juridic, in raport cu celelalte izvoare.
Legea, ca izvor de drept, apare la romani, ca un acord lntre magistrat ~i popor
(magistratul propune - rogat, poporul acceptii - iubet, propunerea fiicutii). in
dreptul vechi se mai cerea ~i ratificarea sau aprobarea senatului. La sfiir~itul seco-
lului I al erei noastre, popornl, pierziind puterea legislativa (care trece la senat),
legea (lex) inceteazii sii mai fie izvor de drept, treciind pe primul plan alte izvoare
- jurisprudenta, doctrina.
Dreptul feudal s-a exprimat, Jn general, prin obicei ~i jurisprudenµ. Centra-
lizarea excesiva a puterii in miina monarhului absolut a dat na~tere la numeroase
abuzuri, ilegalitati ~i la nesocotirea dreptului. A~a se explica faptul ca una din
tezele revolu\iilor burgheze a fost aceea a Jntroniirii legalita\ii, a respectarii nea-
batute a legii. Reac\ia fa(a de abuzul de putere ~i discre\ionismul, caracteristice
monarhiei absolute, s-a concretizat, Jn conditiile victoriei revolutiilor burgheze,
intr-o atitudine aproape religioasa fa\a de lege (de actul normativ). ,,Textele
lzvoare/e dreplu/ui 169
inainte de toate" era formula preferatii a burgheziei invingatoare. Acest lucru a
determinat trecerea pe primul plan a legii, In sistemul izvoarelor de drept. Vasta
ac\iune de codificare a redus treptat rolul obiceiului. Este, credem, suficient sii
amintim cii apari\ia, la 1804, a Codului civil in Franta a fost consideratii ca o
adeviiratii ,,nova\ie legislativa''.
Aici, in Franta anilor 1800, normele de drept scris (de drept roman, din sud)
reprezentau cam douii cincimi din teritoriul Fran\ei, pe ciind cele de drept cutu-
miar, trei cincimi. Prin apari\ia Codului au fost unificate cele circa 60 de cutume
generale ~i peste 300 cutume locale. Astfel, a~a cum s-a apreciat, unificarea
diferitelor sisteme de drept din Franta - ca efect al apari\iei Codului - a
reprezentat unul din cele mai mari progrese ale ~tiin\ei ~i ale practicii dreptului.
Evolu\ia istoricii a inregistrat o consolidare a pozi\iei actului normativ (chiar in
sistemul juridic anglo-saxon ).
Atunci cand se utilizeazii formula: ,,legea ca izvor de drept'', trebuie avut Jn
vedere sensul larg al no\iunii de lege (ca act cu putere obligatorie) ~i nu sensul
sau restri\ns (actul normativ pe care-I adopta, dupii o procedurii specifica, parla-
mentul). intr-adeviir, actul normativ cuprinde, 1n primul rand, legea elaboratii de
parlament (1nainte de toate, Constitu\ia), dar nu se reduce la aceasta. Existii un
sistem al actelor normative (despre .care ne vom ocupa in continuare ).
in sensul larg ~i comun al termenului, legea - insemniind orice regulii de drept
obligatorie - cuprinde orice izvor de drept (in acest sens §i obiceiul este o lege,
din moment ce este obligatoriu).
Totalitatea actelor normative alclituiesc dreptul scris (jus scriptum). Siguran\a
!or in privinta organiziirii ordinii de drept §i posibilitatea aplicarii !or imediate le
conferli o incontestabilii superioritate faµ de obicei. Pentru aces! motiv, in pro-
gresul !or juridic, popoarele au trecut de la simple practici cutumiare. la dreptul
scris (de la obicei la lege ).
Actul normativ este izvorul de drept creat de organe ale autoritli\ii publice,
investite cu competen\e normative (parlament, guvem, organe administrative
locale). Actul normativ cuprinde norme general-obligatorii a cliror aplicare poate
fi realizatii §i prin interven(ia fort,ei coercitive a statului.
Pozitia predominanta a actului normativ in sistemul izvoarelor dreptului in
sistemele de drept modeme, este determinatii de necesitatea de a se asigura secu-
ritatea §i stabilitatea comertului juridic'. Societatea resimte nevoia de siguran\ii,
de claritate ~i ordine in cadrul raporturilor inter-sociale, raporturi ce se caracte-
rizeazii printr-un grad sporit de complexitate, printr-o accelerare, fiira precedent,
a cursului legiiturilor pe linia produc\iei ~i a schimbului de activitli\i. Cutuma ~i
jurispruden(a sunt izvoare de drept mai oscilante, mai pu\in precise deciit actul
normativ. Actul normativ previne nesiguran\a dreptului, incertitudinile rezultate
din schimbiirile rapide ce au loc in societatea industrialii modemli. Legea - nota
1
Ase vedea l Dogaru, N. Popa, D.C. Diini§or, S. Cerce/ (coord.), Bazele dreptului
civil, Vol. I. Teoria generalii, Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2008, p. 69 ~i urm.
Bacon - trebuie sa fie certa, lntrucat, daca nu este certa, nu poate fi nici dreapta.
Pentru nevoia acutli de siguran(ii se impune o mlisurli sigura ~i permanenta.
Principiul legalita\ii implicli o subordonare necondi\ionatli a subiectului rapor-
turilor juridice fa\li de comandamentul normativ. Dar, pentru ca aceastli confor-
mare sli poatli deveni realitate nemijlocita in practica sociala cotidianli, este
necesar ca acestea (subiectele) sa-~i cunoasca drepturile ~i obliga\iile in mod clar
~i necondi\ionat. Forma scrisli a actului normativ, mijloacele statale specifice de
publicitate a con\inutului acestuia reprezinta garan\ii de certitudine a actului nor-
mativ, In raport cu altc izvoare de drept.
Totodatii, schimbarile rapide, dinamica transformli.rilor sociale specifice socie-
ta\ii actuale l~i pot glisi reflectarea operativli. in actul normativ ~i nu in obicei,
care este forma conservatoare a dreptului.
Mai este de remarcat, de asemenea, ~i faptul ca actul normativ se preteaza
mult mai u~or la aplicarea unor metode de elaborare ~i sistematizare (metode
informatice, stocarea informa\iei, programe juridice etc.).
Sistemul actelor normative juridice este compus din: legi, decrete, hotiirdri §i
ordonanfe ale guvernu/ui, regulamente §i ordine ale ministerelor, decizii ~i hotii-
rari ale organelor administrative locale'.
Locul central in sistemul actelor normative ii ocupli. legile. Lucrul este firesc
daca avem in vedere faptul ca legea este actul normativ elaborat de parlament,
organul puterii legiuitoare, care exprimli voin\a ~i interesele alegatorilor. Cele-
lalte acte normative, elaborate in conformitate cu competen\ele normative (cu
puterea reglementarli.) repartizate prin Constitu\ie altor organe (organele execu-
tive), trebuie sli. se subordoneze legilor. Ele sunt elaborate In vederea executarii
legilor. Fa\a de celelalte acte normative, legea se distinge prin eel pu\in trei trasli.-
turi specifice: a) legea are o procedura aparte de elaborare; b) legea are totdeauna
caracter normativ (celelalte acte ale organelor executive pot avea atilt caracter
normativ, cat ~i individual); c) legea are competen(ii de reglementare pri'marii §i
originarii (in sensul ca relatiile sociale trebuie sa-~i gaseasca oglindire normativli
in mod primordial In continutul legilor ~i nu al altor acte normative, acestea
nefiicand altceva decal sli dezvolte ~i sli. nuan\eze reglementarile primare cuprinse
in legi).
Pe calea deleglirii legislative, Guvemul poate reglementa primar rela\ii sociale
prin ordonan\e, In conditiile ait. 115 din Constitu\ie. Printr-o lege speciala de
abilitare, Parlamentul poate delega dreptul de reglementare primarli. Guvemului.
Domeniul de reglementare nu poate face parte, In asemenea cazuri, din eel al
legii organice. Legea de abilitare stabile~te In mod obligatoriu domeniul ~i data
pilna la care se pot emite ordonan\e. Delegarea legislativa implica deci posibi-
Amiinunte despre natura, mod de elaborare ~i adoptare, rela\ii dintre ele, clasificari,
1
etc., la cursul de drept constitu\ional ~i drept administrativ. A se vedea ~i M Eremia,

lerarhia actelor juridice cu putere normativa In sistemul de drept din Romania, In Revista
de Drept Public nr. 2/200 I.
lzvoare/e dreptului 171
litatea reglementiirii primare §i originare prin ordonan\e emise de Guvern, posibi-

litate sever circumstan\iatii prin dispozitiile constitutionale. In aces! sens s-a pro-
nun\at §i Curtea Constitu\ionalii in Decizia nr. I 02/1995 (Monitorul Oficial
nr. 287 din 11 decembrie 1995).
Potrivit rut. 115 alin. (4) §i (5), Guvemul poate adopta §i ordonante de
urgen(ii, dar numai Jn situa\ii extraordinare a ciiror reglementare nu poate fi
amanata. Guvernul are obligatia e a motiva urgenta In cuprinsul ordonan\ei de
urgen(ii. Aceste acte normative emise de Guvern nu pot fi adoptate in domeniul
legilor constitu(ionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale
statului, drepturile, liberta\ile §i indatoririle prevazute de Constitu\ie, drepturile
electorale §i nu pot viza miisuri de trecere silitii a unor bunuri in proprietate
publicii [art. 115 alin. (6)].
in cadrul legilor, se remarca, prin importan(ii §i prin note fundamentale, legile
constitu(ionale. Constitu\iile fixeaza regulile esentiale de organizare §i func(io-
nare a ordinii intr-un stat. Fiind ea Jnsa§i drept pozitiv, constitu\ia unui stat stii la
baza acestuia, in sensul ca in constitutie este concretizatii valoarea absoluta -
dreptatea - §i i§i giisesc consacrarea majoritatea principiilor fundamentale politi-
co-juridice.
Dincolo de semnifica(ia sa etimologica ( constitutio inseamnii a§ezarea cu
temei), de importanta sajuridicii (constitu\ia este legea fundamentalii), constitutia
unei natiuni Jnseamnii §i o stare de spirit - ea este o adevaratii cutie de rezonanta
a spiritualitii\ii nationale.
Constitutia - aceastii ,,lege deasupra legilor" - formuleazii valorile funda-
mentale Jntr-o formii normativii §i creeaza ,,convingerea cii existii o regulii de
drept superioarii a puterii publice pe care o limiteazii §i careia ii impune sarcini" 1•
Striibatand toate raporturile societii\ii, constitu\ia trebuie sii rezulte firesc din
relatiile unui popor. ,,A dori - scria Hegel - sii dai unui popor, a priori, o consti-
tu\ie, ar nesocoti tocmai momentul Jn care constitu\ia ar fi mai mult o niiscocire a
giindirii ( ... ) fiecare popor J§i are constitu(ia care i se potrive§te §i care i se
cuvine"2 .
Napoleon, spre pilda, a dorit sii dea spaniolilor o constitu\ie a priori mai ra\io-
nalii deciit ceea ce avuseserii ei mai inainte §i totu§i ace§tia au respins-o, Jntruciit
nu riispundea aspira\iilor lor la acea vreme.
Poporul trebuie sii aibii fa\ii de constitu\ia Jui sentimentul dreptului siiu §i al
stiirii sale de fapt, altfel ea va exista Jn chip exterior, ar riimi\ne fiira semnifica\ie.
In acest sens, legile Jn general, dar Jn mod special Constitu\ia, trebuie sii fie
oglinda stiirii unui popor, sii reflecte gradul siiu de dezvoltare §i de ln\elegere.
1
L. Duguit, op. cit., t. III, p. 348.
2
§3. Izvoarele dreptului Uniunii Europene 1
1. Izvorul primar sau originar ii constituie tratate/e constitutive (tratatul de la

Paris ~i tratatele de la Roma) care au pus bazele Uniunii Europene; tratate/e de
modificare a tratatelor constitutive; tratate/e de aderare ale state/or membre la
Uniune; diferitele protocoa/e, convenfii, documente anexe la aceste tratate, pe
care Curtea le-a caracterizat ca avand ,,aceea~i for(a imyerativa".
2. lzvorul derivat consta in actele institufiilor U.E. lntre acestea se regasesc:
a) Deciziile ~i regulamentele. Deciziile generale ~i regulamentele au caracter
de generalitate ~i obligativitate. Deciziile generate ~i regulamentele se publica in
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ~i se impun in totalitatea dispozi\iilor lor
institu\iilor comunitare, statelor membre, autorita\ilor ~i ceta\enilor acestora. intre
aceste doua categorii de izvoare existii deosebirea ca, in timp ce deciziile gene-
rale emana numai de la Comisie, regulamentele pot fi emise fie de Consiliu, fie
de Comisie.
b) Recomandiirile ~i directivele. Articolul 14 CECO stabile~te ca ,,Recoman-
darile sunt obligatorii pentru atingerea scopurilor pe care le desemneaza, dar lasa
destinatarilor alegerea mijloacelor proprii de atingere a acestor scopuri", iar
art. 189 CEE ~i art. 161 CEEA caracterizeaza directive/e ca fiind actul ce leaga
toate statele membre destinatare In ceea ce prive~te rezultatul de atins lasiind, in
acela~i timp, instan\elor na\ionale competenta privitor la forma ~i mijloace.
c) Avizele nu obliga nici destinatarul, nici autorul, scapiind controlului juris-
dictional. Totu~i, aceste avize, care emana de la Consiliu sau de la Comisie pot
produce efecte juridice. Avizele motivate ale Comisiei sau avizele conforme ale
Consiliului produc astfel de efecte.
d) Acte atipice, cum ar fi rezo/ufii ale Consiliului, comuniciiri ale Comisiei,
decizii ale reprezentan\ilor statelor membre in cadrul Consiliului, declarafii
comune sub semnatura pre~edin\ilor celor trei institu\ii - Consiliul, Comisia,
Parlamentul.
3. Jurispruden{a este, la randul ei, izvor de drept comunitar. Caracterul de
izvor de drept al jurispruden\ei se datoreaza pozifiei ocupate de Curte de asigu-
rare a respectului dreptului comunitar, faptului ca doar Curtea dii interpretare cu
caracter autentic, fapt ce constituie premisa asigurarii omogenita\ii ~i coeren\ei
sistemului ~i construcfia ,,acquis "-ului comunitar.
4. Principii/e generate (analizate la noi la capitolul ,,Principiile dreptului").
Ca urmare a efectului direct al dreptului comunitar asupra dreptului national,
pentru fiecare proiect de act normativ elaborat de legiuitorul roman este necesara
o motivare care trebuie sa cuprinda o men\iune expresa cu privire la compa-
tibilitatea acestuia cu reglementarile comunitare in materie, determinarea exacta a
acestora ~i, daca este cazul, masurile viitoare de armonizare care se impun.
1
Unele aspecte au fost prezentate supra la Capitolul III. Conceptul dreptului,
Tipologia Dreptului Uniunii Europene.
Capitolul X
Tehnica elaborarii actelor normative
Prezen\a actului normativ in sistemul izvoarelor formale ale dreptului este

rezultatul activita\ii constructive des:la§urate de organe specializate, abilitate prin
Constitu\ie, legi sau regulamente cu competentii normativii (cu dreptul de a ela-
bora nonne cu putere general-obligatorie). Aceste organe poaita denumirea de
organe Jegiuitoare (denumite §i ,,legiuitorul" sau ,,legislatorul") §i ele sunt, ina-
inte de toate, organele puterii legiuitoare, indreptii\ite sii reglementeze primar §i
originar rela\ii le sociale fundamentale dintr-o societate, sa organizeze ordinea
juridicii a unei natiuni sau a unei comunitii\i de natiuni.
Activitatea acestor organe se des:la§oarii in confonnitate cu anumite reguli de
telmicii juridicii §i potrivit cu scopurile generale, impuse de buna func\ionare a
mecanismului social, de coexisten\a a libertatilor sociale. Dintr-o atare perspec-
tivii, activitatea organelor cu atributii legislative este larg receptatii de societate §i
prezintii o incontestabila valoare teoretica, dar, mai ales, practica. Transpunerea
faptelor sociale - cu cerin\ele, tendin\ele §i Jegitii(ile !or - Jn rela\ii nonnativ-juri-
dice implicii, mai intiii, o fundamentatii activitate cognitivii, iar apoi, o calificatii
munca de apreciere valoricii, de triere, evaluare §i valorizare a con(inutului aces-
tor fapte §i relatii, in vederea trecerii de la indicativ la imperativ, prin intennediul
ac\iunii legiuitorului.
Dezvoltarea socialii actualii, cre§terea In com plexitate §i volum a contactelor
inter §i intra-sociale, amplificii sarcinile organelor legislative §i determinii o
cre§tere a capacitii(ii !or de receptare a comandamentelor sociale, de apreciere
proprie a acestor comandamente, de perfec\ionare a tehnicii juridice. Nu este
intiimpliitor faptul ca, in condi(iile actuate, este tot mai larg dezbiitutii problema
unei direc(ii specifice a §tiin(ei dreptului - §tiin(a legislativa sau l~gistica
(formala) 1•
§1. N ofiunea tehnicii juridice
Crearea dreptului, in baza necesita(ilor pe care via(a le Jnrati§eaza, reprezintii

o ac(iune de mare rezonan!ii socialii §i cu adiinci implica(ii in derularea normalii a
raporturilor esen(iale dintre oameni. in aces! proces, un rol, dacii nu exclusiv, eel
pu\in fundamental, 11 are - mai ales Jn societiitile moderne - cunoa§terea §tiin(i-
ficii, teoria juridicii. Au, de asemenea, importanta !or, procedeele tehnice, aitifi-
ciile, modalitii(ile practice de constructie normativii. Prin intermediul acestora,
cerin\ele vie\ii sociale Jmbracii forma specificii a reglementiirilor legate.
1
/. Vida, Legisticii formalii, Ed. Lumina Lex, Bucure§ti, 2006.
Una din mo§tenirile incontestabile ale dreptului roman o reprezinta crearea

alfabetului juridic §i progresul In domeniul tehnicii juridice. Daca nu ne-au lasat
o teorie §tiin\ifica inchegatii a elaborarii dreptului, elaboratele tehnice ale
dreptului roman, decizia §i claritatea defini\iilor, logica §i consecven\a gandului
juridic - toate acestea stau dovada §i miirturisesc marea artii a jurisconsul\ilor
Romei. Acest lucru a fiicut ca asemenea construc\ii sii poatii striibate timpul, sa
poata fi lnsu§ite, peste mii de ani, de orice legiuitor.
Cu douii sute de ani In unnii, giindirea juridica !ncepe sa se preocupe de latura
teoreticii a procesului legislativ. Problema care se punea era aceea de a stabili
dacii dreptul este un ,,<lat'', in afara oriciirei elaboriiri umane, sau este ,,construit"
de om. Savigny (§eful §colii istorice a dreptului) recunoa§te existen\a, sub numele
de tehniciijuridicii, a unei elaboriiri §tiintifice (adicii rationale) a dreptului, care se
distinge de ,,elementul politic" al crea\iunii, prin care el ln\elegea crea\ia spon-
tana a dreptului In straturile adiinci ale spiritului popular. in concep\ia sa, ,,ele-
mentul tehnic" al acestei crea\iuni 11 constituie contribu\ia juristului specialist,
ceea ce adaugii el la elaborarea spontana a dreptului In siinul poporului. in ochii
sai, aceastii elaborare §tiin\ificii este un aport creator, original. $i von Ihering
admite ideea unei ,,tehnici juridice'', ca un ansamblu de metode §i artificii speci-
fice, menite a asigura dreptului o realizabilitate fonnala. lncerciindu-se distinc\ia
lntre ceea ce este spontan In drept §i ceea ce este artificial, construit de juri§ti, se
admite rolul utilitar al tehnicii. Principiile genera le metafizice ( adeviiruri obiec-
tive care se impun ra\iunii omene§ti) care dominau giindirea juridicii, sunt acum
reduse la un numiir de precepte, extinziindu-se domeniul de manifestare al
tehnicii.
Formularea clasicii a distinc\iei lntre ,,<lat" §i ,,construit'' In drept o giisim la
Fr. Geny; In cultura juridica franceza, Gerry dii, la lnceputul secolului XX, o nouii
orientare §tiin\ei dreptului. in lucrarea sa: ,,Methode d' interpretation et sources en
droit prive positif', Gerry riistoama vechea metodii de interpretare, care domina
atilt doctrina, cat §i jurisprudenta secolului al XIX-lea, metodii cunoscutii sub
denumirea de Scoala exegetica (metoda exegetica), constand In suprasolicitarea
virtu\ilor legii, ln respectul religios al textelor. Aceastii ,,metodii" el o lnlocuie§te
cu ,,metoda ~tiintifica".
intr-o altii lucrare monumentalii ,,Science et tehnique en droit prive positif' (In
patru volume), Gerry trece ln revistii toatii §tiin\ajuridicii, dandu-i o nouii formula
ce poate fi rezumatii In distinc\ia lntre ,,dat" (,,le donne ") §i ,,construit" (,,le
construit ").
,,Dat"-ul dreptului este cercetat de §tiin\ii care formuleaza principiile generate
ale viitoarei reglementari, pe ciind ,,construit"-ul este rezultatul tehnicii. Geny
reduce la cateva precepte dreptul natural, precepte denumite ,,sinteze ale reali-
Tehnica elaboriirii actelor normative 175
tiitii'', pe care le opune conceptelor ~i le define~te ,,procedee intelectuale ale teh-

nicii dreptului" 1•
Ce intelegea Geny prin ,,dat2"? ,,Dat"-ul, in concep(ia sa, corespun de apro-
xirnativ no\iunii fundarnentale de drept natural. El constii intr-un fond de ade-
viiruri morale ~i economice care, puse in fa\a faptelor, comandii, pentru a le
domina, anumite direc\ii. Obiectul acestor direc\ii se concretizeazii Jn jurul ideii
supreme de ,just obiectiv", reprezentiind un echilibru de interese, pe care trebuie
uneori sii-1 cercetiirn cu ra\iunea, dar care niciodatii nu ne dii deciit o orientare
destul de vagii, de naturii rnai mult moralii decal econornicii. ,,Dat"-ul riimiine
baza esen\ialii a dreptului pozitiv, ne procurii ,,regula", ,,principiul".
intrucat ,,dat"-ul este prea abstract, in raport cu realitii\ile tangibile, el trebuie
pus in aplicare cu ajutorul tehnicii. Tehnica juridicii constii mai mult in ac\iune
decal in cunoa~ere, implicii mai rnult voin(a decal inteligen(a. Ceea ce carac-
terizeazii tehnica juridicii, este artificiul care opereazii asupra lucrurilor mode-
landu-le printr-o serie de mijloace, adaptate toate scopurilor dreptului. Aceste
mijloace sunt practic inepuizabile, ciici cuprind toate sursele ingeniozitii\ii rnin\ii
umane. Ele sunt necesare pentru ca dreptul sii-§i atingii scopul final. Si vor fi cu
atilt mai perfecte, cu cat vor perrnite realizarea acestui scop mai repede, mai
cornplet, mai economic.
Conceptele §i categoriile dreptului sunt indispensabile pentru a da vagilor
realitati ,,§tampila juridicii". Pentru ca realitii!ile sii poatii primi reglementare juri-
dicii trebuie ca inteligen(a sii intervinii spre a le face accesibile spiritului
01nenesc3.
Datoritii caracterului siiu imperativ, dreptul cere o precizie ~i o sistematizare
pe care numai perceptele intelectuale i le pot da. Prin generaliziiri §i abstrac\iuni,
tehnica juridicii tinde la economia giindirii sau a rnijloacelor. ,,Tehnica juridicii
produce media(iunea necesarii intre perceptele schematice ale disciplinei noastre
§i viata concretii a ornenirii"4 •
Redusii la aceste cateva preciziiri, subliniem faptul ca Fr. Geny, prin gandirea
sa, a exercitat o enormii influen(ii asupra teoriei dreptului, piirerea sa fiind imbra-
\i~atii (~i cornpletatii critic) de numero~i teoreticieni ai dreptului. Si in Romania,
rnarele jurist Nicolae Titulescu a fost interesat de rolul creator al tehnicii juridice
care avea ca sarcinii sii ofere legiuitorului solu\ii de adaptare a reglementiirilor ~i
a institu\iilor juridice la necesitii\ile sociale noi, pentru o satisfacere deplinii a
intereselor sociale practice §i a facilitiirii progresului juridic. In aceastii luminii,
Titulescu elaboreazii teoria drepturilor eventuale, categorie juridicii nouii care
Jmbogii\ea tradi\ionala clasificare a actelor juridice in pure ~i simple ~i condi-
\ionale, pe care o considera ca insuficientii §i restrictivii, ne\inand seama de un
1
Fr. Geny, Science et technique, t. Ill, p. 175.
2
Fr. Geny, Science et technique, t. IV, p. I47.
3
Idem, t. Ill, p. 204.
4
Idem, t. I, p. 193.
numiir de situa\ii, ln care, nefiind vorba nici de drept pur ~i simplu, nici de drept
1
condi\ional, s-ar condamna, practic, aceste situa\ii la o stare de neantjuridic •
imbra\i~and, dar ~i dezvoltiind, printr-o preluare criticii, concep\ia Jui Geny,
Paul Roubier obiecteaza fa\a de modul ln care Geny concepe elaborarea dreptului
,,construit" pe baza ,,dat"-ului real, istoric, rational ~i ideal. Roubier nu este de
acord ca aceasta ar fi o simpla opera tehnica. Roubier considerii ca, In realitate,
nu poate exista legiferare fiirii o selectare. Din complexul de reguli care pot fi
adaptate, trebuie selectate, In baza unui criteriu de valoare, pe aceea care cores-
punde mai bine uneia din urmiitoarele valori: securitatea juridica, justi\ia ~i echi-
tatea, progresul sociaI2.
Jean Dabin remarca faptul ca partea de ,,construit" In dreptul pozitiv are o
foarte larga extensie. Legile, cutumele, jurisprudenta, ca surse formate ale drep-
tului, sunt rezultatul acestei construc\ii - legea, de legislator, - jurisprudenta, de
tribunale, - cutuma, de catre popor. Este adevarat ca la baza construc\iei stii
,,dat"-ul, o realitate anterioarli, denumitli fie ,,drept natural", fie ,,drept rational",
fie ,,drept transpozitiv".
,,Oricare ar fi modul de formare sau de forrnulare a dreptului, acesta nu valo-
reaza, din punct de vedere ~tiin\ific, deciit prin suma de ra\iune juridica pe care o
cuprinde3".
Din faptul ca dreptul este ,,construit" nu trebuie dedus ca· aceasta construc\ie
ar putea fi edificata ln mod arbitrar. Legiuitorul nu extrage regula din neant ~i nu
o edifica 1n vid. Crea\ia juridica este o opera a ra\iunii care apreciaza faptele,
rela\iile ~i, ln general, toate realita\ile care intereseaza ordinea sociala, securitatea
raporturilor umane, ,,binele public".
Independent de deosebirile de piireri ln privin\a con\inutului opera\iunilor
~tiin\ifice ~i tehnice, a ponderii !or ln procesul crea\iei juridice, ideea, subliniata
mai !ntiii de Geny ~i preluata, apoi, de al\i autori, In conforrnitate cu care trebuie
operata distinc\ia necesara lntre ~tiin\ii ~i tehnica, meritli a fi re\inutli. in cadrul
acestei distinc\ii, ~tiinta supune investiga\iei mediul social ce soticita interventia
legiuitorului, iar tehnica determina modalita\ile prin care aceastli interven\ie
devine posibila; prin ac\iunea nemijlocitii a legiuitorului.
Re\iniind aceastli distinc\ie, considerarn ca nu poate fi vorba, In niciun caz, de
o rupere a acestor douii preocupiiri, ci, dimpotrivii, ar trebui sa se vorbeasca
despre unitatea ac\iunii ~tiin\ifice ~i tehnice In procesul elaboriirii normativ-juri-
dice, unitate 1n care opera\iile ~tiin\ifice asigurii cadrul esen\ial de ra\ionalitate
care previne voluntarismul crea\iei, interven\ia subiectivii, nefondata pe cunoa~
tere, a legiuitorului. 'fehnica, prin procedeele sale lndelung ~i migalos conturate,
proiecteaza modelele de conduita, fixeaza aceasta conduita ln raport de cate-
goriile de subiecte participante ~i ln legiiturii cu anumite categorii de valori ce
1
N Titu/escu, Essai sur une theorie generale des droits eventuales, Paris, 1907,
p. 1-VII.
2
P. Roubier, Theorie generale du droit, ed. II, Sirey, Paris, 1951, p. 318.
3
J. Dabin, Theorie Generale du Droit, Bruxelles, 1969, p. 137.
Tehnica elaboriirli actelor normative 177
trebuie ocrotite prin mij loace specifice juridice 1• intr-un asemenea cadru de ln\e-
Iegere, §tiin(a juridica se preocupa §i de ·crearea dreptului, ea nu este o simp!a
,juristica", a§a cum o caracterizeazii H. Levy-Bruh! (o §tiin(ii de norme) sau o
§liin!ii a normelor, care si\ fie preocupati\ doar de ce este dreptul §i cum este §i nu
cum ar trebui si\ fie, a§a cum considera Hans Kelsen.
in concluzie, tehnica juridica constituie ansamblul mijloacelor, al proce-
deelor, artificiilor prin care necesitafile pe care le infafi§eaza via/a socio/a
capataformajuridica (se exprima in confinutul normei de drept) §i se rea/izeaza
apoi in procesul convie/uirii unzcine.
Con\inutul no\iunii de tehnici\ juridica ne apare astfel ca deosebit de complex,
el implici\ momentul receptiirii de catre legitiitor a comandamentului social, apre-
cierea sa selectivi\ §i elaborarea normei (tehnica legislativa), dar cuprinde, de
asemenea, §i momentul realiziirii (al transpimerii in via!ii) a normei de drept
construite de legiuitor (tehnica realiii\rii §i a interpretiirii dreptului).
§2. Notiunea tehnidi legislative

