FIŞE DE SINTEZĂ

de Drept penal
Partea specială
Teorie şi cazuri practice
UDROIU, Mihail

S-a născut la 20 martie i977, în Bumbeşti-Jiu,jud. Gorj.

Studii: Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti (1999); Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti - Studii
postuniversitare: Ştiinţe penale criminologie (2000); Institutul Naţional al Magistraturii (2002); doctor în drept,·
Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, Şcoala Doctorală (iulie 2011, teză: ,,Administrarea probelor în
procesul penal", coordonarea ştiinţifică: prof.univ.dr. Nicolae Volonciu).
Activitate profesională: judecător
Curtea de Apel Oradea (din iunie 2015), judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti,
Secţia penală (2006 - februarie 2015); consilier al procurorului-şef D.I.LC.O.T. (l iulie 2013 - 27 noiembrie 2014);
judecător detaşat în cadrul Ministerului Justiţiei, membru al Comisiei de elaborare a proiectului Legii pentru punerea
în aplicare a Codului de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind
dispoziţii procedural penale; membru al Comisiei de elaborare a proiectului Legii pentru punerea în aplicare a Codului
penal şi pentru modificarea şi completarea unor acte nom1ative care cuprind dispoziţii penale; memhru al Comisiei
de elaborare a proiectului noului Cod penai şi ai proiectului noului Cod de procedură penală (iulie 2007 - septembrie
2011 ); procuror (2003-2006); formator în cadrui Institutului Naţional al Magistraturii la disciplina drept penal şi drept
procesual penai ( din 2006).
Publicaţii: autor a peste 60 de studii şi articole publicate în reviste: de specialitate.
Autor al lucrărilor: Proced1.1ră penali} Partea specială. Noul Cod de procedură penală, Ed. C.H. Beck, 2014 (ediţia i).
2015 (ediţia 2), 2016 (ediţia 3), 2017 (ediţia 4), 2018 (ediţia 5); Fişe de Drept penal. Partea generaiă, Noul Cod
penal, Ed. Universul Juridic, 2014 (ediţia I), 2015 ( ediţia 2), 2016 (ediţia 3), 2017 (ediţia 4), 2018 ( ediţia 5); Fişe de
Drept penal. Partea specială. Noul Cod penal, Ed. Universul Juridic, 2014 (ediţia l), 2015 (ediţia 2), 2016 (ediţia 3),
2017 ( ediţia 4 ), 2018 ( ediţia 5); Fişe de Procedură pena fă. Partec, generală şi Partea specială. Noul Cod de procedurâ
penalâ, Ed. Universul Juridic, 2014 ( ediţia I), 2015 (ediţia 2), 2016 ( ediţia 3), 2017 ( ediţia 4), 2018 ( ediţia 5); Drept
penal. Partea generală. Noul Codpenal, Ed. C.H. Beck, 2014 (ediţia 1), 2015 (ediţia2), 2016 (ediţia 3), 2017 (ed1ţia 4),
20; 8 (ediţia 5): Drept penal. Partea specială. Noul Cod penal, Ed. C.H. Beck, 2014 (ediţia 1), 2015 (ediţia '2), 2016
( ediţia 3 ), 2017 ( ediţia 4), 2018 ( ediţia 5); Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedurâ penalii, Ed. C .H.
Beck 2014 (ect:ţia 1), 2015 (ediţia 2), 2016 (ediţia 3), 20[7 (ediţia 4), 2018 (ediţia 5); Fişe de Drept penai. l'arteo
generală. Ed. Universul Juridic, 2012 ( ediţia 1), 2013 ( ediţia 2); Fişe de Drept penal. Partea specfaiâ. Ed. Universtti
Juridic, 2012; Fişe de Procedură penală, Ed. Universul Juridic, 2012 (ediţia 1), 2013 <ediţia 2); Tf:ste grilâ. Drept
penal şi procedurâ penolă. Ed. Universul Juridic, 20 l 1 (cdifÎ9 l ), 2C IJ ( ediţia 2), 20 !2 ( ediţia 3 ), 20 i 3 (ediţi,1
Procedură penaliî Partea gencralâ. Partea specială, Ld. C.H. Beck. 20i O ( ediţia ! ), 20 ! i (ed,ţi<1 2 ), 2013 ( ediţia 1 );
Drept JNnal Partea generală. Partea specială, Ed. C.H. Beck, 20 i O (editia I), 20 l ( ediţia 20 i l (:diţi« 3 }, 20; 3
( ediţia 4); Diefionar de drept penal şi de procedură penală, Ed. C.H. Beck, 2009.
Coautor al lucrărilor: Ccdul de prnceduri:i penală. Comentariu pe articole, Ed. C.H, Beck, 20 ii:; (ediţia i), 21)1 7 (edipa 2);
Nou: Cod penal Codul pena! anterior. Prezentare comparativă, Observaţii. Ghid de aplicat€:. legea penală moi
fm•orahilă, Ed. Ham:ngi:1, 2014 (împreună cu Victe>r Constantinescu); Tehnici speciale de imes1igarc În ius:iţia
penală, Sd. C.H. Beck, 2009 (împreună cu Ovidiu Predescu şi Radu Siăvoju):, Proiecţia eum;.;ear1c1 u drepturilor
omului şi procesu! penal român. Tratat, Ed. C.H. Bcck, 2008 (impreună cu Ovidicl Predescu); Conv,mţia europeană a
drepturilor omuhti şi dreptul procesual penal român, Ed. C.H. Beck, 2007 (împreună cu Ovidiu Predescu).
Premii: prerniui „Vintiiă Dongoroz'' al Uniunii Iuriştibr din România ('.20 l 5) pentru !ucrnre~ ,.Ccdul de pr,,c;:;rkr:i
penală. Comentariu pe articole"; premiul „Simion Bămuţiu" a1 Academiei Române (2010) ~1entru lucrar~a ,.Prntecţi:c:
europeană a drepturilor omului şi procesul penal român. Tratat"; premiul „Vintilă Dongoroz" al Uniunii Juriştilor
din România (2009) pentru lucrarea „Dicţionar de drept penal şi de procedură penală"; premiul ,,!011 Tannvi;:;eanu"
al Uniunii Juriştilor din România (2008) pentru iucrarea ,,Protecţia europeană a drepturilor omului şi procc~•.11 penai
român, Tratat"; premiul ,,Vintilă Dongoroz'' al Uniuuii Juriştiior din România (2007) pentru lucrw:a ,.Convenţia
europeană a drepturilor omului şi dreptul procesual penal român".
 Mihail U droiu

Fişe de rept penal

Partea specială
Teorie şi cazuri practice

Editia 2
'
- revizuită şi adăugită. -

Editura C.H. Beck

Bucureşti 2021
 AVERTISMENT!
A vând în vedere amploarea luată de îenomenul fotocopierii lucrărilor de specialitate, mai ales în
domeniul Dreptului, atragem atenţia că, potrivit art. 14 şi 196 din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe, republicată, reproducerea operelor sau a produselor purtă­
toare de drepturi conexe, dacă respectiva reproducere a fost efectuată fără autorizarea sau con-
simţământul titulamlui drepturilor recunoscute de legea menţionată, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare sau cu amendă. Prin reproducere, conform legii, se înţelege realizarea,
integrală sau parţială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar
ori permanent, prin orice mijloace şi sub orice formă.
Nu vă faceţj părtaşi la distrugerea cărţii!

Editura C.H. Beck este acreditată CNATDCU şi este considerată editură cu prestigiu recunoscut

Fişe de Drept penal. Partea speciaiă. Teorie şi cazuri practice

Mihail Udroiu

Copyright© 2020, 2021 Editura C.H. Bcck

Toate drepturile rezervate Editurii C.H. Beck

Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordui scris al Editurii C.H. Bcck.
Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în exclusivit~te editurii.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

UDROIU. MIHAIL
F'işe de Drept penal : partea specială : teorie şi cazuri practicei Mihail
Udroiu. - Ed. a 2-a, reviz. şi adăug .. - Bucuresti : Editura C.H. Beck, 2021
Continc bibliografie
[SBN 978-606-18- J 099-it

34

Editura C.H. BECK

Bucureşti, Calea Plevnei nr. 172, sector 6
Tel.: 021.410.08.47; 021.410.08.73
Fax: 021.410.08.48
E-mail: comenzi(â}beck.ro Redactori: Claudiu Oni$oară, Andn:ea Ncgoi
Tehnoredactor: Cătălin Mantu
 CUPRINS

Explicaţii despre structura fişeior ............................................................................................................. XI

.-'\.brevîcri ........................................................................................................................................... XXVII

Fişa Er. 1. Omorul ........................................................................................... -- .. ,. .......................... ., .......... 1

Fişa nr. 2. ()1norul calificat ......................................................................................................................... 1O
Fişa nr. 3. Uciderea la cererea victimei ....................... ,. ...................................................................... 17
Fişa nr. 4. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii ............................................................................ ., ..... 20
Fişa nr. 5. Uciderea din culpă ............................................................... ,.. ., ...................,. ........................... 24
Teme de analiză şi dezbatere. Fişele nr. 1-5 ......................................................................................... 29
Fişa nr. 6. Lovrrea sau alte violenţe .......................................................................................................... 32
Fişa nr. 7. \,'ătăn1area corporală ................................................................................................................ 37
Pişa nr 8. Lovirile sau vă1.ămăriie cauzatoare de moarte ...................... ., .................................................. 45
Fişa nr. 9. Vătămarea corporală di.n c:.ilpă ......................................................... ., ............................ 49

Fişa nr. 10. Relek tratamente aplicate minornluî ............................................................... "., ............ 55
.r:'işa nr. 11. Înctierarr.::a .............................................................................................................................. 58
Fişa nr . 12. Violenţa în fam]ie ...... . .. ................ .... .. . . ... ... .. .......... , .................................. ., 64
Fişa 11r. 13. LJciderea orJ vătămarea nou-~născutJlu:i să.vâ.rşită de către 1Ttarr1ii ...... _.·-·······~·~·.,•·-•~ .. h68 u•• . . ,,., •••

"ţ:;'*'"'
i 1~a nr. 4 î
·1•. ._ •o...- 1" 1 r : ;.;
. ,nn'-',u,,erea cursutLL ;,a.c,nu .......................... ,,......... ...............
,, ' -.. 1 r,
.. __ ........... ,. ................... j, J·~
Ftşa nr. 15. Vătărnarea fătului .................................................................................................................... 79
Teme de analiză şi dezbatere. Fişeie nr. 6-15 ................................................................................ 83
Fişa nr. l 6. Lipsirea d.e libertate în rnoci ~legai.. ........................................................................................ 85
Fişa nr. 17 Ameninţarea ............................................................................................................................... 92

Fişa nr. 18. Şa,1tajul ................................... '° .............................................................................................. 98

Fişa nr. 19. IIărţuirea ........... ,.................................................................................................................. 103
Teme de analiză şi dezbatere„ Fişele 11r. 16-19 ..................................................................................... 114
Fişa nr. 20. Proxenetisn1ul .............................................................. ., ...................................................... 117
Fişa nr. 21. Violul ...................................................................................................................................... 123
Fişa nr. 22. Agresiunea sexuală .................................................. ., ............................................................ 132
Fişa nr. 23. Actuî sexual cu un minor ................................................... ., ........................... ., ............... ] 38
Fişa nr. 24. Coruperea sexuală a minorilor ............................................................................................ 147
Vii
 Fişe de Drept penaL Partea specială

Fişa nr. 25. Racolarea minorilor în scopuri sexuale ................................................................................ 154

Fişa nr. 26. Hărţuirea sexuală ................................................................................................................. 158
Teme de analiză şi dezbatere. Fişele nr. 20-26 .................................................................................. 16]
Fişa nr. 27. Violarea de domiciliu ............................................................................................................165
Fişa nr. 28. Violarea sediului profesional.. ............................................................................................ ., 171
Fişa nr. 29. Violarea vieţii privaie ........................................................................................................... 176
Fişa nr. 30. Divulgarea secretului profesional ........................................................................................ 182
Teme de analiză şi d~zbatere. Fişele nr. 27-30 .................................................................................. 185
Fişa nr. 31. Furtul ................................................................................................................................... 186
Fişa nr. 32. Furtul calificat ...................................................................................................................... 197 ·
Fişa nr. 33. Furtul în scop de folosinţă .................................................................................................. 205
Fişa nr. 34. Furtul urmărit Ia plângerea prealabilă a persoanei vătămate ................................................ 209
Fişa nr. 35. Tâlhăria ................................................................................................................................ 212

Fişa nr. 36. Tâlhăria calificată ..................................................... ,. .......................................................... 221

Fişa nr. 37. Tâlhăria urmată de moartea victimei .................................................................................... 226

Fişa nr. 38. Abuzul de încredere ............................................................................................................. 228
Fişa nr. 39. Abuzui de încredere prin fraudarea creditorilor ........................................... ,....................... 235
Fişa nr. 40. Gestiunea fraudLdoasă ............................... ,. ..................................................... ., .................. 240

Fişa nr. 41. însuşirea bunului găsit sau ~juns din eroare la făptuitor ...................................................... 248
Fişa nr. 42. Înşelăciunea .................................................................................... ,................................... 253
Fişa nr. 43. Distrugerea ........................... ., ............................................................................................... 263
Fişa nr. 44. Distrugerea calificată ... ,. ................................. ,. .................................................................... 259
Fişa nr. 45. Distrugerea din culpă .......................................................... ,. ............................................. 272

Fişa n:-. 46. Tulburarea de posesie ............................................ ., ............... , .............................. ,.............. 275
Teme de analiză şi dezbatere. F:şeie m. 3 l-46 ..................... ,. .................... ,. ............................... 280
Fişa nr. 47. lJltrajul ................................................................................................................................. 287
Fişa nr. 48. Uzurparea de calităţ: oficiale ... ., .......................................................................... 296
Fişa nr. 49. Sustragerea sau di~trugerea de înscrisuri ......................................................................... 30 I
Fişa nr. 50. Ruperea de sigilii., ......................................................................................................... ., ..... 305
Fişa nr. 51. Sustragerea de sub sechestru .......................................................................................... 309
fişa nr. 52. Nedenunţarea ....................................................................................................................... 313
Fişa nr. 53. On1isi.t,nea sesizări: .................................................... ,............................... ,. ........................ 3 18

Fişa nr. 54. Inducerea în eroare a organeîor jud1ciare ........................................................................... 323

Fişa nr. 55. Favorizarea făptuitorului ....................................................................................................... 330

Fişa nr. 56. Tăinuirea ............................................................................................................................... 337

Fişa nr. 57. Obstrucţionareajustiţiei ........................................................................................................ 344

Fişa nr. 58. Influenţarea declaraţiilor .................................................................................................. 348

VIII ------------------------- ------···-·-------···-----····----··-·-----· ----

Fişa nr. 59. Mărturia mincinoasă ............................................................................................................ 353
Fişa nr. 60. lJltrajuljudicîar .................................................................................................................... 364
Fişa nr. 61. Cercetarea abuzivă ............................................................................................................... 370

Fişa nr. 62. Supunerea la rele tratamente ...... ., ........................................................................................ 375

Fişa nr. 63. Tortura .................................................................................................................................. 379
_Fişa nr. 64. Represiunea nedreaptă ............. ., .......................................................................................... 383
Fişa nr. 65. Asistenra şi reprezentarea neloială ......................................................... ,............................ 387
Fişa nr. 66. Evadarea .............................................................................................................................. 391
Fişa nr. 67. Înlesnirea evadării ............................... ,................................................................................ 396
Fişa nr. 68. Nerespectarea hotărârilor _judecătoreşti ............................................................................... .40]

Fişa nr. 69. Neexecutarea sancţiunilor penaie ....... , .. ., ..................................................................... ., ,..... 407
Teme de analiză. şi dezbatere. Fişele nr. 47.-69 ........................................... « .................................. 4 ·: O
Fi.şa nr. 70. Luarea de 1nită ...................,. ............. ,. ...................................................................... ,............ 4J.2
Fişa nr. 7î. Darea de mită., .............. ., ..................................................... ., ......... .,,. ............................... 425
Fişa nr. 72. Traficul de influenţă ............................................................................................................. 432
Fişa nr. 73. Cumpărarea de influenţi'.i ...................................................... ,. .............................................. 443
Fişa nr. 74. Delapidarea ......................................... .,................................................................................ 449
Fişa nr. 75. Purtarea abuzivă..................................................................................................................... 456

Fişa nr. 76. Abuzul in serviciu ....................................................................................... ,. ....................... 46 l

Fişa nr. 77. Neglijenţa în serviciu ...................................................................... ,., ....... n ....................... .471
Teme de analiză ş1 dezbatere. Fişeic: nr. 70-77 ............ ,................... ., .......................................... .476
Fişa nr.. 78. Faisificarea de monede ....................... " .................................. , .......................................... 478
Fişa nr. 79. Falsul material in î.r:scrisurile oficiale .................................................................. ,......... .48 l
Fi~a rrr. 80. Falsul intelectual .......................... ., ............................. .. ,P489
F1ia nr. Sî. Falsul "fn inscnsuri sub senrnă.1:irii priva!ă ............ ,.. ., .. ., ..... ,. .............. ,,,.,. .. ., ................. .49"
Fişa nr. 82. Uzul de fals .................................. ,..................................................................................... 501
F•îşa nr. 83. Falsul în declaraţii ........ .,., .... ,............ ,. ...... ,.............................................................. ,., ...... 506
Fişa nr . 84. Falsul privind ident;tatea ............................. ,. ............................................................... 5 J.J
Terne de analiză şi dezbatere. Fişele nr. 78-84 ....................................................................... 519
Fişa nr. 85. Tuiburarea ordinii şi liniştii publice .............................. ,. ................................................... 521
Fişa nr. 86. Ultrajul contra bunelor moravun ..................................................................... 526
Fişa nL 87. incestul ............................................................................. oc••···· .. ,. ........................................ )30
Jlişa nr. 88. Abandonul de farnilie ........................................................................,. .................................... 533
Fişa nr. 89. Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ........ ,........................................... 540
Teme de analiză şi dezbatere. Fişele m. 85-89 ......... ., .................................... ,.,. ......................... 544
Fişa nr. 90. TAD-uri recapitulative ........................................................................................................ 545

Bibliografie generală .............................................................................................................................. 549

rx
 EXPLICATU DESPRE STRUCTURA FIŞELOR
> ~

I. DEF'INIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU 1NTRODUCTIV: Fiecare fişă debutează cu definiţia

legală a infracţiunii.Comentariul introductiv este o secţiune prezentă în unele fişe care implică o prezentare
sintetică a infracţiunii pentru acomodarea cititorului cu obiectul anaîizei, fără a insista pe elementele tehnice
ale incriminării.

II. CUVINTE CHEIE: este o secţiune prezentă în unele fişe care conţine definirea unor noţiuni de bazft
pentru a facilita învăţarea limbajuiui specific şi, uneori, a sensurilor autonome ale unor instituţii penale.
III. STRUCTURA INF'RACŢIUNII EXPLICAŢII: reprezintă partea de substanţă a fişei care
cuprinde scheme logice şi observaţii cu privire la fiecare element esenţial al conţinutului cons1.itutiv al
infracţiunii analizate.

IV. NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ ( ... ): această secţ.iune este destinată evidenţierii celor mai
freevente confozii care p•)t să apară în determinaren încadrării juridice corecte ori Î:!l reţinerea altor elemente
de tipicitate obiectivă ori subiectivă, precum şi modatîrntca în care pot ti evitate. fiecare menţiune din
cadrul acestei secţiuni se va citi având întotdeauna ca formulă de început „nu fi tentat să consideri că" în
continuarea căreia va fi evidenţiată confuzia în înţelegerea instituţiei/dispoziţiei iegale, pentru ca începând
cu „deoarece"/~,întracât'' să fie evidenţiat sensul corect care trebuie reţinut şi elementele în temeiul cărora
poate fi evitată confuzia.
V. BLACK BOX: este o secţiune utilizată pentru a clarifica probleme dificile de drept şi pemru a oferi
infonnaţii supiimentare cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a legii. Deopotrivă, in cadrul
3cestei secţiuni se vor face recondamnări sau trimiteri .ia diferite analize doctrinare.
VJ. TABELE DE ANALIZĂ COMPARATIVĂ (TAC); în finalul unora dintre fişe vor fi inserate şi
tabele 'în care vor fi prezentate douâ sau mai multe infracţiuni, pentn'. a fi evi(ienţiate asemănările şi deosebiri ie
dintre acestea.
Vil. S OBIECTE RECAPITULATIVE: Prin întermediul acestei seq:tmi se unnăreşte testarea
capacităţii de înţelegere a conţinutului constitutiv al unei/unor infracţiuni. Prin subiectele propuse se solicit§,
analizarea sisLe,;natică a unei probleme de drept. câre de r,~gula pr(~supune Cl,r,oaşterea a douii sau mai rr.ulte
instituţii juridice/infracţiuni sau discutarea unei problematici controversate ori care este susceptibilă de mai
mult,~ interpretări.
Ghid de rezolvare a subiectelor recapitulative. în general ar trebui parcurşi urm~itorii paşi:
a. Identificarea structurii logice a subiectului şi a instituţiilor de drept aplicabile, ca parte introductivă a
răspunsului;
b„ Prezentarea argu1nentelor reţinute şi a a11alizei efectuate;
c. Formularea unei conclLizii coerente cu argumentele folosite.
Uneori, subiectul recapitulativ poate viza o comparaţie între doua sau mai muitc infracţiuni, ori nurrwi
identificarea deosebirilor dintre acestea. În acest caz, este important de identifica; atât elementele principale
(esenţiale) de asemănare/deosebire, cât şi a celor subsidiare, care, uneori, pot decurge, într-o cmumitâ
măsură, din cele principale, deoarece numai in acest/el este conturată o prezentare comparată, complexâ şi
completâ a infracţiunilor în discuţie.

Xi
 Fişe de Drept penal. Partea specială

Ponturi: Trebuie avut în vedere faptul că subiectul recapitulativ nu urmăreşte expunerea tuturor
cunoştinţelor cu privire la problematica sau infracţiunea în discuţie, ci coroborarea Clilloştinţelor. Astfei, în
oferirea răspunsului trebuie evitată cantonarea prezentării doar la simpla redare a normei de incriminare ori a
altor norme de drept penal, fiind însă necesară adoptarea unei structuri clare şi logice a răspunsului.
VIII. TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE (TAO): Prin intennediul acestei secţiuni se urmăreşte
ca prin raportare la datele unei speţe să fie testată capacitatea de a identifica şi analiza problemele de fapt,
de a dezbate alternativele posibile şi de a explica şi aplica normele de incriminare ( de pildă, determinarea
corectei încadrări juridice, ori a formei de vinovăţiei sau a participaţiei penale etc.). Trebuie avut în vedere
că, uneori, situaţiile factuale sunt în mod deliberat descrise ambiguu, pentru a permite argumentarea mai
multor alternative posibile. Situaţiile de fapt prezentate pot fi folosite şi în cadrul unui joc de roluri în care
participanţii la dezbatere pot argumenta fie din postura acuzatorului, fie din cea a victimei sau a acuzatului.
Având în vedere scopul urmărit prin această secţiune în materia Dreptului penal, Partea specială TAD-urile ·
vor fi inserate la finalul fişei care analizează ultima infracţiune din cadrul unui capitol/titlu din Codul penal.
Ghid de rezolvare IAD: în general ar trebui parcurşi următorii paşi, care implică existenţa unei plan
coerent şi sistematic:
a. identificarea situaţiilor de fapt care sunt relevante pentru fonnularea unui răspuns;
b. determinarea infracţiunii/instituţiei/lor de drept incidente;
c. aplicarea legii situaţiilor de fapt identificate;
d. concluzia.
Ponturi: Abordarea sistematică a TAD-ului este cheia în ajungerea la o concluzie. În cadrul acestei abordări
este esenţial a nu se adăuga fapte sau situaţii de fapt celor deja descrise. În plus, la punctul b) este impo:·tantă
nu doar redarea normei de incriminare/drept, ci concentrarea explicaţiei pe detaliile sau condiţiile care o
fac incidentă în speţă. În procesul de aplicare a legii de la punctul c) ajungerea la o soluţie este dependentă
de aplicarea n01melor de drept în fiecare stadiu al construcţiei raţionamentului. Astfel, aplicarea legii se
face gradual în funcţie de particularităţile situaţiilor de fapt reţinute ca relevante. Uneori, nu se poate reţine
existenţa unui singur răspuns corect, scopul TAD-ului fiind acela de a contribui la expunerea argumentelor,
astfel ca problematica de drept să fie lămurită, iar aplîcarea legii să nu fie mecanică. Atât în cazul TAD--urilor_,
dar mai ales al întrebărilor recapitulative trebuie încă de la început verificat dacă a fost înţeleasă cerinţa şi
creat un plan al răspunsului.
Pentru o aplicaţie practică a ghidului de ;ezovare a TA..D, a se vedea exemplul de mai jos,
IX. JURISPRUDENTA: secţiune utilizată pentru sinteza unor soluţii jurispruder:ţiale relevante în
scopul de a evide~1ţia modul de apiicare concretă în practica judiciară a insti~uţiei studiate

XII
 TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE (TAD)

Persoana vătămată a fost acostată de către cei trei inculpaţi: X (30 de ani), Y (28 ani) şi Z (19 ani,
diagnosticat cu retard mintal) în jurul orei 12:00 în momentuî în care ieşea din curtea şcolii generale unde
învăţa, imediat după terminarea orelor.
Inculpaţii X, Y şi Z au întrebat-o cum stă cu viaţa sexuală şi i-au propus acesteia să întreţină raporturi
sexuale orale în schimbui remiterii unui joc Playstation 4 (PS4). Derarţjaţi de refuzul categolic al persoanei
vătămate, X, Y şi Z au urmărit-o până în faţa casei în care aceasta locuia.
Aflând că persoana vătămată şi părinţii acesteia locuiesc in acel imobil fără forme legale de peste doi ani
şi că părinţii lucrează ca paznici de noapte, în jurul orelor 22:45 inculpaţii X, Y şi Z au revenit la imobilul în
care locuia persoana vătămată 'in scopul de a sustrage bunuri. Observând-o pe persoana vătămată în curtea
imobilului, inculpaţii X, Y şi Z au pătruns în curtea casei escaladând gardul, în scopul de a pune în executare
propunerea sexuală formulată iniţial, convenind că, în aceste împrejurări, acest lucru se va întâmpla indiferent
de opinia persoanei vătămate.
X şi Y au ameninţat-o pe persoana vătămată şi au forţai-o sfi. întreţină acte sexuale orale cu aceştia. Mai
apoi, X a dezbrăcat-o pe persoana vătămată şi după ce a lovit-o cu pumnii în zona capului şi abdomcnulu~, a
întreţinut cu aceasta un raport sexual normal şi un act sexual anal.
Ulterior, Y l-a ameninţat pe Z cu un cuţit, solicitându-i să întreţină cu persoana vătămată un raport
sexual nonnal. Fată de refuzul lui Z, '{ i-a solicitat să întreţină un act sexul oral, punându-i cuţîtul Ia gât şi
spunându-i că o să îl taie dacă nu îi respectă indicaţiile, cuţit cu care a ameninţat-o şi pe persoana viUămată.
Astfel, persoana văU1mată a fost constrânsă să întreţină concomitent acte sexuale orale şi anale atât cu Y, cât
şi Z, acesta din urmă fiind constrâns de Y să procedeze şi la atingerea persoanei vătămate în părţile intime.
Ulterior, profitând de neaten(ia lui X şi Y, Z a reuş:t să fugă din curtea persoanei vătămate, iar e1up~1
plecarea acestuia X şi Y au cominuat să întreţină, prin constrângere fizică şi ameninţare, raporturi sexua;e şi
acte sexuale orale cu persoana vătămată, până când au părăsit imobihl în jurul orelor l :00, când per5;oana
vătămată a anunţat poliţia şi părinţii.
Stabiiiţi motivat încadrarea juridică a acuzaţiei penale formulate de parchet prîn reţinerea situaţiei
de fapt expuse mai sus. Cc soluţii va putea pronunţa instanţa cu privire la inculpaţH X, Y şi Z trimişi
în judecată pentru acuzaţia astfel determinată?
 Fişe de Drept penal. Partea specială

PLAN DE RĂSPUNS

a. victimă minoră care nu îşi exprimă acordul la actele de penetrare

sexuală;

b. pătrunderea fără drept pe timp de noapte de trei persoane împreună

în domiciliul persoanei vătămate;
c. întreţinerea in aceeaşi împrejurare prin constrângere de către X şi
Y de multiple acte de penetrare sexuală cu persoana vătămată;
d. determinarea prin ameninţare şi violenţă de către Y a lui Z să
întreţină acte sexuale cu persoana vătămată constrânsă şi să o atingă
în zonele intime. Comiterea de acte de penetrare sexuala de către Y
împreună cu Z;
e. lipsa vreunei restrângeri a libertăţii persoanei <lupt momentu!
consumării vioiului.

a. viol în varianta agravată (asupra unui minor şi de două sau mai

. persoane ~unpreuna/
multe -) art. 218 a 1·m. ~'')
1 ş1. ('")
, .~ ut. c 1
l' · f' (~..• pen.,
I ş1 .)

precum şi violarea de domiciliu în varianta agravată (în frnpul nopţii)

art. 224 alin. ( 1) şi (2) C.pen.;
b. circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. a) C.pen. în
cazul violării de domiciliu; neaplicarea acestei circamstanţe şi în cazul
vi.olului;
c. aeţiunea lui Z sub imperiul constrângerii fi.zice - art. 24 C.pcn.,
d. participaţia improptie a lui Y la fapke lui Z (art. 52 C.pen.);
e. colldiţii!e de aplicare a tratamentului sancţi,,nator (srt 80 C.per;.,
art. 83 C.pen., art. 9i C.pen.).

a. X. Y şi Z au întreţinut raporturi sexuale şi acte scxuaie prin

constrângere cu pf'rsoana vthămatfl. Coautcrat la fapta tipică şi
antijuridică de viol prevăzută.de art.218 aiin. (Ii şi (3) lit.. c) Şif) C.pen.;
b. nu există niciun caz de înlăturare a imputabilităţii faptei pentru X
şi Y. Fapta acestora constituie infracţiunea de viol:,
c. X şi Y comit violui în condiţiile unitaţiî naturale colective de
infracţiune, fiind realizată în aceleaşi împrejurări spaţio-temporale o
singură acţiune infracţională şi mai multe acre de executare; întreruperile
intervenite în intervalul de timp în care a fost săvârşită fapta sunt
întreruperi fireşti, raporturile şi acteie sexuale fond săvâr~ite în cadrul
unui proces execuţiDnal unic;

XiV
 e. X, Y şi Z au comis în coautorat infracţiunea de violare de domiciliu
în timpul nopţii, iar răspunderea penală este agravată şi de acţiunea
concomitentă a acestora - an. 224 alin. (1) şi (2) C.pen. cu aplicarea
art. 77 lit. a) C.pen.

a. X şi Y vor fi condamnaţi pentru comiterea în concurs real a

infracţiunilor de viol şi violarea de domiciliu, prevăzute de art. 218
alin. (1) şi (3) lit. c) şi f) C.pen. şi art. 224 alin. (l) şi (2) C,pen. ~u
aplicarea art. 77 lit. a) C.pen. Soluţia de condamnare se impune faţă
de lunitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de viol şi
de necesitatea asigurării unui tratament sancţionator unitar al pluralităţii
din infracţiuni. În funcţie de procedura de judecată urmată şi de reţinerea
unor cauze de atenuare, având în vedere şi cuantumul pedepsei rezultante
aplicate, nu este exclusă posibilitatea suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei.
b. Z va fi achitat în temeiui art. 16 aiin. (l) fad) teza a Il-a C.proc.pen.
ca umrnre a reţinerii unei cauze de neimputabilitai:e în privinţa acuzaţiei
de viol. În ceea ce priveşte acuzaţia de violare de domiciliu, instanţa poate
opta între renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei,
suspendarea sub supraveghere şi condamnarea cu executare în regim de
detenţie în func\ie de modalitatea de evaluare a criteriilor prevăzute de
arL 74 C.pen.
 Fişe de Drept penal. Partea specială

O POSIBILĂ VARIANTĂ DE RĂSPUNS

Observaţii preliminare:

a. Răspunsul trebuie să evidenţieze înţelegerea clară a faptelor din cuprinsul TAD-ului, precum şi a
distincţiilor ce trebuie făcute în legătură cu infracţiunile incidente în cauză;

b. Răspunsul trebuie să se raporteze la situaţia de fapt descrisă în conţinutul TAD-ului, nefiind posibilă
adăugarea unor ipoteze sau scenarii factuale suplimentare ori a unor circumstanţe personale;
c. La elaborarea răspunsului trebuie efectuate toate diligenţele pentru a se observa fiecare particularitate
factuală menţionată în TAD; dacă este luată în considerare aceasta, trebuie explicată prin raportare la
dispoziţia legală incidentă;

d. Trebuie argumentată atât reţinerea unei anumite încadrări juridice, cât şi forma de participaţie, natura
unităţii sau a pluralităţîi de infracţiuni, cauzele de agravare a răspunderii penale etc.

Precizaţi încă de la începutul

TAD-ul urmăreşte detenninarea mai fotâi a acuzatiei penale formulate
analizei obiectul acesteia şi
împotriva inculpaţilor, a sustenabilităţii acesteia, iar apoi a soluţiilor
infracţiunile care urmează a
pe care instanţa de judecată le-ar putea pronunţa cu privire la fiecare
fi reţinute pentru a evidenţia
dintre cei trei inculpaţi trimişi în judecată.
că aţi înţeles faptele şi aţi
determinat corect acuzaţiile În principiu, trebuie distins între două categorii de
âcţi1It1i iUdte
penale incidente în cauză. comise de către cei trei inculpaţi în foncţîe de valorile soc1aie afectate
prin acestea:
Procedaţi la analiza distinctă
1. protecţia inviolabilităţii domiciliului şi, implicit, a libertăţii
a celor două acuzaţii pentru
individuale şi a vieţii private a persoanei fizice prin violarea de
realizarea unei abordări
structurate a răspunsului. domiciliu;
2. relaţ.iile sociale referitoare ia libertatea sexuală h unei persoane
violul.
În privinţa acestei din urmă infracţiLmi se impune re::;iizarca unei
distincţii îmre acţiunile lui X şi Y, pe <le o parte, şi cck· ale lui Z, pe
de altă parte.

Utilizaţi şi evidenţiaţi în l. În p,·ivinţa iofracţinnii de 'ţ'J@lare de domiciliu

TAD-urile mai complexe
(cum este cel de faţă)
secţiunile în scopul de a ghida
evaluatorul pe parcursul
raţionamentului. Astfel este
reliefat caracterul metodic
al analizei.

XI/I
Determinaţi elementele de
tipicitate relevante pentru
analiza din cauză. Aplicaţi
dreptul la situaţiile factuale
relevante în fiecare stadiu al
analizei.
Asiguraţi-vă că răspunsu)
vizează situaţia factuală
cuprinsă în TAO.
În privinţa spaţi9luî protejat şi a modalităţii de .realizare a faptei
tipice, rnai întâi trebllie avut în vedere că, potrivit art. 224 C.pen.,
obiectu] protecţiei îl constituie nu numai locuinţa, ci şi locul împrejmuit
ţinând de aceasta care se plasează într-o continuitate naturală cu
celelalte spaţii protejate (locuinţa sau dependinţa). În legătură cu
aceste spaţii protejate, trebuie notat că nu prezintă importanţă dacă
persoana vătămată deţinea imobilu1 în baza unui titlu legal sau nu şi
nici dacă aceasta avea stabilit. în mod legal reşedinţa sau domiciliu, atât
timp cât în aceste spaţii se desfăşoară efectiv viaţa privată a subiectului
pasiv, care are dreptul de a permite sau refuza intrarea sau rămânerea
în aceste spaţii.
În al doilea rând, se observă că una dintre cel.e două modalităţi
alternative sancţionate de art. 224 alin. (1) C.pen. priveşte pătrunderea
fâră drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc
împrejmuit ţinând de acestea.
Âşadar, pătnmderea care are semnificaţia accesului fr1.ic in spaţid
protejat de legea penalătrebnie să fie reaiizată jâră drept, efectivă
şi făr.î consimţământul (expres sau tacit) al persoanei care foloseşte
domiciliul.
Faţă de sjtuaţia de fapt desctjsă fo conţînutul l'AD:uluî unnează a
se reţine că legea oferea o protecţie spaţiuîui în care persoana vătămată
locuia cu caracter de continuitate (în ultimii doi ani); astfel, protecţia
vizează nu numai casa de locuit, ci şi Gurtea care o împrejmuia.
Existenţa unui spaJiu fmprejmuit ţinând de casa de locuit rezultă din
faptul că inculpaţii au escaladat gardul pentru a pătrunde în cmtea în
care se afla persoana vătămată.
Plirrnnderea în spatiul protejat es1.e evidentă, aceasla survenind
ccmsec.Jti v escaîadării g~rdului.
Din niciuna dintre dalele TAD-ului nu rezultâ că inculpaţii aveau
dreptu! de a pâtrunde în timpul nopţii b1 cunea persoane1, vătămate
şi nici că persoana vătămată sau vreun alt rituiar al dreptului şi-ar fi
exprimat în vreun fel consimţâmântu! pentru pătr1 mderea .inculpaţilo::-
1n curtea casei.
Deopotrivz,, din datele TAD-ului nt.: rezultă că. inculpaţii ar fi avut
reprezentarea că vreo persoană le-a dat anterior consimţământul pentru
a pătrunde în spaţiul protejat juridic, în condiţiile în care intenţia
iniţială a acestora a fost aceea de a sustrage bunuri din locuinţă ştiind
că adulţii sunt plecaţi la lucru in timpul nopţii şi protecţia proprietăţii
este semnificativ mai redusă în aceste împrejurări, ţinând cont şi de ora
ia care aceştia au ajuns în dreptul locuinţei.
 Fişe de Drept penal. Partea specială
Stabiliţi care sunt condiţiile
pentru reţinerea intenţiei
directe şi modul în care acestea
sunt reflectate în situaţia de
fapt din cauză.
Dovediţi înţelegerea ipotezei
care atrage reţinerea variantei
agravate a infracţiunii de
violare de domiciliu.
XVIII
Cum lipsa consimţământului se prezumă până la proba contrară, în
special în situaţiile în care pătrunderea are loc în mod clandestin, prin
escaladarea gardului şi cum nu există vreun fapt din care să rezulte
existenţa consimţământului, se va reţine că pătrunderea inculpaţilor X,
Y şi Z în spaţiul protejat a fost efectivă, a avut loc fără drept şi fără
consimţământul persoanei vâtămate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii X, Y şi Z au comis infracţiunea
cu ilitenjie directă, prevăzând şi urmăi'ind pătrunderea nelegală
în domiciliu. ·
Chiar dacă rezoluţia inculpaţilor la momentul la care au ajuns la
locuinţa persoanei vătămate a fost aceea de a sustrage bunuri în timpul
nopţii, prin escaladare şi violare de domiciliu (fort calificat), inculpa1ii
X, Y şi Z nu a realizat niciun act de executare in această direcţie,
intenţia de a comite furtul rămânând numai în sfera actelor de pregătire
neincriminate.
Astfel, inculpaţii X, Y şi Z au renunţat la intenţia de a sustrage bunur;,
revenind la opţiunea iniţială de a întreţine acte sexuale .::u persoana
vătămată.
Pentru a-şi satisface pornirile sexuale şi a ajunge la victimă, inculpaţii
au decis să pătnmdă în curtea casei în care aceasta se afla prin escaladare
gardului, prevăzând şi urmărind violarea domiciliului, pe care oricum
o avuseseră în vedere şi la momentul în care doreau să comită furtul.
Violare~ de domî~jţiu s-iţ :eo~is în. ţonqiţii!e varbnteU,gravate a
i~fracţiun)i prevăzute de art~ 224 a.li~- (2) C,pen. (în iimpul nopţii).
Pentru a se reţine această variantă agravată, fapta trebuie săvârşită după
ce întunericul a luat, 111 mod real. locul luminii iii înainte de nnariţia
zorilor; determinarea concretă se va face după criti!riul astronomi!:,
care va ţine seama de ora, ziua, luna în cae a fr)st s,hirşi:zi ra.pt,L
Având în vedere că fapta a fost comisă în jurul orei 22:-15, ind~feren1
de anotimpul in care ar fi avui loc pătrunderea. este de notmîetate că la
această oră întunericul ia locul luminii,
Toţi trei inculpaţii au fost în măsură să conştientizeze că fapta este
comisă noaptea.
În final, trebuie precizat că nu prezint& relevanţă pentru reţinerea aceste:
variante agravate dacă im:ulpaţii a:., proti,at .,au DL, de timrul nopţi:
pentru comiterea violării de domiciliu. Deopotrivă, absenţa de acasă::.
părinţilor victimei nu prezintă nicio importanţă sub acest aspect.
Reliefaţi înţelegerea condiţiilor
necesare pentru reţinerea
coautoratului.
Asiguraţi-vă că analiza din
prima secţiune se finalizează
cu scurte concluzii ale
raţionamentelor care au o
anumită semnificaţie.
:Evidenţiaţi cea de-a doua
secţiune a analizei.
Astfel, se vor delimita şi
înţelege mai uşor cele două
subsecţiuni 2.1. şi 2.2. de mai
jos în care sunt analizate
separat acţiunile ilicite ale
participanţilor.
Prezentaţi norma de
incriminare şi procedaţi la
o analiză adecvată pentru
problematica <ie drept din
cauză pentru a dovedi că
aţi înţeles structura !aturîi
obiective a violului.
Redarea corectă a normei de
incriminare creează premiseie
evidenţierii elementelor ce
urmează a fi analizate.
---------·---~~------------·-·-
Acţiunea inculpaţilor · realizează cerinţele
coautoratului în
condiţiile în care acţiunea tipicii a fost comisă nemijlocit de fiecare
dintre aceştia în baza unei iegături subiective concomitente.
Astfel, din datele TAD-ului rezultă că după ce inculpaţii au observat-o
pe persoana vătămată în curtea imobilului, au pătruns in curtea casei
escaladând gardul in scopul de a pune în executare propunerea iniţială
de a întreţine acte sexuale, coeziW1ea subiectivă fiind evidentă,
deoarece numai prin pătrunderea împreună în domiciliul victimei
puteau fi realizate actele sexuale pretinse anterior.
Pri1t .urmare; i1tculpaţii, X, · Y şi Z .v.or răspunde penal pentru
comiterea în coautorat a infractiunii. de• vfolare. de âomiciliu În
; ;, : ; ' ; - • , •, • r /,", ' '/ • • • '
varianta agrayată prevă:ută de art 224 alin, (}) şi (2) C.pen.
2. Refed.tor la infracjiunea de viol
Po1rivit art. 218 C.pen., vfo!ul se comite doar printr--o acţiune
constând în întreţinerea unui raport sexual. act sexual oral san anal ori
a oricăror acte de penetrare vaginaiă sau anală cu o persoa;1ă d,; sex
diferit sau de acelaşi sex . prin ccnsrrângere, punere în imposibilitate
de a se apăra ori de a-~i exprima voinţa sau profitând de această stare.
Est~ necesar ca raportu! sexual, actul sexual o:-al sau anal, ;:iri actul
de penetrare vaginală sau anală să aibă loc fcirâ consimţământul
persoanei, prin constrângere [fizică SOL! psihidi (amertinţare) ], punerr:;
în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând
de această stare.
Constrângerea fizidi sau psihică trebuie să fie efe•ctfvă, anterioară
"au concomitentă violuîui, condudind la î:nlâturarea sau diminuarea
opoziţiei victimei.
XIX
 Fişe de Drept penal. Partea specială

Asiguraţi-vă că
analiza în Faţă de·.situaţia .. defapf descrisăîe" conţinutul fAo..umi şi de
drept prezentată anterior este modalitatea '.oe ihtetpr~t~re şi âpîlt:J}re a aî;f.
218 C.p~o .• unnează
aplicată în concret, uzitând a se reţine că toţi inculpaţii au întreţinut acte de penetr~re ;exuală cu
împrejurările de fapt reţinute victima, după cum urmează:
în cuprinsul TAO-ului. a. X şi Y raporturisex9ale.şi acte sexu.ale orale şi anaie;
b. Z numai acte sexuale orale şi anale.
Evidenţiaţi înţelegerea
distinc- În toate cazurile actele de penetrare sexuală au fost comise prin
ţiei
dintre raport sexual şi act constrângere fizică realizată prin acte de vioienţă exercitate asupra
sexual. corpului acesteia ( cap, abdomen) sau prin constrângere morală
(ameninţare).

Evidenţiaţi întrunirea şi
a celei Constrângerea victimei a fost efectivă, astfel cum rezultă din cir-
de-a doua trăsături esenţiale a cumstanţele concrete ale cauzei, fapta fiind comisă în um1a pătrunderii
infracţiunii cu privire la fapta în timpul nopţii a trei bărbaţi adulţi în curtea casei în care se afla
celor trei inculpaţi. persoana vătămată minoră ai cărei părinţi nu erau acasă.
Astfel, pluralitatea de agresori şi actele de violenţă fizică sau morală
exercitate au fost apte, în concret, să înfrângă orice rezistenţă a victimei
mmore.
Relevantă în acest context este şi starea de minoritate a victimei în
condiţiile în care aceasta era elevă la o şcoală generală.

Toate acţiunile inculpaţilor constituie fapţ~ :1µtij11Ţitliţe, nefiind inci-

dentă niciuna dintre cauzele justificative prevăzute de art. 19-22 C.pen.

Astfel, din datele TAD-ului nu se poate reţine existenţa vreunui atac

din partea persoanei vătămate, nici a vreunei stări de pericol care să
justifice acţiunea inculpaţilor în condiţiile stării de necesitate ori a
legitimei apărări şi cu atât mai puţin comiterea faptei în exercitarea
unui drept sau ca urmare a îndeplinirii unei obligaţii.
Tot astfel, nu se poate reţine nici consimţământul victimei, după cum
s-a arătat anterior, aceasta fiind constrânsă să suporte actele dt: penetrare
sexuală comise de inculpaţi chiar 'in propria curte.

Asiguraţi-vă că se înţelege În continuare este necesar a se distinge situaţia inculpatului z· de

cât mai cursiv structura eeatdn~~lpa~il~r X şi Y. . . .
raţionamentului prin divizarea 2.1. În cazul lui Z, deşi fapta de viol este tipică şi antijuri<lică, lipseşte
prezentării între situaţia lui trăsătura esenţială
a imputabilităţii ca urmare a comi1erii fapLei sub
Z, pe de o parte, şi a iui X şi Y, imperiul constrângerii morale, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute
pe de altă parte. de art. 25 C.pen.
Astfel, analiza separată are ca
efect conceperea unei structuri
logice de prezentare şi
accentuarea particularităţilor
faptelor inculpaţilor.

__ XX
_:_::_::_ _______________________________ ,---------· ..
Condiţiile necesare pentru
reţinere constrângerii morale
sunt multiple. Asiguraţi-vă
că fiecare dintre acestea este
reflectată în situaţia factuală
din TAD. Nu confundaţi
constrângerea morală cu
constrângerea fizică.
Nu uitaţi
de actele care nu au
0 autonomie infracţionaiă,
fiind absorbite legai în alte
infracţiuni comise în acelaşi
context.
Astfel, în ţauiă cexistă. o acţiune de. constrângere· care· întruneşte
toate condiţiile ~ipnlate iii art. 25 C.pen., fiind exercitată ~supra
isihic~lni' lui Z,de. către Yprin ameninţarea cu tăierea gitului cu
citţituJ. ·· ·· ·
Răul cu care a fost ameninţat Z în cazul în care nu ceda solicitării lui
Y şi nu comitea fapta prevăzută de legea penală era grav (de natură
a-i pune în pericol viaţa ori chiat de a conduce la suprimarea vieţii),
iminent (în condiţiile în care cuţitul a fost plasat de Y în dreptul gâtului
lui Z în momentul ameninţării), inevitabil (altfel decât prin comiterea
actelor de penetrare sexuală a victimei), infust şi proporţional cu
urmarea faptei prevăzute de lege penală ce se solicită a fi săvârşită.
Această ameninţare i-a provocat lui Z un sentiment de teamă care i-e,
afectat libertatea de voinţă, în aceste circumstanţe fiind comise de
către Z actele de penetrare sexuală, neavând altă alternativă.
În condiţiile în care Y a fost tot timpui prezent iz, momentltÎ î'n care
Z a întreţinut acte sexuale cu victima, având cuţitul asupra sa şi chiar
întreţinând simultan cu Z acte sexuale cu victima constrânsă tot prin
ameninţare cu cuţitul, având în vedere şi locul şi ora la care violul a
avut loc, prncum şi faptul că Z era diagnosticat cu retard mintal nu se
poate distinge vreo modalitate J'n care Z putea să înlăture peric,11u1 cu
care a fost ameninţat, constrângerea rnoral~tjîind irezistibilii.
Relevant cu privire la caracterul irezistibil al constrângerii este şi
faptul că, ulterior întreţiner.ii actelor sexuale şi a încetării acţiunilor de
ameninţare, Z ,,. fugit de la locul faptei.
Aşadar, fapta comisă de Z nu va constitui infracţiune de viol deoarece
nu îi poate fi imputată în condiţiile în cr,re acesta a acţionat sub
imperiul constrângerli morale,
Din dateleTAD-ului rezultă că Za fostconstr.âns de Y să procedeu
$i fa atingerea persoaneiyătămate în pirtile i.ntime.
Deşi aceste acte av natura unor acţil~ni de agresiune sexuală, trebuie
avut în vedere ca art. 219 alin. ( 4) C.pen. reglementează Lrrl caz de
absorbţie legală a actelor de agresiune sexuala '11 ci.::le de viol comise
în formă consL1mată. Astfel, dacă actele de agresiune sexuală au fost
precedate sau urmate fn acelaşi context de întreţinerea unui raport
:,exual, act sexual oral sau anal, respectiv a unui act de penetrare
vaginală sau anală, fapta constituie viol (care absoarbe legai agresmnea
sexuală), iar nu un concurs între viol şi agresiune sexuală,
În aceste condiţii, nu se poate reţine că Z a comis o faptă tipică, dar
neimputabilă de agresiune sexualu şi implicit nici o parUcipaţie
improprie la aceasta infracţiune în sarcina lui Y.
XXi
 Fişe de Drept pena!. Partea specială
Prezentaţi motivele pentru
care se impune reţinerea
coautoratului la o unitate
colectivă de infracţiune.
Utilizaţi situaţiile de fapt
descrise în TAD pentru a oferi
suport argumentelor.
.
XXII
_______________ -- • - - - - - - - - ~ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
..
2:2; Îii eeeit ţe .ii pri~eşte: pe *;şiY, .'faptit eomisă Î& coaµtorat
intrnJÎestetrăsăfoFile ese . . lnfratţiunii de-.viol :realizate în
(orfuii tiliiti~in#f~ta'.fu ~o . .
Mai întâi, trebuie reţinut că X şi Y au comis o singură infracţiune
de viol fn forma unităţii naturale colective, în condiţiile în care
pluralitatea de acte de penetrare sexuală a fost comisă în aceeaşi
împrejurare, într-un interval de 2 ore şi 15 minute, în cadrul căruia
întreruperile între actele sexuale au fost determinate de specificul
infracţiunii. Astfel, în intervalul de timp referit nu se poate reţine
comiterea unei pluralităţi de acţiuni infracţionale realizate la diferite
intervale de timp pentru a se reţine forma continuată a infracţiunii,.
ci o singură acţiune infracţională în cuprinsul căror sunt reţinute
mai multe acte de executare, întreruperile dintre acestea fiind fireşti.
Aşadar, raporturile şi actele sexuale au fost săvârşite în cadrul unui
proces execuţional unic.
În al doilea rând, trebuie constatat că X şi Y au realizat fn mod
nemijlocit actele de constrângere, precum şi raporturi!e şi actcîe
sexuale cu victima, acţionând în baz.c1 unei legături subiective
anterioare, dar şi simultane, fo scopul în frângerii libertăţii sexuale a
persoanei vătămate.
Mai trebuie avut în vedere că în modalitatea în care a fost comis violui,
această infracţiune se prezintă ca una complexă care absoarbe atât
ameninţarea şi lovirile sau alte violenţe exercitate asupra victimei, cât
şi lipsirea acesteia de libertate în perioada necesară întreţinerii actelor
de penetrare sexuală. Or, în cazul infracţiunilor complexe există
coautorat şi în situaţia în care unul/unii dintre participanţi săvârşeste/
săvârşesc o part. a acţiunii infracţionale, iar altul/alţii cealaltz part. a
acesteia; prin unnare, dacă unul dintre infractori realizează actele
de constrângere prin violentă şi/sau ameninţare, iar celălalt îmretine
actul sexual de penetrare, se va reţine existenţa coautoratului la
infracţiunea de viol.
În consecinţă, acţiunea celor doi inculpaţi se prezintă ca un coautorat
la infracţiunea de viol.
În al treilea rând, trebuie notat că Y a efectuat şi acte de detenninare
prin constrângere a lui Z să întreţină acte sexuale cu victima şi
totodată a ameninţat-o şi pe aceasta din urmă în vederea facilitării
întreţinerii acrelor sexuale de către Z.
Această formă de participaţie improprie (intenţie iipsă vinovăţie)
este absorbită natural în actele de coautorat !a aceeaşi faptă tipică
şi nejustificată (unitate naturală), calitatea lui Z fiind doar aceea de
coautor la fapta de viol.
Prezentaţicele două variante
agravate ale violului şi apoi
analizaţi particularităţile
fiecăreia în part. prin raportare
la datele concrete ale TAD-ului.
Explicaţi motivul pentru care
în privinţa infracţiunii de viol
nu se poate reţine circumstanţa
agravantă legală reţinută în
:mrcîna aceloraşi iuculpaţi
pentru infracţiunea de violare
de domiciliu.
Determinaţi tipui de concurs de
infracţiuni incident în cauză şi
,,feriţi explicaţii în funcţie de
particularităţile cauzei.
La încadrarea juridică ·a faptei_ lui .se vor reţine varfanteie
ag!"avate ale yiobdui prevăzute de alin. (3) lit. c) şif) ale art. 218
<::~pen.
Pe de o parte, violul a fost comis asupra unui minor, victima fiind
elevă la o şcoală generală. Incuipaţii au avut această reprezentare la
momentul comiterii faptei în condiţiile în care au acostat-o împreună
pe victimă în faţa şcolii, după tenninarea orelor. Ulterior, inculpaţii au
avut posibilitatea să constate dezvoltarea morfofiziologică a victimei în
condiţiiie în care au urmărit--o până la locuinţa acesteia şi s-au interesat
despre situaţia ei familială.
Pe de altă parte, se va reţine violul comis de treî persoane fmpreunâ,
deoarece prin raportare la fapta tipică toţi cei trei inculpaţi aveau
calitatea de coautori, participând material ta comiterea faptei cu acte ce
intră în conţinutul complexităţii legale de infracţiune.
Aşadar. la comiterea faptei a participat în calitate de coautor şi Z,
care constrâns fiind de inculpatul Y, a realiznt împreună cu acesta acte
sexuale orale şi anale asupra persoanei vătămate, împotriva voinţei
acesteia. Nu prezintă importanţă pentru reţinerea acestei variante
agravate că fapta comisă de Z nu este imputabilă, relevant fiind ca
fapta tipică să fi fost comisă în concret de către două sau mai multe
persoane împreună.
Faţă de încadrarea juridică a faptei în art. 218 alin. (3) lit. f) Cpen. nu
se poate .r,eţine în sllrchta Joi· X şi a -luj Y dr:cumstanţa agnn:»ntă
(egală a săvârşJrii faptei de trei sau r::.ai multe persoane 'impreun;'î.,
prevăzută de art 77 lit. a) C.pen.
În san~ina lui X şi. Y se va: retine. aşadar rnmite1·ea în.eoncurs (reaJ
şi eterogen) a infracţiunii de vioi prev1)mte de art. 218 alin. ( t) şi )
lit c) şj t) C.pen. şi a infracţiunii de vioiare de dornicilit:, prevăzut( de
art. 224 alin. (1) şi (2) C.pen. cu aolicarea arL 77 lit. a) C.pen.
Mai fntâi, se constată că. este vorha de un concun real 'în condiţiile
în care cele două infracţi~ni au fost comise de X şi Y prin acţiuni
distincte înainte de a fi condamnaţi <lefi nifv pentru vreuna dintre e'ce,
existând tm atâtea înfracţ.iunî câte actium au fost săvârşite fart. 38
alin. ( l) teza I C.pen.].
În al doilea rând, trebuie reţinut caracterul eterof!,en al concursului
deoarece infr;_;_cţiunile comise nu sunt de aceeaşi natură, 1mă afectând
inviolabilitatea domîciliului şi, implicit, a libertăţii individuaie şi a
vieţii private a persoanei, iar cealaltă relaţiile sociale referitoare la
libertatea sexuală a unei persoane,
XXilf
 Fişe de Drept penai, Partea speciaiă
Prezentaţi alternativ soluţiile
posibil a fi dispuse, evidenţiind
şi argumentând modalităţile
posibile de individualizare
a pedepsei sau a executării
acesteia.
XXIV
----------------------------------------··---"·---------
În al treilea rând, concursul real este cu conexitate etiologică
deoarece infracţiunea de violare de domiciliu fost comisă pentru
săvârşirea violului [art. 38 alin. (1) teza a II-a C.pen.]. Astfel, se
poate constata că atât infracţiunea mijloc, cât şi infracţiunea scop
sunt comise cu intenţie directă şi că inculpaţii X şi Y au luat rezi'>luţia
comiterii infracţiunii scop (violul), anterior comiterii infracţiunii mijloc
( violarea de domiciliu).
Relativ.la sol11fillt; pe care le poate pronunţa instanţa, trebuie
distins Îlltfe situaţia lpiX şi Y, 1ţ cea a lui Z.
1. Cu privire la inculpaţii X şi Y
[nstanţa va dispune o soluţie de condamnare a inculpaţilor X şi Y
pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de viol şi violarea
de domiciliu, prevăzute de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) şif) C.pen. şi
art. 224 alin. (1) şi (2) C.pen. cu aplicarea arL 77 lit. a) C.pen.
Soluţia de condamnare se impune faţă de limitele de pedeapsă
prevăzute de lege pentru infracţiunea de viol agravai ( de la 5 la 12
ani închisoare) şi de necesitatea asigurării unui tratament sancţionator
unitar al pluralităţii din infracţiuni.
Astfel, instanţa nu va putea dispune o altă soluţie decât aceea de
condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunea de viol.
În aceste condiţii, coerenţa tratamentului sanqionator impune
adoptarea tot a unei soluţii de condamnare şi pentru infracţiunea de
vioiare de domiciliu.
În cazul in care judecata se desfăşoară potrivit procedurii de drept
comun şi nu se reţin circumstanţe atenuante ori incuipaţi.i nu
beneficiază de alte cauze legale de reducere a pedepsei, instanţa
va trebui să dispuaă executarea pedepsei în regim de detenţie.
Dacâ judecata se desfăşoară potrivit proceduni abreviate 'ir; cazlll
recunoaşterii învinuirii şi rm se reţin circumstanţe atenuante ori
inculpaţii nu beneficiază de alte cauze legale de reducere a pedepsei,
ir.stanţa va trebui să dispună tot executarea pedepsei în regim <le
detenţie. Se va putea dispune suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei, mm1ai dacă judecata se desfăşoară potrivit
procedurii abreviate a 1·ecunoaşterii învinuirii şî se reţin ~i alte cauze
legaie de reducere a pedepsei sau circumstanţe atenuante, cu condiţia
ca pedeapsa rezultantă aplicată pentru concursul de infracţiL.ni să nu
fie mai mare de 3 ani închisoare.
2. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z
Mai întâi, instanţa va dispune achitarea inculpatului Z în temeiul
art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II-a C.proc.pen. ca urmare a reţinerii unei
cauze de neimputabilitate în privinţa acuzaţiei de viol.
Apoi, în ceea ce priveşte acuzaţia de violare de ciomiciliu, ia
individualizarea tratamentului sancţionato::: instanţa va avea in vedere
şi faptul că violarea de domiciliu a fost comisă de i.rei persoane
împreună, fiind incidentă circumstanţa agravantă legam prevăzută de
art. 77 lit. a) C.pen. faţă de calitatea de coautori a acestora şi, ţinând
seama de faptul că nonna de incriminare nu cuprinde în conţinutul
său de bază sau agravat această circumstanţă.

Instanţa poate opta între renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea

aplicării pedepsei, suspendarea sub supraveghere şi condamnarea cu
executare în regim de detenţie în funcţie de modalitatea de evaluare
a criteriilor prevăzute de art. 74 C.pen.
 ABREVIERI

alin. = aiinear (ul)

apud =0 citat după
act. articol (ul)
BJ. Revista ,..Buletinul Jurisprudenţei"

B.C. = Revista „Buletinul Casaţiei"

B.C.A. Revista „Buletinul Curţilor de Apel"

C, contra
Curtea de Apel
..
C-.ClV. = Codul civil (Legea nr. 28Î /2009:;
C.D. Culegere de decizii
C.D.P. R0vista „Caiete de Drept Penal"
Curtea europeană/ CtEDO Curtea Europeană a Drepturilor Omului
c:JUE Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
C .J. Revista „Curierul Judiciar"
C.peo. =-
7
Codul penal (Legea nr. 286/2009)
C.proc.pen. Cod!,!l de procedură penalJ. (Legea nr. 135/20 lO)
CodLd de procedură civilă (Legea nr. 134/20 i
C.pen. din 1969 Codul penai din 1969 (Legea nr. I 5/ 1968)
C.proc.pen. din 968 Codu} de procedură pcnaiă din 1968 (Ll':ge-a nr. 29/1968)
Convenţi.a eurnpeană/CEDO Convenţia Europeană pentru Apărarea Dreprunlcr Omului
şi a Libertăţilor Fundamentale
C.S.J. = Curtea S:.1premă de Justiţie
CSîvf = Consiliul Superior al Magistraturii
D.N.A. Direcţia Naţională A.nticorupţie

DCC = Decizia Curţii Constituţionale

Dreptul Revista „Dreptul"
Ed. Editura
e.g. exempli gratia (de exemplu)
HP decizie pronunţată de completut pentru dezlegarea unor probleme
de drept în materie penală
 Fişe de Drept penal. Partea specială

LC.C.J. = Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Jud. = Judecătoria
lit. litera
L.P. Revista „Legalitatea Populară"
LPANCP Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal
(Legea nr. 187/2012)
LPANCPP = Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedură penală
(Legea nr. 255/2013)
M.Of. = Monitorul Oficial al României, Partea I
N.B. Nota Bene
n.n. = nota noastră
nr. număr (ul)
O.O. = ordonanţa Guvernului
O.U.G. ordonanţa de urgenţă a Guvernului.
op. cit. opera citată

p. pagina
parag. paragraf (u 1)
pct. punct (ul)
P.R. Revista „Pandectele Române"
R.D.P. Revista de Drept Penal
R.R.D. Revista Română de Drept
RIL recurs în interesul legii
ş.a. = şi aitele/alţii

s.n. sublinierez:. noastră

Trib. Tribunalul
Trib. Suprem = Tribunal ul Suprem
T.M.B. Tribunalul municipiului Bucureşti

U.E. Uniunea Europeană

urm. = următoare1e
voi. volum (ul)

XXVIII
 _,A" - " - " ""-'' ~, ""-"" _,_" h,_,, • "' - ,, --~-- ,~~~•-"~•---,-r"• -'-"""',,.,"A- •-•--,A•-,,,,_ ,.,, =-"•-·
OMORUL
-.--~A'> - '"""'-"'"'""~' .SO-•>'••-•-~•,••-~,-----~-•·•>A ' S ~,, ••¼,.., ,,.,'> .....
~"-"'.,J:W«'••';.......:a.:.~•...:..r;ll;'.'.r.•,:•..;:,:,~-'lbS...,.,"""''"·~·~~,;;.ll.~',_ţ'-~-f,M:-,;:.>r;~"'4V~,~ll,h',,•,••·••U,,;.._.~,'i ...,!~,~-~"!♦ttr.Mlr,,,/l!:s•--- .......... ......:w•;•,~'-Y/.1flll. .~ : , : t . : ( ~

L DEFINIŢIA LEGALĂ.

Suprimarea cu intenţie a vieţii unei peisoane (art. 188 C.pen.).

ClJVINTE CHEIE

Crimă este o noţiune utilizată pem,u a desemna infraqiunile ceie mai grave, în sistemele de drept în care
rnfraqiuni!e sunt clasificaie in: cmne, delicte şi contravenţii (spre exemplu, în drt:ptul penal francez). În
limbaju: curent, noţiunea de crimă este sinonimă cu cca de infracţiune :;au chiar de infraciiw1e prin care s-a
suprimat viâţa unei persoane (omor simplu sau calificat etc.), însă acest tem1en nu este consacrat din punct
de vedere legislativ. În criminologie, prin crimă se înţelege fapta prevăzută de nonna de incriminare penală.
Paricid este infracţiunea de violenţă în familie săvârşită asupra unui părinte.

1
Omorul

li. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Material

I
a. viaţapersoanei şi relaţiile sociale b. viaţa privită din punctul de vedere al
!
corpul persoa-
în legătură cu dreptul la viaţă; justiţiei penale: nei în viaţă.
t t
► începe: în momentul desprinderii totale a
flitului de corpul mamei;
► se încheie: în momentui morţii cerebrale.
► este o infracţiune monoofensivă;
Pentru o analiză detaliată a obiectului juridic
a se vedea M Udroiu, Sinteze de Drept Penal.
Partea Specială, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
ed. a 2-a, 2021, p. 2-4.

B ..Subiect ·

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

►· orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală
► autor mediat: când autorul acţionează pentru producerea omorului nu neraijlocit, ci chiar prin
intermediul victimei ( de pildă, o persoană dorind să o ucidă pe alta 'ii sugerează că poate iatra
într-un bloc în construcţie pentru a vedea structura apartamenteior, omiţând s2. îi com;inice
victimei că pe- acea intrare plafonul nu fusese fixat definitiv şi există. riscul producerii um,i
accident; dacă victima intră şi imediat se wăbuşeşte plafonul peste aceasta, care lovindu-se la
cap decedează., se poate reţine că autorul mediat a acţionat în scopul suprimării vieţii, profitând
de eroarea în care aceasta se ana cu siguranţa constrncţiei).
2, Pasiv
a. persoana fizică în viaţă; persoana juridică n,1 poate fi subiect pasî v; sub:ectlil pasiv aJ omor,1lt..i
este general şi unic;
b. dacă victima este un membru de familie al infractoruiui (care cunoaşte această caiitate), se
va reţine comiterea infracţiunii de violenţă în familie [art. 199 alin. (1) C.pen.]; ipoteza din
mitologia greacă în care Oedip îşi ucide tatăl fără a avea cunoştinţă de faptul că acesta era
părintele său va fi calificată drept omor, iar nu violenţă în familie;
c. nu este esenţial pentru reţinerea existenţei infracţiunii de omor ca victima descoperită moartă să
fi fost identificată ori să fi fost descoperit locul unde infractorul a ascuns cadavrul (dacă există
prnbe certe că o anumită persoană a dispărut şi că omoml s-a produs);
d, pluralitatea de subiecţi pasivi sau calitatea de femeie gravidă a victimei omorulm poate atrage
reţinerea omorului calificat în condiţiile art. 189 alin. ( 1) lit. f) sau g) C.pen.;
e. consimţământul victimei nu are valoarea unei cauze justificative.
 C Latura obiectivă

l. Element material
► Uciderea unei persoane în viaţă printr-o:
a. acţiune violentă sau neviolentă, exercitată nemijlocit sau indirect (de pildă, prin intem1e-
diul unui animal sau chiar al victimei constrânse);
b. inacţiune ilicită, când autorul se află in postura garantului care are o obligaţie legală sau
convenţională de a acţiona pentru a împiedica producerea decesului.
c. în principiu, acţiunile sau inacţiunile trebuie să fie apte în sine sau contextual să producă
moartea victimei;
d. poate fi comis şi printr-o acţiune îndreptată împotriva psihicului unei persoane (ipoteza
victimei constrânse să se sinucidă).
► infracţiune cu conţinut unic, deschis.

2. Urmarea imediată
► moartea victimei (infracţiune de rezultat);
► decesul poate surveni imediat U11fi'acfiune instantanee) sau cupă trecerea unui anumit interval
de timp U11fracţiune progresivă).

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să existe ş1 să iie dovedită legătura dintre acţiunea sau inacţiunea subiectului activ şi
moartea victimei (a se vedea, pentru o analiză detaliată, şi M. Udroiu, Sinteze cie drept penal.
Partea specială, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2021, p. 17-19).

D.J_atul"a subiectivă .

► intenţia directă sau indirectă.

E. Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

~
posibile, dar
•
a. idonee imperfectă: este posibilă ş1 incriminată;
b. idonee perfectă: este posibilă şi incriminată;
i
în momentul
neinc;·iminate. c. cauze de nepedepsire: desistarea şi împiedicarea producerii morţii.
producerii rezultatului.

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ (.u)

~
,-:te necesar ca victima rnfracţ1unu he incriminată
( ...) 1. sinuci ct:rea w1:1 pers~an: p~•k fi
sa
ca omo'.• deoarece in c,aul a":'stei
o alta persoana decat cea care supnma viaţa;
!nfra?ţi ~
i
m scnnno,
i determinarea sau înlesnirea sinuciderii constituie o infracţiune autonomă.
 Omorul
•
(...) 2. săvârşirea unei fapte din glumă ori în contextul unei farse exclude posibilitatea reţinerii intenţiei -
indirecte şi atrage reţinerea culpei, deoarece atunci când îaptuitorul a lăsat în sarcina providenţei soarta
vieţii victimei, deşi faţă de contextul şi modul de acţiune riscul de a se produce decesul era semnificativ,
se va reţine că acesta a prevăzut posibilitatea producerii urmării imediate şi a acceptat-o;
(... ) 3. producerea unui accident rutier va atrage întotdeauna reţinerea comiterii faptei din'culpă,
deoarece raportat la circumstanţele comiterii faptei accidentul rutier poate fi comis şi cu intenţie
indirectă, nu doar din culpă (de pildă, atunci când conducătorul auto conduce cu o viteză de 150
km/h în localitate trecând la toate semafoarele pe culoarea roşie, context în care loveşte un pieton
care traversa legal pe trecerea de pietoni; sau în ipoteza în care după producerea accidentului, desi se
afla în poziţia de garant, nu intervine pentru salvarea victimei, iar inacţiunea sa se plasează în lanţul
cauzal, conducând la decesul victimei;
(...) 4. în cazul suprimării vieţii unei persoane nu prezintă importanţă în nichm caz scopu! sau
mobilul, deoarece în ipoteza în care omorul este comis din interes material (mobil special) se va
reţine fonna calificată a omorului prevăzut de art. 189 alin. ( l) lit. b) C.pen., iar dacă scopul urmărit la
comiterea omorului este acela ca făptuitorul sau un terţ să se sustragă de la tragerea la răspundere penală
sau de la executarea unei pedepse se va reţine comiterea omornlui calificat prevăzut de art. 189 alin. (I)
lit. c) C.pen. Omorul poate fi comis şi fără vreun mobil sau scop anume, cum ar fi situaţia descîisă de
A. Camus în Străinul cu privire la momentul în care Meursauit, după ce participă la înmonnâ.ntarea
mamei sale, ucide fără vreun motiv anume un bărbat arab prin executarea mai multor focuri de armă.

1. nu constituie omor calificat, ci omor:

a) omorul comis în public;
b) omorul comis profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra [se va reţine circumstanţa
agravantă generală prevăzută de art. 77 lit. e) C.pen.];
c) omorul comis pri::unijloace care pun in pericol viaţa mai multor persoane [ ~;e va reţine c:rcumsianţa
agravantă generam prevăzută de art. 77 lit. c) C.pen.J;

2. se va reţine existenţa omorului şi în caz de error in personam sau de aberratio ictus; în mod
întemeiat s-a reţinut în doctrină (F Streteanu, D. Niţu, op. cit., voL I, p. 442) că nu există o ipoteză
de aberratio ictus în cazul în ca;-e autorul acţionează cu intenţie directă cu privire la victima vizată şi
cu o intenţie eventuală cu privire la victima efectiv lezată, în acest caz trebuind să se reţină o singură
infracţiune intenţionată, iar nu un concurs de infracţitmi;

3. omorul poate îmbrăca atât fo;1na unităţii naturale Je infracţiune, cât şi a unităţii legale ( de pildă,
~nfracţiune progresivă sau continuată);
4. faţă de urmarea imediată produsă şi de modalitatea de afectare a valorii sociale protejate, omorul
în formă consumată nu poate fi considerat o infracţiune continuă; este totuşi posibilă reţinerea unei
forme continue a omorului în cazul în care acesta îmbracă fonna tentată a unei infracţiuni omisive
improprii în care obligaţia legală sau convenţională de a acţiona are caracter de permanenţă.;
5. nu se poate reţine concursul între infracţiunea ele omor şi cea de omor calificat cu privire la aceiaşi
subiect pasiv;
6. Se va reţine comiterea omorului caiificat [art. i 89 alin. ( 1) lit. e) C. pen. ], iar nu a omorului simplu
în cazul în cam autorul mai comisese anterior o infracţiune de omor, omor calificat, ultraj sau ultraj

4
_udiciar - în fonna în care absoarbe omorui, în forma tentativei sau ca infracţiune consumată, fie ca
autor, fie ca instigator sau complice;
7. dacă fapta este săvârşită asupra unui judecător ori procuror aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu
sau dacă fapta este comisă faţă de un judecător, procuror sau un membru de familie al acestuia în scop de
intimidare sau de răzbunare în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale magistratului, se va reţine
comiterea numai a infracţiunii de uitraj judiciar (art. 279 C.pen.); deopotrîvă, se va reţine ultrajul judiciar
şi a..+w1ci când omorul este comis împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei de către acesta;

8. dacă fapta este săvârşită asupra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea
acestor atribuţii, sau dacă fapta este comisă împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie
ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau asupra unui membru de familie al funcţionarului, în scop de
intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, se va
reţine comiterea numai a infracţiunii de uitraj (art. 257 C.pen.);

9. dacă suprimarea vieţii se realizeazft la cererea explicită, serioasă, conştieniă şi repetată a victimei care
suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzato3!'e de .suferinţe permanente
şi greu de suportat, fapta constituie infracţiunea de ucidere la cererea victimei (art . 190 C.pen.);

1O. încercarea de a determina o persoană, prin constrângere sau corupere, să comită o infracţiune de omor
constituie infracţiunea de 'incercare de a determina săvârşirea unei infracţiuni, prevăzută de art. 370 C.pen.;
11. instigatorul va fi tras la răspundere pentru instigare la tentativă de omor şi în cazul în care
autorul se desistă sau împiedică producerea rezultatului, beneficiind de cauza personală de nepedepsire
prevăzută de art. 34 C.pen.;

12. spre deosebire de infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii unde victima are o
minimă libertate de a alege, iar actul sinuciderii îi aparţine în exclusivitate acestei, in cazul omorului
victima este constrânsă să se sinucidă, neavând libertate de voinţă, iar actul de suprimare a vieţii este
comis fie de criminal, fie de acesta împreună cu victima;
13. în doctrină [T Toader, Drept penal, Partea Specială, voi I, Ed. Universu! Juridic, BLicureşti,
2019, p. 35 j s-a arătat că tentativa de omor se deosebeşte de vătămarea ci>rporală (şi implicit cte
loviri:e sau alte violenţe) sub aspectul !atu.îi subiecti~ve .,în sensul că în timp ce la tenta(va de omor
starea de pericol pentru viaţa victime] îi este unputabilă făptuitorului, având Ja bază imenţia de a. ucide
victima, la vătămarea corporală nu există o atare intenţie, ci aceea de vătămare corporală, iar starea
de pericol îi este imputabilă făprnitomlui pe bază de intentie depă~ită. Pentru delimitarea ce]or două
infracţiuni se impune a fi avute în vedere toate 1mprejurările în care a fost savărşită fapta, cum sunt:
obiectul v11lnerant folosit, intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizată şj urmftririle produse,
împrejurări semnificative cu privire la poziţia subiectivă a tâptuitomlui";

14. pentru a se reţ.ine comiterea omorufoi cu intenţie indirectă este necesar mai intâi ca în urma
actiunii/inactiunii autorului să se producă urmarea irnediată. iar în al doilea rând c.1 autorul să fi
prevăzut că urmarea imediată este posibil să se producă în urma acţiunii sau inacţiunii sale şi, cu toate
acestea, să fi decis să comită fapta acceptând riscul producerii unei astfel de urmări; pentru a reţine
comiterea infracţiunii de ucidere din culpă va fi însă necesar să se constate, pe de o parte, că acuzatul
a prevăzut riscul ca prin actiunea/inacţiunea sa să se producă decesuî unei persoane, iar, pe de altă
parte, că acuzatul şî-a asumat în mod nejustificat acest risc în mod conştient, fără. a accepta posibilitatea
producerii acestuia (a se vedea, pentru o analiză detaiiată, şi M Udroiu, Sinteze de drept penai. Partea
specială, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2021, p. 36-40);
 Omorul

15. dacă a survenit moartea victimei, se va distinge intre infracţiooea de omor şi cea de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte, în principal, în funcţie de unnătoarele criterii: zona unde au fost aplicate loviturile
(vitală sau nevitală); aptitudinea obiectului cu care au fost aplicate loviturile de a produce moartea; numărul
şi intensitatea loviturilor aplicate; vârsta sau starea de sănătate a victimei; este important de avut în vedere
faptu! că, spre deosebire de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în cazul infracţiunii de
omor, acţiunea sau inacţiunea este aptă să producă decesul şi este comisă cu intenţie. În doctrină [T Dianu,
Infracţiunea de omor şi infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Delimitări în teorie şi
practică (I şi II), în S.CJ. nr. 4/1987, p. 349-352 sau Bogdan/Şerban, Penal special 1, p. 41 şi 42] au mai
fost învederate şi o serie de deosebiri sub aspectul laturii obiective cantonate la nivelul elementului material
(în cazul omorului, actele de executare fiind apte eo ipso să producă moarte (idonee să producă decesul), în
timp ce la infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, actele de executare nu provoacă, în mod
obişnuit, prin ele însele, însuşi rezultatul letal), ori al legăturii de cauzalitate (în ipoteza omomlui procesul·
cauzal fiind linear, în vreme ce la infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu se poate reţine
acest caracter în condiţiile incidenţei unor factori cauzali (externi) preexistenţi, concomitenţi sau ulteriori;
16. prin decizia l.C.C.J. nr. 35/2008 s-a apreciat că în ipoteza în care obiectul material al infracţiunii
de profanare de morminte este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului,
urmăreşte ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reţine în concurs real infracţiunea de omor
şi infracţiunea de profanare de morminte;

li. în doctrină (V Dongoroz ş.a., în Explicaţii III, p. 183) s-8. susţinut că „existenţa legăturii de
cauzalitate nu este condiţionată de suficienţa acţiunii de ucidere, de a produce prin ea însăşi moartea
; victimei, fiindcă nu este vorba de o cauzalitate exclusivă, ci de o legătură de cauzalitate. Acţiunii de
ucidere i se pot adăuga şi alte cauze preexistente, concomitente sau survenite, tără ca acestea să excludă
legătura de cauzalitate atunci când se constată că în complexul acestor cauze fără intervenţia acţiunii
de ucidere moartea victimei nu s-ar fi produs (de exemplu, în cazul când victima era bolnavă sau când
au survenit complicaţii ca urmare a neglijenţei vîctimei sau a celor în îngrijirea cărora se afla aceasta).
Dacă moattea este datorată însă exclusiv altor cauze decât acţiunea de ucidere a făptuitorului, fapta
acestuia va constitui numai o tentativă de omor".

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Explicaţi deosebirile existente între tentativa la infracţiunea de omor şi infracţiunea de vătămare

corporală.

2. Care este cea mai mică pedeapsă pe care o poate primi soţul care comite o tentativă la infra<.>-
ţiunea de omor îc stare de p;:-ovocare în caz~11 în care este judecat potrivit procedurii abreviate a
recunoaşterii învinuirii?

3. Este posibilă obţinerea unei condamnări la pedeapsa închisorii a cărei executare să. fie suspendată
sub supraveghere în cazul comiterii unei tentative de omor?
4. În cazul în care uciderea unei persoane are loc prîn otrăvire, caracterul letal al substanţei folosite
poate fi evaluat şi in abstracto?

JURISPRUDENŢĂ

1. Coautoratul la omor. Există coautorar la omor e>ri de câte ori mai mulţi făptuitori săvârşesc în mod intenţionat
împotriva unei persoane acte specifice de violentă de natură să-i cauzeze moartea. Se produce, într-un anume tel, o
--~-
- - -6- - - - - - - - -
_.,, _____ ,,._,,_,, _____________________
 distribuţie a acţiunilor, unele de intensitate mai mare, ·altele mai mica, dar toate orientate spre aceeaşi finalitate:
suprimarea vieţii persoanei. Ea dirijează actele fiecărui coautor, stabilind caracterul de faptă unică realizată de toţi
împreună, indiferent dacă contribuţiile sunt simultane sau succesive, în acelaşi loc sau în locuri diferite. Pentru ca unul
dintre coautori să răspundă pentru omor, el trebuie să fi săvârşit împotriva victimei, direct sau indirect, activ sau pasiv,
un act de violenţă. În acelaşi timp, actul de violenţă al făptuitorului nu trebuie să acopere în întregime sfera actului
tipic, căci el nu se priveşte izolat, ci în raport cu totalitatea actelor săvârşite de coautori. Cu aite cuvinte, :fiecare act
de violenţă conţine un dinamism propriu, fizic şi psihic, prin care participă la fapta în ansamblu, demonstrând astfel
unitatea structurală a acesteia. Potrivit doctrinei juridice, condiţiile coautoratului sunt: a) unitatea indivizibilă a acţiunii or
mai ..;:mltor făptuitori; b) cooperarea subiectivă a făptuitorilor. Îu cele mai multe cazuri. contribuţiile coautorilor sunt
inegale, în sensul că numai unul sau o parte dintre aceştia săvârşesc acte specifice de ucidere, iar ceilalti săvârşesc acte
care, fo sine, nu posedă eficienţa necesară rezultatuiui. dar se află în strânsă interdependenţă cu primele, completându-
ic. Dacă s-ar privi fracţionat contribuţiile, nu s-ar realiza nimic concludent asupra sensului juridic al coautoratului.
Jurisprudenţa a confirmat, în mod constant, acest punct de vedere. Astfel, au caracter de acte de coautorat la omor: lovire;:;
victimei cu cuţitul, chiar dacă nu a p:-ovocat decesul acesteia, dar a fost de natură să slăbească puterea de rezistenţă
~i de apărare, permiţând celuilalt inculpat să aplice lovitura mortală; aplicarea de lovituri peste spate, în timp ce alt
inculpat loveşte victima 'in cap; lovirea victimei cu obiecte şi cu picioarele, ceea ce a contribuit la înfrângerea rezistenţei
acesteia şi a posibilităţii de apărnre; în general, acţiunile care sunt conjugate şi indispensabile comiterii infracţmnîi
de omor. Imobilizarea victimei, pentru ca un alt făptuitor să fie in măsură să-i apiice lovitura mortală, exprimă fortă
şi dinarni~;rn într-un moment decisiv şi, ca urmare, constituie, împreună cu acţiune? dt ucidere, o unitate :nctivizibiiă
!n ]oe ca infractoru; singur să Juptc cu victima, să-i învingă rezistenţa şi apoi să-i aplice lcvitura mortală, un coa:-ltct.,
sat.: mai mulţi, imobilizează victima chiar în momentd în care un altul aplică acea lovitură. Ca urmare, ac1ivitatea
de imobilizaîe a victimei este iegată direct şi nemijlocit de activitatea care constituie latura obiectivă a infracţiunii
de omor. Unitatea actiunii de imobiiizare a victimei cu acţiunea de ucidere, efectuată de alt coinculpat, se axează pe
caracterul indispensabil al primei acţiuni, fără de care cealaltă actiune nu ar fi posibilă. De fapt, imobilizarea victimei în
momentu! de pericol maxim pentru viaţa ei echivalează cu un adevărat act de violenţă, susceptibil de a cauza moartea
at;elei victtme. Aşadar, toate contribuţiile care au legătură între ele, fiind conjugate şi unilicate într-un ansamblu specific,
oneni.at spre realizarea uciderii persoanei, au caracter de acte de coautorat la omor. Nu are relevanţă, din punct de vedere
al cauzalităţii juridice, care dintre actele săvârşite de coautori a provocat leziunea care, în fi.na!, a cauzat moartea victimei,
ciic1 ceea ce caracterizează coautoratul este unitatea acţiunilor, capacitarea lor de a se integra aceiuiaşi sistem s:au model
de expiicaţie. Coautorul nu acţionează singur, ci in cooperare cu alt făptuitor (sau mai mulţi). Ca atare, coautorul trebuie
să urrnă.rească şi să accepte producerea rezultatulw cauzat nu numai de acţiunea ci de totalitatea acţiunilor, ceea ce
presupune că el i,ebuie „ă cunoască celelalte acţiuni şi tinaiitatea lor şi, în mod conşt1ent, sa-şi orienteze 2ctivitatea astfel
încftt să ;:,e integreze fmaJi1ăţii în a11samblu. Elementul cooperării subiective -- adică reprezentarea totalităţii acţiunilor
,i V'Jtnţa de a se realiza, prin efo;-111! comun, activitatea cte ucidere a unei persoane se obţine din analiza împreJurăriior
b cr.re fapta a fost comisă. în situaţiile în care, după o inţelegere cxpresă sau tacită, toţi făptuito~ii atacă victima ~i 7;
ap!ici:J lovituri sau acţionează într-o modaiitate care, ÎD ansamblu, î1 cauzează moartea, nu mai are relevanţă împr<:jurarea
l'.;; uncie lovituri au fost de mai mică gravitate şi nu puteau - singure să producă rezultatd, căci intenţia de coautori la
,!Hnr ,ezultă din materialitatea actelor săvârşite. Aceeaşi situaţie este 9~ Yn (;a.:wl în care, fără consens prealabil, unul
dir,tTe încu!pa1i acţionează agresiv, cunoscând inten;ia celorlalţi şi asoc imdu-se astfoi conştient ]a realizarea uciderii
(LC.CJ ., secţia penală, decizia nr. 300/20 î 2 ).
2. Coautorat vs. complicitate la omor. Fapta participantului la săvârşirea infraqiumi de omor de a foiost împotriva
victimei un spray paralizant, unr,ată de lovirea repetată a acesteia de către cel de al doika participant cu un corp dur
asupra zonei capului, cauzându-i leziuni care au dus la deces, constituie coautorat la omor, iar nu complicitate. Soh,ţig
se im1June ţinând seama că rriptuitorii au acţionat împreună, conjugat, amândoi mtrârid în casa vi;;timci înam1aţi, unui cu
un spray paralizant, iar cel de al doilea cu o bară metalică, ambele folosite 1a suprimarea vieţii persoanei (C.S.J ., secţia
penală, decizia nr. 1262/1997).
3. Tentativa la complicitatea la omor. În cauză, probele nu au confinmtt dincolo de orice echivoc că strigătele
inculpatei C.S. ar fi fost auzite de inculpaţi şi că aceste strigăte ar fi avut vreun rol în continuarea agresiumi din panea
autorilor FC. şi F.M., care nu au sosit la faţa locului împreună cu C.S. (aceasta sosise la faţa locului !a finalul incidentului)
şi care, 1n aplicarea lovituriior, au fost determinaţi de alte motive (starea confiktuala dintre cele două famiiii şi incidentul
.t anteriu,- din cursul aceleiaşi zile), fără nicio legătură cu îndemnurile inc1lpatei. b condiţiile în care nu s-a dovedit nki
existenta unei coeziuni psihice între complice şi autori şi nici că strigăteie ar fi contribuit in fapt la comiterea omorului de
Omorul

către autori, că acestea s-ar fi concretizat în îndemnuri şi încurajări care să fi determinat efectiv pe autori să continue actele
de agresiune asupra vîctimei, fapta inculpatei C.S. nu poate fi calificată decât ca o tentativă la complicitate. Or, legea penală
nu incriminează în ait. 48 C.pen. nici „încercarea de a înlesni", nici „încercarea de a ajuta" la săvârşirea unei infracţiuni,
ci „înlesnirea" sau „ajutorul", adică acele acte de complicitate care au fost duse până la capăt şi care şi-au produs efectul,
adică au contribuit efectiv la săvârşirea faptei de către autori (C.A. Oradea, secţia penală, deciziam·. 690/2017, nepuplicată).

4. Complicitate morală la omor. Inculpatul se face vinovat de complicitate morală la infracţiuni ie săvârşite de soţia
sa, G.F., mai puţin infracţiunea de uz de fals. Pentru existenţa complicităţii nu este necesar ca cel care ajută sau înlesneşte
comiterea faptei să dorească să coopereze la săvârşirea acesteia,.fiind suficient să accepte că, prin activitatea sa, fie ea
şi pasivă. contribuie la comiterea infracţiunii. În acest sens, instanţele de fond şi apel au avut în vedere declaraţiile
celor două persoane vătămate, coroborate cu raportul de evaluare psihologică întocmit de fundaţia „Salvaţi Copiii" care
a stabilit că depoziţiile minorilor sunt veridice. Or, din declaraţiile persoanelor vătămate a rezultat că inculpatul G.M.
cunoştea despre violenţele exercitate de către soţia sa asupra celor doi copii, situaţie de fapt ce nu mai poate fi schimbată
în recurs. Activitatea de complicitate a inculpatului nu a vizat acţiuni directe, nemijlocite, ale saie, c1 adoptarea unei
atitudini pasive, pe care a avut-o pe o perioadă îndelungată, împrejurare prielnică pentru a-i crea coinculpatei, 'in calitate
de autor al faptelor, o stare psihică favorabilă comiterii infracţiunilor. Astfei, deşi inculpatul avea cunoştinţă de săvârşirea
actelor de violenţă asupra celor doi minori şi avea posibilitatea de a împiedica continuarea lor, prin sesizarea autorităţilor
publice competente, nu a efectuat niciun demers în acest sens, inacţiunea sa încurajând-o pe inculpată în punerea în
executare a rezoluţiei infracţionale, tocmai prin această atitudine tolerantă (I.C .C.J ., secţia penală, decizia nr. l 998/20 J 4 ).
5. Inexistenţa actelor de complicitate ia omor. Simpla prezenţă a unei persoane, aflate ;mpreună cu autorul
omorului la locul săvârşirii infracţiunii, nu constituie complicitate, atâta vreme cât nu a exis:at înţelegere între ea şi autor
de a înlesni sau a,juta la comiterea faptei şi, totodată, nu a cunoscut şi nici prevăzut că acesta va săvârşi un omor (Trib.
Suprem, secţia penaiă, decizia nr. 94/1987).
6. Modalităţi de comiiere a elementului material. Latura obiectivă a infracţiunii de omor trebuie analizată nu
numai sub aspectul acţ1unii de lovire a victimei, dar şi sub acela ai omisiunii, cu intenţie, de a incerca să o salveze, deşi
ştia că a proiectat-o în bazin şi că starea în care se afla îi diminua mult posibilitatea de :i se salva (Trib. Suprem, secţia
penală, decizia nr. 1851/1979).
7. Tentativă la omor vs. infracţiune contra integrităţii corporale. Lovirea unei persoane cu gâtul tăios al unei
sticle, cu urmarea unor plăgi care, după suturare, au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale şi care, potrivit actelor
medico-legale, nu au pus în primejdie viaţa victimei constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea de
lovire sau alte violenţe, deoarece într-o atare situaţie numai datorită întâmplării rezul1atul letal sau periculo~ pentru viuţă
nu s-a produs. Faţă de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată şi mtensitatea ioviturii care a produs
cele două plăgi nu se poate susţine că inculoatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezt:ltat pe
care cel puţin 1--a acceptnt şi care a fost evitat numai datorită întâmpiării (I.C.C.J., secţia penalii, <!ecizia nr. 1570/2,)05).
8. Omor cu intenţie indirectă. Îngrădirea unui teren cu un cahiu etec1;ic neizolat, pus sub tensiunea de 220 V,
urmată de atingerea cablului de către o persoană, cu consecinţa electrocutării acesteia şi producerii unor grave leziuni.
vindecate în urma interv.::nţiei medicale, constituie tentativă !a infracţiunea de omor cu intenţie indirectă (C.S. r., secţia
penală, decizia nr. 1946/1996).

9. Omor cu intenţie indirectă vs. ucidere din culpă. 9.1. Fapta inculpatului întruneşte c)ementele constitutive ale
infraqiunii de omor prevăzute de art. l 88 alin. ( 1) C.pcn. Din probeie existente la dosar nu rezultă 'in niciun moment că
victima cunoştea sau putea să cunoască că inculpatul va aprinde o brichetă lângiI ea. Este cert că în cadrul colectivului
angajaţii făceau glume în sensul că se stropeau cu spirt, îns,:'i niciodată aceste glume nu au constat în acţiuni de genul celor
întreprinse de inculpat. Fapta efectivă a acestuia nu a constat în a turna spirt peste victimă, această acţiune fiind rt:alizată
de numitul I.G. şi acceptată de victimă 'in considerarea faptuiui că se înscria in tipa~ul glumelor obişnuite de pe şantier, ci
în aprinderea brichetei, gest pe care victima nu l-a cunoscut şi cu atât mai mult nu l-a acceptat. Trebuie remarcat că. din
declaraţiile martorilor oculari rezultă că acţiunea inculpatului de a aprinde bricheta lângă victima peste care se turnase spirt
s-a derulat într-un interval foarte scurt de timp, care nu a permis acesteia să întreprindă nimic pentru a se apăra sau pentru a
evita producerea incendierii, lipsa sa de reacţie neputând fi echivalată cu o acceptare a unui asemenea gest şi, prin urmare,
nedemonstrând că ea a cunoscut şi a acceptat săvârşirea faptei în asemenea condiţii (C.A. Craiova, secţia penală, decizia
nr. 1511/20 i 5). 9.2. Criteriul de delimitare a acestor două fom,e ale vinovăţiei are în vedere faptul că, în vreme ce în cazul
intenţiei indirecte autorul adoptă faţă ele rezultatul mai grav o atitudine de expectativă pasivă, indiferentă, în aşteptarea
producerii rezultatului care îi apare posibil şi chiar eventual, în ipoteza culpei cu previziune, autorul care face o evaluare
uşuratică a posibilităţii evitării rezultatului va adopta o atitudine de preîntâmpinare activă a producerii acestuia, uşurinţa sa
constând tocmai în evaluarea greşită a aptitudinii unor factori obiectivi şi subiectivi pe care mizează. În cazul când speranţa
în neproducerea .rezultatului vătămător sau periculos s-ar întemeia pe o întâmplare, pe un eveniment care ar putea să se
producă, dar care în realitate m1 are loc, aitfel spus, pe hazard, nu ne mai găsim în faţa uşurinţei, ci a intenţiei indirecte,
fiind vorba practic de acceptarea de către făptuitor a riscului producerii rezultatului. În materia accidentelor de circulaţie
se reţin, de regulă, ca astfel de împrejurări obiective pe care se fundamentează convingerea autoruiui privind neproducerea
rezultatului performanţele maşinii, experienţa şi abiiitatea în conducere a şoferului, ora târzie şi lipsa traficului ori a pietonilor
etc., chiar dacă, la o analiză obiectivă, ele se relevă insuficiente. Cu toate acestea, în unele situaţii, din cauza gradului ridicat
de risc ai activităţii, aceste împrejurări obiective pe care s-ar putea fundamenta convingerea autorului privind neproducerea
rezultatului sunt co!lsiderate ab initio ca insuficiente, întrucât riscul creat este vădit prea mare pentru a putea fi acoperit fn
mod rezonabil de aceste împr~jurăr;_ ( ... ) În speţa de fată, Curtea constată că, deşi iniţiai se poate reţine că, la momentul în
care a ajuns în patiea de sus a podului şi i-a apărut în câmpul vizual semaforul şi intersecţia, inculpatul putea aprecia în mod
uşuratic că poate trece pe cuioarea roşie a semafrlruiui înainte de a intra în interseqie maşinile din lateral care aveau verde
la semafor, ulterior împrejurările s-au modificat, în sensul că în faţa sa s-au oprit la semafor un tramvai şi 4 autoturisme
pc fiecare bandă, au trecut mai multe secunde de când semaforul avea culoarea verde pentru autoturismele care puteau
veni din lateral şi, cel mai important, deplasarea pe contrasens i-a blocat total vederea spre partea dreaptă a intersecţiei.
Este evident faptul că, în momentul suprapunerii tuturor acestor împrejurări de fapt, inculpatul a fost pus în faţa unei noi
cvaluiki 111 urma căreia a luat hotărârea de a-şi continua depiasarea cu o viteză ce a ajuns înainte de impact la 96 km/L,
tiiedu-i indiferent dacă va produce uciderea participanţiior la trafic ori a celor din imediaia apropiere, rezultat care. din ae;eJ
; n<'m1ent, depindea ca realizare sau nerealizare doar de hazard ori r10roc, această din urmă hotănîre caracterîLând şi fon.rw. de
vit1ovă(ie cu care a acţionat inculpatul, şi anume intenţia indirectă. Curtea constată că atitudinea indiferentă a inculpatului şi
acceptarea uciderii unor persoane şi chiar a proptiei persoane nu a fost una singulară, ci a caracterizat şi acţiuni ie anterioare
ate inculpatului, când doar norocul a făcut să nu producă alte victime. Concluzionâncl, Curtea, raliindu-se la aprecierea
Jâcută prin rechizitoriu, constatâ câ inculpatul, prin nerespectarea celor mai importante reguli de circula/ie, respecti-.;
:·ircufând cu o vitezâ cu mult peste cea legală în localitate. trecând linia continuă şi conducând pe distanţe semnificative pe
contrasens şi, cel mai periculos, intrând in intersecţie pe culoarea roşie a semaforului, a transformat autoturismul într--o
ormii a crimeiJiindu-i indiferente urmările grave previzibile, şi anume uciderea ori/şi vătdmurea unor persoane (C.A. Iaşi,
secţia penală, decizia nr. i 78 din 14 martie 20 l 8, nepubîicată).

lO. Tipicitatea subiectiYă la omor. Intenţia de a ucide se dedur:e din următoarele fmpre/urâri defapt: l. folosirea unui
instrument apt să producă decesul: un cuţit cu o lamă de 20 cm lungime şi 2 cm lăţime; 2. locul sau regiunea corpt1rală în care
:,-au aplicat loviturile: inimă; 1 numărul şi intensitatea lovituriior: o singurf1 lovitură cu inte11Sit;1te mare şi adâncime profundă,
iarna cuţitului trecând prin peretele toracai parastemal drept, lobul superior al plămânului ,îrepi, partea dreaptă a pericardului şi
ajnngfmd în atriul drept; 4. alte îrnprejurări preexistente, concomitente sau subsecvente: consume! de băuwri alcoolice atât t'.,'
cfitre inculpat~ cftt şi de către victiină. (:aracteri~;tic intenţiei este pre\1ederea de că!re făptuitor~ rezuitatu1ui faptei„ reprezentarea
m;:;Hlaiă el l'ezultatu!ai faptei. Elementul subiectiv al infracţiunii se deduce din întreaga wnchrită G inculpatuhd, făcându-se
u r1preciere globală a tuturor circumstanţelor de comitere a faptei. Atitudinea fiiptuitDmlui trehuie raportată la rezultatul reai
produs. Existenţa 1ntcnţie: indirecte presupune sf1vârşirea unei fapte susceptibile să producă cd puţln două rnzultate, dintre care
unul este unnărit şi altu! este doar acceptat, în speţă inculpatul a dorit sâ facă victima să piece din bucătărie făcând în acest scop
un gest larg, cu mâna in care avea cuţitul, către victimă, Jovind-•o pe victin:ă 1'11 inîmi"L Făptuit1:irut acţionează cu imenţie nu
numai atunci cfind prevederea rezultatului constituie însuşi scopul acţiunii sale, dar şi atunci când prodc1cerea rczutrnluh11 esle
privită ca un mijloc necesar sau însoţitor ai rezultatului urmărit. În consecinţă, intenţia indirectă există atunci când făptuitorul
care prevede rezultatul sociaimente periculos al faptei sale, deşi nu um1ăreşte producerea acelui rezultat, săvârşeş!e fapta
acceptând •;:ventualitatea producerii lui (I.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 227/20 l 3).
1 l. Punerea în primejdie a vieţii. În accepţiunea juridică. punerea în primejdie a vîe1ii persoanei constă 1n crnarea
unui pericol iminent pentru viaţa persoanei, prin punerea în executare a unei acţiuni apte de a produce suprimarea vieţii
acesteia şi caracterizată de intenţia specifică de omor. În accepţiunea medico-legală, ea constă in crearea unu; pel'icol
iminent pentru viaţa persoanei, generat de natura şi gravitatea vătămărilor produse prin fapta comisă, important fiind ca
lcLiunea să poată determina moartea persoanei, indiferent de modul de indepărtare a pericoiului, respectiv prin tratament
sau reactivare organică crescută. Astfel, aprecierea medico-legală în legătură cu puneîea în primejdie a vieţii nu poate
constitui prin ea însăşi un criteriu de încadrare a faptei în tentativ[1 la omor, ci cel mult un eiemen1. de fapt ce urmează
a fi co~oborat în mod obligatoriu şi cu alte circumstanţe re::-Je şi persm~ale, respectiv intenţie, regiune corporală vizată,
numărul loviturilor, instrumentuî utiliza~'' (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 480/21.12.2015).
 OMORUL CALIFIC

I. DEFINITIA LEGALĂ si COl\-IENTARIU INTRODUCTIV

> ,

Este calificat omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări:

a. cu premeditare;
b. din interes material;
c. pentrJ a se sustrage ori pentrn a sustrage pe ,;.Jtd de la tr~;gi:;rea !a răspundere penală Sc,c de la
executarea unei pedepse;
d. pentru a iniesni sat, a ascunde săvârşirea altei infracţittni;
e. de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tcotativii la infracţiunea
de omor;
f. asupra a două sau mai multor persoane;
g. asupra unei femei gravide;
h. prin cruzimi.
Toate elementele de analiză de la structura infracţi1.:nii de omor lobiect (juridic şi material), subiect (activ
şi pasiv), latura obiectivă şi sl!biecfvă, fonne (acte de pregătire, tentativă, consumare)] sunt valabile şi cu
privire la această variantă agravată a omotului.
Caracternl mai grav este dat de cele 8 elemente circumstanţiale agravate enumerate mai sus, care califică omorul.

10
 II. EXPLICAŢII ALE CIRCUMSTANŢELOR DE AGRAVARE
_-,--,-----------------------------------
Constituie omor calificat- uciderea unei persoane (prin acţiune sau inacţiune) în următoarele circumstanţe:
a. cu premeditare (asasinatul);
► Practica judiciară a consacrat necesitatea întrunirii următoarelor condiţii:
i) luarea rezoluţiei infracţionale cu un interval de timp înaintea comiterii activităţii infracţio-­
nale în care infractorul să fi reflectat în legătură cu comiterea faptei (acţiune sau omisiune);
ii) rezoluţia infracţională să se obiectiveze, în principiu, în diferite acte de pregătire mate-
riale sau morale;
► săvârşirea faptei din răzbunare nu implică întotdeauna existenţa premeditării;
► poate fi reţinută şi în caz de aberratio ictus sau error in personam;
► reprezintă o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra celorlalţ; participanţi decât în
măsura în care au cunoscut-o;

b. din interes material;

► omorul este săvârşit cu un mobil special, acela al obţinerii de către făptuitor, ulterior săvâr-·
şini faptei, fn mod direct şi pe cule aparent legală, a unei sume ele bani sau a altui folo1; de
natură patrimonială; din probe trebuie să rezulte că, la momentul comiteri] acţiumi sau macţiunii
infracţionale, autorul acţiona cu acest mobîl (de pildă, dobândirea vocaţiei succesorale);
► foiosul material llli poate fi în niciun caz obţinut în contextul spaţio-tempora~ al săvârşirii
omorului; în cazul în care omorul ar fi săvârşit în vederea însuşirii prin mijloace violente a unor
valori, bani sau lucruri se va reţine numai agravanta de la art. 189 alin. (]) lit. d) C.pen. (în
concurs cu infracţiunea de tâlhărie), deoarece foi osul material se obţine concomitent cu săvâr­
şirea faptei sau imediat după comiterea acesteia;
:,., nu are relevanţă dacă folosul material a fost efectiv obţinut ori dacă acesta este al unui tei1:
► nu are importanţă dacă mobil special a existat anterior sau a survenit în timpul executării infracţiw1ii;
}- nu se va reţine această agravantă dacă omorul este săvârşit cu alt mobil ori dacă la comhereh
faptei autorul nu a avut vreun mobil special, chiar dacă ulterior faptui:ornl obţine un folos
material ca. um1are a morţii victimei;
► se poate comite <:u mtenţie directa sau indirectă;
-,, poute fi reţinută şi în caz de aherratio ictus sau error in perso!lam,'
► este o circumstanfâ personalâ, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi, cu excepţla
situaţiei în care toţi participanţii au acţionat cu acelaşi mobil;

c. pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe alml de la tragerea la răspundere penală sau de !a
executarea unei pedepse;
► agravarea răspunderii penale pentru omor este legată de scopul urmălit de făptuitor;
iv
► sustr.-:igerea de la tragerea la răspundere ~cc noţiune complexă ce p11veşte deopotrivă sustragerea
;u
de la urmărire în cazul infracţiunilor flagrante, de la aducerea cu mandat la organele de urrnărire
penală, precum şi sustragerea de la activitatea de unnărire penală, de la procedura de arestare
1l.
preventivr1/arest la domiciliu sau de punere in executare a unui rnandat de a.restare preventivă emis
ie gal de judecătorul de drepturi şi 1ibertăţi sau de instanţă ori sustragerea de la judecata în primă
instanţă ori în căile de atac etc.;
► executarea unei pedepse executarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viaţă în regim de
detenţie ori a pedepsei amenzii dispuse în baza unei hotărâri definitive; pentru idemitate de
rafiune fapta poate fi comisă şi în scopul sustragerii de la executarea unei măsuri educative;
----·~-----------------------~ 11
Omorul calificat

► calitatea specială a subiectului pasiv poate atrage reţinerea ultrajului sau a ultrajului judiciar;
► se poate comite cu intenţie directă sau indirectă;
► este necesar ca scopul sustragerii să fie numai urmărit, nu şi realizat efectiv;
► este o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi, cu excepţia
cazului în care toţi participanţii au urmărit acelaşi scop. ·
d. pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea aitei infracţiuni;
❖ agravarea răspunderii penale pentru omor este legată de scopul urmărit de făptuitor;
❖ ipoteza 1: omorul (infracţiunea mijloc) trebuie să fie săvârşit pentru înlesnirea săvârşirii unei
alte infracţiuni (infracţiunea scop) - orice infracţiune (comisă sau care urmează a fi comisă);
► nu este necesar ca infracţiunea scop să fi fost efectiv săvârşită; esenţial este ca scopul
comiterii infracţiunii să existe la momentul săvârşirii ornornlui;
► nu prezintă importanţă dacă autorul celeilalte infracţiuni este însuşi autom! omorului sau
o altă persoană a cărei activitate infracţională este înlesnită de autorul omorului;
► nu este relevant dacă subiectul pasiv al infracţiunii de omor este diferit de cel al infrac-
ţiunii scop ori dacă ambele infracţiuni au acelaşi subiect pasiv;
► dacă aceeaşi persoană comite atât omorul, cât şi infracţiunea pentru înlesnirea căreia a ft,st
comis omorul, se va reţine un concurs real cu conexitate etiologică între infracţiunea de
omor calificat şi cea comisă mai uşor ulterior omorului;
❖ ipoteza 2: omorul este săvârşit pentru a ascunde comiterea anterioară a unei infracţiuni (indife-
rent de fonna de participaţie penală);
► nu se va reţine această modalitate atunci când omornl este comis doar pentru ca fâptuitorul
să işi asigure scăparea;
► se va reţine existenţa unui concurs real cu conexitate consecvenţională între infracţiunea
de omor calificat şi infracţiunea comisă anterior dacă sunt comise de aceeaşi persoană;
► poate fi reţinută în concurs cu favmizarea tâptuitorului;
► se poate comite cu intenţie directă sau indirectă;
► este o circumstanfă personală, care nu se răsfrânge asi1pra celorlalţi participaati. cu excepţia
situaţiei în care toţi participanţii au acţionat cu acehişi scop.
e. de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infrac-
ţiunea de omor:
► făptuitorul trebuie să mai fi săvârşit anterior o infracţiune de omor. omor calificat ori o altă
infracţiune complexă care absoarbe omorul ori omorul calificat, fie în forma tentativei, fie ca
infracţiune consumată, indiferent c!e frJrma de participaţie;
► faptele de omor sunt săvârşite în împrejurări diferit<", nu în aceeaşi împrejurare;
► nu se va reţine această agravantă dacă:
i) în privinţa omorului anterior există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
ii) Infracţiunea ante:--ioară este cea de îoviri sau vătâ:nări cauzatoare de moarte ori o altă
infracţiune care a avut ca urmare praeterintenţionată moartea, uc1derea din culpă,
uciderea la cererea victimei, uciderea ori vătămarea nou-născutului de către mamă;
► prin decizia nr. 17/HP/2018, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, în cazul sfivârşirii unei
noi infracţiuni de omor sau tentative la infracţiunea de omor, reabilitarea ori împlinirea termenulu:
de reabilitare cu privire la persoana condamnată definitiv care a comis anterior o infracţiune de
omor sau o tentativă ia infracţiunea de omor nu împiedică reţinerea elementului circumstanţial
agravant prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen.;
 ► este o circumstanfă personaiă, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi decât în cazul
în care şi aceştia se află în situaţia de a fi săvârşit anterior o infracţiune de omor sau o tentativă
la infracţiunea de omor.
f. asupra a două sau mai multor persoane;
► activitatea infracţională trebuie să fie îndreptată împotriva a două sau mai multor persoane şi să aibă
ca rezultat decesul a cel puţin două dintre acestea, în aceeaşi împrejurare ori cu aceeaşi ocazie;
► poate fi comis printr-o acţiune/inacţiune unică, sau printr-o pluralitate de activităţi realizate în
condiţiile unităţii de împrejurare (spaţiu şi timp);
Ipoteze:
1. decedează două sau mai multe persoane ( atât în cazul în care acestea sunt singurele vizate,
cât şi în ipoteza în care alte victime vizate supravieţuiesc) un omor calificat prevăzut de
art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen.;
l
2. nu decedează nicio persoană~. o tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. f)
C.pen.;
3. decedează o persoană, iar cealaltă nu (2 persoane atacate) concurs real între infracţiunea
de omor simplu/calificat, cu excepţia lit. f), şi tentativă la ,)mor simplu/calificat, cu
,t
excepţia lit t);
e
4. decedează o persoană, în vreme ce alte două sau mai multe persoane supravieţuiesc~
omor simpli1/calificat, cu excepţia lit. f), în concurs Cl~ tentativă la infracţiunea prevăzută
de art. 189 alin. ( J) lit. f) C.pen.
► î11 cazul în care se produce decesul a două sau mai multor persoane, nu va putea fi reţinută şi
11
circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. c) C.pen.;
► reprezintă o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor care au cunoscut-o;
a
g. a~upra unei femei gravide;
► infractoml trebuie să cunoască existenţa stării de graviditate a victimei (chiar dacă nu este atestată.
medical, ori dacă infracwrui nu are o certitudine în acest sens), indiferent de vârsta sarcinii, sa;J
a mfractornl trebuie să fi putut cunoaşte starea de graviditate;
i,, nu se va reţine această variantă agravată în caz de aberratio tctus Săil error in personam ori
dtic3. infractorul nu cunoaşte starea de graviditate a victhnei., inclusiv în Ipoteza In care se 3.flă i:-1
condiţiile unei erori (vincibile sau invincibile) cu privire ia această circumstanţă;

ă ► este o circumstar,tă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţifor care au cunoscut--o.
:a b. prin cruzimi;
► presupune ferocitatea acţiunii de ucidere, prin pt-;_)cedee cauzatoare de suferinţe îrmti!e (pentru
consumarea infracţiunii), prelungite şi de maximă intem,itate; în praclicajudiciată se mai reţine şi
o altă componentă a cruzimilor, respectiv provocarea unui sentimenî de oroare persoanelor care ai.:
cunoştinţă de fapta de omor şi de procedeele folosite ( de pildă, uciderea victimei prin incendiere,
tă ori în urma unor acte de agresiune de o violenţă extremă exercitate contin:m o durată îndelungată
ă, de timp); oroarea este însă doar repercusiunea ferocităţii faptei;
:► actele de cruzime trebuie să existe înainte de decesul victimei sau înainte ca făptuitorul să .fi
e1 cunoscut decesul victimei; nu prezintă importanţ~l dacă victima a fost conştientă sau nu pc întreaga
Ul perioadă în care autorul a acţionat cu ferocitate;
k ► actele de cruzime pot fi de natură fizică sau fizică şi se pot comite cu intenţie directă sau indirectă;
al
► este o circumstanţă reală, care c;e răsfrânge asupra tuturor participanţilor care au cunoscut-o.
 Omorul calificat

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ(.,.)

(... ) l. săvârşirea faptei cu premeditare înlătură posibilitatea reţinerii provocării, deoarece riposta
poate surveni în contextul tulburării produse de actul provocator chiar dacă comiterea faptei fusese
pregătită din timp, actele victimei fiind momentul declanşator al acţiunii infracţionale; '
(... ) 2. săvârşirea
omorului în condiţiile descrise în două sau mai multe dintre elementele
circumstanţiale agravante prevăzute limitativ de art. 189 alin. (l) C.pen. conduce la existenţa unui
concurs de infracţiuni ori a unei infracţiuni continuate, deoarece atât timp cât se retine unitatea
de acţiune infracţională/infracţiune va exista o infracţiune unică de omor calificat, pluralitatea de
împrejurări agravante urmând a fi evaluată cu prilejul individualizării pedepsei;
(... ) 3. reţinerea faptului că omorul calificat este o variantă agravată a omorului exclude
posibilitatea agravării răspunderii penale pentru această infracţiune, deoarece şi în cazul acestei
incriminări pedeapsa prevăzută de legea penală poate fi sporită ca efect al reţinerii unor cauze de
agravare cum ar fi starea de recidivă postexecutorie sau circumstanţele agravante. ,ef·~

1. constituie circumstanţe personale care se metamorfozează în circumstanţe reaie în măsura în care

au fost cunoscute de participanţii care au acţionat în acelaşi scop ca şi autoru! cele prevăzute la lit. a),
b), c), d) ale art. 189 C.pen.;
2. constituie circumstanţe reale care se răsfrâng asupra tuturor participanţilor care le-au cunoscut
cele prevăzute la lit. f), g), h) ale art. 189 C.pen.;
3. atunci când criminalul ucide într-o zi o victimă, iar ziua următoare, în aceeaşi împrejurare, alte
două victime, a doua faptă constituie un omor calificat în condiţiile art. 189 alin. (l) lit. e) şi f) C.pen.
4. nu este posibilă reţ:nerea, la omorul comis cu premeditare, şi a cfrcumstanţei agravante prevăzute
de art. 77 lit. f) C.pen., deoarece pentru reţinerea acestei circumstanţe agravante legale este necesar
ca premeditarea să nu reprezinte o circumstanţă speciaiă agravantă a infracţiunii; pot fi reţinute alte
circurrmanţe agravante dintre cele prevăzute de art. 77 C.pen.,

5. În doctrină (T Toader, op. cit., p. 41) s-a arătat că „omorul săvârşit din interes material se
deosebeşte de tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei (art. 236 C.pen. raportat la art. 233
C.pen.), deoarece, în cel dintâi caz, făptuitorul nu acţionează astfel incât interesul material să fie obţinut
şi prin sustragerea de bunuri cu ajutorul violenţei. În cazul omorului din interes material, făptuitorul
dobândeşte bunurile sau drepturile invocând vocaţia patrimonială rezultată din faptul morţii victimei, în
timp ce, în cazul însuşirii de bunuri prin mijloace violente, folosul material este injust, bunurile nu intră
în patrimoniul făptuitorului cu titlu legal (nici chiar aparent), ci prin ilegalitate evidentă, iar făptuitorul
ascunde bunurile jefuite sau le foloseşte pe ascuns, tocmai pentrn a nu fi descoperită proveni.enta !or"'.

~ SUBIECTE RECAPITULATIVE

..
1 Este posibilă reţinerea în concurs a infracţiunii de tâlhărie cu o tentativă la omor calificat atunci
când aceasta din urmă este absorbită în conţinutul altei infracţiuni complexe?
----·-. 14
------------------------------------------------
 2. . Este posibilă obţinerea unei condamnări la pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată
sub supraveghere în cazul comiterii linei tentative de omor calificat?
a 3. Este posibil ca autorul să răspundă pentru omor simplu, iar participanţii la faptă, pentru omor
,e calificat cu premeditare?
4. Se poate reţine omorul calificat dacă victima este minoră, iar fapta a fost comisă cu un mobil rasist?
5. Se poate reţine comiterea unei tentative la omor calificat ori de câte ori victima este una vulnerabită
ia în sensul oferit acestei noţiuni de Codul de procedura penală?
le
6. Este calificat omorul comis asupra unui martor dintr-un proces civil?
7. otrăvirea

I(''
le Este întotdeauna calificat omorul comis prin victimei?
~1
le
JURISPRUDENŢĂ
L Omor cu premeditare. Pentru a se retine premeditarea, este ;cecesar să se constate că râptuitorut a luz.t hotâ,ârea
de :J să.vârşi infracţiunea cu suficient timp 'inamte pentru a avea posibihtatea să rcfkcteze asupra 'imprejurărilor, locuiui
şi momentului de săvârşire a faptei şi de a persista în această hotărâre. Totodată, mai este necesar ca în acest interval de
timp să fi întreprins acţiuni specifice de pregătire în acest scop, cum ar fi: pândirea victimei, procurarea de mijloace sau
strii.ngerea de :nfo,maţii etc. (C.SJ., secţia penală, decizia nr. 5 !55/200 i).
2. Omor din interes material. În cazul omorului săvârşit ,,din interes materia!", au1orul acţione:1ză cu convingerea
,:ă, ~ăvârşind
omorul, intercseîe sale materiale vor fi satisfâcute pe cale aparent legală ori că banii îi vor reveni de drept
(Trib Suprem, secţia penală, decizia nr. 132 i/1977).
3. Omor din interes material. Inculpatul B.A. a urmărit un interes rnateriai, respectiv moştenirea tatăiui său, astfel
cil î:1 mod corect a fost reţinută agravanta prevăzută de art. l 89 alin. ( l) Jit. b) C.pen. Codui penal nu prevede o definiţie
a inceresuiui material şi, ca urmare, nu se poate identifica o limitare irr interpretarea dispoziţiiror art. 189 alin. (1) ht. b)
C.pen., noţiunea de interes material având o semnificaţie mai iargă atunci când constituie mobilul omorului. Interesul
nntenal cons·Lituie orice avantaj patnrnoma! pe care făptuitorul îl poate obţine 1n mod diiect de pe urma victimei,
ace"ta co11st::înd în speţă :n sumele de baru pe care incuîpaţii B.Ni.D. şi T.S.A. urmau să \e primească de Jr, inc:.i.\patul B.A.,
dupf, uciden:a tEtălui ace~tui,1. Conform îrltdegerii dintre inculpa1i, 1nculpatu1 B.A, pentru a-i deterr:1ina pe incnlpqii
B.M D. şi 1.S.A. si'i -::omită omoruL le-a pro:nis că ie va plăti pentru această faptă sumele de 35.000 de euro ~î, respectiv,
5.(}00-10.00C de euro. Ca unnare. încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţi este cea dată de dispoziţiile art 188
a!in. ( 1), art. ! 89 alin. lit. a) şi b) C.pen. (C.A. Craiova, secţia pena.tă, decizia nr, l 617 /20 l SJ.
4. Concurs real între omor calificat şi tâihărie. Fapta inculpatului care. intrând în locuinţa victimei cu consimţă­
mântui acesteia ~i profitâ,td de un moment în care vicfona nu era de faţă.. i-a s11stras o sumă de bani şi, fiind surprins;';
de victima, a agresat-o in scopul păstrării sumei de bani, iar pentru a ascundt: săvârşireă infracţiunii de tâlhărie,, uc,s--o,
coustiiuie atât infracţiunea de omor [calificat n.n., M.LJ.] săvârşită pentru a ascunde comiterea unei tâlhării, cât şi
infr.:1qiunea de tâlMrie, aflate în concurs real. Uciderea victimei în aceste condiţii nu întruneşte şi ei~mente!e consti-
lutive ak infracţiunii de omoi calificat săvârşii din interes material, întrucât Ltcidcrea victimei a avm I.oe ca urmare a
unei rezoluţii infracţionale spontane, în scopuî de a ascunde săvârşirea infracţiunii de tâ.lhărie, nefiind determinată de
un interes material. În acest caz, inculpatul a săvârşit omoru! târă a avea reprezentarea foloaselor materiaie pe care le-ar
dobândi în urma morţii victimei, fără a avea convingerea că interesul său material ar fi satisfawt pe cale legală sau că
lucrurile victimei îi vor reveni de drept (I.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 2080/2007).
5. Tentativă de omor calificat asupra mai multor persoane. 5.1. Inculpaţii M.G. şi M.C.M., la data de i 6 decembrie
2012, au urrnărit în trafic pe DN, aflându•-se la volanul autoturismelor R. şi V., autoturismul marca V.G., condus de partea
vătămată S.M. şi în care se afla pe locul dreapta faţă şi partea vătămată S.D., iar prin manevrele periculoase efectuate
au aqionat cu interiţia de a le suprima viaţa în condiţiiie unui accident rutier, expunându-i iminenţei mmi impact fatal

1
 Omorul ca!ificat

cu oricare din autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulaţie din sens opus, deoarece i-au
determinat să ruleze pe contrasens, inclusiv cu spatele pe o porţiune de drum, tulburând în mod grav liniştea şi ordinea
publică, pe porţiunea de drum public DN l între Băneşti şi Băicoi, stârnind indignarea şi spaima celorlalţi participanţi
la trafic în condiţiile împrejurărilor de fapt reţinute, întrunesc elementele constitutive atât sub aspect obiectiv, cât şi
sub aspect subiectiv ale infracţiunii tentativă la omor calificat comisă asupra a două persoane (I.C.C.J., secţia penală,
decizia nr, 154 l/07.05.2014). 5.2. Fapta inculpatului de a fi tras cu o armă automată asupra a trei persoane, urmând să le
ucidă, constituie - chiar în cazul în care numai una dintre ele a fost lovită, dar fără a fi ucisă tentativă la infracţiunea
de omor calificat prevăzută de art. 189 alin. (]) lit f) C.pen. [în hotărâre, omor deosebit de grav prevăzut în art. 176
alin. ( l) !it. b) C.pen. - n.n., M.U.], iar nu la aceea de omor simplu. Împrejurarea că doar una dintre cele trei persoane
vizate a fost atinsă, precum şi faptul că niciuna dintre ele nu a fost omorâtă nu au relevanţă decât pentru a distinge între
forma tentată şi forma consumată a infracţiunii de omor calificat prevăzuiă de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen. [în hotărâre,
omor deosebit de grav prevăzut în art. 176 alin. ( l) lit. b) C.pen. - n.n., M. U.] (Trib. Suprem, secţia militară, decizia
nr. 37/1980). 5.3. Este neîndoidnic că inculpatul a acţionat cu intenţia specifică infracţiunilor de tentativă la omor
împotriva celor două persoane vătămate, concluzia existenţei intenţiei de a ucide ambele victime fiind susţinută foarte
clar şi demonstrată prin probe. ( ... ) Ca atare, se impune menţinerea încadrării juridice dată de parchet infracţiunii de
tentativă la omor caii.ficat săvârşită de inculpatul P.M., acesta având reprezentarea consecinţelor agresiunilor sale cu
cuţitul asupra celor două părţi vătămate, urmărind sau acceptând un asemenea rezultat în împrejurările în care a acţionat
la locul fantei, analiza amănunţită a mijloacelor folosite de incuipat în agresarea celor două victime oferind suficiente
indicaţii asupra finalităţii actelor violente ale acestuia, nefiind necesar ca inculpatul să fi avut de la început intenţia de
a ucide două sau mai multe persoane, fiind suficient ca intenţia respectivă să survină ulterior, spontan, fiind reievată de
modul concret de săvârşire a faptelor sale, prin aplicarea de lovituri de cuţit ambelor victime, în împrejurări similare !a
perioade de timp extrem de scurte, în acelaşi local (C.A. Bucureşti, secţia f penală, decizia nr. 130/02.02.20!7).
6. Omor în concurs real cu viol. Când moartea victimei nu a fost urmarea violului, ci a fost provocată pentrn
ascunderea acestei infracţiuni, nu se poate reţine că sunt înu-unile elementele constitutive ale infracţiunii ds:: viol. Aceasta
întrucât sugrumarea victimei nu s-a produs în cadrul acţiunii de constrângere a victimei la raport sexual, ci ulterior, pe
baza unei noi rezoluţii. survenite pe fondul panicii create de strigătele victimcî. În asemenea sitaaţie, există concurs real
între .infracţil!nea de viol şi cea de ornor (C.S.J., secţia penală, decizia nr. 4.569/2002).
7. Tentativă Ia omor vs. vătămare corporală. Există tentativă la infracţiunea de omor calificat, şi nu mfracţiunea
de vătămare corporală gravă, dacă faptele în rr.aterialitatea lor demonsîrează ca inculpatul a acţionat, îr. public, cu
intenţia manife~tă de a ucide. Multitudinea loviturilor aplicate. intensita1i"a acestora şi zoncie vizate, re-spectiv capul
părţii vătămate, demonstrează în mod convingător că intenţia inculpatului a fost aceea de a suprima viaţa părţii vătăma!.e.
şi nu doar de a-i v[ităma integritatea ,.;orporaiă (C.A. Craiova. secţia penală. decizia nr. 45 i/2003).

8. Omor vs. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Dacă în cazul omorului făptuitoml acţionează cu inten1ia
de a ucide, în cazuî !oviturEor cauzatoare de moarte, gcesta acţionează cu intenţia de a lovi sau vătăma integritatea
corporală, fiind însă totodată în culpă cu privire la producerea mor!ii victimei (C.A. Craiova, secţia penală, decizia
nr. 355/2005 j.
9. Omor comis prin cruzimi. Noţiunea de cruzimi prezintă două înţelesuri: unul intrinsec acţiunii de ucidere,
constând în întrebuinţarea de către raptuitor a unor metode inumane şi inutile de chinuire a victimei înainte de deces, '-1'
şi altul extrinsec acţiunii de ucidere, constând în agravanta socială a actuiui de ucidere, respectiv \'n aptitudinea lui '-
ce a inspi:_-a oroare şi groază celor care au cunoştinţă de el şi de procedeele folosite. Legiuitorul are în vedere ambele
înţelesuri ale noţiunii de cruzime. Deci, pentru a exista cruzime în sensul legii, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a) ferocitatea sau sadismul făptuitorului. Actele sadice de ucidere sunt acele acte care folosesc procedee cauzatoare de
suferinţe prelungite şi de maximă intensitate, având ca rezultat, în afară de suprimarea vieţii victimei, şi chinuirea ei
fizică sau morală; b) provocarea unui sentiment de oroare. Procedeele folosite de infractor pentru săvârşirea omorului
trebuie să fie de natură să provoace şi sentimentul de oroare sau groază, însoţit de reflecţii asupra josniciei şi neomeniei
infractorului. Pentru încadrarea faptei în omor prin cruzimi nu interesează dacă cruzimile au condus, eo ipso, la moariea
victimei ori dacă făptuitorul le-a utilizat numai pentru chinuirea victimei înainte de a o ucide. Ceea ce intcîesează este
'însă ca ele să fie comise anterior momentuîui com,umativ ai omorului (i.C.C.J., secţia penală, decizia nr.2836/2013).

16
----~~--------------------------------------------------------
IU

:a
.ţi
şi
ă,
le
~a
'6
1e
re
e.
ia
::ir
te
ie
:u
at
1e UCIDEREA LA CEREREA VICTIMEI
ie
ie
la

ru
ta
Je
:al
I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV
ea Uciderea săv2,rşită la cererea explicită, serioasă, conşttentă şi repetată a victnnei care suferea de o boală
;)U
incurabiiâ sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de sufermţe perrrn?.:1en"~e şi greu de suporta1
u!
(art 190 c:.pen.) .
le.,
Aceasta constituie o incnmia.are special.3. a unei forrne 2tenuatc el ornoruiui ,..;omi;; din compasiune. t'a.ţ;1
de persoana bolnavă.. Regimul s,mcţionator prevăzut de lege, care permit.: inclusiv disp:merea unei soluţii
(ia de renunţare 1a um1ărirea penală sau de renunţare la apJicarea pedepsei, urm{ireşte 'in mod realist situaţia
ea
autorului şi motivele pentru care acesta acţionează.. în aplicarea principiulu; spec:fo!ia generalibw: deroganf,
'.Ja
se va reţine numai această calificare specială.

"e,
~s,
lui CUVINTE CHEIE
:k
"ii: Eutamtsia reprezimă uciderea unui bolnav în scopuî evitării supunerii acestuia unor suferinţe fizice şi
psihice insuportabile. Eutanasia activă = uciderea unui bolnav, cu sau fără consimţământul acestuia (de
CI exemplu, acţiunea doctorului care administrează pacientuiui aflat în faza terminală a bolii o injecţie letală);
lui furanasia pasivă (indirectă) uciderea unui bolnav prin neefectuarea unui act sau prin întreruperea efectuării
tel ~cestuia, ce are drept consecinţă moartea ( de pildă, omisiunea intenţionată a medicului de a administra un
.ea anumit tratament unei persoane suferinde în scopul producerii morţii, întreruperez, funcţionaru aparatelor
ste
ce menţineau o anumită persoană în viaţă); (pentrn o analiză detaliată a eutanasiei, a se ,vedea şi M Udroiu,
Sinteze de drept penal. Partea specială, ed. a 2-a. Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2021, p. 76 şi 77).
17
 Uciderea la cererea victimei

Boala i1tcurabilă este o boală cu privire la care, la momentul comiterii faptei, nu era agreat în comunitatea
medicalăun tratament curativ (de pildă, cancer).
Infirmitate gravă presupune existenţa unei modificări morfologice, marfo-funcţionale sau funcţionale ce
prezintă un nivel ridicat de severitate (de pildă, paralizia); este necesară existenţa unei atestări me,dicale a
existenţei şi a severităţii infirmităţii, iar :făptuitorul trebuie să aibă cunoştinţă de aceasta.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Material

a. viaţa persoanei şi relaţiile sociale b. viaţa privită din punctul de

l
corpul persoanei în viaţă.
în legătură cu dreptul la viaţă; vedere al justiţiei penate:

B. Subiect

l.Activ (autor, coautor, instigator, compHce)

► orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penaîă;
► fapta poate fi comisă în calitate de a1Jtor chiar de către doctor;
► participaţia penală este posibilă în Loate formele.

2. Pasiv
► orice persoană fizică în viaţă, responsabilă, care suferă de o boală incurabiiă sau de o infirmitate
gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permaneme şi greu de suportat, cererea victimei
de a fi ucisă este motivată de starea sănătăţii sale;
►
►
gravitatea infirmităţii se evalueazf-i in conc;eto;
caracterul de pennanenţă al suferinţei trebuie reţinut ori de câte ori aceasta are o persistenţă
-
consolidată în timp.

C. Latura .obiectivă

1. Element material
Uciderea unei persoane în viaţă printr-o:
a. acţiune violentă sau neviolentă;
b. inacţiune ilicită, când există o obligaţie legală sau convenţională de a acţiona, autorul
aflându-se în poziţia de garant.
18
a Cerinţ" esenţială: existenţa prealabilă a cererii explicite (neechivoce), serioase (nu iocandi causa),
conştiente (provenind de la o persoană aflată în deplinătatea facuităţilor mintale, lucidă) şi repetate (cel puţin
de două ori) a victimei adresată făptuitorului.
e
a 2. Urmarea imediată
► moartea victimei.

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să existe şi să fie dovedită legătura dintre acţiunea sau inacţiunea subiectului activ şi
moartea victimei.

D. Latura subiectivă

► intenţia directă.

E. F,,rme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă •

3. Consumare

t
posibile, dar neincriminate. posibilă,dar neincriminată;
în cazui producerii unui
•
în momentul producerii morţii.

rezultat mai puţin grav

poate opera consimţământul
victimei dtept cauză
justificativă.

:e
NlJ FI TENTAT Si\ CONSIDERI CĂ ( ... ) fiind o infracţiune contra ,'ieţii răspunderea
penală este imprescriptibilă, deoarece infracţiunea nu se regăseşte 11\ enumerarea limitativă prevăzută
de art. i53 alin. (2) C.pen,, astfei că ră.spunderea penală este prescriptibilă,

tă
';,.,,~:M BLACKBOX

L consimţământul victimei nu are natura juridică a un;:o,i c&uze justificative, ci produce o atenuare
semnificativă a răspunderii penale, aptă să conducă la pronunţarea unei soluţii de renunţare la aplicarea
pedepsei;
2. se va reţine existenţa infracţiunii şi în caz de error in personam sau de aberratio ictus;
3. în caz de participaţie penală sub forma complicităţii sau a instigării este necesar ca şi aci:ivitatea de
ajutorare sau de deterrninare să fi fost comisă tot în considerarea cererii victimei suferinde (circumstanţă
ul

19
 DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc [varianta tip
" t'·'a d eart . '19 ,1 a,m.
prevazu i. ', 1) C .pen, ., ,
1

IL STRlJCTURA INFRACTIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Matedal

viaţa persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu nu are obiect material.

dreptul la viaţă.

20 -----------·------
 B. Subiect

t
1. Activ
2. Pasiv
(autor, coautor, instigator, complice)
ţ
orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
persoana fizică în viaţă.
persoana care încearcă să se sinucidă nu comite
această infracţiune;

C.: Latura obiectivă

J" Element material

a. determinarea sinuciderii acţiunea de convingere, prin acte explicue s&u nnpilc1te, a unei
persoane că trebuie să se sinucidă, care are ca efect luarea deciziei de a comite actul suicîda!; nu
poate fi comisă prin inacţiune;
b. înlesnirea sinuciderii ajutorul material sau moral dat de făptuitor sinucigaşului pentru a pune
în practică hotărâ.rea de a se sinucide (oferirea mij toacelor necesare, punerea la dispoziţie a unui
Joc adecvat, înlăturarea obstacolelor, întărirea convingerii etc.):.
c. indiferent de varianta alternativă a elementului material, suprimarea vieţii este realizată numai
de sinucigaş; dacă persoana care a determinat sau înlesnit sinuciderea particip2 nemijlocit la
suprimarea vieţii victimei se va reţine numai comiterea infracţiunii de omoriomor calificat.
tip
2. Urmarea imediată

► sinuciderea victimei;
► dacA urmarea imediată este încercarea de smcid, se 'lil reţine varii:inta atenuată a infracţiuni:
prevăzută de art. 191 alin. (4) C.pen.

J. Legătura de cauzalitate
trebuie să existe şi să fie dovedită legătura dintre aeţiunea subiectului activ şi sinudderea sau
încercarea de sinucidere s victimei (în varianta atenuată)

D. Latura subiectivă

',,, i.ntenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă scopul sau mobilui comiterii faptei.

· E; Variante agravate

1. săvârşirea faptei faţă de un minor cu vârsta cuprinsă intre 13 şi 18 ani sau faţă de o persoană cu
discernământ diminuat (la data comiterii faptei), dacă sinuciderea a avut loc [art. 191 alin. (2) C.pen.];
 Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

•
2. săvârşirea faptei faţă de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau faţă de o persoană care nu j
a putut să-şi dea seama de consecinţele acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă
sinuciderea a avut loc [art. 191 alin. (3) C.pen. ].
► legiuitorul sancţionează această variantă cu aceeaşi pedeapsă ca şi în cazul infracţiunii de omor
faţă de situaţia vulnerabilă în care se află subiectul pasiv circumstanţiat; '
► caracternl agravant este atras de vârsta extrem de fragedă a victimei (mai mică de 13 ani) sau de
lipsa de discernământ a acesteia;
► făptuitorul trebuie să cunoască aceste particularităţi ale victimei pentru a se reţine varianta
agravată, în caz contrar fapta fiind comisă în forma de bază faţă de eroarea în care se afla
făptuitorul.

F. Varianta atenuată

► săvârşireafaptei în varianta de bază sau în cele două variante agravate de mai sus, dacă actele de
determinare sau înlesnire a~1 fost urmate de o Încercare de sinucidere [art. 191 alin. (4) C.pen.l;
► urmarea imediată diferenţiază varianta atenuantă de forma de bază ori de varianta agravată a infracţiunii;
► particularitatea urmării imediate nu trebuie să-i conducă la concluzia că fapta constituie o tentativă
imperfectă şi că împiedicarea producerii rezultatului are valoarea unei cauze de nepedepsire.

G, Forme

1. Acte pregătitoare 2.
+
Tentativă 3. Consumare
t
în momentul în care are loc sinuciderea sau încercarea
ci.e sinucidere (în varianta atenuată); actele ulterioare
perfoctl sau imper- momentului consumativ nE au natura unei cauze de
posibile; dar
fectă. este posibilt1, nepedepsire (desiStare sau împiedkarea producerii
neincriminate.
dar neincriminată. rezultatului), deoarece fapta nu se mai afiii în stadiul
tenta-dvei, acesta l;rmând a fi evaluat la individualizarea
tratamentului sancţionator.

l. determinarea unei persoane prin constrângere să se sinucidă constituie infracţiunea de omor,

deoarece victima nu are libertatea de a decide cu privire la realizarea actului de executare;
" 2. când sinuciderea se produce ca urmare a lipsirii de libertate a victimei sau a unui viol
ţ (praeterintenţionat), se va reţine numai fonna de bază sau, după caz, agravată a acestor infracţiuni; dacă
l însă făptuitorul a urmărit sau a acceptat urmarea imediată constând în sinuciderea sau îc_cercarea de
·~ sinucidere a victimei, se va reţine concursul de infracţiuni;

22
ll
ri comiterea material al infracţiunii nu conduce la
reţinereammi concurs de infracţiuni, urmând a se reţine săvârşirea unei singure infracţiuni de deter-
,r minare sau înlesnire a sinuciderii;
4. în cazul variantei atenuate prevăzute de art. 191 alin. (4) C.pen., daca persoana care doreşte să
e realizeze actul sinucigaş este cea care l-a determinat pe autor să îi înlesnească sinuciderea, nu se poate
reţine calîtatea acesteia cie instigator la fapta autorului, deoarece aceasta este în continuare destinatara
a protecţiei realizate prin norma de incriminare;
a 5. în doctrină (V. Dongoroz ş.a., în Explicaţii m, p. 214) s-a opinat că ,,în caz de sinucidere în doi
(în comun), dacă unul dintre sinucigaşi supravieţuieşte (este salvat) şi dacă se constată că el a simulat
sinuciderea (împuşcarea superficială, otravă insuficientă etc.) pentru a determina pe cealaltă persoană
să se sinucidă, va răspunde pentru infracţiunea de determinare la sinucidere".

1;
SUBIECTE RECAPITULATIVE
ă
Care sunt elementele pe care organele j udicare trebuie să le aibă în vedere pentru a distinge între
infracţiuneade omor şi cea a infracţiunii de determinare şi înlesnire a sinuciderii, atunci când găsesc
un cadavru spânzurat, dar care prezenta pe corp unne ale violenţei fizice?

JURISPRUDENTA
'
l. Elemente de tipidtate subiectiv:'i în cazul determinării sinuciderii . Pemru existenţa ,nfracţiunii 'in e10dal.itBte3
determinării la sinucidere, este necesar ca autorul să îşi dea seama că fapta sa va avea cn unnare si:wciderea unei
persoane şi să urmărească sau să accepte producerea acestui rezultDt ('Trib. Suprc1n, secţia 1,1i~nal?i~ dec:izia nr. 1065/ i 983),

2. Omor vs. determinare sau î:nlesoirl' a s1nudderii. 5.L Constituie infracţiunC;a de omor, şi -;-;u infracţiunea de
deierm:nare sau înlesnire a sînuc:dcrii, fap1a mcu1patului de a"'şi constrânge sotia să s,; arunce de ia etajul 9, cu consecinta
morţii acesteia, deoaret.:e pentru existenţa infracţiunii de determinare sau înlesnire a si'.1ucîderii este necesar ca vktima
să nu fie constrânsă la îndeplinirea acfamiî prin care îşi m viaţa. ci să aibă posibilitatea de a hotăd în mod 1iber dc,că
se sinucide sau nu (Trib. Suprer:î, secţia penai:"i, decizia nr. 3 JO l/ l 979, în R.R.D. nr. 91! 979, p. 66 ~. 5.2 . Sechestrarea
un;:i persoane timp de mai multe zile, '>Upunerea ei la reperate violenţe şi cauzarea de leziuni cu poknţiaJ de şoc şi
de primeiduire a vieţii victimei, continuarea vio!,,:oţet,r şi d:ipă ce aceasta ameninţă că se va sinucide, cu urmarea că
v1;;fr.na i>-a aruncat pe fereastrit de la etajul 6 iii 1mobilului, decedând. constitme infracţi11nea de omor, iar m, aceea de
determinare a sinuciderii (C.S.J ., secţia penală, decizia nr. 811/2002).
 UCIDEREA DIN CULPĂ

I. DEFINIŢIÂLEGALĂ

Săvârşirea oricărei acţiuni sau inacţiuni prin care este suprimată, din culpă, viaţa unei persoane [art. 192
alin. ( i) C.pen.].

II. STRUCTURA INFRACŢIUNU - EXPLICATU

Jc\. Obiect

t ,
1. Juridic 2. Material

t
a. viaţa persoanei şi relaţiile sociale b. viaţa privită din punctul de vedere corpul persoanei în
în legătură cu dreptul la viaţă; al jusdţiei penale: viaţă.

► începe: în momentul desprinderii

totale a fătului de corpul mamei;
► se încheie: în momentul morţii
cerebrale.
24
 ·R Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. participaţia proprie este posibilă numai sub fomm coautoratului în cazul reţberii existenţei Lmei
legături subiective bilaterale anterioare sau concomitente a două sau mai multor persoane prin
raportare Ia acţiunea nemijlocită care a avut ca urmare decesul victimei;
c. participajia improprie sub forma intenţie-culpă este posibilă: persoanele care au determinat,
înlesnit sau ajutat în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea uciderii din culpă vor fi sancţionate
pentru instigare, respectiv complicitate l2 infracţiunea de omor.
2. Pasiv
a. persoana fizică în viaţă;
b. consimţământul victimei nu are valoarea unei cauze justificative prevăzute de art. 22 C.pen.;
c, pluralitatea de victime atrage reţinerea variantei agravate.

C. Latura obiectivă

1. Element material
► uciderea unei persoane în viaţă (faptâ comisivă) printr-o acţiune sau o inaqiune ilicită (similar
cu cel ai infracţiunii de OG1or).
2. Urmarea imediată
► moartea victimei.

3, Legătura de cauzalitate
► trebuie să existe şi să fie dovedită legătura dintre acţitmea s,1u inacţiunea subiectu!ui activ 91
moartea victimei.

D. Latura subiectivă

~ culpa simplă sau rn prevcde!"e.

► cuipa coricurentă a v.ictirnei nu înlătură tipicilatca subiectivă a faptei .

.E, Variante agravate

l. uciderea din culpă săvârşită ca urmare a nerespectării dispozi1iilor iegale ori a măsurilor de
prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi
ran. l ':J_ r \L
"7 a,m. 1
~) C.. pen. ] ;
În DCC nr. 772/2016:
► a fost identificat scopul reglementării: legiuitorul a urmârit să determine la prudenţă
pe cei care exercită profesii sau meserii ori desfăşoară anumite activităţi pentru care
există dispoziţii 1ega1e sau măsmi de prevedere tocmai în considerarea fap~ului că orice
neatenţie în exercitarea, respectiv efectuarea acestora poate avea consecinţe grave,
25
 Uciderea din culpă
.
constând chiar în pierderea vieţii uneia sau a mai multor persoane. În considerarea unor I
asemenea atitudini de lipsă de atenţie faţă de viaţa celor din jur, legiuitorul - preocupat
să ocrotească viaţa persoanei - obligă pe destinatarii textului de lege criticat să manifeste
aten~ie, chibzuinţă în relaţiile sociale ori de câte ori efectuează activităţi care ar putea
provoca moartea unei persoane;
► a fost definită sintagma „unei anumite activităţi": acele activităţi pentru a căror
desfăşurare există dispoziţii legale sau măsuri de prevedere tocmai în considerarea faptului
că orice neatenţie în efectuarea acestora poate avea consecinţe grave, constând chiar in
pierderea vieţii uneia sau a mai multor persoane. ( .. ) uciderea din culpă în modalitatea
agravată reglementată de art. 192 alin. (2) teza I C.pen. este mai des întâlnită în domeniul
circulaţiei pe drumurile publice, în cel medical şi în cel al construcţiilor.
► au fost enumerate condiţiile cumulative pentru reţinerea variantei agravante:
i) fapta să fie comisă. cu ocazia exercitării unei profesii sau meserii ori a efectuării
unei anumite activităţi;
ii) să existe dispoziţii legale sau măsuri de prevedere pentru exerciţiul respectivei
profesii sau meserii ori pentru efectuarea respectivei activităţi;
iii) fapta să fie unnarea nerespectării acelor dispoziţii legale sau măsuri de prevedere.

2. uciderea a două sau mai multor persoane [art. 192 alin. (3) C.pen.];
► poate privi atât forma de bază a infractiunii, cât şi cealaltă fom1ă agravată. [art. i 92 alin. (2)
C.pen.]; constituie un caz de unitate legală de infracţitme (inf.:acţiune complexă);
► pluralitatea de victime este consecinţa unei acţiuniiinacţiuni unice de ucidere, iar nu a tL"'1ei
pluralităţi de activităţi infracţionale comise din culpă.

F. Forme

t
L Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare
ţ t
nu suni posibile. nu este posibilă. \'n momental producerii morţii.

NU FI TENTAT SA CONSIDERI Ci\ (... ) reprezintă o cauză care îniătură răspunderea

penală a făptuitorul, contribuţia (culpa) exclusivă a victimei la producerea incidentului care i-a
provocat decesul, deoarece in acest caz se va reţine lipsa de tipici,;.ate subiectivă a faptei care înlătură
existenţa infracţiunii, nu doar a răspunderii penale.

26
-----------------------
tt
e 1. organele judiciare trebuie să ofere răspuns la cel puţin următoarele patru întrebări:
a a. exista o obligaţie de a respecta o anumită îndatorire socială sau profesională sau de a proteja
victima?;
1r b. a fost incălcată această obligaţie?;
11 c. încălcarea implica un risc pentru viaţa persoanei?;
n d. încălcarea obligaţiei a produs moartea?
a 2. în cazul culpei comune a conducătorilor auto care au produs accidentu! rutier ce a avut ca urmare
tl decesul uneia sau al mai multor persoane se va reţine existenţa autoratului, iar nu a coautoratului la
infracţiunea de ucidere din culpă;

3. legiuitorul nu a mai incriminat ca variantă agravată uciderea din culpă săvârşită de către un
11 conducător de vehicul cu tracţiune mecanică având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/1
alcool pur în sânge sau care se află în stare de ebrietate, în acest caz urmând a fi reţinut concursul ideal
între uciderea din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen. şi conducerea unui vehicul sub influenţa
akooluJui sau a. altor substanţe prevăzută de art. 3.36 C.pen.;
4. art. l 92 aiin. (2) C.p(~n. este o nomiă incompletă; norma completatoare poutefi un act normativ
din legislaţia primară sau un act normativ din legislaţia secundară în care sunt stabilite reguli pentru
exercitarea profesiei, meseriei sau activităţii, în funcţie de care să se evalueze culpa profesională;
5. uciderea din culpă poate avea forma unei infracţiuni progresive din culpă, dar nu poate fi comisă
in formă continuată.