Tehnica legislativa este parte cohstitutiva a tehnicii juridice §i este alcatuitii
dintr-un complex de metode §i procedee, meliite sii a:sigure 0 fonna corespun-
zatoare con\inutului (substan\ei) reglementli:rilor juridice.
Uneori se confund~ tehnica juridici\ cu legiferarea (cu tehnica legislativii),
printrco reducere a sferei tehnicii juridice doar la procesul elaborarii normative.
Tehnica legislativa prive§te, strict, eohstruirea solutiilor normative de ci\tre
Iegiuitor, actiune ce se prezinti\ ca o sinteza, §i un bilant al experien\elor dobiin-
dite in trecut de piu'tfoipan\ii la viitta soci:lla, experien\e filtrate din perspectiva
judeca\ilor de valoare a legiuitorului. .
,,Ciind ne reprezeiiti\m legiferarea - aral:a Hegel - nu trebuie sa avem 1naintea
ochilor numai unul dih mon\ente, acefa ca prin Iege se i!eclari\ ceva regula de
conduita, valabilii peiltru toli, ci moinentul eseil\ial intern - cunoa§terea con\inu-
tului in universalitatea Jui determiilatii ( ... ) chiilr drepturile cutumiare ( ... ) con\in
momentul de a exista ca giinduri §i de a ti cunoscute"2 •
Pentru a putea intra Ui exerci\iul prac!ic al adi:n.inistraffoi justi\iei, §tiin\a legis-
la\iei formuleaza mai 1ntiii ideile, pbhcipille cli!auzitoare ale dreptului pozitiv. in
aces! fel, legiferarea cunoa§te doui\ niari fuofuente: a) constatarea existen\ei situa-
\iilor sociale ce reclami\ reglementare juridicii; b) desprinderea idealului juridic
care trebuie sa se aplice acestor situatii In func\ie de coh§tiinta juridica a societa\ii 3 .
1
A se vedea: A. Naschitz, Teorie •i tehilicii Jn procesul de creare a dreptului, supracit,
p. 45; N Popa, Aspecte teoretice privind teluiica elaborarii actelor normative, A.U.B.,
Drept, 1993; V.D. Zliiiescu, Introducere Jn legistica formala, Ed. Oscar Print, Bucure§ti,
1996.
2
3
A se vedea: M. Djuvara, Teoria generala a dreptului, vol. II, op. cit., p. 563;
I. Mrejeru, Tehnica legislativii, Bucure•ti, 1979.
E. Speran\ia define~te legiferarea ca o crea\ie voitii a normelor de drept §i deci

a ,,ordinii juridice pozitive" 1• Ea implici'i scopuri §i mijloace (adicii procedee,
agen\i, puncte de sprijin etc.).
Ac\iunea legiuitoare implica tendin\a de schimbare, de inovare a unor solu\ii
juridice normative noi, apreciate ca superioare sau mai bune decat solu\iile de
reglementare existente. Modul de apreciere al legiuitorului, scara proprie de
valori, mijloacele de care se serve§te sunt foarte variate §i depind de un numar
mare de factori.
Misiunca legislativi'i poate avea caracterul de institu\ie permanentii sau de
delega\ie ocazionala.
A§a cum observa Lucian Blaga, ambi\ia nemi'irturisiti'i a oricarui legiuitor este
sii promulge legi scrise cu prestigiu de legendii §i cu eficacitate de legi nescrise.
Montesquieu a oferit o imagine istorica adevaratii ciind a considerat ca nu tre-
buie si'i se priveasca legiferarea In genere §i determina\iile ei particulare In mod
izolat §i abstract, ci, dimpotriva, ca moment dependent al unei totalita\i unice, In
corela\ie cu toate celelalte determina\ii de timp sau na\ionale.
Regula de drept nu poate ajunge la o formii tehnica satisfiicatoare sau eel pu\in
suficienta, deciit prin ac\iunea con§tientii a legiuitorului. ,,Dreptul - noteazii
Gaudement - nu poate riimiine in ,,stare fluida", el trebuie sii se materializeze in
formule, care sunt opera teh)licienilor"'. in acela§i timp lnsa trebuie prevenit ex-
clusivismul metodologic; dreptul nu trebuie redus la o simplii punere In forma
( dictatii de metode §i reguli tehnice specifice) a ,,dat"-ului social. El presupune,
pe liingii maiestria legiuitorului, luarea 1n considerare a influen\ei sistemului de
valori, fiind fntr-un anume sens o rezultantii a acestui sistem. Pentru acest motiv,
arta de a formula legi este extrem de dificilii §i cere nu numai o serioasii infor-
ma\ie, ci §i un sentiment de utilitate socialii §i un fel de intui\ie pe care nu o au
deciit pu\ini oameni. Istoria a conservat asemenea exemple: Solon a fost legiui-
torul Atenei, Lycurg al Spartei, Pittacus al Mitilenel etc.
A legifera a devenit element central §i definitoriu al activitii\ii statului, a deve-
nit sinonim cu a guvema.
Alegerea procedeelor tehnice ale legiferiirii apartine legiuitorului. Dar ea nu
poate fi nici pe departe arbitrarii. Existii anumite principii care stau la baza ac\iu-
nii de legiferare, principii deduse din reglementiiri constitu\ionale sau inscrise ca
atare In metodologii de tehnica legislativii, adoptate de parlamente. Asemenea
principii sunt urmiirite, atilt in practica normativa parla'mentara, cat ~i In activi-
tatea desf:i~urata de alte organe statale cu competen\e normative.
1
E. Speran/ia, op. cit., p. 338.
2
J Gaudement, L'elaboration de la regle en droit et !es donnes sociologiques, Vol.
Methode sociologique et droit, Paris, p. 28.
Tehnica elaborGrii actelor nornzative 179
§3. Principiile (cerinfele) legiferiirii 1
3.1. Principiul (cerinfa) fundamentiirii ~tiinfifice a activitiifii de ela-

borare a normelor juridice
Cre§terea semnificatiei dimensiunii juridice a realitii(ii sociale, in condi(iile
amplificarii §i ale adiincirii complexitii\ii relatiilor interumane, ridicii in fa(a
legiuitorului aspecte de reglementare cu totul noi. Apar, astfel, domenii noi de
reglementare, cum ar fi: domeniul concurentei, domeniul dezvoltarii, domeniul
cosmic, spa\iul submarin etc. Abordarea acestor domenii implica o specializare
accentuatii, o ·1ntelegere a corela\iilor inteme §i interna(ionale, in procesul regle-
mentiirii, o 1narmare cu cuno§tin(e noi. Necesitatea cunoa§terii aprofundate area-
lita\ilor, 11 obligii pe legiuitor sa 1ndeplineascii investiga\ii prealabile economice,
sociologice, de psihologie socialii. Legiuitorul nu ajunge niciodatii in mod 1ntiim-
plii:tor la definirea propozi(iei n01mative (a normei), ci prin practica §i rationa-
ment (prin ceea ce s-a chemat progressio a singularibus ad universale). in acest
proces complicat el trebuie sa asigure, pe baza unui studiu aprofundat al realitii(ii,
coresponden(a necesarii intre fapt §i drept.
Legiferarea presupune previziune §i riispundere. in sociologia romiineascii
antebelicii, Dimitrie Gusti sublinia faptul ca trebuie' evitatii ,,mania" legislativii
care tinde sii transforme Parlamentul 1ntr-o ,,fabricii de legi". Pregatirea legilor
implicii: preparare metodicii, o fundamentare a acestora pe rezultatele unor cer-
cetari §tiin(ifice serioase care sii previnii §i sa 1nlature ,,empirismul rutinar".
Opera legislativii trebuie sii se inspire dintr-o cuno§tintii profundii §i exactii a
trebuintelor sociale §i na\ionale §i dintr-o perspicacitate clara a sesizarii faptelor
reale §i, numai dupii ce aceste opera(ii vot fi fost terminate, se vor construi, prin
imagina(ia constructivii a legiuitorului, solu(iile normative.
0 insuficienta cunoa§tere a faptului poate conduce la solu(ii juridice nefon-
date, poate oferi o falsii imagine asupra efectelor sociale ale respectivei regle-
mentari, cu toate consecin(ele negative ce se pot ivi. Simplul apel la posibilitatea
impunerii unei legi prin for(a coercitivii a statului, indiferent de gradul acceptiirii
sale de ciitre societate, nu poate fi nici suficient §i nici hotiiriitor in durabilitatea §i
eficien(a acesteia. Mai curiind sau mai tarziu, o asemenea reglementare care nu
tine cont de trebuin(ele sociale reale, se va confrunta cu fenomenul de respingere,
de revoltii a faptelor 1mpotriva dreptului. ,,Este, de aceea, o cerinµ majorii a unei
activita(i de legiferare, tinzand spre eficienµ, ca sii facii din latura cognitiva un
moment esen(ial al operei de construire a reglementiirilor juridice, organizand
contactul cu realitatea, multiplicand canalele de informare §i cunoa§tere, trans-
formiind §tiin(a 1ntr-un moment hotiirator al operei de legiferare"2 •
1
Principii care se degajii din dispozitiile Legii nr. 24/2000 privind nonnele de tehnicii
legislativa pentrn elaborarea actelor normative. A se vedea, pe larg, excelenta lucrare:
Probleme actuale ale tehnicii legislative, sub semnatura a doi valoro~i speciali§ti de la
Consiliul Legislativ, S. Popescu, V. Tandiireanu, Ed. Lumina Lex, Bucure§ti, 2003.
2
A. Naschitz, op. cit., p. 122-230.
Fundamentarea ~tiin\ificii a unui proiect legislativ trebuie sii cuprindii: des-
crierea situafii/or de fapt ce urmeazii sii fie transformate fn situafii de drept,
analiza judeciifilor de valoare cu privire la determinarea situafiilor de fapt care
trebuie transformate, schimbate §i care se giisesc fn contact cu judeciifile de
valoare din care se inspirii insa§i schimbarea, determinarea (anticiparea) efec-
telor posibile ale viitoarei reglementiiri, costul social al proiectatei reforme
legislative, oportunitatea sa etc.
Pentru proiectele de legi de importanta ~i complexitate deosebita se cere ~i
efectuarea unui studiu de impact in care se estimeaza costutile $i beneficiilc
aduse In plan economic ~i social prin adoptarea proiectului de lege $i se evi-
den\iaza eventualele dificultii\i care ar putea aparea in procesul apliciirii legii
respective.
Cercetarea ~tiin\ificii trebuie, de asemenea, sii conduca la fundamentarea unor
prognoze legislative, pe termene scurte, medii sau lungi ~i sa reducii terenul de
manifestare al ac\iunii legislative conjuncturale, lipsita de o baza de analizii
corespunziitoare.
intrucat organele de decizie juridica (parlamentele) nu au ele insele posi-
bilitatea sii 1ntreprindii asemenea operatiuni, se apeleazii, de obicei, la organisme
juridice specializate care sunt lnd(ituite sa avizeze proiectele de acte normative.
in Franta un asemenea rot ll are Consiliul de Stat (creat de Napoleon), in Statele
Unite ale Americii exista grupe de specialWi juri~ti pe liinga Camera Repre-
zentan\ilor, pe langa Senat ~i pre~edinte. in Romania a existat, In perioada ante-
belica, un Consiliu Legislativ (succesor al Consiliului de Stat creat de domnitorul
Cuza), autor a numeroase proiecte de acte normative (Codul civil, Codul. comer-
cial etc.), iar prin dispozi\iile Constitu\iei romane s-a trecut la reinfiintarea Con-
siliului legislativ care ajuta munca legislativa a Parlamentului.
3.2. Principiul (cerinfa) asigurarii unui raport firesc intre dinamica

~i statica dreptului
in procesul elaboriirii normative, legiuitorul se confruntii cu presiuni sociale

dintre cele mai variate ( economice, politice, culturale, ideologice). Schimbarile
rapide care intervin in societate conduc la muta\ii In con\inutul raporturilor
sociale, la modificari institu\ionale. Rolul regulii de drept este acela de a ordona
aceste raporturi, de a le garanta securitatea ~i siguranta juridica, de a calma posi-
bilele conflicte, conferind sentimentul de lini~te ~i relativa stabilitate. Pentru ca
dreptul sii-~i poatii atinge acest scop este necesar ca regula de conduitii sii se
incorporeze Jn patrimoniul psihologic al individului ~i al grupurilor sociale.
in general, legea reglementeazii pentru perioade lungi. in relatiile sale cu poli-
tica dreptul apare mai conservator, el cauta sa apere ~i sa asigure unitatea dintre
existen\a ~i normii, dintre fapt ~i valoare. Avand un caracter organizatoric, dreptul
i~i perfec\ioneaza necontenit tehnica de reglementare. Ca produs al activitii\ii
sociale a oamenilor, prin elementele sale tehnice, dreptul poate atinge nu nmnai
Tehnica elaboriirii actelor norn1ative 181
grade relativ mari de independenta, dar poate circula de la o societate la alta,

dilnd na~tere la difuziune ~i la tradi\ie. Are loc, la scarii istoricii, un proces de
1mprumut, de propagare peste limp, de contaminare juridicii. Autonomia relativii
a dreptului II face mai rezistent la presiunile modificatoare. Jn mod special poli-
tica tinde sii desfacii in pe1manen\ii rela\iile, sii inoveze mereu alte forme de
manifestare a acestora. Legiuitorul va trebui sii tinii in echilibru dreptul, asigu-
rilnd, prin politica sa legislativii, stabilitatea fireascii a rela\iilor sociale reglemen-
tate juridic. ,,Poporul- nota J.J. Rousseau - ajunge sii dispretuiascii legile care se
schimbii Jn fiecare zi".
Pentru acest motiv, raportul dintre dinamica ~i statica dreptului nu este doar o
chestiune de politicii juridicii, el \ine d.e insii~i ra\iunea dreptului, de menirea sa
socialii.
3.3. Principiul (cerinta) corelarii sistemului actelor normative

Jntr-un stat, actele normative exisra intr-o striinsa legiiturii unele cu allele. Sis-
temul actelor normative (sistemul legisla\iei sau sistemul legislativ) implica
legiituri multiple Jntre piir\ile care-I compun. Diversele categorii de acte nor-
mative - legi, decrete, hotiirilri, decizii - ac\ioneazii, in reglementarea raporturilor
sociale, in cadrul unui proces caracterizat pt'intr-o acutii interferen\fl. in cadrul
acestui proces, legea asigurii reglementarea rela\iilor esen\iale pentru buna
func\ionare a mecanismului social. Legea 1nsa nu exclude, ci presupune ac\iunea
reglementatoare ~i a altor categorii de acte normative. in momentul edictiirii
actelor normative legiuitorul va trebui sii \inii cont de existenta acestor corela\ii,
sii ia in calcul totalitatea implica\iilor unei noi reglementiiri, modificiirile nor-
mative subsecvente, domeniile afectate ca urmare a introducerii unor noi solu\ii
normative, precum ~i eventualele conflicte de reglementiiri. Jn momentul apa-
ri\iei, spre exemplu a unei reglementiiri noi realizatii printr-o lege, se impune ca
~i actele normative cu for(fl juridicii inferioarii legii sii fie abrogate ~i puse de
acord cu noua reglementare.
3.4. Principiul accesibilitapi §i al economiei de mijioace in elabo-

rarea normativa
Acest principiu aduce in discutie in mod nemijlocit elemente care subliniazii
contribu\ia mijloacelor de tehnicii legislativii in fizionomia actului normativ.
Con\inutul normei juridice, modul de imbinare a elementelor structurale ale
acesteia, caracterul clar, lipsit de echivoc al textului, sunt intotdeauna probe ale
miiiestriei legiuitorului. Legiuitorul trebuie sa aibii in vedere faptul ca destinatarii
normelor juridice sunt oameni cu nivele culturale diferite, cu posibilira\i diferite
de receptare a unui mesaj normativ, ca derularea concreta a rela\iilor de via\ii
poate conduce la situa\ii dificile in aplicarea normei. Arta sa constii in a construi
norme care sii previnii asemenea dificultii\i. Legiuitorul - remarca lhering -
trebuie sii gilndeascii profund ca un filosof, dar trebuie sii se exprime clar ca un
\iiran. Trebuie, de asemenea, avut In vedere ca cei dispu~i sii violeze sau sa elu-
deze norma de drept vor lncerca intotdeauna sa exploateze eventualele deficien\e,
inadverten\e sau neclaritii\i ale reglementiirii.
Cerin\ele principale pe care le implicii realizarea acestui principiu constau in:
a) alegerea formei exterioare a reglementarii;
b) alegerea modalitatii reglementarii juridice;
c) alegerea procedeelor de conceptualizare ~i a limbajului normei.
a) Alegerea formei exterioare a reglementiirii este o cerin\ii de tehnica legis-
lativa, intruciit de forma exterioara a reglementiirii dcpinde valoarea ~i fof\a ei
juridicii, pozi\ia sa 1n sistemul actelor normative, corela\ia cu celelalte acte nor-
mative etc. in raport cu materia reglementata, cu natura rela\iilor supuse
reglementiirii, legiuitorul va proceda la alegerea formei exterioare de reglemen-
tare. Astfel, daca relatiile care urmeazii a capata forma juridica fac parte din ceea
ce se cheama ,,domeniul legii'', este obligatoriu ca ele sa dobandeascii reglemen-
tarea juridica prin lege ~i nu prin alt act normativ.
Pastrarea autorita\ii ~i a pozi\iei legii 1n sistemul de reglementare primara ~i
originara a unor relatii sociale, reprezinta o cerin\3 de prima marime ce caracte-
rizeaza un stat de drept. in lucrarea sus-citata (,,Flexible droit"), Jean Carbonnier
avertizeaza asupra unei tendinte periculoase de demonetizare a legii, In conditiile
necesita\ii adaptarii tehnicii legislative la cerin\ele de specializare crescanda
impuse de revolu\ia tehnico-~tiin\ifica ~i in mod corespunziitor, de extinderea
sferei de cuprindere a reglementarii prin drept a rela\iilor sociale. ,,Legea - nota
Carbonnier - nu mai are azi semnifica\ia de altiidata, ea nu mai este acea maxima
de conduita universalii, ci un procedeu de guvernare - fapt de natura a-i afecta
autoritatea".
b) Alegerea modalitiitii de reglementare - prive~te op\iunea legiuitorului in
legatura cu un anumit mod de impunere a conduitei prescrise prin norma subiec-
telor de drept. Dupii cum ~tim, o regula juridica poate reglementa imperativ (pro-
hibitiv sau onerativ) o anumitii conduitii, poate liisa la dispozi\ia par\ilor dintr-un
raport juridic alegerea conduitei sau poate stimula subiec\ii 1n legiitura cu adop-
tarea conduitei. Totodata, metoda reglementarii difera de. la o categorie de norme
la alta. ·
Legiuitorul opteazii, In mod deliberat, pentru un gen de conduita sau altul,
pentru o metoda de reglementare sau alta, Jn func\ie de specificul rela\iilor
sociale, de caracteristicile subiec\ilor participan\i la aceste rela\ii, de natura inte-
reselor care urmeaza a fi satisfiicute ~i de semnificatia valorica a reglenrentarilor.
Spre exenrplu, In materie de apiirare socialii, legiuitorul folose~te 1n general
norme imperative (prohibitive), iar Jn materie civila contractuala, norme· per-
misive.
Reglementarea organizarii ~i a func\ionarii puterilor publice se realizeaza prin
nornre imperative (onerative ); in materia sustinerii cre~terii demografice ~i a
perfec(ioniirii tiparelor de comportament a relatiilor ~i a nrentalitli\ilor grupurilor
fanriliale fa(ii de descenden\a finala, sunt utilizate norme stimulative etc.
Tehnica elaboriirii actelor nortnative 183
c) Cerinta accesibilitii\ii nonnei de drept ~i cea a economiei de mijloace sunt
transpuse in practicii prin folosirea unor procedee de conceptualizare ~i a unui
limbaj adecvat.
Aceastii cerin\ii prive~te in mod nemijlocit: construc\ia normei, cuprinderea In
normii a elementelor structurale, fixarea tipului de conduita, stilul ~i limbajul
juridic. Nonna de drept este rezultatul unui proces de abstractizare, urmare
directii a unor complexe opera\iuni de evaluare ~i valorificare a rela\iilor din
societate. Neviziind cazuri concrete, ci ipoteze generale, norma nu poate fi
descriptiv3; ea opereaza in mod necesar cu o seric de concepte, categorii, defi~
ni\ii, etc. ,,Dreptul - noteazii Brimo - este o axiomaticii ce pune in joc no\iunile
de valoare ~i ierarhie a valorilor, atilt in scopurile sale, cat ~i in justificarea sau in
toleranta sa prin opinie" 1• Aviind in vedere necesitatea reglementiirii conduitei
viitoare a subiectelor, nonna va trebui, in numeroase cazuri, sii delimiteze grupuri
de rela\ii sociale ~i categorii de posibile subiecte participante la aceste raporturi.
Aceste categorii trebuie sii fie cuprinse, prin procedee specific juridice de
conceptualizare, in articole concrete ale actului normativ. Conceptele, categoriile
~i no\iunile pe care le con\in normele juridice vor avea valoare (vor ti opera\io-
nale) atilt timp cat ele exprimii necesitii\i reale sociale, trebuind a ti modificate,
refonnulate, in condi\iile in care ele vor inceta sii corespunda acestor necesita\i.
in procesul de reglementare normativii, legiuitorul procedeazii, in func\ie de
necesitii~le infli\i~ate de via(a 1n continua prefacere, la adaptarea unor institu(ii,
fof\iind limitele acestora. A~a au apiirut, spre exemplu, contractele administrative,
ca o crea\ie a tehnicii juridice. in lumina teoriei juridice clasice, no(iunea de
contract administrativ apare, formal vorbind, ca o contradictio in terminis, intru-
cat contractul este esen(ialmente legal de dreptul civil ~i nu de dreptul
administrativ. Jnstitu\ia contractului administrativ este rezultatul interven\iei sta-
tului in domenii tot mai variate ~i al preferin\ei administra\iei pentru procedeul
contractual. Administra(iile publice 1ncheie contracte, atat civile, cat ~i comer-
ciale. Contractele 1ncheiate de administra(iile pub lice sun! (ca acte juridice) acte
administrative (de gestiune), de exemplu: vanzarea, inchirierea (din dreptul civil),
concesiunea de serviciu public, antrepriza de lucriiri pub lice.
Toate urmiiresc un scop unic: buna func(ionare a unui serviciu public. Aceasta
reclamii aplicarea unor norme speciale de drept public (~i nu de drept privat); ele
nu se pot insii dispensa cu totul de normele dreptului privat. Ca no\iune a drep-
tului privat, contractul s-a cristalizat 1n milenii de evolu\ie, fapt ce-i confera, de
altfel, ~i un grad mai mare de autonomie, 1n raport cu alte no(iuni de drept privat.
in cadrul acestei autonomii, no(iunea a putut ti 1ntrebuin\atii ~i in dreptul public
(in dreptul administrativ), pe temeiul diviziunii actelor administrative 1n acte de
autoritate ~i acte de gestiune. A~a cum precizeazii G. Jeze (Contractele admi-
nistrative, I, p. 6), contractelor administrative nu le sunt aplicabile doar textele
1
A. Brimo, Les grands courants de la philosophie du droit et de l'Etat, Pedone, Paris,
1978, p. 15.
codului civil sau comercial; pentru orice dificultii\i se recurge la principiile drep-
tului privat, adaptate la situa\iile §i la exigen\ele specifice vie\ii 11dministrative
(spre exemplu, se recurge la criteriul comercialita\ii). in felul acesta, caracterul
administrativ al contractelor administrative primeaza asupra caracterului civil.
0 alta construc\ie a tehnicii juridice o constituie .ficfiunile §i prezumfiile.
Ficfiunea juridicii este un procedeu de tehnica, Jn conformitate cu care un
anmnit fapt este considerat ca existent sau ca stabilit, de§i el nu a fost stabilit sau
nu exista Jn realitate 1• Fiqiunea pune Jn locul unei realita\i, alta inexistentii. Spre
exemplu, situa\ia In care o persoana este declarata incapabila permanent, de§i
poate sunt cazuri ci\nd ea este capabilii, are momente de luciditate, totu§i printr-o
fic\iune interzisul este socotit permanent incapabil. Copilul conceput este socotit
ca deja nascut, el fiind subiect de drept, ciit priv~te drepturile sale. De asemenea,
cei care sunt interesa\i la restabilirea patrimoniului diminuat prin furt (de pilda,
creditorul) nu pot avea, logic, o actio farti, deoarece lucrul nu este al !or, dar ei
pot §i, Jn anumite cazuri, trebuie sa devinii proprietarii lucrului, de aceea ei sun!
identifica\i calitativ cu proprietarul Jn ce prive§te posibilitatea exercitiirii ac\iunii
rei persecutorii. in acest caz, atilt proprietarul, cat §i creditorul siiu sunt interesa\i
Jn restabilirea patrimoniului; eel care urmiire§te restabilirea patrimoniului are o
ac\iune rei persecuton'i. in caz de_furt, proprietarul §i creditorul sunt identici cu
titularul ac\iunii rei persecutorii.
Se observa, astfel, cum fic\iunea, 1n decursul dezvoltarii dreptulu~ a fost una
dintre parghiile cele mai importante de progres.
Dreptul civil, la Roma, s-a liirgit in cea mai mare parte prin fic\iuni §i a ajuns,
prin dreptul pretorian, la acea dezvoltare care ne serve§te §i azi, 1n multe privin\e,
ca model.
Prezumfiile sunt, la riindul !or, procedee tehnice pe care legiuitorul le utili-
zeaza in construc\iile juridice. Prezum\iile sunt acele consecin\e ce legea sau
magistratul le !rage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut". in anumite
situa\ii, legiuitorul presupune ca ceva, flirii a fi fost dovedit, exista cu adeviirat.
Spre exemplu, prezum\ia cunoa§terii legii, cu consecinta sa: nemo censetnr
ignorare /egem (nimeni nu se poate scuza invocand necunoa~terea legii);
prezum\ia de paternitate, potrivit ciireia copilul are ca tata prezumat pe sotul
mamei, etc. Un alt aspect care priVe§te cerin\a accesibilitii\ii normei juridice este
stilu/ §i limbajul acesteia. Limbajul juridic este, prin excelen(ii, un limbaj
specializat, institutionalizat2• in maniera normativii, Kelsen considera ca ac\iunea
individului este un comportament previzibil, apt sii fie descris prin limbajul
normei, intruciit se desfii~oara in timpul §i spa\iul fixate prin normii. in aceastii
ordine de idei, s-a recunoscut limbajului juridic faptul ca este un limbaj special
de tip preferential, in sensul ca oferii un model de comportament de un anumit
tip, considerat preferabil, sub aspect de utilitate ~i interes public, fa\ii de un alt tip
1
M. Djuvara, op. cit., vol. II, p. 457;Ath. Joja, op. cit., p. 154.
2
A. Stoichitoiu, Semiotica discursului juridic, Ed. Universita\ii Bucure~ti, 200 l.
Tehnica elaboriirii actelor nor1native 185
de comportament. Textul nonnei juridice trebuie sii se caracterizeze prin maxima
claritate, precizie, concizie ~i caracter stereotip.
Vechii no~tri pravili~i s-au \inut cu sfin\enie de regula piistriirii graiului curat
romiinesc Jn legi ~i in activitatea de judecatii.
Inca de la 1847, Ministerul Dreptii\ii din Moldova, prin circulara nr. 5093,
preciza: ,,Din buletinul ~i foaia siiteascii s-a vazut cii unele din tribunale in a !or
lucriiri se slujesc de cuvinte necunoscute piinii acum in dialectul national care,
streine fiind de cuno~tin\a ob~tei, aduc indoielnica ln\elegere lucriirilor tribu-
nalelor, in vreme ciind dimpotriva acestea se cer a fi cu liimurirea cea mai seninii,
spre a se putea in\elege de fie~tecare ~i mai ales lucriirile acelea care trebuin\a
cere a se da in ~tirea ob~tei. Drept aceia, spre inlaturarea unei asemenea necu-
viin\e care prin urmare poate aduce ~i schimonosirea limbei ~i a~a precum nu
iaste iertat nici a se preface limba oficialii, intrebuin(atii in Regulamentele ~i ac\i-
unile ciirmuirii, nici ca judeciitorii sii se facii academi~ti, fiecare dupii a lui piirere.
Departamentul acesta a giisit de cuviin\ii a scrie ~i acei judeciitori, ca pe viitorime
sii nu se mai slujeascii in lucriirile ~i cu cuvinte necunoscute in de ob~te; caci la
dimpotriva se vor supune riispunderii pe miidulariile tribunalului acelea care pe
liingii limba \iirii nu vor pre(ui ~i porunca aceasta" 1•
Ca limbaj institu\ionalizat, limbajul actelor normative juridice este guvemat
de reguli pragmatice; in evolu\ia sa el striibate mi proces de specializare ~i
modemizare la toate nivelele (textual, sintactic ~i lexico-semantic ).
in redactarea textului actului normativ legiuitorul va trebui sa utilizeze ter-
meni de larga circula\ie, cu evitarea neologismelor, a regionalismelor. Modul de
construire a frazei ~i amploarea exprimarii se vor subordona cerintei de in\elegere
corecta §i u~oara a textului de ciitre orice subiect2.
Terminologia legii trebuie sa fie constantii ~i uniformii. Aceasta cerin\a se
refera atilt la con\inutul unui singur act normativ in care sun! cuprinse anumite
norme, cat ~i in ce prive~te sistemul global al legisla\iei, ce trebuie sii se caracte-
rizeze prin unitate terminologicii. Unitatea tenninologica a unei legisla\ii creeazii
atilt premisele pentru in\elegerea clarii de ciitre subiec\i a mesajului legii (a
comandamentului normativ), dar oferii §i posibilitatea introducerii unui sistem de
informaticii legislativii.
in textul actului normativ trebuie sii se evite folosirea cuvintelor (a expre-
siilor) nefunc\ionale sau a acelora cu un sens ambiguu.
Legea, nota Montesquieu, trebuie sii aibii un in\eles neindoielnic pentru toatii
lumea ~i pentru ca fiecare cetii\ean sii poatii $li, dinainte de a siivar~i un act, care
sunt consecin\ele acestuia.
1
S. Pasteia, Codul judiciar pentru tribunalele din Moldova, 1862, partea II, p. 796,
nr. 36.
2
Ase vedea: I. Mrejeru, op. cit., p. IOI; V.D. Zliitescu, op. cit., p. 127.
§4. Partile constitutive ale actului normativ
Un act nonnativ este compus, de regulii, din unniltoarele piirti: expunerea de

motive, titlul actului normativ, preambulul ~i fonnula introductiva, dispozi\ii sau
principii generale, dispozi\ii de con\inut, dispozi\ii finale ~i tranzitorii.
Expunerea de motive lnso\e~te unele acte nonnative de importan(ii deosebita.
in ea se face o prezentare succinta a actului normativ, a condi\iilor care au impus
apari\ia acestuia, a finalita\ilor unnarite prin adoptarea respectivului act nor-
mativ.
Titlul actului nonnativ este elementul sau de identificare. El trebuie sa fie
scurt ~i sugestiv (sa exprime cu claritate con(inutul actului nonnativ).
Preambulul enun(ii, In sinteza, scopul, ~i dupa caz, motivarea reglementarii.
Includerea sa In cuprinsul actului normativ se apreciaza de la caz la caz. La ordo-
nan\ele de urgen(ii, preambulul este obligatoriu ~i cuprinde prezentarea elemen-
telor de fapt ~i de drept ale situa\iei extraordinare ce impune recurgerea la aceasta
cale de reglementare (art. 41 din Legea nr. 24/2000 privind nonnele de tehnica
legislativii pentru elaborarea actelor nonnative).
Formula introductivii cuprinde temeiul constitutional sau legal al regle-
mentilrii. Aici sunt institu\ionalizate nonnele de competen\a pentru organul care
adopta actul normativ respectiv.
Dispozi/iile generale cuprind prevederile prin care se determina obiectul,
scopul, sfera relatiilor ce se reglementeaza, definirea unor no\iuni etc.
Dispozi/iile de con/inut formeaza, propriu-zis, continutul actului nonnativ. In
aceasta parte sunt cuprinse regulile ce stabilesc drepturi ~i obliga(ii, se stipuleaza
un anumit comportament, sunt reglementate unnilrile nefavorabile, In cazul
nerespectiirii conduitei impuse.
Dispozi/iile finale ~; tranzitorii cuprind prevederi In legatura cu: punerea In
aplicare a reglementarii, intrarea sa In vigoare, rela\iile cu reglementilrile preexis-
tente etc.
Actele nonnative mai pot cuprinde ~i Anexe care fac corp comun cu legea ~i
au aceea~i for(ii juridica. Necesitatea lor este determinata de faptul ca prin
con\inutul lor sunt redate organigrame, tabele, schi\e, statistici etc.
§5. Elementele de structura ale actului normativ
Nonna juridica, cu structura sa interna, este cuprinsa In articolele actului

nonnativ. Elementul structural al actului normativ ilformeazii articolul (a~a cum
nonna juridica alcatuie~te celula de baza a dreptului). Con\inutul normei juridice
este redat In articolele actului normativ In mod variat. Articolul, de regula, con-
!ine o dispozitie de sine-statatoare. Exista cazuri lnsa ciind, In cuprinsul actului
nonnativ, un articol con\ine o singura norma sau, dimpotriva, o norma este
cuprinsa In mai multe articole. Totodata, diversele componente ale structurii
Tehnica elaboriirii actelor norn1ative 187
logice a nonnei juridice (ipoteza, dispozi\ia, sanc\iunea) pot fi regiisite in articole
diverse. Pentru acest motiv (a§a cums-a subliniat in capitolul ,,Normajuridicii")
nu se poate identifica norma juridicii cu articolul actului normativ. Ideal ar fi ca
fiecare articol dintr-un act normativ sii cuprindii o singurii regulii (normii) cu toate
triisiiturile care o caracterizeazii. Aceste caracteristici trebuie redate in a§a fel
inciit ele sii exprime, in mod cat mai complet, norma juridicii §i sii delimiteze, in
mod precis, con\inutul acelei norme in raport cu celelalte norme ale actului
nonnativ. Intr-o bunii tehnicii legislativii, articolele actului normativ trebuie sii se
afle in striinsii legiiturii, iar structurarea pe articole sii se facii intr-o ordine de
expunere logicii. Complexitatea reglementiirii este impusii de natura rela\iilor
sociale. Pentru acest motiv, articolul se subdivide, uneori, in paragrafe $i
alineate. Articolele se numeroteaza cu cijre arabe. in cazul unor acte normative
care modificii reglementarea din alte acte normative, se utilizeazii numerotarea cu
cifre latine (spre exemplu, art. I: ,,articolul I din legea nr. ... din anul ... va avea
unniitorul cuprins ... ). De obicei, alineatele §i paragrafele nu se numeroteazli. in
cazul unor acte normative de mare importan\ii (Constitu\ia, Codul) articolele au §i
note marginale care redau, intr-o formii sinteticli, con\inutul articolului respectiv.
Atunci ciind intr-un act normativ se introduc articole noi, fiirii sii se modifice
numerotarea veche a actului normativ, se folose§te metoda introducerii unor
indici (spre exemplu, art. 18 1 din Codul penal). ,,
Pentru o mai bunii sistematizare a actului normativ, articolele acestuia se pot
grupa in ciir(i, sec\iuni, capitole, titluri. Unele coduri (Codul penal, spre exemplu)
sunt organizate pe piir\i (partea generalii §i partea specialii). Ciir\ile, sec\iunile,
capitolele, titlurile au denumiri care evocii pe scurt con\inutul prevederilor pe
care le con\in.
in cazul in care un act normativ face referire la dispozitii dintr-un alt act
normativ, deja existent, noul act nonnativ nu va reproduce dispozi\iile din actul
normativ preexistent, ci va face trimitere la dispozi\iile respective printr-o normii
de trimitere.
§6. Tehnica sistematizarii actelor normative
Actele normative, in ansamblul !or, formeazii un sistem dinamic, cu o struc-

turii complexii. Sistemul legisla\iei cuprinde totalitatea actelor normative, acte
normative aflate intr-o stare de realii §i acutii interferen\ii 1• Varietatea actelor
normative impune necesitatea sistematizlirii !or. Sistematizarea actelor normative
este determinatii de nevoia organizlirii acestora in baza unor criterii precise, in
scopul bunei cunoa§teri §i apliciiri a normelor juridice in rela\iile sociale.
1
A se vedea §i 1. Ceterchi, Legisla(ia §i perfec(ionarea rela(iilor sociale, Ed.
Academiei, Bucure§ti, 1976, p. 8-13; P. Cosmovici, Probleme de drept economic, Ed.
Academiei, Bucure§ti, 1976, p. 211-223.
Conceptul de sistematizare a legisla\iei, pus in luminii in cadrnl preocupiirilor

de tehnicii juridicii, riispunde unor necesitii\i de a se pune ordine in multitudinea
de acte normative, de a se realiza o simplificare, o reducere ~i o concentrare a
reglementiirilor.
Principalele forme de sistematizare a actelor normative sunt: incorporarea ~i
codificarea.
6.1.Incorporarea
lncorporarea este o formii inferioarii (ini\ialii) de sistematizare ~i prive~te o
simplii a~ezare a actelor normative, in raport de criterii exterioare - cronologice,
alfabetice, pe ramuri de drept sau institu\ii juridice etc. 0 asemenea forma de
sistematizare poate fi oficialii sau neoficialii. Este oficiala incorporarea realizatii
de organe de drept (spre exemplu: colec\iile de legi, decrete, hotarari publicate
periodic, colec\ii in care se !mbina criteriul cronologic cu eel al fortei juridice a
actului normativ). in afara acestor colec\ii pot si\ alcatuiascii culegeri de acte
normative ~i persoane particulare (sub forma unor lndrumare legislative).
In con\inutul acestor !ncorporari nu se procedeaza la prelucrarea materialului
normativ, nu sunt aduse modificiiri con\inutului normelor juridice adunate in
colec\ii sau culegeri (se corecteaza. doar anumite erori materiale sau eventuate
gre~eli gramaticale).
6.2. Codificarea
Codificarea este o forma superioara de sistematizare. Ea presupune cuprin-
derea !ntr-un cod (act normativ cu for(ii juridicii de lege) a normelor juridice
apar\inand aceleia~i ramuri de drept Ac\iunea de codificare implica o bogatii
activitate a legiuitorului, de prelucrare complexii a !ntregului material normativ,
de !ndepartare a normelor depa~ite, perimate (inclusiv a obiceiurilor), de comple-
tare a lacunelor, de nova\ie legislativii (introducerea unor norme noi, cerute de
evolu\ia rela\iilor sociale), de ordonare Jogica a materialului normativ ~i de utili-
zare a unor mijloace modeme de tehnica legislativii (alegerea modalita\ii de
reglementare, a fonnei exterioare de reglementare, a folosirii mijloacelor adec-
vate de conceptualizare) 1•
Existi\ autori care considera ca activitatea de codificare este o lucrare pur
formalii2 . in realitate, sistematizarea dreptului pe calea codificarii !nseamna de
fapt ridicarea la universal. ,,Codul sesizeazii principiile de drept ~i le exprima pe
calea gandirii !n universalitatea !or ~i prin aceasta, !n determina\ia lor3". Codifi-
carea este o formii superioari\ de sistematizare realizati\ de Jegiuitor, intrucat ea
porne~te totdeauna de la principiile generale ale sistemului dreptului ~i ale unei
1
Pe larg, despre codificare, S. Popescu, V. Tiindareanu, op. cit., p. 131-170.
2
Ch. Ettori, Les codifications administraiv, Etudes et documents, Paris, 1956, p. 43.
3
Tehnica elabordrii actelor nor111ative 189
ramuri de drept, cautilnd sa redea, intr-un singur act, cu un con\inut ~i o formii
unitare, cat mai complet ~i mai inchegat, toate normele juridice dintr-o ramura (a
dreptului civil, penal, financiar etc.). De$i are for(ajuridica a unei legi, Codul nu
este o lege obi~nuitii, el este un act legislativ unic, cu o organizare interna apaite,
in care nonnele juridice sun! a$ezate intr-o consecutivitate logicii stringenta, dupii
un sistem bine gilndit, care reflecta structura internii a ramurii de drept respective.
In compozitia unui cod intra patru grupe de factori: politici, economici, ideali
$i juridici 1•
Condi\iile calitative ale unui cod sunt: claritate, precizie, integralitate in expu-
nere, caracter practic, logicii, frumuse\ea stilului etc. Codul apare in urma unui
complex de opera(ii $i a unui ansainblu de investiga\ii in straturi sociale dintre
cele mai diverse. Reglementilnd pentru o perioadii intinsa de timp alcatuirea
codului, dezbaterea $i adoptarea sa in organul legislativ implica: profesionalism,
previziune $i riispundere. Nu intilmpliitor, marii oameni de stat au dedicat eforturi
speciale ac\iunii de codificare. Este suficient sii amintim ca Napoleon obi$nuia sii
remarce faptul ca guvernarea sa va riimiine probabil in istorie nu prin victoriile
militare, ci prin Codul civil. ,,Carmuitorii - nota Hegel - care au dat popoarelor
lor chiar numai o culegere informa, ca Justinian, cu atat mai mult un drept civil
sub forma de Cod ordonat ~i precis, au devenit nu numai cei mai mari bine-
fiiciitori, dar au infiiptuit prin aceasta $i un· mare aat de dreptate'". Ac\iunea de
sistematizare a legisla(iei este cunoscuta incii in dreptul roman. Ceea ce s-a denu-
mit atunci prin codificare nu reprezinta, de fapt, decat o incorporare. Prima cule-
gere oficialii de constitu\iuni este denumitii codul Jui Theodosian (secolul al V-
lea d.Hr.). Justinian este eel care a desiivilr~it opera de sistematizare a dreptului
roman. In vremea sa erau in uz textele legislative care, in bunii parte, nu mai
corespundeau nevoilor economico-sociale. Scopul ac\iunii lui Justinian a fost ca
din dispozi\iile izolate adoptate de impara\ii de dinaintea lui, precum $i scrierile
jurisconsul\ilor din timpul Principatului, sa aleagii ce era mai bun ~i sa punii intr-o
anumitii ordine aces! material.
Codificarea (in sensul actual al notiunii), ca o ac\iune ~tiin\ifica ~i temeinic
motivatii, apare din nevoia depii~irii unei simple practici cutumiare ~i ea repre-
zintii o adeviiratii revolutie legislativii.
Legiferarea obiceiurilor ~i codificarea constituie dovezi ale progresului juridic
incontestabil.
Impotriva actiunii vaste de codificare intreprinse in Franta la inceputul veacu-
lui trecut s-a ridicat ~>coala istoricii a dreptului in Germania. Reprezentantul sau
de seamii, Savigny, considerii ca legea scrisii este potrivnica progresului societii\ii
datoritii rigiditatii sale, iar codificarea ar fi o opera arbitrara ~i falsa, deoarece
con\ine intotdeauna idei sistematice (~i deci rigide), incompatibile cu dezvoltarea
progresivii $i sup la a dreptului.
1
A. C. Ange/esco, La technique legislative en maticre de codification civile, Bochard,
Paris, 1930, p. 96.
2
Savigny considera ca ploconirea in fata codificarii nu era reclamata de vreo

necesitate vitala, ci din concep\ia exagerata asupra posibilita\ilor puterii legis-
lative. El crede ca orice cod este o frana in dezvoltarea normalii - treptata ~i
creatoare - a spiritului popular. Codurile pot rupe dreptul de legi'itura sa vie cu
trecutul, pot ingriidi dezvoltarea libera ~i normalii a dreptului, pot impinge la pie-
ire principiile de drept existente in spiritul poporului, dar necunoscute codifi-
catorului.
Este interesant de remarcat faptul ca Eminescu luase contact cu Scoala isto-
ricii a dreptului. El nota: ,,Codificarea e un semn cum ca con~tiin\a obiceiurilor
pi'imilntului ~i statornicia apliciirii !or au disparut din con~tiinta poporului, ca
par\ile au inceput a contesta insa~i esenta juridica a datinilor." Eminescu vedea in
norma scrisa aceea normii obiectivii, pentru reglarea raporturilor dintre oameni.
Teoria lui Savigny n-a fost confirmata nici chiar de practica legislativa ger-
mana. Redactarea codurilor s-a dovedit a fi o opera progresista, larg receptata de
societate. In Franta apare Codul civil la 21 martie 1804, Codul de procedura
civila la I ianuarie 1807, Codul pentru comert la l ianuarie 1808, Codul penal la
1 ianuarie 1811.
S-a probat faptul cii legea este incontestabil superioara obiceiului, ca ea - cu
claritatea, precizia ~i generafi1;atea ,ei :- este un. instrument juridic cu o realii efi-
cacitate. Aces! lucru a fiicut ca ~i 'celelalte popoare (inclusiv eel german) si'i
adopte legi ~i sa treaca la o masivii actiune de codificare .
. in Romania, pregiitirea primului Cod civil a fost incredin(ata de Domnitorul
Cuza unei comisii alciituite din 7 membri (Bosianu, Strat, Papadopol, Calimach,
Vernescu, Apostolescu ~i Cre\escu). Codul este de inspira\ie francezii; el a intra!
in vigoare la 1 decembrie 1865 ~i continea 1914 articole. Din punct de vedere al
clarita\ii ~i al simpliciti'i\ii; Codul a fost o lucrare admirabila. Actualul Cod civil
(Legea nr. 287/2009 privind Codul civil), publicat in Monitorul Oficial al
Romilniei, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, a fost pregatit de o comisie de
speciali~ti ~i a adoptat ,,sistemul monist", potrivit ciiruia au fost incorporate toate
prevederile legale existente in coduri separate (Codul familiei, spre exemplu) sau
In legi speciale. Codul a intra! in vigoare la 1 octombrie 2011.
Capitolul XI
Realizarea dreptului
,,Dreptul, considera Ihering, exista pentru a se realiza. Realizarea este viata ~i

realitatea dreptului; ea este chiar dreptul" 1•
Produs complex al societatii, dreptul se inrati~eaza ca o dimensiune inalie-
nabila a existen\ei umane in condi\ii social-istorice determinate. Semnifica\ia
reglementiirii prin nonne juridice a celor mai importante raporturi sociale este
putemic subliniatii de amplificarea, fiira precedent, a contactelor intrasociale, Jn
procesul produc\iei, al reparti\iei ~i al schimbului de activitii\i dintre oameni.
Dreptul este determinat de scopuri care se impun ac(iunii. Esen(ialmente practic,
dreptul este nemijlocit legat de sarcinile majore ale ac\iunii de conducere a socie-
tii(ii. Ca un sistem de norme ~i sanqiuni formalizate, dreptul reglementeazii con-
duita oamenilor in rela\iile sociale, drepturile !or fundamentale, statueazii func\io-
narea institu\iilor sociale, stabilind principiile convie\uirii sociale. Eficien(a ac\iu-
nii legii juridice are la baza mecanisme psiho-sociale complexe. Legiuitorul are
in vedere asemenea mecanisme, iar in reglementarile diferitelor raporturi sociale
sunt prefigurate variante de comportament, in scopul prevenirii dezorganizarii. in
aceastii perspectiva, legea este un important factor de progres ~i se constituie ca
un instrument puternic al controlului social. imbra(i~iind domeniul organizarii
sociale, dreptul reprezinta o imbinare, pe haze obiective - in raport de cerin\ele
legilor dezvoltiirii sociale - a unor acte de giindire §i de experien\a. Nefiind un
scop in sine ~i nici rezultatul unei voin(e subiective, dreptul este, dimpotriva,
rezultatul unui proces complex de triere, de evaluare ~i valorificare a con\inutului
concret-istoric al raporturilor sociale.
Existen\a §i realizarea dreptului reprezinta condi(iile ordinii pub/ice. in
general, ideea de ordine semnifica o anumita succesiune in timp sau in spa\iu a
lucrurilor. Ordinea constituie premisa esen\iala a coeziunii sociale, fiind condi-
\ionatii de existen(a sistemelor normative §i de traducerea in via(ii a con\inutului
preceptiv al acestora2 . in acest context se plaseaza §i ordinea de drept, care repre-
zinta desfii§urarea vie\ii sociale in conformitate cu prevederile normelor juridice.
,,Ordinea juridica - nota E. Speran\ia - este ( ... ) unitatea armonica a unor norme
de drept, aplicatii efectiv in via(a unei colectivitii\i".
Aviind in vedere importan(a ordinii juridice, ca nucleu al ordinii sociale, tra-
ducerea in fapt a con\inutului preceptiv al normelor de drept, realizarea coman-
damentelor juridice reprezinta un moment esen(ial in via(a dreptului. Departe de
a fi doar o chestiune de tehnica juridica, realizarea dreptului, prin implica\iile sale
sociale, este un element constitutiv al conducerii societa\ii.
1
R. van lhering, L'Esprit du droit romain, t.111, p. 15.
2
A se vedea A. Jorgovan, Drept administrativ, vol. I, Ed. All Beck, Bucure~ti, 200 I,
p. 13.
§1. Conceptul realiziirii dreptului
Traducerea Jn viatii a prevederilor cuprinse Jn normele de drept implica parti-

ciparea unor subiecte multiple (cetiiteni, organe de stat, organiza(ii nestatale)
precum ~i asigurarea unui cadru organizatoric care sii permita acestor subiecte sa-~i
valorifice din plin ~i nestingherit prerogativele legale. Totodata, realizarea drep-
tului - Jnteleasa ca un proces - presupune posibilitatea, recunoscuta unor organe
de stat, de a ac\iona Jn domeniul asigurarii mijloacelor de restabilire a ordinii de
drept, in conditiile saviir~irii unor fapte ce nesocotesc prevederile legale.
Realizarea dreptului este o confruntare a modelului general de conduitii, construit
de legiuitor, cu realitatea concretii.
Este nelndoielnic faptul ca analiza procesului realizarii dreptului nu poate
scapa din vedere sublinierea trasaturilor generale ale sistemului social care garan-
teaza integritatea ordinii de drept, eficacitatea normelor juridice, corespondenta
dintre prevederile abstracte ~i generate ale normei juridice ~i caracterul concret al
raporturilor sociale. Tragiindu-~i izvoarele din viaµ sodalii, fiind organic legat de
convie(uirea umana, lnspre care-~i lndreapta ac\iunea, dreptul este intim legal de
atitudinea exteriorizatii, obiectivatii In ac\iunea individului, ~i de participarea la
viata sociala a structuriroF organizatorice. In principiu,. nimic din ceea ce este
social nu poate scapa regl·ementiirii prin. drept.
Pentru aces! motiv, analiza conceptului realizarii dreptului este de fapt analiza
modului de implementare a. normei de drept In viata socialii, a modului In care
societatea prime~te nonna de drept, o lncorporeazli In patrimoniul psihologic al
individului. Conditiile· generate ce. caracterizeaza climatul social-politic ~i
ideologic determina In· mod nemijlocit eficien(a formelor juridice de realizare a
dreptului. Rolul acestor condi\ii (economice, politice, spirituale, ideologice) este
hotariitor Jn procesul transformarii principiilor dreptului in valori proprii struc-
turii intime a personalitiilii umane ~i In criterii de apreciere a•desfi\~urarii corecte
a relatiilor din societate. in ultima instantii, dreptul pozitiv - ca tentativa de
regularizare a raporturilor inter ~i intra-sociale - este rezultatul acestor conditii, el
neputiind fi superior societiilii In care se na~te ~i ac\ioneaza. Cercetiirile de socio-
logie juridica ~i de criminologie; punand In centrule !or studiul condi\iei sociale a
legii, a cunoa~terii legii de ciitre destinatarii sai etc., au scos Ia·iveala concluzii de
o mare importanta teoretica ~i practica privind dependen(a realizarii dreptului de
condi\ii generate social-economice ~i culturale. Aceste cercetari subliniaza par-
ticularita\ile modului in care procesele sociale majore l~i exercita influen(a asupra
comportamentului juridic al ceta\eanului ~i asupra aplicarii dteptului de catre
organele statului.
Consideriim ca realizarea dreptului poate fi definita caprocesul transpunerii
in viafi'i a confinutului normelor juridice, in cadrul ci'iruia oamenii, ca subiecte
de drept, respectii ~i executi'i dispozifii normative, iar organele de stat aplicii
dreptul, in temeiul competenfei /or.
Rea/izarea dreptului 193
§2. Formele realizarii dreptului
Analiza formelor de realizare a dreptului a permis literaturii de specialitate

sublinierea unor caracteristici ~i note definitorii ale procesului, puniind In valoare
concluzia ca buna realizare a dreptului determinii, de fapt, transformarea ordinii
de drept - ca un concept teoretic - In rela\ii sociale reale.
Realizarea dreptului lmbracii doua mari forme: rea/izarea dreptului prin res-
pectarea # executarea dispozifiilor legate de catre cetafeni $i realizarea drep-
tului prin aplicarea normelor juridice de catre organele de stat,; alte organisme
socia/e.
Cele douii forme sunt sesizate ~i In literatura juridicii occidentalii. ,,Existii -
noteazii H.L.A. Hart - douii conditii minime;. necesare ~i suficiente, pentru o bunii
func(ionare a unui sistem legal: ceta\enii sa se supunii normelor de drept, iar
functionarii sii considere aceste reguli ca standarde oficiale de comportament,
apliciindu-le lntocmai" 1.
2.1. Realizarea. dreptului prin activitatea de executare ~i respectare

a legilor
Dreptul, factor de programare a libertii\ii de ac\iune a omului, constituie un
mijloc deosebit de eficace in realizarea. obiectivelor majore ale organizarii
sociale. Convietuirea socialii ~i coexistenta libertii\ilor implicii modificiiri in
natura rela\iilor sociale. Aceste modificiiri. se reffoctii In logica specificii a rela-
\iilor interumane, ca puncte de intersec(ie dintre societate ~i individ. in procesul
schimburilor sociale, a comertului juridic, omul l~i modificii propria sa naturii.
Dreptul oferii posibilitatea comportiirii In temeiuL celei mai mari Jiberta\i, a ace lei
libertii\i concepute ca o folosin(ii nelimitata a posibilului. in acela~i limp, cea mai
mare libertate nu poate proveni decal din .cea mai mare.rigoare, fapt de naturii sii
imprime o traiectorie specificii atitudinii individului fata de]ege.
Edictat In vederea discipliniirii conduitelor mnane in rela\ii sociale deter-
minate, dreptul oferii oamenilor modele de comportament, construie~te tipologii
subordonate unor scopuri practice. in aces! proces dreptul are 1n vedere omul ca
fiin!ii socialii, omul Jn rela(ie cu semenii siii, omul care actioneazii lntr-o structurii
de rela(ii social-istorice.
Standardul de comportament, legal de .statutul individului, concretizeazii rolul
siiu ~i cuprinde - lntr~o detaliere normativii,esen(ia]ii - totalitatea a$leptarilor sau
a preten(iilor din partea societiitii fa(ii de .individ.
Ac(ioniind lntr"o .ambian(ii .socialii determinatii ~i nu !ntr-un spa(iu pasiv sau
neutru, omul 1$i amplifica gradul de socializare a vietii sale, pe miisura sporirii
complexitii(ii rela(iilor sociale In care intra ~i a modului de subordonare fa(ii de
norme. Libertatea ac(iunii sociale a omului nu !nseamnii o desciitu~are haoticii de
1
Hart, The concept of Law, p. 113.
energii, un ansamblu de ac\iuni neordonate, dictate de bunul plac, nesubordonate

ra\iunii conservarii valorilor sociale.
Reglementarea juridica - in\eleasa ca o totalitate de forme de influen\are a
conduitei oamenilor, de orientare a acestora pe :faga~uri utile ~i convenabile con-
vie\uirii umane - se structureaza in directa legatura cu pozi\ia individului in
societate ~i cu interesul structurilor politice ~i sociale.
Rezultatele ac\iunilor oamenilor sun! evaluate ~i valorificate in func\ie nu
numai de rezonan\a intima, personalii a acestora, ci ~i de rezonan\a !or socialii, de
felul in care societatea recepteaza fapta sa, acordiindu-i un anumit tratament prin
sistemul de reglementari ~i institu\ii. ,,Recunoa~terea dreptului pozitiv nu con-
stituie un fenomen pur individual, ci unul social care se riisfrange in activitatea
indivizilor. Ace~tia primesc, ca aplicabile !or, anumite nonne, din cauza presiunii
cercurilor sociale din care fac parte" 1•
Subordonarea conduitei individuale fa\a de conduita - tip con\inutii .in nor-
mele de drept, subordonare ce se concretizeazii fie acte de respectare a legii, fie
in acte de executare a prescrip\iilor juridice devine, in acest cadru, o formii
importanra de realizare a dreptului. in acest sens am in\eles sii caracteriziim drep-
tul, ca factor de programe a libertii\ii de ac\iune a omului. Afirma\ia, credem, nu
trebuie luatii in termeni absolu\i, pentru ca in realitate legile obiective ale dez-
voltiirii social-umane, reflectate in.con~tiin\a oamenilor, sunt cele care, in ultimii
analizii, nonneaza conduita umana. Dreptul sintetizeaza cerin\ele acestor legi, iar
aportul sau constii in tentativa permanenta de regularizare a raporturilor sociale,
de apiirare a societli\ii in fa\a unor excese:
Pentru ca dreptul sa fie respectat de clitre cetii\ean, acesta trebuie sii cunoascii
regulile sale, iar statul trebuie sli ia mlisurile necesare de popularizare a actelor
normative. ,,Obliga\ia supunerii fa\ii de lege implicii, in virtutea dreptului con-
§tiin\ei-de-sine, necesitatea ca legile sii fie aduse la cun()§tinfa generalii'2:
A atiirna legile atilt de sus (cum proceda Dinysius Tiranul) !neat niciun
cetii\ean sli nu le poatii citi sau a le Jnmormiinta Jn aparatul vast al cartilor erudite,
al culegerilor de spe\e juridice §i de opinii diversificate, astfel !neat accesul la ele
sii-1 aiba doar cei instrui\i in materie, constituie una §i aceea~i injusti\ie.
Perfec\ionarea permanenta a dreptului - demers cu date legice bine deter-
minate - joaca un rol de prin rang Jn procesul de educare a con~tiin\ei juridice, a
destinatarilor normelor juridice. in afirmarea §i dezvoltarea con~tiin\ei juridice,
propagarea valorilor specifice ale culturii ~i ale civiliza\iei juridice are un rol
hotariitor. Prin excelen\a tehnica, problematica juridica trebuie sa fie tradusa intr-
un limbaj accesibil.
Cultura juridica, privita ca un complex de manifestari ale fenomenului juridic
din societate, constituie parte integranta a culturii unui popor. Existii o stransa
interdependen\ii Jntre ordinea juridicii ~i via(a spirituala a societli\ii.
1
M Djuvara, Drept rational (... ), supracit., p. 47.
2
Realizarea dreptului 195
Din cultura juridicii fac parte: concep\iile juridice, inclusiv crea\ia §tiin\ificii
din domeniul dreptului; reglementiirile juridice; starea legalitii\ii (climatul de
legalitate) derivatii din atitudinea fa\ii de lege, din educa\ia juridica. Cultura
juridicii are un rol formativ, aliituri de alte manifestiiri ale culturii unei societii\i,
cultura politicii, economicii etc.'
Triisiituri ale realiziirii dreptului, prin activitatea de executare ~i respectare a
normelor juridice:
a) aceastii formii de realizare a dreptului implicii indeplinirea comandamen-
telor cuprinse in normele juridice, prin confonnarea fa\ii de dispozi\iile nonnative
(fie cii este vorba de dispozi\ii cu caracter imperativ sau permisiv). Traducerea in
via\ii a con\inutului dreptului pe aceastii cale are o importan(ii deosebitii, ea
inscriindu-se ca o componentii de bazii a climatului de ordine §i legalitate;
b) confonnarea fa\ii de conduita fixatii prin nonnele de drept este rezultatul
direct al ac\iunii mai multor factori, cum ar fi: con\inutul dreptului, acceptarea
legii de catre societate - ca expresie a unor necesitii\i, ridicarea gradului vie\ii
materiale §i spirituale a oamenilor, sporirea nivelului de cuno§tin\e §i perfec-
\ionarea instruc(iei §CO!are etc.;
c) ca volum §i intensitate, aceastii formii de realizare a dreptului este mult mai
bogatii decilt cealaltii formii - aplicarea dreptului, ea declan§and un numiir imens
de situa\ii juridice la care participii categoria cea mai mare de subiec\i - cetii\enii
~ precum §i diferite organiza\ii sociale;
d) din punctul de vedere al tehnicii juridice, activitii\ile implicate in realizarea
acestei fonne sunt relativ mai simple; ele se pot desfii§ura §i in fapt, rarii
incheierea unui act scris, fiirii indeplinirea unor condi\ii de forma sau de fond
Speciale;
e) ele sunt, binein\eles, compatibile §i cu realizarea prin crearea §i desfii-
~urarea unor raporturi juridice, in care drepturile §i indatoririle participan\ilor se
concretizeazii in legiituri juridice statornicite prin normele de drept din cele mai
diferite ramuri ale sistemului juridic;
t) respectilnd §i aducilnd la indeplinire (executilnd) nmmele dreptului, cetii-
\enii i§i valorificii drepturile subiective, cu luarea in considera\ie §i a obliga\iilor
care le incumba, Jn procesul interac\iunii sociale.
Fonna aceasta de realizare a dreptului, se Jnfiiti§eaza, astfel, ca necesara §i
utila atilt societa\ii in ansamblul sau, cilt §i subiectelor de drept, care-§i valorifica
prerogativele, Jntr-o modalitate socialmente acceptabila.
2.2. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de ciitre

autoritiifile statului (aplicarea dreptului)
No\iunea apliciirii dreptului. In afara participarii specifice a ceta\enilor §i a
organiza\iilor nestatale in procesul realizarii dreptului, acesta este realizat §i prin
1
Asupra altor aspecte ale temei, a se vedea I. Deleanu, Cunoa§terea legii ~i eroarea de
drept, In Dreptul nr. 7/2004.
intermediul unor acte specifice de autoritate, emise de autorita\ile statului in

conformitate cu competenta rezervatii lor prin lege. Aceastii formii este denumitii
indeob~te ,,aplicarea dreptului". in realizarea sarcinilor ~i a func\iilor statului,
organele acestuia apeleazii foarte adesea la formele juridice.
Acte de aplicare a dreptului nu pot elabora decal autoritii\ile statului, cetii\enii
realizand dreptul prin executarea ~i respectarea normelor juridice. ~tergerea dife-
ren\elor dintre cele doua mari forme de realizare a dreptului ar putea conduce la o
arbitrarii nediferen\iere intre activitatea statului ~i activitatea celorlalte subiecte
juridicc.
in tratarea tradi\ionalii a infiiptuirii dreptului, in manuale sau cursuri univer-
sitare, s-a conceput realizarea dreptului ca un proces vast care nu se poate reduce
la un unic mod de concretizare, ci implica o re\ea de participan\i cu pozi\ii ~i
caracteristici deosebite.
La aplicarea dreptului participii, in principal, organe ale statului, Jn baza ~i in
vederea realizarii competen\ei acestora.
in esen\a, aplicarea dreptului constd fn e/aborarea §i realizarea unui sistem
de ac{iuni statale, in vederea transpunerii in practicii a dispozifiilor ~i a sanc-
fiunilor norme/or de drept. Aplicarea dreptului implicii ac\iuni diverse de 'organi-
zare a punerii In via\ii a normelor de drept, prin crearea unor raporturi juridice.
Spre deosebire de realizarea dreptului prin executarea ~i respectarea preve-
derilor normelor juridice, care se poate desfii~ura ~i Jn fapt, fi\ra crearea unor
rapot1uri juridice, aplicarea dreptului este nemijlocit legatii de na~terea ~i desfii-
~urarea legiiturilor juridice sub forma unor raporturi de drept in care un subiect
este totdeauna o autoritate publica care-~i exercita prerogativele potrivit cu com-
petenta ce-i este rezervatii prin lege. in aceasta luminii, raportul juridic apare ca
fiind mijlocul eel mai raspandit ~i eficient de realizare a normei de drept.
Aplicand dreptul, organele de stat se manifestii ca purtiitoare a atributelor
puterii de stat; actele !or de aplicare sunt acte de putere cu caracter individual,
concret. Prin intermediul !or sunt concretizate, in limita competen\ei ce le este
repartizatii prin normele juridice, drepturile ~i obliga\iile unor subiec\i Jn cadrul
raporturilor juridice determinate. De asemenea, prin emiterea actelor de aplicare,
organele statului stabilesc miisuri de sanc\ionare a celor care resocotesc obli-
ga\iile care le revin. Spre exemplu: activitatea de aplicare a dreptului se poate
exprima in actul de impunere eliberat de un organ financiar asupra unui subiect
impozabil, intr-o decizie administrativii, in conferirea unei distinc\ii, Jn solu\io-
narea unei cauze prin dezbaterea sa In fa\a unei instan\e de judecatii etc.
Trebuie sii remarciim faptul ca in raporturile juridice de aces! gen are foe doar
constatarea drepturilor ~i a obliga\iilor de ciitre un organ de stat special abilitat ~i
nicidecum stabilirea, determinarea acestora ex novo, lucru fiicut de norma
juridica.
Drepturile subiec\ilor participan\i la via\a sociala, ca ~i obliga\iile corelative,
i~i giisesc izvorul in normele de drept. Organele de stat constatii sau recunosc
Realizarea dreprului 197
aceste drepturi. Aceasta activitate are o valoare juridicii deosebitii ~i se 1nscrie, Jn
mod hotiiriitor, in riindul formelor juridice de realizare a dreptului.
in unele cazuri, activitatea de aplicare a dreptului vizeazii restabilirea ordinii
de drept inciilcate ~i aplicarea sanctiunii normei de drept. Este eronata opinia ace-
lor autori care considerii cii aplicarea dreptului ar fi legatii numai de constran-
gerea de stat sau care, restriingilnd, de asemenea, aplicarea dreptului doar la resta-
bilirea ordinii de drept inciilcate, sus\in ca actele de aplicare a dreptului nu au
valoare juridica propriu-zisa decat prin aceea ca ele restabilesc drepturi ~i obli-
ga\ii inciilcate sau rela\ii cu privire la o anumita valoare 1• A restrange aplicarea
dreptului de ciitre organele de stat doar la aplicarea constrangerii inseamna sii se
sariiceasca procesul aplicarii dreptului de o parte importanta a con\inutului sau.
Trebuie avut in vedere, de asemenea, ca actul de aplicare a dispozi\iei unei norme
de drept difera prin con\inut, prin scop, ~i prin destina\ie de actul de aplicare a
sanc\iunii normei de drept.
In lumina celor expuse piina acum reiese, credem, faptul ca aplicarea dreptului
este o forma specifica de realizare a sa, strilns legata de procesul traducerii in
via\11 a normelor juridice prin acte individuale ~i concrete adoptate de organele
statului. Domeniile Jn care intervin organele statului in procesul realizarii drep-
tului sunt determinate de competenta acestor organe - in domeniul organizarii ~i
al conducerii sociale, al garantiirii exercitiirii libere a drepturilor ceta\enq!i, al
jurisdictiei etc.
Pentru acest motiv, ne exprimiim rezerve fa\11 de impar\irea aplicarii dreptului
Jn: aplicarea normativa ~i aplicarea individuala2• Jn argumentarea acestei clasi-
ficiiri, autorul porne~te de la invocarea faptului ca majoritatea hotariirilor guver-
nului sun! elaborate pentru a aplica prevederi cuprinse in diferite legi.
Consideram ca in aceste cazuri nu ne aflam in prezen\a unor acte de aplicare a
dreptului, ci este vorba despre realizarea unor atribu\ii ale guvernului ~i ale
ministerelor. Aceste acte, care sunt acte normative, nu sun! acte de aplicare la un
caz concret a nonnelor de drept, ci ele sunt elaborate pentru executarea legilor, in
temeiul puterii de reglementare a guvernului. Ele urmiiresc sa asigure, prin mij-
loace normative, cadrul organizatoric, material etc., pentru o buna activitate de
aplicare a legii de catre toate organele in subordine. Ele nu pot fi in niciun caz
extra lege (cu atiit mai pu\in contra /egem) ~i nu dau na~tere nemijlocit la rapor-
turi juridice concrete, nu sunt manifestari de voin\11 ale unui organ de stat intr-un
raport de drept individualizat. Aceste masuri juridice apar\in ordinii normative ~i
nu celei sub-normative.
No\iunea ~i trasaturile actului de aplicare a dreptului. Ca activitate com-

plexii, realizatii prin declan~area ~i desfii~urarea a nenumiirate raporturi juridice,
aplicarea dreptului se concretizeazii intr-un rezultat specific - actul de ap/icare.
1
A se vedea: I. Gorgiineanu, A. Olaru, Cu privire la perspectiva axiologici\ 1n abor-
darea fenomenuluijuridic, in Revista de filozofie nr. 5/1975, p. 624.
2
Gh. Bobo§, op. cit., p. 235.
El finalizeazii, de fapt, activitatea concretii a organului de stat, purtiitor al unei

atribu\ii de putere, Jn conformitate cu competen\a sa. Aplicarea dreptului
reprezintii o activitate exercitatii de organe ale statului ~i, Jn limite determinate de
organiza\ii nestatale, Jn forme special previizute de actele normative.
Aplicarea dreptului, ca proces complex, se realizeazii Jn baza legilor ~i a celor-
lalte acte normative care compun sistemul legislativ. Baziindu-se pe actul nor-
mativ ~i nu pe voin\a subiectiva a organului de stat care-I elaboreazii, actul de
aplicare are aceea~i esen\a ca actul normativ. Aplicarea dreptului da expresie unei
anumite competen\e a organelor de stat, competen\a determinata de lege· ~i care
desemneazii atribu\iile organelor de stat ~i limitele exercitarii acestora. Reali-
zandu-~i atribu\iile, legal conferite, unele organe ale statului pot desfii~ura o acti-
vitate specifica de elaborare normativii. Activitatea normativa se deosebe~te de
activitatea de aplicarea a dreptului prin triisiituri de con\inut ~i formii.
1. Activitatea de crea\ie Jn domeniul dreptului este rezervatii doar unor cate-
gorii de organe ale statului. In principiu, nimic nu se opune ca un organ care
elaboreaza un act normativ sa poata elabora ~i acte de aplicare (a majori ad
minus). Spre exemplu: guvernul edicteazii atilt hotariiri - acte normative - cat ~i
decizii individuale, acte de aplicare a dreptului. ·
Daca activitatea normativa este strict reglementata Jn competen\a unor organe
ale statului, activitatea de aplicare poate fi realizatii de orice organ al statului ~i,
in limite determinate, chiar ~i de organizatii nestatale.
2. Spre deosebire de actele normative care au un caracter general, impersonal,
tipic, injonctiv ~i irefragabil, actele de aplicare a dreptului sunt individuate, cori-
cret-determinate.
Scopul actului de aplicare este determinat de actul normativ, ei trel:mie sa
traduca Jn via\a, Jntr-o rela\ie concreta, prevederi ale normei de drept. Avand
caracter individual ~i nu general obligatoriu, actul de aplicare este nemijlocit
legat de activitatea unui organ de stat nominalizat ~i a altor subiecte (persoane
fizice) concret determinate.
3. Activitatea de elaborare normativa este subordonata unor reguli meto-
dologice de tehnica legislativa. ·
Avand un caracter subordonat, derivat, apar(inand ordinii subnormative,
actele de aplicare a dreptului sunt elaborate in mod foarte diferit de Ia o ramurii Ia
alta ~i chiar Jn cadrul aceleia~i ramuri de drept de la o institu\ie la alta. Abunden\a
~i varietatea enormii de acte de aplicare fac imposibila adoptarea ~i codificarea
regulilor privitoare la tehnica actului de aplicare a dreptului, fiecare act de apli-
care urmiind reguli specifice de adoptare, de reformare, de modificare, de struc-
tura, de formii etc. 1
1
Lucru ce nu anuleazii eforturile de codificare a procedurii administrative. A se
vedea, In acest sens, D.A. Tofan, Drept administrativ, vol. I, ed. 2, Ed. C.H. Beck, Bucu-
re~ti, 2008, p. 71-77.
Realizarea dreptului !99
4. Hotarul ce separa actul normativ de actul de aplicare 11 reprezintii con-
\inutul diferit, scopul ~i finalitatea deosebitii ale celor douii categorii de acte.
Aces! hotar este desfiintat practic de ciitre concep\iile normativiste, prin
echivalarea celor douii domenii - eel normativ ~i eel individual, concret. in
cunoscuta sa teorie privind formarea dreptului in trepte, Hans Kelsen considera
ca fiecare act, aflat pe o treapta determinatii a for\ei juridice, apare fie ca un act
normativ, fie ca act de aplicare, in raport de legiiturile sale cu actele inferioare
sau superioare lui.
5. Spre deosebire de actul normativ care func(ioneazii impersonal ~i difuz,
ac\ioniind continuu piinii la scoaterea sa din vigoare, actul de aplicare a dreptului
i~i epuizeaza efectele in momentul adoptiirii sale de ciitre organul abilitat. intr-
adeviir, din momentul in care o instan\a de judecatii (spre exemplu) solu(ioneazii
o cauzii ~i pronun\i'i hotari\rea, ea se dez1nveste~te de cauza respectiva. Solu\io-
narea cauzei prive~te doar piif\ile participante in procesul respectiv.
6. Spre deosebire de activitatea de executare ~i respectare a normelor de drept
de ciitre cetii\eni, in cursul ciireia ei pot sii incheie, prin acord de voin\ii, un raport
de drept in temeiul unor dispozi\ii legale ce le stau la dispozi(ie, actele de
aplicare, baziindu-se ~i ele pe prevederi ale dreptului, apar totdeauna prin vointa
unilateralii a unui organ al statului 1•
7. Data fiind importanta deosebita a reglementarii juridice a relatiilor sociale,
exista reguli precise privind intrarea in vigoare, principiile de activitate ~i ie~irea
din vigoare a normei juridice. in principiu, orice normii de drept intra In vigoare
la o data stabilitii legal ~i ac\ioneazii piinii la scoaterea din vigoare. in aceste
limite, ac\iunea normei este universalii; nimeni, prin voin\ii unilateralii, nu poate
sii se sustragii de la aplicarea normei, farii consecin\e previizute de lege.
Spre deosebire de actele normative, actul de aplicare devine obligatoriu, in
principiu, din momentul comunicarii lui piirtilor interesate.
8. Din acest moment curge termenul de contestare a actului de ciitre paitea
nemul\umitii, 1n legatura cu modul de solu\ionare a cazului (de calificare juridicii
a stiirii de fapt re\inutii de organul de stat). Controlul legalitii\ii actului de aplicare
poate fi un control ierarhic sau un control judecatoresc.
Spre deosebire de controlul legalitii\ii actelor de aplicare, care cunoa~te forme
~i modalitii\i aflate la dispozi\ia piirtilor paiticipante 1n raportul juridic respectiv,
controlul legalitii\ii actelor normative cunoa~te un sistem de garan\ii specifice
(controlul parlamentar sau controlul judeciitoresc ).
Se degajii de aici concluzia (subliniatii, de altfel, de mull de ciitre Celsus) cii a
~tii legile nu inseamnii a fi stiipiin pe vorbele lor, ci pe efectele ~i insemniitatea
lor. Legiferarea, dar ~i aplicarea legilor, riizbat prin mentalitii\i, sentimente, stari
psihice ale destinatarilor normelor juridice.
1
A se vedea, pentru actele administrative: T Draganu, Actele de drept administrativ,
Ed. Stiin(ificii, 1959; A. lorgovan, Tratat de drept administrativ, Ed. All Beck, Bucure~ti,
2001.
Decizia judeciitorului se manifestii ca prelungire a vointei ~i a sensului afir-