6. spre deosebire de uciderea din culpă, în cazul omorului comis cu intenţie indirectă, autorul se
bazează pe hazard că rezultatul nu se va produce, iar în cazul loviriior sau vătămărilor cauzatoare de
moarte, autorul acţionează cu praeterintenţie (intenţie plus culpă).
7. în ipoteza în care acţiunea/inactiunea infracţională comisă
din culpă are ca rezultat uciderea m~ei
singure persoane şi vă.tărnarea integrităfii corporale a uneia sau a mai multor persoane, uciderea din
culpă in forma de bază sau în varianta agravată a culpei profesionale se va reţine în concurs ideal cu
v:Itărrcarea corporală din culpă (t<.mnă <le bază sau agraYatttj.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

:a 1. Explicaţi deosebirile existente între infracţiunea de uciden: din culpă şi infracţiunea de omor
a comisă cu intenţie indirectă;

·ă 2. Analizaţi motivat dacă infracţiunea de neglijenţă în servici a este absorbită de varianta agravată. a
infracţiunii de ucidere din culpă prevzizută de art. 192 alin. (2) C.pen.?

.JURISPRUDENTĂ
'
1. Ucidere din culpă vs. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În situaţia când inculpatul, acţionând cu
intenţia de a produce suferinţe fizice unei persoane, din neprevedere sau uşurinţă, cauzează moartea a.::esteia, fapta
sa constituie infracţiunea de vătămări cauzatoare de moarte, iar nu aceea ue ucidere din cuipă. b acesr din urmi'! caz,
într,::aga poziţie subiectivă a inculpatuiui se caracterizează prin culpă, iar nu prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea
agresivă şi prin cuipă în raport cu rezultatei! produs, decesu\ victimei (C .S.J ., secţia penală, decizia nr. 2097 ii 991 ).

27
 Uciderea din culpă

2. Ucidere din culpă. Legătura de cauzalitate. Constatarea încălcării unei dispoziţii legale referitoare la conducerea
autovehiculelor pe drumurile publice nu este suficientă pentru a reţine culpa în producerea accidentului rutier şi, implicit,
referitor la moartea victimei, fiind necesar să se analizeze în ce măsură încălcarea respectivei dispoziţii legale a influenţat
producerea evenimentului rutier cc a avut drept consecinţă decesul victimei. ( .. .) instanţele aveau obligaţia de a analiza
raportul de cauzalitate dintre conducerea autoturismului cu dreptul de conducere suspendat şi moartea victimei,Aşa cum
...
rezultă din raportul de expertiză tehnică, inculpatul nu a încălcat alte dispoziţii legaie şi nu a avut posibilitatea evitării
producerii accidentului. În consecinţă, producerea evenimentului rutier nu poate fi imputată inculpatului, deoarece între
conducerea autoturismului cu permisul suspendat şi moartea victimei nu există legătură de cauzalitate. ( ... ) şi în situaţia
în care nu ar fi avut dreptul de conducere suspendat, inculpatul era în imposibilitate de a evita accidentui rutier (C.A.
Bucureşti, secţia penală, decizia nr. 1009 din 1 iulie 2009).

3. Accident rutier. Ucidere din culpă. Vinovăţia conducătorului de autovehicul în cazul unui accident mortal de
circulaţiepoate fi reţinută numai în cazul în care a încălcat o regulă privind circulaţia pe drumurile publice şi dacă între
această încălcare şi moartea victimei se stabileşte existenţa raportului de cauzalitate. Dacă accidentul se datorează culpei
victimei, constatarea w1ei îmbibaţii alcoolice în sângele conducătorului de autovehicul este irelevantă sub aspectul
vinovăţiei pentru infracţiunea de ucidere din culpil. (C.S.J ., secţia penală, decizia nr. 251/2000).

4. Ucidere din culpă. Caz fortuit. Sunt inaplicabile dispoziţiile Codului penal priv[nd cazul fortuit în cazul în care
inculpatul nu a avut un comportament preventiv, în sensul de a evita orice momente emoţionale în timpul aflării la volan.
Pierderea controlului asupra di,ecţiei de deplasare a autoturismului nu constituie o împrejurare neprevăzută, ci este
consecinţa neadaptării vitezei de circulaţie la condiţiile de trafic, respectiv într-o curbă cu grad sporit de dificultate (C.A.
Bucureşti, secţia penală, decizia nr. 1079/2002).

5. Ucidere din culpă. Lipsa culpei. Neîntrunirea condiţiilor cazului fortuit. Obligaţiil de prevedere constituie esenţa
criteriului obiectiv de evaluare a existenţei culpei şi presupune existenţa unei obligaţii cutumiare sau reglementate normativ
de diligenţă şi prudenţă care îi incumbă inculpatului în vederea evitării producerii unor stări de pericol sau vătămări ale
valorilor juridice protejate. Prin um1are, existenţa unei obligaţii de prudenţă arc caracter preventiv. Posibilitatea de a prevedea
constituie esenţa criteriului subiectiv de evaluare a existenţei culpei şi se evaluează in concreto, atât prin raportare la ansamblul
împrejurărilor de fapt şi la condiţiile de acţiune, cât şi cu referire la calităţile şi particularităţile inculpatului, iai nu prin raportare
ia un standard abstract al omului dotat cu cele mai bune calităţi motrice sau intelectuale. Se va putea reţine existenţa culpei în
ipoteza în care inculpatul putea în concret sLI prevadă rezuhatul socialmente periculos. Per a conrrario, va iipsi culpa în cazurile
în care producerea rezultatului. socialmente pericuios nu era previzibilă pentrti inculpat sau, deşi previzibilă, era inevitabilă.
Cazul fortuit este o cauză care inlătură caracterul penal al faptei, constând într-o împrejurare exterioară a cărei intervenţie
imprevizibilă se adaugă peste acţiunea sau inacţiunea, licită ori ilicită, a unei pe1soane şi care conduce astfel la producerea unui
rezuitat ce nu putea fi prevăzut. Prin urmare, imposibilitatea generală şi absoiutâ de prevedere este de esen,ta cazului jorttfit.
În aceste con,iiţii, faţă de distincţiile realizate mai sus, rezultă că nu in toate ipotezele "ir. care inc1.dpatui nu putea să µrevadă
umrnrea socialmente periculoasă se va ,·eţine existenţa cazului fixtuit, ci doar în cazurile în care nici incu!patnl şi nici o aîtă
persoar1ă nu puteau să prevadă existenţa împrejurării exterioare. ( ... )Curtea ::onsideră că. în evaluarea făcută, expertul s-a
raportat la standardul abstract al omului dotat cu cele mai bunt: calităţi motrke sau ictelectuale şi că din rnijloacele de pre-bă cu
caracter ştiinţific administrate în cauză rezultă cu certitudine că în cau;:ă nu se putea reţine incidenta cazului fortuit. Curtea
constată că inculpatul a respectat obligaţia de diligenţă reducând viteza la intrarea în localitate şi rulând cu prudenţa
adecvată condiţiilor de trafic. Curtea mai constată că, raportat la împrejurările concrete ale trnficului pe timp de noapte, la
vârsta şi expe1ienţa de viaţă a inculpatului, acesta nu a avut posibilitatea să prevadă apariţia intempestivă a victimei pe
şosea, care a condus la producerea evenimentului rutier. Faptul că victima a apărut intempestiv din spatele camionului fără
a putea fi observată de inculpat este atestat de procesul-verbal de cercetare ia faţa locului, din care a rezultat că nu au fost
identificate urme de frânare create de pneurile autotur;srnului implicat în arxident şi că victima a fos, lovită cu partea stângâ
a maşinii, W1de au fost iocalizate urme dinamice la nivelul caroseriei, parbrizului şi al farului. Simularea efectuată cu ajuton,l
programului Vi1tual Crash 2.2. în cadrul raportului de expeniză cu privire la poziţia victimei şi a autovehiculului în momentu1
impactului confirmă trecerea intempestivă a străzii de către victimă şi apariţia inopinată în fafa conducătomlui auto. Doar
în aceste condiţii victima putea fi preluată in zona de col1 a autovehiculului, impact care a favorizat proiectarea laterală a
victimei fără ca această să fi fost preluată şi pe parbriz, în partea superioară. În co~secinţă, Curtea opinează că faptei de cart:
este acuzal inculpatul îi lipseşte tipicitatea subiectivă, neputându-se reţine în cauză comiterea faptei din culpă fără prevedere,
apelul inculpatului fiind întemeiat, în condiţiile reţinerii impedimentului la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin.
(I) lit. b) teza a II-a C.proc.pcn. (C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 191 /2017, nepublicată).
28
:a
t,
at __.,,.
~?~ :
TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE
FIŞELE NR. 1-5
m
·11
1. X îl loveşte în mod repetat şi puternic pe Y cu o bară metalică în zona capului. Dus de urgenţă la
re
spital, Y decedează ca urmare a unei traheotomii efectuate greşit de către medicul Z, intervenţie care era însă
Ia
\. necesară pentm a-i ajuta pe Y să respire, în caz contrar existând riscul ca Y să se asfixieze. Arătaţi motivat
dacă se poate reţine răspunderea penală a lui X şi Z pentru decesul lui Y, cu indicarea infracţiunii care
consideraţi că se poate reţine?
ie
re 2. X procedează. la efectuarea unei electroencefalograme (EEG) pacientului Y, în urma căreia se constată
ei lipsa electrogenezei corticale. Deşi ventilaţia mecanică suplinea funcţia respiratorie şi inima lui Y continua
ul să bată, X decide să fie prelevate organe de la Y pentru a fi transplantate la alţi pacienţi. Arătaţi motivat dacă
X poate răspunde penal pentru decesul lui Y?
re
n. 3. X, dependent de cocaină, ajunge acasă având asupra sa o cantitate semnificativă de droguri. Fraţii săi
te minori Y şi Z, în vârstă de 16, respecdv l 7 ani, fiind extrem de supăraţi ca urmare a fa.ptu1ui că fuseseră certaţi
\. ck părinţi d:n cauza absenteismului şcolar, îi solicită iui X să le dea niş:e droguri ~:lenlrn a se înveseli. X le
dă ambilor fraţi să prizeze cocaină. Deşi aceştia prezentau semne ale ingerării unei supradoze de drogm·i,

.ţa X decide să nu solicite ajutor de specialitate prin serviciul 112, preferând să stea lângă aceştia pentru a ie
JV supraveghea evoluţia. X s-a trezit a doua zi dimineaţa, găsindu-şi ambii fraţi decedaţi. Arătaţi motivat care
.le fste încadrarea juridică a faptei/faptelor comise de X?
?.a
ul 4„ X se întoarce acasă de la serviciu şi îşi găseşte locul de parcare pe care îl folosea de peste 20 de ani
re ocupat de maşina lui Y. Fiind extrem de supărat de inconvenientul creat, X se decide să îl aştepte pe Ypentru
Îll a-•i aplica o corecţie corporală. Y coboară peste două ore pentru a muta maşina, moment în care X, aflat într-o
ele starţ'. de iritabilitate crescută, pentru că aşteptase atât timp ca Y să coboare, îl surprinde pe acesta şi îi aplica
lă. mai multe loviturl cu o bâtă în zona capului. Y decedează în urma lovimrilor primite. Arătaţi motivat dacă
;ie s,:: va putea reţine în sarcina lui X comiterea infracţimiii de omor calificat? Dar vreo circumstanţ.ă atenuantă
legală?
it.
dă 5. X, doctor, se ocupa de supr,1vegr.erta paciemului Y, care .suferea de cancer osos, boală. c-,arc ii provoca o
ltă suferinţă cruntă . La cererile repetate ale lui Y, X îi măreşte progresiv doza de morfină, per,tru ca Y să suporte
1:-1ai uşor duretile provocate de boală X refuză solicitările repetate ale lui Y de a-i administra o doză letală.
cu
dt: nwrfină, precizând însă că prin sporirea progresivă a dozei de morfină se poate ajunge la acelaşi efoct,
ea
ţa
dar în timp După două săptărnân; Y decedează, iar din raportul de autopsre rezultă că decesul acestuia a fost
la favorizat şi de dozele crescute de morfină administrate succesiv de X. Arătaţi motivat care este încadrarea
pe juridică a faptei comise de X?
tră
)Sf
6. După 11aşterec1 unui copil având maîtiple malforma1ii, care era afectat şi de paralizie cerebraia, părinţii
gă
AA şi AB solicită doctorului BB să nu administreze niciun tratament, pentru a-l lăsa să moară din callza
ul convulsiilor. Doctorul, urmând rugăminţile p:1rinţilor, nu acordă niciun tratament nou-născutului, care
tul decedează. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptelor comise de AA, AB şi BB cu referire, d~.că
;ar este cazul, şi la formele pluralităţii de făptuitori?
1a
rre 7. În tabăra de refugiaţi de origine islamică din Vama Veche, reguiile impuse de comunitate erau
re, similare celor din ţara de origine. Pe data de 1 mai 2016, Y, turist aflat pe litoral, întreţine un act sexual
in. prin constrângere cu X. membră a comunităţii de refugiaţi. Având în vedere că, în cadrul comunităţii, sexul
premarital era interzis şi că victima fusese virgină, văzând reacţia de respingere a cormmităţii, î'ntrucât îşi
-----------------------------~---------.. -- - - - - 29
 Teme de anaiiză şi dezbatere

pierduse virginitatea înaintea căsătoriei şi constatând că X nu îi mai răspunde la mes::ţjele trimise, inclusiv la
cele în care îi comunica că dacă nu îi va răspunde se va sinucide, X îşi suprimă viaţa prin spânzurare. Arătaţi
motivat care este încadrarea juridică a faptei comise de Y, inclusiv, dacă este cazul, cu referire la vreuna dintre
formele pluralităţii de infracţiuni?
'
8. X o lipseşte de libertate pe Y mai multe zile, timp în care o supune la multiple perversiuni sexuale. După
5 zile de privare de libertate, Y reuşeşte să evadeze şi, odată eliberată, achizitionează o serie de substanţe
toxice, pe care le consumă după o săptămână de la momentul evadării. În urma consumului substanţelor
toxice, Y decedează. Arătaţi motivat dacă se poate reţine vinovăţia lui X cu privire la comiterea infra;::ţiunii
de determinare sau înlesnire a sinuciderii?
9. X îi convinge pe Y şi Z că trebuie să încerce experienţa Ruletei Ruseşti. În acest sens, cei trei se întâlnesc
în casa lui X, unde consumă băuhiri alcoolice şi decid să înceapă jocul. X pw1e la dispoziţia participanţilor
pistolul său şi un glonţ pentru a începe Ruleta Rusească. M, prietena lui X, decide să li se alăture pentru a
spori şi mai mult intensitatea experienţei. După o oră de joc, în care fiecare dintre participanţi avusese ocazia
a cel puţin 3 încercări, M, căreia îi venise rândul în cadrul jocului, apasă pe trăgaci şi se împuşcă. Arătaţi
motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X, Y sau Z pentru moartea lui M?
10. X, Y şi Z au decis să jefuiască o farmacie deschisă non-stop. Mascaţi şî având asupra lor pistoale de
jucărie care imitau perfect arme adevărate, cei trei au intrat noaptea în fannacie. Speriaţi fiind de declanşarea
alannei de către M, angajat al fannaciei, X, Y şi Z au părăsit magazinul, iar imediat M a ieşit în fugă din
farmacie în vederea urmăririi acestora şi a alertării organelor de ordine publică aflate în zon:5.. După ce a
parcurs 300 de metri în urmărirea atacatorilor X, Y şi Z, care ameninţau că vor trage asupra lui. M în cazul
în care continuă să îi urmărească, M se prăbuşeşte, decedând. În umia autopsiei a rezultat că M suferea de
o boală a inimii nediagnosticată şi necunoscută nici de acesta sau de membrii familiei sale şi că, dacă nu ar
fi alergat după atacatori, nu ar fi existat situaţia care a generat decesul. Arătaţi motivat care este încadrarea
juridică a faptei comise de X, Y şi Z inclusiv, dacă este cazul, cu referire la vretma dintre formele pluralităţii
de făptuitori sau de infraqîuni?
11. X, din cauza stării de oboseală excesivă, adoarme cu o ţigară aprinsă :n mână, care, căzând pe jos,
produce aprinderea covorului din lână aflat în cameră. Trezî'; din somn din cauza fumului produs, X decide
să se mute într-o altă cameră, apreciind că focul este de intensitate micii şi că se va stinge singur, întrucât si
în alte situaţii scăpase ţigări aprinse pe covor şi acesta nu luase foc sau flacăra se stinsese singură. În urrna
amplificării, focul s-a extins la alte părţi ale locuinţei, producându-se decesul lui Y, bunica lui X, care dormea
ln camera alăturată. A.rătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X pentru decesul lui Y?
12. În cazul îri care doctorul îi administrează lui X, bolnav de cancer care avea dureri foarte putetnice,
un sedativ care era, de obicei, prescris pentru aceste situaţii, dar în al cărui prospect era consemnat faptul că
poate avea efecte secundare obiectivate în scurtarea vieţii pacientului, iar după o săptămână X decedează, se
va putea reţine răspunderea penală a doctorului?
13. X, târ.ăr î:n vârstă de 21 de am, lucra 'in calitate de vânzător :'.n timpul nopţii la o farmacie deschisă
non-stop. În jurul orei 3 dimineaîă, X îl observă pe Y ţinând în mână un pistol şi îndreptându-se spre farmacit:.
X se sperie, crezând că va fi jefuit, şi face un mfarct, în unna căruia survine decesuL Y este descoperit şi
se dovedeşte că pistolul pe care Îi avea asupra sa era, în fapt, o jucărie, iar nu o armă propriu--zisă. Arătaţi
motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui Y pentru decesul lui X?
14. X a produs un accident rutier care a avut ca urmare vătărnarea integrităţii corporale a lui Y, aceasta
fiind internată în spital cu unnătorul diagnostic: comoţie cerebrală, traumatism toracic, contuzie abdominală,
luxaţie şold stâng, contuzie genunchi stâng, pericardită lichidiană minimă. După câteva zile, când starea lui Y
30
--------------------------- «•-----------------------------
ia era bună, doctorul Z decide efectuarea unui drenaj toracic fâră a respecta protocoalele operatorii. Procedând
astfel, Z a lezat cordul lui Y, în timpul poziţionării tubului de dren. Ulterior, Z a efectuat un masaj cardiac
re intern, în timpul căruia a cauzat leziuni suplimentare la nivelul cordului şi pericardului. Din raportul de
autopsie a rezultat că decesul lui Y a fost cauzat de plăgile de la nivelul cordului şi pericardului, prin lezilllli
)ă
produse pe durata spitalizării. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X?
ţe 15. Inspiraţi de unul dintre personajele serialului Urzeala Tronurilor, X şi Y consideră că, pentru a
::>r dobândi împlinirea spirituală, trebuie să consume o substanţă. a cărei reţetă era disponibilă pe un forum al
lll fanilor serialului. În cadrul reţetei se arată că substanţa poate produce efecte colaterale constând în leziuni
ale esofagului, arsuri gastrice, fiind înregistrate şi unele cazuri de deces. X şi Y îşi asumă riscul consumării
acestei substanţe, considerând că, în cel mai rău caz, vor deceda împreună. X produce substanţa procurând
SC
ingredienteie necesare, iar apoi o împarte în două recipiente, astfel ca fiecare să o ingereze la momentul
or
î'n care se va considera suficient de pregătit pentru o astfel de experienţă. Constatând ezitările lui Y, X îî
a
transmite mesajul valar morghulis şi îi oferă substanţa, pe care Y o bea. Faţă de reacţiile spasmodice produse
la
după ingerare, X renunţă să mai consume partea sa din substanţă şi apelează la serviciul de urgenţă 112. Y
tţi
este internată în spital, iar în urma investigaţiilor se constată: i. existenţa unor leziuni la nivelul organelor
in:erne, care i-au pus viaţa în pericol, supravieţuirea fiind posibilă numai ca urmare a anunţului prompt &I
autorităţilor efectuat cit· X; 2. existenţa unor lezium t~amnatice care necesită pentru vind(:care 30 de zile de
ea îngrijiri rneciicale; 3. pierderea unei sarcini de 15 săptămâni, de care avea cunoştinţă doar Y~ care nu i-a spus
111 .lui X decât faptul că ii întârzrnse menstruaţia în ultimele două luni. Ârărnţi motivat dacă va putea :fi angajată
a răspunderea penaiă a lui X?
ul
16. X doreşte să o ucidă pe Y şi î'i pune în ceaşca de cafea o picătură dintr-o substanţă toxică care, faţă de
ie
calitatta folosită nu putea în niciun caz conduce la suprimarea vieţii. Y consumii întreg conţinutul cănii de
ar
cafea şi, din cauza intoieranţei la unul dintre competentele substanţei toxice folosite, intră în stare comatoasă,
ea
iar peste trei zile decedează. Ârătaţi motivat dacfl se va putea reţine răspunderea penală a lui X.
ţii
17. Dorind să producă moartea victimei Z, X şi Y îl împuşcă pe rând pe acesta, la momente diferite, dar
apropiate în timp. La momentul în care Yîl împuşcă pe Z, acesta decedase cL1pă ce fusese împuscat de X, fără
JS,
ca Y să ştie. Arătaţi, motivat, pentrn ce faptă vor răspunde X şi Y.
de
şi îK X declanşea:r,ă un atac cibernetic de timp ransomv,are contra spitalului Ar, c:are 3.re ca dec: bîocmk;a
na sistemului informatic al unităţii spitaliceşti. În aceste împrejurări, Y pacientă afiatft în stare gravă irnr-0
ea ambulanţă, este redireqionată către un alt spital, aflat Ja aproximativ 25 de km de spitalul AT, Ynsă până în
T')
'. momentul ajungerii la noul spital, din cauza neaplic:ării imedia.te a unui tratament disponibil în spitaiul AT,
:e,
Y decedează. Arătaţi, motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a 1ui X pentru omor.
că 19. Se va putea reţine comiterea mfracţiunii de ucidere la cererea victimei, dacă ,;octornl X decide să
se administreze o injecţie letală ia cererea repetată a lui Y de a fi eutanasiat, deşi Y nu se afla i11tr--o stare care să
atragă suferinţe fizice intense, 1nsă in condiţiile în care această stare era previzibilă şi exista certitudinea că
Y va deveni curând inconştient?
să
li:'..
ŞI

aţi

sta
lă,
tY
')v,1
 LOVIREA SAU A E VIOLENTE
..,

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTJV

Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice [art. î 93 alin. (1) C.pen.].
Constituie variantă agravată a infracţiunii fapta prin care se pro<luc leziuni traumatice sau este &foctată
sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri r:1edicale de cel mult 90 de zile
[art. 193 alin. (2) C.pen.].
Se remarcă astfel o incriminare graduală a actelor prin care se aduce atingere integrităţii corporale sau
sănătăţii, pornind de la cele mai uşoare forme de afectare a valorii juridice p:rotejate (o paimă, tragerea de
tncou, o zgârietură etc.), până la cele mai serioase. Uneori. lezarea integrităţii corporale sau a sănătăţii este
acompaniată şi de o atingere a demnităţii persoanei (de pildă, prin umilirea acesteia în public cu ocazia
agresării), ori de traume psihice.
Cele mai grave atingeri ale valorii protejate sunt inciiminate în următorul artcol (vătămarea corporală),
uneori putând ajunge ca vătămarea să conducă, din culpă, la decesui victimei agresate (lovirile sau vătămările
cauzatoare de moarte).
Deopotrivă, nu poate fi omis că exercitarea unui act de violenţă poate genera riposta vio!entri a victimei,
care poate îmbrăca forma unei apărări proporţionale (legitime) cu atacul, dar care poate fi şi disproporţionată
(inclusiv atunci când se reţine provocarea sau excesu, neimputabil sau scuzabil).

~ · · · · ~32
·-------------------
 - II. STRUCTURAINFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Material

+ ~
integritatea fizică sau sănătatea persoanei şi relaţiile
corpul persoanei in viaţă.
sociale în legătură cu acestea.

B. Subiect

1. Activ (autorj coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică~iuridică) cu capacitate penală;
b. participaţia penală este posibilă în toate fonnele: coautorat, instigare sau complicitate,
c. o anumită calitate a subiectului activ poate atrage o încadrare juri di că diferită [de pildă, purtarea
abuzivă, prevăzută de art. 296 C.pen., sau infracţiunea de ucidere ori vătămare a nou-născutului
săvârşită de către mamă, prevăzută de aii. 200 alin. (2) C.pen.J.
2. Pasiv
a. persoana fizică în viaţă;
b. plvralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni;
c. dacă fapta este săvârşită asupra umj membru de familie, se va reţine co.c1iterea infracţiunii de
violenţă în familie [art. 199 alin. (1) C.pen.];
d. calitatea speddă a subiectului pasiv poate atrage reţinerea infracţiunii de ulu:aj (art. 257 C.pcn ),
ile respectiv a infracţiunii de ultraj judiciar (art. 279 C.pen.);
t,. consimtământnl victimei consdtuie o cauza jusfficativă .
.au
de
C. I.atura obiectivă
ste
z:ia
1. Element material
ă), a. lovirea sau exercitarea oricărei alte violenţe [fizice sau psihice (şoc emoţional)] cauzatoare de
·ile suferinţe fizice ( care nu impiică ziie de îngrijire medicală);
b. se poate comite fie printr-o acţlune, fie printr-o inacţiune:
e1, c. în si::uaţia în care, cu aceeaşi ocazie, persoana vfttăffLilă este lovită d.e mai multe ori de făptuitor,
ată se va reţine existenţa unei singure infracţiuni de lovire sau alte violenţe. deoarece există o
unitate naturală colectivă.
2. Urmarea imediată
a. suferinţa fizică (nu psihică) produsă prin lovire sau alte violenţe; este necesar ca urmarea
imediată să nu se obiectiveze în zile de îngrijire medicală, caz în :.:are se va reţine vananta
agravată a infracţiunii;
b. rez,Jltă fie direct, fie indirect din acţiunea sau inacţiunea fâptuitorului.
 .'!

Lovirea sau a!te violenţe

3. Legătura de cauzalitate
a. dacă fapta se comite prin lovire, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, suferinţa
fizică fiind prezumată;
b. când fapta se comite prin alte violenfe, trebuie să existe şi să fie dovedită legătura de cauzaiitate
între actele de violentă şi suferinţa fizică produsă. 4
D. Latura subiectivă

► intenţia directă
sau indirectă;
► nu prezintă importanţă scopul sau mobilul comiterii faptei.

E; Varianta. agravată

Lovirile sau alte violenţe prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei
persoane, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel urnit 90 de zile [art. 193
alin. (2) C.pen.];
► Intensitatea actului violent dete1mină o urmare ce depăşeşte limitele suferinţei fizice, ftind
evaluată în zile de îngrijire medicală (cel puţin una şi cel mult 90); este totodată necesar st, nu se
producă una dimre urmările prevăzute de lege pentru vătămarea corporală;
► nu orice echimoză sau escoriaţie necesită pentru vindecare zile de îngrijire medic8lă, după cum
nu orice zi de îngrijire medicală necesită întotdeauna internarea într-un spitai;
► sub aspectul laturii subiective, varianta agravată se comite cu intenţie (directă sau indirectă) ori
cu praeterintenţie.

F. Forme
I

1. Âde pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

~ t +
a. faptă consumată: în momentul în care
sunt exercitate lovirile sau violenţele
producătoare de suferinţe fizice sau al
producerii vătăr,1arilor care necesită
posibile, dar posibilă, d.ar
90 de zile cte îngrijiri medicale în cazul
neincriminate. neincriminată.
formei agravate;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă
continuată, epuizându-se după efectuarea
ultimului act de executare (unitate legală).

G.. Condiţii de procedibiJitate şi pedepsibilitate

► acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar răspunderea penală
este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile;
34
---·-··-·~---------------------- ····---·--·-··-····----------------------
 ► acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu în condiţiile art. 157 alin. ( 4) şi (5) C.pen.;
ţa ► nu este posibilă împăcarea.

te
NU .FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... )

I~ (...) 1. poate fi pus semnul egalităţii numărul

între de zile de îngrijiri medicale şi numărul zilelor
spitalizare sau de concediu medical, deoarece numărnlzilelor de îngrijiri medicale reprezintăun
! crit~riu medico-legal de evaluare a gravităţii vătămării sănătăţii sau integrităţii corporale a persoanei
ătămate prin a~tivitatea infracţională, utiliza~ pentr~ s:abil'.re~_î~ca_dră~i: juridice a_i~fracţi~ii;.
( ... ) 2. este mtotdeauna necesar pentru ex1stenţa mtracţmnu oe iovm sau alte violenţe sa existe
un contact fizic între agresor şi victimă, deoarece fapta poate fi comisă prin orice fel de violenţe prin
1 care se produce o suferinţă fizică [de exemplu, printr-o violenţă psihică ( sperietură puternică), prin
I
ei j pulverizarea unui spray paralizant sau lacrimogen în locul unde se află victima etc.];
►3 f-• (h.) 3. ori de câte ori a existat un contact fizic între două persoane se poate reţine comiterea
I infracţiunii de lovire sau alte violenţe în forma de hază, deoarece este necesar să fie probată şi
I existenţa unei suferinţe fizice, decurgând din contact.

m i~ BLACKBOX

ri autovatămarea nu constituie o faptă tipică contra integrităţii corporaie sau sănătăţii;

l. în principiu,
excepţie face situaţia în care fapta este comisă în timp de război sau pe durata stării de asediu în scopul
sustragerii de la servkml militar. se va putea reţine comiterea infracţiunii prevăzLite de art. 432 C.pen.,
2. constituie c cauză justificativă care înlătură caracteru] infracţ10nal al faptei, existenţa
consimţămâmuiui victimei la exercitare;::; de vio!.enţe asupra sa; deopotrivă, fapta esle just1ficată dacfl.
este comisă în condiţiile legitimei 1:1pări.'cri, ori a stării de necesitate ori în exercitarea unui drept prevăzL;t
de lege;
3. dacă făp'..:.1irnrul loveşte
în mod repetat in aceeaşi 'irnprejurate persoana vărămatfcL se va reţ;ne
existenţa unei singure mfracţiuni de loviri sat: alte violenţe, acţiunea violentă fiit1d unică (unjtate
naturnlă), iar nu a unui concurs de infracţiuni; dacă lipseş1.e unit.atea spaţio-temporală, pluralitatea de
acţiuni violente exercitate împotriva aceleîaşi persoane vătămate va atrage reţinerea concursului real de
infracţiuni ori a infracţiunii continuate (dacă există unitatea de rezoluţie infri.cp,::mală);

4. forma de bază a infracţiunii, prevăzută de art. 193 ali:n. (1) C.pen„ nu poate fi comisă cu
praeterinienţie şi nu poate avea drept urmare doar o suforinţă psihică;
3. 5. infracţiunea de lovire sau alte violenţe absoarbe infracţiunea de ameninţare dacă, imediat după ce
1 tăptuitorul ameninţă victima cu exercitarea de violenţe, o loveşte,.fiind fnsă ahsorbită în infracţiunea de
omor, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, tâlhărie, uitraj, ultraj judiciar etc.;

6. părinţii
care exercită acte de violenţă asuprn. copiilor lor vor fi subiecţi activi ai infracţiunii de
violenţă în familie (care absoarbe infracţiunea de !oviri sau alte violenţe), care poate fi reţinută în
concurs cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minonllui, prevăzută de art. 197 C.pen.;
lă
7. fapta constituie infracţiune şi în caz de error in personam sau aberratio ictus.
 Lovirea sau a!te violenţe

~ SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Imaginaţi o situaţie în care, comisă în aceeaşi împrejurare, infracţiunea de loviri sau alte violenţe
poate fi reţinută în concurs cu cea de ameninţare?
2. Identificaţi infracţiunile complexe contra persoanei care absorb infracţiunea de lovire şi alte
violenţe.

3. Există infracţiuni contra patrimoniului care absorb infracţiunea de lovire sau alte vioienţe?

4. În cazul comiterii infracţiunii de loviri sau alte violenţe în var:anta agravată este necesar să se
dispună măsura de siguranţă a internării medicale?
5. Se poate reţine comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe dacă in unna săvârşirii faptei
victima a avut nevoie doar de consiliere psihologică?

JURISPRUDENŢĂ

1. Noţiunea de îngrijiri medicale. Faptul că victima a avut nevoie de un tratament local sub fonna unor comprese
la deget timp de trei ziie nu reprezintă îngrijiri medicale (Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. 454/1973).
2. Tentativă !a omor vs. loviri sau alte violenţe. Tinând cont de circumstanţele comiterii faptei- inculpatul a aplicat
o singură lovitură părţii vătămate în zona capului, şi aceea cu o amplitudine redusă, fiind provocate vătămări corporale
pentru a căror îngrijire a fost nevoie de 14--16 zile de îngrijiri medicale precum şi de existenţa unor neclarităţi în probele
administrate în cauză, instanţa poate dispune schimbarea încadrăriijuridîce din tentativa la omor în infracţiunea de loviri
sau alte violenţe (C.A. Braşov, secţia penală, decizia nr. 385/2005).

36
1ţe

lte

se

,tei

VĂTĂMAREA CORPO LĂ
ese

.cat
·ale
iele
vin

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Fapt:c ce constă în săvârşirea

unei acţiuni sau inacţiuni prin care s-a pricinuit ,mei pen,oane vreuna dintre
urmatoarelc consecinţe [art. i 94 alig. (l) C.pen.):
a. o intirmitate;
h. iez~uni traumatice sau afectarea sănăt5.ţii, care au necesitat. vjndecare~ rnai .fTtult cie 90 de
zlie de ingrijîri medicale;
c. un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d. avortul;
e. punerea în primejdie a vieţii.

CUVI~TE CHEIE

Infirmitatea {iat. in = prepoziţie negatîvă, firmus solid) senmifică hanciicapui fizic şi/sau psihic,
accidenta! sau congenital.
Avortul reprezintă expulzia prematură, spontană sau provocată 'in mod artificial a produsului concepţiei
fombrion sau fetus). Avortul posttrauma1ic este cel produs ca urmare a exercitării unor violenţe asupra
unei femei gravide, situaţie în care fapta constituie vătămare corporaiă. Spre deosebire de acesta, avortul
Terapeutic este provocat în vederea salvării vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a m,:mei, sau din alte
motive terapeutice.
 Vătămarea corporală

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A.. Obiect

1. Juridic 2. Material

t
integritatea fizică sau sănătatea persoanei şi corpul persoanei în viaţă.
relaţiile sociale în legătură cu acestea.

B. Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. fapta comisă imediat după naştere sau în primele 24 de ore de la naştere de mama aflată
într-o stare de tulburare fuţă de nou-născut constituie infracţiunea de ucidere ori vătămare a
nou-născutului săvârşită de către mamă [art. 200 alin. (2) C.pen.].

2. Pasiv
a. persoana fizică în viaţă;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unei piuralităţi de infracţiuni;
c. dacă fapta este săvârşită asupra unui membru de familie, se va reţine comiterea infracţiunii de
violenţă în familie [an. 199 alin. (1) C.pen.];
d. calitatea specială a subiectului pasiv pDate atrage reţinerea infracţiunii de ultraj (ar:. 257 C.pen.),
respectiv a infracţiunii de ultraj judiciar (art. 279 C.pen.);
e. în principiu, consimţământul victimei la exercitarea de violenţe asupra sa nu constituie o cauză
justificativă; pot fi reţinute cu caracter de excepţie ş1 unele situaiE în care consimţămânml
victimei are caracter justiftca,iv (e.g. în cazul i.ransplamului de organe).

C. Latura obiectiyă

1. Element material
a. acţiunea (directii sau indirectă) ori inacţiunea prin care se produce o vătămare integrităţii fizice
sau sănătăţii unei pe!'soane;
b. în situaţia în care, în acelaşi context spaţio-temporal, persoana vătămată este lovită de mai
multe ori de făptuitor. se va retine existenţa unei singure infracţiuni de vătămare corporală,
deoarece există o unitate naturaiă colecttvâ.

2. Urmarea imediată
a. legea prevede limitativ şi alternativ mai multe urmări imediate, reţinerea oricăreia dintre acestea
conducând la constatarea consumării infracţiunii (infracfiune de rezultat);

---.. · - - -38- - - - - - - - - - - - - - - - - - - ----·-·······-··----------------------

 b. producerea printr-o singură acţiune, realizată în acelaşi context spaţio-temporal, prin unul sau
mai multe acte de executare, a două sau mai multora dintre unnările prevăzute de lege nu
conduce la reţinerea unui concurs de infracţiuni, ci tot a unei unităţi naturale colective;
Urmările imediate alternative prevăzute de art 194 alin. (1) C.pen.:
► o infirmitate are caracter permanent, fiind ireversibilă natural; ~onstă într-un handicap fizic
(din pierderea unui dintre cele cinci simţuri, a unui organ ori încetarea funcţionării unui organ,
inclusiv atunci când acestea survin în unna unei intervenţii medicale consecutiv agresiunii)
sau psihic (de pildă, epilepsie posttraumatică); infirmitatea poate să apară imediat după
comiterea infracţiunii sau după trecerea unei perioade de timp; efectuarea unui transplant de
organe nu înlătură posibilitatea reţinerii infirmităţii, după cum nici administrarea unui tratament
medicamentos nu exclude posibilitatea reţinerii caracterului ireversibil natural;
► leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare,
cel puţin 91 de zile de îngrijiri medicale; poate îmbrăca forma infracţiunii progresive, când
unnările acţiunii violente se agravează în timp;
.► un prejudiciu estetic grav şi permanent; pr~judiciul estetic (alterarea înfăţişării în ansamblu
a unei persoane, nu doar a feţei acesteia) trebuie să fie permanent [să nu poată fi restabilit pe
cale naturală, iar nu pe cca a unei inte„venţii chirurgicale estetice ulterioare producerii urrnătii
lată
imediate ori a unor intervenţii de protezare (dentară, oculară) şi grav (suficient de serios); stabilirea
·ea caracterului estetic, pennanent şi grav al prejudiciului implică o evaluare in concreto a instanţei de
judecată care poate fi realizată din ansamblul probelor administrate, nefiind întotdeauna necesara
efectuarea unei expertize medico-legale; pe iângă criteriile obiective de detenninare a urmării, poi
fi avute i'n vedere şf criterii subiective (de pildă, vârsta sau profesia persoanei vătămate, conduita
acesteia ulterior comiterii faptei în vederea determinării legăturii de cauzalitate şi a culpei victimei
etc.); nu în toate cazurile în care se reţine existenţa unei infinnităţi se impune şi reţinerea urmi
prejudiciu estetic grav şi perrnanent; în DCC nr. 703/2016 s-a arătai că de câte ori vătămarea
corporală, săvârşită cu intenţie, a avut ca efect, de exemplu, pierderea unuia sau a mai multor
:n.), dmţi ori mnnsi lezarea acestora, este necesar să se stabilească dacă prin vătămarea respectivă s-a
cauzat o modificare a fizionomiei victimei sau o diminuare a funq.iilor ci fiziologice comparabile,
!.UZ& ca importanţa, cu celelalte corisecinţe avme In vedere de art. 194 alin. ( i) C .pc::L pent11 aceasta,
ntul irebt1ic să se ţină seama de criterii de ordin anatomic ţ!Î fiziologk proprii naturii umane, precum şi
de unele criterii specifice, cum ar fi vârsta, sexul sau profesia persoanei vătămate;
.► avortul presupune întreruperea cursului norrn.al al sarcinii şi expulzarea produsului de concepţie
ca urmare a unei fapte praeterintenţionate; dacii fapta este comisă cu intenţia de a produce
avortul, se va reţine Întreruperea cursului sarcinii (a1i. 201 C.pcn.);
► punerea în primejdie a vieţii persoanei·- în doctrină (G. Antoniu, în CP comentat şi adnotat II,
p. 135; V Dongoroz ş.a., în Explicaţii III, p. 237) s-a apreciat că punerea în primejdie a vieţii
zice presupune pricinuirea unei asemenea vătărnări care prin evoluţia ulterioară ar putea duce la
moarfecr victimei; astfel, um1area faptei infractorului este producerea unui pericol grav şi imediat
pentru viaţa persoanei, nefiind suficientă temerea de ivire a unor eventuale complicaţii care ar
putea atrage decesul victimei, ci trebuie să existe probabilitatea concretă a producerii decesului;
autorul nu urmăreşte să producă moartea victimei şi nici nu acceptâ acest rezultat, altfel fapta sa
de vătămare corporală. ar constitui tentativă de omor; făptuitorul urmăreşte vătămarea integrităţii
corporale a victimei, iar punerea în primejdie a vieţii se produce din culpă; activitatea violentă
care produce o asemenea urmare nu îmbracă forma unei infracţiuni continue; dacă decesul
survine dîn cuipă, se va reţine comiterea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

39
 Vătămarea corporală

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să existe şi să fie dovedită legătura de cauzalitate între actele de vioienţă şi leziunile
traumatice produse.

D. Latura. subiectivă

► intenţie indirectă sau praeterintenfie pentm forma tip prevăzută de art. 194 alin. ( 1) lit. a)-c) C .pen.,
respectiv praeterintenţie pentru fom1a tip prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. d) şi e) C.pen.;
► nu prezintă importanţă scopul sau mobilul comiterii faptei;
► se va reţine comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, iar nu cea de vătămare corporală dacă
făptuitorul nu a prevăzut şi nu putea prevedea urmarea agravată a faptei sale.

E. Varianta agravată

Lovirile sau alte vioiellţe săvârşite în scopul producerii de leziuni traumatice pentru a căror vindecare
sunt necesare îngiijiri medicale de cel puţin 91 de zile sau în scopul producerii uneia dintre următoarele
consecinţe: o infirmitate sau un prejudiciu estetic grav şi permanent [art. 194 alin. (2) C.pen.];
► această variantă agravată se comite, din punct de vedere subiectiv, numai cu intenţie directă.

F. Forme .

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t
a. faptă consumată: 'în momentul
a. posibilă, dar neincrimi-
produced i unnării peri caloase, adică
nată când fapta comisi vă
atrn:ci când se produc: a; o infirmitate;
este săvârşită cu intenţie
bÎ leziuni traumatice sau afectarea
indirectă.;
sănătăiii t~ne, persoane. care au
b. nu este posibilă !a faptele
necesitat, pentru vindecare, cel puţi11
comise cu praeterintenţle;
posibile, dar 9] de zile de îngrijiri medicale; c) un
neincriminate.
c. posibilă şi incriminată la prejudiciu estetic grav şi permanent;
varianta agravată prevă­ d) avortul; e) punerea în primejdie a
zută de art. 194 alin. (2)
vieţii persoanei;
cu reforire la alin. (1)
b. faptă epuizată: poate fi comisă
lit. a)-c) C..pen., când
în fotmă continuată, epuizându-st:
fapta se comite cu intenţie
după efectuarea ultimului act de execu-
directă.
tare (unitate legală).

G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate

► acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, iar împăcarea nu este posibilă.
40
--~--------------------------------------------------
 NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... )
1ile
(... ) l. se va reţine un concurs de infracţiuni dacă se exercită în aceeaşi împrejurare mai multe
acte de violenţă care produc unnări imediate diferite, deoarece acţiunea violentă unică, chiar
dacă produce um1ări diferite prevăwte de aceeaşi normă de incriminare, nu mpe unitatea naturală
colectivă de infracţiune;

en., ( ...) 2. infinnitatea are aceeaşi semnificaţie cu invaliditatea, deoarece sensul folosit în practica
medico-legală este diferit; cu privire la invaliditate, în doctrină (V Jflenie, D. Dermengiu, op. cit., p. 234)
s-a apreciat că semnifică „existenţa unui deficit funqional, temporar sau permanent, care influenţează
modul de desfăşurare a activităţilor legai:e de viaţa cotidiană socio-familiară şi/sau profesională, deci care
acă
poate avea repercusiuni asupra capacităţii de muncă. (acea stare a fimcţiilor organismului care-i permite
individului să desfăşoare o activitate socială, să corespundă cerinţelor muncii profesionale). Un invalid
poate avea capacitate de muncă păstrată ( deşi individul prezintă invaliditate, aceasta nu-i afectează
capacitatea de m1mcă în cadrul meseriei sale), scăzută ori pierdută (temporar sau pem1anent)";
( ... ) 3. prejudiciul estetic grav şi permant'nt trebuie localizat numai la nivelul feţei, deoarece se
:are poate identifica această ~innare şi atLmci cilnd acesta este localizat într-o altă zonă a corpului care
rele este vizibilă în mod obi~nult în special în cimpul anotimpului cald când este frecvemt foiosirea
unor piese de vestimentatie care descoperă diferite zone ale corp!ilui (de pildă, atunci când umiarea
ă. traumatică. constă într-un defect complex de părţi moi localizat îa nivelul braţului sau al piciorului,
vizibil în cazul purtării unui tricou sau a pantalonilor scurţi).

- ~ BLACKBOX

l. în doctrină (V. ljtenie, D. Dermengiu, op. cit... p. 234) s-a arătat că numărul
de zile de îngrijire
me,1icală reprezintă numărul de zile prin care se esîimează i'n mod direct. din punct de vedere
:medico-legal, gravitatea unei/unor leziuni sau boli posttraumatice; stabilirea nun1ărului de „zile de
[ică îngrijire medicală" ţine cont de crifenv.l diagnostic (tipul, localizarea, mări,nea :c?; numărul leziunilor
i traumatice), criteriu! terapeutic-111ogno:stic /recuperator) ::perioada de timp nece~ară aplicării unei
.iea terapii (medicamentoasă, chirurgicală, recuperator le) - fie în ambulatorili, fle prin internare în spital,
au pentm leziunea traumatică respectivă], criteriul antecedentelor patologice (starea de să:nătaîe anterioară
Jţin traumatismului suferit de victimă; aşa-numitul „teren" al pacientului/victimei este determinat de vârstă,
un boli preexistente, stare de nutriţie, particularităţi legate de sex etc. Această noţiune medical-juridică
~nt; de „zile de tngrijire medicaiă" nu trebuie confundată cu timpui de vindecare anatomicil, timpul de
e a incapacitate temporară de muncă ( concediu medical) sau perioada de spitalizare (sau durata terapiei
apiicată prin i:-iternare în spital) ori cu perioada recuperatorie de vindecare fum:ţională;
1isă 2. în literatura medico-legală (V lfi:enie, D. Dermengiu. op. cit., p. 235) s-a arătat că infirmitatea
I-SC
reprezintă „un criteriu medico-leg:ai indirect prin care sunt evaluate consecinţele posttraumatice şi
defineşte o vătămare corporalâ (gravă), totalâ (completă) sau parţială (incompletă). cu caracter dt;finith~
ce presupune exLYtenţa unei urmări de natură morfologică, morfo-funcrională sau numai fimcţională, ce
produce un prejudiciu fizic şi/sau psihic şi care genereazâ persoanei respective o stare de inferioritate.
Prejudiciul fizic poate fi reprezentat prin: pierderea unui organ şi/sau încetarea sau diminuarea semnificativă
şi definitivă a funcţionalităţii acestuia, pierderea sau reducerea semnificativă şi definitivă a lillui simţ,
lipsa unui segment corporal (a unei părţi corporak importantă ca mărime) şi/sau paralizia ori alterarea
 Vătămarea corporală

semnificativă ( definitivă)a sensibilităţii locale. Prejudiciul psihic, indiferent de forma şi intensitatea sub
t care se manifestă,trebuie să aibă un substrat organic obiectivabil (spre exemplu, cicatricea meningo-
Ş cerebrală). ( ... ) Pentru a putea fi interpretată. drept infirmitate, consecinţa postlraumatică trebuie să fie
} definitivă, adică să nu mai fie susceptibilă de refacere, în sensul că, nici pe cale naturală şi nici ca urmare
a vreunei intervenţii medico-chirurgicale nu se va mai putea obţine remedierea";
3. este posibil ca acţiunea violentă să aibă drept mmare atât pierderea unui simţ, cât şi a unui
organ aflat în directă legătură cu simţul şi totodată crearea unei prejudiciu estetic permanent (de pildă,
pierderea unui glob ocular ca urmare a intervenţiei chirurgicale consecutive agresiunii care are drept %
urmare pierderea văzului, dar şi prejudiciul estic permanent în urma evisceraţiei);
.....
4. 'in legătură cu urmarea constând într-un prejudiciu estetic grav şi permanent, în DCC
nr. 703/2016 s-a reţinut că: a. in această noţiune nu se încadrează prejudiciul estetic temporar ce se
remediază de la sine, pe cale naturală, şi nici ipoteza în care ascunderea unui astfel de prejudiciu estetic
· se realizează printr-o proteză, întrucât nu echivalează întotdeauna cu înlăturarea acestuia. Leziunile
care au produs o dizarmonie la nivelul feţei, care nu poate fi ştearsă printr-o intervenţie chirurgicală,
putându-se numai ameliora aspectul cicatricilor, constituie un prejudiciu estetic grav şi permanem;
b. caracterul de permanenţă a prejudiciului estetic presupune o consecinţă posttraumatică care nu este
susceptibilă de reface::-e, în sensul că, nici pe cale naturală, nici ca urmare a vreunei intervenţii medico- ţ
chirurgicale, nu se va mai putea obţine remedierea. Astfel, tăierea părului şi raderea sprâncenelor nu }
constituie sluţire, deoarece acestea sunt supuse procesului de regenerare; c. gravitatea prejudiciului
estetic constă în schimbarea înfăţişării normale a unei persoane într-una neplăcută, respingătoare, într-o
desfigurare (schimbarea aspectului feţei), în deformare (schimbarea formei corpului) sau în mutilare
( desprinderea unei părţi din corp). Practic, varianta din vechiul Cod penal referitoare la „sluţire"
avea în vedere aceste consecinţe, definite law sensu de practică ca :iirr<l un prejudiciu estetic gr2,v şi
permanent; d. prejudiciul estetic grav :·eprezintă modifica:-ea morfologică sau estetică a aspectului fizic
natural al persoanei, de natură a-i crea un prejudiciu fizic real şi evident, independent de posibilitatea
lipsită de certitudine de ameliorare prin metode chirurgicale şi de durată. A~a fiind, înfăţişarea
fizică a persoanei se constituie într-un drept subiectiv care poate fi atins când se comite infracţiunea
de vătămare corporalft, iar când repa:·area nu mai poate avea loc pe cale naturală, individul afectat
percepe desfigurarea ca fiind cauza suferinţelor sale psihice, conştieri.tizând nu numai intîrmitatea, ci
şi consecinţeie acesteia, respectiv compasiunea sau dezgustul ceior cu care vine în contact, ceea ce
duce la retrăirea evenimentelor cauzaie. Tot astfel, marea diversitate a consecinţelor ce pot fi produse
asupra fizionomiei victimei sau asupra unor procese fiziologice, determinate nu munai de modul în care
agresorul acţionează, ci şi de particularităţile anatomice şi fiziologice ale fiecărui individ, foc dificilă,
dacă nu chiar imposibilă, generalizarea efectelor în raport cu leziunea rezultată. De aceea, neputându-se
ajunge la o concluzie cu valabilitate de generalizare, este evident că nici unnările la care se referă
prevederile textului criticat nu pot fi stabilite decât de la caz la caz, în rctport cu specificul fiecărei cauze,
ceea ce eu se poate realiza decât de instanţa învestită cu judecarea fiecărui proces concret;
5. ir.fracţiunea
de vătămare corporală absoarbe infracţiunea de ameninţare dacă, imediat după ce
făptuitorul ameninţă victima cu exercitarea de violenţe, o loveşte,fiind însă absorbită în infracţiunea de
omor, loviri sau vătămări cauzatoare de moaite, tâlhărie, ultraj, ultraj judiciar etc.;
6. în cazul în care făptuitorul exercită violenţe asupra victimei în scopul punerii în primejdie a vieţii
acesteia, se va reţine săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor/omor calificat săvârşită cu intenţie
directă/indirectă, iar nu forma agravată prevăzută de art. 194 alin. (2) C.pen.;

· - - - - 42
------------------------------------------------
 7. nu poate fi reţinut concursul ideal între infracţiunea de vătămare corporală atunci când vătămarea
corporală are ca urmare praeterintenţionată avortul [art. 194 alin. (1) lit. el) C.pen.] şi cea de întrerupere
a cursului sarcinii care a avut ca urmare vătămarea corporală [art. 201 alin. (3) C.pen.];
8. infracţiunea de vătămare corporală nu poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de loviri
sau vătămări cauzatoare de moarte în cazul în care fapta se comite împotriva aceleiaşi victime;
9. fapta constituie infracţiune şi în caz de error in personam sau aberratio ictus.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Este întotdeauna necesar să existe un număr mmim de zile de îngrijiri medicale pentru a se reţine
comiterea vătămării corporale?
În cazul in care, în L!nna loviturilor primite de la îaptuitor, victima suferă leziuni traumatîce
care conduc la pietderea capacităţii de procreare, pentru ce Infracţiune se va reţn,e răspunderea
penală. a făptuiton1lui, asumând că numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare
leziunilor traumatice a fost de 65?
3. Identificaţi infracţiunile complexe contra persoanei care absorb infracţiunea de vătămare
corporală.

4. Există infracţiuni contra patrimoniulu1 care absorb infra;:ţiunea de vătămare corporală?

5. Zgomotul poate fi o modalitate de comitere a vreunei infracţiuni contra integrităţii corporale dacă
acesta nu conduce fa pierderea unui simţ''
6. În cazul vătămării corporale este necesat ca făptuitorul să fi avut de ia început reprezentarea că
victnna va suferi in urma actelor de vioknţă leziuni traumatice pentru ,1 căror vindecare vor fi
necesare peste 90 de zile de îngr:jiri rnedicale?
7„ Se poate reţine ex.isienţa unui prejudiciu estetic grav dacă în u1-r:1.a agresării vic1irr1ej l'n vârstă de
5 ani aceasta îş1 pierde trei dinţi de lapte din faţă?

JURISPRUDENŢĂ

1. Pierderea dinţilor in urma agresiunii. Evaluarea în concreio a posibilităţii reţinerii existenţei unui prejudiciu
estetic permanent. Curtea reţine, pe baza datelor concrete a1c speţei, că pierderea dinţilor din faţă de către partea civilă
nu !'eprezint'. un „prej,1diciu estetic grav'' în sensul art. 194 alin. (l) lit. c) C.pen., deoarece consecinţa posttraumatică
suferită este susceptibilă de refacere graţie evoiuţiilor din stomatoiogie şi a tehnicilor avansate de tratament, respectiv
prin imp!antologie, intervenţie ce presupune refacerea unităţilor dentare pierdute ~i obţinerea unui aspect foarte apropiat
(sau chiar superior din punct de vedere estetic) de cel natural, neputând fi vorba, a~adar, despre crearea unei „dizarmonii"
la nivelul feţei care să nu poată fi remediată printr-o intervenţie chirurgicală, foarte simpiă de altfel în zilele noastre şi
mînirn invazivă. Împrejurarea că implantu! dentar nu are o perioadă predeterminată „de viaţă", iar potrivit cercetărilor
în domeniu durata de viaţă a unui implant este de circa 1O ani (cu menţiunea că, atunci când pacientul menţine o igienă
corespunzătoare controale şi igienizare profesională la medicul stomatolog, ;:.1otrîvit recornandăriior tăcute de medic,
fiind vorba despre un proces fiziologic ce diferă de la o persoană la alta, există persoane care se bucură de beneficiile
Vătămarea corporală

implantului dentar întreaga viaţa şi, nu de puţine ori, aspectul estetic al dinţilor înlocuiţi prin această procedură este
superior celor iniţiali), nu se poate reţine că vătămarea suferită de partea civilă constituie un prejudiciu estetic grav şi în
niciun caz unul pem1anent, deoarece chiar dacă există incertitudini cu privire la reuşita soluţiei stomatologice (calitatea
materialelor folosite, priceperea medicului stomatolog, discipiina igienei dentare pe care va reuşi ori ,rn să o respecte
victima, caracteristicile fiziologice ale zonei vătămate etc.), există posibilitatea repetării procedurii şi chiar a.înlocuirii
implantului iniţial. În orice caz, în speţa de faţă nu există niciun fel de date că intervenţiile chirurgicale efectuate de
persoana vătămată (care a optat pentru implanturi dentare şi protezare) nu au avut succes, ci dimpotrivă, din actele
medicale depuse la dosar rezultă contrariul, astfel încât prejudiciul „estetic grav şi permanent" ia care se face referire
în sentinţa penală apelată nu poate fi decât unu! viitor şi incert, care, la momentul actual, în mod evident nu poate sta
la baza pronunţării unei condamnări în temeiui art. 194 alin. (I) Iit. c) C.pen. (CA. Bucureşti, secţia penală, decizia
nr. 136 l din 1O octombrie 2017).
2. Punerea în primejdie a vieţii. Această urmare imediată este definită în doctrină drept o activitate a făptuitorului
ce detennină leziuni iniţiale grave sau mai puţin grave, dar la care există pericolul să apară complicaţii şi care· fără
tratament medical creează posibilitatea reală ca victima să înceteze din viaţă. Conform ,.Romanian Journal of Legal
Medicine", voi. XVI, nr. l/2008, esenţială în definirea unei leziuni traumatice ca „primejdioasă pentru viaţă" este
starea de pericol iminent imediat, tardiv sau potenţial ca acea leziune, în evolutia sa naturală, să determine decesul
persoanei, indiferent de modul de îndepărtare a lui - tratament sau reactivitatea organică crescută. Această expresie
prezintă două accepţiuni: a. unajuridid,, ce constă în crearea unui pericol iminent pentru viaţa persoanei, prin punerea
în executare a unei acţiuni apte de a produce suprimarea vieţii acesteia şi caracterizate de intenţia specifică de omor,, care
să demonstreze, prin natura lor şi împrejurările de săvârşire, că infractorul a avut intenţia de a ucide, mt intenţia generaîă
de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii victimei; b. alta medico-legală, constând în c„earea unui pericol
iminent pentm viaţa persoanei, generat de natura şi gravitatea vătămărilor produse prin fapta comis~., pericol ce poate
fi imediat, tardiv sau potenţial, important fiind ca leziunea să detem1ine moartea, indtferent de modu! de îndepărtare
a lui (prill tratament medical sau reactivitate organică crescută) (C.A. Bucureşti. secţia I penală, dectzia nr. l 579 din
16 decembrie 2014),
3. Tentativă de omor vs. vătămare corporală. Aplicarea unor lovituri repetate ev o coadă de tooor în direcţia
capului unei persoane, care, pentru a se feri, ridică braţele, suferind o fractură a braţului ce necesită 55 de ziie de îngrijiri
medicale pentru vindecare, constituie tentalivă la infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea de văt2111are corporală. În
raport cu obiectul vulnerant, apt pentru a ucide în modul cum a fost folosit, asupn, capului victimei, cu intensitate
deosebit2,, concluzia este aceea a instanţei de ape\ care a schimbat 'incadrarea juridică greşită dată de prima instanţă din
infracţiunea de vătămare corvora!ă în tentativă la infracţiunea de 0mor, în sensui că inculpatul a acţionat cu intenţia de
a ucide, iar nu c11 aceea de a -cauza victimei numai leziuni corporale. În speţă, rezultatul nu s-a _pronus datorită gestului
de apărare făcut de victimă, după cc inculpatul a epuizat acţiunea specifică infraciiunii de omor (C.S.J., ~ecţia penală,
decizia nr. 190 Ul 996 ).
te
în
~a
te
'.ll
ie
le
re
ta
ia

Ul
ră
al
te
ul
ie
~a LOVIRILE SAU VĂTĂMĂRILE
re
lă CAU OAREDEMOARTE
•~•- ••"-"-~-.-· ""~",.,."'"" -~~•~'-""'''"''~'°""'"-'~•~••- /•- •·••----•~•-~-"-•"•~""""'•••-•'""'"'"''-•m · m,-,w· ·•""••·-'"
••«•••••"•'~"-""•"'-~ ➔ ,,,,.,"~•--•-•A----.~•~•--•>~···
A"-"""'"~~"-~'
,;JMi,,,.~,,,....,..,__....,.:~1'\!'Wi~U ....'Ol~"'°--U111'oiii:n~~~JIF~:::Miir.~-a.~~~~--,;_;...m~"fl;kJS,,:,._:.ltNa,

re
m

ia
lrl
fn
te I. DEFINITIA LEGALĂ
m
Fapt:: cc constă în săvârşirea, cu pmeterintenţie, a odcă:eia dintre faptele cc imră în conţinuta] constitutiv
Ul
al infracţiunilor de lovire sal, aite v"o'..er,ţc vtttăn1are corporală. ( art ~ 93-194 (:. pen.. ), <;e a avut ca tirmare
moartea victimei (art. 195 C.pen.).

IL STRUCTURA INFRACfIUNH EXPLICATU

A. Obiect

I
t
1. Juridic '
2. Material

t t
viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanei corpul persoanei în viaţă.
şi reîaţiik sociale în legătură cu acestea.

----------------------·-·-···------··--- 45
 Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

B. Subiect.·

I. Activ (autor, c~antor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. participaţia penaîă este posibilă în toate formele;
c. fapta comisă imediat după naştere sau în primele 24 de ore de la naştere de mama aflată
într-o stare de tulburare faţă de nou-născut constituie infracţiunea de ucidere ori vătămare a
nou-născutului săvârşită de către mamă [art. 200 alin. (2) C.pen.].

2. Pasiv
a. persoana fizică în viaţă;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni;
•
c. dacă fapta este săvârşită asupra unui membru de familie, se va reţine comiterea infracţiunii de
violenţă în familie [art. 199 alin. (1) C.pen,];
d. calitatea specială a subiectului pasiv poate atrage reţinerea infracţiunii de ultraj (art. 257 C.pen. ),
respectiv a infracţiunii de ultraj judiciar (art. 279 C.pen.);
e. consimţământul victimei nu are valoarea unei cauze justificative prevăzute de mt. 22 C.pen.

C. Latura obiectivă

1. Element material
a. lovirea sau vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane;
b. se poate comite fie printr-o acţiune, fie printr-o inacţiune prin care se produce decesul persoanei.
2. Urmarea imediată
► moartea victimei (infi'acţiune de rezultat).

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să existe ş: să fie dovedită legătura de caazalitate intre actele de violenţă ş: moartea -.,
victimei. (

D. Latura subiectivă

► numai praeterintenţia;
► nu prezintă important-ă scopu! sau mobild comiterii faptei.

46
~------------------------·-------.
 F. Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

tă
t t
ia data comiterii acţiunii sau
a inacţiunii infracţionale, infracţiunea
posibile, dar neincriminate. nu este posibiiă. epuizându-se la data producerii
morţii victimei (infracţiune cu
durată de consumare),

ie

,.),
l. infracţiunea
de loviri s2.u. vătămări cauzatoare de moarte este singura dinlr1; infracţiuniie contra
integrităţii corporaie sau sănătăţii care are ca urmare imediată moa:-tea subiectutui pasiv; este o
infracţiuEe progresivă care se comite numai cu praeterintenfie; nu este posibilă comiterea infracţiunii
cu intenţie sau din culpă;
2. dacă nu se poate constata culpa faţă de rezultatul mai grav (când făptuitorul nu putea şi nici nu
trebuia să prevadă rezultatul mai grav), se va reţine fie infracţiunea de loviri sau alte violenţe, fie ce3. de
vătămare corporală;

3. răspunderea penală pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este
imprescriptibilă;

4. aplicarea legii penale mai favorabile ori a legii de graţiere se raportează la data actului de executare,
iar nu la <lata epuizării infracţiunii prin producerea 1rorţ,ii victime!.

~a
SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Explicaţi deosebirile existente între tentativa la infracţiunea de omor şi infracţi:mea de loviri sau
vătămări cauzaroare de moarte.
2, Identificaţi infracţiunile complexe care absorb infracţiunea de loviri 5'au vătămăn cauzatoare de
moarte.
3. Explicati deosebirile existente între uciderea din c,-1lpii.. ;:;1 infractiurrea de lov~ri sau \lătămări
cauzatoare de moarte.
 Loviri!e sau vătămările cauzatoare de moarte

III. TABEL DE ANALIZĂ COMPARATIVĂ

Omor (art. 188 C.pen.) ILoviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. J95
IC.pen.) 0

1. Trebuie avute în vedere următoarele elemente obiective, din care pot fi trase concluzii cu privire la
tipicitatea subiectivă a faptei: vârsta şi starea de sănătate a victimei, zona corpului în care au fost
aplicate loviturile, instrumentul folosit pentru exercitarea actelor violente, intensitatea loviturilor.
2. Făptuitorul loveşte victima cu intenţie, Făptuitorul loveşte cu intenţie victima, urmărind
Uimărind sau acceptând moartea acesteia. vătămarea corporală a acesteia, rezultatul mai grav
(moartea victimei) producându-se din culpă.
3. Tentativa este posibilă şi incriminată. Tentativa nu este posibilă, fiind o infracţiune
praeterintenţionată.

JURISPRUDENTĂ
'
1. Legătura de cauzalitate în caz de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. 1. Pentru existenţa infracţiunii de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu este necesar, sub raport obiectiv, ca activitatea făptuitorului să fi provocat
singură moartea victimei, ci este suficient a se constata că între această activitate şi decesul victimei ex;st[\ raport de
cauzalitate (Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. 209/1977).
2. Se va reţine săvârşirea infracţiunii de ioviri cauzatoare de moarte dacă inculpatul aplică o lovi.:ură de cuţit victimei,
chiar dacă moartea acesteia a survenit din cauza unei septicemii datorate refuzului victimei de a fi spitalizată; septicemia
nu întrerupe lanţul cauzal dintre activitatea inculpatului şi moartea victimei, deoarece septicemia a avut ca punct de
plecare plaga înjunghiată produsă de inculpat tTrib. Suprem, secţia penală, decizia nr. ! 166/J 978).
3. Omor vs. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Există infracţmnea de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte, şi nu cea de omor, atunci când inculpatul a produs victimei numeroase leziuni care deşi at, avut drept rezultat
moon.ea nu prezentau gravitate şi, de altfel, nici mijloacele folosite nu erau apte să producă moartea, ca:-e s-a datmat
unor maladii grave preex,stente. ~n speţă, între inculpat şi soÎia ~a a avut ioc un conflict, care a degenerat 'iu msdce şi
loviri reciproce, aplica1e la întâmplare; nu ~--a stabilit că incuipatul s-a foiosit de obiecte apte să genereze rnoanea. nar
prin activitmea sa el a cauzat victimei c,cre în cele din um1ă a decedat -- multipie leziuni. ( ... ) În acest context, se poate
conchide că, sub aspect subiectiv, inculpatul, săvârşind cu intenţie acţiuni de lovire a soţiei sale, a detenninat producerea
unui rezultat, moartea acesteia, pe care nu 1-a prevăzut, deşi în raport cu simaţia concretii. :rebuia şi pute.a să-! prt·vadă.
Fapta sa constituie, aşadar, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, şi nu ,,ceea de omor (Trib. Supre:11,
secţia penală, de•,::izia r;r. 4/1980).

48- - - - - - - - - - - - - - - - - -
-~~.~ -----------------------·-·--------·-----------·----
 •______.._..__._.,....._..
__..
________...__.._____...__..
__..
___....
__.._
.._.._....
__...
__.....
__"'
.."'.!"'.""-·""·.....__..__..
________
.,_..
_______ _

~
a,I
t!

VĂTĂMAREA CORPORALĂ DIN CULPĂ

'"''•'""" •"'~ ,_", •· _,,-.-,_.,,",_, ___ "'--"-----c~~,-•,-• •• •-•••-..•H•"'-•'-'" • • n"" • '" ..' •'""•~ -'S•,.., <''•-~·•- -• •· -•• "
.t\1il!$llli'.._e•:m•~~•••-..a-t~.......Hr,~a.~-..':.~1........,....~r~..,...•"'~....,.....~c•r~•~~:;,,.si&.:,ca:v~:,,-,;.~,;n-.1:••(-:'('9,,IJ1,o~
• • ' ' ''" '> •••~ '"~--• ••">-•" ' ' ' -'- '• -~"• ,,.,_ '" • ' •~" " '

le
at
ie

,;
,1,

1a
le I. DE.FJNITIA LEGALĂ

ie Legea prevede două forme de bază aie infracţiunii:

at 1. fapta ce constă în săvârşirea, din culpă, a unei acţiuni sau macţiuni prin care s-a pricinuit unei
al.
persoane o vătămare a Integrităţii corpordc sau a sănătătii pentru a căr::-i vindecar-e au fos'i
Şt
r1ecesare îngrijiri rnedica1e între una şj 90 de zilt.\ dacli_/'aJJto 1.JJ{)~~-r 5iivârşitâ către o pt!r,soanâ
ar
a/fată sub influenţa băuturilor alcoolzce ori a unei substanţe psihoactive sau fn d1:.sjâşurarea
.te.
ea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune [art. 196 alin. ( l) C.pen.];
la. 2. fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare ce necesită pentru
n, vindecare îngrijiri medicale mai mul1 de 90 de zile sau care a produs vreumi dintre urrnătoarele
consecinţe: o infirmitate; un prejudiciu estetic grav şi permanent; avortul; punerea în primejdie
a vieţii persoanei [art. 196 alin. (2) C.pen.].

49
 Vătămarea corporală din culpă

U. STRUCTURA INFRACŢHJNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Material

~
integritatea fizică sau sănătatea persoanei şi corpul persoanei în viaţă.
relaţiile sociale în legătură cu acestea.

B. Subiect

1. Activ (autor; coautor, instigator, complice)

a. la prima fonnă de bază a infracţiunii: autor poate fi o persoană
fdcă aflată sub influenţa băuturilor
alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau. în desfăşurarea unel activiti>.ţi ce cons1.ituie prin
ea însăşi infracţiune; aceste cerinţe nu trebuie îndeplinite de instigator sau de compiice, î:asă
trebuie îndepiinite de fiecare dintre coautori;
b. la cea de-a doua formă de bază: autor poate fi orice persoană (fizică sau juridică) cu capacitate
penală;
c. participaţia improprie este posibiiă. complicele, respectiv instigatorul urmând a fi sancţionat
pentru complicitate, respectiv instigare la infracţiunea de lovire sau ahe violenţe sau vătămare
corporală;
d. participaţia proprie este posibilă sub forma coautoratului în cazul reţinerii existenţei unei
legături subiective bilaterale anterioare sau concomitente a două sau mai multor persoane prin
raportare la acţiunea nemijlocită care a avut ca umiare vătămarea corporală;

2. Pasiv
a. persoana fizică în viaţă;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi poate atrage reţinerea variantei agravate prevăzute de art. 196
. \'4)l~
al m. , .
·_ "'pen. (umtate ' -~) :
legam
c. consimţământal victimei poate avea, în unele împrejurăr:, v:::.loarca unei cauze justificative
prevăzute d~ art. 22 C.pen.

C. Latura obiectivă

1. Element material
a. lovirea sau exercitarea oricărei alte violente cauzatoare de suferinţe fizice asupra corpului
unei persoane ce necesită pentru vindecare cel puţin o zi de îngrijire medicală şi cel mult 90 de ziie
de îngrijiri medicale, dacă fapta este comisă:
► de cel aflat sub influenţa băuturilor alcoolice ori a ll1tei substa1tje psihoactive [art 196 alin. (1)
teza I C.pen.J; nu prezintă importanţă dacă făptuitorul este sau nu în stare de ebrietate sau dacă are
o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gil alcool pur în sânge (cu excepţia situaţiei în care vătămarea
"-~-v50½ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
 corporală este produsă de conducătorul unui vehicul prin provocarea unui accident rutier, când se
va reţine a doua ipoteză a infracţiunii); în acest sens, prin decizia nr. 8/HP/2018 s-a apreciat că
,,existenţa infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (1) teza I C.pen.
nu este condiţioriată de o anumită limită a îmbibaţiei alcoolice. ( ... ) Legiuitorul nu a limitat sfera
de aplicare a normei de incriminare prin indicarea explicită a unei anumite limite a îmbibaţiei
akooEce, astfel că, procedându-se în mod contrar, pe cale de interpretare, s-ar restrânge sfera de
protecţie a integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor, în absenţa unui ternei iegal";
► de cel aflat in desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune [art 196 alin. (1)
teza a Il-a C.pen.J; de pildă, conducerea unui vehicul fără permis sau a unui vehicul neîmnatriculat;
- prin decizia nr. 4/HP/2015 s-a considerat că infracţiunea de vătămare corporaîă din culpă
prevăzută de art. 184 alin. (2) teza I [fapta a avut vrelIDa din urmările prevăzute de art 182
alin. ( l)] şi alin. (4) C.pen. din 1969 în ipotew în care fapta a produs o vătămare ce a necesitat
între 11 şi 90 de zile de îngrijiri medicale şi nu îndeplineşte una dir:tre condiţiile impuse de
alin. (1) al art. 196 C.pen. este dezincriminată începând cu data de 1 februarie 2014.
b. lovirile sau alte violenţe prin care se produc leziuni traumatice pentru a căror vindecare sunt
lr necesare îngrijiri medkale mai mult de 90 de zile sau care au produs vreuna dintre următoarele
consecinţe: o infirmitate; un prejudiciu estetic grnv şi permanent; avortul; punereii. în primejdie a
n
:ă
vieţii persoanei (art. 196 alin. (2) C.pen.]. În decizia nr. 8/HP/2018 s-au reţinut următoarele:
► în ipoteza 1n care fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) C.pen. este săvârşită din culp:1., prin

.e conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie
alcoolică de peste 0.80 gll alcool pur în sânge, suntem în prezenţa unui concurs de infracţiuni
între infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. ( 1) leza J C.pen. şi
infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolu:iui sau a altor substanţe prevăzută
de art. 336 alin. (]) C.pen.;
► fapta prevăzutz. în art. 193 alin. (2) C.pen. săvârşită din culpă. prin cond:icerea pe drumunle
n publice a unui vehicul de către o persoană care are o imbibaţie alcoolică de maâmum 0,80 g/1
alcool pur în sânge îmrur,eşte numai dementele constitutive aie infracţiur:ii. prevazute de art. : 96
alin. O) teza J C.pen.,
► ln cazul vătărnărilor corporale produse prin accidentele de circulaţie ale conducfttorilor de
vehicule pe dnun;.1rile publice, îndeplinirea condiţiei ca fapta prevăzutil în art 193 acin. (2)
6 C.pen. să fie săvâ.rşită din cu;pă „ de către,? persoanâ aflată sub influenţa băuturilor alcooilce ··
este stabiliză in cadrul mecanismului. de determinare a i'mbibaţiei de alcool in sânge sau a
concentra/iei de alcool in aerul expirat reglementat în art 88 din O.U.G. nr. 195 12002 lşi în
art. 190 alin. (8) C.1)roc.pen.], care permite determinarea exactă a îrnbibaţiei de alcool ~n sânge
sau a concentraţiei de alcool în aerul expirat. În această ipoteză, condiţia ca fapta prevăzută
în art. 193 alin. (2) C.pen. să fie săvârşită. din culp2, ,,de către o persoană aflată sub influenţa
băuturilor alcoolice" poate fi dovedită prin alte mţiloat:e de probă, numai dacă nu s-a făcut
aplicarea dispoziţiilor art. 88 din O.U.G. nr. l 95/2002 şi ale art. 190 alin. (8) C.proc.pen.

Ii 2. Urmarea imediată
le ► este o infracţiune de rezultat;
► în cazul primei forme de bază (ambele h:ze): producerea de leziuni traumatice pentru a căror
vindecare au fost necesare îngrijiri medicak între una şi 90 de zile; fapta nu este tipidi în forma
de bază dacă unnarea imediată constă numai în producerea de suferinţe fizice, care nu necesită
:a îngrijiri medicale;
Vătămarea corporală din culpă

► în cazul celei de-a doua forme de bază: producerea de leziuni traumatice pentru a căror
vindecare sunt necesare îngrijiri medicale mai mult de 90 de zile sau care au produs vreuna
dintre următoarele consecinţe: o infirmitate; un prejudiciu estetic grav şi permanent; avortul;
punerea în primejdie a vieţii persoanei;
► rezultă fie direct, fie indirect din acţiunea sau inacţiunea făptuitorului.

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să existe şi să fie dovedită legătura de cauzalitate între actele de violenţă şi urmările produse.

:o; Lat~ra subiectivă

► culpa simplă sau cu prevedere;
► culpa concurentă a victimei nu înlătură tipicitatea subiectivă a fapte.i.

E. Variante agravate

1. vătămarea corporală din culpă prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii un
traumatism ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 90 de zile sau care a produs
vreuna dintre următoarele consecinţe: o infirmitate, un prejudiciu estetic grav şi permanent, avortul,
punerea în primejdie a vieţii persoanei, săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a
măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite
activităţi [art. 196 alin. (2) şi (3) C.pen.];
► este necesar ca fapta să fie săvârşită în exercitarea profesiei, meseriei sau activităţii, cu
cerespectarea regulilor prevăzute pentru exercitarea acesteia;
► este o nonnă incompletă; norma completatoarc poate fi un act normativ din legislaţia primarii
sau un act normativ din legislaţia .secundarâ in care sunt s:abilite reguli pentru exercitarea
profesiei, meseriei sau activităţii în ti.mcţie de care să se evalueze cuipa profesională;
r constituie variar1tă agravată numai faţă de cea de-a doua formă tip, iar nu ~î fa(ă de forma de bază
prevăzut& de art. 196 alin. ( l) C.pen.;

2. vătămarea corporală din culpă comisă fie în vreuna dintre formele tip, fie în varianta agravată faţă
de două sau mai multe victime (unitate legală de infracţiune în forma infracţiunii complexe) [art. 196
alin. (I) şi (4) C.pen., art. 196 alin. (2) şi (4) C.pen., art. 196 alin. (2), (3) şi (4) C.pen.J.
► este necesar ca pluralitatea de victime să rezulte din aqiunea/inacţiunea infracţională unică.

F. Forme

1. Acte pregătitoare 2. '

Tentativă
+
3. Consumare

t t ţ
în momentul producerii um1ării
nu sunt posibile. nu este posibilă.
prevăzute de lege.
)r
G. Condiţii de procedibilîtate şi pedepsibilitate
la
I;
► acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, atât pentru fonnele de
bază, cât şi pentru variantele agravate, fiind poslbilă retragerea plângerii prealabile.

e. NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ ( ... ) reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală

a făptuitorul, contribuţia (culpa) exclusivă a victimei la producerea incidentului care i-a provocat vătămarea
corporală, deoarece în acest caz se va reţine lipsa de tipicitate subiecTivă a faptei care înlătură existenţa
infracţiunii, nu doar a răspunderii penale.

, !I,,..~' BLACKBOX

l. organele judiciare trebuie să ofere răspuns la cel puţin următoarele palru îr:.tTehări:
a. există o obligaţie de a respecta o amonită î,,datorire socială sa~ profosionalE1 sau de a proteja victirr:a?
!ll b. a fost încălcată. această obligaţie?
lS c. încălcarea implică un risc pentru integritatea corporală sau sănătatea persoanei?
11, d. încălcarea obligaţiei a produs vătămarea integrităţi corporale sau a sănătăţii persoanei?
a 2.fapta nu este tipică dacă prin actele de violenţă comise din culpă au fost produse suferinţe fizice
te on leziuni lraumatice pentru ;:i căror vindecare au fost necesare cel mult 90 de zile :îngrijiri medicale sau
dacă autorul vătămării corporale din culpă nu a consumat băuturi alcoolice ori substanţe psihoactive
înainte de comiterea faptei şi nici nu a comis fapta în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ca
însăşi infracţiune:

3. atunci când conducătornl ~mui vehicul care are o îmbibaţfo alcoolică de peste G,80 g/1 alcool pur
în sânge a comis o vătăn1are corporală din culpă., se va reţine concurs ideai între infracţiunea prevăzută
la art. 336 C.pen. şi cea prevăzută de art. 196 alin. ( ! ) C.pen;
4< :n cazul culpei comune a comiucătodor auto care a1: produs ?.ccidentui rutiei.- ce a avut ca ur:narc
vătămarea corporală a uneia sau a mai multor persoane, se va reţine exîstenţz. autoralului, iar nu a
coautoratului la infracţmnea de vătămare corporală din culpă;
ţă
)6 5. în doctrină (F Streteanu, D. Niţu, op. cit., vol. l, p. 38 l, respectiv p. 425) se apreciază că in cazul în
care pericolul a fost provocat din cuipa celui care comite ,Jiterior acţiunea de salv::i.re prin vătămarea unei
persoane, starea de necesitate produce efocte limitate, în sensul că justifică fapta imenţionată. (vătămarea
corporală), dar autorui va răspunde pentru o faptă din culpă (vă.tă.marea corporală din culpă), dacă sunt
întrunite cerinţele de tipicitate prevăzute de lege; tot astfei, dacă autorul îşi provoacă cu inteEţie sau
din culpă sîarea de iresponsabilitate, fără a urmări, respectiv prevedea şi accepta vătămarea corporală a
unei persoane în această stare, şi ulterior săvârşeşte o acţiune prin care se lezează integritatea corporală
şi/sau sănătatea w1ei persoanei, va răspunde pentru vătămare corporală din culpă numai în măsura în
care săvârşirea acestei infracţiuni era o consecmţă previzibilă a stării de iresponsabiiitate şi dacă sunt
întrunite cerinţele de tipicitate, iar dacă săvârşirea faptei în această stare era imprevizibilă, autord nu va
răspunde nici cu titlu de culpă pentru aceasta.

-----·---··~···-··~·----
53
 Vătămarea corporală din cuipă

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Explicaţi deosebirile existente între infracţiunea de vătămare corporală din culpă şi infracţiunea
de vătămare corporală comisă cu intenţie indirectă.
2. Norma de incriminare a vătămării corporale din culpă urmează modelul de incriminare stipulat de
legiuitor la uciderea din culpă?
3. Identificaţi infracţiunile complexe care absorb vătămarea corporală din culpă.

4. Este posibilă re~nerea în concurs ideal a uciderii din culpă în varianta agravată şi a vătămării
corporale din culpă în varianta agravată?

JURISPRUDENTĂ
'
1. Vătămare corporală din culpă. Pierderea unui organ. Cauzarea unor vătămări grave părţii vătămate prin extirparea
splinei, ca urmare a unui accident de circu laţiedatoratculpei conducătorului unui autovehicul, întruneştee lemente le infracţiunii
de vătămare corporală din culpă, deoarece fapta a avut ca urmare pierderea unui organ, indiferent de importanţa funcţională
a acestui organ şi de faptul că viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie (C.SJ., secţia penală, decizia nr. 2691/2000).
2. Vătămare corporală din culpă. Variante agravate. Fapta săvârşită din cuipă, de către o persoană aflată sub
influenţa băuturilor alcoolice, constând într-un accident de circulaţie prin care se produc faţă de două persoane leziuni
traumatice a căror gravitate este evaluată prin 1-2 zile de 'ingrijiri medicale, constituie infracţiunea de vătămare corporală
din culpă şi se încadrează în dispoziţiile art. 196 aiin. (1) şi (4) C.pen. În acest caz, varianta agravată prevăzută în art. 196
alin. (3) C.pen. nu este incidentă, întrucât această variantă agravată se raportează la dispoziţiile art. i 96 alin. (2) C.pen.
şi implică producerea consecinţelor prevăzute în art. 194 alin. (]) C.pen., fiind inaplicabiiă în ipoteza în care, faţă de
două sau mai multe persoane, se produc exclusiv urmările prevăzute în art. 193 alin. (2) C.pen. În situaţia particulară
a conducătorilor de autovehicule aflaţi sub influenţa băuturilor aicooiice, principrnl liberei aprecier~ a probelor,
prevăzut ca reguiă generală de art. 103 alin. (1) C.proc.pen., este pe deplin valabil, sub rezerva luării în considerare a
particularităţilm tipului de conduită iii cită analizat, care, implicand o componentă de ordm medical valoarea imbibaţie,
alcoolice în sânge la momentul critic • poate fi demonstrată, de regulă, prin administrarea unei probe cu acelaşi caracter
ştiinţific. respectiv buletinul de analiză 1oxicologică. pîin car:: se dete;-mină 'imbibaţia alcoolică. Acea.sta nu înseam:1.ă
insi't că buletinul în discuţie constituie şi 1micul sau principalul mijloc de probă pentru a se demonstra că at.torui faptei
ilicite se afla, la data critică, sub influenţa alcooiului. O atare influenţă a;-e nu numai D compom:mă medicaiă, ci şi
o expresie faptică, materializată în atitudinea, comportamentu] şi aspectul fizic ai suspectului, integra! reflect2.tc în
realnatea obiectivă, observabile şi percep:îbile cu ajutorul simţuriior umane. Reprezentând o împrejunire de fap,, aflarea
inculpatului sub influenţa băuturilor alcooiice poate fi dovcditiI, aşadar, ct, orice mijloc de probă legal adminis~rat,
indiferent dacă este vorba de declaraţiile unor persoane - martori sau persoane vătămate - sau de constatările n•~m.j loci te
ale organe'.or judiciare, consemnate în cuprinsul proceselor-verbale întDcmite în conformitate cu dispoziţiile art 198 ali!1. (2)
C.proc.pen. Prin urmare. susţinerea ape1antului privind .,.obligativitatea" realizării examinării clinice de către personal
medical autorizat, în vederea probării existenţei unei afectări a conduitei sale ca efect al consumului de băuturi alcoolice,
este neîntemeiaff (I .C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 78/A din 29 martie 2018)

· · · - - · -54
--------------------
ie

·ii

~a
iii
I"
.a
RELELE TR MENTE APLICATE MINORULUI
tb
[li

lă
/6
n.
le
ră I. DEFINIŢIA LEGALĂ
)f,.
a Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltări: fizice, intelectmle sau
e1 mcrale a mi,10rului, de către părinţi ::,au de orice persoană ir; grija căreia se află rninorlti (rut. 197 C.pen.).
er

Şi
II. STRUCTURA INFRACŢIUNII -- EXPLICAŢIJ
1n
ca
tt, . A. Obiect
te
2)
t
al
e, 1. Juridic
't
2. Material

•
a. principal: constă în relaţiile sociale referitoare la
integritatea fizică sau sănătatea minorului:
corpul minorului supus la rele tratamente.
b. secundar: constă în relaţiile sociale referitoare
la creşterea şi educarea minorului, relaţiile de
familie, respectiv convieţuirea socială

55
 Relele tratamente aplicate minorului

B. Subiect Î
1. Activ
a. nemijlocit: părintele copilului minor (indiferent de forma filiaţiei) ori persoana în grija căreia
se află minorul (tutore, curator, rndă, bonă ori terţ căruia i-a fost încredinţat mino::-ul pentru a
avea grijă de el etc.);
b. participaţia penală este posibilă în toate formele: coautorat (dacă toţi subiecţii activi nemijlociţi au
calitatea specială cerută de lege, inclusiv când fapta este comisă prin inacţim1e), instigare, complicitate.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: minorul (indiferent de vârsta sau starea sa de sănătate) a cărui dezvoltare fizică,
intelectuală sau morală este pusă în primejdie gravă.

C. Latura obiectivă

1. Element material
► punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minornlui, prin măsuri
sau tratamente de orice fel (acţiuni sau inacţiuni);
► nu este absorbită de violenţa în familie.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului (infracţiune de
pericol concret);

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să existe între faptă şi urmare& imediată şi trebuie să fie dovedită.

D. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează. mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită fapta tipică.

F. Forme

1. .Acte
pregătitoare
2. Tentativă 3. Consumare '
t t
posibile posibilă a. faptă consumată: în momentul în care s-a realizat fapta tipică
(când fapta se (când fapta se şi s-a produs starea de pericol pentru dezvoltarea minorului:
comite prin comite prin b. faptă epuizată: fapta poate fi săvârşită în formă continuată,
acţiune), dar acţiune), dar caz în care se epuizează la data comiterii J.ltimului act de
neincriminate. neincrirn inată. executare, sau în formă continuă.
'~•--.. . . . 56
 1~.•",·•
. BLACKBOX

1. relele tratamente trebuie să aibă caracter de continuitate, săvârşirea unui singur act conducând la
reţinerea numai a unei infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanei;
la
a 2. în cazul în care, prin reîele tratamente aplicare minorului, acesta a fost lipsit de libertate, i-a fost
1 pusă în pericol viaţa, vătămată integritatea corporală, se va reţine concursul între această infracţiune şi
lll ; tentativa de omor, loviri sau alte violenţe, vătămare corporală, lipsire de libertate etc.;
e. 3. orice persoană care are în grijă un minor poate fi şi autor al infracţiunii, legea necondiţionând
aceasta de încredinţarea în mod legal a creşterii şi educării minorului; dacă făptuitorul nu are calitatea
specială cerută de lege, se va reţine săvârşirea unei alte infracţiuni contra persoanei;

4. nu este subiect pasiv al infracţiunii prevăzute de art. 197 C.pen. minoru! de J6 ani căsătorit, care a
ă,
dobândit astfel capacitatea deplină de exerciţiu, şi nici minorul de 16 ani căruia i s-a recunoscut :în mod
anticipat de către instanţa de tutelă capacitatea deplină de exerciţiu în condiţiile art. 40 C.civ.

,JURlSPRUD.ENTĂ
ri
L Omor calificat în concurs cu rele tratamente. Fapta părintellli de a exercita în mod repetat violenţe asupra
copilului său minor, care au avut ca rezultat paralizia parţială a copilubi, şi de a reitera exercitarea violenţeior asupra
(·oriiului după paralizia parţială a acestuia, cauzand decesul victimei minore, intn,neşte a::ât elementele constitutive ale
tn!:i:aqi,mii de omor calificat, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, aflate
le în concurs ideal de infracţiuni, întrucât prin exercitarea violenţelor repetate, care în fina! au cauzat decesul minorului,
părinte!·.' a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizic2., inteiectuală şi moraiă a acestuia (l.C.C .J ., secţia pendă, decizia
m. !646/2009).

2, Vioienţă în familie în concurs cu rele fratamente. Cmiea consideră cr, în mod cowct s--a reţinut că in cond1ţiik
ii, care fclek tratamtnk a,J. fost comise ~î prin săvârştrea de acte de violenţa fizică care au proJus per::;oaneî vătămah:
icziunî traumatice pentru a căror vindecare au fos1 necesare 3-.c;. ziie de îngrijiri ŢnedicaJe, infracţ!unea de vidcnţă in
;:.11J1ille., prevazută de a1i. J99 c:.pen. cu .n~ferire ~a art. -; 93 alin,, (2) C .pen. se află ~in ;.;nncuxs cu in_frac1iunea de rele
trarame11te aplicaLe minorului, prevăzu~ă de art. 197 C.pen., aşa cum de altfel s-a srnbtiit ş: prin Decizia in interi:::snl
legii nr. 37/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie si Just1ţie ·· Seeţiile Unite (M.Of. nr. 1T7 din 23 martie 2009), fiind exc'.L,si\
absorbţia inf-acţiunii de violenţă în familie în cea de rele tratamente aplicate minorului faţă de neîntnm.lrea cerintei
carnckrului necesar al absorbţiei, Întrucât nu se poate aprecia că infracţiunea de reie tratamente nu se poăle conule
ni-:iodată fără săvârşirea infracţiunii de loviri sau aite violen(e (vio!entt? în familfo) atâta vreme <.ât elementul material
al irtfracţiunii prevăzute ce art. 197 C.pen. poate fi realizat prin orice măsuri sau tralamente. Astfri, prin reţinerea celor
două infractiuni în concurs nu se poate ajunge ia încălcarea principiului ne bis in idem faţă de caracterul eterogen al
valorilor sociale prote.iate, precum şi de diferenţele ce există intre aceste infracţiuni în ceea ce oriveste latura subiectivă,
momentu! consumă,ii ori al .;;erinţelor pn:văzL,te de lege pentru exercitarea sau stingerea acţiunii penale ( C.A. Oradea,
secţia penală, decizia nr. 405/20 l (), nepuhlicatiî).

'i

57
 ÎNCĂIERAREA

I. DE.FINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Participarea la o încăierare între mai muHe persoane (art. 198 C.pen.).
Pe lângă afectarea integrităţii co:rporak, ori, u~1eori, a pierderii vieţii unui::i sau mai multo:- combatanţi,
săvârşirez, în comun de violenţe htre mai multe perc;oane poate crea un sentiment cie nes:guranţă in spaţiile
publice în care de obicei se petrece, ca urmare a stării de temere care în mod firesc îI cuprinde pe orice
observator al încleştării.
În această privinţă, în DCC nr. 726/20 I 8 s-a arătat că infracţiunea de încăierare între mai multe persoane,
denumită şi rix (din limbi: latină, rLrn vrafbâ)., constă în ciocnirea violentă şi spontană între mai multe
persoane învrăjbite, desfăşurată în îmbulzeală şi cu o împletire de acţiuni de aşa fel încât este greu de stabilit
aportui fiecăreia dintre persoanele prinse 111 încăierare.
Din aceste motive legiuitorul a apreciat că se impune sancţionarea penală a tuturor participanţilor la
încăierare, urmările produse de aceasta cu privire la valorile protejate juridic fiind rezultatul unei coparticipări.

58
··~•-··•-----·------------··-····------····------------------------------
 II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A: Obiect

1. Juridic 2. Material

+
a. principal: constă în viaţa, integritatea fizică
sau sănătatea persoanei şi relaţde sociale în
•
corpul persoanei victimă a violenţelor sau
legătură cu acestea; bunurile asupra cărora acestea s-au răsfrânt.
b. secundar: constă în relaţiile sociale referitoare
la convieţuirea socială.

B. Subiec.t

t. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. o pluralitate de făptuitori care au calitatea de autor (pluralitate nalurală, nu constituită); autorii
trebuie să fie împărţiţi în două tabere de cel puţin două persoane fiecare; nu esce necesară parti-
ciparea la încăierare pe întreaga durată a acesteia; în DCC m: 726/2018 s--a arătat că specificul
acestei infracţiuni este dat de pluralitatea de subiecţi activi, privită ca o pluralitate naturală, în
absenţa căreia nu poate fi pusă în discuţie infracţiunea de încăierare;
b. fiecare autor al încăierării comite nemijlocit acţiunea stipulată de norma de incriminare;
c. 1h sarcina autorilor nu poate fi reţinută circmnstanţa agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. a) C.pen.;
d. panicipaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau <1 complicită.ţii;
J,
le e. se va reţme pmticipaţia penală la o infracţiune de încăierare, iar nH un concurs de infracţiuni
;e prin rapo1tare la n1;n1ănl de acte de instigare sau complicitate efoctuate faţă de pe:-soanele care
au participăt la încăierare.
e, 2. Pasiv
te a. principal: statul;
.it
b. secundar: victima/-ele actelor de vioknţ;; comise în cur:-;uJ Incă.ieră.rii.

ia
1
1. C. Latura obiectiyâ ·

l. Eleme11t material
► participarea materială, nemijlocită !a o încăierare intre mai multe persoane grupate în două
tabere formate din cei puţin două persoane (infracţiune comisivă săvârşită doar prin acţiune):
nu contează perioada de timp în care o persoană a participat la încăierare;
► în doctrină (Şt. Daneş, in CP comentat şi adnotat II, p. 450) s-a arătat că ceea ce caracterizează
încăierarea este lipsa posibilităţii de a determina activitatea efectivă a fiecăruia dintre participanţi;
► în DCC nr. 72612018 s-a reţinut că elementui material al infracţiunii este reprezentat exclusiv
printr-o acţiune, respectiv de participare Ia o încăierare prin susţinerea activă a uneia dintre
-----------------------··-------····-··---··-------------------------
59
 Încăierarea
r··
tabere ( care presuptme cel puţin câte două persoane în fiecare tabără). Actele de violenţă (loviri,
îmbrânciri, trântiri, mperea hainelor etc.) sunt inerente faptei de încăierare şi urmarea imediată
principală în cazul variantei-tip este aceeaşi cu cea de la infracţiunea de lovire sau alte violenţe
prevăzută de art. 193 C.pen., respectiv fie cauzarea de suferinţe fizice, fie îngrijiri medicale de
cel mult 90 de zile. Rezultă că în varianta-tip încăierarea absoarbe irifracţiunea de lbvire sau
alte violenţe. Există şi o urmare devenită secundară prin repoziţionarea infracţiunii între ceie
contra persoanei, respectiv o stare de pericol pentru liniştea şi ordinea publică.

2. Urmarea imediată
► atingerea integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanelor implicate în încăierare, dar şi starea de
pericol pentru buna desfăşurare a convieţuirii sociale;
► în urma încăierării rezultă numai urrnarea imediată prevăzută de art. 193 C.pen. ( suferinţa fizică,
indiferent de intensitate, produsă prin lovire sau alte violenţe ori o leziune traumatică pentrn a
cărei vindecare sunt necesare între una şi 90 de zile de îngrijiri medicale).

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie dovedită legătura de cauzalitate între elementui material şl urmarea imediată, dacă
aceasta constă într-o atingere a vieţii, integrităţii corporaie sau săntltăţii persoanelor implicate
în încăierare;
► în DCC nr. 726/2018 s-a reţinut că legătura de cauzalitaie are ca specific faptul că~ în situaţia în
care nu se cunoaşte care dintre participanţi a produs urmările -- se răsfrânge asupra tuturor celor
ce participă la încăierare, fără a fi necesară stabilirea unei corespondenţe stricte între vioienţe ş:
urmarea imediată principală. Aceasta, întrucât urmarea imediată principală nu mai ţine de specificul
încăierării, ci apare ca o împrejurare care constituie o cauză de agravare a încăierării, ct1 atât mai
mult cu cât cel care se angajează în încăierare îşi dă seama, deci prevede rezultatul imediat firesc
şi posibilitatea unei eventuale vătămări corporale sau chiar moartea unuia dintre corixaeţ:. Deşi nu
urmăreşte, de regulă, un astfel de rezultat, făptuitorul acceptă întotdeatma eventualitatea producerii
acestaia, atitudine care rezultă din chiar participarea vokntară la încăierare.

. D. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirecta;

► nu interesează mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.

E. Variante agravate.

1. încăierarea în cursul căreia s-a produs vătămarea corporală (art 194 C.pen.) a uneia sau mai
multor persoane, fără a fi cunoscut care dintre participanţi a produs urmările [art.198 alin. (2) C.pen.];
► este necesar ca participanţii la încăierare, care au provocat vătămarea corporală ( o infirmitate, un
prejudiciu estetic grav şi pennanem, avortul, punerea in primejdie a vieţii persoanei) a unui alt
participant sau a unui terţ. să nu fie identificaţi în mod determinat ca autori ai vătămării;
► sub aspect subiectiv, t:ipta se comite cu praeterintenţie;
► participanţii la încăierare vor răspunde penal pentru forma mai gravă a infracţiunii [art. î 98
alin. (2) C.pen.], cu excepţia participantului a cărui integritate corporală sau sănătate a fost
60
--·----,.--------------------- -----------------------------
 ·,F··'

'l, vătămată (persoana vătămată), care va răspunde numai pentru forma de bază a infracţiunii
tă [art. 198 alin. (1) C.pen.J.
~e 2. încăierarea în cursul căreia s-a produs moartea uneia sau a mai multor persoane, fără a fi
le cunoscut făptuitorul (art. 198 alin. (3) C.pen.];
ru ► este necesar ca participanţii la încăierare, care au provocat moartea unui alt participant sau a
le unui terţ, să nu fie identificaţi în mod determinat ca autori ai unui anumit act de omucidere;
► se va reţine aceast8. variantă agravată şi în cazul în care în cursul încăierării s-au produs atât
vătămarea corporală a uneia sau a mai multor persoane, cât şi decesul uneia sau al mai muitor
persoane, fără a putea fi '<lentificat/ţi participantul/paiticipanţii la încăierare care a/au provocal
le
vătămarea;

► pluralitatea de victime nu va atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni, ci o singură infracţiune

ă,
complexă;
a
.► toţi participanţii )a încăierare (cu excepţia victimei decedate) vor răspunde penal pentru fo::ma
mai gravă a infracţiunii;
►· Silh aspect subiectiv, fapta se comite cu praeterintenţie.
:ă
te EForme
tn
)f

Şl

ill
'f
l. Acte pregătitoare
t
2. Tentativă •t
3. Consumare

al a. faptă consumată: în momentul în care

,c grupările adverse se a!1gajează în conflict:
,U b. faptă epuizată: poatt~ fi i:omisă in fo!:mă
posibile, dar posibilă, dar
continuată, ~az ih care se epuizează la data
nerncnmmate. neincriminată.
comîterli ultimei încăierări; deopotrivă, va ex,sta
nn moment al epuizării atmci când efecteîe
vătămării corporale se agravează în timp.

G. Cauza specială de nepedeps;re a subiectuluiactîv nemijlocit

► participantul la 'indierare nu va fi pedepsit pentru această infracţhme dacă [art. 198 alin. ( 4) C.pen.]:
a. a fost prins în încăierare împotriva voinţei sale sau
b. a încercat să-i despartă pe cei prinşî în încăierare.
► dacă participantul a fost implicat în încăiernrc deoarece a încercat să respingă un atac ori a încercat să
ai
apere pe altul, urmează a fi reţinută legitima apărare drept cauză justificativă, dacă sunt îndepiinite şi
];
celelalte condiţii prevăzute de art. 19 C.pen.
m
tlt
JL Co~diţiidţ procedibUitate şi pedepsjbilitate

18 ►· acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, inclusiv atunci când fapta a fost comisă în fomia de bază.
st
61-
------------------------------·-----··-,-·----------------
incăierarea

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... )

( ... ) 1. sunt întrunite condiţiile încăierării ori de câte ori există o acţiune violentă a trei sau mai
multe persoane, deoarece dacă actele de agresiune sunt îndreptate numai împotriva une} singure
persoane, aceasta nu poate fi considerată ca un grup impiicat în încăierare; ·
( ... ) 2. pentru a fi tras la răspundere penală pentru încăierare este necesar ca autorul să fi
participat pe ;ntreaga durată a rixului, deoarece fapta este tipică şi atunci când participarea materială
la încăierare a avut loc doar la debutul acesteia. 01i numai pe parcursul încăierării deja declanşate,
nefiind relevantă în analiza elementului material al infracţiunii durata participării la încăierare.

~~ BLACKBOX

1. în doctrină (V Dongoroz, Explicaţii IV, p. 678) s-a arătat că subiecte pasive pot fi „acele persoane
care cad victime nevinovate ale manifestărilor violente ale celor încăieraţi sau persoane care participă
ele însele la încăierare şi au suferit o vătămare corporală sau şi-au pierdut viaţa 'in înciiierare, fără să se
· cunoască cine, dintre corixanţi, este făptuitorul";
2. în situaţia în care este identificat participantul la încăierare care a provocat vătămarea corporală,
acesta va răspunde penal atât pentru infracţiw1ea comisă (art. 194 C.pen.), cât şi pentru cea de încăierare
în forma de bază [art. 198 alin. ( l) C .pen. l; ceilalţi participanţi la încăierare (inclusiv persoana vătămată)
vor răspunde penal pentru infracţiunea de încăierare în forma de bază;
. 3. în ipoteza în care este identificat participantul la încăierare care a provocat moartea, acesta va
? răspunde penal atât pentru infracţiunea care a provocat decesu! victimei fomor (simplu, calificat) ori
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte], cât şi pentru infracţiune& de încăierare în forma de bază
[art. 198 alin. (I) C.pen.]; ceilalţi participanţi la încăierare vor răspunde penal pentru infracţiunea de
încăierare în ferma de bază.

SUBIECTE RECAPITULÂTIVE

1. Este posibilă reţinerea legitimei apărări, drept cauză justificativă, pentru unul sau mai mulţi dintre
participanţii la o :'ncăierare?

2. În cazul în care încăierarea a durat o jumătate de oră, se poate considera că infracţiunea comisă a
fost continuă sau continuată?

JURISPRUDENŢĂ

1. Subiecţii activi ai încăierării. Încăierarea presupune o ciocnire violentă şi spontană între mai multe persoane
ale căror acţiuni se întrepătrund în aşa măsură încât este dificil să se precizeze contribuţia fiecăreia dintre persoanele
între care s-a produs încăierarea. Dat fiind că răspunderea penală este totuşi personală, legiuitorul a decis să incrimineze
faptul încăierării, adică al particip[1rii unei persoane la o asemenea activitate, considerând că încăierarea, prin ea însăşi,
indiferent de contribuţia tiecărLti participan:, reprezintă o faptă gravă care prejudiciază Oîdinea socială :;:i încalcă normele
 de convieţuire socială. Subiectul activ este reprezentat de o pluralitate de -făptuitori, fiecare răspunzând în calitate de
autor pentru participarea la infracţiunea de încăierare. Încăierarea există dacă la aceasta participă două tabere, fiecare
având ce! puţin două persoane, între care au avut loc acte reciproce de vioienţă, situaţie în care se ajunge la îmbulzeală,
ai
la încleştare între indivizi, se realizează acea împletire de acţiuni care face dificilă delimitarea activităţii fiecăruia.
re Elementul material ai laturii obiective se realizează prin acţiunea de participare la o încăierare între mai multe persoane.
Participarea la o încăierare există şi atunci când, după începerea unei încăierări, o persoană intervine sau se lasă antrenată
fi în încăierare. Exisă participare la încăierare şi atunci cfod o persoană a declanşat sau a luat parte un anumit interval
lă de timp la conflictul violent dintre două tabere adverse şi, înainte de tenninarea încăierării, s-a retras. În toate cazurile,
,e, parnciparea la încăierare presupune săvârşirea sau cel puţin încercarea de a săvârşi acte de violenţă, adică o prezenţă activă
a inculpaţilor în aglomerarea de persoane angajate în conflict. Cerinţa legii implică îndeplinirea condiţiiior încăierării, adică
existenţa unor tabere sau grupuri adverse încleştate în luptă, în aşa foi încât acţiuniie participanţilor se împletesc între ele şi
sunt greu de delimitat (C.A. Bucureşti, secţia l penală, decizia nr. 622 din 29.04.2015).

2. Rix. Neindividualizarea loviturilor. Aceste agresiuni reciproce întrunesc toate caracteristicile rixului, fiind vorba
de o ci(icnire violentă şi spontană între mai multe persoane învrăjbite, constituite în doua tabere din care au făcut parte
,1 n număr suficient de persoane încât s-a produs o stare de confozie cu privire la acţmnile fiecăreia, desfăşurată în
imbulzcală şi cu o impletire de acţiuni de aşa foi încât a fost greu să se stabilească aportul fiecăreia dintre persoaneie
par1icipante, acţiuni concretizate în injurii, distrugere de bunuri, violenţe fizice şi ameninţătî reciproce etc. În cadrul
acestor agresiuni reciproce, au suforit leziuni membrii ambelor tabere, respectiv inculpaţii H.R.K., R.K. şi K.C. (toţi
neccs;t'.lnd zile de i:ngrUiri medicale) şi părţîle civile B.R., K.K.[. şi K.K.NL (cărora li s-a1.., ca~iza~ suferinţe fizic..: sau zile
de ingrijiri medicale). Faptul că din cuprinsu! depozitii!or pewanelor audiate în cauză a rezultat participaţia inculpaţilor
H.K.K .•. R.K. şi K.C. (acesta din urmă. intervenind pentru a-1 despărţi pe fratele sfm), fiind individualizate unele lovituri
aphcak de aceştia, nu înlătură concluzia de mai sus, în sensul existenţei unei incăierări, pentru că şi în cazu! încăierării
probele trebuie să ateste participarea activ5. a celor acuzaţi io încleştarea celor două tabere, acţiunile acestora trebuind s:'i
,.-ealizeze elementul rnateriai al laturii obiective a infracţiunii, adică. o „participare la încăierare", concretizată în loviri sat1
alte violenţe, ameninţări, urmărirea adversarilor, distrugeri de bunuri etc. Pe de altă parte, din ca11za contradictorialităţii
probatoriului în legătură cu participaţia fiecăruia dintre cei trei inculpaţi la producerea leziunilor persoanelor vătămate,
nici nu s--a putut realiza o departajare ciară a 1oviturilor aplicate de fiecare, nici nu s-a putut stabilî în mod univoc
exc!us!vitatea acestor lovi\uri în producerea tuturor leziuniior persoanelor vătămate şi poziţii:: subiectivă a autorilor
ior (pentru a se reţine în cazui vreunuia infracţiunea distinctă de ,entatlvă de omor, vătămare corporală, lovire sa~: alte
ori vătămam corporală dtn culpă, după ca:2;), î;:1 condiţiîie in care per~,cande vr.tărnate ?nsde :u1 avut declaraţi:
contradictorii şi confuze nu doar în privinţa naturii loviturilor prin1ite <le la fiecare inculpat~ ci şi 'in privinţa inculpatului
rnre le•" produ::,. A rezuitat în schimb, dincolo de or,ce ech1Yoc, din cuprmsu! acciornsi declaraţi;, faptul că c, cxi~ta1
o indestare gcnerali: \ritrc două tabere şi că violentele iansate au avut un carac1er colectiv. reciproc şi greu de dep<!.rtajat,
fiind vorba de acţiuni conjugate ale celor implicaţi, acţiuni care au produ:o rezultatele finale, respectiv lezarea integrităţii
foice atât a inculpaţilor, cat şi a persoanelor vtuărnate, adică toate aC'e!e elemente ca~e caracterizează .nfracţiunea de
înd1ierare (C. A. (kadea, seqia penam, decizia nr. 650/20 l 7, nepubEcaW).
re

.a

ne
:le
ze
şi,
:le
t!'•

VIOLENTA ÎN MILIE
'

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Fapta de omor (art. 188 C.pen.), omor calificat (art. 189 C.pen.), lovire sau alte violenţe (art. 193 C.pen.),
vătămare corporală (art. 194 C.pen.) sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. J95 C.pen.) e;omisă
împotriva unui membru de familie.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII~ EXPLICA ŢII

A. Obiect
l
1. Juridic •
2. Materiai
t
a. principal: viaţa persoanei şi relaţiile sociale în
legătură cu dreptul la viaţă al membrului de familie,
corpul persoanei vătămate care este membru
integritatea fizică sau sănătatea membmlui de
de familie.
familie şi reiaţiile sociale în legătură cu acestea;
b. secundar: relaţiile sociale privind buna convieţuire
în cadrul familiei.
64
 B. Subiect

l. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. subiect activ nemijlocit este un membru de familie;
► potrivit art. 177 C.pen., prin membru de familie se lnţeiege:
i) ascendentil şi descendenţii, fraţii şi surorile (uterinl sau consangvini), cooui
acestora (verii primari între ei, unchii sau mătuşile faţă de nepoţi - numai in
cazul în care sunt fraţii sau surorile părintelui), precum şi persoanele devenite
prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude, indiferent dacă locuiesc şi gospodăresc
împreună sau separat;
ii) soţul, indiferent dacă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul sau separat;
iii) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţ: ( concubinii)
sau dintre părinţi şi copii (întreţinătorii), în cazul în care convieţuiesc;
iv) persoana adoptată ori descendenţii acesteia în raport cu n.:.deie fireşti (ascendenţi,
fraţi, surori);

b. participaţia penală este posibilă în toate formele: coautorat, instigare sau complicitate.

2. Pasiv
a. membru de familie în viaţă;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni.

C. Latura obiectivă

►· Eiementul material, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate sunt similare celor de la infracţiunile
să de omor (art. 188 C.pen.), omor calificat (art. 189 C.pen.), lovire sau alte y;_olen\e (art. 193 C.pen.),
vătămare corporală (art 194 C pen.), lovin sau vătămări cauzatoare de moarte

l>. Latura subiectivă

}" similară celei de ]a infracţiunile de omor (art. 188 C.pen.), omor calificat (art. j 89 C.pen.), lovire saL~
alte violenţe (arL 193 C.pen.), viHăieare corporală (art. 194 C.pen.), lov1ri sau vătămări cauzatoare de
moarte (art. 195 C.pen.).

l
 Violenţa în familie

·E~Forrrie

1. Acte pregătitoare
ţ ţ
identice cu cele de la infrac-
ţiunile de omor (art. 188 C.pen.),
omor calificat (art. 189 C.pen.),
lovire sau alte violenţe (art. 193
C.pen.), vătămare corporală
(art. 194 C.pen.), loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte
(art. 195 C.pen.).
'f
2. Tentativă
+
3. Consumare '
t
identică cu cea de la infrac- identică cu cea de la infracţiunile
ţiunile de omor (art. 188 de omor (art. 188 C.pen.),
C.pen.), omor calificat (art. 189 omor calificat (art 189 C.pen.),
C.pen.), lovire sau alte violenţe lovire sau alte violenţe ( art. 193
(art. 193 C.pen.), vătămare C.pen.), vă.tămare corporală
corporală (art. 194 C.pen.), (art. 194 C.pen.), loviri ·sau
loviri sau vătămări cauzatoare vătămări cauzatoare de moarte
de moarte (art. 195 C.pen.). (art. 195 C.pen.).

R Condiţii de procedibHitate şi pedepsibilitate

► în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193 C.pen (lovire sau alte violenţe) şi art. 196 C.pen. (vătămarea
corporală din culpă) săvârşite asupra unui membru de familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare
şi din oficiu;
► ca urmare a modificărilor aduse prin Legea m: 233/2020, prin care a fost în!ăturată posibilitatea
împăcării în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 193 şi 196 C.pen. săvârşite asupra ncembrilor de
familie, când acfiunea penală a/ost pusă în mişcare din (?ficiu, decizia nr. 11/RJL/2019 şi-a înceta!
aplicabilitatea; aşadar, în cazul acestor infracţiuni, acţiunea penală poate fi pusă în mişca:-e ca unnare
a plângerii prealabile sau din oficiu. În acest din unnă caz, retragerea plângerii prealabile produce
efecte doar dacă este însuşită de procuror [art. 158 alin. (4) C.pen.].

NU FI TENTAI' SĂ CONSIDERI CĂ(.,.) toate infracţiunile contra vieţii ş1 contra integrităţii

corporale sau sănătăţii comise asupra unui membru de famiiie constituie violenţă în familie, deoarece
această infracţiune nu pome fi comisă din culpă.

1. reducerea limitelor de pedeapsă se va face prin raportare la limitele de pedeapsă majorate, faţă de
natura ue variantă agravată a infracţiunii;
2. dacă mama îşi ucide/vatămă
corporal copilul nou-născut, imediat după naştere, iar din raportul
de expe1tiză medico-legală psihiatrică nu rezultă existenţa unei tulburări psihice, se va reţine săvârşirea
infracţiunii de violenţă în fami1ie, iar nu infraGţiunea de ucidere sau vătămare a nou-născutului săvârşită
de către mamă;
3. în caz de aberratio ictus sau error in personam, care a avut ca urmare r:1oartea/vătămarea
corporală a unui membru de famifo:, nu se va reţine comiterea infracţiunii de violenţă în familie, ci a

66
···-····~·•--_;;_;:___ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 infracţiunii de omor (art. 188 C.pen.), omor calificat (art. 189 C.pen.), lovire sau alte violenţe (art. 193
C.pen.), vătămare corporală (art. 194 C.pen.), loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 C.pen.);
similar, dacă făptuitorul a 11rmărit moartea unui membru de familie, dar, datorită devierii loviturii ori
erorii cu privire la persoana victimei, ucide o altă persoană care nu are această calitate, nu se va reţine
comiterea infracţiunii de violenţă în familie, ci a infracţiunii de omor (art. 188 C.pen.), omor calificat
e (art. 189 C.pen.), lovire sau alte violenţe (art. 193 C.pen.), vătămare corporală (art. 194 C.pen.), loviri
'), sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 C.pen.);
), 4. calitatea de membru de familie este o circumstanţă subiectivă de individualizare, care :m se
3 răsfrânge asupra participanţilor decât în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau prevăzut-o; din această
ă calificare rezultă unnătoarele consecinţe:
u a. pentru reţinerea infracţiunii este necesar ca autornl să cunoască la momentul comiterii faptei
e calitatea de membru de familie a victimei; altfel se va reţine infracţiunea efectiv comisă
[omorul (art. 188 C.pen.), omorul calificat (art. 189 C.pen.), lovirea sau alte violenţe (at1. 193
C.pen.), vătămarea corporală (art. l 94 C.pen.), lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
(arL 195 C.pen.)], iar nu violenţa în famiEe;
b. în cazul coautoratului, este necesar ca toţi coautorii să aibă calitatea de membru de familie; dacă
numai un coautor are calitatea de membru de familie, iar altul nu are această caîitate, acesta din
ea urmă va răspunde doar pentru infracţiunea efectiv comisă, iar nu pentru violenţă in familie;
.re
c. dacă numai autorul are calitatea de membru de familie instigatoml sau complicele neavând
această calitate, dar cunoscând sau prevăzând calitatea autornlui, se va reţine participaţia
ea la infracţiunea de violenţă în famiiie; dacă instigatorul sau compliceie nu a cunoscut sau
de prevăzut calitatea autoruhti, va răspunde numai pentru instigare/complicitate la una dintre
·ct
unnătoarele infracţiuni. omor (art. 188 C.pen.), omor calificat (art. 189 C.pen.), lovire sau alte
.re violenţe (art. : 93 C pen.), viitămâ.re corporală (art.] 94 C.pen.), loviri sau vătămări cauzatoare
ce de moarte (art. 195 C.pen.);
d, când numai instigarorul sau complicele are calitatea de memhru dejamilie, iar autorui nu are
aceastâ c,1litate, atât autoratul, cât şi partic~'JC?ţia se vor reţine prin raţ•ortare !o. irţfi·aq hmea
':fecriv comisâ de autor; calitatea specialzi a participantului va fi însă avută 1:n vedere în
ţii
procesul de iadividualizare a pedepsei.
ce

SUBIECTE RECAPITULATIVE

l. Există şi alte infracţiuni contra persoanei în care calitatea de membru de familie existemă între
subiectul activ şi cel pasiv să conducă la o agravare a răspunderii penale?
2. În ce cazw·i acţiunea penală se poare exercha din oficiu în cazn: viol.enţei în familie?
3. Se va putea reţine comiterea infracţiunii de violenţă in familie dacă tată natural îşi ucide copilu1
după data la care acesta fusese adoptat şi 1oct,ia cu noua familie?
UCIDEREA ORI V ĂMAREA NOU-NĂSCUTULUI \J

SĂVÂRŞITĂ DE CĂTRE MAMĂ

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Uciderea copiiului ncu-născut imediat după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârşită de către
mama aflară în stare de tulbun,re psihică [art. 200 alin. (1) C.pen. ptima formă tip a infracţiunii], respectiv
lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală sau lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte săvârşite
asupra copilului nou-născrn imediat după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în
stare de tulburare psihică [art 200 alin. (2) C.pen. ~ a doua formă tip a infracţiuniiJ.
f ,egiuitorul a optat pentru sancţiona;-ea mai b:ândă a actelor de ucidere sau vătămare a nou-născutului
doar atunci cand acestea sunt comise de mamă şi doar dacă aceasta acţionează imediat după naştere într-o
stare de tulburare, ţinând cont de situaţia particulară a subiectului activ nemijlocit.
Regimul sancţionator este mai blând când fapta este comisă în aceste circumstanţe inciiforent dacă nou-
născutul este din afara căsătoriei (,,din flori"'), sau rezultatul unei relaţii de ...:oncubinaj ori maritale, deoarece
nu prezintă imponanţă situaţia socială a mamei, ci starea in care aceasta a comis fapta.
Este întotdeauna necesar ca starea de tuiburare să nu abolească discernământul mamei, deoarece în acest
caz fapta nu este imputabilă.
 II. STRUCTURAINFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

•
1. Juridic 2. Materia)
i
a. viaţa copilului nou-născut şi relaţiile sociale in legătură
cu dreptul la viaţă;
b, viaţa privită din punctul de vedere al justiţiei penale: corpul copilului nou-născut.
i) începe: în momentul desprinderii totale a fătului
de corpul mamei;
iO se încheie: în momentul morţii cerebrale.

B. Subiect

1. Activ
a. nemijlocit unic: mama naturală sau purtătoare, care se află la momentu! săvârşirii infracţhmii
într-o stare de tulburare psihicâ;
b. nu este posibil coautoratul;
c. instigatorul sau complicele (anterior/concomitent) vor răspunde pentru instigare, respectiv
complicitate la omor/lovire sau alte violenţe/vătămare corporală/loviri sau vătămări cauzatoare
de moarte, după caz, respectiv pentm instigare/complicitate la violenţă 'in familie dacă au
c&litatea de membrn de familie 1n raport cu nou-născutul.

tre
1
2. Pasiv
:tiv a. copilul nou-născut in viaţft la momentul comiterii activilăţ.ii infracţionale;
?ite b. pluralitatea de subiecţi pasivi (ln ipoteza sarcinii multiple) at,age reţine:ea unui concurs de infracţiuni.
ifn

1lui
:r-o
1, Element material
OU· a. prima formă tip a infrac/iunii - pruncuciderea [art. 200 alin. (/) C.pt'n.]:
ece ► elementul material este similar cu cel ai infracţiunii de omor;
► este necesar ca fapta să fie săvârşită în primele 24 de ore de la finalizarea procesului
;est
naşterii (nu în timpul naşterii);

b. a doua formă #pa infracţiunii fort. 200 alin. (2) C.pen.J:

► elementul material este ~,imilar celui de 1a infracţiunile de lovire sau alte violenţe,
vătămare corporală ori loviri sau vă1Icrnări cauzatoare de moarte;
► se va reţine această fom1ă şi atunci când marna a dorit uciderea copilului nou-născut, dar
acesta nu a decedat, dacă s-a produs una dintre urmările prevăzute la art. 193--195 C.pen.;
 Uciderea ori vătămarea nou•născutului săvârşită de către mamă

► este necesar ca fapta să fie săvârşită în primele 24 de ore de la finalizarea procesului

naşterii (nu în timpul naşterii);

2. Urmarea imediată
► este o infracţiune de rezultat;
► similară celei a infracţiunii de omor (în cazul primei variante tip), respectiv a infracţiJ11ii de
lovire sau alte violenţe, vătămare corporală sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (în
cazul celei de-a doua variante tip);
► nu este necesar ca urmarea imediată să se producă în primele 24 de ore după finalizarea procesului
naşterii.

3. Legătura de cauzalitate
► similară celei de la infracţiunea de omor (în cazul primei variante tip), respecuv celei de la lovire
sau alte violenţe, vătămare corporală ori loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (în cazul celei
de-a doua variante tip).

D. Latura subiectivă

► similară celei de !a infracţiunea de omor (în cazul primei variante tip), respectiv celei de la lovire sau
alte violenţe, vătămare corporală ori loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (în cazul celei de-a doua
variante tip);
► subiectul activ nemijlocit trebuie să se afle într-o stare de tulburare psihică (psihozele post-par,urn,
psihoza de lactaţie, diverse stări delirante etc.), care nu îi aboleşte discernământul; nu prezintă
importanţă dacă starea de tulburare psihică este provocată. de naştere sau de alte cauze;
► nu este posibilă reiinerea circumstanţei atenuate legale a provocării, :nsă se poate reţine circumstanţa
atenuantăjudicia.::ă prevăzută de art. 75 alin. (2) Et. b) C.pcn.

E. Forme

1. Acte •
pregătitoare

ţ
2.
'+
Tentativă
t
3. Consumare

+
posibile la faptele posibilă 1a faptele în momentul producerii morţii/
intenţionate, dar intenţionate, dar vătămării corpora1e
neincriminate. neincriminată. a nou--născutului.

70
~~-.~------------------------
· ..
lui

1. dacă fapta este comisă în timpul naşterii, se va reţine comiterea infracţiunii de vătămare a fătului
(art. 202 C.pen.); ·
2. dacă fapta este săvârşită după mai mult de 24 de ore de la naştere, marna va răspunde pentru infracţiunea
de
de violenţă în familie (ca fonnă agravată a infracţiunilor contra integrităţii corporaie sau sănătăţii);
~în l,
ţ 3. în cazul în care în primele 24 de ore după. finalizarea procesului naşterii uciderea sau vătămarea

lui r. copilului nu este comisă de mamă, ci de un terţ determinat sau ajurat de mama aflată în stare de tulburare,
· aceasta va răspunde penal pentru instigare sau complicitate la infracţiunea prevăzută de art 200 C.pen.,
iar autorul pentru omor/lovire sau alte violenţe/vătămare corporală/loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte/violenţa în familie;
ire 4. dacă
în aceeaşi împrejurare, în primele 24 de ore de la naştere, sunt cornist~ mai multe acte de
lei violenţă asupra nou-născutului în scopul suprimării vieţii, care conduc la decesul acestuia, fie se va
reţine numai infracţiunea prevăzută de art. 200 alin. ( 1) C.pen. în considerarea absorbţiei naturale a
actelor violente în omor, fie art. 200 alin. (2) C.pen. în forma loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,
în funcţie de modalitatea de executare a actelor: comiterea actelor de vioienţ.ă în împrejurări diferite
poate condttce la reţinerea umu concurs de infracţiuni 'intre art. 200 alin. (2) C.pen. ~i art. 200 alin, (l)
~ C.pen. pentru cazurile în care actele violente sunt evident distin(:te şi comise în urmărirea unor rezultate
au ; diferite (iniţial doar vătămarea corporală, iar ulterior decesul) şi nu se poate reţ1ne un caz de absorbţie
ua naturnlă;

5. nu este posibilă reţinerea circumstanţei agravante legale prevăzute de ar•. 77 lit e) C._pen în cazul
rn, comiterii infracţiunii prevăzute de art. 200 C.pen.;
1tă
6. dacă starea de tulburare implică abolirea discernământul autoarei, se va reţine iresponsabilitatea
drept cauză de neimputabilitate;
1ţa
7. dacă fapta este comisă cin culpă, nu se va reţine infracţiunea prevăzută de art. 20() alin. ( i) C.pen.,
ci viîtămarea corporalâ din culpă, instanţa putând să constate incidenţa circumsw.nţd atenuante Judiciare
prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen.;
8. dacă actele de v10ienţă care intrăin coaţinutul te;1tativei r;eincri::ninate sunt sancţionar~ pemd
ca fonnă consumată a altei infracţiunise va reţme &ceasta în sarcim: mameî; participantu.I ln tentativa
comisă de mamă va răspunde penal, de pildă, pentru instigare/complicitate la tentativa de ornc,r.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Identificaţiipotezele în care uciderea unui copii nou-născut constituie numai infracţiunea de cmoî
ori cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
2. Există şi alte infracţiuni contra persoanei în care calitatea de membru de familie existentă intre
subiectul activ şi cel pasiv să conducă la o atenuare a răspunderii penale?
 Ucideiea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă

JURISPRUDENŢĂ

1. Omor vs. pruncucidere. Dacă se dovedeşte că mama, care şi-a ucis copilul nou-născut imediat după naştere,
nu a acţionat cu o intenţie spontană determinată de o stare de tulburare, ci a pus în executare o hotărâre luată anterior
acestui moment, fapta săvârşită urmează a fi încadrată ca infracţiune de omor, şi nu ca infracţiune de pruncucidere (Trib.
Suprem, secţia penală, decizia nr. 2067/1977).
2. Conţinut constitutiv. În decizia de îndrumare nr. 2/ i 976 a Tribunalului Suprem s-au reţinut um1ătoarele, cu
privire la: a. Activitatea necircumstanţiată a mamei. În lipsa unor elemente circumstanţiale care să justifice încadrarea
faptei (n.n. în infracţiunea prevăzută de art. 200 C.pen.), activitatea mamei de a fi suprimat viaţa copilului nou-născut
urmează să fie încadrată în omor asupra unei rude apropiate (n.n. - violenţă în familie). Dacă din probe rezultă că mama
copilului a acţionat cu premeditare, se va reÎine, ca element circumstanţial al omorului calificat, şi cel prevăzut la lit. a)
(n.n. din art. 189 C.pen.); b. Acţiunea nemijlocită a terţilor asupra nou-născutului. Dacă uciderea nou-născutului
a fost comisă de o altă persoană, activitatea de participare a mamei urmeaz[t să fie încadrată ca instigare, complicitate
sau coautorat la omor/omor calificat (n.n. -· violenţă în familie); c. Răspunderea penală a participanţilor. Activităţile
complicelui ori instigatorului la suprimarea vieţii copilului nou-născut, imediat după naştere, de către mama care s-a
aflat într-o stare de tulburare se consideră complicitate ori instigare ia infracţiunea de omor/omor calificat, iar nu !a
infracţiunea de pruncucidere (n.n. - la vio:enţă în familie, iar nu la art. 200 C.pen.); d. Acţiunea mamei într-o stare de
tulburare. De esenţa noii reglementări este starea psihică a mameî o stare de tulburare psihică de orice natura şi care
nu mai are în mod obîîgatoriu legătură cu starea de tulburare pricinuită de naştere, dar şi intervalui fi.'l:at la 24 de ore de la
naştere, până la care se consideră că agresiunea a fost comisă imediat după naştere. Starea de tulburare psihică a existat
şi este relevată în mod clar de raporml de expertiză medico-legală psihiatrică :in care s-a reţinut că inculpata minor::
prezenta diagnosticul „reacţie depresivă de intensitate severă". Ţinând cont de starea de anxietate constatată î11 ziua
făptuirii actului, stare care a fost şi premergătoare acestuia, de imaturitatea volitiv-afectivă a pacientei şi de încercarea
de negare a realităţii ( ascunderea sarcinii şi actele impulsive distrl!ctive comise după naşterea fătului), se va conchide c\
în momentul comiterii faptei, câmpul conştiinţei a fost 'ingustat, prin urmare, discernământul a fost diminuat. Chiar dad
inculpata ar fi ascuns sarcina şi nu a efectuat niciun control medical, ceea ce ar putea duce la concluzia că nu şi-a dorit
să aibă acest copil, nu sunt suficiente probe pentru a afimHt că in mod oarecum premeditat a urn1ărit suprimarea vieţii
pruncului nou-născui (C.A. Târgu Mureş, secţia penală, decizi.a nr. 421i2014 . nepublicată).
3. Reţinerea infracţiunii de omor calificat. În ziua de 5.10.2015, când nu se atia în domiciliu dec?,t ea, ceilalţi
membri ai familiei fiind la munca câmpului, incuipata a acuzat dureri abdominaîe, a mers la toaleia din curtea imobilului
şi a expulzat în aceasta ne cei doi nou-născuţi, fără a lua vreo măsură de a-i salva. F:.,pta inculpatei într1.meşte elementel.e
constitutive ale infracţiunii de omor calificat (asupra a două perso&'le, memhr; de farn!lit;) prevăzută de ar~. 188 alin. ( l)
raportat la art. 189 alin. ( I) iit. f) C.pen. în referire la art 199 alin. ( 1) C.pen. Infracţiunea ~ fost comisft cu vinovăţie,
sub forma intenţiei indirecte, inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea
producerii lui. fn speţă, inculpata a ştiut că era însărcinată, a oerccput imprţjurarea că, în timp ce se afta aşaată pe
scaunul haznalei, a născut, iar după ce copiii i-au căzut în respectiva hazna nu a întreprins niciun demers pentru a-i salva
şi a acceptat, astfel, posibilitatea producerii decesuiu;. Din raportul de expertiză medico-legaiă psihiatrică a rezultat
că la examinarea inculpatei m1 s-au constatat semne de remuşcare sau vinovăţie şi că inculpata nu a prezentat post
parturn, confom1 datelor din actele medicale şi datelor ananrnestîce culese în examenul psihic actual, tulbUîări psihice
cu semnificaţie patoiogică. Cum în cauză nu s-a constatat cu valoare de certitudine că inculpai:a s-a aflat într-o stare de
tulburare la momentul comiterii faptei, nu poate fi înlăturată răspunderea penală pentru infracţiunea de omor col1ficat
(C.A. Gaiaţi, secţia penală, decizia nr. 352/2017).

______________________________________________________
"~-_..,._..,,, 72 _
re,
ior
ib.

cu
·ea
)Ut

na
a)
lui
ate
ile
,-a
la
de
mo , W, ,
ÎNTRERUPEREA CURSULUI SARCINII
- - ~ - • • - " ~ ' •~~• ~ " - . ~ " " ' _ _ , _ _ , _ . _ _ _ _ _ _ - ' • ' " ' - ' • ' " ' ~ ' " • • , _ ' " " • • - • - _,"_'°' ••-•"~"'""' ,..,,,, ,,,._, ••-"U"•' ~ m<"" •••---•~•-w~•- '"'"•--•• -~""•-••-••••-•"• ""-'•'"""'""'"'-•-•;•-••-•••»>-'>>" "'"•••w, ,,< ••--••..-••• _ , . "4~-•---w•••-•-"' •-•••w
,.:r;~~.... ~--·--~-:0..h":t.'>Hv•;Jr,.l'.;m.•• :,.-;,.....ţ\l .. ...,,llţ!'.e.\,-:-,,;,""';:.'~\-~~;~Nt~~1".i<s~--....'.:: ...,~~'.•,Oc.!'R--,::;1f-,:~~...... .....,.,;....-a..d~l~-------------*. . . ";.)4ţ,~· ..."'

da
,tat
)Tă

iua
rea
că.
\CZ.:
)f!l
J. DEFINIŢIA LEGALĂ

Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvârşitâ în um-, dintre t:rmătoarele modalit2ţi
1Jţi aiternative [art. 201 aJin. (1) Cpenl
lu", a. în afara inst1.tuţiilor medit:aie sau & cabinetelor medicale autorizate' In acest scop;
ele·
b. de către o persoană care nu are <le medic de specialitate obsterrică-gineco1ogie !;,Î drcpr
( !)
de liberă practică medicală în această. specialitate;
ţie~
tea c. dacă vârsta sarcinii a deplişit paisprezece săptămâni.
pe
lva li. STRUCTURA INF'RAC'f IUN II - EXPLICAŢII
r.tat
ost
ice A. Obiect
de
car .~-~-------1--------------,
L .Juridic 2. Material

+
în principal, relaţiiie sociale referitoare la dezvoltarea nonnală
+
intra;1terină a flitului şi la integritatea fizică şi sănătatea acestuia corpui femeii însărcinate, precum şî
şi, i'n subsidiar, relaţiile sociale referitoare la întreruperea cursului corpul flitului.
sarcinii cu respectarea integrităţii corporale, a sănătăţii şi ,1ieţii
femeii însărcinate (in,facţiune pluriofensivă).
 Întreruperea cursuiui sarcinii

R Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. femeia însărcinată care îşi provoacă avortul, care va beneficia de o cauză ele nepedepsire;
c. participaţia penală este posibilă sub toate formele.
2. Pasiv
► femeia însărcinată (dacă nu este în acelaşi timp şi subiect activ), precum şi frtul;
► consimţământul femeii însărcinate nu are valoarea unei cauze justificate; dacă fapta este comisă
fără consimţământul persoanei vătămate se va reţine prima variantă agravată a infracţiunii_;
► pluralitatea de fetuşi în cazul sarcinii gemelare nu conduce la reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni,
ci a unei unităţi naturale de infracţiune comise în aceleaşi împrt:;jw-ări spaţio-temporale printr-o
acţiune unică care a afectat o sarcină unică.

C Latura obiectîvă

1. Element material:
► acţiunea de provocare ilegală a întreruperii cursului sarcinii (normală sau extrauterină), cu
consimţământul (explicit sau implicii, exprimat in mod libe;) al femeii însărcinate, prin orice
mijloace apte de a produce acest rezultat;
► modalităţi alternative de comitere:
a. întreruperea cursului sarcinii în afara instituţiilor medicale (publice sau private) sau a
cabinetelor medicale autorizate fn acest scop sau în cadrul acestora, dact '.tu aveau la
data faptei autorizaţia necesară pentru a proceda la întreruperea cursului sa.'.'cinii;
b. întreruperea cursului sarcinii de către a rersoanâ care nu are calitatea de medic de
specialitate obstetrică-ginecologie şi drept de liberii practicii medicală în această
specialitate; nu prezintă importanţă dacă autorul a avut anterior calitatea spec:aîă prevăzută
de lege, dacă aceasta nu exista la momentul comiterii faptei; nu este relevantă vârsta sarcinii
calculată de la momentul nidaţiei şi nici dacă a existat consimţământul femeii însărcinate;
c. întreruperea cursului sarcinii după trecerea a paisprezece săptămâni calculate de la
momentul nidaţzei; nu prezintă importanţă împrejurarea că fapta a fost comisă în instituţiile
medicale sau cabinetele medicale autorizate, cu consimţământul f'emeii însărcinate
2. Urmarea imediată
► întreruperea cursului sarcinii (infracţiune de rezultat).

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să existe şi să fie dovedită legătura de cauzalitate între acţiunea mfracţionaiă ş1 ill111area produsă.

,D. tatora subiectivă

► intenţia directă (forma de bază);

► nu prezintă importanţă scopul sau mobilul comiterii faptei.

74
--·~··--.-------------·-------------
 r,:
-{,

.E. Variante agravate

1. întreruperea cursului sarcinii realizată fără consimţământul valabil exprimat al femeii însărcinate
[art. 201 alin. (2) C.pen.];
► nu are relevanţă vârsta sarcinii, faptul că activitatea infracţională a fost comisă de către o
persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică-ginecologie şi nici locul sau
modalitatea în care a fost realizată activitaiea infracţională;
► latura subiectivă: intenţia directă;
► eroarea asupra consimţământ valabil al femeii însfircinate conduce la reţinerea formei de baztL
isă
2. întreruperea cursului sarcinii realizată în condiţiile formelor tip, dacă prin aceasta s-a cauzat
femeii însărcinate o vătămare corporală [art. 201 alin. (3) teza I C.pen.];
mi,
► este necesar ca fapta să producă vreuna dintre următoarele consecinţe:
r-o
a. o infirmitate;
b. leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vinde-
care, cel p:.:ţin 91 de zile de îngrijiri medicale;
c. un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d. punerea în prim~jdie a vieţii persoanei; aşadar, făptuitorul urmăreşte nu vătămarea corpo-
rală a femeii însărcinate, ci întreruperea ilegală a cursului sa.rcinii, şi praeterintenţionat
cu se produce vătămarea corporală a victimei;
1ce ► larnra subiectivă: praeterintenţia.

3. întreruperea ilegală a cursului sarcinii realizată în condiţiile formelor tip, dacă prin aceasta s-a
cau.,;at moartea femeii însărcinate [art. 201 alin. (3) teza a II-a C.pen.l,
>'' latura subiectivă: praeterintenţia.
1a

de F.Forme
stâ
ută
iîlll
t t
1. /\.cte pregătitoare 2. Tentativă .3. Consumare
te;
la t t i
iile a. î'n momentuî în care se produce întreru-
posibilă ~i incrimir;ată pen~a cursului sarcmii (cu excepţia variantei
lcu excepţia variantelor agravate praeterintenţionate, când infrac-
posibile, dar neincri„ agravate praeterintenţio­ ţiunea se consumă la momentul realizării
minate. nate prevăzute de art. 20 l activităţii infracţionale, epuizându-se la
alin. (3) C.pen., unde tenta-- momentul producerii rezultatului mai grav);
1să. tiva nu este posibilă]. b. nu poate fi săvârşită în formit continuată,
fiind o infracţiune cu rezultat ireversibil.

. G. Cauze justificative speciale

Operează în cazu! în care întreruperea cursului sarcini, este realizată de un medic de specialitate obstetrlcă~
ginecologie:
-i::
/0
 Întreruperea cursului sarcinii

1. dacă vârsta sarcinii nu a depăşit 24 de săptămâni şi întreruperea cursului sarcinii se impunea din
motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale;
2. dacă vârsta sarcinii era de peste 24 de săptămâni, iar întreruperea ulterioară a cursului sarcinii
era necesară în scop terapeutic, în internsul mamei sau al fătului.

··H:. Cauză de nepedepsire spc~iâlă.

► săvârşirea faptei de către femeia însărcinată, în orice condiţii, indiferent de vârsta sarcinii, nu se
pedepseşte;
► cauza de nepedepsire nu operează şi faţă de participanţii la comiterea infracţiunii, care vor răspunde
penal pentru coautorat/complicitate/instigare la infracţiunea de întrerupere a cmsului sarcinii.

1. nu constituie infracţiune întreruperea cursului unei sarcini în prime:e î4 săptămâni calculate de

la momentul nidaţiei, efectuată cu consimţământul femeii însărcinate în cadrui instituţiilor medicale
. sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop, de către o persoană care are caiitatea de medic de
specialitate obstetrică-ginecologie şi drept de liberă practică medicală în această specialitate;
2. se va reţine săvârşirea unei singure infracţiuni, chiar dacă sarcina întreruptă nelegal era muh:iplă;
3. dacă făptuitorul exercită violenţe asupra victimei în scopul producerii avortului, se va reţine
concursul de infracţiuni între vătămarea corporală în forma de bază !art. 194 alin. (1) Cpen.] şi
infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii [art 201 alin. (2) C.pen.];

4. art 20 l alin. (4) C.pen. a prevăzut obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzkerii
exercitării profesiei de medic atunci când infracţiunea a fost comisă în fonna de bază sau în una dintre
variantele agravate de către un medic, îar pedeapsa aplicată este închisoarea.
5. în doctrmă (V. Dongoro:z ş.a., 'in Explicaţii rn, p. 255) s-a arătat că va constitui o faptă putativă
încercarea de provocare a avonulu~ atunci când fa.ptuitorn! ,; crezut în rnod eronat că iemeia es,e
însărcinată; totuşi, dacă acţiunile comise produc 0 vătămare integrităţii corporale, sanătăţii sau chiar
vieţii se vor reţine acele infracţiuni ( de exemplu, vătămarea corporală);

6. reţinerea cauzei justificative speciale nu este subordonată cerinţei ca întreruperea cursului sarcinii
(acţiunea de salvare) să fi fost uni Da opţiune pe care o avea faptuitorul pentru îrrlătL1rarea stării de pericol.

~ SUBIECTE RECAPITULATIVE

Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este absorbită de cea de întrerupere a cursului
sarcinii? Dar uciderea din culpă'?

76· · - · - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
·~··"~
 yr,···

lll. TABEL DE ANALIZĂ COMPARATIVĂ

nii
· Întreruperea cursului <
· _Olllorulca~ificat ~ăvâ;_şi{ ·1 Vătămarea corporală care ~- Isarcinii urmată de moartea
Iasupra une1 femei grav.ide .·. avut ca urmare av9rtul· I
I remeii însărcinate rart. 201
[art 189 alin. (1) Jit. g)Cpen.] I {art.194 albi. (1) Iit. d) C.pen.J alin. (3) teza a n..:a C.pen.f

I. categorie: infracţiuni contra persoanei;

se l 2. obiectul material: corpul femeii însărcinate;

de 3. subiectul activ (autor, coautor, complice, instigator): 0rice persoană tizică/jurididt cu

lELEMENTE capacitate penală;
'coMUNE
4. subiectul pasiv: femeia însărcinată;
5. latura obiectivă (legătura de cauzalitate): trebuie să existe şi să fie dovedită;

6. prescripţie: răspunderea penală a participanţilor la comiterea infracţiunii prevăzute de

I____~, 1art. i 89 afin. 0) fit. g) Cpen. sau de an 201 alin. (3) teza a fl-a C.pen. este imprescriptibilă.
I>EOSEBIRI
integritatea fizicft sau sănătatea j viaţa persoanei însărcinate şi
lI
l. Obiect
juridic
viaţa persoanei însărcinate şi
relaţiile sociale in legătură cu
dreptul la viaţă.
pers~)anei însărcinate; şi relaţiile Irelaţiile sociale în legătură cu
sociale :'n legătură cu acestea. întrernperca cursului sm·cirai
( cu respectarea vietii femeii
însărcinate). -

2. Latura · a. Elementul material: a. Elementul material: lovirile a. Elementul material: pro-

i obiectivă ' acţiunea sau inacţiunea prin
i (:are se provoacă moartea
persoanei însarcinate.
I avortul.
sau alte violenţe exercitate vocarec, i.kgală a întreruperii
asupr~r femeii însărcinate, care
nu sunt apte :,ă producă m02.:iea
cursului sarcinii (acţiune). cu
consimJâmânwlfemeii Însâ.,·-
victimct, dar c:o.:·e pr,xtlic cinate, in :dara iu.st:.îutdor
I:--:tcdicale aHtorizate în· acest
l

---------~---.,......--~--------------------~------_j
b. Urmarea imediată;
moartea femeii însărcinate.
lui
* care TlU
.•
Iscop ori ctr dtrt o persoană
are calitate:i de rnedic
gineculog sau th.ică vârsta
sarcinii ă depăşit paisprezece
săprâmfrni, respectiv îÎ:ttren:-.
perea cursului sarcinii, săvâr­
şiiâfării consimţământul
valabil exprimat alfeme;i
insărcinatc, dacăaceste
manopere au produs moartea
femeii însărcinate.
b. Urmarea imediată: b. Urmarea imediată:
vătamarea corporală a femeii moartea femeii însărcinate.
însărcinate şi pierderea
produsului de concepţie.

,J. Latura . intentia directă sau indirectă. intenţia indirectă sau praeterintenţia.
!subiectivă j i praeterintenţia. I
I

77
 ~·

Întreruperea cursului sarcinii 'il

"n

Întreruperea cunmiui ··
Omorul calificat săvâr~t V/Jtim3re8 cor~rală cat·e a .
saniniiurmată de moartea' .
. . . a ririei femeigrâvide . avut ca urmare avortai . . ;femeii însări:inate fart. 2ClÎ:t{
189alm. (l)li( g}Cpelt] filrt.19" a~lh (I) fit; d)C.penf .alin: (3) .teza a U.:a C.pei1.1 }:{
a

4. Forme tentativa este posibilă şi este tentativa nu este posibilă în tentativa nu este posibilă.
incriminată. cazul în care fapta este comisă
cu praeterintenţie şi este
posibilă, dar neincriminată în
cazul în care fapta este comisă
cu intenţie indirectă.
5. Pedeapsa detenţiunea pe viaţă sau închisoarea. închisoarea.
închisoarea.

~---
j
VĂTĂMAREA FĂTULUI
,- • _, •• ••-.-~,-•- ••• ~·•--" ...,.,..._._~0" ___ "'-"~",_"W' • •••- < - • - " - - • - - - - · • • ' ' . . . . . ., -..... • - " " - " " " " ' ~ , A > ,T ,-, """' • ·•- • '''•
;;:~:~~•"'-a.ntli<l-i,._.1'..:aC.,"'llJţÂ!°'l'.'~-,l.':-a,'\~s"'.'..tli'S.~'trill'!"LW~~i,~: ..... ~;..-.•.~'!f!-,-w,Ţio~_..cl. . . .V.:~:.,,..,.._~.....,.,..h11lJ'............ ~T:!:·~~,t_'!;,::uil,:Cl'"
< '•"•~-,., --•'> •"·"•"~ """ '" S ... ,_ """ •• O

L DEI<'INITIA LEGALĂ

Două forme tip ale infracţiunji:

a. vătămarea fă!uiu1, În timpul naşterii, care a impiedicat instaiare~-t Vieţii extrauterine;
b. văt~'tmarea fzitu1:1i fn timpul sarcinii, pr;n care S··a ca~tzat ulterior copiluini o vătămare corpon,. 1ft
sau care 3 avut ca urmare moartea copilului.

11. STRUCTURA INFRACŢIUNII -- EXPLICATU

. A. Obiect

ţ
1. Juridic 2. Material
ţ t
relaţiile sociale referitoare Ia dezvoltârea nom1ală intraute-
rină a copilului conceput, dar nenăscut în perioada sarcinii, atât fătul, cât ş: copilul născut afedat de
relaţiile sociale în legătură cu protecţia fătului în timpul activităţile ir..fracţionale.
naşterii, precum şi cele referitoare la viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea copilului după naştere.

79
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - , -..... ..-·----·~-·------------·--··-·----·-·-·---- ,....,
 Vătămarea fătului

B. Subiect·

L Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. femeia însărcinată; aceasta va beneficia de o cauză de nepedepsire;
c. participaţia este posibilă sub toate formele.

2. Pasiv
► fătul, respectiv copiluî născut cu sechele rezultate în urma activităţii infracţionale desfăşurate în
cursul sarcinii sau al naşterii.