mate de legiuitor, eviden\iate a fi viabile piinii in momentul in care legiuitorul va
interveni el insu~i 1 •
Fazele procesului de aplicare a dreptului. Aplicarea dreptului, privitii ca un

proces complex, se desfii~oarii cu respectarea unor cerin\e, legate atilt de
necesitatea stabilirii corecte a imprejuriirilor de fapt, cat ~i de necesitatea corectei
apliciiri a nonnei de drept ce reglementeazii situa\ia stabilitii. A~a cum s-a
precizat in litcratura juridica, aplicarea dreptului imbracii forme procesuale care
asigura stabilirea adeviirului Jn momentul realiziirii normelor juridice, ocrotirea
drepturilor persoanelor interesate, apiirarea impotriva unor eventuate inciilciiri ale
dreptului. Fazele (stadiile) apliciirii dreptului constituie etape esen\iale ~i nece-
sare in desfii~urarea procesului de aplicare a normelor juridice, implicilnd atilt
opera\iuni de conceptualizare, cat ~i activitii\i tehnico-materiale de Jnfiiptuire
practicii a prevederilor legale. Uneori se considerii cii aceste faze corespund
stadiilor oriciirei activitii\i de conducere, incluzand: colectarea ~i critica datelor,
adoptarea deciziei; asigurarea punerii ei in executare.
Sesizilnd existenta unor faze (stadii) distincte Jn procesul apliciirii dreptului,
Hegel noteazii faptul cii pot fi deosebite douii asemenea laturi: a) cunoa~terea
naturii cazului, Jn singularitatea sa nemijlocitii; b) subordonarea cazului sub legea
chematii sii restabileascii dreptul. in dreptul roman pretorul i~i pronunta hotiirilrea
pentru cazul Jn care lucrurile ar sta intr-un fel sau altul ~i insiircina cu cercetarea
acestei situa\ii pe un iudex particular2.
Indeob~te, se considerii cii aplicarea dreptului cunoa~te urmiitoarele faze:
(I) stabilirea stiirii de fapt; (2) alegerea normei de drept; (3) interpretarea
normelor juridice; (4) elaborarea actului de aplicare. Existenta acestor etape
(faze) de aplicare nu Jnseamnii Jn niciuncaz fragmentarea, rariimitarea procesului
de aplicare; Jn fapt, aces! proces este un proces unitar. Pentru acest motiv este
foarte greu sii se stabileascii o distinc\ie netii Jntre aceste faze sau o ordine strictii
a desr~uriirii lor. Aceste faze se Jntrepiitrund ~i se conditioneazii reciproc.
I. Stabilirea starii de /apt implicii un demers riguros pentru cunoa~terea minu-
tioasii ~i Jn profunzime a circumstan\elor cauzei respective. Cercetarea Jmprejurii-
rilor faptei constituie elementul de bazii, care asigurii actului de aplicare caracter
temeinic. in procesul concret al apliciirii dreptului, organele de stat iau cuno$tin(ii
de numeroase aspecte ce caracterizeazii ~i definesc cadrul fizic - natural, precum
~i ambianta social-politicii ~i ideologicii in care normele juridice ac\joneazii.
Verificarea ~i clarificarea circumstan\elor cauzei sunt fiicute de ciitre organul de
aplicare numai Jn lumina ipotezei unei norme juridice. Cu alte cuvinte, vor fi
avute Jn vedere ~i re\inute doar acele Jmprejuriiri care au relevan(ii in cauza
dedusii in fa\a unui organ de stat ce trebuie sii o rezolve prin emiterea unui act de
1
M van Kerkhove, Fr. Ost, Le systeme juridique entre ordre et desordre, P.U.F.,
Paris, 1988, p. 232.
2
aplicare. Aceste imprejuriiri sunt in general denumite fapte juridice (cauze gene-
ratoare sau extinctive de efecte juridice). Organele de aplicare vor liimuri atilt
imprejuriirile concrete datorate ac\iunilor, oamenilor, cat ~i consecin\e ale unor
evenimente, de producerea ciirora legea leagii efecte juridice. Omul ac\ioneaza
intr-o ambian(ii sociala determinatii. in vederea satisfacerii intereselor sale, el
intra in numeroase raporturi cu semenii siii sau cu organe ale statului. Structurile
organiza\ionale intra, de asemenea, intr-o varietate de raporturi ce cad sub
inciden\a legii. in vederea emiterii unui act de aplicare intemeiat, in acord cu
realitatea, organul de aplicare trebuie sa-~i fundamenteze actul pe baza unei
informiiri veridice, complexe, capabilii sii scoata la ivealii aspectele esen\iale ale
cauzei. in aces! scop, organul de aplicare va consulta documente oficiale, va
asculta martori, va proceda la reconstituiri, va utiliza rezultate ale unor cercetiiri
~tiin\ifice etc. Toate acestea trebuie sii furnizeze organului de aplicare date fap-
tice, ele trebuind sii constituie, in acela~i limp, surse reale de informa\ii, In stare
sii contureze circumstan\ele cauzei, sii creeze convingeri ferme, in legiiturii cu
starea de fapt ~i sii lnlature dubiile ~i neclaritii\ile.
Este evident faptul ca stabilirea stiirii de fapt diferii de la un act de aplicare la
altul. Atunci cand, spre exemplu, un organ administrativ de specialitate dispune
repartizarea unei suprafe\e locative, el are a verifica relativ pu\ine aspecte faptice
- stabilirea numiirului persoanelor, a venitului mediu anual al fieciirei persoane in
vederea fixiirii cuantumului chiriei etc. in alte cazuri (intr-un proces juridic, spre
exemplu), instan(a de judecatii are de efectuat numeroase activitii(i, in vederea
stabilirii cu exactitate a imprejuriirilor cauzei (ascultii martori, verifica lnscrisuri,
dispune efectuarea unor expertize, examineazii urme etc.). in acest din urmii caz,
no\iunile de proba, de sarcinii a probei, de valoare probatorie etc., au un in\eles
specific, ele fiind legate direct de o cauzajuridicii1•
2. Alegerea normei de drepl. in aceastii a doua fazii a procesului de aplicare,
organele de aplicare procedeaza la critica normei, la selec\ionarea normei juri-
dice, In vederea calificiirii juridice exacte a stiirii de fapt stabilite. Corecta lnca-
drare juridica a acestei stiiri de fapt conferii actului de aplicare triisiituri de
legalitate. Con\inutul activitii\ii organului de aplicare, in aceastii faza, este indi-
solubil legal de modul in care organul de aplicare a stabilit corect ~i exact !mpre-
juriirile cauzei. Aceastii legaturii este unanim sus\inutii ~i recunoscuta in literatura
juridica. Mai mult, s-a sus\inut chiar ca cele douii faze ar constitui, in realitate, o
unicii etapii in aplicarea dreptului. Neacceptilnd o asemenea idee, nu putem, desi-
gur, sii nu observiim interdependen\a celor douii momente, caracterul corelat al
acestora - stabilirea faptelor, a imprejuriirilor cauzei respective, se realizeazii
1ntotdeauna plecilndu-se de la necesitatea calificarii juridice a acestora, iar inca-
drarea juridicii implicii o triere riguroasa a circumstan\elor cauzei. Ordinea
ac\iunilor referitoare la aplicarea dreptului, Jn aceste douii stadii, nu 1ntilmpinii
1
A se vedea, pe larg: I. Stoenescu. S. Zi/berstein, Tratat de drept procesual civil,
vol. I, Tip. Universitii(ii, 1973, p. 299-367; V.M Ciobanu, op .cit., p. 305; !. Neagu, op.
cit., p. 400.
greuta\i; stabilirea faptelor ~i cautarea normei reprezinta un proces prelungit pe

parcursul caruia trebuie si\ apeli\m ciind la lmprejurii.rile de fapt, ciind la mate-
rialul normativ.
in vederea unei calificii.ri juridice corespunzi\toare, organul de aplicare lnde-
pline~te o serie de opera\iuni prealabile: nominalizarea normei juridice, verifi-
carea autenticita\ii sale, a for\ei sale juridice ~i a ac\iunii sale: raporturile sale cu
alte norme juridice; determinarea con\inutului exact al normei, prin consultarea
actului normativ care cuprinde norma respectivi\ etc. Critica normei juridice pre-
supune o bunii pregiitire de specialitate a organului de aplicare, o stii.piinire a
domeniului juridic determinat, dar ~i cuno~tin\e juridice fundamentale. Uneori se
vorbe~te despre ,,critica superioarii." a normei ~i ,,critica elementari\" sau infe-
rioarii. Critica superioarii. a normei de drept cuprinde: verificarea autenticiti\\ii
normei; verificarea legalitii.\ii actului care con\ine nonna respectivii.; verificarea
ac\iunii In timp, In spa\iu ~i asupra persoanelor a respectivei norme. Critica
elementari\ (inferioara) prive~te strict textul actului, modul si\u de redactare, sesi-
zarea eventualelor erori de redactare cu ocazia republicarii actului etc.
In privin(a temeiniciei ~i a legaliti\\ii actelor de aplicare, trebuie sii se foci\ dis-
tine(ie lntre diferitele categorii de acte de aplicare. Astfel, actul jurisdic\ional pre-
zintii tri\si\turi ce-1 individualizeazi\ In raport cu toate celelalte acte de aplicare.
Fa\ii de actul administrativ, spre exemplu, else caracterizeazii prin forma sa (de
proces, de dezbatere judiciarii), prin con\inutul si\u, prin modul de sesizare ~i
declan~are a activiti\\ii jurisdic\ionale de aplicare, prin ci\ile specifice de atac etc.
De obicei, In exercitarea ci\ilor de atac (contestare) a actelor de aplicare, se
invocii netemeinicia ~i/sau nelegalitatea acestora. Instan\a superioarii (In cazul
actelor jurisdic\ionale) ~i organele ierarhic superioare (In cazul actelor adminis-
trative) verificii legalitatea ~i temeinicia actelor supuse recursului sau contestiirii,
In cadrul unei activitii\i complexe, In care cele doui\ condi\ii de valabilitate a
actului se lntrepiitrund organic. Legalitatea ~i temeinicia, de~i trii.siituri necesare,
dar distincte ale actului de aplicare, sunt caracteristici ce se implicii. dialectic In
con\inutul actului de aplicare.
3. Interpretarea normelor juridice 1 reprezintii un moment important al aplicii-
rii dreptului ~i constii. din opera\iuni de lamurire ~i concretizare a con\inutului
regulii de drept cuprinsi\ In norma ce urmeazii a ciirmui raportul respectiv. Inter-
pretarea (henneneutici\) juridici\ este o condi\ie de mare importan(ii a unei corecte
apliciiri a dreptului. 0 buni\ stii.piinire a metodelor de interpretare ofera cheia de
boltii. a succesului muncii de transpunere In via(a socialii., la cazuri concrete, a
cerin\elor ~i a exigen\elor normei de drept.
4. Elaborarea # emiterea actului de aplicare constituie ultimul moment (faza,
etapii) a procesului de aplicare a dreptului. Elaborarea actului de aplicare ~i emi-
terea sa reprezintii. rezultatul unui demers rational ~i al unei manifesti\ri de voin(ii
Studiul no\iunii, al formelor ~i al metodelor de interpretare a normelor juridice va fi

1
fiicut in mod separat In capitolul urmiitor al cursului.

a organului de stat, in vederea satisfacerii unor exigen\e ale normelor de drept.

Atilt demersul rational (in\elegerea circumstan\elor cauzei), cat ~i manifestarea de
voin\ii (incadrarea imprejurarilor intr-o normii de drept, calificarea juridica a
acestora) sunt realizate in baza legii ~i in vederea apliciirii sale la un caz concret.
Varietatea actelor de aplicare determinii ~i o varietate de forme ale actelor de
aplicare, valabilitatea acestora fiind determinatii de respectarea anumitor condi\ii
de formii. in anumite ramuri de drept (in mod deosebit in dreptul administrativ)
se acorda o mare importan\ii studiului tehnicii elaboriirii actului administrativ de
aplicare a dreptului, lucru firesc daca avem In vedere important:a activit3tii ad1ni~
nistrative. Dreptul procesual (penal ~i civil) se ocupii de asemenea, pe larg, de
condi\iile de formii ~i fond ale hotariirilor judeciitore~ti - acte jurisdic\ionale de
aplicare a dreptului.
Capitolul XII
Interpretarea normelor juridice
§1. Notiunea ~i rafiunea (necesitatea) interpretarii normelor

juridice
fn procesul realizarii dreptului, interpretarea normei ce urmeazii a se aplica, in
vederea solu\ioniirii unei cauze printr-un act de aplicare, reprezinta un moment de
cea mai mare importan\ii. Indelungata istorie a dreptului a impus o adeviiratii
,,metodicii juridicii" a interpretarii, fapt de naturii a dezviilui con\inutul bogat al
acesteia, semnifica\iile momentelor sale succesive, formele ~i metodele specifice
de realizare a interpretiirii. in materie de interpretare, bibliografia juridicii este
extrem de cuprinziitoare, aceasta sesiziind paleta largii a opiniilor exprimate in
timp asupra ra\iunii, a fonnelor, a metodelor ~i a limitelor interpretarii 1•
Necesitatea interpretiirii este justificatii de faptul cii, Jn procesul apliciirii drep-
tului, organul de aplicare Uudeciitorul, organul administrativ etc.) trebuie sii cla-
rifice cu toatii precizia textul normei juridice, sii stabileascii compatibilitatea
acesteia Jn rap011 de o anumitii situa\ie de fapt (de o spe\ii ce se deduce Jn fa\a sa).
El are totdeauna Jn fa\ii un sistem de norme cu caracter general ~i impersonal, din
care trebuie sii selec\ioneze pe cea care se aplicii in cazul concret (un caz parti-
cular ~i individual, determinat prin triisiituri ce nu-~i giisesc de fiecare data reflec-
tarea exactii ~i detaliatii in con\inutul normei). Organul de aplicare (interpretul)
este obligat sii constate sensul normei de drept, sii verifice cu ce in\eles utilizeazii
cuvintele legiuitorul, dacii acesta a giindit ori s-a exprimat concret sau abstract,
dacii a fiicut enumeriiri !imitative ori s-a men\inut in limitele unei reglementiiri-
cadru etc. 2 Analiza textului legii ridicii problema mai largii a sistemelor de sem-
nifica\ii, sistemul comun al limbajului 3.
1
A se vedea, cu titlu de exemplu: Savigny, Sistem des heutigen Romischen Rechts,
Berlin, 1840; Geny, Methode d' interpretation et sources en droit prive positif, Paris,
1919; Sauer, Juristische Methodenlehre, Stuttgard, 1940; Fr. Ost, M. Kerchove, Entre la
lettre et !'esprit, Bruxelles, 1989; l Szabo, lnterpretarea normelor juridice, Ed. ~tiin\ifica,
Bucure~ti, 1962; Berge/, op. cit.; Gh. Bobo$, op. cit., p. 247; I. Ceterchi, I. Craiovan,
op. cit., p. 165; D. Mazilu, op. cit., p. 267-277; /. Dogaru, D.C. Dani,or, Gh. Dani,or,
op. cit., p. 379-407; M. Eremia, Interpretarea juridica, Ed. All, Bucure~ti, 1998; Gh.
Mihai, op. cit., vol. !I, p. 421-562.
2
H. Dernburg, Pandekten, I, 1902, p. 72.
3
Freud considera ca ,,a interpreta lnseamna a gasi un sens ascuns", Prelegeri de
psihanaliza, Bucure~ti, 1980, p. 112.
lntetpretarea normelor juridice 205
Dreptul organului de aplicare de a face interpretarea normei aplicabile a fost
justificat Jn mod diferit de-a lungul timpului, iar Jntinderea acestui drept a variat
in raport de lntelesul <lat interpretarii ~i de raportul rezultatului interpretarii cu
vointa legiuitorului.
in lmperiul roman, _iustinian declarase ca numai el poate interpreta legile, fapt
ce a dus la decretarea caracterului obligatoriu al interpretarii imperiale ~i la inter-
zicerea oricarei interpretari private. A fost interzisa chiar ~i scrierea de comentarii
ale legilor. Principiul care domina era acela ca nu putea interpreta legea decal eel
care a fiicut-o (ejus est interpretari legem cujus est condere ).
Aceasta este, de altfel, tendin\a regimurilor au\oritare, despotice. Este cunos-
cut, spre pildii, faptul ca la aparitia primului comentariu al codului civil francez,
Napoleon ar fi exclamat: ,,Mon code est perdu!"
in perioada pregatirii revolu\iei burgheze, teza predominantii a fost aceea a
necesitii\ii respectarii de ciitre judecator a literei legii, Jngriidirea posibilita\ilor
sale de interpretare ,,creatoare". J udecatorii na\iunii - nota Montesquieu - nu sun!
,,decat gura care roste~te cuvintele legii ( .. .)"1• Legea era atotputernicii, in ea se
gaseau reflectate toate trebuin\ele na\iunii.
Pe masura dezvoltiirii economico-sociale, plenipotenta legii incepe sa fie pusa
la indoiala. Se formeazii acum o imagine nouii, aceea a crizei dreptului, a nepu-
tintei legilor, a intiirzierii acestora fa!ii de fapte. ldeea cii dreptul de interpretare a
legilor apartine exclusiv organelor legiuitoare - idee caracteristicii concep\iilor
iluministe - este considerata depa~itii. in a doua jumiitate a secolului al XIX-lea
~tiin\a dreptului justifica teoretic posibilitateajudecatorului de a interpreta creator
legile. in Germania, ~coala ,,liberului drept" giise~te temeiul acestei posibilita\i in
,,lacunele legii", pe care judecatorul are dreptul sii le completeze.
Codificiirile masive realizate pe continentul european Jn secolul trecut au creat
pentru moment iluzia lipsei de utilitate a interpretiirii. Au apiirut, in timp, con-
cep\ia staticii ~i cea evolu\ionistii a interpretiirii. Adeptii concep\iei statice sus\in
cii sensul legii este <lat pentru totdeauna In momentul creiirii ei. in aces! caz
schimbarea acestui sens, dintr-un motiv sau altul, s-ar putea face pe cale de inter-
ven\ie legislativii. Punctul de vedere evolutionist admite extinderea ~i adaptarea
con\inutului legii pe cale de interpretare2 . Acest punct de vedere sus\ine elas-
ticitatea interpretarii, caracterul sau ,,liber".
Problematica interpretarii cunoa~te forme specifice de afirmare in sistemul de
drept anglo-saxon. intrucat in aces! sistem predomina ca izvor precedentul ~i
obiceiul, interpretarea juridica este relativ mai liberii. Ca izvor de drept cu o mai
mica extindere, legea este interpretatii restrictiv, ea apariind ca lex specialis in
acest sistem de drept. De aici ~i tendinta de a formula legile in cele mai mici
detalii, spre a evita completarea lor prin regulile de common law.
1
2
/. Szabo, op. cit., p. 22-23.
206 Teoria genera/ti a dreptului
Abordiind no\iunea interpretii.rii normelor juridice este necesar sii revenim la

sublinierea necesitafii interpretiirii. Se impune precizarea cii privim interpretarea
ca un moment al aplicii.rii dreptului. Pentru acest motiv utiliziim sintagma: ,,inter-
pretarea normei juridice" ~i nu ,,interpretarea dreptului". Tematica interpretiirii,
in aces! caz, nu are in vedere un discurs filosofic care sii puna in valoare expli-
ca\ia temeiurilor principiale ale pozi\iei ~i ale func\ioniirii dreptului in societate
(interpretarea teoretico-filosoficii a dreptului). Ca moment (fazii) al aplicarii nor-
mei juridice la cazuri concrete, interpretarea este necesarii pentru a clarifica ~i a
limpezi sensul exact al normei, pentru a defini, cu toata precizia, vointa legiui-
torului. Nu lntfunpliitor, ln literatura juridica mai veche interpretarea normei mai
purta ~i denumirea de tiilcuire sau explicare a nonnei. Talcuirea este consideratii
ca o artii (hermeneuticii), iar scopul siiu era acela de a determina liimurit sau a
deslu~i ideea de drept cuprinsii ln regula 1• Interpretarea este, in aceastii lumina,
opera\iunea prin care se stabile~te o legiiturii logicii intre dreptul astfel conceput
~i stabilit ~i exercitarea lui intr-un raport social, incerciindu-se sii se deducii acesta
din urmii din eel dintai'.
in teoria clasicii s-a afirmat di interpretarea avea ca scop sii lnliiture ambi-
guitatea sau caracterul echivoc al unor reglementiiri. Savigny a respins aceastii
idee, afirmiind cii normele clare mi au nevoie de interpretare, iar cele obscure nu
se pot interpreta. in realitate, orice riormii juridicii ce urmeazii a fi aplicata pentru
rezolvarea unui caz concret, este nevoie a fi interpretatii, pentru ca hotiirarea care
se va da sii se intemeieze in a~a fel pe lege incat arbitrariul sii fie cat mai redus.
Organul de aplicare trebuie sii individualizeze norma. Coboriirea de la generalul
~i abstractul normei la particularul ~i singularul cazului implicii profesionalism ~i
miiiestrie, pregiitire teoreticii impecabilii.
Pe de altii parte, interpretarea reprezintii o mijlocire intre drept ~i realitatea
vie\ii (!ntre drept ~i aequitas, cum spuneau romanii). Pentru acest motiv, inter-
pretul va trebui sii explice norma in contextul social 1n care ea ac\ioneazii.
in definirea rio\iunii ~i a necesitii\ii interpretiirii, s-a pus in discu\ie raportul
dintre limbii ~i giindire. lmediat dupii codificare, punctul de vedere dominant a
fost acela cii intre spiritul legii ~i litera legii nu existii opozitie, fapt ce impune
necesitatea respectiirii rigide a cuviintului, a literei legii. in sprijinul unei inter-
pretiiri creatoare (interpretarea dreptului cu con\inut evolutiv) s-a adus mai tarziu
argumentul existen\ei unor contradic\ii intre giindire ~i limbaj. judeciitorul (sau
organul administrativ care aplicii legea) trebuie sii caute, de multe ori, sensul
exact al legii dupii paravanul unor expresii legislative mai pu\in conturate (sii
caute spiritul legii dincolo sau in spatele literei legii).
Ase vedea S.G. Longinescu, Pregiitire pentru 1nvii\area dreptului, Bucure~ti, 1926,
1
p. 119.
2
M Djuvara, Teoria generalii a dreptului, vol. II, p. 471; MC. Eremia, op.
cit., p. 17-31.
lnterpretarea normeior juridice 207
in sfiir~it, interpretul, utiliziind o metodologie adecvata de interpretare, va

identifica partile componente ale normei de drept (structura sa logica), in scopul
stabilirii ciimpului de aplicabilitate ~i a finalita(ii nonnei.
in lumina celor de mai sus, rezultii ca judecatorul, interpretiind norma de
drept, nu poate riimiine total exterior acesteia. Imaginea pe care o ofera
Montesquieu judeciitorului - ca fiin(ii neinsufle(ita pe care n-o poate atenua nici
duritatea, nici bliinde(ea - nu rezistii. Mai apropiatii de realitate apare concep(ia
aristotelicii, dupii care judeciitorul e dreptul care traie~te.
Legiuitorul nu poate ~i nu trebuie sii prevadii totul. Inca la lucriirile premer-
giitoare ale Codului civil francez, Portalis avertiza asupra periculoasei ambi(ii de
a voi sii reglementezi ~i sa prevezi totul. ,,A prevedea totul este imposibil de
atins. Nevoile societa\ii sunt atilt de extinse inciit este imposibil pentru legiuitor
sii prevadii totul".
Pe de altii parte, este cunoscut faptul ca legiuitorul lasii uneori, in mod inten-
tional, zone albe in reglementarea rela(iilor sociale.
,,Orice legisla\ie - aratii del Vecchio - abundii in acele concep\ii care sunt
denumite in mod ingenios ,,concep\ii supape" ~i anume in a~a fol incat sii pennita
dilata\ia ~i comunicarea cu lumea dinafarii (.. .)" 1• Se previne astfel excesul de
comprimare a sistemului legislativ. Spre exemplu, atunci ciind in normele juri-
dice se vorbe~te despre ,,bunele moravuri" sau de.spre ,,ordinea publica", legiui-
torul nu define~te aceste concepte, ele putiind fi aplicate ~i interpretate in raport
de diversitatea condi\iilor pe care le infii\i~eaza evolu\ia vie\ii, complexitatea
valorilor ce urmeazii a fi consacrate pe cale juridica. H. Levy-Bruhl, adept al vizi-
unii sociologice a dreptului, a argumentat - de pe aceasta pozi\ie - posibilita\ile
juristului de libera interpretare. ,,Nu trebuie sa-i blamiim pe juri~ti - scria Bruhl,
dacii, detumiind un text de la sensul siiu primar, o fac, dupii cum este de cele mai
multe ori cazul, pentru a pennite darea unei solu\ii mai echitabile cazului ce le
este dat. Fiiciind o lejerii entorsii moralita(ii vulgare, ei se pun in serviciul unei
moralita(i superioare"2 • · ·
§2. Felurile (genurile) interpretarii normelor juridice
in teoria dreptului, interpretarea nonnelor juridice se clasificii in: inte1pretare

ojicia/i:i ~i interpretare neoficialii. lnterpretarea oficialii este obligatorie ~i ea mai
poartii denumirea de interpretare cu fortii juridica. Interpretarea neoficialii mai
poartii denumirea de interpretare doctrinarii; ea este facultativii, rarii fortii
juridica.
Interpretarea oficiali:i este realizatii de ciitre organe de stat care au atribu\ii fie
in procesul elaboriirii normelor juridice, fie in procesul aplicarii normelor
juridice.
1
G. def Vecchio, Justitia, p. 160.
2
H Levy-Bruh/, Sociologie du Droit, supracit., p. I 08.
Organele care emit acte n01mative (organele legiuitoare sau organele admi-
nistrative) procedeaza uneori la interpretarea acestora prin acte normative inter-
pretative. Nimic nu se poate opune ca un organ emitent al unui act normativ sa-l
~i interpreteze, In baza principiului: cine poate mai mult, poate ~i mai putin
(a majori ad minus). Atunci ciind organul emitent l~i interpreteaza propriul act,
aceasta interpretare poarta denumirea de interpretare autentica.
Acest gen de interpretare constituie o interpretare legalii sau genera/a, iar
actul normativ interpretativ va face corp comun cu actul interpretat. Observam
faptul ca acest gen de interpretare oficiala nu se lnscrie, propriu-zis, In limitele
procesului de aplicare (nu este un moment nemijlocit al apliciirii normeijuridice),
de~i nu se poate afirma ca el este complet desprins de aces! proces, ca nu are
legatura cu aplicarea. Interpretarea, In aces! caz, constituie o premisa a bunei
apliciiri a normelor juridice, prin faptul ca da explica\ie corecta iu\elesului,
scopului ~i finalitiitii unui act normativ emis anterior.
in sensul cuprinderii interpretarii in chiar procesul aplicarii (ca faza distincta a
acestui proces) se inscrie interpretarea cazualii, realizata de instan\ele judecato-
re~ti (interpretarea judiciara) sau de organele administra\iei. Acest gen de inter-
pretare prive~te Jn mod direct procesul de aplicare, el este o interpretare de caz.
Organul de aplicare, avand de solutionat o cauza, dupa ce stabile~te cu maxima
atentie circumstantele cauzei, califica juridic cauza ~i, in vederea emiterii actului
de aplicare (o hotiirarejudecatoreasca sau uu act administrativ), procedeaza la
interpretarea normei juridice selec\ionate, pentru a emite un act de aplicare legal.
Interpretarea data are fortii juridicii (este obligatorie) pentru cauza respectiva ~i
fatii de participan\ii la aceasta cauziL
Organul de aplicare nu se poate pronunta deciit In legatura cu speta ce s-a
dedus in fa\a sa; lui Ii este interzis sa se pronun\e pe cale de dispozi\ii generate.
Dezbatand cauza, organul de apl,icare verifica corespondenta situa\iei de fapt,
prezentata In fata sa, cu ipoteza abstractii a normei juridice, verificii modul In
care au fost realizate drepturile ~i obliga\iile, potrivit cu dispozi\ia normativii ~i ia
masuri, atunci ciind se impun, de restabilire a ordinii de drept incalcate ~i de apli-
care a sanc\iunii. in acest sens, aplicarea dreptului constituie un prilej permanent
de reconfirmare a autoritii\ii normei juridice, de verificare a gradului siiu de ade-
var, Jn raport cu nevoi!e diverse ale oamenilor. in activitatea de aplicare a
dreprului organele de stat aplicii ~i obiceiuri juridice, caz In care ele procedeaza la
interpretarea lor (dupa regulile analizate In capitolul izvoarele dreptului).
Jnterpretarea neoficiala poartii ~i denumirea de interpretare doctrinara lntruciit
ea este cuprinsa, de obic.ei, In operele ~tiin\ifice (Jn doctrina). Spre deosebire de
interpretarea oficiala (In oricare din formele sale), interpretarea neoficiala nu are
fortii juridica, ea este facultativa. Opiniile formulate In doctrinii, care sunt
consecinta analizei (de lege lata sau de lege ferenda) efectuata in cadrul cerce-
tarii teoretice a dreptului, pot fi evocate in procesul aplicarii dreptului, dar ele nu
sunt obligatorii. Organul de aplicare nu este legat de interpretarea continuta Jntr-o
lnterpretarea normelor juridice 209
lucrare ~tiin\ificii, iar solu\ia sa nu se poate intemeia pe o atare interpretare, ci pe

nonnajuridicii selec(ionata a se aplica Jn cazul respectiv. Interpretarea facultativa
se regiise~te ~i in pledoaria avocatului, analiza cauzei pe care o reprezintii putiind
fi luata in considera(ie de ciitre organul de aplicare sau putiind fi respinsa (atiit
acceptarea, ciit ~i respingerea interpretarii apiiriitorului netrebuind a fi motivate
de ciitre judeciitor). Organul de aplicare dii propria sa interpretare normei juri-
dice, interpretare care constituie suportul intelectual al deciziei sale.
§3. Metodele interpretarii normelor juridice
in realizarea interpretiirii, organul de aplicare intrebuin(eazii o serie de

metode, prin intermediul ci\rora el reu~e~te sii stabileascii, in interesul solu(ioniirii
cauzei, sensul exact al normei, ciimpul siiu de aplicabilitate, efectele ~i scopul
regulii. Un act normativ in care este cuprinsii nonna ce urmeazii a se aplica are un
caracter complex, fapt ce impune interpretarii o abordare care si\ scoatii in relief
condi(ionarea social-istoricii a actului normativ, finalitii(ile pe care le urmiire~te ~i
valorile pe care le o rote~te, construc\ia sa logicii etc. Asemenea aspecte pot fi
relevate prin intrebuin\area unor metode adecvate. in cele din urmii, utilizarea
acestor metode conferi\ viziunea de sintezii, abso.lut necesarii, rezultatului
interpretiirii- care trebuie sii fie convingere fermii a judecatorului sau a organului
administrativ Jn legiiturii cu gradul de adecvare a nonnei la situa\ia de fapt.
Teoria juridicii este de multi\ vreme preocupatii de stabilirea ~i clasificarea
metodelor de interpretare. in general, se admite existenta urmiitoarelor metode:
gramaticalii, istorica, sistematicii, logicii. Savigny considerii ca, de fapt, nu existii
metode diferite de interpretare, ci diferite activita(i, elemente ale interpretiirii,
1
care trebuie aplicate impreunii. in procesulde interpretare • 0 asemenea precizare
este necesarii lntruciit existen\a unei varietii!i de metode nu trebuie sa conduca la
fragmentarea aplicarii. Organul de aplicare se va folosi de o metodii sau alta, in
raport de aspectele pe care le prezintii cazul. De aceea unii autori grupeazii aceste
metode in: analitice (metoda gramaticalii ~i cea logicii) ~i sintetice (metoda isto-
ricii ~i cea sistematicii).
Alteori acestor metode Ii se adauga §i metoda teleologicii (care urmiire§te sii
puna in luminii scopul legii). in ce ne prive§te 1mbrii!i~iim clasificarea clasicii,
oferitii incii de Savigny.
3.1. Metoda gramaticala

Metoda gramaticala are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins
in norma juridica prin analiza gramaticalii (sintactica §i morfologica) a textului
normei juridice. Interpretul va stabili sensul cuvintelor, modul de folosire a
acestora in text, daci\ legiuitorul le folose~te in accep(iunea lor comuna sau intr-o
1
Fr.C. Savigny, Sistem des heutigen Romischen Rechts, supracit., p. 213.
accep\iune specific juridica. De multe ori, legiuitorul define~te chiar in con\inutul

actului normativ sensul unor cuvinte sau expresii, dii defini\ii unor institu\ii,
cazuri in care sarcina interpretului este sensibil u~uratii. intrucat, in diverse
ramuri ale dreptului, circulii aceia~i termeni sau acelea~i expresii cu sensuri dife-
rite, organul de aplicare va trebui sa ia in considera\ie in\elesul specific al aces-
tora pentru norma din ramura de drept la care se raporteazii in momentul in care
rezolva cauza (penala, civilii, administrativii etc.). Interpretarea gramaticalii pri-
ve~te deci textul legii, text care ridici'i interpretului problema mai largii a siste-
mului de semnifica\ii (sistemul comun al limbajului). in raport cu evolu\ia mai
rapidii a lexicului juridic, sintaxa normelor juridice cunoa~te o evolutie mai lentii,
fiind mai putemic marcatii de spiritul conservator.
lnterpretul normei juridice trebuie sa piece de la premisa ca legea (norma de
drept) este scrisii intr-o limba omeneasca, cu toate imperfectiunile ei. Potrivit teo-
riei lingvistice, limba are trei functii: functia de exprimare, func\ia de apel ciitre
cel/cei carora ne adresam ~i, in sfiir~it, func\ia de reprezentare, concretizata in
enun\uri. Se mai vorbe~te despre o func\ie metalingualii, prin efectul careia se
explicii in!elesul cuvintelor ~i chiar despre o func\ie fatica, prin care se contro-
leazii descifrarea mesajului. in procesul interpretarii gramaticale a normei juri-
dice judeciitorul sau organul administrativ care aplica norma trebuie sa ia in cal-
cul aceste func\ii pentru a putea descifra mesajul legii.
fn interpretarea gramaticalii, organul de aplicare urmiire~te ~i modul de !mbi-
nare a cuvintelor in propozi\ii ~i fraze, precum ~i sensul unor conjunc\ii. Spre
exemplu, o anumitii concluzie trage interpretul din faptul cii in textul normei
juridice legiuitorul utilizeazi'i conjunc\ia ,,~i", o alti'i concluzie daci'i legea folo-
se~te conjunc\ia ,,sau". Daca textul spune ca o faptii se pedepse~te cu inchisoare
de la... la ... ~i confiscarea averii, ori ca o faptii se pedepse~te cu inchisoare sau
amenda penala, vom fi, intr-un asemenea caz, in fata unei pedepse cumulative
sau a unei pedepse alternative.
3.2. Metoda sistematica

Metoda sistematicii prive~te modalitatea de stabilire a sensului normei juridice
prin incadrarea sa in economia actului normativ din care face parte sau prin
raportarea sa la economia altar acte normative.
Norma juridica nu exista izolat, ruptii de alte norme juridice. Ea este parte
componenta a unui sistem - a unei institu\ii, a unei ramuri ~i, deci, a sistemului
de drept. Caracteristica fundamentala a sistemului de drept consta in faptul ca el
exista prin fidelitate fa\ii de propriile-i norme. Piir\ile sale componente se aflii
intr-o stare de acutii interferen\ii, ~i nu in stare de indiferen\ii. De aceea, voin\a
legiuitorului (sensul legii) poate fi stabilitii, in multe situa\ii, printr-o interpretare
sistematicii. 0 regula consacrata in teoria dreptului este aceea ca orice inter-
pretare trebuie sii se facii subiectam materiam, adicii !n conformitate cu cadrul
lnterpretarea normelor juridice 211
(sistemul) din care face parte norma interpretatii1. A$a, spre exemplu, normele
juridice din partea specialii a Codului penal n-ar putea fi aplicate corespunziitor
vointei legiuitorului dacii n-ar fi permanent raportate la normele juridice con(i-
nute in partea specialii a codului. La fol in cazul Codului comercial, normele
acestuia se interpreteazii in foai1e multe cazuri in mod sistematic, prin raportare
la norme, reglementiiri $i institu\ii cuprinse in Codul civil.
3.3. Metoda istorica

Metoda istoricii, urmiire$te sii explice in(elesul normei juridice prin luarea in
considera(ie a ceea ce se cheamii occasio legis imprejuriirile social-juridice care
au stat la baza elaboriirii $i a adoptiirii legii.
Nu este suficient ca fiecare normii sii fie in\eleasii ca parte intr-un ansamblu
sistematic, este de multe ori necesar ca interpretul sii recurgii la traditia istoricii.
In aces! caz el va apela la documente, va cerceta lucriirile preparatorii ale actului
normativ, expunerile de motive, interpeliirile, amendamentele propuse (acceptate
sau respinse de Parlament), interven\iile cu ocazia dezbaterii actului normativ,
reactiile din presa vremii etc. Jn cazul interpretarii istorice se poate recurge, de
asemenea, la compararea reglementiirii actuale cu reglementiirile anterioare in
materie, la evocarea principiilor de drept $i chiar la sentimentul de echitate pre-
zumat in fiecare normii de drept. Utiliziind aceastii metodii, interpretul va putea
desprinde motivul practic care a inspirat o anumitii reglementare, scopul regle-
mentarii, mijloacele normative pentru atingerea scopului etc.
3.4. Metoda logica

Metoda logica este eel mai larg intiilnit procedeu de interpretare a nonnei
juridice. Dacii interpretarea istoricii pune in valoare occasio legis, interpretarea
logica relevii ratio legis $i mens legis. Interpretarea logicii apare ca desiiviir$ire a
celorlalte metode. Ea implicii aprecieri ra\ionale, realizate prin operatiuni de
generalizare, de analizii logicii a textului normei juridice, de analogie etc., prin
aplicarea legilor logicii formale. Henneneutica juridicii pleacii de la teoria gene-
ralii a interpretiirii $i se sprijinii, cu predilec\ie, pe principiile logicii formale, pe
legile fundamentale ale giindirii. Ra\ionamentele logice, in procesul interpretiirii,
dau na$tere unor reguli juridice ale interpretiirii (ale rezultatului interpretiirii),
cum ar fi: excep\iile sunt de strictii interpretare - regulii ce decurge din rapo11ul
intre general $i particular; la fol, legile excep\ionale trebuie interpretate restrictiv
(sunt $i ele de stricta/ strictisima interpretare), principiu ce rezultii din acela$i
raport.
in realizarea metodei logice de interpretare, organul de aplicare se folose$te de
o serie de argumente ale logicii formale, cum ar fi: ad absurdum, per a contrario,
a majori ad minus, a fortiori etc.
1
M. Djuvara, op. cit., p. 475.
lnterpretarea prin reducerea la absurd (ad absurdum) lnseamna stabilirea ade-

viirului tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice. Aceasta este o
demonstratie indirectii apagogica. in acest caz, interpretul demonstreazii ca orice
altii interpretare data textului normei juridice, In afarii de cea oferita de el,
conduce la concluzii contrare legii.
Argumentul per a contrario (sau a contrario) se bazeazii pe legea logicii a ter-
\ului exclus (tertium non datur). Acest argument pleaca de la premisa ca !n cazul
no\iunilor contradictorii care se neagii una pe alta, doar una poate fi adevarata,
cealaltii este falsa, o a treia posibilitate nu cxista (qui dicit de uno negat de
altero ). Ap licarea acestui argument !n drept a suscitat mari discutii, recoman-
diindu-se folosirea lui cu maxima pruden\ii. In literatura juridica s-a aratat ca
aces! argument trebuie folosit numai In cazul unor norme cu caracter de exceptie
ori numai dacii legea utilizeaza o enumerare limitativa 1• Se afirma, deci, ca numai
din asemenea cazuri se poate deduce cii legiuitorul a exclus direct teza contrarii
normei respective (de exemplu, dacii Iegea aratii precis cine poate porni actiune
In stabilirea paternita\ii, de aici se poate conchide ca altcineva nu este indrepta\it
sil porneasca o asemenea ac\iune ).
Argumentul a majori ad minus (cine poate mai mult poate ~i mai pu\in) este o
inferen\ii silogistica. In istoria dreptului nu giisim deciit o singurii exceptie de la
acest principiu, ciind se putea face mai mult, dar nu se putea face mai pu\in. Este
vorba de drepturile pe care le avea femeia maritata asupra imobilului dotal,
!nainte de Justinian. Astfel, femeia putea vinde imobilul, dar nu-I putea ipoteca,
ipotecarea fiind un act juridic civil cu efecte mai restrilnse decilt vilnzarea. Teme-
iul era urmiltorul: femeile (1i1firmitas consilium) l~i puteau da seama, panii ~i ele,
Ia vanza:e daca era vorba de o deposedare brutalii, apreciind gravitatea actului.
La ipotecare, de~i e un act mai u~or, se spunea ca el poartii in sine acelea~i efecte
ca ~i vanzarea, dar in acest caz actul deposediirii (!n cazul neexecutiirii obliga\iei)
nu se prezinta la vedere, este ascuns In formele juridice mai u~oare ale ipotecii ~i
femeia nu putea pricepe aces! lucru.
Argumentul a minori ad minus care inso\e~te argumentul a majori ad minus ~i
care semnificii faptul ca dacii legea interzice mai pu\in, ea interzice implicit ~i
mai mult. Acest argument este, lntr-un fel, opus primului, el presupunilnd por-
nirea de la o normii referitoare la un caz special ( o prohibi\ie, de exemplu) la un
caz general.
Argumentul a fortiori constii in aceea ca ra\iunea aplicarii unei norme este ~i
mai puternicii intr-o alta ipoteza deciit aceea indicata expres in norma respectiva.
Argumentul a pari se intemeiazii pe ra\ionamentul ca pentru situa\ii identice
sa se pronun\e solutii identice (ubi eadem ratio, ibi idem jus). Aici avem de-a
face cu deducerea unei reguli pe cale de analogie. 0 asemenea deducere nu este
admisa deciit atunci cilnd textul care este extins astfel con\ine o regula de prin-
1
/.Szabo, op. cit., p. 149.
/nterpretarea normelor juridice 213
cipiu $i de drept comun, o dispozitie cu caracter general. 0 atare operatiune nu

mai este posibilii ciind textul con\ine o normii excep\ionalii, o asemenca normii
fiind, precum am viizut, de strictii interpretare.
Organul de aplicare (judecatorul sau organul administra\iei) trebuie sii
observe, in activitatea sa, textul legii, litera sa, dar $i spiritul siiu. Lui nu-i este
ingaduit sii facii distinctii acolo unde legea nu distinge. 0 asemenea conduitii este
retinutii in principiul: ubi lex non distinguit, nee nos distinguere debemus.
3.5. Analogia
Rezolvarea unei cauze pe bazii de analogie. Atunci cand organul de aplicare,
fiind sesizat cu solu\ionarea unei cauze, nu giise$!e o normii corespunziitoare, el
face ape! fie la o normii asemiiniitoare (analogia legis), fie la principiile de drept
(analogia Juris). in dreptul roman, situa\ia judeciitorului era mai favorabilii.
Atunci cand el nu giisea solu\ia in normii, pronunta, sub juriimant, o formuli\: rem
sibi non liquere (afacerea nu e liimuritii), $i se retriigea. in dreptul modem
judeciitorul nu mai poate proceda astfel. Judeciitorul este obligat sii se pronun\e $i
atunci cand Jegea este neclarii sau tace. Aceastii regulii este dictata de interesele
ordinii publice $i de autoritatea justi\iei. Atunci cand reglementarea este neclarii
sau lipse$le, judeciitorul va ciiuta in alte norme pentru a giisi o rezolvare a cazului
(prin analogie cu o dispozitia asemiiniitoare). Mai complicatii este situa\ia cilnd el
nu giise$te o asemenea reglementare Jn nici o normii. El va solu\iona pe baza
principiilor de drept care reprezintii, a~a cum am viizut la capitolul ,,Principiile
dreptului'', ace! ideal de ra\iune $i justitie care stii la baza dreptului pozitiv. in
acest caz, analogia se inal\a la principiul general pe care-I implica, spre a-1 putea
aplica unei ipoteze pe care Jegea nu a previizut-o. Analogia Juris este
reglementatii expres in unele coduri. Astfel, Codul civil italian mentioneazii ca
ultimo ratio principiile generale ale dreptului. Codul civil elvetian statueazii in
art. I ca judeciitorul, in asemenea cazuri, va hotiiri ,,ca ~i cum ar fi legiuitor".
Codul civil francez, eel german, eel roman, obligii doar pe judeciitor sii se
pronun\e ciind legea este neclarii sau tace. Si in dreptul international public, art.
38 din Statutul Cut1ii lnterna\ionale de Justitie autorizeazii aceasta instanta sii
aplice principiile generale ale dreptului recunoscute de na\iunile civilizate.
Observiim faptul cii aplicarea dreptului prin analogie are la bazii constatarea
unei lacune a legii, fapt ce obligii pe judeciitor, in dreptul privat, sii solutioneze
cauza prin aplicarea fie a unei dispozitii asemiiniitoare, fie prin apelul la prin-
cipiile dreptului. in dreptul penal o asemenea posibilitate nu este recunoscutii.
Aici func(ioneazii principiul legalitii\ii incriminiirii (nullum crimen sine lege) ~i
principiul legalitii\ii pedepsei (nu/la poena sine lege). Aceste principii nu-i permit
judeciitorului sii declare noi fapte ca infrac(iuni ~i nici sii stabileascii alte pedepse,
decilt cele previizute expres de legea penalii.
in dreptul procesual penal situa\ia este diferitii pentru cii tacerea legii nu
poate constitui un obstacol in realizarea justi\iei. Procesul penal trebuie sii-~i
urmeze cursul ~i nu poate a~tepta piina ciind legea va reglementa situa\iile necu-
prinse in lege, a~a 1nciit suplimentul analogic (analogia) l~i gase~te aplicarea
pentru ca scopul procesului sa fie realizat 1• Doctrina considera lnsa ca nu pot ti
susceptibile de extensiune analogica normele care restriing liberul exerci\iu al
drepturilor sau cele cu caracter excep\ional 2 •
§4. Rezultatele (limitele) interpretarii normelor juridice
Din punctul de vedere al rezultatelor interpretarii normelor juridice, inter-

pretarea poate ti: literalii, extensivii sau restrictivii.
Interpretarea literala (ad litteram sau interpretatio declarativa) se realizeaza
atunci ciind organul de aplicare constata ca textul normei juridice se muleaza, In
mod corespunzator, con\inutului raporturilor sociale pe care le reglementeaza. in
acest caz se spune ci\ legea este !impede, organul de aplicare neavilnd deciit sar-
cina s-o aplice, 1ntruciit textul corespunde con\inutului normei ~i voin\ei legiui-
torului. ·
In unna interpretiirii normei juridice prin metodele 1ntalnite, organul de apli-
care poate ajunge lnsa ~i la concluzia ci\ textul normei juridice este mai larg sau,
dimpotriva, mai restriins deciit sfera rela\iilor sociale ce cad sub inciden(a de
reglementare a acesteia. In aceste cazuri, se realizeazi\ o interpretare restrictivi\
(interpretatio restrictiva) sau o interpretare extensivit (interpretatio extensiva).
Observi\m faptul ci\ interpretarea extensivi\ se realizeaza, In realitate, pe ba.za
unui ra\ionament analogic (argumentum a simile). Pentru acest motiv, apare 1nte-
meiati\ tendin(a de apropiere a interpreti\rii extensive.de analogie.
In ambele sale forme (extensivi\ ~i restrictiva) interpretarea va sesiza existen\a
unei relative nepotriviri lntre textu\ nonnei juridice ~i con\inutul sau, prin referire
la sfera rela\iilor sociale pe care le vizeaza con\inutul reglementar al normei.
1
A. Vasiliu, Analogia sau suplimentul analogic, Revista de drept penal nr. 2/2002,
p. 109-113.
2
in acest sens, Codul civil, in art. I0, prevede ca se interzice analogia Jn cazul legilor
derogatorii, care restrcing exercitiul unor drepturi civile sau care prevad sanctiuni.
Capitolul XIII
Raportul juridic
Rolul dreptului de organizator al vie(ii sociale, Jn principalele sale rela(ii, de

disciplinator al conduitei oamenilor, Jn interac(iunea !or cotidianii, este, mai Jntai,
Jn plan abstract ~i teoretic, evidential de triisiiturile mecanismului reglementiirii
juridice, mecanism conturat prin existen(a sistemului normelor juridice, parte
componentil (subsistem) a sistemului normativ social. Mecanismul reglementiirii
prin norme juridice al vie\ii sociale pune Jn lumina aspecte dintre cele mai variate
ale influen\ei dreptului asupra societa(ii: aspecte sociale, juridice, psihologice etc.
Jn acela$i timp Jnsii rolul dreptului nu poate fi limitat doar la aceastil influen(ii
teoreticii. in ultima sa esen\ii, dreptul Jnseamna via\ii; el oferii un cadru specific
vie\ii sociale fiind, Jn aceastii luminii, rezultatul traducerii intr-un limbaj tehnic a
formelor $i a structurilor vie\ii sociale 1 . Ca expresie a unor tendin\e, a unui sistem
de valori, legea garanteazii ordinea, stabilitatea sociala, siguran\a juridicii.
Patrunziind Jn \esatura raporturilor interumane, aspectele sociologice ale
mecanismului de reglementare juridicii nu pot sciipa analizei. Studiul raporturilor
juridice subliniaza tocmai aceste aspecte sociologice, raporturile de drept fiind,
inainte de toate, raporturi sociale in care oamenii intra in vederea Jndestularii
trebuin\elor lor variate, raporturi de cooperare $i coexisten\ii.
§1. Premisele raportului juridic
Pentru ca un raport juridic sii poatii apiirea $i sii se desfii$oare este nevoie de
existen\a unor premise. Indeob$te se considera ca aceste premise sunt: norma
juridica, subiectele de drept $ifaptele juridici'.
Primele doua premise sunt premise generale sau abstracte, Jn timp ce faptul
juridic este premisii specialii sau concretii.
Normele de drept definesc domeniul comportiirii posibile sau datorate, in
cadrul unor raporturi sociale asupra ciirora statul are interesul sii ac\ioneze Jntr-un
an um it fel. Ele reprezintii premisa fundamentala a na$teri i unui raport juridic.
intr-adeviir, fiira normii de drept nu putem vorbi de rapo1t juridic, norma de drept
definind capacitatea subiectelor de drept $i stabilind, de asemenea, categoriile de
fapte juridice, ca $i efectele !or. Norma juridicii i§i giise$te in raportul de drept
principalul sau mijloc de realizare. Pentru acest motiv, de multe ori, raportul
juridic este caracterizat ca o normii juridica in actiune, principalul, dar nu $i
1
Ase vedea J. Gaudement, op. cit., vol. cit., p. 23.
2
Unii autori denumesc ,,conditii" aceste premise ~i le impart in doua: norma juridica
~i faptele juridice. Ase vedea Gh. Bobo~, op. cit., p. 218.
unicul mijloc de realizare a dreptului. lnfluen\a dreptului asupra rela\iilor sociale

nu poate fi redusa la o singura modalitate - crearea ~i desfii~urarea raporturilor de
drept. Ea este mult mai complexa. In prezent, marea majoritate a speciali~tilor in
domeniul teoriei dreptului sunt de parere ca exista norme juridice ce se realizeaza
~i in afara producerii unor raporturi juridice.
Normele la care se face referire in acest caz sunt cele cu caracter ~i con\inut
prohibitiv. Caracteristica acestor norme consta in faptul ca apara ~i influen\eaza
rela\iile sociale prin metoda impunerii unor absten\iuni de la saviir~irea unor
fapte ce pun in pericol ordinea de drept. Menirea acestor nom1e, sarcina lor
fundamentala nu este deci crearea de raporturi juridice, ci ab\inerea de la saviir-
~irea unor fapte ce ar putea sii lezeze drepturi ~i interese. fntr-o asemenea abor-
dare, nu se sus\ine ca in baza acestor norme nu ar putea aparea un raport juridic,
ci ca in momentul apari\iei unui raportjuridic (de constriingere), menirea (scopul
fundamental) al normei juridice prohibitive a fast nerealizata. Apari\ia raportului
juridic este, in acest caz, rezultatul nerespectarii normei, al lncalciirii interdic\iei.
Legiuitorul a dorit sii vadii aceastii normii realizata nu prin crearea raportului juri-
dic constriingiitor, ci prin respectarea conduitei prescrise, a ab\inerii de la
ac\iunile prohibite.
in dreptul penal ~i administrativ se vorbe~te, uneori, de existen\a a doua cate-
gorii de raporturijuridice: raporturijuridice de conflict ~i raporturi de conformare 1•
Raportul juridic de conformare reprezinta adaptarea, de bunavoie sau de
teama pedepsei, a conduitei prescrise de nom1e de drept, iar raportul juridic de
constrangere lnseamnii rela\ia in care se concretizeaza pedeapsa.
Credem ca nu se poate imbrii\i~a aces! punct de vedere eel pu\in din doua
motive: I. (de ordin principial) ni se pare ca n-ar fi potrivit a introduce in rapor-
turi juridice penale pe to\i ceta\enii; 2. raportul juridic este o rela\ie sociala
concreta in care subiec\ii apar ca purtatori de drepturi ~i obliga\ii determinate.
!maginea unui raport juridic abstract, de conformare, ne apare a fi chiar norma
juridicii. Se ~terge, astfel, diferen\a intre norma de drept ~i raportul juridic.
Fara crearea ~i desfii~urarea nemijlocitii a unor raporturi juridice se realizeazii
~i normele de drept care reglementeaza a~a-numitele drepturi absolute ~i univer-
sale (cele opozabile erga omnes). Acestor drepturi le corespunde obliga\ia gene-
rala ce incumbii tuturor celorlalte subiecte, de a se ab\ine de la ac\iuni care sa
impiedice exercitarea !or de catre titulari.
Dreptul absolut nu determina crearea nemijlocitii, eo ipso, a unui raport juri-
dic, el este premisa doar a unei stari latente care poate prilejui un raport juridic,
in momentul in care, din sfera celor obliga\i a-I respecta, se individualizeazii un
subiect care contesta dreptul, incalcii dreptul etc.2
A se vedea: C. Bulai, Dreptul penal, Tipografia Universita\ii din Bucure~ti, 1987,

1
p. 77; l loviina$, Dreptul administrativ ii elernente ale ~tiin\ei administrative, E.D.P.,

Bucureiti, 1977, p. 331; A. Iorgovan, Drept adrninistrativ, I, Bucureiti, 1993, p. 152-154.
2
D. Schwab, Einftihrung in das Zivilrecht, Einschisslich BGB, Allgerneiner Tei!, 12
Auflage, 1995 (citat de 0. Ungureanu, Manual de drept civil, Ed. All Beck, Bucureiti,
1999, p. 42).
Raportul juridic 217
in literatura de teoria dreptului s-a mai subliniat ~i faptul ca in situa\ii deter-

minate pot sii aparii raporturi de drept ~i in Iipsa unei norme exprese - este vorba
de func\ionarea institu\iei analogiei (analogia Juris), cand judecatorul solu\io-
neaza un caz nu pe baza unei norme, ci in temeiul unor principii de drept.
in oricate ipostaze s-ar prezenta mecanismul complex al influen\ei dreptului
asupra comportamentului uman, trebuie sa se recunoasca faptul ca forma esen-
\iala a acestei influente o constituie crearea ~i desra~urarea unor rapo1turi juri-
dice. Raporturile juridice constituie modalitatea cea mai frecventii prin care ener-
gia nonnelor de drept se intrupeaza in via\a sociala. Realizarea dreptului prin
intermediul raporturilor juridice implicii o manifestare explicitii a voin\ei unor
subiec\i determina\i, Jn scopul valorificarii prerogativelor legate. Pentru acest
motiv se considera ca realizarea normelor de drept prin intermediul raporturilor
juridice reprezintii latura dinamicii a reglementiirii juridice. Caracterul tipic,
general, impersonal, irefragabil ~i injonctiv al normei de drept se particulari-
zeazii, se individualizeaza, capata forma concreta in cadrul raporturilor juridice.
Rela\ia juridica implica o serie de idei rationale, cum ar fi: persoana
(subiecte), obliga\ie, act juridic, fapt juridic etc. Raportul juridic presupune
contactul intre subiecte a caror ac\iune (reglata de norma juridica) are o limitii:
dreptul ~i obliga\ia corelativii • Pentru aces! motiv, in analiza conceptului
1
raportului juridic va trebui sii distingem accep\iunea sa de fond - raportul juridic,

privit ca o forma de realizare a dreptului - de acceptiunea sa in in\elesul dat de
tehnica juridica - raportul juridic apare ca o construc\ie a giindirii teoretice.
In ansamblul premiselor ce condi\ioneaza raportul juridic, norma juridica
exercitii rolul fundamental. Celelalte premise subiecte de drept, faptele juridice,
se aflii, la randul !or, in stransii interdependentii cu norma juridicii. Evident, in
cadrul acestei interdependen\e, pot sii aparii nuan\e diferite, de la o ramurii de
drept la alta. Astfel, spre exemplu, in cadrul raporturilor juridice de drept interna-
tional, calitatea de subiect de drept a statului suveran primeaza. in alte situa\ii,
raportul juridic poate sii aparii direct din norma juridicii, rara a mai fi nevoie de
un fapt care sii prilejuiasca intrarea in ac\iune a dispozi\iei sau a sanc\iunii nor-
mei de drept.
§2. Definita raportului juridic
in lucrarile de specialitate', raportul juridic este definit ca o relatie sociala,

ideologicii, o rela\ie individualizatii, reglementatii de norma de drept, apiiratii de
stat ~i caracterizata prin existenta drepturilor ~i a obliga\iilor juridice.
Defini\ia raportului juridic va trebui sa \ina la cont, fire~te, de exigen\ele ori-
ciirei defini\ii, sa retina genul proxim ~i diferenta specifica. Genul proxim al
1
A se vedea ~i M Djzrvara, op. cit., vol. 11, p. 317.
2
A se vedea, spre exemplu: I. Demeter. I. Ceterchi, lntroducere Jn studiul dreptului,
Ed. Stiin(ificii, Bucurqti, 1962, p. 177; /. Ceterchi $i co/ab., op. cit., p. 362; Gh. Bobo$,
op. cit., p. 209; I. Craiovan, op. cit., p. 191; D. Ciobanu, op. cit., p. 191 etc.
raportului juridic il constituie rela\ia sociala. Raportul juridic, ca relatie sociala,

face parte dintr-un sistem de legaturi, de contacte sociale care definesc individul
ca fiinta sociala (Zoon politikon - cum 11 caracterizeaza Aristotel). Nefiind un
simplu homo Jaber (fiin\a producatoare), ci un homo sapiens (fiin\ii cugeratoare),
omul l~i gande~te viitorul ~i i~i define~te existen\a, in func\ie de un proiect. Ca
participant la relatiile sociale, el este fiiuritor de istorie ~i poarta din plin raspun-
derea pentru actele sale.
Ceea ce separa raportul juridic de toate celelalte raporturi sociale 11 constituie
faptul ca aceasta legatura socialii este reglementatii de o norma specifica, norma
de drept, ~i este susceptibila a fi aparata pe cale statala, prin constrangere.
Fa\ii de aceste imprejurari, putem defini raportul juridic ca acea /egiiturii
socia/ii, reglementatii de norma juridicii, confindnd un sistem de interacfiune
reciprocii intre participanfi determinafi, legiiturii ce este susceptibi/ii a fl apiiratii
pe ca/ea coercifiunii statale.
§3. Trasaturile caracteristice ale raportului juridic
3.1. Raportul juridic este un raport social

Raportul juridic se stabile~te totdeauna lntre oameni, fie intre parteneri per-
soane fizice, fie !ntre acestea ~i organele statului, sau intre organele statului. Ca
raport social, raportul juridic se alatura (coexista) cu ansamblul raporturilor
social-economice, politice etc. Sublinierea caracterului social al raportului juridic
este necesarii, data fiind tendin\a, prezentii uneori in literatura juridicii mai veche,
in conformitate cu care raportul juridic este conceput ca un raport intre oameni ~i
bunuri. Aceasra tendin\ii este prezenta, In principal, in dreptul privat traditional,
cu privire la modul de definire a proprieta\ii 1• Proprietatea este, la randul ei, un
raport social, un raport intre oameni sau intre diferite grupuri sociale, un raport
consacrat prin normele dreptului. Relatiile dintre oameni pot sii apara ca rela\ii
fafa de anumite obiecte, dar con\inutul real al acestora este tocmai raportul social.
In afara rela\iilor de proprietate, oamenii intra In nenumiirate alte rela\ii sociale
reglementate de norme juridice.
Societatea insa~i este un produs al interac\iunii oamenilor, un sistem de rela\ii
aflat in permanenra dezvoltare.
1
A se vedea: A. Rau, Cours de droit frans:ais, vol. II, Paris, 1897, p. 72. Existenta
unor raporturi ale omului cu lucrurile este consemnatl'i ~i In sociologie. Astfel, E.
Durkheim, analiz:lnd diviziunea muncii, sustine existenta a doua mari categorii de norrne
de drept (care corespund celor doua forme de solidaritate sociala-mecanica ~i organica)
unele formiind dreptul regresiv ~i allele care formeaza dreptul restrictiv. Acestea din
urma, la riindul lor, sunt de doua feluri: negative, care stabilesc raporturi ale omului cu
lucrurile (s.n.) $i pozitive care stabilesc raporturile indivizilor in/re ei. A se vedea E.
Durkheim, De la Division du travail social, Paris, Akan, 1893, p. 32-10 I.
Raportul individ-societate este, Jn mod necesar, un raport activ. in aces! cadru,
raporturile dintre societate, privitii ca Jntreg, §i individ parcurg un drum carac-
terizat printr-o continua amplificare a complexita\ii !or. Orice proces de evolu\ie,
adaptare sau integrare 1n societate are loc Jntr-un cadru organizat, normal, regle-
mentat. in aces! context, rolul normei de drept Jn orientarea conduitei umane §i ca
factor de socializare este deosebit de 1nsemnat. Aces! rol cre§te in conditiile de
astazi ciind are .loc un proces de social izare progresivii §i tot mai accentuatii a
vietii.
Omul nu ac\ioneaza niciodatii ca un sistem izolat, el actioneazii intr-1m sistem
de rela\ii, Jntr-o ambian(ii socialii data. Desra§urarea relatiilor sociale reglemen-
tate de normele juridice, in confonnitate cu prevederile acestora, da na§tere unei
ordini sociale specifice, ordinea juridicii, parte componentii a ordinii sociale.
,,Orice raport de drept - nota eminentul profesor francez Saleilles - tinde la un
scop social ( ... )" 1• imbraciind haina juridicii, raportul social i§i compune o figura
aparte, se bucurii de un tratament special, dobiinde§te chiar o calitate specificii,
urmare a legaturii, de un fel deosebit, ce men\ine aliituri participan\ii.
S-a considerat chiar ca aceasta legiiturii indisolubilii, organica, ce tine aliituri
pe tot parcursul desra§uriirii raportului juridic subiectele (legiiturii datoratii ex\s-
ten\ei drepturilor §i a obliga\iilor reciproce ale partilor), constituie una din legi-
ti\\ile obiective esen\iale in domeniul realitii\ii juridice, iar absenta la un fenomen
social a formei juridice inseamnii imposibilitatea de a folosi instrumentele spe-
cifice dreptului pentru realizarea §i ocrotirea intereselor participan\ilor.
3.2. Raportul juridic este un raport de suprastructura

lntriind in compozi(ia suprastructurii juridice, raporturile de drept' suportii
influen\a tuturor raporturilor sociale (materiale §i ideologice).
Rela\iile de proprietate formeaza axul in jurul caruia graviteaza toate regle-
mentiirile juridice. Constituind ,,miezul" reglementiirii de ciitre drept a rapor-
turilor sociale, raporturile materiale nu epuizeaza substan(a acestei reglementiiri.
Ca nucleu al ordinii sociale, dreptul este implicat in derularea rela\iilor de interes
hotariitor pentru o bunii desfii§urare a raporturilor sociale. in aces! cadru, dreptul
reglementeazii rapmturile politice hotiiriitoare (raporturi apar(iniind domeniului
conducerii sociale), raporturi din sfera vie\ii familiale, culturale, raporturi care
privesc api\rarea socialii etc. Totodatii, ca raporturi de suprastructurii, raporturile
juridice se pot manifesta 1ntr-un grad de interdependentii relativii fa\a de rapor-
turile materiale, putiind fiin\a §i ca o crea\ie a normei de drept. Din momentul
apari\iei statului §i a dreptului, multe categorii de rela\ii sociale pot sii existe
numai ca raporturi juridice. Asemenea raporturi sunt, spre exemplu, raporturile
juridice procesuale. Rapmtul juridic, ca raport de suprastructurii, ne apare Jn
1
Sa/eilles, Le personnalite juridique, p. 487; a se vedea, de asemenea: N. Popa, Le
rapport juridique in vol. Liber amicorum loan Muraru, Ed. Hamangiu, Bucure~ti, 2006,
p. 3-10; A. Iorgovan, Drept administrativ, vol. l, supracit., p. 157-159.
multe cazuri ca o firma a rapo11urilor materiale; in individualitatea sa, el se

prezintii totdeauna insa ca o unitate a unui con\inut specific §i a unei forme carac-
teristice.
3.3. Raportul juridic este un raport volitional