C. Latura obiectivă

l. Element material
► vătămarea fătului poate fi realizată printr-o acţiune directă sau indirectă sau printr-o
inacţiune.

a. vătămarea fătului în timpul naşterii [art. 202 alin. (1) C.peo.J;

► este necesar ca activitatea vătămătoare să se desfăşoare <lupii declanşarea procesului
naşterii. dar înainte de tăierea cordonului ombilical;

b. vătămarea fătului în timpul sarcinii Jart. 202 alin. (3) C.pen.];

► este necesar ca activitatea vătămătoare să se desfăşoare în timpu! sarcinii, de la momentu;
concepţiei până la declanşarea procesului naşterii.

2. Urmarea imediată
a. la prima formă tip: împiedicarea instalării vieţii extrauterine;
b. la a doua formă tip:
i) , âtâ.marea corporală a copilului ni'iscm viu, ca urrn.are ::. act:vităţii infracţionale realizate
1

in timpul sarcinii;
• este necesar ca după naştere copilul să prezinte o infirmitate, leziuni traumatice
sau afectarea sănătăţii, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile
de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav şi permanent ori traumatisme care
i••au pus în primejdie viaţa (de pildă, paralizia cerebrală a ccpilului născut viu);
• nu sunt Incriminate urmările prevăzute de art. 193 alin. (2) C.pen.;
ii) moartea copilului născut viu;
• este necesar ca decesul să fie cauzat de activităţiie ilicite săvârşite î::1 cursul sarcinii.

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să existe şi să fie dovedită legătura de cauzalitate între acţiunea infracţională şi u;marea
produsă.

8(\V
 't,x:._
,;}ţ

:,+
,f
'1',i
~X~

·D. Latura subiectivă

•,,

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită activitatea infracţională; acestea pot fi avute
în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei.

E. Variante atenuate
în
L vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a cauzat:
a, vătămarea corporală a copilului născut viu: infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea
sănătăţii, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un
prejudiciu estetic grav şi pe1manent ori traumatisme care i--au pus în primejdie viaţa;
b. moartea copilului născut viu .

•0 2. vătămarea fătului săvârşită in timpul naşterii de către mama aflată în stare de tulburare psihică
!art. 202 alin. (4) C.pen,h
► nu este posibil coautoratul la această formă atenuată;

ui ► este necesar ca urmarea imediată să constea în:

a. împiedicarea instalării vieţii extrauterine;
b, vătămarea corporală ulterioară a copilului născut viu:, în urma activităţii infracţionale
ul realizate in timpul naşterii, se constată că după naştere copili.;:} prezintă o irJirmitate,
leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de
90 de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav şi permanent ori traumatisme
care i-au pus în primejdie viaţa ( de pildă, paralizia cerebrală a copilului născut viu, ca
urmare a asfixiei din timpui naşterii);
(" moartea cupiluiui născut 'Jiu.
te
3. yătămarea fătului în timpul sarcinii sau în timpul naşterii comisă dhî culpă jart. 202 aiin, (5;
C.pen..J;
1,.,
► reprezintă o formă atenuată atât pentru fonneie tip, cât şi pemrn variantele atenuate anterioare.
1:;;
ÎTl ipoteza in care vătămarea fătului este comisă dl:1 culpă.
re

F. Forme

ii. i

i. Acte pregătitoare 2. Teniativă

'
3, Consumare

posibile, dar neincriminate.

• posibilă, dar neincriminată.
(cu excepţia variantelor agravate
•
în momemul în care se produce
praeterinienţionate, unde unnarea prevăzută de lege.
tentativa nu este posibilă).

___ ,_, _______ ,. _______________________________ 81

 Vătămarea fătului

G. Cauza justificâti°"ă specială

► se reţine în cazul în care fapta este săvârşită de un medic sau de persoana autorizată să asiste naşterea t
-~~ţ
;~
~-
t,:·~_*_·,-_

-
sau să urmărească sarcina, dacă acestea au fost săvârşite în cursul actului medical, cu re'spectarea t
prevederilor specifice profesiei, şi au fost făcute în interesul femeii gravide sau al fătului, ca urmare a
riscului inerent exercitării actului medical.

H; Cauza·specială de nepedepsire

► vătămarea fătului în perioada sarcinii de către femeia însărcinată, în orice condiţii, indiferent de vârsta
sarcinii, nu se pedepseşte;
► cauza de nepedepsire nu operează şi faţă de participanţii la comiterea infracţiunii, care vor răspunde
penal pentru coautorat/complicitate/instigare la infracţiunea de vătămare a fătului.

JURISPRUDENŢĂ

Elemente de tipicitate în cazul infracţiunii de vătămare a fătului. Elementul material al laturii obiective esk
reprezentat de orice acţiune sau inacţiune de vătămare a Jătului şi care a :Jvut ca rezultat moartea ulterioară a acestuia.
În cauză, aşa cum s-a stabilit prin raportul medico-legal de necropsie, victima de sex masculin s--a născut la termen, viu
(secunde) şi viabil, fără malfom1aţii ale organelor interne craniene, toracice ori abdominale şi. a decedat din cauza asfixiei
mecanice cu aspirat amniotic şi meconial. în timpul travaliului/imediat după expulzie, in cadrul unui travaliu prelungit.
neasistat medical. cu hematom retroplacentar masiv ce a determinat hipoxia, cu modificări hipoxice importante (hemoragie
meningee, hemoragie suprarenaliană, hemoragii în cavitatea toracică şi in cea abdominală). Din probele dosarului nu
reiese că s-ar putea reţine sub aspect subiectiv vreuna dintre modalităţile intenţ(ei, aceasta deo:irece intimata-1nculpată nu
a comis vreo acţiune sau inacţiune de vătămare a fătului şi care să fi :ivut uttermr ca urmare moartea făţ;J)uî, ci o culpă din
partea acesieia sub aspectu! neprczemării ia cabinetul medical unde naşterea ar fi avut loc î;J alte ccndiţii, iar instaiarea
\Îcţii extrauterine a fătului :1u ar fi fost pusă ln peri coi. Pentru aceste considerente, i:1stanţa de contrni judic,ar \14 dispune
~chimbarea încadrării juridice dir. infracţiunea de vătămare a Hitul,1i pre 01ăzută de art. 202 alin. (2) C.pen. în mfracţiur.e:i
de vătrunare a fătului prevazută de art. 202 alin. (2) :;,i (5) C.pen, fapta săvârşită de imimată-:nculpatâ fond comisă sub
aspect subiectiv în fomrn culpei cu prevedere (C.A. Galaţi, secţia penală, decizia nr. 388/2018).

82 - - - - - - - - - ------------------------------------
 TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE
FIŞELE NR. 6-15

l. X opreşte la semnalele poliţistului rntier şi, din greşeală, roata maşinii sale rămâne deasupra piciorului
poliţistului. La solicitarea acestuia, X refuză pentru 5 minute să mute maşina pe motiv că poliţistul l-a oprit
nejustificat, cauzându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 45 de zile de fogrijiri
medicale. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptei comise de X.
2. X este oprit pe stradă de poliţia locală sub suspkiunea că deţine droguri. Solicitând să scoată bunurile pe care
Je are în buzunare, X a golit conţinutul acestora, cu excepţia buzuna.rului de la geacă, în care avea un cuţit, spunând
că nu mai deţine niciun bun asupra sa, deşi cunoştea că nu predase şi cuţitul. Procedând la controlul corporal al lui
X, poliţistul s-a tăiat în cuţitul aflat în buzunarnl lui X. Arătaţi motivat dacă va putea fi tras X la răspundere penală.
3. X întreţine raporturi sexuale neprotejate cu Y, prietena sa. După aproximativ patru luni., Y îl acuză pe
de prietenul său X că i-a cauzat infertilitatea, întrucât i-a transmis in:tecţia cu chlamydia. Deopotrivă, Y susţine
că, din cauza bolii cu transmitere sexuală dobândite de la X, este supusă la suferinţe fizice semnificative. În
urma am11izelor efectuate, se descoperă că X era infectat cu chlamydia, boală despre care nu avea cunoştinţă.
Arătaţi motivat dacă se v11 outea reţine răspunderea penală a lui X.
4. Cu ocazia unei petreceri, X doreşte să se răzbune pe fosta Im prietenii Y, care tocma: îl părăsise, ş1,
profitând de faptul că aceasta adormise din cauza consumului excesiv de alcool, îi tunde tot părul şi îi rade
sprâncenele. A doua zi, Y suferă u:1 şoc emoţional şi se aruncă de la balconul casei ::n care avusese loc
petrecerea, suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 75 de zile de îngrijiri medicale.
Arătaţi rnotivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a iui X.
1 lU
ie! 5. Cu ocazia desfăşurării unui spectacol de teatru de păpuşi în sala situată la etajul 2 din cadrul unei şcoli generale,
X, profesor in cadrul şcolii, doreşte să analizeze modul în care se comportă copiii mcondiţii de stres. Prin urmare,
stinge intempestiv lwnina în sala 'in care are loc spectacolul şi închide uşa sălii. Panicaţi, unii dintre copii sar de la
nu :~emnul sălii. alţii rămân în sală. X deschide uşa sălii după câteva minute. Dintre copiii care au sănt de la geam, imul
nu ,iecedea:ză, iar ceilal~ patru suferă leziuni traumatice pentm a căror vindecare au fost necesare între 25 şi 50 de zi!e de
iiu Ing,rijiri medicale . 'foţi. copt.ii cm-c au rămas în sală au suterit un putemic şoc emoţionai, refbzand o lungiI perioadă de
tinq, să mai doa1mă singuri si să meargă la ~coală, Arătaţi motivat care es~e încadrarea juiidică a faptei comise de X.
6" X, 11.1edic dentist, este condamnat, flirn:L1-i aplicată :c:iăsurn de siguranţă :1 interzicerii exercitării
ea
profesiei. Cu toate acestea, X continuă să profeseze. Y îl contactează pe X, întrucât avea o durere de mtsea
ub
X o convinge pe Y că este necesară efectuarea unei extracţii., iar la momentul srrmlgerîi dinte1ui, din cauza
m;;mevreior efectuate, se produce şi pierderea unei plirţi de materie osoasă. Ârărnţi motivat clacă se poate
retine răspunderea penală a lui X pentru comiterea unei infracţiuni contra persoanei.
7. X naşte doi copii gemeni în locuinţa pe care o deţine împreună cu membrii farniiiei sale. imediat clupă ce s-h
terminat procesul naşterii, X este cuprinsă. de panică, întrucât nu se aştepta să nască gemeni şi, faţă de condiţiile
precare de trai, este convinsă că nu va avea cu ce să-i hrănească pe ambii copii. Întrucât nu a reuşit să se liniştească,
X îl convinge pe soţu! său Y să-l amnce pe um.11 dintre copii ln WC-ul din spatele curţii, spunându--i că nimeni nu
va ohserva lipsa acestuia, întrucât nicio persoană nu cunoştea că era însărcinată cu gemeni. Y anmcă copilul lângă
o fântână aflată în apropierea casei, sperând totu~i că va fi găsit de vreo persoană care îl va adopta. În urma ioviturii
produse ca urmare a impactului cu solul, copiiul decedează. Arătaţi motivat dacă se poate reţine răspunderea
penală a lui X şi Z pentrn decesul lui Y, cu indicarea mfracpunii care consideraţi că se poate reţine.
8. X urmăreşte ab initio întreruperea cursului sarcinii lui Y şi, în acest sens, exercită acte de violeniă asupra
acesteia. În urma agresiunilor, lui Y i se produc leziuni traumatice care necesită pentm vindecare 30 de zile de
îngrijiri medicale. Sarcina nu este imediat afectată, însă ulterior copilul conceput moare în timpul naşterii. În urma
auLopsiei, se constată că. moanea flitului a fost provocată de agresiuniie comise de X. Arătaţi motivat care este
Îltcadrareajuridică a faptei comise de X.
 Teme de analiză şi dezbatere

9. X îl roagă pe prietenul său Y să îi permită să folosească laptopul său, întrucât acesta avea salvate
toate documentele proiectului la care X şi Y lucrau împreună. Y îi remite laptopul lui X, omiţând să închidă
ferestrele mesageriei unui site de socializare. În timp ce X lucra la proiect, constată că Y purta o conversaţie
activă cu Z, soţia lui X, datorită mesageriei deschise instantaneu la momentul primirii unui nou mesaj. X
citeşte conversaţia, iar apoi, gelos fiind, merge acasă, unde o agresează pe Z, care suferă leziuni traumatice ce
au necesitat pentru vindecare 100 de zile de îngrijiri medicale. Z formulează plângere penală atât împotriva
lui X, cât şi a lui Y. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X sau Y,
10. X îi cere lui Y, soţul său, să o ajute să avorteze, deoarece nu vor avea ctnn să se întreţină în cazul în care
va mai apărea un nou membru al familiei. Y iniţial refuză propunerea lui X, însă, după trecerea unui interval
de timp de 4 luni, când Y îşi pierde serviciul, acceptă propunerea. Astfel, Y o loveşte în mod repetat în burtă
pe X cu patul puştii de vânătoare, producând întreruperea cursului sarcinii. Fiind internată în spital ca urmare a
sângerării abundente, X este examinată de doctori, care constată că a suferit o ruptură de splină, fiindu-i pusă viata
în primejdie. În timpul intervenţiei chirurgicale, X decedează ca urmare a unei infecţii preexistente în org~ism,
fără a se putea reţine vreo culpă medicală. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptei comise de Y.
11. Inculpatul A conduce pe drumurile publice un autovehicul în care se mai aflau B şi C, deşi avea o alcoolemie
de 2,00 g/1 alcool pur în sânge. Inculpatul X, in a cărui maşină se mai aflau Y şi Z, se angajează într-o depăşire
neregulamentară, intrând pe sensul de mers al inculpatului A, care, din cau:za emoţiei şi a aptitudinilor diminuate
ca urmare a consumului de alcool, efectuează o manevră eronată şi pierde controlul autovehiculului, astfel că nu
poate fi evitat impactul cu maşina condusă de X. În urma colizim1ii se produce decesul lui B, C şi Z şi vătămarea
corporală a lui A, X şi Y, fiecare dintre aceştia suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare tm
nwnăr de 150 de zile de îngrijiri medicale. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptei comise de X sau A,
inclusiv, dacă este cazul, cu referire la vrern1a dintre fonnele pluralităţii de făptuitori sau de infracţiuni?
12. X, avocat, este contactat de un client al său, B, care îi solicită să se prezinte de fodată la locuinţa sa pentn;
că face obiectul unei percheziţii domiciliare. X se urcă în taxiul condus de Y căruia îi solicită să ajungă în cel mai
scurt timp, chiar cu nerespectarea regulilor de circulaţie la domiciliul lui B, oferindu-i î 00 euro peste preţul cursei
(30 de lei). Motivat de banii oferiţi, Y conduce cu mare viteză, pătrunde pe contrasens, nu respectă semnele de
circulaţie. Conducând astfel, la o intersecţie, Y nu respectă culoarea roşie a semaforului şi îl accidentează pe Z
care se angajase în traversarea străzii printr-un loc nepermis. În unna accidentului, Z suferă o rnptură a coloane;
venebrale, rămânând paraîizat Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X sau Y.
13. X, doctor chirurg pediatru, procedează ia efectuarea unei circumcizii feminine (îndepăr::are;; !1arţia:ă
a organelor genitale externe feminine) la o fată în vârstă de 4 ani la solicitarea tatălui acestei care i::1Vocă
existenţa unei tradiţii străvechi din ţara de origine a părimelui. Acuzat de comiterea infracţiunii de vătămare
corporală, X se apără invocând solicitarea tatălui minore:, precum şi dreptul la diversitate culturală Arătaţi
motivat dacă se poate reţine răspunderea penalfl a lui X.
î4. Se va putea reţine comiterea infracţiunii de iLcăierare in cazul in care, la ieşirea de !a un concert de : {,
muzică rock, X şi Y îi agresează fizic pe A şi B, care reacţionează. strict în scopuî de a respinge atacul lui X şi Y? '-
15. Arătaţi motivat dacă poate fi acuzat X de comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe faţă de Y
atunci când la data faptei aceştia nu se aflau în aceeaşi locaţie, ci în imobile aflate la peste 10 km distanţă.
16. Se va putea reţine în sarcina lui X comiterea infracţiunii de vătămare corporală dacă 'in um1a actelor
de violenţă exercitate de acesta a fost secţionam o coardă vocală a lui Y, care, însă, în umia acestui incident,
nu şi-a pierdut total vocea?
17. X, medic, procedează fără consimţământul pacientei sale„ Y, la legarea trompelor uterine ale lui Y, cu
ocazia efectuării unui chiuretaj. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X.
18. Arătaţi motivat dacă este posibilă comiterea infracţiunii de violenţă în familie în cazul în care X, cată
natural, dar care nu figura în certificatul de naştere al copilului, îl ucide, ca sancţiune pentru mama acestuia,
Y, pe care o acuza de infidelitate.

84
--·------.-----------------------
ate
'.dă
.ţie
X
ce
lva

are
val
rtă
ea
aţa
,m,

rue
ire
ate LIPSIREA DE LIBER E ÎN MOD ILEGAL
nu
rea
un
A

tru
aa:
I. DEFINITIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

t1e: Lipsirea sau re:,tricţionarea în mod ilegal a Ebertăţii de mişcare a llnei persoane fart. 205 alin. (1 J C.pcn.].
Este dsimi!ată lipsirii de libertate şi răpirea unei persoane aflate în imposîbiiitatea de a--şi exprjm::~ voinţa
a;ă
oti de a se apăra !art. 205 aiin. (2) C.pen. J.
)~ă
Prin :ntermediul acestei incri1:rinări este orotejată libertatea iridiv1duala de :11işcare a persoanei împotriva
oricăror acte de sechestrare, r{ipire, 0ri a oricăr{)r acţiuni sau inacţiuni de privare sat: res,Tângec nelegală a
1re
.aţi libertăţii.

de
Y? CUVINTE CHEIE
:Y
Prin armă propriu-zisă se înţelege orice obiel:t sau dispozitiv a cărui funcţionare determinlt aruncarea
lor unuia sau mai multor proiectile, substan~e explozive, aprinse sau luminoase,. amestecuri incendiare ori
,nt, îrnprăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, prevăzute de lege lart. 179 alin ( l) C.pen. şi art 2
din Legea nr. 295/2004, republicată]. Legea nr. 295/2004, repubiicată, prevede mai multe categorii de arme.
cu Sunt asimilate armelor orice aite obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate
pentru atac (art. 179 alin. (2) C.pen.]; în acest caz, nu este suficient ca făptuitorul să aibă arma asimi]atii
ată asupra sa, ci este necesar ca acesta să o folosească efectiv împotriva victimei.
tia,

85
Lipsirea de libertate în mod ilegal

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICA ŢII

A.. Obiect

'f
1. Juridic 2. Material

t t
libertatea fizică a persoanei, precum şi rela- a. nu are, la varianta tip;
ţiile sociale referitoare la protejarea libertăţii b. corpul persoanei lipsite de libertate, la variantele
persoanei. agravate.

B. Subiect

L Activ (autor, coautor, instigator; complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. participaţia penală este posibilă sub toate formele;
c. coautoratul şi complicitatea concomitentă vor putea atrage reţinerea şi a circlililstanţei agravame
prevăzute de art. 77 lit a) C.pen., chiar şi atunci când participaţia penală are loc după momentul consu-
mării şi până Ia momentul epui7..ării infracţiunii, şi presupune acte succesive realizate în acest timp.

2. Pasiv
a. persoana fizică în viaţă;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unei pluralită;i ne infracţiuni;
c. nu este necesar ca lipsirea de libertate să fie conştientizată de către victimă (de exemplu,
acţiunea are loc in timp ce victima doarme);
d. consimţământul victimei are vaioarea unei cauze justificative prevăzc.te de art 22 C.pen.

C. Latura obiectivă

1. Element material
a. Hpsirea efeciivă de libertate a unei persoane, fără temei legal;
b. restrângerea libertăţii de mişcare a unei persoane, fără temei legal;
c. se poate comite fie printr-o acţiune, fie printr-o inactiune (când există o obligaţie legală sau
convenţională de a reda libertatea unei persoane);
d. privarea (totalăsau parţială) de libertate trebuie să dureze o anumită perioadă de timp, care va
fi apreciată in concreto;
► cerinţa esenţială: lipsirea de libertate să fie ilegală, inclusiv atunci când a fapta a fost
comisă în aite condiţii ori în alte scopuri decât cele stipulate de lege;

2. Urmarea imediată
► lipsirea totală sau par(ială u persoanei vătămate de libertatea de mişcare (itţfracţizme de rezultat),
chiar şi pentru un interval scurt de timp.
 3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să existe şi să fie dovedită legătura de cauzalitate între actele efectuate şi urmarea
imediată produsă.

D. Latura: subiectiv.ă

► intenţia directă sau indirectă;

► la varianta agravată în care lipsirea de libertate are ca rnmare punerea în pericol a vieţii sau sănătăţii
unei persoane ori când a avut ca urmare moartea victimei, infracţitmea se săvârşeşte cu praeterintenţie;
le ► nu prezintă importanţă scopul sau mobilul comiterii faptei.

E.. Forma asimil1ţtă

► constă în răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra;
► fapta se comite nu:naiprintr-o acţiune, nu printr--o inacţiune;
► se comite cu intenţie directă sau indirectă;
► lipsirea de libertate se poate comite prin răpire şi cu privire la alte persoane decât cele aflate 'in
1te imposibiîitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra (de pildă, în ipoteza 'tn care o persoană îl
răpeşte de pc stradă pe un partener de afaceri pentm a solicita răscumpărarea <',cestuia de către fun1i:ie ).

F. Variante agrav*e

L comiterea faptei de către o persoană înarmată [art. 205 alin. (3) Jit. a) C.pen.];
► autorul (nu doar participanţii) trebuie fie să aibă asupra sa, la momentul comiterii faptei, o
lu, armă propriu-zisă [art. 179 alin. ( 1) C.pen. şi art. 2 din Legea nr, 295/2004, rermnlicată], fie să
săvârşească fapta prin fo)osirea uneî arme asimilate [ari. l 79 alin. (2) C.per!. ]:
► mma poate fi deţinută/folosită fie la mori,entul consumării, fa.: in orice moment
consumării, până îa data epuizării infracţiuni[:
► se comite cu intenţie directă sau indireciă;
► este o circumstanţă reală, care se răsfrânge asupra participanţiior în îD~i.suraîn care a:..t cunoscut-o
sau au prevăzut-o.

2. iipsirea de libertate a unui minor fart. 205 alin. (3) Ht. b) C.pen.l;
► făptuitorul trebuie să fi cunoscut. că lipseşte de libertate o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 an[;
au ► starea de minoritate trebuie să existe !a momemui consumării infracţiunii, chiar dacă mi mai
subzistă la rnomemul epuizării;
va ► se comite cu intenţie directă sau indirectă;
► este o circumstanJă reală, care se răsfrânge asupra partici.panţilor'in măsura în care au cunoscut-o
)St sau au prevăzut-o.

3. lipsirea de libertate ce are ca urmare punerea în pericol a sănătăţii sau vieţii persoanei vătămate
lart. 205 alin. (3) lit. c) C.pen.];
rt), ► se comite cu praeterintenţie, punerea în primejdie realizându-se din culpă ( de pildă, din cauza
condiţiilor insalubre de privare de libertate, fără însă să se producă şi alte urmări);
 Lipsirea de libertate în mod ilegal
fF
-t
~~ţ

► ddac ~ fapta a condus la afectarea efec~ivă a sănătăţii sau integrităţii co~orale a victimei, l~psirea ,; 1·
1
e 1nbertate (nu doar o punere în penco ) va fi reţinută în concurs cu mfracţiunea de lovtre sau .,
alte violenţe prevăzută de art 193 alin. (2) C.pen., respectiv cu vătămarea corporală prevăzută
de art. 194 alin. (1) lit. a)-d) C.pen.; '!
► este o circumstanJă reală, care se răsfrânge asupra participanţilor în măsura în care au cunoscut-o ·{
sau au prevăzut-o.

4. fapta care a avut ca urmare praeterintenţionată moartea victimei !art. 205 alin. (4) C.pen.].
► dacă făptuitorul acţionează cu intenţie în scopul producerii decesului victimei, lipsirea de
libertate prevăzută de art. 205 alin. ( I )-(3) C.pen. poate fi reţinută în concurs cu omorul (simplu
sau calificat).

G. Form(,?

l
l. Acte
2. Tentativă 3. Consumare
pregătitoare

t
► posibilă şi incriminată;
► având în vedere dispoziţiile art. 36
a1in. (3) C.pen., în ipoteza în care
are loc o tentativă la infracţiunea
de lipsire de libertme în mod ilegal
posibile, dar urmată de moartea praeteri:atenţionată
neincriminate. a victimei, se va aplica pedeapsa
a. faptă consumată: în momentul în
care persoana vătămată este lipsită
efectiv de libertatea de mişcare;
b. faptă epuizată: fiind o infracţiw1e
continuei permanentă, fapta se epui-
zează în momentul în care ia sfârşit .....
privarea nelegală de hbertate; deo- /

p!"evăz:1tă de lege pemru infracţiunea potrivă, lipsire::;. ilegală de libertate

consumată, prevăzută de art 205 poate fi comisă în formă c,mtinumă,
alin. (4) C.pen.: îr.chisoarea de la 7 la epuizându-5,e. în această ipoteză,
15 am şi interzicerea exercitării unor după efectuarea ultimuiul act de exe-
drepturi. cutare (unitate legală.).

BLACKBOX

1. în doctrină (F. Stretecmu, D. Niţu, op. cit., vol. U, p. 208) s-a arătat că se va reţine coautoratul chiar
dacă nu toţi autorii au intervenit de la primul act de privare r:elegală de libertate, ci succesiv, in baza
unei legături subiective, până la epuizarea infracţiunii;
2. este subiect pasiv al infracţiunii şi o persoană aflată în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa
ori de a se apăra, indiferent dacă această imposibilitate a fost sau nu creată anterior de însuşi autorul
infracţiunii pentru a o priva mai eficace de libertatea de mişcare;

3. nu este necesar ca acţiunea infracţională să implice existenţa unui contact fizic intre făptuitor şi
victimă sau ca aceasta din urmă să fie deplasată din iocul în care a găsit-o făptuitorul;

88
 în ipoteza comiterii faptei prin răpire, nu se poate reţ'.Îne la individualizarea pedepsei circumstanţa
agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. e) C.pen.;
5. prinderea persoanei care a comis o infracţiune flagrantă, urmată de conducerea e1 mtr-un
interval rezonabil de timp în faţa autorităţilor, nu constituie infraqiunea de lipsire de libertate; similar,
restrângerea în limite rezonabile a libertăţii de mişcare a copilului de către părinţii acestuia nu constituie
fapta de lipsire de libertate în mod ilega.l;
î'.
fo
1 6. dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, fapta va constitui
lu infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegai în concurs cu infracţiunea de şantaj;
7. lipsirea de libertate este absorbită natural în conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol (art. 218 C.pen.)
pe perioada strict necesară întreţinerii prin constrângere a actului sexual; dacă lipsirea de libertate
precedă o perioadă semnificativă de timp actul sexual comis ulterior prin constrângere sau continuă şi
după ce actul sexual prin constrângere a fost întreţinut, se va reţine concursul real cu infracţiunea de
viol; dacă violul rămâne în stadiul tentativei, în principiu, lipsirea de libertate va fi reţinută în concurs cu
tentativa la viol; ca excepţie, în ipoteza în care imediat după exercitarea unui act de violenţă/constrângere
se încearcă comite:-ea unui vioi, care din orice motive nu se consumă, iipsirei.:. de libertate va :1 totuşi
absorbită in tentativa la vioL

8. lipsirea ilegală de libertate este absorbită în infracţiunea de omor simplu sau omor calificat, dacă
!ipsirea de libertate se realizează in scopul aplicării loviturilor care produc moartea victimei.
n
ă 9, lipsirea ilegală de libertate este absorbitâ natural in infracţiunea de tâlhărie (art. 233 C.pen.) în
ipoteza în care prin această modalitate infractorul urmăreşte păstrnrea bunului sustras sau asigurarea scăpării;
e lO, lipsirea ilegală de libertate nu este absorbită natural în infracţiunea de şantaj.

it
,- SUBIECTE RECAPITULATIVE.
e
i, 1, Identificaţi infractiuni 1e contra persoa1:;ei care absorb rraturHl s::m legal lipsirea relegală de libertate?
i,
2~ Prezentaţi o ipoteză h1 care în acelaşi in1obi] ·poate fi comisă, 1n concurs îipsirea de libt:rtat~\ vioiul
şi tâlhăria.

3. IdentificalÎ 5 deosebiri între lipsirea de libertate care ,i avut ca urmare moanea v1ct1me1 şi
infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

4. Comanda autorităţii legitime poate înlătuca tipicitatea acţn:inii executantului prin care o persoană
a fost privată de libertate?
5. Se poate comite infracţiunea de lipsire de libertate prin utilizarea unor ameninţări implicite care
sunt apte să creeze în mintea subiectului pasiv o situaţie de constrângere care îl împiedică să
acţioneze în modalitatea în care s-ar fi ..:omportat în absenţa acesteia?

6. Pluralitatea de victime poate atrage reţinerea unei variante agravate a infracţiunii de lipsire de
libertate în mori ilegal?
7. Se poate reţine varianta agravată a lipsirii de libertate în mod jlegal dacă fapta este comisă pentru
a favoriza sustragerea de la urmărire a unui infractor?
8. Poate constitui infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal tăierea cauciucurilor de la bicicletă pentru
ca victima să nu poată ajID1gc într-un loc anumit, la ora ci'\.nd prezenţa el acolo era absolut necesară?
89
 Lipsirea de libertate în mod ilegal

JURISPRUDENTĂ
'
1. Forme de privare de libertate. 1. Elementul material constă lntr-o acţiune sau inacţilllle prin care se produce
în orice mod lipsirea de libertate a persoanei. Legea nu cere o împiedicare absolută de mişcare a victimei, adică o
restrângere totală a libertăţii de mişcare a acesteia, ci se poate înfăţişa şi ca o constrângere parţială, în rnport cu o
activitate, cu o acţiune determinată pe care victima nea să o realizeze, uneori neavând importanţă durata lipsirii de
libertate. În cazul acestei infracţiuni, ca urmare a acţiunii (inacţiunii) trebuie să se producă lipsirea de libertate a victimei,
imposibilitatea acesteia de a se manifesta potrivit voinţei sale. Lipsirea de libertate ( ca urmare imediată a infracţiuniij
trebuie să dureze atât cât să rezuite că persoana a fost efectiv împiedicată de a se deplasa şi acţiona în conformitate
cu voinţa sa. În speţă, inculpatul a acţionat în sensul celor relatate, privând persoana vătămată C.M.G. de libertate de
mişcare. Persoana vătămată, cunoscându-l pe inculpat ca fiind o persoană violentă şi fiind ameninţată de acesta, a stat cu
el la masft, deşi este clar că nu-şi dorea acest lucru. Împrejurarea că persoana vătămată putea să ţipe sau să ceară ajutorul
celorlalte persoane din restaurant nu exclude lipsirea de libertate, acesteia fiindu-i îngrădită libertatea de mişcare datorită
comportamentului culpabil al inculpatului, care, în stare de ebrietate, a sfidat orice regulă elementară de comportament
în societate, tulburând ordinea şi liniştea pubiică. Activitatea infracţională a inculpatului, relativ la săvârşirea infracţiunii
de lipsire de libertate în mod ilegal culminează cu momentul în care acesta a târât practic persoana vătămată către ieşirea
din restaurant, trăgând-o de păr în ciuda tuturor ţipetelor şi împotrivirii vizi bi! arătate Acest comportament reprobabil a
determinat intervenţia mai multor persoane care. în încercarea de a o ajuta pe persoana vătămată „să scape din mâinile
inculpatului'', au exacerbat comportamentlli violent al acestuia, în sensul că a lovit cu piciorul. persoana vătămată, care a
căzut inconştientă pe podea (C.A. Bucureşti, secţia a ll-a penală, decizia nr. 594 din i4.04.2017)

2. Lipsa cerinţei esenţiale a infracţiunii. Existenţa infracţiunii este condiţionată esenţial de cerinţa ca lipsirea de
libertate să fi fost săvârşită in mod ilegal. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. Sunt categorii de
persoane a căror situaţie personală impune şi justifică luarea unor măsuri de restrânge,e sau lipsire a libertăţii lor. Este
cazul persoanelor împotriva cărora s-a luat în condiţiile legii măsura reţmerii saa arestări: preventive, arestate în vederea
executării une) pedepse privative de libertate, al militarilor încazarmaţi, al lxktavilor internaţi ( psihic peric,1loşi, suferinzi
de unele boli contagioase), ai sportivilor aflaţi în cantonament, a! unor categorii de salariaţi în perioada exercitării unor
anume însărcinări, acţiuni. Numai în situaţii ca cde arătate, restrângerea sau lipsirea libertăţii nu are semnificaţie penală.
pentru că fie ele sunt admise, fiind utile social, fie cei care ie suportă îşi îndepiinesc o obligaţie, au consimţit la acew.a
odată cu acceptarea unui anume statut (C .SJ., secţia penală, decizia nr. 2199/2003).

3. Necesitatea existenţei unei durate a privării de libertate. 3.L Pentru existenţa infracţiunii de lipsire de libertate în
mod iiegal, legea nu cere o anumită durată de timp în care persoanele să fie private de libertate şi nici c2 aceste persoane să
fie supuse unui anumit tratament ori ca victirnele să sirntiî. vreo temere. Îri speiă, mculpatu! !1U numai că a b!ocaf vidimele
'într-o hazna de unde nu puteau ieşi decât aJutate, dar le-a~; lovit şi a asmuţit câinii asupra lor, pentru a le obliga să rămână
într-o zonă infectată, timp relativ îndeluugat Apărnrea formulatii de inculpat, în sensul că sub aspectul laturii subiective
nu ar fi unnărit ,,scopul privării de libertate'' a celor două persoane nu poate fi reţinută, deoarece infracţiunea de lipsire de
iibertate în mod ilegal nu presupune existenţa exclu:sivă a intenţiei directe, calificată ca scop, eu putând fi săvârşită şi cu
intenţie indirectă. Or, este evident că, aruncând victimele într-un loc de unde nu puteau ieşi, indiforent de scopul urmărit
(inculpatul a susţinut că în acest mod le-a imobilizat, până la sosirea organelor de poliţie), inct,lpatul a prevăzut că priveazi
persoanele respective de libertar.ea de mişcare şi, făn'i a urmări neapărat acest rezultat, l-a acceptat, astfel câ latura subiectivă
a infracţillilii este pe deplin întrunită în cauză (l.C.C.L, secţia penaiă, decizia nr. 1699/2004). 3.2. Faptul că îipsirea de
libertate a fost realizată într-un loc public, pe o perioadă relativ scurtă de timp, persoanele vătămate având posibilitatea de a
se manifesta într-un mod care să ie permită scăparea este fără reievanţă în ceea ce priveşte existenţa faptei, atât timp cât. în
mod obiectiv, inculpaţii, prin acţiunile lor conjugate, au împiedi<:at persoanele vătămate să părăsc:ască incinta primăriei, des;
îşi manifestaseră intenţia neîndoielnică de a pleca (C.A. Bucureşti, secţia a 11-a penală, decizia nr. 1205 din 14.10.2014).

4. Intenţia de privare de libertate. Prin acţiunea de a permite incuîpatului N.V. de a urca, împotriva voinţei sale, pe
persoana vătămată S.C.G. în autoturismul pe care îi conducea şi de a se deplasa cu cei doi în ciuda împotrivirii acesteia,
inculpatulB.F. l-a ajutat pe N.V să o lipsea5că de libertate. ( ... ) De esenţa stabilirii vinovăţiei, ca element subiectiv al infracţiunii
deduse judecăţii este lămurirea unui unic aspect cunoaşterea sau necunoa<şterea faptului că persoana vătămată a fost introdusă
în autoturism împotriva voinţei sale. Or, se remarcă faptul că este de necontestat că inculpatul B.F. avea reprezentarea faptului
că persoana vătămată părăsise locuinţa în care i-a găzduit pe cei doi ieşind pe fereastră, sumar îmbrăcată, cât şi a faptului
că inculpatul N.V. a plecat in căutarea acesteia, astfel încât apărarea inculpatului în sensul că. nu a avut reprezentarea că

90
-~·-~-----------------------------
 _,,,
P
.
~r
'

,,--t

persoana vătămată este lipsită de libertate la momentul urcării sale in autoturism nu este credibilă. ( ... ) elementul subiectiv
neavând o existenţă materială obiectivă, se deduce din acţiunile exterioare în care acesta se materializează, poziţia subiectivă
lCe
a unei persoane în raport de consecinţa acţiunilor sale, oglindindu-se în chiar modul în care aceasta acţionează. Este lipsit de
semnificaţie faptul că inculpatul B.F. nu a exercitat ameninţări sau violenţe asupra persoanei vătămate, la rândul său, cât şi
i o
dacă persoana vătămată ţipă sau nu ţipa la momentul introducerii ln autoturism, fiind suficient faptul că inculpatul a văzut că
1 O
aceasta era „ţinută în braţe" de N.V. Aşa-zisa înscriere în „normalitatea relaţiei" dintre cei doi a unui astfel de episod nu
de
exonerează de răspundere pe inculpatul B.F. pentru ajutorul dat, ci conturează forma de vinovăţie cu care a acţionat, aceea a
tei,
intenţiei indirecte, în sensul că deşi nu a unnărit, a acceptat ca fapta sa să se constituie într-un ajutor dat autorului, aspect cc
iii)
evidenÎiază desconsiderarea victimei pe fondul lipsei de respect faţă de o persoană de sex feminin vulnerabilă atât fizic, cât şi
ate
osîhic, şi denotă potenrialul criminogen ai inculpatului şi o mentalitale străină de gradu! de civiîizaţie spre care societatea tinde
de
(C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 461 din 15.03.2016).
cu
rul 5. Epuizarea infracţiunii. Concurs de infracţiuni. Inculpatul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva
·ită aceluiaşi subiect pasiv, a săvârşit, Ia diferite intervale de timp, actiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutui aceleiaşi
ent infracţiuni. În acest sens, instanţa reţine că infracţiunea de lipsire de libertate s-a consumat la momentul în care inculpatul
nii a luat victima cu forţa din iocuinţa sa, în data de 15 iunie 2015. Jnfraqîunea, având un caracter continuu, s-a epuizai
rea odată 1:e persoana vătămată a reuşit să îşi recapete libertatea, sărind pe geamu! de i2. bucătfaie al locuinţei în care era
il a ţir.ută de către inculpat. La scurt timp, inculpatul a reuşit din nou să o priveze de libertate pe victimă, luând- o cu forţa
tile şi băgân<l--o într--o maşină 1mpolriva voinţei sale. Din modalitatea de c-imitere a fapici, tnstanţa reţine că inculpatul a
aqiooat având la bază o rezoluţie infracţională unică. Ambele acţiuni prezinlă în parte conţmmul aceleiaşi infracpmî de
lipsire de libertate a persoanei vfitămate. Deopotrivă, mter,alul de timp dintre cele do,1ă acţiuni esk ,mul redus, ce,ea ce
nu face să se rupă unitatea infracţională (Jud. Sectorului 5 Bucureşti, secţia penală, sentinţa nr. 2422/2015).
de
de 6. Lipsirea de libertate unnată de mmuiea victimeî. La data de 6.05.2018, după o prealabilă atragere de către incu!patul
ste S. a victimei S.A.S. în locuinţa din mun. Bucureşti, inculpaţii S. şi M., în timpul nopţii şi prin folosirea unui cuţit, au exercitat
rta vioknţe şi amenmţări asupra victimei S.A.S. şi au deposedat-o pe aceasta de bw.1uri (telefonul mobil, suma de 50 de !ei şi
nn cm portofel cu carduri bancare), după \:are, dincolo de scopul tâlhăririi acesteia, au lipsit-o de libettme în mod ilegal, prir:
1er folosiiea aceluiaşi cuţit, ţinând-o imobilizată pe podeaua tmeia dintre camerele locuinţei. După ce victima a fost detem1inată
tlă. să comunice codul P!N al unui dintre cardurile de care tocmai fusese deposedată, inculpatul N. a rămas să păzească victima,
StB pe care a deposedat-o şi de perechea de panta!mii re care o purta, timp în care ir:culpatul S. a părăsif iocuinia pentru a face
u.nnpăr{Uuri fo!osind unui dintre cardurile vi,~timei. (.,.)Profitând de faptul că mai era păzită doar c;e inculpatul M., victima

'. îr, S.A.S. a ripostat şi a încercat să scape, atacându-l pe acesta cu un cuţit, iar în timpul încleştării d]ntre victimă şi inculpatul
: s;I M., la uşa locuin\ei au venit inculpatul S. şi fratele său, rnarvxd S.l., care, alenati de zgomotele ,:e se auzeau din interior, au
bătut puternic în uşă, dar nu au reuşit să. intre, uşa fiind asigurată. Auzind bătăi'.e puternice în u~ă ~i temându-se că. va ti ţinută
ele
ină
In cominuarc ,)statică în locuinţă, victima S_A.S, a ales singura modalitate disponibilă de"' părăsi iocuinta :31 a ie~it în afar:~
ba:conu!ui., a încerca, să treacă prin exterior la altă fereastrf1, însă pla:-;a anti-insecte de care s-a agăţat s--a mpt şi victima a
ive
căzut de ia 14 metri înălţime pe spaţiul verde din faţa blocului. Deşi i-a fost acordată asistenţă medicam de urgenţă, fiind
de
transportată 12 Spitalul Clinic de Urgenţă ,,Bagdasar Arseni", în aceeaşi zi, la om ! 0:00, v;ctima a decc:d"t. ( .. _) Faptele
cu
inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infi:acţiumlor de tâlhărie caiiticată, prevăzute de art. 233 C.pen. raportat
~rii
lZă
ia nri. 234 alin. (]) lit. a) şi d) C.pen., şi lipsire t~e !.ibertate în mod ilegal, urmată d.; moartea victimei, prevăzută de art. 205
ivii alin. (I), alin. {3) lit. a) şi alin. (4) C.oen., ambele cu apiicarea art. 38 alin. (l) C.pen., fr1 ca1:ui inculpaţilor M. ( ... l. Ceea ce
difrrt:nţîază cauzele respective de prezenta cauză este tocmai faptui că în situaţiile respective victima era supusă unui ai.ac
d,;
,ea în curs de executare, fie de către inculpatul care i-a spus victimei că vrea „să vadă sânge" ~i av,fod două cuţite în mâini, a
. în început să le ascută, unul de aitui (ca în prima cauză), fie de către inculpami care 2 continuat să conducă cu viteză. În acest.e
,eş1
situaţii, victima nu a avea în concret altă posibilitat\~ de sdipare decât să se arum:e pe geam sau din maşină. În prezenta
cauză, însă, profitând de neatenţia inculpatului M., victima a pus mâna pe cuţit şi l-a atacat pe acesta, provocându-i leziuni
I.
care au necesitat 7-8 ziie de îngrijiri medicale. În aceste condiţii, inculpatt.:l s-a refogiat în bucătărie, închizându-se penttu a
pe scăpa de atacul victimei. Prin urmare, nu se poate afim1a că incuipatul a avut rep:-ezentarea fapt:.:lui că singura posibilitate
~ia, a victimei de a se salva era să se arunce pe fereastră. SolL,ţiile jurisprudenţiale mai S\JS-prezentate relevau tocmai situaţii
mi1 în care victima a fost practic constrânsă să recurgă la o faptă care era evident că are aptitudinea de a-i curma viaţa. Este
usă adevărat că inculpatul i-a spus coinculpatului S. să spargă u;;a pentm că nu poate să-i deschidă, dar raportat !a starea de
ilm spaimă a incuipatuluî care tocmai ce fusese atacat vioient cu c;.1ţituL acesta poate constitui doar un element care dovedeşte
llrn că inculpatul ar fi pu1ut şi ar fi trebuit să prevadă că S.A.S. ar fi puh1t să încerce să sară pe geam pentru a scăpa (C.A.
că
Bucureşti, secţia I penală, decizia nr. 394 din ::'.2.03.2019).
 AMENINTAREA 5

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Acţiuneade inîimidare a unei persoar;e, directă sau indirectă, explicită sau implicită, prin ameninţarea
că, în viitorul apropial, va fi săvârşită o infracţiune sau o faptă păgubitoare determinată sau detenninabilă .
"ndreptată împotriva sa ori a altei persoane, dacâ este de natură să fi producă o stare de temere (art. 200
Cpen.).
Consthuie o atingere substanţială adusă libertăţii persoanei care . luând cunoştinţă despre intenţia
tăptuitoruîui de a comite o faptă păgubitoare ori de a face rău cuiva, poate să îşi modifice comportamentul,
rutina zilnică, ori poate trăi un veritabil coşmar provocat de starea de stres ac:imulată.

li. STRUCTURA INFRACTIUNH -- EXPLICAŢII

.. A~ Obiect
I
L Ju:ridic 2. Material

relaţiile
t
sociale referitoare la libertatea psihic{1 a
persoanei fizice.
•
nu are.

92
 B.Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. părintele care realizează actele de ameninţare în exercitarea în limite rezonabile a dreptului la
educaţie poate beneficia de cauza justificativă prevăzută de art. 21 alin. ( 1) C.pen.;
c. participaţia penală este posibiiă sub toate formele ( coautoratul nu este posibil atunci când
ameninţarea este comisă prin vm grai, în această ipo~eză infracţiunea fiind instantanee şi având
un subiect activ unic).

2. Pasiv
a. persoana fizică în viaţă aptă mental să perceapă starea de pericol;
► calitatea specială a subiectului pasiv (funcţionar public care îndeplineşte o foncţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat, judecător, procuror etc.) poate atrage o calificare
diferită [ultraj (art. 257 C.pen.), respectiv ultraj judiciar (art. 279 C.pen.)l;
b. plun.tlitr.tea de silbieqî pz_sivi atrage re;inerea uncl pluralităţi ue infracţiuni;
c. persoana juridică nu este subiect pasiv al infracţiunii.

C. Latura obiectivă

1. Element material
a, acţiunea de intimidare a unei persoane determinate, directă sau indirectă, explicită sau implicită,
prin ameninţarea realizată prin orice mijloace în sensul că:
i) în viitorui apropiat, va fi săvârşită (J infracţiune jindiforent de i:.:i.tura sau de gravitatea
·ea acesteia] saLt o faptă prin care se poate produce un prejucHc:u rnat,:ria! (nu moral)
lă, determinat sau determinabil (indiferent de cuantumul acestuia);
06 iO fapta va fi comisă irnpotriva cerui ameninţat, a soţului său, d n_aei ruck apropi8ic ori a
altei ,persoane;
ţia h. amenmţarea trebuie să rie susceptibilă de a produce o temere serioasă pentru persoaaa ameninţată
ul, --~ analiză
in concreto;
c. răui cu care se ameninţă trebuie să fie determinaV'determinabil şi i~just; nu este ameninţare
când se invocă exercitarea unui drept sau parcurgerea Gnei proceduri legale ( de pi idă, formularea
unei sesizări, ori a unei acţiuni în justiţie);
d. răui trebuie să fie iminent sau susceptibil de a se produce în viitorul apropiat.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol penuu libertatea psihică a persoanei ameninţate.

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie dovedit că acţiunea de ameninţare a fost de natură a produce o stare de termere (infracţiune
de pericol potenţial).
Ameninţarea

-;f'J •

D. Latura subiectivă i
--.f
-\%
► intenţia directă sau indirectă; ·Î
► nu prezintă importanţă scopul sau mobilul comiterii faptei şi nici dacă infractorul a luat sau nu Jt
decizia de a comite fapta cu care se ameninţă.

E. Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t
a. faptă consumată: în momentul
în care persoana vătămată a aflat
despre acţiunea de ameninţare
care este de natură a-i produce
starea de temere; faţă de natura
posibilă, dar neincriminată
infracţiunii, nu prezintă importanţă
(cu excepţia situaţiei în care
posibile, dar neincriminate. dacă subiectul pasiv s-a alarmat sau
fapta se comite prin viu grai,
nu., ori dacă s-a produs în concret
când nu este posibilă).
starea de temere;
h. faptă epuizată: poate fi comisă
în fonnă continuată, epuizându-
se după efectuarea ultimului act '
de executare (unitate iega!ă),

F. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate

1. acţiunea penală :c.e pune b mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

2. răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii. prealabile, nu şi prin împăcarea părţilor.

NU F'I TENTAT SĂ CONSIDERI CA( ... )

( ... ) L fapta păgubitoare cu care este ameninţat subiectul. pasiv trebuie să fie îndreptată nwnai
împotriva soţului sau a ~mei ru<le apropiate, deoarece aceasta poate privi orice persoană, chiar dacă
nu există o legătură de rudenie între aceasta :;,i victima acţiunii de ameninţare;
( ... ) 2. autorul şi victima trebuie să se afle în aceleaşi împrejurări spaţio-temporale pentru ca fapta
să se consume, deoarece atât timp cât ameninţarea poate fi realizată prin orice mţjloace (viu grai, dar şi
prin telefon, sms, e-mail, vîdeochat etc.) esenţial este ca subiectul pasiv să perceapă actul de intimidare.
( ... ) 3. existenţa consimţământului subiectului pasiv la comiterea faptei are natura unei cauze
justificative, deoarece faţă cie construcţia normei de incriminare, o astfeî de manifestare a viGtimei
este de natură a înlătura tipicitatatea obiectivă a faptei, iar nu antijuridicitatea.
 1. în doctrină (Bogdan/Şerban, Penal special 1, p. 252; G. Antoniu, în CP comentat şi adnotat II,
p. 187; V Dongoroz ş.a., în Explicaţii III, p. 292; T Toader, op. cit., p. 143; V Cioclei., Curs tematic 1,
p. 139) s-a apreciat că nu poate fi reţinută tipicitatea .faptei dacă aceasta este realizată în glumă sau
amical, ori dacă. pericolul este simulat sau dacă făptuitorul îşi retrage imediat cele afinnate, ori dacă
ameninţările proferate de făptuitor au avut drept scop prevenirea comiterii unei agresiuni/infracţiuni
sau au urmărit corectarea unui cornportament ilicit ai unei persoane sau atunci când făptuitorul a fost în
eroare cu privire la aptitudinea faptei sale de a produce victimei o stare de temere;
2. nu este necesar ca o stare de temere pentru persoana ameninţată să se producă efectiv, ci ca
acţiunea să fie idonee pentru producerea efectului intimidant, fapta fiind tipică şi în ipoteza în care nu
s·-a produs efectul vizat;
3. ameninţaiea poate constitui mijlocul de comitere a altor infractiuni complexe [şantajul
{,an._
')()7c · 1ul'(·?ISC
. .pen. ) , v10 .an._ \ agresmnea
.. pen.h . sexuaIyr
a ,art. L~1oc
_, ,.pen ..), ·'·1•~.
ta.nana ( art. Lu
~,,.,__, ·
,,,.pen.),
ultrajul (art. 257 C.pen.), ultrajul judiciar (art. 279 C.pen.), cercetarea abuzivă (art. 280 C.pen.), forma
agravată a infracţillllii de purtare abuzivă (art. 296 C.pen.) etc.J, caz în care infracţiunea de ameninţan;
t.::ste absorbita legal în aceste infracţiuru;
ţă
4. dacă în aceeaşi
împrejurare în care este realizată ameninţarea este săvârşită asupra persoanei
lU
vătămate şi infracţiunea cu care aceasta a fost ameninţată, infracţiunea astfel săvârşită va absorbi natural
~t
infracţiunea de ameninţare.

:ă
l-

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Identificaţi cinci infracţiuni contra persoanei care absorb ameninţuea.

2. Esr.e posibilă reţinerea unei faph! omisive care să întrunească eerinţ<.:le de tipicitate &le amc:niniâr:î?
3 Conderea unui act de ameninţare poate fi edificată drept o fonnă de comp Iicitate la sz1vi1rşi1ea
;im:i alte rnfracţiuni?

4. Este necesară reiterarea cel puţin o data a gesturHnr ameninţiitoare pentru a se reţine tipicitatea
faptei. de arm:ninţare?

mi
JURISPRUDENTĂ .
lCă
1. Conţinut Constitutiv. DCC m. 36/2020: Norma ue incriminare statiileşte că eîernenrui material al infracţi:miî
anaiizate constă într-o acţiune de ameninţilre, fără a stabili mijlocul de comunicare prin care aceasta se realizesză, tocmai
Jta pentru că nu contează dacă aceasta este făcută în scris. verbal :c,au prin gesturi ori fapte. Indiferent că ameninţarea s-a
"Şl
produs prin cornumcarea directă a unei scrisori, tckgrame sau a unui mesaj către victimă sau prin comunicarea 'intr-un spaţiu
re. vîrtual de tip social-media sau comentarii on--îine, elementul material al infracţiunii de ameninţare există şi este realizat.
Ameninţarea săvârşită împotriva unei persoane nu este şi nu poate fi conditionatil. de modul în care este exteriorizat
elementul material al infracţiunii şi modu! în care victima ia cunoştinţă de aceasta [comunicare directă/indirectă].( ... )
1e1 acţiunea de ameninţare, potrivit textului de lege, irebuie stl. aibă aptitudinea producerii Linei slări de temere. Pentru a
analiza îndeplinirea acestei cerinţe esenţiale a infracţiunii, parte a latUiii obiective a acesteia,, trebuie avute fr1 vedere în

95
 Ameninţarea

mod evident anumite criterii subiective în sine raportat la persoana victimei, şi anume calitatea sa, starea sa psihică sau
gradui de instruire, experienţă şi pricepere a acesteia. Prin urmare, toate aceste condiţii sw1t unele subiective care trebuie
evaluate şi analizate in concreto, raportat la circumstanţele cauzei. Nu se poate reproşa legiuitorului faptul că textul de
lege nu reglementează în mod expres şi exhaustiv astfel de criterii pentru determinarea stării de temere, întrucât prin
însăşi folosirea sintagmei „ de natură să îi producă o stare de temere., din cuprinsuî art. 206 alin. ( l) C.pen. se poate
înţelege că acţiunea de ameninţare trebuie să aibă aptitudinea de a provoca un sentiment de frică în privinta subiectului
pasiv al infracţiunii, iar criteriile antereferite rezultă în mod logic din textul normativ, Mai mult, enumerarea exhaustivă
a criteriilor relevate ar imprima normei juridice penale o rigiditate excesivă, iliră, însă, ca precizia absolută să poată
fi atinsă, ceea ce înseamnă că o generalitate a sa în privinţa analizată nu este contrară per se principiului !egalităţii
incriminării, elementul de interpretare judiciară fiind necesar şi inevitabil.

2. Ameninţare vs, tentativă de omor. Stropirea victimei cu un lichid inflamabil, cu scopul de a-i da foc, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, iar nu pe cele ale infracţiunii de ameninţare. În speţă, din
declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că inculpatul a aruncat cu un lichid inflamabil asupra persoanei vătămate,
după care a introdus mâna în buzunar, pentru a scoate o brichetă, spunându-i că îi dă foc şi o vg omori' (C.A. Bucureşti.
secţia I penală, decizia nr. 115/1999).

3. Latura obiectivă. A. Eiementul material ai laturii obiective se realizată printr-o acţiune de ameni11ţare fie cu
o infracţiune, fie cu o faptă păgubitoare, subiectul activ nemijlocit dorind 't'r1 mod neechivoc ca prin mesajul transmis
să producă subîectuîuî pasiv o stare de temere prin raportare la pericolul sau prejudiciul injust pe care îl prn~te suferi
imediat sau în viitorut apropiat. Legea stipulează următoarele cerinţe esenţiale ataşate elementului material al infracţiunii
care trebuie întrunite cumulativ: I. ameninţarea să aibă ca obiect săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte prin care
se poate produce un prejudiciu material; 2. ameninţarea să fie determinată sau determinabilă şi aibă caracter injust;
J. infracţiunea sau fapta păgubitoare cu care se ameninţă să fie îndreptată împotriva subiectului pasiv ori a altei persoane
cu care subiectul pasiv se află într-o relaţie aptă de a-i genera o stare de temere la momentul perceperii ameninţării caîc
o vizează; 4. răul cu care se ameninţă trebuie să se aik sub controlul subiectului actiY şi să fie iminent sau susceptibii
să se producă în viitorul apropiat; 5. amemnţarea să fie în concret aptă să îi producă subiectului pasiv o stare de temere
că fapta cu care se ameninţă ar putea fi comisă (pmenţial intimidant) (C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr, l 64/202 l,
nepublicată).
B. Nu orice faptă care aiarmează o persoană constituie infracţiunea de amen;nţare. Aptitudmea faptei de a spena, d<:
a naşte temere, constituie o condiţie a laturi! obiective a infracţiunii de ameninţare. După cum săvârşirea ei cu imen 1ie
constituie elementu' subiectiv al infracţiunii. Întrunirea elementelor constitutve ale acesteia nu ar<c: ioc, însă, cât timp nu
este pc1s in faptă eîementul material al infracţiunii. Acesl,; este constituit de fz,pta de .:i ameninţa o persoană cu săvârşirea
unei infracţiun: sau a unei fapte păgubitoare. Ameni11ţaffa este un enunţ, Făptuitorul t~ebu1e să spun[t ceva despre ceva,
Poate să spună, în pri,1cîpiu, prh cuvinte, Trebuie admisă opinia primei instanţe, că per.soana poate „spum," şi ;1rin
gesturi, Dar trebuie să spună ceva, să se refere la o realitate obiectivă exte:.-ioară cuvântului. Distinc!ia logică i11tre enun\
şi realitatea la care ~e referă constituie o condiţi;;: esenţială a tmui mod de gândire ra 1ional. Altfel, ar fi greu de ccnceput
vreo infracţ;une care, în momentul în rnre este comisa, nu constituie şi amen:nţare, fiindcă poate naşte o :emere. Sat,, ca
în speţa de faţii, s-ar putea concepe că o conducere ?n stil :igresiv a maşinii, sau ţinerea pumnilor strânşi, sau arborarea
unei expresii furibunde, constituie infracţiune;, de ameninţare. Textul îegat şi bunul simţ ne spun că o asemenea concepţie
este absurdă (C.A. Târgu Mureş, secţia penală, decizia nr. 58/2015 )-
4. Absorbţia ameninţării în actele de vioienţă comise în aceeaşi împreJurare. infracţiunea de ameninţare nu poate
fi absorbită
de infracţiunea de lovire sau alte violenţe, întrucât ameninţarea nu a fost realizată în aceeaşi împrejurare în
care a fost săvârşită infracţiunea de lovire sau alte vioienţe, ci ulterior exercitării actelor de violenţă de către inculpat
asupra persoanei vătămate. Numai dacă în aceeaşi lmprcjurare în care este realizaHt ameninţarea este săvârşită asupra
persoanei vătămate şi infracţiunea cu care aceasta a fost ameninţată, infracţiunea astfel săvârşită va absorbi infracţiunea
de ameninţare (C.A. Ploieşti, secţia penală, decizia nr, 633/2018).
5. Ameninţarea cu efectuarea unor demersuri prevăzute de lege. Ameninţarea cu un drept, dreptui de petiţionare
în speţă, nu poate constitui o ameninţare în scnsui legii penale, întrucât această ameninţm·e nu este de natură a deturna
şi influenţa factorul volitiv al unei persoane fizice, Tot astfot, promovarea unor cereri şi acţiuni civile în mod repetat

96
sau doar în situaţia aprecierii acestora, în mod irevocabil, ca fiind neîntemeiate, poate constitui doar un abuz de drept, care
1uie poate fi sancţionat pe cale civilă, iar nu pe calea unei plângeri penale. Răul cu care se ameninţă trebuie să fie injust, iar,
I de astfel, nu constituie infracţiune ameninţarea cu formuiarea unei plângeri sau acţiuni în justiţie, aceasta nereprezentând
lrin aitceva decât realizarea unui drept împotriva persoanei ameninţate, prin folosirea unei că.i legale. În plus, aprecierea
>ate asupra existenţei abuzului de drept o poate face doar instanţa în faţa căreia se promovează acţiuni, în speţă acţiuni civile
1iui nrivind anularea unei autorizaţii de construire, iar, în situaţia existenţei acestuia, pot fi luate măsuri împotriva persoanei
:ivă ~are abuzează de un drept (CA. Bucmeşti, secţia penală, decizia nr. 560/2017).
>ată

.ăţii

dm
ate,
:şti,

: cu
mis
fert
1nii
:are
ust:
anc
:are
ibii
tere
f2l,

, d.::
nţie
inu
irea
~va.
1rm
lUil\
:put
, ca
lfea
pţic

)ate
e în
lpa1
1pra
nea

13re
rrna
!tat,
97
 SAN JUL
'

I. DEFINIŢIA LEGÂLĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Pe un palier superior anteninţării in agresiunea libertă.ţii psihice se situe3ză şantajul. Acesta este
semnificativ mai intruziv în libertatea protejată fiind comis nu numai prin ameninţare, ci şi prin alte: acte de
constrângere.
În literatura de specialitate ( G. Fiandoca, E. Musco. op. cit., voi. l, p. 21 O) s-a apreciai că libertatea
psihică trebuie înţeleasă sub un dublu aspect, pe de o parte libertate de autodetenninare, iar pe de altă parte
libertatea de acţiune pe baza alegerilor efectuate autonom de către subiect. Astfel, norma de incriminare vine
să protejeze întregul proces de fonnare şi implementare a libertăţii morale a subfectulu1 pasiv confrw1tat cu
co11.duita agresivă care um1ăreşte condiţionarea momentului naşterii şi executării acesteia.
Analiza literaturii juridice, dar şi a beletristicii ori a presei relevă multiple forme de şantaj: sentimental,
economic politic etc. Acesta poate fi realizat în cele mai variate forme, de la publicarea în presă de cătrr
Caţavencu a „scrisorii pierdute" în cazul în care „persoana 'însemnată'' nu făcea demersuri pentru oferirea
unui loc eligibil în parlament, până la actualele ameninţări cu publicarea unor înregistrări audio-video pe
reţelele de socializare.
În acest cadru, art. 207 alin. (l) C.pen. detineşte şantqjui ca fiind constrângerea unei persoane să dea, se\
facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un.folos nepatrimoniai,
pentrn sine sau pentru altul.
Constituie o formă de bază asimilată a înfracţi1mii constrângerea constând în ameninţarea cu darea în
vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru
de familie al acesteia, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimomal, pentru sine sau pentru
altul [art. 207 alin. (2) C.pen.].
98
 F onna de bază propriu-,zisă şi cea asimilată constituie modalităţi alternative ale elementului material
1•, înfracţiune cu conţinut alternativ).

CUVINTE CHEIE

Darea în vileag semnifică destăinuirea unei fapte sau împrejurări.

11. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect
I
'
1. Juridic 2. Materia!
t
a. principai: libertatea psihică a persoanei fizice ş;
relaţiile socia!e în legătură cu dreptul ia libertate; a. 'în principiu, nu arc;
b. secundar: relaţii:e sociale referitoare la integri- b. excepţie: corpul persoanei.
tatea fizică sau sănătatea persoanei, patrimoniul,,
onoarea sau demnitatea acesteia etc.

B. Subiect
ste
de 1. Activ (autor, coautor, instigator, Ct>mplice)
a. orice persoană (fizică/juridici;) cu capacitate penal{t:
ten b~ partJeipaţia penală este posibilă in toate fo1mele: coautorat~, instigare sau comp1icita.te \n1aieriaiâ
trte sau morală); coautorarnl nu esre posibil în cazu1 comiterii faptei prin ameninţare prin viu grai
ine (infracţiune instantanee).
cu
2. Pasiv
tal, a. persoana fizicii în viaţă; persoana juridică nu poate fi subiect pasiv:
ltre b. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea pluralităţii de infracţiuni;
rea c. consimţământul persoanei vătămate nu are natura unei cauze justificative, putând conduce însă
pe la reţinerea lipsei tipicităţii obiective a faptei prin constatarea inexistenţei constrângerii.

ia/.
I. Element material
l Îll ► constrângerea (fizică sau morală) unei persoane prin orice mijloace să dea (remiterea unui bun),
~ru sâ facă (adoptarea unui anumit comportament sau acţionarea într-un anumit sens), să nu facâ
itru (omisiunea de a adopta un anumit comportament sau de a acţiona într--1.m anumit fel) sau sâ
sufere ceva (suportarea unui prejudiciu patrimonial sau nepatrimonial);
99
 Şantajul

(i
~

► constrângerea poate fi absolută (subiectul pasiv neavând capacitatea de a se autodetermina ·:,,

potrivit propriei voinţe) sau relativă (consimţământul subiectului pasiv fiind viciat prin :}
constrângere); :!
► în DCC nr. 858/2018 s--a reţinut că: I
a) prin constrângere se înţelege determinarea unei persoane să facă sau să nu·facă ceva J
împotriva voinţei sale; constrângerea exercitată împotriva subiectului pasiv al infracţiunii
de şantaj trebuie să îi producă acestuia o stare de temere, de natură a-l detem1ina să
acţioneze conform conduitei prevăzute în dispoziţia nonnei de incriminare. Prin urmare.
constrângerea astfel exercitată reprezintă punerea în mişcare a unei forţe exterioan:
subiectului pasiv al infracţiunii, care poate fi de natură fizică sau morală;
b) constrângerea fizică poate fi exercitată, în mod direct, prin energia fizică a făptuitorului
sau prin punerea în mişcare, de către acesta, a unei alte energii de aceeaşi natură, capabilă
să înfrângă rezistenţa fizică a subiectului pasiv;
c) constrângerea psihică se exercită prin efectuarea de către făptuitor s. unui act de natură
să inspire victimei temerea că, în viitor, ea sau o altă persoană apropiată ei va suporta un
rău;
d.) atât constrângerea fizică, cât şi cea morală trebuie să fie efectivă;
e) având în vedere acesie particularităţi ale infracţiunii ele şant.:ţ,i ş1, m mod special,
obiectul său juridic, care are în vedere libertatea morală a pe.'."soanei, legiuitorul nu a
prevăzut în cuprinsul nonnei de incriminare criticate modalităţile concrete de realizare
a constrângerii, evitându-se astfel restrângerea, în mod nejustificat, a sferei de aplicare
a prevederilor art. 207 alin. (1) C.pen.; in acest fel, intră sub incidenţa dispoziţiei legak
analizate toate formele de constrângere care au ca rezultat determinarea unei persoan<:
să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, săvârşite în scopul de a dobândi în mo<l
injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul., indiferent de acţiunile sao
inacţiunile prin care constrângerea este executată.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol referitoare la lîbe:-tatea psihicii a persoanei.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă ex re, fiind o infracţiune de pericoî.

D. Latura s.uhkctivă

► intenţia directă, calificată prill

scop (obţinerea pentru sine sau pentru altul, în mod injust. a unui folos
nepatrimonial, indiferent dacă acesta este just sau injust);
► nu prezintă importanţă dr:că folosul 2 căre; (1bţinere se urmăreşte era sau nu datorat automb1i de
subiectul pasiv; nu este relevant dacă scopul urmărit a fost sau nu atins, iar în această din urmă ipoteză
nici cine este persoana care a procurat folosul, nefiind întotdeauna necesar ca aceasta să fie doar
subiectul pasiv;
► nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta;
► în cazul variantei agravate prevăzute de art. 207 alin. (3) C.pen., făptuitorul umiăreşte obţinerea pentru
sine sau pentru altul, în mod injnst, a unui folos patrimonial, indiferent dacă acesta este just sau injust.

100
ma
.'.E~Forma asimilată
rin

► constrângerea se realizează numai prin ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau
:va imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie (a se vedea
mii art 177 C.pen.) al acesteia în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepairimonial, pentru sine
să ori pentru altul;
lfC. ► în cazul în care în aceeaşi împrejurare se comit atât forma de bază, cât şi cea asimilată a infracţiunii,
ar'.: se va reţine o singură infracţiune de şantaj (unitate naturală colectivă);
► dacă scopul urmărit este dobândirea în mod injust a unui.folos patrimonial pentru sine sau pentru altul,
se va reţine varianta agravată a infracţiunii prevăzută de art. 207 alin. (3) C.pen.;
).;· se comite cu intenţie directă.

ură
.E Varianta agravată
un

,, comiterea faptei informu tip u1u asimilată în scopd de a dobâf!di în mod injuc,~ unfbfos patrimonial,
ial pentru sine 8au pentru altui [art. 207 aiin. (3) C.pen.].
ua
are
.G. Fţ>rme
a,c
.ale

•
j i
t
iod 1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare
ţ
• a. fa1,tă consumată:
t
în momentul î:n care s--a realizat
constrângerea şi s-a solicitBt folosul patrimonial
sau nepatrimoniaL fiind inciferent dacă acesta a
fost sau nu obţinut; nefiind o infracţiune contrZi
pEtrimor:.iului, momemul de consumare nu poate
posibile, dar posibilă, Clar fi relaţionat cu cel al obţinerii folosului on cu cel
::ie incriminate. neincriminată. ai producerii unui prejudiciu, fapta consumându-
se de regulă înainte de acest moment, ori poate fi
tipică chiar şi în lipsa ob1îneriî efective a folosului;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă conti-
1/os nuată, epuizându-se după efectuarea ultimului act
de executare (unitate legală).
d"
eză
· · H.<1oi,diţîi de proc,e~ibilitate şi p~depsibilitate ·
oar

► acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu;

1tru ► nu este posibilă împăcarea părţilor.
ust.

·-----·-··--------- 1
 Şantajui

.' ,~:
NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ ( ... ) pentru existenţa infracţiunii este necesar ca
persoana vătămată să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, deoarece este suficient ca actele de
constrângere să creeze o stare de temere persoanei vătămate; astfel, fapta va fi tipică şi atunci când J
folosul urmărit nu este obţinut efectiv.

1 .. ;;:,; BLACKBOX

1. infracţiunea de şantaj este o infracţiune de pericol;

2. absorbţie legală: şantajul absoarbe infracţiunea de ameninţare (art 206 C.pen.) sau infracţiunea
de lovire sau alte violenţe în forma de bază [art. 193 alin. (1) C.pen.];
3. folosirea de către legiuitor a termenului „ceva" vine să evidenţieze faptul că atât conduita activă,
cât şi cea pasivă solicitată subiectului pasiv trebuie să fie determinată;
4. folosul patrimonial dobândit în mod injust (în cazul variantei agravate) nu reprezintă obiectui
material al infracţiunii, ci consecinţa infracţiunii. constituind, totodată, şi prejudiciul încercat de
persoana vătămată, cu care aceasta se poate constitui parte civilă în procesul pena!;
5. şantajul
comis prin constrângere în scopul detenninării llllei persoane să nu sesizeze organele
de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să
nu prezinte probe cunoaşte o incriminare specială în materia infracţiunilor contra justiţiei, constituind
numai infracţiunea de influenţare a declaraţiilor (art. 272 C.pen.);
6. spre deosebire de şantajul realizat prin pretinderea de favoruri de natură sexuală, hă11uirea
sexuală este o infracţiune de obicei, care poate fi comisă doar în cadrnl relaţiilor de muncă, sau similare,
şi fără exercitarea de acte de constrângere;

7. infracţiunea de şantaj va fi reţinută în concurs ideal cu infractiunea de lovîre sau alte violenţe
în varianta agravată prevăzută de art. 193 ali:ri. (2) C.pen. seu cu cea de vătămare corporală iart. 194
C.pen.); poate fi reţinut în concurs real cu lipsirea de libertate ori cu pornografia infantilă;
8. spre deosebire de tâlhărie, în cazul ~amajului, stare.:i de temere are o anumită durart î'n dmp,
pericolul la care este expust'i victima fiind unul viitor, deoarece infractorui unnăreşte să ob;ină folosul la
o dată ulterioară celei în care exercită actele de constrângere; astfei, la şantaj, conduita soiicitată trebuie
să se realizeze într-o aită unitate de împn~jurare în raport cu constrângerea, 7n vrt:me ce in ipoteza
tâlhăriei (şi în mod similar în cazul violului/agresiunii -.;exuale) conduita solicitată trebuie să se realizeze
în aceeaşi unitate de împrejurare în raport cu actele de constrângere;
9. spre deosebire de infracţiunea de înşelăciune, unde folosul trebuie să fie întotdeauna unul injust, în
cazul şantajului folosul poate fi just sau injust, esenţială fiind modalitatea injustă prin care se um1ăreşte
obţinerea acestuia (prin cons,rângcre).

--·
102
.. --.------------------------····-···-·--·-··--------··•·--------·----------------------
 SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Se va putea reţine forma asimilată a şantajului dacă faptele cu care este ameninţată o persoană că
vor fi divulgate nu sunt apte să aducă atingere demnităţii sau reputaţiei acesteia?
2. Noţiunea de constrângere din cuprinsul art. 207 alin. (1) C.pen. poate include şi punerea în stare
de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra a victimei?
3. Infracţiunea de şantaj poate fi reţinută în concurs ideal cu cea de hărţuire sexuală?

4. Pot fi reţinute în concurs ideal şantaju! şi luarea de mită?

JURISPRUDENŢĂ

1. Şantaj în unitate naturală sau în formă continuată. Faţă de conţim1tul comtitutiv prevăzut de legiuitor în art 207
alin. (I) ;;i (2) C.pen., infracţiunea de şantaj în forma de h,iză (propriu-zisă şi asimilată) constituie o înfracţiune cu
conţ;nul alternativ, deoarece cele douâ variante a!e clementl!lui material prevăzute fn alin. (l}, respecliv fn alin. (2) sunt
echiralente din perspectiva semn~ficajiei penale. În aceste crn~diţii, treb1tie distin~ in1rf formele unităţii de infracţinne
;;are pot să apără atunci când se constată existenţa unei pluralităţi de acte de executare. Astfel, se va reţine comiterea
infracţiunii de şantaj sub forma unităţii naturaie colective în ipoteza în care se constată existenţa unei unice acţiuni
de şantaj comise prin mai muite acte cie executare de aceeaşi persoană (constatând umtatea de subiect activ, scopul
Jnic al acţiunii efectuate de inculpat, pracesui execuţional unic realizat în acelaşi loc şi într-un interval scurt de timp şt
,,rrwgE"nitatea materială a actelor de executare ce intră în componenţa acţiunii infracţionale unice), omogenitateajuridicâ
" actelor <le executare din structura acţiunii unice de şantajare, inclusiv în ipoteza în care acestea se obiectivează in
rnodaiităţilc diferite de comitere a 1nfracţiunii cu conţinut alternativ, precum şi unitatea de subiecî pasiv. l~ţracJiunea
d<• şantaj va fi comisă în forma unităţii legale a infracţiunii continuate dacă aceeaşi persoană comite o pluralitate
tic acţiuni de constrânfţere 1a diferite intervale l1e tirnp, care sunt ornogenejurit!ic,, realizând fiecare în parte conţinutu!
constitutiv al infracţiunii de şantaj ( inciusi v în situaţia în care unele dintre ele sunt comise în forma de bază pro_priu-zisi\
sau asimilată ori în varianta agravatăJ (C.A. Oradea, secţ,a penală., deci,ia nr. 50/20 J8, neouh1icată).
2. Tâihărie vs. şanta.î- Obiectul juridic principal a.I tâlhăriei îl constituie patr'.moniul persoanei, în timp ce obiectul
jurîdic principal al şanta._!utui este libertatea rnorală a acesteia. I)c asen1enea.., h1 cazul tâJhăriei 7 de regulă„ exercitarea
violc"c1ţei sau 8meninţării este simultană cu h:area bunului, pe cind în cazul şantajului violenţa sau arneninţan:a se
exercită în scopui dobândirii ulterioare a unui folos injust (C.SJ., seqia penală, decizia nr. 4266/i 999 ).

3. Constrângerea în cazulinfracţiunii de şantaj. Infracţiunea de şar:tuj presupune, sub aspectul eleme;ntu!ui materia 1,
o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de n:::tură psihică, pentru a impune nccsteia să
facă ceea ce i se cere, aşa cum i se cere, sau să nu facfi ceva. Constrângerea în cazul infracţiunii de şantaj 1:rebuie să fie
de aşa natură încât ea să prilejuia1:,că o stare de; kmere ( de alarmare), ceea ce determină victima să acţioneze. într-un ah
mod decât acela pe care şi--! doreşte şi să aibă drept scop o anumită comportare (aşa cum doreşte constrângătorul) din
panea victimei, de pe urma căreia făptuitoru] sau aîtă persoană să obţină un foks injust (LC.C.J,, secţia penală, decizia
nr. J309 din 20 oct0mbrie 2008).
4. Absorbţie legală a ameninţării în şantaj. infracţiunea de şantaj este o infracţiune complexă, care absoarbe legal
infracţiunea de ameninţare. Procedând la o analiză in abstracto a dispoziţiilor legale pentru a determina existenţa sau
inexistenţa caracterului necesar al absorbţiei, Curtea reţine că toate elememeie constitutive ale infracţiunii absorbite de
ameninţare se regăsesc în conţinutul constitutiv al infracţiuni} absorbante de şantaj, care nu poate fi comisă în absenţa
violenţei sau a wneninjării, Aşadar, caracterul necesar al absorbţiei infracţiunii de ameninţam în cea de şantaj rezultă din
modul de redactare a normei de incriminare, Infracţiunea absorbită de ameninţare este uşor determinabilă îr, conţinutul
constitutiv aî infracţiunii absorbante de şantaj, aî cărei element material constă într-o acţiune de constrângere fizică sau
morală (ameninţarea). În fine, prin raportare la limitele speciale ale pedepsei, infracţiunea absorbantă de şantaj (pentru
1
 Şaniajul

,'.)'.;(
care legea prevede pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani pentru forma de bază şi cea asimilată, respectiv de la 2 la 7 ani
pentru varianta agravată) are un pericol social legal mai ridicat decât cei al infracţiunii absorbite de ameninţare (pentru '
"\k
care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la un an alternativ cu pedeapsa amenzii) (C.A. Oradea, secţia penală, ·s:
decizia nr. 50/2018, nepublicată). "1
5. Şantajul comis prin constrângere morală. Pentru existenţa infracţiunii de şantaj trebuie analizat dacă ameninţările :f
exprimate aveau aptitudinea, în condiţiile: concrete în care au avut loc şi în raport de persoana celui ameninţat, să creeze
acestuia din urmă o stare de îngrijorare, de temere. Nu există o obligaţie din partea unei persoane supuse unor ameninţări
de a se comporta într-un anumit fel sau de a avea o anumită atitudine. Organcie judiciare trebuie să aprecieze dacă, \n
raport de circumstanţele concrete ale cauzei, ameninţările inculpatului aveau aptitudinea de a afecta libertatea psihicii
a persoanei vătămate. Or, după cum s-a arătat, chiar după prima întâlnire cu inculpatul persoana vătămată s-·a adresat
organelor judiciare, sesizând comiterea unei infracţiuni de şantaj, aspect care duce la concluzia că aceasta a considera,
ameninţările inculpatului ca fiind suficient de concrete şi de îngrijorătoare încât să impună intervenţia autorităţilor. De
asemenea, instanţa apreciază că ameninţarea persoanei vf1tămate cu declanşarea unei campanii de presă prin care aceasta
şi societatea comercială din a cărei conducere făcea parte urmau să fie acuzate de săvârşirea unei fr,pte grave de corupţk,
totul dublat şi de sesizarea autorităţilor cu privire la această presupusă infracţiune. era de natură să provoace acesteia o
stare justificată de temere, indiferent dacă fapta de corupţie avea o existenţă reală sau nu. ( ... ) Totodată, împrejurarea ca
victima unui şantaj se adresează organelor judicia,e, reclamând săvârşirea faptei, nu echivalează c,1 pierderea aptitudinii
ameninţărilor de a crea o sta;:e de ing;:ijorare celui şantajat, in condiţiile in care autorul 1:ifracţiunii poate sfi pun.l în
practică oricând fapta păgubitoare care face obiectul presiunilor. Raportat la ceie arătate, şi instanţa de apel consideră c{t
ameninţările adresate de inculpat persoanei vătămate au avut aptitudinea de a crea acesteia o stare de temere (I.C.C.J.
secţia penală, decizia nr. 236/A din 28 iunie 2017).

6. Deosebiri între şantaj şi tâlhărie. 6.1. Şantaiui constă în constrângerea unei persoane, prin violenţă sau prin
ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi, în mod injust, un
folos pentru sine sau pentru altul. Tâlhăria este furtul săvârşit prin întrebuinţare de vwlenţe sau ameninţări ori prin
punerea victimei în stare de inconştientă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor
astfel de mijloace, pemru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturareo urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitornl
să~şi as;gure scăparea.
Ceea ce deosebeşte, în primul rând, infracţiunea de şantaj de infrncţ1unea de tâlhărie este obiectul juridic. În cazlli
şantajului, sunt încălcate cu prioritate relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei, ş: anume libertatea psihică. iar
în cazul talhărîei sunt lezate, în principal, relaţiile sociale privitoare la patrin:.oniu şi numai În moc'. adi2.cen1, din cau;-.a
violenţei sau ameninţă.rii folosite de făptuitor, ~ste atinsă libertatea fizică sau 9sihică a persoanei. Unmirea imediat:i
consiă într-o stare de pe~icol -- la şam,ij - cu privire la valoriie ce [~lcâtuie:;c obiectd faptei şt în efectiva diminuare
a patrimoniului victimei, în cazul tâlhă,ie1. Din punct de vedere al consianării, şamajul se finaii:t.ează in momentul
creării stării de pericol, neavând relevanţă dacă făptuitoru! a mai obţinut sau nu folosui UITTiărit. În cazul tâlhărie,
consumarea faptei este în directă legătură cu obtincrea brnmlui de căt;-e făptuitor. De asemenea, ceea ce deosebeşte cele
două infracţiuni este împrejurarea că tâlhăria se caracterizează prin simultaneitatea violenţei sau ameninţării cu act,'1
victimei de a ceda bueui său, în timp ce, în caz~il şantajt:iui, infractorul întrebuinţează violenţe sau 2menin(a.rea pentru:;
obţLne ulterior un bun (C.A. Bucureşti, secţia a 11-a penalti, decizia nr_ 440/2000).
6.2. Comparativ cu infracţiunea de tâlhărie, şantajul reprezintă o atingere adusă libertăţii îndividuh1t, mariîfestată în
aspectul ei particular de libertate psihică, pe când tâlhăt ia <:ste privită de legea penală ca o infracţiune contra patrimoniului,
care are un conţi!mt complex în care furtul constituie acţiunea principală. în timp ce folosirea de violenţă, ameninţa;<':
sau alte forme de constrângere constituie acţiunea adiacentă, de particularizare a acţiunii principale. Nu este vorra
despre simpla incriminare a „faptului de a exprima o situaţie sau o stare adevărată, reală, dar neplăcută pentru o altă
persoană"_ Elementul material al şantajului în varianta tipică constă într-o acţiune de constrângere a unei persoane fizice,
prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva_ Actele de constrângere exercitate asupn
victimei trebuie să aibă aptitudinea de a o determina să satisfacă pretenţiile nelegale ale făptuitorului, vizând, aşadar,
silirea acesteia să dea, să facă, 'lă nu facă sau să sufere ceva, urmarea imediată a infracţiunii constând într-o restrângere
a libertilţii morale a victimei, care este pusă în situaţia de alege între a suporta o consecinţă şi îndeplinirea unor pretenţii
cerute de făptuitor. Caracteristic infracţiunii de şant~j este faptul că libertatea morală a persoanei, adidi posibilitate:i
104
v,.,,..,.__.,...~.-"" _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
7 ani acesteia de a lua hotărâri şi de a se manifesta în conformitate cu propria sa voinţă, este încălcată prin constrângerea ei
:ntru la O anumită comp01tare, prin determinarea ei, cu ajutorul violenţei, să suporte o anumită consecinţă păgubitoare. Dacă
:ială, prin aceasta se urmăreşte ~obân~ire~, în mod _injust, a unui folos, fapta prezintă. o peric~lioz~ta~e pro~rie: ~rni ma~e şi
distinctă în rapo11 cu cea a mfracţmnu de ameninţare prevăzută, care aduce ş1 ea atmgere hbertaţu de vomţa ŞI de acţmne
a persoanei. De aceea, o astfel de faptă a fost incriminată distinct, în dispoziţiile art. 207 C.pen., sub denumirea de
ările
.,şantaj" (C.A. Ploieşti, secţia penală, decizia nr. 1257/20i 7).
eeze
nţăd 7. Condiţii pentru reţinere,, comiterii infracţiunii de şantaj. 7.1. Pentru a se putea reţine comiterea infracţiunii
ă, 1u de şantaj, ,rcbuie îndeplinite cumulativ următo:m:le condîţi;: existenţa constrângerii în scopul ca partea vătămata să
hică dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau
:esat centru altul, iar constrângerea să se facă prm ameninţarea cu darea în vileag a unei faple reale sau imaginare, compro-
ierat ;11 iţătoare pentru persoana ameninţată, soţul sau o rudă apropiată. Or, în speţă, infracţiunea de şantaj este realizată prin
·. De watc elementele sale constitutive: partea vătămată R.M. a fost constrânsă să încheie un contract de înstrăinare prin
:asta ameninţarea cu începerea cercetărilor penale pentru infracţiunea de evaziune fiscală (J.C.C.J., secţia penală, decizia
pţi~, nr. l 385/2004).
7.2. Infracţiunea de şant::ţj sancţionează acele fapte care restrfmg libertatea psihică a persoanei, în sensul că o
:acă determină prin constnlngere fizică sau psihică să facă acte pe care nu ar fi dorit să le efectueze, constrângerea fi iod frtcută
dinii în scop:.iÎ obţinerii în mod injust 2. unui foios nepatrimonial sau patrimonial de către acela care ext:rcită constrângerea
tă Îl1 1dac{t folosul pe (;are 'ii urmăreşte autornl com,trângerii es1e un folos patrimomaL fapta este sancţionată :nai grav).
:ăcl Ekrnentul matcnal al iaturii obiective se poate realiza în două modaiităţî, prima constii întN) acţiune de constrângen:
C.J .. 11 .z:ică (orice act prin care se înfrânge ,ezistenţa fizică a celui agresat) sau morală (efectuarea unui act de natură să inspire
temere:1 că, pe viitor, ea sau orice persoană care îi esle apropiată unnează si1 suporte un rău) de natură să-i producă cdui
împotriva căruia se exercită o stare de temere, deoarece numai în folul acesta fapta aduce atingere libettăţii mornie a
pri;;
;xrsoanei, iar constrângerea să aibă ca obiect determinarea victimei să dea (un act de remitere, de autodeposedare), sa
•1 un
•adl. {a acţiona într-un anumit fel la cererea persoanei care exercită constrângerea), să nu facă (să se abţină de la un
prin
;1<t sdu de la o acţiune) sau să sufere ceva (suportarea unui prejudiciu material sau moral, fiind fără relevanţă dacă
11nor
pre1enţia făptuitorului a fost sau nu satisfăcută de persoana constrânsă) (1.C.C.L secţia pe:-,aJă, decizia nr, 82/A din
o;·:.::
2 n1artie 2020}.
.azui 8. Şantajul în cazul în rare suma de bani nu a fost efectiv dată, Pentru existenţa infracţium; de şantaj nu este
necesar ca partea vă1{Ln1at8 sil dea inculpatulai sun1a de bani cen.!tă, elementele constitutive ale -inffaC"ţ'iunii fiind inlrunite
au~·1: chiar dacă suma de ban( m: a fost efectiv dată, deoarece şanl<1.jld este o infraci,iuae îndreptată, 'm princ1pai. 'impotriva
lia1fi libertăţii morale a pe,soanei, libertate înd1icată prin simplul fapt ai constrilngcrît a..:e3tcîrr să dea.;,?, facă sii nu facă „aiJ
UaIT ,ă sufere ceva împotriva voinţei sale (l.C.C.J., secpc:1 penală., decizia nr. 3508/2008}.
;ntui
9. Şantajarea unui avocat. Fapta inculpaţilor care, în luna februarie 20 I O, î~i r.:1od repetat, în cadrul mai multor
irtei.
convorbiri telefonic.-.:, aa adre:3at arneninţăr.i ins;diease cu acte de violentă îndreptate împotriva integrită\ii corporale
cek
şi bunurilor persoanei vătămate (avocat), având C[. scop şi urmare imediată intimidarea acesteia şi crearea unei stări
1ctui
de temere pentru a o determina să renunţe la solicitarea sumei de 540,5 lei, la achit:o,rea căreia instar,ţli ci,iU\ obligase
tru a
societatea administrată de unul dintre incuipaţi h beneficiul unei societăţi reprezentate de către persoana vătămată,
urmărind în acest fel sâ.-şi asigure în mod injust acest folGs, îmruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj.
tă în
Folosul urmărit de făptuitor poate fi de orice natură, legea nefăcând nicio precizare în această privinţă. Totodată, folosui
ului.
poate fi unnărit de făptuitor de la oricine, şi nu neapărat de la cei coustrâns, după cum poate fi urmării pentru sine sau
1ţare
pentru orice altă persoană (CA. CluJ, secţia penală, decizia nr. I 069/2013. nepL1blicată).
orba
altă l O. Şantaj - tipicitatea obiectivă şi subiectivă. 10. l. fapta i;1culpatului care, la diferite intervale de timp, în perioada
zice, 02. !2.201.S 28.01.2016, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, folosind numeroase mesaje prin aplicaţia WhatsApp,
„

upra mesaje telefonice SMS, apeluri telefonice sau prÎ'.1 viu grai, precum şi prin apeluri telefonice şi mesaje SMS transmise
1dar. membrilor familiei victimei, a constrâns--o pe persoana vătămată, prin ameninţare cu exercitare de acte de violenţă,
gere cu moartea, cu distrugerea apanamentului, respectiv cu postarea în mediu! online a unor fotografii :;;i înregistrări
enţ1i video compromiţătoare, înfăţişând-o pe persoana vătărnată 'in ipos:aze intime, să facă şi să dea ceva (iniţial în vederea
tatea împăcării, iar apoi pentm a o detemiina să-i remită diferite sume de bani), în scopul de a dobândi in mod injust atât un
 Şantajul

folos nepatrimonial, cât şi un folos patrimonial, periclitând astfel libertatea psihică a victimei, este tipică, întrunind, atât
sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de şant:ţj în formă continuată, prevăzute de
art. 207 alin. (l ), (2) şi (3) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (I) C.pen. Elementul material al infracţiunii constă în acJiunile
inculpatului M.R.F. de constrângere morală a persoanei vătămate H.D., comise atât prin ameninţare cu săvârşirea unor
fapte care i-ar putea aduce atingere vieţii sau integrităţii corporale sau care i-ar putea produce prejudicii patrimoniale,
cât şi prin ameninţare cu postarea în mediul online a unor fotografii şi înregistrări video compromiţătoare, înfăţişând-o
pe persoana vătămată în ipostaze intime. În cauză este îndeplinită cerinfa esenfială prevăzută de namia de incriminare.
deoarece acţiunile de constrângere exercitate de inculpatul M.R.F. au urmărit determinarea persoanei vătămate H.D. la 0
anumită conduită, respectiv: să facă ceva împotriva voinţei sale (să se împace cu inculpatul în scopul continuării relaţiei
de concubinaj) şi să dea ceva (să-i remită diferite sume de bani). Urmarea imediată a acţiunilor inculpatului constă
în starea de pericol creată la adresa libertăţii psihice a victimei. Legătura de cauzalitate între acţiunile inculpatului şi
urma,ea imediată rezultă ex re, infracţiunea de şantaj fiind o infracţiune de pericol. Sub aspectul laturii subiective,
inculpatul a comis fapta cu intenţie directă, întrucât a prevăzut şi urmărit periclitarea libertăţii psihice a peFsoano:;i
vătămate. Inculpatul a comis acţiunile în scopul obţinerii în mod injust a unuifhlos nepatrimonia! [împăcarea victimei
cu inculpatul şi continuarea relaţiei de concubinaj folos nepatrimonial personal specific formei de bază prnpriu--zise
şi celei asimilate, prevăzute de art. 207 alin. (I) şi (2) C.pen.], respectiv în scopul obţinerii în mod injust a unui folos
patrimonial [remiterea unor sume de bani (7.000 de euro, iar apoi 2.450 de euro. 400 de lire sterline, 500 de euro şi 5.300
de lei) folos patrimonial specific variantei agravate prevăzute dt> art. 207 aîin. (3) C.pen.j (C.A. Oradea, secţia penală,
decizia nr. 50/2018. nepublicată).
10.2. Sub aspect subiectiv, infracţiunea de şantaj se poate comite numai cu intenţie directă, întrucât tăptuiton.:i
săvârşeşte fapta cu scopul de a dobândi în mod injust un foios nepatrimonial/patrimonial pentru sine sau pentru altu.,
folos ce poate proveni de la orice persoană, nu numai de îa cel constrâns, scopul prevăzut de lege fiind dobândirea
foîosului, şi nu lezarea victimei. De asemenea, trebuie menţionat că norma de incriminare sancţionează modul injust în
care se urmăreşte obţinerea folosului de către făptuitor; prin urmare, există infracţiunea de şantaj şi atunci când fohx;ui
i s-ar fi cuvenit făptuitorului (era unul just dacă î! obţinea pe o cale licită) (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 82/A din
12 martie 2020).
11. Lipsa tipicităţii faptei de şantaj. Starea de temere trebuie să fie uns reală ş• serioasă, care să persiste. să nu fie
doar o trăire de moment, pentru că numai astfol se poate susţine încălcarea libertăţii morale a persoanei. Or, în speţa de
faţă. nu există probe care să demonstreze, pe de o parte, seriozitntea afinnaţiei făcute de inculpat, iar pe de altă part,.:,
starea de temere reală şi serioasă a persoanei vătămate, o alarmare efectivă a acesteia ca urmare a afirmaţiei inculpatului.
Astfe!, nu există probe că inculpatul ar fi o persoană v10lenUt sau că ar fi fost cunoscută în ,nediul universitar şi printre
studenţi ca fiind o persoană violentă, că, anterior acestui episod sal! ulterior, până ia luarea măsurii reţineri( faţă de acesr1
în data de 30 ianuarie 2015 în prezenta cauză, ar fi întreprins activităţi care să inducă persoanei vătfimatc ideea că esk
capabil să-·şi ducă la îndeplinire ameninţarea cu moartea,. ir, mod direct sau indirect. în egală măsură, n1_1 există probe c:'i
persoana vătămată ar fi încercat o stare reală şi serioasă de temere în urma afinnaţiei inculpatului, ţinând seama de modw
în care a continuat discuţia între cei doi liniştit, fără accese de furie, inculpatul fiind preocupat de satisfacerea dorinţelor
sale sexuale fără a ridica tonul şi fără a deveni violent vert)al, precum şi de faptul că persoana vătămaiă cunoştea că este
protejată de organul de urmărire penală ş1 că nu i se putc~a întâmpla nimic rău, iar cei doi râdeau în momentul în care
inculpatul a făcut această afirmaţie.( ... ) Curtea 2preciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de
şantaj nici pe latură obiectivă elementul material m·existând activitate de constrângere psihică în scopul întreţinerii d~
reiaţii sexuale prin ameninţarea reaiă ş1 serioasă cu moartea, nici pe latură subiectivă, neexistând intenţia incuipatului d,;
a crea această stare de temere persoanei ,ătămate cu privire la viaţa sa, ceea ce impune adoptarea unei soluţii de achitar(
a inculpatului (C.A. Iaşi, secţia penală, decizia nr. 298/2016, nepublicată).
12. Consumarea şantajului. Faptul că rezistenţa persoanei vătămate la presiunile şi constrângerile efectuate de
inculpaţi, tergiversarea remiterii sumei la care a fost (.;Onstrânsă nu influenţează momentul consumativ al faptei de şantaj,
astfel că acţiunile persoanei vătămate de a--i d~tem1ina pe inculpaţi să recunoască actele de constrângere şi ameninţare
la care l-au supus încă de la prima întft!nire, precum şi scopul urmărit, nu conturează reaua-credinţă a acesteia sau
provocarea inculpaţilor în realizarea acţiunilor de constrângere, având în vedere că acestea s-au realizat deja, îar
înregistrarea convorbirilor purtate cu inculpaţii A. şi B. a fost justificată de atitudinea pasivă a organelor judiciare până
106
atat la momentul acţiunii de prindere în flagrant care s-a realizat la data de 16 martie 2017. Împrejurarea că, după prinderea
e de inculpaţilor in flagrant la data de 16 martie 2017, B. a fonnulat, prin intermediul apărătorului F., care avea din partea
nile acesteia un mandat de reprezentare convenţională, acţiune în justiţie pentru stabilirea paternităţii minorului E., nu are
mur reievanţă sub aspectul acţiunilor ilicite ale inculpatei în raport cu persoana vătămată C., întrucât infracţiunea de şantaj se
ia!e, consumase deja, după cum nu are relevanţă nici faptul că s-a stabiiit că persoana vătămată este tatăi biologic al mînorului,
id-o deoarece prin nonna de incriminare este sancţionat modul injust în care făptuitorul urmăreşte obţinerea folosului, chiar
Lare, dacă acesta i s-ar fi cuvenit (LC.C.J., secţia penală, decizia nr. 82/A din l 2 martie 2020).
la o
:1ţiei
mră

lÎ )!
iYe.
anei
mei
zise
ofoy
300
ială,

oml
!tul,
lirea
st în
oslll
dîn

el 11;;
ad"
art~,
1lm.
nrr,:
:e·sta
esk
,e că 1
odc:i
;elor
este
care
ii de
ii de
11 de
itare

e de
ntaj.
1ţare

sau
, iar
până

107
 ....
HARTUIR
'
xn~l;INl..;,t............:........ . ; . . ~ ~ ~ - ; ~ ~ •..- ......'.«-,....-.~~:.ft,~~t\..,._l'tlf

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTJV

Art. 208 C.pen. încorporează două infracţiuni distincte, infracţiunea de hărţuire fiind o infracţiunt<
cu conţinuturi alternative:
a. fapta celLi care, în mod repetat, unnăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o pe:-soană ori i:
sup-:-aveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate ae ciitre ,,ceasta. cauzându-i asttel o sLare
de temere [art. 208 alin. (1) Cpen.J;
b. efectuarea de apeluri telefonice sau comun:cări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prir
frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane [art. 208 alin. (2) C.penJ
Inspira!ă din legislaţia penală franceză şi britanică, această incriminare acoperă o plajă extrem de vastă
de activităţi, care privite uno icto pot fi evaluate ca lipsite de o minimă periculozitate socială, însă care devin
periculoase privite în ansamblu, fiind apte să conducă la modificarea activităţilor zilnice ale unei persoane şi b
crearea unei stări de temere. Persistenţa în timp a unor astfel de manifestări sau pluralitatea de victime î:rebuie
să conducă şi la analiza intenţiei de hărţuire, a mobilului sau a scopului um,ărit, ori chiar a imputabilităţii
faptei comise.

- - - -108
-----------------· ····--·-··-····--------------------
 n. STRUCTURA INFRACŢIUNU - EXPLICAŢII

·A. Obiect

1. Juridic 2. Materia]

+
nu are.
libertatea psihică a persoanei fizice.

B. Subiect

1. Activ (autor, coautor~ instigator, complice)

~1. orice pefsoană tfizică/juridică) cu capacitate penală;

b. participaţia penală este posibilă îr. toate formele.

2. Pasiv
a. persoana fizică în viaţă;
persoana juridică n1.. poate fi subiect pasiv;
b. infracţiunea prevăzută
de art 208 alin. (l) C.pen. sau infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (2)
C.pen. este o infracJiune de obicei, fiind astfel necesară îndeplinirea cerinţei unităţii de subiect
pasiv; prin unnare, pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea pmralităţii de infracţiuni;
c. nu prezintă importanţă vârsta sau sexul subiectului pasiv al infracţiunii.
. .
C. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de arl. 208 alin: (1) C.peo.
ll0,'

.l. Element material - două variante a1temative (infracfiune cu conţinut alternativ):

ri 'ii a. urmărirea unc, persoane, în mod repetat fără drept sau fără un interes legitim (pimrn: sa:J
tare privat); se poate realiza atât în locuri publice, cât şi in diferite spaţ1: private;
►- doar printr„o acţiune, nu prin inacţiune;
xin
► activiî:ate dinamică.:
► persoana vătămată. trebuie să conştientizeze că este urmărită;
3.Stă
b. supravegherea locuinţei, a locuiui de muncă ori a aitor iocur; frecv<:ntatc de o persoană, în mod
:vin
repetat, fără drept sau fără un interes legitim (public sau privat);
mic ► doar printr-o acţimw, nu prin inacţiune;

tăţii ► activitate statică;

► persoana vătărnată trebuie să conştientizeze că este supravegh.;:atft;
c. consimţământul persoanei urmărite/supravegheate îniătură tipicitatea faptei, iar nu antijuridi-
citatea acesteia.
Cerinţe esenţiaie:
i) urmărirea sau supravegherea să fie realizată în mod repetat; pentru a se reţine caracternl penai
al faptei, trebuie procedai la o analiză in concreto a actelor de executare omogene pentru a se
determina, faţă de particularităţile fiecărei cauze, dacă. a fost comis un număr suficient de acte
care să reieve obişnuinţa;
 Hă~uirea

•!'
ii) urmărirea sau supravegherea să fie realizată fără drept sau fără un interes legitim; dacă fapta
j •'!

comisă are o bază legală sau unnăreşte un interes legitim ( de pildă, monitorizarea unei persoane
în cadrul unei supravegheri tehnice), se va reţine existenţa unei cauze care înlătură tipicitatea
obiectivă, iar nu a cauzei justificative prevăzute de art. 21 C.pen.;
2. Urmarea imediată
► starea de pericol referitoare la libertatea psihică a persoanei (infi·acţiune de pericol concret).
3. Legătura de cauzalitate
► trebuie dovedită existenţa unei legături de cauzalitate între actele de hărţuire şi starea de peric{,Î
efectiv creată. •

D. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) C.pen. .

► intenţie directă sau indirectă; fiind o infracţiune de obicei, este necesar să se reţină şi existenia
unei rezoluţii infracţionale unice, chiar dacă aceasta are caracter generic.

E. Infracţiunea de hărţuire prevăzută de art. 208 alin. (2) C.pen.

► efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijfoace de transmitere la distanţă, care.
prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere victimei- doar p!'intr-o acţiune, nu prin inacţiune.
► este necesar ca efectuarea apelurilor sau a comunicărilor săfze repetată şi să producă o stare de
pericol la adresa libertăţii psihice a victimei (infracţiune de obicei şi de pericol concret);
► legea nu mai prevede drept cerinţe esenţiale ale elementului material ca activitate a infracţională
să fie efectuată fără drept sau fără un interes legitim (public sau privat); in consecinţă.
consimţământul victimei sau exercitarea un.ii drept au valoarea ur.or cauze justificative;
► are caracter subsidiar faţă de alte infracţiuni, putând fi reţinută numai dacă fapta nu constitui,:
o infracţiune mai gravă (de pildă, ameninţare sau şant~j);
► latura subiectivă: :ntenţie directă sa;1 indirectă; fiind o infracţiune de obicet, este necesat sa -..
se reţină şi existenţa unei rezoluţii infracţionale unice, chiar dadi aceasta are caracter gener:c.

R Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă

+
3. Consumare

+ t
► în momentul in care, după efectuarea actelor
de executare repetate, esie relevată existenţa
obişnuinţei şi se produce în concret starea de
posibile, dar nu este posibilă, fiind o pericol pentru libertatea psihică a persoanei;
neincriminate. infracţiune de obicei. ► infracţiunea se epuizează odată cu realizarea
ultimului act de executare;
► fiind o infracţiune ele obicei, aceasta este, în principiu,
incompatibilă cu săvârşirea în fonnă continua.tă.
 G. Condifii deprocedibilitate şi pedepsibilitate

► acţiunea penală se pune in mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar retragerea
plângerii înlătură răspunderea penală; tennenul de fommlare a plângerii prealabile curge de la
data consumării infracţiunii, iar nu de la momentul epuizării acesteia;
► împăcarea nu este posibilă.

1. dacă sunt realizate ambele forme aitemative ale elementului material al infracţiunii, se va reţine
existenţa unei infracţiuni unice simple, iar nu a unui concurs de infracţicmi ori a unei infracţiuni
~nţa continuate;
2. în c;azul în care sunt realizate ambele modalităţi alternative a.le infracţiunii, se poate reţine
îndeplinirea cerinţei caracterului repetat din structura infi:a<::ţiunii de obicei;
3. infracţiunea de hărţuire
poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea de violare a vieţii priV&te
(art 226 C.pen.), dacă, pe lângă supravegherea repetată a locuinţei persoanei vătămate, făptuitorul
are. fotografiază, captează ori înregistrează, fâră drept, imagini ale persoanei aflate in locuinţă;
.me:
4. poate fi reţinută numai cu plivire la faptele săvârşite după data de 1 fehruarie 2014;
~ de
5. în situaţia în care se comit atât infracţiu:;_ea prevăzută de art. 208 alin. ( l) C.pen., cât şi infracţi:mea
prevăzută de art. 208 alin. (2) C.pen., se va re1ine existenţa unui concurs real de infracţiuni;
1ală
nţâ, 6. în cazul ambelor infracţiuni este necesar ca fapta să producă efectiv o stare de temere, nu doar să
fo~ de naturt de a produce o stare de temere.
tuie

r să
C. SUBIECTE RECAPITULATIVE

l. lmaginaţi două situaţii în care acelaşi subiect activ comite faţă de acelai;,Î subiect pasiv în concurs
rea: infracţiunile de ameninţare, şantaj ş; hă.rţuire.

2. Cum se va aprecia iipic1tmea faptei dacă o parte din actele de hărţuirt" sunt comise in intervahJ
noiembrie 20 l 3 •· ianuarie 2014, iar restul în februarie 2014?
3. ldentificaţi diferenţele dintre ameninţare şi hărţuire.

lor
1ţa
de

,iu,
 JURISPRUDENŢĂ

1. Hărţuirea - infracţiune cu conţinuturi alternative. Infracţiunea de hărţuire prevăzută de art 208 C.pen. este 0
infracţiune cu conţinuturi alternative, în cadrul căreia legiuitorul a reglementat în mod distinct două infracţiuni de obicei
de sine stătătoare, respectiv:
a. la art. 208 alin. (1) C.pen. ~ urmărirea în mod repetat, fără diept sau fără un interes legitim, a persoanei vătămate,
respectiv supravegherea în mod repetat, fără drept sau fără un interes legitim, a locuinţei, locului de muncă sau a
altor locuri frecventate de către persoana vătămată; această infracţiune arc un conţinut alternativ. deoarece cele douâ
modalităţi ale elementului material prevăzute lege sunt echivalente din perspectiva semnificaţiei penale. Forma unităţii
legale a infracţiunii de obicei rezultă din prevederea explicită în lege a caracterului repetat al actelor de executare, astfel
că fiecare act de executare privit individual nu este tipic, având natura unui ilicit civil. Prin umiare, pentru stabilir\'.'.a
momentului consumării infracţiunii trebuie determinată în concret existenţa obişnuinţei prin analiza actelor de executare
omogene comise în oricare dintre modalităţile alternative prevăzute de lege (urmărire şi/sau supraveghere), la diferite
intervale de timp, de aceeaşi persoană, împotriva aceluiaşi subiect pasiv şi în baza aceleiaşi manifestări de voinţă;
b. la art. 208 alin. (2) C.pen. - efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mţjloace de transmitere la
distanţă, care, prin frecvenţă sau continut. îi cauzează o temere unei persoane. Forma unităţii legale a infractiunii de
obicei rezultă în mod implicit din referirea legiuitorului la frecvenţa acteior de executare, astfel că fiecare act privit
individual nu este tipic, având natura unui ilicit civiL Prin urmare, şi în acest caz, pentru stabilirea momentului consumări;
infracţiunii trebuie determinată în concret existenţa obişnuinţei prin analiza actelor de executare omogene comise h:
diferite intervale de timp, de aceeaşi persoană, împotriva aceiuiaşi subiect pasiv şi în baza aceleiaşi manifestări de voinţă.
Faţă de natura juridică de infracţiune cu conţinuturi alternative a infracţiunii de hărţuire, comiterea de acee~i
persoană, în acelaşi loc şi într-un interval scurt de timp sau ia intervale diferite de timp, a unor fapte care îmbracă arat
forma infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (I) C.pen. (indiferent de modalităţile alternative de comitere), cât şi pe c~a
a infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (2) C.pen. r,onduce la reţinerea unui pluralităţi de acţiuni infracţimale eterogene,
iar nu a unei singure acţiuni şi a mai multor acte de executare omogene. Prin unnar..:, în această ipoteză se va const1:ta
existenţa concursului de infracţiuni (formă a pluratitătii de infracţiuni), iar nu a unei unităţi naturale de infraqiune,
faţă de lipsa omogenităţii materiale şi juridice, ori a unei unităţi legale sub forma infracţiunii contimiate. faţă de lipsa
omogenităţii juridice (C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 50/20î8. nepublicată).

2. Hărţuire -- art. 208 alin. (1) C.pen, Elemente constitutive. Fapta inculpatului M.R.E, care la diferite mtervah
de timp, in perioada 02.12.2015 28.D 1.2016, a urmănt-o, ;n mod repetat şi l!tri't un interes legitim, pe persoana vătămată
H.D. atât la domiciliu, cât şi la locul de muncă al acesteia şi a procedai la supravegherea. in mod repetat şi fără un interes
legitim, a acestor loc1Jri este tipică, întmnind atât sub aspect obiectiv, dit şi wbiectîv elemente ie constitutive ale infraqiur.1;
de hărţuire. prevăzute de art 208 alin. ( 1) C.pen. Elementul mmerial al laturii obiective constă atât în urmărirea repetc11â
şi fără un mteres legitim a persoanei vătămate, şi la domiciliu, şi la locui de muncă al acesteia, cât şi in supravtgherea
în mod repetat şi fără un interes îegitim a acestor iocLcri. Actele de executare comise de inculpatul M.R.F au avut
caracter repetat, fiind săvârşite la diferite intervale de timp, în perioada 2.12.2015 • 28.0î.20;6, nu au fo„t efectuate în
temeiul vreunui drept ori al unui interes legitim public sau privm: şi au fost îndreptate împotriva aceluiaşi s1,biect p~sJY,
pe~soana vătămată I-1.D. Actele de executare comjse de inculpat sunt omogene juridic, constituind modalităţi aL.ernative
de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 208 aiin. (1) C .pen. Urmarea imediată constă în încăkarea libenăţii psihice a
persoanei vătămate, căreia i-a fost cauzată o stare de temere. Astfel, din raportul psihologic întocmit de către psihologul
MJ .C. rezultă că persoana vătămată a prezentai un i 1dice sever de depresie, stare de anxietate, personali tare modificată.
0

foncţionare deficitară la nive! cog:mtiv, afectiv şi social din cauza situaţiei confictrnle create după încheierea t:ne, relaţii
de concubinaj. Între elementul material şi urmarea :mediată a fost probată existenţa unei legături de cauzalitate, acţiunile
inculpatului conducând atât la lezarea libertăţii psihice a persoanei vătămate, cât şi la crearea unei stări de temere, care
a avut drept repercusiuni desfăşurarea defidtarJ. a activităţilor uzuale şi crearea unui deficit de menţinere a relaţiilor
şi performanţelor Ia locul de muncă, astfel cum rezultă şi din rap011ul psihologic depus la dosarnl de urmărire penală.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatu! a romis fapta cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) îit. a)
C.pen., întrucât a prevăzut şi um1ărit ca acţiunile sale să producă o vătămare a libertăţii morale şi o stare de temere
persoanei vătămate (imenfie directa). U ni~atea de manifestare de voinţă a inculpatului M.R.F. este evidentă. acesta iuând
o rezoluţie generică de a hărţui persoana vătămată în perioada 2.12.2015 - 28.01.2016. Curtea opinează că modalitatea

---- 112
--.-- - - - - - - - - - - - - - - - - - - --··--· --·---··--·---------
 concretă de comitere a infracţiunii de hăJţuire de către inculpatul M.R.F., într-un interval de timp de aproximativ două
îuni, în cadrul căruia actele de hărţuire au avut caracter de continuitate, face ca infracţiunea de obicei a hărţuirii să nu
te o poate fi considerată că a fost comisă în formă continuată. Astfel, Curtea reţine că, faţă de natura relaţiilor existente
tcei ~nterior între inculpat şi persoana vătămată şi de modul în care acesta a receptat întreruperea relaţiei de concubinaj,
mfracţiunea de hărţuire s-a consumat după comiterea celui de-al treilea act de unnărire/supraveghere, deoarece, raportat
ate, le. particularităţile cauzei, din acel moment se poate discerne existenţa unui număr suficient de acte de executare care
ua re!~vă obişnuinţa şi se poate retine producerea urmării imediate a infracţiunii. Infracţiunea de şantaj s-a epuizat la data
:JUâ
,;omiterii ultimului act de executare (C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 50/2018, nepublicată).
.ăfr 3. Hărţuire - art. 208 alin. (2) C.pcn. 3.1. Conţinut constitutiv. Dacă în cadrul apelurilor telefonice sau .in cadrul
tfel c,~Jorlahe tipuri de comunicări, mesajul de pericol devine explicit şi se referă la comiterea unei infracţiuni s:m a unei
irea fapte păgubitoare, fapta va fi încadrată la infracţiunea de ameninţare, iar dacă frecvenţa corr,unicărilor ori apdurilor sau
tare u,nţinutul acestora cauzează o temere, suntem în prezenţa unei infracţiuni de hărţuire. În cauza supusă analizei, actele
rite dt urmărire a persoanei vătămate la locul de muncă sau acasă şi transmiterea mes:ţjelor cu caracter jignitor ori obscen
.. au insinuând diverse pericole potenţiale, sunt conjugate cu acte de denigrare publică, cum ar fi scrisoarea trimisă 18
e la locul dl: muncă al fiicei persoanei vătămale, faptă care nu poate fi înţeleasă decât orin grija inculpatului de a produce un
de rezultat vătămfttor. Nu putem pnmi apărarea inculpatului care a susţinut că persoana vătămată putea să oprească acţiuni ie
·ivit inculpatului si să înlăture pretinsa stare de temere prin blocarea numărului de telefon, fiind în măsură să pună capăt
ării ;,cestui componamcm, întrucât inculpatul este cel care ar f: trebuit să se abţină sau sa opreasc;;i. a,:tivitâţile de hărţuire pr1n
~ Li ,,isL1re:.,1 transmiterii de mesaje SMS saL; de apelare a persoanei vătămate, ori de a nu rnai căuta să fie î'n preajma acesteia.
aţă.
De altfel.. nici nu se poate reprcşa persoanei vătămate că în lipsa unor diligenţe specifice, în raport de obiectul cauzei, ar
fi lncun,jat activitatea ilicită a inculpatului (C.A. Cluj, secţia penală, decizia nr. 605 din 23 iunie 2020).
mât 3.1. Cauza de subsidiaritate. Curtea opinează că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că trebuie reţinute fn
cea c-m1wrs real infracţiunea de ameninjare prevăzută de art. 206 alin (i) Cpen. (constfrnd în fapta i:1culpatului M.R.V.,
me, ~arc, îr. perioada 2.!2.2015 - 28.01.20 I 6, prin numeroase mesaje prin aplicaţia WhatsApt-'), prin mesaje telefonice
tata SMS, apeluri telefonice sau prin viu grai, a ameninţat-o pe persoana vătămată H.D. cu acte de violenţă, cu moartea, cu
me, distrugerea apartamentului, care au fost de natură să-i creeze o profundă stare de temere) cu infracţiunea de hăr,mire
p,a r·revâ;;;ută de art. 208 alin. (2) Cpen l_constiind în faptele inculpatului M.R.V, care, ÎE perioada 2.12.2015 - 28.01.2016,
, trnnis numeroase mesaje SMS (sute de mesaje) şi apeluri leiefonicc de pe diferite numere de telefon, atât persoan;;i
vătiîmate H.D., cat şi membrilor famiîiei acesteia, toate aceste acţiuni, 1nclusiv prin frecvcnţtt şi conţinutul apelt1ri.lor şi
me„ajelor !elefor,i(:e, fiind de natudt să-t men\ină persoanei vătămate s~arca de te;nen; deja insu/lată]. Curtea constată
faptul ;·a, în cadrul apelurilor telefonice ~î al ceiorlalte tipuri de comlmid'iri efucwaie ue mcutpat, mesajL1l de ameninţare
JElÎ ;:; fosr ex;:iliciL şi s-a referit ia comiterea unor infracţiuni şi a unor fapte p,Igubitoare. Cuiiea consideră d, c:-.:stii un
c0Hc,1rs aparem de calificări in fomia caiiticărilor alternat: ve Intre infraqiunea de ameninţ&re, prevăzuta de art 206
:re,\ alin. ( !} C.pen„ şi infracţiunea de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C.pen., deoarece conţinutuî coEstitutiv al
tvur i•1fracţiunii mai grave de ameninţare, pentru care legea prevede pedeapsa înc;-iisorii de ia 3 luni la un an, alternativ cu
peceaps" amenzii, îi exclude pe cel a! infracţiunii mai uşoare de hărţuire, penln.i care legea prevede pedeapsa de ia o
siv, iur.~i la trei luni saa amenda şi există o cauză de subsidiaritate prevăzută de teza fina1ă a arL 208 alin. (2) C:pen. (,,dacă
ti~.re fapta nu constituie o infracţiune ma, gravif'). Prin unnarc, în condiţ.iilc în care ~ .. a constatat că prin apelurile tdefonir,e
~ea efectuate în mod repetat de inculpatu! M,R.V s-au realizat :;;i actele de ameninţare, Curtea consideră că trebuie reţinut?1
1gul numai această din urmă infracţiune, nu un concurs de infracţiuni intre ameninţare şi hărţuire (C.A. Oradea, secţia penală,
ată. decizia nr. 50/2018, nepublicată).

nik
:arc
ilor
ală .
. a)
1ere
ând
,tea

3
 Teme de analiză şi dezbatere

TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE

~ ,....
..._._ FIŞELE NR. 16-19

că circulaţia autobuzelor în mediul rural a fost oprită din

0
1. În cazul în care X pretinde în mod mincinos \
cauza condiţiilor meteo nefavorabile şi se oferă că conducă cu maşina o persoană aflată în staţia de autobuz,
care, fiind astfel indusă în eroare, acceptă să se deplaseze, se va putea reţine comiterea de către X a infrac-
ţiunii de lipsire de libertate?

2. X doreşte să-şi înscrie copiîul la o grădiniţă aflată în alt cartier, pe care o considera cea mai bună dir,
localitatea sa. În faţa refuzului directoarei grădiniţei de a-i înscrie copilul, X ii comunică faptul că, dacă nu
ii va fi primit copilul în acea grădiniţă, va posta un anunţ pe Facebook în care va explica faptul că la. ac;:a
grădiniţă se intră doar dacă i se oferă foloase financiare directoarei. Arătaţi motivai dacă se va putea reţine
răspunderea penală a lui X.

3. X îl surprinde pe Y sustrăgând periuţe electrice de dinţi dintr-un supermarket. După ce Y părăseşk

supermarketul cu periuţele sustrase, X îi abordează, spunându-i că, în cazul în care nu va împărţi bunurile
furate cu el, il va denunţa 1a poliţie. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X.
4. X îl contactează pe colegul său de liceu Y, iiderul unui influent partid politic, spunându-i că şi-a finalizat
cartea de memorii, care descrie inclusiv escapadele amoroase şi cheforile lor din tinereţe. Y se arată ingrţjor;it
de faptul că relevarea unor împrejurări i-ar putea afecta prestigiul şi credibilitatea. X î'i comunică lui Y că cs(c
dispus să nu publice cartea dacă îi va plăti contravaloarea creaţiei sale ~ntelectuale în cuantum de 20.000 de
euro. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a iui X.
5. X. miner la o carieră de huilă de pe Valea Jiuiui, se arată nemulţumit de condiţiile extrem de preca~e
de muncă în mină şi de faptul că nu a primit prima de Crăciun şi decide să îşi rezilieze contractul de muncă
şi să îşi caute alt loc de muncă. AstteL în timp ce se afla in subteran, işi anunţă superiorul Y că doreşte ~ă
demisioneze şi solicită să. îi fie trimis un mijloc de transport pentru a ieşi la suprafaţă. Y îi comunică faptul c§.
îi va trimite un mijloc de transport doar ia tenninarea orelor de lucru, adică peste un interval cte aproximafr,
4 ore. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea pena:t a 1ui Y pentm lipsire ilegală de ltbertate.
6. În imervalu; ianuarie-februarie 2018, în comextul în care X fusese păre,sit de concubina sa Y şi în
condiţiile în care Y refuza orice modalitate de împăcare şi de reluare a reiaţiei de concubinaj, X îi transmite
acesteia, prin intermediul a peste 3000 de mesaje text şi a peste 500 de apeluri vccale, următoarele:
a. că o va omorî dacă nu se împacă cu el:
b. că îi va da foc la casă:
c. că va publica pe YouTube un fi Im cu Y in ipostaze indecente, pe care îl va trimite şi colegilor de
serviciu ai acesteia.
În mod constant, X formulează şi solicitări de reluare a relaţiei de concubinaj şi de restituire a sumei de
bani pe care i-o transn~isese lui Y pentru renovarea apartamentului
Y, speriată de frecvenţa şi conţinutul mesajelor adresate de X, formulează plângere penală. Arătaţi motivat
dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X.

7. X (profesor de gimastică) o invită pe Y (una dintre elevele sale) în sala de sport pe care o deţine într-o
dependinţă a locuinţei sale pentru a exersa în vederea pregătiri pentru concursul internaţional la care aceasta unna
să participe. Odată ajoosă Y în sala de sport, X închide uşile şi îi solicită lui Y să se dezbrace şi să efectueze astfel
exerciţiile, în caz contrar urmând să nu mai facă nicio pregătire cu aceasta, fapt care ar fi putut afecta performanţele
lui Y la concursul internaţional. Arătaţi motivBJ dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X?

--,~-- - - - 114
---------------------------------------------
 8. În sufrageria casei X se ceartă cu fiul său Y căruia îi reproşează că petrece prea mult timp jucându-se
la caiculator. Y se duce în dormitorul său şi închide uşa refuzând să o deschidă la solicitare explicită a tatălui
său. X sparge uşa de la cameră, pătrunde în interiorul acesteia cu toată opoziţia lui Y şi îi ridică calculatorul
împreună cu monitorul acestuia. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X.
9. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine comiterea infracţiunii de şantaj în ipoteza în care muncitorii unui
JZ, combinat chimic decid să picheteze intrarea în clădirea de birouri în care se afla conducerea combinatului
le- arătând că au decis încetarea activităţii şi blocarea ieşirilor din clădire până în momentul în care le vor fi
satisfăcute pretenţiile de majorare cu 50% a salariului net. Conducerea combinatului chimic decide anunţarea
orn:ane1or de ordine publică, deoarece oprirea activităţii ar fi putut crea tm risc de explozie la unele dintre
hn
nu se;ţiîle combinatului.
1O. X (profesor de matematidt) îl infom1ează pe Y (directorul şcolii) că unul dintre elevii clasei al cărei
dirigente este i-a adus la cunoştinţă că în perioada în care a fost la ora de sport i--a dispărut ceasul din
12:hiozdanul lăsat în clasă. Deşi orele de şcoală se terminaseră, Y anunţă de îndată portarul şcolii să nu pem1itt,
şte
;;~1 răsirea curţii şcolii de nicio persoar:.ă, iar apoi procedează la efectuarea unei percheziţii a bunurilor aflate
in ghiozdar.ele mai multor elevi pe care i'i bănuia că ar fi putut fi autori: fortului . Arătaţi motivat dacă se va
ik
phtva
.f.o.
1"1
,.,.,,,, ra~sp11nd"'rea
' ...-\fin,:'.J. ~ " , -p"na
.... 1 q '1 iu1· ·,.r
lu ,, • l.

l LX publică într-un ziar de circuiaţie naţională un anunţ în care figura numărul de telefon al lui Y, fosta
lat
sa iubită, şi în care se arăta că aceasta este dispusă să acorde companie persoanelor potente financiar. În urma
rat
acestui anunţ Y primeşte în mod repetat telefoane de la diverse persoane, pe parcursui a două luni. Arătaţi
ste
de motivat dacă se va putea reţine r{1spu:1de:cea peo1ală a lui X. Ar fi fost diferită situaţia dacă X ar .B publicat
:muntul într-un ziar specializat cu publicitatea imobiliară dacă în conţinutul acestuia s•ar fi arătat că Y îsi
vinde apartamentul, alături de mai multe poze efectuate în interiorul locuinţei, iar în urma acestui anunţ Y ar
ire fi fost contactată s;.1.ccesiv de mai mulţi agenţi imobiliari?
lCă
sa 12. Arătaţi motivat d.acă se va putea reţrne comiterea infracţiunii de hărpire fo ipotezJ. în care X efectLlează
apel ud telefonice repetate către Y, fără ca aceasta să raspundă sau sa îşi consulte lista apelurîlor ori a mesajelor
lăsate c.i~ X în căs,.,ţa vocală.
tiv
13. Arătaţi rnotivat ca:-c este pedeapsa maximii care poate 5 aplicată lui X, In i:cndiţiile îc care acesta ,,
'în răpit••Ope Y de pe stradi:: şi a suspas-o, într-un interval de 24 de ore, la multiple acte de tortmă, cu carnckr
ite sadic care Î-·au lezat integritatea corporală?
14. Arătaţi motivat <lac~\ îmnmeşte eiementele constitutive aie infracţiunii de lipsire de 1ibe1tate in c1od
ilegal fapta lui X, care a procedat ia legarea de mâ.ini şi de picioare a lui Y. afiat sub influenţa băuturilor
alcoolice şi care dorea să pătrund.:i. prin spargerea geamurilor in barui din -:a;:e toccwi fust:se dat afara cie X
de din cauza comportamentuîui indecent.
15. Arătaţi
motivat dacă este tipica fapta lui X, care, în calitate de angajator. a dec:s ca nicium.1i dintre
de
salariaţii
firmei sale să nu pftrăsească sedi~1l la finalizarea programului de muncă, până la terminarea anchetei
declanşate cu privire îa suspiciunea dispariţiei unor bijuterii aparţinand soţiei lui X.
vat
16. Arătaţi motivat dacă reprezintă o faptă prevăzută de legea penală ordinul dat de X (funcţionar public)
lui Y (subordonat de-al lui X) de a lipsi de libertate pe Z, pe care îl considera responsabil de trimiterea unor
r-o
mesaje cu caracter injurios, dacă Y nu reuşeşte să realizeze privarea de libertate.
ma
:fel 17. X a ameninţat-o pe Y că va posta pe internet o înregistrare conţinând imagini cu Y întreţinând raporturi
ele sexuale cu Z. În acest context, X a întreţinut u:, raport sexual cu Y. Arătaţi motivat dacă se poate reţine
comiterea în concurs de către X a infracţiunilor de şantaj şi vioL
115
---·----··-·--···--·---·-·------------
 Teme de analiză şi dezbatere

18. X îi solicită lui Y remiterea maşinii pentru a o folosi exclusiv, sub ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte
compromiţătoare pentru Y Speriat de posibilitatea divulgării datelor cunoscute de X, Y îi predă imediat cheile şi ;
actele autovehiculului. Arătaţi motivat pentru ce infracţiune va putea fi angajată răspunderea penală a lui X. 1
,.}

19. X constată că Y, o colegă de-a sa de serviciu cu care dorea să iasă în oraş, a uitat pe birou portmoneul.
:
X îi spune lui Y că vara sa i-a luat portmoneul de pe birou pentru a nu fi însuşit de către un terţ, în exercitarea 1
atribuţiilor de femeie de serviciu şi că solicită o recompensă pentru restituirea bunului. În fapt, X îşi însuşise 1
bunul şi dorea pe această cale să o sancţioneze pe Y pentru refuzurile repetate de a ieşi împreună în oras. X îi
spune lui Y că va putea intennedia plata unei recompense mai mici dacă Y este de acord să petreacă o seara
împreună cu acesta la el acasă. Dorind foarte mult să îşi recupereze portmoneul, Y acceptă solicitarea lui X
de a petrece o seară. cu acesta şi îi remite şi suma de 200 de lei pe care X pretindea că o negociase cu vara ~a
pentru recuperarea bunului. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X.

116
 s{;

t~

lte
şi

llL
ea
se
. îi
tra
X
sa

PROXENETISMUL

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Detenninarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma
prnctidiriî prostiluţiei de către una sau mai multe persoane [art. 2 i 3 aiin. (I) C.per:.J.
Determinarea la începerea sau continuarea practictfrii prostittţiei vrt!i constrângere sat, comîlere~:i faptei
jaţâ de un minor ~1ariante agravate.
Prin Legea nr. 2 J 712020 a jâst agravatâ răspunderea per:ai/i ih cazul fâptelm comise /aÎâ de rr,inori
atunci când autorul ere calitatea specicdă prevăzută de lege.

JL STRUCTURA INFRACŢIUNII·- EXPLICAŢII

A. Obiect
I

l. .Juridic 2. Materiai
+ ~
- corpul persoanei care practică prostituţia,
relaţiile sociale referitoare la bunele rnoravun din
când fapta este comisă prin constrângere;
cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi la asigurarea
in absenţa actelor de constrângere nu se va
licită a mijloacelor de existenţă, libertatea sexuală,
putea :;eţine existenţa unui obiect material ( de
demnitatea şi integritatea corporală a persoanei.
pildă, în ipoteza înlesnirii practicării prostituţiei).

i
 Proxenetismui

B.Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică sau juridică) care are capacitate penală;
b. participaţia penală este posibilă în toate fonnele.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoanele „exploatate" prin practicarea prostituţiei;
c. la art. 213 alin. (2) C.pen.: orice persoană asupra căreia se exercită actele de constrângere, iar
la art. 213 alin. (3) C.pen.: minorul.

C. Latura obiectivă

1. Elementul material
a. determinarea (instigarea) la practicarea prostituţiei: convingerea unei pers<)ane la practicarea
prostituţiei (dacă aceasta a practicat anterior) sau la începerea practicării prostituţiei (atunci când
persoana nu a mai practicat anterior); iniţiativa aparţine, în această modalitate, proxenetului;
b. înlesnirea practicării prostituţiei: facilitarea prin orice mijloace a practicării prostituţiei;
► în DCC nr. 527/2017 s-a arătai că:
i) acţiunea de determinare reprezintă, în fapt, o instigare, în sensul art. 47 C.pen., iar
acţiunea de „înlesnire" constituie, la rândul ei, o modalitate a complicităţii, potrivi.t
rut . .1.8 C.pen., cu diferenţa :majoră. faţă de vechea reglementare că fapta determinată
sau înlesnită, şi anume prostituţia nu mai reprezintă infracţiune potrivit noii legis-
laţii. Raţiuni de politică penală referitoare la asigurarea protecţiei persoanelor
vulnerabile faţă de faptele de exploatare a acestora prin practicarea prostituţiei
au impus însă legiui:.orului s:1 incrimineze, i'n continuare, prnxenetismul. Îrilesnirea
practid.rii prostituţiei se poate realiza prin orice acţiune prin care se face rmii uşor de
practicat sau de continuat practicarea prostituţiei;
ii) înlesnirea poate consta ir, punerea ia dispoziţie a unui spaţiu locativ, în finanţarea
organizării unei case în care se practică prostituţia, în crearea de condiţii favorabile
practicării prostituţiei, in promisiunea de a nu denunţa faptul practicării prostituţiei
etc. Înlesnirea practicării prostituîi ei constă în ajutorul dat unei persoai1e să
practice prostituţia şi se poate realiza sub orice formă şi prin orice mijloace.
Înlesnirea apare, deci, ca o formă specială a complicităţii la prostituţie, pe care însă
legiuitorul a incriminat-o ca modalitate a proxenetismului, aşadar, ca infracţiune
de sine stătătoare.
c. tragerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei: obţinerea de bani sau
alte foloase materiale direct sau ÎEdirect din activitatea de prostituţie; nu este necesar să existe
o pluralitate de acţiuni de tragere de foloase patrimoniale, fiind suficient pentru a se consuma
fapta şi obţinerea unui singur aYantaj materia!;
► practicarea prostituţiei: întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul
obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

118
 2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

D. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

iar ► nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită; acestea
pot fi avute în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei.

E. Variante agravate

a, determinarea prin constrângere a unei persoane la începerea practicării prostituţiei sau ia

:ea continuarea practicării prostituţiei !art. 213 alin. (2) C.pen.]
nd ► nu este necesar ca actele de constrângere să îndeplinească cerinţele art 24 sau ati. 25 C.pen.;
► actele de constrângere fizică sau morală se pot comite prin orice mijloace;
► nu este necesar ca în unna constrângerii să se fi şi început sau continuat practicarea prostituţiei,
fapta fiind tipică în ipoteza în care prin constrângere s-a realizat detenninarea subiectului pasiv;
mr ► fapta se comite cu intenţie directă.

b. ~ăvârşirea faptei faţă de un minor [art. 213 alin. (3) C.pen.]

► presupur,.e comiterea faptei în forma de bază sau în prima variantă agravată asuprz. unui minor;
► este important ca minorul să nu fie exploatat, deoarece în acest caz se va re:ine comite!'ea
lor infracţiunii de trafic de minori (art. 2 l î C.pen.).
l ..
c. săvârşirea faptei faţă de un minor de către un autor calificat [art.213 alin. (3 1) C.pen.f
► prir,. l-1egea nr 217/2020 a ,fo,5t agravată râsJJunderer1 penalâ in caz;,,1,! _faptelor cornise .ftlţii de
de
minori [varianta agravantâ stipulată de afin (3)] a:unci ,;ând autorul este.
a) un membru de familie (art. l 77 C.pen.) sau o persoană care convieţuieşte cu victima;
b) minorul se qf!a în îngrţjirea, ocrotirea, educarea, paza sau :ratamentul făptuitorului sau
ik
acesta a abuzat de poziţia sa recunoscutâ de incredere sau de au10ritatc- asupra minorului;
lti
c) de către o persoană care a mai comis anterior o infi'acţiune (formă tentatâ .iau consumatâ/
să
epuizată) contra libertăţii şi mtegrităţii sexuale asupra unui minm~ o infracţiune de porno-
grqfie infantilă sau proxenetism asupra unui minor.
1să
► este însă necesar ca în privinţa faptei anteriore să nu existe o ~auză justificativă sau de
ne
neimputaoilitate;
,au ► este o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi, decât în
măsura în care au cunoscut-o sau au prevăzut-o.
ste
na

ml

119
 Proxenetismul

F. Formele infracţiunii

l. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare '

• fom1a de bază;
•
a. este posibilă, dar neincriminată ia
a.
t
faptă consumată: în momemui
b. este posibilă şi este incriminată în
comiterii acţiunii tipice;
cazul comiterii faptei în varianta
b. faptă epuizată: poate fi săvâr­
posibile, dar agravată prin constrângere, indife-
şită şi în fonnă continuată; caz
neincriminate. rent dacă subiectul pasiv este un
în care se epuizează la data reali-
minor sau un major;
zării ultimului act de executare
c. nu este posibilă când actele de deter- I I~) .
lumtate ,ega,a
I •

minare iau forma unei infracţiuni

instantanee de proxenetism.

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... ) se va reţine calitatea de instigator a prostituatei

care solicită
unei persoane să îi înlesnească practicarea prostituţiei, determinându-! pe acesta din unnc
să comită infracţiunea de proxenetism in această modalitate, deoarece prostituata este desLinatand
protecţiei penale.

l. faţă
de efectele DCC nr. 368/2017, pluralitatea de subiecţi pasivi nu mai atrage în mod automl)1
reţinerea ,.mui concurs de infracţiuni, chiar dacă între persoanele vătămate nu există o legătură, ceea ce
conduce la concluzia că şi în acest caz, în ipoteza în care se reţ-:ne unitatea de si::.biect activ, de rezoh.tţie
infracţională şi de conţinut, se poate reţine forma continuată a infracţiunii;
2. în cazul în care se constată că elementul material al infracţiunii ă fost comis în condiţiile
constrângerii victimei ori atunci când există şi o activitate de recrutare, .ransponare, transforare,
respectiv adăpostire a acesteia. se va reţine cornite!'ea infracţiunii de trafic de persoane sau, după caz, de
trafic de minon.

~ SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Se poate reţine o unitate de infracţiune, atunci când aceeaşi persoană recrutează, înlesneşte şi
trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către 5 prostituate?
2. Identificaţi formele ele tentativă posibilă şi incriminată.

3. Este posibilă reţinerea unei tentative neidonee la proxenetism?

120
 JURISPRUDENŢĂ

L Hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizia I.C.C.J. nr. 20/2016:
[. ori de câte ori infracţiunea de proxenetism, în varianta înlesnirii practicării prostituţiei, se săvârşeşte asupra unei
singure persoane vătămate majore sau minore, se va reţine o singură infracţiune de proxenetism prevăzută de art. 213
alin. (1) C.pen., respectiv de art. 213 alin. (3} C.pen., după caz;
2. în cazui în care infracţiunea de proxenetism, în varianta înîesnirii practicării prostituţiei, se săvârşeşte asupra a două
sau mai multe persoane vătămate majore, ,,în aceeaşi impre.(urare", se va reţine o singură infracţiune de proxenetism,
nevăzută de art. 213 alin. ( l) C.pen., în formă simplă;
ul · 3. în cazul în care infracţiunea de proxenetism, în varianta înlesnirii practicării prostituţiei, se săvârşeşte asupra a două
sau mai multe persoane vătămate minore, în „aceeaşi împrejurare", se va reţine o singură i:.fi:-acţiune de proxenetism,
11'· - •"' de a rt . ')~ l .:; a 1·m. f3'
prevazu,a , ) C'✓ .pen., "m 1orma
,- .. s1mp
· 1·a;
az 4. în cazul în care infracţiunea de proxenetism, în varianta înlesnirii practicării prostituţiei, se săvârşeşte asupra a
li- două sau mai multe persoane vătămate majore şi minore, în „aceeaşi împrejurare", se va reţine o singură infracţiune de

re proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (3) C.pen., în formă simplă;
5. în cazul 1n care infracţiunea de proxenetism, în vari~mta înlesnirii practicării prostituţiei, se săvârşeşte de către o
perso..tnă asupra acek>raşi persoane vătămate majore şi/sau minore, prin acte repemie, 'in realizarea aceleiaşi rezoluţii
infra,,tmnale. se Y« reţine o singură infracţiune de pro:xenelisrn prevăzută de arL 21.3 alin. ( l ), :.:rL 2 l 3 alin. (3) sau art. 2 i 3
alin. (l) şi (:l) C.pen., după caz, în formă continuată, conform art 35 alin (l) Cpen.;
6. ori de ciite ori infracţiunea de proxenetism, în varianta înlesnirii practicării prostituţiei, se săvârşeşte asupra a două
,au mai multe persoane vătămate majore şi/sau minore,ft1ră legătură între ele, se va reţine un concurs de infracţiw:ti,
prevăzut de art. 213 alin (l). art. 213 aiin (3) sau art. 213 alin.(!) şi (3) C.pen., după caz, cu reţinerea dispoziţiilor art. 38
ma a.lin. ( 1) C.pen
trul
2. Proxenetism vs. Trafic de persoane. Inculpaţii C. şi l. au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de
proxenefsm, reţinându-se că aceştia au înlesnit şi au tras Î.()loase din practicarea prostituţiei de către A. prin faptul că au
avut grijă de copilul acesteia, contra cost, cât timp A. desfăşura activitatea respectivă.(. .. ) organele judiciare se află în
;;:-mare referitor la dihotomia infracţiunii de trafic de persoane. trafic de mmori/proxcnetism reahzate prin constrângert.
întrucât atât timp cât actdc cie constrângere fac corp comun cu elementul materiai al infracţiLmii de trafic de rninori/t:rafic
Ge persoane comis prin constrângere este impropriu să se reţină comiterea a două infracţiuni. Într--adevăr, pentru consumarea
.nfracţiunii de trafic de persoane/mtnorî nu este necesar ca «.ctivitaiea de prosLitu(ie comisă prin constrângere, ca element
::tl exploatftrii. să se petreacă î'n mod efectiv, însii, apreciază i11stanţa de Judecată că, odatli. ,:omisă, aceasia este \'nglobată
:n mod natural 11,1 infracţiuniie prcvăz,1te de ar;. 2J O C.pen. sau art. 2 i I C.pcn. Aşadar, pen:rn a se reţine cor:,plîcitaten
la intiaqiune este necesar să se fi sf;varşir în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea pena!ă de .~ătre o altă persoană,
s;î. fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşi.ea acelei fapte, r:ontrihuţio comp!ice/:1i stifie
e.'ecîivâ, iar acţiunile de complicitate să fie săvârşite cu intenţie directă. 5au indirectă. ÎntnH;ât compiicitatca la pros1ituţie
constituie o infracţiune .::ul:onomă, instanţa a considerat că, deşi nu este obligatoriu ca prostituţia să mai fie.: prevăzută
de legea penală, totuşi este necesar ca actwnile ele înlesnire a practicării prosduţiei să aibă capacitatea de favoriza în
inod real activiicIL,;a de prostituţie şi, totodată, să fie săvârşite cu intenţie dirnctă sau indiredă. b alte cuvinte, chiar
dacă este vorba de o infracţiune de pericol, având în vedere modalitatea concretă de săvârşite a faptei, de care este
acuzată inculpata, instanţa consideră că nu orice acţiune per se poate fi considerată act de proxenetism, în modaîîtatea
inlesnirii prostituţiei, ci esie necesar a stabili dacă există fegăturli intre acţiunile de iniesnire şi praccicarea prostituţiei.
Sub acest aspeGt este fundamental de reţinut c5, dacă orice r:omplicitate constituie o participaţie, nu orice participaţie
constituie complicitate. Pentru a fi în prezenţa unei fapte tipice nu este suficient să se constate că s-a comis o acţiune
(ex., întreţinerea copiilor) sau inacţiune şi că există un rezultat (ex., practicarea prostituţiei), ci este necesar. în plus, să
se demonstreze că respectivul rezultat este consecinţa acţiunii, cu alte cuvinte să se constate existenţa unui raport de
:auza!itate între acţiune şi urmare. Cu privire la stabilirea legăturii cauzale, dintre acţiune si rezultat, uneori raportul de
cauzalitate poate fi stabilii târă dificultate, în mod special, atunci cand rezuîtatul a fost precedat de o singură acţiune.
ln schimb, atunci când în producerea rezultatului s-au interpus mai multe acţiuni sau inacţiuni (precum cea din speţă,
fiind de necontestat că persoanele presupus exploatate practicau deja sistematic prostituţia), trebuie stabilit care am1m;;
acţiune a generat rezultatul. Nu orice act aşa-zis de înlesnire conturează complicitatea specială la prostituţie, în sensul
 Proxenetismul

.-,-;~
art 213 alin. (l) C.pen., ci este necesar ca în ipoteza unui act singular, acesta să faciliteze în mod efectiv practicarea !
prostituţiei. Reanalizând situaţia de fapt cu care a fost învestită, instanţa consideră că împrejurarea că inculpaţii au
„un întreţinut", copiii minori ai numitei N. nu constituie un act de „complicitate" la fapta de a presta servicii sexuale
contra cost. Ministerul Public produce o extindere nepermisă a conţinutului constitutiv al infracţiunii de proxenetism
diluând elementul material al „înlesnirii" aşa cum a fost definit de art. 213 C.pen. până în punctul în care ori.;e acţiune. f
care în concret nu are legătură cu acţiunea de a întreţine relaţii sexuale contra cost, cum ar fi cele de publicitate a J
serviciilor sexuale oferite, transportu! către clienţi, asigurarea locaţiei în care se va consuma actul sexual etc., şi care nH
facilitează în niciun mod activitatea ilicită să fie sancţionată conform ilicitului penal, afectând astfel caracterul previzibi;
al reglementării penale.( ... ) Totodată, împrejurarea că copilul minor al martorei a fost dus la inculpaţii C. şi l. la iniţiativa
inculpatei este un criteriu lipsit de valoare juridică, astfel încât, conform celor reţinute în rechizitoriu, orice persoană
care are în grijă minorii în perioada în care se consumă actul sexual contra cost poate fi acuzată de săvârşirea infracţitu;;;
de proxenetism. Rechizitoriul nu conţine niciun argument logico-juridic de ce „întreţinerea" copiilor minori constituie
o activitate de „înlesnire" a prostituţiei, aspect care denotă posibilitatea apiicării arbitrare a incriminării penale de (;ătre
organele de cercetare penală după bunul plac. Inculpata practică prostituţia ca metodă de a-şi câ.ştiga existenţa dinainte de
a fi sub influenţa grupului infracţional organizat, perioade în care copiii minori se aflau în îngrijirea aitor persoane, astfo'.
încât nu se poate susţine că acţiunea de „întreţinere a copiilor" a constituit o condiţie sine qua non a rezultatului constand
în practicarea serviciilor sexuale contra cost. Îngrijirea copiilor de către inculpaţii C. şi I. a constituit o activitate ce nu a
avut nicio implicare asupra acţiunii de prostituţie pe care martora o desfăşura în favoarea grupului infracţional organizat.
În ceea ce priveşte „primirea sumelor de bani" instanţa constată că acestea constituiau contravaloarea se,viciilm oferite
în care erau inciuse şi cheltuielih: pe care cei doi incuipaţi le tăceau pentru a întreţine copii minori. Şi 'in acest caz
Ministerul Public extinde excesiv incriminarea penală, legiuitorul incriminând obţinerea banilor de c:::tre persoane din
practicarea prostituţiei, dar nu ca urmare a contravalorii unei prestaţii (Trib. Bucmeştî, secţia penală, sentinţa nr. 327 div
28.02.2019, în A. Jugan, C.pen. adnotat).
3. Proxenetism comis de o persoană juridică. în ceea ce priveşte inculpata persoană juridică S.C. MKC S.R.L,
infracţiunea săvârşită este una gravă, fiind săvârşită în formă. continuată pe parcursul unei perioade îndelungate de timp
şi în realizarea obiectului secundar de activitate. Inculpata persoană juridică a avut o contribuţie esenţială la săvârşir,a
infracţiunii, punând la dispoziţie spaţiul unde s-a desfăşurat activitatea de prostituti~\ element în lipsa căruia silvâr~ih,a
infracţiunii nu ar fi fost cu putinţă. Totoda~ă, inculpata persoană juridică a racolat persoane de sex feminin în veder,:,: ,-·-·-·
prncticării prostituţiei, acesta fiind încă un element imp01iant în activitatea ;nfracţionaiă, perpetuându-se astfel practcan::,
prostituţiei la pimctul dl:: lucru al acesteia. fo vederea unei realizări corespunzătoare a activităţii irifracţim!ale, pemn,
atragerea unui număr cât mai mare de clienţi, inculpata a îndeplinit activităţile de publi<..:itate şi a profitat de pe urma unc·1
părţi din banii obţinuţi în urma practicării prostituţiei, aceste sume fîind folos;te în activitatea curentă a societăţii (CA
Bucureşti, secţia 1 penală, decizia m. 382/A din ! 5 r:iartie 20, 8).