Fi ind un raport intre oameni, raportuljuridic este un raport de voin\a. Oamenii
intra in raporturi sociale Jn vederea satisfacerii trebuin\elor lor. Duciindu-§i
existen\a intr-o ambian\ii socialii §i satisfiiciindu-~i interesele intr-un cadru social
determinat, organizat §i reglat normativ, omul intra in numeroase raporturi cu
semeni siii sau cu organisme sociale constituite. Omul este - a§a cums-a spus 1 -
tatii §i fiu, viinziitor ~i cumpiiriitor, alegiitor §i ales etc., iar aceste ,,huse"
personale constituie fundamentul §i, Jn acela§i timp, ,,materialul" ordinii juridice.
Participarea oamenilor la via\a socialil nu se aflii deloc sub semnul fatalitii\ii,
normele dreptului regleazii libertatea de ac\iune a oamenilor.
Analiza caracterului volitional al raportului juridic a permis doctrinei juridice
sii releve aspecte deosebit de interesante. S-a subliniat, astfel, faptul ca raportul
juridic nu este un simplu raport intre doi sau mul\i participan\i la via\a sociala.
Singura, voin\a subiec\ilor este insuficienta; este nevoie ca aceastii voin\a sa se
exprime in confonnitate cu voin\a juridica. in acest cadru se relevii din nou
legatura organica existentii intre norma juridica §i raportul juridic. in lipsa normei
juridice, care garanteazii statal realizarea raportului juridic, in conformitate cu
dispozi\ia cuprinsa in con\inutul sau, raportul social nu devine juridic. Din acest
punct de vedere, opinia acelor autori care vorbesc despre raporturi de drept
,,prejuridice" sau despre rela\ii juridice preexistente2 nu credem ca i§i gase§te un
suport in realitatea juridica. Ca raport cu caracter voli\ional, raportul juridic este
terenul pe care se intalnesc doua voin\e: vain/a statala, exprimata in norma de
drept, care consacra drepturile §i obliga\iile participan\ilor §i vain/a subiectelor.
In acest sens se vorbe§te despre dublul caracter volitional al raportului juri-
dic3. intiilnirea celor doua voin\e ia aspectul unei colab~rari, al unei desfii§uriiri
armonioase, in marea majoritate a cazurilor. Ea poate apiirea insii §i ca o con-
fruntare de voin\e, in condi\iile in care subiec\ii nu-§i subordoneazii voin\a §i
ac\iunile individuale fa\ii de conduita prescrisa in con\inutul preceptiv al nor-
melor de drept.
in acest sens, literatura juridicii clasificii raporturile juridice in: raporturi prin
care se realizeazii dispozi\ia normelor juridice §i raporturi prin care se realizeazii
sanc\iunea normelor juridice4 •
1
A. Kaiifman, Gedanken zu einer ontologischen Grundlegung der juristischen
Hermeneutic, in: Memoria del X Congreso Mundial Ordinario de Filosofia del Derecho y
Filosofia Social, vol. VI, Mexico, 1982, p. 14.
2
/. Szabo, Osnov1 teorii prava, Moscova. 1974, p. 87.
3
Ase vedea, spre exemplu, Gh. Bobo$, op. cit., p. 225.
4
M. Djuvara, Teoria generala a dreptului, vol. II, Bucure~ti, I 930, p. 31.
Teza cu pnvtre la dublul caracter volitional al raportului juridic re(ine

legiitura organicii Jntre drepturi ~i obliga\ii, ca ~i Jntre titularii acestora. ln
manifestarea caracterului volitional al raportului de drept va trebui sii se (inii
cont de ramura de drept in care participii subiec\ii raportului juridic. Astfel, Jn
domeniul dreptului civil, al familiei, al muncii etc., majoritatea raporturilor
juridice se nasc pe baza actului de vointii individual. in incheierea unui raport
juridic de ciisiitorie, spre exemplu, determinantii este voin(a piir(ilor de a incheia
aces! raport juridic. Aceastii voin\ii insii nu se poate exprima valabil (ciisiitoria
nu se poate incheia legal) deciit in condi(iile previizute de lege - Jn fa\a
ofi(erului stiirii civile $i cu indeplinirea condi\iilor previizute de lege. In alte
ramuri de drept - dreptul administrativ, financiar, penal etc. - esen(ialii este
voin(a de stat, exprimatii in nonna de drept. Atunci cand un organ fiscal sta-
bile$le in sarcina unui subiect impozabil un impozit, declan$iind un raport
juridic financiar, el este obligat sii facii aces! lucru fiirii a consulta celiilalt
subiect (denumit ~i subiect pasiv). Na~terea unui atare raport juridic se face la
ini(iativa organului de stat special abilitat. in desfii$urarea rapo1tului juridic,
subiectele au apoi drepturi $i obliga(ii reciproce (subiectul impozabil are drep-
tul sii cearii stabilirea unui impozit in conformitate cu prevederile legale, are
dreptul sii pretindii e$alonarea plii(ii impozitului etc.).
in materie penalii existii, de asemenea, un intreg sistem de garan\ii procesuale
care consacrii drepturile Jnvinuitului sau ale inculpatului in procesul penal. Este
de observat faptul ca, chiar ~i in aceste raporturi juridice a ciiror apari\ie sau
Jncetare nu depinde de voin(a ambilor participan(i, comportarea participantului
pasiv este indispensabilii ~i consideratii ca atare in norma de drept.
Departe de a fi o simplii dezbatere teoreticii, aspectele privind caracterul voli-
tional al raportului juridic au o impo1tan\ii practicii de necontestat. Fiind unul din
modurile esen\iale de realizare a normei de drept, raportul juridic, ca sediu al
intalnirii voin(ei statului cu voin(a subiec\ilor raporturilor sociale, este imaginea
vie a veracitii!ii normei de drept, a coresponden(ei sau a necoresponden(ei aces-
teia cu cerin(ele reale ale vie(ii, cu interesele $i idealurile participan\ilor la rela-
(iile sociale.
Corela(ia dintre voin(a generalii $i cea individuala, in stabilirea drepturilor $i a
obliga(iifor reciproce ale subiectelor, prezintii, a$a cum am men\ionat, nuan\e
diferite in raport de ramura de drept. Fie ca este vorba de normele cu caracter
permisiv, care dau posibilitatea subiectelor sii-$i aleagii conduita, fie cii este
vorba de nom1ele imperative ce obligii la o anumitii conduitii, impletirea voin\ei
generale, de stat, cu cea individuala, a participan\ilor la via(a sociala, reprezintii o
cale importantii prin intermediul ciireia se pune in mi$care mecanismul influen-
(iirii prin norma juridicii a conduitei umane.
In aces! fel, raportul juridic ne apare, mai intiii, ca un rezultat al reglementarii
prin norma de drept a rela(iilor sociale, in care drepturile $i obliga(iile paitici-
pan(ilor sunt consacrate prin voin(a statului, iar, mai apoi, ca o rela(ie in care se
exprima ~i voin\a pmticipan\ilor care sunt purtatori ai acestor drepturi ~i obliga\ii

juridice.
in procesul determinarii drepturilor ~i a obliga\iilor, ac\ioneaza, reciproc,
voin\a generala a statului ~i vointa individuala a subiectelor.
3.4. Raportul juridic este un raport valoric

Importan\a studierii no\iunii ~i a trasiiturilor raportului juridic se eviden\iaza ~i
In planul axiologiei juridice. lntr-adevar, In raporturile juridice l~i gasesc con-
cretizarea valorile esen\iale ale societa\ii.
Ca produs al giindirii ~i al practicii comune a oamenilor, aceste valori sunt
sanc\ionate ~i Ii se acorda putere normativa de ciitre con~tiin\a sociala, prin inter-
mediul statului ~i a normelor instituite de acesta. Pe calea nonnativita\ii juridice
statul !ncurajeaza, promoveaza ~i apara aceste valori.
Valorile se afirmii ~i traiesc nu In afara societa\ii. ci, dimpotriva, In dinamis-
mul circula\iei lor In societate. Desfli~urarea vie\ii de rela\iune, In conformitate
cu normele de drept (ordinea de drept), constituie un mijloc important de reali-
zare a acestor valori.
Raporturile juridice - fie cele mai numeroase, prin care se realizeazii dispo-
zitiile normelor de drept, fie cele mai restrdnse, prin care se realizeazii sancfi-
unea normelor de drept - pot fl caracterizate ca instrumente de transmitere a
confinutului valoric al norme!or de drept in p/anul refafiilor sociale concrete $i
reale. Normele juridice, ca modele valorice 1, l~i gasesc indeob~te concretizarea In
raporturile juridice. A~a cum noteaza Tudor Vianu: ,,Valorile juridice, legalita\ile
de diferite categorii, sunt valori reale"':
Purtatoare de valoare sunt faptele cuiva, In masura In care, coordonate cu ale
altuia ~i/sau conforme unor norme de di-ept, dau na~tere unor raporturi sau situa\ii
reale.
Valorile juridice sunt considerate de Mircea Djuvara cadrul necesar in care se
agita toata viata sociala; ele se afla In viirful ierarhiei rela\iilor sociale. ,,Valorile
juridice - scrie M. Djuvara se infliti~eazii dintr-un punct de vedere ca realitati ~i
valori sociale, obiect de studiu pentru sociologie, fiind valorile sociale supreme;
dar din alt punct de vedere, ele constituie un domeniu rational de cercetare
~tiin\ifica speciala, ace! al dreptului"3 •
1
A se vedea, pe larg, P. Andrei, Filosofia valorilor. Valorile juridice, In vol. Axio-
logie romiineasdi. Antologie, Ed. Eminescu, 1982, p. 280 (edi\ie, studiu introductiv, note
~i ·comentarii de M Mdciit).
2
T. Vianu, Originea ~i valabilitatea valorilor. Sistemul valorilor. Valoarea juridicii,
vol. cit., p. 413.
'M Djuvara, Drept ~i sociologie, Arhiva pentru Stiin\ii ii Reformii Socialii, 1936, II,
p. 15.
Valorile juridice sunt urmarite in continutul unor raporturi de drept, Jn scopul
asiguriirii acelui cadru legal de via(ii care sii permitii atingerea finalitii!ilor sub-
stan!iale ale existentei in societate.
3.5. Raportul juridic este o categorie istoricii

Nefiind un simplu raport social Jn care se exprimii doar vointa libera a par-
ticipan(ilor la rela(iile sociale, ci un raport reglementat de o normii de drept,
raportul juridic va purta atat 1n continutul siiu, cat §i 1n forma sa, amprenta vointei
sociale care se exprimii 1n norma juridicii ce dirijeazii acest raport. Fiecare tip de
organizare social a genereazii raporturi juridice (ca §i forme de administra(ie)
propru.
Astfel, in dreptul privat roman sclavul era trecut 1n randul bunurilor. Stiipanul
av ea asupra sclavului dreptul de via(ii §i de moarte (jus vitae necisque). El putea
fi viindut §i ucis, nu avea familie, nu avea avere, nu putea sii aparii 1n justi!ie. Mai
tilrziu, 1n dreptul feudal, nobilimea nu mai avea drept de via(ii §i de moarte asupra
tiiranului iobag, dar diversele dependente (consacrarea juridicii a legarii de
piimant a (iiranului, a rentei datorate proprietarului feudal etc.), restrangeau evi-
dent posibilitatile pat1iciparii acestuia la raporturile juridice. Dreptul burghez pre-
vede egalitatea tuturor oan1enilor in fata legii, principiul autonomiei de voin!ii
etc.
Observiim deci ca 1n orice societate existenta unei vaste retele de raporturi
juridice are la bazii un tip apat1e de rela\ii sociale. Tipul raporturilor juridice, 111
decursul istoriei, variazii, se schimbii §i se dezvoltii, 1n directii legiiturii cu evo-
lutia generala a societatii, cu caracteristicile legaturilor pe planul productiei §i al
schimbului de activita(i.
in concluzie, studiul raporturilor juridice (constitu\ionale, civile, de muncii,
administrative etc.), trebuie sii tinii cont de existen(a acestor trasaturi generale ale
raporturilor de drept, sa piece de la ele. Este evident ca, pe baza acestor carac-
teristici generale, apar apoi, in func(ie de fiecare raport juridic concret, dintr-o
ramurii sau alta a dreptului, triisiituri specifice, note particulare, potrivit cu spe-
cificul relatiilor sociale reglementate de normele de drept Jntr-un domeniu sau
altul.
§4. Subiectele raportului juridic
4.1. Conceptul de subiect de drept

Examinarea caracterului social al raportului juridic a permis concluzia ca este
imposibil sii se izoleze faptele juridice de celelalte fapte sociale, ca 1ntotdeauna
ln\elegerea exactii a raportului juridic se va putea face doar prin raportarea sa la

via\a socialii, la interac\iunea oamenilor, 1ntr-un context social dat 1•
ln istoria dreptului se lntalnesc cazuri extrem de interesante cand unele feno-
mene ale naturii sau unele animale erau personificate, fiind tratate ca ~i cand ar fi
fost titulare de drepturi ~i obliga\ii In raporturi juridice determinate. A~a, spre
exemplu, Darius, regele Persiei, dupii ce marea ii lnghi\ise coriibiile In cursul
expedi\iei in Sci\ia, ordonii sa se batii· valurile In semn de sanc\iune. in Evul
Mediu, sunt cunoscute cazuri ciind se judecau animate (caini, pisici). Concep\ia
n1odema a dreptului nu mai retine ase1nenea situatii, omul fiind singurul In
miisurii sa participe la raportul juridic In calitate de subiect. Aceastii participare
nu rezulfa insa nicidecum In mod natural, ea este o calitate pe care o acordii sta-
tul, fiind detaliat reglementati\ prin nom1ele de drept.
Din punct de vedere socio logic, raporturile juridice apar ca forme specifice de
manifestare a coeziunii sociale prin intermediul contractului social. Fa\ii de toate
celelalte forme ale coeziunii sociale (contactul spa\ial, contactul psihic etc.),
raportul juridic, ca element esen\ial al coeziunii sociale, se 1nscrie In ace! tip al
legaturilor sociale, caracterizate printr-o stare de dependen\a reciprocii a parte-
nerilor ~i prin retlectarea acestei stiiri. 1n norme juridice care reglementeazii ac\i-
unile lor reciproce. Existii situatii In care normele de drept au 1n vedere pagube
provocate de animate sau de lucruri, stabilind raspunderi sau prohibi\iuni In
conduita oamenilor in rela\iile lor. reciproce cu privire la bunuri sau animale. A~a,
spre exemplu, art. 1375-1386 din Codul civil reglementeaza riispunderea pentru
fapta animalului ~i pentru ruina, edificiului. Codul civil stabile~te, In acest sens,
ca pentru fapta animalului riispunde proprietarul sau. eel care se serve~te de
animal, iar pentru prejudiciile. cauzate prin ruina edific.iului raspunde proprietarul
edificiului (riispunderea.pentru prejudiciile cauzate de lucruri).
Din aceste lmprejuriiri nu, se poate, In niciun caz, trage concluzia cii normele
de drept creeazii drepturi ~i instituie obliga\ii animalelor san lucrurilor ~i ca
acestea pot sii apara ca subiecte de drept.
Subiecte ale raporturilor juridice nu pot fi decii.t oamenii - fie individual, fie
grupa\i In forme organizate. Statul recunoa~te oamenilor o atare calitate ~i apara,
In caz de nevoie prin constril.ngere, realizarea prerogativelor specifice ale titu-
larilor drepturilor 1n cadrul variatelor raporturijuridice.
In analiza fiicutii raportului juridic In diverse lucrari de specialitate, se lntal-
ne~te atiit no\iunea de ,,subiect al raportului juridic", cat ~i cea de ,,subiect de
drept". Examiniind modul de utilizare a celor doua no\iuni, vom constata ca auto-
rii care se ocupa de studiul raportului juridic (de pe pozi\ia teoriei dreptului sau a
~tiin\elor juridice de ramura) nu au In vedere deosebiri calitative lntre cele doua
no\iuni, ele fiind considerate ca sinonime. fntr-o foarte interesanta lucrare mai
veche, dedicata analizei raportului juridic, Halfina men\ioneaza ca ar fi potrivit sa
1
Ase vedea, pe larg, Gh. Diini>or, Filosofia dreptului la Hegel, Ed. Ramuri, Craiova,
2001.
,Rapo;tuljuridic 225
se stabileascii mai riguros un mod de utilizare a acestor notiunL in acest sens,
autoarea sus-citatii propune sii se utilizeze no\iunea de participant la raportul juri-
dic, care oferii posibilitatea de a caracteriza o anumita latura a existen(ei reale a
subiectului de drept, respectiv participarea sa la raporturi juridice concrete. Se
constatii aici tendin(a de a distinge lntre posibilitatea participarii la diverse rapor-
turi juridice §i participarea realii In cadrul acestora 1•
Observam ca discu\ia pleaca, In realitate, de la relatia existentii Jntre calitatea
de subiect de drept §i capacitatea juridicii - o categorie ce desemneaza aptitu-
dinea (deci posibilitatea) de a avea drepturi §i obliga(ii in rapmturi juridice con-
crete. Dintr-un anumit punct de vedere, autoarea are, evident, dreptate; nu se
poate confunda posibilitatea cu realitatea. Nu mai pu\in lnsi'i, fiind vorba de mo-
mente diferite ale stadiului raportului juridic ~i considerand raportul juridic ca un
mod concret de existen(ii, de realizare, a normei juridice, lnlocuirea conceptului
de subiect de drept (subiect al raportului juridic) cu cea de participant la rela\iile
sociale reglementate de drept nu ni se p·are necesari'i, ea neavand darul si'i con-
tribuie la eliminarea presupuselor confuzii. De altfel, atunci cilnd sunt definite
subiectele de drept, se pleacii de la admiterea existen\ei unor participanti (eel
pu\in doi) la raporturi juridice, participanti care apar ca purtiitori de drepturi ~i
obliga\ii, ci'irora legea le recunoaeyte aceastii calitate eyi pe care statul o ocrote~te.
Raportul juridic apare astfel ca o legiiturii ce tine aliituri pe toatii durata desra-
§uri'irii sale subiectele, participantii la raporturi sociale specifice, care ieyi satisfac
interese (nevoi) legitime pe aceastii cale §i care beneficiazii de protec(ia oficial-
statali'i in valorificarea acestor interese.
Subiectul de drept este un fenorrien social real §i poarti'i amprenta tipului for-
melor de organizare economico-sociale In care oamenii l§i due existen(a. De
aceea, nu vom putea judeca participarea la raporturile juridice, volumul dreptu-
rilor subiective, lntinderea capacitiitii juridice, decilt raportiindu-ne de fiecare
data la structura §i con\inutul acestor forme precum §i, in general, la contextul
social-istoric In care oamenii participii la via\a socialii.
Omul se caracterizeazii prin ac(innea socialii al ciirei titular este. Cu toate ca
existii din punct de vedere fizic, din punct de vedere juridic, Jn calitate de subiect
de drept, el exista doar dacii este calificat prin intermediul nom1ei de drept. Mai
mult, omul social §i omul juridic nu existi\. deciit Jn miisura in care primesc un
statut ~i un rol, reliefate juridic. ,,lndividul nu are individualitate, adeviir eyi
caracter etic deciit prin voin\a politicii exprimata normativ"2 •
4.2. Capacitatea juridica - premisa a calltafii de subiect de drept

Omul este subiect de drept; el participa la raporturi juridice ca titular de
drepturi eyi obligatii in baza recunoa§terii acestei calitii(i de ciitre normele de
1
R.O. Halfina, Obscee ucenie o pravootno~enii (Teoria generalii a raporturilor juri-
dice), Moscova, 1974, p. 115.
2
drept. Aceastii aptitudine recunoscutii de lege omului, de a avea drepturi ~i obli-

ga\ii juridice, poartii denumirea de capacitate juridicii. Legea fixeazii atilt
momentul apari(iei capacitii\ii juridice, cat ~i intinderea ei, volumul drepturilor ~i
al indatoririlor ce pot forma con(inutul unui raport juridic.
In drept, vom 1ntiilni accep\iuni foarte diferite ale no\iunii de capacitate, ca ~i
utilizari diferen\iate ale termenului, in raport de ramura de drept sau de institu\ia
juridica intr-un domeniu sau altul. Spre exemplu, capacitatea de folosinjii ~i capa-
citatea de exerci\iu, capacitatea electoralii, capacitatea de a mo~teni, capacitatea
de a raspunde etc. Tennenul de capacitate cste striins legal de persoana omului ~i
de personalitatea sa. Personalitatea omului est~ un produs al societa\ii ~i al cul-
turii sale. ln sensul sociologic, se considerii ca personalitatea determinii valoarea
omului, capacitatea Jui de ac(iune. ln aces! plan s-au dezvoltat ~i conceptele de
statut (status\ ~i rol al individului - concepte strans legate de studiul formelor
concrete de organizare ~i ac\iune 1n cadrul diverselor rela\ii sociale 1•
Ca posibilitate recunoscutii de lege, de a avea drepturi ~i obliga\ii in raporturi
juridice concrete, capacitatea juridica ne apare ca o premisii a calitii\ii de subiect
de drept; in lipsa ei nu ar fi posibilii participarea oamenilor sau a organiza(iilor
acestora la rela\iile sociale reglementate de drept. i
Analiziind rela\ia capacitatea juridicii-subiect de drept, va trebui sii constatam,
pe de o parte, ca subiectul de drept nu se manifestii in fiecare moment ca parti-
cipant la un raport juridic concret. Atunci 1nsii cand el devine subiect al unui
raport juridic concret, acest fa pt este un indiciu sigur cii el se bucurii de capacitate
juridicii. Pe de altii parte, capacitatea juridicii nu trebuie confundatii cu volumul
drepturilor subiective de care se bucurii un subiect de drept la un moment dat al
ac(iunii sale sociale.
Capacitatea juridica apare ca o premisa initialii, legala ~i teoretica a calitii(ii de
subiect de drept; ea este deci o condi\ie sine qua non a drepturilor ~i a obliga\iilor
concrete ce revin sau incumbii piir(ilor 1ntr-un raport juridic. Clarificarea rolului
capacita\ii juridice are o importan(a deosebitii pentru aprecierea func(iilor rapor-
tului juridic in mecanismul reglementarii prin drept a relatiilor sociale. Fixilnd
cercul persoanelor care pot participa In calitate de purtatori de drepturi ~i obliga\ii .
juridice, legea fixeazii, de asemenea, conduita cuvenita sau datoratii a acestora, ·
precum ~i ac\iunea instrumentelor juridice speciale de asigurare a drepturilor
subiective ~i a obliga(iilor corelative. Aici se dezviiluie ~i valoarea ~tiin\ifica deo-
sebitii a cercetarii conceptului de raport juridic, precum ~i rolul raportului juridic
in procesul complex al realiziirii dreptului.
Subiectele de drept (persoana sau organiza\iile acesteia), dispunand de capa-
citate juridicii, nu apar in mod automat ca purtiitorii unor drepturi ~i obliga\ii con-
1
Ase vedea, spre exemplu, /. Dragan (coord.), Sociologie generala, Tipografia Uni-
versita\ii din Bucure~ti, 1985, p. 152; A. Naschitz, op. cit., p. 94; Ph. James, op. cit.,
p. 85 etc. Pentru aspecte juridice concrete, a se vedea: Gh. Beleiu, op. cit., p. 249 ~i urm.;
A. lorgovan, op. cit., p. 152 etc.
crete 1n raporturi juridice determinate; ei apar ca titulariifacultafii recunoscute de
lege de a avea drepturi ~i obliga\ii 1n viitor.
Analiza capacita\ii juridice, de pe pozi\iile teoriei dreptului, implicit luarea 1n
considerare a triisaturilor caracteristice participarii la circuitul juridic 1n toate
ramurile dreptului. Fundamentarea categoriei de capacitate juridica 1n teoria
dreptului este un aspect al metodologiei ~tiin\ifice juridice; pentru aces! motiv,
demersul nu poate fi limitat la o ~tiin\a de ramurii; el trebuie sa puna in valoare
Jnsu$irile semnificative ale calita\ii de subiect de drept Jn toate raporturile
juridice ~i sii lase la o parte diferen\ele individuale, nesemnificative ale manifes-
tarii capacita\ii juridice !ntr-o ramura sau alta.
Uneori s-a 1ncercat sa se reducii 1ntreaga problematica a capacitii\ii juridice
la tradi\ionala Jmpartire a acesteia in dreptul civil, ~i anume: capacitatea de
folosintii ~i capacitatea de exerci\iu. 0 analiza atentii scoate la iveala fap!ul ca
nu Jn toate ramurile de drept se poate vorbi despre 1mpar(irea capacita\ii
juridice In capacitate de folosin\a $i capacitate de exerci\iu (spre exemplu:
capacitatea electorala, capacitatea de a intra 1ntr-un raport juridic de muncii,
1ntr-un raport juridic de casatorie etc.). Mai mult, consideram ca este suficient
sa depa~im limitele rapo1turilor juridice lucrative de drept civil pentru a con-
stata ca imediat pierde orice sens teoretic ~i practic delimitarea capacita\ii de
folosin\a $i a capacitii\ii de exerci\iu. Chiar $i pentru dreptul civil aceastii distin-
gere a capacita\ii juridice nu este valabilii Jn cazul persoanelor juridice; capa-
citatea juridica a persoanelor juridice include ambele forme ale capacitii(ii,
neputiind exista persoane juridice cu capacitate de folosin(a ~i, in acela~i ti mp,
fiira capacitate de exerci\iu 1 •
Aviind Jn vedere ansamblul formelor de manifestare a capacita\ii juridice, in
teoria dreptului s-a conchis case poate realiza clasificarea capacitii\ii juridice Jn
capacitatea genera/a $i capacitate specialii. Capacitatea juridicii generalii este
aptitudinea de a participa ca titular de drepturi ~i obliga\ii juridice, 1n principiu, in
toate raporturile juridice, fiira ca legea sa condi\ioneze aceasta participare de
1ndeplinirea unor calita\i. Capacitatea juridica specialii este posibilitatea recu-
noscuta de lege de a participa ca subiect de drept in rapmturile in care trebuie
Jndeplinite anumite condi\ii (spre exemplu, Jn dreptul civil subiectele colective,
1n dreptul administrativ autorita(ile publice administrative).
4.3. Clasificarea subiectelor raporturilor juridice

Subiectele rapmturilor juridice se clasifica in: subiecte individuate - persoana,
ca subiect - ~i subiecte colective. Aceastii clasificare (ine cont de faptul ca acti-
vitatea umana se poate desfii~ura in forma unor ac(iuni individuale sau coJective.
1
1n dreptul civil se face totu>i uneori distinc\ie intre capacitatea de folosin\a >i capaci-
tatea de exercitiu a persoanei juridice. A se vedea Gh. Beleiu, Drept civil ro1n3.n, Ed.
Sansa S.R.L., Bucure>ti, 1992, p. 384, precum >i art. 205 din Codul civil.
Subiectele colective i~i aflii fundamentul in existenta reala a formei colective de

activitate 1 .
Persoana, subiect de drept. Omul, ca fiin\ii socializatii, este mai mult deciit o
simplii entitate biologicii, este persoanii. Dreptul tine cont de aceastii pozi\ie
specificii a individului aflat in punctul de interferen\ii al multiplelor relatii
sociale.
Persoana- cetiitenii, striiinii, apatrizii- apare In raporturile juridice ca subiec-
tul cu raza de participare cea mai largii. Cetii\enii statului, in principiu, pot sii
participe la toate raporturile juridice, bucuriindu-se, in aces! sens, de capacitatea
juridicii generalii. Cetii\enii pot intra in raporturi de drept atilt 1ntre ei, cat ~i cu
statul, cu organele statului, cu organiza\iile economice sau cu organiza\iile nesta-
tale. Participarea persoanei in raporturile juridice poartii amprenta atat a siste-
mului de drept in ansamblul siiu, ciit ~i amprenta specificii a ramurii de drept.
,,Cuvantul persoanii - scria Mischoud- 1nseamnii subiect de drept, o fiin\ii capa-
bilii de a avea drepturi subiective apar(inandu-i ( .. .)"2 •
In dreptul intern, ~i anume in dreptul civil, se utilizeaza conceptul de ,,statut
personal", concept care define~te starea ~i capacitatea persoanei.
in dreptul international privat, conceptul are o sferii mai 1ntinsii, acoperind atilt
statutul individual (starea civila, numele, capacitatea juridicii), dar ~i statutul
familial (raporturile care izvoriisc din ciisiitorie ~i filia\ie). Protec\ia statutului
personal prin lege este strans legata de asigurarea capacitii\ii persoanei de a se
manifesta in calitate de subiect de drept. In acest sens, este de observat ca modul
de reglementare (~i, deci, ~i de protec\ie) juridicii a statutului persoanei poate
diferi in raport de spatiul local juridic. in materia dreptului international privat se
practica douii sisteme: lex patriae ~i lex domicilii3• Codul civil roman a adoptat
sistemul lex patriae. in baza unei experiente 1ndelungate de aplicare a legii civile
~i in temeiul unor evolutii specifice in materie, legiuitorul roman a fiicut unele
concesii statutului lex domicilii. Astfel, prin dispozi\iile art. 2572 alin. (!) din
Codul civil, s-a stabilit faptul ca ,,starea civilil si capacitatea persoanei ftzice
sunt cdrmuite de legea sa nafionalil, dacil prin dispozi/ii speciale nu se prevede
altfel".
Legiuitorul roman riimiine astfel fide! sistemului lex patriae, dar in mod
subsidiar, dacii prin dispozi\ii speciale se prevede altfel, se poate recunoa~te
valabilitatea sistemului lex domici/ii.
Persoana fizicil apare ca subiect distinct in raporturile de drept civil, caz in
care capacitatea sa juridicii se 1mparte 1n capacitatea de folosin\ii ~i capacitatea de
exerci\iu. Capacitatea juridicii civilii se poate despiir(i in folosin\ii ~i exerci\iu,
1ntrucat este de principiu ca drepturi le civi le sii poatii fi exercitate pe cale de
1
A. Naschitz, op. cit., p. 88.
2
L. Mischoud, Le personnalite morale, I, p. 7.
3
Pentru detalii, a se vedea: T.R. Popescu, Dreptul international privat, 1994, p. 153;
/. Filipescu, Drept international privat, 1991, p. 247.
reprezentare, situatie neintiilnitii in alte ramuri ale dreptului. Con\inutul rela\iilor
sociale ce fonneazii obiect de reglementare juridicii ~i constituie criteriul obiectiv
al impiirtirii sistemului dreptului in ramuri ~i institu\ii juridice, condi\ioneazii - in
acela~i limp - ~i particularitiitile calitiitii de subiect de drept ale persoanei fizice.
Astfel, spre exemplu, desfii~urarea relatiilor de muncii ~i reglementarea lor prin
normele dreptului muncii determinii diferentieri ale calitii\ii de subiect de drept in
rap01turile juridice de muncii dupii sex ~i viirstii, in interesul ocrotirii minorilor $i
a femeilor.
Ac\ioniind ca titulari de drepturi ~i obliga(ii, in cele mai diverse sectoare ale
vie\ii sociale, oamenii i~i satisfac drepturile ~i interesele legitime, garantate de
Constitu\ie ~i alte legi. Particip"f,P ca subiecte de drept in raporturile juridice
concrete a cetii\enilor apare astfel ca o formii importantii de realizare a contac-
tului social, a cooperiirii in procesul convie\uirii.
in limitele stabilite de dreptul european, pot participa ca subjecte de drept
striiinii ~i persoanele fiirii cetii\enie. A~a cum s-a remarcat in dreptGI international
public 1, participarea strainilor $i a apatrizilor in rapo1turile juridice constituie
competenta de reglementare juridicii na\ionalii, nefiind excluse insii ~i unele
intelegeri concretizate in conven\ii ale statelor privind regimul juridic al
striiinilor.1•
Subiectele colective - ca subiecte de drept

a) Statul - subiect de drept. Statul participii in calitate de subiect de drept atilt in
raporturi juridice interne, ciit ~i in raporturi juridice de drept international. in
dreptul intern, statul apare ca subiect de drept, mai intiii, in rapo1turile de drept
constitutional'. Spre exemplu, statul apare ca subiect de drept constitutional in
raporturile de cetii\enie. in raporturile sale cu persoanele care au cetii\enie romiinii,
statul are o serie de drepturi ~i obliga\ii. De asemenea, statul acordii cetii\enie,
aprobii renun(area la cetii\enie, retrage cetii\enia, aprobii stabilirea domiciliului
Jn Romania pentru cetii\enii altor state. Statul apare, totodatii, ca subiect in rapor-
turile de drept constitutional, prin intermediul ciirora se realizeazii federa\ia, pre-
cum ~i 1n raporturile statului privit ca lntreg ~i unitii\ile administrativ-teritoriale.
Statul poat\' sii aparii Jn categoria persoanelor juridice. Este in afara oriciirei
discu\ii faptul ca statul nu este o simplii persoanii juridicii, ci este, a~a cum s-a
apreciat in literatura de specialitate 3, o persoanii juridicii sui generis. El participii
1
A se vedea Gr. Geamdnu, op. cit., vol. I, Bucure~ti, p. 459.
2
Ase vedea: T Draganu, Drept constitutional, p. 12-15; N. Prisca, Drept constitu-
tional, 1974, p. 13; I. Muraru, E.S. Tanasescu, Drept constitu\ional ~i institu\ii politice,
p. 29.
3
Ase vedea: C. Stiilescu, Dreptul civil. Persoana fizica. Persoana juridica. Drepturile
reale, E.D.P., Bucure~ti, 1970, p. 471; V. Georgescu, Organiza\iile socialiste ca persoane
juridice, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1967, p. 143; A. Iona~cu, Tratat de drept civil,
supracit., p. 160; 0. Calmuschi, Subiectele colective de drept 1n Romania, Ed. Acade-
miei, 1981, p. 51; Gh. Beleiu, op. cit., p. 344-348.
In raporturile de drept civil prin Ministerul Finan\elor, afarii de cazul In care

legea stabile~te anumite organe In acest scop. in aceastii calitate, statul apare ca
,,persoanii juridicii" sau ,,persoanii moralii". in raporturile de comer( exterior,
statul apare ca subiect de drept distinct In mod cu totul exceptional. Statul mai
apare ca subiect de drept In raporturile rezultand din dreptul statului asupra
bunurilor In desherenµ, In raporturile rezultate din donatii ~i legatele In favoarea
statului. Bunurile fiirii stiipiin sau confiscate tree, de asemenea, In proprietatea
statului.
0 situa\ie speciala prezintii pa1ticiparea statului Jn raporturile juridice de drept
international. Potrivit conceptiei actuale, doctrina de drept international concepe
statul ca subiect de drept international indiferent de lntinderea sa teritoriala, de
numiirul popula)iei, de stadiul de dezvoltare economicii, socialii ~i politicii. Sta-
tele sunt, in acest sens, subiecte universale ~i originare ale dreptului interna\io-
nal1. Calitatea de subiect de drept a statului In raporturile de drept international se
!ntemeiazii pe suveranitatea sa, ea existii indiferent de recunoa~terea sau nerecu-
noa~terea din partea celorlalte state. Na\iunile care luptii pentru eliberare ~i eman-
cipare politico-socialii se bucurii de protec\ie recunoscutii prin normele de drept
interna)ional. Se considerii, de asemenea, ca poporul este subiect de drept inter-
na\iona!2. in ceea ce prive~te organiza\iile interna\ionale, acestea sunt subiecte ale
dreptului international numai dacii statele membre le recunosc dreptul ca, In
exercitarea func\iilor lor, sii fie purtiitoare de drepturi ~i obliga\ii In raporturi
juridice interna\ionale. in raport cu statele membre, organiza\iile interna\ionale
apar lntotdeauna ca subiecte cu caracter secundar. in privin\a persoanelor fizice,
a individului, se considerii ca ele nu pot fi subiecte ale dreptului interna\ional
datorita naturii consensuale, interstatale, a dreptului international, la realizarea
caruia participa statele suverane.
b) Autoritii/ile publice - subiecte de drept. In procesul de realizare a dreptului,
participarea autoritii\ilor - organele puterii legislative, organele administra\iei,
organele justi\iei - se realizeazii Jn raport de competenta rezervatii prin
Constitu\ie ~i legile de organizare ~i func\ionare fieciirei categorii de orga11e
precum ~i fieciirui organ in parte. fnvestite cu competen(ii, aceste subiecte
participii ca purtiitoare ale autorita\ii statale lntr-un domeniu sau altul. Ca
subiecte de drept, autoritii\ile publice lndeplinesc eel pu\in trei categorii de
competen\e: exercitarea conducerii de stat in diverse domenii, solu\ionarea
problemelor privind temeinicia legalii a preten\iilor unor subiecte de drept fa\ii de
altele ~i asigurarea constriingerii de stat In cazurile necesare, restabilirea ordinii
de drept inciilcate, recuperarea prejudiciilor. Parlamentul este subiect de drept
constitu\ional in rela\iile care privesc, spre exemplu, alegerea sau revocarea
guvernului, controlul activita\ii unor organe etc.
1 A se vedea: Gr. Geamanu, op. cit., p. 335; A. Bolintineanu, A. Nastase,

op. cit., p. 44.
2
fn literatura de drept constitu\ional, unii autori considerii ~i poporul subiect de drept
intern. Ase vedea: T Draganu, op. cit., p. 13; /. Muraru. E.S. Taniisescu, op. cit., p. 28.
Raportu/ juridic· 231
in relatiile administrative apar ca subiecte de drept orl,\anele administra\iei
centrale sau locale.
In domeniul ocrotirii ordinii sociale, al apiiriirii ~i al garantarii exercitarii
libere ~i nestingherite a drepturilor constitujionale ale cetii(enilor, al apiiriirii pro-
prieta(ii publice sau private ~i a oriinduirii de stat, participii ca subiecte de drept
organele de justi(ie, de procuraturii ~i cele ale Ministerului lnternelor ~i Reformei
Administrative. Aceste organe participii in numele statului la raporturi juridice
complexe, de drept material ~i procedural, 1n care se manifesta autoritatea statalii,
exprimatii in volumul drcpturilor conferite organelor ~i care le determinii com-
peten\e ~i numeroase garan(ii procesuale, precum ~i un sistem special de control.
Analizand participarea autoritii(ilor la raporturile juridice, se poate re(ine ca
specific acestei participiiri este faptul ca drepturile !or fa(ii de celelalte subiecte
constituie, in acela~i timp, ~i obliga\ii ale lor. Dacii persoana poate dispune de
exerci\iul dreptului siiu, 1n schimb autoritatea publicii este obligatii sii-~i exercite
drepturile (organul financiar este obligat sii aplice ~i sii perceapii impozitul,
instan\a de judecatii este obligatii sii solu(ioneze cauza cu care a fost investitii,
organul de urmiirire penalii este obligat sii ac(ioneze pentru descoperirea unui
fiiptuitor ~.a.m.d.).
in anumite categorii de raporturi juridice - care nu privesc in mod nemijlocit
realizarea competen\ei !or, dar se aflii 1ntr-un fel sau altul, in legiiturii cu aceasta -
organele staiului pot sii aparii, a~a cum se va demonstra in continuare, ~i ca per-
soane juridice.
c) Persoanele juridii::e. Elementele constitutive ale personalita(ii juridice sun!:
organizarea de sine stiitiitoare, patrimoniu propriu, afectat realizarii unui scop, 1n
acord cu interesul general. Persoanele juridice sun! subiecte distincte 1n rapor-
turile juridice de drept civil sau in cele de drept comercial. Persoana juridicii
reprezintii un subiect de drept cu o largii arie de riispundere 1n circuitul juridic.
Societii(ile comerciale, intreprinderile, regiile autonome, companiile sunt pai1ici-
pante, 1n calitate de persoane juridice, 1n raporturile de drept privat. Jnstitufiile
sun! acele unitii\i care desfii~oarii o anumitii formii a activita\ii de stat in domenii
distincte (inva\iimilnt, siiniitate, ~tiin(a, cultura etc.), activitate fiirii caracter econo-
mic ~i care func\ioneazii pe baza finantiirii de la buget 1•
Organele statului, in afara participiirii !or ca purtiitoare ale autoritiilii, apar
uneori ~i ca persoane juridice, in rapo11uri care nu sun! nemijlocit legate de reali-
zare competen(ei !or (spre exemplu, raporturile in care intra o instantii judecii-
toreascii cu un agent economic specializat in vederea repariirii mobilierului din
siilile de judecatii). Organiza(iile economice nestatale (cooperatiste) - me~te~u
gare~ti, de consum ~i de credit - sunt constituite de membrii !or in baza liberului
1
A se vedea: Gh. Beleiu, Subiectele colective de drept Jn Romania, supracit.,
p. 57-101: Gh. Beleiu, Unele aspecte ale regimului persoanelor juridice romiine dupa
Revolutia din Decembrie 1989, A.U.B., Drept, 1990, p. 3-10; Gh. Beleiu, op. cit., p. 343
~i urm.
lor consim\amant, prin punerea in comun a activita\ii ~i a mijloacelor de produc-