122
.--- ------------------ -··-········.. -----·····...._.... ___· · · · · - · - - - - · · - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
~a
iU
le

:!
a
îU
l

)il
;a
1ă

ie
'el
1d

lt.
te < n m, A, '"-"-·•"·~-,-"-'"""- ,M, ---w- ,-.,_,___ --" ----"--"- ·---"--•-;'-•<·---~" •"'""' ~-"~"-' '". -""
VIOLUL
'""M'~' ""'•'•' • "-' ""' --·--"-"--"·' • ,. '-~-- •-----~· '"- ---•-"' A''·"' --· • - .,,
ir....,,_r~~..,-•,.,-•1H""-'l~"t'.fâiv''k'..:'""'"'~:.._'\~~"-'."!"j)t~~~,._~1Nf"~,>,t•c«~~:.,~•1;;.:~~r:--,.,1J•:l'::r1tt~!'~~'Q(./lt\1"~\•a..-.~i,:-."'D..:t{..;:.z-;~;~~~

az
m
m

L.

l. DEFINITIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Infracţiur:-ea ce constă în raportul sexual. actul sexual oral sau anal cu o persoană de sex difor;t sau de
n' acela~i :;ex., săvârşit pfrn constrângere, punere ÎI, imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voin\a sau
1e:
pr(,fîtând de această stare -fhrma de f;azii !art. 218 alin. (]) C.peD.l
A
f'orrnlf asimilată a -violului ori~~e alte acte de r1enetrare vaginalâ sau anolâ cuc, persoanil de sex diferlt
sau de acelaşi sc:x, comise: prin constrângere, punere în imposibititate de a se apăra ori l\e a-şi exprima voinţa
sau profitând de această stare [art. 218 alin. (2) C.;)en.j.
Distincţia realîza:ă de legiuitor între art.. 118 şi an. 2 l 9 C.pen. reprezinrn summa divisio în materia
agresiunilor sexuale, care implică iipsa consimţărnâmului victimei.
Violul reprezintă cea mai gravă formă dintre agresiunile sexuale. Privind în trecut se remarcă faptul că legenda
violului Lucreţiei de către Sextus Tarquinius, unnat de sinuciderea acesteia este prezentat cte către istorici :.:a
momentul care a declanşat revolta ce a condus la tranziţia Romei Antice de la imperiu la forrna republicii. Această
temă „mitologică" prezentă ulterior şi în tucrărik scriitorilo, (Shakespeare) sau pictodlor (Tiţian sau Botticelli)
vine să evidenţieze abuzul de putere ;;i respingerea constantă a agresiunilor sexuale de către societale.
Violul nu poate fi privit doar ca o agresiune fizicii. sau psihică, ci în special ca o formă violentă de negare
a libertăţii sexuale şi intimităţii persoanei sau de neglijare a riscului ca o persoană să nu 'îşi fi exprimat
consimţământul pentru întreţinerea unui act de penetrare sexuală
În doctrină ( G. Fiandaca, E. Musca, op. cit., p. 244) s-a arătat că libertatea sexuală, ca drept fundamentai
al persoanei umane, are un sens pozitiv -- dreptul fiecărei persoane de a-şi exprima liber înclinaţiile sexuale
şi un sens negativ······ dreptui de a împiedica exploatarea propriuiuî corp, fă.ră consimţământ prealabil, în scopul
obţinerii satisfacţiei erotice.
 CUVINTE CHEIE

Actul se.'Cual de orice naturii este o noţiune utilizată pentru a desemna: raportul sexual ori actul sexual J
oral sau anal cu o persoană (hetero sau homosexual), precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală, ,f
Raportul sexual reprezintă o conjuncţie corporală dintre organele sexuale bărbăteşti şi cele femeieşti. 1~

II. STRUCTURA INFRACŢIUNll - EXPLICATII

A. Obiect

L Juridic 2. Material

t
a. principal: libertatea şi inviolabilitatea vieţii sexuale
a persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu aceasta;
corpul persoanei în viaţă.
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la integritatea
fizică sau psihică, sănătatea sau viaţa persoanei, când
fapta este comisă prin constrângere.

B.Bu.biect.

I. Activ
a. nemijlocit: orice persoană fizică (mincr5. sau majoră) cu capacitate penală;
b. este posibilă instigarea şi complicitatea anterioară;
t' coautoratul, complicitatea concomitentă formă agravată.
2. Pasiv
a. orice persoană fizică în viaţă, indiferent de sex; aceasta poate fi sau nu conştient& la momentul
comiterii faptei;
b. subiectul pasiv este unic şi determ;nat:
c. existenţa consimţământului subiectului pasiv nu constituie o cauză justificativă, chiar dacă sunt
'îndeplinite cerinţele art. 22 C.pen., ci o cauză care înlătură tipicitatea obiectivâ a faptei;
d. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea pluralităţii de infracţiuni.

·· · C. Latura obiectivă

1. Element material fapta comisivă constând în:

a. raportul sexual;
b. actul sexual oral sau anal;
c. orice alte acte de penetrare vaginală sau anală (nu şi cele orale) cu caracter sexual, realizate cu
o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex în una dintre următoarele modalităţi:
..
··•~•, ________________
124 _
 1. prin constrângere [fizică sau psihică (ameninţare)] în scopul realizării actului de penetrare
sexuală; nu trebuie să fie în toate cazurile irezistibilă; constrângerea fizică sau psihică
al !
-l
trebuie să fie efectivă (chiar dacă nu e irezistibilă), anterioară sau concomitentă violului;
ă. i 2. prin punerea în imposibilitate a victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa;
3. profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa (prezumţie
reiativă de inexistenţă a consimţământului);
► actele de penetrare sexuală pot fi realizate prin orice mijloace, nefiind necesar să fie realizate
prin intermediul organului genital masculin; de asemenea, este posibil ca actele de penetrare
să fie realizate chiar de victima constrânsă fie asupra celui care o constrânge, fie asupra altei
persoane;
► cerinţa esenjia!ii: actul de penetrare sexuală trebuie să aibă loc fără consimţământul persoanei
atunci când acesta provine ca urmare a comiterii acfiunii ilicite prin constrângere [fizică sau
psihică (ameninţare sau alte asemenea acte)], sau prin punere În imposibilitate de a se apăra
ori de a--şi exprima voinţa sau profitând de aceastâ stare;
► fapt.a este tipică şi atunci când, din cauza vârstei sau a unei boli, subieciul pas:v nu putea să
exprime un consimţământ valabil;

2. Urmarea imediată
► încălcarea libertăţii victimei de a decide cu privL,e la întreţinerea unui act sexual.

3. Legătura de cauzalitate
a. rezultă.
în principiu, din materialitatea faptei;
b. la frmnele agravate comise cu praeterintenţie trebuie dovedi"(ă [art. 218 alin. (3) lit. e) şi alin. (4)
C.pen.j.

D. Latura subiectivă·

► intenţia directă;
► nu prezintă importanţă în cazul fom1c; tip sau al celei asimilate mobilul sau scoptd cu rnrs:, a fost
săvârşită fapta;
ul ► comiterea frtptei în scopul producerii de materiale pornografice constituie varianta agravat& a
infracţiunii.

nt
E. Variante agravate (ale formei tip sau asimilate)

1. violul comis asupra unei persoane care se află în îngrijirea, oaotirea, educarea, paza sau trata-
mentu) făptuitorului [art. 218 aiin. (3) lit. a) C.pen.j;
îngrijirea: persoanele care se ocupă de îngrijirea victimei, indiferent de fonna în care sunt angajate;
ocrotirea: tutorele, curatorul, pătintele natural sau cel care a adoptat victima;
educarea: profesor;
paza: persoanele care au atribuţia de a asigura paza celor privaţi de libertate în executarea unei
pedepse, a unei măsuri educative privative de libertate sau a unei măsari de siguranţă privative
cu de libertak;
tratamentul: doctor, asistent medical, terapeut etc.,
125
Violul

2. violul comis de către un membru de familie sau de către o persoană care convieţuieşte cu victima
[art 218 alin. (3) lit. b) C.pen.];
nu va putea fi reţinută această variantă agravată a infracţiunii în concurs cu incestul, cele două
fiind calificări alternative;
prin modificările aduse de Legea nr. 21712020 a fost extinsă sfera subiecţilor activi calificaţi
care vor atrage reţinerea circumstanţei agravate prevăzute de alin. (3) lit. b ); dacă subiectui
activ se încadrează în noţiunea de „membru de familie" prevăzută de art. 177 C.pen., atunci se
va se reţine varianta agravată (spre exemplu, unchiul de frate al victimei, soţul); de asemenea.
se va reţine varianta agravată în cazul în care subiectul activ convieţuieşte cu victima, chiar
dacă nu este membru de familie;
calitatea specială cerută de lege în raportul dintre autor şi victimă are natura juridicii a unei
circumstanţe personale de individualizare;

3. violul comis asupra unui minor [art. 218 alin. (3) lit. c) C.pen.];
făptuitorul trebuie să fi cunoscut la momentul săvârşirii infracţiunii că victima nu a împlinit
vârsta de 18 ani;
eroarea cu privire la vârsta victimei conduce ia înlăturarea agravantei şi la reţinerea comiteîii
faptei în forma de bază sau asimilată dacă nu se poate reţir,e vreo aită agravantă:
dacă victima raportului sexual este un minor care are calitatea de membru de familie sau de
persoană care convieţuieşte cu autorul se vor reţine atât varianta agravantă prevăzută de art. 21 b
alin. (3) lit. b) C.pen., cât şi varianta agravantă prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. c) C.pen.,
calitatea specială cerută de lege în raportul dintre autor şi victimă are natura juridică a unei
circumstanţe personale de individualizare;

4. violul comis în scopul producerii de materiale pornografice [art. 218 alin. (3) lit. d) C.pen.];
agravanta priveşte scopul comiterii faptei, nefiind necesar ca materialele să fi fost prod1.,se
efectiv;
materialele pornografice sunt obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, impri-
mate, embleme, puo1icaţii, filme, înregistrări video şi aGdio, c:poturi publicitare, programe :,:
aplicaţii i:1fonnatice, piese muzicale, precum şi orice aite forme de exprimare care prezir,rt
explicit sau suge::ează o activitate sexuală [art. 2 aiin. (3) din Lege:ct nr. 196/2003];
producerea de materiale pnrnogrqfice cu minori în care sunt redate scenele vioh,bi va conduce
la reţinerea în concurs a acestei infracţiuni cu infracţiunea de pol·nografie infantilă;
prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezir?tă un minor ori
o persoană majoră drept un minor, având un comportament sexual explicit, sau care, deşi n11
prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportameni,
precum şi orice reprezentare a organelor genitale ale unui copii, cu scop sexual [art. 374 alin. (4J
Cpen.J;

5. violul care a avut ca armare praeterintenţionată o vătămare corporală sau a pus în pericol viaţa
victimei în orice alt mod [art. 218 alin. (3) lit. e) C.pen.];
urmarea imediată praeterintenfionată: o infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii
unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai rnuit de 90 de zile de îngrijiri medicale;
un prejudiciu estetic grav şi permanent; avortul; punerea în primejdie a vieţii persoanei;
atunci când unnarea imediată a fost prevăzută şi urmărită/acceptată, vătămarea corporală se v2.
reţine în concurs cu vioiul în forma de bază ( dacă nu este incidentă vreo altă agravantă);
na prin Legea nr. 217/2020 a fost extinsă în mod redundant această variantă şi la ipoteza in care
subiectul activ pune în primejdie viaţa victimei în orice mod, iar victima nu a decedat (aceasta
fiind o unnare a vătămării corporale); dacă victima a decedat, iar făptuitorul a acţionat cu
praeterintenţie, se va reţine agravanta de la alin. ( 4);
dacă făptuitorul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, se va reţine infracţiunea
tul de viol, formă de bază sau agravată, cu exceppa alin. (3) lit. e), în concurs cu infracţiunea de
se tentativă la omor/omor în formă consumată;
ea.
6. violul săvârşit dedouă sau mai multe persoane împreună [art 218 alin. (3) lit. f) C.pen.);
făptuitorii au calitatea de coautori, autori succesivi ai faptei sau complici concomitenţi; este
nei necesară prezenţa fizică a tuturor infractorilor la contextul 'in care se comite actul sexu&l şi
existenţa unei legături subiective între aceştia;
nu este necesar, pentru reţinerea acestei variante agravate, ca toţi participanţii să fi întreţinut un
act de penetrare sexuală cu victima sau ca toţi participanţii să răspundă penal; însă este neces,uă
nit participarea materială a acestora la comiterea faptei cu acle ce intră în conţinutul complexităţii
legale; astfel, dintre persoanele care participă împremtă. ia comiterea violului 1..mii pot realiza
anumite acţ1uni ale faptei tipice ( de pildă, actele de constrângere), iar alţii. celelalte componente
ale faptei ( de exemplu, actele de penetrare sexuală) sau este posibil ca toţi infractorii să comită.
de toate acţiunile ce intră în sfera infracţiunii complexe de viol;
m, nu se poate reţine circmnstanţa agravantă legală a s{tvârşirii. faptei de trei sau mai multe persoane
împreună, prevăzută de art. 77 lit. a) C.pen.;
este o circumstanfă reală, care se răsfrânge asupra instigatorilor şi complicilor anteriori, îa
măsura în care au cunoscut-o saa au prevăzut-o;

7. Yiolu] comis/aţă de un minor care se afta în îngri,jirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului, de către un membru de familîe sau de către o persoană care convieţuieşte cu victima,
în scopul producerii de materiale pHrnografice, care a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus
în pericol viaţa victimei minore în orice alt mod sau de către o persoană care a mai comis anterior
o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii sexuale asupra unui minor. o infracţiune de pornografie
mfaatilă sau proxenetism asupra unui minor [art. 218 rdîn. (3') C.pcn.!;
teza 1: este o variantă agravată cu subiect pasiv calificat; este, în esenţă, sancţionat mai aspru
L!Ce cumulul de circumstanţe agravate de la alin. (3) alunei când cel puţin una dintre ele este cea
prevăzută de aiin. (3) lit. c ), respectiv, victima este :1n minor;

on teza 2: este o Yariantă agravată cu ador califi(;at; se sancţionează mai aspru violul săvâr5il în
nu variantele prevăzute de alin. (1) şi (2) de către o persoană care anterior a mai săvârşit o infracţiune
contra libertăfii şi integrităţii sexuale asupra unui minor sau o infracţiune de pornografie infantilă
(4) sau proxenetism asupra unui minor; varianta agravată va fi reţinută chim· dacă a doua faptă nu
are cc1 subiect pasiv un minor ori dacă a rămas în fonna tentativei incriminate:.

aţa 8. violul care a avut ca urmare moartea victimei [art. 218 ahn. (4) C.pen.];
moartea victimei se prodLLce praetedntenţionat, concomitent cu violul sau după consumarea
ăţii acestuia;
ale dacă moartea sau tentativa ia omor s-a produs intenţionat în scopi.li înlesnirii sau ascunderii
violului, omorul calificat/tentativa la omor calificat va fi reţinută în concurs cu violul in forma
~ va de bază.

î27
Violul

F.Forme

1.Acte
pregătitoare
2. Tentativă '
3. Consumare

t t
a. faptă consumată: în momentul între-
ţinerii
raportului sexual/actului sexual oral
sau anal/actelor de penetrare vaginală sau
a. idonee imperfectă: posibilă
anală; pentru consumarea infracţiunii este .
necesar să fie comise ambele acţiuni· din
şi incriminată;
structura complexităţii legale;
b. idonee perfectă: nu este posi-
posibile, dar b. faptă epuizată: poate fi comisă îe formă
bilă;
neincriminate. continuată, epuizându-se după dectuarea
c. cauza de nepedepsire: numai
uhimului act ele executare ( unitate legală);
desistarea, nu şi împiedicarea
dacă urmările activităţii infracţionale se
producerii rezultatului.
prelungesc în timp fără intervenţia făptui­
torului, fapta capătă caracterul unei infracţi­
uni progresive ce se epuizează la momentul
producerii rezultatului mai gra0;.
. . .
·G_. Condiţii de proeedibilitate şi pedepsibilitate

1. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate dacă infracţiunea este
comisă în forma de bază sau cea asim]ată; prin urrnare, \n aceste forme răspunderea petlaiă va pute,1
fi înlăturntă prin retragerea plângerii prealabile, iar nu prin împăcare;
2. potrivit art. ! 57 alin. (5) C.pen., dacii persoana vătămată a decedat înainte Je expirarea termenuiuî
prevăzut de lege pentru introducerea piângerii, acţi:.mea penală poate fi pusă în mişcare din
3. răspunderea penală este imprescriptibilă.

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ.( ... )

( ... ) 1. obiceiu.rile sau cutumele ori tradiţiile culturale pot conduce la înlăturarea tipicităţii faptei
comise asupra soţului, deoarece acestea nu pot fi invocate cu titlul de eroare în scop;il înlăturării
caracterului penal al faptei;
( ... ) 2. violul poate îmbrăca fonna infracţiw1ii omisive, deoarece faţă de eiementul material
prevăzut de norma de incriminare, fapta se comite numai printr-o acţiune;

( ... ) 3. existenţa consimţământului initial la întreţinerea unui raport sexual exclude întotdeauna
tipicitatea faptei, deoarece victima se poate răzgândi în orice moment, caz în care constrângerea
acesteia de a întreţine sal! a continua întreţinerea raportului sexual constituie viol;
( ... ) 4. pentru reţinerea constrângerii este necesar să existe întotdeauna dovada unei rezistenţe
fizice a victimei în faţa actelor de constrângere, deoarece actele de constrângere se pot realiza
 prin ameninţare, care faţă de contextul în care se produce şi de persoana făptuitorului pot anihila
orice reacţie fizică a victimei, fără ca prin aceasta să se considere că a existat un consimţământ la
întreţinerea actului sexual;

► (... ) 5. se va reţine comiterea violului ori de câie ori consimţământul victimei la întreţinerea actului
de penetrare sexuală a fost viciat, deoarece fapta este tipică numai dacă. lipsa consîmţământului
victimei rezultă în unna actelor de constrângere, a punerii în imposibilitate a victimei de a se apăra
ori de a-şi exprima voinţa, ori atunci când fapta este comisă profitând de imposibilitatea vidmei
de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa; dacă se reţine existenţa altor vid de consimţământ ( de
exemplu, inducerea în eroare prin promisiunea de căsătorie), fapta nu este tipică.
u
:e
n BLACKBOX

lă 1. în privinţa constrângeriifizice, în doctrină (G. Fianduca, E. Musco, op. cit., p. 250-251) s-a arătat că
:a nu este necesar ca aceasta să fie o constrângere absolută ( vis atrox) şi că nu se impune analiza acesteia prin
); raportare !a limita minimă a violenţei necesare pentru lnfrângerea pudorii nai.urale a victimei ( vis grata
puel!is); astfo!, s-a apro;:;cim: că nu se impune o detel1Ilinare in abstracto a caracterului idoneu al actului
1- de constrângere, ci este necesar a fi efectuată o analiză pentru a determina dacrt violenta a fost idonee
in concreto pentru a înfrânge rezistenţa victimei, având î11 vedere condiţia fizică a acesteia ori contextul
comiterii faptei; nu prezintă relevanţă pentru reţinerea constrângeri[ fizice dacă actele de violenţă au lăsat
sau nu semne mareria1e pe corpul victimei sau dacă acestea s-au întins pe întreaga durată a violuiui.
Deopotrivă, în privinţa c·onstrângerii morale ( vis compulsiva) s-a considerat că trebuie evaluai:ă in
concreto capacitatea răului viitor şi injust cu care este ameninţată victima sau un terţ, de a înfrânge voinţa
victimei prin raportare la circumstanţele de loc şi timp î11 care are loc. Şi în acest caz, s-a arătat că nu este
necesar ca ameninţarea să dureze pe întreaga perioadă de realizare a actelor de executare a irrfracţîimii,
fiind suficient ca aceasta să existe în faza iniţială a comportamentului infracţional. Îe final trebuie precizat
.ea că actele de vioienţf. fizică exercitate asupra unor bunuri nu pc! fi considerare acte de constrângere fizică,
dar pot avea ~1atura unei ameninţări prin intermediul căreia se comite vîold;
lui 2„ î'n doctrină (V Dongoroz ş.a., in Expiicaţ:i !ll, p. 354) s-a apreciat cd „imposibilitatea de a se
apăra presupmie incapacitatea fizicâ de a opune rezistenţă făptuitorului ca·e încearcă sft aibă raport
sexuai cu ea. Această neputinţă fizică a vktimei se poate datora unei stări de oboseală extremă, unei
stări de boală, unei poziîii incomode în care a fost surprinsă ele. Imposibilitatea de a-şi exprima voinţa
presupune o stare psiho-fizioîogică care răpeşte persoanei de sex feminin posibilitatea de a-•şi da seama
de ceea ce se petrece cu ea sau de a--şi nrnniiesrn voinţa. Această stare estt: însoţită., de regută, de
tei incapacitatea fi.zică de a opune rezistenţă (de exemplu, în cazul unei stări de intoxicaţie cu alcool sau
m cu alte substanţe, în cazul somnului hipnotic, al unei stări de leşin, al unui somn adânc după o mare
oboseafi etc.), dar ea poate coexista Cl! capacitatea de autoapărare (de exemplu, cazul alienaţiei mintale,
ai demenţei sau al altor stări schizofrenice etc.)'";
ial
3. violul (în forma tip sau asimilată) cornis prin constrângere absoarbe legal ameninţarea (art. 206
C.pen.), precum şi infracţiunea de lovire ~au alte violen~e (mt. 193 C.pen..); deopotrivă, vioiul consumat
na
absoarbe legal actele de agresiune sexuală comise în aceeaşi împrejurare;
·ea
4. violul absoarbe natural infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205 C.pen.) pe
perioada necesară pentrn săvârşirea infracţiunii, sau actele de distrugere a îmbrăcămintei victimei
1ţe
realizate în contextul exercitării constrângerii prin violenţă;
za
129
 5. violul nu poate fi reţinut în concurs ideal cu infracţiunea de act sexual cu un minor, însă poate
exista un astfel de concurs între vioi şi comperea sexuală a minorului;
6. dacă este săvârşită o tentativă la infracţiunea de viol urmată de moartea praeterintenţionată a
victimei, se va aplica pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată prevăzută de 218 art.
alin. (4) C.pen. [a se vedea art. 36 alin. (3) C.pen.].

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Identificaţi diferenţele dintre infracţiunea de viol şi cea de şantaj.

2. Oferiţi două exemple în care violul poate fi reţinut în concurs cu lipsirea de libertate şi violarea de
domiciliu.
3. Se poate reţine comiterea infracţiunii de viol dacă la momentul întreţinerii raportului sexual unul
dintre parteneri nu are o reprezentare clară ca privire la consimţământul celuilalt?
4. Se va putea reţine comiterea infracţiunii de viol în sarcina brancardierului de la morgă care
întreţineun raport sexual cu unul dintre „cadavrele" aflate în cadrul acestei unităţi, dacă ulterior
se constată că cea cu care se întreţinuse raportul sexual nu era decedată, ci aflat în moarte clinică'>
5. Analizaţi relevanţa vârstei victimei pentru reţinerea comiterii infracţiunii de vioL
6. Identificaţi trei criterii din care rezultă absenţa consimţământului victimei la întreţinerea uo:.ii
raport sexual.

JURISPRUDENŢA

L Elemente de tipicitate. lnsrnn1/t cor:stată că elernentd central a! in:racţiun;i de vio! este reprezentat de întreţinere:c
raportului sexu.J. k absenţa Gonsimţământului persoanei vătămate sau în faţa unui refuz explicit de întreţinere a rapmiu[u:
,,exual exprimat de cătie pe,soana vătămată. În cazt.J unui refoz, aci.ele exercitate de către autor pentru btreţini;:rea rnportuh,.
sexual (mutarea victimei, dezbrăcarea acesteia etcJ sL:nt acte prin care voinţa acesteia în acest scr:s, exprimată în m1,<l
nemijlocit şi fără echivoc, este înfrântă de către inculpat şi care intră în (;adnil elementului material al infraqiunii de viol.
Acesta este cazul şi în situaţiile în care, cum este cazul i'n speţft, inculpatul nu aplică în mod direct lovituri victimei, ci prin
modalitatea de acţionare şi manipulare a corpului persoanei vătămate, reuşeşte să paralizeze orice rezistenţă fizică a persoane;
vătămate şi să realizeze raportui sexual în prezenţa unui refuz exprimat de către persoana vătămati:'.. (.,.) împrejurarea că
persoana viitămată a arătat o atitudine bint'voitoare şi amicaiă fo:ţă de acesta îu timp ce se afla îa Jocul sftu de muncă nu
înseamnă că mcuipatt1i avea dreptul de a întreţine relaW sexuale cu persoana vătărnată fără a lua în considerare existenta sa:1
inexistenţa consimţământului exprimai de aceasta din unnă. Aceasta din unnă păstreazil dreptul de a-şi exprima libertatea
sexuală după cum consideră necesar, putând în orice moment să refuze întreţinerea raporturilor sexuale, indiferent de timpul
petrecut anterior cu inculpatul. Refuzul în această sitmqie a fost exprimat clar de călre persoana vătămată., neexistând niciun
dubiu 5ub acest aspect (Jud. Sectorului o Bucureşti, ~t:cţia penală, sentinţa tlf. 332/2019, nepublicatăj.
2. Viol comis în condiţiile lipsei unei opoziţii fizice a victimei. Ne aflăm tot în prezenţa infracţiunii de viol şi
dacă victima, dându-şi seama, din circumstanţele concrete în care se găseşte, că orice opoziţie este inutilă, ba chiar ar
putea conduce ia agravarea situaţiei sale, nu opune nicio rezistenţă săvârşirii actului sexual; fiind însă necesar ca actul
sexual să se producă împotriva voinţei sale. ( ... ) Existenţa infracţillllii de viol nu depinde neapărat de exercitarea de
acte de violenţă fizică, violenţa putând fi şi de natură psihică. De altfel, actele de constrângere fizică pot fi reale şi pot fi
suficiente pemru a conduce Ia înfrângen~a voinţei victimei, chiar dacă intensitatea acestora este una mai redusă şi care
nu lasă astfel urme de lungă durată pe corpul acesteia, făcând astfel irnposibiiă constatarea lor la o examinare medical[,
 ulterioară. Ceea ce este important este contextul în care se săvârşesc. Lipsa consimţământului şi modalităţile concrete în
care victima este constrânsă ori se opune constrângerii trebuie apreciate, în primu! rând, avându-se în vedere persoana
victimei [vârstă, dezvoltare psihosomatică etc.], împrejurările în care s-a comis infracţiunea şi persoana infractorului în
relaţie cu victima (Trib. Bucureşti, secţia I penală, sentinţa nr. 232 din 25 martie 2013, nepublicată).

3. Dovada constrângerii morale. 3.1. Deşi în practică poate fi uneori dificil să se demonstreze constrângerea în absenţa
probe( . ,directe" a violului, cum ar fi urmele de violenţă sau martorii direcţi, autorităţile trebuie totuşi să verifice toate
!aptele şi să prommţe o decizie bazată pe evaluarea tuturor circumstanţelor specifice. Pentru reţinerea infracţiunii de viol
r,u este necesară dovedirea unor acte de constrângere nzică, ci este suficienta şi constrz.ngerea morală, existenţa unei forme
de cons(Tângere fiind dovedită în cauză, persoana vătămată manifestând teamă faţă de inculpat, aspect relatat martorilor
audiaţi în cauză. Teama inspirată de inculpat a fost şi motivul pentru care minora nu şi--a am;nţat părinţii de cele întâmplate,
ci a preferat să spună W1e.i colege de clasă (C.A. Bucureşti, secţia a ll-a penală, decizia nr. !788/A din 14 decembrie 2017).
3.2. Inculpatul a întreţinut un raport sexual cu partea vătămată după ce în prealabil şi-a construit un mijloc prin care să
0 poati'i ameninţa pe aceasta cu prezentarea către părinţii victimei a unei fapte reprobabile comise de persoana vătămată,
respectiv faptul că aceasta întreţinuse un raport sexual cu martorul B. Ameninţarea pe care inculp<1.tul i-a adresat--o
persoanei vătămate constă în dezvăluirea unei fapte de natură a compromite persoana ameninţată in ochii familiei sale
şi in viziunea comunităţii extrem de restrânse din care aceasta şi familia sa făceau parte. Acţiunile inculpatului menite a
ml lnfrânge rezistenţa persoanei vătămate şi a crea aparenţa unui act sexual consimţit de ambele persoane au creat o stare
de temere vir:timei, presiunea psihici't exercitată asupra acesteia punând-o în fa 1a altema:.iveî de a satisface pretenţiile
ire exnrirnatc de inculp,;t ori de a suporta consecinţele rnorale de csre a fosl avizata. Aceasta temere R v ctimei este cu
atât mai mult expiicabilă cu cât aceasta avea o vârstă extrem de fragedă la data comiterii faptei, care nu îi pennitea a
ior
aprecia în mod core~,punziitor gravitatea ameninţării la care fusese supusă. De asemenea, gravitatea acestei ameninţări a
fost augmentată în conştiinţa victimei de situaţia în care s-ar ti găsit atât ea, cât şi familia sa, daci\ membrii comunităţi,
,jin care taceau parte ar fi aflat despre fapta sa. Doctrina şi jurisprndenţa acceptă fără dubin noţiunea de constrângere
implicită a victimei infracţiunii de vioL acest tip de constrângere reaiizându-se de autoru! infracţiunii prin abuzarea de
situa(ia in care st: afla victin:a. situaţie care o pune in imposibilitatea de a se apăra împotriva agresiunii sexuale ori de
a-şi expr;ma voinţa ei în legătură cu actul sexuaL Pentru motivele expuse anterior, Curtea consideră că în speţa de faţă a
exiswt o constrângere morală a persoanei vătămate la întreţinerea unui rapmi scxuai cu inculpatul (C.A. Bucureşti, secţia
a Ii-a penc1lă, decizia nr. 63 ! din 27 apriiie 20 J5. în A. lugan, C.pen. adnotac).
4. Vfol în formă continuată. Eroare" Actul sexual, rămas în forma tentativei, săvârşit prin constrângerea vdimei
care n11 a împlinit vârsta de lS ani, urrr;at de comiterea unui al doilea act sexual consurr~at, prin c:)r:strâr,gerea acckiaşi
vic1ime şi în r:;aliz:u-ea aceleiaşi rezolu;ii infracţionale, constitui,~ infractiunea de viol în fonnă continuată. În cazul în
1.;:1tt;. 'i;1 scopi,! săvirşini infractiuniî de vioi, victima mmoră a fost lipsită de libertat,; de mai :nul:,c: pernoam, î:mpreuni'l,

tod fiind suousli unor sufofi,,ţe pe durata lipsirii de iibataw, prin exc;-c-i.area un;:;:- acte de vioienţă fi.1:ică repetate, ,,Lt,1t
iol întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal afiatii 1n concurs i:U infracţiunea de
vioL Dacă inculpatul a săvârşit inh acţiunea de viol asupra victimei care nu a 'im plinit viîrsta de 15 ani, pe care o cunoşte'.:!
şi ale ;;ăr(•i trăsăruri somatice erau cele norma1e pentru un copil :mb 15 ani, nu sun! incidente dispoziţiile referitoare la
că eroarea de fi1pl secundară (1.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1148/2009).
nt!
5. Viol în formă agravată, comis de două sau mai multe persoane împreună. Acostarea şi ameninţarea mai
tea multor femei de că1re 4 inculpaţi, dup5 care fiecare a dus câte o femeie pe câmp săvârşind violul în locuri apropiate, dar
pul separate, constituie infracţiunea de viol săvârşită de mai multe persoane î'mpreună, iar nu cea de viol în fornrn de bază
iun (C.S.J ., secţia penală, decizia nr. 1955/ i 995).
6. Viol. Subiect pasiv minor. Există viol agravat dacă victima avea vârsta de 9 ani, chiar dacă nu s-a foîosit violenţa;
I şi în acest caz, nu se poate presupune că victima şi-·a exprimat în mod liber voinţa consimţind [a raport sexual (Trib.
· ar Bucureşti, secţia penală, decizia nr. 169/ ! 982).

:tui 7. Tentativă la viol. În compunerea elementului material al tentativei de viol intră toate actele de executare
dt premergătoare raportului sexual cu victima, ori de câte ori activitatea infracţională a fost oprită inainte de consumarea
,t fi acestui raport. Limita superioară a tentativei de viPJ o constituie întrernperea acţill1lii de executare înainte de realizarea
are rapmiuîui sexual, iar dacă această !imită a fost depăşită, există infracţiunea de viol în formă consumată (C.A. Bucureşti,
aiă secţia penală, decizia nr. l '12/1999).
 AGRESIUNEA SEXUALĂ

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Actul de nalură sexuală, altul decât cele prevăzute fn art. 2 I 8 C.pen. (viol), săvârşit prin constrângere,
punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi expri.ma voinţa ori profitând de această stare fom1a de baz;î
r . ~. 9 am.\,
lart.LL 1· 11 ) L.pen-r
~ l
Această infra:~iiune vine să .::omplctczc sfera sancţionării penale a atacuri Im îndreptate împotriva libertăţI;.
sexuale prin încriminare şi a agresiunilor sexuale care nu presupun realizare<, unui act de penetrare.
Se observă că legiuitorul a optat pentrn o sancţionare mai blândă a acestor acte cu conotaţie sexuală care
reprezintă în esenţă atentate grave ia pudoarea victimei, deşi sunt incriminate aceleaşi elemente de agravare
ca şi în cazul violului.

li. STRUCTURA INFRACŢIUN[I EXPLICAŢ[]

A. Obiect

1..Juridic 2. Material
t t
a. principal: libertatea şi inviolabilitatea vieţii
sexuale
a persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu aceasta; corpul persoanei in viaţă.
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la integritatea
fizică sau psihică a persoanei.

132 ··-·~-·----··--·-·------------------------
 B. Subiect

1. Activ
a. nemijlocit: orice persoană fizică (minoră sau majoră) cu capacitate penală;
b. este posibilă instigarea şi complicitatea anterioară;
c. coautoratul, complicitatea concomitentă variantă agravată.

2. Pasiv
a. orice persoană fizică în viaţă, indiferent de sex; aceasta poate fi sau nu conştîentă la momentui
comiterii faptei;
b. existenţa consimţământului subiectului pasiv nu constituie o cauză justificativă, chiar dacă sunt
îndeplinite cerinţele art. 22 C.pen., ci o cauză care îniătură tipicitatea obiectivă afaptei;
c. pluralitatea de subiecti pasivi atrage, în principiu, reţinerea unui concurs de infracţiuni, îar nu
reţinerea unei variante agravate a infracţiunii; nu este exclusă comiterea infracţiunii în forma
unităţiI legale a infraqiunli continuate.

C. Latura obiectivă

1. Element material
► întreţinerea unui act de natură sexuală realizat cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex,
altul decât cel care constituie elementu] material al violului: astfol, agresiunea sexuală se V,i
comite prin acre sau practici sexuale care nu presupun o penetrare cu caracter sexual sau prin
orice alte acte de penetrare orală care nu sunt realizate cu sexul, dar care au caracter sexual;
~ fapta se comite doar prinlr-o acţiune, nu printr-o omisiune;
► întreţinerea unui act de natură sexuală presupune existenţa unui contact fizic de naturii sexuală
ce nu implică penetrarea, dar nici localizarea excluzivâ asupra organului sexual impus
suniectului pc:.siv, nerîind SLtficicnte simplele acte de exhibiţionism sexual aie făptuitorului.
Cerinţe esenţiale:

l. acteie de natură sexuală să nu implice existenţa unei penetrări cu caracter sexual;

► ca exepţie, anumite acte de penetrare crală realizate fără folosirea sexului pot avea natura
unei agresiuni sexuale ( de exemplu, constrângerea victimei să simuleze un act sexual oral
prin utilizarea unor jucării erotice);
2. actul de natură sexuaiă să aibă loc:
a. prin constrângere ffa:ică sau psihică (ameninţare)]; constrângerea fizică sau psihică
trehuie să fie efectivâ, anterioară sau Nmcomitentli agresiunii sexuale;
b. prin punerea în imposibilitate a victimei ele a se apăra ori de a-ş1 exprima voinţa;
c. profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa (prezumţie
relativă de inexisteniă a consimţământului).

2. Urmarea imediată
► încălcarea libertăţii victimei de a decide cu privire la întreţinerea unui act de natură sexuală.

133
 Agresîunea sexuală

3. Legătura de cauzalitate
a. rezultă,
în principiu, din materialitatea faptei;
b. la formele agravate comise cu praeterintenţie trebuie dovedită [art. 219 alin. (2) lit. e) şi alin. (3) C.pen.].

n. Latura subiectivă
► intenţia directă;
► nu prezintă importanţă în cazul formei tip sau al celei asimilate mobilul sau scopul cu care a fo;t
săvârşită
fapta;
► comiterea faptei în scopul producerii de materiale pornografice constituie variantă agravată a
infracţiunii.

E: Variante agraYate (ale formei iip sau asimilate)

1. agresiunea sexuală comisă asupra unei persoane care se aftă în îngrijirea, ocrotirea, educarea,
paza sau tratamentul făptuitorului [art. 219 alin. (2) lit. a) C.pen.];
► îngrţj irea: persoaneîe care se ocupă de îngrijirea victimei, indiferent de forma în care sunt angajatt.::
► ocrotirea: tutorele, curatorul, părintele natural sau cel care a adoptat victima;
► educarea; profesor;
► paza: persoanele care au atribuţia de a asigura paza celor privaţi de libertate în executarea une;
pedepse, a unei măsuri educative privative de libertate sau a unei măsuri de siguranţă privative
de libertate;
► tratamentu!: doctor, asistent medical, terapeut e1c.;

2. agresiunea sexuală comisă de către un membru de familie sau de către o persoană care convieţuieştt­
cu victima [art. 2! 9 alin. (2) Jit. b) C.pen.];
► ca urmare a acesrei mod[ficări legislative (Legea m: 2171202()), potrivit Codului penai. agresiunea
sexuală con1isâ aS'.U[)ra soţului_) i'ntre -verii JJrimcr( a,su,pra rnătuşii ori ele elitre 1111 unchi va con,stitui
varianta agravată a infracjiunii;
► calitatea specială dată de relaţia dintre autor şi victimă reprezintă o circumstanţa persona!ă de
individualizare;

3. agresiunea sexuală comisă asupra unui minor lm·t. 219 alin. (2) lit. c) C.pen.j;
► calitatea de minor a victimei constituie o circumstanţă personală de individualizare;
► făptuitorul trebuie să fi cunoscut la momentul săvârşirii infracţiunii că victima nu a împlinit
vârsta de 18 ani;
► dacă v1ctima şi-a exprimat un consimţământ la actele sexuale care, din cauza vârstei, nu poate fi
considerat valabil, se va reţine agn:siunea sexuală, iar nu corupţia sexuală;
► eroarea cu privire la vârsla victimei conduce la înlăturarea agravantei:

4. agresiunea sexuală comisă în scopul producerii de materiale pornografice [art. 219 alin. (2) lit. d)
C.pen.];
► agravanta priveşte scopul comiterii faptei, nefiind necesar ca materialele să f, fost produse
efectiv;

. - -134
- - - - - - - - - - - - - - - - - ·-----···--····---·
 ► materialele pornografice sunt obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate,
embleme, publicaţii, filme, înregistrări video şi audio, spoturi publicitare, programe şi aplicaţii
tl.J. informatice, piese muzicale, precum şi orice alte forme de exprimare care prezintă explicit sau
sugerează o activitate sexuală [art. 2 alin. (3) din Legea nr. 196/2003];
► producerea de materiale pornogrqfice cu minori în care sunt redate scenele agresiunii sexuale
va conduce la reţinerea în concurs a acestei infracţiuni cu infracţiunea de pornografie infantilă;
► prin materiaie pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor ori o
persoană majoră drept un minor, având un comportament sexual explicit sau care, deşi na prezintă.
. c• o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament, precum
Oo\
şi orice reprezentare a organelor genitale ale unui copil cu scop sexual [art. 374 alin. ( 4) C.pen.];

5. agresiunea sexuală care a avut ca urmare praeterintenţionată o vătămare corporală sau a plls În
pericol viaţa victimei în orice alt mod [art. 219 alin. (2) lit. e) C.pen.];
► urmarea imediată: o infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care
au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale; un prejudiciu estetic
grav şi pcrm,meot; avortul; punerea în primt;jdie a vieţii persoanei;
ea, ► completarea acestei variante agravate prin Legea m: 217/2020 este redundantâ fn condiţiile fn
care o astfel de urmare praeterintenţionată era stipulată deja de art. 194 alin. (f) fit. e) C.pen.:

6. agresiunea sexuală săvârşită de două sau mai multe persoane împreună [art. 219 alin. (2) lit. t)
C.pen.J;
► făptuitoriiau calitatea de coautori, autori succesivi ai faptei sau complici concomitenţi;
► nu se poate reţine circumstanţa agravantă legală a săvârşirii faptei de trei sau r:iai multe persoane
1ve
împreună, prevăzută de art. 77 lit. a) C.pen.;
► este o circumstanfu reală;

şte
7. agresiunea sexuală care a fost l~omisă faţă de un minor <:are se afla în îngrijirea~ o<;rotirea,
educarea, paza sau tratamentul făptuitorului, de către un membru de famiiie sau de către o penioan:'i
care convieţuieşte cu victima, în scopu! producerii de materiale pornografice, can~ a }WUt ca urmare
vătămarea corpora~ă sau a pus în pericol viaţa victimei minore în orice alt mod sau de către o per'ioană
tui
care a mai comis anterior o infracţiune contra libertării şi integrităţii sexuale asupra unui minor, o
infracţiune de pornografie infantilă sau proxenetism asupra unui minor [art. 219 alin. ) C..pen. J;
de
► explicaţiile formulate la viol sunt valabile şi în acest caz;

8. agresiunea ~exuală care a avut ca urmare moartea victimei \arL 219 alin. (3) Cpcn.];
► moartea vîctimei se produce praeterintenţionat.

nit

.:di

d)

1se
Agresiunea sexuală

F. Forme

1. Acte
2. Tentativă 3. Consumare
t
pregătitoare

t
a. idonee imperfectă; este
posibilă şi incriminată;
b. idonee perfectă: nu
posibile,
este posibilă;
dar neincri-
c. cauza de nepedepsire:
minate.
numai desistarea, nu
şi împiedicarea proda-
cerii rezultatuiui.
•
a. faptă consumată: în momentul întreţinerii actelor
de natură sexuală prin constrângere, punere în impo-
sibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa
ori profitând de aceastit stare; pentru consumarea
infracţiunii este necesar să fie comise ambele acţiuni
din structura infracţiunii complexe;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă cominuată,
epuizându--se după efectuarea ultimului act de executare
(unitate legală); dacă um1ările activităţii infracţionale
se preiungesc în timp fără intervenţia făptuitoruiui,
fapta capătă caracterul unei infracţiuniprogrerive ce se
epuizează la momentul producerii rezultatului mai grav.

G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate

1. acţiunea penalăse pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate dacă infracţiunea este
comisă în forma de bază;
2. răspunderea penalz este înlăturată numai prin retngerea plângerii prealabile, nu şi prin împăcarea părţilor:
3. pmrivit art. 157 ali.n. (5) C.pen., dacă persoana vătămată a decedat înaime de expirarea termeau!ui
prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acţiunea pena.lă poate fi pusă în mişcare din oficiu. ,4
NlJ FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ(.,.) fapta este tipict( mtmai dacă se reţine caracterul
irezistibil al constrângerii, deoarece legea nu impune victimei aceleaşi srnndarde ca făptuitorului ce
invocă cauza de neimputabilitate a constrângerii fizice/morale .

.,.
BLACKBOX

1. infracţiunea de agresiune sexuală comisă prin constrângere absoarbe legal ameninţarea (art. 206
C.pen.), precum şi infracţiunea de lovire s:.iu alte violenţe (art. 193 C.pen.);
2. infracţiunea de agresiune sexuală absoarbe natural infracţiunea de lipsire de libertate în mod
ilegal (art. 205 C.pen.) pe perioada necesară pentru săvârşirea infracţiunii, sau actele de distrugere a
îmbrăcămintei victimei realizate in contextul exercitării constrângerii prin violenţă;

3. agresiunea sex:1ală nu poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de act sexual ca un minor, însă
poate exista un astfel de concurs între infracţiunea de agresiune sexuală şi coruperea sexuală a minorului;
4. dacă în aceeaşi împrejurare şi asupra aceleiaşi victime au fost săvârşite atât acte de agresiune sexuală.,
cât şi acte specifice infracţiunii de viol (consumat), fapta constituie viol, iar nu un concurs intre viol şi
 agresiune sexuală, operând o absorbţie legală; dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau unnate
de o tentativă la viol, se va reţine existenţa unui concurs între agresitmea sexuală şi tentativa la viol, această
din urmă formă a violului neabsorbind legal sau natural agresiunea sexuală care în cele mai multe cazuri
prezintă o periculozitate socială mai ridicată decât tentativa la viol şi tm regim sancţionator mai sever;
5. actele de natură sexuală
comise de făptuitor cu privire la propriu! corp ori asupra corpului unui
animal nu constituie fapte tipice de agresiune sexuală, putând fi însă reţinută comiterea infracţiunii de
ultraj contra bunelor moravuri;
6. dacă
este săvârşită o tentativă la infracţiunea de agresiune sexuală unnată de moartea praeterinten-
ţionată a victimei, se va aplica pedeapsa prevăzută. de lege pentru infracţiunea c.onsumată prevăzută de
l
art. 219 alin. (3) C.pen. [a se vedea art. 36 a1in. (3) C.pen.]; acelaşi mecanism de stabilire a pedepsei
l
tn;:buie avut în vedere şi pentru ipoteza în care tentativa la agresiunea sexuală a avut ca urmare vătămarea
corporală a victimei, urmând a fi aplicabil şi pentru acest caz art. 36 alin. (3) Cpen.;
7. în cazul în care agresim1ea sexuală este comisii asupra unui minor, termenul de prescripţie a răspunderii
penale începe să curgă de la dam la care acesta a devenit major; dacă minorul a decedat ( dar nu ca urrnare
prneterintenţionati\ a 3t:,,resiunii sexuak) înainte de împlinirea :majoratului, tennenul de prescriotie ;:;,
răspunderii penaie începe să curgă de la data decesului.

SUBIECTE RECAP[TU LATIVE

l. Evidenţiaţi asemănările dintre agresiunea sexuală şi viol.

2. Poate fi reţinutăcomiterea agresiunii sexuak în lipsa unui contact fizic, material intre făptuito:: ş1
victimă? Dar în lipsa atingerii zonei pubiene?
r: 3. Fetişismu.! sau nimfoma::iia pot fi considerate acte de agresiune sexua!if7

,JURISPRUDENŢĂ
,,.';
Lh 1. Acte de natură sexuaîă. Prin :ntroducerea sintagme; ,,act de ;iaturâ sexuată'" ~i din,\11a1ea u1tcnoari:i 11 aclcior v;-
intră in sfera laturii ob1ect1ve a mfractiunii de viol, iegiuitoml a urmărit protejarea libertăţii sexuak a victimei 'irnpo1riva
oricăror aite forme de agresiune, neiî ind necesar pentru a se putea reţine bcadrarea prev[,zută de an. 219 C .pen., ca act<d
d:: narur2. sexuală să fie comis cu sexul sau asupra sexul!1i, atât rimp cât prin ace~ta s--a ~Tn,ărit obţinerea urn:i satisfacţi;
sexuale. fiind în acelaşi timp lezată libertatea victimei, constrânsă la o conduilă c«re poate fi caiit:cafft drept sexuală.
Or.i. luarea 1n braţe a celor două minore în vârstă de 7 ani, pipăirea, mângâierea acestora, chiaî dacă nu în zonele intime,
um,ată de constrângerea acestora şi sărutan:a lor prin introducerea limbii inc-1.:lpa,:1lui, în mod repetat, în cavitatea buca1ft,
int:zuneşte elementele constitutive ale infraqiunii de agresiune sexuală (C.A. Cluj, secţia penală, deci;,ja nr. 44312016).

2. Acte de agresiune sexuală. 2.1. Determinarea minorului de l O ani să-l masturbeze pi:: incu]pat şi să-l lingă
pc penis reprezintă act de natură sexuală. altul dedi1 cel prevăzut de art 2 ! 8 C pcn., şi rc2Jize2ză latt,ra ohiectivă a
tnfracţiunii prevrizute de art. 2; 9 alin. (. ), a\in. (2) iit. c) C.pen. (t.C.C.J ., âedzia nr. 17 53/20 i 4 ). 2.2. !uculpatul a luat-o 'in
braţe pe persoana vătămată şi a pipăit-o pe sani, i-a introdus mâna în chiloţi şi i-a atins timp de 2-3 minute organele genitale,
după care şi-a scos penisul aflat în erecţie şi i l-a arătai (C.A Bra:;;ov, secţia penală, decizia nr. 345/2016). 2.3. Inculpatul
le-a sărutat în zona intimă pe cele două persoane vătămate, iar pe una dintre acestea a cras-•o de mai multe ori de părţile
intime, acţionând astfel asupra organelor sexuale ale persoanelor vătămate prin comiterea de acte de natură sexuală :n
sensul arr. 219 aîin. (i) C.pen. (C.A. Galaţi, secţia penală, decizia nr. 642/20! 6). 2.4. Fapta inculpatuiui care, după ce a
observat-o pe persoana vătămată, s-a apropiat de aceasta şi a prins-o cu mâna de fesa stângă, stra.ngâ.nd-•o ele această z:)nă
corporală, întruneşte elementele constitutive 2.le infracţiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. ( l) C .pen.
(Jud. sectorului 6, secţia pe,1ală, sentinţa m. 202/2019, nepublicrită).
 ACTUL SEXUAL CU UN MINOR

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Fapta constând în raportul sexual, actul sexual oral sau ar1al, precum şi orice alte acte de penetrare vaginal§
sau anală comise cu un minor cu vârsta între 14 şi 16 ani [art. 220 alin. (I) C.pen.].
Deşî minorul consimte la întreţinerea actelor de penetrare sexuală, legea incrin.1~neaz2. comiterea acestor acte.
anihilând valoarea consimţământului mborului fie din cauza lipsei de discernământ a acestui, fa a incapacităt,1
acestuia de a-şi manifesta libertatea sexuală. În doctriaă (G. Fiandaca, E. Musco, op. cit, p. 257) s-a mai arătat
chiar că obiectul protecţiei depăşeşte sfera libertăţii sexuale, fiind protejată deopotrivă şi integritatea fizico-psihkâ
a miaorului cu referire la sfera sexuală, In perspectiva unei dezvoltări sănătoase şi notmale a propriei sextia!ităţ:.
Astfel, pentru înţelegerea acestei infracţiuni trebuie deter1ninate vârsta şi circumstanţele în î"ur.cţie de care
se poate considera că făptuitorul se face vinovat de întreţinerea unor acte de penetrare sexuală CE un minor.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A.Obiect.

1. Juridic 2. Material

t t
iibe11atea vieţii sexuale a minorului şi telaţiiie corpul minorului.
sociale în legătură cu aceasta.
138
 .B. Subiect

1. Activ
a. nemijlocit: orice persoană fizică (minoră. sau majoră) cu capacitate penală;
b. autorul nu poate fi decât un major în cazul variantei agravate prevăzute de art. 220 alin. (3)
C.pen.; în ipotezele prevăzute de art. 220 alin. (3) lit. a) şi b) C.pen., autorul trebuie să aibă şi vreuna
dintre următoarele calităţi: membru de familie, tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic
curariJ, profesor sau educator al rninorului ori persoană care a abuzat de poziţia sa recunoscută de
încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca
urmare a unui handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei situaţii de dependenţă, a unei stări de
incapacitatefizică sau psihică ori altei cauze;
c. în cazul variantelor agravante prevăzute de art. 220 alin. (4) lit. a), b) şie) C.pen., respectiv de
art. 220 alin. (5) liL a), b) şie) C.pen., autorul este calificat: un major, un membru de familie
sau de o persoană care convieţuieşte cu acesta, tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic
curant, profesor sau educator al minorului ori persoanz, care a abuzat de poziţia sa recunoscută
de încredere sau de autoritate asupra minorului, ori de situa/ia vădit vulnembilâ a .acestuic:,
datorată unui handicap psihic sau fizic, unei situaţii de dependenţâ. unei stări de incapacitate
fizică sau psihică ori altei cauze;
d. participaţia penală (proprie sau improprie) este posibilă în toate fom1ele (coautorat instigare,
complicitate);
► având în vedere dispoziţiile art. 222 1 C.pen., introdus prin Legea nr. 2 l 7 /2020, coautoratul
şi complicitatea concomitemă atrag reţinerea variantei agravate a infracţiunii;
► chiar dacă minorul a fost cel care i-a deterrninat pe autor să comită actul sexual, subiectul
pasiv al infracţiunii nu poate fi considerat participaEt la comiterea infraqianii vevă.zute
1lă
de art. 220 C.pen.

2. Pasiv
:te.
a. la varianta tip: mmorul cu vârsta intre 14 şi 16 ani în cazul formei tip, respectiv un minor cu
vârsta sub 14 aniîn cazui primei variante agravate care îşi poate exprim;-i valabil con::::ia11.f,rnântul
la intreţinerea
unui act sexua~;
►
la varianta agravată prevăzută de art. 220 alin. O) Cpen., subiect pasiv este numai un
minor cu vârsla fnn·e 16 şi 18 uni;
► la varianta agravată prevăzută de art. 220 alin. (4) C.pen., subiect pasiv este numai un
ir.
minor cu vârsta între 14 şi 16 ani;
► în cazul variantei agravate prevăzute de art. 220 alin. (5) C.pen., subîect pasiv este nwnai
un minor care m, a împlinit vârsta de 14 ani;
►· subiectul pasiY este un membru de fami]i(; în ipoteza variantelor agravate prevăzute de
art. 220 alin. (3) iit. a), alin. (4) lit. a) şi alin. (5) lit. a) C.pen.;
b. existenţa consimţământului subiectului pasiv minor (necăsătorit) nu constituie o c::n.:ză justifica--
tivă, chiar dacă sunt îndeplinite cerinţele art. 22 C.pen.;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage, îrr principiu, reţinerea unui s.:oncurs de infracţiuni, iar nu
reţinerea unei variante agravate a infracţiunii; nu este exclusă comiterea infracţiunii în furm2
unităţii legale a infracţiunii continuate.
 Actul sexual cu un minor

C. Latura obiectivă

1, Element materia!
a. raportul sexual;
b. actul sexual oral sau anal;
c. orice alte acte de penetrare vaginală sau anală cu caracter sexual, întreţinute liber consimţit cu
un minor cu vârsta fntre 14 şi 16 ani, de sex diferit sau de aceiaşi sex.
► Fapta se comite doar printr-o acţiune, nu printr-o omisiune.
► actul sexual este liber consimţit de ambele persoane; consimţământul poate fi explicit sau
implicit, însă trebuie să fie neechivoc şi valabil exprimat.
2. Urmarea imediată
► starea de pericol rezultată din încălcarea libertăţii sexuale a minorului.
3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

D. Latura· subiectîv.ă

► intenţia directă;
► este necesar ca făptuitoml să fi ştiut că minorul nu împlinise vârsta de 16 ani, chi:1r dacă nu
cunoştea precis vârsta acestuia;
► nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşi:ă
fapta, cu excepţia situaţiei ÎP. care fapta a fost săvârşită în scopui produce6i de materiale
pornografice, când se va reţine forma agravată.

E. Variante agravate

1. raport sexual, act sexual oral sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală sau anală
comis cu un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani lart. 220 alin. (2) C.pen.];
► subiectul pasiv este un minor (indiferent de sex) care nu împlinise vârsta de 14 ani;
► făptuitorul trebuie să ştie sau să îşi dea seama că actul sexual este întreţinut cu u.n mir;or care nu
a împiinit vârsta de 14 ani;
► este necesar ca făptuitorul să nu aibă vreuna dintre calităţile prevăzute de art. 220 alin, (5) Iii. a}
b), e) C.pen.;
► poate fi reţinută în concurs ideal c11 înfracţiunea de corupere sexuală a minorilor;

2. raport sexual, act sexual oral sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală sau anală
comis de un major cu un minor cu vârsta între 16 şi 18 ani, când minorul este membru de familie al
majorului [art. 220 alin. (3) 1it. a) C.pen.];
► subiectul pasiv este un minor (indiferent de sex) cu vârsta cuprinsă între 16 (inclusiv) şi 18 ani
(înainte de ziua în care devine major);
► autor este majorul (indit~rent de sex) care are şi calitatea de membrn de familie al minorului
(art. 177 C.pen.);
140
•,,.,.v--~_..;"•...-•------------------
 ► făptuitorul trebuie să ştie sau să îşi dea seama că actul sexual este întreţinut cu un minor care
a împlinit vârsta de 16 ani ( chiar dacă nu cunoaşte precis vârsta minorului) şi că acesta are
calitatea de membru de familie;
► fapta nu este antijuridică dacă minorul a încheiat în mod legal o căsătorie cu făptuitorul;

3. raport sexual, act sexual oral sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală sau anală
comis de un major cu un minor cu vârsta între 16 şi 18 ani, când minorul se aftă în îngrijirea, ocrotirea,
cu educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere
sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui
handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei situaţii de dependenţă, unei stări de incapacitate fizică sau
,au psihică ori altei cauze [art. 220 alin. (3) lit. b) C.pen.];
► autor este majornl (indiferent de sex);
► îngrijirea: persoanele care se ocupă de îngrijirea victimei, indiferent de fonna în care sunt angajate;
► ocrotirea: tutorele, cmatorul, părintele natural sau cel care a adoptat victima;
► educarea: profesor;
► paza: persoanele care au atribuţia de a asigura paza celor pnvaţi de libertate în executarea unei
pedep!:>e, a unei măsuri educative privative de libertate sau a unei. mă.suri de siguranţă privative
de libertate;
► tratamentul: doctor, asistent medical, terapeut etc,;
► poate fi autor şi o persoanâ m(ljoră care:
i) a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului;
ii) a abuzat de situaţia deosebit de vulnerabilă a minorului, ca urmare a t:n.1i handicap psihk
nu
sau fizic ori ca urmare a unei situaţii de dependenţă, unei stări de incapacitate fizică sau
psihică ori altei cauze;
;ită
► se va reţir:e această formă agravată şi în cazu! iu care numai comp1iceic sau instigatorul are
calităţile enumerate mai sus;

4, raport sexual, act sexua! oral sau anal~ respectiv oricare act de penetrare vaginală sau anală
comis de un major cu un minor cu vârst:i între 16 şi 18 ani, dacă fapta a pus Îii pericol "iaţa minorului
[art 22() alin. (3) lit. c) C..pen.];
► autor estl' majorul (indiferent de sex);
► în umia realizării actelor de penetrare sexuală a victimei minore, se produce din cdpă punerea
în primejdie a vieţii aces1.eia;
.► dacă în urma actelor sexuale are ioc decesul victimei, se va reţine concursul intre infracţiunea
nu de aci sexuai cu un minor şi cca de loviri sau vătămări cauzatoare de rnoarte sau, după caz, de
uci.dere din culpă;
a), ► absoarbe infracţiunea de vătămare corporală doar în ceea ce priveşte unnarea prevăzută de
art 194 alin. ( l) lit. e) C.pen. (punerea în primejdie a viefii pc:rsoanei);

5. raport sexual. act sexuai oral sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală sau anală
ală comis de un major cu un minor cu vârsta între 16 şi 18 ani, săvârşit în scopul producerii de materiale
, al /_ ,. "· "'''O
Pornografice rarr ,,:.,,,:., lhi. 13··1'+
a1:,.,d")
\~) h. '-'• PP"
_ r~ ...,u. )·,
► autor este majorul (indiferent de sex);
ani ► nu este necesar ca materialele pornografice să fi fost produse efectiv, fiind suficient ca fapta să
fie săvârşită în scopul producerii lor;
tlu, ► în cazul în care sunt produse şi materia.le pornografice, infracţiunea de act sexual cu un minor se
va reţine în concurs cu infracţiunea de pornografie infantilă;
 Actul sexual cu un minor

► prin materiale pornogrqfice cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor ori 0
persoană majoră drept un minor, având un comportament sexual explicit, sau care, deşi nu prezintă
o persoană reală, simulează, în mod credibil, lli7 minor având un astfel de comportament, precum
şi orice reprezentare a organelor genitale ale unui copil, cu scop sexual [art. 374 alin. (4) C.pen-1:

6. raport sexual, act sexual oral sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală sau anală
comis c11 un minor cu vârsta între 14 şi 16 ani şi care este membru de familie al făptuitorului ori care
convieţuieşte cu acesta [art. 220 alin. (4) lit. a) C.pen.];
► subiectul pasiv este un minor (indiferent de sex) care a împlinit vârsta de 14 ani, însă nu a ajuns
la vârsta de 16 ani;
► este necesar ca făptuitorul să fi ştiut sau să îşi fi putut da seama că victima nu implinise vâr:,ta
de 16 ani, chiar dacă nu cunoaşte precis vârsta acestuia, însă avea date că are cel puţin 14 ani:
deopotrivă, făptuitorul trebuie să fi avut reprezentarea calităţii de membru de familie a minorului
ori a raporturilor de convieţuire;

7. raport sexual, act sexual oral sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală sau anală comis cu
un minor cu vârsta între 14 şi 16 ani şi care se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului sau dacă făptuitoru! a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra
minorului ori de situaţia vădit vulnerabilă a acestuia, cauzată unui handicap psihic sau fizic, unei situaţii de
dependenţă, unei stări de incapacitatefizică sau psihică ori altei cauze [art. 220 alin. (4) lit. b) C.pen. ];
► subiectul pasiv este un minor (indiferent de sex) care a împlinit vârsta de 14 ani, însă nu a ajun~
la vârsta de 16 ani;
► nu prezintă importanţă vârsta făptuitomlui (major sau minor);
► încrederea pe care minorul o are în făp:dtor trebuie să îi ofere acestuia din unnă un ascendent
asupra minorului;
► raporturile de autoritate pot îmbrăcă orice fonnă, făptuitorul plasâ;1du-se într-o postură din car,~
poate controla, sancţiona sau recompensa minorul;

8. raport sexual, act sexual oral sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală sau analii
comis cu un minor cu vârsta între 14 şi 16 ani dacă fapta a pus în pericol viaţa minorului [art. 220
alin. (4) lit. c) Cper:.];
► subiectu] pasiv este un minor (indiferent de sex) care a împlinit vâ:·sta de 14 ani, însă nu a ajuns
la vârsta de l6 ani;
.► nu prezintă importanţă vârst<1 făptuitorului;
► în urma realizării actelor de penetrare sexuaiă a victimei minore se produce din culpă punerea
în primejdie a vieţii acesteia;
► dacă în urma actelor sexuale are loc decesul victimei, se va reţine concursul între infracţiunea
de act sexual cu un minor şi cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte sau, după caz, de
ucidere din culpă;
► absoarbe infracţiunea de vătămare corporală doar în ceea ce priveşte urmarea prevăzută de
art. 194 alin. ( l) lit. e) C.pen. (punerea fn primejdie a vieJii persoanei);

9. raport sexual, act sexual oral sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală sau anală
comis cu un minor cu vârsta între 14 şi 16 ani, în scopul producerii de materiale pornografice [art. 220
alin. (4) lit. d) C.pen.]:
► subiectul pasiv este un minor (indiferent de sex) care a împlinit vârsta de 14 ani, însă nu a ajuns
la vârsta de 16 ani;
142
lO ► nu prezintă importanţă vârsta faptuitorului;
1tă ► nu este necesar ca materialele pornografice să fi fost produse efectiv, fiind suficient ca fapta să
nn fie săvârşită în scopul producerii lor;
.]: ► în cazul în care sunt produse şi materiale pornografice, infracţiunea de act sexual cu un minor se
va reţine în concurs cu infracţiunea de pornografie infantilă;
llă
► prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezinfa un minor ori
rre
o persoană majoră drept un minor, având un comportament sexual explicit, sau care, deşi nu
prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un mil!or având un astfel de comportament,
'DS
precum şi. orice reprezentare a organelor genitale ale unui copil, cu scop sexual [art. 3 74 alin. (4)
C.pen.].
ni. 1O. raportul sexual, act sexual oral sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală sau anală
lui comis de un major cu un minor cu vârsta între 14 şi i6 ani [art. 220 alin. (4) lit. e) C.pen."j;
► în cazul acestei variante agravate introduse prin Legea m: 217/2020 ambii subiecţi sunt

Cll calificaţi; autor este doar un major, fn vreme ce subiectul pasiv este un mir1or (indiferent de sex)

tul care a împlinit vârsta de 14 ani, insă nu a qi1ms la vârsta de 16 ani;

ra
11. agravarea răspunderii penale în ipoteza în care fapta este comisă faţă de un mi.nor care nu a
de
împlinit vârsta de 14 ani [art. 220 alin. (4) C.pen.J;
► prin Legea m~ 217/2020 a jbst agravată răspunderea penală fn cazul in care raportul sexuat,
ns
act sexual oral sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală sau anală este comis cu un
minor care nu a fmplinit vârsta de l 4 ani atunci când:
a) fapta a/ost comisă de un membru de.familie al minorului sau de o persoană care convieţuieşte
:m
cu acesta;
b) minorul se ajiă în îngr[jirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fciptuitorului sau
acesta a abuzat de poziţia sa recunoscutâ de fncredere sau de autoritate arnpra minorului
ori de situaria vădit vulnerabilă a ucestuia, datoraiâ unui handicap psihic sau fizic, unei
lă situaţii de dependenţă. unei stâri de incapacitatefizică sau psihică ori altei cauze,
c) kipta a pus fn pericol viaţa minorului;
((! a just comisă in scopul producerii de materiale pornografice;
e) jâptu.zturul a frnplinit vârsta de 1R ani.
► ipotezeie de agravare sunt similare celor prevăzute de aîin. ( 4\ subiectul pasiv fiind diferit:
minorni care au a împlinit 14 ani.
ea 12. agravarea răspunderii penale în ipoteza în care fapta este comisă de dotdi sau mai multe persoane
împreună sau de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii
ea sexuale asupra unui minor, o infracţiune de pornografie infantilă sau proxenetism asupra unui minor
le [art. 222 1 C.pen. cu referire la art. 220 C.pen.J,
► aceastâ variantă .:2gravatâ infrodusâ prin Legea nr 217/20202 se VJ reţine prin rapurtare la
:le oricare din formele infracţiunii prevâzute de art. 220 Cpen. atunci când:
a) fapta este comisâ de douâ sau mai muhe persoane impreună:
lă ► iâptuitorii trebuie să fie coautori, autori succesivi ai faptei sau complici concomitenţi:.
w ► este circumstanţă reală, care se răsfrânge asupra instigatorilor şi cornpliciior anteriori î'n măsura
în care au cunoscut-o sau au prevăzut-o.
ns b) de către o persoană care a mai comis anterior o irţfacţiune contra libertâţii şi inte6rrităţii sexuale
asupra unui mino1; o i~fi·acţiune de pornografie infi:mtifă sau proxenetism asupra unui mino,~
Actul sexual cu un minor

► făptuitorul trebuie să mai fi săvârşit anterior în formă tentată sau consumată/epuizată, fie ca
autor, fie ca instigator sau complice, o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii sexuale asupra
unui minor (de pildă, act sexual cu un minor sau coruperea sexuală a minorilor), o infracţiune de
pornografie infantilă sau proxenetism asupra unui minor;
► este o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi: decât in
măsura în care au cunoscut-o sau prevăzut-o.

F. Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

►
+
posibile şi, în principiu, neincri-
+
minate; a. faptă consumată: în momen-
a. idonee imperfectă:
► caz de incriminare autonomă; tul realizării rano1tului sexual,
este posibilă şi incri-
► fapta persoanei majore de a--i propune respectiv a actullii sexual
minată;
unui minor care nu a împlinit vârsta oral sau anal rni a actului de
b. idonee perfectă: nu
de 14 ani să se întâlnească, în scopul penetrare vaginală sau anală
este posibilă;
comiterii unui act sexual dintre cele asupra minorului;
prevăzute în art. 220 C.pen., inclusiv
c. cauza de nepedep-
sfre: numai desis"
b. faptă epuizată: poate n I
atunci când propunerea a fost făcută comisă în formă continuată.
tarea, nu şi împie-
prin mijloacele de transmitere la dis-• epuizându-se după efectua-
dicarea producerii
tanţă, constituie infracţiunea de raco- rea ultimuiui act de execu-
rezultatului .
. lare a minorilor în scopuri sexuale, tare (unitate legală).
prevăzută de art 222 C.pen.

G. Cauze speciale de nepedepsire

Actul sexual realizat cu un minor invariantele prevăzute art. 220 alin. (1), (2) şi (4) iiL e) C.pen. nu se
pedepseşte ( cauză de nepedepsire) dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani şi nu se poate reţine o a ,tă
agravantă de la alin. (4) în afară de lit. e) (făptuitor major) sau o agravantă prevăzută de alin. (5).
Astfel, potrivit art. 220 alin. (6) C.pen., va opera cauza specială de repedepsire atunci cârn:i:
a) diferenţa de vârstă dintre subiecţii implica~i în 'fntreţinerea unui raport sexual, act sexual oral sau
anal ori a oricăror acte de penetrare vaginală sau anală (în formă tentată sau consumată) cu w,
minor cu vârsta între 14 şi 16 ani de sex diferit sau de acelaşi sex nu depăşeşte 3 ani;
► ca urmare a modi/icării operate prin Legea nr. 217/2020, cauza de nepedepsire va opera chiar
dacă se reţine varianta agravată a inft'Q(;ţizmii prevăzută de art. 220 alin. (4) fit. e) C.pen., c,:
implică un făptuitor major.
b) diferenţa de vârstă dintre subiecţii implicaţi în întreţinerea unui raport sexual, act sexual oral sau
anal ori a oricăror acte de penetrare vaginală sau anală (în fom1ă tentată sau consumată) cu un
minor cu vârsta mai mică de 14 ani de sex diferit sau de acelaşi sex nu depăşeşte 3 ani.
 ca
H. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate
)ra
de
► acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu.
în ► prin Legea m: 2 j 7/2020 a fost prevăzut caracterul imprescriptibil al răspunderii penale pentru
ir,fi"acţiunea de act sexual cu un minoJ'.

,-
NlJ FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ

~-➔ ( •••) 1. ori de câte ori actele de penetra::-e sexuală sunt comise cu un minor care a consimţit la acestea
unt întrunite elementele constitutive aie infracţiunii prevăzute de art. 220 C.pen., deoarece dacă
inorul nu avea posibilitatea de a exprima un consimţământ valabil pentru întreţinerea unui act
xual de orice natură din cauza vârstei foarte fragede, se va reţine săvârşirea bfracţiunii de viol.
1· , (... ) 2. în cazul variantei agravate prevăzute de art. 220 alin. (1) C.pen. subiecţii infracţiunii sunt
li, j generali, deoarece norma de incriminare cere ca autorul să fie doar o persoană majoră, iar subiectul
al !i •pa,iv.. _n·1rt1"' --n
~ _.L ...u mirc,r
'i.-4.o V ! __ , ' - 1
. . l.,, cu "â~,ta • ntre
... 16
-•- ~ s· 18 an;
~j ...., L!,

le
lă

ă,
1. infracţiuneade act sexual cu un minor poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de corupţie
sexuală, când actui sexual consimţit cu un minor are loc în prezenţa unui alt minor;
2. dad\ vârsta victimei este de 14-16 ani, se va reţine forrna de bază prevăzută de art. 220 alin. ( l )
C.peo., doar dacă făptuitorul nu este major; dacă făptuiioml este major, se va reţbe varianta agravam
prevămtă. de art. 220 alin. (4) lit. e) C.pen.;

3. 1n cazu! 'ir: care victlma nu a 'împlinit 14 ani, se va reţine inc1denţa art. 220 alin. (2) C.pen. fără a
fi necesară îndeplinirea unor condiţii suplimentare, 1:n special în ceea ce priveşte subiec:ul activ; dacă
sub1ect:1! activ este major, be va reţine varianta agravata prevăzută de art. 220 alin. !5) fa. e) C.pen;
se 4. în ipoteza în care victima este minoră, dar a împlinit vârsta <le 16 ani se va reţilie incidenţa art.
220 alin. cn
C.pen numai dacă este săvârşită de către un major şi există cel puţin una dintre condiţiile
enumerate la arL 220 alin. (3) lil. a)-d) C.pen.;
5, dacă în urma actului sexuai cu un minor se produce praeterintenţionat vătămarea corporală sau
;au rnoartea minorului, se va reţine concursul intre actul sexual cu un minor şi, dupi:i. caz, loviri sau alte
U!i violenţe, vălărnare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, iar nu o formă agravată a
infracţiuni j;
iar 6. persoana minoră căsătorită cu dispensă de vârstă !art. 272 alin. (2) C respectiv cea căreia i
ce s-a recunoscut în mod anticipat de către instanţa de tutelă capacitatea deplină de exerciţiu în condiţiile
art. 40 C.civ., mr poate fi subiect pasiv al infracţiunii;
;au 7. in cazul în care actul sexual este întreţinut cu un minor care este rudă în linie directă, frate sau soră,
un infracţiunea de act sexual cu un minor ( comisă prin întreţinerea unui raport sexual) absoarbe incestul;

8. în situaţia în care se întreţine un act de natură sexuală cu un minor care a împlinit vârsta de 16 ani
şi care practică prostituţia şi nu este incidentă niciuna dintre variantele agravate prevăzute de art. 220

145
Actul sexual cu un minor

alin. (3) C.pen., se va reţine comiterea infracţiunii de folosire a prostituţiei infantile [art. 216i C.pen.,
introdus prin O.U.G. nr. 18/2016];
9. dacă
în acelaşi context au fost săvârşite atât acte de corupere sexuală, cât şi acte specifice
infracţiunii de act sexual cu un minor între aceieaşi două persoane, fapta constituie act sexual cu un
minor, iar nu un concurs între infracţiunea de act sexual cu un minor şi cea de corupere sexuală.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

l. Identificaţi diferenţele între actul sexual cu un minor şi viol.

2. Poate fi reţinută vreo cauză justificativă a faptei tipice de întreţinere a unui raport sexual cu un
minor?
3. Poate fi reţinută provocarea drept circumstanţă atenuantă la individualizarea pedepsei pentm
comiterea unui act sexual cu un minor?
4. Se poate reţine comiterea unei tentative la actul sexual cu un minor dacă raportul sexual liber
consimţiteste început de minor, dar nu este finalizat, fapta fiind descoperită?

JURISPRUDENŢĂ

Act sexual cu un minor în varianta agravată. În ceea ce priveşte susţinerea inculpatuîui că în cauză nu ar fî trebuit
reţinute dispoziţiile prevăzute de art. 220 alin. (4) lit. b) C .pen , deoarece pe:-soanrc vătămată nu se afla îr: :ng;ijirc:a.
ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului, Curtea urmează să înlăture această susţinere ca nefondată, ;i;
condiţiile în care însuş1 inculpatul cu ocazia audierii sale a n:infirmat că persoana văttc1nată, fiica sa vitregă, a locuit cc.
acesta începând din anul 2C 11, având în vedere că bunica persoanei vătămate decedase, iar tatălui accstera îi era greu
să o întreţină. Inculpatul a rewnoscut că s-a purtat cu aceasta ca un adevărat tată, contribuind ta cre.'terea, îngriJirea
educarea acestei,-: împreună cu mar:rn sa, nefăcând ,,iciun fol de diferenţft între cele două Ide, deşi pcr,,oana vătănrn::;
nu era copilu\ său. !n aceste condiţii, Cwiea constată că inculpatul a realizat în fapt 1ngrîjirca, ocrotirea ~i educarea
persoanei vătămate. Pentru rtcţinerca acestui element circumstanţial agravant nu prezintă relevanţă că incdpatul 1:u :i
exerci~at legal 'ingrijirea, ocrotirea ~i educarea persuanei văti:'unate, deoarece din punct <le vedere penal, legiuitorul ;;
~nţeles să incrimineze mai grav fapta unei pers:oane care profitând de anumite stări şi situaţii preexistente, respect'\
faptul că. realizează îngrijirea, ocrotirea şi educarea per,,(Janei vătămate, protiW şi se foloseştf de puterea care decurg~
din această situaţie de fapt pentru a convinge o minoră să întreţină cu aces1a relaţii sexuale consimţite (C.A. Bucureşti.
secţia l penală, decizia nr. ! 25 din l februarie 2017, în A. lugan, C.pen. adnotat).
un

trn CORUPEREA SEXUALĂ A MINORILOR

L DEFINIŢIA LEGALĂ
Îf;
Săvârşire.1 unui act de natură sexuală, altul decat raportul sexual, adul sexual oral sau anal, respecttv actu: de
CL,
penetrare vaginală sau anală împotriva unui minor care nu a 'impiinit vârst,1 de 14 ani, precum şi determinarea
minorului sf, suporte ori să efectueze ,m astfel de act [art. 22 l alin. (I) C:.pen.J.

rea H. STRUCTURA lNFRACŢJllNJJ -·- EXPLICA'fll

ua }- . --------

A. Obiect
rge
şti

1. Juridic 2. Material

► relaţiile
+
sociale referitoare la libe1tatea sexuală a minornlui;
+
► în DCC nr. 420/2017 s--a apreciat să obiectul juridic constă în relabiie sociale
referitoare la viaţa sexuală, legea penală ocrotind, prin incriminarea acestei fapte,
nu are.
climatul de dezvoltare morală a minorilor şi de pregătire a lor pentru o viaţă sexuală
n01n1ală. În cazul coruperii sexuale a minorilor în oricare dintre variantele infrac-
ţiunii făptuitorii sunt, de regulă, persoane care au diverse anomalii sexuale, adică
tendinţe sexuale care ies din tiparele morale ale societăţii.

147
Coruperea sexuală a mînoiilor

B.Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

► orice persoană fizică (minoră sau majoră) cu capacitate penală;
► în cazul în care fapta este comisă de un major faţă de un minor cu vârsta între 14 şi 18 ani se va
reţine varianta atenuată a infracţiunii dacă făptuitorul are vreuna dintre calităţile prevăzute de
art. 221 alin. (2i) C.pen.;
► având în vedere dispoziţiile art. 222 1 C.pen. introduse prin Legea nr. 217/2020, coautoratul şi
complicitatea concomitentă atrag reţinerea variantei agravate a infracţilll1ii.

2. Pasiv
a. minoru!, indiferent de sex, care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
b. minornl cu vârsra cuprinsă între 14 şi 18 ani poate fi subiect pasiv al variantei atenuate a infracţiunii;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage, în principiu, reţinerea unui concurs de infracţiuni, i:ir nu
reţinerea unei variante agravate a infracţiunii;
d. nu este exclusă comiterea infracţiunii în fonna unităţii legale a infracţiunii continuare, ,_iri îr,
modalitatea unităţii naturale colective;
e. existenţa consimţământului subiectuiui pasiv nu constituie o cauză j ustificativiL

C. Latura obiectivă

1. Element material: infracţiune comisivă la care sfera actelor sancţionate este mai largă decât cea de la
agresiunea sexuală;
a. comiterea unui act de natură sexuală, altul decât rapo1iul sexual, actul sexua~ oral sau anal cu u
persoană de sex diferit sau de aceiaş: sex, respectî v actul de penelrare vaginală sau anală cu 0
persoană de sex diferit sau de acelaşi sex faţă rie un minor care na a împlinit vârsta de 14 ani;
► acre de naturâ sex1wlă = orice acte sau practici sexJale care :1u presup;in o penetrare cu
caracter sexual.: sunl liber consim;ite;
► în DCC nr. 420/2017 s-a arătat că prin „act de natură :sexuală, altul decât cel prevăzut
În art. 220" se 1nţelege orice act prin care se ti.nde ia obţinerea exciiaţiei sexua1e ori
a satisfacţiei sexuaîe prin alte procedee decât acţiunea de penetrare. Este vorba despre
actele de naturft sexuală prevăzute în dispoziţiile art. 219 C.pen., care regîementează
agresiunea sexuală, dar, spre deosebire de această infracţiune, în cazul coruperii sexuale
a minorilor, actele respective se comit cu acordul minorului;
► se comite numai printr-o acţiune;
b„ cietern-iinarea minorului i::~are nu a împlinit vâ.rsta de 14 ani să suporte ori să efectueze u:-1 act de
natură sexuală;
► presupune instigarea minornlui la efectuarea sau suportarea unui astfel de act;
► acrul de natură sexuală poate fi efectuat de minor asupra propriului corp sau asupra
corpului altei persoane;
► se comite numai printr-o acţiune;
► este necesar ca faptuitoml să fi ştiut sau să îşi fi putut da seama că minorul nu a împlinit
vârsta de 14 ani;
 ► simpla determinare a minorului atrage constnnarea infracţiunii în această modalitate,
nefiind necesar ca minorul să fi suportat sau efectuat actul de natură sexuală.

2. Urmarea imediată
j
► starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la ocrotirea libertăţii sexuale a minorului
'î (infracţiune de pericol abstract).
va
de 3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.
şi

D. Latura. subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

iii; ► în DCC nr. 420/2017 s-a arătat că cerinţa e.senţială care însoţeşte elementul subiectiv al
nu infracţiunii este ca făptuitorul să cunoască împrejurarea că actele de natură. sexuală pe care
le comite se răsfrâng asupra unui minor care nu a împlinit 14 ani, iar acţiunea de detenninare
pentru efectuarea unor astfol de acte ori pentru suportarca acestora să fie exercitată asupra unu;
minor care nu a împlinit 14 ani. Aşadar, fapta incriminată prin dispoziţiile art. 221 alin. (n
C.pen. are ca urn1are imediată o stare nouă contrară celei iniţiale cu privire la viaţa sexuală
a minorului, care constă într-o vătămare a relaţiilor sociale ce asigură ocrotirea minorului suh
aspectul dezvollării sale morale şi al pregătirii pentru o viaţă sexuaiă normală;
► nu prezintă. importanţii pentru existenţa infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită
fapta, cu excepţia situaţiei în care fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale
1a
pornografice ari în vederea săvârşirii de acte sexuale cu un minot de sex diferit sau de acelaşi
sex, când se va reţine fo1ma agravată., care se comite cu intentit;
10

,..._,. E. Modalităţi alternative de comitere a infracţiunii

cu
1. comiterea unui act sexual de orice natură de un ma]or în prezenJa mwi minor carf~ nu a îrnpHnit
~ut vârsta de 14 ani [c:.rt. 221 aiin. (3) C.pen.];
ori ► fapta comisă de o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani nu este tipici>.;
Jre ► minorul nu este participant la aceste acte sexuale realizate de autorul infracţiunii; este necesar
tză însă ca minorul să perceapă actele sexuale întreţinute în prezenţa sa, fapta ;1efiinc1 tipidi în
ale ipoteza în care actele sexuale au loc în contextui spaţio-temporal în care se află şi minorul, însă.
din diverse motive acesta nu le percepe, neavând aşadar calitatea de subiect pasiv ai infracţiunii;
► actele sexuale de orice natură la ca.re asistă minoru! pot constitui ele însele o infracţiune;
de ► nu este necesară prezenta minorului la o plLtralitate de acte seKL,ale, fapta fiind tipică şi în ipoLeza
în care un singur act sexual se comite în prezenţa sa;
► în ipoteza 1n care actul sexual a fost întreţinut din culpă în prezenţa rninorului, ca urmare a unei
Jra erori de fapt î:n care se aflau participanţii, se va reţine lipsa tipicităţii subiective;
► are natura unei infracţiuni de pericol abstract.

nit

149
Coruperea sexuală a minorilor

2. determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani să asiste la
comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se
.Ji
comit acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter 1)

pornografic [art. 221 alin. (4) C.pen.]; ţ

► fapta comisă de o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani nu este tipică.
► în cazul în care nu se poate proba efectuarea unor acte de determinare a minorului să asiste
la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist, ci comiterea unui act sexual de orice natură
de un major în prezenţa unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, se va reţine comitere 1
modalităţii prevăzute de art. 221 alin. (3) C.pen., iar nu cea stipulată de art. 221 alin. (4) C.pen.
► este necesară pluralitatea de acte cu caracter exhibiţionist, spectacole sau reprezentaţii, respectiv,
de materiale cu caracter pornografic, fapta nefiind tipică, de pildă, in cazul în care minorul as_istă,
accidental, pentru o scurtă perioadă de timp la un singur act cu caracter exhibiţionist orii se pune
la dispoziţie un singur material cu caracter pornografic.

F. Variante agravate

1. comiterea unui act de natură sexuală, altul decât raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o
persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, respectiv actul de penetrare vaginală sau anală cu o persoană
de sex diferit sau de acelaşi sex, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, precum şl
determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act atunci când:
a. fapta a fost comisă de un membru de familie al minorului sau de o persoană care convieţuieşk
cu acesta;
b. minorui se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a
abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minoruhli ori de situaţi3
vădit vulnerabilă a acestuia, cauzată de un handicap psihic sau Ezic, unei situaţii de dependenţii,
unei stări de incapacitate fizică sau psihică ori altei cauze;
c. fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; se săvârşeşte numai cu
intenţie directă;

► este suficient ca făptuitorul să fi unnărit realîzarea acestui scop, nefiind necesară produ-
cerea efectivă de materiale pornografice;
► marerialele pornografi.ce cu minori reprezintă orice material care prezintă un minor ori ()
persoană majoră drept un minor, având un comportament sexual explicit, sau care, deşi
nu prezintă. o persoană. realri. sirnulează, în mod credibil, un minor având un astfel de
comportament, precum şi orice reprezentare a organeior genitale ale unui copil, cu scop
sexual [art. 374 alin. (4) C.pen.J
d. fapta a pus in pericol viaţa minorului.
► punerea in pericol a vieţii se produce din culpă, ca urmare a leziumlor traumatice produse
în um1a actelor de natură sexuală; în ipoteza în care în urma actelor de natură sexuală
rezultă ieziuni traumatice care se agravează, producându-se din culpă moartea victimei.
se va reţine concursul între infracţiunea de corupţie sexuală şi cea de loviri sau vătămărî
cauzatoare de moarte ori, după caz, ucidere din culpă.
la 2. agravarea răspunderii penale în ipoteza în care fapta este comisă de două sau mai multe persoane
,e împreună sau de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii
se:xuale asupra unui minor, o infracţiune de pornografie infantilă sau proxenetism asuprn unui minor
[art 222 1 C.pen. cu referire la art. 221 C.pen.];
► este o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi, decât în
le măsura în ca:;e au cunoscut-o sau prevăzut-o.
·!i
.u

~a ·G. Varianta atenuată

V,
Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană
"i,
de sex diÎerit sau de acelaşi sex. respectiv actul de penetrare vaginală sau anală cu o persoană de sex d(ferit
sau de acelaşi sex, Împotriva unui minor cu vârsta Între 14 şi 18 ani, precum şi determinarea minorului sâ
suporte ori să efectueze un astfel de act atunci când:
a) minoru! este membru defamilie al mc.ţjorului:
b) minorul se aftă în i'ngrijirea, ocrotirea, educarea, oaza sau tratamentuijăptaitorului sau acesta
a abuzar de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate usupra minorului ori de
o
situaţia vădit vulnerabilă a acestuia, datorată unui handicap psihic sau fizic, unei situofii de
ă
dependenţă. unei stări de incapacitate.fizică sau psihicâ ori altei cauze;
Şl
c} fapta a pus în pericol viaţa minorului;
d) a/ost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
„e
► împrejurările care au caracter agravant când fapta este comisă faţă de minorul care nu a
împlinit 14 ani, conduc la un tratament sancţionator atenuant în cazul minorului cu vârsta
a
îmre 14 şi 18 ani.
3

:i.
H.Forme·
u
ţ ţ

l·· L Acte pregătitoare 2. Tentativă 3, Consumare

t t t
() ·.,, post:Jlle şi, in princ1p1L:, neincrhn1,. a. idonee imperfectă: este
a. faptă .:onsumată: în
şi nate; posibilă şi incriminată la
momentul in caie a,e
le ·;, caz de incrirntnare autonomă: fapta formCI de hazâ şi ia va(ianta ]oe realizarea activi-
,p persoanei majore de a-i propune agravată a infi"acţiw1ii;
tăţilor ce constituie
unui minor care nu a împlinit vârsta b. idonee imperfectă: este
elementul material al
de 13 ani să se întâlnească, în scopul posibilă, dar neincriminată
infracţiunii:
cornîterii ~nui act sexual dintre la variantele atenuate ale
b. faptă epuizată: poai~
cele prevăzute în art 221 C.pen., infracţiunii;
fi comisă
în fonnă con-
!ă inclusiv atunci când propunerea a c. idonee perfectă: nu este
tinuată, epuiziindu-se
t fost făcută pri11 mijloacele de trans- posibilă;
după efectuarea ulti-
ri mitere la distanţă, constituie infracţiu­ d. cauza de nepedepsire: numai
mului act de executare
nea de racolare a minorilor în scopuri desistarea, nu şi unpiedicarea
(unitate legală).
sexuale, prevăzută de art. 222 C.pen. produce1ii rezultatului.

151
~t}'
;;''c,
Coruperea sexuală a minorilor

I. Cauză specială de nepedepsire

► art. 221 alin. (5) C.pen. prevede că nu se pedepseşte întreţinerea unuî act de natură sexuală, altul decât
raportul sexual, actul sexual oral sau anal ori actele de penetrare vaginală sau anală, cu un minor care
nu a împlinit vârsta de l 4 ani, de sex diferit sau de acelaşi sex, dacă diferenţa de vârstă între subiecţii
implicaţi nu depăşeşte 3 ani;
► este aplicabilă numai prin raportare la forma de bază a infracţiunii.

BLACKBOX

1. infracţiunea de corupere sexuală a minorilor nu poate fi săvârşită prin omisiune;

2. în cazul în care actele de corupere sexuală a minorilor sunt comise în public, se va reţine concursul
cu ultrajul contra bunelor moravuri (art. 375 C.pen.);
3. dacă îaptuitorul a fost în eroare cu privire la vârsta minoruh1:, crezând întemeiat că este major,
fapta nu constituie infracţiune;
4. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă 1a data ia care persoana văti:'lmată
a devenit majoră; dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie a
răspunderii penale începe să curgă la data decesului;

5. în cazul în care, în aceeaşi împrejurare, sunt comise asupra um..,_i minor care nu a împlinit vârsta
de 14 ani atât acte de penetrare sexuală, cât şi alt:e acte de natură sexuală, se va reţine doar comiterea
· infracţiunii de act sexual cu un minor, care absoarbe natural actele de cornpere sexuali..

SUBIECTE RECAPITULATIVE

L Identlficaţi diforenţele între actul sexual cu un minor şi coruperea se:,.,_uală a minorilor.

2, DaciI minorul îl determină pe major să realizeze acte cu caracter obscen asupra sa, poate fi reţinută
participaţia penală. a minorului ia fapta majorului?

JURJSPRUDENŢĂ

1. Variante atenuate ale infracţiunii. Fapta incu,patului c«re, la data de J0.05.2014, şi-a ernlat organu! sexual şi
s-a masturbat în prezenţa persoanei vătămare minore, născută la 4.11.2002, în incinta unui loc de joacă din localitatea
Predeal întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „corupere sexuală a minorilo~", prevăzută şi pedepsită de
art. 221 alin. (4) C .pen., atât pe latură obiectivă, fi iod vorba de determinarea unui minor care nu împlinise vârsta
de 13 ani să asiste la un act exhibiţionist de natură sexuală, cât şi pe latură subiectivă, din ansamblul probatoriu
rezultând că fapta a fost comisă cu vinovăţie sub forma intenţiei, cât timp inculpatul avea discernământul păstrat la
data respectivă, cunoştea aproxir:1ati v vârsta minoruiui, pc care o plasa în intervalui 10-12 ani, şi avea deja o relaţie
stabilită cu acesta, câştigându-i încrederea inciusiv prin oferirea de mici cadouri, spre a orienta ulterior discuţiile cu

152
 rninorul spre o tematică de natură sexuală. 2. Fapta inculpatului care, la data de 6.05.2014, în cadrul dialogului purtat
pe chatul Facebook cu persoana vătămată, născută la 12.05.2001, a pus la dispoziţia acesteia materiale pornografice,
constând în 5 fotografii care înfăţişează minori (imaginile puse la dispoziţie înfăţişează persoane de sex masculin,
:cât evident sub vârsta de 18 ani din punct de vedere antropometric, cu conotaţii sexuale evidente, unele în ipostaze
are :Jornografice explicite) de sex masculin în ipostaze sexuale expiicite întruneşte, pe de o parte, elementele constitutive
~le infracţiunii de „corupere sexuală a minorilor'', prevăzută şi pedepsită de art. 22 l alin. (4) C.pen., atât pe latură.
cţii
vbiectivă, cât şi pe latură subiectivă, din ansamblul probatoriu rezultând că fapta a fost săvârşită cu vinovăţie sub
forma intenţie, iar, pe de altă parte, ale infracliunii de „pornografie infantilă prin sisteme infonnatice", prevăzută ş:
pedepsită de art. 374 alin. (1) şi (2) C.pen., cele două infracţiuni fiind săvârşite în concurs formal (C.A Braşov. secţia
penală, ,nincri şi familie, decizia nr. 123/2015).

2. Acte de corupere sexuală. Fapta inculpaiului F.B., care, la data de 31 mai 20 l2. în juru! orei 11 :00, i:n timp ce se
afla pe stradă, îndreptui grădinii publice din Mun. B., la vederea persoanei vătămate C.P.M , in vârstă de l O ani, care se
dt,plasa spre domiciliu, pe acelaşi trotuar, a început să se masturbeze, întruneşte elementele constitutive ale infrac(iunii
de corupere sexuală a minorii or (Jud. Bârlad, sentinţa nr. 564/20 I 4).

ută

i şi
.tea
; de
·srn
,riu
t la
1ţie
cu
 RACOLAREA MINORILOR ÎN SCOPURI SEXUALE

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Fapta persoanei majore de a-î propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani sfi se i.ntâlnească,
în scopul comiterii wmi raport sexual, act sexual oral sau anal ori act de penetrare vagi.naiă sau anală sau
a unui act specific pornografiei infantile, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloal..'.ele de
transmitere ia distanţă [art. 222 alin. (1) C.pen.).
În art 222 aLn. (2) C.pen. a fost reglementat un alt conţinut al infracţiunii, constând 'in fapta persoanei
majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani să se întâlnească, în scopui comicerii unui
act de natură sexuală ce nu implică o penetrare, inclusiv atunci când propunerea a fost făcură pnn :nijloacek
de transmitere la distan1ă.
Acţiunea penaiă se pune în mişcare la plângerea preaiabilă a persoanei vătămare, înîăturarea răspunderii
penale putând interveni ca urmare a retragerii plângerii penale, iar nu a împăcării.

II. STRUCTURA JNFRACŢ[UNII --EXPLJCATH

A. Obiect

'
1. Juridic
t
2. Material

relaţiile sociale referitoare la libertaJea sexuaJă a minomlui. nu are.

154 - - - - - - - - - - --·-·---·---·----
 B. Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoanâfizicâ majoră cu capacitate penală;
b. nu constituie variantă agravată a infracţiunii comiterea faptei de către o rudă apropiată sau de o
persoană care are autoritate sau influenţă asupra minorului.
c. potrivit att. 222 1 C.pen. introdus prin Legea m: 217/2020. coal.ltoratul şi compiicitatea concomi-
tentă atrag reţinerea variantei agravate a infracţiunii.

2. Pasiv
► minorul, indiferent de sex, care nu a împiinit vârsta de 16 ani Lart. 222 alin. ( 1) C.pen.], respectiv
minorul, indiferent de sex, care nu a împlinit vârsta de I 4 ani fart. 222 alin. (2) C.pen.]..

C. Latura obiectivă

i, Eîement matedai
a, incriminarea prevăzută de art. 222 alin. (1) C.pen.: propunerea formulată de ff,ptuîtorul
m~jor unui minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani de a se întâlni fn scopul întreţinerii unui
raport sexual, act sexual oral sau anal ori oricărui act de penetrare vaginală sau anală. sau al
realizării unor acte specifice pornografiei infantile prevăzute de art. 374 C.pen.;
b. incriminarea prevăzută de art. 222 alin. (2) C.pen.: propunerea form'.llată de făptuitorul
major unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani de a se întâlni fn scopul întreţinerii unui
act de natură sexuală ce nu implică o penetrare;
► propunerea de a se întâlni trebuie să fie concretă şi detenninată sau determinabila în spaţi.u şi tii:1p,
l, iar nu 1<:)E1llllată în termeni generali şi eGhivocă în ceea ce priveşte cerinţele spaţio-temporale:
li ► fapta se comite doar printr-o acţiu:ce, nu printr-o omisiune;
>-" propunerea f1 realizată prin orice mijloau:;
► u1 esie nect:sar pentru exii,tenp infracpunii ca i'ntâlnirea să fi avut loc sau c1:, minornl să fi
acceptat întâlnirea;
ii
► fapta este tipică şi i'n cazul în care propurn:rea a av,1t .loc, înst, în unna întâlnirii nu s-a
C
'lntreţinut vreun act de natura sexuaHl.

ii 2. li nnarea imediată

► starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare 12 ocrotirea liberăţii sexuale a minorului
(infracţiunede pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materiaiitatea faptei.

J). l,atura subiectivă

► intenţia directă;
► scopul îl constituie întreţinerea unor acte de natură sexuaiă.
 Racolarea minorilor în scopuri sexuaie

E. Variantă agravată

► a fost introdusă prin Legea nr. 217/2020 şi se va reţine prin raportare la oricare din formele :Î
infracţiunii prevăzute de art. 222 Cpen. atunci când: <i
a) fapta este comisâ de două sau mai multe persoane împreună;
b) de către o persoană care a mai comis anterior o iliracţiune contra libertăţii s1
integrităţii sexuale asupra unui minor, o infracţiune de pornogrqfie infantilă sau
proxenetism asupra unui minor.
► este o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi, decât în
măsura în care au cunoscut-o sau prevăzut-o.

KForme

1. Acte pregătitoare

•
2. Tentativă

:.entativa este
~
posibilă
(cu a.
'•
3. Consumare

faptă consumată: în mr,mentul in care

excepţia situaţieiîn care
posibiîe, dar fapta se comite prin viu
neincriminate. grai, când nu este posi-
bilă), dar nu este incri-
minată .
minorul ia a;::t de propunerea de racolare;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în
formă continua1ă, epuizându-se după
efectuarea ultimului act de executare
( unitate legalăl.

.,..
BLACKBOX

1. dacă actll de penetrare :;e-xua]ă rr avut he în ur111a propunerii dm partea majorului, în aceeaşi
împrejurare, va fi reţinută comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, respectiv de viol (daca din
cauza vârstei fragede minorul nu putea consimţi valabil la un act de penetrare sexuală) care absoarbe
natural actul de racolare; în cazui în care actul de penetrare sexuală a avut loc ln urma propw1erii din
partea majoruiui, dar nu în aceeaşi împrejurare, va fi reţim,t conc:.i.rsul de i:-1fracţiuni între racoiarca
minorilor în scopuri sexuale şi actul sexual cu un minor, respectiv viol (de pildă, in ipoteza în care între
data racolării şi data întreţinerii actului sexual de orice natură a trecut o anumită perioadă de timp);
2. in cazul in care făptuitorul a fost în eroare cu privire la vârsta minorului, crezând intemeiat că este
major sau că are vârsta peste 16 ani [alin. ( l)l, respectiv 14 ani [alin. (2 )], fapta nu constituie infracţiune;
3. tennenul de prescripţie a răspLmderîi penale începe să curgă de la data la care acesta a devenit
major; dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie a răspunderii
penale începe să curgă de la data decesului.

,,~C,•~
156
----------------------
 JURISPRUDENŢĂ

Propunerea de întreţinere a actelor sexuale cu minori. Scopul comiterii actelor de natură sexuală. Propunerile
le explicite ale inculpatului, făcute celor doi minori, de a întreţine acte sexuale cu el, se încadrează în dispoziţiile art. 222
e,pen., chiar dacă nu s-a menţionat vreo dată sau vreun loc în care să se producă aceasta. Relevante pentru existenţa
infracţiunii de la art. 222 C.pen. sunt propunerile făcute minorilor de a întreţine acte sexuale cu inculpatuL iar nu locul sau
umpul unde ar urma să se întâmple aceasta. Propunerile de întâlnire, în scopul comiterii unuia dintre actele de la art. 220 sau
şi
221 C.pen., reprezintă mai puţin decât propunerea de întreţinere de acte sexuale. La propunerea de întâlnire incul.patu! poate
să nu mcniîoneze explicit scopul de natură sexuală al întâlnirii, ci poate folosi alte pretexte. Pentru existenţa infracţi;.mii
p!'evăzute de act. 222 C.pen. este suficient ca scopc1l comiterii actelor de natură sexuală să existe în mintea făptuitorului,
în nefiind nevoie ca el să fie menţionat explicit (C.A. Braşov, secţia penală, minorî şi familie, decizia nr. 123/2015).

e
..,,
tl
ă
e
 HĂRTUIREA SEXUA
'

l. DEFINIŢIA LEGALĂ

Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală fn cadrul unei relaţii de muncă .'iau al unei
relaJii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusa ir.tr-o situaţie umilitoare [arL 223 alin. ( i;
C.pen.J.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

L Juridic 2. Ma!eriai

t
relaţiilesociale referitoare la libertatea sexuală
nu are.
a unei persoane, precum şi cele referitoare la
libertatea psihică.

158
 B.Subiect

J. Activ
a. nemijlocit: o persoană care are capacitate penală, indiferent de sex, care se află cu victima
într-o relaţie de muncă sau o relaţie similară celei de muncă şi care nu are în acest cadru o
poziţie de superioritate faţă de victimă (subiect activ calificat);
► poate fi autor: orice coleg de serviciu al persoanei vătămate care se află pe acelaşi palier
ierarhic cu aceasta sau chiar este un subordonat al acesteia;
b. nu e posibil coautoratul, fiind o infracţiw1e cu autor unic;
c. participaţia penală este posibilă sub forma complicităţii şi a instigării.

2. Pasiv
a. orice persoană care se află într--o relaţie de muncă sau similară celei de muncă cu subiectul activ
nemijlocit, pe acelaşi palier sau chiar pe un palier superior; fiind o infi:aqiune de obicei, este
necesară îndeplinirea cerinţei unităţii de subiect pasiv;
b. pluralitatea de subiecti pasivi conduce ia reţinerea 12nui concurs de infracţiuni.

C. Latura obiectivă

1, Element material
► pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală 'in cadrul unei relaţii de muncă sau al
unei relaţii similare:
► se comite doar printr--o acţiune, nu printr-o omisiune;
► favoruri sexuale raporturiîe sexuale ori actele sexuale orale sau anale sau orice ali act cu
?i
caracter sexual;
► este necesa.:- ca pretinderca să aibă caracter repetat (infracţiune de obicei):,
j,, _pretinderca cif; favoruri. sexm1le poate fi explicită sau implicit& şi se poate 1ealiza
rnUloace, fie în timpul. progrn.mului de lu.cru, fie după tenninarea acestu:a.

2. IJ rmarea imediată
► starea de pericol pentru libertatea sexltali:i a persoanei vătămate care in unna hărţuirii a fosr
intimidalXt sau pusă înJr-0 situaţie umilitoare

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie dovedită,

D: J„)ltura subiectivă

► i.menţia directă sau indirectă; este necesar să se reţină şi existenţa unei rezoluţii infracţionale
unice, chiar dacă aceasta are caracter generic:
► nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită
fapta.
 Hă~uirea sexuală

l. Tentativă 2. Consumare

t t
Hărţuirea sexuală este o infracţiune de obicei şi, prin unna::e:
a. se consumă in momentul în care, după efectuarea actelor de execu-
nu este posibilă. tare repetate, este relevată existenţa obişnuinţei şi se produce intimi-
darea victimei sau punerea acesteia într-o situaţie umilitoare;
b. se epuizează la data ultimului act de hărţuire.

F. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate

► acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; lermenul de formulare
a plângerii prealabile curge de la data conswnării infracţiunii, iar nu de la momentul epuizării acesteia;
► retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.

\t~~~~,;ţi BLACK BOX

1. dacă,în urma actelor de hărţuire, victima constrânsă întreţine acte sexuale cu faptuitorul, se va
reţine concursul cu infracţiunea de viol, respectiv agresiune sexuală;

· 2. nu este tipică fapta constând în pretinderea, o singură dată, de favoruri sexuale în cadrul unei
relaţii de muncă. sau al unei relaţii similare acesteia. indiferent dacă, chiar f cu privire la această unică
siLua(ie, victima s-a simţit sau nu intimidată sau umilită.

JURISPRUDENŢĂ

Conţinutul constitutiv al hărţuirii sexuale. Pentm a fi bdeplinit conţinutul constitutiv al i11fracţiunii de hărţuire
sexuală prevăzută de art. 223 C.pen., judecătorul arată că este necesar ca p;:etinderea de favoruri de n:itură sexuală, în
cadrul unei relaţii de muncă sau al unei reiaiii similare. să aibă caracter repetat, fapta nefiind tipică dacă a fost comisă o
singură dată. În acest sens,judecătornî observă că netenta a purtat cu inculpatul M. două convorbiri ţelefonice 1n data de r
î6.06.2016, în aceeaşi seară fiind sunată şi de pc un număr necunoscut. Judecătorul consideră că cele două convorbiri C

telt:fonice, efectuate cu aceea'?i ocazie, ia un interval de timp foarte scurt (in aceeasi noapte) nu sunt de natură să irnp~im,,
faptei inculpatului un caracter repetat, motiv pentru care nu se poate vorbi de o infracţiune de hărţuire sexuală, chiar 2
dacă între victimă şi inculpat ar fi îndeplinită condiţia reiaţiei de muncă (Jud. Blaj, încheierea nr. 82 din 5 aprilie 2017, în r
A. Jugan, C.pen. adnotat).

r
160
 TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE
FIŞELE NR. 20-26

1. Argumentaţi dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X, care se masturbează într-o toaletă
publică, fiind observat de singura persoană care se afla în toaletă.

2. X şi Y participă la o petrecere organizmă de un prieten comun, care închiriase în acest scop o pensiune
la munte. După ce consumă mai multe categorii de băuturi alcoolice, Y îl abordează pe X, dansând lasciv
lângă a~esta, iar în cele din urmă îl sărută. X şi Y continuă să danseze şi să. se atingă pe parcursul petreceril.
La un moment dat, Y, simţindu-se obosită, se retrage, în camera sa pentru a se odihni, tară a-l ammţa in
r,realahil pe X despre motivul părăsirii petrecerii. X, considerând că Y s-a retras în cameră pentru a-l aştepta
în vederea 'întreţinerii de raporturi sexuale, intră în camera lui Y şi o găseşte pe aceasta dormind dezbrăcată. X
se dezbracă, se aşază în pat lângă Y; pe care o ia în braţe, context în care are !oe un act de penetrare vaginaiă .
Trezindu-se, Y îi cere lui X să pftrăsească de îndată camera, alungându••!. Arătaţi motivat dacă se va putea
reţine răspunderea penală a lui X.

3. X (transsexuală fată) o convinge pe Y (heterosexuală fată) că este bttiat. în duda aparenţelor

feminine, şi, având această convingere, Y acceptă să fie subiect al unui act sexual oral 'tntreţinut de X. După
;;onsurnarea actului, X îi dezvăluie lui Y că este fată. Arătaţi mo:ivat dacă se va putea reţine răspunderea
penală a lui X.

4. în cazul în care Xînîreţine raporturi sexuale cu o prostituată, neavând î'n niciun caz intenţia de a plăti
prestaţiaacesteia, iar ulterior pleacă, fără a-i plăti, arătaţi motivat dacă se va putea reţine comiterea de către
X a infracţiunii de viol.
5. X o intâlneşte pe Y în locul destinat fomltori]or din exi:eriornl mrni restaurant. După ce poartă o scurtă
conversaţie pe teme generale, X îi propune lui Y să meargă la el acasă în scopul îr,treţinerii de raporturi
sex.aale. Întrucât Y nu era decisă ce să facă, X se apropie de aceasta şi 'începe să o mângâie prin haine pe sfrni
şi în 2.oea genitală. Deşi Y se opune instantaneu acţiunilor lui X, care se petreceau 'in public, X contin:.;;1 să o
mângâie în zona genitală cu o mână, în vreme ct: cu cealaîtă a irnobifaat-n, !ipind··D de el, pentru a-i îr::ătlrn
temerea că vor fi văzuţi <le trecători. Y reuşe~te să scape din braţele lui X şi îi aduce reproşur'. cu privire la
manifestarea indecentă. Arătaţi motivat dc-tcă se va putea reţine răspunderea penaiă a lui X,
6. X scde un mesaj pe pereţii de la intrarea \'ntr-o toaietă publică, în sensu[ că. este interesat să cunoască
sexualitatea fetelor cu vâ-::sta cuprinsă între t O şi l 3 ani, ]ăsând numărul său de telefo11. Mesajul este descoperit
atât de Y (fată în vârstă de 12 ani), cât şi de un ofiţer de poliţie Y, fiind interesată de proprîa sa sexualitate,
il contactează pe X, întâlnindu--se cu acesta a doua zi într-un parc public. După o perioadă de discuţii despre
modul în care ar trebui să îşi inceapă activitatea sexuală, X 11 prop:.me să îi arate lui Y o serie de filme pe
care le avea stocate pe telefonul mobii cu diverse modalităti de masturbare şi de practicare a sexului oral. Y
vizioneazii filmele şi, aflându-se Zntr--o stare de excitare, îi propune lui X să meargfc într· un loc retras pentru
a se masturba în prezenţa acestuia. X şi Y se retrag într-o zonă mai puţin circulată a parcului şi încep să se
masturbeze şi să se atingă reciproc, moment în care sum surprinşi de organele judiciare, Arătaţi motivat dacă
se va putea reţine răspunderea penală a lui X sau Y,
7. X este acuzat de săvârşirea infraqiunii de viol. În faţa instanţei, X arată că a încercat să întreţină un
raport sexual normal cu persoana vătămată, însă, din cauza opoziţiei acesteia, nu a reuşit şi, din culpă, a fost
realizat un act de penetrare anală, pe care nH l-a prevăzut, urmărit sau acceptat. Arătaţi motivat dacă se poate
reţine tentativa la infracţiunea de viol.

161
Teme de analiză şi dezbatere

8. X, vânzător în cadrul unui magazin de încăltăminte, avea un fetiş în legătură cu pantofii de damă
toc şi laba piciorului femeiesc. Profitând de faptul că Y, majoră, dorea să probeze mai multe perechi de
pantofi, X îi comunică faptul că politica fim1ei presupune implicarea vânzătorului în ajutarea clientului pe
durata probei. Astfel, X o descalţă pe Y şi îi masează picioarele. Y, constatând comportamentul bizar al lui
X, îi comunică faptul că renunţă la probă, însă X o constrânge să mai aştepte câteva minute, cdntinuân(i
mângâierile în scopul obţinerii satisfacţiei sexuale. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspundere,1
penală a lui X.

9. La o petrecere desfăşurată în cadrul unui team building, X profită de faptul că Y, colega sa de serviciu,
se afla în stare euforică şi, fiind îndrăgostit de aceasta, o ridică în braţe şi încearcă să o sărute pe gură. y
se opune întorcând capul, astfel că X reuşeşte să o sărute pe gât. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine
răspunderea penală a lui X.

1O. X, aflându-se într-un loc public, pe marginea unui drum judeţean, se întâlneşte cu persoana vătăma,:,
Y, căreia îi propune să întreţină rapmiuri sexuale. Faţă de refuzul persoanei vătămate X, o prinde de mâriă
conducând-o forţat în lanul de porumb aflat în proximitate în scopul întreţinerii de raporturi sexuale. După ce
a dezbrăcat-o pe persoana vătămată, constatând că aceasta este în perioada menstruaţiei, X a rcnun 1at l,;, ideea
de a întreţine un raport sexual şi i-a solicita acesteia să întreţină un act sexual oral. Fiind refuzat şi de această
dată, X a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate şi a părăsit-o locul îndreptându-se spre casă. Arătaţi
motivat care este încadrarea juridică. a faptei comise de X, inclusiv, dacă este cazul. cu referire la vreun;;
dintre fonnele pluralităţii de infracţiuni.
11. X, chirurg estetician, o invită pe Y, fostă colegă de liceu, să petreacă împreună o seara la X acasă
în care să povestească despre cele petrecute de la absolvirea liceului. X şi Y consumă împreună mai multe
categorii de băuturi alcoolice. X pretinde mincinos că desfăşoară un studiu despre evoluţia cancerului ia sân,
motiv pentru care îi solicit lui Y să îi palpeze sânii, pentre a evita existenţa vreunui risc pentru sănătatea
acesteia. Y, aflată în stare euforică din cauza băuturilor alcoolice acceptă, însă ulterior îşi d2. seama că X m\
desfăşura o procedură medicală. ci îi mângâia şi fotografia sânii. X îi spune că va folosi imaginile cu sânii lu:
Y pe site-ul său, pretinzând că a fost pacienta sa, moment în care Y, supărată, îi smdge din mână telefonul lui
X cu care fuseser5 efectuate fotografiile şi îl aruncă în şemineu. În următoarele doaă !.uni. Y îl sună ziinic p0
X, uneori de mai multe ori pe zi spunându-i că, in c2czul in care nu o va cere în căsătorie, va formula plângere
penală îrnpotriva acestuia pentru cele întâmplate în casa lui X. În urrna apelurilor repetate, X dobândeşte o
stare de anxietate, fiindu-i prescris un tratament medî.c:al. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea
pensîă lui X sau Y.

12. X, logodnica lui Y, îl anunţă pe acesta din urm?. că a decis să se despaiiă, per;.tru că are nu nou partener
şi că doreşte să nu mai aibă niciun tip de tela'[ie cu acesta. Şocat de această veste, Y merge la casa lui X, în
care pătrunde cu cheia pe care încă o avea asupra sa, şi din interiorul acestei case ia o serie de lucruri pe
care i le dăruise lui X, precum şi albumui de poze. Câteva zile mai târziu, cercetând albumul foto, Y găseşte
mai multe poze nud ale lui X pe care î le făcuse cu acordul acesteia pe parcursul logodnei. Y ii comunică
acesteia că dacă nu va întreţine din nou raporturi sexuale cu acesta va publica aceste fotografii pe pagina sa
de Facebook. Tulburată de această veste, p0ste câteva zile, X se duce la apartamentul lui Y şi, în momentul
in care Y doreşte să întreţină un raport sexual cu aceasta . îl înjunghie în abdomen cu un cuţit pe care îl avea
asupra sa, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicaîe. Apoi, X anunţă
organele de poliţie afirmând că a fost victima unei tentative de viol şi că a folosit cuţitul pentru a se apăra.
Arătaţi motivat dacă se va putea reţine ri\spunderca penală lui X sau Y.
 J3. Persoana vătămată a fost acostată de către cei trei inculpaţi X (30 de ani), Y (28 ani) şi Z ( 19 ani,
diagnosticat cu retard mintal) în jurul orei 12:00 în momentul în care ieşea din curtea şcolii generale unde
învăţa, imediat după terminarea oreior.
Inculpaţii X, Y şi Z au întrebat-o cum stă cu viaţa sexuală şi i-au propus acesteia să întreţină raporturi
sexuale orale in schimbul remiterii unui joc Playstation 4 (PS4). Deranjaţi de refuzul categoric al persoar~ei
vătămate, X, Y şi Z au unnărit-o până în faţa case[ în care aceasta locuia.
Aflând că persoana vătămată şi părinţii acesteia locuiesc în acel imobil fără forme legale de peste doi ani
:;;i că părinţii lucrează ca paznici de noapte, în jurul orelor 22:45 inculpaţii X, Y şi Z au revenit la imobilul în
~,, ~are locuia persoana vătămată în scopul de a sustrage bunuri. Observând-o pe persoana vătămată in curtea
y
imobilului, inculpaţi X, Y şi Z au pătruns în curtea casei escaladând gardul, în scopul de a pune în executare
propunerea sexuală formulată iniţial, convenind că, în aceste împrejurări, acest lucru se va întâmpla indiferent
dt: opinia persoanei vătămate.
:ă X şi Y au ameninţat-o pe persoana vătămată şi au forţat-o să întreţină acte sexuale orale cu aceştia. Mai
apoi, X a dezbrăcat-a pe persoana vătămată şi după ce a lovit-o cu pumnii în zona capului şi abdomenului, a
;e Intreţinut cu aceasta un raport sexual normal şi un act sexual anal.
:a Ulterior, Y i-a ameninţat pe Z cu ;rn cuţit, solicitându-i să întreţină c,1 persuana vătămată un raport
ă sexual normal. Faţă de refuzul h/ Z, Y i-a solicitat st, înireţină un acl sexul oral, punându-i cuţitul la gât ~i
ţi spunându-i că o să îl taie dacă nu îi respectă indicaţiile, cuţit cu care a ameninţat-o şi pe persoana vătămată.
Astfo!, persoana vătă,nată a fost constrânsă să întreţină concomitent acte sexuale orale ş; anale atât
cu Y, cât şi Z, acesta din urmă fiind constrâns de Y să procedeze şi la at'.ngerea persoanei vătămate în
păqile intime.
Ulterior, profitând de neatenţia lui X şi Y, Z a reuşit să fogă din curtea persoanei vătămate, iar după.
plecarea acestuia, X şi Y au continuat să întreţină, prin constrângere fizică şi ameninţare, raporturi sexuale
şi acte sexuale orale cu persoana vătămată, panii. când au părăsit imobilul în jurul orelor l :00, când pen,oana
a
vhtfi:,nată a anunţat poliţia ş1 părinţii.
u
Stabiliţimotivat încadrarea juridică a acuzaţiei penale formulate de parchet prin reţinerea situaţiei de fapt
li
expuse mai sus. Ce soluţii va putea pronunţa instanţa cu privire la incuipalii X, Y şi Z trimişi în judecată
.ti
pentru acuzaţia z.stfei determinată'~
e
14. Pe parcursui
- unui an. X (învi':iţător, a ~nvitat în icicuinţa
.
sa, de patru ori . sub diverse pretexte.
. oe cele
....
o patm persoane vătămate A, B, C ş, D (minori cu vârste rnprir:se între 7 ~i 10 ani, elevi ai săi), pe care le-a
a încuiat în locuinţă, le-a obligat să se dezbrace:, a 'intreţinut cu acestea rebţii sexuale orale şi ie-a obligat pe
acestea să întreţină între ele relaţii sexuale orale. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptei comise
:r
de X, inclusiv, dacă este cazul, cu referire la vreuna dintre fonnele pluralităţii de infracţiuni.
n 15. X cedează insistenţelor lui Y de a întreţine un raport sexual, spunându-i că este virgină şi că va încerca
e să il satisfacă pe Y sub condiţia ca raportul sexual să. nu îi repugne. După întreţinerea raportului sexual,
e X îi spune lui Y că actul în sine este dizgraţios şi că nu se aştepta să se simtă a,ât de rău şi, prin urmare, nu
ă ş1-a putut exprima ltber consimţământul pentru un asemenea act. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine
a răspunderea penală a lui Y.
tl
16. X, pentru a testa fidelitatea prietenei sale, Y, işi creează un profil fals de Facebook prin intermediul
a
căruia poartă multiple conversaţii cv Y, pretinzând că ar fi Z. După o perioadă de timp, Y acceptă solicitarea
ă
lui Z de a întreţine raporturi sexuale cu acesta, fiind legaţi la ochi. În timpul actului sexual, Y descoperă că
l.
fusese păcălită şi că pretinsui Z este de fapt X, fom1Uiând plângere penală împotriva acestu1.a pentru viol.
Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X.
 Teme de analiză şi dezbatere

17. X si Y se decid să realizeze o farsă lui Z. Astfel, X se plasează în spatele lui Z şi, profitând de neatenţia
acesteia, trage de pantalonii de trening pe care Z îi purta, dându-i jos. Y, aflat în partea lui Z, procedează
la filmarea momentului şi la fotografierea zonelor intime ale lui Z. Arătaţi motivat dacă se poate reţine
comiterea infracţiunii de agresiune sexuală de către X şi Y.
18. X a întreţinut relaţii sexuale regulate cu nepoata sa, Y, minoră în vârstă de 14 ani, pentru o perioadă
mai lungă de timp. La momentul primului raport sexual între cei doi, întrucât Y nu îşi dădea consimţământul,
X i-a spus că dacă nu va face cum îi cere, se va sinucide. Speriată. de această declaraţie a unchiului său, y"
acceptat întreţinerea actului sexual. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X.

164
.. ~ · · - · . - - - - ' - ' - ' - - - - - - - - - - - - - - --·--····-·-------
a

~>r ' " ~ " " " " ' " ' " ' ~ " " - • - ' " " ' - ,,,w.,,~• ••~••""~
VIO
; ,,,rw,•.
REA DE DOMICILIU
A,T, >< • '"'"'"'"""TC ,,, < ",r,-,"•-- '" "~'-""' 'h'>~'""~" ,,-••~,-•~•,'">"•""~ "_,, ••r"~'"'''""""'"• ,•,,•~•," "' ,~
c'JW~;J;~ţiSil--.:♦ ~,'ll>.ll'~<ff~~.~,.~•,r~nic.--.,111!:~~ţ ...~"""..l.ih..~-..x""".. '-"!'-,·<~»-~i~~.~...i""""!:""":::,.:~~ţ;;-..:u~,t,-.,_.,..;!:!!!lls;~~IJl('<'iilJ"'""i,,."''r;.;.;s,~•u-_,..."~'

I. DEFTNI'fIA LEGALĂ şi COMENTARiu INTRODUCTIV

,--"----------------------------------
?ammderea fără drepi, in orice mod, într--o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de
acestea, fârn consirn\ământul persoanei care le foloseşte (indiferent de existen1a sau nu a unui titlul
refuzul de a le părăsi ]a cererea acesteia -fimna de bazâ [art 224 alin. (J) C.pen.].
Este astfol incr';ninata atingerea adusă ac;îunilor sau inacţiunilor pr;,1 care este nesocotită sfera privată a
vieţii unei persoane, protejată de art. 8 CEDO.
Trebuie remarcată şi o anumită componentă reală. a acestei infracţiuni in condiţhle în care clin conţinutul
său eonstîtutiv rezultă că activitatea in.fraqională este îndreptată spre anumite bunuri aflate în legătură n, ~1
persoană (locuin[ă, dependinţă, loc împrejmuit).
Tot~IŞÎ trebuie notat că prin această iri,;;riminare nu este garantat dreptul de proprietate imobiliară, ci
viaţa privată rezultată dintr-un element de fapt: locuirea reală şi efectivă în spaţiile protejate, indiferent daci
aceasta este permanentă, temporară sau episodică.
Denumirea marginalii a infracţiunii evidenţia?ă că aceasta implică o anumităformă de violentă îndreptat:'
împotriva valorii juridice protejate.

CUVINTE CHEIE

JJomiciliul este o noţiune autonomă de sensul oferit în dreptul civil domiciliul/reşedinţei, care cuprinde
acele spa~ii (locuinţă, încăpere, dependinţă sau ioc lmprejmuit ţinând de acestea) în. care locuieşte persoana
vătămată şi in care aceasta a decis ÎE rnod liber să îşi desfăşoare viaţa privată; este, de regulă, un imobil,
 Violarea de domiciliu

însă nu este exclus ca domiciliul să fie ales într-un bun mobil (de pildă, atunci când persoana vătămată hi
desfăşura viaţa privată într-o rulotă, barcă, maşină etc., aceasta va fi considerată domiciliul său); (pentru~
analiză detaliată a noţiunii de domiciliu, a se vedea şi M Udroiu, Sinteze de drept penaL Partea speciaiă.
Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2021, p. 284). ·
DependinJa este acel spaţiu accesoriu unei locuinţe care oferă un plus de funcţionalitate acesteia ( de pildă.
o cramă, o cămară, un spaţiu de depozitare etc.). ·
Calitatea mincinoasă este acea calitate neadevărată (indiferent dacă este sau nu o calitate oficială) pe
care o persoană o invocă sau o atribuie altei persoane în scopul inducerii sau menţinerii în eroare a persoa~i:1
vătămate, pentru a intra in domiciliu sau pentru a refuza părăsirea acestuia.

II. STRUCTURA INF'RACŢIUNII - EXPLICA Ţll

A. Obiect

t
J. Juridic 2. Material

~
relaţiile
socrn!e referitoare la protecţia inviolabilităţii nu are.
domiciliului şi a vieţii private a persoanei fi.zice.

R Subiect

l. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. participaţia penală este posibilă în orice for:nă;
c. (co)propnetarn: imobilului poate avea calitatea de subiect activ (inclusiv ner!îijlocil) al infrac-
ţiunii;
d. când fapta este comisă de trei sau meci multe persoane îrnpreună, se va reţ;ne circumstanţa agra-
vantă legală prevăzută de art. 77 l.it. a; C.pen.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana fizică în folosinţa căreia se afliI locuinţa, încăperea, dependinţa sau locul
împrejmuit ţinând de acestea şi care are dreptul de a permite sau refuza imrarea sau rămânerea
în aceste spaţii;
► persoana juridică nu poate avea calitatea de subiect pasiv al acestei infracţiuni;
► nu prezintă imp01ianţă dacă persoana vătămată deţinea imobilul în baza unui titlu legal sau
nu, ori dacă locuinţa era adecvată sau nu desfăşurării vieţii private; deopotrivă, este irelevant
dacă viaţa privată se desfăşura cu caracter de continuitate sau doar temporar, sporadic ori
sezonier în locuinţă. ori dacă locuinţa se afla în proces de renovare sau în reconstrucţie.
c. pluralitatt'a de subiecţi pasivi atrage, în principiu, reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni.
~., - , " · , • -166
---~-----------------
 C. Latura obiectivă

1. Element material
Infracţiune cu conJinut alternativ constând în:
ldă,
a. pătrunderea fără drept, în orice mod, într--o locuinţă, încăpere, dependin~ă sau loc împr~jmuit
ţinând de acestea; se comite numai printr--o acţiune, nu şi prin inacţiune;
pe b. refuzul de părăsire a unei locuinţe, încăperi, dependinţe sau a unui Joc împrejmuit ţinând de
.nej acestea; implică, în principiu, prezenţa licită a făptuitorului în spaţiul protejat, unnată de refuzuî
de părăsire, în urma solicitării subiectului pasiv, care în acest fel şi-a retras consimţământui
acordat pentru pătrunderea subiectului activ în sfera vieţii sale private; refuzul trebuie să fie
precedat de o cerere explicită de a părăsi spaţiul protejat de lege din partea persoanei care îl
foloseşte; se comite numai prin inacJiune, nu şi printr--o acţiune; nu este necesar ca refuzul să
fie exprimat verbal, fiind suficientă prezenţa în continuare în domiciliu ..
Cerinţe esenţiale:
a. pătrunderea să fie făn'i drept, efectivă şifârii consimţâmântul (expres sau tacit) al persoanei
care foloseşte „domic:tiul"; lipsa consimţământului se prezumă pfană ia proba contrară, i'n
special în situaţiile în care pătrunderea are loc în mod dandestin, ori prin inducerea în eroare a
subiectului pasiv;
b. refuzul de părăsire să Ee/ără drept.

2. Urma.rea imediată
► producerea unei stă:-i de pericol ca urmare a încălcării inviolabilităţii „domiciliului" persoanei
vătămate.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să tie dovedită (inft·ncţiun.:: de pericol abstract).

D. Latura subiectivă
·ac--
► intenţia directă sau indirectl:l;
;ra- ► eroarea asupra consimţământului subiectului pasiv înlătură tipicitatea subiectivă a faptei;
► nu prezintă importanţă scopul sau mobiiul comiterii fa;Jtei.

E. Variante agravate
eul
rea l. comiterea faptei de o persoană înarmată lart. 224 alin. (2) C.pen.j;
► autorul (nu doar participanţii) trebuie fie să aibă asupra sa, la momentul comiterii faptei, o armă
propriu-zisa (a se vedea an. î79 alin. (1) C.pen.j, fie să săvârşeasciî. fapta prin folosirea unei
sau arme asimilate în vederea pătrunderii îr1 mod nelegal în domiciliu [a se vedea art. 179 alin. (2)
ant C.pen.]o
Of!
► nu este necesar ca arma propriu-zisă să fie vizibilă pentru victimă, fiind suficient ca făptuitorul
să fi fost înarmat;
Violarea de domiciliu

► este o circumstanţă realii care se răsfrânge asupra participanţilor în măsura în care au cunoscut-o
sau au prevăzut-o;
► în ipoteza în care numai instigatorul sau complicele anterior/concomitent a fost înarmat, nu se va
reţine varianta agravată a infracţiunii nici în sarcina autorului, şi nici în sarcina parti~ipantului.

2. comiterea faptei în timpul nopţii [an. 224 alin. (2) C.pen.];

► fapta trebuie să fie săvârşită după ce întunericul a luat, în mod real, locul luminii ( criteriul astro-
nomic);
► nu prezintă importanţă dacă făptuitorul a profitat sau nu de timpul nopţii;
► persoana care foloseşte locuinţa este prezumată că a acţionat în condiţiile legitimei apărări
pentru a respinge pătrunderea sau încercarea de pătrundere în domiciliu în tîmptt! nopţii.

3. comiterea faptei prin folosire de calităţi mincinoase [art. 224 alin. (2) C.pen.];
► este necesară folosirea efectivă a calităţii mincinoase;
► dacă făptuitorul foloseşte o calitate oficială, se poate reţine concursul cu infracţiunea de uzurpare
de calităţi oficiale, prevăzută de art. 258 C.pen.

F. Forme
Î

1. Acte pregătitoare

t
2. Tentativă •t
3. Consumare

a. faptă consumată: în momentul pătrunderii

► este posibilă, dar nei.n-
► în cazul în care moda-
posibile Cin varianta
pătrunderii fară drept),
da, neincriminate.
fără
drept şi fără consimţămâ:ritul persoanei
vătămate în domiciliul acesteia, r-espectiv ir:
crimir1ată (în varianta
momentul refuzului de a părăsi dorniciliul;
pătrunderii fără drept);
b. faptă epuizată: poate îmbrăcr forma
infracţiunii continue cand fapta tipică se
litatea de comitere a
prelungeşte în timp, caz in care infracţiunea
infracţiunii se înfăţişează
se epuizează ~n momentul părăsirii „domi-
sub forrna refuzului de
ciliului''; deopotrivă. violarea de domiciliu
părăsire a domiciliului,
poate fî comisă în jcmnă continuatâ (chiar
tentativa nu este posibilă,
şi în cazul în care acţiunile infracţionale
fiind o infracţiune omi-
succesive nu sunt de aceiaşi fel), epui-
sivă proprie.
zându-se, în această ipoteză, după efectuarea
ultimului act de executare (unitate legală).

G.. Co,tdiţii .de procedîbilitate şi penepsibilit~te

► acţiunea penaiă se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei văiămate atât pentm
forma de bază a infracţiunii, cât şi pentru variantele agravate.
 NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... )

~ (,-) 1. p_ă-derea
_Jr1 o".()c loc _împrejmuil constituie
r;nala proteJeaza numai locw 1mpreJmurt care de o ţme
~ v'.olarc de dor'.,i':iliu, întrucât legea
locumţa sau dependmţa;
( ... ) 2. legea penală protejează orice loc ce ţine de o locuinţă sau dependinţă, deoarece inciÎminarea
1
violării de domiciliu se raportează numai la locurile împrejmuite, nu şi la cele neîmprejmuite;
~ . ( ... ) 3. toate spaţiile în care poate fi încuviinţată efectuarea unei pt:rcheziţii domiciliare suni
I protejate şi de lege împotriva pătrunderilor abuzive prin incriminarea violării de domiciliu, deoarece
l premisa protecţiei penale este ca subiectu! pasiv să fi avut libertatea de a-şi alege domiciliul, ceea de
niri
! nu este valabil pentru spaţiile dintr-un loc de deţinere;
( ... ) 4. fapta este tipică dacă la data comiterii persoana vătămată era prezentă în spaţiul protejat,
truc~t _p_entru a benefici~ de protecţia le~ii penale 1~~ ~ste necesar ca persoana vătămată să se afle
. m dorn1c1lm la momentul rn care are loc patrunderea rara drept.

ht;"'"''~ BLACKBOX
~

L nu conslituie un „domiciiiu" un imobil aflat în. construcţie (dacă nu se desfăşoară niciun element
specific al vieţii private), ori un loc parţial împrejmuit dacă pătrunderea s-a realizat prin zona nedelimitată:
2. nu este tipicăfapta dacă făptuitorul pătrunde într-un imobil locuit de mai multe persoane, având
consimţământul numai al uneia dintre persoanele care folosesc imobilul;
3. în cazul în care pătrunderea sau refuzul de părăsire a domiciliului este realizat 111 exercitarea
:ri;
dreptului rec'..moscut de iege, va fi îniăturată tipicitatea fapteL iar nu antijurldicitatea acesteia în condiţiile
lt=
an. 21 alin. (i) C.pen ;
1:1
4. comiterea, 'în aceeaşi împrejurare, a ambelor variante alrernative ale elementului material va
l;
deterrnina reţ.inerea unei infracţiuni unice (infracţiune cu conţinut alterm:tiv);
na
se 5. for:ul/iâlhăria comise priH violarea de domiciliu cor:stituie infracţiun.e}! de furt calificat !art. 229
Lea aliJ:, (2) lit. b) C.pen. ], re:;pectîv de tâlhărie calificată fan. 234 alin ( 1) lit. i) C.ven. 1. 111 care este absor-
ru- bită violarea dt domiciliu;
liu 6. infracţiunea de violare de dom ici lin poa1e fi reţinută în concL:r'; ideai ct, infracţiunea de uerespectare
a hotărârilor judecătoreşti comisă 'în fomia împiedicării folosirii unei locuinţe deţinute 'i'n baza unei
hotărâri.
Ul-
„ea

SUBIECTE RECAPITELATJVE

1. Identificaţi infracţiunile care absorb legal violarea de domicifa~

1tru 2. Existz, infracţiuni care absorb natural violarea de domiciliu?
3. Explicaţi raportul violării de domiciliu cu iegitima apărare prezumată.

169
 Violarea de domiciliu

JURISPRUDENŢĂ

I. Noţiunea de domiciiiu. Există infracţiW1ea de violare de domiciliu şi atunci când pătrunderea inculpatului îară
drept are loc într-o locuinţă care nu este efectiv ocupată de partea vătămată (C.A. Bucureşti, secţia t penală, decizia
nr. 277 il 999).
2. Condiţia folosirii imobilului. Textul de incriminare condiţionează existenţa infracţiunii de violare de domiciiiu
doar de .fi)losinJa imobilului de către partea vătămată. Se ocroteşte astfei o situaţie de fapt, şi nu una de drept. Est,;
ireievantă împrejurarea că partea vătămată şi-a stabilit domiciliul în aceî imobil ulterior datei comiterii faptei, atât timp
cât la acea dată folosea efectiv acel imobii (C.A. Timişoara, secţia penală, decizia nr. 85/2001).
3. Tutorele - subiect activ. Se va reţine comiterea infracţiunii de violare de domiciliu şi în cazul în care tutore/.,
pătrunde fără drept în casa unde locuiesc minorul şi mama acestuia, chiar dacă se prevalează de drepturile sale de
administrare a averii minorului, deoarece prin incriminarea menţionată este ocrotit dreptul locativ al unei persoane, şi m,
dreptul de proprietate (Trib. Iaşi, secţia penalrt, decizia nr. 73711998 ).
4. Cererea de părăsire a domiciliului. În oricare dintre conţinuturile sale alternative - pătrunderea fără drept într-o
locuinţă sau refuzul de a o părăsi la cerere - violarea de domiciliu presupune încălcarea libertăţii persoanei care foloseşte
locuinţa. Aceasta înseamnă că cererea de a părăsi locui:Jţa poate fi făcută nu numai de proprietar, ci şi de orice persoană
care o foloseşte, de membrii familiei sale sau de oricare altă persoană care locuieşte împreună cu aceasta sau n reprezintă
pe titular. Există infracţiunea de viola:·c de domiciliu ch;ar dacă inculpatul a pătruns în mod licit k locuinţa persoanei
vătămate, însă a continuat să rămână acolo, deşii s-a cerut insistent să o părăsească (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penali
decizia nr. 1465/1998).
5. Persoana care locuieşte fără titlu - subiect pasiv. Fapta de a pătrunde, fără drept, într-un imooii, fâră consirn 1 ă­
mântul persoanei care iocuieşte în acel imobil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu.
chiar dacă persoana locuieşte în imobil fără titlu, iar făptuitorul a introdus impotriva acesteia o acţiune 'in evacuare
(I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3858/2013).

170
·-,~~-~--------------------------------
'ară
izia

iliu
lste
mp

'ele
de
1 nu

tr„o
;şte

ană
intă
VIOLAREA SEDIULUI PROFESIONAL
•-•'"•"•"~••-,• M •••"-"~ "~"'• "-••••••'--•-M•••~•••"••••••---~-•'o-,___ '>U-"'--"'• ••'-•"c-•-"""-'" "••••-• ••••-"~"~•~m•-"•"'>»,--~••~ • • - - " '"""""~"~' , •••• ..-~ ~••'-'"" ,,,- • ,, ~

--.;7l'lt,'-Jt'(...t~A,':""-.l'~.!Qlff.V•\flll:W~C-:>,W;s·~-,\..~i'~i.i.~~-----~~~-:'......,.._e::t0-l"'>~~-u,;e,;,..,.~~~.....,_;a,.',J.'*,M~~...~....~---.;..~-._--.•,){~-'•'<.4-:..-~~1"-o.'rlll,,',:.f"»-.:,;...,
tnei
ală,

Tţâ-

I. DEFINITIA LEGALA şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Pătmnden:oa fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană jurididi sau fizică îşi
de,;răşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi \a cererea persoanei îndreptă~ite -.fr>rma <ie b<1zâ
[ait. 225 alin. (1) C.pcn.].
De-a lungul 1imp„1lui noţitmcu de dorniciiiu a beneficiai. de o interpretare extensivă în jurisp,-!.Identa
OEDO, tiir:d inciusă în noţiunea iargă de viaţă privată; in aceasta accepţmne domic1iiul este, fo p;1mu! ;:fa~d,
locul unde persoana îşi desfăşoară viaţa privată, viaia de farniiie şi aite asemenea legături; pe de altă pa1te,
este considerat domiciliu locu! unde o persoană fizică sau juridică îşi dcsfăşoarft activitatea profesională sau
comercială (sedi":..il unei societăţi, al agenţiei sale sau al sediilor sale profesionale, cabinemi un:.,i avocufl.
Jn consecinţă, urmând tiparul de încriminare de la infracţiunea de v;olare de domiciliu„ legiuitorul a
incriminat aceleaşi activităţi infracţionale îndreptate împotriva vieţii private societare ce se desfăşoară la
sediul profesional.
Violarea sedîuiui profesional

II. STRUCTURA INFRACŢIUNil- EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic
t
'
2. Material

relaţiile
sociale referitoare la protecţia inviolabilităţii sediului
nu are.
profesional şi a dreptului la viaţă privată „societară" ori al
persoanei fizice în timpul destâşurării activităţii profesionale.

B. Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. paiiicipaţia penală este posibilă în orice fonnă;
c. proprietarul imobilului poate avea calitatea de subiect activ (inclusiv nemijîocit) al infracţiuni(;
d. când fapta este comisă de trei sau mai multe persoane împreună, se va reţine :::ircumstantJ
agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. a) C.pen.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana fizică (avocat, practician în insolvenţă, executor judecătoresc, me-
diator, notar, consuitant etc.) sau juridică având în folosinţă un anumit spaţiu cu titlu de sediu
profesional şi care are dreptul de a permhe sau refuza intrarea sau rămânerea în aceste spaţii i'n
care îşi desfăşoară viaţa privată societară;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage, în principiu, reţinerea unei pluralităţi de infracţiLmi:
<l. consimţământul subiectului pasiv înlătură tipicitatea, iar nu antijuridici_tatea.

C. Latura obiectivă

1. Element material
a. pătrunderea fărădrept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană fizică sau
juridică îşi desfăşoară
actîvitaka profesională;
b. refuzul de părăsire a unui sediu profesional precedat de o pătrundere iegală sau ilegală:
înaintea manifestării refuzului de părăsire, trebuie să existe o cerere explicită de a părăsi spaţiul
protejat de lege din partea persoanei care îl foloseşte.
Cerinţe esenţiale:
a. pătrunderea săfie fărâ drept, ejecthă şi fără consimfământul (expres sau tacit) al persoanei
care foloseşte sediul profesional; lipsa consimţământului se prezumă până la proba contrară;
b. refuzul de părăsire să fiefc'iră drept.

·············-····--···-·--·---------· ·--.,······--·--·---··----·-·--·------
 2. Urmarea imediată
► producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării inviolabilităţii sediului profesional folosit
de persoana vătămată.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să fie dovedită (infracţiune de pericol abstract) .

. D. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă scopul sau mobilul comiterii faptei.

E. Variante agravate

L comiterea faptei de o pt:rsoană înarmată fart. 225 alin. (2) C.pen.];

► autorul (nu do:ir part.icipanţ.ii) trebuie fie să aibă asupra sa, la moment~( comiterii faptei, o
armă propriu-zisă [a se vedea art. 179 alin. (1) C.pen. l, fie să săvârşească fapta prin foîosirea
,.
1,,
unei arme asimilate în vederea pătnmderii în mod nelegat în sedh!l profesional [a se vedea
art. 179 aîin. (2) C.pen.];

2„ comiterea faptei în timpul nopţii [art. 225 alin. (2) C.pen.];

►· fapta trebuie să fie săvârşită după. ce întunericul a luat, în mod real, locul luminii (criteriu!
astronomic);
Jr· nu prezintă importanţă dacă făptuitorul a profitat sat:. nu de timpul nopţii;
llu 3. comiterea faptei prin folosirea de calităţi mindnoase [art. 225 alin. (2) C.pen.1:
în ► calitatea mincfnoasâ este acea calitate neadevărată (indiferent dacă este sa,1 nu o calitate oficiaJă)
pe care o ;)ersoană o invocă sau o atribuie altei persoane 'in scopul îndue;erii sau menţi:1erii 'in
eroare a p.;:;rsoanci vătămate, pentru il mtra în sediul prnf'•.:sional sau pentru a refuza părăsirea
acestui.a;
► dacă făptuitorul foloseşte o ca1itale nficială, se poate reţine concursul cu infracţiunea de uzurpare
de calităţi oficiale, prevăzută de art. 258 C.pen.

au

iă;
iul

1
Violarea sediului profesional

E f'orme

1. Acte pregătitoare
t t
► posibilă,
► în cazul în care modalitatea
posibile (în varianta
pătrunderii fără drept),
dar neincriminate.
l
2. Tentativă 3. Consumare j
a. faptă consumată: în momentul pătrunderii
fără
drept şi fără consimţământul persoanei
este
minată
dar neincri-
(în varianta pătrun­
vătămate în sediul profesional a! acesieîa, A
respectiv în momentul refuzului de a părăsi
derii fără drept);
sediul;
b. faptă epuizată: poate îmbrăca forma
de comitere a infracţiunii
infracţiunii continue când fapta tipică se
se înfăţişează sub forma
prelungeşte in timp, caz în care infracţiunea
refuzului de părăsire a
se epuizează în momentul părăsirii sediului
sediului profesional, tenta-
profesional; deopotrivă, violarea sediului
tiva nu este posibilă, fiind
profesional poate fi comisă fn formei conti-
o infracţiune omisivă
nuată, epuizându-se, în această ipoteză,
proprie.
după efectuarea ultimului act de executare
(unitate legală).

G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate

► acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate atât pentro.t
forma de bază a infracţiunii, cât şi pentru variantele agravate.

-i
c-:-~ BLACKBOX

1. pot constitui sedii profesionale acoperite de protecţia art. 225 C.pen. um1ătoarele spaţii, cu
condiţia desfăşurării vieţii private: sediul central al unei societăţi sau sediiie unei filiale ori s1JCt,rsale a
acesteia sau un punct de lucru al societăţii, sediul unui birou de avocatură sau de executori judecătoreşti,
notari ori mediatori, sediul unei persoane fizice autorizate ori al unei intreprinderi familiale etc. (pentru
o analiză detaliată a noţiunii de sediu profosional, a se vedea şi M. Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea
specială, ed. a 2-a, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2021, p. 367 şi 368);

2. comiterea, în aceeaşi împrejurare, a ambelor variante alternative ale elementului material va

detennina reţinerea unei infracţiuni Linice (infracţirnc cu conţinut alternativ);
3. furtul/tâlhăria comise prin violarea sedialui profesional constituie infracţiunea de furt calificat
[art. 229 alin. (2) lit. b) C.pen.], respectiv de tâlhărie calificată [art. 234 alin. (1) lit. f) C.pen.], în care
este absorbită violarea de domiciliu;
4. în cazul în care pătrunderea sau refazul de părăsire a sediului profesional este realizat în exercitarea
dreptului recunoscut de lege, va fi îniăturată tipicitatea fa.ptei, iar nu antijuridicitatea acesteia, în
condiţiile art. 21 alin. O) C.pen.;
 5. fapta nu este tipică în ipoteza în care făptuitorui pătrunde numai pe un teren sau în orice alt loc
împrejmuit ţinând de sediul profesional, tipicitatea presupunând numai pătrunderea în imobilul în care
persoana fizică sau juridică îşi desfăşoară activitatea profesională şi, pe cale de consecinţă, viaţa privată
societară.

JURISPRUDENŢĂ
1
1. Noţiunea de sediu profesional. Sediul profesional se interpretează în sensul de clădire, spaţiu acoperit Concluzia
se înkmeiază pe interpretare sistematică, observând dispoziţiile art. 224 C.pen. violare de domiciliu care incriminează
a
în mod expres pătrunderea fără drept într-un „loc împrţjmuit" ţinând de locuinţa/încăperea/dependinţa persoanei fizice.
Or, din observarea ceior două incriminări succesive incluse în aceeaşi secţiune de sistematizare din Codul pena!, Titlul 1,
a infracţiuni contra persoanei, Capitolul IX - lnfractiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private, apare ca evidemă
.l voinţa legiuitomlui de a exclude incidenţa legii penale în ipoteza pătrunderii pe un teren ori alt loc împrej1m~it ce
ţine de sediul prnfosional. Ia: Codul penal nu defineşte noţiunea de ,.sediu profr,sîonal", arp,ument suplimentar pentru
interpretarea restrictivă a normei de incriminare (}ud. Constanţa, sentinta penală. nr. 397 din 22 martie 2017, în A, fugar:,
Cpen. adnotat),
e 2. Uistrugere şi violarea sediului personal. În noaptea de 17/18 iunie 2014, în jurul orei 24:00, inculpatul P.A.
s-a deplasat la locuinţa persoanei vătfanate G,V.-M., fosta sa soţie, situată administrativ în oraşul T., şi, cu ajutorul unei
bfae de baseball, a spart geamurile acesiei iocuinţe. Apoi, inculpatui s-a deplasat la sediul profesional al persoanei fizice
:iutorizate G,V.-M., situat în oraşul T., a pătruns în interior prin distn~gerea uşii de acces, unde, cu ajutoru! aceluiaşi
(ihiei..;t, a distrus mai multe bunuri, respectiv cabină duş, cască coafor, sterilizator instrumentar, chiuvetă baie şi dulap
baie. Dupf1 toate acestea, inculpatul P.A. s„a deplasat la sediul Poliţiei oraşuiui T.,, unde a declarat faptele săvârşite şi a
prec!al b~lta de bas~batl. În faza cie urmărire penală, inculpatu! P.A, a recunoscut săvât.;;ln:a faptelor pentru care a fost
'rimis în judecată, fiind cercetat în stare de libertate. În drept, faptele inculpatu;ui descrise mai su:, înt1·,mese elementele
,;nnsi!tLttive aie infracţiunilor de distrugere (două fapte), prevăzute de art 253 alin. ( i i C.pen. ~i violare a sediului
p;ofe.sional, prevt,zută de drL 225 alin. (2) C .pen. (Jud. Avrig, seminţa pena,ă nr. 30/20 i 5).
J. L"ltra,i şi violarea sediului profesional. Fapta in2ulpatei C.E. de a agresa tizi,,: pc p,:rs,J,,na vătămată P,C. primar
al cornunci t: .R.~ in timpu] programului de lucru, în biroui acestuia Gin cadrul Prin1ă.riei întruneşte t·~erne-nteic
constitutive ale infraqiunii de uitrnj. De asemenea, fapta 1;:culpatei care, cu aceeaşi ocazie, a refuzat sii p;:'trfisească
\)imul primarului comunei C. şi sediul ir:stituiiei Primăriei intrnne:;;te dementeie {,;or1stitulive ale ;nfracjiur1ii de violare a
)edrnluî profesional (C.A. Timişoara. sc>c(ia penală, decizia nr. 3 l 2/201 ÎJ.

175
VIOLAREA VIETII PRI E
'

I. DEFINiŢIA LEGALĂ

lnfracţiunea de violare a viet,iî private prezintă trei modalitâţi normative (infracţiune cu conj'inuturi
alternative):
a. atingerea adusă vieţii private, fără drtTt, prin fotogr2fic::-ea, captarea sau înregistrarea de imagini,
ascultarea cu n°ijloace teinîce sau îrxegistrarea audio a une~ persoane 2.fiate într-o locuinţă sau
încâpere ori dependinţă ţinânci de aceasta sau a unei collvorbiri private [iert. 226 alin. ( [) C.pen.l;
b. divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a suneteior. convnrbi:-ilor ori a
imaginilor anei persoane aflate într-o locuinţă sau îrccăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau
a unei convorbir; private, către o altt, persoană sau către public lart. 226 alin. (2) C.pen.J;
c. plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, îe scopul săvârşirii
faptei în primele două variante normative [art. 226 alin. (5) C.pen.].

CUVINTE CHEIE

1. divulgarea presupune dezvăluirea câtre un terţ determinat a existenţei şi a conţinutului sunetelor, con-
vorbirilor sau imaginilor;
2. difuzarea implică dezvăluirea către mai multe persoane nedeterminate prin orice mijloace (a conţi­
nutului sunetelor, convorbirilor s.au imaginilor);
 3. plasarea reprezintă introducerea/disimularea/montarea de aparatură de înregistrare audio şi/sau video
în aşa fel încât aceasta să fie aptă să capteze conversaţii private şi/sau imagini din sfera vieţii intime a
unei persoane.

II. STRUCTURA INFRACŢlUNII

A. Obiect

1. .furidic
intimitatea vieţii private a persoanei fizice şi
rela·,iile sociale cc se nc.sc şi se dezvoltă în jLrrul
acesLei valori sociale (pentru o analiză dernliată a
noţiunii de viaţă privată a se vedea şi M Udroiu,
Sinteze de drept penal. Pmtea specială, Ed. C.H.
Beck, ed. a 2-a, Bucureşti, 2021, p. 374 şi urm.).
2. Material
t
► nu are;
► mijloacele tehnice ele înregistrare audio sau video,
plasate şi foiosite 111 scopul comiterii faptei,
nu constituie obieci material, ci sunt bunuri (;u
ajutorul cărora se săvârşeşte delictul şi care fac
obiectul măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

B. Subiect

1 Activ (autor, coautor; instigator, complice)

a, orice persoană (:fizicâ(juridică) cu capacitate penală;
rn ► în cazul în care se reţine coHutoratul sau complicitatea concomitentă, va fi incic1en1ă
circwnstanţa agravantă. legală p_.-evăzmă <le art. n
ht. a) C.pen., dacă fapta este comisă
1L de :rei sau m.a: rnuîte persoane împreună;
b. participaţia penală ;:-;ste posibilă în orice formă: co,mwrat, rnstigare, complîcita~c.

2. 'Pasiv
a a. persoana fizică în viaţă;
b_ pluralitatea de subiecţi pasivi atrage, în principiu, reţinerea unei pluralităţi de tnfracţiunL

rii
C. Latura obieţtivă

1. Element material
Modalităţi alternative - toate constând în acţiuni, iar nu în omisiuni:

L infracţiunea prevăzută de art. 226 alin. (1) C.pen.:

n-
a. atingerea adusă, fără drept, vieţii private a unei persoane fizice aflate într-o locuinţă sau
focăpere ori dependinţă ţinând de act)asta, reaiizată prin următoarele modalităţi alter-
ţi- native (infracţiune cu conJinut alternativ):
i) prin f<Jtograjiere;
► este necesar să fie fotografiată o persoană, nu lucrun sau animale ale acesteia;
 Violarea vieţii private

ii) prin captarea de imagini;

►
captarea imaginilor nu presupune şi înregistrarea acestora; pe de altă parte, nu este 1
suficientă spionarea unei persoane cu un binoclu sau pe gaura cheii, fără folosirea ,.;
unor mijloace tehnice; f
~'t
iii) prin inregistrarea de imagini;
► urmărirea repetată a victimei ori supravegherea repetată a locuinţei, locului de
muncă sau a altor tocuri frecventate de aceasta, însoţită şi de înregistrarea de
imagini din locuinţa acesteia, conduce la reţinerea concursului între infracţiune„
de hărţuire şi cea de violare a vieţii private;
iv) prin ascultarea cu mijloace tehnice;
► nu prezintă importanţă dacă discuţiile ascultate sunt inteligibile sau nu;
► nu este necesară înregistrarea convorbirilor ascultate;
v) prin înregistrarea audio;
► înregistrarea trebuie să privească discuţiile purtate de persoana aflată in spaţiul
privat; nu prezintă importanţă dacă discuţiile înregistrate sunt inteligibile sau nu;
► dacă făptuitorul realizează mai multe dintre modalităţile alternative de violare a
vieţii private prevăzute de art. 226 alin. (1) C.pen., se va reţine comiterea unc;
singure infracţiuni de violare a vieţii p-::ivate.
Cerinţa esenţială: atingerea adusă intimităţii vieţii private să fie fără drept.
b. atingerea adusă, fără drept, vieţii private a persoanei fizice prin ascultarea cu mijloac~
tehnice sau înregistrarea unei/unor convorbiri private !art. 226 alin. (l) C.pen.J;
► incriminarea vizează ascultarea convorbirilor private ambientale, nemijlocite ale u:ieî
persoane; actualul Cod penal oferă astfel o protecţie extinsă convorbirilor cu caraue:
privat, sancţionând penal orice ascultare/înregistrare ilegală a acestora cu mijloclt'i
tehnice.
Cerinţa esenţială: atingerea adusă intimităţii vieţii pr:vate să fie fără drept.
2. lnfracţiunea prevăzută de art. 226 alin. (2) C.pen.: divulgarea, difuzarea, prezentarea saL, lransmiLerea
fără
drept. a sunetelor, convorbirilor ori ă imaginilor obţinute prin atingerea vieţii private în forrnele descrîs,:
mai sus, către o altă persoană sau către public [art. 226 alin. (2) C.pen.];
► cerinţa prealabilă este să existe o atingere adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea,
captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea ae.dio ;i
unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei
convorbiri private; dacă sunetele sau imaginile sunt deţinute in mod iegal (cu cons:mţământu 1
persoanei vătămate), fapta nu este tipică;
► chiar dacă făptuitorul reaiizează mai multe dintre moda1itătîlc alternative de violare a vieţ;i
private prevăzute de art. 226 alin. (2) C.pen„ se va reţine <:omiterea unei singure infracţiuni de
violare a vieţii private.
Cerinţa esenţială: divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea să fie fără drept.
3. Infracţiunea prevăzută de arl 126 alin. (5) C.pen.: plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de
înregistrare audio sau video, în scopui săvârşirii faptei de violare a vieţii private, în condiţiile art. 226 alin. (1)
şi (2) C.pen. [art. 226 alin. (5) C.pen.];
► este necesar şi suficient ca făptuitorul să fi acţionat in scopul violării vieţii private prin plasarea
tară drept a mijloacelor tehnice de înregistrare audio sau video; când după plasarea mijloacelor
178
--------------------------------·----·····---·,-----·-"~-·--·------- - - - - -
 tehnice are loc o violare efectivă a vieţii private, se va reţine existenţa unui concurs de infracţiuni
[art. 226 alin. (1) sau alin. (2) C.pen. şi art. 226 alin. (5) C.pen.].
Cerinţa esenţială: plasarea de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video să fie fără drept.

2. Urmarea imediată
► în cazul variantei prevăzute de art. 226 alin. (I) C.pen., constă în atingerea adusă vieţii private
(infracţiune de rezultat);
► în ceea ce priveşte modalităţile normative prevăzute de art. 226 alin. (2) şi (5) C.pen., urmarea
imediată constă în producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcări: dreptului la inviolabi-
litatea vieţii private al persoanei vătămate (infracţiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie dovedită în ipoteza prevăzută de art. 226 al]n. ( j) C.pen.;
► rezultă ex re, din insăşi săvârşirea faptei prevăzute de norma de incriminare, în cazurile prevăzute
.ţiul d e art. 2 ~"6 aim.
,. ~LJ
f,..,\ • (5) C
ş1 .pen.
m;
:ea
D. Latura subiectivă
mei

► intenţia directă/indirectă pentru ,nodalităţile

nonnative prevămte de art. 226 alin.()) şi (2) C.pen.;
► nu inter,~sează mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită activitatea infrncţionali:: in cazul
modalităţilor normative prevăzute de art. 226 alin. (1) şi (2) C.pen.;
► numai cu intenţie directă in cazul modalităţii normative prevăzute de art. 226 alin. (5) C.pen.
ir.ei
eter
Uff .E. Ipotez.e speciale de înlăturare a tipicităţii faptei

a. de către ce! care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprrnse
suneteie, convorbirile sau irnaginile, dacâju.siifi.că u11 interes legitim;
ns:: ►· prin consirnţtt1nânt1i victîmei (\'J fitptuitorul să. ,participe la intâlnirea i.n cridrul căreia au fost
surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, aceasta nu mai poate pretinde ulterior că fost
rea~ încălcată viaţa privată;
lO a b. daclt pt:rsoana vătămată a aqîonat explicit cu intenţ;a de a fi văzt1tă on auzită de făptuitor reflectă
mei voinţa victimei de a fi văzută sau auzită;
ntul ► se poate reţine şi în acest caz un consimţământ implicit al victime1 la activitătile desfâ~urate dt-
făptuitor, in urma comportamentului explicit al victimei aceasta nemaiputând invoca ulterior
ietiî faptul dl aceasta se afla în exerciţiul dreptului la viaţă privată:,
ide c. dacă Îaptuitoml surprinde săvârşirea unei infracţiuni san contribuie la do-vedireo sâvârşirii unei infi'actiuni;
►interesul înfăptuirii justiţiei prevalează in aceasrn ipoteză faţă de necesitatea protecţiei vieţii
private;
► referirea la infracţiune vizează, în realitate, tipiciiatea faptei;

. (1; ► eroarea în evaluarea existenţei unei fapte tipice face ca fapta să nu fie infi.·acţiune;
d. dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror di vuigare
prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate;
are"
elor ► constituie o obiectivare a libertăţii presei, precum şi a dreptului opiniei publice de a fi informată,

J
Viciarea vieţii private

F. Forme

1.Acte
2. Tentativă 3. Consumare
pregătitoare

+ a. faptă consumată:
► în cazul ipotezei prevăzute de art. 226 alin. (1) C.pen., fapta
se consumă ]a momentul producerii rezultatului (al atingerii
aduse vieţii private);
► în cazul modaiităţilor normative prevăzute de art. 226 alin. (2)
şi (5) C.pen., fapta se consumă la momentul realizării elemen-
posibile, dar posibilă, dar tului material, fiind o infracţiune de pericol abstract;
neincriminate. neincriminată. b. faptă epuizată:
► poate fi comisă în formă continuă, când activitatea infracţio­
nală. se prelungeşte în timp (de pildă, înregistrarea de imagini
sau a unei convorbiri private); infracţiunea se epuizează în
momentul încetării atingerii aduse vieţii private;
► infracţiunea poate fi săvârşită în formă continuată (unitate
legală),

G. Condiţii ~e procedibllitate şi pedepsibilitate

► acţiunea penală se ptme în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai 1n

caz:11 modalităţilor normative prevăzute de a,·t 226 alin. (1) şi (2) C.pen. ~i din oficiu îr cazul
modalităţii nom1ative stipulate de art. 226 alin. (5) C.pen .

..,..

L noţiunile de /ocuinfă, încăpere sau dependinţă la care face referire art. 226 alin. (l) Cpen sunt
mai extinse decât cea de domiciliu prevăzută de art 224 C.pen., incLtzând şi acele spaţii care, chiar
dacă nu pot fi calificate drept domiciliu, oferă o protecţie temporară vieţii private a persoanei (de plldă,
toaleta unui local public);
2. dacă persoana care a adus atingere vieţii pri.va~e în vreuna dintre modalităţile prevăzute de art. 226
alin. (1) C.pen. divulgă, difuzează, prezintă sau transmite imaginile sau convorbirile unui terţ sau către
public, se va reţine comiterea a două infracţiuni concurente de violare a vieţii private;
3.infracţiunea de violare a vieţii private poate fi reţinută în concurs real cu infraqiunea de divulgare
a secretului profesional ori cu cea de violare a secretului corespondenţei;
4. înregistrările de voce şi imagini efectuate de părţi sau de alte persoane pot fi utilizate ca probe
atunci când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţi( iar astfel de
înregistrări nu constituie produsul vreunei infracţiuni [art. 139 alin, (3) C.proc.pen.];
 5. infracţiunea de violare a vieţii private prevăzută de art. 226 alin. (5) C.pen. poate fi reţinută
în concurs cu infracţiunea de violare a domiciliului/violare a sediului profesional în cazul în care
pătrunderea în spaţiul privat are loc fără drept şi fără consimţământul persoanei care îl foloseşte, în acest
caz neputându-se reţine existenţa unei absorbţii naturale a infracţiunii de violare de domiciliu în cea de
violare a vieţii private şi nici o ipoteză de complexitate legală a infracţiunii de violare a vieţii private.

JURISPRUDENTĂ
'
Violarea vieţii private prin distribuirea de înregistrări private. 1. Faptele inculpatului, care, în baza aceleiaşi
rezoluţii infracţionale, fa data de 12 ianuarie 20 l 6. a prezentat, fără drept, martorului înregistrări lr, care acesta întreţinea
relaţii sexuale cu persoana vătămată, iar în perioada l 3-14 martie 2016, fără drept, a distribuit către public mai mulk
CD-uri conţinând aceleaşi înregistrări pe raza localităţii 1., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de violare a
vieţii private, prevăzutâ de art. 226 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. (Jud Sector 4 Bucureşti. sentinţa
penală m: 3620/2011. disponibilă pe www.rolii.ro). 2. Fapta inculpatului care, în perioad2. septembrie 2015 octombrie
2015, a difuzat (postat) pe contul de Facebook al martorului D.C.A. (prietenu; persoanei vă1i:i.mate la ,icea da~a), :fărâ a
1 avea acordul persoanei vătămate T.i.N., mai multe fotografii în care persoana vătămată apare nud, fotografii efectuate
de către incuipat în cursul anilor 201 J-2012 persoanei vătămate (care la acea dati". avea v5.rsla de 16 an;), cu acordul
acesteia, într-o cameră dl:) hocel, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare a vieţii privat,~, prevăzut{( de
arl. 226 alin. ;2) C.pen. (Jud. Aiud, sentinţa penaiă nr. 18/20 J 8).

iE
ul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -'i 8î------·'.
DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natu:ă să
aducă un prejudiciu unei persoane, de dttre acela care a luat cuno~tinţă despre acestea în virtutea profet,iei ori
funcţiei ş1 care a;-e obligaţia păstrării confi.denţialităţii cu privire la aceste date (art. 227 C.pen.).
Prin această reglementare legiuitorul I.! prioritizat sfera protecţiei, punând în prim pla!1 elementele cc ţin
<le interesul privat prin acordarea protecţiei informaţiilor relative la viaţa privată a clientului subiectului activ
în considerarea raportului contractual existent între aceştia.
Nu trebuie ÎI!Să omis că un scop indirect urmărit prin această reglementare este şi acela de a protqa
încrederea publică în activitatea anumitor profesionişti cărora le sunt i:1credinţate informaţii privind viata
privată a unor persoane ori care află astfel de date în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
În procesul penal obligaţia de a păstra secretul profesional poate fi contrabalansată de obligaţia de a
da declaraţii în calitatea de martor in iegătură cu faptele despre care profesionistul are cunoştinţă şi care
constituie teze probatorii în cauză, în acord cu exigenţeie procedurale.
 II. STRUCTURA INFRACŢIUNII
~

A~Obiect

1. .Juridic 2. Material

•
reiatiile sociale privind intimitatea v1eţn private şi libertatea
persoanei fizice de a încredinţa date privind viaţa privată celor care
prin profesiile pe care le exercită sunt ţinuţi să nu le divulge; în nu are.
subsidiar, pot fi afectate relaţiile sociale referitoare la încrederea
publicului în diferite profesii în exercitarea cărora există o
obligaţie de confidenţialitate.

B. Subiect

l. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. este calificat, respectiv peîSoana fizică care exercită o profesie sau îndeplineşte o funcţie ce
implică obligaţia legală de păstrare a secretului;
► lipsa calităţii subiectului activ nemijlocit special conduce la lipsa tipicităţii faptei;
b. participaţia este posibilă sub forma instigării sau a complicităţii;
c. coautoratul nu este posibil, obligaţia de a păstra confidenţialitatea având caracter personal.

;ă 2. Pasiv
ri a. persoana fizică (minoră sau majoră) sau juridică ale cărei date sau informaţii privind viaţa
privată sunt divulgate;
ln b. consimţământttl subiectului pasiv la comiterea faptei atrage reţinerea cauzei justitieativr
IV prevăzute de art. 22 C.pen.;

c. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage, în principiu, reiinerea unei plurali1ăţi de infracţiuni (concurs
ja real sau ideal).
ta

a C. Latura obiecth·ă
,e
1. Element material
a. divulgarea directă sau indirectă, neechivocă, a unor date sau informaţii (toate sau numai
o parte a acestora) privind vîaţa privată a unei persoane de cărre persoanele care le-au
cunoscut fn exercitarea în mod legal a profesiei sau a funcţiei;
► nu este tipică divulgarea de date cunoscute din surse extraprofesionale sau de date nereale;
b. se poate comite fie printr-o acţiune, fie printr-o inacţiune.
• Cerinţa esenţială: divulgarea să.fie.fără drept c;i de naturâ a prejudicia (material sau moral) persoana
vătămată.

1
 Divulgarea secretului profesional

2. Urmarea imediată
► starea de pericol creată prin divulgarea fără drept a unor informaţii privind viaţa privată a unei
persoane (infracţiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

D .. Latura subiectivă

► intenţia diiectă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă scopul sau mobilul comiterii faptei.

E. Forme

~
t
1. Acte pregătitoare 2. '
Tentativă 3. Consumare
~

posibile, dar
•
posibilă, dar
a.faptă consumată: ie momentul în care se
comite fapta tipică;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă
neincriminate. neincriminată.
continuată, epuizându-se după efectuarea
ultimuiui ace de executare (unitate legală).

E Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate

1. acţiunea penalft se pune în mişcare la pHlngerea prealabilă a persoanei vătămate;

2. răspunderea penală este înlătura!ă. prin retragerea plângerii prealabile, iar nu prin impăcare.

,-
I~ BLACKBOX

1. nu se va reţine săvârşirea infracţiunii de divulgare a secremlui profesional dacă legea impune sub
sancţiune penală obligaţia de a aduce la cunoştinţă organelor de urmărire penaiă sau instanţei date sau
•. împrejurări confidenţiale.

2. în legătură cu tipicitatea faptei, în doctrină ( G. Fiandaca, E. Musca, op. cit., p. 319) s-a arătat
că: a) activitatea subiectului activ trebuie reaiizată cu caracter de continuitate; b) nu este necesar ca
activitatea să fie desfaşurată în scop lucrativ; c) nu trebuie ca activitatea să fi fost exercitată abuziv
sau doar de facto; d) trebuie să existe o legătură de cauzalitate între activitatea desfăşurată şi obţinerea
informaţiilor protejate prin secretul profesional;

184
,~.•-- ~-·--------------------------------------------------
 TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE
FIŞELE NR. 27-30

l. Se va putea reţine violarea de domiciliu în cazul în care pătrunderea are loc târă drept în spaţiul alocat
foiosirii în comun cu titlu de bucătărie de toţi locatarii aflaţi pe acelaşi palier al unui imobil?
2. Se va putea reţine c0miterea infracţiunii de vi o bre a vieţii private în cazul in care X, prefăcându-se că
vorbeşte la telefon, reaiîzează o înregistrare video cu mai multe persoane care se aflau în vestiaru! unei săli
de fitness? Care ar fi soluţia în ipoteza în care X ar realiza fotografii cu o persoană aflată în cabina de probă a
unui magazin, în timp ce aceasta încerca să probeze o rochie şi mai multe modele de sutiene?
3. Se va putea reţine răspunderea penală a lui X, care, utilizând 4 drone, realizează filmări ale locuinţei şi
domeniului aferent acesteia, pe care ulterior le pune la dispoziţia unui ziar de bârfe mondene?
4. Se va putea reţine răspunderea penală a lui X, care a postat pe Instagram o poză în care fosta sa
prietenă era cornplet dezbrăcată, în condiţiile în care fotografia fusese realizaiă în perioada în care aceştia
erau 1ogodiţi?
5. X, psihoterapeut, află, 111 exercitarea atribuţiilor profesion.ale, de la clientul său Y, care suferea de
o depresie cronică, că acesta se gândeşte destul de frecvent la sinucidere şi că, in cazul în care ar comite
acest r,_ct, ar intenţiona ca în aceeaşi 'împrejurare să suprime şi viaţa copilului său dintr-o căsnicie aaterîoarfj,
care era crescut exclusiv de bunici. X îi încunoştinţează pe bunicii minorului desp::e starea psihică a lui
Y, sugerându-le, totodată, să aibă grijă ca minorui să nu rămână singm cu tatăi său X. Se va putea reţine
răspunderea penală a lui X?

6. Se poate reţine comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, în condiţiile în care soţul întors intempest:v
acasă îşi găseşte soţiaîn ipostaze intime cu un vecin, care este o prezenţă frecventă î1: locuinţa soţului î:nşe!at?
7. X, patronul unui restaurant, instalează c,,mere de înregistrarea audio„video îu toaîeta destinată femeilor
obţidind astfel mai. muite imagini ,,picante'' cu ciieniele restaurantuirri. Arătaţi motivat dacă se va putea reţme
răspunderea penală a hi X.
8. Arătaţi motiv,,t dacă se va pntea retine râ&punderea penală a lui X . ca,·e Tn calit<1tc de fotograf a'
unei reviste auto, pătrunde pr.in escaladare ir.. curtea fabriciî de automobile pe:1.tru a fotografia modelul unui
,ehicul electric care urma să fie anunţat în c~~.drul unui vfaor salon auto.
9. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penaiă pentru violare de domiciliu în sarcina soţului
care refuză să părăsească domiciliul conjugal d;~pă ră1"1[111erea dcfinitivă a hotărârii de divorţ.
IO. Arătaţi motivat dacă răspunde penal pentru comiterea infracţiunii de divulgare a secretului profesional X,
care în calitate de primar comunică unui jurnalist lista persoaneior care beneficiază de ajutor social. Dar în
situaţia in care X avea calitatea de angajat al unei societăţi de asigurare şi comunică unei autorităţi private
numele titularului unui contract de asigurare de viaţă?
 FURTUL

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fâră consimţământui ace1:>tuia, în scopul de a şi-l
însuşi pe nedrept [art. 228 alin. l l) C.pen. J.
Dintre infracţiunile con:ra patrimoniului, cea mai frecventă întâlnită în practica judiciară este fortuL
În limbajul uzual furtul este înţel.es într-un sens aproximativ sirr.ilar celui dat notiunî1 de către romani.
de atentat la proprietatef! altcuiva (jurtum est contrectatio fraudufosa rei afieni). Spre deosebire de dreptul
roman. în prezent este unanirn acceptat faptul că furtul nu poate avea ca obiect material un bun irnobiî prir,
natura sa.
Astfel, nutui constă în esenţă într-o apropriere a unai bun corpora! aparţinând altuia cu inter,ţia de a-l
priva de bun pe subie(:tul pasiv într-un mod lipsJ de onestitate.

186
~-·.•~··~·----------------------
 U. STRUCTURA INFRACŢIUNII EXPLICAŢII

A. Obiect

L Juridic 2. Material
t
a. orice bun care are o existenţă fizică prezintă o minimă imporianţă
economicâ şi poateface obiectui sustragerii din posesia sau detenţia
altuia (pentru o analiză detaliată a noţiunii de obiect material al
furtului, a se vedea şi M Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea
specială, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2021, p. 398 şi urm.);
► este obiect material al infracţiunii de furt bunul mobil (prin natura
sa ori prin anticipaţie), de regulă corporal, animat (de pildă, un
animal) sau neanimat (e.g." o maşină electrică autonomă), fungi bi 1
sau nefungibil, care prezintă o minimă valoare economică;
►· nu interesează dacă bunul mobi I este încorporat sau nu într-un
bun imobil, dacă recoheîc nu au fost culese sau desprinse cie sol,
dacă hunul este consumptibil sau nu:
► bunul care face obiectul fttrtului trebuie sii se afle în posesia
sau detenţia altuia (proprietarul bunului sau un terţ care deţine
relaţiile sociale referitoare
un drept real sau personal cu privire la bunul sustras, ori ce!
la protecţia unei stări de
care stăpâneşte fn fapt bunul având posibilitatea de a dispune
jL1rJt posesia sau detenţia
de acesta sau de a-l utiliza ori de u se bucura de acest bun);
bunurilor mobiie corporale
această cerinţă constituie un element :r: funcţie de care furtul es/e
ale unei persoane d.etenninate
delimitat <le însuşirea bu,;-1ului găsit
( infracţiune mono--ofonsivi't).
b. bunurile imobile pr!n destinaţie;
c. energiiJe care au o valoare econorn_ică (de .Pildă, energî2 e1ect:-ică);
d. însc1isurile care au o valoare economică ori cele ;::arc:; prezintă o
semnificaţie deosebită pentru persoana vătămată;
e. vehiculele (nu doar autovehicuieie);
-1 f. ţesuturile, celulele sau organele care au fosl prelcv-ate de la
persuanft;
► eroarea asupra obiectului sustras sau a posesorului acestuia nu
este de natură să înlăture tipicitatea subiectivă a faptei de furt;
► restituirea voluntară. a bunului d~1pă consumarea infracţiunii nu
înlătură caracterul penal aî faptei sau răspunderea penală.
g. atunci când se reţice natura de bun mobll atât apa (de pildă, cea
îmbuteliată), cât şi pământul (e.g., obţinut în urma forării ilicite pc
terenul altuia) pot constituj obiec! materia! al furtului.

1
 Furtul

B. Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

► orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală, inclusiv proprietarul bunului (în•cazul în
care sustrage bunul de la posesorul sau detentorul legitim al acestuia);
► se va reţine coautoratul şi atunci când o persoană realizează actul de deposedare a subiectului
pasiv de bunul aflat în posesia/detenţia acestuia, iar apoi îl cransmite în temeiul unei legături
subiective anterioare sau concomitente celeilalte persoane care realizează actul de imposedare;
► dacă instigatorul, ulterior comiterii faptei, cumpără bunurile de la autorul furtului nu se va reţim,
în sarcina participantului şi comiterea în calitate de autor a infracţiunii de tăinuire, ci numai
instigarea la furt.

2. Pasiv
a. persoana (fizică/juridică) care este titularul dreptului, respectiv al interesului protejat juridic în
raport cu bunul sustras; există identitate între subiectul pasiv al infracţiunii şi persoana prejudiciată;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi detennină, în principiu, ur: concurs de infracţiuni, cu excepţia infrac-
ţiunii continuate, a unităţii naturale colective de infracţiune sau a ipotezei în care infractorul s-a
aflat în eroare cu privire la faptul că bunul/bunurile sustrase aparţine/aparţin mai multor persoane,
când se va ~·eţine o singu-:-ă in:fracţilille de furt; trebuie analizată, pe de o parte, reprezentarea
făptuitornlui cu privire la tmitatea sau pluralitatea de subiecţi pasivi, iar, pe de altă paiie, udtatea
sau pluralitatea de rezoluţii infracţionale, precum şi pluralitatea de acţium/inacţiuni;
c. se va reţine comiterea unei singure infracţiuni de furt dacă bunul sustras era deţinut în copro-
prietate de mai multe persoane;
d. dacă prin acte succesive comise în baza aceieiaşi rezoluţii infracţionale smE sustrase bunuri
deţinute în coproprietate de mai multe persoane, se va reţine comiterea unei infracţiuni cont;--
nuate de furt;
e. consimţământul persoanei vătămate la sustragerea bunalui constituie o cauzti care inlătur~
tipicitatea obiectivă a faptei, iar nu o cauză justificativă.

· C. Latura obiecth·ă

1. Eiement materiaî
► luarea (pifo acţiune sau omisiune) pe nedrept a unui hun mobil <lin posesia s,m detenţia per•·
soanei fizicezjuridice vătămate fără consimţământul acesteia;
► relevante vor fi cele două momente autonome:
i) deposedarea: scoaterea buullu1 de sub stăpânirea în fapt a posesorului sau detentorului
fără consimţământul acestuia;
ii) imposedarea, constând în trecerea efectivă a bunului sub puterea făptuitorului, moment
în care furtul poate fi considerat consumat;
► deposedarea şi împosedarea nu constituie două momente corelative ale aceleiaşi activităţi infracţionale;
► acţiunea unică de luare se poate realiza printr-un act de executare, caz în care se va reţine
existenţa unei infracţiuni simple ( fonnă a unităţii naturale de infracţiune), sau prin mai multe
acte succesive de executare realizate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în aceeaşi unitate
spaţio--temporală, când se va reţine fonna unităţii naturale colective.

188
·------ -,----------------------
 2. Urmarea imediată
► deposedarea proprietarului/posesorului/ detentorului ş1 împosedarea făptuitorului, produ-
cându-se un prejudiciu;
► este o infracţiune de rezultat.
n
3. Legătura de cauzalitate
li ► rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar să fie dovedită. În doctrină (F.' Streteanu, IJ
·j Niţu, op. cit, vol. I, p. 503) se arată că în cazul fortului „rezultatul apare concomitent cu luarea
bunului, astfel că nu există un rezultat material independent de aqiune şi separat printr-un
e interval de timp faţă de aceasta".
l!

D. tatura ~ubiedivă

D ► intenţia directă sau indirectă; nu este necesar Ga făptuitorul să cunoască identitatea proprietarului
t; sau a posesorului bunului;
► scopul: însuşirea bunului mobil luat pe nedrept sa1 t foio:-irea pe nedrept a vehiculului sustras;
a lipsa scopuîui afectează tipicitatea subiectivă a faptei;
► nn prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.
a
a
E. Varianta agravată !art. 228.raportat ia art. 256 1 C.pen.j

► se reţine în cazul în care fapta a produs pagube materiale mai mari ele 2.000.000 lei;
► în cazul comiterii infrncţiunii cie furt în formă continuatft, varianta agravată se va reţine prin
raportare la cuantumul prejudiciului material produs prin toate actele de exe;:;1,,rnre care i::ltră în
conţinutul unităţii legale de infracţiune.

I-"'. Forme

t
L Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

+ t
a" faptă consumată: 1n rnon1entul în care
a. idonee imperfectă: este se produce imposedarea făptuitorului;
posibilă şi incrirninată; b. faptă epuizată:
b. idonee perfectă: nu este t) infracţiune continuată emnzarc
.t posibiie, dar posibilă; la data ultimului act de executare
neincriminate. c. cauza de nepedepsire: (unitate legală);
..., desistarea, nu şi impic- ii) infracţiune continuă (fitrtui de ener-
dicare::1 producerii rezu t.- gie cu valoare economică)- epuiza;e
tatului. la data încetării sustragerii; poate fi
comisă şi ÎE formă continuată.

189
 Furtul

G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitste .

► împăcarea înlătură răspunderea penală.

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... )

( ... ) 1. persoana din posesia sau detenţia căreia este sustras bunul este întotdeauna subiectul
pasiv al infracţiunii, deoarece pot exista situaţii în care aceasta este un simplu subiect cu privire
la care s-a răsfrânt acţiunea materială a hoţului ( de pildă, în cazul în care hoţul sustrage maşirw
persoanei juridice, imediat după ce angajatul acesteia, care o folosea, a parcat-o in faţa societăţii):
( ... ) 2. deposedarea şi împosedarea au loc întotdeauna în acelaşi context, deoarece este posil:i!
ca împosedarea să. aibă loc ulterior deposedării [de pildă, în cazul în care un bun este scos din
locuinţă prin aruncare peste gard (deposedare), iar ulterior după. ce hoţul tennină de căutat este
însuşit (împosedare)j;

(... ) 3. orice bun mobil poate fi obiectul furtului, deoarece sustragerea anumitor bunuri mobile
este incriminată distinct (de pildă, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri - an. 259 C.pen.);
(... ) 4. o:-ice act de smulgere echlvalează cu exercitarea unei violenţe asupra subiectului pasiv
care să atragă reţinerea tâlhăriei, deoarece în lipsa dovezii că fapta a prodL .s suferinţe fizice sau
1

1 leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare zile de îngrijire medicală, se va reţine numai
comiterea furtubi.

1. în doctrină (Bogdan/Şerban, Penal special 2, p. 24) s--a arătal că cerinţa referitoare la valoarea
- economică a obiectului materiai se va raporta la bunu! pe care autoruî a intenţionat să-1 sustragf1, şi nu
:a cel efectiv sustras. AstfeL semnificaţia penală a unei fapte (furt sau nu) va fi stabilitâ în funcţie rle
· intenţia autoruiui (ce a dorit el să sustragă), şi nu de ceea ce acesta a reuşit în mod efectiv să sustr&gă..
Totuşi, circwnstanţa de calificare a furtului privind producerea de consecinţe deosebit de grave se va
raporta ia valoarea bunului efectiv sustras;
2. bunul uitat (~eşire involuntari>, din posesia sa1, detenţia unei persoane) poate face obiectul furtului,
îc vreme ce bunul pierdut poate face obiectu] infraqiunii de însuşire a bunului găsit, dacă pierderea nu
a fost observată de către făptuitor;
3. nu constituie obiect material al furtului bnnurîle care aparţin patrimoniului universal (res communis
omnium), bunurile abandonate (ieşire: voluntarft din posesia ori detenţia unei persoane res derelictac)
sau bunurile care nu aparţin nimănui (res nullius), energiile naturale în forma 'in care se găsesc în mediul
ambiental sau energia umană sau animală;
4. în literatura de specialitate (V Dongoroz ş.a., în Explicaţii III, p. 459; G. Antoniu, Infracţiunile
contra patrimoniului. Generalităţi, în RDP nr. 4/2000, p. 21-22) s-a mai apreciat că pot face obiect
material al furtului bunurile mobile inanimate, oricare ar fi forma lor: solide, lichide, coloidale şi
gazoase; obiecte desprinse de pe corpul omenesc (perucă, dinţi, proteze ochi de sticlă) ori de pe un
cadavru (caz în care furtul va fi reţinu?. în concurs cu infracţiunea de profanare de cadavre); celulele

190
 ·oerminale ale animalelor; cadavreie destinate cercetărilor stiintifice si conservării în muzee; bunurile a
D • ' '
căror deţinere este ilicită ( de pildă, droguri), bunurile aflate în patrimoniul persoanei vătămate fără ca
aceasta să ştie de ele; materialele din care este construit un imobil (tabla, ţiglele, ferestrele, uşile, ţevile,
diverse instalaţii);
5. în cazul în care bunul este sustras de la ho\ de către o terţă persoană, hoiul nu va avea calitatea
de subiect pasiv al infracţiunii; în această privinţă, în doctrină ( G. Fiandaca, E. Musco, op. cit., voi. lf,
p. 53) s-a subliniat că şi în acest caz subiectul pasiv al infracţiunii va fi tot titularul dreptului/raportuiui
juridic protejat, ai cărui interes este în continuare prejudiciat prin faptul că trecerea bunului în detenţia
e altui infractor face mai dificilă posibilitatea de recuperare a bunului;
a
6. poate constitui obiect al furtului un card de debit sau de credit emis de orice instituţie financiară
ori un bun mobil care se află în posesia sau detenţia nelegitimă a altei persoane, 'in cazui în care acesta
il este sustras de o altă persoană decât proprietarul ori detentorul/posesorni legitim de la care fusese
n anterior sustras bunul, sau un bun mobil a cărui deţinere este iriterzisă de lege;
.e
7. \'n doctrină (G. Fiandaca. E. lvfusco, op. cit, voi iI, p. 6) s-a arătat că din perspectiv;:;, subiectului
pasiv, deposedarea echiva!eaz1 cu s,1stragerea bunului, :r: vreme ce dir; perspectiva subiectului activ,
.e • aceasta creează premisa instaurării unei noi puteri de fop: asupra bmmlu1, dcp,n,cdarca ±"1ind, aşadar,
· coudiţia pentru împosedare; împosedarea implicB. dobândirea unei puteri de a dispune în mod autonom
V cu privire la bunul sustras, diaco!o de sfora de vigilenţă a precedentului posesor/detentor, în literatura
u de specialitate s-a apreciat că împosedarea implică dobândirea unei puteri de a dispune în mod autonom
H cu privire ia bunul sustras, dincolo de sfera de vigilenţă a precedentului posesorldetentor;
8. sustragerea unui nou-născut dintr-o maternitate constituie infracţiunea de lipsire de lîbertate în
mod ilegai, iar nu cca de furt;
9. sustragerea cadavrului unei persoane nu va constitui infracţiunea de furt, ci cea de profanare de
cadavre; îo schimb, sustragerea protezei dentare sau a altor bunuri ale decedallllui ( de piidă, cu ocazia

l ,

.,,._:
:
autopsierii) poate constitui frn~,. în condiţiile în care acestea fac p2rte din rnasa succesornW., infracţiune
care poate fi reţinută 'in concu::s cu cea de profanare de cadavre;
1O, fortul de folosinţă corn,tituie o variantă atenu.2.rn a furiulL1i, incriminatii atitonom; poate fl
' în concurs cu furtul comis in vederea '.insuşir~i ounuiui;
11. nu este tipică fapta propriet:u-ului de a sustrage bund de la hoţ sau de ia posesoru!/detentornl
n::ţinut

nelegitim;
12. este tipicft fapta de sustragere a bunului fun'.t de ia deţicătorul ne!egifrm de către un ait hoţ:
13. distrugerea bunului sustras de călre hot nu va atrage reţinecea şi a infracţiunii de distrugere;
14. nu prezintă. importanţă pentru reţinerea tipicităţii faptei de fort faptu! că bunui sustras a fost
restituit persoanei vătămate de infractor după conrite:·ea faptei;
15. spre deosebire de infracţiunea de furt, în cazul infractiunii de 1nşelăciune persoana vătămată
este mai întâi indusă în eroare, iar apoi efectuează actul de dispoziţie cu caracter patrimonial având
consimţământul viciat, act care îi produce un prt:iudiciu;
16. spre deosebire de infracţiunea de fim (în care victima este deposedată fără consimţământ de
bunui aflat în posesia sa), în cazul abuzului de încredere făptuitorul îşi însuşeşte, chiar şi temporar,
bunul pe care persoana vătămată i l-a încredinţat voluntar, cu un titiu şi cu un anumit scop, cu obligaţia
de a-l restitui; cele două infracţiuni nu pot fi reţinute în concurs ideal prin raportare la acelaşi obiec:
material;

191
---------------------------·-·-"
 Furtul

păstrează stăpfmirea de fapt asupra bunului angajatorul care încredinţează unelte şi scule
angajatului pentru a le folosi la locul de muncă, sau orice alte bunuri necesare a fi folosite ]a locul de
muncă în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu; în aceste ipoteze, angajatul nu dobândeşte
posesia sau detenţia asupra acestor lucruri în baza unui titlu, împosedarea acestuia cu astfel de bunuri
constituind furt, iar nu abuz de încredere;
18. în doctrină [G. Zlati, Comentariul art. 250, în M Udroiu (coord.), op. cit., ed. a 3-a] s-a mai
arătat că „utilizarea instrumentului de plată electronică în vederea retragerii de nwnerar de la bancomat,
va conduce la reţinerea doar a art. 250 C.pen. Nu vom putea discuta despre o acţiune de însuşire tipică
art. 228 C.pen. cu privire la suma de bani ce face obiectul retragerii de numerar, deoarece aceasta
reprezintă produsul infracţiunii prevăzute de art. 250 C.pen. ( ... ) efectele deciziei în interesul legii
nr. 15/2013 se limitează la interacţiunea cu bancomatul şi prin extensie la accesarea unui instrument
de plată cu acces la distanţă (serviciul de internet-banking, home-banking sau mobile-banking). În
cazul efectuării unor plăţi online sau la un terminal POS, cu acordul comerciantului, nu îşi va găsi
aplicabilitatea art. 360 C.pen. În esenţă, argumentele sunt în număr de două nu discutăm despre un
acces, iar interacţiunea la nivel logic este autorizată de către comerciant. De asemenea, chiar în ipoteza
retragerii de numerar de la bancorrial, nu se v::i reţine art. 360 C.pen. i'n măsura în care se retrage o
sumă mai mare de bani decât cea autorizată de către titularLll instrumentului de plată electronicil.. În
acest caz nu discutăm despre un acces fără drept la un sistem informatic, ci despre fo]osirea accesului
obţinut cu drept într-o manieră improprie raportat la scopul pentru care acesta a fost autorizat, anume
efectuarea unei retrageri de numerar într-un anumit cuantum. În context, necesită acceptat că titularul
instrumentului de plată electronică autorizează inclusiv introducerea de date informatice necesare
pentru retragerea de numerar".
19. în privinţa sustragerii unui bun aflat într-un loc unde se realizează controlul corporal sau al
bagajelor, cred că mai întâi trebuie verificat dacă făptuitorul a reuşit sau nu să treacă de locul unde
se realizează controlul/zona în care este efectuată plata; în al doilea rând, trebuie analizat dacă nu
se poate reţine un moment de imposedare anterior (de pildă, în ipoteza în care făptuitorul a inlăturat
ambalajul bunului şi elemente de siguranţă plasate pe aces;:a şi a procedat la ascunderea bunului printre
alte cnmpărătu:-i, sau nu a procedat la scanarea lucrului la casele self-service).

SUBIECTE RECAPITlJLATIVE

1. Există vreo ipoteză în care furtul poate fi considerat o infracţiune ccmplexă?

2. Se poate retine absorbţia naturală a unei alte infracţiuni în cea de fort?

3. Este posibilă sustragerea unei creanţe înţelese în sens de negotium?
4. Poate fi comis fortul de c&tie un coindivizar in dauna altuia?
5. Cadavrul unei persoane poate face obiectul infracţiunii de furt, după ce a avut loc procesiunea de
înmormântare? Dar înainte, în timp ce se alia în locuinţa familiei pentru desfăşurarea slujbelor
religioase şi a priveghiului?
s
6. Pentru comiterea furtului este necesară realizarea unui act de manipulare a bunului realizat de tâptuitor'!
7. Cum se obiectivează teoria civilistă a posesiei compuse din corpus şi animus în materia furtului'!
Îl

192
......__........_._,------------------···--·------·-·-----·------------------------
 8. Se poate reţine comiterea infracţiunii de furt dacă din eroare proprietarul bunului îl remite
făptuitomlui care şi-l însuşeşte fără efectuarea vreunei alte manopere?
9. Pentru reţinerea tipicităţii subiective a furtuîui este necesară constatarea voinţei făptuitorului de
a-şi apropia bunul ori a dorinţei sale de sporire a patrimoniului?

10. Se poate reţine

existenta unei acţiuni prejudiciabile de deposedare în îpoteZâ în care făptuitorul
circulă cu un mijloc de transport î.n comun fără plata biletului?

lL Se poate considera că a fost comis un furt î'n ipoteza în care datele informatice cu relevanţă
economică sunt sustrase prin copiere dintr-un sistem informatic?

12. Se poate reţine culpa concurentă a persoanei vătămate pentru reducerea cuantumului prejudiciului
cauzat prin furt?
t 3. Particularităţile obiectului material al furtului poate atrage reţinea fur;:ului calificat? Dar cele ale
subiectului activ?

JURISPRUDENŢĂ

Recursuri îu interesul legii

J, Decizia I.C.C.J. nr. 2/2008: În situaţia existenţei unui prim act de tăinuire, urmat de o altt, acţiune a aceluiaşi
tăinuitor care promite că va asigura valorificarea în continuare şi a altor bunuri :-ustrasE, sunt întrunite elemeniek
,c,nstitutîve aie complicităţii la infracţiunea de furt Jn formă simplă sau continuată, după caz, in concurs real cu
mfracţiunea de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost îndepîinită.

2, Unitatea naturală colectivă - concurs. Curtea constat:1 că inculpatul K.Z. a avat tot timpul repn:zentarea faptului cri
)J.SlTagc bunuri apa1ţinând uncff persoane diferite, care îşi iăsaseră lucrurile in vestiarul stadionului municipai Iuliu Bodola din
nun. Oradea. În aceste condiţii, chiar dac~î. i1;fracţiunea de furt califical a fost comisa în aceeaşi împrejurare, unitatea spat10--
t_:mporală şt omogerntatea juridică nu conduc auwmai Ic;. reţinerea unităţii naturale colective în cazul infracţiunilor cpntm
patrimoniuitâ; faptul că inculpatul K.Z. a um,ărit SL!slragerea de bunuri din patrimoniui mai multor persoane nu conduce la
concL:zi2 existenţei unei singure acţiuni infracţionale şi a mai multor ack de executare, ct a ma, tnuitor infractiona!c
care întbracă fom:a unui concurs re;;ii \Jmogen de infracţit.ni de fi.irt caiificat, nefiind întrunn.e condiţiile enumera:,;: mai sus
penrru a t,c reţine,) ,m1tate :-\aturală de infracţiune (C.A. Oradea, secţia penală, decizia m. 540/20 ifi, nepublicată).
3. Coautorat la furt. Sustragerea. într-o aglomeraţie de persoane, ;, ponofelului din b1u:unarui persoanei vătămate
9i transmrterea h1i, de îndată, celui de-ai doiiea făptuitor, în scopui de a asigura însuşirea iucrului fără riscui descoperirii,
constituie, şi pentrn cel. din urmă, coautorat la săvârşirea infracţiunii de fort, iar nu complicit<tte la aceasta (C.S.J., secţia
penai{t, decizia nr. 5 I 6l/2001 ).
4. Complicitate la furt. În data de 5.09.2017, îc jurul orei 8:30, după o înţeîegcre prealabilă, în timp cc se aflau 'într-un
autobuz, inculpata L.C., profitând de neatenţia persoanei vătămate in vârstă de 88 de ani, i-a sustras aces;teia dintr-o
geantă lln portofel, timp 'în care inculpatul LN, a asigurat zona comiterii faptei, obturând câmpul vi:wal. al celorlalţi
călători prit' pozi\ionarca sa lângă persoa;,a vătfanată pe 1_;,;re a împin,,;,-o, după care inculpata LC. i-a 1nmânat portofeiul
mculpatului R.P., apoi, inculpaţii au coborât din autobuz, portofelul fiind găsit asupra inculpatului R.P. în momentul
ie prinderii în flagrant de către organele de poliţie. Aşadar, având în vedere acţiunile realizate în concret de către fiecare
inculpat, Curtea constată că participaţiile penale ale incuipaţilor sunt următoarele. Jnculptlla L.C a acţionat în calitate
de autor, deoarece este singura dintre cei 3 inculpaţi care a sustras bunul mobil din posesia persoanei vătămare, adică
singura care a realizat elementul material al iaturii obiective a infracţiunii de furt (calificat), activitate care corespunde
participaţiei penale a autoratului. Inculpatul I.N: a acţionat în calitate de complice, întrucât nu a realizat vreo acţiune
i'! care s-ar putea circumscrie elemeniului material al laturii obiective a infracţiunii de furt, ci activitatea sa a cnnstm
în lnlesnirea comiterii faptei de către inculpata L.C., prin obturarea vizibilităţii celorlalţi călători şî a persoanei vătărnale,
193
Furtul

ulterior sustragerii bunului de către această inculpată, activitatea inculpatului LN. corespunzând participaţiei penale a
complicităţii. Inculpatul R.P. a acJionat tot în calitate de complice, întrucât nu a realizat vreo acţiune care s-ar putea
circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de furt, ci activitatea sa a constat în ajutorul pe care i
l-a acordat inculpatei LC. prin preluarea bunului ulterior sustragerii acestuia de către inculpată, activitatea inculpatului
R.P. corespunzând participaţiei penale a complicităţii. În acest context faptic, Cmiea constată, contrar priffi(~i instant1;_
că activităţile realizate în concret de către cei 3 inculpaţi nu corespund participaţiei penale a coautoratului, având în
vedere că, aşa cum s-a precizat mai sus, inculpaţii LN. şi R.P. nu au săvârşit, nemijlocit, aceeaşi faptă precum inculpata
L.C., în sensul că nu au realizat activităţi de natură a se putea circumscrie activităţii de sustragere a bunului mobil din
posesia persoanei vătămate. Prin urmare, Curtea remarcă faptul că, coautoratul presupune contribuţia tuturor inculpaţilcr
la săvârşirea acelei fapte, contribulii ce reprezintă, fiecare în parte, elementul material al laturii obiective a infracţiunii
respective. Or, având în vedere că, a:;;a cum s-a argumentat în considerentele ce preced, doar inculpata L.C. a reali:ra:
acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii ele furt, ceilalţi doi inculpaţi destâşurând doar activităţi de
ajutorare şi înlesnire a inculpatei, rezultă, în mod indubitabil, că şi participaţiile penale aie acestora sunt diferite, în sensul
celor anterior precizate. Totodată, având în vedere modalitatea concretă de acţiune a celor 3 inculpaţi, Curtea constmă
ca fiind rezonabilă aprecierea Parchetului în sensul că doar inculpata L.C. a realizat acţiunea efectivă de sustragere"
bunului, în timp ce incuipaţii l.N. şi R.P. nu au avut capacitatea de a comite în mod nernijiocit furtul, neavând în niciun
moment acces direct la bunul care urma a fi sustras, deci nu au avut, în niciun moment, pm,ibilitatea de a sustrage:
nemijlocit portofelul persoanei vătămate. De asemenea, Curtea mai remarcă expunerea Parchet;1iui în sensul ci"i trecerea
unui interval de timp semnificativ între momentul sustragerii bunului şi momentul pîasării acestuia exclude categoric
ipoteza coautoratului. În acelaşi sens, Curtea apreciază că situaţia de fapt din prezenta cauză este distinctă ele situaţi"
prezentată în decizia penală nr. 5l6li2001 pronunţată de Curtea Supremă de .Justiţie ~ secţia penală, având în vedere.
cu precădere, că, pe de o parte, spre deosebire de decizia instanţei supreme, în cauza de faţă între momentul sustragerii
bwmlui de către inculpata L.C. şi transmiterea bm:;uiui către inculpatul R.P. a trecut un interval de timp considerabil, iar
pe de altă parte, că inculpatul J.N. doar a asigurat paza locului faptei. Aşadar, pentru a fi fost 'în_ prezenţa coautoratuiui in
privinţa inculpaţilor, ar fi trebuit ca aceştia să fi desfaşurat activităţi materiale concordante prin care să fi contribui,
nemijlocit la săvârşirea faptei, iar acţiunile acestora să se fi aflat într-o unitate indivizibilă, ipoteză inexistentă, însă, it
prezenta cauză (C.A. Bucureşti, secţia penală, decizia nr. 80 din 25 ianuarie 2018).
5. Instigare la furt. Fapta celui care clctermină pe aitu! sli săvârşească o faptă p,evăzuti'i in legea penală şi cumpad"i
de la autor bunul provenit din săvârşirea infracţiunii constituie numai instigare, iar nu instigare aflată 'in concurs cu cea
de tăinu:re (C.SJ., secţia penală, decizia nr. 329/! 996).
6. Elementul material. Însuşirea pe nedrept există şi :n situaţia în care bunul este reţinm pc :1edrept de incuipaL
în scopul de a detcrrnrna, în afara cadrului tegal, persoana vătămatfi si1 'îndepiinească prelentiile sale derivând dintr-u.i
litigiu patrimonial. Aceasta, întrucât persoana vătămată este constrânsă să fodeplinească prelenţiilc făptuitomlu: pcntm
a-şi redobândi lucrurile, altfel făptuitorul unnând să dispună de ele. De fapt, prin aceasta conduită incu!patul nu face
altceva decât să-şi însuşească, în sensul legii p,~nalt:, prin violenţă, bunurile respective. fiste fără relevanţii scopul în car,·
au fost luate bununle, inculpatul urmărind să-şi rezolve un litigiu patrimonial în afara cadrului legal, adică stt-şi fal.'.i.
dreptate singur, ceea ce este inadmisibil (C.S.J., secţia penai.\ decizia nr. 1732/1995, :n Dreptul nr. 5/ l 9%. p. 13G).
7. Scopul urmărit prin sustragerea hunului. Elementul care imprimă caracter infracţwnal acţiunii de luare a
bunului aflat în posesia comună este existenţa scopului 'insuşirii pe nedrept. În cauză acest scop este dovedit mai presli'>
de orice îndoială, deoarece momentul luării autoturismului din posesia comună şi trecerea acestuia în posesia exclusivă
a ;ncu!patului a coincis cu plecarea acestuia din domiciliul comun şi, în plus, mculpatui a vândut autoturismul clupa
4-5 zile de la momentul la care l-a luat,jurispruden\a instanţei supreme fiind în acelaşi sens şi apreciind că scopui însuşiri:
pe nedrept rezultă, între altele, din înstrăinarea ulterioară a bunurilor sustrase. Faptul că iuarea autoturismului din faţa
porţii locuinţei unde au domiciliat cele două părţi nu a fost una obişnuită, în scop de folosinţă uzuală, este demonstrat
pe deplin de chiar declaraţia inculpaiului d:ită la urmănrea penală, în care a arătat că a încercat să realizeze o înţelegere
cu partea civilă, cerându-i să-l despăgubească pentru banii pe care i-a investit în locuinţa bunicii pă11ii civile şi, întrnciit
aceasta nu a fost de acord, i-a propus să ii rămână lui autoturismul, iar partea civilă să nu.-i mai dea nicio sumă de bam.
Inculpatul a mai arătat că partea civilă nu a fost de acord cu nicio variantă. Prin urmare, chiar şi reţinând că inculpatul
a încercat să-şi facă dreptate singur, luarea autoturismului a fost o acţiune ilegitimă, atâta vreme cât a îipsit--o pe pmie:i
 a civiiă de posesia acestuia, înainte ca un eventual partaj pe cale legaiă să fie realizat, infracţirmea de furt ocrotind posesia
~a ca stare de fapt (C.Â. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 299/A din 2 martie 2018).
8. Acte de pregătire. Tentafrra la furt. În ceea ce priveşk celelalte 3 infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului
ui _ tentativă la furt calificat, pentru a se reţine că făptuiwrul a pus în executare hotărârea de a săvârşi o infracţiune, este
e, necesar ca actele sale să corespundă tipicităţii obiective prevăzute de lege sau să fie intim legate de activităţile interzise
de norma de incriminare, evidenţiind fără echivoc rezoluţia infracţională. Deşi autorul nu a s{tvârşit acte materiale care să
ta se circumscrie activităţii de deposedare sau împosedare, ca acte materiale specifice infracţiunii de furt, totuşi probatoriul
administrat pentru dovedirea adoptării !"ezoluţiei infracţionale şi actele: materiale săvârşite fo concret în vederea
or
pâtTUnderii în boxele persoanelor vătămate (faptul că avea asupra sa instrumente necesare pătrunderii prin efracţie
levier, şurubelniţă, faptul că a tăiat lacătele cei or 3 boxe) constituie acţiuni anterioare, legate nemijlocit de modul de
săvilrşire a elementului material şi angajate în mod neechivoc în sensul săvârşirii faptei. Din ansamblul probator, rezultă
nu numai că inculpatul a luat hotărârea de a sustrage bunuri, ci şi faptul că a pătruns in boxe, distrugând lacătele şi a
pătruns efectiv în cele 3 boxe. Prin urmare, activitatea infracţională a inculpatului a depăşit sfera actelor preparatorii, ea
conturând din punct de vedere obiectiv punerea în executare de către inculpat a hotărârii de a sustrage bunuri, aflându-ne
aşadar în prezenţa tentativei la infracţiunea de furt calificat. În cauză nu poate fi reţinută o desistare din partea autorului
.in
îr,fracţiunii, întrucât desistarea presupune o acţiune de renunţare voluntară de către făptuitor la continuarea actelor de
ge executare a infracţwnii începute, înainte de terminarea executării acţiunii tipice. Faptul că inculpatul :rn a sustras niciun
ea
hun D fr)sî delerminat dl' faptni cft nu a găsit nimic în ceie 3 boxe ale persoane;or vătăma:e. Mai mult, simplul fap'.
·ic
c{1 inculpatui nu a luat niciun bun din cele 3 boxe nu atrage decât incidenţa formei tentate a infracţiuni;, neputând fi
;ia asimilată unei desistări (.I ud. Braşov, secţi:1 penală, sentinţa nr. 1712 din 6 octombrie 2015).

1i. Consumarea furtului. 9.1. Din probele adm1nistratc în cauză, aşa cum s-a arătat anterior, a rezultat că inculpatul a

luat perechea de adidaşi din spatele casei, a mers ulterior până în faţa casei unde a fost surprins căutând ln tomberonul de
;unoi fn acest moment, inculpatul a abandonat perechea de adidaşi şi a sărit gardul. Cu alte cuvinte, deposedarea a avut
Lx în spatele cc1sei, existând un interval de timp în care inculpatcd s-a împosedat cu bunul, abandonarea acestuia fond
ulk:rioară luării bL!r1Ului, respectiv ulterioară consumării infracţiunii. Astfel, în dreptul penal român, în ciuda fmmuiării
mai multor teorii cu privire la momentul consumării infracţiunii de fmi (aprehensiunii, amoţiunii, i!a;iunii), teoria
amopriaţiunii este aceea unanim acceptată de doctrina şi practica judiciar:'i.. Astfel, bunul trebuie să fi irec•,;t In posesh,
fă
stt,pânirea de fapt) incuipatului, indiferent cât durează 1ceastă posesie. Consumarea furtului implică deci schimbarea
ea
sitLJaţiei de fap!, adică deposedarea subiectului pasiv prin sustragerea bunului din sfera stăpânirii sale şi consect,~ivfl
intrare a ace im bun in posesia ( detenţia) făptuilornlui, deci o luare în stăpânire de fam <apropriaţiune)., în scopu; însuşiîi1
aL pe nedrept. Aplicând accastij teorie la speţa datii, dep,)sedarea r~prezintfl ieşirea bunu!ui din posesia făpmitoruiuî, aspe,;t
ce a avm loc 'in mornem;1î ':n 1.:arc mcuipatui a luat bu11u! (adidaşiij din spatele casei . respectiv din locui ;..mde foseser5.
iăsaţi ia uscat. D.: esenţa posesiei este faptu! că bunui se afiă !a dîspuziţia titularului posesiei. Când hunul a intrn! m sfera
ce de dispoziţie a incu!patuiui, :o-a realizat deposedarea şi împosedarea pe criteriul pu1erii .:k dispoziţi<:: 'in raport de bunul
mobil respectiv Fapt11l di adida.şii au fost abandonaţi ulterior deposedării şi 'î,;1pose<lării nd are relevanţă pr1n raponare la
consumarea infracţiunii, Infracţiunea de furt calificat s-a consumat anterior momentului abandonării hunului la vederea
per~oanti vătămilte (Jud. Sectorului 5 Bucureşti, sentinţa penală nr. 1626 din 30 mai 2018, în A. iugan, C.pen. adnotai).
9.2. Este autor al infracţiunii consumaie de fort, i,ir nu ai tentativei la aceastf1 infracţiune, inculpa:ui surprins lf, lOCLll
:a
faptei după ce a luat o parte dintre bunuri din ll)cui în care se găseau şi le-a pus în recipiente aduse de el pentru transport
(C.S ..L, secţia penală, decizia nr. 2442/J 999).
10. F·urt tâlhărie. Deposedarea persmme1 vătămate de căciula pe care o poartă, prin smulgerea ei de p1~ cap~tl
acesteia, fără exercitarea vreunei acţiuni agresive de natură a-i înfrânge opunerea, constituie infracţiunea de furt, iar
nu de t:llhărie, deoarece lipseşte cerinţa privind întrebuinţarea de violenţe (C.S.J., Completul de 7 judecători, decizia
nr. 63/1991).
~re
lL Furt evaziune. Fapta de a sustrage bunuri s12puse accizelor, în scopu] de a le însuşi şi de a le vinde contra
;â,
unor sume de bani, întruneşte numai elementele constitutive ale infracţiunii de furt, iar nu şi elementele constitutive ale
n: iofracţrnnii de evaziune fiscală prevăzută 'in art. 9 aîîn. ( ! ) iit. a) din Legea nr. 24 l/2005, întrucât infractorul nu a realiza1
tul
o acţiune de ascundere a bunului si nu a săvârşit fapta 'in scopul sustragerii de la îndepiimrea obJ,gaţiitor fiscale (LC.C.J .,
:e:i
~ecţia penală, decizia nr. 2885 din l 9 septembrie 2012).

195
 Furtul

12. Furt în concurs cu vătămare corporală. În cazul în care făptuitorul loveşte persoana vătămată ca urmare a unor
neînţelegeri anterioare, după care îşi însuşeşte un obiect al acesteia căzut pc jos în cursul agresiunii, faptele constituie
infracţiunile de vătămare corporală şi furt, iar nu aceea de tâlhărie, de vreme ce întrebuinţarea violenţei nu s-a făcut în
scopul sustragerii bunului, ci din răzbunare (C.S.J., secţia penală, decizia nr. 642/200 l ).
13. Furt- abuz de încredere. 13.1. Înstrăinarea de către muncitor a unui bun ce i-a fost încredinţat, pentfu a-l folosi
în procesul muncii, constituie infracţiunea de fm1, iar nu aceea de abuz de încredere, deoarece făptuitorul nu posedă
sau deţine bunul înstrăinat în baza unui titlu, patronul păstrând, din punct de vedere juridic, posesia şi detenţia bunulu;
(C.S.J., secţia penală, decizia nr. 1197/2000). 13.2. În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii Je
furt, şi nu ale celei de abuz de incredere. Abuzul de 'incredere presupune existenţa unei situaţii premisă ce constă ir,
încredinţarea bunului mobil în baza unui titlu şi cu un anumit scop. Titlul !a care se reforă textul de lege reprezintă 1,r,
raport juridic patrimonia! între cel care deţine bunul şi cel care i l-a încredinţat; iar deţinerea bunului, ca situaţie juridi<:~.
nu trebuie confundată cu simpla deţinere fizică, în afara unui raport juridic. Situaţia premisă nu este reahzată in ipotc-;â
în care făptuitorul este pus în contact material cu bunul pentru a efoctua diferite activităţi asupra lui sau pentru a-1 awa
în pază pentru o scurtă perioadă de timp. În speţă, bunurile au fost predate celor trei ang<ţjaţi, martorii T.G., M.S. şi
inculpatul, în vederea realizării lucrărilor în construc\ii, după utilizare rămâneau in autobrisnml societăţii; astfel că nu
se poate vorbi de o posesie sau detenţie a inculpatului. Mai mult, inculpatul însuşi susţine că nu le-a avut în gestiune şi
nu i-au fost predate în urma unei inventarieri, astfel că nu se poate vorbi nici de un titlu, şi nici de o posesie sau detenţie
a acestora (C.A. Timişoara, decizia penală nr. 739 din 21 iunie 2018).
14. Furt - înşelăciune. Distincţia dintre infracţiunea de înşelăciune şi cea de furt constă în fuptui că în p6nrnl cai
persoana vătămată predă de bună voie bunul autornlui infracţiunii, fiind indusă în eroare de către acesrn, în timp ce in
al doilea caz bumcl iese din posesia sau detenţia persoanei vătămate fără voia acesteia, fiind sustras de către infracto,
(Jud. sectorului 5 Bucureşti, sentinţa penaliî nr. 384/2017).
15. Furt-delapidare. Sustragerea de către conducătorul auto a unor bunuri pe care ie transportă constituie infracţiune-a
de furt, în cazul în care bunurile au fost luate în primire de altă persoană care însoţeşte transportul. lnsuşirea, folosirez
sau traficarea de către conducătorul auto (funcţionar in sensul legii penale) a bunurilor ce i-au fos1. încredinţate pem~t
transport şi pe care le-a luat în primire cu obligaţia de a le preda destinatarului în cantitatea şi sortimentele prcvă,,,:e
in actul de transport, constimie infracţiunea de delapidare. Însuşirea de către acelaşi conducător auto a carburanţilor ori
lubrifianţilor ce i-au fost încredinţaţi în natură sau fo bonuri pentru alimentarea autovehiculului, constitui1; infra~-
ţiunea de furt (Trib. Suprem, decizia nr. 11! 972, CD. l 972J.

196
~ - - - = - - - - - - - - - - - - - - - - · · · · · · · · · · · · - - ······. ·············-·-···----------------·----··-···-····--·
10r
uie
in

osi
,dă

tiui
de

că.

nu
~ şi
iţie

' .• ,,-,"-'"'""-'"_,,_ ~"., " _, '" •

FURTUL CALIFIC
• ' ·- ,~..,, • ,,~"~ ....,•• __•• ,, '"'-~"""-~"·"•--··"'·'·" -·-- "' ···~""•..·--··-- -""'"-•'"~ '"'"....'""' - ,.~ .... ··" ,. . .. ,, __ ' ,.,,
~~-•~'l!t:,.,'.''!!':'•'"l'r.W;;,::.,\'t<,;!:.~4~.;?tl:...:--.t--'\+.l: ~~;,,_,.1;,,.:~o~:,~..«:tt:,o<,1:<:,,:,.t~,~Y.-R1'1!1i'.~1'\~.......,-'."~~.:::.t,i_~<t"-.' ~:,:.,• .~'<l<•!•<i...:"--.::•.:i.V1i~>,\.'--!"lt"..fii\-~\i!L•~-~-f....:~1-"':•·l111;:;.'?'~<j.<,fi,._•-~,_.,

:tn:
01<: l. COMENTARIU INTRODUCTIV

Explicaţiile de mai sus cu privire la definiţia, obiectul juridic şi material, subiecţii infracţiunii, latura obiectiv}1
şi subiectiva, ,·espectiv formele infracţi,mîi sunt valabile şî ~o cazul acestei incrimirn'lri agravate a furh1]ui.
Reievantă va prezenta în acest context determii:arca dacă prin raport.are la bunurile sustrase. la louJ ş:
tirnpul comiterii faptei, fa caractensticik autoru.lui ori la modalitatea ce comitere a fortului se poate
incriminarea agravată.
Este însă necesar ca organele judicfa:re să ofere o mterpretare strictă elementelor circumstanţiale agravante
determinate limitativ de legimtor oentru a nu transforri1a ansamblul furturilor comise în furturi calificate.
Mai trebuie remarcat că agravarea răspunderii penal pentru furt prezintă două grade; mai întâi se va reţine
agravarea prin raportare la elementele circwnstanţiale prevăzute de art. 229 C.pen., este posibilă şi o a doua
agravare prin raportare la CLtantumul prejudiciului produs, în condiţiile: arc 256 1 C.pen.

li. ELEMENTE ClRCUMSTAN'fIALE AGRAVANTE

!,----------------
Potrivit art„ 229 alin. (1) C.pen. constituie furt calificat luarea pe nedrept a unui bun mobil din posesia sau
detenţiapersoanei (fizice/juridice) vătămate fă.ră consimţământul acesteia, comis~. în unnătoarele împrejurări
agravante:
a. într-un mijloc de transport în comun;
► sunt mijloace de transport în comun: metroul, autobuzui, troieibuznl, maxi-taxiul, tramvaiul,
trenul, avionul etc.;
,!
I
Furtul calificat

► furtul trebuie să fie săvârşit în timpul folosirii mijlocului de transport în comun cu privire la
bunurile pasagerilor, ale persoanelor care au urcaticoborât, ale personalului de deservire sau
bunurile aflate în interiorul vehiculului;
► spre deosebire de tâlhăria calificată la care fapta vizează. un mijloc de transport (inclusiv
j
taxi), în cazul fmtului calificat agravarea are în vedere mijlocul de transport în comun (care '
nu include taxiul);
► este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura in care
au cunoscut-o;
b, în timpul nopţii;
► în esenţă, furtul trebuie comis după ce înttmericul a luat, în mod real, locul luminii (ainurgul nu fa(x:
parte din noapte, spre deosebire de zori), indiferent dacă hoţul a profitat sau nu de timpul nopţil;
► în spaţiile
accesibile publicului şi iluminate artificial trebuie evaluat de la caz la caz dac::
făptuitornla profitat de lăsarea întunericului;
► se va reţine varianta agravată şi în cazul unităţii naturale colective când fortul începe' în
timpul zilei, dar se finaiizează în timpul nopţii;
► nu se va reţine acest element circ,1rnstanţiai agravant in ipotez&. în care d0ar actcte de
instigare şi complicitate au fost realizate în timpul nopţii;
► este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
au cunoscut-o;
c. de către o persoană mascată. deghizată sau travestită;
i) persoana mascată= persoana care poartă o mască de orice natură, pentru a nu-i fi recunoscut'\
faţa;
ii) persoana deghizată persoana care, fără a purta o mască, îşi schimbă prin diverse procedee
înfăţişarea, pentru a nu fi rectmoscută;
iii) persoana travestitii este cea care se prezintă sub înfăţişarea unei persoane de sex opus celui rea:,
► este irelevant dacă persoana vătămată i-a recunoscut sau nu pe făptuitor;
► este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tutu-,-,Jr par:icipanţifor în rnăsu::a î:n care
au cunoscut-o;
d. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase:
► toate aceste cir:::umstanţe sunt anterioare ccns,1rnării furtului, iar nu folosite pentru a asigura
scăparea sau păstrarea bunului însuşit;
ij eji-acţia acţiunea constâm~ în forţarea., degradarea sat. dis:rngerea un~1i dispozitiv de
închidere sau a oricărui obiect ce protc~jează un spaţiu închis; în doctrină ( O. Loghin.
7: Toader, Drept penal rornfir,, Partea specială, Casa de Editură şi Presă „Şansa",
Bucureşti, 2001, p. 277) s-a apreciat că efortul suplimentar care califică furtul se reforă
la înlăturarea prin violenţă a unui obiect sau dispozitiv de închidere; săvârşirea fortuiui
prin efracţie absoarbe infracţiunea de distrugere OY!fracţiu.ne complexă); cauza de nepe-
depsire a Ter.tati vei la furtul C(.Jmis prin efra(:ţie nu înlătură răspunderea penală pentru
comiterea infracţiunea de distrugere mcondiţiile art. 34 alin. (2) C.pen.;
ii) escaiadarea acţiunea prin care o persoană depăşeşte, pe altă cale decât cea firească.
un obstacol prin urcare şz trecere pe deasupra lui în scopul sustragerii bunului (nu pe
sub obstacol):
iii) cheia mincinoa:-.â = cheia falsă, contrafăcută, multiplicată neautorizat sau orice dis-
pozitiv care poate fi utilizat pentru a acţiona asupra mmi mecanism de închidere fără
a-l distruge, deteriora sau aduce in stare de neîntrebuinţare;
la iv)folosirea frauduloasă a unei chei adevărate= folosirea fără drept a cheii cu care se
u deschide mecanismul de închidere (de pildă, o cheie adevărată sustrasă anterior); dacă
făptuitorul avea dreptul de a folosi, chiar şi temporar, cheia adevărată, nu se va putea
reţine această variantă agravată dacă fapta a fost comisă în intervalul de timp cât folosirea
cheii era pen11isă., în acest caz neputându-se reţine o folosire frauduloasă a cheii;
► este o circumstanţă reafli care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
:c au cunoscut-o;
e. prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere;
► presupune scoaterea din funcţiune a sistemuîui de alarmă sau de supraveghere (monitorizare)
:e video pe care persoana vătămată l-a montat pentru protecţia bunurilor: scoaterea dinfimcţiun€
semnifică o intervenţie asupra structurii tehnice a sistemului de natură să afecteze însuşi

:ă
modul de funcţionare a dispozitivului;
prin decizia nr. 6/RIL/2020 s-a apreciat că „fapta de furt săvârşită prin scoaterea/ruperea
sistemului de siguranţă plasat pe bun întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii
'n
de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) raportat art. 229 alin. (1) lit. e) C.pen.";
► nu implică o efracţie (de exemplu, decuplarea sistemului de alarmă);
le
►, este o circumstanţă reală care i,e răsfrHnge asupra tt:mror :,;:nticipaeţilor în măsura în care
au cunoscut-o.
:e
Art. 229 alin. (2) C.pcn. prevede ca elemente circumstanţiale agravante următoarele împrejurărî:
a. furtul unui bun care face parte din patrimoniu! cultural;
tă
►· obiectul material este un bun dintre cele care fac parte din patrimoniul cultural tzaJi0na/
mobil, astfel cum sunt en:1merate în art. 3 din Legea nr. 182/2000, republicată;
:c ► este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsma în care
au cur:oscut-o;
b. furtul comis prin viofare de domicHiu sau sediu profesionai;
► infracţiunea de violare a domiciliului sau de violare a sed.iuiui profesional este absorbită ':n
re furtd calificat (infracţiune complexâ);
► dacă :nfracţiunea de vioiare a domiciliului sau cea d,~ ,·iolare li sediului profos:ornd nu a
e; fost săvârsită în scoplll corni1edi f1.,rtului Sat' dacă este cornisă ulterior comiterii furoului, '•il
ra subzista cor,cursul de infraqiuni;
► dacă făptuitorul pătrunde fără drept într-un domidliu sau sediu prnfesional şi apoi se desisU'.l
ie şi nu sustrage niciun bun, va fi angc.jarn :::ăspunderea sa doar pentru comiterea infracţiunii
n, de violare a domiciliului/sediului profesional, întrucât pentru fini este incidentrl desistarea;
► este o circumstanf ci rea!â care se răsfrfange arnpra luturor participanţilor în măsura în care
ră au cunoscut-o;
Ui c. de o persoană care are asupra sa o armă;
e- ► autorul sau coautorii rrebuie să aibii asupra lor o armă propriu-zisă în sensul art. l 79 alin. ( l )
,u
C.pen. ( vizibilă sau disimulată sub haine), fără a o folosi; dacă arma este vizibilă, ea :nu trebuie
să conducă la o ameninţare a victimei care astfel să predea b,mul sub influenţa constrângerii;
ă.
este însă posibil ca şi portul unei arme vizibile să nu producă niciun efect asupra victimei, fle
)C
din cauza neobservării annei, tîe din orice alte motive (de pildă, comiterea furtului de către
un poliţist comunitar, care nu se afla în timpul serviciului. dar care purta arma la veciere în
s- tocul ataşat îmbrăcămintei);
râ
► nu prezintă importanţă dacă arma se afta accidental în posesia făptuimrului sau dacă acesta
se înarmase special pentru comiterea faptei;
-·--·-· · --· „90
'-·v ····-•·
Furtul calificat

►
comiterea furtului prin folosirea unei arme asimilate [art. 179 alin. (2) C.pen.] echivalează
cu săvârşirea infracţiunii de tâlhărie;
► este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
au cunoscut-o.
Potrivit art. 229 alin. (3) C.pen., este calificat furtul constând în luarea pe nedrept din pO'Sesia s;,u
detenţia persoanei vătămate, fără consimţământul acesteia, a unuia dintre un11ătoarele bunuri:

a. ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau ga,e
naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
► in funcţie de modalitatea concretă de comitere, poate îmbrăca forma infracţiunii instantanee
sau forma infracţiunii continue;
► poate fi reţinută în concurs real cu conexitate consecvenţională cu distrugerea conductei dîn
care sunt sustrase produsele;
► este o circumstanţă reaiă care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în car"
au cunoscut-o;
b. componente ale sistemelor de irigaţii;
► este necesar ca infractorul să Clmoască faptul că bunurile sustrase fuc parte din sistemul ele irigare:
► nu prezintă importanţă dacă sistemul de irigaţii era sau nu funcţional;
► este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura iu care
au cunoscut-o;
c. componente ale reţelelor electrice;
► obiectul material trebuie să constea în componente ale reţelei electrice de transport sau ,k
distribuţie;
► este o circumstanfâ realii care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
au cunoscut-o;
d. un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau aHe
situaţii de urgenţă publică;
► nu prezintă importanţă pentru reţinerea agravantei dacă mi_ilocul de tr'.1nsport [; fost sustras
în scop de folosinţă, ori dacă făptuitorul s-a şi în:1posedat Cll acesta;
► este o circumstanţâ reaiâ. care se răsfrânge asupra tuturor participan;ilcr în măsura în care
au cunoscut-o;
e. un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale
ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
► este o circumstanţă reală care se răsfolnge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
au cunoscut-o;
f. instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ak
acestora, precum şi componente aîe· mijloacel.or de transport aferente;
► e.ste o circums,uuţâ re.:ilâ carf se răsfrânge asupra tuturor panicipanţilor în măsura în carr
au cunoscut-o;
g. bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe
drumurile publice;
► obiectul material trebuie să constea în mijloace de semnalizare rutieră, cum ar fi: sistemele
de semnalizare luminoasZt sau sonoră, indicatoarele, alte dispozitive speciale de semnalizare:
► este o circumstanţă realâ. care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
au cunoscut-o:
 h. cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi compo-
nente de comunicaţii;
► în momentul sustragerii, cablurile, linîiie, echipamentele şi instalaţiile trebuie să fi fost
efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii aflat sau nu în funcţiune;
► este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
au cunoscut-o.

E. Varianta agravată.jart. 229.raportat la art. 256 1 C.pcn.J

► fortul calificat care a produs pagube materiale mai mari de 2.000.000 de lei.
m

F. Forme
I

LActc
2. Tentativă 3. Consumare
pregătitoare
re
• t
a. idonee imperfectă: este posibilă şi incriminată;
b. idonee perfectă: nu este posibilă;
ie c. cauza de oepedepsire: desistarea, nu şi
împiedicarea producerii rezultatului;
re ► desistarea trebuie să fie expresia voinţei a. faptă consumată: in
Îlbere a făptuitorului care putea continua momentul în care se produ8e
te conmerea faptei; nu se va reţine caracterui î:mposc~darea făptuitorului,
vol:.11;tar al desistării dacă făptuitorul respectiv în mGtneniul 1o!u•-
as renunţă la continuarea realizării actelor de sîrii vehiculului sustra::;;
executare specific~ funuia1 i'n nomentul h. fa)}tă epuizată:
re constatării apariţiei unei patrdc a poUţiet, 1) infracţiune continuată
posibile, dar ori a declanşări) sistemului de ai:mnă, eprnzare la data ultimului
neincriminate. sa~1 din cauza imposibilităţii fo!Dsirti act de executare (unitate
l;heii mincinoase, ori in condiţiile în care legală);
este surprins în flagrant de proprietarul infracţiune continuă
xe
apartamentului pe car:; dorea să îl spargă; ( fwiul de tiţei, be:::,zină,
,- în cazul in care după realizarea pătrun­ motorină din cor,ducte)
tk epuizare la data încetării
derii prin efracţie într-un domiciliu sau
sediu profesional autoru.I se desistă, sustragerii; pcate fi comisă
răspunderea penală este înlăturată numai şi în formă continuată.
pentru tentativa la furt calificat, insă va
pe fi angajată răspunderea penală pentru
infraqiunea de distrugere în formă consu-
mată în condiţiile art. 34 alin. (2) C.pen.
re:
ire
 Furtul caiificat

G~ Condiţiide.procedÎbilitate şi pedepsibilitate

► prin Legea nr. 274/2020 a fost înlăturată posibilitatea stingerii acţiunii penale prin hnpăcare în cazul
.fi1rtului calţficat prevăzut de art. 229 alin. (1) şi (2) b) şi c) C.pen. ln aceste condiţii, cu privire la
acuzaţia de fi.rt cahficat prevăzută de art. 229 C.pen. acţiunea penală se va exercita din oficiu, nefiind
posibilii nici retragerea plângerii prealabile şi nici împăcarea.

1. furtul de folosinţă poate fi un furt simplu sau calificat;

2. nu este calificat furtul comis: de două sau mai multe persoane; asupra unei persoane aflate în
imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra; în timpul unei calamităţi, însă pot fi reţinute
circumstanţele agravante legale prevăzute de art. 77 lit. a), e), g) C.pen.;

3. în absenţa altor împrejurări agravante va constitui fort simplu, iar nu furt calificat, cel comis profi-
tând de faptui că persoana vătămată nu a activat sistemul de alarmă ori de supraveghere v1<leo;
4. în doctrină (Bogdan/Şerban, Penal special 2, p. 48) s-a arătat că este o cheie adevfaată şi cheir1
multiplicată dacă este multiplicată de cel care are dreptul să folosească cheia originală, şi este mincinoasă
dacă multiplicarea se face de către o persoană care nu este autorizată să multiplice cheia originală.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Persoana care deţine bunul în cadrul tmu: contract de trust. (trustee-ul) poate fi subiect pasiv ai
infracţiunii de furt calificat?

2. Identificaţi împrejurări legat.e de locul comiterii faptei care califică furtul;

3. În cazul în care un blm este sustras b scopul de a fi distrus, se poate reţin.: I'urtul calificat':
4. Se poate reţine comiterea unui furt calificat numai prin raportare lz. circu1:1stanţele personale ale
subiectuiui din posesia cifrwa este sustras bunul?
5. Este calificat furtul comis prin folosirea cheii uitate de proprietar in yaia uşii?

JURISPRUDENŢĂ

Recursuri în interesul legii Decizia l.C.C..J, nr. 2/2006: Fapta de însuşire pe nedre~t de ca::iluri, Enii„ echip:m,ente
şi instalaţiide telecomunicaţii, radiocom1micaii1, precum şi componente de comunicaţii constituie infracţiunea de fon
calificat numai dacă, în momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţ,i
aflat sau nu în foncţiune.
1. Complicitate la furt calificat. În mod inc;orect a reţinut instanţa de fond că faptele inculpatului întrunesc
elementele constitutive ale infracţiuniior de furt calificat în forma coautoratului, iar nu pc cele ale infracţiunilor de fon
calificat în fonna complicităţii, avfind în vedere L,rrnătoarele considerente: din situaţia de fapt reţinută de inslanţa de fond,
recunoscută de inculpatul S.A.l., raultf1 că acesta l-a ajutat pe inculpatul O.A.A. să sustragă bunurile, prin 2.sigurarea
pazei, dar şi faptul că după ce acestea au bst scoa,,e din casele persoanelor vătămate de inculpatul 0.Â.A au fost date

•• .. · ~ • .202
------------------
 inculpatului S.A.f. peste gard, iar acesta le-a dus la maşină. În jurisprudenţă şi doctrină s-a dezvoltat, în ceea ce priveşte
momentul în care se consumă infracţiunea de furt, teoria apropriafiunii, confonn căreia luarea bunului are semnificaţia
trecerii lui la dispoziţia faptuitorului. În cauză, având în vedere dimensiunea relativ mică a bunurilor sustrase, schimbarea
,{ locului stabilit de proprietari prin scoaterea acestora din locuinţele acestora, are semnificaţia însuşirii bunurilor de către
' inculpatul O.A.A., acesta fiind momentul în care fapta s-a consumat. Ulterior consumării infracţiunii de furt calificat,
:1
inculpatul S.A.I. m, a făcut decât să-l ajute pe acesta la transportul bunurilor, după ce în prealabil acesta asigurase paza
Jocuîui. Astfel, activitatea infracţională a inculpatului se circumscne complicităţii anterioare şi concomitente, ca formă
a participaţiei penale (C.A. Bucureşti, secţia penală, decizia nr. I 041 din 2 septembrie 20 i 5).

2, Furtul în timpul nopţii. 2.1. Criteriul astronomic, apusul şi răsăritul soarelui, nu poate servi, în exclusivitate, la
dek'.m:inarea înţeiesului noţiunii „timpul nopţii", deoarece nici apusul, nici răsăritul soare!ui nu schimbă, deodată, ziua
î(, noapte şi noaptea în zi, între apusul soarelui şi ziua reaiă existând un interval de tranziţie, în care cele două stări se
întrepătrund. Prin „timpul nopţii" se impune a se înţelege numai noaptea reală, adică din momentul când întunericul a
luat, în mod efectiv, locul luminii; amurgul, care nu poate fi considerat încă întuneric, nu face patte din noapte. De aceea,
împrejurarea dacă furtul a fost săvârşit în timpul nopţii trebuie stabilită în raport cu starea de întuneric ce poate fi detennina1.ă
vrin probe, ţinându-se seama nu numai de ora comiter\i faptei, ci şi de data calendaristică, poziţia topografică a localită\ii
şi condiţiile atmosferice din rnomenlul respectiv. Or, la data de 30 iulie 1997 apusul soarelui a imervenit la ora 20:43,
adică cu numai 17 minute înainte de săvârşirea faptei, iar poziţia topografică a localităţii şi condiţiile atmosferice nu au
Jivorizat apariţia ~1;ai rapidă a intunerirn!ui, î:,cât în mod corect s-a reţinut de instanţa de apel că încă nu se făcuse noapte
atunci câocl inculpatul a săvârşit fapta (C.S..I., secţia penală, decizia nr. 355/ I 999). 2.2. Ra;iimc,a acestei agravante const{1
'iD aceea cf, intunericul favorizează comiterea faptei, permiţând în acelaşi timp dispariţia neobservată a făptuitorului de la
locul săvârşirii infracţiunii, ce! ce se foloseşte de întuneric :fiind mai periculos. ceea ce a impus sancţionarea mai severă a
tmor astfel de fapte. În prezenta cauză, este adevărat că Ia data de 3.01.2015, ora 18:00 şi 25.03.2015, ora 2 l :30, în raport
de data calendaristică afară era noapte., însă faptele de furt s-au comis în interiorul magazinelor Auchan şi Billa, în timpul
programului de fiJ11cţionare, iocurile respecnve fiind iluminate ca zma. În acest context, nu pot fi reţinute prevederile
art. 229 slin. ( i) lit. b) C.pen., întrucât es,e evident că inculpatul nu a avut în vedere şi nici nu a profitat de întuneric atunci
c§.nd a săvârşit faptele (C.A. Bucureşti, secţia I penaiă, decizia nr. 550/10.04.20 t7)
3. Furt comis de o persoană mascată. lmtanţa de fond nu a mai reţinut în sarcina inculpaiuh.n MA.B. varianta
agr:nată ,1 infracţiuniide furt calificat, constând în săvârşirea îr,fracţiu11ii de către n persoană mas..:ată. lnstanţa de
fond::, considerat că nu îi este aplicabilă inculpatului M.A.B., deoarece acesta nu a pnrtat mască la comiterea furtului,
d coautorii, tnmişi în judecată alături de inculpai. Or, acest raţionameni nu poate fi deoarece partîcipan:a ia
s?.viir~.trea unei infrac(i1mi de fur1 de eătre o persoană. mascată, se răsfrânge şi asupra participanţilor cart> nu au purtai
rnască~ dar au cunoscut că infracţiunea Ce futi se să.vârşeşte intr--o astfel de n·1oda1it;:.~te agravar1tLL [)e piîdă~ persoar!_a
care Inlesreşte s~lvârşlrea unel înfi~acţiuni de fur1 de către f} aJtă pţ~-rso;:1nă rnascată, va răspunde pentru con1plicitate
1

e la varianta agravată a infracţiunii de furl, iar nu pernru forma simplă a acestei infracţiun, În cazu:. furtului comis de o
persoană mascată, agravanta este una personală. de individualizare, iar circumstanţe ie pen,onak de individualizare (sptc
dtnsebirc de circumstanţele personale subiective) :oe răsfrihg asupra partic1pan1ilor, în mi:i.sura 'in care le-au cunosrnt sau
ie-au prevăzut. Din acest motiv, Curiea constata că încadrarea juridică corectă a faptei comise de inculpatul M.A.B. este
cea dat{t de procuror 'in actui de sesizare, iar nu cea reţinutii de instanţa de for,d 111 sentinţa de condamnare, care urmează
a fi iniăturată (C.A. Braşov, secţia penală. decizia nr. 455 din 16 iunie 2015)
4. Furt prin folosirea unei chei mincinoase. 4.1. Prin cheie mincinoasă nu se înţelege neapărat o cheie asemănătoare
ceîci adevărate, deoarece legiuitorul a înţeles să pedepsea:;că :nai greu furtul comi::; prin folosirea unei chei mincinoase
e aviinJ tll vedere nu îndemânarea infractorului în a confecţîona cheia neadevărată şi nici asemănarea acesteia c:u o cheie
1 adevărată, ci împrejurarea di el a violat încuietoarea, menită să asigure o prorecţie sporită bunurilor încuiate; oricât
de rudimentară ar fi cheia folosită, agravanta există (Trib. Suprem., secţia penală, decizia nr 3229/1970). 4.2. Cheia
mincinoasă este o cheie copiată în mod frauduios, falsificată, potrivită, salt orice mstrument care nu esie dest;nat de
proprietar sau de cel în drept ia „deschiderea" în mod regulat a unei incuietori. Or, dispozitivul improvizat tip telecomandă
folosit de inculpaţi nu acţionează asupra unui mecanism de închidere sau încuietori aflat în poziţia închis, pentru a-l
i deschide (împrejurare avută în vedere de legiuitor la instituirea elementului circumstanţial agravant in discuţie), ci
i, blochează activarea acestui mecanism, care nu mai trece din pozitia deschis în poziţia închis, ani::ici când cel carr
a aciionc2,z.ă în acest sens doreşte să îl închidă. Dm punct de vedere al finalităţii, nu există nicio diferenţă între a bloca
e
203
 Furtul calificat

închiderea unui mecanism de încuiere (care rămâne astfel în poziţia deschis) şi a deschide un mecanism de încuiere aflat
în poziţia închis, în ambele situaţii făptuitorul atingându-şi scopul, acela de a avea acces direct la bunurile pe care doreste
să le sustragă. Însă argumentele primei instanţe referitoare la scopul şi finalitatea folosirii dispozitivului improvizat de
bruiere, în raport de poziţia subiectivă a persoanelor vătămate şi de poziţia subiectivă a făptuitorilor în astfel de situaţii,
precum şi Ia pericolul sporit al faptei şi al infractorului ar putea fi avute în vedere de lege ferenda, în sensul Gă, ţinând
cont de realitatea socială actuală, legiuitorul să prevadă ca variantă agravată a infracţiunii de furt şi fapta comisă prin
blocarea sistemului de asigurare a unui bun, şi nu pot justifica reţinerea prin analogie a elementului circumstanţia!
de agravare prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. în cazul faptelor de furt comise de incuipaţi în speţă, întrucât
dispozitivul improvizat tip telecomandă folosit pentru bruierea semnaluiui aferent sistemului de inchidere centralizatâ
al autoturisme/o,; având ca efect blocarea activârii acestui mecam~~m, care nu mai trece din poziţia„ deschis" fn poziţ1u
,,închis", nu se încadrează în nofiunea de ,,cheie mincinoasă", în sensul legii penale (C.J\. Bucureşti, secţia a II-.;
penală, decizia penală nr. 93 8 din 28 iunie 2018).

5. Furt prin efracţie. Referitor la agravanta prevâzută de art. 289 alin. (1) lit. d) C.pen., Curtea opinează că furtul
a fost comis prin efracţie constând în înlăturarea violentă a uşii folosite pentru aprnvizionarea chioşcului de ziar(
(acţiunea fiind realizată prin forţarea sistemului de închidere al uşii), aceasta fiind obiectul care se interpunea între
inculpat şi bunurile aflate în interiorul chioşcului pe care acesta dorea să le sustragă. Acţionând în acest fel, actele de
degradare a uşii de acces în chioşcul în care se aflau bunurile sustrase vor fi absorbite în conţinutul furtului calificat comi::i
prin efracţie (C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 471/2019, nepublicată).
6. Furt prin escaladare. Inculpatul a urcat treptele situate pe stâîpîi de înaltă tensmne şi a sustras conductorii
electrici din aluminiu susţinuţi de aceştia. În acest caz nu se poate reţine comiterea faptei prin escaladare, căci într-o
asemenea ipoteză acesta era modul normal în care inculpatul putea ajunge la bunul a cărui sustragere a intenţionat-,,
(C.A. Bucureşti, secţia a 11-a penală, decizia nr. 645/2004, în P.J.P. 2003-2004, p. t 29).
7. Furt prin Yiolare de domiciliu. Fapta inculpatul.ui P., care în noaptea de 10.07.20 l 6, în jurui orei 22:50, a pătrun,:
în curtea societăţii comerciale A SRL, prin escaladarea gardului, şi a sustras un colac de aproximativ 50 m de cablu cu
mie? de cupru întruneşte elementele constitutive aie infracţiW1ii de fort calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2:::i<
alin. ( 1) - art. 229 alin. ( 1) lit. b) şi d) C.pen. Instanţa reţine că în mod greşit 1n sarcina inculpatului s-a reţinut şi elemetllu'.
circumstanţial al comiterii faptei prin violarea sediului profesionaL Potrivit an. 2:25 C.pen. constituie violarea sediu!u:
profesional pătrunderea fără drept, în orice mod, in oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică îşi desfâşo;;rf,
auivitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea p,:rsoanei îndreptăţite. Spre deosebire de infraqiunea d,:
vi:)lare de domiciliu unde legiuitorul mcrimirv:ază şi piitrunderea intr-un spaţiu deiimitm ce ţine de locuinţă, o asttei
de ipoteză nu se regăseşte în cazul infracţiunii de violarea sediului profesional. Prin această infractiune, legiuitorul ;l v
mmări~ să incrimineze pătnmclcrea într-u11 spaţiu tn care pers~)ana juridică îşi desfăşoară efectiv acîivitatea, an loc ce
ţine de activitatea statuară a perscanei juridice. Curtea &ed:ului societatii comerc(ale nu reprezintă un astfel de spaţiu, aici
nedcsfăşurându-se nicio activitate concret[\ care să se subsumeze obiectului de activitate al persoanei juridice. Simplul
fapt că persoana juridică depozitase aici nişte bunuri nu înseamnă că acel loc reprezenta ur. sediu profesional în sensu!
kgii penale (JmL Sectorului 5 Bucu:-eş1.i, sentinţa penală nr. 262 l din l 5 noiembrie 2016, în A. Jugan, C.pen. adnotat),
~----~-~-
8. Furt de produse petroliere. Agravanta id'raqiunii de fun caiificat vizează fumil de ţttci, produse petroliere
sau gaze rlâtura[e din umducte, depozite, .;is1cme ori produse Tn stare brută, care aparţin unor societăţi comerciale
specializate, fără ca aceska să intre în circuilul comercial. Ca atare, instanţa a constatat corect că produseie petroliere
sustrase din rezervorul unei firme private intraseră deja în drcuitul comercial şi deci sustragerea nu s-a făcut din locurile
sus-menţionate. Or, analizând conţinutul textuhu sus-menţionat, rezultă că legiuitoru! a urmărit sancţionarea mai aspră
a sustragerii de produse petroliere, depoziwte imediat după procesul de prelucrare a ţitciului. Or, furtul din rezervorul
pompei din care inculpaţii au sustras produsele petroliere nu indeplineşte, sub acest aspect, condiţiile limitativ cerute de
legiuitor pentru existenţa agravantei, respectiv conducte, depozite, cisterne ori vagoane cisternă, unde ajung de îndaW
după prncesu! de prelucrare '.i zăcămintelor petroliere (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1105/2004).

9. Furt de componente ale sistemului de irigaţii. Constituie infracţiunea de furt calificat sustragerea unor dale
din beton de la canalul de irigaţii, deoarece ele aparţin sistemului de irigaţii, cu rolul de a face impem1eabii canalul de
scurgere a apei spre solurile ce trebuie irigate, Împrejurarea că, de mai mulţi ani, sistemul de irigaţii nu a mai fi.mcţionat
este irelevantă, de vreme ce el exista fi;~ic ia data săvârşirii furtnluî (C.S.J., sec!ia penală, deciz.a nr. 2558i2003).

_,
204
✓---------------------·-----------·---- -------·------------------------------------------~
 FURTUL ÎN SCOP DE FOLOSINTĂ 3

l. DEFlN ITIA LEGALĂ

Infracţiune cu conţinuturi aaernative:

L furtul simplu sau calificat care ar-e ca obiect un vehicul, săvârşit în scopu~ de a-l folosi pe nedrept
vanama de bazi:\ [art. 230 alin. ( l) C.pen.];
2. folosirea fărft drept a unui terminal de coraunic,r;d ai ahuia sau folosirea unui terrnina! de comunicaţii
rncorciat fără drept la o reţea, dacă s--a produs 0 pagubă jart. 230 alin. (2) C.pen.J.

Ii. STRUCTURA INFRACŢIUNII -- EXPLlCATU

A.Obiect

L Juridic 2. Material

•
patrimoniul şi relaţiile sociale
► •
art. 230 alin (1) C.pen.: un vehicul susceptibiî de folosire (mi orice
bun mobil care poate fi folosit sau o energie cu valoare economică);
► ari. 230 alin. (2) C.pen.: un tenninal de comunicaţii (telefon, fax,
referitoare la protecţia patrimo-
laptop, PC etc.); dacă obiectul material este un sistem infom,atic,
niuiui, a posesiei ori a detenţiei.
furtul se va reţine în concurs ideal cu infracţiunea de acces ilegal !a un
sistem infrmnatic (art. 360 C.pen.).
 Furtul în scop de folosinţă

·B. Subiect.

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală, inclusiv proprietarul bunului;
b. nu se va reţine coautoratul dacă două persoane sustrag o maşină pentru a o folosi; în acest ca%,
autor este cel care a condus autoturismul furat, iar celălalt participant este complice concomitent
2. Pasiv
a. art. 230 alin. (1) C.pen.: persoana (fizică~juridică) din a cărei proprietate, posesie sau detenţie a
fost sustras bunul în vederea folosirii;
b. art. 230 alin. (2) Cpen.: persoana (fizică/juridică) beneficiară a serviciului folosit cu ajutorui
terminalului de comunicaţii.

C. Furtul folosinţei unui vehicul jart. 230 alin. (I) C.pen.j

1. Element material
► luarea pe nedrept a unui vehicul susceptibil de folosire (autovehicul, căruţă, bicicletă etc.) din
posesia sau detenţia unei persoane fizice sau juridice, făr[1 consimţământul acesteia, in scopul
folosirii temporare;
► fapta este tipică şi dacă bunu1 este restituit ftixă ca sufocctul pasiv să fi sesizat lipsa vehiculului:
► sustragerea cheii vehiculului în scopul realizării furtului de folosinţă nu conduce la rt~ţlnere,1
unui concurs de infracţiuni, ci doar a art. 230 alin. (1) C.pen.
2. Urmarea imediată
► deposedarea proprietarului/posesomluiidetcntorului şi i:mposeclarea făptuitorului, p:·oducându-•sr
un prejudiciu.
3. Legătura de cauzalitate
► rezuită din r:1aterialitatea faptei, nefiind necesar să fie dovedită.

D. Furtul folosinţei unui terminal de comunicaţii al altuia sau racordat

fără drept la o reţea [art. 230 alin. (2) C.pen.j

a. folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii al altuia

4
► prin terminal de comunicaţii se înţeiege: telefon (fix/mobil), fax, computer (PC, laptop).
tabletă etc.;
► este necesară producerea unei pagube materiale subiectuh.:i pasiv, rezultată di1~ folosirea ilicită
a terminalului de comunicaţii (infiaacţiune de re.:ultaî).
b. folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea
► fapta poate fi comisă fie prin racordarea clasică la terminalul de comunicaţii (de pi !dă, prin
folosirea unui cablu lJSB), fie prin conectarea la o reţea wireless;
► este necesară producerea unei pagube materiale subiectului pasiv rezultată din racordarea ilicit<1
la reţeaua de comunicaţii (infracţiune de rezultat).
c. art. 230 alin. (2) C.pen. sancţion~ază fapte referitoare la efectuarea ilictă de convorbiri telefonice ori
utilizarea ilicită a conexiunii la Internet, dacă s-a produs o pagubă ( de exemplu, o facturare suplimentară).
206
------------------·····--····-·········---·-···-·-····-·-•-..·--·..- - - - - - - - - - - -------- -············--
 E. Latura subiectivă

► art. 230 alin. (1) Cpen.: numai intenţia directă; scopul: folosirea temporară pe nedrept a vehicu-
lului sustras.
iZ~ ► art. 230 alin (2) C.pen.: intenţie directă sau indirectă.
nt.

F. Forme

1. Acte pregătitoare 2.
+
Tentativă 3. Consumare
t t
a. faptă consumată: în momentul
folosiri: vehiculului sustras/produ-
a. idonee imperfoctă: este posi- cerii pagubei prin folosirea tennina--
b:Iă şi incriminată; ]ulu1 d~ comu.nicaţli;
iin b. idouee perfectă: nu este b. faptă epuizată:
posibi~e, dar
posibilă; O poate fi comisă în formă con--
neincriminate.
c. cauza de nepedepsire: desis- tinuată, epuizându-se după efec-
,,.
l '-· tarea, nu şi împiedicarea pro- tuarea ultimului act de execu-
ducerii rezuliatu!ui. tare (unitate legală);
ii) poate îmbrăca forma infracţiu­
nii coP.tinue.

G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate

:,- aci-lunea penală se pt1ne \n n1işcare (.lin oticiu . 'insă !n1păcare21 plirţih_1r ·inlătură răspundcte;.:l
penală.

NlJ FI TENTAT SĂ CONSIDERI CA (.,.) orice bun care poate fi folosit î.ntr--un anu.rrm
scop ori o energie care are va.ioarc economică poate face obiectul furtului de folosinţă, deoarece acesta
este li1nîtat la vehiculele sustrase în scopul folosirii/tem1inale de co1r;.unica1i: foiosite.
1pJ,

;ită

l. furtul de folosinţă este incriminat ca o vaiiantă atenuată a furtului simplu sau a foitului calificat; acesta
se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în nrL 228 C.pen. (furt simplu) sau r:irt 229 C.pen. (fbrt calificat),
după caz, aie cărei limite speciale se reduc cu o treime;
~ită 2. în cazul în care hunul sustras în scop de folosinţă nu este un ,Jehicul, se va reţine comiterea
infracţiuniide fort/furt calificat, chiar dacă, după folosire, bunul este restituit proprietarului (indiferent
ori dacă acesta din unnă sesizase sau nu dispariţia bunnlui):,
ră).

207
----------------

l
 Furtul în scop de folosinţă
.,..
3. fum1l de folosinţă tart. 230 alin. (1) C.pen.] poate fi reţinut în concurs real cu furtul comis în
scopul însuşirii bunului sustras când, după sustragerea unui vehicul, infractorul sustrage şi bunuri aflate
în/pe vehicul ori părţi componente ale acestuia;
4. nu se va reţine comiterea infracţiunii de furt în scop de folosinţă [art. 230 alin. (I) C.pen.] în
concurs cu infracţiunea de furt, atunci când înainte de sustragerea vehiculului în scop de folosire,
făptuitorul şi-a însuşit şi cheia acestuia, deoarece cheia constituie un mijloc necesar pentru comiterea
furtului de folosinţă, această din urmă infracţiune fiind şi singura care se impune a fi reţinută;
5. vehiculul nu poate fi sustras atât în scopul însuşirii, cât şi în scopul folosirii, nefiind posibilă reţinerea
în concurs ideal a infracţiunii de furt simplu/calificat (art. 228 sau art. 229 C.pen.) cu infracţiunea de furt
în scop de folosinţă [art. 230 alin.(]) C.pen.];
6. dacă vehiculul sustras este avariat în cadrul unui accident rutier, nu se va reţine şi comiterea
infracţiunii de distrugere din culpă faţă de conţinutul constitutiv stipulat de art. 255 C.pen.;
7. dacă infracţiunea de folosire fără drept a terminalului de comunicaţii are ca obiect material un bun care
constituie, totodată, şi W1 sistem informatic, această infracţiune se va reţine în concurs ideal cu infracţiunea
de acces ilegal la un sistem infonnatic. În acest sens, în doctrină [G. Zlati, Comentariul art. 360 în A1
Udroiu (coord.), op. cit., ed. a 3-aJ s-a arătat că absorbţia naturală a accesului ilegal la un sistem infommtic
în furtul de folosinţă Îl1 varianta prevăzută la art. 230 alin. (2) C.pen. ,,este exclusă pe motiv că furtul de
folosinţă nu implică în mod necesar accesarea ori utilizarea unui sistem informatic. Chiar dacă în contextul
evoluţiei tehnologice terminalul de comunicaţii despre care face vmbire legiuitorul la art. 230 alin. (2; C.pen.
î'ndeplineşte de cele mai multe ori toate condiţiile legale prevăzute la art. 181 alin. (l) C.pen. pentru a fi
calificat drept un veritabil sistem informatic, pot exista şi excepţii. Cel mai relevam exemplu referitor ia
un terminal de comunicaţii care nu este şi un sistem informatic este cel al unui telefon fix analog. Prin
lillllare, din moment ce putem identifica situaţii în care ftrrtul de folosinţă nu implică şi utilizarea unJ; sistem
informatic, ci a unui terminai de comunicaţii care excedează acestei noţilllli, apreciem că absorbţia naturală
nu poate fi acceptată. De asemenea, credem că nu putem discuta despre o absorbţie legală deoarece art. 230
alin. (2) C.pen. nu are natura unei infracţiuni complexe care să protejeze şi o altă vaioare socială. pe lângă
patrimoniu. Pe de alrn parte, credem că art. 360 C.pen. dobândeşte în context natura unei infracţiuni obstacol
ce ar trebui reţinută în concurs cu infracţiunea scop, şi anume art. 230 ali:1. (2) C.pen.''

III. TABEL DE ANALIZĂ COMPARATIVĂ

----.--.------

rare):j
i
2. Implică o deposedare; : 2. Implică doar o folosire; _J
! 3. Orice bun mobil cu valoare ::.conomică (inclusiv! 3. Doar Yehicul falin. ( 1)] sau 1m tenninal <le comuni-!
.1 înscrisuri sau ener ·e. ·--·-·-··•- ca ·i alin. 2 . ··--_J
JURISPRUDENŢĂ

Concurs de infracţiuni de furt Sustrag('rca de bunuri în scopul însuşirii lor pe nedrept, precum şi sustragerea unui
vehicul cu scopul de a-1 folosi pentru transportu] acestor bunuri întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni cte
furt aflate în com:urs real (LC.C.J, secţia penală, decizia nr. 2257/2006).

208
··.,·-·.----------- ---- ,-··-····-·-·-------------···----····---······-··•-···-···-··········-··· - - - - ·
 FURTUL URMĂRIT LA PLÂNGEREA PREALABILĂ
A PERSOANEI VĂTĂM E

I. CAZURI PENTRU CARE ESTE NECESARĂ PLÂNGEREA PREALABILĂ

Acţiunea penalii -ooate fl pusă în mişcare sau exercitată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătă.mare
dind fortul simplu sau furrul ca1ihcat (inclusiv cd de folosifrţă) e:sie cornis def arL zq alin. ( n C.p-?n.j:
1. un membru de familie al persoanei vătămate;
► sunt membri defami!ie: ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestorn, persoanele
devenite prin adopţie, potrivit legiL astfel de rude, soţul, precarn şi persoanele care au stabilit
relaţii asem}mătoare acelora dintre so~i sau dintre părinţi şi copii, ir, cazul în care convieţuiesc;
► este 11ecesară plângerea prealabilă şi b cazul furtult1i comis între persoane care au stabilit relaţii
asemănătoare cu aceiea dintre soţi (de pildă, concubinii) sau relaţii asemănăioare cu acelea
dintre părinţi şi copii (de pildă, persoanele care, fără a îndeplini vreo forrnalitate legală, au luat
în ocrotire un copil);
? nu prezintă imponanţă natura sau valoarea bunului sustras şi nici dacă acesta era sau nu
indispensabil pentru satisfacerea nevoile cotidiene ale subiectului pasiv;
► reprezintă o circumstanţâ personală, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi.
2. minorul care sustrage bunurile mobile aflate în posesia/detenţia tutorelui (nu şi în situaţia inversă,
când tutorele sustrage bunurile minorului);
1U!
► tutela trebuie să fie instituită în conciiţiile legii, nefiind acoperite în acest caz şi 1potezele de
de
ocrotire de fapt a minorului;
 Furtul urmărit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate

► se va th'îllări la plângerea prealabiiă şi sustragerea bunurilor aflate în posesia sau detenţia

licită a tutorelui, inclusiv când aceste bunuri aparţin minorului, dar se află în administrarea
reprezentantului legal;
3. persoana găzduită care sustrage bunurile gazdei (nu şi în situaţia inversă, când găzduitorul sustrage
bunurile persoanei găzduite); " -
► din raporturile locative să reiasă caracterul temporar al găzduirii, iar bunurile sustrase să fie ale
gazdei;
► nu este necesar ca găzduirea să aibă caracter de stabilitate, fiind suficient ca persoana vătămată
să ofere un adăpost infractorului chiar şi pentru o noapte:
► nu prezintă relevanţă dacă găzduirea a fost gratuită ori oneroasă;
4. persoana care locuieşte, indiferent de natura titlului, împreună cu persoana vătămată o anm:niUî
perioadă de timp din care rezultă caracterul de stabilitate;
► obiectul furat să se fi găsit în partea de locuinţă a cărei folosinţă este comună infractorului şî
persoanei vătămate.

1. nu prezintă importanţă pentru punerea în mişcare a acţiunii penale dacă furtul simplu sau calificat
este comis în vederea însuşirii bunului ori este un furt de folosinţă;
2. când furtul a fost săvârşit de două sau mai multe persoane, acţiunea penală se va pune în mişcare
la plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai pentru subiecţii activi calificaţi prevăzuţi de art. 23 l
C.pen., în vreme ce pentru ceilalţi coautori sau complici concomitenţi acţiunea penală se va pune în
mişcare şi exercita din oficiu;

3. pentru ca furtul să fie urmărit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu este necesar ca
minorul sau tutorele să locuîască împreună cu aceasta;
4. dad1 numai una dintre persoanele vătămate este membru de fami:ie al s1,b;ectului activ al
. infracţiunii de fort, oficialitatea acţiLlnii penale va funcţiona cu privire .:t. 1apteie săvârşite fa.ţă de
celelalte persoane vătămate;
5. acţiunea penală
se pune în mişcare din oficiu dacă persoana cazată într-un hote1 sustrage bunuri
aparţinând hotelului (care 11u aveau caracter consumabil sau de unică folosinţă) ori dacă găzduitoruJ
sustrage bunurile persoanei găzduite;
6. dacă făptuitorul sustrage din acelaşi loc mai multe bunuri despre care credea că apar1Tîn unui
membru de familie, iar ulterior se constată că, pe lângă bunurile aparţinând membrului de familie,
e
fuseseră sustrase şi bunuri ale unor terţi, se va reţine o singură infracţiune de furt urmărită la plângere
prealabilă; a
7. răspunderea penală este înlăturată în ipoteza retragerii piângerii prealabile; nu este posibilă ş

împăcarea cu privire la fapta participanţilor faţă de care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, a
decât în ipoteza în care aceasta îmbracă forma furtu lui (art. 228 C.pen.) şi a furtului de foiosinţă prevăzut C
d
de art. 230 C.pen.
li
a
E

210
-.. -,·~•µ-_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
··-··---- -·-·-·--·----···-·-----···--··--------------
a .JURJSPRUDENTĂ
'
a
1. Furt între soţi separaţi în fapt. Infracţiunea de fort urmărit la plângerea prealabilă nu există atunci când luarea
bunului s-a făcut în scopul de a-l conserva până la realizarea partajului, lipsa intenţiei de a-şi însuşi bunul pe nedrept
e rezultând din întocmirea unui proces-verbal de inventariere a bunurilor în prezenţa unor martori asistenţi, precum şi din
introducerea ulterioară a unei cereri de partaj în care erau menţionate şi acele bunuri, cu precizarea că acestea se află în
e posesia sa (Trib. Bucureşti, secţia penală, decizia nr. 1932/1983).
2. F.valuarea scopului furtului. Fapta unuia dintre soţi de a lua din posesia sm, detenţia legitimă a celuilalt soţ,
ă făi"ă consimţământul acestuia, unul sau mai multe bunuri comune, cu scopul, neîndoielnic stabilit, al însuşirii lor pe
nedrept, constituie infracţiunea de fmt unnărit la plângerea _prealabilă. Fapta unuia dintre soţi de a-şi însuşi sau de a
dispune pe nedrept de unul sau mai multe bunuri comune, aflate în deţinerea sa exclusivă, săvârşită cu intenţie, adică
având reprezentarea prejudiciului material cauzat celuilalt soţ, unită cu voinţa producerii acestui rezultat - constituie
infracţiunea de abuz de încredere. În cauzele de ac0st fel, pretenţiile civile vor fi soluţionate, în sensul că se va dispune
restabilirea situaţiei anterioare în cazu! în care bunul nu a fost înstrăinat, iar dacă bunul nu mai există, se va constata că
valoarea acestuia urmează să fie avută în vedere îa 'impărţirea bunurilor comune, potrivit dispoziţiilor din Codul familiei
(Plenul Trib. Suprem, decizia ele îndrumare nr. 7/1974, în C.D. 1974, p. 49).
3. Furt între persoane care focuiese împreună, ! , A locui 'impreună înseamnă a folosi aceeaşi locuinţă, in imregimc
sau parţial, permanent sau pe o perioadă de timp limitată, dar având totuşi o durată C.Effe s{H imprirne un carackr de
stabilitate. Ca atare, trebuie consideraţi că se afiă în situa(ia de mai ws cei ce !ocu1esc în dormitoarele internatelor,
cămme[or. în dormitoarele comune afectate executării unor lucrări sezoniere etc. În situaţia în care locuirea Îinpreună se
referă numai la o parte a locuinţei, furtul este supus regimului_jur;dic prevăzut de art. 231 C.pcn. (n.n., M.U.) numai dacz,
obiec1ul fi.Irat s-a găsit în partea de locuinţă a cărei foiosinţă este comună infractorului şi persoanei vătămate Nu 1ocuicsc
imprcună persoanele care ocupă temporar aceeaşi cameră de hotei, acelaşi dormitor de la o cabană tu:-istică etc. Ca atare,
,rebuic consideraţi că locuiesc împre11nă cei ce locuiesc î'ri dorm1toarele internatelor, căminelor, în dormitoare comune
afectare executării unor lucrări sezoniere, iar în situaţia în care locuirea împreună se referă numai ia o parte a locuinţei,
;brtuf este urmărit la p!ângerea prealabilă numai dacă obiecrnl furat s-a găsit în partea de locuinţă a cărei folosin(:'\
este comună infractorului şi persoan<:Î vătămate (Trib. Sumem, decizia de indrurnare nr. 8/ i 971 ), 2. În cazul acestei
infracţiuni suni aplicabile dispoziţiile mi. 23 l alm. (1) C.pe11., şi anume comiterea furtului de c;el care locuieşte împreună
,;u rcrsoana vătămată (şi nu de cel care este găzduit de persoana vătămată, CU'".! :1° mod eronat au reţinut organek de:
urmărite penală). :Spre deosebire de situaţi;:: găzduitului, care este un ~impiu tolerat, ce: care locuiesc împreună s.e aftă
în raporturi de egaJit.;1te, raporturHe locative având un caracter de stabilitate. Instanţa are în vedere că inculpatu{ avea u.n
..-,.mlracl de înclurie:-e cu persoana văU1matâ, ndiînd un sjrnplu toierat. ace-,;tta plasfmdu--sc pe pic,or de ev.:ai1ta1e (Jud.
Sectorului 5 Bucureşti, sentinţa penală, nr. l493 din 21 iulie 2015, 'în A. fogw;, Cpe11. adnotat).
4. Furtul de la gazdă. 4.1. ,,A găzdui'' h1seamnă a oferi găzduire care. prin modul în ,:are a fos~ acordam._ relevil
încrederea părţii vătămate lll cel cărnia i-a acordat posibilitatea de a foloc:i locuinţa ,a. ·r--.;oţiunea de „găzduire" e;xciude
situaţiile în care infractoru! se găseştt" întâmplător ( ca, de exemplu, în speţă., în vizită) în locuinţa celui de la care a fura(
(C.A. Co:-i~tanţa, sectia penală, decizia nr. 527/1996). 4.2. Prin sentinţa civilă a Trib. Bucure~ti s-a stabi lil că (brnîciiiului
inculpatului va fi în imobilui proprietatea DOASPC sector 3 Bucc,re~ti, iar drepturile şi ob!igaţiiie părinteşti vor fi
exercitate şi respectiv i'ndeplinite de către Directorul General al DGASPC sector 3 Bucureşti. lncuipatul al cărui don,iciliu
a fost staoiiit într-un apartament al DGASPC sector 3 Bucureşli şi care a fo3t mutat provizoriu într-un alt apartament al
acestei instituţii, are fală de această instituţie calitatea de perseană găzduită, acest fapt neschimbîind raporturile de fapt
şi de drept dintre aceştia. Prin găzduire se înţelege oferirea unui adăpost vremelnic, limitat în timp. Chiar dacă ·:n fapt
această stare se poate prelungi, găzduitul rămâne o persoană acceptată, tolerată în locuinţă. Persoana găzduită este aceea
<.;are locuieşte vremelnic într-o locuinţă a persoanei vătămate şi cu arnrdu1 acesteia din unnă, găzduirea fiind o simaţie
de fapt ce rezultă din simplul acord de voinţă al parţilor interesate. Găzduirea arc un caracter provizoriu, din actele şi
lucrările dosarului rezultând că minorul a fost mutat temporar, până la reabilitarea apartamentului tip familial „Ciocârlia'·,
apartament la care instanţa i--a stabilit domiciliut la momentu! luării măsurii de protecţie specială a plasamentului (C.A.
Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 1286 din 16 oct(m1bric 2018).
 TÂLHĂRIA

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU rNTRODUCTIV

Furtui (simplu sau calificăt, inclusiv furtul de folosinţă) săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau amenin-
ţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sac neputinţă de a se apăra, precum şi fortul Lirmat c.it
îmrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau _pentru îniăturarea urmelor infracţiun:i
ori pentn: ca făptuitorul să-şi ttsigure scăparea [art 233 alin. (1) Cpen.].
Alături de şantaj, tâlhăria reprezintă o altă modalitate de extorcare a unei persoane care îmbracă., de cek
mai multe ori, forma unei infracţiuni complexe.
În cele mai multe :::azuri extorcarea se manifestă prir; obligarea victimei supuse violenţei fizice sau
morale să remită bunul aflat în posesia sau detenţia sa în contextul constrângerii, motiv pentru care faptt1
este incri.minată în categoria infracţiunilor contra p;;Jrimoniului, fortul fiind conside:-at mfracţiunea ?lasată îr:
proximitatea comportamentului făptuitoruluL
Nu sunt absorbite în tâlhărie alte infracţiuni, chiar dacă acestea constituie incriminări speciale ale unor
forme de sustragere de bunuri (de pildă, nu este absorbită in tâlhărie infracţiunea de fort de arbori prevăzută
de art. 109 C.silvic ).

212
 II. STRUCTURA INFRACŢIUNll EXPLICA ŢH

A. Obiect

l. .Juridic
a. principal: acelaşi
cu cel de la furt;
h. secundar: relaţiile sociale referitoare la
protecţia libertăţii psihice a persoanei
sau cele referitoare la viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea persoanei.
2. Material
t
a. principal: este identic cu cel de la infracţiunea de
furt:
b. secundar: corpul persoanei (când acţiunea constă în
acte de violenţă ori în punerea victimei în stare d0
inconştienţă ori neputinţi'i, de a se apăra); dacă furtLd
este comis doar prin ameninţarea victimei, nu va
exista un obiect material secundar.

· R Subiect

1. Activ
a. nemijlocit: orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală, inclusiv proprietarul bunului;
► fiind o infracţiune complexii., se va reţine coautoratul în sarcina tutw-or participanţilor care
au comis acte nemijlocite de executare a vreuneia dintre infracţiunile absorbite natural
sau legal în conţinutul tâlhăriei;
b. participaţia penală este posibilă în toate formele;
:::. circumstanţel.c reale vor fi evaluate m concreto, pentru a se determina dacă toţi participanţ!i au
putut prevedea comiterea atât a furtului, cât şi a actelor de violeatăiameninţr:.rc.
lnil

2. Pasiv
a. orice persoană fizică sau juridică afectată de acţiune" principală sau de ~ea adiacenta, ori de
ambele acţiuni; dacă 'Victima fortuîui este şi victima actelor de constrângere, subiectul pasiv
esie doar o persoană fizică;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi (ai fa.ptei de furt) deterrnint, de regulă,, reţinerea unui concurs de
infracţiuni;
c. unicitatea patrimoniului din care se sustrag bunurile determină reţinerea unei singure infracţiuni,
nor chiar dacă actele adiacente (de constrângere) au fost comise faţă de mai multe persoane, în acest
:ut6.
c2z pluralitatea de subiecţi pasivi secundari fiind irelevantă .

. C. Latura obiectivă

L Element matel'ial
a. acţiunea principa.Iă de furt [simplu sau calificat, cu excepţ1a furtului prevăzut de art. 229
alin. (3) C.pen.]: poclte consta fie într un furt comis în vederea împosedării, fie într-un furt în
scop de foloslnţă a vehiculului;
213
 Tâlhăria

► luarea se poate realiza:

1. fie prin remiterea bunului de către persoana vătămată,
2. fie prin Însuşirea acestuia de către infractor, în cazul în care bunul a fost aban-
donat de victimă ca unnare a violenţelor exercitate asupra acesteia sau în situatia
în care victima a pierdut contactul material cu bunul în urma violenţelor exercitate
asupra sa;
b. acţiunea adiacentă: alături de furt trebuie să se mai realizeze acte de:
i) constrângere: violenJă (absoarbe art. 193 C.pen.) sau ameninJare (absoarbe art. 206
C.pen.);
► actele de violenţă.fizică trebuie să fie efective şi îndreptate numai împotriva unei persoane
(victima ori o altă persoană), nu împotriva unui bun;
► ameninrarea constituie deopotrivă un mijloc de constrângere a subiectului pasiv faţă de
răuI injust şi viitor cu care făptuitorul îi periclitează libertatea psihică; pot exista situaţii
în care ameninţarea rezultă din exercitarea de către făptuitor a unor acte de violenţă fizic;,
asupra unor bunuri;
► implică prezenţa unei persoane fizice în timpul exercitării infracţiunii de furt sau imediat
după consumarea sau întreruperea acesteia;
ii) punere a victimei În stare de inconştienţă -- presupune ca acţiunea făptuitorului să aihă
drept urmare punerea victimei în situaţia de a nu mai avea temporar reprezentarea cu privirr
la realitatea înconjurătoare;
iii) punere a victimei în neputinţa de a se apăra presupune ca acţiunea -fâptuitornlui să aibă
drept urmare punerea victimei în si~uaţia de a nu-şi putea folosi posibilităţile de apărare pe
care le avea.
► Dacă făptuitorul nu realizează acte de punere fn stare de inconştienţă sau fn neputinţa dr:
a se apăra, victima aflându-se în această stare din orice motive, nu se va reţine comiten:2
infracţiunii de tâlhărie, ci furtul (simplu sau calificat), chiar dacă această faptă a fo~.
favorizată de situaţia persoanei vătămate;
Scopul constrângerii este:
i) <;ăvârşirea fortului t,imph ca!ifical sau de folosinţă);
ii) păstrarea bunului sustras;
iii) asigurai·ea scăpării făptuitorului.
► Dacă. scopul constrângerii este clb1inerca în mod injust a nnui folos nepatrimonia!, se v11
reţine comiterea infraeţiunii de şant~j, iar nu a 1:alhărîei;
► se va reţine o singură infracţiune, chiar dacă violenţele au avut ca scop ,.nfat păstrarea
bunului, cât ~i asigurarea scăpării.

2. Urmarea imediată
a. principaiă: deposedarea proprietarulLlilposesorului/detentorului şi i:mposedarea făptuitornh,
producându-se un prejudiciu;
b. adiacentă: starea de pericol cu privire la libertatea psihică a persoanei sau vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii ori a vieţii persoanei.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei in privinţa acţiunii principale, trebuind să fie dovedită legătura
dintre acţiunea principala şi cea adiacent§..

' ,- ' _________________

214 ,_,,,,_, __ ,, _____ ,,, _______ ,_,,_,_ -----·- - - - - - - - - - -
 D. Latura subiectivă

► intenţia directă;
► scopul: trebuie să existe atât scopul însuşirii bunului sustras, cât şi exercitarea constrângerii,
ameninţărilor sau violenţelor în scopul luării ori păstrării bunului sustras, al asigurării scăpării,
respectiv al înlăturării urmelor infracţiunii;
► nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.

:H!t ··E. Varianta agravată [art. 23.3 raportat Ja art. 256.i C.pen.j

de ► tâlhăria care a produs pagube materiale mai mari de 2.000.000 de lei;

► în cazul comiterii infracţiunii de tâlhărie î'n fonnă continuată, varianta agravată se va reţine prin
:ic:i
raportare la cuantumul prejudiciului material produs prin toate actele de executare cc intră în
conţinutul unităţii legate de infracţiune.
iiat

.ibă F. Forme

.ihă
:re
1. Acte pregătitoan~
t t
tde
a. efectuate de autor:
su111 posibile atâ1 la
acţiunea principală, câi
s1 ia cea a<liacem:i. insă
nu sunt incriminate;
b. realizate de un terţ:
dacii autornl s-a folosit
ele ele la săvârşirea
tâlhăriei, \ or constitui
acte de complicitate
anterioară.
i
ir
2. '
Tentativă 3. Co~sumare
a. întreruptă: este posibilă ş1 a. faptă consumată: fapta se
incriminată; va consuma fie la mcmentul
b. perfectă: nu este posibilă, împosedării ( când actele de
deoarece realizarea integrală a constrângere prin amenm-
furtului consumă fapta:, ţare sau violenţă ftu :oe
c, forrrn1 tentată sau consurnată ,, lnau1te sa.u concon1iteJ1t cu
tâlhăriei se determinăfo f1111cţie cons,1marea furtului), fie la
de infracţiunea de furt, iar nu de momentul comiterii actelor de
acţiu~1ile adiacente; astteL se va constriingere când acestea au
reţine comiterea unei tentative ioc ulterior împosedării:
fa tâlhărie atunci când fortul a b. faptă epuizată: poate fi săvtir­
rfi.mas în stadiul tentativei, chiar şită în fonnâ continuată, caz în
dacă sunt realizate în totalitate care se epuizează la momentul
actele de constrângere prin realizării ultimului act de
ameninţare sau violenţă. executare.

'.ăţii

tura
 Tâlhăria

L dacă violenţele sau ameninţările sunt exercitate faţă de o singură persoana, iar bunurile sunt
sustrase prin acţiuni diferite (realizate prin unul sau mai multe acte de executare) din posesia/detenţia
mai multor persoane prezente şi care au perceput nemijlocit acţiunea făptuitorului, vor exista tot atâtea
infracţiuni de tâlhărie câte patrimonii afectate prin acţiunile infracţionale există (concurs de infracţiuni);
dacă sustragerea se realizează în baza unei rezoluţii infracţionale w1ice, în aceleaşi împrejurări spaţio­
temporale,printr-o singură acţiune de luare comisă prin mai muite acte de executare (inclusiv în ipoteza
în care făptuitorul are reprezentarea că sustrage bunuri dintr-w1 singur patrimoniu) se va reţine existenţa
unei unităţi naturale colective;
2. nu constituie tâlhărie constrângerea exercitată de cel căruia i-a fost sustras bunul asupra hoţului pentru
recuperarea bunului; dacă nu se poate reţine legitima apărare, se va reţine o ameninţare sau o infracţii.me
•. contra vieţii sau integrităţii fizice (pentru violenţă);
3. tâlhăria se va reţine în concurs ideal cu ultrajul dacă actele de violenţă sau ameninţare sunt
exercitate împotriva unui funcţion2x aflat în exerciţiul unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de
stat, în scopul sustragerii infractorului sau păstrării bunului sustras;
4. în lipsa unei iegături între acţiunea adiacentă şi cea principală [deoarece actele de violenţă sau
ameninţarea trebuie să fie, în principiu, concomitente (în scopul luă::ii bunului) sau ulterioare fortului
(în scopul păstrării bunului sustras, al asigurării scăpării sau al ştergerii um1elor)), se va retine concursu]
dintre infracţiunea de fuii, pe de o parte, şi infracţiunea de lovire sau alte violenţe/vz,tămare corporalăi
ameninţare, după caz, pe de altă parte;

5. nu este exclusă reţinerea infracţiunii de lâlhărie atunci când actele de violenţă ori ameninţare sunt
ar:terîoare furtului, fiind însă comise în vederea săvârşirii acestuia, dacă nu există un interval de timp
între exercitarea constrângerii şi ac1:ivitatea victimei de a da, a face sau a nu face ceva;
6. infracţiunea de tâihărie absoarbe natural infracţiunea de lipsire de libertate în mod iiegal pe
durata comiterii faptei; dacă lipsirea de libertate continuă dupJ comiterea faptei, tâlhăria va fi reţinut[1
în concurs cu infracţiunea de lipsiri: de libertate in mod nelegal; deopotrivă, tâlhăria obsoarhe natural
actele de distrugere a îmbrăcămintei victimei realizate în contextL•Î exercitarii constrfingerii prin
violenţă;

7. atunci când actele pregătitoare ale tâlhăriei nu sunt efectuate de a:1tor, ci de an terţ, iar autorui
s-a folosit de ele 1a săvârşirea tâlhăriei, acestea vor constiLuj acte de complici:ate anterinară la cfilhărie;
8. coauwratul şi complicitatea concomitentă cc implică existenţa c, trei sau mai multor persoane care
acţionează împreună atrag reţinerea circumstanţei agravante legale prevăzute de art. 77 lit. a) C.pen.:
9. dacă victima este găsită de un terţ în stare de inconştienţă ca urmare a acţiunii violente a altor
persoane, sustragerea de către acesta a bunurilor pe care victima le avea cu sine sau asupra sa nu
constituie infracţiunea de tâlhărie, ci cea de furt;
1O. în cazultâlhăriei în forma furtului ~om:s prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări, legea
stipulează o ipoteză de conexitate eriologică, ceea ce conduce la concluzia că, sub aspect subiectiv,
autorul trebuie să fi luat hotărârea de a comite furtul (infracţiunea absorbită scop) anterior momentului
în care începe executarea actelor de ameninţare/violenţă (irifracţiunea absorbită mijloc), în caz contrar
urmând a fi reţinut un concurs de infracţiuni intre furt şi arneninţare/îovire sau alte violenţe.

216
-----.•----------------------
, ...
 11. violenţa
sau ameninţarea este, in esenţă, contexruală împosedării; ca excepţie, se poate reţine
comiterea acestor acte şi în alt loc decât cel în care a fost săvârşit furtul dacă făptuitornl s-a îndepărtat
de la locul comiterii faptei şi apoi a exercitat actele de constrângere;
12. nu comite infracţiunea de tâlhărie persoana căreia i se furase bunul şi care exercită acte de
violenţă asupra hoţului. pentru a-şi recupera bunul; în acest caz se va reţine numai comiterea unei fapte
contra integrităţii corporale (urmând a se analiza antijlliidicitatea acesteia), deoarece prin luarea bunului
din posesia hoţului nu a um1ărit însuşirea acestuia, ci doar recuperarea bunului.

~ SUBIECTE RECAPITULATIVE
>---'·

L Identificaţi elementele distinctive între tâlhărie, pe de o parte, şi tu:rtui reţinut în concurs cu actele de
ameninţare exercitate împotriva aceleiaşi persoane vătămate şi în acelaşi context, pe de altă parte.
e
,,.... Există vreo diferenţii între sfera infracţiunilor absorbite nat~iral şî legai de şantaj şi cca a
l infracţiunilor absorbile natural şî legal de tâlhărie?
j
3. Se poate reţine
comiterea infracţiunii de tâlhărie dacă după inducerea în eroare a persoanei
I vătămate, aceasta predă bunul făptuitorului, care refuză să îi restituie şi exercită acte de violenţ,â
în scopul de a-1 păstra?
4. Este necesar pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie ca scopul acţiunii adiacente să. se fi realizat
.t
efectiv?
D
5. Se va puiea reţine comiterea infracţiunii de tâlhărie dacă hoţul este surprins a doua zi de către
proprietarul bunului mobil anterior sustras, iar pentru a-şi asigura scăparea şi păstrarea bunului
e
hoţul exercită acte de violentă asupra proprietarului')
ă
,[ 6. Săvârşeşte infracţiunea de tâlhărie poliţistul care i'n exercitarea prerogativelor legale op:-eşte o
"u. ma:;,ină in trnfic şi up,)Î işi însuşeste mai mul.te bunuri din vehicul sub pretextul că în c2.z contrar
va trebui să prncedeze la prezenatarea şoferului ia secţia de poliţie''

IIJ. TABEL DE ANALIZA COMPARATIVĂ

""-----------------------
,r
~ · ·· ! Şant~t - ---------·-- --TTâlhăria ---------- --------•----------
u
! l. Obiectul Ia. principal: libertatea psihic21 a persoanei ş; ! a. principal: relatîi!e sociaie refedtoare la ·

a
!juridic j relaţiile sociale în legătură cu dreptul la libe!·- !protectia dreptului de proprietate, a posesiei I
! I tate; sau detenţiei bunurilor mobile corporale ale t
l-----------------------~>--u_n_e_i_._e_r_s_o_a_n_e.,__;_____________·----,
I b. secundar: relaţiik sociale rt1feritoare la b. secundar: relaţiile sociale referitoare
!integritatea fizică sau sănătatea persoanei, patri- la protecţia libertăţii psihice a persoanei
i , moniul, onoarea sau denmitatea acesteia etc. sau cele referitoare la viaţa, mtegritatea
L _
1
_ ; cor orală sau sănătatea ersoanei.
----~-~-------~-------~
Tâlhăria

.. -~-~------·
f" ... Şantajul .. 'Tâlhăria . ·~
· 2. Obiectul a. în principiu, nu are; a. principal: bmml mobil corporal aflat în
material proprietatea, posesia sau detenţia altuia;
b. excepţie: corpul persoanei. b. secundar: corpul persoanei.
*
3. Latura trebuie să existe un interval de timp între după exercitarea constrângerii asupra
obiectivă exercitarea constrângerii şi activitatea victimei persoanei vătămate, infractorul îi sustrage
de a da, a face, a nu face sau a suferi ceva. bunul pe care aceasta îl deţine.
4. Latura intenţie directă, calificată prin scop ( obţinerea intenţie directă, calificată prin scop (însuşirea i
subiectivă pentru sine sau pentru altul, in mod il~j-ust, , bunului sustras, respectiv luarea ori păstrar1:a i
a unui folos nepatrimonia//patrimonial, !bunului snstras ori asigurarea scăpării, I
j

indiferent dacă acesta estejust sau injust). respectiv înlăturarea urmelor ln/racfiunii).
5. Forme a. tentativa este posibilă, dar neincriminată; a. tentativa este posibilă şi incriminată; l
.
b. faptă consumată: în momentul în care se pro„ b. faptă consumată: în momentul luării l
duce starea de pericol pentru libertatea persoanei; bunului. l
c. faptă epuizată: poate fi comisă în formă c. faptă epuizată: poate fi săvârşită în frir~;ă!
continuată, epuizându-se după efectuarea continuată, caz în care se epuizează la !
ultimului act de executare (unitate legală). momentul reali:tllrii ultimului act de executare. '
-

JURISPRUDENŢĂ

1. Participaţie improprie la tâlhărie. Comiterea actelor de agresiune de către făptuitor. urmată c:e însuşirea
bunurilor de către persoane încredinţate de acesta că îi aparţin, constituie infracţiunea ele tâlhărie săvârşită în modalitatea
participaţiei improprii prevăzută :n an. J l alin. (2) C.pen. din 1969. Invocare;:, de căue făptuitor a unui drcpl asupn,
bunurilor sustrase în condiţiile menţionate este irelevantă, valorificarea pretenţiibr patri,no:.1iale nefiind pe:misf1 cleciH
pe căile prevăzute ele lege (C.S.J., secţia penală, decizia nr. 218012002;
2. Concurs de infracţiuni de tâlhărie. Fapta incuipatulvi de a fi constrârn concomitent. 2 sau 3 persoane, printr-,,
acţiune unică de ameninţare cu bătaia, să-i dea banii şi alte bunuri pe care le aveau asuprn \or constit.uie, datorită
pluralităţii subiecţilor pasivi şi rezultatcior produse, tot atâtea inh·acţinni de tiifr1ărie. în concurs ideal, nu unu singură,
,n
cum greşit a apreciat instanta de fond, chiar dacă. victimele au remis sumele de bani sau bc1n1.,rJe acelaşi timp ( C.SJ.,
secţia penală, decizia nr. 784/1993).

3. Tâlhărie în t:oncurs cu iipsirea rle libertate. 3.1. '.n cazul săvarşirii infracţiun:i de tâlhăr:e îrl modalitatea puneri,
vicri,nei în neputinţă de a se apăra, prin imobilizare, lipsirea de l:bertate a victimei pe timpul săvarşiiii :n fracţiunii de tâlhărit
se absoarbe în conţinutul cor:sti~utiv al acestei mfracţiuni Dacă însă timpul h cart" victima este lipsită de libertate dcpăşeşie
timpul cât s-a desfăşurat comiterea infraqiunii de tâlhărie, sunt întrunite atât eiemcntele constitutive ale infracţiunii dr
lipsire de libertate ir: mod ilegal, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie (I.C.C.J., secţia penală, decizia
nr. 1839/2007). 3.2. Infracţiunea de lipsire de libertate presupune ca persoana vătămată să fie lipsită de iîbertate fizică, de
posibilitatea de a se deplasa şi de a aeţicna in conformitate cu propria voinţă, fie atunci când victima este lip;:;iti\ complet de
libertate de mişcare, fie atunci când i se lasă acesteia o oarecare posibilitate de mişcare, ele exemplu, attmci când este închisi\
într-un apartament, având posibilitatea de a se deplasa dintr-o cameră în alta. În aceste condiţii, împrejurarea că persoanelo;
vătămate le-au fost legate doar mâinile, cu fâşii dintr--cm cearşat: acestea nefiind imobilizate, în sensul menţionat anterior ş
nici împiedicate să se depiaseze, nu poate reprezenta element material al infracţiunii în discuţie. Din nicio probă adminisirat\
în cauză nu a rezultat că persoanele vătămate au fost kgatc de vreun corp de mobilier din casă, sau închise în locuinţă, pentru
a se concluziona că acestea au fost lipsite de posibilitatea de a se deplasa şi de a acţiona, persoanelor vătămate lăsându-li­
se libertatea de mişcare nu numai în interiorul locuinţei, dar şi în afara imobilului, nefiind închise în casă. l'mprejurarca că
 persoanele vătămate nu au încercat să părăsească imobilul în timpul comiterii faptei nu constituie consecinţa imposibilităţii
ior de a se deplasa, urmarea vreunei acţiuni sau inacţiuni a inculpaţilor de imobilizare fizică, prin legarea mâinilor, ci a
reprezentat um1area unei stări de temere produsă de ameninţările exercitate de inculpaţi, de modalitatea în care aceştia au
acţionat. Neexistând o acţiune a inculpaţilor de îngrădire a posibilităţii de a se deplasa şi acţiona a persoanelor vătămate în
;;onformitate cu propria lor voinţă, ulterioară consumării infracţiunii-scop, tâlhăria, în contextul în care legarea mâinilor în
mod evident a reprezentat unul d:n mijloacele de săvârşire a acestei principale infracţiuni, nu se poate reţine comiterea în
concurs a celor două fapte penale, lipsirea de libeiiate fiind absorbiti'i 1n conţinutul constitutiv ai tâlhăriei. Curtea nu poate
irnpărtăşi opinia parchetului potrivit căreia prin acţiunea inculpaţiior de a lega persoande vătămate cu făşii dintr-un cearşat:
e\eme11tul maLerial al infracţiunii de lipsire de libertate in mod i!fgal a fost îndeplinit. Chiar dacă prin acţiunea de legare a
_,.,.
0/J
nihnilor persoanelor vătămate le-a fost îngrădită posibilitatea de a acţiona conform propriei lor vointe, atât timp cât privarea
de libenate s-a săvârşit în asemenea condiţii, încât dacă ar fi făcut unele eforturi, persoanele vătămate s-ar fi putut elibera,
iar după consumarea infracţiunii de tâlhărie, persoanele vătămate au fost lăsate de autori într-una din încăperile imobilului,
tără a fi incuiate în respectiva încăpere, este evident că lipsirea de libertate a durat strict pe perioada necesară consumării
-i infracţiunii de tâlhărie, fiind inerentă ace-.teia. Aşadar, perioada de timp în care victimele au fost ;ips1tc de libertate nu a
l
depăşi! timpul comiterii infracţiunii de tâlMrie, astfel că nu ne aflăm în prezenţa unui concurs real de infracţiuni (C.A.
Bucureşti, secţia f penală, decizia nr. 31 O din 27 februarie 20 l 8),

4. Distrugere absorbită natural în tâlhărie. Degradarea îmbrăcămintei persoanei vătămate ca urmare a violenţelor
exercitate contra ei <l:..: incuipat i'n încercare~: de a-~i asigura scăparea, constiluie infracţ;uni.;a complexă, unică, de tâlhărie,
în care fapta de dis1mgere este absorbită, intrând 111 conţinutul infracţiunii de tâlhărie {C.S.i., secţia penaiă, decizia
nr. 34! l/2000).

5. Latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie. Elementu! materia! al laturii obiective estt> forma: din două
activităţi infracţionale, dintre care una principală şi alta secundară (adiacentă). Elementul material principal constă
inacţiunea de luare de către inculpatul P.I.T. a portmoneuiui persoanei vătămate R.M., fără consimţământul acesteia .
.tlementul material secundar (sau adiacenr) este reprezentat de exercirarea de violenţe fizice de către inculpatui P.LT.
asupra perso&nei vătămate R.M., respectiv ele lovirea acesteia cu coatele, iar apoi de trant,r,:a ei la pământ. Între cele
d,wă cornpuneate ak elementului material existii o relaţie mijloc-scop. vioienţe!e fLnd exercitate de către :ncLilpm att-11.
anterior, cât şi concomitent furtului, în scopul comiterii acestuia. Urmarea imediate. este coE1plexă: principala con'.,tând
,t
în :rnposedarea inculpatului cu bunul sustras şi secundara fond obiectivată în vătăm~,rea integrităţii corporale pers,xmci
vătărnate, aceasta sufCrind leziuni traumatice cc au necesitat pentru vindecan:: un nurnăr dt 2-3 zih~ de îngrijjri n1edicaie.
Între acţiunea de luare a bunului ~J trecerea acestuia 1n stCra de stăpânire a inGulpan1~u1:· precun1 şi între v,.·,,p,,.,,.,
exercitate de tncuipai şi lcziumie suferttc de persmma văHirnat:i există o legătura d,.: :Jauzafamt' directa .A, Omde<l,
sec[ia penaUt, decizia nr. S28i2017, nepll,âcatiI).

em 6. Absorbţia legală in infracţiunea de îâlhărie. 6.1. Ameninţarea. Este necesar Cf\ ameninţarea să arate imenţia
J.rie de a face rfiu cuiva, in:mflându-i, în felul aceslR, temerea pericolului în care se găseşte. Ca stabilirea aptitudinii
ameninţf1r(i de- a aianna trebuie sa se ţină seama de pert,oana ceiui ameninţat., de ca!iîaţ.îk- sa1e ~ubiecrive, de gradu'. său
~şte
de instruire, de starea psihică în care s-a găsit in momentul săvfuşîrîi faptei, deoarece, în funcţie de aceste împrejurări, o
di:
ameninţare poate fi susceptibilă de a alarma în cazul unei persoane şi poate fi lipsită de această aptitudine în cazul alteia
izia
, de
(C.A. Bucure~ti, :-:cqia penală. deci.zia nr. l 128/'.?G ! 4. nepublicată),
tde 6.2. Loviri sau alte violenţe. Acţiuneu de smnlgere a m(:daliondn reprezintă o r,cţiune violentă prin care este·
înfrântă voinţa persoanei vătămate de a păstra bunul asupra sa, forţa de rezistenţă mecanică a meia!ului din care este
1isă
confecţionat lanţul sau a elementelor de sigt:ranţă cu care este prevăzut acesta fiind 111 sine suficientă pentru a produce,
~ior
)fŞI
în momentu! ruperii, cel puţin suferinţe fizice în sensu: art. l 93 alin. ( l) C.pe,1. Chiar dacă s-ar accepta că, în speţă, actu1
mti de violenţă nu a fost îndreptat împotriva persoanei, ci împotriva bunului acesteia (lănţişorul), având în vedere că acesta
1tru
era fixat la gâtul persoanei vătămate, acţiunea de smulgere reprezintă cel puţin un act de violenţă psihică, având drept
1-li- rezultat crearea unei :::tări substanţiale de temere fală de infractor, fiind realizată astfel C(mstrângerea persoantci în vedere«
preluării bunului (CA Craiova, secţia penală, decizia ne 5412019).
' că
Tâlhăria

7. Furt- tâlhărie. Deposedarea părţii vătămate de căciula pe care o poartă, prin smulgerea ei de pe capul acesteia,
fără exercitarea vreunei acţitmi de natură a-i înfrânge opunerea, constituie infracţiunea de furt, iar nu de tâlhărie, deoarece
lipseşte cerinţa privind întrebuinţarea de violenţe (C.S.J ., Completul de 7 judecători, decizia nr. 63/1991 ).

8. Consumarea infracţiunii de tâlhăde. Pentru ca infracţiunea complexă de tâlhărie să fie consmnată, se cere ca principala
sa componentă, furtui, să se fi epuizat prin însuşirea bunului; dacă acţiunea de luare a bLmului din posesia sau detenţia altuia
a fost întreruptă, rămânând în faza de tentativă.. iar componenta sa adiacentă, întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări, s-a
consumat, fapta, în întregul ei, constituie tentativă la infracţiunea de tâlhărie (C.S.J., secţia penală, decizia nr. 1204/2002).
ta,
:ce

ala
Ilia
s-a

TÂLHĂRIA CALIFIC Ă

I. COl\1ENTARJU INTROD0CTIV

Explicaţiile de mai sus cu privire la definiţia, obiectul juridic şi material, subiecţii infracţiunii, laturn
obiectivă şi subiectivă, respectiv formele infracţiunii surn. valabiîe şi In cazul acestei incrirnini:tri c1gravate a
tâlhăriei.
Rele\.ranţă Vâ pr3zenta în acest context dett:rn1inarea dacă prin raportare }a bunurile sustrase~ h1 locul şi
timpul comiterii faptei, la r:arai;teristicile amorului ori la modalitatea de corn 3 râ!hatiei se poate retine
incriminarea agravată.
Este însă necesar Cf: organeie judiciare să ofere o inierpcelare strictă elementelor c1rcm~1stanfiaie agravante
detemtinate !imitativ de legiuitor pentru a nu transforma ansamblul tâlhăriilor comise ir: forturi ;;alificate.
Mai trebuie remarcat că agravarea răspunderii penal pentru H:Hhărîe preziniă două grade; mai înLâi se va
reţine agravarea prin raportare ia elementele circumstanţiale prevăzute de art. 234 C.pen.; esie posibilă şi o a
doua agravare prin raportare la cuantumul prejudiciului produs. în condiţiile art. 256 1 C.pen.