\ie, Jn vederea realiziirii unor sarcini economice ~i a satisfacerii intereselor aces-
tor membri.
Celelalte organiza\ii nestatale - sindicale, de tineret, uniuni de crea\ie, aso-
cia\ii etc. - care fac parte din sistemul organiziirii social-politice ~i care, in prin-
cipiu, au un scop nepatrimonial, participii ca subiecte in rela\ii diverse, spre
exemplu: educa\ie, culturii, literaturii, sport etc. 1
in concluzie, participarea persoanei juridice in raporturile de drept prezintii o
deosebitii importan\a pentru via(a economica ~i social-culturala a \iirii. Organi-
za\iile economice au atribu\ii largi in procesul de producere a bunurilor materiale.
De~i, uneori, se sus\ine ca in toate cazurile cand regia autonoma sau organi-
za\ia se manifesta ca intreg ea este persoanii juridicii, consideriiril ca personali-
tatea juridica nu epuizeazii calitatea de subiect de drept a subiectelor colective.
Legea, doctrina §i jurispruden\a folosesc fie sintagma ,,persoanii juridica", fie
pe cea de ,,persoana morala". in Franta, expresia mai des intrebuin(ata in doctrinii
a fost cea de ,,persoanii morala", pe cand in Germania, cea de ,,persoanii juri-
dicii". Savigny a criticat vehement expre~ja de ,,persoanii moralii", deoarece ea
poate sa ducii la concluzia ca celelalte persoane ar fi imorale. La noi, in afara de
folosirea ambelor formule, s-au mai folosit ·§i alte sintagme, cum ar fi: persoanii
fictivii, legalii, civilii. Uneori s-a incercat sa se rezerve denumirea de persoane
(sau corpuri) morale numai celor care indeplinesc o func\ie socialii, urmarind
direct binele public. Aceasta rezerva a fost insa inliituratii. fn dreptul romiinesc se
vorbe§te despre ,,persoanii moraliceasca" Inca in Codul Calimach (art. 379).
in general, persoanele juridice sau morale au fost clasificate in moduri dife-
rite. Spre exemplu: persoane juridice de drept public §i persoane juridice de drept
privat. Aceasta distinc\ie are atilt valoare teoretica, cat §i practica (detalii la cursul
de drept civil).
Conceptul personalitii\ii juridice corespunde unor realitii\i social-economice,
riispunde unor cerin\e practice de mare actualitate §i, pentru aceasta, el este
temeinic conturat, atilt in planul teoriei juridice, cat §i in planul tehnicii legis-
lative.
§5. Continutul raportului juridic
Con\inutul raportuluijuridic este format din ansamblul drepturilor §i al obliga-

\iilor subiectelor 1ntr-un raport juridic determinat, drepturi ~i obliga\ii previizute
de norma juridica. in con\inutul raportului juridic se reflecta legatura indisolubilii
dintre norma agendi - regula de drept ce determina conduita posibilii §i datoratii
- §ifacultas agendi- dreptul unui participant la raportuljuridic.
1
A se vedea Gh. Beleiu, Subiecte colective de drept Jn Romania, supracit.,
p. 138-154.
Este necesar - ariita Geny - pentru taria ~i siguran\a situa\iilor juridice, ca
faculta\ile care constituie con\inutul raportului de drept sa aiba un titular care sa-
~i asume, in acela~i timp, raspunderea corespunziitoare. Avantajelor, ca ~i sarci-
nilor, le trebuie un centru tare sii le reprezinte pentru toate scopurile necesare 1."
Raporturile juridice constituie rela\ii interumane, aparute pe baza normelor de
drept, in care subiectele apar ca purtatoare de drepturi ~i obliga\ii. Unitatea drep-
turilor ~i a obliga\iilor, intercondi\ionarea lor constituie triisaturi esen\iale ale
con\inutului raportului juridic. Doctrina juridica actualii, admi\iind corela\ia nece-
sara dintre drepturi ~i obliga\ii, respinge ideea existen\ei obliga\iilor rara drepturi,
idee sus\inuta in cadrul ~colii realiste de catre Leon Duguit, Gaston Jeze, Auguste
Compte2 •
Aceasta idee era legatii de teza inexisten\ei drepturilor ~i a inlocuirii acestora
cu a~a-zisa norma de solidaritate. in realitate, ori de ciite ori ne afliim in prezen\a
unei obliga\ii, aceasta obliga\ie trebuie raportata la un drept, ea existii doar in
rela\ie cu un drept.
Subiectele raportului juridic apar intotdeauna ca titulari de drepturi ~i obliga\ii
~i se comporta potrivit cu pozi\ia specifica fiecaruia - de titular al dreptului sau al
obliga\iei. Drepturile ~i obliga\iile subiectelor in raporturi juridice sunt fenomene
juridice de cea mai mare importan\a, iar corecta explicare a manifestiirii lor con-
di\ioneazii o buna in\elegere a con\inutului raportului de drept.
Dreptul subiectiv este facultatea juridicii individuala a unei persoane sau a
unei organiza\ii intr-un raport juridic determinat. El poarta denumirea de drept
subiectiv pentru a-1 deosebi de dreptul pozitiv (sau obiectiv), adica de ansamblul
drepturilor ~i al obliga\iilor cuprinse in normele de drept3 . Dreptul subiectiv,
numit ~i indrituire, prilejuie~te titularului sau o seamii de posibilitii\i, ocrotite juri-
dice~te: a) sii aibii o anumita atitudine fa(ii de dreptul sau (spre exemplu, sa dis-
punii de ace! drept); b) sa solicite o atitudine corespunziitoare din partea subiec-
tului obligat; c) sa solicite apiirarea dreptului siiu pe cale statala, in condi\iile
nesocotirii sale.
Dreptul subiectiv poate fi conceput: fie ca o facultate de a face ceva (jacultas
agendi), fie ca o preten\ie ca altul sa indeplineascii ceva in virtutea unei obliga\ii
(prete~a).
Obligafia juridicii - indatorirea - reprezintii •masura dreptului subie~tiv; ea
incumbii subiectului \inut sii indestuleze dreptul subiectiv.
1
Geny,Science et technique .. ., t. Ill, p. 218.
2
Prezentarea ~i critica metodei realiste o g3sim lntr·o foarte interesanta Jucrare a lui
0. Ionescu, La Notion de Droit Subjectif dans le Droit Prive, Bruylant, Bruxelles, 1978,
p. 30-51. Ase vedea ~i M. Djuvara, Teoria generala a dreptului, vol. II, Bucure~ti, 1930,
p. 309.
3
in dreptul anglo-saxon exista termeni distinc\i; pentru dreptul subiectiv - right, iar
pentru dreptul obiectiv - law. in dreptul francez, dreptul pozitiv (obiectiv) este desemnat
prin Droit, iar dreptul subiectiv prin droits.
Legiitura dreptului subiectiv cu obliga\ia juridicii tine aliituri, Jntr-o unitate

dialecticii, pe participan\ii la raportul juridic, pe tot parcursul desfii~uriirii sale.
Dreptul subiectiv ~i obliga\ia juridicii apar, astfel, ca fenomene sociale care-~i
conservii realitatea numai pe legiitura lor indisolubilii. in realitate, nu existii drept
subiectiv (ca fenomen juridic) dacii el, Jntr-un fel sau altul, nu este legat de obli-
ga\ie. Nu existii nici obliga\ia (ca fenomen juridic) dad\ ei nu-i corespunde drep-
tul de a pretinde. Prin con\inutul sau (prin drepturile subiective ~i obliga\iile juri-
dice corelative) raportul juridic apare ca o formii fundamentalii de implementare
a normei in viata sociala.
Dreptul subiectiv reprezintii un concept larg dezbiitut Jn teoria dreptului, 1n
mod special Jn dreptul civil. Astfel, Jn privin(a naturii, a temeiului ~i a structurii
dreptului subiectiv, s-au em is diverse ipoteze 1•
S-a explicat, spre pildii, dreptul subiectiv prin voin\ii. Zittelmann, Eneccerius,
Windscheid ~i al\ii considera cii voin\a individualii creeazii dreptul subiectiv.
Ideea aceasta, a voin\ei libere, determinii o reac\ie negativii din partea ~colii ger-
mane clasice a dreptului, care considera, prin Jhering, cii, dimpotrivii, dreptul
subiectiv nu este o voin\ii libera, ci un interes legalmente protejat. in concep\ia
Jui Jhering este implicata Jn mod necesar norma de drept, care consacrii ~i apara
interesul, ~i-1 protejeazii juridice~te. De aici s-a tras concluzia cii nu existii drept
decat ceea ce este consacrat prin lege. S-a replicat adesea teoriei lui Jhering ca ar
introduce o confuzie Jntre cetate ~i zidurile sale. S-a spus, spre exemplu, ca
porumbeii din Pia(a San Marco din Vene\ia sau ur~ii de la Berna sunt proteja\i
juridice~te, fiir~ a avea drepturi subiective.
Jellynek sus\ine cii Jn construc\ia ideii de drept subiectiv intra atilt voin(a, cat
~i interesul.
in privin\a rela\iei dintre dreptul subiectiv ~i dreptul obiectiv s-au oferit, de
asemenea, mai multe solu\ii care au pus 1n centru fie dreptul subiectiv, fie dreptul
obiectiv. Astfel, reprezentan\ii ~colii Willens-theorie din Germania, din prima
jumatate a secolului al XIX-lea, au pus In centru dreptul subiectiv, dreptul obiec-
tiv nefiicand altceva decal sa constate drepturile piir\ilor. Teoria lui Duguit Jn
Franta contestii Jnsii dreptul subiectiv; ceea ce exista este doar regula de conduitii,
ca o regulii superioarii care deriva din ideea de solidaritate sociala ~i dii na~tere
unei supralegalitii\i. Negarea dreptului subiectiv a stat la baza legisla\iei fasciste
~i a justificat abuzurile ~i arbitrariul.
Hans Kelsen, considerand ca dreptul nu poate exista Jn afara statului, a for(ei,
el fiind o anumita organizare a for\ei, considera implicit ca dreptul obiectiv este
identic cu dreptul subiectiv ~i nu-~i giise~te niciun suport distinc\ia acestora.
1
A se vedea: 0. Ionescu, op. cit., p. 110-131; E. Roman, Tratat de drept civil,
supracit., p. 183-191; M Djuvara, op. cit., vol. ll, p. 331-341, 352-257; I. De/eanu,
Drepturile subiective ~i abuzul de drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 7-49;
R. Hardin, Sanction and obligation. The Monist, vol. 68, nr. 3/1985, p. 403-417;
T. Pop, Tratat de drept civil, vol. I, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1989, p. 70 ~i urm.;
Gh. Beleiu, Drept civil roman, Ed. :}ansa, Bucure~ti, 1992, p. 72 etc.
,,Pentru o analizii a dreptului - noteazii Kelsen - ca normii sau sistem de norme,

dreptul subiectiv nu poate fi un interes - un interes protejat de drept - dreptul
subiectiv nu poate fi decal protejarea acestui interes decurgiind din dreptul
obiectiv" 1• Dreptul subiectiv, In aceastii luminii, nu este deciit un aspect al drep-
tului obiectiv, este o normii situatii la baza piramidei.
Omul ac\ioneazii intotdeauna intr-un cadru social bine determinat, iar dreptul
ii oferii variante de component in raport de interese sociale generale. Raportul
juridic, prin con\inutul siiu, une~te asemenea interese cu voin\a ~i interesele parti-
culare. Diind expresie legilor generale de dezvoltare, dreptul apiirii societatea, ii
conserva valorile, \ncorseteazii libertatea ,,absoluta" de manifestare a individului,
statornicindu-i anumite praguri, un anumit plafon al conduitei. in aces! sens,
dreptul subiectiv, In corela\ia sa nedezmin\itii cu obliga\ia, este susceptibil a fi
realizat pe cale de constriingere juridicii. Aceastii calitate a sa (de a fi protejat
juridice~te) constituie de altfel o laturii a ordinii juridice.
Hegel 2 concepe dreptul subiectiv prin prisma dreptului la proprietate privit in
realitatea sa valabilii ca ocrotire a proprietii\ii prin exerci\iul justi\iei. Existenta
fapticii, mai inainte nemijlocitii, abstractii, a dreptului meu individual, se preface
in semnifica\ia recunoa~terii lui ca existen\ii fapticii inliiuntrul voin\ei ~i al cuno~
tin\ei generale existente. Dreptul pe care ii am trebuie sii fie in acela§i timp un
drept recunoscut de lege; eu trebuie sii-1 pot infii\i~a (dovedi) §i numai a§a el
poate avea valabilitate in societate.
C!asificarea drepturilor subiective. Problema clasificiirii drepturilor subiec-
tive prezintii importan(ii atilt !a nivelul teoriei dreptului, dar mai ales la nivelul
§tiintelor juridice de ramurii. In mod deosebit, clasificarea drepturilor subiective
se infii\i§eazii ca o preocupare a dreptului constitutional, a dreptului civil, a drep-
tului familiei etc. Criteriile Jn baza ciirora se clasificii drepturile civile, de exem-
plu, sunt amplu dezvoltate, iar clasificiirile respective (spre pildii: drepturi patri-
moniale ~i drepturi nepatrimoniale, drepturi principale ~i drepturi accesorii, drep-
turi pure ~i drepturi afectate de modalitii\i etc.), nu prezintii doar o importan\ii
teo~eticii ci, inainte de toate, o importan(ii practic-juridicii.
In teoria dreptului este de acum tradi\ionalii clasificarea drepturilor subiective
in drepturi absolute ~i relative, In raport de modul de determinare a subiec(ilor
obliga\i sii respecte dreptul subiectiv. Este absolut dreptul subiectiv opozabil
erga omnes, care trebuie deci sii fie respectat de to\i ceilal\i. Este un drept subiec-
tiv general, in sensul cii sfera persoanelor obligate a-1 respecta este nedetermi-
natiL Dreptul subiectiv este opozabil tuturor celorlal\i in toatii plenitudinea sa, ca
un tot
Spre deosebire de drepturile subiective absolute, cele relative se caracteri-
zeazii prin aceea ca subiectul obligat este determinat (nominalizat) dintru inceput
in raportul juridic. Aceastii modalitate de determinare a subiec\ilor este Jntiilnitii
in raporturile juridice din dreptul civil, din dreptul muncii, dreptul familiei, drep-
tul administrativ etc.
1
A se vedea H Ke/sen, op, cit., p. 180.
2
La riindul !or, obliga\iile pot fi de tip activ - spre exemplu, obliga\ia de a

achita pre\ul, de a pliiti impozitul, de a Jntre\ine periodic contact cu alegatorii
etc., sau de tip pasiv - spre exemplu, obliga\ia de a se ab\ine de la siiviir~irea unor
ac\iuni care ar Jmpiedica exerci\iul proprieta\ii.
Drepturile subiective ale cetii\enilor statului sunt ocrotite ~i garantate de Con-
stitu\ie ~i de celelalte legi. Nu sunt admise niciun fel de Jngradiri ale drepturilor
subiective pe motiv de rasa, sex, na\ionalitate etc.
§6. Proba dreptului subiectiv
ln desfii~urarea raporturilor juridice este necesara dovedirea (probarea)

dreptului atunci ciind acesta este contestat sau ciind este nevoie de a se stabili
existen\a sau inexisten\a unui fapt sau act juridic. ,Jn mod obi$nuit no\iunea de
proba este folositii in sensul de mijloc de proba (s.n.) precum: inscrisuri, martori,
prezum\ii, marturisirea unei piir\i, expertiza, cercetarea la fata locului" 1•
Chestiunea probei faptului ~i actului juridic constituie tema de cercetaie a drep-
tului substan\ial (civil, penal, administrativ etc.). Dreptul procesual (civil, penal,
administrativ etc.) abordeazii ideea de proba\iune Jn forma administriirii probelor
(de ciitre judecator In procesul civil, de ciitre procuror, care strange probele in
vederea sesizarii instan\ei ~i, apoi, de ciitre judecator Jn cursul procesului penal
etc.).
Din perspectiva dreptului procesual, judecatorul va dezlega pricina care se
dezbate in fa\a sa ascultiind piif\ile ~i analiziind valoarea probanta a dovezilor ~i
motive/or de fapt prezentate. Partea care se prezinta Jn fa\a judecatorului sau a
altei autorita\i publice nu este suficient sa se pretinda titularul unui drept subiec-
tiv, trebuie sii ~i probeze acest lucru pentru ca ace! drept sa-~i produca efectele
juridice. De aceea se vorbe~te despre un drept subiectiv material (substantial) ~i
un drept subiectiv procesual. Romanii au fost primii care au sesizat aces! lucru -
idem est 11011 esse et 11011 probari (a nu fi sau a nu fi probat este totuna).
Sarcina probei revine, Jn principiu, celui care afirmii - probatio i11cumbit ei
qui dicit, 11011 ei qui 11egat.
Probe le se clasifica in func\ie de o varietate de criterii, nuan\ate In cursurile de
procedurii (judiciare ~i extrajudiciare; personale, materiale; pozitive, negative;
prim are, secundare; directe, indirecte etc.). In cadrul procesului penal, Jn am be le
sale faze - faza de urmarire penalii ~i faza propriu-zisa de judecata - strilngerea
probelor necesare pentru dovedirea existen\ei infrac\iunii ~i a siivilr~irii sale de
1
V.M Ciobanu, Tratat teoretic •i practic de procedura civilii, vol. 11, Ed. Na\ional,
Bucure,ti, 1997, p. 147. A se vedea •i: /. Deleanu, Tratat de procedurii civilii, Ed. All
Beck, Bucureiti, 2006; I. Neagu, Drept procesual penal, Tratat, Ed. Global Lex, 2004; N.
Volonciu, Tratat de procedura penala, vol. l, Ed. Paideia, Bucureiti, 1993; I. Dogaru, N.
Popa, D.C. Diini,or, S. Cerce/, Bazele dreptului civil, vol. l, supracit., p. 874-898 etc.
ciitre o persoanii trimisii in fa\a judecatorul ui are o impmianta covar~itoare. in

cursul procesului, judeciitorul este obligat sii verifice temeinicia ~i legalitatea
probelor prezentate In actul de inculpare, sii administreze din oficiu sau la cererea
piir\ilor orice alte probe, sii lncuviin\eze probele pertinente ~i concludente nece-
sare verificiirii apiiriirilor invocate de inculpat ~i sa retina, de asemenea, motivat
care dintre probe exprima adevarul.
§7. Obiectul raportului juridic
Prin obiect al raportului juridic se in\eleg ac\iunile pe care titularul dreptului

subiectiv le 1ntreprinde sau le solicitii In procesul desfii~uriirii raportului juridic.
Obiectul raportului juridic 11 formeaza deci chiar conduita la care se referii con-
\inutul1.
Asupra notiunii de obiect al raportului juridic ~i asupra faptului daca obiectul
este un element necesar acestuia s-au purtat numeroase discu\ii in literatura
juridicii. in cadrul acestor discu\ii s-au formula! puncte de vedere in conformitate
cu care obiect al raporturilor juridice ar fi bunurile materiale sau bunurile ~i ac(i-
unile. Asemenea teorii neagii, in fapt, caracterul de element necesar al obiectului
jnridic.
ldeea pe care o impiirta~im are avantajul de a aplica un criteriu unic -
conduita partilor Jn vederea realiziirii con\inutului - pentru toate raporturile de
drept. Atunci ciind conduita prive~te lucruri materiale, acestea po~ sii apara ca un
obiect derivat.
§8. Faptul juridic
0 premisii esen\ialii a apari(iei sau a stingerii unui raport juridic o formeazii

faptul juridic. Faptul juridic reprezintii o 1mprejurare care are efecte juridice, care
creeazii, modificii sau stinge raporturi juridice. Nu orice imprejurare din naturii
sau din via\a socialii este fapt juridic, ci numai acele imprejuriiri de existen\a
ciirora normele de drept leagii consecin\e juridice.
Aceste imprejuriiri sun!, de obicei, descrise in ipoteza normei juridice. Anu-
mite imprejuriiri ce constituie fapte juridice sunt incurajate ~i ocrotite de norma
de drept, alte imprejuriiri sun! prohibite. in legiiturii cu caracterul necesar al
faptului juridic, ca premisii a raportului juridic, s-a sus(inut ca existii ~i raporturi
juridice ce iau na~tere din no1ma juridica, fiirii a fi nevoie de un fapt juridic -
fiiciindu-se referire la decretele de na\ionalizare, la tratatele interna(ionale, la pre-
cedentele juridice etc. Analiza acestor sus\ineri viide~te faptul cii se confunda
modul de detaliere a faptului juridic in ipoteza normei de drept cu rolul acestuia
in apari\ia sau stingerea raportului juridic. Este adeviirat ca unele imprejuriiri pre-
1
A se vedea: Gh. Bobo§, op. cit., p. 224; A. /ona§CU, Tratat de drept civil, supracit.,
p. 206 etc.
ced normei de drept, altele apar ca urmare a existen\ei acesteia, ceea ce este insa
in afara discu\iei este faptul ca in orice caz raportul juridic nu poate sa aparii in
afara producerii faptului juridic. in timp ce norma de drept ~i subiectul de drept
reprezinta premise generale (abstracte) ale raportuluijuridic, faptul juridic repre-
zinta o premisii concreta. in ordinea importan\ei acestor premise, locul central il
de\ine norma de drept care statomice~te atilt participarea la via\a juridica a
subiectelor, fixiindu-le capacitatea, cat ~i semnifica\ia juridicii a imprejurarilor ce
constituie prilejuri ale na~terii raporturilor juridice.
Clasificarea faptelor ju;idice. in mod traditional, faptele juridice se clasifica
in evenimente §i acfiuni . Impar\irea dihotomica de mai sus este determinata de
criteriul interferen\ei sau al neinterferen\ei voin\ei omului. Astfel, evenimentele
sunt imprejurari care nu depind de voin\a oamenilor, dar ale ciiror rezultate
produc consecin\e juridice numai dacii norma de drept statueaza aces! lucru. in
aceasta categorie se includ fenomenele naturale - calamitati, na~terea, moartea,
curgerea implacabila a timpului etc. Ele se prezinta ca procese ce se dezvolta
independent, uneori impotriva voin\ei oam~nilor, sunt factori obiectivi ce-~i au
determina\iile in cauze proprii, intrinseci. In riindul evenimentelor se includ ~i
evenimente sociale. Hannanov noteaza faptul ca acestea ,,( ... ) datorita caracte-
rului !or obiectiv, pot ac\iona ca factori care determina modificari in rela\iile
sociale. La fel ca eveninientele natilrale, ele sunt fapte ale realita\ii vii ~i nu
depind de con~tiin\a noastra, diind na~tere la efecte juridice de sine statatoare ca
~i toate celelalte fapte juridice2 •
Rezulta ca nu orice eveniment produce efecte juridice, intrilnd astfel in cate-
goria faptelor juridice. Din multitudinea fenomenelor sau a proceselor naturale ~i
sociale, legea selec\ioneaza doar un numar limitat de asemenea imprejurari, ~i
anume, pe cele care, prin amploarea consecin\elor, au legiitura cu ordinea juri-
dica. Manifestarea.for(ei acestor factori, in planul dreptului, nu se prezintii ca o
fatalitate. Efectul !or juridic este legat de un interes detenninat al statului, tradus
in norma de drept. Efectul juridic al evenimentelor este filtrat de un interes
social.
Spre deosebire de evenimente, acfiunile sunt manifestari de vointii ale oame-
nilor care produc efecte juridice ca unnare a reglementiirii lor prin nonnele de
drept. Aceasta categorie a faptelor juridice se caracterizeaza, inainte de toate, prin
faptul · ca sun! siivilr~ite de om, cu discerniimilnt. Ac\iunile sunt licite ~i ilicite.
Ac\iunile juridice licite, savilr~ite cu scopul manifest de a produce efecte juridice,
poarta denumirea de acte juridice. in anumite cazuri, ac\iunea omului produce
consecin\e juridice, chiar daca nu s-a urmiirit in mod expres aces! lucru (aceste
ac\iuni au fost denumite uneori, impropriu, ac\iuni de rezultat).
1
Acestor doua categorii unii autori adauga ~i pe a treia: stilrile. De asemenea, pro-
fesorul T. Draganu considera mai corespunzatoare clasificarea in: acte juridice ~i fapte
juridice materiale. A se vedea: T. Driiganu, Actele de drept administrativ, Ed. Stiin\ifica,
Bucure~ti, 1959, p. 12.
2
R.A. Hannanov, Evenimentele In dinamica raporturilor juridice, in Studii ~i Cercetliri
Juridice nr. 1/1979. p. 39.
Ac\iunile juridice licite sunt fie previizute ca obliga\ii pentru subiecte de drept,
fie permise de normele juridice. '
in ~tiintele juridice de ramurii se utilizeazii tipologii ~i clasificiiri ale actelor
juridice (civile, administrative, penale etc.), care sun! realizate prin considerarea
elementelor ~i a triisiiturilor specifice pentru fiecare ramurii a dreptului.
Partizanii existen\i ai celei de a treia categorii de fapte juridice - stiirile - le
considerii a avea atilt caracter volitional (exemplu: ciisiitoria, starea de neutrali-
tate), cat ~i caracter nevoli\ional (exemplu: starea de rudenie).
Este de remarcat ~i faptul cii, adeseori, pentru na~terea unui raport juridic nu
este suficient doar un singur fapt juridic, ci o multitudine de fapte. Spre exemplu,
obliga\ia unei unitii\i de a livra produse se poate na~te atilt dintr-un act adminis-
trativ, cat ~i din contract; repartizarea unei suprafe\e locative implicii o decizie a
organului administrativ; eliberarea ordinului de reparti\ie, Jncheierea contractului
de inchiriere etc.
Uneori, raportul juridic ia na~tere pe baza unui singur fapt juridic Jnsii reali-
zarea con\inutului acestui raport juridic se impline~te Jn condi\iile in care la
faptul juridic deja apiirut se adaugii un nou fapt (sau mai multe). Spre exemplu,
raportul juridic penal al ciirui con\inut se va epuiza dupii ce la primul fapt juridic
- comiterea infrac\iunii - se adaugii un complex de alte fapte - inceperea urmii-
ririi penale, punerea in mi~care a ac\iunii penale, pronun\area sentin\ei, execu-
tarea pedepsei, reabilitarea.
Capitolul XIV
Raspunderea juridica
§1. Nofiunea raspunderii juridice

intr-un capitol anterior (Principiile dreptului) subliniam faptul ca unul din
principiile fundamentale ale dreptului este acela' al responsabilitiitii. Responsa-
bilitatea socialii are diferite forme de manifestare: responsabilitatea moralii, reli-
gioasii, politica, culturalii, juridicii. De~i traditional, conceptul responsabilitii\ii a
fast plasat in mod absolut pe terenul moralei, cercetiirile mai noi scot in eviden(ii
necesitatea conturiirii acestui c9ncept ~i _in planul dreptului. Printr-o giindire
reduc\ionistii (constiind, in principal, in reducerea dreptului la dreptul penal, prin
intelegerea rolului siiu doar intr-un cadru protectiv - represiv) s-a considerat mult
timp cii dreptului nu i-ar fi caracteristicii deciit categoria de raspundere. Dreptul
n-ar putea ac\iona deciit dupii ce s-a siiviir~it fapta periculoasii. Abordand acum
no\iunea raspunderii, nu putem sii nu revenim la ideea potrivit ciireia, pentru ca
functionarea riispunderii juridice, ca institutie specificii dreptului, sii poata fi
legatii de scopurile generate ale sistemului juridic, este nevoie sii existe credin\a
ca legea - legea dreaptii, legea justii! - poate crea, ca stare de spirit, in con~tiin(a
destinatarilor siii, sentimentul responsabilitii\ii.
Reglementiind rela\iile sociale prin norme de drept, legiuitorul are totdeauna
in vedere condi\iile in care norma poate ~i trebuie sii se realizeze, capacitatea nor-
mei de a modela conduitele, irrdreptiindu-le pe un raga~ considerat socialmente
util. in acela~i timp insa legiuitorul are de fiecare data in aten\ie ~i posibilitatea
violiirii normei prin conduite neconforme. Cei care infriing normele dreptului nu
pot fi deciit oamenii, iar conduita !or rrelegala, desfii~urandu-se lntr-un cadfu
social determinat, cunoa~te forme de manifestare multiple ~i are motiva\ii com-
plexe. Prin fapta sa, eel care lncalcii prevederile normelor juridice aduce atingere
ordinii de drept, tulburii buna ~i normala desfii~urare a rela\iilor sociale, afecteazii
drepturi ~i interese legitime ale semenilor siii, pune in pericol coexisten\a liber-
tii\ilor ~i echilibrul social. Pentru aceste motive el trebuie sii riispundii. Declan-
~area riispunderii juridice ~i stabilirea formei concrete de riispundere apar\in, tot-
deauna, unor instan\e sociale abilitate special (cu competen\e le gale in acest
domeniu). Temeiul acestei declan~iiri ~i intinderea riispunderii se aflii ln lege.
Riispunderea este totdeauna legalii; nimeni nu-~i poate face singur dreptate,
nimeni nu poate fi judeciitor in propria cauzii. Riispunderea este, in aceastii
luminii, de ordin normativ 1• Agentul percepe ~i resimte normele, ca reguli
1
A se vedea E.-C. Verdq, Riispunderea juridicii, Ed. Universul Juridic, Bucure~ti,
2011, p. 65 ~i urm.
Riispundereajuridicli 241
impuse, expresia unor cerin\e pe care societatea le impune subiectului. Scopul

riispunderii este conservarea sistemului de rela\ii. Riispunderea derivii din
sanc\iunea pe care legiuitorul o prevede in con\inutul normei. Riispunderea §i
sanc\iunea apar ca douii fe(e ale aceluia§i mecanism social. Sanc\iunea, ca o
conditie vitalii a existen\ei in societate, trebuie sii restituie credin\a zdruncinatii de
fapta anti-social ii 1•
,,Oare crezi - intreba Socrate - ca este cu putin\ii sii diiinuiascii §i sii nu se
surpe statul in care legile fi'lurite n-au nici o putere, ci sunt ciilcate §i nimicite de
fiecare particular"'.
Riispunderea, ca o componentii esen\ialii a oriciirei forme de organizare
socialii, a existat incii in societatea primitiva. In aceastii societate, individul,
absorbit de socialul, incii nediferen\iat, suportii din exterior responsabilitatea
morala, iar aceasta este eminamente colectivii. Societatea politico-statalii inoveaza
noi forme de riispundere. Socialul, diferen\iat in grupiiri §i categorii sociale, face ca
riispunderea sii se individualizeze. Devenind subiectivii, riispunderea nu §i-a
schimbat natura. Ea §i-a schimbat doar caracterul, insu§indu-~i caracterele noi
sociale care sunt ale civiliza(iei moderne intregi. Societatea, printr-o ,,riispundere
dictatii", impune indivizilor statutul ei normativ. Societatea in care triiie§te eel
care fi'lptuie~e o infrac(iune, o contraven\ie, un delict civil etc., socotqte - prin
normele sale juridice - o atare actiune drept reprobabila. Prin efectul savilr§irii
unei asemenea fapte, o altii persoana a fost viitiimata in fiin\a ei fizica sau morala
ori in bunurile sale, ordinea de drept a fost afectatii, interesele generale au fost
nesocotite; aceasta este problema raspunderii3 • Riispunderea este un fapt social §i
se rezuma la reaqia organizatii, institu(ionalizatii pe care o declan§eaza o fapta
socotita condamnabila; institu\ionalizarea acestei reac\ii, incadrarea sa in limitele
determinate legal sun! necesare, intrucat, riispunderea ~i sanc\ionarea nu sunt ( §i
nu pot fi) in niciun caz forn1e de razbunare oarbii, ci modalitii\i de legala rasplata
(,,dupii fapta §i riisplatii!" - spune poporul), de reparare a ordinii inciilcate, de
reintegrare a unui patrimoniu lezat §i de apiirare socialii.
,,Sensul frecvent al no\iunii de riispundere - noteazii M. Costin - indiferent de
forma sub care se manifestii este acela de obliga\ie de a suporta consecin\ele
nerespectiirii unor reguli de conduitii, obliga(ie ce incumbii autorului faptei
contrare acestor reguli §i care poartii intotdeauna amprenta dezaprobarii sociale a
unei asemenea fapte 4". Aces! sens are darul de a identifica riispunderea cu sanc-
\iunea. Prima obiec(ie ce se poate aduce unei atari viziuni este faptul cii se scapii
din vedere laturile psihologice ale raspunderii. A§a cum subliniam, riispunderea
§i sanc\iunea sunt doua fa(ete ale aceluia§i fenomen social. Sanc(iunea nu vizeaza
decal un aspect al raspunderii - reactia societii\ii. Asemenea reac\ii in societii\ile
1
A se vedea ~i lucrarea interesanta a lui P. Fauconnet, La responsabilite, F. Alcan,
Paris, 1928, p. 256-368.
2
Antologie filozofica. Filozofia antica, vol. I, Bucure~ti, Ed. Minerva, 1975, p. 65.
3
M Eliescu, Riispunderea civilii delictualii, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1972, p. 5.
4
M Costin, Riispunderea juridica in dreptul R.S.R., Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974,
p. 19.
moderne nu pot fi doar negative, ci ~i pozitive. in ambele sale ipostaze, dar mai
ales in forma lor pozitiva, sanc\iunile constituie un element puternic de control
social.
Sistemul sanc\iunilor se bazeazii pe un ansamblu armonizat de valori ~i criterii
de apreciere.
Principia!, se poate ridica lntrebarea: ce legitimeazii sanc\iunea, precum ~i
dreptul unor oameni de a pedepsi pe al\ii? Riispunsul ar putea fi: nimic altceva
deciit interesele societii!ii de a se apiira lmpotriva acelora care o vatiimii.
Pentru ace st mot iv, siiviir~irea unei fapte care lncalcii ordinea juridicii ~i pune
In pericol chiar convie\uirea umanii provoacii reac\ia societii\ii. in acest sens,
accentul ce se pune pe sanc\iune ca miisurii reparatorie apare In buna masurii
justificat. in acela~i timp lnsa, riispunderea juridicii ~i sanc\iunea sunt no\iuni
diferite, prima constituind cadrul juridic de realizare pentru cea de-a doua. ,,Riis-
punderea juridicii este un raport juridic de constriingere, iar sanc\iunea juridicii
reprezintii obiectul acestui raport" 1•
Ca raport juridic, riispunderea juridicii implicii drepturi ~i obliga\ii juridice
corelative. Are, In acest sens, dreptate Mircea Costin atunci cand define~te
riispunderea ca un complex de drepturi §i obliga\ii conexe care - in conformitate
cu legea - se nasc ca urmare a siiviir~irii unei fapte ilicite ~i care constituie cadrul
de realizare a constriingerii de stat, prin aplicarea sanc\iunilor juridice2 •
§2. Formele raspunderii juridice
in principiu, fiecare ramura a dreptului cunoa~te o forma de raspundere spe-