~,·:'. IT. ELEMENTE CIRCUMSTANŢIALE AGRAVANTE

. Potrivit art. 234 C.pen. fortul săvârşit prin J'ntrebuînţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea
1
victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi futtul urmat de întrebuinţarea unor
astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau. pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca
făptuitorul să--şi asigure scăparea comis în urmâtoarde bnpre:jurări agravante:
 Tâlhăria caiificată

a. prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante [art. 234 alin. (1) lit. a)
C.pen.];
► făptuitornl trebuie să folosească efectiv arma propriu-zisă [a se vedea art. 179 alin. (I) C.pen.]
sau arma asimilată [a se vedea art. 179 alin. (2) C.pen.] ori substanţa narcotică sau paralizantă;
► dacă arma sau substanţa explozivă era deţinută contrar dispoziţiilor legale, tâlhăria va Îi reţinută
în concurs real cu infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor (art. 342 C.pen.),
respectiv cu infracţiunea de nerespectare a regimului materiilor explozive (art. 346 C.pen.);
► este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au
cunoscut-o;
b. prin simularea de calităţi oficiale [art. 234 alin. (1) lit. b) C.pen.];
► este necesar ca făptuitorul să nu aibă calitatea oficială invocată;
► nu este necesar ca pe lângă simularea calităţii oficiale făptuitorul să realizeze şi vreun act în
legătură cu acea calitate;
► calitate oficială abilitarea legală a unei persoane care exercită o anumită funcţie de a efectua
acte ce intră în atribuţiile funcţiei sale şi care pot produce consecinţe _juridice;
► simularea (lat. simulatio, -onis, aparenţă, mască) calităţii oficiale implică adoptarea oricărei
atitudini din care victima să tragă concluzia cB. făptuitorul are o calitate oficială pe care o exercită
la momentul comiterii faptei;
► este incidentă agravanta chiar dacă victima a realizat dintru început inexistenţa calităţii oficiale;
► este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au
cunoscut-o;
c. de o persoană mascată, deghizată sau travestită fart. 234 alin. (]) lit. c) C.pen. J;
► este o circumstanţă realâ care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor i'n măsura în care au cunoscut-o;
d. în timpul nopţii [art. 234 alin. (1) lit. d) C.pen.];
► este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor in măsura în care au
cunoscut-o;
e. într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport [art. 234 alh (1) lit. e) C.pen.];
► nu este necesar ~a mijlocul de transport să fie destinat transportului în comun;
► mijlocul de lransport trebuie să fie folosit efoctiv la transportul de bunuri sau persoane la
momentul comiterii faptei;
► fapta poate fi comisă şi asupra unui mijloc de transport, ceea ce presupune că făptuitorii acţio­
nează în vederea sustragerii bunurilor transportate sau a bunurilor pe care persoanele care se află
în mijlocul de transport le deţin:
► este o circumstanfă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au
ClIDOSCUt-o;

f. prin violare de domiciliu sau sediu profesional [art. 234 alin. (1) lit. f) C.pen.];
► infracţiunea de violare a domiciliului sau cea de vioiare a sediului profesional este absorbită în
infracţiunea de tâlhărie calificată şi se comite anterior/concomitent consumării tâlhăriei;
► dacă infracţiunea de violare a domiciliului sau cea de violare a sediului profesional nu a fost
săvârşită în scopul comiterii tâlhăriei sau dacă este comisă ulterior comiterii tâlhăriei, va subzista
concursul de infracţiuni;
► este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au
cunoscut-o;
222
">"-.-.,.,..a-..-_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ,_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 g. care absoarbe furtul calificat, prevăzut de art: 229 alin. (2) C.pen.;
► presupune săvârşirea unei tâlhării având ca obiect: a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid,
l.] benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori
ă; vagoane-cisternă; b) componente ale sistemelor de irigaţii; c) componente ale reţelelor electrice;

tă d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare, în caz de incendiu sau alte
.), situaţii de w-genţă publică; e) un mijloc de transport ori alt mijloc de intervenţie la incendiu,
la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru; f) instalaţii de
siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, navai, aerian şi componente ale acestora, precum
lU
şi componente ale mijloacelor de transport aferente; g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în
pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice; h) cabluri, linii, echipamente şi
instalaţii de telecomunicaţii şi radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii;
► este o circumstanţă realâ care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au
\I)
cunoscut-o;
b. care a avut ca urmare praeterintenţionată o vătămare corporală [art. 234 alin. (3) C.pen.];
► este necesar să se fi produs praeterintenţionat una dintre urmările prevăzute de art. 194 alin. (])
C.pen., respectiv o infinnitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au
ei necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic
tă
grav şi permanent, avortul, punerea în primejdie a vieţii persoanei;
► vătămarea corporală este absorbită în această variantă a tâlhăriei calificate;
e;
► în cazul pluralităţii de victime vătămate se va reţine varianta agravată chiar dacă unnările prevăzute
:lU
de art. 194 alin. (1) C.pen. se produc numai faţă de una dintre acestea;
► este o circumstanjă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au
cunoscut-o.
o:
2. Urmarea imediată
a. principală: deposedarea proprietaruiui/posesorului/detentorului şi imposedarea fâptuitorului,
producându-se un prejudiciu;
b. adiacentă: starea de pericol cu privire la libertatea psihică a persoanei sau vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii ori a vieţii persoanei.

la 3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei în privinţa acţiunii principale, trebuind să fie dovedită legătura
O·• dintre acţiunea principală şi cea adiacentă.
1ă

···o.Latura. subiectivă.···
m

► intenţia directă;
► în cazul tâlhăriei care a avut ca unnare praeterintenţionată o vătămare corporală [art. 234 alin. (3)
în
C.pen.], făptuitorul acţionează cu intenţie directă în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie,
însă vătămarea corporală survine din culpă (praeterintenţie );
)St
► scopul: trebuie să existe atât scopul însuşirii bunului sustras, cât şi exercitarea constrângerii,
,ta
ameninţărilor sau violenţelor în scopul luării ori păstrării bunului sustras, al asigurării scăpării,
respectiv al înlăturării urmelor infracţiunii:
au
► nu prezintă importantă mobilul cu care a fost comisă fapta.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _____:223
 Tâlhăria calificată

. E. Varianta agravată [art. 234 raportat la art. 256f C.pen.]

► tâlhăria calificată care a produs pagube materiale mai mari de 2.000.000 de lei.

F.Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t
a. faptă consumată: în momentul în care
dupăsustragerea bunului se produc,:
um1area imediată a acţiunii adiacente;
a. idonee imperfectă: este
b. faptă epuizată: poate fi comisă în
posibilă şi incriminată;
formă continuată, epuizându-se după
b. idonee perfectă: nu este
posibile, dar efectuarea ultirnuîui act de executare
posibilă;
neincriminate. (unitate legală);
c. cauza de nepedepsire: desis-
► tâlhăria calificată poate îmbrăca
tarea, nu şi împiedicarea pro-
forma infracţiunii progresive, caz
ducerii rezultatului.
în care se va epuiza la momentul
producerii rezultatului mai grav
(vătămarea corporală) .

.,.
. , ~ BLACKBOX
J

1. dacă făptuitorul a acţionat cu intenţia directă de a provoca o vătămare integrităţii corporale a

victimei, se va reţine concursul dintre tâlhărie calificată în forma de bază şi vătămarea corporală.
2. în cazul în care pentru comitereatâlhăriei este simulată o calitate oficială care implică exerciţiul
autorităţii
de stat, fiind efectuat şi cel puţin un an in virtutea acestei calităţi, infracţiunea de tâlhărie
prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. b) C.pen. va fi reţinută în concurs cu uzurparea de calităţi oficiaie
prevăzută de art. 258 alin. (1) C.pen.

JURISPRUDENŢĂ

1. Tâlhărie - arme. 1.1. În cazul în care făptuitorul, pentrn a-şi asigura scăparea, atacă pe cel care încearcă să-l
reţină, lovindu-l cu o piesă metalică aptă a fi folosită ca armă, fapta constituie tâlhărie calificată, deoarece în atare
situaţie obiectul folosit la atac este asimilat armelor (C.S.J., secţia penală, decizia nr. 3728/2002). 1.2. Acţiunea de
atac nu presupune folosirea efectivă a armei pe corpul persoanei vătămate, ci trebuie folosită în aşa manieră încât să
reducă şi mai mult posibilitatea subiectului pasiv de a riposta. Or, inculpata s-a folosit de bara metalică, atât pentru
intrarea în domiciliu prin forţă, cât şi pentru ameninţarea părţii civile, astfel că reţinerea formei agravate este obligatorie
(C.A. Bucureşti, secţia penală, decizia nr. 13l3/2016, nepublicată).

224
---~.------------------------------------------------------
 2. Tâlhărie - noaptea. Curtea apreciază că în mod temeinic s-a reţinut elementul circumstanţial care califică fapta
prevăzut de art. 234 alin. (1) !it. d) C.pen., având în vedere că infracţiunea de tâlhărie a fost comisă în data de 17 aprilie
·2017, la ora 21:45, adică în timpul nopţii, deoarece în a doua jumătate a lunii aprilie a anului 2017, în vestul ţării, soarele
apune în jurul orei 20:30, iar la data comiterii faptei noaptea era instalată ca fenomen natural. Faptul că parcul public
era iluminat artificial la momentul comiterii tâlhăriei nu conduce la înlăturarea elementului circumstanţial care califică
fapta. Curtea opinează că după instalarea nopţii ca fenomen natural, chiar şi în locuriie publice iluminate artificial,
oportunităţile de a comite o infracţiune de tâlhărie sunt, de regulă, sporite, întrucât munărul de persoane prezente în
parcuri este semnificativ mai redus decât cel din timpul zilei, astfel că riscul de prindere ori de identificare a infractorului
nu este atât de ridicat ca în timpul zilei. Deopotrivă, probabilitatea de prindere ori de identificare a infractorului este mai
scăzută şî din cauza faptului că activitatea organelor de ordine publică ori a organelor de urmărire penală este mai redusă
în timpul nopţii. În consecinţă, Curtea consideră că iluminatul artificial al parcului public nu face să lipsească de orice
importanţă lăsarea întunericului natural (C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 528/20 l 7, nepublicată).

3. Tâlhăria şi uzurparea de calităţi oficiale. Fapta inculpatului P.D., care, în noaptea de 29.05.2016, orele 00:30, în timp
cc se afla în Parcul Lumea Copiilor împreună cu inculpatul Z.A. şi tm individ necunoscut, prin foîosirea fără drept a calităţii de
poliţist a procedat la legitimarea părţii vătămate L.A.D. (ocazie cu care aceasta a fost ameninţată cu un pistol de plastic şi lovită
în tibie) şi la simularea verificării identităţii în baza de date a poliţiei, solicitând persoanei vătămate să scoată toate bunurile
1 din buzunare şi din interiorul rucsacului, în timp ce inculpatul Z.A., prin folosirea fără drept a calităţii de poliţist, a prezentat
i o legitimaţie şi a ameninţat persoana vătămată cu un pistol din plastic, iar individul necunoscut a îovit persoana vătămată cu
piciorul în tibie, ocazie cu care inculpatul Z.A. a sustras de la persoana vătămată L.A.D. suma de 95 de lei, un telefon mobil
marca Samstmg, un pachet de ţigări şi o brichetă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie calificată şi
l uzurpare de calităţi oficiale, fapte prevăzute de art. 233-234, alin. (1) lit. b) şi d) C.pen. şi art. 258 alin. (l) C.pen. Nominem
iurii al art. 258 C.pen. priveşte „uzurparea de calităţi oficiale", ceea ce nu se identifică cu ,,simularea unei calităţi oficiale".
Sctb acest aspect, instanţa constată că cele două reglementări nu sancţionează aceeaşi conduită infracţională, iar reţinerea
infracţiunii de tâlhărie calificată sub forma simulării de calităţi oficiale nu absoarbe infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale,
✓
întrucât, în raport de valoarea socială protejată de fiecare normă în parte, reţinerea concomitentă a celor două infracţiuni nu
~ste incompatibilă. Infracţiunea de tâlhărie calificată sub fmma simulării de calităţi oficiale are obiectul juridic reprezentat de
prot~jarea reiaţiilor patrimoniale, pe când uzurparea de calităţi oficiale are drept obiect protejarea relaţiilor contra autorităţii.
În cazul tâlhăriei calificate, simularea de calităţi oficiale reprezintă o modalitate de înlesnire a săvârşirii infracţiunii, pe când
ln cazul infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, simularea de calităţi oficiale nu este per se suficientă pentru îndeplinirea
elementelor constitutive ale infracţiunii, fiind necesar a fi îndeplinit un act legat de acea calitate. Numai prin îndeplinirea
actului legat de calitatea oficială s-a apreciat de către legiuitor că se uzurpează calitatea oficială şi se aduce atingere relaţiiior
sociale contra autorităţii, În acest caz, nu se incriminează simularea unei calităţi oficiale, ci însăşi uzurparea funcţiei oficiale,
ceea ce implică atât folosirea fără drept a unei calităţi diciale, dar şi îndeplinirea lU1tâ act legat de acea calitate. Aşadar, atât
elementul material ce se cere a fi intrunit în cazul celor două infracţiuni, cât şi valoarea s01.:ială protejată de către legiuitor prin
inrriminarea variantei agravate a infracţiunii de tâlhărie şi a infracţiunii de uzurpare de caiităţi oficiale sunt distincte (C.A.
Bucureşti, secţia l penală, decizia nr. 586 din 19 aprilie 20 J 7).

4. Tâlhărie prin simularea de calităţi oficiale. Acţiunile inculpatului de a opri în trafic persoana vătămată, urmată
de declinarea faisei calităţi de poliţist, de efectuarea unui controi corporal şi asupra autoturismului, de sustragere a
sumei de bani din borseta ce se afb pe bord, de exercitare de violenţe asupra martorilor pentru a-şi asigura scăparea ~
nu reprezintă acţiuni exclusiv de inducere în eroare, ele constituindu-se într-o circumstanţă a tâlhăriei, adică acte care
implică, prin ele însele, înfrângerea opoziţiei victimei. Recursul la calitatea nereală nu a fost mijlocul exclusiv prin care
victima a fost convinsi'\ să predea suma de bani, ci a fost complementară actelor materiale enumerate mai sus. Aşadar,
declinarea calităţii de poliţist a fost asociată de inculpat unor violenţe exercitate împotriva persoanei vătămate, în scopul
de a descuraja opoziţia acesteia. Aceasta a fost şi raţiunea reglementării agravantei „prin simulare de calităţi oficiale"
Prevăzute la art. 234 aiin. (l) lit. b) C.pen., aceea de a sancţiona mai grav acţrnnile făptuitorului prin care acesta creează
de o stare de temere ce rezultă din caracterul intempestiv al abordării, decurgând din calitatea pretinsă de făptuitor, din
să
acele m,mifestări apte să producă victimei un sentiment de insecuritate, să-i diminueze reacţiile sau să o detennine să
nu se apere. Prin unnare, ( ... ) simularea de calităţi oficiale, în speţa de faţă, nu a făcut decât să circumstanţieze actele de
rn: vioienţă exercitate de inculpat asupra victimei, p1in oprirea acesteia în trafic, percheziţionarea şi deposedarea ei brutală
de suma de bani (Jud. sectorului 2 Bucureşti, sentinţa penală nr. I 023/2018).

225
 r

~~
••'> __ ,,...~.. - ..-~, ____, ___.____ -~
......f ! t ~
_ ,____ ,_""~-,
~ ~ , - . . . . , , ~ v • . : :....•_,.;1i•••ll'IH__,
- - - - ~ - - - - - - - - - · , . - ~ , - - - - - - -..,_.,.._ ______ _

TÂLHĂRIA URM Ă DE MOARTEA VICTIMEI

I. DEFINITIA
, LEGALĂ si
, COMENTARIU INTRODUCTIV

1. reprezintă tâlhăria (simplă sau calificată) care a avut ca rezultat praeterintenţionat moartea victimei;
► dacă moartea s-a produs ca urmare a exercitării cu intenţie ( directă sau indirectă) a unor activităţi
violente asupra victimei, urmărindu-se sau acceptându-se decesul acesteia după sustragerea
bunului, în scopul păstrării bunului însuşit pe nedrept sau pentru a nu fi descoperit sau prins,
infracţiunea de tâlhărie/tâlhărie calificată va fi reţinută în concurs cu omorul calificat prevăzut
de art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen. (pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea unei infracţiuni); în
acest caz nu se poate considera cf infracţiunea de omor calificat trebuie reţinută în concurs cu
infracţiunea de furt;
2. dacă fapta a avut ca urmare praeterintenţionată sinuciderea victimei, se va reţine numai infracţiunea de
tâlhărie sau tâlhărie caiificată, urmarea mai gravă nefiind prevăzută de lege în art. 236 C.pen.;
3. în ipoteza în care în urma tâlhăriei se produce praeteritenţionat moartea unei victime şi vătămarea
corporală a alteia, se va reţine o unitate de infracţiune prin raportare la varianta agravată prevăzută de
art. 236 C.pen. cu reforire la arL 234 C.pen;
4. dacă are loc o tentativă la infracţiunea de tâlhărie/tâlhărie calificată, urmată de moartea praeterin-
tenţionată a victimei, se va aplica pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată prevăzută
de art. 236 C.pen., respectiv închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, faţă
de dispoziţiile art 36 aiin. (3) C.pen.;
5. dacă tâlhăria îmbracă forma infracţiunii progresive, se va epuiza la momentul producerii rezultatului
mai grav (moartea victimei).
226
 JURISPRUDENŢĂ

1. Temeiul agravării. Temeiul agravantei îl constituie gravitatea deosebită a rezultatului socialmente periculos al
tâlhăriei sau al tentativei de tâlhărie - moartea victimei. Dacă acest rezultat s-a produs, nu mai are relevanţă forma în care
s-a realizat activitatea infracţională, tâlhărie consumată sau tentafrvă de tâlhărie, ci întreaga activitate trebuie raportată la
rezultatul final, care, aşa cum s-a arătat, constituie temeiul agravării faptei săvârşite (Trib. Suprem, secţia penală, decizia
nr. 741/1980, în Repertoriu 1981-1985, p. 377).
2. Elemente constitutive. 2.1. Fapta inculpatului, care, în noaptea de 5/6 martie 2016, în jurul orei 00:30, s-a deplasat
la domiciliul numitului S.D. din mun. P.N., în scopul de a-i sustrage acestuia diferite bunuri, şi, fiind surprins de victimă
în interiorul locuinţei, a lovit-o pe aceasta, în mod repetat, cu pumnii şi picioarele, precum şi cu o scândură, cauzându-i
leziuni ce au condus la deces, întruneşte elementele constitutiv~ ale infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei
(C.A. Suceava, secţia penală, decizia nr. 897/2017). 2.2. Pentru existenţa praeterintenţiei ori a intenţiei depăşite este
necesar ca fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată să producă un rezultat mai grav, care se datorează
culpei făptuitorului. Nu acesta este cazul in speţă, întrucât agresarea victimei nu a constat într-o singură lovitură, care
să fi avut o urmare pc care inculpatul să nu o fi acceptat-o, socotind fără temei că nu se va prnduce, ci în folosirea
unor procedee care au provocat direct şi previzibil decesul ca unică urmare posibilă. Faptul că ce! în cauză a prevăzut
rezultatul letal şi că a acceptat producerea acestuia es1e relevat în chiar materialitatea faptei. În cauza de faţă, se poate
lesne observa cauza principa!ă a decesului victimei, şi anume sugrumarea prin comprimarea gâtului cu mâinile, fiind
posibil şi ca sufocarea să f-i avut cu s<.:op împîedicarea victimei să strige după ajutor şi să fi contribuit la tanatogeneză
prin anoxia produsă. Din modalitatea în care se plasează urn1aADN a inculpatului pe gâtul victimei, pe bluza de pijama
a acesteia rezultă că inculpatu! a strâns de gât victima, reaiizând elementul material al infracţiunii de omor. Strângând
cu putere victima de gât cu consecinţele consemnate în raportul de necropsie ori contribuind direct la acţiunile de
sugrumare şi sufocare a victimei, inculpatul a urmărit sau cei puţin a acceptat decesul victimei ca şi consecinţă probabilă
sau posibilă. În sine, această modalitate de suprimare a vieţii victimei dovedeşte intenţia făptuitorului care percepe
direct modalitatea în care victima rămâne fără oxigen şi se prăbuşeşte inertă, neputându-se iogic concepe o acţiune de
sugrumare puternică şi de sufocare la care autorul participă în mod nemijlocit, dar nu prevede sau nu acceptă cel puţin
că acţionând în această modalitate se poate produce decesu! victimei. Sugrumarea şi sufocarea sunt acţiuni specifice
uciderii, iar nu vătămării, ele fiind univoc îndreptate spre suprimarea vieţii prin lipsirea creierului de oxigen (C.A. Iaşi,
secţia penală, decizia penaUi nr. 336 din 28 aprilie 2017).

227
 ABUZUL DE ÎNCREDERE

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Fapta persoanei care, deţinând cu orice titlu şi cu un anumit scop un bun mobil al altuia, şi-l însuşeşte,
dispune de el sau îl foloseşte pe nedrept ori refuză a-1 restitui [art. 238 alin.(]) C.pen.].
În cazul acestei infracţiuni raporturile dintre subiecţi debutează în mod licit, natural în cadrul unui raport
contractual având ca obiect remiterea unui bun mobii corporal. Ulterior, abuzând de încrederea pe care i-a
acordat-o cocontractantul, autori1l interveiteşte precaritatea în posesie cu privire la bunul primit.
Dincolo de a fi un simplu litigiu civil generat de o evaluare eronată a cocontractantului ori un diferend
comun legat de prudenţa în gestionarea unor bunuri ori de neexecutarea contractului în condiţiile negociate,
abuzul de încredere reprezintă o faptă de o periculozitatea socială ce nu trebuie neglijată, legiuitorul
sancţionând această infracţiune cu o pedeapsă aproximativ la fel de severă ca şi furtul.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII -- EXPLICA'f11

1. Juridic
► relaţiile sociale referitoare la dreptul de proprietate care implică încrederea în cadrul raporturilor
juridice.

228
 2. Material
► bun mobil (nu un imobil prin natura sa) care aparţine altuia, are o minimă valoare economică şi
care, în urma încredinţării, este deţinut cu orice titlu şi cu un anumit scop de câtre autor;
► de regulă, bunul trebuie să fie corporal, individual determinat, nefungibil; nu este exclus ca
obiectul material să constea în bunuri incorporale (e.g., sumele de bani aflate într-un cont bancar);
Cerinţa esenţială: bunul mobil să fie definut cu orice titlu, adică în temeiul unui raport juridic netranslativ
de proprietate (nu neapărat contract), prin care a fost transmisă doar detenţia bunului cu un anumit scop,
existând, corelativ, obligaţia restituirii bunului;
► este necesar ca detenţia materială (fizică) a btmului să fie anterioară comiterii.faptei şi să persiste
la momentul săvârşirii acesteia;
► nu prezintă importanţă dacă actul translativ al detenţiei a fost încheiat cu respectarea exigenţelor
Codului civil sau dacă este lovit de nulitate; simplul contact material nu echivalează cu transmi-
terea detenţiei sau a posesiei;
► remiterea bunului se poate realiza direct către făptuitor sau unui reprezentant al acestuia şi
poate fi realizată fie de proprietarul bunului, fie de o altă persoană însărcinată în acest scop
de proprietarului bunului, indiferent de natura titlului b temeiul căruia terţul deţine bunul în
numele proprietarului;
► simplul contact material nu echivalează cu transmiterea detenţiei sau a posesiei în temeiul unui
titlu.

B. Subiect·

1. Activ
a. nemi,jlocit: orice persoană (fizică/juridică) c1.1 capacitate penală care are calitatea de detentor
precar al bunului mobil, cu orice titlu şi cu un anumit scop;
► subiectul activ nemijlocit trebuie să beneficieze de o putere autonomă de fapt asupra
bunului, dobândită in baza titlului (de pildă, locatarul, cemodatarul, depozitaru], uzufruc-
tuarul, mandatarul etc.);
► proprietarul bunului ori persoana căre1a i s-a transmis bunul în baza unui imprumut de
consumaţie nu poate fi amor al infracţiunii;
► comodatarul poate fi autor al infracţiunii;
► dacă bunul a fost încredinţat în scop de transport fapta poate fi cornisi'.'t de şofer, dar nu şi
de cei care executft doar acte de manipulare a bunului;
b. complice sau instigator: orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală; coautor poate fi
numai o persoană care are calitatea de detentor.

2. Pasiv
a. orice persoană fizică sau juridică de la care autorul a primit în detenţie un bun mobil, cu orice
titlu şi cu un anumit scop;
b. poate fi şi o altă persoană decât cea de la care autorul a primit bunul mobil în detenţie, dacă
această persoană are dreptul de a solicita restituirea bunului aflat în detenţia subiectului activ;
c. nu intotdeauna proprietarni bunului este şi subiectul pasiv al infracţiunii.

229
 ·p:···
-r
Abuzul de încredere

C. Latura obiectivă .
1. Element material - acţiuni sau inacţiuni, care particularizează împosedarea subiectului activ cu
bunul deţinut:
a. însuşirea pe nedrept a bunului mobil încredinţat într-un anumit scop;
► detentorul precar se comportă ca un adevărat proprietar; deposedarea se realizează cu
acordul proprietarului, în vreme ce împosedarea este realizată ulterior în mod abuziv;
► fapta este tipică chiar dacă detentorul are un drept de retenţie asupra bunului;
b. dispunerea pe nedrept de bunul mobil încredinţat într-un anumit scop (acte de dispoziţie
juridică sau materială);
► dispunerea pe nedrept se poate obiectiva prin încheierea rară drept de acte juridice
de dispoziţie (fără ca prin aceasta să se reţină şi comiterea infracţiunii de înşelăciune
împotriva aceluiaşi subiect pasiv) sau prin efectuarea de acte de dispoziţie materială (în
acest din urmă caz se va putea reţine concursul ideal cu infracţiunea de distrugere);
► nu constituie o condiţie de tipicitate ca în um1a actului de dispoziţie făptuitorul să fi
obţinut un profit personal;
► fapta este tipică chiar dacă detentorul are un drept de retenţie asupra bunului;
c. folosirea pe nedrept a bunului mobil încredinţat într-un anumit scop;
► constituie infracţiune atât fapta celui căruia i s-a încredinţat un bun mobil de a-l folosi deşi
nu avea acest drept (titlul în baza căruia bunul este deţinut nu permite folosirea bunului),
cât şi fapta celui care foloseşte bunul în alt scop decât acela pentru care i-a fost încredinţat
(titlul în baza căruia bunul este deţinut permite folosirea intr-un anumit scop sau în anumiţi
termeni şi condiţii, iar folosirea se realizează în alte condiţii decât cele stipulate de titlu);
► nu prezintă importanţă faptuî că bunul a fost restituit la tennen celui care l-a lncredinţat
făptuitorului;
d. refuzul abuziv de restituire a bunului mobil încredinţat într-un anume scop;
► este necesar ca deterrtorul să refuze, în urma unei cereri de restituire, expres sau tacit, în
mod nejustificat, restituirea bunului. în scopul de a şi-l însuşi;
► nerespectarea unui termen contractual nu echivalează per se cu un refuz de restituire;
► fapta este justificată [art. 21 alin. (1) C.pen.] în cazul în care detentorul nu restituie bunul
şi invocă un drept de retenţie asupra bunului.

2. Urmarea imediată
► împosedarea făptuitorului (infracţiune de rezultat); este posibilă şi producerea, consecutiv
împosedării,a unui prejudiciu proprietarului.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar să fie dovedită.

D. Lătura subiecti~i
► intenţia directă sau indirectă;
► nu prezintă importanţă. scopul sau mobilul cu care a fost comisă fapta.
230
·'T''·
}

E.Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t t t
a. faptă consumată: în momentul însuşim pe
a. posibilă la faptele
nedrept a bunului, al dispunerii, al folosiiii pe
comisive, dar nein-
nedrept de bun, respectiv al refuzului nejusti-
criminată;
ficat de restituire (infracţiune instantanee);
posibile, dar b. în cazul comiterii
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă conti-
neincriminate. faptei prin refuzul
nuată (cu excepţia situaţiei în care făptuitorul a
de restituire a bmm-
refuzat succesiv restituirea unui bun la diferite
lui mobil, tentativa
intervale de timp), epuizându-se după efectuarea
nu este posibilă.
ultimului act de executare (unitate legală).

E Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate •

1. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate [art. 238 alin. (2)
C.pen.J;
2. răspunderea penală este înlăturată prin retragerea piângerii prealabile;
3. dacă fapta este comisă în modalitatea refuzului succesiv de restituire a bunului, termenul de formulare
a plângerii prealabile curge de la primul refoz de restituire.

l. în doctrină (Bogdan/Şerban, Penal special 2, p. 92) s-a arătat că detenţia specifică abuzului de
încredere ca situaţie premisă (consecinţă a încredinţării) presupune şi un aci de desesizare voluntară a
celui care predă bunul agentului, în sensul în care acesta acceptă că, pentru o oarecare perioadă de timp
(stabilită prin titlu), nu va putea exercita direct şi necondiţionat un control asupra bunului;

2. infracţiunea de abuz de încredere poate fi comisă şi de o persoană care are un drept de retenţie cu
privire la bunul mobil, însă numai în primele trei modalităţi alternative aie elementului material (nu şi
în modalitatea refuzului de restituire);
3. nu constituie faptă tipică de abuz de încredere nerestituirea unui bun mobil la data expirării
termenului pentru care fusese încredinţată detenţia, în lipsa unei cereri fenne de restituire din partea
persoanei îndreptăţite să i se restituie bunui;
4. dacă făptuitorul realizează mai multe modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii,
nu va exista un concurs de infracţiuni, ci o singură infracţiune de abuz de încredere, care se consumă în
momentul săvârşirii primei activităţi infracţionale;
5. în cazul furtului este necesară deposedarea persoanei în posesia sau detenţia căreia se află bunul,
în vreme ce în cazul abuzului de încredere bunul a fost încredinţat de bunăvoie, cu orice titlu şi cu un
anumit scop, de persoana vătămată făptuitorului;
 Abuzul de încredere

. ~~-,.~)A.f"'•\;'/-,.,•!'t~}'./~\'~t?,.;<-,;]%l"'...',. ~,;,-~•·""~{f''~i•.·:".'\~'.·c,,!_;.",'!!';;1("''·-...··•ii~-:<-.4';;'.~h.:~f'ţ '.'f if~i'' ,!'.!.-,;';-°'tf>•.z.(j'\',T•>;~i!:->:s~ ~.\0~'.-~"-~~-"'--'.'(i;f,;ţ,~'.,.\~;.'(,;,.j,ţ-iţ).' ~;~,};~'_-".-<:~}fi',;" -~i~·::-~Î ţ. c~-'.ţ~':~- ~~:::-~+'< ·;f_:f ,-.,{_~ '{ţ,~:":<.::'ţ•:•.:,{-:;t,,'!·)'.ţ:;,

6. În literatura de speciaiitate V. Kuglay, în CP comentat, p. 978) s~a arătat că in situaţia in care

cu ocazia constituirii de către persoana vătămată a titlului cu care încredinţează bunul nu a existat din
partea făptuitorului niciun act de amăgire cu privire la un aspect de fapt, ci numai hotărârea lui, ascunsă,
de a obţine bunul pentru sine, în alt scop decât cel pentru care i-a fost încredinţat, se va reţine comite~a
infracţiunii de abuz de încredere; în schimb, se va reţine, însă, infracţiunea de înşelăciune, şi nu cea de
abuz de încredere, de i'ndată ce se poate identifica un act de prezentare mincinoasă a realităţii cu ocazia
constituirii titlului sau cu ocazia executării actului civil dintre părţi.

~ SUBIECTE RECAPITULATIVE

L Identificaţi asemănările şi deosebirile dintre furt, abuz de încredere şi înşelăciune.

2. Este posibilă comiterea infracţiunii de abuz de încredere de către persoana care are dreptul de a
administra bunurile minorilor?
3. Se va putea reţine comiterea acestei infracţiuni în sarcina vânzătorului bunului în cadrul unui
contract la distanţă care după plată nu mai livrează bunul cumpărătorului?
4. Determinaţi bunurile care nu pot constitui obiectul material al abuzului de încredere.
5. Se poate reţine comiterea infracţiWlii de abuz de încredere de către salariatul care în timpui
serviciului utilizează reţeaua de internet pusă la dispoziţie de angajator pentru a accesa site-uri
pornografice deturnând, astfel, în alt scop, timpul de muncă pentru care era plătit?
6. Se poate reţine comiterea infracţiunii de abuz de încredere de către un executor testamentar?

III. TABEL DE ANALIZĂ COMPARATIVĂ

!'
·---·--·--····
. !Furt
·--
Abuz de încredere -·-7
1. Obiectul !un bun mobil. un bun mobil, de regulă, individual determinat,
material nefungibil, neconsumptibiL
2. Situaţia nu există. existenţa unui raport juridic netranslativ de proprietate. în
premisă baza căruia faptuitorul deţine bunul cu un anumit scop.
3. Subiectul de regulă, nu este cunoscută autorul abuzului de încredere este cunoscut de subiectul
activ identitatea autorului furtului. pasiv.
4. Elementul luarea pe nedrept a unui bun ! însuşirea bunulw mobil de către detentorul precar care îl
material (deposedare şi împosedare ); stăpâneşte în fapt, dispunerea sau folosirea pe nedrept de
deposedarea se realizează fără bunul mobil sau refazul nejustificat de restituire a bunului
acordul proprietarului sau a1 mobil în urma unei cereri de restituire; deposedarea se
posesorului legitim. realizează cu acordul subiectului pasiv care a încredinţat
bunul mobil în baza unui raport juridic netraslativ de
proprietate, însă împosedarea se realizează abuziv.
5. Tentativa este posibîni şi incriminată. posibilt1 (în modalitatea însuşirii sau dispunerii pe nedrept),
dar neîncnminată; în cazul comiterii faptei prin refuzul de "
restituire a bunului mobil, tentativa nu este posibilă. I
c
_" __ 232 _________________
__:::::.::.;:::_
 JURISPRUDENTĂ
'
L Situaţia premisă. Infracţiunea de abuz de încredere este constmită pe o situaţie premisă ce constă în existenţa unui
bun mobil al altuia, încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, făptuitorului. Spre deosebire de reglementarea
anterioară, bunul mobil trebuie să fie încredinţat, iar nu pur şi simplu deţinut, legiuitorul marcând astfel mai clar că trebuie
să existe o transmitere voită a posesiei sau detenţiei bunuiui, o manifestare de voinţă din partea posesorului ori detentornlui
iniţial. Bunul este încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop. Titlul la care se referă textul de lege reprezintă un raport
juridic patrimonial între cel care deţine bunul şi ce! care i l-a încredinţat, iar în baza acestui raport juridic persoana care
deţine bunul are obligaţia fie de a-1 păstra şi restitui la momentul convenit, fie de a da o întrebuinţare acelui bun. Titlul la care
se referă textul poate fi reprezentat de orice raport patrimonial care nu este translativ de proprietate, de genul contractelor
de depozit, mandat, împrumut de folosinţă, gaj iocaţiune etc. Sumele de bani încredinţate cu alt titlu decât cel de împrumut
pot fi obiect material al infracţiunii de abuz de încredere, fiind cazul sumelor de bani încredinţate pentru a fi depuse la bancă
sau la casierie, pentru a se achiziţiona diverse bunuri sau pentru a se face diverse plăţi. În cauză s-a apreciat că sunt întrunite
clementele de fapt ce reprezintă situaţia premisă a infracţiunii de abuz de încredere. Astfel, plicul conţinând suma de 2000
euro aparţinând persoanei vătămate C.E. i-a fost încredinţat inculpatului D.C. de C.E. prin intennediuî persoanei vătămate
C.V, în baza unui titlu, respectiv în temeiul raporturilor patrimoniale similare celor dintre angajat şi angajator sau specifice
mandatului, inculpatu! prestând pentru persoana vătămată mai muhe activităţi~ cărat mobilă, curăţenie, încasarea sumelor
de bani de la clienţii firmei de închirieri, efectuarea diverselor plăţi - contra oferirii unui spaţiu de cazan: şi a unor sume
de bani; probele administrate în cauză atestă faptul că inculpatul D.C. ,,lucra" pentrn acesta din urmă având o mare
încredere în el în condiţiile în care i-a permis să gestioneze sume mari de bani (2000 lei, 2500 lei, 500 curo, 2000 curo) şi
cu un anumit scop, acela al predării plicului cu 2000 euro martorei C.P.M., cu titlu de parte din preţui unei garsoniere (C.A.
Bt1cureşti, secţia I penală, decizia nr. l 509 din l noiembrie 2017).

2. Dispunerea pe nedrept de bunul mobil încredinţat. În sfera noţiunii de displillere fără drept de un bun intră orice
acţiune săvârşită de detentornl unui bun mobii, prin care acesta tinde la uzurparea atributelor ce-i aparţin proprietaruiui bunului,
prin exercitarea acestora ciincolo de limitele în care a fost autorizat. La determinarea acestor limite se ţine seama de prnvederile
actului juridic ce constituie titlul de deţinere a bunurilor, preclm1 şi de regulile generale, inclusiv cutumiare, aplicabile între
proîesionişti, vizând exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor ce le revin prin contract. O asemenea regulă de interpretare se
impune cu necesitate cât timp valoarea juridică ocrotită prin incriminarea infracţiunii de abuz de încredere este reprezentată
de buna-credinţă ce trebuie să fundamenteze relaţiile patrimoniale în legătură cu deţinerea bunurilor mobile. Prin wmare,
dacă deţinătorul unui bun mobil în baza unui act juridic ce are ca efect transmiterea detenţiei asupra unui bun de o asemenea
na:tură, chiar în lipsa existenţei unor menţiuni prohibitive exprese în cuprinsul 'inscrîsului constatator al convenţiei, cu rea-
credinţă, efectuează un act cu un grad ridicat de risc, care, prin caracterul său cu totul excepţional, se abate de la practicile
uzuale în materia administrării bunurilor mobile şi reprezintă o înfrângere a minirnei 0b!igaţii de prevedere ce-1 revine unui bun
proprietar, acesta săvârşeşte un veritabiî act de dispoziţie (cu titlu de exemplu, săvârşeşte un act de dispoziţie deţinătorul unui
bun mobil care, fără minime garanţii, încredinţează bunul unei persoane necunoscute, care ulterior m, mai poate fi localizată,
acceptând posibilit.atea concretă ca proprietarul bunului să fie astfel spoliat de bunul propriu) ( ... ) o asemenea concluzie este
justificată prin aceea că detentorul, cu intenţie supunând bunul unei operaţii cu grad ridicat de risc ce va conduce în concret
la privarea proprietarnlui de proprietate acţionează asupra bunului ca asupra unui bun propnu, exercitând atributul dispoziţiei
(C.A. Timişoara, secţia penală, decizia penală nr. 488 din 13 iunie 2016, citată în G. Bodoroncea, J Kuglay et alii, Codul perraL
Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2016, p. 664).
3. Autor al infracţiunii de abuz de încredere. Persoana căreia i s-a încredinţat de că.tre poliţie un bun in custodie nu
săvârşeşte infracţiunea de abuz de încredere dacă dispune de el, folosindu-l, sau refuză a-l restitui proprietaruiui, deoarece
rapoiiul juridic nu există între custode şi proprietar, ci între custode şi organul de poliţie., faţă de care ea are obligaţia de
a nu înstrăina, distruge sau modifica bunul ~ide a-l restitui la cerere (C.S.J., secţia penală, decizia nr. 294 I /2003).
4. Furt abuz de încredere. 4.1. Înstrăinarea de către muncitor a unui bun ce i-a fost încredintat pentru a-l folosi
în procesui muncii constituie infracţiunea de fort, iar nu aceea de abuz de încredere, deoarece făptuitorul nu posedă sau
deţine bunul înstrăinat în baza unui titlu, patronul păstrând, din punct de vedere juridic, posesia şi detenţia bunului (C.SJ .,
secţia penală, decizia nr. 1197/2000). 4.2. Fapta inculpatului S.D.K. care, la data de 26.03.2012, în calitate de conducător
auto angajat ia SC L.T. SRL a efectual o cursă de transport marfă cu autocamionul marca Volvo şi semiremorca in
Iran, iar la întoarcere şi-a însuşit ansamblul de vehicule menţionat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
de abuz de încredere. Nu se poate reţine, în L:auză, infracţiunea de furt, dat fiind că nu suntem în prezenţa luării unui
233
 Âbuzui de încredere

bun mobil din posesia sau detenţia altuia. fără consimfământul acestuia, în scopul de a şi-l insuşi pe nedrept, care
constituie infracţiunea de furt, ci a însuşirii unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu (în speţă, autovehiculul
încredinţat de bună voie de angajator, pentru efectuarea unui transport). Situaţia este diferită de aceea avută în vedere la
pronunţarea deciziei nr. 1197/2000 de către fosta Curte Supremă de Justiţie, secţia penală, la care face trimitere prima
instanţă, dat fiind că, la momentul la care autocamionul şi semiremorca au fost însuşite de către inculpat, p~rsoana
vătămată, care i le încredinţase, era în continuare proprietarul acestora, spre deosebire de situaţia dată drept exemplu,
unde o sumă de bani fusese retrasă din cont în baza unei clauze de împuternicire care îşi încetase valabilitatea ca urmare
a decesului titularului. În cauză este evident că inculpatul nu a făcut să intervertească fără drept calitatea sa de simplu
detentor al unui bun mobil în aceea de proprietar al acestuia, ceea ce este specific infracţiunii de abuz de încredere,
nefiind îndeplinită condiţia privind „lipsa consimţământului" la momentu! luării bunului, pentru ca fapta să constituie
furt. În ceea ce priveşte situaţia premisă, titlul la care face referire textul de lege poate proveni nu numai dintr-un
contract, dar şi din orice situaţie de fapt în baza căreia se transmite detenţia bunului, cu obligaţia restituirii sau a unei
anume folosiri (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 435 din 10 martie 2016).
5. Înşelăciune abuz de încredere. 5.L Fapta inculpatului care, sub pretextul schimbării unor bancnote ulterior
restituite, îşi însuşeşte o sumă de bani constituie infracţiunea de înşelăciune, şi nu cea de abuz de încredere (C.A. Iaşi, secţia
penală, decizia nr. 29i2002). 5.2. În cazul infracriunii de înşelăciune în convenţii, în forma prevăzută de art. 244 alin. (I)
C.pen., pe parcursul executării unui contract în baza căruia făptuitorul a intrat în posesia bunurilor persoanelor vătămate,
acesta induce în eroare persoanele vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a
unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un fo!os patrimonial injust şi consecinţa pricinuirii
unei pagube. Altfel spus, fâptuitorul prezintă o realitate deformată, afirmând că nu se află în posesia bunurilor, respectiv
a banilor, fiindcă aceştia au fost cheltuiţi cu prilejul executării contractului, moment in care se realizează şi induce;ea în
eroare a persoanelor vătămate; fapta săvârşită de inculpat realizează elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune
prevăzute de art. 244 alin. (1) C.pen., constând în inducerea şi menţinerea în eroare a părţilor civile prin prezentarea ca
adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv cheltuieli nereale în executarea contractelor de mandat, în scopul obţinerii
pentru sine sumele ridicate de la băncile din Italia şi România (C.A. Craiova, decizia penală nr. 7i2019).
6. Consumarea infracţiunii de abuz de încredere. Pentru consumarea infracţiunii de abuz de încredere, în
modalitatea refuzului de restituire, nu se cere ca restituirea bunului mobil să fie solicitată numai de către acela care l-a
încredinţat făptuitorului, iar refuzul să se producă numai faţă de acesta; solicitarea se poate face şi prin mandatar ori de
către succesor, dacă acesta din unnă posedă cetiificat de moştenitor asupra bunului încredinţat de defunct (Trib. Suprem,
secţia penală., decizia nr. 2534/ i 983 ).

7. Abuz de încredere prin amanetare de bunuri. Fapta inculpatei care a dispus pe nedrept de cantitatea de 85
de grame de bijuterii din aur prin amanetarea acesteia, bunuri lăsate în depozit la inculpată de pa1iea civilă, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere. Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, instanţa constată
că elementul material ai faptei s-a concretizat în acţiunea de a dispune, pe nedrept, prin încheierea unui contract de
împrumut cu amanet, de bunurile lăsate în depozit de partea civilă, fiind îndeplinită, totodată, şi condiţia referitoare la
situaţia premisă, şi anume existenţa raportului juridic patrimonial în baza căruia partea civilă a lăsat bunurile în depozit
la partea vătămată pentru o perioadă de timp de aproximativ un an. Urmarea imediată a acţiunilor întreprinse de către
inculpată s-a materializat într-un prejudiciu produs în patrimoniul părţii vătămate, iar legătura de cauzalitate este una
directă şi exclusivă. Din punct de vedere ai !aiurii subiective, fapta este săvârşită cu intenţie directă, inculpata dându-şi
seama că prin dispunerea pe nedrept de bijuteriile aparţinând părţii civile o pune pe aceasta în imposibilitatea de a-şi
exercita drepturile sale cu privire la acele bunuri şi că îi produce astfel un prejudiciu, rezultat pe care l-a prevăzut şi l-a
urmărit (C.A. Iaşi, secţia penală, decizia nr. 146/2014, nepublicată).

8. Abuz de încredere delapidare. Autor al infracţiunii de abuz de încredere este totdeauna persoana care deţine
cu orice titlu un bun mobil al altuia şi transformă în mod abuziv calitatea de deţinător al bunului în cea de pretins
proprietar. Pe cale de consecinţă, în cazul infracţiunii de delapidare, autorul este de două ori calificat: pe de o parte, el are
calitatea de funcţionar sau salariat, iar, pe de altă parte, calitatea de administrator sau gestionar de bunuri, care aparţin
unei persoane juridice. Pentru existenţa infracţiunii de delapidare nu are relevanţă dacă inculpatui era sau nu încadrat cu
contract de muncă, situaţie care nu se regăseşte în cauză, esenţială fiind doar împrejurarea că acesta exercita o atribuţie în
serviciul societăţii - îndeplinea acte de gestionare care poate fi retribuită sau nu, astfeî că, însuşindu-şi sume pe care le
gestiona, după cum rezultă din probatoriile administrate, acesta a comis infracţiunea de delapidare, şi nu pe cea de abuz
de î'ncredere (C.A. Iaşi, secţia penală, decizia nr. 231/2015).
234
 ABUZUL DE ÎNCREDERE PRIN FRAUDAREA
CREDITORILOR

I. DEFINIŢIA LEGALĂ
Este o inji·acpime cu conţinuturi alternative:
a. art. 239 alin. (1) C.pen.: fapta persoanei de a înstrăina, ascunde, dderiora sau distruge, în tot
sau în parte, valori ori bunuri dir. patrimoniul său ori de a invoc;, acte sau datorii fictive fn
scopul jraudărh creditorilor;
b. art. 239 alin. (2) Cpen.: fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri
ori servicii producând o pagubă creditorului

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Material
ţ
► la forma de bază, înstrăinarea, ascunderea, deteriorarea sau
relaţiile sociale referitoare la
distrugerea se pot exercita asupra obiectului material constând în
patrimoniu şi la încrederea în
bunurile mobile sau imobile ori valorile din patrimoniul debitorului.
cadrul raporturilor juridice
► în cazulfbrmei asimilate, obiect material sunt bunurile şi serviciile
dintre creditor şi debitor.
achiziţionate de debitorul aflat în incapacitate de plată.
235
 Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

B.Subiect·

I.Activ
a. nemijlocit: •
i) fn cazul infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (1) Cpen., autor poate fi orice persoană
(fizică sau juridică) care are capacitate penală şi calitatea de debitor;
ii) in cazul infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (2) C.pen. subiect activ nemijlocit
este debitorul [persoană (fizică sau juridică)] care are obligaţia de plată şi se află în
imposibilitate să o execute;
b, complice sau instigator: orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
c. coautori
i) in cazul infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (1) C.pen.: codebitorii aceluiaşi creditor
a căror obiigaţie are acelaşi izvor;
ii) fn cazul infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (2) C.pen.: titularii patrimoniului comun
în care va intra bunuL

2. Pasiv
a. orice persoană fizică sau juridică, de drept public sau de drept privat, care are calitatea de creditor;
b, în principiu, pluralitatea de subiecţi pasivi nu atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni.

c~ Latura obiectivă
1. Element material

1. L În cazul infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (1) C.pen.: una dintre mmătoarele acţiuni efectuate
de debitor, echivalente juridic şi care sunt stipulate alternativ de norma de incriminare (infracţiune cu conţinut
alternativ):
a. înstrăinarea de valori ori bunuri din patrimoniul său;
► efectuarea frauduioasă de acte de dispoziţie cu titiu oneros sau gratuit cu privire ia un bun
(vânzare, donaţie, schimb, remitere de datorie etc.); în acest fel, prin intermediul actelor
translative de proprietate ori al unor acte cu efecte echivalente, debitorul îşi diminuează
activele pentru a intra în sfera unei insolvabilităţi de fapt;
b. ascunderea de valori ori bunuri din patrimoniul său;
c. deteriorarea de valori ori bunuri corporale din patrimoniul său;
d. distrugerea de valori ori bunuri din patrimoniul său;
e. invocarea de acte sau datorii fictive; poate fi reţinută în concurs cu falsul în declaraţii.
Prin toate modalităţile alternative enumerate mai sus se realizează o diminuare a patrimoniului debitorului
în vederea sustragerii de la o viitoare executare silită, în scopul afectării gajului general al creditorilor.

1.2. În cazul infracţiunii prevăzute de art 239 alin. (2) C.pen.: achiziţionarea, pentru sine sau
pentru altul, de bunuri ori servicii de către debitorul aflat în incapacitate de plată
► debitorul, cunoscând incapacitatea de plată în care se află, achiziţionează bunuri sau servicii,
agravându-şi starea de insolvabilitate de facto;
► achiziţionarea de bunuri sau servicii trebuie realizată prin contracte prin care transmiterea pro-
prietăţii, respectiv prestarea serviciului este anterioară îndeplinirii obligaţiei de plată a preţului;
236
 ► incapacitatea de plată trebuie să existe 1~ momentul achiziţionării bunului/serviciului;
► creditorul nu trebuie să aibă cunoştinţă sau să aibă posibilitatea de a lua cunoştinţă de insolva-
bilitatea debitorului;
► nu este tipică fapta celui care achiziţionează bunuri/servicii, are capacitatea financiară de a le
plăti, însă refuză plata.

2. Urmarea imediată
► în cazul infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (1) C.pen.: starea de pericol creată prin
provocarea unei stări de insolvabilitate de fapt a debitorului (infracfiune de pericol concret);
► În cazul infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (2) C.pen.: producerea unui prejudiciu
creditorului (infracţiune de rezultat).

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie dovedită legătura de cauzalitate intre fapta tipică şi urmarea imediată.

D. Latura subiectivă

► În cazul infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (1) C.pen.: intenţie directă;
► în cazul infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (2) C.pen.: intenţie directă sau indirectă.

E. V; rianta agravată [ art. 239 ra~ortat la art. 25§1 C~pen~J .

.► abuzul de încredere în frauda creditorilor, comis fie în forma de bază, fie în forma asimilată, care
a produs pagube materiale mai mari de 2.000.000 de lei.

E Forme

i. Acte pregătitoare 2. Tentativă

+
3. Consumare

• +
a.
t
faptă consumată: infracţiunea prevăzută
de a1i. 239 alin. (1) C,pen. se consumă în
momentul producerii urmării imediate
periculoase (infracţiune de pericol
concret), iar infracţiunea prevăzută de
posibile, dar posibilă (perfectă sau art. 239 alin. (2) C.pen., în momentul
neincriminate. imperfectă) şi incriminată. comiterii faptei tipice şi prejudicierii
creditorului (infracţiune de rezultat);
b. faptă epuizată: poate fi comisă în
formă continuată, epuizându-se după
efectuarea ultimului act de executare
(unitate legală).

237
 Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

"'
j; 1. indiferent de modalitatea de comitere, este o infracţiune comisivă;
l
f 2. infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) C.pen. poate fi reţinută în concurs cu cea prevăzută de
{ art. 239 alin. (2) C.pen., faţă de natura de infracţiune cu conţinuturi alternative;
~

j 3. în doctrină (I. Kuglay, în CP comentat, p. 991) s-a arătat că în cazul faptei prevăzute de art. 239
) alin. (1) C.pen., varianta agravantă se va reţine:
? (i) prin raportare la valoarea creanţelor şi nu la valoarea bunurilor înstrăinate, ascunse, deteriorate
ori distruse ori a datoriilor fictive invocate, întrucât fapta este incriminată în considerarea urmărilor pe
Î care le poate produce asupra creditorilor; Jţ',

j (ii) prin raportare la creanţele sau la partea din creanţe cu privire la care se stabileşte efecriv că ţ
nu pot fi şi nu vor mai putea fi acoperite din cauza mişcărilor patrimoniale artificiale, frauduloase, ale · ;
;' debitorului; vor fi avute în vedere nu numai creanţele exigibile, ci şi cele neexigibile, acestea din unnă
numai în măsura în care se va stabili că, la scadenţă, ele nu vor putea fi acoperite (cu observarea, dacă
este cazul, a dispoziţiilor art. 1399-1410 C.civ.);
(iii) prin raportare la valoarea însumată a tuturor creanţelor care nu mai pot fi acoperite, nu a
fiecăreia dintre ele; agravanta se va putea reţine chiar dacă oricare dintre ele este mai mică de 2.000.000
lei, dacă totalul lor depăşeşte această sumă.
4. dacă făptuitorul realizează maimulte modalităţi prevăzute de art. 239 alin. ( 1) C.pen., se va reţine
săvârşirea unei singure infracţiuni care se consumă la data săvârşirii primei activităţi infracţionale;
5. sustragerea unui bun de sub sechestrul legal aplicat nu întruneşte elementele constitutive ale
infracţiuniide abuz de încredere în frauda creditorilor, ci pe cele ale infracţiunii de sustragere de sub
sechestru (art. 261 C.pen.);
6. dacă
autorul faptei prevăzute de art. 239 alin. (1) C.pen. are calitatea de profesionist aflat în
insolvenţă, se va reţine infracţiunea de bancrută frauduloasă dacă fapta este comisă prin falsificarea,
sustragerea sau distrugerea evidenţelor debitorului ori ascunderea unei părţi din activul averii acestuia,
înfăţişarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia
financiară de sume nedatorate ori prin înstrăinarea, în caz de insolvenţă a debitorului, a unei părţ; din
active;
7. în cazul formei prevăzute de art. 239 alin. (2) C.pen. este necesar ca pe parcursul demersurilor
efectuate în vederea achiziţionării bunurilor sau serviciilor tâptuitorul să nu fi racut acte de inducere în
eroare a persoanei vătămate, deoarece în acest caz se va reţine comiterea infracţiunii de înşelăciune, iar
nu cea de abuz de încredere în frauda creditorilor, ori înşelăciunea în concurs cu abuzul de încredere în
frauda creditorilor.

1. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate [art. 239 alin. (3)
C.pen.];
2. răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile.

238
r

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Poate fi autor al infracţiunii de abuz de încredere în frauda creditorului soţul divorţat, iar subiect
pasiv, celălalt soţ?
2. Poate fi autor ai infracţiunii de abuz de încredere în frauda creditorului persoana care nu are bani
să achite masa la un restaurant după ce constată preţul produselor servite, dacă nu a consumat
alimentele?
3. Poate fi autor al infracţiunii de abuz de încredere în frauda creditorului persoana care solicită să
fie cazată pentm o lună într-o pensiune şi care dispare fără să plătească în a 28-a zi, dacă în tot
acest interval de timp hoteiierul nu i-a solicitat efectuarea unei plăţi, chiar şi parţiale?
4. Poate fi autor al infracţiunii de abuz de încredere în frauda creditorului persoana care refuză să
plătească costul convorbirilor telefonice efectuate din camera sa de hotel?

.JURISPRUDENTĂ
,

1. Abuz de încredere prin fraudarea creditorilor vs. înşelăciune. Infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea
creditorilor trebuie privită ca o incriminare nouă (incriminatio ex novo), iar nu ca o formă particulară, specială, a
infracţiunii de înşelăciune. Curtea consideră că, în condiţiile actualului Cod penal, înstrăinarea de bunuri sau valori
în frauda creditorului/creditorilor sau achiziţionarea de bunuri ori servicii, debitoru! ştiind cu certitudine ]a momentul
încheierii tranzacţiei că nu va putea plăti şi producând astfel o pagubă creditorului/creditorilor, va constitui infracţiunea
de abuz de încredere în frauda creditoriîor prevăzută de art 239 C.pen. numai în măsura în care nu se reţine şi o activitate
frauduloasă de inducere în eroare, caz în care fapta va constitui, şi potrivit Codului penal, infracţiunea de înşelăciune
(C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 642i20] 5, nepub;icată).
2. Abuz de încredere prin fraudarea creditoriior contractarea de servicii nesustenabile financiar. Fapta
inculpatului. care, la data de 1 decembrie 2014, în timp cc se afla în zona Gării de Nord din mun. Bucureşti, a solicitat
părţii civile să-l transporte în regim taxi în oraşul B., ştiind ca nu va putea plăti contravaloarea cursei, producând astfel
un prejudiciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor (C.A.
Bucureşti, sectia l penali:, decizia nr. 409/2017).

239
 GESTIUNEA FRAUDULOASĂ

I. DEFINITIA
, LEGALĂ si
, COMENTARIU INTRODUCTIV
-. --------------------------------
Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de
persoana fizică sau juridică care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri
[art. 242 alin. (1) C.pen.J.
Reprezintă o formă de nesocotire a încrederii pe care subiectul pasiv păgubit a acordat-o persoanei căreia
i-a încredinţat administrarea sau conservarea bunurilor sale.
Prezintă multiple elemente de asemi5.nare cu infracţiunea de abuz de încredere.

CUVI~TE CHEIE

Funcţia de gestiune este acea funcţie ce presupune ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea
şi eliberarea de bunuri aflate in administrarea, chiar temporară, a unei persoane.

240
 II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Material
t t
în principiu, constă într-o universalitate de bunuri mobile
relaţiile sociale referitoare la dreptul de
şi/sau imobile, consumptibile sau neconsumptibile,
proprietate care implică încrederea în cadrul
aparţinând altei persoane; ca excepţie, poate constitui
raporturilor juridice.
obiect material şi un singur bun.

·B. Subiect

i, Activ
a. nemijlocit: orice persoană (fizică/juridică) care are ca atribuţii (în temeiul unui raport juridic)
administrarea sau conservarea unei universalităţi de bunuri/bunului altuia şi care nu are calitatea
de funcţionar;
► poate fi comisă în calitate de autor şi de administratorul unei societăţi, de părinţii care
administrează bunurile copiiior ior minori sau majori, ori de custodele unor bunuri ce
intră în masa succesorală;
► în DCC nr. 641/2017, în privinţa obligaţiilor subiectului activ Curtea constituţionaiă a
reţinut că „infracţiunea de gestiune frauduloasă presupune existenţa, în sarcina subiectului
e activ, a obligaţiei de administrare a bunurilor altuia, a actului prin care proprietarul
bunurilor ce formează obiectul material al infracţiunii de gestiune frauduloasa acordă
încredere subiecmlui activ ai acestei infracţiuni, presupunând, de fapt, un raport juridic
a de drept civil, din al cărui conţinut face parte şi obligaţia de administrare sau conservare a
bunurilor. Aceasta întrucât, conform dispoziţiîlor mi. 792 C.civ., calitatea de administrator
al bunurilor altuia poate avea ca izvor un legat sau o convenţie, iar obligaţiile ce incumbă
persoanei care are această calitate sunt expres reglementate în Titlul V «Admiriistrarea
bunurilor altuia» al Cărţii a II!-a - «Despre bunuri>> a Codului civil. ( .. ,)Orice faptă de
încălcare, de către persoana căreia i-a fost încredinţată administrarea sau conservarea unor
bunuri, a unei obligaţii existente în sarcina sa, care pricinuieşte o pagubă proprietarului,
a constituie infracţiunea de gestiune frauduloasă, iar izvorul obligaţiilor asumate de către
subiectul activ al infracţiunii, în favoarea subiectului pasiv, este actuijuridic civil, legat sau
convenţie, prin care tâptuitorului ii este acordată respectiva încredere.( ... ) Atât existenţa
actului juridic civil ce are ca obiect administrarea sau conservarea bunurilor, cât şi obli-
gaţiile rezultate din acest act sunt cunoscute făptuitorului în momentul săvârşirii infrac-
ţiunii, întrucât conţinutul acestor obligaţii a fost determinat şi asumat de el din momentul
naşterii raportului juridic civil corespunzător. Mai mult, actul de acordare a încrederii în
legătură cu relaţiile sociale de natură patrimonială este, de regulă, unul intuitu personae";
► in cazul primei variante agravate, autornl este calificat, trebuind să aibă calitatea de: wimi-
nistratorjudiciar. lichidator al averii debitorului sau reprezentant ori prepus al acestora;
241
 Gestiunea frauduloasă

b. complice sau instigator: orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală; coautor poate fi
numai o persoană care are calitatea specială cerntă de lege.

2. Pasiv
a. persoana (fizică,(.iuridică) al/a cărei bun/universalitate de bunuri este administrat/ă sau conservat/ă
de făptuitor;
► în cazul primei variante agravate, subiectul pasiv este calificat: debitorul aflat în stare de
insolvenţă;
b. poate exista o pluralitate de subiecţi pasivi atunci când bunul sau universalitatea de bunuri date
în administrare sau conservare aparţine mai multor proprietari;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi nu este incompatibilă cu reţinerea unităţii de infracţiune atunci
când făptuitorul gestiona o universalitate de bunuri deţinută în coindiviziune, sau dacă bunurile
gestionate aveau proprietari diferiţi.

c~ Latura obiectivă
"·· 1. Element material
► acţiunea sau inacţiunea prin care se produce un prejudiciu de către persoana care are ca atribuţii
administrarea şi/sau conservarea bunului/lor persoanei vătămate.

2. Urmarea imediată
► producerea unui prejudiciu (infracţiune de rezultat).

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să existe între activitatea infracţională şi prejudiciu şi trebuie dovedită.

4. Exigenţa de claritate a normei de incriminare: în DCC nr. 641/2017 s-a arătat că:
► elementul material al infracţiunii îl constituie orice acţiune sau inacţiune, săvârşită de făptuitor, cu
prilejul administrării sau conservării bmmrilor încredinţate, în acest scop, de către subieGiul pasiv
al infracţiunii, şi care are un caracter ilicit şi păgubitor pentru proprietarul bunurilor; legiuitorul nu
a prevăzut condiţia ca faptele ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii de
gestiune frauduloasă să fie săvârşite cu încălcarea legii, întrucât, datorită felului în care a fost concepută,
gestiunea frauduloasă presupune, în primul rând, o încălcare de către făptuitor a mmi act de acordare a
încrederii încheiat cu proprietarul bunurilor, încredere care este de esenţa acestei infracţiuni;
► prin administrare se înţelege o activitate cu caracter gospodăresc, ce poate avea conţinut diferit,
în funcţie de natura şi destinaţia bunului, iar prin conservare se înţelege luarea de măsuri de
apărare a respectivelor bunuri, în vederea evitării distrugerii sau degradării;
► prin caracter ilicit se înţelege un caracter contrar obligaţiilor ce reveneau făptuitorului, fie în
virtutea raportului juridic existent între el şi subiectul pasiv, fie potrivit unor obligaţii legale;
► în ceea ce priveşte sensul sintagmei pricinuirea de pagube, aceasta nu este definită de iegea
penaiă sau de cea procesual penală, aspect ce relevă atribuirea de către legiuitor a sensului comun
cuvintelor ce o compun. Mai mult, expresia unnează a fi interpretată în contextul dispoziţiei
legale din care face parte. Cum infracţitmea de gestiune frauduloasă este o infracţiune contra
patrimoniuiui, prin care sunt sancţionate conduitele de natură a afecta relaţiile sociale formate în
legătură cu patrimoniul, Curtea constată că, prin pricinuirea de pagube, se înţelege provocarea
unor pierderi de natură patrimonială.
242
---- -----------------------·
 .·. D. L.atura su:bie~tivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă scopul sau mobilui cu care a fost comisă fapta.

E. Variante. agr:1vate

1. fapta săvârşită de administratorul judiciar, de licbidatorul averii debitorului sau de un repre-

zentant sau prepus al acestora [art. 242 alin. (2) C.pen.];
2. comiterea gestiunii frauduloase în forma tip sau prima variantă agravată in scopul de a dobândi
un folos material (chiar dacă scopul nu este atins), dacă fapta nu constituie o infracţiune mai
gravă [art. 242 alin. (3) C.pen.];
► această variantă agravată se comite numai cu intenţie directă;
► în DCC nr. 641/2017 s-a reţinut că „eiementuf agravant este dat de sâvârşirea faptei cu intenţie
directă, fn vederea obţinerii unui jolos patrimonial, În mod evident, folosul patrimonial la care
dispoziţiile art. 242 alin. (3) C.pen. fac referire este altul decât cel obţinut de subiectul activ,
în mod licit, drept contraprestaţie a activităţii de administrare sau conservare a bunurilor. ( ... )
Interpretarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C.pen. relevă intenţia legiuitorului de a sancţiona,
prin intermediul acestora, nerespectarea cu intenţie a obligaţiilor de administrare sau conservare
a unor bunuri, de către persoana care şi-a asumat aceste obligaţii, cu consecinţa provocării unei
pagube proprietarului respectivelor bunuri. Săvârşirea aceloraşi fapte, pricinuitoare de prejudicii,
în vederea obţinerii unui folos material, detem1înă reţinerea fonnei agravate a infracţiunii,
prevăzută la art. 242 alin. (3) C.pen., indiferent dacă folosul patrimonial astfel realizat este egal
sau nu cu valoarea pagubei pricinuite sau dacă acesta reprezintă o îmbogăţire fără just temei pe
seama patrimoniului subiectului pasiv sau provine dintr-o altă sursă. Mai mult, pentru întrunirea
elementelor constitutive ale acesteia din urmă, nu este nevoie ca folosul patrimonial urmărit să
fie realizat, fiind suficientă existenţa scopului prevăzut prin norma de incriminare"·
3. gestiunea frauduloasă, comisă în forma de bază ori în vreuna dintre variantele agravate prevăzute
de art 242 alin. (2) sau (3) C.pen., care a produs pagube materiale mai mari de 2.000.000 de lei
[art. 242 raportat la art. 256 1 C.pen.].

R Forme

t t
l. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare
ţ t +
a. faptă consumată: în momentul
producerii prejudiciului:
b. faptă epuizată: poate fi comisă în
posibile, dar neincriminate. posibilă, dar neincriminată.
formă continuată, epuizându-se
după efectuarea ultimului act de
executare (unitate legală).
243
 Gestiunea frauduloasă

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... ) subiectul pasiv al infracţiunii este doar o persoană
juridică, deoarece fapta poate fi comisă şi de o persoană care are calitatea de administrator sau gestionar
al bunurilor unei persoane fizice.

1. în doctrină (I. Kuglay, în CP comentat, p. 1023) s-a arătat că în ipoteza în care fapta păgubitoare
patrimonial este comisă de către o persoană care are calitatea de foncţionar şi căreia îi revin, totodată,
şi atribuţii de gestionare a patrimoniului subiectului pasiv, fapta va putea fi analizată din perspectiva
infracţiunii de gestiune frauduloasă numai dacă nu a constat în însuşirea, folosirea sau traficarea
bunurilor gestionate sau administrate; dacă paguba a fost produsă de către persoana menţionată, în
• vreuna dintre aceste modalităţi, fapta se va analiza sub încadrarea de delapidare;
2. infracţiunea de gestiune frauduloasă nu poate fi comisă de proprietarul bunului/universalităţii de
bunuri;
3. nu este posibilă aplicarea amenzii alături de pedeapsa închisorii, conform art. 62 C.pen.
4. faţă de natura de infracţiune simplă (fom1ă a unităţii naturale) a gestiunii frauduloase se vor aplica
în mod corespunzător considerentele deciziei nr. 5/RIL/2019.

~-- ., . .,_.
G; Conuiţii de pr.;cedibiÎitât~ şi pedepsibilitate · :

1. · acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate [art. 242 alin. (4) C.pen.];
2. răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile.

I
I
t
Gestiunea frauduloasă I
I
.
·., Abuzul de"n"redere·
'

>---- ,--·-·~--·-~--···-· l -1
În cazul ambelor infracţiuni, făptuitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile pe care le avea faţă de I
persoanele care i-au încredinţat bunul/bunurile, producând astfel un prejudiciu. Proprietarul:
bunului/bunurilor nu poate fi subiect activ nici al infracţiunii de abuz de încredere şi nici al
· celei de gestiune frauduloasă.

1. Subiect Făptuitorul are, în general, îndatorirea de a Făptuitorul deţine, cu once titlu, un bun
activ administra sau gestiona o universalitate de sau anumite bunuri individuai determinate,
bunuri aparţinând altuia. având obligaţia de a ie păstra şi restitui.

2. Elementul Orice acţiune sau inacţiune prin care se pro- Însuşirea, dispunerea sau folosirea pe nedrept
material duce o pagubă, realizată de administrator sau sau refuzul de a restitui un bun al altuia încre-
gestionar cu depăşirea atribuţiilor pe care dinţat cu un anumit scop.
acesta le avea ori contrar acestor atribuţii.

244
 Abuzul
;'·,· în serviciu
.. "·,'
; \

· PotrivitDCC m~ 641/2017:

1. Obiectul Prot~jarea relaţiilor sociale referitoare la Relaţiile sociale referitoare la desfăşurarea

juridic patrimoniu, iar, ca obiect juridic specific, activităţii persoanelor care au calitatea de
generic asigurarea protecţiei penale a relaţiilor funcţionari publici, în sensul legii penale, relaţii
sociale formate în strânsă legătură cu sociale în cadrul cărora funcţionarii publici,
ocrotirea patrimoniului altor persoane, din categoria anterior precizată, trebuie să dea
prin administrarea sau conservarea bunu- dovadă de corectitudine şi probitate, şi, ca obiect
rilor acestora, relaţii sociale ce au la bază juridic special, aceleaşi relaţii sociaie în a căror
acte de acordare a unei minime încrederi desfăşurare funcţionarii publici sunt obligaţi să
I de către proprietarii bunurilor persoanelor se abţină de la săvârşirea unor fapte de natură a
i care urmează să le administreze sau să le produce pagube sau alte vătămări unor persoane
I conserve. fizice sau juridice.
f-~-··---+--------------+-------------------J
2. Obiectu) În principiu, constă într-o universalitate de Poate avea sau poare fi Epsită de obiect material.
material bunuri mobile şi/sau imobile, consumpti-
bile sau neconsumptibile, aparţinând altei
persoane; ca excepţie, poate constitui
obiect material şi un singur bun.

3. Subiect Autor poate fi orice persoană (fizică Calificat: funcţionar public,

în sensul legii penale.
activ sau juridică) care are ca atribuţii (în Săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de
general, în baza unui contract de către o persoană care îşi destâşoară activitatea în
mandat) administrarea sau conservarea mediul privat este sancţionată, conform art. 308
unei universalităţi de bunuri/bunului C.pen., prin aplicarea dispoziţiilor art. 297
aparţinând altuia şi care nu are calitatea C.pen. ~i reducerea cu o treime a limitelor
de funcţionar. speciale ale pedepsei prevăzute la art 297
j C.pen., fiind exclusă ipoteza conform căreia
incriminarea faptelor de gestiune frauduloasă ar
l reprezenta, de fapt, o formă de reglementare a
infracţiunii de abuz în serviciu în mediul privat.

245
 Gestiunea frauduloasă

Orice acţiune sau inacţiune, săvârşită de· Încălcarea de către funcţionarul public a unei
material făptuitor, cu prilejul administrării sau obligaţii, care, având în vedere natura.fimcţiei 1
conservării bunurilor încredinţate, în deţinute, nu poate fi decât o obligaţie prevăzută
acest scop, de către subiectul pasiv al în lege sau într-un alt act normativ cu putere de
infracţiunii, şi care are un caracter ilicit şi lege, ce face parte din conţinutul unui raport
păgubitor pentru proprietarul bunurilor. de drept public, pe care funcţionarul
Presupune existenţa, în sarcina subiectului public îl încheie cu instituţia publică în cadrul
activ, a obligaţiei de administrare a bunu- căreia îşi desfăşoară activitatea.
rilor altuia, a actului prin care proprietarul Presupune, în vederea asigurării caracterului!
bunurilor ce formează obiectul material al legal al incriminării, posibilitatea detenninării, l
infracţiunii de gestiune frauduloasă acordă a priori săvârşirii faptelor, de către funcţionarui
încredere subiectului activ al acestei public a ruturor obligaţiilor prevăzute în sarcina
infracţiuni, presupunând, de fapt, un raport sa prin lege, obligaţii a căror încălcare poate
juridic de drept civil, din al cărui conţinut atrage răspunderea sa penală..
face parte şi obligaţia de administrare sau
conservare a bunurilor.
Atât existenţa actului juridic civil ce are
ca obiect administrarea sau conservarea
bunurilor, cât şi obligaţiile rezultate din acest
act sunt cunoscute făptuitorului în momentul
săvârşirii infracţiunii, întrucât conţinutui
acestor obiigaţii a fost determinat şi asumat
de el din momentul naşterii raportului juridic '
civil corespunzător. Mai muit, actul de
acordare a încrederii în legătură cu relaţiile
sociale de natură patrimonială este, de
regul~ unul intuitu personae.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

Este posibilă comiterea infracţiunii de gestiune frauduloasă din culpă atunci când paguba este consecinţa
unei inacţiuni?

JURISPRUDENŢĂ

1. Gestiune frauduloasă în concurs cu înşelăciunea şi falsul în declaraţii. Faptele inculpatului - gestionar la

bufetui unei cooperative de consum ·· care, producând cu rea-credinţă unităţii o pagubă în valoare de 4. 788.000 lei şi
fiind informat căi se va verifica gestiunea, a înscenat o spargere, după care a sesizat poliţia şi societatea de asigurare de
la care, ca unnare a declaraţiei sale cu privire la săvârşirea furtului, a reuşit să încaseze o despăgubire îh sumă de 2.000.000 lei,
constituie infracţiunile de gestiune frauduloasă, înşelăciune şi fals în declaraţii în concurs real (C.A. Bucureşti, secţia I
penală, decizia nr. 1402/1998).

246
.,---- ·-------------------------------------------------
 2. Furt -- gestiune fraudnloasă. Conservarea unui bun presupune paza şi păstrarea lui în condiţiile în care să fie
ferit de distrugeri ori degradări, iar administrarea implică o activitate ce cuprinde, pe lângă actele de conservare, şi pe
;t cele necesare unei gestionări corespunzătoare naturii şi destinaţiei bunurilor. Încadrarea corectă a faptei inculpatului este
{ aceea de furt, săvârşit în calitate de autor (C.A. Constanţa, secţia penală, decizia nr. 108/1994).
3. Gestiune frauduloasă. Subiect activ gestionar de fapt. Urmare imediată. Inculpatul este subiect activ a!
infracţiunii de gestiune frauduloasă, atribuţiile sale permiţându-i şi impunându-i administrarea şi conservarea bunurilor
societăţii, fără să fie necesară existenţa unor condiţii formale sau determinate pentru existenţa însărcinării sale.( ... ) Nu
este esenţial faptul că diminuarea patrimoniului per„oanei vătămate s-a produs ulterior momentului în care inculpatul şi-a
pierdut calitatea de director general executiv(. .. ), de vreme ce sumele achitate au fost consecinţa încheierii contractului
fraudulos (C.A. Alba Iulia, secţia penală, decizia nr. 542 din 26 mai 2015).
4. Gestiune frauduloasă - urmarea imediată. Este adevărat faptul că patrimoniul celor două societăţi s-a mărit
Î!1perioada anilor 2004-2010 şi activitatea depusă de către administrator a fost profitabilă, însă legiuitorul nu cere ca
întreaga activitate a administratorului să fie păgubitoare, ci este suficient un singur act care să ducă la cauzarea unei
pagube pentru a fi în prezenţa infracţiunii de gestiune frauduloasă (C.A. Timişoara, secţia penală, decizia nr. 1088 din
27 octombrie 2015).

ie
1,
I

247
~--.. .... _... ....
______________ """""""""................. _______...____-_...__-___ ______

ÎNSUSIREA BUNULUI GĂSIT SAU AJUNS

' V

DIN EROARE LA FAPTUITOR

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Fapta de a nu preda în termen de 1O zile un bun găsit autorităţilor sau ceiui care l-a pierdut sau de a
dispune de acel bun ca de al său forma de bază [art. 243 alin. (1) C.pen.].
Însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia
:făptuitorului, ori nepredarea acestuia în termen de 1O zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi
aparţ me
. f,
.;arma ·
aszm1'fara
· ~ ta,..
r rJ 243 }" {')} L.pen
am.\"". r,
..
]

Această incriminare transpune una dintre maximele iLd Francois La Rochejoucaufd (Maxime şi Reflecţii,
Ed. Minerva) potrivit căruia sunt necesare virtuţi mai mari pentru a susţine noro.::ul, decât nenorocirea,
restituirea bunului devenind nu doar o obligaţie morală, ci una legală.

248
U. STRUCTURA INF.RACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

t
1. Juridic 2. Material
t t
a. la forma de bază: bunul găsit bunul mobil ieşit involuntar din posesia
sau detenţia unei persoane, care este găsit ulterior de o altă persoană,
într-un loc unde în mod obişnuit bunurile nu sunt lăsate nesupravegheate;
► găsitorul nu trebuie să cunoască persoana căreia îi aparţine bunul găsit;
► nu este necesar ca posesorul sau detentorul să fi conştientizat pierderea
relaţiile sociale referi-
bunului;
toare !a dreptu! de pro-
► făptuitorul nu are un titlu cu privire la bunul ce constituie obiectul
pri etate care implică
material, ca în cazul abuzului de încredere;
încrederea în cad.ml
b. la forma asimilată:
raponurilor juridice.
l. bunul intrat din eroare în posesia făptuitorului bLmul mobil remis din
eroare unui terţ, care îl primeşte, crezând că îi este destinat, sau bunul luat
din eroare de către făptuitor, crezând că este al său, respectiv;
2. bunul întrat în mod fortuit în posesia făptuitorului bunul mobil
ajuns în posesia făptuitorului în mod cu totul neprevăzut, din întâmplare.

·u. Subiect
1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)
► orice persoană (fizică/juridică) ca capacitate penală.

2. Pasiv
► orice persoană (fizică/juridică) al cărei bun a fost pierdut ori al cărei bun a ajuns din eroare sau
în mod fortuit la un terţ;
► poate fi şi o altă persoană decât proprietarul bunului.

··. C. Latura obieţ:tivă

1. Element material
a. nepredarea bunului găsit în termen de 10 zile de la data găsirii către autorităţi sau celui
care l-a pierdut;
► expirarea tem1enului creează prezumfia legală absolută de însuşire a b1mu1ui găsit.
b. dispunerea de bunul găsit în termen de 10 zile de la data găsirii;
► implică efectuarea de acte de dispoziţie juridicăimaterială cu privire la bunul găsit, făptui­
torul comportându-se faţă de acesta ca faţă de un bun al său;

249- - - ·
-----------------------------
 însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

... ,
► după trecerea termenului de l O zile de la data găsirii, bunul se va prezuma absolut însuşit
de către făptuitor.

2. Urmarea imediată
► producerea unei pagube subiectului pasiv.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar să fie dovedită.

D. :t,atura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă scopul sau mobilul cu care a fost comisă fapta.

E. Forma .asimilată

a. însuşirea pe nedrept a bunului ajuns din eroare sau fortuit în posesia făptuitorului în termen de
10 zile din momentul în care făptuitorul a cunoscut că bunul nu îi aparţine;
► se va reţine comiterea infracţiunii de înşelăciune dacă fâptuitornl a indus în eroare subiectul
pasiv, care în astfel de circumstanţe i-a predat bunul.
b. nepredarea bunului ajuns din eroare sau fortuit în posesia făptuitorului în termen de 10 zile din
momentul în care făptuitorul a cunoscut că bunul nu îi aparţine.
► constituie o incriminare nouă introdusă prin Codul penal;
► evenimentul neprevăzut este independent de voinţa sau controlul atât al făptuitorului, cât şi al
persoanei vătămate;
► prezumţie absolută de însuşire a bunului ajuns din eroare sau fortuit în posesia făptuitorului în
termenul de l Ozile.

F. Forme

,.
1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare
t
a. posibile (în modalităţile dis-
punerii de bunul găsit ori
a. posibilă
t
(în modalităţile
dispunerii de bunul gasn
1O zile, în cazul
•
a. la expirarea termenului de
săvârşirii faptei
în modalitatea nepredării bunului C(
însuşirii bunului ajuns din ori însuşirii bunului ajuns
găsit sau ajuns din eroare ori d1
eroare sau în mod fortuit la din eroare sau fortuit la făp­
fortL1it în posesia făptuitorului
raptuitor), dar neincriminate; tuitor), dar neincriminată;
(il'l;{i-acţiune instantanee);
b. în cazul comiterii faptei b. în cazul comiterii faptei prin
b. la momentul dispunerii de
prin nepredarea bunului, nepre<larea bunului (infrac-
bunul găsit ori al însuşirii
actele pregătitoare nu sunt ţiune omisivă proprie), nu
bunului ajuns din eroare sau m
posibile. e::;te posibilă.
fortuit la făptuitor. m

250
 •

1. în doctrină (G. Fiandaca, E. Musco, op. cit., vol. II, p. J 16) s-a opinat că pentru a aprecia că un
bun este găsit în sensul legii penale trebuie ca bunul să fi ieşit din sfera de stăpânire a posesorului/
detentorului anterior şi acesta din urmă să nu poată restabili puterea de facto asupra bunului; prin
unnare, nu constituie bun găsit: bunul abandonat ori lăsat temporar fără supraveghere de proprietar;
animalul care se îndepărtează de spaţiul unde este ţinut în mod obişnuit de proprietar, în scopul de a
. se hrăni; bunul uitat de posesor sau deţinător într-un loc unde acesta ştie că I-a lăsat şi unde se poate
întoarce oricând să-l reia;
2. termenul de 10 zile este un termen de drept substanţial care se calculează potrivit art. 186 alin. (I)
C.pen.; nu poate fi prorogat în condiţiile art. 269 C.proc.pen.; în măsura în care în ultima zi a termenului
făptuitorul se află într-o imposibilitate obiectivă de a preda bunul, se va analiza posibilitatea reţinerii
lipsei tipicităţii subiective a faptei, sau în anumite condiţii chiar lipsa imputabilităţii faptei dacă se
, conturează premisele incidenţei cazului fortuit.
3. în doctrină (V Dongoroz ş.a., Explicaţii III, p. 540) s-a arătat că, în cazul în care bunul ajunge din
eroare în posesia altuia este fungibil, şi cu atât mai mult dacă este consumptibil nu va exista însuşire
dacă primitorul din eroare poate, la cerere, să restituie un bun de acelaşi

4. se va reţine comiterea infracţiunii de furt, iar nu însuşirea bunului găsit dacă obiectul material este
·• un bun uitat sau care este pe cale de a fi pierdut de subiectul pasiv, în acest ultim caz, dacă tâptuitoru!
nu încunoştinţeză persoana vătămată despre ieşirea bunului din posesia acesteia.

·:c: Concliţii de.procedibilitate -şi pe()epsibilitate ·

► împăcarea înlătură răspunderea penală.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Identificaţi deosebirile dintre furt şi însuşirea bunului găsit.

2. Identificaţi deosebirile dintre abuzul de încredere şi însuşirea bun;.1lui găsit.

JURISPRUDENT Ă
'
1. Furt- însuşirea bunului găsit. Fapta unui şofer de taxi de a--şi însuşi un obiect uitat de un călător în autovehiculul
condus de el constituie infracţiunea de Curt, iar nu aceea de însuşire a lucrului găsit (Trib. Bucureşti, secţia a li-a penală,
decizia nr. 2001/l975).
2. Bun găsit. 2.1. Situaţia premisă a infracţiunii de însuşire a bunului găsit este starea de fapt preexistentă săvârşirii
acţiunii
sau inacţiunii prin care se realizează elementul material al infracţiunii şi constă în relaţia patrimonială născută în
mod întâmplător între persoana care a găsit bunul şi persoana în paguba căreia s-a produs pierderea bunului. Astfel, un
bun mobil se consideră găsit atunci când în momentul intrăîii sale în mâinile persoanei care l-a găsit, nicio altă persoană
nu avea contact direct cu acel bun. iar împrejurările de fapt nu lăsau să se presupună că această rupere de contact ar fi
numai momentană, ci dimpotrivă, indica faptul că cineva pierduse acel bun. Instanţa reţine că nu poate fi considerat ca

25'1
 Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

găsit un bun care se află în apropierea sau la dispoziţia celui căruia îi aparţine, ori în situaţia de a fi uşor reluat de acesta.
Însuşirea unor bunuri aflate în această situaţie constituie infracţiunea de furt, iar nu de însuşirea bunului găsit. Astfel, ln
prezentul caz, instanţa reţine că inculpatul a găsit bunul într-o sacoşă ce se afla lângă o masă din interiorul sălii de pariuri
de pe str. M. Această situaţie de fapt a fost reţinută de instanţă ca fiind reală, instanţa considerând declaraţia inculpatului
dată în faţa instanţei ca nefiind sinceră, întrucât detaliul pe care l-a precizat - că a găsit sacoşa de unde a luat teJefonul în
afara sălii de pariuri, lângă un tomberon (sau într-un tomberon contrazicându-se în timpul audierii) nu se coroborează
cu niciun alt mijloc de probă. Astfel, nu se poate considera că telefonul pe care inculpatul l-a luat din sacoşa aflată 1n
interiorul sălii de pariuri era un bun pierdut, inculpatul fiind cel care l-a găsit. Astfel, telefonul mobil, deşi lăsat în acel
loc de persoana vătămată care părăsise locaţia pentru câteva minute, era un bun ce putea fi uşor reluat de acesta. Mai
mult decât atât, faţă de locul unde se afla bunul (într-o sacoşă în interiorul sălii de pariuri), faţă de faptul că telefonul era
deschis, funcţional, inculpatul avea reprezentarea faptului că acela este un bun ce aparţine unei alte persoane, nefiind
un bun pierdut (Jud. Sectorului 5 Bucureşti, sentinţa penală nr. 2237 din 27 iulie 2018, în A. Jugan, C.pen. adnotat).
2.2. Un bun uitat de posesorul său într-un anumit loc, în prezenţa aceluia care ulterior şi-l însuşeşte, nu poate constitur
obiect material al infracţiunii, deoarece nu este bun găsit; însuşirea acestui bun constituie infracţiunea de furt (Trib.
Suprem. secţia penală, decizia nr. l 680/1971 ). 2.3. A fost evident pentru inculpat faptui că numai persoana vătămată, ce
trebuia să plătească cartofii cumpăraţi, a scăpat acea sumă de bani pe jos (colegii săi ce încărcau cartofi nu deţineau astfel
de sume), iar conduita inculpatului, după intrarea în posesia banilor, a fost una ce demonstrează inienţia sa din momentul
săvârşirii faptei şi aspectul că a avut cunoştinţă de adevăratul proprietar al banilor încă de la momentul săvârşirii faptei, a
ascuns-o în geanta sa, fiind întrebat de către persoana vătămată dacă a găsit acea sumă, a negat, chehuînd apoi o parte din
bani chiar în acea seară. Ulterior, dimineaţa următoare, devreme, inculpatul a părăsit locul de muncă, rară a mai aştepta
să primească salariul şi cartofii pe care trebuia să-i primească în schimbill muncii depuse. În consecinţ:'.i., inculpatul a
sustras un bun căzut pe jos, cu privire ia care proprietarul său pierduse corpus numai temporar, iar nu un bun găsit, care
trebuia să fi fost pierdut anterior de către proprietar (C.A. Braşov, secţia penală, decizia nr. 536/2019).
3. Bun găsit în taxi. Nu este întemeiată solicitarea privind schimbarea incadrării juridice date faptei de furt calificat
în infracţiunea de însuşire a bunului găsit, fapta fiind săvârşită de inculpat prin profitarea de către acesta de împrejurarea
că persoana vătămată a uitat în taximetru poşeta sa, bun pe care inculpatul l-a însuşit pe nedrept ( ... ). Or, în cauza de
faţă, inculpatul a cunoscut, fără îndoială şi din prîmui moment, faptul că poşeta. aparţinea persoanei vătămate şi, cu toate
că aceasta apelase la serviciul de dispecerat al companiei de taximetrie pentru recuperarea bunului său, inculpatul nu
a reacţionat la solicitările de predare a poşetei, dimpotrivă, şi-a însuşit-o (C.A. Cluj, secţia penală. şi pentru cauze cu
minori, decizia nr. 813 din 5 iunie 2015, citată în G. Bodoroncea, l, l(uglay et aiii, op. cit., p. 689).
4. Animal găsit. Pentru a fi în prezenţa infracţiunii prevăzute de art. 243 alin. (2) C.pen. este necesar, din punct
de vedere obiectiv, ca bunul să fie predat autorului faptei din eroare, acesta din urmă crezând că îi aparţine, sau să fie
luat de autorul faptei din locul în care se afta crezând că este al său, iar din punct de vedere subiectiv, ca autorul faptei
să cunoască împrejurarea că bunul a ajuns din eroare în posesia sa. Prin urmare, atâta vreme cât inculpatul a cunoscut
faptul că viţeluî nu-i aparţine şi totuşi l-a luat în lowinţa personală şi uiterior i-a vândut, fapta nu constituie infracţiunea de
însuşire a bunului găsit prevăzută de art. 243 alin. (2) C.pen .. ci infracţiunea de fi.1rt. Fapta inculpatului nu realizează nici
elementele constitutive aie infracţiunii prevăzute de art. 243 alin. ( 1) C.pen., întrucât, potrivit practicii judiciare şi literaturii
de speciaiitate, animalul care s-a îndepărtat de locuinţa proprietamlui nu constituie bun găsit, pentm că nu a ieşit din posesia
proprietarului (C.A. Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, decizia nr. 208 din 11 februarie 2016).
l

r
r
a
r
C
C
ţ

s
252
--------------------------------------------------------
a.
n
ri
lÎ
ll
:ă
'n
~1

:a
d
).
.ti
).

:e
el

a ÎNSELĂCIUNEA
m
ta
'
a
:e

at
:a
le
te I. DEFINITIA LEGALĂ si
; , COMENTARIU INTRODUCTIV
IH

:u Infracţiunea ce constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase ori ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un
ct folos patrimonial irJust, pricinuindu-se o pagubă materială [art. 244 alin. (l) C.pen.].
ie În discursu) lui Vautrin din Comedia Umar,.ă (Moş Goriot) personajul balzacian arătă că cinstea nu
ei serveşte la nimic, omul cinstit este inamicul tuturor, la aceasta se reduce morala vremurilor noastre. Acesta
ut poate fi unul dintre imboldurile pentru care făptuitorii decid să comită acte de escrocherie în cele mai diverse
ie segmente ale vieţii sociale.
ci
Privită din perspectiva analizei economice G. Becker (Crima şi pedeapsa: o abordare economică) considera
11
infracţiunea exceptând pe cele pasionale -- drept o activitate economică în care participanţii acţionează raţional.
la
Anali:za economică mai evidenţiază că persoanele se implică în activităţi infracţionale numai în situaţia în care
utilitatea, pe care se aşteaptă să o obţină dintr-lID asemenea angajament, este mai mare decât cea pe care ar obtine-o
prin utili:zarea timpului şi a resurselor pentru desfăşurarea unei activităţi legale. Anumite persoane comit infracţitmi
nu datorită faptului că motivele principale pentru care adoptă un anumit comportament deviant sunt diferite de cele
ale altor persoane ce desfăşoară activităţi licite, ci pentru că analiza costuri-beneficii diferă între aceste categorii de
persoane. Astfel, cei care comit infracţiuni se aşteaptă ca beneficiile activităţii lor ilicite să depăşească eventualele
costuri ale unei potenţiale condamnări. Deopotrivă, sw1t avute în vedere şi alte variabile, cum ar fi: veniturile
obţinute din activităţi legale prin comparaţie cu cele obţinute din activităţi nelegale, frecvenţa privării de libertate
pentru o anumită categorie de infracţiuni, dorinţa de a comite un act nelegal.
Astfel, decizia de a comite o înşelăciune se poate cantona atât în stmctura morală a tâptuiton tlui, cât şi în analiza
strategică pe care acesta o face, deoarece escrocheria presupune un cumul de factori şi mijloace de realizare.

253

l
 Înşeiăciunea

Escrocheria (frauda) presupune un comportament lipsit de onestitate prin care făptuitorul minte, ascunde
informaţii ori omite să le comunice în scopul de a pune persoana vătămată în postura de a pierde un bun sau
de a risca să îl piardă. Ca şi furtul, înşelăciunea conduce în cele mai multe situaţii la privarea unei persoane
de un bun, diferenţa dintre acestea fiind dată de mijloacele folosite pentru a atinge rezultatul care prejudicia 7.ă
persoana vătămată.
Nu trebuie omis însă faptui că studiile criminologice plasează escrocul într-o zonă distinctă de ceilalţi
infractori care comite fapte împotriva patrimoniului, aceştia fiind de regulă persoane mature cu o inteligenţâ
peste medie şi perfect adaptaţi vieţii sociale.
Totuşi, nu trebuie trecute cu vederea vorbele lui I. Kant, potrivit căruia minciuna este întotdeauna odioasă
când cineva profită de pe urma eL

CUVINTE CHEIE

Inducerea 'in eroare reprezintă înşelarea unei persoane prin crearea unei imagini false asupra realităţii,
prin prezentarea denaturată a realităţii.
Calităţi mincinoase constituie acele calităţi neadevărate (indiferent dacă este sau nu o calitate oficială)
pe care o persoană le invocă sau le atribuie altei persoane în scopul inducerii sau menţinerii în eroare (de
pildă, prezentarea sub calitatea de inspector în construcţii pentru a pătrunde în locuinţa unei persoane sau
prezentarea drept mandatar al proprietarului unui imobil cu ocazia încheierii în mod fraudulos a unui contract
de vânzare cumpărare).
Fraudă: 1. actul de a înşela, induce în eroare, îndeplinit în vederea prtjudicierii unei persoane; 2. acţiune
ilicită săvârşită prin utilizarea de mijîoace ilegale.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNU - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Material
t t
a. orice bun mobil corporal sau incorporal cu o
valoare economică;
patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare
b. bunuri imobile;
la protecţia patrimoniului împotriva actelor
c. înscrisurile cu valoare patrimonială ( de exemplu,
frauduloase.
cele referitoare la un drept de creanţă ori la un
drept real).

- - - -254
,--
------------------
 ,,
de ; ,,,

.B. Subiect .
au
ne
ză L Activ (autor, coautor, instigator, complice)
► orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală.

2. Pasiv
a. persoana (fizică/juridică) care a suferit un prejudiciu ca urmare a comiterii faptei;
să b. poate fi:
► principal: persoana prejudiciată;
► secundar: persoana indusă în eroare, care a suferit sau nu o pagubă.
c. persoana prejudiciată poate fi şi alta decât proprietarul bunului; nu este exclus ca subiectul pasiv
să fie un detentor nelegitim al bunului (hoţul indus în eroare de un terţ);
d. consimţământul valabil exprimat al persoanei vătămate la comiterea faptei nu atrage reţinerea
;n, cauzei justificative prevăzute de art 22 C.pen., înlăturând tipicitatea obiectivă a faptei.

iă) C. Latura obiectivă

de
au 1. Element material
lCt
a. conduita foptuitorului: prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase ori ca mincinoasă a
unei fapte adevărate; conduita făptuitorului poate consta.fie într-o acJiune (cel mai adesea),fie
ne într-o inacţiune (consecutivă încălcării obligaţiei generale de a comunica adevărul persoanei
interesate şi de a acţiona cu bună-credinţă);
b. efectul pe plan psihic produs asupra victimei prin conduita făptuitorului: inducerea în eroare a
victimei; astfel se ajunge la crearea unei reprezentări distorsionate, eronate sau false a reaiităţ.ii
care produce efecte cu privire la procesul decizional al victimei;
c. conduita victimei induse în eroare: adoptarea unei deci7jj prin care sunt lezate drepturile şi intereseie
sale patrimoniale. Conduita fâptuimrului nu produce efecte numai în plan psihk, ci, în urma acţiunii
sau iEacţiunii fâptuîtorului victima adoptă un comportament cu relevanţă patnmonială, obiectivat
într-o acţiune sau inacţiune prin care se produce urmarea imediată a infracţiu....-1ii.
► înşelăciunea în contracte: fapta poate fi comisă şi cu prîiejul încheierii sau executării
unui contract, nefiind insă necesar ca inducerea fn eroare săfifost determinantă pentru
il1cheierea sau executarea contractului de persoana vătâmată;
► înşelăciunea În legătură cu acte ilicite: fapta poate fi comisă cu ocazia întocmirii unor
o acte care pot avea fie natura unor contravenţii, fie chiar valenţă infracţională prin care se
produce o pagubă subiectului pasiv,

J, 2. Urmarea imediată
tn ► producerea unui prejudiciu material [pierderea efectiv suferită (damnum emergens) la
momentul consumării infracţiunii, nu şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care va fi
avut însă în vedere în privinţa soluţionării acţiunii civile).

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie dovedit faptul că activitatea de inducere în eroare a avut ca urmare producerea
unui prejudiciu.
255
 Înşeiăciunea

D.Jl.iatu:ra subi~cti:vă

► numai intenţia directă calificată prin scop ( obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos
patrimonial injust);
► nu este necesar pentru reţinerea tipicităţii faptei nici ca acest scop să fie atins, şi nici să existe 0
proporţionalitate directă între paguba produsă şi folosul obţinut;
► nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.

E. Variante. agravate

a. înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume mincinoase (nume reale sau imaginare care nu sunt
ale făptuitorului), de calităţi mincinoase ( calităţi pe care nu le are făptuitorul) ori de alte mijloace frau-
duloase [art. 244 alin. (2) C.pen.];
► nume mincinoase: nume sau prenume reale sau imaginare care nu sunt ale făptuitorului, dar care
pot facilita comiterea faptei sau îngreunează identificarea ulterioară a acestuia; pot fi utilizate în
unna comiterii unui fals privind identitatea dacă sunt întrunite condiţiile art. 327 C.pen., care nu
este absorbit de înşelăciune, dar care absoarbe uzul de fals;
► calităţi mincinoase: calităţi reale sau imaginare pe care nu le are făptuitoml, dar care pot facilita
comiterea faptei; folosite pot conduce şi la reţinerea uzurpării de calităţi oficiale (art. 258 C.pen.),
dacă făptuitorul a efectuat şi un act în legătură cu acea calitate pe lângă folosirea calităţii în
scopul inducerii în eroare;
► mijloacele frauduloase folosite frecvent în practică constau în înscrisuri falsificate; falsul
material sau intelectual sau uzul de fals nu sunt absorbite în înşelăciune;
► dacă mijlocul fraudulos constituie el însuşi o infracţitme, se va reţine concursul real cu înşelăciunea;
► în DCC nr. 676/2018 s-a reţinut că art 244 alin. (2) C.pen. nu opereazâ cu o dublă incriminare.
Faptul că se reţine în toate cazurile, inclusiv atunci când folosirea mijlocului fraudulos constituie
prin el însuşi infracţiune, î:nşelăcJunea calificată nu înseamnă dubla sancţionare a infracţiunii.
Mijloacelefrauduloasefolosite de făptuitor potfi o diversitate de fapte ilicite. Simpla existenţă
a acestora, indiferent de numărul sau gravitatea lor, conferă infracţiunii de înşelăciune caracterul
calificat, fiind necesară, potrivit voinţei legiuitorului, o sancţionare mai aspră a acestei categorii
de infractori. Faptul că mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune nu poate schimba
caracterul agravat al incriminării. A pune pe acelaşi plan escrocul care foloseşte mijloace
frauduloase ce nu sunt infracţiuni cu acela care foloseşte astfel de mijloace, dar care constituie
prin ele însele infracţiuni, înseamnă a acorda impunitate acestuia din urmă pentru infracţiunile
respective, ceea ce este inadmisibil;
► instanţa de contencios constituţional a mai arătat că varianta agravată a infracţiunii de înşelăciune
se deosebeşte de varianta-tip numai prin mijloacele prin care a fost săvârşită actiunea de amăgire,
de inducere î:n eroare a subiectului pasiv şi care sunt de natură să asigure mai uşor reuşita acestei '
acţiuni. Potrivit art 244 alin. (2) teza a II-a C.pen., dacă mijlocul fraudulos constituie prin el
însuşi o infracţiune, va exista concurs între infracţiunea de înşelăciune varianta agravată şi infrac-
ţiunea care se referă la mijlocul fraudulos (de exemplu, infracţiunea de folosire de înscrisuri
false prevăzută de art. 323 C.pen., uzurparea de calităţi oficiale prevăzută de art. 258 C.pen.,
l
1

infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 C.pen.).

256
 b. înşelăciunea care a produs consecinţe deosebit de grave [art. 244 raportat la art. 256 1 C.pen.];
► înşelăciunea comisă fie în forma de bază, fie în condiţiile variantei agravate prevăzute de art. 244
alin. (2) C.pen., care a produs consecinţe deosebit de grave.

F.Forrrie

l. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t t t
a. faptă consumată: la momentul
producerii prejudiciului; nu este
nt
a. idonee imperfectă: este posi- determinant pentru reţinerea faptei
u-
bilă şi incriminată; consumate momentul realizării
b. idonee perfectă: este posibilă activităţii de inducere în eroare sau
tre posibile, dar
şi incriminată; obţinerea de către făptuitor a folo-•
în neincriminate.
c. cauze de nepedepsire: desis- sului materia! injust;
nu
tarea şi împiedicarea producerii b. faptă epuizată: poate fi comisă în
rezultatului. fonnă continuată, epuizându-se după
ita efectuarea ultimului act de executare
..), (unitate iegală).
în

ml

1. în doctrină ( C. Buiai, A. Filipaş, C Mitrache, op. cit., p. 391; V Cioclei, Curs tematic l, p. 353)
""e. s-a apreciat că este posibil ca obiectul material să lipsească, deoarece valoarea ocrotită este patrimoniul,
ne în general, respectiv orice valoare patrimonială, chiar dacă aceasta nu se materializează într-uo bun (de
di. exemplu, în cazul în care prin inducere în eroare o persoană prestează o anumită activitate., fizică sau
1ţă intelectuală, care ar trebui să fie remunerată sau recompensată în alt mod);
:ul 2. în literatura juridică (Bogdan/Şerban, Penal special 2, p. 136) s-a precizat că. inducerea în eroare
trebuie să se refere la fapte, adică împrejurări, st2.ri sau situaţii, la realităţi obiective din trecut şi prezent;
ba
aprecierile asupra existenţei unei fapte în sensul infracţiunii de în~elăciune sunt ca nişte mărturii de
.ce
veridicitate ce pot fi verificate la momentu1 la care se fac. Date fiind aceste Hmite ale noţiunii de faptă
1ie
în sensul normei de incriminare, nu vor intra în această categorie judecăţile de valoare. Nu îndeplineşte
ik această condiţie inducerea în eroare privitoare la eventuaie elemente din viitor, asupra cărora nici agentul,
dar nici persoana potenţial înşelată nu a.u vreun control. Criteriul esenţial prin intermediul căruia se poate
ne şti dacă un element din viitor poate fi nucleul unei induceri în eroare este caracteristica acestuia de a putea
re, fi verificat, dintr-o perspectivă obiectivă, la momentul în care agentul face afirnrnţia respectiv;
tei
3. fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentrn
el
valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere,
iC-
provizia, în tot sau în parte (la momentul emiterii cecul avea acoperire financiară), ori de a interzice
IJrl
trasului de a plăti înainte de expirarea tem1enului de prezentare (la momentul emiterii cecul avea acoperire
n.,
financiară), în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o
).

257
 Înşelăciunea

pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) sau (2)
i C.pen. in concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului;
i 4. utilizarea de calităţi mincinoase pentru a realiza inducerea sau menţinerea în eroare poate constitui
t infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale ori poate fi realizată prin utilizarea unor înscrisuri false sau
} pe calea unui fals în declaraţii;
5. spre deosebire de infracţiunea de ji,1rt, unde infractorul ia un bun din posesia sau detenţia altuia,
fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, operând astfel atât o deposedare, cât
şi o împosedare, în cazul infracţiunii de înşelăciune persoana vătămată pierde proprietatea, posesia sau
detenţia bunului prin transmiterea acestuia către infractor în lLrma manoperelor dolosive efectuate de
acesta; astfel, persoana vătămată este mai întâi indusă în eroare, iar apoi efectuează actul de dispoziţie
cu caracter patrimonial care îi produce un prejudiciu;
6. nerestituirea unui bun predat ca urmare a inducerii în eroare va constitui infracţiunea de înşelăcim1e,
iar nu cea de abuz de încredere, întrucât în cazul celei din urmă, predarea detenţiei bunului presupune
încrederea acordată licit, f'ară inducerea victimei în eroare, iar nu cea obţinută în mod fraudulos;
infracţiunea de înşelăciune este deja consumată la momentul refuzului de restituire;

7. neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către una dintre părţi ce are ca urmare producerea unui
prejudiciu cocontractantului nu implică săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în lipsa unei activităţi de
inducere în eroare prin prezentarea denaturată a realităţii la momentul încheierii contractului;
8. acoperirea parţială sau integrală a prejudiciului material produs nu înlătură caracterul penal al faptei,
infracţiunea de rezultat de înşelăciune fiind deja consumată; aceasta nu constituie o cauză care înlătură răspun­
derea penală şi nici nu conduce la o schimbare de încadrare juridică din varianta agravată (când fapta a produs
consecinţe deosebit de grave) în f01n1a de bază sau varianta agravată prevăzută de art. 244 alin. (2) C.pen.;

9. în absenţa llllei incriminări explicite, este controversată posibilitatea reţinerii înşelăciunii

procesuale, jurisprudenţa considerând mai degrabă că nu constituie o faptă tipică inducerea în eroare
a judecătorului de către o parte în scopul de a pronunţa o hotărâre în favoarea sa, chiar şi atunci când
pentru comiterea acesteia au fost foiosite mijloace frauduloase (de pildă, acte false).

G.,Condiţţi de procedibilitate şipedepsibilitate

► acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, însă poate interveni împăcarea drept cauză care
înlătură răspunderea penală.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Poate fi reţinută comiterea jnfracţiunii de înşelăciune în concurs ideal cu vreo altă infracţiune
contra patrimoniului?
2. Analizaţi deosebirile existente intre înşelăciune şi abuz de încredere.
3. În baza căror elemente din cadrui conţinutului constitutiv poate fi făcută distincţia intre furt şi
înşelăciune? 1
4. Înşelăciunea poate avea ca urmare imediată obţinerea în mod fraudulos a prestării unor servicii J
de către o altă persoană?
.-~---~2=5.c:_8_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 5. Poate fi comisă inşelăciuneaprin abuz de putere din partea făptuitorului care are o obligaţie
fiduciară în raport cu persoana prejudiciată?
6. Se va putea reţine comiterea infracţiunii de înşelăciune dacă şoferul unui autovehicul plasează pe
bordul maşinii un bon de parcare falsificat din care rezultă că a achitat parcarea pentru întreaga
zi, împrejurare nereală?
7. Folosirea abuzivă a unei calităţi reale poate conduce la reţinerea variantei agravate a infracţiunii
de înşelăciune?

JURISPRUDENŢĂ

L Decizia nr. 4/RIL/2016. Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete reprezintă
o modalitate concretă de inducere în eroare a autorităţii publice care acordă finanţarea, având drept consecinţă aprobarea
finanţărilor din fonduri publice ale unei persoane care nu este îndreptăţită să le obţină întrucât, în fapt, nu îndeplineşte
cerinţele de eligibilitate prevăzute de lege. Însă infracţiunile prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen. şi, respectiv,
art. 306 C.pen. diferă. una de cealaltă, prin faptul că, in cazul celei de-a doua, paguba este prezumată, fiind nereievant
dacă fondurile obţinute în mod fraudulos au fost ori nu folosite conform destinaţiei. Astfel, chiar dacă proiectul
pentru care a frJst obţinută finanţarea a fost in totalitate respectat, neregularităţile privind maniera de obţinere aduc şi
prezumţia absolută a unei pagube cauzate finanţatorului prin conduita inculpatuiui Norma prevăzmâ de art. 306 C.pen
sancţionează o formă specifică de inducere în eroare cornisă prin folosirea ori prezentarea de documente sau date
false. inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanfiilor necesare acordării finanţărilor obţinute
sau garantaJe din fonduri publice. Prin prezentarea unor infonnaţii neadevărate, cuprinse in documente ori date false,
inexacte sau incompiete, de ca::·e depinde acordarea finanţării publice sau garantate prin fonduri publice şi nu cofinanţate
din bugetul naţional, cum este cazul deturnării de fonduri ce provin din resurse europene - autorul infracţiunii se prezintă
..:a fiind eligibil pentru primirea acelor fonduri. Conchizând, Înalta Curte apreciază că textul art. 306 C.pen. instituie
o incriminare specială, just{ficată prin particularităţile constatării pagubei, care este prezumată absolut din însuşi
faptul obfineriifraudu/oase a fondurilor. Fapta de înşelăciune şiisau de obţinere ilegală de fonduri nu poate fi reţinută
in concurs ideal cu infracţiunea prevăzută de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, fiind imposibilă identificarea a două valori
sociale distincte care să justifice pluralitatea de infracţiuni: astfel, s-a reţinut caracterul de nonnă de incriminare specială
a infracţiunii prevăzute de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, faţă de cea de înşelăciune.
2. Înşelăciune - conţinut constitutiv. De esenţa infracţiunii de înşelăciune este aceea că făptuitorul amăgeşte,
nesocoteşte încrederea acerdată în (;adrut unor relaţii cu conţinut patrimonial, or, fapta care stă la baza acuzafiilo„ aduse
inculpaţilor constti în aceea că au folosit, prin depunerea în dosarele execuţionaie, contracte de asistenţă judiciară
şi chitanţe ce nu atestă operaţiuni reale, partea civilă fiind executată silit inclusiv pentru sume ce rcprezintâ onorarii.
avocafiale pretins fictive. Prezentarea mincinoasă a unor aspecte de fapt ori de drept în faţa unei autorităţi judiciare iese
din sfera acestor relaţii protejate prin incriminarea înşelăciunii (art. 244, Titlul II), însă este proteguită în cadrul altor
infracţiuni, cum sunt cele de fals (Titlul VI), contra înfăptuirii justiţiei (Titlul IV) ş.a. Astfel, inducerea în eroare a
unei autorităţi aduce în discuţie alt tip de reiaţii sociale nesocotite şi alte incriminări incidente, acelea care protejează
autoritatea, cum ar fi falsul în declaraţîi, mărturia mincinoasă, falsul privind identitatea, prezentarea la autoritatea
vamală de înscrisuri falsificate etc. Folosirea i'nscrisuriior falsificate într-un dosar execuţional ce face obiectul unei
executări silite ar putea constitui o faptă prevăzută de legea penală subsumată infracţiunii de fals şi/sau uz de fals, iar
nu infracţiunii de înşelăciune. Concluzia rezultă din aceea că obiectui juridic al infracţiunii de înşelăciune îl constituie
protejarea relaţiilor sociale de ordin patrimonial bazate pe încredere. în timp ce obiectul juridic al infracţiunii de fais
e este diferit şi se reforă la proteguirea relaţiilor sociale în legătura cu valoarea încrederii publice acordate anumitor
categorii de înscrisuri. Mai mult, în cazul infracţiunii de înşelăciW1e, bunul ce constituie folosul material injust iese
din posesia sau detenţia subiectului pasiv şi intră în sfera de dispoziţie a făptuitorului ca rezultat al inducerii în eroare
a acestuia, care astfel este detenninat să ia o dispoziţie patrimonială păgubitoare. Or, în cauză, paguba nu apare ca un
efect direct al amăgirii, ea nu provine dintr-un act de voinţă al executoruluijudecătoresc sau al părţii civile debitor în
procedura executării silite ci din maniera abuzivă in care inculpaţii şi-au exercitat drepturile in cadrul acestei faze a
11 procesului civil. ( ... ) Inducerea în eroare, ca element constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, lipseşte
în contextul în care executorul nu a procedat la includerea cheltuielilor de executare constând în onorariul avocaţial

259
 înşelăciunea

' . şi la punerea în executare inclusiv a acestei sume de bani ca rezultat al amăgirii sale asupra realităţii acestei cheltuieli
ci în urma respectării dispoziţiilor legale incidente de la care nu avea posibilitatea să deroge. ( ... ) Aşada,; dincolo d~
faptul că inducerea în eroare a debitorului în procedura executării silite prin folosirea unor înscrisuri doveditoare, chiar
având caracter nereal, nu poate constitui element material al infracJiunii de înşelăciune, în considerarea reia/ii/or sociale
ocrotite prin incriminarea acesteia, faptele nici nu au avut aptitudinea de a amăgi partea civilă asupra caracierului cert
al creanţei. ( ... ) fapta, astfel cum este descrisă în actul de sesizare, ce constituie obiectul judecăţii aşa cum este definit de
art. 371 C.proc.pen., nu este prevăzută de legea penală. Conduita inculpatului A. s-ar putea subsuma infracţiunii de fals în
înscrisuri sub semnătură privată, însă analiza elementelor de fapt şi de drept privind angajarea răspunderii penale pentni
aceasta excedează obiectului judecăţii, în contextul în care acuzaţia a fost formulată explicit doar sub aspecnil inducerii în
eroare prin folosirea de mijloace frauduloase, fără o acuzaţie distinctă sub aspectul falsificării înscrisurilor sub semnătiră
privată, folosite în vederea producerii unei consecinţe juridice. Or, infracţiunea de fals fiind o infracţiune autonomă pen:rc
care procurorul nu a exercitat acţiunea penală în cauza de faţă, orice altă analiză privind caracterul real sau fictiv al celor
consemnate în înscrisurile depuse în procedura executării silite excedează obiectului judecăţii şi ar presupune în mod
necesar o modificare completă, de substanţă, a situaţiei de fapt, ceea ce ar încălca dreptul ia apărare, componentă a drejJtului
la un proces echitabil. Principiul separaţiei funcţiilor judiciare interzice instanţei a determina eventuala faptă penală comisă
de o manieră care să modifice obiectul judecăţii printr-o schimbare de încadrare juridică în cauză din infracţiunea de
înşelăciune în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (I.C.C J., secţia penală, decizia nr. 156/2018).

3. Înscrisuri false folosite în proces de avocat. 3.1. Fapta avocatului de a depune la instanţa de judecată, în cadrul
unui proces, chitanţe falsificate care atestă, în mod nereal, încasarea unor sume de bani cu titlu de onorariu, în scopul
obligării pă11ii adverse de către instanţă la plata cheltuielilor de judecată, rezultat care nu s-a produs din cauza pierderii
procesului, nu întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 32 C.pen.
raportat la art. 244 alin. (I) şi (2) C.pen., ci numai elementele constitutive aie infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătud
privată, întrucât infracţiunea de înşelăciune constituie o infracţiune contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii în
cadrul unor relaţii cu conţinut patrimonial, iar inducerea în eroare a unei autorităţi nu se include în sfera relaţiilur
protejate prin incriminarea înşelăciunii (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 449 din 8 decembrie 2015). 3.2. Folosirea
unui înscris falsificat în faţa unei instanţe de judecată, în scopul obţinerii unui folos patrimonial injust, nu realizează
elementele de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 244 C.pen., ci numai elementele de tipicitate ale
unei infracţiuni de fals în înscrisuri, întrucât înşelăciunea, ca infracţiune contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii,
presupune stabilirea unor raporturi cu caracter patrimonial, inexistente între făptuitor şi instanţa de judecată. Folosirta
unui înscris falsificat în faia unei comisii pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în procedura
de reconstituire a dreptului de proprietate, în scopul obţinerii u1~ui folos patrimonial injust, nu realizează elementele dţ
tipicitate ale infracţiunii de înşeiăciune prevăzută în art 244 C.pen., ci numai elementele de tipicitate ale unei infracţiun,
de fals în înscrisuri, întrucât între făptuitor şi comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
nu există raporturile cu caracter patrimonial pe care le presupune înşelăciunea, ca infracţitme contra patrimoniului prin
nesocotirea încrederii (1.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 268/RC din 25 iunie 2019).
4. Manopere dolosive. Pentru existenta infracţiunii de înşelăciune este necesaî, printre altele, ca manoperele dolosive
folosite de infractor să fi avut ca rezultat pricinuirea unei pagube. În cazul când inculpatul a folosit manopere dolosive
pentru a acoperi lipsa din gestiunea sa, produsă prin fapte anterioare, aceste manopere nu pot constiwi infracţiunea d0
înşelăciune, atâta vreme cât ele urmăreau acoperirea unui pr~judiciu deja existent, iar nu cauzarea unei noi pagube (Trib.
Suprem, secţia penală, decizia nr. 2384il973).
5. Coautorat - complicitate la înşelăciune. Autor al infracţiunii de înşelăciune poate fi numai persoana care, pre-
zentând nemijlocit ca adevărate fapte mincinoase sau ca mincinoase fapte adevărate, induce în eroare o altă persoană,
în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul 1m folos material injust. Orice alte acţiuni prin care se contribuie la
săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, dar prin care nu se realizează nemijlocit însăşi acţitmea de inducere în eroare prin
prezentarea denaturată a realităţii pot constitui acte de înlesnire sau de ajutor în vederea comiterii acestei infracţiuni, deci
acte de complicitate, şi nu de coautorat (Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. 2225il 970).
6. Înşelăciune - tndic de influenţă. lnfracţiunea de trafic de influenţă există atât atunci când făptuitorul are în
mod real o influenţă asupra unui funcţionar, cât şi atunci când făptuitorul lasă să se creadă că are influenţă asupra unui
funcţionar, deşi influenţa nu există în realitate. Prin urmare, fapta de a pretinde şi de a primi o sumă de bani, săvârşită
de către o persoană care lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-1 determina s~ facă ori să nu
facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, chiar dacă în realitate făptuitorul nu are o astfel de influenţă, întruneşte

260
eli, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, iar nu pe cele ale infracţiunii de înşelăciune. Prevalarea de o
de influenţă inexistentă în realitate, asupra unui funcţionar, deşi constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase
iar __ acţiune ce realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune prin voinţa legiuitorului constituie o infracţiune
ale distinctă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege, traficul de influenţă existând însă, spre deosebire de
'ert inşelăciune, indiferent dacă s-a cauzat sau nu o pagubă materială (LC.CJ., secţia penaiă, decizia nr. 3420/2007).
de 7. Fals în declaraţii tentativă la înşelăciune. Declararea unor fapte necorespunzătoare realităţii, făcută în vederea
: în producerii unei consecinţe juridice şi care a determinat întocmirea unui act oficial, nu constituie şi tentativă la infracţiunea
tru de înşelăciune, ci numai fals în declaraţii, dacă hotărârea de a utiiiza actul în scopul obţinerii unui folos injust nu a fost
in pusă în executare (Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. J 860il 970) .
.1ră
tru 8. Tentativa. 8.1. Astfel, elementul material al tentativei !a infracţiunea de înşelăciune constă în aceea că la data de l iunie
20 IO, prin folosirea unor înscrisuri fictive, respectiv contract de asistenţă juridică şi contract de cesiune creanţă, inculpata
lor
od a încercat să inducă în eroare organele fiscale spre a le determina să procedeze la compensarea obligaţiilor fiscale restante
lui acumulate la bugetul consolidat al statului de către Cabinetul individual de avocatură şi persoana fizică S.D., reprezentând
isă
impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) cu suma obţinută prin cesiunea
de în favoarea Cabinetului Individual de Avocatură S.D. a unei creanţe în sumă de 400.000 lei (pretins a fi deţinută de către
SC L.P. SRLAlba-Julia asupra bugetului consolidat al statului), rezultatui nefiind produs din motive independente voinţei
inculpatei. Inculpata a acţionat cu intenţie directă în realizarea scopului de a obţine compensarea obligaţiilor fiscale restante
ml acumuiate la bugetul consolidat ai statului de către Cabinetul individual de avocatură şi persoima fizică S.D., reprezentând
ml impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) cu suma obţinută prin cesiunea
:rii în favoarea Cabinetului Individual de Avocatură S.D. a unei creanţe în sumă de 400,000 lei (pretins a fi deţinută de către
:n. SC L.P. SRL Alba-Iulia asupra bugetului consolidat a! statului). Urmarea imediată constând în producerea unui prejudiciu
tră
la bugetul consolidat ai statului nu s-a mai produs, fapta rămânând în faza de tentativă imperfectă din motive independente
Îl!
de voinţa inculpatei (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. l 77 din 12 iunie 2014).
8.2. Prima inslanţă a conciuzionat că Yn cauză nu este îndeplinită condiţia obiectului juridic (generic sau special) al
ză infracţiunii de înşelăciune, întrucât acţiunea inculpatei nu putea aduce în mod obiectiv vreo atingere relaţiilor sociale privitoare
iie la patrîmoniuî celor doi agenţi câtă vreme aceştia nu au avut în niciun moment intenţia de a cumpăra respectivele ţigări şi
·ii, nici nu ar fi putut cumpăra astfel de ţigări fără a intra conflict cu legea. Această concluzie este însă una eronată, deoarece
ea în analiza pe care o reclamă dispoziţiiie legaie în materie, nu are reievanţă. intenţia pe care cei doi poliţişti ar fi avut-o sau nu
lr.l cu privire la cumpărarea pachetelor de ţigarete (ori posibilitatea reală de a cumpăra sau nu bunurile), ci intenţia inculpatei,
de re~-pectiv acţiunea efectivă a acesteia, care în această cauză s-a dovedit a fi una de amăgi!:e (inducere în eroare) cu privire
ia conţinutul coletului respectiv. Totodată, reţinem că, într-adevăr în cazui tentativei neidonee (nepericu!oasă), prevăzuili de
art. 32 alin. (2) Cpen., nu existA tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului
cum a fost concepută exe::.:utarea. Astfel, va exista o „tentativă" neidonee când, deşi executarea acţiunii infracţionale a fost
complet efectuata, umiarea sociaimente periculoasă, urmărită sau acceptată de fâptuitor, nu s-a produs din cauza modului
eronat (absurd) în care a fost concepută executarea, ori a folosirii unor mijloace absolut inapte a produce urmarea sau din cauza
ve imposibilităţii materiale de a se ~junge la rezultatul dorit. Situaţiile expuse anterior nu se regăsesc însă în speţa de faţă. În cauză,
ve acţiunea inculpatei a constat în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea de înşelăciune, executare care însă a
de fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul (din împrejurări independente de voinţa făptuitorului, respectiv împrejurarea că cei
b. doi cumpărători erau agenţi ai statului) şi se circumscrie tentativei idonee (periculoase), prevăzută de art 32 alin. (l) C.pen.
Prin urmare, nu putem constata, astfel cum a apreciat prima instanţă, că atitudinea subiectivă a incuîpatei constând în intenţia
'e- de a comite infracţiunea de înşelăciune a rămas fără relevanţă penală, întrucât prin maniera concretă în care ar fi fost transpusă
tă, în realitatea obiectivă nu 8I fi putut aduce atingere, la modu! teoretic şi practic, relaţiilor sociale privitoare la patrimoniul celor
la doi agenţi de poliţie (C.A. Galaţi, secţia penală, decizia. nr. 978 din 3 octombrie 2018).
în 9. Desistare. În cazul tentativei la infracţiunea de înşelăciune, săvârşită pnn solicitarea unor sume de bani pentru
ci asigurarea tratamentului medical al unui minor decedat la data soiicitării acestor sume, informarea persoanei vătămate cu
privire la decesul minorului nu echivalează cu o desistare, în condiţiile în caîe făptuitorul a solicitat în continuare sumele
în de bani, prin invocarea unui alt caz urgent (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3858 din 5 decembrie 2013).
ui 10. Înşelăciune în contracte. 10.1. Înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui contract de vânzare-cumpărare ce atestă
tă dreptui de proprietate al făptuitorului asupra unui imobil, care. a constituit garanţia unui contract de împrumut, deşi anterior
m momentului încheierii contractului de împrumut şi al constituirii garanţiei făptuitorul transmisese dreptul de proprietate a:-,upra
te imobilului printr-un nou contract de vânzare-cumpărare, determină incidenţa dispoziţiilor art. 244 alin. (2) C.pen. referitoare
26'1
 înşelăciunea

la vadanta agravată a infracţiunii de înşelăciune constând în săvârşirea faptei prin folosirea de mijloace frauduloase.( ... ) Este
adevărat că fapta inculpatei este circumstanţiată de existenţa unor raporturi contractuale, situaţie în care neexecutarea obligaţiei
de restituire a împrumutului ar putea avea natura unui litigiu civil, astfel cum susţine aceasta. Cu toate acestea, activitatea
infracţională a inculpatei nu s-a rezumat doar la neîndeplinirea unei obligaţii contractuale, astfel că ceea ce a conferit conduitei
sale atributele unui comportament interzis de norma de incriminare a fost inducerea în eroare a părţii civile, împrejurare jn care
aceasta dii, urmă a luat o dispoziţie patrimonială păgubitoare. În concret, înfăţişarea unor înscrisuri, care prezentau mincinos
realitatea de la acel moment, a avut drept consecinţă inducerea în eroare a părţii civile şi, ca urmare a stării de eroare în care S··a
aflat, aceasta a luat dispoziţii cu privire la patrimoniul său, acţiune de pe mma căreia a suferit o pagubă. Aşadar, prezentarea
actului de vânzare-cumpărare din care rezulta că este proprietara imobilului, ce urma să constituie garanţie pentru restituirea
sumei împrumutate, precum şi a cărţii sale de identitate, din care rezulta că are domiciliul la adresa unde se afla imobilul, a
reprezentat un act de inducere în eroare a părţii civile şi a fost detenninantă pentru încheierea contractului de 'împrumut. ( ... )
În realizarea intenţiei frauduloase, pentru a evita formalităţile necesare unei proceduri notariale, care ar fi inclus şi verificarea
istoricului imobilului, inculpata i-a spus părţii civile B. că, în calitate de avocat, are posibilitatea legală de a întocmi înscrisuri
cu forţă probantă, astfel încât a redactat contractul de împrumut pe care l-a atestat prin încheierea din 8 martie 201 O. Aşadar,
este dincolo de orice îndoială faptul că a existat o inducere în eroare a părţii civile detenninantă pentru luarea dispoziţiei de
ordin patrimonial, constând în împrumutarea inculpatei cu suma de 36.000 de lei, materializată prin încheierea contractului de
împrumut (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 64/A din 23 februarie 2015).
10.2. Neîndeplinirea unei obligaţii civile la termenul stabilit în contract nu constituie infracţiune dacă la momentul
încheierii contractului nu a fost urmărită de către persoana acuzată obţinerea unui folos injust ( de exempîu, nu au fost folosite
mijloace frauduloase, în lipsa cărora contractul nu ar fi fost încheiat, iar ambele părţi au cunoscuL modalitatea de plată şi
au fost de acord cu aceasta). Omisiunea executării unei obligaţii civile nu constituie automat infracţiune. Din domeniul
dreptului civil se trece în cel al dreptului penal doar atunci când, fie la încheierea convenţiei, fie pe parcursul executării
ei, acea parte care nu a respectat convenţia s-a folosit de mijloace amăgitoare/înşelătoare pentru a convinge cealaltă parte
că-şi va executa obligaţiile la tennen sau, după caz, în condiţiile convenite. Inculpatele au făcut tot ceea ce legea şi tradiţia
comercială permiteau pentru respectarea obligaţiilor asumate. Intrarea în incapacitate de plată a finnelor inculpatelor nu
este consecinţa unei acţiuni de inducere în eroare a persoanelor vătămate. Aceasta nu înseamnă însă că, în orice condiţii,
emiterea biletului la ordin fără a exista în cont acoperirea necesară atrage în exclusivitate răspunderea contractuală a făptui­
torului. Funcţia atribuită biletului la ordin este, în asemenea cazuri, aceea de a determina prin inducere în eroare la încheierea
convenţiei, menţiuniie privind contui, banca plătitoare, suma de plată fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu
privire la seriozitatea şi posibilităţile de plată ale taptuitorului. Pentru a întregi conţinutul infraqiunii, acţiunea de amăgire,
de inducere în eroare cu privire la posibilităţile, condiţiile şi fo:Tna de plată trebuie să fie săvârşită cu vinovf1ţie, în fonna
intenţiei. Sub acest din urn1ă aspect, al intenţiei de a înşela părţile civile, instanţa de fond şi cea de apel au ajuns în mod
corect, evaluând condiţiile de emitere a biletelor la ordin, rul~jul mărfurilor şi al sumelor încasate, relaţiile dintre persoanele
acuzate şi părţile civile, la concluzia de achitare (LC.C.J., secţia penală, decizia nr. 1279/2012).
11. Tipicitate subiectivă -înşelăciune. Intenţia, ca element subiectiv al infracţiunii de înşelăciune, presupune atitudinea
subiectivă în raport cu care se poate reproşa conduita persoanei acuzate. Răspunderea penală intervine deoarece persoana
acuzată şi-a folosit capacitatea de înţelegere şi prevedere a faptelor în scopul unui rezultat fraudulos. În cazul intenţiei.
atingerea rezultatului fraudulos este chiar sursa actului de conduită. Criteriile de evaluare a vinovăţiei decurg. aşadar,
din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natută să clarifice sensul ş1 scopul acţîtmilo, întreprinse de aceasta.
Motivaţia actului de conduită este reflectată de modul în care persoana a acţionat. Infracţiunea de înşelăciune este îndreptată
contra patrimoniului, astfel încât diminuarea patrimoniului victimei trebuie să fie anticipată de către persoana acuzată, iar
conduita persoanei acuzate adaptată acestui scop. Cercetarea judecătorească trebuie să clarifice dacă s-au întrebuinţat sau nu
mijloace frauduloase pentru a fi încheiat un contract şi dacă au fost folosite mijloace nereale, de natură a menţine încrederea
părţii vătămate în realitatea mţelegerii intervenite între părţi. Criteriile pentru evaluarea intenţiei în cazul infracţiunii de
înşelăciune în convenţii, respectiv cu ocazia emiterii unui cec/bilet la ordin, sunt, de exemplu: 1. conduita persoanei acuzate
în legătură cu alte contracte sau instrumente de plată, anterior datei faptelor din actul de sesizare. Sunt avute în vedere, de
exemplu: măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentrn efectuarea plăţii, coerenţa măsurilor cu scopul
unnărit, atitudinea faţă de respectarea nom1elor care guvernează domeniul în speţă, rulajul mărfurilor sau al încasărilor;
2. caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate faţă de faptele din cauza dedusă judecăţii. În afara
criteriilor menţionate anterior, se evaluează elementele detenninante pentru încheierea convenţiei respective, cunoaşterea
de către părţile contractante a modului în care se va desfăşura contractul, respectiv când şi cum se va face plata, existenţa
unor împrejurări imprevizibile, emiterea de cecuri după interdicţia bancară (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2040/2012).
262
 ' • ' " - " , . , , _ " _ • ,. . , ~ , , _ , , _ - • , " - - " _ , _ - ~ - - - • - • ~ - • " • >' -••w • - '" ~•-• '>~ " ~ " - - " - , ,_,
DISTRUGEREA
,r-••>••-~•-•" "w- ""'"'~'"~ w~,,~,S'>'>'r~,w~ " ' ' • ~ " ' " ' ~ " " " " " " ' " " - " " " ,v ,_ '" " , ••- ••
~•·••,:11,,,>•••••f~l<.........,~•-'ollltl•~1~t1,.s~,'t:-t~~.«:.ab-'~''-"'."-'<"llc.,.....".,.',_~.a,~~::-.,~~;"'.."'*.:;.,v«ii~~.Ji,.,...~o-,~,;:;~~a.il-41t:-..s,.·•1;11,,'<Ai~W..:;:-~••

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Distrngerea, degradarea ori aducerea in stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altei persoane sau
împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfeî de bun ori înlăturarea măsunlor iuate
[art. 253 alin. (1) C.pen.J.
Legiuitorul prevede cele cinci forme alternative în care se obiecfvează atacul material în scopul F,sigurăr-ii
previzibilităţii incriminării.
Astîel, este incriminat atacul ma1erial exercitat asupra unui bun corporal (de regulă, aparţinând altuia).
Este insă incriminată şi distrugerea bunului propriu fie în considerarea însemnătăţii culturale a acestuia, fie
ţinând cont de faptul că anumite mijloace pentru distrngerea bunului propriu pot constitui surse de risc cu
privire ia integritatea bunurilor altora (de exemplu, incendiul).
De-a lungul timpului s-a acceptat că obiectul distrugerii nu se poate rezuma doar la bunurile neînsufleţite,
sfera de protecţie trebuind să fie acordă şi animalelor, deoarece în temeiul distincţiei civiliste între persoane
şi bunuri, animalele trebuie incluse în această dit~ urmă categorie.

CUVINTE CHEIE

Degradarea reprezintă deteriorarea unui bun ce are drept unnare alterarea substanţei sau a esteticii
acestuia ( dacă aspectul estetic este de esenla bunului) în aşa măsură încât bunul nu mai poate fi utilizat
sau valorificat ca în trecut, fără a fi reparat. Degradarea reprezintă unul dintre conţinuturile alternative ale
laturii obiective a infracţiunii de distrugere, distrugere calificată sau distrugere din culpă. Degradarea poate fi
absorbită în conţinutul altei infracţiuni (de pildă, furtul calificat săvârşit prin efracţie).
263
 Distrugerea

Efracfia (lat. effringere, înlăturarea prin distrugere) este acţiunea constând în forţarea, degradarea sau
distrugerea unui dispozitiv de închidere sau a unui spaţiu închis.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII EXPLICAŢII

A. Obiect

I. Juridic 2. Material

* *
a. bunul mobil corporal, animat sau neanimat, care are
o minimă valoare economică;
b. bunurile imobile;
c. însclisurile care au o valoare economică ori cele care
prezintă o semnificaţie deosebită pentru persoana vătă­
relaţiile sociale referitoare la protecţia mată, cu excepţia înscrisurilor care constituie mijloace
dreptului de proprietate, sau, după caz, a de probă într-o procedură judiciară, când se va reţine
dreptului la integritatea bunului în substanţa comiterea infracţiunii de sustragere sau distrugere de
sa ori la utilizarea bunului la capacitatea sa, probe ori de înscrisuri (art. 275 C.pen.), sau un înscris
de care beneficiază atât proprietarul bunului, aflat în păstrarea sau deţinerea unui ft.mcţionar public,
cât şi cel care are dreptul de a se bucura şi când se va reţine comiterea infracţiunii de sustragere
de a folosi bunul împotriva oricărui act de sau distrugere de înscrisuri (art. 259 C.pen.), ori un
distrugere, degradare sau aducere în stare înscris ce conţine informaţii secrete de stat, când se va
de neîntrebuinţare (a se vedea G. Fiandaca, reţine comiterea infracţiunii de negiijenţă în păstrarea

E. Musca, op. cit., vo!. II, p. 140).
infom1aţiilor (art. 305 C.pen.).
► la forma de bază: bunul trebuie să aparţină altei
persoane;
► la varianta agravată: ni; are întotdeauna ca obiect
material un bun care aparţine altei persoane,
proprietarul bunului putând fi subiect activ al
infracţiunii comise în varianta agravată.

~ BLACKBOX

Nu pot constitui obiect material al infracJiunii de distrugere:

a. înscrisurile referitoare la evidenţele debitorului insolvent, când distrugerea acestora în frauda
creditorilor va constitui infracţiunea de bancrută frauduloasă lart. 241 alin.()) lit. a) C.pen.];
b. înscrisurile care constituie mijloace de probă într-o procedură judiciară, când se va reţine
comiterea infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri (art. 275 C.pen.);
c, înscrisurile aflate în păstrarea sau deţinerea unui funcţionar public, când se va reţine comiterea
infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri (art. 259 C.pen.);

264
 înscrisul ce conţine informaţii secrete de stat, când se. va reţine comiterea infracţiunii de neglijenţă
în păstrarea infonnaţiilor (art. 305 C.pen.);
e. înscrisurile care servesc la dovedirea wrni drept de natura nepatrimonială;
f. arborii, puieţii sau lăstarii din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara
acestuia, indiferent de fonna de proprietate, când fapta constituie infracţiunea prevăzută de
art. 107 C.silvic (Legea nr. 46/2008, republicată);
g. bunurile abandonate sau cele care nu aparţin nimănui;

h. bunurile aflate într-o stare extrem de avansată de degradare ori cele care sunt lipsite de vreo
semnificaţie şi fără nicio utilitate.

B. Subiec.t

I. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
b. proprietarul bunului nu poate fi subiect activ al variantei de bază şi al primei variante agravate
a infracţiunii, însă poate fi subiect activ în cazul săvârşirii faptei in vreuna dintre celelalte
variante agravate [art. 253 alin. (3) sau (4) C.pen.];
c. participaţia penală este posibilă în toate formele: coautorat, instigare, complicitate.

2. Pasiv
a. persoana (fizică/juridică) căreia ii aparţine bunul distrus, degradat ori adus în stare de neîntre-
buinţare de făptuitor;
b. poate fi şicel care are dreptul de a se bucura şi de a folosi bunul, atunci când distrugerea
agravată este comisă de proprietar;
c. consimţământul subiectului pasiv are natura uEei cauze justificative prevăzute de art. 22 C.pen.
în cazul comiterii faptei în forma de bază sau în conditiiie primei variante agravaie Iart. 253
alin. (l) şi (2) C.pen.].

.{;.Latura obiectivă
1. Element material: este o infracţiune cu conţinut alternativ, care poate fi comisă atât prin acţiune, cât
şi prin omisiune;
a. distrugerea= încetarea existenţei fizice a bunului:
b. degradarea = deteriorarea unui bun ce are drept urmare alterarea substanţei sau a esteticii
acestuia; pentru ca bunul să poată fi utilizat sau valorificat, este necesară efectuarea de reparaţii;
indiferent de modalitatea concretă de comitere, degradarea nu afectează structural bunul de
natură a-i aneantiza funcţia 1donee;
c. aducerea în stare de neîntrebuinţare presupune o alterare a bunului, astfel încât acesta nu
mai poate fi folosit potrivit destinaţiei sale, chiar fără a fi distrus sau degradat; astfel, bunul este
inutilizabil, total sau parţial, temporar sau definitiv, potrivit funcţiilor sale originare, naturale;
nu prezintă importanţă dacă bunul poate deveni din nou utilizabil în condiţiile efectuării unor
cheltuieli şi nici intervalul de timp în care bunul ar putea fi din nou folosit;
265
 Distrugerea

d. împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun;

► în doctrină (V. Dongoroz ş.a., în Explicaţii III, p. 550) s-a reţinut că măsurile a căror
luare este împiedicată de autor trebuie să fie serioase şi eficiente, iar nu simple încercări
zadarnice şi că va exista concurs de infracţiuni atunci când făptuitorul, pentru a împjedica
luarea de măsuri, a distrus sau a pus în stare de a nu mai fi folosite mijloacele cu care
puteau fi realizate măsurile de apărare;
e. înlăturarea măsurilor luate în scopul conservării ori salvării unui bun.
2. Urmarea imediată
► distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun sau crearea unei stări
de pericol prin împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun sau prin
înlăturarea măsurilor de conservare ori salvare a bunului;
► repararea pagubei nu înlătură tipicitatea faptei.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar să fie dovedită.

D. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă scopul sau mobilul cu care a fost comisă fapta;
► nu constituie o cerinţă de tipicitate urmărirea sau obţinerea unui folos patrimonial sau nepatri-
monial din comiterea faptei.

•. E. Variante: agra':ate

1. distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi
serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă
[art. 253 alin. (2) C.pen.];
► nu se va reţine această variantă agravată, ci eventual forma de bază a infracţiuni( dacă
înscrisul sub semnătură privată distrus nu avea vocatie probatorie sau dacă comiterea
faptei nu a produs nicio pagubă; -
'
2. distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, împiedicarea luării măsurilor
de conservare ori de salvare sau înlăturarea măsurilor luate cu privire Ia un bun care face parte
din patrimoniul cultural [art. 253 alin, (3) C.per..];
► poate fi săvârşită în calitate de subiect activ nemijlocit chiar şi de proprietarul bunului;
► elementul material este similar cu cel al formei de bază a infracţiunii;
3. distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin
incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol
alte persoane sau bunuri [art. 253 alin. (4) C.pen.];
► modalităţile alternative ale elementului material trebuie să se comită prin incendiere, explozie ori
prin orice alt asemenea mijloc, care să fie de natură să pună in pericol alte persoane sau bunuri;
► nu constin1ie o cerinţă de tipicitate ca starea de pericol să se fi produs efectiv, actele îndeplinite
trebuind să fie de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri; se va avea în vedere
pericolul potenţial;
► poate fi săvârşită şi de proprietarul bunului.
266
 ·F.Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t t
tentativa este posibilă
în toate formele, însă
posibile, dar este incriminată numai
neincriminate. la variantele agravate
prevăzute de art 253
•• 13)·
ann. ~ şi. (A)('
-t. "'pen.
t
a. faptă consumată: în momentul realizării acţiunii/
inacţiunii infracţionale în vreuna dintre modalită­
ţile prevăzute de iege (infracţiune instantanee);
b. faptă epuizată: poate fi comisă în fo1mă conti-
nuată, epuizându-se după efectuarea uitimului
act de executare (unitate legală).

(fi ., )
NlJ FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ{ ... )

l. pluralitatea de patrimonii afectate atrage întotdeauna reţinerea

unei pluralităţi
de
fractiuni, deoarece atunci când vreuna dintre modalitătile alternative ale elementului material se
aliz~ază printr-o singură acţiune prin care este adusă atingere patrimoniului mai multor persoane,
se va reţine comiterea unei singure infracţiuni de distrugere;
._.. ( ... ) 2. distrugerea se comite numai printr-o acţiune, deoarece nu este exclusă reţinerea fonnei
infracţiunii omisive improprii atunci când sunt îndeplinite cerinţele art. 17 C.pen., respectiv autorul
are poziţia de garant având obligaţia de a împiedica distrugerea bunului;
( ... ) 3. are ca obiect material numai bunurile aparţinând altei persoane, deoarece în cazul
variantelor agravate aceasta poate viza şi un bun al făptuitorului; bunurile terţilor constituie obiect
exclusiv al distrugerii numai dacă fapta este comisă în forma de bază;
(... ) 4. distrugerea este absorbită numai în conţinutul art 229 C.pen. în scopul însuşirii bunului,
deoarece furtul de fo!os~nţă (art. 230) poate fi comis prin efracţie, caz în care absoarbe distrugerea.

dl"~~ BLACKBOX

J. în doctrină (V Dungoroz ş.a., în Explicaţii III, p. 548) s-a considerat că situaţia premisă a infrac-
ţiunii constă în existenţa bunuiui şi a stării de fapt în care se găsea acel bun înainte de săvârşirea acţiunii;
bunul trebuie să fie susceptibil de a suferi o vătămare fie în substanţa sa, fie în privinţa calităţilor sale
de întrebuinţare;
2. în cazul în care, după consumarea furtului (simpiu sau calificat), hoţul distruge bunul sustras, se
va reţine numai infracţiunea de furt, cu excepţia situaţiei în care distrugerea este comisă în vreuna dintre
variantele agravate prevăzute de art. 253 alin. (3) şi ( 4) C.pen., când va fi reţinută în concurs cu furtul;
3. distrugerea este absorbită în infracţiunea de violare a secretului corespondenţei sau în furtul
calificat săvârşit prin efracţie (fie că furtul este comis în scopul însuşirii bunului ori în scop de folosinţă);
4. dacă făptuitorul distruge un bun a1 său considerând eronat că este un bun al altuia, nu se va reţine
existenţa infracţiunii de distrugere, ca urmare a reţinerii ero1ii de fapt asupra tipicităţii, cu excepţia
ipotezelor prevăzute de art. 253 alin. (3) şi (4) C.pen.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - · -267
----
 Distrugerea

,,, ' ,, ' ' ' " .

u>condîtii de procedibilitate şi pedepsibiUtate
► acţiunea penală pentruforma tip a infracţiunii şi pentru prima variantă agravată [art. 253 alin. (2)
C.pen.] se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; în aceste Îpoteze,
răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabiie.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

Se poate reţine comiterea infracţiunii de distrugere în sarcina celui care bruiază frecvenţa folosită de un
aeroplan în cadrul clubului de automodelism, faptă care are drept consecinţă prăbuşirea aeroplanului?

JURISPRUDENTĂ
'
1. Distrugere. Tipicitate. În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de distrugere, este de observat că aceasta
se realizează prin mai multe modalităţi alternative. Astfel, obiectul material al acestei infracţiuni este un bun ce aparţine
altei persoane şi care poate fi distrus, degradat sau adus în stare de neîntrebuinţare. În speţa de faţă este vorba de frnctui
natural al unui bun imobil ce aparţine păt1ilor civiie şi care a fost degradat, neputând fi folosit o perioadă de timp şi
producând, astfel, un prejudiciu material persoanei vătămate. Potrivit doctrinei în materie, degradarea este o formă mai
uşoară decât nimicirea, în sensul că brnml devine parţial de nefolosit, dar reparabil. Apoi, nu este o condiţie de tipicitate
faptul ca urmarea cauzată de distrugere să necesite un interval mare de timp pentru a readuce bunul în situatia anterioară.
Pierderea există din punct de vedere subiectiv, deoarece proprietarul bunului nu îl mai poate folosi aşa cum îşi doreşte,
nefiind relevant în cauză faptul că bunul supus degradării este capabil de a reveni la forma iniţială în timp fără intervenţie
umană sau dacă bunul poate fi folosit chiar în fonnă degradată sau poate fi reparat. Jurisprudenţa identificată în materie
statuează că prin păşunare abuzivă o mare parte din plante şi mugurii bazali ai acestora sunt smulşi sau distruşi (C.A.
Cluj, secţia penală şi de minori, decizia nr. 905iA din l 8 iunie 2015).
2. Distrugere absorbită în tâlhărie. Degradarea îmbrăcămintei persoanei vătămate, ca urmare a violenţelor exercitate
contra ei de inculpat în încercarea de a-şi asigura scăparea, constituie infracţiunea complexă, unică, de tâlht,rie, în care fapta
de distrngere este absorbită, intrând în conţinutul infracţiunii de tâlhărie (C.S.J ., sectia penată, decizia nr. 3411/2000).
3. Distrugere prin incendiere. Împiedicarea stingerii unui incendiu cauzat de o persoană în proprta gospodărie, din
neglijenţă, constituie mfracţiunea de distrugere dacă incendiul s-a extins asupra bunurilor altor persoane, distrugându-le
În speţă, fiind de faiă în momentul declanşării incendiului, inculpatul nu a luat nicio măsură pentru limitarea efectelor
acestuia şi, datorită relaţiilor de duşmănie ce existau între el şi vecinul respectiv, i-a împiedicat pe locuitorii ce au
încercat să intervină pentru stingerea incendiului (C.S.J., secţia penală, decizia nr. l222i! 998).
4. Distrugere lipsa tipicităţii subiective. Curtea constată că eroarea de fapt asupra stării prevăzute de norma de
incriminare ori a modalităţii de aplicare a efectelor accesiumi imobiliare artificiale (element de deosebită tehnicitate juridică
faţă de distincţiile doctrinare între dreptul potestativ de accesiune şi dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune asupra
lucrării) a existat în momentul în care inculpatul B.R. a smuls pomii fructiferi cumpăraţi şi plantaţi de persoana vătămată
R.C.G. Astfel, la momentul comiterii faptei, exista o eroare cu privire ia calitatea de proprietar a persoanei vătămate R.C.G.
asupra pomilor fructiferi plantaţi pe suprafaţa de teren cu privire la care inculpatul avea reprezentarea că aparţine familiei
sale. Constatând îndeplinite condiţiile erorii asupra tipicităţii, Curtea apreciază că aceasta afectează elementul intelectiv
al infracţiunii, făcând să nu poată fi reţinută intenţia. Reţinerea erorii vincibile asupra tipicităţii are ca efect excluderea
posibilităţii comiterii faptei cu intenţie şi conduce la concluzia că inculpatul B.R. a acţionat din culpă fără prevedere. În
aceste circumstanţe, răspunderea penală a inculpatului B.R ar fi putut fi angajată doar dacă fapta ar fi fost incriminată şi
atunci când este comisă din culpă, or, infraeţiunea prevăzută de art. 253 alin. (I) C.pen. nu este incriminată decât atunci când
a fost comisă cu intenţie directă sau indirectă (C .A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 608i2017, nepublicată).

268
 ..,
DISTRUGEREA CALIFIC A

1. DEFINIŢIA LEGALĂ
,--------------
Distrugerea realizată în condiţiile art. 253 C.pen., care a avut drept consecinţă un dezastru [art. 254
alin. (l) C.pen.].

II. STRUCTURA INFRACŢ'IUNII -· EXPLICAŢII

A.Obiect

L Juridic •
2. Materia!
t i
relaţiile sociale referitoare la protecţia dreptului de proprietate, a. bunuri imobile;
sau, după caz, a dreptului la integritatea bunului în substanţa sa b. lucrări, echipamente, instalaţii
ori la utilizarea bunului la capacitatea sa, de care beneficiază atât sau componente ale acestora;
proprietarul bunului, cât şi cel care are dreptui de a se bucura şi de ► bmml poate să aparţină făp­
a folosi bunul împotriva oricărui act de distrugere sau de degradare tuitorului.
(a se vedea G. Fiandaca, E. Musca, op. cit., vol. II, p. 140). c. faţă de semnificaţia noţiunii de
► faţă de semnificaţia noţiunii de dezastru, in mod subsidiar dezastru, obiect material vor fi
vor fi protejate şi valorile referitoare la viaţa, integritatea şi corpurile persoanelor ucise/
corporală sau sănătatea persoanei lezate.
269
 Distrugerea calificată

i
1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)
a. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală (inclusiv proprietarul bunului);•
b. participaţia penală este posibilă în toate fonnele.

2. Pasiv
► persoana fizică sau juridică sau orice entitate căreia îi aparţine bunul distrus sau degradat de făptuitor.

C. Latura obiectivă.

1. Elementul material: similar ca la forma de bază a infracţiunii;

a. distrugerea= încetarea existenţei fizice a bunului;
b. degradarea = deteriorarea unui bun ce are drept urmare alterarea substanţei sau a esteticii
acestuia; pentru ca bunul să poată fi utilizat sau valorificat, este necesară efocluarea de reparaţii.

2. Urmarea imediată
► producerea unui dezastru;
► dezastrul distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor îucrări, echipamente,
instalaţii sau componente ale acestora, care a avut ca urmare moartea sau vătămarea co;porală
a două sau mai multor persoane [art. 254 alin. (2) C.pen.];
► pluralitatea de victime vătămate sau ucise constituie o condiţie de esenţa dezastrului;
► producerea de consecinţe deosebit de grave nu face parte dintre cerinţele necesare pentru produ-
cerea dezastrului.

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie dovedită legătura dintre elementul material şi unnarea imediată.

. / . . ,

D. Latura subiectivă

► praeterintenţie;
► dacă autorul a comis fapta cu intenţie (directă sau indirectă), se va reţine concursul lntre
distrugere (art 253 C.pen.) şi omoruî calificat/vătămarea corporală.

:E; Forme

1. Acte •
2. Tentativă 3. Consumare
pregătitoare

t +
a. faptă consumată: în momentul producerii dezastrului;
posibile, dar posibilă şi
b. faptă epuizată: în măsura în care se poate reţine
neincriminate. incriminară.
caracteruî progresiv al infracţiunii.
270
'111'!'!/
"Y'
.
•,
.

~ BLACKBOX

1. în doctrină (Dongoroz ş.a., Explicaţii III, p. 555) s-a arătat că fmma calificată a distrugerii este dată
de consecinţelefaptei comise şi că aceste consecinţe nu se confundă cu urmarea imediată a acesteia;
consecinţele sunt şi ele urmări, dar consecutive urmării imediate, un fel de urmări ale urmării imediate;
2. distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau persoane va
constitui infracţiunea de distrugere (art. 253), iar nu cea de distrugere calificată;
3. dacă fapta de distrugere are ca obiect alte bunuri decât cele enumerate limitativ de art. 254 alin. (2)
C.pen. sau are drept urmare moartea sau vătămarea corporală a unei singure persoane, se va reţine
comiterea infracţiunii de distrugere (art. 253 C.pen.) în concurs cu omorul (simplu sau calificat), lovirile
sau vă.tămările cauzatoare de moarte ori vătămarea corporală, după caz;
4. tentativa la infracţiunea de distrugere urmată de moartea sau vătămarea corporală praeterintenţionată
a douăsau mai multor persoane se va sancţiona cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
consumată prevăzută de art. 254 alin. (1) C.pen.

5. Fiind o infracţiune care se comite cu praeterintenţie, nu poate fi comisă în formă continuată .

.F. Condiţii de.procedibilitatc şi pedepsibilitate

► acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu.

271
 DISTRUGEREA DIN CULPĂ

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta
aparţine făptuitornlui,în cazul în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea
mijloc şi dacâ este de naturâ. sâ. pună i'n pericol alte persoane sau bunuri ( art. 255 C.pen.).

li. STRUCTURA INFRACŢIUNII EXPLICAŢII

. A. Obiect

1. Juridic 2. Material

relaţiile •
sociale referitoare la protecţia dreptului de
proprietate, sau, după caz, a dreptului la integritatea
bunului în substanţa sa ori la utilizarea bunului la
a. bunul mobil corporal, animat sau neanimat,
capacitatea sa, de care beneficiază atât proprietarul
care are o minimă valoare economică;
bunului, cât şi cel care are dreptul de a se bucura şi
b. bunurile imobile.
de a folosi bunul împotriva oricărui act de distrugere,
degradare sau aducere în stare de neîntrebuinţare ( a se
vedea G. Fiandaca, E. Musca, op. cit., voL 11, p. 140).
272
 RSubiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
b. proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracţiunii;
c. persoanele care au determinat, înlesnit sau ajutat în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea distru-
gerii din culpă vor fi sancţionate pentru instigare, respectiv complicitate la infracţiunea de
distrugere (art. 253 C.pen.), iar autorul pentru infracţiunea de distrugere din culpă.

2. Pasiv
► persoana (fizică/juridică) căreia îi aparţine bunul distrus, degradat ori adus în stare de neîntre-
buinţare de făptuitor.

C. Latura obiectivă

1. Element material
a. distrugerea= încetarea existenţei fizice a bunului;
b. degradarea deterîorarea tmui bun ce are drept unnare alterarea substanţei sau a esteticii
acestuia; pentru ca bunul să poată fi utilizat sau valorificat, este necesară efectuarea de reparaţii;
c. aducerea în stare de neîntrebuinţare imposibilitatea folosirii bunului potrivit destinaţiei
sale; nu este necesar ca bunul să fi fost distrus sau degradat.
► Cerinţe esenţiale:
1. elementul material se realizează prin incendiere, explozie ori prin orice alt
asemenea mijloc, dacă este de naiură să pună în pericol alte persoane sau bunuri
[art. 255 alin. 0) C.pen.J;
2. distrugerea trebuie să fie de natură să pună in pericol ala: persoane sau bunuri
(pericol potenţial).
► Nu poate fi reţinută circumstanţa ăgravantă legală prevăzută de art. 77 lit c) C.pen.

2. Urmarea imediată
► potenţialitatea creării unei stări de pericol ca unnare a distrugerii, degradării, aducerii în stare
de neîntrebuinţare a unui bun; potrivit noului Cod penal, unnarea imediată priveşte pericolul la
care sunt supuse alte persoane ori bunuri;
► în cazul variantei agravate, urmarea imediată constă în producerea unui dezastru.

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să fie dovedită.

► culpa cu prevedere (uşurinţă) sau fără prevedere (simplă, greşeală).

273
 Distrugerea din culpă

E; Vârianta Jigravata·

► distrugerea sau degradarea, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în
cazul în care a avut ca urmare un dezastru [art. 255 alin. (2) C.pen.];
► dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări,
echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca wmare moartea sau
vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.
► latura obiectivă a acestei variante agravate este similară celei prevăzute de art. 254 C.pen.
(distrugerea calificată).

F.Forme

J, Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t ţ t
faptă consumată: în momentul in care
fapta este de natură să producă o stare de
nu sunt posibile. nu este posibilă.
pericol ca unnare a realizării activităţilor
care alcătuiesc elementul material.

· G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsitiilifare ·

► acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu .

..,.
·'

1. distrugerea din culpă poate fi reţinută în concurs cu vătămarea corporală din culpă, ori cu uciderea
din culpă dacă în unna incendiului ori a exploziei are loc decesul unei singure persoane, în această
ipoteză neputând fi reţinută întrunirea condiţiilor producerii urmi dezastru;

2. pluralitatea de victime vătămate sau ucise constituie o condiţie de esenţa dezastrului.

JURlSPRUDENT, Ă

Concurs de infracţiuni: ucidere din culpă şi distrugere din culpă. Transportarea unor mărfuri periculoase de către
persoane neautorizate şi cu încălcarea unor dispoziţii legale privind securitatea transportului, urmată de producerea unei
explozii soldată cu moartea, vătămarea corporală a mai multor persoane şi distrngerea unor bunurijusiifică aprecierea că
există vinovăţie în producerea infracţiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi distrugere din culpă
(C.A. Galaţi, secţia penală, decizia nr. 130/2008).

274
-.-- ----------------------------------------------
 I

TULBU REA DE POSESIE

I. DEFINI'fIALEGALĂ

Ocuparea, în întregime sau în parte, :fară drept,prinviolenţă sau ameninţare ori prin de.şfiinţarea sau strămutarea
semnelor de horar, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă
primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat [art 256 alin. (l_) C.pen.].

În doctrină (V Dongoroz ş.a., In Explicaţii rn, p. 560) s-a reţinut că tulburarea de posesie aduce atingere
directă stării de fapt în care se află un bun imobil, provocând o schimbare ilicită a posesiei acestuia; după cum
la distrugere se aduce atingere direct stării de fapt a bunului sub raportul existenţei sale sall a potenţialului să.ude
întrebuinţare, tot aşa, tulburarea de posesie aduce atingere directă stării de fapt a brumlui, însă sub raportu] posesiei
şi al paşnicei sale folosiri.

CUVINTE CHEIE

Semn de hotar, semn convenţional ce separă două imobile (de exemplu, gardul despărţitor).

275
 Tulburarea de posesie

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII- EXPLICAŢII

1. Juridic 2. Material
~ t
a. principal: relaţiile sociale referîtoare la pro- a. principal: un bun imobil sau o parte din
tecţia posesiei de fapt a bunurilor imobiie; acesta, care se află în posesia sau detenţia
b. secundar: libertatea psihică a persoanei, inte- unei persoane;
gritatea corporală sau sănătatea acesteia. b. secundar: corpul persoanei .

.B .. Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică sau juridică) care are capacitate penală şi care anterior comiterii faptei nu
se afla în stăpânirea de fapt a bunului imobil;
b. proprietarui/coproprietarul bunului poate fi subiect activ al infracţiunii, în cazul în care ocupă
imobilul aflai în posesia legitimă a persoanei vătămate (inclusiv coproprietarul posesor);
c. nu poate fi subiect activ al infracţiunii cel care exercită în fapt posesia asupra imobilului, acesta
fiind subiectul pasiv al infracţiunii;
d. participaţia penală este posibilă în toate formele.

2. Pasiv
a. persoana (fizică/juridică) care are în posesie (legitimă) de fapt bunul imobil;
b. proprietarul/coproprietarul imobiluiui, atunci când imobiiul este în stăpânirea sa.
i
C. Latura obiectivă

1. Element material
► acţiunea de ocupare efectivă (în întregime sau în parte), fără drept, a unui imobii aflat in posesia
altuia, fără consimţământu} acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii
(infracţiune continuă); trebuie să aibă o anumită durată, pentru a fi distinsă de o simplă pătrundere;
► nu este tipică fapta constând doar în refuzul posesorului nelegitim de a părăsi imobilul.
► Cerinţe esenţiale:
1. ocuparea trebuie să fie făcutăfliră drept;
2. ocuparea trebuie să fie realizată prin violenţă sau ameninfare ori prin desfiinţarea sau
strămutarea semnelor de hotar.
- absoarbe infracţiunea de lovire sau alte violenţe în fmma de bază prevăzută în
art. 193 alin. ( 1) C.pen., infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 C.pen.
sau infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (1) C.pen.;
- nu are caracter infracţional strămutarea semnelor de hotar realizată în temeiul
unei hotărâri civile executorii.
- - · - .276
----------------------------------------------
 2. Urmarea imediată
► trecerea, iară drept, a imobilului ori a unei părţi a acestuia în stăpânirea de fapt a făptuitorului.

3. Legătura de cauzalitat;;:
► rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar să fie dovedită.

D. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă scopul sau mobilul cu care a fost comisă fapta .

.E. For01e

1. Acte pregătitoare

t
2. Tentativă
t
•
3. Consumare
ţ
a. faptă consumată: în momentul
ocupării efective a imobilului sau a
unei părţi a acestuia;
posibile, dar neincriminate. posibilă, dar neincriminată.
b. faptă epuizată: în momentul în
care încetează ocuparea fără drept
(infracţilffie continuă) .

.,.
!.•$:it,''.~'" BLACKBOX
1. 1n doctrini:i (V Dongoroz ş.a, în Explicaţii
III, p. 564) s-a arătat Ul este fără drept acţiunea de
· ocupare atunci când dreptul făptuitorului, deşi superior dreptului pe care îl are persoana în posesia
căreia se află imobilul, dreptul acesteia din urmă e precumpănitor in momentul acţiunii de ocupare,
având precădere legală (de exemplu, proprietarul care îl tulbură pe uzufructuar sau pe locatar);
2. semneie de hotar ori repereie de marcare nu constituie obiect material al infracţiunii de tulburare
de posesie, când fapta constă în desfiinţarea acestora;
3. bunul mobil nu constituie obiect material al infracţiunii de tulburare de posesie;
4. fapta nu este tipică dacă proprietarul unui btm imobil deţinut abuziv de un terţ ocupă bunul,
,,tulburând" posesia abuzivă a terţului;
5. poate fi reţinută
în concurs real cu infracţiw1ea de violare de domiciliu, chiar dacă ambele fapte
vizează acelaşi imobil; astfel, în urma pătrunderii fără drept şi consimţământul subiectului pasiv într-o
locuinţă, dependinţă. sau loc împrejmuit ţinând de acestea, făptuitorul le ocupă cu caracter de continuitate
în condiţiile prevăzute de art. 256 C.pen,
6. dacă, după înstrăinarea imobilului, fostul proprietar refuză să 11 părăsească, nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie, deoarece nu va exista o „ocupare";

277
 Tulburaiea de posesie

7. infracţiunea de tulburare de posesie se va reţine în concurs cu infracţitmea de lovire sau alte

l violenţe în varianta agravată prevăzută în art. 193 alin. (2) C.pen., de vătămare corporală prevăzută de
f art. 194 C.pen., cu cea de şantaj prevăzută de art. 207 C.pen. ori distrugerea în varianta agravată [de
;,, pildă, art. 253 alin. (4) C.pen., când fapta este comisă prin intermediul unei explozii]; "
'
'} 8. dacă fapta este comisă de trei sau mai multe persoane împreună, urmează a fi reţinută circumstanţa
{ agravantă generală prevăzută de art 77 lit. a) C.pen.;
' 9. dacă activitatea făptuitorului este întreruptă sau când, deşi a avut loc o pătrundere, aceasta nu s-a
obiectivat şi într-o ocupare a imobilului, fapta rămânând, aşadar, în stadiul de tentativă, acesta poate fi
tras la răspundere penală pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe, ameninţare, violare de domiciliu
sau distrugere.

F. Condiţii de procedibilifate şi pedepsibilitate

► acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

► plângerea prealabilă trebuie fonnulată în termen de 3 luni de la data la care persoana vătămată a
cunoscut persana care i-a tulburat posesia;
► retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.

JURISPRUDENTĂ
'
1. Situaţia premisă. 1.1. Constă în starea de fapt în care se găsea imobilul din punctul de vedere al posesiei, înainte
de săvârşirea acţiunii de ocupare a imobilului, stare de fapt care a fost tulburată şi modificată în mod ilicit prin această
acţiune. Câtă vreme această stare de fapt nu este clarificată din punct de vedere juridic, neînţelegerile referitoare la
situaţia juridică a unui teren în litigiu pot fi verificate doar într-un eventual proces civi:, neavând relevanţă penală (C.A.
Bucureşti, secţia penală, decizia nr. 1119/2016, nepL;b!icată)
1.2. O condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii rezultă d1n situaţia faptică existentă la momentul iniţierii
activităţii infracţionale, în sensul că declanşarea acesteia trebuie să aibă ca premisă exercitarea posesiei de către
persoana vătămată şi deposedarea abuzivă a acesteia, de către inculpat. Bunul imobil trebuie să se afle, în momentul
începerii activităţii infracţionale, în posesia persoanei vătămat;c;, iar ca rezuitat al acţiunilor incuipatului să rezulte în mod
efectiv o deposedare a acesteia. Or, în cazul de faţă, construcţiile s-au aflat în mod continuu în posesia incu]patului din
momentul achiziţionării lor, aflându-se şi în prezent în aceeaşi situaţie juridică. Îngrădirea :or de către persoana vătămată
nu echivalează cu o luare în posesie a construcţiilor, atât timp cât persoana vătămată nu a exercitat in mod efectiv în
niciun moment posesia asupra lor. Lacătele montate de inculpat nu au fost înlăturate, ang~jaţii persoanei vătămate nu
au pătruns în clMiri, iar inculpatul şi-a lăsat 'n cordnuare cantitatea de cereale depozitată într-una dintre construcţii; nu
există infracţiunea de tulburare de posesie când persoana vătămată nu a posedat bunul imobil anterior săvârşirii actelor
materiale de ocupare de către inculpat (Jud. Roman, sentinţa penală nr. 372/2015).
2. Elementul material. 2.1. Constă în activitatea de ocupare a terenului cu privire la care, în jurisprudenţă, s-a
stabilit că trebuia să fie efectivă, adică să aibă o anumită durată (C.A. Târgu Mureş, secţia penală, decizia nr. 137/2017).
2.2. Elementul material al infracţiunii a constat inactivitatea de ocupare a terenului cu privire Ia care, în jurisprudenţă,
s-a stabilit că trebuia să fie efectivă, adică să aibă o anumită durată. Or, în speţa de faţă, având în vedere faptul că inculpaţii
contestau dreptul de proprietate al părţilor civile, iar inculpatul, secţionând gardul electric, a montat un mâner acoperit,
cu un material plastic, de culoare albastră, cu două verigi la capete, pentru a avea astfel acces, în viitor, pe imobilul teren,

278
-~----..........-'-'-------------------------------------------------
 evidenţia caracterul de durată al activităţii de ocupare, şi nu o simplă pătrundere accidentală (Jud. Miercurea-Ciuc, secţia
penală, sentinţa nr. 1082/2016).
3. Cerinţe es.enţiale. 3.1. Legea se referă nu la un drept asupra terenului, ci la dreptul de a realiza acţiunea incrimi-
nată,respectiv ocuparea. Astfel, existenţa unui drept asupra unui bun (mobil sau imobil) nu dă posesorului legitim/
proprietarului dreptul de recuperare a bunului ajuns în posesia unui alte persoane, în orice modalitate şi în orice moment.
Este o aplicare a principiului că nimeni nu îşi poate face dreptate, astfel că, şi în măsura în care inculpatul ar avea
calitatea de proprietar al respectivului teren (aspect care însă nu face obiectul cauzei şi care nu a fost stabilit prin sentinţa
penală apelată şi prin prezenta decizie), acest lucru nu ar fi condus la concluzia că acţiunea sa este una legală (C.A.
Braşov, secţia penală, decizia nr. 330/2017).
3.2. Desfiinţarea sau degradarea bunurilor, prin care erau reprezentate semnele de hotar, erau inerente infracţiunii de
tulburare de posesie, această faptă neputând fi săvârşită, în modalitatea „desfiinţării semnelor de hotar", fără desfiinţarea
sau degradarea acestor semne, motiv pentru care infracţiunea de tulburare de posesie absorbea forma simplă a infracţiunii
de distrugere.( ... ) Fără reţinerea în sarcina inculpatului a „desfiinţării semnelor de hotar", în modalitatea arătată, fapta
acestuia nu ar fi realizat elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie, în modalitatea reţinută în actul
de sesizare, întrucât, prin reţinerea separată a infracţiunii de distrugere, s-ar fi putut reţine doar o acţiune de ocupare fără
drept care, ea singură, nu realiza condiţiiie tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 256 alin. (I) C .pen. (C .A. Târgu Mureş,
secţia penală, decizia nr. l 37/2017).

4. Tulburare de posesie nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Fapta inculpatului de a ocupa în întregime o

suprafaţă de teren ce se afla în posesia persoanei vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare
a
de posesie, şi nu ale infracţiunii de nerespectare a hotărâîii judecătoreşti, chiar dacă anterior, printr-o sentinţă civilă ce
nu a fost pusă în executare până la data comiterii faptei, inculpatul fusese obligat să lase liberă posesia şi proprietatea
terenului părtii civile (C.A. Piteşti, secţia penală, decizia nr. 147/2009).

5. Lipsa de tipicitate subiectivă a acţiunii de ocupare. Fapta inculpatului de a ocupa o porţiune din grădina soţiei
fratelui său, prin desfiinţarea semnelor de hotar, nu constituie infracţiunea de tulburare de posesie, lipsindu-i elementul
subiectiv, dacă drepturile celor două părţi aveau caracter litigios, iar între loturi nici nu era stabiiit vreun hotar (C.S.J .,
secţia penală, decizia nr. 2263/1993).
te
tă
la
c\.

·11
re
ul
id
in
tă
în
!U
LU
)f

-a
).
ă,
.l!

.t,
:1,

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - = - = -279
----'
 Teme de analiză şi dezbatere

TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE

FIŞELE NR. 31-46

1. X participă în cadrul unui joc de tip Second Life. Constatând că Y îşi achiziţionase de la administratorul
jocului o maşină sport (virtuală) foarte performantă cu suma de 1.000 de euro, decide să îi sustragă maşina
folosind un set de aplicaţii informatice. X reuşeşte să îşi însuşească maşina lui Y. Se va putea reţine răspunderea
lui X pentru comiterea infracţiunii de furt?
2. X pătrunde fără drept în curtea casei lui Y, pentru a verifica dacă iubita sa îl minţise când îi spusese că
nu doreşte să iasă din casă pentru că nu se simte bine, şi constată că, deşi luminile erau aprinse în .casă, Y nu
se afla la domiciliu. Furios, X decide să sustragă espressorul pe care i-1 făcuse cadou anterior lui Y şi care şe
afla pe terasa casei. Se poate reţine comiterea de către X a unui furt calificai?
3. X este rugat de Y şi Z să conducă autoturismul pe care aceştia din urmă îl furaseră, deoarece hoţii nu
posedau permis de conducere. X acceptă să 'ii conducă pe cei doi hoţi din Bucureşti până în Mamaia, unde
abandonează maşina. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X.

4. Se va putea reţine răspunderea penală a lui X dacă îşi ridică maşina de la service-ul unde fusese reparată
fără să plătească contravaloarea reparaţiilor şi a pieselor înlocuite?
5. X intenţionează să îşi însuşească o maşină de lux, căreia ulterior să îi schimbe seria motorului şi pe care
să o vândă în Republica Moldova. În acest sens, X închiriază maşina de la o fim1ă de închirieri din Iaşi pentm
o perioadă de 2 săptămâni. După o săptămână, X duce maşina în Chişinău, se întoarce în Iaşi şi raportează de
îndată că maşina i-a fost furată de persoane necunoscute. Maşina nu mai este găsită de autorităţi. Pentru ce
infracţiuni va fi reţinută răspunderea penală a lui X?

6. În timp ce se at1a în parcul Herăstrău, X îl observă pe Y plimbându-se cu un model de bicicletă pe care

nu îl mai văzuse până atunci şi pe care îl considera ca fiind foarte scump. Constatând că Y parcurge acelaşi
traseu, X îl abordează pentru a-l întreba despre modelul bicicletei. Deranjat de reacţia verbală a lui y, X il
împinge pe Y, care se prăbuşeşte. Crezând că X vrea siI îl tâlhărească, Y fuge, abandonând bicicleta. X se urcă
pe bicicletă şi parcurge distanţa până la ieşirea din parc, unde abandonează bicicleta, considerând că este un
luciu scump şi prost conceput. Se va putea reţine răspunderea penală a lui X?
7. X şi Y locuiesc în acelaşi cămin studenţesc, î:n camere diferite. În timp ce învăţau împreună pentru un
examen, X constată că Y avea în bibliotecă un abonament de intrare la meciurile echipei de fotbal Dinamo
Bucureşti. Fără ştirea lui Y, X ia abonamentul şi merge la două meciuri de fotbal. Y îl întreabă pe X dacă nu a
observat abonamentul său, întrucât nu îl mai gă.seşte şi a ratat deja participarea la două meciuri. X îi restituie
abonamentul, pretinzând că l-a găsit pe jos. Vădit enervat de cele susţinute de X şi suspectându-l că i-a sustras
abonamentul, Y îi solicită să îi plătească contravaloarea biletelor la cele două meciuri la care nu participase.
X scoate din buzunar o bancnotă de 100 de lei, pe care Y i-o smulge din mână. La solicitarea lui X de ai se
restitui suma de 50 de lei, Y îl împinge pe acesta, solicitându-i să iasă afară din camera sa. Se va putea reţine
răspunderea penală a lui X sau Y?

8. X are calitatea de lucrător comercial cu atribuţii de gestionar la punctul de lucru al unei societăţi. În
această calitate, X şi-a însuşit bunuri din patrimoniul societăţii in următoarele modalităţi:
a. prin comercializarea de produse în baza unor facturi neîmegistrate;
b. prin comercializarea de produse fără docu111ente de achiziţie;
c. prin valorificarea de mărfuri la preţuri care nu corespund cu preţurile înregistrate în notele de intrare
recepţie care însoţesc facturile de achiziţii marfă;
d. prin dispariţia de bunuri din gestiune.
Bunurile însuşite au fost înstrăinate de X. StabiHţi pentru ce fapte va putea fi tras la răspundere penală X.
280
 9. X se cazează, sub o identitate falsă, pe durata a 7 zile într-un hotel de 5 stele, în baza unei rezervări
făcute online, prin folosirea unui card de credit fals. La momentul cazării, X anunţă administraţia hotelului că
doreşte să achite contravaloarea serviciilor hoteliere în numerar la sfârşitul sejurului, contul de card urmând
a fi utilizat doar ca garanţie. În acest sens, achită contravaloarea primei zile de cazare şi lasă şi o garanţie
în numerar, reprezentând echivalentul unei zile de cazare. În ultima zi pentru care fusese rezervată camera,
X consumă băuturi alcoolice în valoare de 2.000 de euro, ia din cameră gelul de duş, papucii şi cremele cu
care hotelul dotase camera, iar apoi părăseşte hotelul fără să mai achite vreo sumă de bani. Se va putea reţine
răspunderea penală a lui X?

10. X îşi achiziţionează un dispozitiv POS apt să efectueze tranzacţii financiare de tip contactless, pentru sume
mai mici de 100 de lei. X se deplasează cu aparatul în staţia de metrou şi îl apropie de genţile călătorilor. La finalul
zilei, X constată că în contul său intrase suma de 2.000 de lei. Se va putea reţine răspunderea penală a lui X?
l LX este angajatul unei societăţi de detectivi particulari. Rămânând frecvent târziu la birou, X decide să foto-
copieze arhiva societăţii. După efectuarea fotocopiilor, X îşi depune demisia, părăsind societatea, luând cu sine
şi documentele fotocopiate. Se va putea reţine în sarcina lui X comiterea unei infracţiuni contra patrimoniului?

12. X, agent imobiliar, este mandatat de Y, proprietarul unui apartament, să facă demersurile în scopul
vî,nzărîiacestuia la un preţ bun, dar nu inferior sumei de 100.000 de euro. X îşi dă seama că preţul propus
de Y este mult mai mic decât preţu! pieţei, sens în care îl convinge pe Z să cumpere apartamentul în scopul
revânzării, pentru ca ulterior să împartă diferenţa de preţ. X îi explică lui Y că a găsit un cumpărător care
este dispus să ofere un preţ care îi satisface cerinţele, astfel că vânzarea apartamentului la suma de 110.000
de euro se dovedeşte a fi avantajoasă. Y vinde apartamentul lui Z la suma de 1 l O.OOO de euro. În săptămâna
ulterioară vânzării X reuşeşte să găsească un cumpărător pentru apartament la preţul de 200.000 de euro, iar
Z revinde apartamentul la acest preţ, diferenţa de 90.000 de euro fiind împărţită între X şi Z. Se poate reţine
răspunderea penală a lui X sau Z?

13. Profitând de asemănarea fizică evidentă cu un cunoscut om de afaceri, X falsifică actui de identitate
al omului de afaceri (pe care il găsise scanat pe internet), înlocuind fotografia acestuia cu fotografia sa. Cu
acest act de identitate, se prezintă la bancă şi solicită retragerea dintr-un cont al omului de afaceri a sumei de
200.000 de euro. Angajatul băncii, surprins de această solicitare, întrucât omul de afaceri nu se prezentase
niciodată intempestiv la sediul băncii cu o cerere de retragere a unei sume în numerar, îl roagă pe X să revinft
a doua zi, motivând că momentan în casieria băncii nu există in numerar această sumă. Imediat angajatui
băncii îi contactează pe omul de afaceri. care îi comunică faptul că nu a solicitat retragerea vn~une1 sume de
bani. În acest context, sunt anunţate organele de urmărire penală, care decid să fie făcută totuşi plata către X,
pentru a-l surprinde pe acesta îo posesia banilor. X se prezintă a doua zi la ghişeu, undei se înmânează suma
de 200.000 de euro, angajatul băncii adresându-i-se ca şi cum ar fi omul de afaceri. După ce X a ieşit din
sediul băncii, este urmărit de organele de poliţie pentru a se constata dacă a fost ajutat şi de alţi complici. În
acest context, sunt descoperiţi Y şi Z, prieteni ai lui X, care supravegheau sediul băncii pentru a-l infonna pe
X dacă în zonă apar organele de poliţie, deoarece acesta le com1micase celor doi că doreşte să retragă o sumă
de bani care i-a intrat intempestiv in cont, probabil în urma unui virament făcut din eroare, şi să dispară din
ţară cu banii ridicaţi. X, Y şi Z sunt opriţi în stradă de organele de poliţie. Se poate reţine răspunderea penală
a lui Y şi Z? Pentru ce infracţiuni va fi angajată răspunderea penală a lui X?
14. Stabiliţi legea penală mai favorabilă în cazul judecării în iunie 2016 a unei infracţiuni de tâlhărie
comise în anul 2013 care a produs un prejudiciu material de peste 2.000.000 lei şi a avut ca urmare moartea
unei persoane.
15. X împreună cu Y decid să falsifice actele de proprietate cu privire la un imobil situat în centrul muni-
cipiului Bucureşti, al cărui proprietar este Z, astfel încât să rezulte 61 X este proprietarul imobilului. Uiterior,
X merge la un birou notarial, unde, folosindu-se de actele faise, îi vinde imobilul lui Y. După două săptămâni,
Y postează un anunţ pe aplicaţia OLX, prin care scoate la vânzare imobilul cumpărat de la X. Dorind să facă.
281
 Teme de analiză şi dezbatere

o investiţie şi considerând că preţul de vânzare este bun, W negociază cu Y prin mesaje electronice, prin
intermediul aplicaţiei, condiţiile de vânzare şi, agreând toate detaliile, aceştia decid ca a doua zi să se prezinte
la notar în vederea întocmirii unui antecontract de vânzare, care se şi încheie, W plătind un avans de 3.000 de
euro. Stabiliţi dacă se poate reţine vreo faptă prevăzută de legea penală în sarcina lui X sau Y (formă tentată
sau consumată, participaţie proprie sau improprie).
16. X împreună cu Y decid să falsifice actele de proprietate cu privire la un imobil situat în centrul muni-
cipiului Bucureşti, al cărui proprietar este Z (care suferea de o boală incurabilă), astfel încât să rezulte că X
este proprietarul imobilului. Ulterior, X merge la un birou notarial, unde, folosindu-se de actele false, îi vinde
imobilul lui Y. După încheierea contractului, X şi Y stabilesc că se impune fie vânzarea bunului, fie să aştepte
decesul lui Z, iar apoi să prezinte moştenitorilor lui Z actele de proprietate din care să rezulte că imobilul nu
mai aparţinea acestuia. După o săptămână, organele de mmărire penală sunt sesizate de către notarul care
autentificase vânzarea dintre X şi Y şi descoperă întreaga activitate a celor doi. Stabiliţi dacă se poate reţine
vreo faptă prevăzută de legea penală în sarcina lui X sau Y.
17, În ipoteza în care cheia unui autovehicul este folosită de X nu pentru a pătrunde în autoturism şi pentru
a-i deschide portiera, ci pentru pornirea motorului acestuia, autoturism care avea portierele deschise, nefiind,
aşadar, vorba de o pătrundere clandestină, prin utilizarea fără drept de chei adevărate sau mincinoase, se
poate reţine incidenţa alin. (1) lit. d) al art. 229 C.pen. la infracţiunea la care se raportează furtul de folosinţă?
18, X se hotărăşte să sustragă bani din buzunarele clienţilor unui club de noapte. Observând că Y deţine o
sumă importantă în momentul în care acesta a cumpărat mai multe cocktailuri, X s-a poziţionat în apropierea
acestuia şi a încercat să îi sustragă banii, însă, de fiecare dată când reuşea să introducă mâna în vreun buzunar,
nu găsea nicio sumă de bani. Constatând că Y părăseşte clubul cu intenţia de a se deplasa într-un bar aflat
în apropiere, X l-a unnărit şi, odată ajuns în bar, a reuşit să sustragă din alt buzunar banii pe care Y îi avea
asupra sa. Stabiliţi dacă în cauză urmează a se reţine o unitate de infracţiune sau o pluralitate de infracţiuni.
19. X decide să îşi sporească averea, astfel că îi convinge pe cei trei fii ai săi să comită câte o infracţiune
de furt din locuinţe în localităţile lor de domiciliu (Craiova, Timişoara, Braşov), în perioada verii, când
proprietarii acestora simt plecaţi în concediu, urmând ca X să depoziteze bunurile furate la sediul firmei sale
din Bucureşti. După ce X îşi convinge copiii de posibilitatea obţinerii în mod rapid de venituri substanţiale,
fiecare dintre aceştia comite într-un interval de câteva săptămâni câte o infracţiune de furt, iar X se ocupă de
preluarea bunurilor sustrase şi valorificarea prin intermediul casei de amanet pe care o deţine în Bucureşti.
Stabiliţi încadrarea juridică a faptei comise de X.

20. X îi oferă lui Y o copie a cheii de la casa lui Z, pen:ru ca Y să o folosească pentru a sustrage bunuri
din locuinţă. Y sustrage bunurile, folosindu-se însă, pentru a intra în locuinţă, nu de cheia pusă la dispoziţie
de X, ci de o şurubelniţă cu care a forţat deschiderea geamurilor termopan de la casa victimei. Se poate reţine
răspunderea penală a lui X?

21. X pătrunde în timpul nopţii pe terenurile de tenis ale unei baze sportive aparţinând unei persoane fizice
autorizate, verifică dacă există vreun bun în vestiarele de lângă terenuri, iar apoi îşi însuşeşte câteva mingi de
tenis abandonate în diferite colţuri ale bazei sportive. Se poate reţine răspunderea penală a lui X?
22. X îşi
aducea maşina la un service auto pentru a i se face revizia. După ce a fost anunţat de către
reprezentanţii service-ului că revizia fusese finalizată şi cunoscând practica societăţii de a parca maşinile la
care fuseseră finalizate intervenţiile în curtea service-ului, X foloseşte setul de chei de rezervă pentru a-şi
ridica maşina fără a plăti contravaloarea reviziei. Se poate reţine răspunderea penală a lui X?
23. X cumpără un autovehicul de lux de la Y. După câteva săptămâni de la momentul achiziţiei, X află că
Y se lăudase că obţinuse un preţ foarte bun pe autovehicul, în condiţiile în care acesta era furat. X îl roagă pe
prietenul său Z, angajat RAR, să verifice în baza de date dacă autovehiculul este furat sau nu, Z confirmându-i
acest lucru, cu menţiunea de a nu comunica nimănui cele relatate, pentru a nu fi pasibili de răspundere penală,
282
 deoarece nu avea voie să acceseze în interes personal baza de date RAR. X vinde autovehiculul lui W, fără
a-i spune că acesta era furat. Se poate reţine răspunderea penală a lui X, Y şi Z?
24. Aflând că Y avea cunoştinţă de planul său de a jefui o bancă şi fiindu-i teamă să nu fie dat în vileag la
poliţie, X o sedează şi o lasă în paza lui Z, la casa acestuia. Z acceptă să vegheze asupra lui Yîn schimbul a 30%
din suma pe care X um1a să. o sustragă de la bancă. X este de acord şi comite jaful, sustrăgând suma de 20.000 de
lei, cu care se întoarce la locuinţa lui Z, unde îl găseşte pe acesta panicat, spunându-i că Y delirează, susţinând că
are nevoie de o serie de medicamente atât pentru boala cardiacă de care suferea, cât şi contra atacurilor de panică
născute pe fondul unui sindrom bipolar. X şi Z ignoră relatările lui Y, apreciind că este o formă in care aceasta
încearcă să se elibereze. Y suferă un infarct şi decedează. Stabiliţi încadrarea juridică a faptelor lui X şi Z.

25. X sustrage o bicicletă din curtea locuinţei lui Y, fiind observat de mama acestuia, care îl anunţă de
îndată pe Y. Y, extrem de supărat, pentru că bicicleta o primise cadou de la defuncta sa bunică, pleacă în
căutarea lui X, pe care îl găseşte după aproximativ două ore. După ce îi este reproşată sustragerea bunului,
Y ii dă o palmă lui X, solicitând restituirea bicicletei. X, enervat, îl loveşte de mai multe ori cu pumnii şi
l picioarele pe Y şi apoi pleacă spre casă, unde avea bicicleta, luând de pe jos şi şapca lui Y. În timpul nopţii, Y
pătrunde în curtea casei lui X şi îşi recuperează bunul care îi fosese sustras. Pentru ce infracţiuni se va putea
reţine răspunderea penală a lui X şi Y şi care este pedeapsa cea mai mică care ar putea fi stabilită în cauză?
? 26. Văz.ând-o pe persoana vătămată că se întorcea singură din club, X a acostat-o solicitându-i să întreţină
) raporturi sexuale. Faţă de refuzul acesteia, X i-a aplicat două pahne, i-a luat telefonul mobil din mână pentru a nu
putea anunţa poliţie şi sub ameninţarea că o va omorî cu cuţitul pe care îl avea asupra sa şi pe care i l-a arătat, a
constrâns-o să îşi dea jos pantalonii şi. după ce s-a dezbrăcat şi X, s-a lipit de persoana vătămată şi a mângâiat-o cu
degetele în zona genitală. Ulterior, X a împins-o pe persoana vătămată într-un şanţ şi a căutat în geanta acesteia pc
l care a găsit-o pe jos, sustrăgând portmoneul şi cheile de la apartament. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică
a faptei comise de X, inclusiv, dacă este cazuL cu referire la vreuna dintre formele pluralităţii de infracţiuni.
27. SC Y reprezentată de X (asociat unic) încheie un contract de leasing operaţional cu SC Z având ca
i obiect un autovehicul, pe durata a doi ani. După plata primelor trei tranşe, SC Y nu îşi mai îndeplineşte
obligaţiile contractuale şi nici nu restituie bunul. SC Z denunţă contractul şi solicită restituirea bunului,
pe care nu îl primeşte SC Y prin intermediul lui X, arătând că nu are cunoştinţă unde se află bunul. Arătaţi
motivat dacă se pcate reţine răspunderea penală a lui X sau a lui SC Y?
28. X decide să investească în domeniul imobiliar şi pe cale de consecinţă, încheie un contract cu Y
În baza acestui contract Y se obligă ca, în schimbul retribuţiei plătite de X, să construiască un complex
format din 3 blocuri, pe care să se amenajeze potrivit solicitării lui X folosind produse din gama de lux. Pe
parcursul derulării contractului Y achiziţionează materialele de construcţie, efectuează lucrările solicitate de
X şi angajează societatea cu răspundere limitată cu profil de pază şi protecţie Z pentru a evita sustragerile
de materiale. În acest cadru, X constată că doi angajaţi ai lui Y îl conving pe un angajat a lui Z, paznic, să le
., permită să sustragă gresie şi faianţă din cadrul şantierului, motivând că faţă de amploarea lucrării nu se va
observa lipsa. Cei doi angajaţi ai lui Y îşi însuşesc astfel mai multe baxuri de gresie şi faianţă. Arătaţi motîvat
care este încadrarea juridică a faptelor comise ce se pot reţine în cauză, inclusiv, dacă este cazul, cu referire
la Vîeuna dintre formele pluralităţii de infractori sau de infracţiuni.

l
29. În intervalul orar 23:30-01:00, prin escaladarea unei clădiri vecine, aflată în construcţie, X s-a urcat pe
acoperişul unui mall, apoi, printr-o uşă lăsată neasigurată, a pătnms fără drept în interiorul centrului comercial
de unde a sustras următoarele bunuri: produse de cosmetică din magazinul societăţii A, ceasuri din magazinul
societăţii B, bijuterii din magazinul societăţii C. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptelor comise
ce se pot reţine în cauză, inclusiv, dacă este cazul, cu referire la vreuna dintre formele pluralităţii de infracţiuni.
30. În intervalul iulie-august 2019, X comite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale cinci tî.uturi din
locuinţeleunor proprietari diferiţi, unde pătrunde prin folosirea unei pontoarce. Cu ocazia comiterii ultimului
283
 Teme de analiză şi dezbatere

furt X, fiind surprins de proprietarul imobilului, exercită acte de violenţă asupra acestuia în scopul păstrării
bunului. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptelor comise ce se pot reţine în cauză, inclusiv, dacă
este cazul, cu referire la vreuna dintre formele pluralităţii de infracţiuni.
31. X (asociat al SC A SRL şi exercitând în fapt atribuţii de administrator al acestei societăţi), şi-ş însuşit
3 utilaje pe care le avea în iocaţiune, conform unui contract de închiriere, fără acordul locatorului, iar ulterior
a încheiat în numele pretinsului proprietar contracte de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat cele 3 utilaje
către terţi de btmă-credinţă, pe care i-a indus în eroare, prezentându-se ca fiind proprietarul bunurilor sî
consemnând o menţiune neadevărată în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare la rubrica „vânzătoi•,
respectiv „SC V SRL", cu datele de identificare ale societăţii şi pretinsul reprezentant al acesteia. Arătati
motivat care este încadrarea juridică a faptelor comise ce se pot reţine în cauză, inclusiv, dacă este cazul, c~
referire la vreuna dintre formele pluralităţii de infracţiuni.
32. X îi solicită lui Y (taximetrist) să îl ducă până într-o comună apropiată localităţii de domiciliu pentru a
îi aduce mâncarea mamei sale izolată la domiciliu. În timpul cursei X i-a cerut lui Y să îi împrumute swna de
100 de lei pentru a-i lăsa marnei sale, spunându-i că la întoarcere vor opri în dreptului unui bancomat pentru
a scoate numerar şi a achita cursa şi împrumutul. Odată ajunşi la domiciliul mamei lui X, acesta a fugit din
maşină şi nu s-a mai întors, Z nereuşind să îl identifice, 1Jlterior, X a comandat un taxi la domiciliul mamei sale
solicitându-i să fie transportat înapoi în oraş. Cursa a fost efectuată de taximetristul Z. Când a ajuns la destinaţie,
X i-a solicitat lui Z să îl aştepte 5- l Ominute, timp in care va merge să împrumute bani. Z nu a fost de acord şi i-a
cerut lui X să achite contravaloarea cursei sau să îi lase cartea de identitate, dar acesta a refuzat, afirmând că nu
are asupra sa actul de identitate. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptelor comise ce se pot reţine în
cauză, inclusiv, dacă este cazul, cu referire la vreuna dintre fo1mele pluralităţii de infracţiuni.

33, X (angajat cu titlu provizoriu pe perioadă de probă al SC A SRL) a ridicat de la magazia societăţii,
semnând fişa de gestiune, un aparat foto şi o staţie radio în vedere desfăşurării activităţilor de serviciu şi
în considerarea raporturilor de muncă între angajat şi angajator. Ulterior, X nu s-a mai prezentat la sediul
societăţii şi nu a restituit bunurile ridicate. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptei comise de X

34, X (lichidator al SC A SRL) în perioada iulie-august 2019 şi-a însuşit suma de 1O.OOO lei (sumele ridicate
din cont cu titlu de onorariu ori fără nicio justificare, fără luarea în considerare a celorlalte sume) obţinută în urma
vânzării activelor societăţii şi a întocmit şi depus la Tribunalul B trei rapoarte de activitate cu menţitmi nereale prin
care susţinea că nu a valorificat activele. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptelor comise ce se pot
reţine în cauză, inclusiv, dacă este cazul, cu referire la vTeuna dintre fonnele pluralită~i de infracţiuni.

35. Aflat într-un supermarket, X ia două sticle de whisky de pe tm raft şi le pune în geantă, fără a îşi lua vreo
măsură de protecţie pentru a nu fi observat de camerele de monitorizare, conduita sa fiind manifestă. Fiindu-i
observată activitatea, X este oprit de agenţii de pază imediat după ieşire din magazin. Chestionat asupra conţinutului
genţii, X arată ca are asupra lui două sticle de whisky, însă că nu le-a luat pentru a şi le însuşi, ci pentru a fi observat
de agenţii de pază şi chemate organele de poliţie pentru a-l aresta, întrucât în libertate nu îşi găseşte loc de muncă
fiind recidivist din condamnări anterioare. Arătaţi motivat dacă se poate reţine răsptmderea penală a lui X.
36. X şi Y s-au urcat în taxiul condus de către Z pentru a merge la un mall. După ajtmgerea la destinaţie,
X, pretextând că nu mai are baterie la telefonul mobii, i-a cerut lui Z telefonul, pentru a suna pe cineva, iar,
după ce aceasta din unnă i-a înmânat telefonul de bunăvoie, X a fugit, unnat îndeaproape de Y, fără a mai
plăti cursa. X şi Y au vândut telefonul unui magazin de specialitate aflat în mall, iar banii astfel obţinuţi i-au
cheltuit la un cazinou. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptelor comise ce se pot reţine în cauză,
inclusiv, dacă este cazul, cu referire la vreuna dintre formele pluralităţii de infracţiuni sau de infractori.
37. Profitând de faptul că Y (prietena sa) dormea la domiciliul lui X, acesta din unnă a luat mănunchiul
de chei pe care Y îl lăsase pe masă ş1 a sustras din acesta o cheie de acces în locuinţa lui Y. Cu cheia astfel
obţinută, X a pătruns în locuinţa lui Y (situată în alt cartier) folosind cheia adevărată luată anterior de la

284
 aceasta şi a sustras o sumă de bani. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptelor comise ce se pot
!
'f reţineîn cauză, inclusiv, dacă este cazul, cu referire îa vreuna dintre formele pluralităţii de infracţiuni.
38. X îi împrumută o carte lui Y. După o săptămână Y, împrumută cartea astfel obţinută lui Z, care imediat
după ce o citeşte, o vinde. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui Y sau Z.
39. X se legitimează ca fiind agent de poliţie şi astfel pătrunde în locuinţa lui Y pentru a efectua o perche-
ziţie domiciliară. În acest context, X îşi însuşeşte o parte din bunurile găsite în locuinţă pretextând că sunt
necesare investigaţiei penale. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X.
40. X apelează la serviciile lui Y (care oferea servicii de escortă) căreia îi propune să întreţină raporturile
sexuale contra sumei de 500 euro. Întrucât X nu reuşeşte să întreţină raporturi sexuale cu Y din cauza
unei disfuncţii erectile, îi solicită restituirea a unei părţi din banii plătiţi, solicitare respinsă categoric de Y.
Considerând că Y nu şi-a îndeplinit îndatoririle, X o ameninţă cu chemarea poliţiei şi prin smulgere reuşeşte
să recupereze suma de 400 de euro, apreciind că prestaţia lui Y nu merită mai mult de l 00 de euro. Arătaţi
motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X.
41. În urma unei discuţii contradictorii avute cu logodnica sa, X ia geanta acesteia şi i-o aruncă pe
geamul trenului cu care călătoreau, bunul nefiind identificat ulterior. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine
răspunderea penală a lui X.

42. Se poate reţine răspunderea penală a iui X în cazui în care acesta, în scopul de a se răzbuna pe Y în
perioada sărbătorilor, procedează la înfundarea hornului, acţiune care face ca Y să nu îi poată folosi câteva
zile până la intervenţia coşarului, fără a exista riscul unei intoxicări cu monoxid de carbon?
43. Chemaţi pentru a stinge un incendiu ce izbucnise în timpul nopţii într-un magazin situat la parterul
unui bloc de locuinţe, pompierii X şi Y constată că în dreptul hidrantului fuse parcată maşina lui Z. Pentru
a putea conecta furtunul la hidrant şi pentru ca furtul să fie drept pentru a obţine o presiune optimă a apei în
timpul intervenţiei, deoarece presiunea apei ar fi fost afectată dacă fu1tul ar fi fost trecut peste capotă, X şi
Y au spart geamurile din faţă ale maşinii lui Z şi au procedat la conectarea furtunulm la hidrant prin trecerea
acestuia prin maşina lui Z. Se va putea reţine răspunderea penală a lui X şi Y?
44. Arătaţi motivat dacă se va reţine comiterea infracţiunii de furt în sa::cina lui X atunci când acesta a
sustras mai multe monede metalice din casa lui Y, însă. a lăsat o bancnotă de aceeaşi valoare.
45. X şi Y se deplasează în depozitul unei societăţi pentru a sustrage bunuri. După însuşirea mai multor
bare metalice, X şi Y exercită acte de violenţă asupra lui Z, care se venise tot în scopul de a fura, confundându-l
cu paznicul societăţii. Arătaţi motivat căre este încadrarea juridică a faptelor lui X şi Y.
46. Organele de urmărire penală pun în practică procedeele probatorii ale supravegherii audio-video şi
participării autorizate la anumite activităţi pentru a-l surpînde în flagrant pe X, bănuit de comiterea mai
multor infracţiuni. Pe parcursul supravegherii acestuia se constată că X sustrage un bun persoanei vătămate
Y. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine în sarcina lui X comiterea unei fapte tentate, în considerarea faptului
că activitatea acestuia era monitorizată activ de organele de urmărire penală.

47. Arătaţi motivat dacă se poate reţine comiterea unei infracţiuni contra patrimoniului dacă X, în calitate
de angajat al societăţii Y, foloseşte fără drept înscrisuri aparţinand lui Y pentru a le fotocopia.
48. Arătaţi motivat dacă se poate reţine răspunderea penală a lui X. reprezentantul unei asociaţii care avea
atribuţiiîn vederea protecţiei animalelor, dacă acesta sustrage din curtea lui Y mai multe animale pe motiv că
existau date că aceste animale nu erau hrănite corespunzător şi erau supuse violenţelor fizice.
49. În cazul în care X pătrunde fără drept în casa lui Y (amantul mamei sale, Z) de unde sustrage mai
multe harduri externe aparţinând lui Z, arătaţi motivat dacă se poate înlătura răspunderea penală a lui X prin
retragerea plângerii prealabile de către Z, dacă Y doreşte continuarea procedurilor.

285
 Teme de analiză şi dezbatere

50. Arătati motivat dacă poate fi reţinută comiterea infracţiunii de fort caiificat, dar nu în scopul folosirii
bunului, în ipoteza în care în timp ce X asigura paza, Y, cu ajutorul unei chei de contact adevărate, pe care 0
găsise anterior pe jos, a sustras un autoturism, iar apoi X şi Y s-au deplasat împreună până într-un sat, unde,
din catiz2 manevrelor defectuoase de folosire, au împotmolit autoturismul pe un teren arabil şi l-au abandonat.
51. X îl constrânge prin ameninţare pe Y să semneze un contract prin care acesta îi transfera proprietatea
.
unui bun imobil. Arătaţi motivat pentru ce infractiune se va reţine răspunderea penală a lui X. Dar în ipoteza
în care Y este constrânsă se scrie o scrisoare de dragoste către nevasta lui X pentru ca acesta din urmă să o
poată folosi într-un proces de divorţ?

52. X îl constrânge prin exercitarea de acte de violenţă pe Y să îi divulge nişte informaţii acoperite de
secretul profesional care prezentau interes pentru afacerea lui X Arătaţi motivat dacă se va putea angaja
răspunderea penală a lui X pentru tâlhăiie. ·
53. X închiriază o maşina de la Y. În timp ce o conducea, X face un accident rutier uşor si duce maşina la
service-ul lui Z pentru a o repara. În loc să o repare, Z vinde maşina. Arătaţi motivat dacă se va putea retine
răspunderea penală a lui X sau Z.

54. Arătaţi motivat dacă se poate reţine comiterea infracţiunii de abuz de încredere de către X atunci când
acesta îi vinde lui Y conţinutul unui proiect pentru care X fusese angajat să îl întocmească pentru Z.
55. Arătaţi motivat dacă se poate reţine comiterea infracţiunii de abuz de încredere de către X, angajatul
unui supermarket, care permite lui Y (cu care se afla în relaţie de rudenie) să achiziţioneze un bun din
magazin la un preţ inferior celui de vânzare prin ataşarea unei etichete care atestă în mod mincinos un alt preţ.
56. X şi Y pun împreună bani pentru a juca la loto convenind să împartă în mod egal câştigul. Biletul
rămâne la X. După ce biletul este declarat câştigător, X încasează suma şi îi dă lui Y o treime, în condiţiile în
care acesta solicitase restituirea a jumătate din câştig. Arătaţi motivat dacă se poate reţine comiterea vreunei
fapte prevăzute de legea penală de către X.
57. X îi remite lui Y două cecuri în alb pe:1tru ca acesta să le completeze şi să 1e semneze pentru a achita
cheltuielile necesare pentru plata materialelor de construcţie la casa lui X. Y foloseşte cecurile pentru a-şi
achita o serie de datorii personale. Arătaţi motivat dacă se va putea retine răspunderea penală a lui Y.
58. X, utilizatorul unui autoturism deţinut în baza unui contract de leasing dispune de autoturism, iar
apoi, pentru a-şi ascunde actul de dispoziţie, pretinde în faţa societăţii de leasing că autoturismul a fost furat.
Arătaţi, motivat, pentru ce faptă răspunde penal X.

59. X îi solicită vânzătoarei Y un telefon dintr-o vitrină pentru a-l vizualiza mai bine, iar, odată ce acesta
îl primeşte, fuge cu bunul. Arătaţi motivat pentru ce faptă răspunde penal X.
60. X merge acasă la Y şi susţine în faţa acestuia că Z, prietenul fiicei lui Y, i-a soiicitat să se prezinte pentru
a ridica un proiector pentru a i-1 duce la şcoală. În urma acestei minciuni, X primeşte de la Yproiectorul, pe
care şi-l însuşeşte. Arătaţi motivat pentru ce faptă răspunde penal X.
61. X comunică organului de contro! ai protecţiei consumatorului documente false, iar ca unnare
a acestora, nu îi mai este aplicată sancţiunea contravenţională, care în alte circumstanţe ar fi trebuit să o
primească. Arătaţi motivat pentru ce faptă :ăspunde penal X.

62. Folosind o diplomă de bacalaureat falsă, X se înscrie la facuitate. Ulterior, cu diploma de absolvent de
facultate, depunând şi diploma falsă. de bacalaureat, X este angajat de către o societate în funcţia de contabil.
Arătaţi motivat dacă se va putea reţine comiterea de către X a infracţiunii de înşelăciune, având în vedere că
acesta a fost remunerat de către societatea angajatoare.

· - - -286
-------------------------------------------------
ii
o
, _"Î
-,
t '
'f

.!
:a
:a
o

e
a

a
e

d
••• -,,,,.,._,,, , - , ,

•~'.«:)l;. . . . . . .(. . .
•'>~ <'•·-.-•-«••••'<-'""' ,·,S ,,T-,- • -,, ,~-"-• -"-"'•--"T~-"--~-,_._,.,.,....._v_s,s••-.- ..,
~Jia~~•--'~'M4'!:..,........,.(llll!,~--~---~•~.-.........-c~-~........,......~~!;-~~
u
,..,. ,, •-"••,-,•
JUL
'"•-•• um- ""--•----•• ,,-,,c•-"-•-•--•-- "••,_-,<,A"""''--"-••-

ll
[l

ţ.

tl
ll
:1

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

a
Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, \·ătă­
marea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvftrşite împotriva unui funcţionar
r public care îndepîineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu sau in legătură cu exercitarea acestor atribuţii [art 257 alin. (1) C.pen.).
Constituie.forme asimilate:
1 l. săvârşirea oricărei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeptineste o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, În scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură
cu exercitarea atribuţiilor de serviciu [art. 257 alin. (2) C.pen.];
l
2. săvârşirea oricărei infracţiuni împotriva unui membru de familie a.l funcţionarului public care îndepli-
neşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de
răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public [art. 257 alin. (3) C.pen.].
Prezervarea autorităţii publice şi a prestigiului funcţionarilor acesteia are o lungă istorie, în dreptul roman
(De injuriis) uitragierea funcţionarilor in timpul serviciului (durante officio) sau post officio în legătură cu
serviciul ( contemplatione officio) era considerată la fel de gravă ca şi ultragierea împăratului.
Astfel, legislaţiile contemporane sancţionează acele comportamente prin care, din orice motive, o persoană
decide să nu apeleze la mijloacele administrative pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de tm fw1cţionar
public ce realizează acte prin care se iezează respectul datorat autorităţii.

287
 Ultrajul

CUVINTE CHEIE

Funcţie ce implică exerciţiul autorităJii de stat (lat.functio, onis, executare, îndeplinire) reprezintă func-
ţia ce implică exercitarea unor atribuţii în cadrul organelor puterii statale referitoare la luarea de măsuri cu
caracter obligatoriu şi asigurarea respectării lor. În doctrină (T Toader, op. cit., p. 355) s-a arătat că ,:aceste
funcţii sunt specifice autorităţilor publice care, potrivit Constituţiei, constituie un sistem bazat pe principiul
separaţiei puterilor în stat; nu toate persoanele care activează în cadrul administraţiei publice îndeplinesc
funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, ci numai cele care au competenţa să emită acte, să dea dispoziţii
cu caracter obligatoriu, acţionând în numele respectivei autorităţi".

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Material

+ t
a. principal: relaţiile sociale referitoare ia respectul
datorat autorităţilor de stat şi funcţionarilor a. corpul persoanei, cu excepţia cazului în care
care exercită o activitate în cadrul acestora; se fapta se săvârşeşte prin ameninţare;
aduce atingere prestigiului funcţiei exercitate de b. în cazul variantelor asimilate, obiect
persoana protejată; material poate fi şi bunul funcţionarului sau
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la liber- al membrului de familie al acestuia.
tatea psihică ori la integritatea corporală sau
sănătatea funcţionarului public.

B. Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. funcţionarul public poate avea calitatea de autor al infracţiunii;
c. participaţia penală este posibilă în toate formele.

2. Pasiv
a. principal: unitatea sau instituţia care realizează autoritatea de stat;
b. secundar: trebuie să fie determinai, fapta neputându-se comite prin atitudini generale relative la
autoritatea publică privită în ansamblu;
i) în cazui formei de bază şi a primei variante asimilate:
► funcţionarul public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat;
este necesar ca numirea în această funcţie să fie legală, cu excepţia situaţiilor în care
această neregularitate nu putea fi cunoscută de autor;
► persoana juridică nu poate fi subiect pasiv;
288
 ► noţiunea de funcJionar public are în materie penală înţelesul autonom din ati. 17 5
C.pen.; astfel, potrivit ait 175 alin. (1) C.pen., este fun,1ionar public care exercită
o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, în sensul legii penale, persoana
care, cu titlu permanent sau temporat, cu sau rară o remuneraţie: exercită atribuJii şi
responsabilităţi, stabilite 'in temeiul legii, 'in scopul realizării prerogativelor puterii
legislative, executive sau judecătoreşti (de pildă, deputaţii, senatorii, Preşedintele
României, membrii Guvernului, judecătorii şi procurorii, membrii CSM etc.) sau
exercită o funcJie de demnitate publică (de exemplu: primarii, preşedinţii de consilii
locale sau judeţene etc.);
► doar unii dintre funcţionarii publici asimilaţi prevăzuţi de art. 175 alin. (2) C.pen. au o
funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat (de pildă, notarii, executorii judecătoreşti);
► faţă de definiţia funcţionarului pubiic prevăzută de art. 175 C.pen. şi de sensul
expresiei, funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, subiect pasiv al infracţiunii
poate fi doar funcţionarul public prevăzut de art. 17 5 alin. (1) lit. a) şi lit. b) teza I
C.pen., nu şi cel prevăzut de art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi iit. c) C.pen.
ii) în cazul celei de-a doua variante asimilate, subiect pasiv secundar poate fi şi un membru de
familie al funcţionarului public care îndeplineşte o fimcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat;
iii) în cazul variantei agravate, subiectul pasiv secundar este un poliţist (din cadrui poliţiei
locale ori din cadrul Poliţiei Române) sau janda1m;
iv) pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage, în principiu, reţinerea pluralităţii de infrac-
ţiuni; ca excepţie, se poate reţine o infracţiune de ultraj ce absoarbe o infracţiune complexă,
precum omorul săvârşit asupra a două sau mai multor persoane ( doi poliţişti ucişi în aceeaşi
unitate de împrejurare);
v) error in personam va conduce la reţinerea infracţiunii efectiv comise, dacă fapta a fost
săvârşită asupra unei persoane care nu are calitatea de subiect pasiv al infracţiunii;
vi) funcţionarul public nu beneficiază de protecţia legii penale prin intennediul ultrajului dacă
şi-a depăşit/încălcat atribuţiile legale ori dacă le-a exercitat abuziv.

C. Latura objectivă

1. Element material
REGULA GENERALĂ
► dacă subiectul pasiv se află in exercitarea atribufiilor de serviciu, pe care le exercită in
limite legale, infracţiunea absorbită poate viza fapte În legătură cu exercitarea acestor
atribuţii sau orice altă categorie de fapte;
► în ipoteza în care fi.mcţionarul public nu se qflă în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
infracţiunea absorbită trebuie să vizeze numai fapte în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.

ULTRAJUL poate consta în:

a. ameninţarea ur1.ui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de
stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii;
► se poate comite în scris sau pe cale orală, sau chiar prin intermediul gesturilor, fie într-un
!oe public, fie într-un spaţiu privat;
► absoarbe infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 C.pen.; trebuie să.fie săvârşită
nemijlocit (în prezenţa funcţionarnlui) sau prin mijloace de comunicare directă;
289
 Ultrajul

► nu poate fi comisă doar printr-o faptă cu efect vădit intimidant care nu este prevăzută de
legea penală;
► dacă în aceeaşi împrejurare, după ameninţarea funcţionarului public făptuitorul îl şi
loveşte, ameninţarea se va absorbi natural în actele de violenţă;
► se poate reţine în concurs ideal infracţiunea de purtare abuzivă cu infracţiunea de ultraj
comisă asupra aceleiaşi persoane;
b. lovirea sau orice acte de violenţă săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte
o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
(chiar şi pentru fapte care nu au legătură cu actele de serviciu) sau în legătură cu exercitarea
acestor atribuţii;
► absoarbe infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 C.pen.;
c. vătămarea corporală (acţiune sau inacţiune) săvârşită împotriva unui funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu (chiar şi pentru fapte care nu au legătură cu actele de serviciu) sau în legătură cu exerci-
tarea acestor atribuţii;
► absoarbe infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 C.pen. (infracţiune
consumată sau doar tentativă);
d. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (acţiune sau inacţiune) săvârşite împotriva
unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat aflat
în exercitarea atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte care nu au legătură cu actele de
serviciu) sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii;
► absoarbe infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195
C.pen.;
e. omorul (acţiune sau inacţiune) săvârşit împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie
ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiiior de serviciu (chiar şi pentru
fapte care nu au legătură cu actele de serviciu) sau în legMură cu exercitarea acestor atribuţii;
► absoarbe infracţiunea de omor (art. 188 C.pen.) sau pe cea de omor calificat (art. 189
C.pen.).

2. Urmarea imediată
a. principală: starea de pericol pentru autoritatea statului român;
h. secundară: urmarea spe·cifică infracţiunii absorbite.

3. Legătura de cauzalitate
► prin raportare la urmarea imediată principală: rezultă din materialitatea faptei tipice,
netrcbuind să fie dovedită.

<;' , ,, "~, ' ~,

.· D.~ Jaritmte asimilate·

1. săvârşirea oricărei infracţiuni

împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbu­
nare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu;
► legea nu limitează sfera infracţiunilor comise în scop de intimidare sau răzbunare la un anumit
obiect juridic, exceptându-le doar pe cele contra persoanei prevăzute la forma de bază şi

290
· ~•• _ _ ___c:..;:._:__ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
e introducând cerinţa ca fapta să fie comisă fn scop de intimidare sau răzbunare; infracţiunea
poate fi comisă cu intenţie sau prneterintenţie, nu şi din culpă;
:i ► forma asimilată poate fi reţinută în concurs cu cea de bază (de pildă, în cazul în care în scop
de răzbunare mai întâi funcţionarul public este agresat în timpul exercitării atribuţiilor de
serviciu, iar ulterior îi este zgâriată maşina aflată in parcarea instituţiei); nu este exclus însă să
se reţină doar forma asimilată atunci când după ameninţarea cu distrugerea maşinii, în aceeaşi
e împrejurare, făptuitoml realizează şi actele de degradare a vehiculului.
u 2. săvârşirea oricărei infracţiuni împotriva unui membru de familie al unui funcţionar public
a care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor membrului de
familie, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu de
către funcţionarul public;

e ► legea nu limitează sfera infracţiunilor comise în scop de intimidare sau răzbunare la un anumit
o
v obiect juridic; poate fi comisă inclusiv una dintre infracţiunile prevăzute l.a forma de bază; este
necesar ca fapta să fie comisă cu intenţie sau praeterintenţie, în scop de intimidare sau răzbunare.

e E. Varianta agravată

a
► ultrajul săvârşit în oricare din fom1ele anterioare împotriva unui poliţist sau jandarm, aflat
t
în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii [art. 257
e
alin. (4) C.pen.];
► în DCC m: 446/2018 s-a reţinut constituţionalitatea acestei variante agravate faţă de
atribuţiile pe care le exercită subiecţii pasivi, în scopul asigurării unei protecţii penale sporite;
s-a considerat că acest regim sancţionator nu este însă unul de natură a discrimina restul
funcţionarilor publici în raport cu poliţiştii sau jandarmii, întrucât diferenţa de regim juridic
l
are o justificare obiectivă;
► prin decizia nr. 19/HP/2020 s-a apreciat că noţiunea de poliţist are în vedere şi persoana care
exercită funcţia de poliţist local în temeiul Legii poliţiei locale nr. 155/20 l O; astfel, instanţa
supremă,, considerat că se va reţine varianta agravată a infracţiunii nu numai când ultrajul este
comis împotriva unui jandarm sau poliţist din cadml Poliţiei Române ori din Poliţia de Frontieră
Română (care fac parte din structura Ministerului Afacerilor Interne), respectiv a celor care
îşi desfăşoară activitatea în sistemul administraţiei penitenciare, ci şi atunci când fapta este
săvârşită împotriva unui poliţist local, deoarece acesta beneficiază de o protecţie similară cu cea
acordată poiiţistului din cadruî Poliţiei Române.
,, . / . ,

K Lâtura subiectivă

► intenţie directă, indirectăsau praeterintenţie;

► nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită, cu
e excepţia formelor asimilate, când fapta se comite în scop de intimidare sau de răzbunare.

t
l

291
 Ultrajul

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

• bită rămâne
t
atunci când infracţiID1ea absor-
în stadiul tenta-
tivei incriminate, se va reţine
posibile, dar neincriminate.
comiterea ultrajului în formă
conslllllată, faţă de dispoziţiile
art 174 C.pen.
a,
ţ
faptă consumată: în momentul
în care se comite fapta tipică;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în
formă continuată, epuizându-se
după efectuarea ultimului act de
executare (unitate legală).

R. Condiţif de procedibilitate şi pedepsibilitate

► acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu .

. , '• . '

Ii Pedeapsa

1. pentru forma tip şi cele asimilate, limitele de pedeapsă sunt date de cele ale infracţiunilor absorbite,
al căror minim şi
maxim special se majorează cu o treime;
2. la varianta agravată, limitele de pedeapsă sunt date de cele ale infracţiunilor absorbite, al căror minim
şi maxim special se majorează cu o jumătate.
3. în situaţia în care infracţiunea absorbită este cea de omor calificat, limitele de pedeapsă se majorează
numai dacă instanţa optează pentru pedeapsa închisorii, iar în acest caz, maximul special nu va putea
depăşi maximul general;
4, în ipoteza pedepsei amenzii se va proceda la majorarea limitelor de pedeapsă ale închisorii prevăzute
de lege, alternativ cu amenda pentru infracţiunea absorbită şi, în funcţie de aceste limite, se vor
detennina limitele speciale ale zilelor-amendă.

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ(.,.)

( ... ) 1. ultrajul este dependent de condiţiile de !oe şi timp aie exercitării funcţiei, întrucât poate
fi comis şi atunci când funcţionarui nu se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu, dar fapta are
legătură cu funcţia.

( ... ) 2. toţi funcţionarii publici la care face referire Codul administrativ şi care exercită un serviciu .-1
public pot fi subiecţi pasivi ai ultrajului, deoarece sfera victimelor intimidării este limitată mai întâi
de definiţia dată de art. 17 5 C.pen. funcţionarului public, iar apoi de sensul expresiei, funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat.

( ... ) 3. ultrajul are întotdeauna ca obiect material corpul persoanei, deoarece în cazui în care fapta
este comisă prin ameninţare nu are obiect material, iar atunci când este comisă în forma asimilată
obiectul material poate fi bunul funcţionarului sau al membrului de familie al acestuia.
292
r-···
i

, l. dacă infracţiunea absorbită

de ultraj este o formă a unităţii legale de infracţiune, în cazul în care
f există o pluralitate de victime, se va reţine, de asemenea, o singură infracţiune de ultraj (de pildă, în
F cazul ultrajului care absoarbe omorul calificat săvârşit asupra a două sau mai multor persoane);
2. realizarea in aceeaşi împrejurare cu privire la acelaşi subiect pasiv secundar a mai multora dintre
modalităţile alternative ale infracţiunii nu conduce la reţinerea unui concurs de infracţiuni, ci a unei
singure infracţiuni complexe. În acest caz pedeapsa se va determina prin raportare la modalitatea
alternativă cea mai gravă;

3. calificarea infracţiunii ca având conţinut alternativ sau conţinuturi alternative este determinantă
pentru reţinerea unităţii sau pluralităţii de infracţiune, atunci când acţiunile infracţionale realizate la
diferite intervale de timp sunt de naturi diferite (de pildă, mai multe acte de ameninţare şi de lovire).
Faţă de modul de redactare a normei de incriminare, dar reţinând şi considerente de echitate a dreptului
penal infracţiunea trebuie calificată ca având conţinut alternativ, caz în care nu există un impediment în
constatarea îndeplinirii cerinţei omogenităţii juridice.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

L Dacă funcţionarului public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat îşi
dă consimţământul la comiterea infracţiunii, se poate reţine existenta vreunei cauze justificative
sau de neimputabilitate?
2. Care este încadrarea juridică atunci când făptuitorul îşi propune să ultragieze pe cei trei poliţişti
din postui comunal de poliţie, comiţând în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu faţă de
primu! o ameninţare, trei zile mai târziu faţă de cel de-al doilea o vătămare corporală şi peste o
săptămână o altă ameninţare faţă de cel de-al treilea?

3. Poate fi subiect pasiv al infracţiunii profesorul de matematică. de la un liceu dacă este agresat de
elevul pe care l-a lăsat corigent?
4. Arbitrul dintr-m1 litigiu comercial poate avea calitatea de subiect pasiv al infracţiunii de ultraj?
5. Poate fi comis ultrajul doar prin raportare la mimica avută de suspectul aflat în fata poliţistului
local care întocmea procesul-verbal de contravenţie?
6. Se poate reţine tipicitatea ultrajului comis prin ameninţare dacă fapta nu este comisă în public?
Dar dacă fapta este comisă prin intermediul unei scrisori adresate direct funcţionarului public?

JURISPRUDENŢĂ

1. Pluralitate de subiecţi pasivi secundari concurs de infracţiuni de ultraj. Lovirea mai multor funcţionari publici
aflaţiîn exerciţiul funcţiunii cc implică cxerciţiui autorităţii de stat, în aceeaşi împrejurare, constituie tot atâtea infracţiuni
de ultraj săvârşite în concurs, iar nu o singură infracţiune sub formă continuată (C.S.J ., secţia penală, decizia nr. 1136/2003).
2. Tâlhărie în concurs cu ultraj. Fapta inculpatului de a sustrage bunuri, ummtă de folosirea 1mui spray paralizant
împotriva unui poliţist aflat în exerciţiul :funcţiunii, pentru a-şi asigura scăparea, întruneşte atât ele,nenleîe constitutive
293
 Ultrajul

ale infracţiunii de tâlhărie, cât şi pe cele ale infracţiunii de ultraj aflate în concurs (I.C.C.J ., secţia penală, decizia
nr. 90i2006).
3. Ultraj. Elemente constitutive. 3.1. Infracţiunea de ultraj este complexă, complexitate care îşi regăseşte exprimarea,
în primul rând, în latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii.( ... ) Cerinţa în oricare dintre variantele sale îşi
are raţiunea în obiectul juridic al infracţiunii de ultraj, ceea ce legea ocroteşte în acest caz fiind relaţiile sociale âle căror
existenţă şi desfăşurare sunt asigurate prin apărarea respectului datorat autorităţii, ce impune şi protejarea în mod special
a persoanelor care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. Desigur, legea nu înţelege să asigure o
protecţie nelimitată în favoarea funcţionarului, astfel că, în situaţia în care acesta îşi depăşeşte atribuţiile de serviciu sau
le exercită abuziv, el nu se mai află în exerciţiul funcţiunii şi nu mai acţionează în interesul autorităţii şi, prin urmare, nu
se mai află sub protecţia acordată de legiuitor.( ... ) fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
de ultraj săvârşite împotriva unui poliţist, şi nu pe cele ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât acesta
a cunoscut calitatea persoanei vătămate, de agent de poliţie, scopul venirii acestuia la domiciliul său, respectiv de a
asigura ordinea şi liniştea publică şi de a preîntâmpina comiterea unei fapte mai grave, astfel că persoana vătămată ·nu
şi-a depăşit atribuţiile de serviciu, fiind în exercitarea acestora la momentc1l producerii incidentului. ( ... ) în raport cu
modalitatea concretă în care inculpatul a realizat vătămarea agentului de poliţie aflat în exerciţiul ftmcţiunii, a comis
fapta sub fonna intenţiei indirecte, astfel cum corect au reţinut şi cele două instanţe, chiar dacă nu a urmărit producerea
rezultatului, l-a prevăzut şi a acceptat producerea lui (T.C.C.J., secţia penală, decizia nr.3845/2011 ).
3.2. Ultrajul este o infracţiune complexă, care constă în ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de
comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori
omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat
aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, calitatea de poliţist sau jandarm
a subiectului pasiv atrăgând reţinerea modalităţii agravate prevăzute de art 257 alin. (4) C.pen. Astfel, infracţiunea de
ultraj are un obiect juridic complex, prin comiterea faptei fiind lezate o pluralitate de valori sociale, care au caracter
eterogen, aparţinând unor titulari diferiţi: pe de o parte, statului în calitate de subiect pasiv principal, iar, pe de altă parte,
foncţionarului public lezat în calitate de subiect pasiv secundar. Obiectul juridic complex al infracţiunii de ultraj este
lezat prin comiterea unei singure activităţi infracţionale prin care se aduce atingere atât obiectului juridic principai, cât şi
al celui secundar, particularităţile acestei infracţiuni constând în aceea că: a. în conţinutul său constitutiv sunt absorbite
alte infracţiuni: ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
ori omorul care vor constitui modalităţi de realizare a elementului material al iaturii obiective a infracţiunii de ultraj,
fiind îndreptate în mod direct împotriva autorităţii de stat în cadru! căruia funcţionarul îşi exercită. atribuţiile de serviciu şi
aducând atingere demnităţii, libertăţii, integrităţii fizice ori psihice sau vieţii funcţionarului; b. la conţinutul constitutiv al
infracţiunilor absorbite se adaugă o serie de cerinţe care sporesc pericolul social al infracţiunii prin suplimentul de valori
sociale lezate. Astfel, este necesar ca oricare dintre infracţiuniie absorbite să fie îndreptate împotriva unui funcţionar public
fie în timpul când se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu (indiferent dacă faptele au sau nu legătură cu exerciţiui
funcţiunii. deoarece în perioada de timp în care funcţionam! se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu infracţill1ile
absorbite comise împotriva acestuia constituie şi o atingere adusă autorităţii de stat al cărei reprezentant este funcţionarul),
fie pentru fapte îndeplinite în exercitarea acestor atribuţii, fiecare dintre aceste două condiţii prevăzute alternativ de
lege putând realiza cerinţa esenţială in conţinutul laturii obiective. Deopotrivă, mai trebuie precizat că în jurisprudenţă
(Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. 3861/ i 969) s-a apreciat că prin exerciţiul fimcfiei se înţelege o activitate pe care
funcţionaru! o prestează în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi că această activitate poate fi desfăşurată atât
în orele legale de serviciu, cât şi în afara lor, dacă interesele unităţii o impun. Tot astfel, trebuie notat că pentru reţinerea
tipicităţii infracţiunii complexe este necesar ca subiectul pasiv să acţioneze în cadrul îadatoririlor ce c'.ecurg din funcţia
pe care o exercită, iar na în mod abuziv, legea neoferind o protecţie nelîmitată funcţionarului public (C.A. Oradea, secţia
penală, decizia nr. 472/2019).

4. Ultraj. Neîntruni.rea cerinţelor complexităţii legale. Curtea opinează că, în mod întemeiat, prima instanţă a
dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor sub acuzaţia cărora a fost trimis în judecată inculpatul M.F.D. din
două infracţiuni de ultraj, prevăzute de art. 257 alin. (1) şi (2) C.pen., în infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art 206
alin. (I) C.pen., şi infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (I) C.pen., în condiţiile in care din probele admi-
nistrate în cauză nu rezultă că infracţmnile de ameninţare şi distrugere sunt absorbite în infracţiunea complexă de ultraj,

294
_ _ _ _.....:cc..::_.:____ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
faţă de neîntrunirea cerinţei esenţiale ca ameninţarea sau distrugerea să fi fost comise împotriva fu,rictionarului public
care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, în
perioada în care acesta nu se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Curtea consideră că, în situaţia în care funcţionarul
public nu se ciflă fn exercitarea atribuţiilor de serviciu, atingerea adusă autorităţii de stat din care face parte nu poate avea
loc decât atunci când una dintre acţiunile sau inacţiuni!e ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii
de ultraj îmbracă fonna unei manifestări în legătură cu jâpte îndeplinite de fancfionarul public în timp ce se qfla în
exerciţiul fimcfiunii ( C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 530/2017).

5. Lipsa tipicităţii obiective. Nu constituie infracţiune de ultraj atitudinea ofensatoare la adresa unui subofiţer de
poliţie şi a unui gardian public, în cazul când aceasta este o reacţie la acţiunea abuzivă a celor doi funcţionari publici de
a încerca să silească, fără drept, o persoană să-i însoţească la locul unui accident în legătură cu care aceasta nu are nicio
legătură. Situându-se, prin acţiunea lor abuzivă, în afara legii, cei doi agenţi ai forţei publice nu pot beneficia de protecţia
instituită prin art. 239 C.pen. (C.S.J., secţia penală, decizia nr. 1564/1999).

6. Latura subiectivă. Inculpata a acţionat cu intenţie indirectă, întrucât, în momentul agresiunii, persoana vătămată
o ţinea pe inculpată de mână pentm ca aceasta să nu fugă, ulterior legitimării organelor de poliţie, dar, cu toate acestea,
inculpata şi-a continuat drumul, a deschis o uşă şi a tras persoana vătămată după ea, putând astfel să prevadă rezultatu]
faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia (C.A. Bucureşti, secţia penală, decizia
nr. 1540/2016, nepubiic,ită).
7.. Pedeapsă. Alin. (4) al art. 257 C.pen. prevede majorarea cu jumătate a limitelor pedepsei pentru infracţiunea
săvârşită. În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că această majorare a limitelor pedepsei se referă numai
la Jimitele pedepsei închisorii, dar nu şi în cazul pedepsei amenzii. În cazui amenzii, majorarea limitelor se realizează
numai pentru verificarea limitelor speciale ale zilelor-amendă în raport de dispoziţiile art. 61 alin. ( 4) C.pen. Astfel, se
con-;tată că majorarea cu jumătate a limitelor pedepsei stabilite pentru infracţiL01ea prevăzută de art. !93 alin. (2) C.pen.
conduce la posibilitatea aplicării unei pedepse cuprinse între 9 luni şi 7 ani şi 6 luni închisoare. Instanţa de control
judiciar constată că la aceste limite de pedeapsă se poate raporta aplicarea zilelor-amendă, fiind incidente dispoziţiile
art. 61 alin. (4) lit. c) C.pen. (LC.C.J., decizia nr. 26/2017).

295
 UZUR REA DE CALITĂTI OFICIALE
'

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat, însoţită sau urmată de
îndeplinirea unui act legat de acea calitate - forma de bază [art. 258 alin. ( l) C.pen.].
Fapta funcţionarului public care continuă să exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, du_pă
ce a pierdut acest drept conform legii forma asimilatâ [art. 258 alin. (2) C.pen.].

CUVlNTE CHEIE

Calitatea oficială acea abilitare iegali:'t a unei persoane care exercită o anumită funcţie de a efectua acte
ce intră în atribuţiile funcţiei sale şi care pot produce consecinţe juridice; calitatea oficială trebuie să implice
exerciJiul autorităţii de stat, adică este acea calitate care implică exercitarea unor atribuţii în cadrul organeior
puterii statale referitoare la luarea de măsuri cu caracter obligatoriu şi asigurarea respectării lor.

296
 II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

Obiect•·

L Juridic 2. Material
t ţ
relaţiile sociale referitoare la respectul datorat a. nu are la forma de bază şi cea asimilată;
autorităţii de stat şi la buna funcţionare a auto- b. la varianta agravată: uniformele sau semnele
rităţii publice. distinctive ale unei autorităţi publice.

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. la alin. (1 ), subiectul activ nu este circumstanţiat; la alin. (2), autoru1 este calificat: persoana
care a avut calitatea de funcţionar public, pe care a pierdut-o în mod legal sau este suspendat
din funcţie;
b. participaţia penală este posibilă în toate formele.

2. Pasiv
► Statui (subiect pasiv principal);
► unitatea sau instituţia care reaiizează autoritatea de stat.

· O. Latu.ra obiectivă

1. Element material
a. folosirea fără drept a unei calităţi
oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat, însoţită sau
urmată de efectuarea unui act legat de acea calitate;
b. actul efectuat în aceeaşi împrejurare ori ulterior folosirii calităţii oficiale nu trebuie să înde-
plinească toate condiţiile cerute de lege pentru întocmirea sa în mod vaiabil;

2. Urmarea imediată

r ► starea de pericol pentru autoritatea statului român (infracJiune de pericol abstract);

► pe lângă vătămarea relaţiilor sociale în legătură cu autoritatea, este posibil ca în um1a actelor
efectuate de pretinsul „funcţionar" să se producă o inducere în eroare a unei persoane cu
consecinţa prejudicierii materiale a acesteia; în acest caz înşelăciunea se va reţine în concurs
cu uzurparea de calităţi oficiale; nu este exclus ca în unna actelor de uzurpare a calităţii oficiale
făptuitorul să sustragă bunuri aparţinând persoanei vătămate, caz în care infracţiunea prevăzută
de art. 258 Cpen. se va reţine în concurs cu furtul, sau, după caz, cu tâlhăria;

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie dovedită.

297
 Uzurparea de calităţi oficiale

D. Forma: asimilată

L Element material
► continuarea exercitării unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, după ce furicţionaruî
public a pierdut (temporar sau definitiv) acest drept conform legii.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru autoritatea statului român (infracţiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate .
► rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie dovedită.

E. Variantl'! agravată

► comiterea faptei în forma de bază sau asimilată de o persoană care poartă, fără drept, unifonne
sau semne distinctive ale unei autorităţi publice;
► subiectul activ nu este circumstanţiat;
► presupune comiterea faptei astfel încât să fie observată de public;
► este o infracţiune continuă succesivă.

R Latura subiectivă

► intenţie directă sau indirectă.

G.Forme

1. Acte pregătitoare

t
2.
't
Tentativă 3. Consumare

posibile, dar neincriminate.
+
a. faptă consumată: în momentul
efectuăriiactului de către per-
soana care foloseşte fără drept
calitatea oficială;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în
posibilă, dar neincriminată. formă continuată, epuizându-se
după efectuarea ultimului act
de executare (unitate legală);
în cazul formei continue se epui-
zează la încetarea activităţii infrac-
ţionale.

298
 NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ ( ... )

( ... ) 1. orice folosire fără drept a unei caiităţi oficiale constituie o faptă tipică, deoarece legea nu
incriminează decât acele acţiuni de uzurpare care sunt însoţite sau urmate de efectuarea unui act în
ul virtutea calităţii oficiale pe care şi-o atribuie făptuitorul; deopotrivă fapta nu va fi tipică dacă actul
nu face parte din competenţele specifice de serviciu ale calităţii oficiale folosite;
( ... ) 2. fapta este tipică numai dacă este comisă de un funcţionar, deoarece la forma de bază sau
la cea agravată a infracţiunii subiectul activ nu este calificat.

1. în doctrină(T. Toader, op. cit., p. 361) s-a arătat că nu prezintă importanţă pentru reţinerea
tipicităţii faptei „dacă persoana faţă de care a fost folosită fără drept calitatea oficială a fost sau nu
indusă în eroare şi că nu este necesar ca actul legat de calitatea oficială uzwpată să fie îndeplinit de
11e făptuitor cu respectarea h1turor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege; este suficient ca actul
să fie îndeplinit în aşa tel încât să rezulte, fără dubiu, că este vorba de un act legat de respectiva calitate
oficială. Îndeplinirea unui act legat de o calitate oficială uzurpată nu trebuie confundată cu îndeplinirea
unui act prin depăşirea atribuţiilor de serviciu, situaţie în care nu este vorba de folosirea fără drept a unei
calităţi oficiale în sensul art. 258 C .pen., ci de o depăşire a competenţei, fapta putând atrage răspunderea
penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu".

2. nu se va reţine comiterea infraeţiunii de neexecutare a sancţiunilor penale [art. 288 alin. (1)
C.pen.] dacă exercitarea funcţiei a fost interzisă ca urmare a aplicării pedepsei complementare, caz în
care infracţiunea de uzurpare de caiităţi oficiale absoarbe această infracţiune.

ll. Condiţii d~ procedibilitate şi pedepsibilitate

►0 acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu.

tl SUBIECTE RECAPITULATIVE

►t
Poate fi comisă infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale prin utilizarea fără drept a unei maşini de
poliţiecu semnalele sonore pornite?
n
e
:t JURISPRUDENŢĂ
,;
1. Lipsa tipicităţii obiective. Fapta inculpatului de a--şi atribui fă;ă drept calitatea de detectiv particular nu întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, deoarece detectivul particular nu desfăşoară o
:-
activitate ce implică exerciţiul autorităţii (Trib. Iaşi, secţia penală, decizia nr. 739/1998).
2. Tâlhărie în concurs cu uzurpares de calităţi oficiale. Deghizarea inculpatului în poliţist, unnată de îndeplinirea
unui act legat de acea calitate, împrejurare în care acesta a st~stras prin violenţă bunuri aflate asupra persoanei vătămate,
299
 Uzurparea de calităţi oficiaie

întruneşte elementele constitutive atât ale infracţiunii de tâlhărie, cât şi ale aceleia de uzurpare de calităţi oficiale,
autonomia celor două infracţiuni decurgând din specificitatea elementelor constitutive ale fiecăreia (C.A. Bucureşti,
secţia a H-a penală, decizia nr. 166/2000).

3. Uzurparea de calităţi oficiale în concurs cu conexitate etiologică. Faptele inculpatului care s-a legitimat ca fiind
reprezentantul poliţiei vamale, prezentând în acest sens şi o legitimaţie, a oprit, in incinta benzinăriei Petrom• din zona
Punctului de trecere a frontierei Giurgiu, pe persoana vătămată aflată la volanul autoturismului proprietate personală şi,
pe motiv că nu purtau centura de siguranţă, atât aceasta, cât şi ceilalţi pasageri, i-a solicitat cu titlu de amendă suma de
680 lei de persoană, sumă pe care a refuzat să o plătească, întrucât şi-a dat seama că unnează să fie înşelat, iar în urma
discuţiilor contradictorii, inculpatul a lovit persoana văfamată cu pumnul în faţă întrunesc elementele constitutive ale
infracţiliDilor de uzurpare de calităţi oficiale, tentativă la înşelăciune şi lovire sau alte violenţe (C.A. Bucureşti, decizia
nr. 82/2016).
4. Varianta agravată. Noţiunea de „semn distinctiv" înseamnă un semn care caracterizează un lucrn în mod exclusiv:
un semn care serveşte pentru recunoaştere. Prezentarea legitimaţiei din partea unui poliţist care execută misiunea în
ţinută civilă reprezintă un astfel de semn distinctiv atât în sensul strict al noţiunii - ,,legitimaţia", cât şi în sensul îarg
al noţiunii ca „manifestare exterioară" din partea individului fără semne distinctive evidente, care se pregăteşte însă
să exercite autoritatea de stat asupra unui ah cetăţean în baza legii, acestea pentru faptele evidente că: J) interacţiunile
spontane între cetăţeni in spaţiul public nu implică exercitarea unei forme de autoritate din partea vreuneia dintre părţi,
iar 2) aceste interacţiuni nu sunt precedate ori însoţite de prezentarea cărţilor de identitate ori alte legitimaţii fără legătură
cu scopul/sensul relaţionării. ( ... ) folosirea unor obiecte cu titlu de legitimaţie, suficient de pertinente prin formă şi
conţinut încât să imprime victimei impresia persistentă a unei ,,legitimaţii" au fost folosi1e în mod precis şi cu succes
pentru înfrângerea opoziţiei psihice instinctive pe care orice individ în deplinătatea facultăţilor mintale o generează
când este abordată pe stradă, în mod neavenit, de indivizi necunoscuţi, fără uniforme sau alte semne distinctive vizibile/
explicite. Caracterul „distinctiv" al semnului întrebuinţat pentru uzurparea calităţii oficiale trebuie observat de la caz la
caz, având ca standard în apreciere evaluarea din partea observatorului obiectiv şi informat expus relatării, altfel spus.
prin verificarea faptului dacă semnul astfel întrebuinţat ar fi fost „de natură'' să distingă o autoritate aflată în exerciţiul
funcţiunii (,,calitatea de poliţist în activitate"). A aprecia altfel ar presupune, din punct de vedere teoretic, ca subiectui
activ al infracţiunii de uzurpare de calităf oficiale să fie întotdeauna un fost agent al statului învestit cu exerciţiul
autorităţii de stat, pe care ulterior a pierdut-o (dar a rămas în posesia unui semn distinctiv valid din punct de vedere
legal), pentru că, în afara acestei ipoteze, semnele distinctive legale, precum o legitimaţie, fiind excluse din circuitul
civil, sunt inaccesibile subiectului activ necalificat. O astfel de concluzie s-ar dovedi, pe mai departe, contradictorie cu
forma asimilată a infracţiunii reglementată la alin. (2), unde se indică în mod expres subiectul activ calificat fost agent
al statului învestit cu exerciţi ni autorităţii de stai IC.A. C onsianţa, decizia nr. 240/20 I 7).

300
i,

d
a
t,
e
a
e
a

n
g
ă
e
i, SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA
ă
il
:s
DE ÎNSCRISURI
ă

q
H '
lÎ
·e
ll I. DEFINITIA LEGAL<\
""'
Sustragerea sau distrugerea unui înscris care se află în păstrarea ori în deţinerea unei autorităţi publice,
instituţiipublice sau a altei persoane juridice care administrează sau exploatează bunuri1e proprietate publică
ori a unei persoane care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile
publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului
serviciu public [art. 259 alin. (1) C.pen.J.
Săvârşirea infracţiunii de un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu variantă agravată
[art. 259 alin. (2) C.pen.].

301
 Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A.Obi~ct ·

1. Juridic 2. Material
t t
relaţiile sociale referitoare la integritatea şi sigu-
dosarul, registrul, documentul sau orice alt înscris
ranţa înscrisurilor sau a documentelor aflate în
ciflat in păstrarea sau def inerea unei autorităţi
deţinerea sau păstrarea unei autorităţi publice,
publice, instituţii pubiice sau a altei persoane juri-
instituţii publice sau a altei persoane juridice care
dice care administrează sau exploatează bunurile
administrează sau exploatează bunurile proprie-
proprietate publică ori a persoanei care exercită un
tate publică ori a persoanei care exercită un
serviciu de interes public pentru care a fost înves-
serviciu de interes public pentru care a fost înves-
tită de autorităţile publice sau care este supusă
tită de autorităţile publice sau care este supusă
controlului ori supravegherii acestora cu privire la
controlului ori supravegherii acestora cu privire la
îndeplinirea respectivului serviciu public.
îndeplinirea respectivului serviciu public.

..R Subiect·

L Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică sau juridică) care are capacitate penală;
b. fimcfionarul public aflat i'n exercifiul atribuţiilor de serviciu poate fi autor al infracţiunii, caz în
care se reţine varianta agravată;
c. participaţia penală este posibilă în toate formele.

2. Pasiv
► Statd;
► autoritatea publică., instituţia publicăsau o altă persoană juridică care administrează sau
.,.
exploatează bunurile proprietate publică ori persoana care exercită un serviciu de interes public
pentrn care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori suprave-
gherii acestora cu privire la indepiinirea respectivului serviciu public.

·. C. Latura obiectiv~

1. Element material·- infracjiune cu conţinw alternativ:

► sustragerea (deposedare şi împosedare, întocmai ca la fort) obiectuiui material;
► distrugerea (încetarea existenţei fizice) obiectului material.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru subiectul pasiv, ca urmare a sustragerii sau distrugerii înscrisurilor
(infracf iune de pericol abstract).
-·-~---"_'=<0_2_________ ,__________________________
 3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

D .. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită;
acestea pot fi avute în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei.

K Varianta agravată

► fapta săvârşită defancţionarul public în competenţa cărnia intră păstrarea ori deţinerea obiectului
material al infracţiunii, în timp ce se află în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

F. Formele infracţiunii

I
t
1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare
+ t +
a. faptă consumată: în momentul
► posibilă la faptele săvârşite
comiterii acţiunii
tipice;
cu intenţie, fiind incriminată;
h. faptă epuizată: poate fi săvârşită
► este singura infracţiune
posibile, dar neincriminate. şi în formă continuată, caz în care
contra autorităţii la care
se epuizează ia data realizării
tentativa perfectă/imperfectă
uliîmului act de executare
este incriminată.
(unitate legală).

- , ~ BLACKBOX

1. dacăinscrîsurile sustrase ţin de o procedură judiciară, se poate reţine comiterea infracţianii

prevăzute de art. 275 C.pcn. (sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri), iar dacă înscrisurile
prezintă o valoare economică, se va reţine comiterea infracţiunii de furt; în doctrină (T Toader, op. cit.,
p. 365) s-a reţinut că fapta de sustragere are conţinut identic celei care constituie elementul materia[ al
infracţiunii de furt, deosebirea dintre cele două infracţiuni cantonându-se în sfera obiectulu1 juridic şi a
obiectului material;
2, dacă printr-o acţiune unică sunt sustrase in aceeaşi împrejurare atât un înscris qflat fn păstrarea sau
deţinerea unei autorităţi publice, cât şi unul care prezintă o valoare economică, se va reţine concursul
ideal între infracţiunea de furt sirnpluicalificat şi cea prevăzută de art. 259 C.pen.

303
 Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

JURISPRUDENTĂ
'
1. Obiectul mate.rial. Îl constituie dosarul, registrul, documentul sau orice alt înscris aflat în păstrarea ori în deţinerea
unei organizaţii din cele prevăzute de art. 145 C.pen., dosarul cuprinde totalitatea actelor privind aceeaşi problemă,
afacere, persoană etc., de exemplu: dosarul de personal al celui încadrat în muncă la o instituţie de stat Prin registru
se înţelege o condică cu un număr de foi în care sunt trecute anumite acte sau fapte juridice, de exemplu: registrul de
poartă în care sunt consemnate intrările - ieşirile de autovehicule, docmnentul constituie un înscris de o valoare deosebită
când ar reprezenta actul constitutiv al unui organ, un tratat internaţional etc. În sfârşit, prin orice alt înscris se înţelege:
înscrisurile care produc efecte juridice; de exemplu, un proces-verbal de constatare a perisabilităţilor. Cu alte cuvinte,
nu orice înscris poate constitui obiectul material al infracţiunii de sustragere de înscrisuri, Acesta trebuie să producă
consecinţe juridice ( exemplu: sustragerea unui dosar de personal, să ducă la imposibilîtatea stabilirii pensiei faţă de o
persoană; sustragerea sau distrugerea unui proces-verbal de contravenţie să ducă la imposibilitatea aplicării sancţiunii
sau la imposibilitatea atacării acestui înscris în instanţa de judecată). În speţă, înscrisurile sustrase de inculpat, respectiv
referatul cu propunerea de clasare şi adresa aferentă nu au produs consecinţe juridice, dosarul fiind ulterior înaintat
organelor in drept spre soluţionare chiar dacă inculpatul a sustras acele înscrisuri. În consecinţă, soluţia instanţei de fond
de achitare a inculpatului apare ca fiind legală şi temeinică (C.A. Galaţi, secţia penală, decizia nr. 298 din 14.03.2017).
2. Conţinut constitutiv. 2.1. Fapta inculpatului care, fiind audiat de procuror în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni
de tâlhărie, când i s-a prezentat spre semnare declaraţia, a mototolit-o şi a rupt-o, spunând că nu corespunde adevărului,
nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri. Declaraţia care face
obiectul învinuirii inculpatului nu se încadrează în categoria de înscrisuri, pentru că, nefiind semnată de acesta, nu
prezintă nicio valoare şi nu poate fi asimilată unui înscris. Pe de altă parte, infracţiunea de sustragere sau distrugere de
înscrisuri se săvârşeşte numai cu intenţie, or, în cazul de faţă nu se poate considera că inculpatul ar fi urmărit sau acceptat
producerea unor asemenea consecinţe; el a rupt declaraţia spunând că „nu corespunde adevărului" (C.A. Constanţa,
secţia penală, decizia nr. 178/1996, în R.D.P. nr. 2il 997, p. 127).
2.2. Fapta inculpatului A., constând în aceea că - în data de 12 ianuarie 201 O, în intervalul orar 00:00 - 15 :55, în timp
ce studia, în calitate de avocat, Dosarul civil nr. xi2003 în incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, a sustras
din acest dosar originalul contractelor de asistenţă juridică din 28 mai 2003 şi din 30 septembrie 2003 încheiate între
inculpat, în calitate de avocat, şi partea civilă, în calitate de client, înscrisuri care se aflau la filele 38 i şi 382 din acest
dosar întruneşte, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi din punct de vedere subiectiv, elementele constitutive ale
infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri (I.CC.J ., secţia penală, decizia nr. i 84/ Ai2016).

304
1

RUPEREA DE SIGILII
l

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat [art. 260 alin. ( 1) C. pen. l.
Săvflrşirea infracţiunii de custode variantă agravată [art. 260 alin. (2) C.pen.J.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII- EXPLICATU

ţ·,-----------------------

A. Obiect ..

1. Juridic 2. Material
t t
sigiliul legal aplicat, aparţinând unei persoane
relaţiilesociale referitoare la respectul datorat
publice, prevăzută de art. 176 C.pen., sau unei per-
autorităţilorde stat, precum şi cele referitoare
soane care exercită un serviciu de interes public,
la respectarea sigiliului legal aplicat.
prevăzută de art. 175 alin. (2) C.pen.

305
 Ruperea de sigilii

B. Subiect·

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a, orice persoană (fizică sau juridică) care are capacitate penală;
b. custodele poate fi autor al infracţiunii, caz în care se reţine varianta agravată;
c. participaţia penală este posibilă în toate fonnde: coautorat, instigare, complicitate.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: organul autorităţii de stat care a aplicat sigiliul.

C. Latura obiectivă

L Element material
► fapta se comite numai printr-o acJiune: înlăturarea (îndepărtarea) ori distrngerea (încetarea
existenţei fizice) a unui sigiliu legal aplicat de o autoritate publică;
► cerinţa esenţială constă în aceea că sigiliul trebuie să fie aplicat legal, iar nu abuziv;
► nelegalitatea sigiliului poate rezulta din nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru apli-
carea acestuia sau din necompetenţa organului care l-a aplicat;
► nu este tipică fapta de înlăturare a sigiliului aplicat de o autoritate privată.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la respectarea sigiliului legal aplicat (infrac-
ţiune de pericol abstract). i
3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

D. Latura. subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită;
acestea pot fi avute în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei .

.. .E~ VarialltS agravată .

► fapta trebuie să fie săvârşită de custodele bunului sigilat, chiar şi atunci când acesta este proprie- '. ~
taml bunului. C

306
 F.. Formele
,._ infractiunii
-~
.

1. Acte pregătitoare 2, Tentativă 3. Consumare

+ t
a. faptă consumată:
comiterii
•
acţiunii
în momentul
tipice;
b. faptă epuizată: poate fi săvârşită şi
posibile, dar neincriminate. posibilă, dar neincriminată.
în formă continuată, caz în care se
epuizează la data realizării ultimului
act de executare (unitate legală).

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ(.,.)

i - ,-

a I
I-+- ( ... ) 1. instrumentele folosite la sigilare sau la ruperea sigiliului constituie obiectul material al
nfr~cţi_u~.i!,
întrucât ~aţă de sensul acestei instituţii şi specificul infracţiunii obiect material nu este
ecat s1g1iml legal aphcat;
, (.'") 2. subiectul activ este întotdeauna necircumstanţiat, deoarece varianta agravată nu se poate
I comite decât de către custode.

1. În literatura de specialitate (T. Toader, op. cit., p. 365) s-a arătat că legiuitorul nu a inclus Jn
conţinutul aeestei infracţiuni fapta cu incriminare distinctă de distrugere, infracţiunea nefiind una
complexă; în această din urmă privinţă. trebuie avut în vedere că, faţă de limitele speciale de pedeapsă
prevăzute de lege, nu este îndeplinită cerinţa diferenţei de pericoj dintre infracţiunea complexă (mai
gravă) şi infracţiunea absorbită care ar trebui să fie caracterizată de un pericol social legal mai redus.

2. Ruperea de sigilii va putea ti reţinută în concurs cu infracţiunea de sustragere de sub sechestru

(de exemplu, când după ruperea sigiliului este însuşit bunul sechestrat în mod legal). ori de abuz de
încredere.
3. Nu se va reţine comiterea în concurs ideal a infracţiunii de rupere de sigilii şi a celei de distrugere,
prin raportare la acţiunea unică de distrugere a sigiliului, deoarece acesta nu poate fi obiect material al
infracţiunii de distrugere ( contra patrimoniului) faţă de lipsa de valoare economică a sigiliului.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

Se va putea reţine comiterea infracţiunii de rupere de sigilii dacă la aplicare acestora au fost încălcate
nonne apte să atragă nulitatea relativă?

307
 Ruperea de sigilii

JURISPRUDENŢĂ

Conţinutul constitutiv. Pluralitatea de infracţiuni. Faptele inculpatului D.M. constând în aceea că în seara zilei
de 16.12.2014, în jurul orei 22:30, a rupt sigiliul de la gura de descărcare a unui vagon-cisternă în triqjul Feteşti şi a
încercat să sustragă motorină, acţiunea sa fiind întreruptă de apariţia agenţilor de pază întrunesc elementele coo.stitutive
ale infracţiunii de rupere de sigilii, prevăzută de art. 260 alin. (1) C.pen., respectiv tentativă la furt calificat, prevăzută
de art. 32 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1) - 229 alin. ( l) lit. b) şi alin. (3) lit. a) C.pen. Analizând latura obiectivă a
infracţiunii prevăzute de art. 260 Cpen., ruperea de sigilii, instanţa a reţinut că elementul material constă în acţiunea
inculpatului de a rupe sigiliul de la vagon, mai exact de la vana de descărcare. Urmarea imediată constă în săvârşirea
acţiunii incriminate, şi prin aceasta, crearea unei stări de pericol pentru autoritatea care a aplicat acel sigiliu. Legătura
de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (I)
raportat la art. 228 alin. (1) 229 alin. (1) lit. b) şi alin. (3J lit. a) Cpen. tentativă la furt calificat, instanţa reţine
că elementul material constă în acţiunea inculpatului de a încerca să sustragă motorină, în timpul nopţii (în jurul ·orei
22:30), după ce a rupt sigiliul de la vagon. Urmarea imediată constă în încercarea de a sustrage motorina, dar acţiunea
făptuitorului a fost întreruptă la apariţia agenţilor de poliţie (Jud. Feteşti, sentinţa penală nr. 25 din 22 martie 2016 ).

· · ~ · -308
-----------------·-·······--·------------------------------------
:a

SUSTRAGEREA DE SUB SECHESTRU

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Sustragerea unui bun care este legal sechestrat [art. 26 l alin. (1) C.pen.].
Săvâ.rşirea infracţiunii de custode variantâ agravată [art. 261 alin. (2) C.pen.J.

JI. STRUCTURA INFRACŢIUNJI - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Material

relaţiile
•
sociale referitoare la respectarea
►
ţ
bunul sau bunurile mobile/imobile legal sechestrate;
► legalitatea sechestrului se analizează prin raportare la
sechestrului legal aplicat. toate cerinţele de formă şi de fond reglementate de
norma în temeiul căreia a fost instituit.

309
 Sustragerea de sub sechestru

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică sau juridică) care are capacitate penală;
b. custodele poate fi autor al infracţiunii, caz in care se reţine varianta agravată;
c. participaţia penală este posibilă în toate formele.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: organul autorităţii de stat care a dispus sechestrul.

C. Latura obiec:tivă

1. Element material
► sustragerea (scoaterea) unuia sau a mai multor bunuri mobile de sub sechestrul iegal aplicat;
► cerinţa esenţială constă în aceea că sechestrul trebuie să fie iegal aplicat, iar nu abuziv;
► nelegalitatea instituirii sechestrului poate rezulta din nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege
pentru luarea măsurii asiguratorii (de pildă, indisponibilizarea unor bunuri care nu pot face
obiectul măsurilor asiguratorii) sau din necompetenţa organului care l-a aplicat.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la respectarea sechestmlui legal aplicat
(infracţiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

D . .Latura subiectivă
. . .

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită;
acestea pot fi avute în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei .

.E. Varianta agravată

► fapta trebuie să fie săvârşită de custodele bunului sigilat, chiar şi atunci când acesta este proprie-
tarul bunului.

~·-. _ _3_1_0- - - - - - - - -
 E Formele infracţiunii

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

+ t t
a. faptă consumată: în momentul
comiterii acţiunii
tipice;
b. faptă epuizată: poate fi săvârşită şi
posibile, dar neincriminate. posibiiă, dar neincriminată.
în formă continuată, caz în care se
epuizează la data realizării ultimului
act de executare (unitate legală).

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... )

( ... ) 1. ori de câte ori organul judiciar a dispus luarea unei măsuri asigurătorii
va fi incidentă.
această infracţiune dacă această măsură este lipsită de obiect prin acţiunea unei persoane, deoarece
luarea măsurii trebuie urmată şi de punerea ei în executare; or, dacă proprietarul bunului mobil nu
prezintă bunul pentru a fi sechestrat nu se poate reţine existenţa unui sechestru în fiinţă, astfel că
actele de dispoziţie nu pot avea natura unei sustrageri de sub sechestru.
( ... ) 2. subiectul activ este întotdeauna necircumstanţiat, deoarece varianta agravată nu se poate
t comite decât de custode.
( ... ) 3. sustragerea de sub sechestm absoarbe legal furtul, deoarece această infracţitme nu
este una complexă, nefiind satisfăcută una dintre condiţiile necesare pentru existenţa infracţiunii
complexe, respectiv cea a diferenţei de pericol social între infracţiunea absorbantă şi cea absorbită,
care presupune ca infracţiunea absorbantă să aibă un maxim special al pedepsei care să fie
întotdeauna mai mare decât maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentrn sancţionarea
infracţiunii absorbite.

~ ( ... ) 4. sustragerea de sub sechestru se reţine întotdeauna în concurs cu furtul, deoarece nu în

l toate cazurile bunul este sustras 'i~; scopul însuşirii.

1. sustragerea de sub sechestru poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea de furt dacă fapta este
comisă.
de proprietar de la custode sau d~ orice aită persoană de la proprietar/custode, în scopul însuşirii
.ipe nedrept;
t 2. atunci când custodele este proprietarul bunului, se va reţine doar comiterea infracţiunii de
} sustragere de sub sechestru, iar dacă nu are calitatea de proprietar, se va reţine concursul ideal între
sustragerea de sub sechestru şi abuzul de încredere sau abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor;
3. sustragerea de sub sechestru se poate realiza şi prin unele acte de dispoziţie asupra bunului (nu
doar prin însuşirea acestuia) ori prin înlocuirea bunului.

311
 Sustragerea de sub sechestru

JURISPRUDENŢĂ

1. Obiectul material şi latura obiectivă. Obiectul material al infracţiunii de sustragere de sub sechestru este acelaşi
ca al infracţiunii de furt, respectiv bunul mobil, la care legiuitorul impune ca situaţie premisă condiţia ca bunul să fie
legal sechestrat. Noţiunea de bc1n mobil corespunde aceleia atribuită în dreptul civil, intrând deci în sfera obiectului
material al faptei mobilele prin natura lor, imobilele prin destinaţie, imobilele prin natura lor, dacă sunt scoase din
această stare şi apoi sustrase. Actul de sustragere nu se poate referi decât la bunuri mobile corporale, dar este indiferent
dacă acestea sunt bunuri principale sau accesorii, divizibile sau indivizibile, fungibile sau nefungîbile, consumptibile sau
neconsumptibile. Curtea constată că, în doctrină, prin noţiunea de bun se înţelege orice obiect cu existenţă determinată
într-un patrimoniu. În acelaşi timp, prin bun mobil se înţelege bunul care poate fi deplasat, transportat dintr-un loc în
altul, fără a-şi modifica structura şi calităţile esenţiale. Această precizare este importantă de făcut, deoarece doar un bun
mobil corporal poate fi sustras. Prin sustragere, ca element material al infracţiunii de sustragere de sub sechestru se
înţelege aceeaşi acţiune specifică elementului material al infracţiunii de furt. Cu alte cuvinte, sustragerea se apreciază
după aceleaşi criterii ca şi „luarea" de la furt, adică elementul material va exista ori de câte ori bunul luat de făptuitor va fi
scos de sub imperiul sechestrului trecând în puterea de dispoziţie a făptuitorului. Pe cale de consecinţă, sustragerea de sub
sechestru va reprezenta luarea unui bun mobil corporal legal sechestrat din posesia sau detenţia legitimă a unei persoane,
fără consimţământul persoanei care a instituit în mod legal sechestru. Luarea reprezintă acea formă de sustragere care
se realizează prin scoaterea fizică a bunului din sfera de stăpânire a persoanei care deţine bunul legal sechestrat şi
trecerea sa în sfera de stăpânire a tâptuitorului. Deşi este o acţiune unică, acţiunea de luare se iealizeazfi prin două acte,
constând în deposedare şi imposedare. Deposedarea reprezintă scoaterea bunului din sfera de stăpânire a posesorului sau
detentorului, fapt ce produce o mutaţie efectivă, obiectivă, în realitatea patrimoniului lezat, iar imposedarea constă în
trecerea acelui bun în sfera de stăpânire a făptuitorului (C.A. Bucureşti, secţia I penală, decizia nr. 887 din i 5.06.2017).
2. Lipsa situaţiei premise. Curtea consideră că în cauză nu a existat un bun legal sechestrat, întrucât „bunul
sechestrat", respectiv drepturile de dispoziţie asupra drepturilor federative de joc ale jucătorilor de fotbal legitimaţi
la S FC UC SA nu au ajuns niciodată să producă efecte juridice, nefiind îndeplinită, în ceea ce priveşte fiecare drept
în parte, condiţia suspensivă a încheierii unui contract de transfer între club şi orice alt club care dorea să beneficieze
de serviciile vreunui jucător de fotbal legitimat la primul club anterior menţionat. Neîndeplinirea condiţiei suspensive
menţionate anterior conduce, cu efect retroactiv, la concluzia că respectivul drept de dispoziţie nu a existat niciodată,
astfel că, neexistând, nu putea fi supus în mod legal unui sechestru asiguratoriu sau executoriu aplicat de uătre organul
fiscal competent. În concluzie, Curtea apreciază că, în cauză, faţă de cele sus-expuse, nu este îndeplinită situaţia premisă
impusă de art. 26 l alin. ( l) C.pen. pentru a analiza restul elementelor constitutive ale infracţiunii de sustragere de snb
sechestru.( ... ) se mai pune problema dacă un sechestru instituit în mod legal asupra unor drepturi ale unui debitor şi
ulterior suspendat de drept mai poate constitui situaţia premisă pentru infracţiunea de sustragere de sub sechestru. Curtea
apreciază că într-o astfel de situaţie nu mai este îndeplinită condiţia impusă de iege pentru a se putea supune analizei
t--
întrunirea celorlalte elemente constitutive ale infraqiunii de sus1ragere de sub sechestru, în condiţiile în care nu 17e mai
găsim în situa/ia unui sechestru legal aplicat, noţiune care ar trebui înţeleasă ca fiind un sechestru apt de a produce efecte
juridice. Or, cât timp în speţa dedusă judecăţii efectele sechestrelor aplicate sunt paralizate de către dispoziţiile art. 36
din Legea nr. 85/2006 (organul fiscal neputând dispune cu privire la sechestrele aplicate), nu este îndeplinită situaţîa
premisă impusă de lege pentn, a analiza şi îndeplinirea celorlalte elemente constitutive ale infracţiunii (C .A. Bucureşti,
secţia I penală, decizia nr. 887 din 15.06.2017).

312
"---- -=--=--=----------------------------------------------
 NEDENUNTAREA
'

I. DEFINIŢIA LEGALĂ
;.,-------------
Fapta persoanei care, luând cunoştinţă de comiterea uneifapte prevâzute de legea penală contra vieţii sau
care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înştiinţează. de indată autorităţile (art. 266 C.pen.).

li. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect.
I

1. Juridic 2. Material

relaţiile •
sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei.
t
nu are.

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică sau juridică) care are capacitate penală;
313
 Nedenunţarea

b. autorul sau participanţii (proprii sau improprii) la infracţiunile la care face referire art. 266
C.pen. nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de nedenunţare;
► victima unei tentative la omor (inclusiv calificat) nu are obligaţia legală de a denunţa fapta;
c. instigarea şi complicitatea morală sunt absorbite natural în autorat;
d. coautoratul nu este posibil, fiind o infracţiune omisivă cu autor exclusiv, faţă de caracterul
personal al obligaţiei de denunţare, care trebuie îndeplinită individual.

2. Pasiv
► statul.

C. Latura ~biectivă

1. Element material
► omisiunea încunoştinţării de îndată a autorităţilor, indiferent dacă sunt organe de urmărire
penală (competente sau nu) ori alte autorităţi publice (de pildă, poiiţia locală, serviciul 112), cu
privire la săvârşirea de către un terţ a unei fapte prevăzute de legea penală contra vieţii sau care
a avut ca urmare moartea unei persoane de care făptuitorul are cunoştinţă că a fost comisă -
infracţiune omisivă proprie;
► încunoştinţarea nu trebuie să îmbrace forma denunţuiui prevăzut ele Codul de procedură penală;
► există obligaţia legală de denunţare a unnătoarelor fapte (formă consumată sau tentată, dacă
aceasta din urmă. este posibilă şi incriminată): omorul, omorul calificat, uciderea la cererea
victimei, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, uciderea din culpă, violenţele în familie (în
forma omorului sau omorului calificat ori a lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte),
ultrajul (care absoarbe omorul sau omorul calificat ori lovirile sau vătămările cauzatoare de
moarte) sau ultrajul judiciar ( care absoarbe omorul sau omorul calificat ori lovirile sau vătămările
cauzatoare de moarte), lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, uciderea nou-născutului de
către mamă, lipsirea de libertate în mod ilegal care a avut ca urmare moartea victimei, violul care
a avut ca urmare moartea victimei, agresiunea sexuală care a avut ca urmare moartea victimei,
tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei etc.;
► nedenunţarea nu vizează doar o infracţiune (fiind îndeplinite toate trăsăturile infracţiunii), ci
inclusiv o faptă prevăzută de legea penală (de exemplu, un omor săvârşit de un minor în vârstă
de 12 ani);
► nu există o obligaţie de denunţare în cazul vătămării flitului;
► nedenunţarea nu se reţine dacă fapta este deja cunoscută de către autorităţi ori de către publicul larg.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfaptuirea actului de justiţie penală (infi·acţiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.
314
a·,

1. Acte pregătitoare 2. '

Tentativă 3. Consumare

• • a. •
faptă consumată: în momen-
tul în care făptuitorul care are în
mod cert cunoştinţă de săvârşirea
uneia dintre faptele prevăzute de
art. 266 C.pen. nu denunţă de
nu sunt posibile. nu este posibilă.
îndată fapta autorităţilor;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în
re formă continuată, epuizându-se
:u după efectuarea ultimului act de
executare (unitate legală).

F. Cauze speciale de nepedepsire

~ă
:a 1. imzmitateafamilialâ: nedenunţarea săvârşită de către un membru de.familie (art. 177 C.pen.); în cazul
1n participaţiei penale, nu este necesar ca această calitate să existe atât cu privire la autor, cât şi la toţi
), participanţii la comiterea faptei, ci doar cu privire la unul dintre aceştia;
le 2. situaţia în care persoana vizată, înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva unei persoane
Ic pentru săvârşirea faptei nedenunţate, încunoştinţează organele de unnărire penală ( autorirăf ile
le competente) despre aceasta;
,e 3. situaţia în care, după punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea faptei nedenunţate, cel
care a realizat omisiunea infracţională a fr1!::snit tragerea la răspundere penaiă a autorului sau ;::
participanţilor.
Cl
tă

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... ) nedenunţarea se va reţine întotdeauna în concurs

ideal cu favorizarea făptuitorului, deoarece făptuitorui nu urmăreşte în toate cazuri.le prin nedenunţare
favorizarea unei alte persoane.

BLACKBOX

1. nedenunţarea poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea de influenţare a declaraţiilor sau cu

infracţiunea de mărturie mincinoasă;

2. în cazul în care făptuitorul, pe lângă nedenunţare, realizează în acelaşi context spaţio-temporal şi

acte de favorizare a făptuitorului sau de tăinuire a bunurilor provenite din infracţiune, sau ia decizia de
favorizare/tăinuire, se va reţine numai infracţiunea de favorizare a făptuitorului, respectiv tăinuire, iar
nu un concurs de infracţiuni cu nedenunţarea;

315
 Nedenunţarea

.~ 3. se va reţine o unitate naturală de infracţiune chiar şi în cazul omisiunii de denunţare de îndată a

; mai multor fapte prevăzute de art. 266 C.pen. (comise în aceeaşi împrejurare sau la diferite intervale de
l timp) despre care o persoană a aflat in aceeaşi împrejurare; în cazul în care mai multe fapte prevăzute
„ de art. 266 C.pen. au fost săvârşite succesiv, iar făptuitorul a luat cunoştinţă despre acestea la duerite
? intervale de timp şi de fiecare dată a decis să nu sesizeze de îndată autorităţile, se va reţine o pluralitate
de infracţiuni de nedenunţare;
4. nu sunt întrunite elementele de tipicitate dacă făptuitorul a aflat de săvârşirea faptei din mass-media
ori după ce organele judiciare începuseră urmărirea penală;
5. omisiunea sesizării este o normă specială faţă de infracţiunea de nedenunţare, raportat la calitatea
specială a subiectului activ;
6. promisiunea făcută unei persoane că nu îl va denunţa reprezintă un act de complicitate intelectuală
la infracţiunea respectivă,fapt ce va exclude ulterior reţinerea nedenunţării.

& SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Se poate considera că sunt calificări incompatibile nedenunţarea şi participaţia penală la

infracţiunea
cu privire la care există obligaţia de denunţare?
2. Va putea fi trasă la răspundere penală pentru nedenunţare persoana care a asistat la comiterea unei
agresiuni fizice exercitate asupra victimei care a decedat ulterior şi care se afla în poziţia de garant
faţă de victimă, dacă nu acordă asistenţă victimei aflate în stare de pericol şi nici nu denunţa fapta
constatată?

3. Va putea fi sancţionată penal persoana care nu denunţă o tentativă de omor, dar care aflându-se în
postura de garant, acordă primul ajutor şi astfel viaţa victimei este salvată?
4. Va răspunde penal pentru nedenunţare străbunicul criminalului? Dar concubinul surorii criminalului?

JURISPRUDENŢĂ

1. Autor al infracţiunii de nedenunţare. Dacă ia săvârşirea unei fapte au participat mai multe persoane, acestea nu
au obligaţia de denunţare şi, ca atare, nu pot fi acuzate de săvârşirea infracţiunii de nedenunţare (Trib. Suprem, secţia
penală, decizia nr. l 871/1968).
2. Complicitate morală la omor nedenunţare. 2.1. Atitudinea inculpatului X de a asista la uciderea victimei, fără
să intervină în favoarea acesteia, reprezintă o compiicitate morală la comiterea de către coinculpatul G.L a infracţiunii
de omor, întrucât, deşi nu a avut o contribuţie materială în timpul săvârşirii infracţiunii, a creat autorului o stare psihică
favorabilă comiterii infracţiunii, iar nu doar infracţiunea de nedenunţare a unei infracţiuni, pentru faptul de a nu fi
anunţat organele de politie după ce a luat cunoştinţă de faptă (LC.C.J., secţia penală, decizia nr. 217712014 ). 2.2. Va
exista un act de complicitate morală şi atunci când, în timpul săvârşirii infracţiunii, cineva asistă la comiterea actelor
de executare. Evident, nu este vorba de o simplă prezenţă pasivă, întâmplătoare, ci de un act intenţionat, care oferă
sprijin moral autorului/autorilor, prin aceea că el poate conta pe faptul că, în caz de nevoie, cel care asistă îi poate veni
în ajutor. Complicitatea morală, presupunând o consolidare a rezoluţiei infracţionale nu se poate realiza în absenţa unei
relaţionări între autor şi participant. Însă, cunoaştetea de căue autor a intervenţiei complicelui moral nu presupune că în

· ~ ~ 316
.~------------------·------------------------------
 toate cazurile autorul trebuie să conştieniizeze şi rolul acestuia. Nu vom fi în prezenţa unei complicităţi negative, care nu
este un act de participaţie, ci a unei complicităţi morale - prin activi.tatea sa sporind şansele de succes ale faptei autorului
_ ipoteză în care nu mai este nec_esar ca autorul să cunoască aportul complicelui. Or, în cauză, apelantul-inculpat P.G. a
fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond pentru complicitate la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 48
alin. (1) C.pen., raportat la art. 188 a1in. (l) C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen., fiind deci participant la comiterea
infracţiunii de omor a cărei victimă a fost numitul LF., condiţii în care nu se poate reţine săvârşirea de acesta a infracţiunii
de nedenunţare, prevăzută de art. 266 C.pen. (C.A. Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia
nr. 651 din 29 mai 2019).
3. Latura obiectivă. Obligaţia de a denunţa de îndată săvârşirea unei infracţiuni apare ca o excepţie de la regula potrivit
căreia, în legislaţia penală, ou este stabiîită obligaţia generală de denunţare a infracţiunilor. În raport cu infracţiunile
ce trebuiau denunţate, fapta de nedenunţare apare ca o infracţiune subsecventă, dar autonomă. Sub aspectul laturii
obiective, infracţiunea cuprinde, ca element material, o inacţiune ce se înfăţişează sub forma unei atitudini pasive a celui
care, luând cunoştinţă de săvârşirea unor infracţiuni grave, omite a le denunţa de îndată. Nedenunţarea unor infracţiuni
implică, aşadar, săvârşirea, în prealabil, de către o anumită persoană, a uneia dintre infracţiunile expres prevăzute de
lege. Pentru realizarea laturii obiective este suficient ca subiectul activ să fi omis a denunţa una dintre infracţiunile
enumerate de textul legal. Verificarea măsurii în care obligaţia de denunţare a fost îndeplinită de îndată se face în raport
cu împrejurările concrete ale fiecărei cauze, deoarece numai în raport cu aceste împrejurări se poate stabili momentul în
care făptuitorul a avut posibilitatea reafft de a încunoştinţa autorităţile (f.C.CJ., decizia nr. 96/2009).
4. Pentru a exista nedenunţare este necesar ca făptuitorul să cunoască suficiente elemente de natură a-i forma
convingerea că s-a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute de lege. Această condiţie nu este îndeplinită atunci când
raptuitoruî are cunoştinţă doar de fapte disparate, incomplete, care nu sunt în măsură a-i întregi imaginea infracţiunii.
Căci o simplă bănuiaiă despre săvârşirea unei infracţiw1i nu obligă la denunţarea acesteia (C.A. Bucureşti, decizia
nr. 449/1998. \'n CPJP 1998, p. 90).

t
:i

l1
a

ă
ii
ă
fi
a
,r
ă
ti
:1
n

317
 OMISIUNEA SESI RII

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Fapta funcţionarului public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în
legăturăcu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a
organului de cercetare penală (art. 267 C.pen.).
Nu are natura unei incriminări speciale, în raport cu infracţiunea de nedenunţare, nefiind in prezenţa unu1
concurs de legi penale.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect
i

1. Juridic 2. Material

+ i
nu are.
relaţiile sociale referitoare la înfâptuireajustiţiei.

318
-··-- ----------------------------------------------
 B.Sribiect'

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a, subiect activ nemijlocit calificat: numai funcţionarul public;
b. instigatorul şi complicele: orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
c. coautoratul nu este posibil, fiind o infracţiune omisivă proprie cu autor exclusiv.

2. Pasiv
► statul.

. C. Latura obiectivă

1. Element material
► omisiunea sesizării de îndată a procurorului sau a organului de cercetare penală de către funcţio­
narul public care a luai cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală fn legătură
cu serviciul, în timpul exercităriifuncfiei sale sau a îndatoririlor de serviciu;
► nu prezintă importanţă obiectul juridic al acestor infracţiuni (pot fi atât infracţiuni de serviciu
sau de corupţie, cât şi orice alte infracţiuni referitoare la serviciul funcţionarului public de care
acesta a luat cunoştinţă în timpul exercitării funcţiei sale sau a îndatoririlor de serviciu) şi nici
forma acestora (tentată, consumată sau epuizată);
► este necesară sesizarea organelor de urmărire penală, iar nu încunoştinţarea oricărei autorităţi.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală (infracţiune de pericol abstract).
n
3. Legătura de cauzalitate
a
► rezuită din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
11

D. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.

E. Vari~nta atenuată

► omisiunea sesizării comisă din culpă.

319
 Omisiunea sesizării

F. Eorini ·
[ ... ·...

1. Acte pr,ătitoare 2. Tenţativă 3. Constmare

a. faptă consumată: în momentul în care făptuitorul,

nu sunt posibile.
care are în mod ce1i cunoştinţă de săvârşirea unei
infracţiuni în legătură cu serviciul, nu sesizează de
nu este posibilă. îndată organele de urmărire penală;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă con-
tinuată, epuizându-se după efectuarea uliimului act
de executare (unitate legală).

1. dacă fapta prevăzută de legea penală de care a luat cunoştinţă funcţionarul public nu este în legătură cu
serviciul, fapta nu constituie omisiunea sesizării, însă poate fi angajată răspw1derea penală pentru infracţiunea
de nedenunţare (de exemplu, când fapta de care a luat cunoştinţă este o infracţiune contra vieţii);
2. infracţiunea nu poate fi comisă în calitate de autor de funcţionarul public care are, totodată,
calitatea de autor sau participant la fapta prevăzută de legea penală despre a cărei săvârşire nu a sesizat
organele judiciare;
3. în cazul în care funcţionarul public are şi calitatea de tăinuitor al bunurilor provenite din fapta
prevăzută de legea penală sau favorizator al făptuitorului, nu se va reţine în concurs infracţiunea de
omisiune a sesizării cu tăinuirea, respectiv favorizarea făptuitorului, ci numai aceste din urmă infracţiuni;
4. omisiunea sesizării poate fi reţinută în concurs cu mărturia mincinoasă; deopotrivă, poate fi
reţinută în concurs real cu falsul intelectual sau cu falsul material în înscrisuri oficiale atunci când aceste
infracţiuni sunt comise pentru a ascllllde omisiunea sesizării;

5. se va reţine o unitate naturală de infracţiune în situaţia în care omisiunea sesizării priveşte mai
multe fapte prevăzute de legea penală în legătur{1 cu serviciul, cunoscute de functionarul public în
aceeaşi împrejurare; în cazul în care mai multe fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciu)
au fost săvârşite succesiv, iar făptuitorul nu îe-a denunţat, se va reţine o pîuralitate de infracţiuni de
omisiune a sesizării organelor judiciare.

& SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Identificaţi asemănările şi deosebirile dintre nedenunţare şi omisiunea sesizării.

2. Produce vreun efect asupra răspunderii penale faptul că funcţionarul public nu a procedat la
sesizarea autorităţi lor pentru că avea credinţa că acestea fuseseră deja informate cu privire la fapta
constatată?

3. Poate fi subiect activ al infracţiunii funcţionarul public care are obligaţia de a păstra secretul profesional?
320
--«~,,----------------------------------------------
 JURISPRUDENŢĂ

1. Obligaţia de sesizare. Cerinţa legală ca infracţiunea constatată să fie „în legătură cu serviciul" se explică prin
faptul că poate fi vorba despre o infracţiune săvârşită de un funcţionar public din acelaşi serviciu cu făptuitorul sau
de o infracţiune săvârşită de o persoană din afară, care se răsfrânge însă asupra activităţii serviciului respectiv (de
exemplu, un trafic de influenţă). Prin urmare, infracţiunile avute în vedere de acest text de lege se referă cu precădere la
infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul prevăzute în Partea specială a Codului penal, Titlul VI, Capitolul I,
dar nu se limitează în mod necesar la aceste fapte, ci vizează orice infracţiuni comise împotriva intereseîor sau bunurilor
acelei instituţii publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, de către orice persoană sau de alţi funcţionari
din cadrul respectivei instituţii. Cu alte cuvinte, acea instituţie trebuie să fie afectată, direct sau indirect, de infracţiunea
cu pricina, pentru a exista obligaţia de sesizare a organelor judiciare. Obligaţia de sesizare a organelor judiciare instituită
de lege este o obligaţie generală a funcţionarului public, de probitate morală, ea fiind extrinsecă atribuţiilor sale de
serviciu. Legiuitoml a urmărit prin incriminarea acestei fapte, să asigure un climat de corectitudine în instituţiile publice,
prin stimularea funcţionarilor publici de a denunţa, spre pildă, eventuale fapte de dare de mită, luare de mită, primire de
foloase necuvenite ori alte asemenea fapte comise de alţi funcţionari ori persoane din afară. Norma de incriminare nu
se referă la sesizarea unor eventuale infracţiuni pe care funeţionarul public le constată în cadrul activităţii sale obişnuite
(Jud. Olteniţa, sentinţa nr. 32 din 30 ianuarie 2020).
2. Necesitatea existenţei unor cunoştinţe certe cu privire la comiterea infracţiunii. 2.1. Pentru existenţa infrac-·
( ţiunii de omisiune a sesizării este necesar ca funcţionarul căruia i se impută nesesizarea de iodată a procurorului sau a
organului de urmărire penală despre săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul in cadrul cămia îşi îndeplineşte
sarcinile să aibă cunoştinţe certe cu privire la comiterea acelei infracţiuni; în lipsa unei asemenea reprezentări, instanţa
trebuie să pronunţe achitarea (Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. 3071/1974). 2.2. Nu există această obligaţie de
sesizare atunci când subiectul, luând cunoştinţă despre o infracţiune săvârşită în legătură cu serviciuî, săvârşeşte şi ei, în
legătură cu aceasta, o altă infracţiune. Dacă ar denunţa prima infracţiune, pe care nu a săvârşit-o şi la care nu a participat
în vreun foi, s-ar autodenunţa ca făptuitor al infracţiunii proprii, care nu era posibilă decât datorită existenţei primei fapte
(C.A. Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, decizia nr. 153 din 11 februarie 2020).
3. Necesitatea inexistenţei unei investigaţii în curs la momentui omisiunii sesizării. Este evident că în privinţa
celor constatate cu ocazia activităţilor întreprinse la 23 septembrie 2013 inculpatul nu mai avea nicio obligaţie de sesizare
separată a poliţiei sau a parchetului atât timp cât acţiunile în teren au fost realizate în prezenţa a doi poliţişti din cadrul
Poliţiei oraşuiL1i BA. şi reprezentau acţiuni întreprinse în cadrul unui dosar penai deja pe rol (dosar nr.403/P/2013, indicat
în paragraful 3 al aceluiaşi proces-verbal). Atât timp cât organele de poliţie erau deja informate cu privire ia posibila
comitere a unei infracţiuni, fiind în derulare activităţi specifice de identificare a autorulm şi. de stabilire a prejudiciulrn,
este evident că omisiunea inculpatului de a formula o nouă sesizare cu privire la aceeaşi faptă nu avea aptitudinea de
aduce atingere valorilor sociale ocrotite: de norma de incriminare, respectiv buna înfăptuire a justiţiei (C.A. Craiova,
secţia penală, decizia nr. 723/20 l 7).

4. Conţinut constitutiv. Caracter subsecvent faţă de infracţiunea de serviciu. Legea ecre existenţa altei infracţiuni
comise anterior, care trebuie să fonnezc obiectul sesizării. Dacă nu s-a săvârşit o infracţiune în legătură cu serviciul în
cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile un funcţionar, nu se poate concepe existenţa infracţiunii de omisiune a sesizării.
Prin urmare, infracţiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare este subsecventă şi corelativă în raport cu infrac••·
ţiunea săvârşită în legătură cu serviciul funcţionarului care are obiigaţia de a sesiza organele judiciare. Sub aspectul
elementului rr:aterial, infracţmnea constă într-o inacţiune, şi anume în omisiunea funcţionarului de a sesiza oiganek
judiciare despre săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu ser.,,.iciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile şi de care
a luat cunoştinţă cu ocazia exercitării funcţiei, Pentru existenţa elementului material al infracţiunii, legea cere a ft
îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale: a) funcţionarul să fi luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură
cu serviciul, în timpul exercitării funcţiei sau al îmieplinirii sarcinilor sale de serviciu ori cu ocazia exercitării sau
îndeplinirii acestora (pentru îndeplinirea acestei condiţii este necesar ca făptuitorul să aibă cunoştinţe sigure despre
faptă, şi nu simple bănuieli); b) sesizarea despre săvârşirea infracţiunii să nu fi fost făcută „de îndată", această cerinţă
impunând a se avea în vedere momentul în care funcţionarul a luat cunoştinţă despre săvârşirea infracţiunii; c) sesizarea
să nu fi fost adresată procurorului sau organului de urmărire penală potrivit legii de procedură penală. Sesizarea unor

321
 Omisiunea sesizării

alte organe decât organele de urmărire penală nu exonerează funcţionarul de răspunderea penală (LC.C.J., secţia penală,
decizia nr. 2076i2009). ·

5. Omisiunea sesizării abuz în serviciu. Inculpatul S.A. nu avea obligaţia de a urma procedura de mai sus
(respectiv obligaţia de a întocmi raportul de verificare în care să consemneze refuzul şi motivul pentru care nu a fos•
efoctuată omologarea şi nu s-a eliberat cartea de identitate a autoturismului), insă avea obligaţia de a sesiza •de îndată
organele de unnărire penală în legătură cu săvârşirea faptei de natură penală de care a luat cunoştinţă, respectiv 0
infracţiune în legătură cu serviciul în cadrul cămia îşi îndeplinea atribuţiile, constând în împrejurarea că autoturismul
marca B. 320 figura ca fiind furat în străinătate, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute
de art 267 alin. (1) C.pen. Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunilor prevăzute de art 29î
alin. (1) C.pen. şi art. 300 C.pen., nu este întrunită cerinţa referitoare la urmarea imediată, deoarece inculpatul, prin
acţiunile sale, nu a cauzat o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau
ale unei persoane juridice, neputându-se considera că, prin omisiunea de a aduce la cunoştinţa organelor competente
faptul că autoturismul figura ca fiind forat, i-a produs un prejudiciu proprietarnlui autovehiculului. Proprietarul a·fo,t
lipsit de folosinţa bunului său, de care a fost deposedat pe nedrept, însă aceasta nu a fost consecinţa directă a conduitei
inculpatului S., ci a autorului infracţiunii de furt sau, eventual, a demersurilor efectuate de inculpatul P.M. de a dobândi
autoturismul, deşi cunoştea că provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Pe cale de consecinţă, Curtea
constată că încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S .A. este cea prevăzută de art. 26 7 alin. (I) C.pen.
( omisiunea sesizării), comisă eu intenţie directă, având în vedere că, după cum rezulti:'l din probele administrate în cauză,
care se coroborează cu declaraţia de recunoaştere a învinuirii dată de inculpat în faţa instanţd de fond, acesta, după ce
a văzut rezultatul interogării în baza de date e-ASF, a luat actele depuse de inculpatul P.M., s-a îndreptat către inculpaţii
P.M. şi H.R., a aruncat actele pe geam şi le-a spus să plece până nu cheamă poliţia (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală.
decizia nr. 1460A din 30 iunie 2015).
6. Omisiunea sesizării infracţiunii comise de un asistent maternal. Fapta fimcţionamlui public din cadrui Direcţiei
genernle de asistenţă socială şi protecţia copilului care, luând cunoştinţă de săvârşirea unor acte de violenţă de către un
asistent maternal asupra minorului aflat în grija sa~ asistent maternal a cărui activitate este evaluată şi monitorizată de
direcţie omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală întruneşte clementele constitutive ale infracţiunii de
omisiune a sesizării prevăzută în art. 267 C.pen. (l.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 1998 din l 1 iunie 2014 ).

322
~--•.----=-=---------------------·------------------------------
Sî
:ă
o
1i
.e
7
n
u
e

li
a
l.
l,
INDUCEREA ÎN EROARE A ORGANELOR JUDICIARE
e
ii

:1
n
e
l. DEFINITIA LEGALĂ
Infracţiunea este una cu conţinuturi alternative:
l. sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenta uneifapre prevăzute de legea
penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemeneafapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta
este nereală [art. 268 alin. (1) C.pen.};
2. producerea sau ticluirea de probe nereai~, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea
penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană [art. 268 alin. (2) C.pen.J.

__________________________
, _
li. STRUCTURA INFRACTIUNII - EXPLICAŢII

A.Obie_ct

'
1. Juridic 2. Material
i t
a. principal: relaţiile sociale referitoare la tnfăptuirea justiţiei;
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la protecţia juri di că a persoanei. nu are.
acuzate pe nedrept (libertatea, prestigiul profesional etc. ale persoanei
implicate pe nedrept într-o procedură penală).

----------------------------,------------------- 323
 Inducerea în eroare a organelor judiciare

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

► orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
► persoana care are calitatea de organ de cercetare penală sau procuror nu poate fi autor al acestei
infracţilllli.

2. Pasiv
a, principal: statul;
b. secundar: persoana (fizică/juridică) acuzată pe nedrept de săvârşirea unei infracţiuni ori cea în
acuzarea căreia au fost ticluite probe mincinoase; consimţământul subiectului pasiv secundar la
comiterea faptei nu are natura unei cauze justificative;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea concursului de infracţiuni.

C:: Infracţiunea prevăzută de art. 268 aUn. (1) C.peu. - latura obiectivă

1. Element material
a. sesizarea organelor de unnărire penală prin plângere sau denunţ cu privire la existenţa unei
fapte prevăzute de legea penală cunoscând că aceasta este nereală (sesizarea mincinoasă);
► nu este necesar să fi fost identificat şi făptuitorul;
► fapta este tipică chiar dacă sesizarea prin plângere sau denunţ este adresată unui organ
judiciar necompetent;
► sesizarea trebuie să vizeze o faptă despre care se susţine că a fost deja comisă şi cu
privire la care există posibilitatea desfăşurării unui proces penal;
► sesizarea trebuie să fie mincinoasă, faptele prevăzute de legea penală ce fonnează
obiectul sesizării fiind nereale, inventate de făptuitor;
► pentru reţinerea infracţiunii nu este necesar să se dispunft efectuarea în continuare a
urmăririi penale faţă de o anumită persoană; fapta se consumă la momentul sesizării
mincinoase cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală.
b. sesizarea organelor de urmărire penală prin plângere sau denunţ în legătură cu săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală de către o terţă persoană cunoscând că aceasta este nereală
(inviltuirea mincinoasă);
► este necesar ca învinuirea mincinoasă să privească o persoană determinată, alta decât
autorul sesizării; autodenunţul mincinos poate constitui un act de favorizare a făptuitorului;
► nu prezintă relevanţă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta sesizată;
► sesizarea penală va fi una mincinoasă dacă este îndreptată asupra unei persoane nevi-
novate, chiar dacă fapta la care se face referire în conţinutul sesizării există şi este pre-
văzută de legea penală.
Nu este necesar pentru existenţa infracţiunii ca actul de sesizare in rern să respecte toate condiţiile
prevăzute în legea procesual penală (de pildă, fapta este tipică chiar dacă în actul de sesizare nu a fost indicată
încadrarea juridică a faptei denunţate).

324
---- ----------------------------------------------
 2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penaiă (infrac/iune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.

D. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

în ► buna sau reaua-credinţă a denunţătorului se evaluează în funcţie de informaţiile deţinute de

la acesta la data sesizării;
► nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.

E. Infracţiunea prevăzută de art. 268 alin .. (2) C.pen.

L producerea de probe nereale (mincinoase): în literatura de specialitate (V Dongoroz, Explicaţii IV,

p. 149) s-a arătat că producerea de probe nereale (mincino,1se) constă în aducerea sau depunerea
iei la organul judiciar a unor probe în care adevărul este alterat (de pildă, falsificarea unui înscris şi
depunerea lui ca probă); astfel, probele nereale sunt depuse la organul de urmărire penală sau la instanţa
de judecată, în vederea dovedirii existenţei unei fapte prevăzute de legea penaiă şi/sau a acuzării
.an pe nedrept de săvârşirea unei asemenea fapte a unei persoane nevinovate; legiuitorul urmăreşte prin
această incriminare prevenirea riscului ca organele judiciare să îşi întemeieze soluţiile sau măsurile

cu procesuale pe probe false, adevărul judiciar neputând fi stabilit în nicio situatie pe probe nereale;
► falsificarea unui înscris în modalitatea contrafacerii va conduce la reţinerea acestei infracţiuni

lZă
doar dacă înscrisu! este depus !a dosarul cauzei, altfel se va putea reţine doar o infracţiune de
fals în înscrisuri ( oficiale sau sub semnătură privată).
a
...
,., ticluirea de probe: în uoctrină (V Dongoroz, Explicaţii IV, p. 149) s-a arătat că ticluirea constă
în crearea printr-un aranjament abil a unei aparenţe care să fie luată drept probă (inclusiv probele
tfll
materiale, urme ale făptuitorului etc.); astfel spus, prin ticluire se realizează un scenariu mincinos,
folosindu-se probe preexistente real, contra±âcute ori alterate.
1ei
► nu prezintă relevanţă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta în dovedirea cărei.a sunt produse
1lă
sau ticluite probele;
► nu este necesar ca producerea sau ticluirea de probe mincinoase să fi fost făcută de persoana care
.~ât
a realizat sesizarea/învinuirea mincinoasă;
m;
► dacă producerea sau ticluirea de probe mincinoase constituie ea însăşi infracţiune, se va reţine
concursul cu infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare;
Vl·
► infracţiunea se reţine doar dacă există scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea
re-
penală (teza l) sau de a dovedi vinovăţia unei anumite persoane (teza 2); nu este însă necesar să
fie incidente ambeie teze; fapta este tipică dacă se urmăreşte dovedirea unei fapte reale, dar se
ile
încearcă în acelaşi timp învinuirea unei persoane nevinovate; în ipoteza în care lipseşte scopul
c1tă
special, se va putea reţine infracţiunea de favorizare a faptuitorului;
► Se comite cu intenţie directă calificată prin scopul special.

325
 Inducerea în eroare a organelor judiciare

. .
F.Forme'

L Acte pregătitoare 2,
•
Tentativă 3. Consumare

• ► posibilă,
+
dar neincriminată.
a. faptă consumată:
+
1. forma de bază - la momentul depu-
..,.
► Se va analiza dacă actele nerii plângerii, a plângerii preala-
concrete efectuate nu bile sau a denunţului;
îmbracă fonna unei alte 2, forma asimilată sui-generis _ ta
posibile, dar
infracţiuni tentate sau data folosirii probelor mincinoase
neincriminate.
consumate (de pildă, fals produse sau ticluite.
material în înscrisuri ofi- b. faptă epuizată: poate fi comisă în
ciale sau fals în înscrisuri formă continuată, epuizându-se după
sub semnătură privată). efectuarea ultimului act de executare
(unitate legală).

' . ,, " ' ' '

G. Cauza_ specială de n.epedepsire

► dacă făptuitorul declară, înainte de reţinerea, arestarea sau punerea în mişcare a acţiunii penale
împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul,
plângerea sau probele sunt nereale [art. 268 alin. (3) C.pen.).

,i'!;\ţ"~:'J'i BLACKBOX

1. infracţiunea se comite numai prin acţiune, nu şi prin acte omisive;

2. învinuirea mincinoasă nu poate fi reaiizată decât prin actele de sesizare prevăzute explicit de lege,
iar nu prin darea de declaraţii mincinoase (în această ipoteză, se va reţine numai mărturia mincinoasă);
•. fapta este tipică doar în măsura în care caracterul infom1 al sesizării neesenţiale nu conduce ia o soluţie
de clasare ori la una de restituire pe cale administrativă;
3. nu este exclus să se reţină existenţa unei sesiztu-i penale realizate chiar în conţinutul unei declaraţii
de suspect/inculpat. În aceste cazuri, trebuie analizat în ce măsură sesizarea penală nu implică o
exercitare a dreptului la apărare/dreptului de a nu se autoincrimina;
4. în cazul în care sunt fommlate mai multe sesizări/învinuiri mincinoase succesive, de mai multe
:1 persoane, toţi denunţătorii vor putea fi traşi la răspundere penală pentru inducerea în eroare a organelor
i judiciare, neprezentând importanţă faptul că organele judiciare fuseseră anterior sesizate;
$
} 5. se va reţine existenţa unui concurs de infracţiuni atunci când un act de sesizare sau mai multe sesizări
t succesive realizate de aceeaşi persoană vizează o pluralitate de subiecţi pasivi secunda.ri acuzaţi pe nedrept;
~ 6. dacă aceeaşi persoană comite mai multe fapte care pot fi încadrate în art. 268 alin. ( 1) C.pen.,
! respectiv în art. 268 alin. (2) C.pen., cu privire la aceeaşi faptă sesizată ori cu privire la aceeaşi persoană
} acuzată, se poate reţine existenţa unei pluralităţi de acţiuni infracţionale;

326
 7. dacă producerea sau ticluirea de probe este realizatij de un organ de cercetare penală, procuror
sau judecător în cauza pe care o instrumentează/soluţionează/judecă, se va reţine forma asimilată a
infracţiunii de cercetare abuzivă prevăzută de art. 280 alin. (2) C.pen.

,_ SUBIECTE RECAPITULATIVE
l-
1. Se poate reţine răspunderea penală a persoanei care denunţă organelor de um1ărire penală
comiterea unei infracţiuni imaginare?
a
e 2. Poate fi comisă infracţiune prin cererea de constituire ca parte civilă?
3. Constituie o cerinţă de tipicitate producerea unui prejudiciu material sau moral persoanei
n denunţate?
ă
e 4. Care sunt destinatarii acţiunilor de sesizare, producere şi ticluire incriminate prin dispoziţiile
art. 268 C.pen.?
5. Constituie o cerinţă de tipicitate ca fapta denunţată să fie precisă şi identificabilă în spaţiu şi timp?
6. În cazul în care instanţa dispune achitarea inculpatului acuzat de comiterea infracţiunii de hărţuire
faţă de lipsa tipicităţii faptei, se va putea reţine comiterea infracţiunii de inducere în eroare a
·le organelor judiciare de către persoana vătămată?
11, 7. În cazul în care o persoană se autolezează pentru a formula ulterior o plângere împotriva w1ei terţ,
în ce modalitate se va comite infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare?