cificii. De aceea existii mai multe forme de riispundere juridicii: raspunderea
juridica cu caracter politic (riispunderea constitu\ionalii a parlamentului), ras-
punderea civila, raspunderea penala, raspunderea administrativa, raspunderea
disciplinara. Fiecare formii de riispundere juridicii se caracterizeazii prin condi\ii
specifice de fond ~i de formii (mod de stabilire, fonne de realizare etc.).
Disciplinele juridice de ramurii se ocupii In mod special de stabilirea con-
di\iilor riispunderii In fiecare ramurii. Astfel, spre exemplu, raspunderea civila ce
se declan§eazii In temeiul condi\iilor fixate prin Codul civil poate fi contractualii
sau delictualii. Riispunderea contractualii incumbii debitorului unei obliga\ii con-
tractuale de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea acestei
obliga\ii (executarea ei cu 1ntiirziere sau in mod necorespunziitor), 1ntruciit
aceastii neexecutare Ii este imputabilii.
Raspunderea penala este definitii ca un raport juridic penal, de constrangere,
nascut ca urmare a siivar~irii infrac\iunii, raport ce se stabile~te lntre stat ~i infrac-
tor, al ciirui con\inut ii formeazii dreptul statului de a trage la riispundere pe
infractor, de a-i aplica sanc\iunea previizutii de legea penalii ~i de a-I constriinge
sa o execute, precum ~i obligafia infractorului de a riispunde pentru fapta sa ~i de
1
Gh Bobo>, op. cit., p. 264.
2
M. Costin, op. cit., p. 31-32. Ase vedea ~i R. Hardin, op. cit., p. 403-417.
R6spunderea juridica 243
a se supune sanc(iunii aplicate in vederea restabilirii ordinii de drept1. Formele de
sanc\ionare 1n cazul saviir§irii infrac(iunii pot fi: privarea de libertate, amenda
penalii, interzicerea unor drepturi (ridicarea dreptului de a exercita o anumitii
profesie, decaderea din drepturile piirinte§ti etc.), confisciiri etc.
incalcarea de ciitre func(ionarii publici a obliga(iilor de serviciu angajeaza
riispunderea disciplinara. Asemenea fapte se cheama abateri §i se sanc(ioneaza
cu: mustrare, avertisment, reduceri de salariu, retrogradari, suspendari din func-
(ie, transfer disciplinar, destituirea din func(ie.
Prin triisaturi le sale, prin natura sa §i prin consecin\ele pe care le produce, riis-
punderea juridica apare ca o forma agravata de raspundere socialii. fntrucilt
faptele antisociale care declan§eazii raspundereajuridicii produc atingeri valorilor
sociale §i conturba normala desra§urare a rela\iilor de cooperare socialii, este
firesc ca riispunderea juridica sii se concretizeze In miisuri cu caracter punitiv, iar
punerea in executare a acestor miisuri sii revini'i - ca obliga\ie de serviciu - unor
instan\e sociale statale specializate.
Dupi'i cum se observii din cele de mai sus, riispunderea juridicii cunoa~te o
varietate de forme. in prezen\a unei atare diversitii\i se poate totu§i constata
existen(a unor principii care subliniazii prezen\a unor note comune caracteristice
tuturor formelor de riispundere. Aceste principii sunt: legalitatea raspunderii
(organul care stabile§te o formii de raspundere §i pronun(ii o sentin\ii este obligat
sii procedeze in raport cu modul de reglementare In norma juridicii a faptei §i a
pedepsei); principiul raspunderii pentru vina; principiul riispunderii personale;
prezum(ia de nevinovi'i\ie; principiul propor\ionaliziirii sanc(iunii in raport de
gravitatea faptei, de circumstan\ele siivar§irii sale etc.'
§3. Conditiile raspunderii juridice
Pentru ca raspunderea juridicii, in oricare din formele sale, sii se declan§eze,

este nevoie de existen(a cumulativii a unor condi(ii.
3.1. Conduita ilicita

Conduita ilicitii este o primii condi\ie. Prin conduitii ilicitii se ln\elege un com-
portament - ac(iune sau inac\iune - care nesocote~te o prevedere legalii.
Caracterul ilicit al conduitei se stabile§te in legiitura nemijlocitii cu o pres-
crip\ie cuprinsa Jntr-o normii juridica. Atunci ciind norma juridica obligii la o
' Ase vedea: C. Bulai, op. cit., p. 308; C. Mitrache, op. cit., p. 253.
2
Ase vedea, pe larg: M. Costin, op. cit., p. 88-107; Gh. Bobo~, op. cit., p. 270-290;
l.M. Anghel, Fr. Deak, M. Popa, Riispunderea civilii, Ed. Stiin\ificii, Bucure~ti, 1970;
V. Gilescu, A. Jorgovan, Drept administrativ §i ~tiin\a administra\iei, vol. II, Tipografia
Universita\ii din Bucure~ti, 1983; T. Popescu, P. Anca, Teoria generalii a obliga\iilor, Ed.
Stiintificii, Bucure~ti, 1968, p. 169 §i unn.; C. Stiitescu, C. Birsan, Drept civil. Teoria
generalii a obligatiilor, Ed. All, Bucure~ti, 1992, p. 98 ~i urm.
anumita conduita, iar prin fapta sa un subiect lncalca aceasta prevedere (alWlnd
dispre\ fa\a de reglementarea legala), intra in ac\iune sanc\iunea normei juridice.
Spre exemplu, se lncheie un act fiira sii se respecte condi\iile puse de lege, se
livreaza un produs necorespunziitor sau cu vicii ascunse, un angajat l~i lndepli-
ne~te necorespunzator sarcinile, lipse~te nemotivat, un om atenteazi\ la cinstea,
onoarea, la integritatea corporali\ a unui alt om etc. In asemenea cazuri, poate si\
apara un raport juridic de constrangere ~i sii se declan~eze o formii de rilspundere
juridica (civila, disciplinara, administrativi\, penali\). Neobservarea ~i lncalcarea
prescrip\ici cuprinse intr-o normii juridicii lezeazii ordinea de drept, echilibrul
vie\ii sociale ~i pun In pericol siguran\a circuituluijuridic.
Riispunderea juridica intervine nu numai in condi\iile unei actiuni - comiterea
unei fapte ilicite - ci ~i In condi\iile unei abstenfiuni. Ab\inerea, in acest caz, nu
este o simplii nonexecu\ie, ci este o nonexecu{ie deliberati1 !ntr-o circumstanta In
care subiectul era obligat prin norma juridici\ sii siivar~easca actiunea. Spre exem-
plu, legea obligii conduciitorul auto care accidenteazil o persoanil si\ transporte
victima la cea mai apropiatii unitate spitaliceascli, iar un asemenea conduciitor
auto fuge de la locul faptei ~i nu executii prevederea legalii; sau omisiunea ci\ilor
ferate de a pune bariera la pasajul de nivel.
Conduita ilicitii prezintil - in forme ~i intensitii\i diferen\iate pericol social.
Gradul de pericol social delimiteazi\ formele ilicitului juridic - civil, administra-
tiv, penal etc.
Conduita iliciti\ poate si\ se exprime In forme diferite: cauzarea de prejudicii,
abaterea disciplinarii, contraven\ia, infrac\iunea.
3.2. Vinovatia
Vinovii\ia este o altil condi\ie (o condi\ie subiectiva) a rilspunderii juridice.
Vinovii\ia este atitudinea psihicii a celui care comite o faptii ilicita fa\ii de fapta sa
~i fata de consecin\ele acesteia.
Vinova\ia - ca element constitutiv ~i temei al rlispunderii juridice - presupune
recunoa$terea capacita\ii oamenilor de a ac\iona cu discerniimiint, de a-~i alege
modalitatea comportiirii In raport cu un scop urmiirit In mod con~tient 1 • Cu alte
cuvinte, vinova\ia implici\ libertatea voin\ei subiectului, caracterul deliberat al
ac\iunii sale, asumarea riscului acestui comportament. in atare condi\ii, atunci
ciind factorii naturali, procesele ~i mecanismele biologice ~i fiziologice exclud
posibilitatea subiectului de a ac\iona cu discernamiint, ri\spunderea juridici\ nu se
va declan$a. Rilspunderea juridica se exclude In cazul siiviir~irii unui act ilicit, dar
fiira vinovii\ie. Spre exemplu: minoritatea exclude rilspunderea pe temeiul insufi-
cientului discerniimant (factor biologic-fiziologic) ~i al precarei experien(e de
via(ii (factor social); a/iena(ia mintali1 este cauza de iresponsabilitate; legitima
apiirare, starea de necesitate, cazul fortuit, constriingerea morali1 sunt, de ase-
menea, 1mprejuriiri care exclud riispunderea juridicii, bazate pe modificilrile ordin
1
A. Naschitz, op. cit., p. 84.
Rdspunderea juridicii 245
biologic sau fiziologic, produse ca unnare a existen\ei unor actiuni exterioare
care se retlectii 1n psihicul subiectului, 1n comportamentul siiu ~i care antreneazii
anumite instincte (cum este acela de conservare a vie\ii, spre exemplu, sau de
protectie a unor valori). Starea de necesitate existii atunci ciind subiectul, pentru
a-~i apiira propria-i via\ii 1n fata unui pericol ce-1 pune 1n mod iminent sub semnul
Jntrebarii, sacrificii altii persoana sau sacrificii bunurile altei persoane pentru
apiirarea bunurilor sale, atunci ciind Jn mod natural nu existii altii solutie.
Legitima apiirare intervine atunci ciind subiectul este expus unui atac material,
direct, imediat ~i injust, ac\iunea sa reprezentiind o ripostii imediatii ~i spontanii.
Formele vinovii!iei sunt: intenfia ~i culpa. Stiin!ele juridice de ramurii deta-
liazii modurile de existen!i\ a acestor forme. Astfel, de exemplu, 1n dreptul penal
intentia se clasificii 1n: inten\ia directii (atunci ciind subiectul ac(ioneazii deliberat,
urmarind producerea efectului, cunosciind ~i asumiindu-~i riscurile) ~i intentie
indirectii (atunci ciind subiectul cunoa~te urmiirile ~i le prive$te cu indiferentii).
Culpa este o formii a vinovii!iei caracterizatii prin aceea ca subiectul nu prevede
consecin\ele faptei sale, de$i trebuia sii le prevadii, sau previiziindu-le, sperii 1n
mod u~uratic sa nu se producii. Si 1n acest caz, ~tiin\ele de ramurii nuan\eazii
triisiiturile ~i modurile de afirmare a acestei forme. Astfel, se vorbe~te despre
imprudenfii (lipsii de diligen!i\), despre neglijenfii (omisiune) ca modalitii!i ale
·I
cu1pel.
3.3. Legiitura cauzalii

Legiitura cauzalii 1ntre faptii $i rezultat este o altii condi!ie a riispunderi i juri-
dice. Aceasta este o condi\ie obiectivii a raspunderii. Pentru ca riispunderea sii se
declan~eze ~i un subiect sii poatii fi tras la riispundere pentru siiviir$irea cu vino-
viitie a unei fapte anti-sociale, este necesar ca rezultatul ilicit sii fie consecin\a
nemijlocitii a ac(iunii sale (ac\iunea sa sii fie cauza producerii efectului piigubitor
pentru ordinea de drept).
Organul de stat abilitat sa stabileascii o anumitii formii de riispundere (sii
declan~eze un raport juridic de constriingere) trebuie sii stabileascii cu toatii pre-
cizia legiitura cauzalii, re\inilnd circumstan\ele exacte ale cauzei, elementele nece-
sare care caracterizeazii producerea ac\iunii, consecin!ele acesteia ~i sii 1nliiturc
elementele accidentale, condi\iile care s-au suprapus lan\ului cauzal ~i care au
putut sii accelereze sau sii 1ntilrzie efectul, sii agraveze sau sii atenueze urmiirile.
1
A se vedea, pe larg, despre vinoviitie (vina) in dreptul civil: C. Stiitescu, C. Birsan,
Teoria generala a obliga\iilor (reeditare), Ed. Hamangiu, Bucureiti, 2008; I. Dogaru,
P. Driighici, Teoria generalii a obliga\iilor, Ed. All Beck, Bucureiti, 2002. Pentru noi
perspective In vinovatia penal a, a se vedea MK. Guiu, Principiul raspunderii pentru vina,
1n Dreptul nr. 4/2007.
Bibliografie
Andrei, P., Filosofia valorilor. Valorile juridice, in vol. Axiologie romiineascii.

Antologie, Ed. Eminescu, 1982, (edi\ie, studiu introductiv, note ~i comentarii de
M. Maciu).
Anghel, L.M, Deak, Fr., Popa, M, Riispunderea civilii, Ed. Stiin\ificii,
Bucure~ti, 1970.
Antim, S., Concep\ia economicii a dreptului, Bucure~ti, Tipografia Gutenberg,
1915.
Aubert, J.-L., Introduction au droit, Ed. Armand Colin, Paris, 2000.
Auber!, V., The Social Function of Law, Archiv flir Rechts und Sozial-
philosophi, Wiesbaden, 1974.
Aubry, Rau, Cours de droit frans:ais, vol. II, Paris, 1897.
Auby, J.M, Bon, P., Droit administratif des biens, Dalloz, Paris, 199 I.
Avornic, Gh., Arama, E., Negru, B., Sorop, A., Teoria generalii a dreptului,
ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2008.
Barbu, C., Aplicarea legii penale in spa\iu ~i limp, Ed. Stiin\ifica, Bucure~ti,
1972.
Badescu, M, Sanc\iuneajuridicii, Ed. All Beck, Bucure~ti, 2001.
Bekaerf, H, Introduction a l'etude du droit, Bruylant, Bruxelles, 1964.
Beleiu, Gh., Drept civil roman, Ed. Sansa S.R.L., Bucure~ti, 1992.
Berge!, J.L., Methodes du Droit, Theorie Generale du Droit, Dalloz, Paris,
1985.
Bergman, H, The Historical Background of American Law, in Talks an
American Law, New York.
Bernal, J., Stiinta in istoria societii\ii, Bucure~ti, 1964.
Birsan, C., Conven\ia europeanii a drepturilor omului, vol. I, Drepturi ~i liber-
tii\i, Ed. All Beck, Bucure~ti, 2005; vol. II, Procedura in fa\a Cur(ii. Executarea
hotiirarilor, 2006.
Blaga, L., Elanul insulei, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1977.
Bobbio, N, Della Structura alla funzione, Nuovi Studii di teoria del Diritto,
Ed. Comunita, Milano, 1977.
Bobo<, Gh., Teoria generalii a Dreptului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1999.
Bodenheimer, E., Jurisprudence. The Philosophy and method of the law,
Haward University Press, 1974.
Boroi, G., Radescu, D., Codul de procedurii civilii comentat ~i adnotat,
Ed. All, Bucure~ti, 1995.
Botez, A., Stiin\ele sociale ~i muta\iile contemporane in epistemologie,
vol. Epistemologia ~tiintelor sociale, Bucure~ti, 1979.
Ettori, Ch., Les codifications administraiv, Etudes et documents, Paris, 1956.
Fauconnet, P., La responsabilite, F. Alcan, Paris, 1928.
Ferrari, V., L'analisi funzionale in Sociologia de! Diritto. Sociologia de!
Diritto, 1980, I, p. 42.
Filipescu, 1, Drept international privat, Ed. Academiei, Bucure~ti. 1991.
Florea, M, Responsabilitatea ac\iunii sociale, Ed. Stiin\ificii ~i Enciclopedicii,
Bucure~ti, 1976.
Frohock, F.M, Groups and Elits. Public Policy, Scop and Logic, New Jersey,
1979.
Fuller, L., The Morality of Law, Yale University Press, 1964.
Geny, Fr., Methode d'interpretation et sources en droit prive positif, L.G.D.J.,
Paris.
Georgescu, V., Organiza\iile socialiste ca persoane juridice, Ed. Academiei,
Bucure~ti, 1967.
Gilescu, V., lorgovan A., Drept administrativ ~i ~tiin\a administra\iei, vol. II,
T.U.B., 1983.
Gurvitch, G., Elements de sociologie juridique, Paris, 1940.
Gurvitch, G., Sociologie du Droit, Traite de Sociologie, Tome II, P.U.F.,
Paris, 1963.
Halfina, R. 0., Obscee ucenie o pravootno~enii (Teoria genera Iii a raporturilor
juridice), Moscova, 1974.
Hamangiu, C., Rosetti-Biiliinescu, 1, Biiicoianu, Al., Tratat de drept civil
roman, vol. I, Ed. Na\iona!a, Bucure~ti, 1928.
Honga, V., Maraia ~i dreptul in concep\ia filosofilor greci, in Studia
Napocensia, Drept, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1974.
Honga, V., Introducere. lstoria dreptului romiinesc, vol. I, Ed. Academiei,
Bucure~ti, 1980.
Hart, HL.A., The concept of Law, Oxford University Press, 1963.
Hayek, Studies in Philosophy, Politics and Economics, London, 1967.
Hegel, Principiile filosofiei dreptului, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1969
Heilbroner, R, Beyond Boom and Crash, New York, 1978.
Herseni, T, Sociologia, Ed. Stiin\ificii ~i Enciclopedicii, Bucure~ti, 1982.
Hoebe/, The Law of the Primitive Man, Cambridge,1954.
Huszar, T, Maraia ~i societatea, Ed. Stiin\ificii, Bucure~ti, 1967.
Iona$CU, Tr., Barasch, E., Teorie ~i metodii in ~tiin\ele sociale, vol. III,
Ed. Politicii, Bucure~ti, 1966.
Ionescu, C., Principii fundamentale ale democra\iei constitu\ionale,
Ed. Lumina Lex, Bucure~ti, 1997.
Ionescu, C., Tratat de drept constitutional contemporan, Ed. C.H. Beck,
Bucure~ti, 2008.
Iorgovan, A., Drept administrativ, vol. 1, Ed. All Beck, Bucure~ti, 2001.
loviina$, 1, Dreptul administrativ ~i elemente ale ~tiin\ei administrative,
E.D.P., Bucure~ti, 1977.
Bibliografie 251
James, Ph.S., Introduction to English Law, London, 1972.
Joja, Ath., Studii de logica, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1960.
Jorion, E., De la Sociologie Juridique, Bruxelles, 1967.
Kant, Critica ra\iunii pure, Ed. ~tiin\ificii, Bucure~ti, 1969.
Ke/sen, H, General Theory of Law and State, 1949.
Ke/sen, H, Theorie pure du droit, Dall oz, Paris, 1962.
Klaus, G., Cibernetica ~i societatea, Ed. Politica, Bucure~ti, 1966.
Lamude, F., Les methodes juridiques. Le droit public, sa conception, sa
methode, Paris, 1911.
Levy-Bruh/, H, Sociologie du Droit, P.U.F., Paris, 1971.
Levy-Strauss, C., Social structure, Kroeber, Chicago, 1953.
Lippman, W, The Good Society, New York, Grossefs Universal Library,
1943.
Llwelyn, K., The Normative, the Legal and the Law-Jobs the Problem of the
Juridic Method, Yale Law Joumal, 49, 1973.
Longinescu, S.G., Pregiitire pentru inva\area dreptului, Bucure~ti, 1926.
Losano, M, Marile sisteme juridice, Ed. All Beck, Bucure~ti, 2005.
Macridis, R.E., Liberal Democraticy, Contemporary Political Ideologies.
Movements and Recimes, Cambridge, Massachusetts, 1980.
Mainguy, D., Introduction generale au droit, Ed. Litec, Paris, 2002.
Malinowski, Crime and Custom in Sovage Society, London, 1926.
Manolescu, M, Teoria ~i practica dreptului, Bucure~ti, 1946.
Mano/escu, Ml, ~tiin\a dreptului ~i artele juridice, Ed. Continent XX!,
Bucure~ti, 1993.
Mazilu, D., Teoria generafa a dreptului, Ed. All Beck, Bucure~ti, 1999.
Mc. Kinney, JC., Tipologie constructiva; aspecte structurale ale unui
procedeu, in Teorie ~i tehnica in ~tiin\ele sociale, Vol. V, Ed. Politica, Bucure~ti,
1967.
Miaille, M, Une introduction critique au droit, Maspero, Paris, 1980.
Miga-Bqteliu, R., Drept interna\ional public, vol. I, Ed. All Beck, Bucure~ti,
2005; vol. II, Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2008.
Mihai, Gh., Fundamentele dreptului, vol. I-II-III, Ed. All Beck, Bucure~ti,
2003-2004.
Mitrache, C., Mitrache, Cr., Drept penal roman. Partea generalii, Ed. Univer-
sul Juridic, Bucure~ti, 2003.
Montesquieu, Despre spiritul legilor, I, Ed. ~tiin\ificii, Bucure~ti, 1964.
Muraru, l, Constantinescu, M, Cut1ea Constitu\ionalii a Romiiniei,
Ed. Albatros, 1997.
Muraru, I., Tanasescu, E.S., Drept constitutional ~i institu\ii politice,
Ed. Lumina Lex, Bucure~ti, 200 I.
Naschitz, A., Teorie ~i tehnica in procesul de creare a dreptului,
Ed. Academiei, Bucure~ti, 1969.
Neagu, l, Drept procesual penal. Tratat, Ed. Global Lex, Bucure~ti, 2004.
Noica, C., Jurnal de idei, Ed. Humanitas, Bucure$ti, 1990.

Oroveanu, M, Organizare $i metode in administra\ia de stat, Bucure$ti, 1978.
Ost, Fr., Kerchove, M, Entre la lettre et !'esprit, Bruxelles, 1989.
Paraschiv, T, Stai, l, Bola, M, Informatica juridica, I, Concepte $i operare,
Ed. Augusta, Timi$oara, 1998.
Patriciu, V, Vasiu, I, Patriciu, S., Internetul $i dreptul, Ed. All Beck,
Bucure$ti, 1999.
Perelman, C., Justice et Raison, Press Universitaires de Bruxelles, 1963.
Piaget. J., Problema mecanismelor comune in $tiin\ele despre om, vol. Socio-
logia contemporana, Ed. Politica, Bucure$ti, 1967.
Podgorecki, A., Ocerk sotilogii prava (Schi\ii a sociologiei dreptului),
Moscova, 1974.
Poirier, J., Introduction a l'appareil juridique - Typologie des Systemes
juridiques, Ethnologie Generale, Encyclopedie de la Pleiade, Paris, 1968.
Pop, T, Tratat de drept civil, vol. I, Ed. Academiei, Bucure$ti, 1989.
Popa, C., Dimensiuni ale conduitei umane, Perspectiva praxiologica,
vol. Conduita, norme $i valori, Ed. Politica, Bucure$ti, 1986.
Popa, N., Dogaru, I, Diini$Or, Gh., Diini$or, D.C., Filosofia dreptului. Marile
curente, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucure$ti, 2010.
Popa, N., Mihiiilescu, I, Eremia, M, Sociologie juridica, Ed. Universita\ii
Bucure$ti, 2003.
Popa, N., Prelegeri de sociologie juridica, Tipografia Universita\ii Bucure$ti,
1983.
Popescu, D., Nastase, A., Sistemul principiilor dreptului interna\ional,
Ed. Academiei, Bucure$ti, 1986.
Popescu, S., Iliescu, D., Probleme actuate ale metodologiei juridice,
Bucure$ti, 1979.
Popescu, S., Teoria generala a dreptului, Ed. Lumina Lex, Bucure$ti, 2000.
Popescu, T, Anca, P., Teoria generala a obliga\iilor, Ed. Stiin\ifica, Bucure$ti,
1968.
Poulantzas, N., Nature des choses et droit. Essai sur la dialectique du fait et de
la valeur, Paris, 1965.
Raz, J., The Concept of the Legal System, Clarendom Press, Oxford, 1980.
Ricoeur, P., Histoire et verite, Seuil, Paris.
Riper/, G., La regle morale clans les obligations civiles, ed. III, L.G.D.J., Paris,
1935.
Ripert, G., Les forces creatrices du Droit, Paris, 1955.
Rosetti-Biiliinescu, I, Sachelarie, 0., Nedelcu, N., Principiile dreptului civil
roman, Bucure$ti, 1947.
Roth, A., Individ $i societate, Ed. Politica, Bucure$ti, 1986.
Roubier, P., Thforie generate du droit, ed. II, Sirey, Paris, 1951.
Rousseau, J.J., Contractul social, Ed. Stiin\iifica, Bucure$ti, 1957.
Bibliografie 253
Ryn, A., The Philosophy of the Social Sciences, MacMilan, LTD. London,
1976.
Sartre, JP., L'existentialisme est un humanisme, Nagel, 1964.
Speranfia, E., Principii fundamentale de filosofiejuridicii, Cluj, 1936.
Speranfia, E., Introducere in filosofia dreptului, Cluj, 1940.
Statescu, C., Birsan, C., Drept civil. Teoria generalii a obliga\iilor, Ed. All,
Bucure~ti, 1992.
Statescu, C., Birsan, C., Teoria generala a obliga\iilor (reeditare), Ed.
Hamangiu, Bucure~ti, 2008.
Stiitescu, C., Dreptul civil. Persoana fizicii. Persoanajuridicii. Drepturile reale,
E.D.P., Bucure~ti, 1970.
Stoenescu, I, Zilberstein, S., Tratat de drept procesual civil, vol. 1, Tip.
Universitii\ii, 1973.
Stoichifoiu, A., Semiotica discursului juridic, Ed. Universita\ii Bucure~ti,
2001.
Szabo, I, lnterpretarea normelor juridice, Ed. ~tiin\ificii, Bucure~ti, 1962.
Szabo, l, Les Fondements de la Theorie du Droit, Akademiai Kiado,
Budapest, 1973.
Szezepanski, J, No\iuni elementare de sociologie, Ed. ~tiin\ifica, Bucure~ti,
1972.
Tanasescu, E.S., Principiul egalita\ii in dreptul romanesc, Ed. All Beck,
Bucure~ti, 1999.
Thurnwald, R., Werden, Wandel und Gestaltung des Rech ts im Lichte der
Wtilkerforschung (Existen\a, formarea ~i schimbarea dreptului in lumina cerce-
tiirilor etnografice), Berlin, 1934.
Titulescu, N, Essai sur une theorie generale des droits eventuales, Paris, 1907.
Tofan, D.A., Drept administrativ, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2008.
Treves, R., lntroduzione alla Socio logia del Diritto, Torino, 1977.
Truman, D., The Govermmental Process, New York, Knopf, 1971.
Van Kerkhove, M, Ost, Fr., Le systeme juridique entre ordre et desordre,
PUF, Paris, 1988.
Valimarescu, A., Pragmatismul juridic, Bucure~ti, 1927.
Verde~, E.-C., Riispundereajuridica, Ed. Universul Juridic, Bucure~ti, 201 l.
Vianu, T, Metodii ~i obiect. Opere, vol. 9, Edi\ie de G. Ionescu ~i G. Gana,
Ed. Minerva, 1980.
Villey, M, Philosophie du droit. Definitions et fins du droit, Dalloz, Paris,
1975.
Vlahide, P.C., Repetitia principiilor dreptului civil, vol. I, Ed. Europa Nova,
1994.
Voicu, M, Introducere in dreptul european, Ed. Universul Juridic, Buctire$ti,
2007.
Volonciu, N., Tratat de procedura penalii, vol. I, Ed. Paideia, Bucure~ti, 1993.
Weber, M, Social Action and its Typs - Theorie of Society, The Free Press,
New York, 1965.
Wedberg, A., Probleme ale analizei logice a ~tiin\ei dreptului, vol. Norme,
valori, ac(iune, Ed. Politicii Bucure~ti, 1979.
Young, R., American Law and Politics, The Creation of the Public Order,
1967.
Zliitescu, VD., Dreptul 1ntreprinderii. Despre un concept inedit, semnifica\iile
~i limitele sale, vol. Legisla\ia ~i perfec\ionarea rela\iilor sociale, Ed. Academiei,
1976.
Zliitescu, VD., Mari sisteme de drept In lumea ' contemporani'i, Ed.
De-Car-Complex, Bucure~ti, 1992.
Zliitescu, VD., Drept privat comparat, Ed. Oscar Print, Bucure~ti, 1997.

Teoria Generala A Dreptului Nicolae Popa

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teoria Generala A Dreptului Nicolae Popa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Popa

Teoria generala a dreptului

Editura C.H. Beck

Teoria general3 a dreptului

Copyright© 2002, 2005, 2008, 2012- Editura C.H. Beck

Toate drepturile rezervate Editurii C.H. Beck.

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Rom,~Jlie~

Redactor: Oana Dimitriu

Prefata la editia a 4-a ..................................................................................... XIII

Capitolul I. Sistemul ~tiintei dreptulni. Locnl teoriei generale

Capitolul II. Metodele cercetarii ~tiintifice a fenomenului juridic

Capitolul III. Conceptul dreptului .................................................................... 30

Capitolul IV. Dreptul ~i statul ........................................................................... 79

Capitolul V. Principiile dreptului ..................................................................... 95

Capitolul VI. Funcpile dreptului ..................................................................... 109

2.2. Func(ia de conservare, apiirare ~i garantare a valorilor

Capitolul VU. Dreptul in sistemul normativ social ....................................... 114

Capitolnl VIII. Norma juridicii ...................•.......•........................................... 123

Capitolul IX. Izvoarele dreptului ..................................•..•..•......•..................•. 152

2.5. Actul normativ ................................................................................... 168

Capitolul X. Tehnica elaborarii actelor normative ....................................... 173

Capitolul XI. Realizarea dreptului ................................................................. 191

Capitolul XII. Iuterpretarea normelor juridice............................................. 204

Capitolul XIII. Raportul juridic ..................................................................... 215

Capitolul XIV. Riispuuderea juridicii ............................................................. 240

Bibliografie ........................................................................................................ 247

A.U.B. - Analele Universitii\ii Bucure§ti - Seria Drept

Necesitatea unei noi editii a cursului de Teoria generalii a dreptului a fost

§1. Consideratii generale privind rolul §tiintei

Stiin\a este un sistem de cuno§tinte despre naturii, societate §i gandire, cuno§-

§2. Sistemul §tiinfelor sociale (o propunere de clasificare)

Dupii unii autori, §tiin\ele sociale alciituiesc urmatorul tablou:

b) Stiintele care-~i propun reconstituirea ~i interpretarea trecutului -

§3. ~tiinta dreptului In sistemul ~tiintelor sociale

Fiind determinat de scopuri care se impun ac\iunii, dreptul - ca fenomen nor-

Gh. Bobo§, C. Buzdugan, V. Rebreanu, Teoria generalii a statului ~i dreptului, Ed.

§4. Sistemul ~tiintei dreptului (al ~tiintelor juridice)

Complexitatea fenomenului social-juridic determina o structurare a eforturilor

putea <la seama de acumularile 1n planul cunoa~terii, realizate 1ntr-un migiilos ~i

§5. ~tiintele juridice istorice

§6. ~tiintele juridice de ramurii

Stiin\ele juridice de ramurii studiaza fenomenele particulare juridice - ramu-

§7. ~tiintele ajutiitoare (participative)

In stri!nsii legiiturii cu §tiin\ele juridice se aflii §i un grup de discipline

§8. Teoria generala a dreptului. Locul §i rolul sau in sistemul

Cercetarea fenomenului juridic nu poate riimiine nici la nivelul cunoa§terii

Conceptele cu care opereazii Teoria dreptului nu sunt nici pe departe tezultatul

l baza cliruia sii se clarifice apoi aspectele practice, tehnice. ·

§9. Privire istorica asupra aparifiei §i dezvoltarii teoriei generale

Abordarea studiului dreptului de pe pozi\iile unei teorii generale sau enci-

se reduc, dupll pllrerea profesorului clujean, la cinci grupe: defini\ia dreptului ca

§10. Teoria dreptului (enciclopedia juridicii) - disciplinii de

Ca disciplina de invlltiimiint, Enciclopedia juridica sau Teoria generala a drep-

fn condi\iile actuate, procesul de globalizare (economicii, politicii, juridicii)

,,transplant juridic" sau ,,transfer juridic". lntr-o realitate marcata de intiilnirea

§12. Predarea teoriei dreptului in Romania

in Romania, istoria inva\amiintului juridic este veche. Astfel, In Tara Romii-

reorganiziind ~>coala Domneascl\, a numit ca profesor de drept pe marele cl\rturar

Cerniiu(i un curs de Enciclopedia dreptului (anul I) ~i unul de Filosofia dreptului

§1. Consideratii generale privind metoda de cercetare

A incepe cercetarea ~tiintifica. a unui anumit obiect, statuand principiile

§2. Precizari terminologice

Cuviintul metodii vine de la grecescul ,,methodos" - cale, drum, dar ~i mod de