JURISPRUDENTĂ
'
1. Imputabilitatea faptei. Nu se poate reţine eroarea drep1 cauz{t de înlăturare a cnr::ic,erului penal al fapte; în situaţif,
în care incu!patut după ce a încheiat un contract de vânzare-cumpi'i.rare a unm imobii, autentificat la notariat, primim:
şi preţul cuvenit, a formulat ulterior o plângere penală împotriva cumpărătorilor pentrn săvârşirea infracţiunilor de fals
şi uz de fals, învinuindu-i că în dosarul notarial mentionat i-ar fi contrafiicut semnătura şi apoi au uzat de înscrisurile
falsificate. Cercetările neconfirmând că aceştia ar fi săvârşit vreuna dintre aceste infracţiuni, in mod legai s-a concluz10na1
că plângerea a fost făcută cu rea-c!'edînţă (C.A. Ploieşti, secţia penală, decizia nr. 499/J 997).

2. Pluralitatea de subiecţi pasivi secundari. Fapta inculpatului F.C., care, în data de 15.02.2013, a fonnulat o
pl§.ngere penală împotriva persoanei vătămate Z.N. şi martorului D.D. prin care a sesizat că cele două persoane. în
calitate de lucrători de poliţie, au comis infracţiunile de violare de domiciliu, fals intelectual, abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor şi cercetare abuzivă, şi, ca unnare a cercetărilor efectuate în dosarul penal s-a stabilit că faptele
sesizate nu există, nefiind reale, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de inducere în eroare a organelor
judiciare (C.A. Galaţi, secţia penală, decizia nr. 760 din 29 iunie 2016).
3. Forma sesizării. Potrivit art. 268 alin. (1) C.pen., sesizarea penală trebuie să se facă prin plângere sau denunţ,
condiţia legii referitoare la săvârşirea învinuirii prin plângere sau denunţ fiind îndeplinită chiar dacă plângerea sau
denunţu] nu s-au făcut cu respectarea condiţiilor prevăzute de legea procesual penală. A condiţiona existenţa infracţiunii
de îndeplinirea formelor prevăzute de Codul de procedură penală înseamnă a restrânge conţinutul infracţiunii, adăugând
trăsături pe care legiuitorul nu le-a prevăzut. Având în vedere faptul că obiectu! ocrotirii penale vizează relaţiile sociale
referitoare la înfăptuirea justiţiei, acestea sunt vătămate nu numai în cazul în care plângerea sau denunţul îndeplinesc

327
 Inducerea în eroare a organelor judiciare

formele prevăzute de nom1ele procesual penale, ci şi atunci când aceste condiţii fom1ale nu sunt îndeplinite, deoarece, şî
în acest din urmă caz, organul de urmărire penală, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală,
va acţiona pentru strângerea probelor şi stabilirea răspunderii penale a celui învinuit (I.C.C.J ., secţia penală, decizia
nr. 255/A din 11 octombrie 2018).
4. Consumarea infracţiunii. Momentul consumării infracţiunii este reprezentat de data prezentării aemmţu]uî
sau plângerii la organul competent, şi nu de data întocmirii acestor înscrisuri (Trib. Suprem, secţia penală, decizia
nr. 2657/1972).

5. Comiterea faptei cu rea-credinţă. 5.1. Nucleul vinovăţiei îl constituie reaua--credinţă cu care tâptuitorul face
învinuirea mincinoasă. Făptuitorul trebuie să fie de rea-credinţă, adică să sesizeze organele judiciare cu privire la
existenţa unei fapte prevăzute de legea penală, cunoscând că aceasta este nereală. Reaua-credinţă trebuie dovedită. Dacă
făptuitorul avea cunoştinţă de împrejurări care relevă lipsa de vinovăţie a celui învinuit ori imposibilitatea tragerii lui
la răspundere penală, atunci reaua sa credinţă este dovedită. Totodată, dacă făptuitorul este conştient că învinuirea pc
care o aduce unei persoane este mincinoasă, faptele sunt comise cu intenţie, condiţiile legale privind latura subiectivă
a infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare fiind întrunite în cauză. Aplicând aceste considerente teoretice
la speţa dedusă judecăţii, instanţa de apel constată că faptele ce fac obiectul cauzei au fost comise de inculpatul A. cu
intenţie, fiind îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea sa la răspundere penală. Aşadar, chiar dacă motivaţia interioară
a inculpatului a fost una de şicanare, aceasta nu exclude scopul inducerii în eroare a organelor judiciare, deci existenţa
laturii subiective. Textul incriminării vizează şi sin1aţiile în care o persoană sesizează în mod abuziv organele judiciare
cu plângeri sau denunţuri penale neadevărate, cum s-a întâmplat în prezenta cauză. Or, muititudinea de plângeri penale
depuse de inculpat împotriva părţii civile a generat o perturbare a activităţii organelor judiciare care au consumat timp şi
resurse pentru a cerceta fapte neadevărate (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 255/A din 11 octombrie 2018).
5.2. Soluţia de clasare nu poate duce, prin ea însăşi, la constatarea că denunţătorul a comis infracţiunea de inducere
în eroare a organelor judiciare. Prin urmare, într-o asemenea situaţie, insrnnţa trebuia să verifice dacă denunţătoru! a
fost de bună-credinţă, ceea ce poate rezulta din împrejurarea că acesta -- pe baza propriilor simţuri/experienţe sau a
informaţiilor primite de la alte persoane - a suspicionat sau a fost încredinţat că faptele cuprinse în sesizare au fost
comise de persoana respectivă. ( ... ) Prin învinuirea mincinoasă, infractorul acuză o persoană pe care o ştie nevinovată,
că ar fi săvârşit o infracţiune şi că, unnarea acestei activităţi (de învinuire mincinoasă) constă în starea de pericol creată
cu privire la înfăptuirea justiţiei, iar în cazul în care persoana in discuţie a fost supusă urmăririi penale ori s-a pronunţat
Împotriva ei o hotărâre de condamnare, rezultatul constă şi în vătămările cauzate persoanei nevinovate. Legile statului
dau dreptul cetăţenilor să facă cereri, reclamaţii sau sesizări., pentru a aduce la cunoştinţă organeior competente anumite
încălcări ale legii ori pentru a-şi apăra drepturile sau interesele, exercitarea acestui drept implicând însă buna-credinţă,
În cauza de faţă se constată că inculpatul a urmat în demersul său căile legaîe, apreciind că este victima unui abuz ai
organelor de cercetare penală. ( ... ) Nu se poate susţine că suspiciunea inculpatului nu a avut temei, tocmai pe ace~t
considerent solicitând sprijinul organelor abilitate să-i facă dreptate. Faptui că, în urma plângerilor penale fommlate ele
inculpat, s-au desfăşurat acte premergătoare faţă de lucrătorii de poliţie, nu poate duce, prin el însuşi, la constatarea că
inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii, atât timp cât din împrejurările arătate mai sus. rezultă fără dubiu că
inculpatul r, fost convins, chiar dacă nu a avut aite dovezi decât actele medicale conform propriei afirmaţii, că a fost
victima unor abuzuri, considerându-se nedreptăţit. În acest context, Curtea constată, pe de o parte, că inculpatul a avut
temeiuri să considere că sesizarea făcută corespunde realităţii şi că, deci, acesta a fost de bună-credinţă la momentu!
formulării plângerilor penale, iar pe de altă parte că nu s-a făcut nicicum dovada că, prezentând procurorului actul
medical (fişa medicală nr. 6164/25.02.2013) care i-a creat dubiul m~jor asupra corectitudinii celor consemnate în B.R
nr. 1633/08.02.2013, inculpatul ar fi produs probe nereale în dosarul penal ai Parchetului de pe langă Curtea de apel G.,
cu atât mai mult să le fi ticluit (C.A. Galaţi, secţia pe~a!ă, decizia nr. 1407 din 14 decembrie 2015).
6. Dovada relei-credinţe. Reaua-credinţă trebuie dovedită de acuzare şi probată distinct de probaţiunea eventualei
legăturidintre faptul imputat şi persoana în sarcina căreia el este pus. Reaua-credinţă presupune că făptuitorul, având
cunoştinţă că afirmaţiile cuprinse în sesizarea sa sunt neadevărate, sunt false sau că probele sunt mincinoase, realizează
hotărârea luată pentru a lovi în interesele persoanei pc nedrept învinuite (LC.C.J ., secţia penală, decizia nr. 5670/2004).

7. Cauza de nepedepsire. 7.L Prevederile art. 268 alin. (3) C.pen. nu sunt incidente în cauză, înscrisul denumit
„denunţ" înregistrat la data de 31 mai 2016, la care face referire inculpatul în motivele de apel, neavând valoarea juridică
328
şi pretinsă de acesta. Astfel, din conţinutul înscrisului recla~at nu rezultă faptele la care face referire inculpatul, acestea
lă, nefiind descrise, ci sunt doar enumerate o serie de articole din Codul penal. Nu în ultimul rând, cauza de nepedepsire
clamată în apărare operează numai atunti când denunţarea faptelor nereale se realizează în cadrul procedurii aflate în
:ia
i
y curs - până la momentu! indicat expres de textui legal - şi nu după finalizarea acesteia. Or, plângerile formulate de
l către inculpat în perioada 2010-2015, care fac obiectul acestui dosar, fuseseră soluţionate prin rezoluţii de neîncepere
,ui j
a urmăririi penale, respectiv prin ordonanţe de clasare, iar pretinsul autodenunţ a intervenit după ce au fost date aceste
,ia
soluţii şi după ce împotriva inculpatului s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale în acest dosar. Astfel, cauza de
nepedepsire prevăzută în art 268 alin. (3) C.pen. nu operează In ipoteza în care automl inducerii în eroare a organelor
Ce judiciare declară că plângerea formulată este nereală, după dispunerea unei soluţii de clasare în dosarul format pe baza
Ia plângerii penale (I.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 255/A din Ii octombrie 2018).
că 7.2. Cât priveşte susţinerea inculpatului în sensul că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 268 alin. (3) C.pen. se constată,
,u,
I .
pe de o parte, că abia după administrarea probelor în cauză inculpatul a arătat că „doreşte să se împace" şi că „îşi retrage
pe plângerea penală" formulată, iar pe de altă parte că aceste afirmaţii nu sunt suficiente pentru a fi reţinută cauza de
Vă nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C.pen. din moment ce, confom1 ambelor texte de lege este necesar ca persoana
ce care a formulat plângerea, respectiv denunţul calomnios să recunoască expres îr:. faţa organelor judiciare că plângerea
cu ori denunţul au fost mincinoase; or, în cauză, inculpatul nu recunoaşte acest lucru şi nevinovăţia persoanelor pe care le-a
lfa acuzat, ci afirmă că vrea să se împace ori să îşi retragă plângerea, opţiuni juridice cu alte consecinţe decât recunoaşterea
iţa nevinovăţiei celor acuzâţi. Mai mult decât atât, după audierea sa în calitate de învinuit, inculpatul a solicitat proba cu
ire înscrisuri şi efectuarea unei expet"âze grafice, continuând să susţină că nu a semnat clocumenl.eie respective, expertiză ce
tle a fost dispusă şi prin care s-a concluzionat în acelaşi sens ca şi în raportul de constatare tehnico-ştiinţific. Aşa fiind, nu
şi sunt incidente dispoziţiile art. 268 alin. (3) C.pen. în privinţa inculpatului C. (1.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 483 din
8 decembrie 2016).
:re
la
l U
)Sl
tă,
1tă

ţat
!ul
ite
ţă.
~;.1
~st
de
că
că
)St
rut
tul
tul
.R.
J.,

i
lei
nd
1ză
l
4).
nit
ică

329
 ORI REA FĂPTUITORULUI

I. DEFINIŢIA LEGALĂ
Ajutorul material sau moral, direct sau indirect, dat unui făptuitor fără o înţelegere stabilită înainte sau în
timpul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o
cauză penală, tragerii la răspundere penală, execută.rii unei pedepse sau măsuri privative de libertate [art. 269
alin. (1) C.pen.].

CUVINTE CHEIE

Făptuitor: în DCC nr. 810/2017 s-a reţinut că potrivit dicţionarului explicativ al limbii române, acesta
este definit ca „făptaş; persoană care făptuieşte, realizează ceva", iar potrivit aceluiaşi dicţionar, ,,făptaş''
este acea „persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracţiune". Pentru a stabili
înţelesul penal al noţiunii de „făptuitor", trebuie avut în vedere întreg ansamblul legislativ prevăzut de actul
normativ în care se regăseşte prevederea criticată, şi anume Codul penal. Astfel, din analiza dispoziţiilor
art. i 5 alin. (1) şi art. 16 C.pen., care definesc infracţiunea ş1 prevăd formele de vinovăţie in materie penală,
rezultă că făptuitor este acea persoană care săvârşeşte o faptă prevăzută de iegea penală. Totodată, prin
făptuitor se înţelege persoana care nu are calitatea de suspect, dar în legătură cu care sunt realizate acte
de cercetare penală. Astfel, pot avea calitatea de tâptuitor persoanele împotriva cărora a fost înregistrată
o plângere penală sau persoanele avute în vedere în desfăşurarea urmăririi penale in rem, dar în privinţa
cărora nu este atins standardul de probaţiune necesar pentru a putea fi încadrate în categoria suspecţilor sau
a inculpaţilor. Prin um1are, în privinţa acestor persoane, probatoriul administrat furnizează indicii care siI
sugereze o eventuală forn1ă de vinovăţie în săvârşirea faptelor ce fac obiectul urmăririi penale.
· ~ · - .330
~-----------------------------------------------
 II. STRUCTURA INFRACŢIUNIJ - EXPLICAŢII

A. Obiect

I
1. Juridic 2. Material

nu are.
relaţiile sociale referitoare Ia înfăptuirea justiţiei.

B. Subiect

1, Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală, cu excepţia paiiicipanţilor la săvâr­
şirea faptei prevăzute de legea penală;
b. autorul infracţiunii de favorizare a făptuiwrului poate fi, la rândul său, favorizat;
c. persoana vătămată sau avocatul suspectului/inculpatului pot fi autori ai infracţiunii de favorizare
a făptuitorului.

2. Pasiv
► statul.
► dacă prin aceeaşi declaraţie persoana vătămată urmăreşte să favorizeze doi sau mai mulţi
inculpaţi,pluralitatea de persoane favorizate nu atrage şi reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni
Il
de favorizare a făptuitorului în fonna concursului ideal, ci a unei unită.ţi naturale de infracţiuoe.
o
,9
C. Latura obiectivă

1. Element material
► ajutorul dat unui făptuitor, după comiterea faptei, direct sau indirect, în scop11l împiedicării
sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei
ta
,,,- pedepse sau măsuri privative de libertate (favorizarea personală);
?
► ajutorul dat făptuitorului poate consta în orice acţiune sau inacţiune care este idonee pentru
vătămarea valorii juridice protejate; conduita făptuitorului poate consta fie într-un sprijin

)r
material, fie într-un sprijin moral; ajutorul trebuie să fie efectiv, chiar dacă scopul urmărit prin
acesta nu a fost atins;
ă,
ln Este necesar ca:
te a. să se fi comis o faptă prevăzutii de legea penală (tipică obiectiv) de care favorizatorul
tă să fi avut cunoştinţă; nu este necesar ca fapta tipică să fi fost consumată, infracţiunea

ta de favorizare subzistând şi atunci când făptuitorul a comis numai o tentativă la fapta

lU
prevăzută de legea penală.;

;ă b. jâptuitorul a cărui favorizare se realizează să aibă caiitatea de autor, complice sau

instigator al faptei;
331
 Favorizarea făptuitoruiui

c. favorizatorui să aibăreprezentarea faptei comise de persoana favorizată şi să prevadă şi

să urmărească favorizarea acesteia sau cel puţin să accepte că prin activitatea sa îl fav 0 •
rizează pe făptuitor;
► este posibilă sancţionarea favorizatorului chiar dacă persoana favorizată nu este
trasă la răspundere penală; "
d. înţelegereade a-l ajuta pe făptuitor şi ajutorul dat să aibă loc după săvârşirea faptei
prevăzutede legea penală.
► înDCC nr. 810/2017 s-a arătat cănu orice faptă ce se concretizează într-un ajutor dat făptuitorului
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului. Astfel, doar
dacă se constată că scopul prevăzut de lege împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o
cauză penală, a tragerii la răspundere penală, a executării unei pedepse sau măsuri privative de
libertate - a fost unnărit prin realizarea faptei, se va reţine săvârşirea infracţiunii de favorizare
a făptuitorului. În realizarea elementului material al infracţiunii de favorizare a făptuitorului,
autorul acesteia îşi va fi prefigurat efectul pe care realizarea acestuia îl va avea asupra
făptuitorului unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, favorizatorul va avea o reprezentare
reală a activităţii desfăşurate de cel favorizat, altfel nu s-ar realiza conceptual activitatea sub
forma ajutorului dat făptuitorului;
► favorizarea poate interveni în tot cursul unnăririi penale in rem sau in personam, în cursul
procedurii de cameră preliminară ori al judecăţii în primă instanţă sau în apel ori după rămânerea
definitivă a hotărârii.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală (infracţiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.

D . .Latur;i subiectjvă

► intenţia directă sau indirectă;

► Scopuri alternative reglementate de lege: fapta trebuie să fie comisă în scopul împiedicării
sau îngreunării:
1. cercetărilor într-o cauză penală;
2. tragerii la răspundere penală;
3. executării unei pedepse;
4. executării unei măsuri preventive privative de libertate (arestul preventiv sau arestul la
domiciliu);
5. executării unei măsuri educative privative de libertate (internarea într-un centru educativ
sau internarea într-un centru de detenţie).
► reţinerea comiterii faptei în considerarea a două sau mai multor scopuri dintre cele enumerate
mai sus nu afectează unitatea de infracţiune, nefiind posibilă în această ipoteză constatarea unui
concurs de infracţiuni;
► nu prezintă importanţă mobiiul comiterii faptei tipice.

''-,•.
332
~-- ----------------------------------------
şi
o-
E.Forme

,te t
1. Acte pregătitoare 2. Tentatiyă 3. Consumare
:ei t t t
a. faptă consumată: în momentul în care este acordat
ui ajutorul făptuitorului;
ar ► nu prezintă importanţă pentru consumarea
-o infracţiunii dacă cercetările într-o cauză penală,
:ie tragerea la răspundere penală, executarea unei
re posibile, dar posibilă, dar
pedepse sau măsuri privative de libertate nu a
1i, neincriminate. neincriminată.
fost efectiv împiedicată sau îngreunată, deoarece
ra esenţial este scopul urmărit;
re b. faptă epuizată: poate fi săvârşită informă continuată,
Jb caz în care fapta se epuizează la momentul realizării
ultimului act de executare.
ul
ea
F. Cauză specială de nepedepsire

► nu se pedepseşte favorizarea realizată de un membru de familie (a se vedea art. 177 C.pen.).

1. infracţiunea de favorizare a fiiptuitorului este autonomă faţă de infraqiunea comisă de cel favorizat;
2. infracţiunea are caracter subsidiar (nonnă generală de incriminare a actelor de favorizare), fond reţi­
nută numai dacă nu există aite incriminări speciale ale favorizării (tăinuire, mărturie mincinoasă, înlesnire
a evadării, instigare la mărturia mincinoasă etc,); în acest sens, a se vedea şi decizia nr. 1/RIL/2019;
ii 3. nu reprezintă o condiţie pentru reţinerea tipicităţii faptei punerea în mişcare a acţiunii penale
împotriva făptuitorului favorizat;
4. favorizarea făptuitorului este o normă de incriminare cu caracter special faţă de cea a obstrucţionării
justiţiei;

5. dacă înţelegerea de a-1 ajuta pe autor are ioc anterior sau concomitent cu săvârşirea infracţiunii, se
la va reţine complicitatea la infracţiunea săvârşită de autor;
. 6. pedeapsa concretă aplicată. favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege
iv Î, pentru autor ( dacă fapta autorului a fost consumată, se va avea în vedere maximul special prevăzut de
't norma de incriminare, iar dacă fapta autorului a rămas în stadiul tentativei, se va avea în vedere maximul
te special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, redus conform dispoziţiilor privind
ui tratamentul sancţionator al tentativei);
7. efectuarea de către martor de declaraţii necorespunzătoare adevărului care pot conduce la
zădărnicirea urmăririi penale constituie numai infracţiunea de mărturie mincinoasă; instigarea unui
 Favorizarea făptuitorului

martor să dea declaraţii mincinoase în interesul unui făptuitor/suspect/inculpat va constitui, după caz,
fie infracţiunea de influenţare a declaraţiilor (art. 272 C.pen.), fie o instigare la mărturie mincinoasă, iar
nu o instigare la favorizarea făptuitorului;
8. dacă o persoană care este audiată în cadrul procesului penal şi care nu are calitatea de martor,
expert sau interpret dă declaraţii mincinoase în scopul de a zădărnici tragerea la răspundere penală a
unui făptuitor, se va reţine comiterea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, iar nu infracţiunea de fals
în declaraţii;
9. infracţiunea de favorizare a făptuitorului poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea de fals
} intelectual, respectiv de abuz în serviciu sau de luare de mită.

a_ SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Identificaţi deosebirile existente între favorizarea făptuitorului şi omisiunea sesizării organelor judiciare.
2. Care este momentul de la care se pot realiza acte de favorizare a făptuitorului?

3. Poate pronunţa instanţa o soluţie de condamnare pentru favorizarea făptuitorului indiferent de

existenţa sau stadiul investigaţiei făptuitorului?

4. Poate fi comisă infracţilmea de favorizare a făptuitorniui dacă procurornl a dispus o soluţie de

clasare pentru acesta din urmă?
5. Pentm reţinerea tipicităţii faptei favorizatorului este necesar ca acesta să fi cunoscut cu certitudine
natura infracţională a faptei comise de cel favorizat?
6. Oferirea de haine poate fi evaluată ca fiind un act de favorizare a făptuitorului?

7. Persoana favorizată poate avea calitatea de participant la infracţiunea de favorizare a făptuitorului''

8. Se poate reţine comiterea infracţiunii de favorizare a făptuitorului in sarcina avocatului care îşi
avertizeazft clientul că pe numele său a fost emis un mandat de aducere în faţa organelor de
urmărire penală?

9. Se poate reţine comiterea infracţiunii de favorizare a făptuitorului de cel care declară mincinos în
faţa organelor de poliţie că nu îl cunoaşte pe un urmărit general cu care acesta discutase cu o oră
înainte, ceea ce împiedică identificarea imediată a fugarului?
10. Se poate reţine comiterea infracţiunii de favorizare a făptuitorului de cel care îl ajută să se ascundă
pe fiul care a sustras bunuri de la tatăl său, dacă părintele decide să îşi retragă plângerea prealabilă
după declanşarea urmăririi penale?

JURISPRUDENTĂ
,

l. Caracter subsidiar. Infracţiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută de ait. 269 C.pen. reprezintă o incrirninar<
generală şi subsidiară a ajutorului dat unui făptuitor post delictum prin care se aduce atingere relaţiilor sociale privind
înfăptuirea justiţiei penale. Caracterul de normă penală subsidiară al celei de incriminare a infracţiunii de favorizare
a ~tuitorului va conduce la reţinerea incriminărilor speciale ale actelor de favorizare, astfel că în cauză se impune
reţinerea comiterii falsului în declaraţii ;n concurs real cu mărturia mincinoasă, prin aceste acţiuni realizându-se
favorizarea făptuitorului (C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 211/20 I 8, nepublicată).
334
 2. Latura obiectivă, 2.1. A împiedica sau îngreuna urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei înseamnă a
desfăşura o activitate îndreptată în mod categoric împotriva operei de înfăptuire a justiţiei. Pentru existenţa infracţiunii
de favorizare a făptuitorului este necesar ca ajutorul să fie dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata
sau executarea pedepsei. Totodată, acţiunea de ajutor trebuie să fie de natură a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală,
judecata ori executarea pedepsei. Nu prezintă relevanţă pentru existenţa infracţiunii dacă um1ărirea penală sau judecata
au fost efectiv îngreunate sau zădărnicite, fiind suficient să fi existat posibilitatea de a se realiza unul dintre aceste
rezultate. Sub aspectul laturii subiective, este necesar să se facli dovada că autorul ştia că s-a săvârşit o infracţiune şi că
dă ajutor unui făptuitor şi a prevăzut că prin acest ajutor ar putea îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata,
rezultat pe care îl urmăreşte sau îi acceptă (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 63/A/2018).
2.2. Ajutorul nu trebuie dat neapărat unui infractor, întrucât activitatea de înfăptuire a justiţiei este împiedicată inclusiv
prin sprijinirea unei persoane care a comis o faptă interzisă de legea penală, dar care ar putea, în concret, să nu angajeze
răspunderea penală datorită unor cauze care fac imposibilă întrunirea trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii.Aceasta deoarece
verificarea condiţiilor de existenţă sau inexistenţă a responsabilităţii penale a unei persoane se face în cadrul unui proces
penal, şi nu în raport de aprecierea tâcută de favorizator. De asemenea, reţine instanţa că fapta constituie infracţiunea de
favorizarea făptuitorului, chiar dacă făptuitorul favorizat este ulterior achitat sau nu a fost trimis în judecată pentru fapta
săvârşită. Deopotrivă, este de menţionat că sintagma „într-o cauză. penală", utilizată de legiuitor în textul de incriminare al
art. 269 C.pen., are o semnificaţie mai largă decât noţiunea de „proces penai", referindu-se la orice activitate a organelor
1re. judiciare specifică atât descoperirii faptei şi a făptuitorului, cât şi declanşării procesului penal in rem şi in per.sonam, astfel
că apărarea incuipatuiui potrivit căreia nu cunoştea despre existenţa unui proces penal în ceea îi priveşte pe martorii L. şi G.
ori societăţile administrate de aceştia nu poate fi reţinută câtă vreme textul legii nu impune o atare condiţie şi totodată este
de de neconceput ca o persoană cu pregătirea inculpatului sănu cunoască obiectul de activitate al D.I.I.C.O.T. (Trib. Bucureşti,
secţia Tpenală, sentinţa nr. 713 din 5 aprilie 2018, în A. Jugan, C.pen. adnotat).
2.3. Există elementele constitutive ale infracţiunii şi în situaţia în care ajutorul dat avea aptitudinea să producă
de rezultatul zădărnicirii, îngrelil1ării executării pedepsei, dar din motive independente de voinţa ceior care acordă ajutoru!
ilicit nu a condus la o reală împiedicare a justiţiei într-o cauză, pentru existenţa infracţiunii fiind suficient să existe
pericolul de realizare a vreunuia dintre aceste rezultate (I.C .C.J., secţia penală, decizia nr. 264 din 24 ianuarie 2014 ).
me 2.4. Situaţia de fapt în cauză nu poate atrage răspllilderea penală în baza art. 269 alin, (1) C.pen., iar susţinerile instanţei de
fond în sensul că ~jutorul dat (prin emiterea acelui înscris folosit în scopul revocării măsurii controlului judiciar) s-ar fi făcut în
scopui sustragerii de la răspundere penală a inculpatului V.Z. sunt eronate. Astfel, chiar dacă s-ar admite, ca ipoteză de lucru, că
$-ar fi revocat măsura preventivă a controlului judiciar al inculpatului de către instanţă, nu se poate spune că în acest mod s-ar
ui') fi realizat o sustragere de la răspunderea penală. Totodată, se reţine în mod nefondat în hotărârea apelată că punerea instanţei
de judecată în situaţia de a lua o decizie cu privire la o măsură preventivă în baza unui înscris fals afectează în mod nemi}ocit
îşi
activitatea acesteia, vatămă interesele înfăptuirii justiţiei, în sensui îngreunării cercetărilor, prin posibilitatea ca numiţii V.Z. şi
(ie
L.B. să nu se mai supună unei măsuri restrictive de i ibertate, întrucât la dosar nu există niciun fel de probe din care să. rezulte că
N1I ti i'ngreunat cercetările în cauza penam menţionată prin revocarea controlului judiciar. Admiţând un astfel de raţionai::.ent,

;în s-?.r aj1mge la concluzia (nefundamentată logic sau juridic, plecând de la dispoziţii ie art 202 alin. ( 1) C.proc.pen. c.:u-e stabilesc
scopul măsur:tor preventive luate in procesul penal) că în cauzele în cure nu se dispune măsura preventivă. a controlului judiciar
oră
există întotdeauna riscul ca cercetăriie din cauză să fie îngreunate, ceea ce nu poate fi în mod evident acceptat (C.A. Bucureşti,
secţia a II-a penală, decizia nr. 607 din 19 aprilie 20 l 7).
1dă
3. Latura subiectivă.Nu intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului fapta inculpatei
,ilă
care la data de 19.03.2015 l-a trimis la sediul D.N.A. pe inculpatul L. despre care cunoştea că nu deţine, potrivit legii,
calitatea de avocat pentru a asista la efoctuarea unor proceduri judiciare, în ;.;eea ce o priveşte pe inculpata D., respectiv
să asiste la desigilarea unor acte ridicate de la percheziţie, efectuată în dosarul nr. (.,.). Pentru existenţa infracţiunii de
favorizarea făptuitomlui este necesar ca ajutorul acordat să aibă calitatea de a-1 sprijini pe acesta, de a-l sluji în scopul
împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau
măsurii privative de iibertate. Or, acuzaţia Parchetului, în sensul săvârşirii infracţiunii de favorizare a făptuitorului, pentru
1are
-ind motivul mai sus invocat nu are conotaţie penală. Atât timp cât identificarea şi păstrarea obiectelor la sediul D.N.A., conform
~ari:
art. 160 C.proc.pen. putea fi efectuată de către organele de poliţie judiciară şi în lipsa apărătorului ales, fapta de favorizare
a făptuitoruiui nu există (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, sentinţa nr. 198 din 17 octombrie 2017).
une
1-se 4. Favorizare prin autodenunţare mincinoasă. Fapta unei persoane care, aflându-se in executarea unei pedepse
privative de libertate cu durată mare, sesizează organele de unnărire penală afirmând că esie autorul unei anume
335
 Favorizarea făptuitorului

,' i
,t
infracţiuni,pe care el nu o comisese, pentru a zădărnici urmărirea penală împotriva adevăraţilor vinovaţi, pe care li , i
cunoştea, constituie infracţiunea de favorizare a făptuitorului (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 216/1996).

5. Favorizare prin notificarea părăsirii locului faptei. Fapta de a avertiza, prin intermediul telefonului, persoana l
care are calitatea de complice la săvârşirea infracţiunii de luare de mită să părăsească locul unde unna să fie surprinsă de . I
1
organele judiciare în flagrant, primind suma de bani pretinsă ca mită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii I
de favorizare a făptuitorului (1.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1978/2009). I
6. Favorizarea făptuitorului în formă continuată. Faptele inculpatului V.S.O. constând în trei acte materiale de
ajutor comise în perioada octombrie 2009-ianuarie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin transmiterea din
totalul sumei de 200.000 euro a două tranşe de 50.000 euro, respectiv 20.000 euro şi în acţiuni de sprijin moral pentru a
îngreuna executarea pedepsei de 15 ani închisoare la care a fost condamnat P.N., prin hotărâre judecătorească definitivă
şi executorie, întrunesc atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale
infracţiunii de favorizare a făptuitorului în formă continuată (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 264/2014).

7, Concurs între luarea de mită şi favorizarea făptuitorului. Dacă infracţiunea de luare de mită are în vedere
relaţiilesociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile fără a asigura exercitarea cu probitate
de către funcţionari a atribuţiilor de serviciu ce le-au fost încredinţate, infracţiunea de favorizare a infractorului are
ca obiect juridic relaţiile sociale a căror existenţă este ocrotită p1in apărarea activităţii de înfăptuire a justiţiei penale
împotriva acţiunilor de natură să ajute pe infractor. Pentru a discuta despre absorbirea unei infracţiuni în conţinutul alteia,
este necesar ca acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii absorbite să fie indusă, ca element
constitutiv, în cealaltă infracţiune. Or, în speţă, legătura dintre cele două infracţiuni nu este dată de elementul lor material,
ci de împrejurarea că inculpatul a comis acte ilicite (constând în restituirea către denunţător a unor corpuri delicte). Cu
alte cuvinte, factorul comun al celor două infracţiuni îl constituie actul ilicit, care reprezintă, pe de o parte, elementul
material al unei infracţiuni (favorizare a făptuitorului), iar, pe de altă parte, o cerinţă esenţială a laturii obiective a altei
infracţiuni (luare de mită) (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1801/20 l O).

8. Concurs între abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului Simplul ajutor dat unei persoane ce face obiectul cercetă­
rilor într-o cauză penală, prin care nu se mmăreşte zădărnicirea anchetei penale, nu se circumscrie conţinutului constitmiv ai
infracţiunii de favorizare a făptuitorului, nefiind Îndeplinită cerinţa esenţială prevăzută de lege pentru existenţa laturii obiective
a acestei infrac~uni. În cazul în care fapta de favorizare în scopul împiedicării sau îngreunării unnăririi penale ori a tragerii ~---
la răspundere penală se săvârşeşte de un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei pe care o ocupă, prin
îndeplinirea defectuoasă a unui act ce intră în sfera sa de activitate, cu consecinţa atât a obţinerii unui folos necuvenit pentru cel
favorizat, cât şi a cauzării unei pagube sau vătămări a drepturilor ori intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei
persoane juridice, Înalta Curte apreciază că nu se pot reţine în concurs ideal infracţitmile de abuz în serviciu în fonna specială şi
de favorizare a făptuitorului, ci doar infracţiunea de serviciu în varianta prevăzută in legea specială, infracţiunea contra înfăptuirii
justiţiei fiind absorbită în conţinutul constitutiv al primei fapte, mtrucât, prin aceeaşi acţmne, nu se produc consecmţe diferite,
având în vedere că urmarea imediată a activităţii de favorizare este identică cu beneficiul procurat pentru altul prin realizarea ~
necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu. Dacă, însă, funcţionarul public, în realizarea îndatoririlor de serviciu, prin aceeaşi
acţiune sau inaqiune, produce o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice ori aîc ,
unei persoane juridice, cu sau fără obţinerea unui beneficiu pentru sine ori pentru o altă persoană dec,ît cea favorizată, precun:
şi urmarea imediată specifică faptei de favorizare, sunt îndepiinite condiţiile pluralităţii de infracţilmii sub fonna concursului
ideal între infracţiunea de favorizare a făptuitorului şî cea de abuz în serviciu, fie în fonna reglementată de art. 297 alin. ( l)
C.pen., fie invarianta prevăzută de legea specială. În ipoteza 1n care aeţiunea sau inacţiunea funcţionarului public nu produce
niciuna din consecinţele la care se referă art. 297 alin. ( l) C.pen., ci doar un folos necuvenit pentru cel favorizat, pot fi incidente
doar dispoziţiile art. 269 alin. (1) C.pen. privind infraeţitmea de favorizarea făptuitorului. Într-o asemenea situaţie, întrucât fapta
realizează elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni care, deşi nu necesită ca autorul să aibă o anumită calitate, în cazul concret, 1
este săvârşită de un funcţionar public tot în cadrul relaţiilor de serviciu, sunt aplicabile numai dispoziţiile legale care incriminează
fapta de favorizarea fâptuitoruiui, fiind exclusă reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni în forma concursului ideal cu infracţiunea
de abuz în serviciu. Chiar dacă elementul material al laturii obiective este acelaşi, aşa cum o cer dispoziţiile art 38 alin. (2) C.pen„
care reglementează concursul formal, nu se realizează atât conţinutul constitutiv al infracţiunii de favorizare a raptuitorului, cât şi
cel al infracţiunii de abuz în serviciu, intrucât nu se produc utmările specifice fiecărei fapte, ci, din contră, aceea,şi unnare imediată
caracteristică, însă, numai activităţii de favorizare, motiv pentru care poate fi reţinută doar infracţi1mea reglementată de art. 26C/
alin. (l) C.pen. (LC.C.J., secţia penală, sentinţa nr. 1057 din 29 noiembrie 2016, în A. lugan, C.pen. adnotat).

______ 336 ______________________________________________

-"-.... _::...:::....::_
,re îi
)96)

le de
1 dln
tru a
itivă
eale

:dere
,itate
i are

TĂINUIREA
male
lteîa,
nent
~rial,
1. Cu
:ntul
altei

cetă­
:iv ai
ctive I. DEFINIŢIA LEGALĂ
tgem
pnn
ucci Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a
unei cunoscut, fie a prevăzut din imprejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de
1lă şi legea penală, chiar târă a cw1oaşte natura acesteia [art. 270 alin. (1) C.pen.].
wirii
erite, II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII
1:area , } - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
eeaşi
i ale
·A.. Obiect ....
:cum
sului
I.(lJ 1. Juridic
duce a. principal: relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei;
lente
fapta b. secundar: relaţiile sociale privind protecţia patrimoniului.
1cret, ► în DCC nr. 458/2015 s-a arătat că obiectul juridic principal al infracţiunii de tăinuire constă
iează în ocrotirea relaţiilor sociale din sfera înfăptuirii actului de justiţie, relaţii care sunt incom-
unea patibile cu orice ingerinţă în desfăşurarea normală a activităţii organelor judiciare. Prin
pen... urmare, o persoană care are cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni sau, din împrejurările
cât şi concrete, prevede săvârşirea unei fapte incriminate de legea penală nu poate primi, dobândi
diată
sau transforma un bun care provine dintr-o astfel de faptă şi nu poate înlesni valorificarea lui
. 26Q
decât cu încălcarea interesului aflării adevărului în cauzele penale. Astfel, reiaţiile sociale
protejate penal prin intermediul normei criticate sunt de o importanţă majoră pentru întreaga
337
 Tăinuirea

societate. În cazul acestei infracţiuni persoana vătămată prin comiterea faptei nu este strict
determinată. Infracţiunea fiind una de pericol, şi nu de rezultat, consumarea ei are loc în
momenh1l în care, săvârşindu-se acţitmea sau inacţiunea incriminată, este creată starea de
pericol social pentru activitatea de înfăphlire a justiţiei. Având în vedere aceste caracteristici
ale infracţiunii de tăinuire, respectiv importanţa relaţiilor sociale ocrotite, care stmt cele din
sfera înfăptuirii justiţiei, şi, în consecinţă, pericolul social crescut al acestei infracţiuni, care
vizează împiedicarea aflării adevărului în cauzele penale, cu toate că alin. (2) al art. 270
C.pen. prevede că pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor, legiuitorul nu a inţeles să reglementeze
şi faptul că împăcarea intervenită între autorul infracţiunii din care provine bunul tăinuit şi
partea vătămată produce efecte asupra răspunderii penale a tăinuitonilui;
► este o infracţiune pluriofensivă.

2. Material
a. bunul mobil sau imobil prin destinaţie care provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală;
b. bunul tăinuit poate proveni şi din comiterea altor infracţiuni decât cele împotriva patrimoniului;
c. acelaşi bun poate fi succesiv obiect material al mai multor infracţiuni de tăinuire, comise de
făptuitori diferiţi.

B.Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală, cu excepţia participanţilor la
săvârşirea infracţiunii din care provine bunul;
b. proprietarul bunului poate fi autor al infracţiunii, în cazul în care tăinuieşte bunurile provenite din să•
vârşirea unei fapte prevăzute de legea penală împotriva posesorului neproprietar sau a detentorului;
c. tăinuitorul nu trebuie să aibă nicio înţelegere prealabilă sau concomitentă săvârşirii faptei
prevăzute de legea penală cu participanţii la aceasta.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana (fizică/juridică) care a pierdut posesia sau detenţia bunului.
► subiectul pasiv secundar al infracţiunii de tăinuire este acelaşi cu subiectul pasiv al faptei
din care provine bunul tăinuit

C. ·Latura obiectivă

1. Element material - infracţiune cu conţinut alternativ care se comite numai printr-o acţiune constând în:
a. primirea unui bun provenit din săvâ.rşirea unei fapte prevăzute de legea penală = tăinuitorul
dobândeşte detenJia precară a bunului;
b. dobândirea unui bun provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală= tăinuitorul
dobândeşte proprietatea bunului;
c. transformarea unui bun provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală tăinui­
torul modificăjorma sau substanţa bunului în scopul îngreunării recunoaşterii acestuia;
--- - - - - .338
-·------------------------------------------------
 d. înlesnirea valorificării unui bun provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală
tăinuitornl realizează acte care facilitează înstrăinarea bunului.
► dacă sunt comise mai multe modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii,
stici se va reţine săvârşirea unei singure infracţiuni de tăinuire (unitate naturală), iar nu a unui
:din concurs de infracţiuni;
care ► tă.inuirea este tipică chiar dacă nu se reţine/nu se pedepseşte infracţiunea din care provine
270 bunul tăinuit. Esenţial este ca fapta din care provine bunul să fie una prevăzută de legea
apsa penală, iar tăinuitorul să cunoască acest lucru sau să îl prevadă.
1te::.e
2. Urmarea imediată
1it şi
► starea de pericol creată pentru înfăptuirea justiţiei prin trecerea bunului în stăpânirea tăinui­
torului sau prin modificarea bunului (infracfiune de pericol abstract).
3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar să fie dovedită.
1ală;
Jlui; D. Latura subîectivă
e de
► intenţia directă sau indirectă;
► nu intereseazămobilul sau scopul săvârşirii faptei; aceste elemente pot fi avute in vedere de
instanţă la momentul individualizării pedepsei;
► eroarea de fapt sau de drepr {penal ori extrapenal) asupra caracterului penal al faptei din care
provine bunul sau necunoaşterea faptului că bunul provine din comiterea unei fapte prevăzute
de legea penală, înlătură tipicitatea subiectivă a faptei.
r la

t1 să­ · E~F'.orine
.1lui; I
lptei
1. Acte
t
2. Tentativă 3. Consumare
pregătit oa re

t
a. faptă consumată: în momentul în care are ioc primirea,
dobândirea, transfo1marea unui bun provenit din săvârşirea
1ptei unei fapte prevăzute de legea penală ori înlesnirea valorifi-
cării lui (infracţiune instantanee, iar nu continuă);
► în cazul în care fapta se comite în modalitatea dobândirii,
nu este necesar pentru constatarea momentului consu-•
maiiv ca făptuitorul să fi plătit preţul integral convenit
posibile, dar posibilă, dar
neincriminată.
cu cel care îl înstrăinează, fiind suficient să fie realizată
d în: neincriminate.
tradiţiunea care conferă tăinuitorului dreptul de proprie-
:orul tate cu privire la bunul provenit din comiterea faptei
prevăzute de legea penală;
:orul b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată (fie că
bunurile tăinuite provin de la acelaşi autor, fie că provin de
lllUI- la autori diferiţi), epuizându-se după efectuarea ultimului
act de executare (unitate legală).
339
 Tăinuirea

► nu este sancţionată tăinuirea comisă de un membru de familie (a se vedea art. 177 C.pen.) al
participantului la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală din care provine bunul tmnuit ori al
persoanei care a tăinuit anterior acelaşi bun .

.,.
1. tăinuitorul nu poate fi participant la săvârşirea infracţiunii din care provine bunul, deoarece
tăinuirea este o infracţiune autonomă atât faţă de infracţiunea corelativă, cât şi faţă de complicitatea la
aceasta;
2. nu este necesar pentru a se reţine existenţa infracţiunii de tăinuire ca autorul faptei din care provine
bunul să fi fost identificat; i
-
...
3. împărţirea bunurilor produse sau obţinute din comiterea faptei prevăzute de legea penală între l
participanţii la aceasta nu constituie o faptă tipică de tăinuire; ·•
4. lipsa tipicităţii obiective sau subiective a faptei din care provine bunul sau dezincriminarea
acesteia va conduce la reţinerea lipsei tipicităţii obiective a tăinuirii;
5. în situaţia în care persoana care primeşte, dobândeşte sau transformă un bun provenit din săvârşirea
unei fapte prevăzute de legea penală are o înţelegere prealabilă sau concomitentă săvârşirii faptei cu
participanţii la aceasta, se va reţine complicitatea ca fom1ă a participaţiei penale la fapta comisă, iar nu
tăinuirea, chiar dacă promisiunea de tăinuire nu mai este respectată după comiterea faptei;

6. în doctrină (V Dongoroz ş. a., Explicaţii teoretice ale Codului penal. Partea specială., vol. III, op. cit.,
p. 541; G. Fiandaca, E. Musca, op. cit., voL II, p. 252) s-a arătat că nu este necesar ca tăinuitorul
să fi cunoscut natura faptei din care provine bunul ori modalitatea de săvârşire a acesteia, respectiv
autorul sau participanţii la comiterea faptei; nu este necesar ca autorul să aibă. o cunoaştere detaliată,
specifică, 'în sensul să fi cunoscut comiterea faptei în toate detaliile şi complexitatea sa ori să fi cunoscut
încadrarea juridică a faptei, fiind suficient să fi avut cunoştinţă despre aspectele esenţiale ale faptei,
care în baza unei evaluări laice să conducă la reţinerea caracterului penal al faptei; astfel, cunoaşterea
provenienţei ilicite a bunului poate rezulta din probe directe (de pildă, în cazd în care hoţul recunoaşte
că i-a dezvăluit tăinuitorului modul în care a obţinut bunul) sau chiar dintr-un ansamblu de probe
indirecte, cum ar fi împrejurările clandestine de formulare a ofertei de remitere a bunului, valoarea
, disproporţionat de mică a bunului faţă de caracteristicile sale, de starea şi uzura aparentă, ori de valoarea
de circulaţie, refuzul celui care a remis bunul de a preciza sursa de provenienţă a bunului, sau de
§ evaluarea efectuată prin raportare la criteriul omului mediu cu privire la posibilitatea ca persoana care
oferă bunul să fie posesorul său legitim;

,I 7. va exista infracţiunea de tăinuire chiar dacă pentru fapta din care provine bunul tăinuit există un
\ impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale. Prin urmare, nu este întotdeauna necesar ca pentru
ηinfracţiunea de tăinuire şi pentru fapta din care provine bunul tăinuit organele judiciare să dispună
i aceeaşi soluţie în procesul penal;
J, 8. în situaţia existenţeiunui prim act de tăinuire, urmat de o altă acţiune a aceluiaşi tăinuitor care
promite că va asigura valorificarea în continuare şi a altor bunuri sustrase, sum întrunite elementele

---- - - - ~
340
.-----------------------------------------------
 constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt (simplu sau calificat) în concurs real cu infracţiunea
de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinită;
) al
9. spre deosebire de tăinuire, care poate fi realizată sub aspect obiectiv numai prin „primirea,
·i al
dobândirea, transformarea bunului ori înlesnirea valorificării acestuia", infracţiw1ea de favorizare a
infractorului poate fi comisă prin orice fapte sau mijloace;
10. pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru
fapta săvârşită de autor (dacă fapta autorului a fost consumată, se va avea în vedere maximul special
prevăzut de norma de incriminare, iar dacă fapta autorului a rămas in stadiul tentativei, se va avea în
vedere maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, redus conform
3
dispoziţiilor privind tratamentul sancţionator al tentativei).
:l

=
SUBIECTE RECAPITULATIVE
e
L Se poate reţine comiterea infracţiunii de tăinuire atunci când o persoană acceptă să cumpere de
a la funcţionarul public mituit, apartamentul pe care acesta îl primise cu titlu de mită, cunoscând
provenienţa bunului?

a 2. Banii pot fi obiect material al infracţiunii de tăinuire? Dar serviciile obţinute cu banii proveniţi
ll din comiterea unei infracţiuni?
ll
[L('.' ··•· .. ., . " ..
.·•.. Tăi,1,udre ....
·~·...:: - , r,·_ ✓•

•· ·...· . : ,: :;Fav9rizaw.~ptuitorului
' I
~
.·,,
-,-; -,·;· ;;·· •• .•'·.•✓ ' '

., ; 1. Situaţia Trebuie ca în urma săvârşirii unei fapte Comiterea unei fapte prevăzute de legea
tl ': premisă prevăzute de legea penală să rezulte bunul penală, indiferent dacă din aceasta rezultă sau
V !
care ulterior este tăinuit; nu vreun bun şi indiferent de natura acesteia;
l,
tt i 2. Elementul Se comite numai în una sau mai multe dintre Orice acţiune sau inacţiune favorizantă a unei
material modalităţile alternative comisive prevăzute persoane;
L
de lege: primire, dobândire, transformare
a
ori înlesnire a valorificării unui bun mobil;
I
e ;
e i3. Latura Intenţie directă sau indirectă.
Nu interesează intenţie directă sau indirectă. Legea mail
a / subiectivă mobilul sau scopul săvârşirii faptei. stipulează şi o serie de scopuri alternative. iI
J
a
e
·e JURISPRUDENŢĂ

n 1. Complicitate - tăinuire. Spre deosebire de complicitate -· care nu poate îmbrăca forma continuată de săvârşire,
dacă multiplele acte de ajutor sau înlesnire se referă la autori diferiţi - tăinuirea este o infracţiune autonomă, independentă
'U ,J
deşi corelativă .... faţă de infracţiunea din care provin bunurile ce constituie obiectul său material, aşa încât nu există
tă 1 niciun impediment de principiu ca reţinerea formei continuate să se realizeze şi atunci când bunurile tăinuite provin din
"l mfracţiuni comise de mai muiţi autori, cu condiţia, bineînţeles, ca la baza săvârşirii tuturor acţiunilor incriminate să se
:e afle o singură rezoluţie infracţională (Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. 1789/1974).
le
2. Înţelegere anterioară - complicitate. Fapta inculpatului de a transporta, după o prealabilă înţelegere, pe autorii
infracţiunii de furt la locul săvârşirii faptei, cu autoturismul său, de a-i aştepta şi apoi de a-i duce, împreună cu bunurile

341
 Tăinuirea

sustrase, la locuinţa unuia dintre ei, unde acestea au fost împărţite, constituie complicitate la infracţiunea de fort, iar nu
aceea de tăinuire (C.S.J ., secţia penală, decizia nr. 1142/1996).
3. Tipicitatea obiectivă. 3.1. Pentru a se reţine comiterea infracţiunii de tăinuire nu este necesară existenţa unei soluţii
în ceea ce priveşte infracţiunea premisă, din care se presupune că provine bunul care a făcut obiectul tăinuirii; la fel,
nu este irelevant dacă fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul constituie sau nu infracţiune, dacă autorui
acesteia a fost descoperit sau dacă a fost sau nu tras la răspundere penală. Cu toate acestea, trebuie să se dovedească
că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, condiţie care nu a fost analizată de organele
de um1ărire penală. Cauza în care a fost luată măsura asigu;ătorie pentru terenul situat în mun. C. nu a fost definitiv
soluţionată, fiind soluţionată doar în primă instanţă. ( ... ) Curtea reţine că în ipoteza în care cauza penală ce are ca obiect
infracţiunea din care provine bunul tăinuit nu a fost definitiv soluţionată, este necesar ca în dosarul în care se cercetează 1
judecă infracţiunea de tăinuire să se facă dovada provenienţei ilicite a bunului pretins tăinuit. Nu se poate concluziona
din trimiterea în judecată a unei persoane şi nici măcar dintr-o soluţie de condamnare nedefinitivă că bunul în legătură
cu care se reţine comiterea anumitor infracţiuni provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Trebuie
observat că până la soluţionarea definitivă a dosarului penal toate persoanele trimise în judecată în acea cauză beneficiază
de prezumţia de nevinovăţie. O apreciere contrară, ce rezultă din interpretarea dată de acuzare prin rechizitoriu, conduce
la o încălcare flagrantă a dispoziţiilor naţionaîe şi internaţionale ce consacră prezumţia de nevinovăţie. ( ... ) În lipsa unor
probe administrate în cursul unnăririi penale prin care să se dovedească provenienţa ilicită a terenului, dar şi a indicării
unor elemente faptice în actul de sesizare din prezenta cauză, care să permită instanţei să efectueze verificări sub acest
aspect, nu se poate reţine că terenul situat în mun. C. provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (C.A.
Constanţa, secţia penală, sentinţa nr. 94 din l 6 mai 2018 ).
3.2. În măsura în care inculpatul a profitat doar de băutura şi ţigările cumpărate de un alt inculpat, din banii rezultaţi
din vânzarea unui bun sustras de acesta, o astfel de faptă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire,
lipsind latura obiectivă a acesteia (C.A. Bacău, secţia penală, decizia nr. 84/A/1996).
4. Prin înlesnirea valorificării unui bun se înţelege a ajuta la înstrăinarea bunului, astfel că tăinuitorul nu înstrăinează
în mod direct bunul, ci efectuează acte de ajutorare a altei persoane. În cauză, inculpata R.C., în calitate de executor
judecătoresc, a procedat la urmărirea silită a unui bun imobil al debitorului G.G., procedură desfăşurată în conformitate
cu dispoziţiile Codului de procedură civilă anterior, care a impus şi vânzarea la licitaţie publică a bunului imobil, ca
etapă a procedurii de executare silită. În această procedură, vânzarea se realizează în mod nemijlocit de executornl
judecătoresc, în condiţiile art. 500 şi urm. C.proc.civ. anterior, tot acesta întocmind şi actul de udjudecare, care constituie
titlul de proprietate pentru adjudecatar. Având în vedere că înlesnirea valorificării ur:ui bun înseamnă ,\jutorul dat la
înstrăinarea bunulu:. iar prin înstrăinare, potrivit doctrinei penale, se inţelege orice act de dispoziţie prin care bunul
iese din patrimoniul unei persoanei, activitatea desfăşurată de inculpată nu poate constitui o acţiune de înlesnire ;;,
valoîificării, ci este chiar un act de valorificare a bunului, realizat în mod direct de inculpată. Cu alte cuvinte, acţiunea
inculpatei constituie însuşi actul de valorificare, iar nu un act de ajutorare a altei persoane, care sa fi valorificat bunul
în nume personal, dar cu ajutorul inculpatei. Cum norn1a de incriminare include ca modalitate alternativă de realizare
a laturii obiective a infracţiunii de tăinuire doar activitatea de îniesnire a valorificâiii unui bun, iar nu şi vaiorificarca
propriu-zisă, curtea apreciază că acţiunea inculpatei de vânzare prin licitaţie publică a unei cote părţi din terenul situat în
mun. C., Staţiunea Mamaia, zona Hotel M-, în cadrul procedurii de executare silită, nu constituie o acţiune de înlesnire a
valorificării unui bun, în sensul art. 270 alin. (1) C.pen. (C.A. Constanţa, secţia penală, sentinţa nr. 94 din l6 mai 2018).

5. Infracţiunea de tăinuire se referă însă la înlesnirea valorificării bunurilor provenind din comiterea faptelor penale
(n.n. - operele de artă sustrase din Muzeul Kunsthall), ceea ce presupune că valorificarea a fost realizată, insă, în
cauză, actele materiale realizate de inculpa't au rămas fără rezultat, întrucât această valorificare nu a avut loc. Raţiunea
încriminării tăinuirii, ca infracţiune împoîriva patrimoniului, dar şi împotriva înfăptuirii justiţiei. este tocmai aceea
că tăinuirea duce la pierderea urmei bunurilor scoase dintr-un patrimoniu în mod ilicit şi împiedică reîntoarcerea
bunurilor în acest patrimoniu şi, totodată, stânjeneşte identificarea şi prinderea făptuitorilor, precum şi sancţionarea
lor. Înlesnirea valorificării înseamnă a ajuta în orice mod la înstrăinarea bunului pentru a obţine un avantaj. Urmarea
imediată constă din schimbarea situaţiei de fapt a bunului prin trecerea lui în altă sferă patrimonială ori prin modificarea
substanţei şi formei sale, prin aceasta reducându-se efectiv posibilitatea de recuperare a bunului de către posesorul
sau deţinătorul acestuia, ceea ce contribuie Ia menţinerea consecinţelor păgubitoare ale faptei principale. Activitatea
infracţională a inculpatului B.A. {n.n. în cursul lunii ianuarie 2013 incuîpatul l-a avertizat pe un coinculpat cu privire la

342
·-·-~·~------------------------------------------------------
lU :; efectuarea de cercetări privind furtul şi l-a îndemnat să nu mai folosească telefoanele mobile şi ca."1:eiele telefonice pentru
"[' a nu fi depistat) nu a produs aceste consecinţe, nu a avut drept rezultat împiedicarea întoarcerii bunurilor în patrimoniul
muzeului, întrucât activitatea acestuia nu a condus la înstrăinarea bunurilor. Actele sale rnate1iale nu pot îmbrăca decât
tii
~l,
1
Ij
fonna tentativei, care, potrivit art 33 C.pen., se pedepseşte numai când legea prevede aceasta în mod expres (C.A.
Bucureşti, secţia a H-a penală, decizia nr. 1326/2014).
ul
~ă 6. Tipicitatea subiectivă. 6.1. Eroarea de fapt invocată de inculpatul M.V nu poate fundamenta o soluţie de
le achitare, deoarece nu există, iar dacă, totuşi, deşi nu este cazul, se acceptă argumentul că eroarea ar fi existat, nu prezintă
iv caracteristicile fundamentale, privite cumulativ: invincibilă şi totală. lnculpatul M. V afirmă ( ... ) că nu avea o preocupare
Ct curentă constând în cumpărarea bunurilor de la inculpaţi. însă., ansamblul probator infirmă această afirmaţie, percepţia
ăl chiar a coinculpaţilor fiind că inculpatul M. se ocupa cu diverse activităţi similare, aşa cum s-a exemplificat anterior şi
la cum rezultă inclusiv din lecturarea proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, din care se
ră constată că de cele mai multe ori se încerca plasarea sau intermedierea unor bunuri prin mijlocirea inculpatului M.V.
le ( ... ), iar preţul solicitat de inculpatul M. V. era negociabil, inculpatul neavând o profesie legală în acest sens sau în acest
~ă domeniu. Pe de altă parte, pretinsa eroare nu se bazează pe elemente obiective şi nu poate fi în mod rezonabil admisă
)e ca exoneratoare de răspundere penală, deoarece diferenta evidentă de preţ a bunurilor tranzacţionate de incuipat, prin
Jt raportare la valoarea reală a bunurilor prin percepţia unui observator mediu, nu este expiicabilă (C.A. Iaşi, secţia penală
·n şi pentru cauze cu minori, decizia nr. 948 din 20 decembrie 2018).
st 6.2. Nu este incidentă eroarea de drept asupra ant[juridicităţii, având în vedere că textul legal care reglementează
\. tăinuirea este Codul penal, fapta este prevăzută de art. 270 C.pen., normă previzibilă, tăinuirea având o reglementare veche
in ilicitul penal. Astfel, necunoaşterea dispoziţiilor privind caracterul penal al infracţiunii de tăinuire nu poate constitui
tţi o cauz.ă care să înlăture antijuridicitatea faptei în cazul inculpatului M.S.D., având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 30
e, alin. (5) C.pen., nu este imputabiiă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca unnare a necunoaşterii sau cunoaşterii
greşite a caracterului ilicit al faptei din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun foi evitată. Or, în prezenta cauză
nu se poate reţine că inculpatul ar fi comis o faptă pe care a considerat-o licită, fără a avea obiectiv posibîlitatea de a
r,ă
wnoaşte incriminarea faptei de tăinuire, având în vedere că art. 270 C.pen. reprezintă o normă previzibilă, tăinuirea având
::,r
o reglementare veche în ilicitul pena! (Jud. sectorului l Bucureşti, sentinţa penală nr. 1411 din 31 mai 2019).
ie
:a 7. Tăinuire - favorizarea făptuitorului. 1. Fapta inculpatului de a valorifica un bun, cunoscând că provine
ul din săvârşirea unei infracţiuni, fără o înţelegere prealabilă cu autortd acesteia, întruneşte elementele constitutive ale
ie infracîiunii de tăinuire, iar nu pe ceie ale favorizării făptuitoruiui (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 464/2004). 2. Situaţia
la premisă. a infracţiunii de tăinuire constă în existenţa unui bun care provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea

ul penală, respectiv autoturismu! sustras de coinculpaţii LA., N.T. şi S.C.D., după ce primii doi au exercitat violenţe asupra

a victimer Z.N. a fost deja dovedită. S-a constatat că mijloacele de probă administrate dovedesc faptul că inculpatul
~a S.A.F. la momentul achiziţionării autoturismului a cmoscut că provine din săvârşirea unei infracţiuni, în raport de
ul preţui solicitat - 17 .OOO euro în loc de 40.000 euro, din care a fost plătiţ1 doar 7.500 euro, şi de lipsa actelor originale ale

re maşinii. Nu este nevoie ca tăinuitoru! să ştie ce faptă penală a fost săvârşită şi nici cine este făptuitorul, fiind suficient

~a ca în momentul efectuării actului de tăinuire să fi reaîizat că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală. Obligaţia de a denunţa săvârşirea unei infracţiuni are ca situaţie premisă împrejurarea ca persoana să fi cw1oscut
in
a date concrete natura infracţiunii, autorul acesteia pentru a realiza o denunţare, în timp ce inculpatul S.A.F. nu a ştim
:). asemenea elemente, respectiv că inculpaţii I.A., N.T. şi S.C.D. au săvârşit sub diferite forme de participaţie infracţiuni
de tâlhărie, violare de domiciliu, după caz, de omor pentru a obţine autoturismul, motiv pentru care s-a constatat lipsa
le elementului volitiv. Şi în situaţia în care declaraţia inculpatului privind modul de luare la cunoştinţă despre infracţiuni,
in din mass-media ar fi reală, acesta a aflat despre activitatea infracţională ulterior o!·ganelor de urmărire penală, astfel
33 că nu mai avea obligaţia să denunţt: autorităţilor. Cu privire la infracţiunea de favorizare a infracwrului s-a apreciat că
~a odată reţinută în sarcina inculpatului S.A.F. infracţiunea de tăinuire nu mai sunt incidente şi dispoziţiile art. 264 C.pen.,
~a întrucât acelaşi element material nu poate constitui conţinutul constitutiv a două infracţiuni. Astfel, infracţiunea de
~a tăinuire se săvârşeşte în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material, în timp ce cea de favorizare
~a a infractorului se comite pentru a asigura infractorului produsui infracţiunii, şi fiind în prezenţa unei singure acţiuni ca
ea element material nu se poate realiza în mod simultan asigurarea produsului infracţiunii pentru mai multe persoane atât
ul pentru sine, cât pentru autorul infracţiunii premisă. Drept urmare, instanţa de ape! a constatat că fapta inculpatului S.A.F.,
c:a care a cumpărat de la inculpatul S.C.D. im autoturism, .:unoscând că provine dintr-o faptă penală, întruneşte elementele
la constitutive doar ale infracţiunii de tăinuire (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 246/A/2013).
343
 OBSTRUCTIONAR JUSTITIEI
' '

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Persoana care, fiind avertizată asupra consecinţelor faptei sale: a) împiedică, fără ci.rept, organul de unnărin:
sau instanţa să efectueze, in condiţiile legii, un act procedural; b) refuză să pună la dispoziţia organului de
urmărire penală, instanţei sau judecătorului-sindic, în tot sau in parte, datele, infommţiile, înscrisurile sau
bunurile deţinute, care i-au fost soiicitate în mod explicit, în condiţiiie legii (art. 271 C.pen.J.

ll. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

. A. Obiect

1. Juridic 2. Material

relaţiile
+
sociale referitoare la înfăptuirea jus- ►
t
prima modalitate alternativă [lit. a)]: nu are;
tiţiei în cadrul procedurilor judiciare penale ► a doua modalitate alternativă [fit. b)]: înscrisuri
sau nepenale. sau bunuri solicitate de organele judiciare.

·------.--3=-----4=-----4----------~-------------------~
 '•,, '

. B. Subi~ct

1. Activ
► prima modalitate alternativă [lit. a)]: autor poate fi orice persoană (fizică sau juridică) care are
capacitate penală;
► a doua modalitate alternativă [lit. b)]: autor este persoana (fizică sau juridică) care are capacitate
penală şi căreia i-a fost solicitat să pună la dispoziţia organelor judiciare datele, informaţiile,
înscrisurile sau bunurile deţinute;
► poate fi comisă de persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente din
procesul penal, respectiv pârâţii, reclamanţii din procesul civil;
► fapta nu este tipică dacă este comisă de persoana (autor, complice sau instigator) fată de care
a fost formulată o acuzaţie în materie penală în sens european [art. 271 alin. (2): ,,urmărită
sau judecată pentru infracţiunea care formează obiectul procesului penal'']; are dreptul de a
refuza cooperarea cu organele judiciare fără a comite infracţiunea prevăzută de art. 271 C.pen.
suspectul, inculpatul, martorul care beneficiază de dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva
autoincriminării în condiţiile art. 118 C.proc.pen., cât şi orice persoană cu privire la care există
în fapt o acuzaţie în materie penală, dar cu privire la care procurorul nu şi-a îndeplinit obligaţia
procedurală pozitivă de a dispune continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect în
temeiul art. 305 C.proc.pen.
► participaţia penală este posibilă în toate formele: coautorat (în modalitatea comisivă şi atunci
când obligaţia de cooperare incumbă mai multor persoane cai.-e nu pot decide decât împreună),
complicitate, instigare.

2. Pasiv
► statul.
rire
de
sae .. C. Latura/ obiectivă

1. Element material infracţiune

cu confinut alternativ constând în:
a. împiedicarea, fără drept, a organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată de a
efectua, în condiţiile legii, un act procedural;
► se comite printr-o acţiune sau inacţiune realizată într-o cauză pendinte penală sau nepenaîă;
► nu este tipică dacă activitatea infracţională a avut ca rezultat numai îngreunarea efectuării
actului procedural sau a procedeului probatoriu de organul de unnărire penală sau de instanţa
de judecată, nu împiedicarea acestuia ori atunci când deşi există o împiedicare, aceasta se
referă la un judecătorul de drepturi şi libertăţi ori la judecătornl de cameră preliminară.
Cerinţele esenţiale:
1. săexiste avertizarea prealabilă (orală sau scrisă) a făptuitornlui de către organul de urmărire
penalăsau de instanţă asupra consecinţelor penale ale faptei sale în cazul în care nu îşi îndeplineşte
obligaţia de cooperare cu autorităţile; avertizarea poate fi realizată atât în procedurile penale, cât
llfl
şi în cele civile; în cazul în care actul procedural este unul vădit nelegal, ave.rizarea nu produce
efecte juridice;
2. împiedicarea actului procedural sau al procedeului probator să fie realizată fără drept.
345
 Obstrucţionarea justiţiei

b, refuzul de a pune la dispoziţia organului de urmărire penală, instanţei (civile sau penale)
sau judecătorului-sindic (în procedura insolvenţei sau a falimentului), în tot sau în parte,
a datelor, informaţiilor sau bunurilor deţinute, în 1uma unei solicitări exprese din partea
acestora, în condiţiile legii, în vederea soluţionării cauzei.
► refuzul trebuie să fie explicit sau implicit (dar neechivoc) şi să fie exprimat într-o cauzil pendinte.
Cerinţe esenţiale:
1. să existe o solicitare explicită (orală sau scrisă), realizată în mod legal, de organul judiciar,
referitoare la comu,11icarea de date, informaţii, înscrisuri sau bunuri;
2. să existe avertizarea prealabilă (orală sau scrisă) a tăptuitornlui de către organul judiciar
asupra consecinţelor faptei sale în cazul în care nu îşi îndeplineşte obligaţia de cooperare cu
autorităţile; avertizarea poate fi realizată atât în procedurile penale, cât şi în cele civile.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei (infracţiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

D. ·Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită;
acestea pot fi avute în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei .

.E„ Formei~
. .
, ·, i11fiactiu&ii
' .,, ••·

L Acte pregătitoare 2. Tentativă

t t
► de regulă, posibilă,
dar nein-
criminată (de exemplu, se
comite o tentativă nepedep-
sibilă atunci când făptuitorul
încearcă împiedicarea efec-
posibile, dar tuării unui act procedural, dar
neincriminate. se reuşeşte doar îngreunarea
efectuării acestuia);
► nu este posibilă tentativa la
refuzul de a pune la clispoziţie
datele, informaţiile sau bunu-
rile deţinute.
+
3. Consumare
t
a. faptă consumată: în momentul comi-
terii acţiunii tipice [iit. a)], respectiv în
momentul refuzului ( explicit sau impli-
cit) nejustificat de punere la dispoziţie a
celor solicitate [lit. b)];
b. faptă epuizată: prima modalitate alterna-
tivă [fit. a)] poate fi săvârşită şi în fonnă
continuată, caz în care se epuizează la
data realizării ultimului act de executare
(unitate legală).

· - - . - 346
-·----------------------------------------------
le)
te,
ea Lare caracter subsidiar, reţinându-se în situaţiile în care nu se reţine comiterea unei infracţiuni mai
grave (de pildă, favorizarea făptuitorului, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri);
te. 2. constituie cerinţe de tipicitate obiectivă existenţa cadrului procesul prevăzut de lege, avertismentul
prealabil (scris sau oral) din partea organelor judiciare, precum şi respectarea principiului legalităţii în
ar, activitatea organelor judiciare;
3. este o infracţiune de consumare imediată, neavând caracter continuu;
lar 4. poate fi reţinută în concurs cu ultrajul sau ultrajul judiciar;
cu $: 5. în situaţia în care făptuitorul comite ambele variante alternative ale elementului material, în
f principiu, se va reţine concursul de infracţiuni, cu excepţia situaţiei in care ambele modalităţi normative
~. sunt comise în aceeaşi împrejurare şi cu privire la aceeaşi cauză când se va reţine unitatea de infracţiune.
l

JURISPRUDENTĂ .
A doua modalitate alternativă. Fapta inculpatului T. care în cursul lunii aprilie 2014 în jurul orelor 21:00, în
comuna P., sat D., jud. Harghita, a pătruns rară drept în iocuinţa persoanei vătămate K. de unde dintr-o anexă a sustras
un motofierăstrău marca Husqvama, îndeplineşte condiţiile tipicităţii infracţiunii de „furt calificat", prevăzută de art. 228
alin. (1) 229 alin. (2) lit. b) C.pen. Fapta inculpatului care, fiind ave1iizat asupra consecinţelor faptei sale, a predat
,:. organelor de cercetare penală un alt motoficrăstrău decât motofierăstrăul marca Husqvarna ct.;mpărat de la coinculpatul
ta,
care îl sustrăsese cu trei luni înainte din locuinţa persoanei vătămate îndeplineşte condiţiile tipicifftţii infracţiunii de
obstrucţionarea justiţiei, prevăzută de art. 271 alin. (1) lit. b) C.pen. Predarea unui alt motofierăstrău care nu a putut
fi identificat echivalează cu refuzul de a pune la dispoziţia organului de um1ărire penală bunul deţinut. Acesta i-a fost
solicitat în mod explicit conform ordonanţei emise de procuror, în vederea soluţionării cauzei penale - în care inculpatul
participa în calitate de martor (Jud. Miercurea-Ciuc, sentinţa penală nr. 90 din 1 februarie 20 l 7 ).

i-
'n
l-
a

1-
tă
la
re

347
t
1
 INFLUENTAREA DEC TIILOR
.r--~-~~-----.:~...........
' . . .-,...... '~ , - - ~ ~ u ~
V . . ~ n , ~ , ) ~.................

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin
constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra tmui membru de familie al
acesteia, să nu sesizeze organeie de unnărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiiie, să dea declaraţii
mincinoase mi să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară (an. 272 C.pen.J.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

. .
A. Obiect

1. Juridic 2. Material
t
a. principal: relaţiile sociale referitoare la întâptuirea justiţiei
în cadrul procedurilor judiciare penale sau nepenale;
•
► în principiu, nu are;
b. secundar - raportat la infracţiunile plin care se poate ► ca excepţie, poate fi corpul persoanei
comite influenţarea declaraţiilor: relaţiile sociale (în cazul în care există un obiect
referitoare la libertatea psihică, integritatea fizică sau juridic secundar).
sănătatea persoanei fizice.

-~~ ._ ___::_3...:..:48:___ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 " B. Subiect:

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică sau juridică) care are capacitate penală;
► în cazul suspectului ori inculpatului, trebuie analizat dacă actele sale nu au natura unei
înţelegere patrimoniale cu subiectul pasiv cu privire la retragerea plângerii prealabile ori
împăcare;
b. participaţia penală este posibilă în toate formele.
► este necesar să se analizeze dacă actele unor anumiţi autori nu pot fi încadrate în diferite
forme speciale ale infracţiunilor contra justiţiei (de pildă, se va putea reţine cercetarea
abuzivă dacă încercarea de influenţare a declaraţiilor este realizată de organui de cer-
cetare penală, procuror sau judecător).

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana determinată să nu sesizeze organeie de urmanre penală, să nu dea
declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe sau a
cărei determinare se încearcă;
► pot da declaraţii în cadrul procedurilor judiciare şi deci pot avea calitatea de subiecţi
pasivi secundari ai infracţitmii: părţile (inculpatul, partea civilăiresponsabilă civilmente,
reclamantul, pârâtul), subiecţii procesuali principali din procesul penal (persoana
vătămată sau suspectul), martorul etc.;
► atunci când fapta este comisă prin constrângere sau prin comiterea unei alte fapte cu efect
intimidant, pluralitatea de subiecţi pasivi atrage, în principiu, reţinerea unei pluralităţi
de infracţiuni; ca excepţie, nu este însă exclusă posibilitatea reţinerii formei continuate a
in
infracţiunii;
ai
ţii ► atunci când fapta este comisă prin corupere, regula trebuie să fie reţinerea unităţii de
,). infracţiune, iar excepţia, concursul de infracţiuni.

1. Element material - infracţiune cu conţinut alterativ care se poate realiza numai printr-o acţiune
constând în:
a. încercarea de a determina o persoană:
► să nu sesizeze (prin plângere, plângere prealabilă sau denunţ) organele de urmărire penală
cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (tentativă la instigare la
omisiunea sesizării);
► să nu dea declaraţii (tentativă la instigare la mărturie mincinoasă); nu este necesar ca
persoana cu privire la care se exercită acţiunea infracţională să fi dobândit deja calitatea
'.l de martor sau de parte procesuală !a data faptei;
► să îşi retragă declaraţiile (tentativă la instigare la mărturie mincinoasă);
► să dea declaraţii mincinoase (tentativă la instigare la mărturie mincinoasă);

349
 Influenţarea declaraţiilor
··"F
► să
nu prezinte probe (tentativă la instigare la reţinerea sau distrugerea de probe ori de
înscrisuri).
b. determinarea unei persoane:
► să nu sesizeze (prin plângere, plângere prealabilă sau denunţ) organele de urmăr.ire
penală cu privire la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală (absoarbe instigarea
la omisiunea sesizării);
► să nu dea declaraţii (absoarbe instigarea la mărturie mincinoasă);
► să îşi retragă declaraţiile (absoarbe instigarea la mărturie mincinoasă);
► să dea declaraţii mincinoase (absoarbe instigarea la mărturie mincinoasă);
► să nu prezinte probe (absoarbe instigarea la reţinerea sau distrugerea de probe ori de
înscrisuri).
Cerinţele esenţiale: încercarea de determinare sau determinarea să fie realizată în cadrul unei proceduri
judiciare pendinte (penală sau nepenală), prin una sau mai multe dintre următoarele 3 modalităţi:
a. corupere: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte valori în legătură cu obţinerea j
conduitei solicitate; în acest caz, infracţiunea de influenţare a declaraţiilor poate fi reţinută în ~
concurs ideal cu darea de mită;
► in DCC m: 321/2016 s-a arătat că sensul genera1 al noţiunii de corupţie, acela de a oferi
sau de a presta servicii din sfera puterii publice sau din cea a mediului privat, în schimbul
unor foloase, în general, de natură materială. Strâns legat de aceasta, sensul noţiunii de
„corupere" este acela de a oferi avantaje, de regulă de natură materială, în schimbul unor
conduite specifice.
b. constrângere (fizică sau psihică): constituie o incriminare specială a şantajului care afectează
buna funcţionare a justiţiei; în acest caz, infracţiunea de influenţare a declaraţiilor poate fi
reţinută în concurs ideal cu ameninţarea, lovirile sau alte violenţe, vătămarea corporală, tentativa
la omor etc.;
c. comiterea unei fapte cu efect vădit intimidant faţă de persoana căreia i se solicită o anumită
conduită ori de un membru de familie al acesteia; această conduită nu trebuie neapărat să ia
forma unei fapte prevăzute de legea penală.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei (infracţiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

D.. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită:
acestea pot fi avute în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei.

350
-·--·~----------------------------------- ---------------
i de
·.. E. Formele infracţiunii

irire
area 1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare
t
► posibilă,
•
dar neincrimi-
a. faptă consumată:
acţiunii
•
în momentul comiterii
tipice; infracţiunea se consumă chiar
nată;
posibile, dar dacă persoana determinată se desistă;
► încercarea de detenninare
ide neincriminate. b. faptă epuizată: poate fi săvârşită şi în formă
este asimilată formei con-
continuată, caz în care se epuizează la data reali-
sumate a infracţiunii.
zării ultimului act de executare (unitate legală).
duri

erea
ă în
NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... )

>feri <:··~
1. in caz~l primei _r~odalităţi că
altema~ive, faptul_ aut~rnl _nu reuşeşte să
determi?e subiectul
1bul
ide
mor
F: sa aiba o anumită condmta conduce la reţmerea unei tentative imperfecte, deoarece 1n acest caz
cercarea consumă infracţiunea de influen(are a declaraţiilor;
f-----+. ( ••• ) 2. fapta se consumă în momentul în care martorul constrâns sau corupt dă declaraţii,
deoarece faţă de natura sa de infracţiune de pericol abstract, rnomentul de consumare este cel al
I comiterii faptei tipice.
r ,.
,e n
.tiva

nită
ăia 1. an. 272 alin. (1) C.pen. constituie o nmmă de incriminare cu cara::;ter special faţă de norma
generală referitoare la favorizarea făptuitorului, astfel că se va reţine numai norma cu caracter special;
2. determinarea unei persoane să nu prezinte probe: trebuie delimitată această. conduită de instigarea
Ia producerea sau ticluirea de probe nereale în scopul de a proba o faptă ori vinovăţia unei persoane, caz
în care se va reţine infracţiunea de inducere in eroare a organelor judiciare;
3. nu este tipică fapta comisă î:n contextul înţelegerilor patrimoniale dintre infractor şi persoana
vătămată, intervenite în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere
prealabilă sau pentru care intervine împăcarea [art. 272 alin. (2) C.pen.].

JURISPRUDENŢĂ
şită:
1. Tipicitatea faptei. 1.1. Probele au dovedit existenţa unor acţiuni de determinare a părţii vătămate să-şi retragă
plângerea, acţiune care a fost săvârşită prin constrângere morală (ameninţări cu violenţă, gesturi şi mjurii), existenţa unei
urmări socialmente periculoase, concretizată în crearea unei stări de pericol pentru buna administrare a justiţiei prin temerea
insuflată părţii vătămate, şi existenţa unui raport de cauzalitate care rezultă din materialitatea activităţii infracţionale.
Susţinerea inculpatului că gesturile cu pumnul, cuvintele de ameninţare şi înjurăturile nu pot fi caracterizate ca având un
caracter vădit intimidant, întrucât partea vătămată a arătat că nu a simţit o stare de temere, nu poate fi reţinută, întrucât,
351
 Influenţarea declaraţiilor

pe de o parte, dispoziţiile art. 272 C.pen. incriminează atât determinarea, cât şi încercarea de a determina retragerea
plângerii, iar, pe de altă parte, existenţa efectului vădit intimidant nu este condiţionată de rezultatul determinării, fiind
suficientă, la încercarea de a determina, dovedirea faptei pentru ca starea de pericol să fie considerată ca fiind existemă şi
generată prin activitatea inculpatului. Altfel spus, este evident că ameninţările cu agresiunile, cu aplicarea unor corecţii
fizice, cu bătăi proferate de inculpat la adresa părţii vătămate pot fi considerate fapte cu efect vădit intimidant în sensul
legii, chiar dacă aceasta din urmă nu şi-a retras plângerea. În ce priveşte latura subiectivă, este evident că inculpatu! a
acţionat cu intenţia directă de a determina retragerea plângerii penale, fiind lipsit de relevanţă modul în care acesta a aflat
de existenţa dosarului penal (C.A. Cluj, secţia penală, decizia nr. 3!1/2017).
1.2. Câtă vreme asupra inculpaţilor L.S. şi I.D. nu s-a intervenit într-una din modalităţile prevăzute prin nonna de
incriminare, nu este suficient ca între aceştia, persoana vătămată B.M. şi inculpatul F.N. să fi existat un concert fraudulos,
deoarece această înţelegere nu presupune cu necesitate şi un act de corupere, adică o activitate prin care bunăvoinţa unei
persoane este cumpărată şi, deci, influenţată, prin remiterea, oferirea sau promiterea de bani, avantaje, foloase de orice
natură, în vederea determinării ei la o anumită conduită. Că actele de corupere nu pot fi simple acte de influenţare a unei
persoane în formularea anumitor declaraţii rezultă chiar din faptu] că legea penală ar fi putut face trimitere la o simplă
detem1inare a persoanei influenţate din partea autorului infracţiunii, or, câtă vreme legiuitornl a dorit ca influenţarea
declaraţiei să aibă loc prin corupere, înseamnă că acesta a avut în vedere un tip de conduită, cu un anumit grad de pericol
social, şi nu orice act de determinare (C.A. Constanţa, secţia penală şi pentrn cauze penale cu minori şi de familie, decizia
nr. 1016 din 15 noiembrie 2019).
1.3. Infracţiunea nu este condiţionată de insuflarea efectivă a unei stări de temere ia adresa victimei şi nici de
comiterea vreunui act de ameninţare sau intimidare de natură să inducă o asemenea stare, precum în cazui infractiunii
de ameninţare, prevăzută de art. 206 C.pen., pentru existenţa infracţiunii fiind suficientă încercarea de a detennina o
persoană să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase sau să nu prezinte probe in una din
cauzele anume prevăzute în norma de incriminare şi într-una din modalităţile prevăzute de lege, indiferent dacă această
faptă a şi produs rezultatul urmărit sau dacă a avut aptitudinea de a-i insufla victimei vreo temere. În cazul de faţă,
simpla împrejurare că inculpatul a urmăiit-o pe victimă şi că a discutat în prezenţa acesteia cu martorul O.R. la telefon
este suficient în caracterizarea faptei ca infracţiune (C.A. Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de
familie, decizia nr. 1283 din 15 decembrie 2017).
2. Raportul dintre infracţiunea de influenţare a declaraţiilor şi infracţiunea de răzbunare pentru ajutorul
dat justiţiei. în cazu! influenţării declaraţiilor, acţiunea de intimidare trebuie să intervină anterior audierii persoane;
respective, în timp ce, în cazul răzbunării pentru ajutorul dat justiţiei, acţiunea inculpatului intervine după ce declaraţiile
au fost deja date. În cauză, persoana vătămată a fost ameninţată atât înainte, cât şi după ce a dat declaraţii(.,.). Cu toate
acestea, este posibil ca acţiunea de intimidare să intervină după acest moment, iar fapta să fie încadrată în textul art. 272
C.pen., dacă scopul vizat este ca persoana audiată să îşi retragă declaraţiile, element alternativ prevăzut în conţinutul
constitutiv al infracţiunii de influenţare a declaraţiilor. Într-o astfel de situaţie, elementul de diferenţiere dintre cele dou{,
infracţiuni este dat de scopul avut în vedere de inculpat: pentru a influenţa declaraţiile persoanei audiate sau pentru a se
răzbuna pentru declaraţiile date (C.A. Bucureşti, decizia nr. 672/A/2016).

·-·--...- ~ - -352
--=-"-'=--------------------------------------------------
 de
los.
,nei
~ice
lilei
.piă
rea
col

MĂRTURIA MINCINOASĂ
izia

de
mii
ao
din
l.Stă
aţă,
fon
1 de

I. DEFINITIA LEGALĂ si
. ' COMENTARIU INTRODUCTIV
rol
.nei Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură 'în care se ascultă martori, face
iile afim1aţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în iegătură cu faptele sau împrejurăriie esenţiaîe cu privire la care
,ate
este întrebat [art. 273 alin. ( l) C.pen. J.
(72
Incriminarea mărturiei mincinoase este semnificativ mai uşoară decât tratamentul penal al acestui ilicit
1tul
:.mă
stabilit de-a iungul timpului şi care reliefa importanţa relatării oneste a împrejurărilor percepute de martor
1 se în scopul reconstrucţiei adevărului, pe de o parte, şi respectul datorat jurământului religios, pe de altă parte.
Astfel, porunca a noua din Decalogul iui Moise ,,Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău" era
sancţionată potrivit legii talionului, în vreme ce în baza Legii celor Ji.11 Table romanii sancţionau mărturia
mincinoasă cu pedeapsa cu moartea. Severitatea sancţiunii decurgea din jurământul strâmb care constituia o
ofensă adusă zeilor şi din necesitatea garantării fiabilităţii justiţiei.
În prezent majoritatea reglementărilor plasează mărturia mincinoasă în sfera infracţiunilor contra justiţiei,
iar nu contra părţilor din cadrul acţiunilor care se exercită în procesul penal, stabilind că. aceasta poate fi
comisă cu ocazia audierii martorului de vricare dintre organele judiciare, iar nu doar de jurisdicî.ia de judecată.

353
 Mărturia mincinoasă

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

l. Juridic 2. Material

► relaţiile •
sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi aflarea adevărului într-o
cauză în care se ascultă martori, experţi sau interpreţi;
t
► în DCC nr. 480/2018 s-a reţinut că obiectul juridic generic al tuturor
infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei îl reprezintă ansamblul relaţiilor
sociale care se constituie şi se desfăşoară în legătură cu asigurarea legalităţii,
independenţei, imparţialităţii şi fermităţii în procesul de înfăptuire a actului nu are.
de justiţie. În ceea ce priveşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, Curtea
a reţinut că obiectul juridic special al acesteia este reprezentat de activitatea
de înfăptuire a justiţiei sub aspectul administrării mijloacelor de probă în
vederea stabilirii adevărului juridic, ceea ce presupune o participare corectă
şi loială Ia acest proces a celor care au informaţii ce pot conduce la dezlegarea
pricinii ori constatării vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane.

B. S.ubiect, · ·

l.Activ
a. nemijlocit este calificat: martorul (persoana care are cunoştinţă despre o faptă sau împrejurare
relevantă pentru o cauză şi care poate fi ascultată de către organele judiciare) dintr-o cauză
civilă, penală, discipiinară etc.;
► nu poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii partea civilă, partea responsabilă
civilmente, suspectul, inculpatui; pot însă avea calitatea de complici sau instigatori; pmtea
civilă ar putea răspunde pentru favorizarea făprnitornlui dacă prin declaraţia mincinoasă
umiăreşte favorizarea acestuia;
► persoana juridică poate nu poate avea calitatea de autor al infracţiunii, însă poate răspunde
penal în calitate de complice sau instigator;
► decizia nr. l/HP/2020: martorul denunţător care beneficiază de cauza de nepedepsire
prevăzută la art. 290 alin. (3) C.pen. (în ipoteza dării de mită) poate fi subiect activ al
infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C.pen.:
► decizia nr. 10/HP/2019: participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat
separat de ceilalţi participanţi şi audiat ulterior ca martor, în cauza disjunsă, nu poate
avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă;
► la varianta agravată a infracţiunii, autor este martorul cu identitate protejată ori aflat în
programul de protecţie a martorilor, investigatorul sub acoperire, expertul, interpretul
dintr-o cauză ci vilă, penală, disciplinară etc.;
b. complice sau instigator poate fi orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;

- - . - -354
,-----------------------------------------------
,,'
 ► în cazul instigării la mărturie mincinoasă, este necesar ca activitatea de determinare să fie
urmată de executare prin comiterea faptei de autor.
c. se poate reţine şi participaţia improprie în condiţiile în care prin actele participantului este
determinat martorul să nu prezinte adevărul cu privire la împrejurările despre care a fost întrebat.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana (fizică/juridică) prejudiciată prin mărturia mincinoasă.

C. L.atura obiectivă

1. Element material - infracţiune cu conţinut alternativ:

a. fapta unei persoane de a face afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurări esenţiale asupra
cărora a fost întrebată cu ocazia ascultării într··O cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice
altă cauză în care se ascultă martori;
};, constituie afirmaţii mincinoase: prezentarea ca reale a unor fapLe sau discuţii care nu au
avut loc, prezentarea ru1or fapte care au avut loc într-o formă modificată prin adăugarea
sau înlăturarea de infom1aţii de natură de a le denatura sensul, negarea existenţei unui
fapt care a avut loc etc.;
► decizia nr. 1/RIL/2019: se va reţine numai mărturia mincinoasă, iar nu favorizarea făptuito­
rului ori comiterea în concurs ideal a infracţiunii de mărturie mincinoasă cu cea de favorizare
a tâptuitorului, atunci când dedaraţia mincinoasă a martorului este dată în scopul favorizării;
b. omisiunea unei persoane de a spune tot ce ştie cu privire la împrejurări esenţiale asupra cărora
a fost întrebată cu ocazia ascultării într-o cauză penală, civîlă, disciplinară sau în orice altă
cauză în care se ascultă manori.

re ► conduita omisivă nu acoperă şi refuzul martorului de a se prezenta pentru luarea unei

declaraţii ori refuzul martoruîui care, deşi prezent, nu doreşte să depună jurământul şi să
dea declaraţie în cauză.
Cerinţa esenţială: declaraţia mincinoasă sau omisiunea martorului de a spune tot ce ştie trebuie să vizeze
~a fapte sau împrejurări esenţiale ale cauzei, adică cefe privind obiectul probei -factum probandum (fapte
să relevante, iar nu împrejurări extranee obiectului procedurii ori cele inutile sau lipsite de pertinenţă; în
cazul faptei omisive, este necesar ca organul judiciar în faţa căruia au loc audierile sau participanţii la proces
ie să fi adresat întrebări martorului cu privire la faptele sau împrejurările esenţiale ale cauzei;
► trebuie ca declaraţia mincinoasă să aibă aptitudinea de a produce consecinţe juridice

re în procedura respectivă (în sensul de a influenţa soluţia ce ar putea fi dată), chiar dacă
al acestea nu se produc în ceie din urmă;
► nu este afectată tipicitatea faptei atunci cârni organul judiciar decide să nu ţină cont de

at declaraţia mincinoasă.

te 2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru infăptuirea actului de justiţie (infraqiune de pericol abstract).
în
ul 3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.

355
 Mărturia mincinoasă

D. Lâtur~ snbitttivă
► intenţia directăsau indirectă;
► nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice;
► eroarea asupra faptelor şi împrejurărilor esenţiale cauzei înlătură tipicitatea subiectivă.

E. Vari~nte agravate

Mărturia mincinoasă săvârşită:

1. de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protectie a martorilor;
2. de un investigator sub acoperire;
3. de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret; decizia nr. l/RJL/2019
produce efecte şi în legătură cu fapta expertului care prin concluziile mincinoase ale raportului
de expertiză. urmăreşte ajutarea făptuitorului în procesul penal, caz în care se va reţine numai
comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă; dacă expertul inserează în raportui de expertiză
fapte sau împrejurări neconfonne cu realitatea, se va reţine doar comiterea infracţiunii de
mărturie mincinoasă, iar nu infracţiunea de fals intelectual, chiar dacă expertul are calitatea de
funcţionar public asimilat în raport de decizia nr. 20/HP/2014;
4. în legătură cu o faptă pentrn care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori închisoarea de
l O ani sau mai mare; se va avea în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru fom1a consumată
a infracţiunii.

F.Fotnie

•
1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare
ţ t t
a. faptă consumată:
O ia data efectuării declaraţieinuncmoase cu prmre !a
împrejurări esenţiale ale cauzei (data semnării declaraţiei):
i1) la data la care are loc omisiunea de a face declaraţii cu
privire la împrejurări esenţiale ale cauzei despre care
a fost întrebat (data semnării declaraţiei);
neincriminate. neincriminată. iii) la momentul depunerii raportului de experti:z.ă la
organul judiciar care a dispus-o;
iv) la momentul depuneriiiefectuării traducerii de către in-
terpret la organul judiciar care i-a solicitat serviciile.
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată,
epuizându-se după efectuarea ultimului act de executare
(unitate legală).

356
-,-,.,.,~~-----=--=-=---------------·-----------------------------
 ► fapta există, constituie infracţiune, însă nu se poate aplica o pedeapsă, dispunându-se clasarea/
încetarea procesului penal faţă de subiectul activ nemijlocit, dacă:
1. în cauzele penale, subiectul activ nemijlocit îşi retrage mărturia mincinoasă dată în
cauză mai înainte de reţinerea suspectului sau inculpatului, arestarea preventivă sau
la domiciliu a inculpatului sau de punerea în mişcare a acţiunii penale; prin urmare,
retragerea mărturiei mincinoase nu poate interveni oricând pe parcursul urmăririi penale
sau în faza camerei preliminare ori în cea de judecată;
2. în alte cauze decât cele penale, subiectul activ nemijlocit îşi retrage mărturia mincinoasă
dată în cauză mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre în primă instanţă sau de a se fi dat
o altă soluţie în cauză ca urmare a mărturiei mincinoase; nu operează cauza de nepedepsire
l9 dacă retragerea mărturiei mincinoase a intervenit în faţa instanţei de control judiciar;

.Ul ► retragerea mărturiei are loc prin retractarea afirmaţiilor mincinoase ( de regulă, printr-o nouă
tai declaraţie sau completare la declaraţie) ori prin remedierea omisiunii de a declara cu privire la
ză anumite fapte sau împrejurări esenţiale cauzei;
de ► retragerea mărturiei mincinoase trebuie să fie făcută î'n cauza în care a fost dată, iar nu în cauza
de în care se efectuează urmărirea penală sau se judecă infracţiunea de mărturie mincinoasă;
► complicele sau instigatorul va răspunde ca participant la comiterea infracţiunii de mărturie
de mincinoasă, cauza de nepedepsire având caracter personal şi profitând doar autorului.
ttă

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ (... ) mărturia mincinoasă este o infracţiune care

poate fi comisă numai de un martor, deoarece în varianta agravată se reţin şi alţi subiecţi activi (inves •
tigator sub acoperire, expert sau interpret).

1. nu poate comite infracţiunea de mărturie mincinoasă persoana care potrivit noului Cod de procedtffă
a penală poate refuza să dea declaraţii în procesul penal în condiţiile în care îşi exercită acest drept [de pildă,
); în cauzele penale: soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţiî şi surorile suspectului
u sau inculpatului; persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului, persoanele
e l care dovedesc existenţa unei relaţii asemănătoare aceleia dintre soţi cu suspectul sau inculpatul (persoa-
{; nele logodite potrivit Codului civil, concubinii etc.), respectiv persoanele care au avut calitatea de soţ
a '· al suspectului sau al inculpatului sau care dovedesc că au avut o relaţie asemănătoare aceleia dintre soţi
cu suspectul sau inculpatul [persoanele care au fost logodite în condiţiile Codului civil, în condiţiile în
care logodna a fost ruptă de oricare dintre parteneri până la mo~nentul audierii, foştii concubini (ca efect
l-
I,, al DCC nr. 562/2017)], persoana obiigată să păstreze secretul sau confidenţialitatea cu privfre la faptele
i, II şi împrejurările de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei, martorul care invocă dreptul la tăcere şi
! privilegiul împotriva autoincriminării etc.]; dacă aceste persoane dau declaraţie, atunci când nu au uzat
e
de dreptul prevăzut de lege, deşi aveau posibilitatea de a o face, se va putea reţine calitatea de autor a
acestora; dacă declaraţia mincinoasă de martor a fost administrată nelegal şi este ulterior exclusă (juridic
şi material), nu cred că se mai poate reţine existenţa infracţiunii, indiferent de conţinutul declaraţiei;

357
 Mărturia mincinoasă

,,
,:;,,
2. În doctrină (Bogdan/Şerban, Penal special 1, p. 460) s-a precizat că analiza caracterului mincinos
~, se poate face din trei perspective: J. subiectivă, potrivit căreia n1ărturia mincinoasă există ori de câte ori
! agentul spune altceva decât gândeşte. Relaţia se stabileşte între percepţia subiectivă a martorului asupra
J evenimentelor şi modul în care el relatează ce a văzut. 2. obiectivă, propune, ca reper de apreciere a
t caracterului mincinos al unei declaraţii, diferenţa dintre realitatea fizică şi cea relatată de martor din
zl punct de vedere obiectiv. Din această perspectivă, dacă un martor relatează ceva ce s-a întâmplat, deşi
i el nu a perceput în această manieră evenimentele cerute a se relata, fapta lui nu cuprinde o afirmaţie
} mincinoasă din punct de vedere obiectiv, fiind doar o încălcare a obligaţiei sale juridice de a fi onest.
~ Lipsa lui de onestitate nu a însemnat însă şi o pervertire a posibilităţilor de aflare a adevărului, astfel
~ că reţinerea infracţiunii de mărturie mincinoasă nu ar fi justificată. 3. normativă implică obligaţia
Î martorului de a fi onest. Astfel, în acest caz, se analizează modul în care martmul şi-a respectat obligaţia
5 de probitate, iar imputabilitatea faptei se întemeiază mai degrabă pe încălcarea acestei obligaţii.
3, pentru reţinerea tipicităţii faptei nu este necesar ca declaraţia mincinoasă să fi fost dată în folosul
vreuneia dintre părţile procesuale sau ca instanţa să îşi întemeieze hotărârea pe aceasta;
4. coautoratul nu este posibil atunci când fapta este comisă de martorul sau expertul audiat, de
w1 investigator sub acoperire sau de un interpret; ca excepţie, este posibil coautoratul dacă procedeul
probatoriu al expertizei sau traducerea unor înscrisuri este realizată împreună de mai multe persoane;
dacă instigarea la mărturia mincinoasă este realizată prin corupere, prin constrângere ori prin altă
5.
faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra subiectului activ nemijlocit ori asupra unui membru de
familie al acestuia, se va reţine comiterea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor [art 272 alin. (1)
C.pen.], iar nu o instigare la mărturia mincinoasă;
6. în cazul în care în aceeaşi zi un martor dă declaraţii mincinoase cu privire Iafaptele sau împrejurările
esenJiale cu privire la care este întrebat în mai multe cauze în care se audiază martori (indiferent dacă
acestea se află pe rolul aceluiaşi organ judiciar ori al unor organe diferite), chiar dacă există o unitate
spaţio-temporală, nu se poate reţine unitatea naturală colectivă, ci un concurs de infracţiuni, existând
mai multe acţiuni infracţionale, iar nu un proces execuţional unic;
7. comiterea faptei de mărturie mincinoasă de către făptuitorul care foloseşte identitatea sa în cadrul
unei proceduri succesorale nu va conduce la reţinerea în concurs ideal a acestei infracţiuni cu participaţia
improprie la fals intelectual; în schimb, se va putea reţine concursul foTIIJal între infracţiunea de mărturie
mincinoasă şi participaţia improprie la fals intelectual atunci când faptuitorul face declaraţii mincinoase
în cadrul procedurii succesorale atât cu privire la identitatea sa, prezentându-se ca fiind o altă persoană,
cât şi cu privire la calitatea de unic moştenitor al bunurilor succesorale, deoarece în acest caz determină
cu intenţie ca notarul să consemneze din culpă împrejurări necorespunzătoare adevărului.

n
SUBIECTE RECAPITULATIVE: s

1. Identificaţi deosebirile dintre mărturia mincinoasă şi favorizarea făptuitorului. !~

i
I C
2. Poate îmbrăca mă1tmia mincinoasă forma faptei putative? l
l
C

3, Pentru reţinerea tipicităţii subiective a faptei de mărturie mincinoasă este suficientă existenţa unui l u
dol general cu privire la prezentarea unor fapte inexacte? s:
li

358
--.----------------------
 4. Relatarea de către martor în mincinos a stării sale civile poate constitui o faptă tipică?

i 5. Constituie o condiţie pentru reţinerea tipicităţii faptei producerea unui prejudiciu ( de orice natură
sau de orice amploare) prin declaraţia mincinoasă?

l
1
6.
7.
Se poate considera că mărturia mincinoasă are caracter irevocabil?
Identificaţi alte aspecte mincinoase (probe, învinuiri, obiecte, calităţi), în afara mărturiei, care au
relevanţă în dreptul penal. Analizaţi dacă acele norme de incriminare pot fi reţinute în legătură cu
mărturia mincinoasă.

8. Este posibil ca jurnalul unei persoane să fie folosit împotriva acesteia într-un dosar în care acuzaţia
formulată este cea de mărturie mincinoasă?

9. Se poate reţine comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă de cel care relatează fapte care
s-au petrecut în realitate, dar pe care nu le-a perceput personal, precizând ca ei le-a constatat
nemijlocit?

~,---,---------•--~----- ..-----~-------------,~-----------------------,-,-----
1 1' Instigarea la mărturie 1~incinoasă _. Influenţarea declaraţiilor [art. 272 alin. (1) C.pen.J
1

h_ _,_--'-------~----------,--------------------------~---.,-
,(art "17_r~porfat_la art. 273 C.pen.)
...,__
)
j 1. Făptuitorul determină pe subiectul Făptuitorul încearcă detenninarea unei persoane să comită
activ nemijlocit să săvârşească infrac- infracţiunea de mărturie mincinoasă (tentativăla instigare)
I ţiunea de mărttrrie mincinoasă. sau chiar o detennină să comită infracţiunea de mărturie
mincinoasă (instigarea la mărturie mincinoasă fiind absorbiiă
I în infracţiunea consumată de influenţare a declaraţiilor).
!
' 2. 1 Persoanele vizate prin instigare la Persoanele vizate prin instigare trebuie numai să aibă un poten--
! : mărturia mincinoasă au întotdeauna ţial de a participa într-o cauză în calitatea de martor.
calitatea de martori.

I 3. Se realizeazăprin orice mijloace, cu Se realizează numai prin corupere, prin constrângere ori prin I
I
! I
excepţia celor prevăzute de an. 272 alui faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra subiec- i
alin. (1) C.pen. tului activ nemijlocit ori asupra unui membru de familie -I
cerinţe esenţiale alternative ale elementului material. I

JURISPRUDENTĂ
'
L Mărturie mincinoasă. Dreptul ia tăcere şi refuzul de a da declaraţii. 1.1. Obligaţia de a pune în vedere
martorului că are dreptul de a nu se autoincriniina aparţine organului judiciar care se afla în posesia unor date care ofereau
suspiciuni privind implicarea martorului la comiterea unei fapte penale. O persoană citatft în calitate de martor, care
spune adevărul, se poate autoincrimina, iar dacă nu spune adevărul, evitând o autoincriminare, poate comite infracţiunea
de mărturie mincinoasă. Acest mecanism duce, în realitate, la punerea sub învinuire a persoanei audiate ca martor, ceea
ce este inechitabil, dacă, anterior audierii persoanei în caiitate de martor, organele de urmărire penală aveau indicii care
creau suspiciunea implicării acesteia în comiterea faptei ce face obiectul audierii în calitate de martor. (... ) Inexistenţa
tlUl
unei declaraţii de martor sau înlăturarea acesteia pentru vicii de procedură în camera preliminară conduce la anuiarea
situaţiei premisă şi, implicit, la obligaţia instanţei de a constata neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate a infracţiunii, în
lipsa altor elemente probatorii (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr.217/A/2018).

359
 Mărturia mincinoasă

1.2, Este de necontestat că la data citării şi audierii numitei P.E.R. organele judiciare aveau deja conturată situaţia de
fapt legată de sesizarea, de către aceasta, a organelor judiciare cu privire la pretinsa infracţiune ( ... ). În aceste condiţii,
este rezonabil a conchide că numita P.E.R., chemată de organele judiciare în vederea ascultării, avea- în acele momente
- reprezentarea unor posibile consecinţe penale pentru o activitate de instigare ori pentru o activitate de complicitate
relativ la o infracţiune de serviciu sau în legătură cu serviciul funcţionarilor publici. ( ... ) În jurisprudenţa instantei
supreme a fost afirmat principiul potrivit căruia, în cazul în care o persoană, după ce a fost ascultată ca martor în
cursul procesului penal, este trimisă în judecată, pentru o infracţiune în legătură cu cea care face obiectul judecăţii, ea
pierde calitatea de martor, devenind inculpat şî nu mai poate fi trasă la răspundere pentru afirmaţiile neadevărate făcute
cu ocazia ascultării sale în calitate de martor (Trih. Suprem, secţia penală, decizia nr. 197511979). ( ... ) Înalta Curte
apreciază că infracţiunii pentru care inculpata P.E.R. a fost trimisă în judecată îi lipseşte elementul subiectiv (vinovăţiai
din conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni. Este neîntemeiată critica apărării potrivit căreia ar fi incidentă cauza
justificativă prevăzută de art. 21 C.pen., deoarece vinovăţia acesteia nu este înlăturată pe fondul exercitării unui „dreot
recunoscut de lege" sau pe fondul „îndeplinirii unei obligaţii prevăzute de lege", ipotezele prevăzute de legiuitor vizând,
de cele mai multe ori, situaţiile unui „conflict de valori"; în prezenta cauză, lipsa vinovăţiei inculpatei este consecinţa
unor principii statuate de jurisprudenţă (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr.213/2015).
1.3, Dreptul la un proces echitabil este înfrânt atunci când, deşi acuzarea este în posesia unor suspiciuni rezonabile că o
persoană este implicată într-o activitate infracţională, nu aduce la cunoştinţa persoanei aceste aspecte şi „alege" modalităţi
alternative de ascultare a sa, pentru ca ulterior să le considere probe şi să valorifice aceste probe împotriva aceleiaşi
persoane.(... ) Aşadar, Înaita Curte constată că în privinţa inculpaţilor P.L şi B.A., la momentul citării acestora pentru a
fi audiaţi în calitate de martori, procurorul cunoştea că sum implicaţi în activităţi de natură infracţională (n.n. - mărturie
mincinoasă). Înalta Curte (... ) constată că această acuzaţie a fost realizată cu încălcarea principiului instituit de art. 6
CEDO, referitor la dreptul la un proces echitabil. Cu toate acestea, procurorul nu a adus la cunoştinţă celor doi inculpaţ'.
aceste aspecte mai înainte de a-i audia în calitate de martori şi nici m; le-a făcut cunoscut dreptul de a nu se autoincrimina
prin declaraţiile date, cu atât mai puţin faptul că ceea ce vor declara poate fi folosit împotriva lor. Este dincolo de orice
îndoială că audierea unei persoane în calitate de matior, deşi se cunoaşte că este implicată lntr-o activitate infracţională
în legătură cu care este audiat, este contrară dispoziţiilor !egale şi, pe cale de consecinţă, o asemenea declaraţie nu poate
fi folosită împotriva sa. după convertirea calităţii de martor în cea de inculpat. Astfel, încă de la începutul audierii celor
doi inculpaţi, procurorul văzând implicarea acestora în lanţul infracţional ce făcea obiectul audierii, ar fi trebuit să !e
aducă la cunoştinţă conţinutul dreptului la tăcere. Numai în aceste condiţii declaraţiile date puteau fi folosite în cauza în
care au fost audiaţi. Construcţia juridică sau strategia acuzării constând în folosirea participanţilor în calitate de martor:
în dosarul penal, generează recunoaşterea dreptului acestora de a nu se autoincrimina, chiar de la primele audieri şi
independent de conţinutul declaraţiei. De aceea, remediul unei asemenea încălcări a principiului instituit de art. 6 CEDO
este achitarea (l.C.C .J ., secţia penaiă, decizia nr. 42/2016).
1.4. Persoana care a stabilit cu inculpatul relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, audiată în calitate de martor,
are calitatea de subiect activ al infraeţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 273 aiin. (l) C.pen., dacă deşi
organele judiciare i-au adus la cunoştinţă dreptuî de a refuza să fie audiată în calitate de martor numai după audiere şi
i-au dat posibiiitatea de a-şi retracta declaraţia în care a tâcut afinnaţii mincinoase în legătură cu faptele sau împrejurările
esenţiaie cu privire la care a fost întrebată şi-a menţinut declaraţia, menţionând că i s-a adus la cunoştinţ.ă dreptul de
a refuza să fie audiată în calitate de martor şi că îşi menţine declaraţia (I.C.C..T., secţia penală, decizia nr. 114/RC din
7 aprilie 2020).
2. Mărturie mincinoasă. Element material. 2.1. Va fi calificată drept mărturie mincinoasă relatarea eronată,
necorespunzătoare realităţii, a unor împrejurări în legătură cu cauza sau tăcerea care se opune clarificării unor împrejurări
esenţiale despre care martorul este întrebat şi pe care le cunoaşte, în timp ce refuzul expres de a da mărturie sau de a
răspunde (după ce persoana a acceptat să depună ca martor) nu poate primi calificarea de mărturie mincinoasă. Raţiunea
pentru care cele două tipuri de refuz nu sunt încadrate ca fiind mărturii mincinoase este aceea că, fiînd exprimate clar, nu
induc în eroare organele judiciare, ci le avertizează de la început că trebuie să administreze alte probe pentru a afla ceea
ce martorul refuză să spună. Faţă de cele două atitudini pe care subiectul activ al infracţiunii le poate aborda (comisivă
sau omisivă), acestea trebuie să se manifeste în raport de împrejurări esenţiale (caracterul esenţial fiind determinat de
obiectul probei, de necesitatea acesteia pentru rezolvarea cauzei şi de aptitudinea de a influenţa răspunderea făptuitorului)
şi despre care este întrebat (l.C.C.J., secţia penaiă, decizia nr. 74/RC din 8 martie 2016).

360
~·'""~--.--"'.---------------------------------------------------
 de 2.2. Curtea apreciază că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzute
iţii, de aii. 273 alin. (1) C.pen., constă în acţiunea subiectului activ nemijlocit, care este unul calificat, de a face afirmaţii
nte mincinoase sau omisiunea acestuia de a declara tot ce ştie, ambele în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu
:ate privire la care este întrebat într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori.
lţei Cerinţa esenţială ataşată elementului material este ca declaraţia mincinoasă să vizeze fapte sau împrejurări esenţiale
· în ale cauzei, respectiv orice fapte, date, situaţii sau circumstanţe care, având legătură cu fondul cauzei, au importanţă în
, ea ceea ce priveşte soluţia ce se adoptă în procesui respectiv. Caracterul esenţial sau neesenţial al faptelor şi împrejurărilor
ute trebuie determinat numai prin raportare la obiectul probei şi la relevanţa acesteia în raport cu obiectul investigaţiei
lrte penale in rem ori al acuzaţiei formulate in personam sau al altor aspecte de natură să conducă la adoptarea unei soluţii
ţfai asupra fondului cauzei. Aşadar, Curtea consideră că nu orice relatare inexactă sau necorespunzătoare realităţii făcută
:iza de martor în procesul penal întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de mărturie mincinoasă. Astfel,
ept dacă afim1aţiile mincinoase se reforă la stări, situaţii sau împrejurări care nu sunt esenţiale, fapta nu întruneşte cerinţele
nd, de tipicitate obiectivă stipulate de norma de incriminare. Deopotrivă, Curtea opinează că pentru reţinerea tipicităţii
nţa obiective nu este necesar ca procurorul sau instanţa de judecată să îşi întemeieze soluţia dispusă în cauză pe declaraţia
mincinoasă a martorului, ci doar ca aceasta să fi avut aptitudinea de a servi la adoptarea unei soluţii asupra fondului
,ăo cauzei (C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 318/2018, nepublicată).
tăţi 2.3. În ceea ce priveşte refazul de a depune mărturie, din punct de vedere strict teoretic, Înalta Curte distinge
taşi existenţa a două situaţii distincte şi anume: prima situaţie este aceea a refi:izului de a avea calitatea de martor caz în
ua care persoana respectivă refoză să depună jurământul şi să aibă calitatea de martor. În această situaţie nu ne vom afla
1rie în prezenţa infracţi~mii de mănurie mincinoasă, iar sancţiunea care ar putea fi aplicată persoanei respective, pentru că
t. 6 lipseşte instanţa de un mijloc de probă care o poate ajuta să stabilească adevărul în cauză.. poate fi amenda şi eventualele
)aţi despăgubiri către persoana V8.tămată (dacă este vorba de o cauză civilă) ori, în cauzele penale, în anumite situaţii,
ma fapta ar putea fi considerată ca fiind o altă infracţiune [de exemplu: nedenunţarea unor infracţiuni···· art. 266 C.pen.;
1ce nbstrncţionareajustiţiei ~ art 27l alin. ( l) lit. b) C.pen.]. În cazul în care refuzul constă practic în refuzu! de a se prezenta
ai.ă \'n faţa organelor judiciare, Codul de procedură penală permite aducerea sa cu mandat de aducere şi amendarea. Instanţa
nu-l poate însă obliga să depună jurământul. Cea de-a doua situaţie priveşte cazul în care deşi s-a depus jurământ,
:lor martorul refuză să spună ceva despre anumite împrejmări esenţiale în legătură cu care este întrebat. Din acest punct de
i. ie yederc, Înalta Curte consideră că refuzuî total de a depune mărturie, în condiţiile în care calitatea de martor este una
l \n câştigată cauzei deoarece persoana a depus jurământul echivalează cu „a nu spune tot ceea ce ştien în legătură cu
:or: elementele esenţiale ale cauzei în care este audiat. Nu are importanţă pentru existenţa infracţiunii dacă refuzul este unul
i şi explicit - când martorul declară expres că refuză să depună mărturie -- sau implicit când martorul, fără a face vreo
JO referire expresă, alege să treacă sub tăcere anumite chestiuni legate de împrţjurările esenţiale aie cauzei în care este
audiat. Din acest punct de vedere, Înalta Curte consideră că nu se poate aprecia că infracţiunea de mărturie mincinoasă,
tor, în această variantă, ar exista numai în condiţiile unui refuz parţial şi tacit, ci şi în condiţiile unui refuz total şi explicit,
leşi deoarece ar fi un non-sens ca cel care comite mai puţin să săvârşească o infracţiune, iar cel care comite mai mult să nu
: şi fie considerat martor mincinos (l.C.C J., secţia penală, decizia nr. 363 din 28 iunie 2017, în A. Jugan, C.pen. adnotat).
rile
3. Împrejurări esenţiale. 3.1. Dacă martorul nu a fost întrebat asuprn unei împrţjurări esenţiale pentru soluţionarea
de
cauzei, fapta acestuia de a nu face afirmaţii cu privire la o astfel de împrejurare nu întruneşte elementele constitutive ale
din
infracţiunii de mărturie mincinoasă (LC.C.J., secţia penală, decizia nr. 5430/2004).
3.2. Pentru existenţa infracţiunii sub aspectul tipicităţii obiective mai este necesar ca aspectele relatate de maiior,
:ltă, apreciate ca mincinoase, neadevărate, să fie în legătură cu faptele sau fmprejurările esenfiale asupra cârora a fost
,ări întrebat. Martorul săvârşeşte infracţiunea numai dacă, cunoscând realitatea, o denaturează în aşa fel încât relatările sale
ea duc la o altă concluzie, ca şi atunci când, având posibilitatea să cunoască realitatea, relatează fapte imaginare. Potrivit
1ea dispoziţiei incriminatorii din art 273 C.pen., este martor mincinos şi acela care nu spune tot ceea ce ştie privitor la
nu 'imprejuri'i.rile esenţiale asupra cărora a fost întrebat, deşi cunoştea realitatea O împrejurare este esenjială când prezintă
eea importanţă, are pondere in stabilirea adevărului şi. prin consecinţă, în soluţionarea justă a unei cauze. Dacă reticenţa
ivă martornlui în a spune adevărul sau afirmaţiile mincinoase se referă ia stări, situaţii sau împrejurări care nu sunt esenţiale
de pentru judecată, fapta nu constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă de la art. 273 C.pen. În practica judiciară s-a
lui) statuat că acest caracter esenţial se detennină nu in fancţie de soluţia pronunţată in cauza în care s-a făcui mărruria, ci
în.funcţie de obiectu! probei. Dacă aceasta este concludentă în raport de învinuirea adusă inculpatului sau orice alt aspect

361
 Mărturia mincinoasă

de natură să influenţeze absolvirea de răspundere penală a acestuia, împrejurarea respectivă, relatată mincinos de martor,
are caracter esenţial în sensul mi. 273 C.pen. ( ... ). Curtea constată că toate aspectele susţinute de acuzare că ar constitui
elemente nereale relatate de martorul lvl.S. cu prilejul audierii sale în data de 11 septembrie 2013, detalii privitoare Ja
starea vremii, la intervalul orar în care fapta s-a consumat, îmbrăcămintea purtată de unul dintre agresori, prezenţa a
3 persoane la finalul incidentului, au conturat suspiciunea că, în realitate, inculpatul nu a fost prezent la incidentul dintre
C.I. şi C.V., deci că nu ar fi văzut bătaia survenită între cei doi, mărturia sa fiind, aşadar, falsă, mincinoasă sub toate
aspectele relatate. Or, în urma probatoriului administrat în cauză şi analizat detaliat de instanţa de control judiciar, reiese că
aspectele relatate de inculpatul M.S. sunt concordante sau relativ similare cu cele relatate de ceilalţi martori sau persoane
implicate în incident şi, totodată, nu s-a dovedit niciun moment că inculpatul M.S. s-ar fi aflat în altă parte decât locul
incidentului, astfel că suspiciunea reţinută de acuzare a rămas, la acest nivel, de simplă supozi(ie. Ca atare, pentru cele
expuse în precedent, Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederiîe art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua C.proc.pen.,
fapta reţinută în sarcina inculpatului neîntrunind condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzute
de art. 273 alin. (I) C.pen. (C.A. Cluj, secţia penală, decizia m. 1183/2017, nepublicată).
3.3. Caracterul esenţial este dat de valoarea probatorie a precizărilor făcute de ma1ior în cuprinsul declaraţiilor sale.
Or, nu are nicio valoare probatorie, în cauza în care s-au făcut cercetări cu privire la existenţa infracţiunii de ultraj contra
bunelor moravuri, modalitatea în care s-a sesizat martorul de existenţa unui scandal în interiorul barnlui, respectiv dacă
a fost anunţat de un angajat sau s-a alarmat singur observând un grup mare de clienţi coborând scările sau a urcat la etaj
din rutină, câtă vreme existenţa unui conflict a fost susţinută în toate declaraţiile; aceste menţiuni nu au fost de natură
să stabilească adevărul judiciar în cauza în care a fost audiat ca martor, ci reprezintă elemenie subiective fără valoare
probatorie şi lipsite de efecte juridice. Contrar susţinerilor apelantului parchet, intimatul nu şi-a modificat declaraţiile
cu privire la prezenţa inculpaţilor, acesta declarând la data de 3 iunie 2014, 'in faţa Judecătoriei Târgovişte, că „ nu lmi
aduc aminte dacă atunci când am urcat în bar i-am văzut pe inculpaţi, dar era foarte aglomerat localul, multă lume,
nu am remarcat fn mod deosebit prezenţa inculpaţilor". Prin urmare, această declaraţie vizează prezenţa inculpaţilor
în interiorul barului, în vreme ce detaliile invocate de apelantul parchet vizează cei de-al doilea conflict, cel di11
exteriorul barului, cu privire la care intimatul nu a făcut nicio modificare. Acesta nu a fost întreba: în rnod expres dacă
i-a văzut pe inculpaţi în exteriorul barnlui, astfel că nu se poate vorbi de o modificare a conţinutului declaraţiei. Aşadar,
în mod corect, a reţinut instanţa de fond că diferenţele constate în declaraţiile intimatului sunt simple nuanţări ce nu
vizează împrejurări esenţiale ale cauzei (C.A. Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 56
din 22 ianuarie 2020).
4. Înlăturarea declaraţiilor martorului mincinos - faptă tipică. Declaraţiile inculpatului făcute Yn cursul proce-
sului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din
ansamblul probelor existente în speţă. Fapta martorului care, participând în aceasiă calitate într-o cauză, face afirmaţii
mincinoase cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat constituie mărturie rnincilioasă, indiferent
dacă instanţa care a soluţionat cauza a înlăturat, din ansamblul probatoriu administrat, declaraţiile acestuia ca fiind
nesincere, neavând deci relevanţă dacă au influenţat sau nu soluţia pronunţată (C.A. Cluj, secţia penală şi de minori,
decizia nr. i 46/R din 24 februarie 20 I O).
5. Lipsa tipicităţii subiective a faptei. Mărturie mincinoasă. Valoarea probantă a declaraţiei neadevărate.
Fapta martorului care, participând în această calitate într-o cauză, face afim1aţii mincinoase cu privire la împrejurările
esenţiale asupra cărora a fost întrebat întrnneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, indiferent
dacă instanţa care a soluţionat cauza a înlăturat din ansamblul probatoriu administrat declaraţiile date de acesta ca fiind
nesincere, întrucât infracţiunea de mărturie mincinoasă se consumă în momentul în care s-au făcut afirmaţiile mincinoase
cu privire la împrejurările esenţiale, neavând relevanţă dacă au influenţat sau nu soluţia pronunţată (I.C.C ..L, secţia
penală, decizia nr. 1319/2006).

6. Mărturie mincinoasă - favorizarea făptuitorului. Cu privire la încadrarea juridică a fapteior reţinute în

sarcina inculpaţilor care au fost dovedite cu probele administrate în cauză, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere,
Curtea reţine că acestea se circumscriu dispoziţiilor art. 273 alin. (1) C.pen., care incriminează infracţiunea de mărturie
mincinoasă, astfel că nu se poate reţine şi infracţiunea de favorizare a infractorului. Instanţa are în vedere, pentru a
reţine o singură infracţiune contra fofăptuirii justiţiei, caracterul subsidiar a] infracţiunii de favorizare a infractornlui în
raport cu infracţiunea de mărturie mincinoasă, arnbeie având acelaşi obiect juridic special. Infracţiunea de favorizare a

362
----------~.- - - - ':...::C=--------------------------------------------------
:or. infractorului nu poate fi reţinută decât atunci când nu există alte incriminări speciale ale favorizării, cum este şi mărturia
'tui mincinoasă. În cazul infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei care, prin specificul lor, se pot prezenta ca formă aparte de
: la favorizare a infractorului, ele îşi păstrează autonomia şi nu pot da naştere unui concurs de infracţiuni doar pentru că, în
aa urma efectelor produse, au împiedicat sau îngreunat cercetările într-o cauză penală. În acelaşi sens au fost pronunţate
ltfe hotărâri judecătoreşti de Curtea de Apel Timişoara şi Curtea de Apel Constanţa şi au fost exprimate păreri în doctrină,
ate reţinându-se, în esenţă, că doar dacă favorizatorul acordă ajutor făptuitorului prin comiterea unei alte infracţiuni ce
:că protejează o altă valoare socială, şi nu buna înfăptuire a justiţiei, favorizarea infractorului se va reţine în concurs cu
me mărturia mincinoasă (C.A. Cluj, secţia penală, decizia nr. 88/2018, nepublicată).
eul 7. Retragerea mărturiei mincinoase. Condiţia cerută de legiuitor se referă la retragerea mărturiei mincinoase, iar
ele nu a unei declaraţii reale, corespunzâtoare adevârului. A considera că aceste dispoziţii sunt aplicabile pentru retragerea
,n., declaraţiilor confom1e adevărului înseamnă a denatura atât litera, cât şi spiritul acestor dispoziţii legale, care sunt menite
ute a. incuraja pe cel care declarămincinos să recunoască acest lucru şi să dea declaraţii reale, care să slujească la aflarea
ad0vărului. Or, în prezenta cauză, inculpatu! nu şi-a retras declaraţia mincinoasă, ci practic şi-a menţinut-o. Retragerea
1le. declaraţiei mincinoase presupune ca martorul să ofere detalii pe care le-a perceput direcl, care erau esenţiale şi despre
ltra
care fusese special întrebat, şi nu să-şi menţină declaraţia anterioară, care conţinea aspecte contrare realităţii. Raţiunea
lCă
cauzelor de nepedepsire nu este aceea de a oferi „gratuităţi" celor care iniţial înţeleg să dea declaraţii mincinoase, ci
:t~j ele sunt menite a stimula făptuitorul ca, după ce prin afirmaţiile sale mincinoase determină organele judiciare să facă
ură,
cercetări raportat la situaţii sau împrejurări nereale, inapte să conducă la aflarea adevărnbi, să îşi retragă mărturia
are înainte de a se produce efecte grave sau chîar ireversibile, iar cercetările să fie reorientate înt:--o din:cţie eficientă pentru
iile soluţionarea corectă a cauzei şi tragerea la răspundere exclusiv a persoanei vinovate de comiterea infracţiunii, pentru
imi corecta înfăptuire a justiţiei. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că retragerea mărturiei mincinoase este reală, se
ne,
constată că aceasta s-a realizat în propriul proces, după începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penaie
lor
împotriva inculpatului A. Or, potrivit doctrinei şi practicii judecătoreşti, cauza de nepedepsire nu este aplicabilă în cazul
:lin
în care împotriva martorului mincinos a fost pornit procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă,
1că
chiar dacă retragerea mărturiei mincinoase a avut loc anterior soluţionării definitive a cauzei în care această mărturie a
Iar,
fost făcută. Practic, declaraţia de retragere a mărturiei mincinoase a martorului făcută în procesu! penal pornit împotriva
nu
sa pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă nu are caracterui de retragere a mărturiei în cauza în care a fost depusă,
56
ci de recunoaştere a comiterii acestei infracţiuni, i'n aceeaşi cauză in care are calitatea de inculpat, recunoaşterea făcută
în aceste condiţii neputând duce la apărarea de pedeapsă sau la reducerea obligatcrie a acesteia, ea putând. eventual,
ce· constitui o circumstanţă atenuantă fa.cultativă (LC.C.J., secţia penală, deciziE nr. 7 4/RC din 8 martie 20 l 6).
din
a!,ii
ent
ind
Jfl,

1te.
riie
ent
ind
ase
:ţia

în
;re,
1rie
ua
i în
·ea

363
 .,-
!
'

ULT JUL JUDICIAR

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror qfiat în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
respectiv împotriva unui avocat fn legătură cu exercitarea profesiei [art. 279 alin. (]) şi (4) C.pen.].
Constituie forma asimilată săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător, procuror sau avocat, a
unui membru de familie al judecătorului/procurorului/avocatului ori împotriva bunurilor acestora, în scop de
intimidare sau de răzbunare, fn legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu ale judecătorului/procurorului,
respectiv în legătură cu exercitarea profesiei de către avocat.

''·~~·,
364
-.- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
 H. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

··A. Obiect··

1. Juridic 2. Material

tuirea justiţiei;
•
a. principal: relaţiile sociale referitoare la înfăp-
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la
libertatea psihică ori la integritatea corpo-
rală sau sănătatea judecătorului/procurorului/
avocatuîui.
a. corpul persoanei, cu
{
excepţia cazului în care
fapta se săvârşeşte prin ameninţare;
b. în cazul variantelor asimilate, obiect material
poate fi şi bunul judecătorului/procurorului/
avocatului sau al membrului de familiei al
acestuia.

B. Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
► nu este necesar ca autorul să fie parte în proces sau subiect procesual, fapta putând fi
comisă de orice persoană;
b. participaţia penală este posibilă în toate fom1ele.

2. Pasiv
rte a. principal: statul;
iu, h. secundar:
► judecătorul/procurorul/avocatul:
,a
► persoana juridică nu poate fi subiect pasiv;
de
c. consimţământul subiectului pasiv secundar la comiterea faptei are natura unei cauze justificative
Lil,
numai dacă acesta produce efecte justificative şi în cazu] infracţiunilor absorbite;
d. în cazul celei de-a doua variante asimilate, subiect pasiv secundar poate fi şi un membru de
familie al judecătorului, procurorului sau avocatului;
e. pluralltatea de subiecţi pasivi secundari atrage, în principiu, reţinerea pluralităţii de infracţiuni;
ca excepţie, pluralitatea de infracţiuni va conduce la reţinerea unei singure infracţiuni de ultraj
judiciar dacă infracţiunea absorbită este omorul calificat săvârşit asupra a două sau mai multor
persoane;
f. error in personam va conduce la reţinerea infracţiunii efectiv comise, dacă fapta a fost săvârşită
asupra unei persoane care nu are calitatea de subiect pasiv al infracţiunii.

365
 Ultrajul judiciar

C. Latura.obiectivă ·

1. Element material
a. ameninţarea tmui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciii (chiar şi
pentru fapte care nu au iegătură cu actele de serviciu) ori a unui avocat în legătură cu exercitarea
profesiei;
► absoarbe infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 C.pen.;
► poate fi comisă prin acte nemijlocite sau indirecte de ameninţare;
► nu poate fi comisă doar printr-o faptă cu efect vădit intimidant care nu este prevăzută de
iegea penală;
► dacă în aceeaşi împrejurare, după ameninţarea subiectului pasiv făptuitorul îl şi loveşte,
ameninţarea se va absorbi natural în actele de vioienţă;
► se poate reţine în concurs ideal infracţiunea de pmiare abuzivă cu infracţiunea de ultraj
judiciar comisă asupra aceleiaşi persoane; deopotrivă, poate fi reţinută in concurs ideal
cu ultrajul;
b. lovirile sau alte violente (acţiune sau inacţiune) comise asupra unui judecător sau procuror
aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte care nu au legătură cu actele de
serviciu) ori a unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei;
► absoarbe infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. i93 C.pen.;
c. vătămarea corporală (acţiune sau inacţiune) a unui Judecător sau procuror affat fn exercitarea
atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte care nu au legătură cu actele de serviciu) ori a unui
avocat în legătură cu exercitarea profesiei;
► absoarbe infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 C.pen. (infracţiune
consumată sau doar tentativă);
d. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (acţiune sau inacţiune) comise împotriva unui
judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte care nu
au legătură cu actele de serviciu) ori a unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei;
► absoarbe infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195
C.pen.;
e. omorul (acţiune sau inacţiune) unui judecător sau procuror aflat in exercitarea mribuţiilor
de serviciu (chiar şi pentru fapte care nu au legătură cu acteie de serviciu) ori a unui avocat în
legătură cu exercitarea profesiei;
► absoarbe infracţiunea de omor (rut. 188 Cpen.) sau pe cea de omor calificat (art. 189 C.pen.).

2. Urmarea imediată
a. principală: starea de pericol pentru realizarea actului de justiţie:
b. secundară: se determină în funcţie de urmarea imediată a infracţiunii absorbite.

3. Legătura de cauzalitate
a. prin raportare la urmarea imediată principală: rezultă din materialitatea faptei;
b. prin raportare la urmarea imediată secundară, se determină în funcţie de specificul infrac-
ţiunii absorbite.

' · · - - ~366
-·-.-------------------------------------------------
 O.Variante aşimilate

1. săvârşirea oricărei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ari împotriva bunurilor
Şi
acestuia, io scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de

ea serviciu, respectiv împotriva unui avocat, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătud cu
exercitarea profesiei;
► este necesar ca infracţiunea să fie comisă în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu/în
legătură cu exercitarea profesiei sau în scop de intimidare sau răzbunare;
► legea nu limitează sfera infracţiunii comise în scop de intimidare sau răzbunare la an anumit
le
obiect juridic (inclusiv cele de la forma de bază);
:e, ► poate fi comisă cu orice formă de vinovăţie, cu excepţia culpei.
2. săvârşirea oricărei infracţiuni împotriva unui membru de familie al judecătorului, procurorului
sau avocatului ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau ele r:fabunare, în legi.tură
~al cu exercitarea atribuţiilor de serviciu ale judecătorului/procurorului, respectiv În !egături.'i cu
exercitarea profesiei de cMre avocat;
or ► legea nu limitează sfera .:nfracţiunii comise în scop de intimidare sau răzbunare la un anumit

je obiect juridic (inclusiv cele de la forma de bază);

► poate fi comisă cu orice fmmă de vi!lOVăţie, cu excepţia cuipei.

?a ·..E. Lâtunţ·subiectivă
ui
► intenţie directă, indirectăsau praeterintenţie;
► nu interesează sub aspectul existenţei infraq:iunli mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită, cu
excepţia formelor asimilate, când fapta se comite în scop de intimidare sau de răzbunare.
Ul
1U
· ..F. Forme
)5

']f
1. Acte pregătitoare 2. Tentativă
+
3. Consumare
în
t t t
a. faptă consumată: in momentul reali-
.). atunci când infracţiunea absor-
zării acţiunii tipice prin care se produce
bită rămâne în stadiul tenta-
urmarea imediată principală;
posibile, dar tivei incriminate, se va reţine
b. faptă epuizată: poate fi comisă în
neincriminate. comiterea ultrajului judiciar
formă continuată, epuizându-se după
în formă consumată, faţă de
efectuarea ultimului act de executare
dispoziţiile art 174 C.pen.
(unitate legală) .

c- .ţ;; ~o~ţţif
~ :', ', ,'_ ',
ite ptoc~di~ilitâte}şi~.~psibilitaţe ·
'> "" •, ,',_,,'' ' ," ,'"' ,;,,,,> :, ' '"• ' ; J''w, C' •;,• • < ' ;

► acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu.

367
 Ultrajul judiciar

a. pentru forma tip şi cele asimilate, limitele de pedeapsă sunt date de cele ale infracţiunilor absorbite, al
căror minim şi maxim special se majorează cujumătare;
b. în cazul în care în aceeaşi imprejurare sunt realizate două sau mai multe dintre modalităţile alter-
native ale infracţiunii de ultraj judiciar, anterior enumerate, pedeapsa se va determina prin raportare la
modalitatea alternativă cea mai gravă;
c. în situaţia în care infracţiunea absorbită este cea de omor calificat, iimitele de pedeapsă se majorează
numai dacă instanţa optează pentru pedeapsa închisorii, iar, în acest caz, maximui special nu va putea
depăşi maximul general de 30 de ani închisoare;
d. în ipoteza pedepsei amenzii se va proceda la majorarea limitelor de pedeapsă ale închisorii prevăzute
de lege alternativ cu amenda pentru infracţiunea absorbită şi în funcţie de aceste limite se vor determina
limitele speciale ale zilelor-amendă.

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ (.u)

( ... ) 1. ultrajul judiciar este dependent de condiţiile de loc şi timp ale exercitării funcţiei/profesiei,
întrucât poate fi comis şi atunci cândjudecătoruliprocurornl nu se află în exercitarea atribuţiilor de
serviciuiavocatul în exercitarea profesiei, dar fapta are legătură cu aceasta.
( ... ) 2. ultr<ţ,jul judiciar are intotdeaima obiect material corpul persoanei, deoarece in cazul în care fapta
este comisă prin ameninţare, nu are obiect material, iar atunci când este comisă în fonna asimilată, obiectul
material poate fi bunul judecătorului/procmomlui/avocatului sau al membrului de familie al acestuia.

1. subiect pasiv al infracţiunii poate fijudecătorui de drepturi şi libertăţi, de cameră preliminară sau ce1
_, care intră în compunerea completului ce Judecă în primă instanţă sau î:n apel ori în căile extraordinare c.e
. atac; deopotrivă, este subiect pasiv al infracţiunii judecătorul-sindic, judecătorul delegat cu executarea
pedepselor ori delegat cu supravegherea privării de libertate sau judecătorul Curţii Constituţionale;
2. spre deosebire de infracţiunea de ultraj, în cazul ultrajuluijudiciar:
a. nu este necesar ca ameninţarea să fie comisă nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă;
b. este necesar ca fapta să fie comisă frnpotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu.
3. în ipoteza în care judecătorul sau procurorul nu se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu
, se va putea reţine comiterea formei tip a infracţiunii, fiind posibilă reţinerea formei asimilate dacă sunt
-~ întrunite cerinţele prevăzute de art 279 alin. (2) C.pen.;
~ 4. se va reţine numai infracţiunea efectiv comisă atunci când fapta nu a fost săvârşită în scop de
! intimidare sau răzbunare şi nu are legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu de către magistrat ori
t cu exercitarea profesiei de către avocat, respectiv în situaţia în care infracţiunea a fost comisă faţă de
f~,, un avocat în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, însă nu în scop de intimidare sau răzbunare;
{, 5. se va reţine comiterea infracţiunii de ultraj, iar nu cea de ultraj judiciar, dacă infracţiunea este
;: săvârşită faţă de un judecător sau procuror în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, însă nu în
\. scop de intimidare sau răzbunare;

368
 6. calificarea infracţiunii ca având conţinut alternativ sau conţinuturi alternative este determinantă
pentru reţinerea unităţii sau pluralităţii de infracţiune, atunci când acţiunile infracţionaie realizate la
diferite intervale de timp sunt de naturi diferite ( de pildă, mai multe acte de ameninţare şi de lovire).
Faţă de modul de redactare a normei de incriminare, dar reţinând şi considerente de echitate a dreptului
penal, infracţiunea trebuie calificată ca avJ.nd conţinut alternativ, caz în care nu există un impediment în
constatarea lndep1inirii cerinţei omogenităţii juridice.

JURISPRUDEN'f Ă

1. Conţinutul constitutiv. În cazul infracţiunii de ultraj judiciar, textul lega] nu condiţionează săvârşirea ameninţării
în mod nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, fapta de ameninţare putând fi comisă prin orice miJioacc de
transmitere, esenţial fiind ca aceasta să ajungă ia cunoştinţa judecătorului, procurorului sau avocatului ş; să fie de natură
să alarmeze. Cele două modalităţi a!ternative invocate de inculpat, respectiv săvârşirea ameninţării în mod nemijlocit
sau prin mijloace de comunicare directă, formează eiementu; material al infracţiunii de 1.d.:.raj, prev:izută de art. 257
C .pen., fără a se regăsi şi 'in conţinutul ccnst:tutiv al infraqiunii de ultraj judiciar, această din urmă infracţiune având o
reglementare proprie 1n dispoziţiile art. 279 C.pen., cu un conţinut distinct de cel al infracţiunli de ultraj. Prin urmare,
săvârşirea faptelor de către inculpat prin postarea pe blogul său, în mod sistematic, a mesajelor cu un conţinut expiicit de
ameninţare la adresa celor trei judecători, Ia care putea avea acces oricine. inclusiv persoanele vătămate, şi care au ajuns ia
cunoştinţa acestora, fiind accesate de d1forite persoane şi vehiculate în spaţiul public, îndeplineşte condiţia cerută pentru
existenţa infracţiunii de ultr~i judiciar, de săvârşire prin orice mijloace de transmitere a faptelor de ameninţare. ( ... )
Ameninţările proferate la adresa acestora sunt de natură a inspira persoanelor ameninţate o temere reală şi serioasă,
fiind în mod obiectiv credibile, declaraţiile persoanelor vătămate confirmând existenţa acestui sentiment de temere.
De asemenea, faptele comise sunt în legătură cu atributii[e de serviciu ale persoanelor vătămate, deoarece inculpatul
5i-a exprimat în mod manifest nemulţumirea faţă de soluţiile de condamnare pronunţate de magistraţii judecători (C.A.
Ploieşti, secţia penală, decizia nr. 90 i/20 l 7).

2. Fapta inculpatului P., deţinut în Penitenciarul G. care a confocţionat o scrisoare în care o ameninţ.1 cu moartea pe
persoana vătămată CA. judecător în cadrul Curţii Constituţionale a României în contextul în care a.:easLa unna să se
pronunţe, alături de ceiialţi _judecători constituţionali, cu privire la propunerea de suspendare din funcţie a Preşedinteiui
României, şi pe care a expediat-o persoanei vătămate, aceasta primind scrisoarea în timp ce se afla în birou său de la
Curtea Constituţională, fapt ce a avut ca urmare producerea unei stări de temere aceste.ia din urmă, întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de ultraj judiciar. Sub aspectul laturii obiective a infractiunii, elementul material a constat în
acţiunea de ameninţare cu moartea a persoanei vătămate, prin intermediul unei scrisori expediate din Penitenciarul G. la
locul de muncă aî persoanei vătămate. Persoana vătămată se afla in exerciţiul atribuţiilor sale de judecător în momentul în
care a luat la cunoştinţă conţinutul ameninţării, fapt prevăzut şi urmărit de către inculpat din moment ce acesta a expediat
scrisoarea pe adresa Curţii Constituţionale. Urmarea imediată a fost reprezentată de starea de temere care i-a fost creată
persoanei vătămate C.A. în contextul presiunilor la care erau supuşi judecătorii Curţii Constituţionale la momentui
respectiv, precum şi o stare dt: pericol relativ la înfăptuirea actului de justiţie, în condiţiile în care ameninţarea a fost
realizată de către inculpat în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu ale victimei, precum şi în îegătură cu acestea. Critica
apelantului-inculpat referitoare la existenţa unei cauze justificative, respectiv starea de necesitate, este vădit nefondată.
Inculpatul nu a avertizat-o pe persoana vătămată asupra unui potenţial pericol la siguranţa sa fizică, ci chiar a adresat
ameninţări cu moartea persoanei vătămate, ameninţări care şi-au produs efectul, în sensul că partea vătămată a resimţit o
stare de temere privitoare la integritatea sa fizică. ( C.A. Bucureşti. secţia I penală, decizia nr. 721 din 4 iunie 2014).

369
 -~·
·. '
~ •. _:c;t " .•
,.,_
1

~ ~-~,..-..~~
----~•---•--•-,~ '"-'--"-•---,,.,_.....,.,u___.._,_,.,~------~ •"'"_,_ __.,..,._,____,_,.m.,..._.,__~..._,_.,.,~~- ~~"~,-~,~,-~••-"-"'~~

CERCE REA ABUZIVĂ

1. DEFINIŢIA LEGALĂ

Cercetarea abuzivă este o infracţiune cu conţinuturi alternative, constând în:

1. întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau vioîenţe împotriva lID.ei persoane unnărite sau judecate într-o cauză
penală, de către un orgar,. de cercetare penală, un procuror sau lill judecător, pentu a o detemrina să dea ori să nu dea
declaraţii, să dea decîaraţii mincinoase ori să îşi retragă declaraţiile -forma de bază [art. 280 alin. ( J) C.pen.);
2. producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către un organ de cercetare penală, un procuror
sau un judecător [art. 280 alin. (2) C.pen.].

II. STRUCTURA lNFRACŢIUNII- EXPLICAŢII

·A. Obieet..

1. Juridic 2. Material
ţ
a. principal: relaţiile
+sociale referitoare la a. forma de bază
înfăptuirea justiţiei; a. principal: nu are;
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la b. secundar: corpul persoanei, când fapta se comite
libertatea psihică ori la integritatea cmporală prin exercitarea de violenţe.
sau sănătatea persoanei. b. varianta asimilată: nu are.
370
 ,'"'.":,

B:Subiect

L Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. autor: organul de cercetare penală (al poliţiei judiciare sau cele speciale), procurorul, judecătorul
(de drepturi şi libertăţi/cameră preliminară/instanţa de judecată); nu prezintă importanţă dacă
automl a acţionat în limitele competenţelor legale sau cu încălcarea acestora; nu este necesar, precum
în cazul represiunii nedrepte, ca autorul să cunoască nevinovăţia subiectului pasiv secundar;
b. coautoratul este posibil dacă toţi participanţii au calitatea cerută de lege;
c. instigarea şi complicitatea sunt posibile indiferent de calitatea participanţilor;
d. persoana juridică poate fi doar instigator sau complice.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar:
i) la ir~fracţiunea prevăzutâ de art. 280 alin. O) Cpen.: suspectul sau inculpatul;
ii) la itifracţiunea prevăzută de art. 280 alin. (2) C.pen.: subiecţii p,ocesuaE principali sau
părţile din procesul penal ori piirţile din procesul civil.

C. L1'tura obiectivă<- art. 280 alin. (1) C:peo.

1. Element material
Două modalităJi alternative de comitere, ambele constând în acţiuni (infracţiune cu conJim,t alternatfr)
comise in exercitarea atribuţiilor de sen•iciu de către organele judiciare într-o cauză penală:
i) constrângerea unui suspect sau inculpat prin ameninţări sau violenţe pentru a-1 determina să
dea ori să nu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase ori să îşi retragă declaraţiik în sensu!
dorit de organele judiciare;
► prin ,,persoana urmarltă'' nu se înţelege şi făptuitorul indicat în actul de sesizare în
perioada în care unnărirea penală se efectuează in rem;
► constituie o formă a „şantajului" judiciar;
►, absoarbe doar infracţiunea de ameninţare şi pe cea de lovire sau alte violenţe (infracţiune
complexă);

► atunci când constrângerea nu este realizată prin ameninţare sau violenţe se va reţine
abuzul în serviciu.
ii) promiterea unor foloase patrimoniale sau nepatrimoniale unui suspect sau inculpat pentru
a-l determina să dea ori să nu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase ori să îşi retragă
declaraţiile în sensul dorit de organele judiciare.
► promisiunea trebuie să aibă caracter nelegal; nu prezintă importanţă faptul că este
adevărată sau mincinoasă ori că este făcută în beneficiul exclusiv al suspectului sau
inculpatului ori şi în favoarea altor persoane, respectiv dacă este sau nu îndeplinită;
► obţinerea unor beneficii legale nu constituie o faptă tipică, în măsura în care nu se
urmăreşte obţinerea unui demmţ ori a unej declaraţii mincinoase.

371
 Cercetarea abuzivă

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală (infracţiune de pericol abstract);
deopotrivă, este posibilă producerea unor suferinţe fizice sau psihice subiectului pasiv.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei (prin raportare la urmarea imediată principală) şi nu trebuie
dovedită.

D. Latura subiectiv.ă ~ art. 280 alin. (1) Cpen.

► intenţia directă sau indirectă; ;f_

► scopul alternativ comiterea faptei în scopul de a-l determina pe suspect sau inculpat: ..
1. să dea ori să nu dea declaraţii;
2, să dea declaraţii mincinoase ori
3. să îşi retragă declaraţiile.
► comiterea faptei î:n alte scopuri sau fără niciun scop atrage reţinerea purtării abuzive în ipoteza ~
constrângerii, sau a abuzului în serviciu în cazul promisiunii; 111111

► nu este necesar pentru a se reţine tipicitatea faptei, ca scopul urmărit prin actele de constrângere
sau prin promisiuni să fi fost atins;
► nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii intenţionate mobilul care l-a animat pe
făptuitor şi nici dacă făptuitorul ştia sau nu că subiectul pasiv este nevinovat.

E ..'lnfrăţţiunea pre~zută
, '. -
'. -
de- art.
- - '
280 alin. (2) ---Cpen
--- ,' ,- .
. .

Conţine trei modalităţi alternative de comitere constând în acţiuni realizate într-o cauză penam de
către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător (infracţiune cu conţinut alternativ)
cu intenţie directă sau indirectă:
1. producerea de probe nereale: preze11tarea unor probe mincinoase de organele judiciare în
vederea dovedirii existenţei unei fapte prevăzute de legea penală şi/sau a acuzării pe nedrept de
săvârşirea unei asemenea fapte a unei persoane nevinovate;
1. ticluirea de probe nereale: construirea de organele judiciare de probe mincinoase ori de
aparenţe probatorii eronate (crearea unor bunuri, um1e sau scenarii mincinoase) în vederea
dovedirii existenţei unei fapte prevăwte de legea penală şi/sau a acuzării pe nedrept de săvâr~
şirea unei asemenea fapte a unei persoane nevinovate;
► dacă producerea sau ticluirea de probe nu este realizată de subiectui activ nemijlocit
calificat, se va reţine comiterea formei asimilate a infracţiunii de inducere în eroare a
organelor judiciare [art. 268 alin. (2) C.pen.];
► cercetarea abuzivă va fi reţinută în concurs cu favorizarea făptuitorului dacă probele produse,
falsificate sau ticluite sunt folosite în scopul favorizării suspectului sau inculpatului.
3. falsificarea de probe: reprezintă o formă specială de ticluire a probelor, care nu absoarbe vreuna
dintre infracţiunile de fals în înscrisuri;

372
 F. Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentati'ră 3. Consumare

ţ t t
a. faptă consumată: în momentul comÎierii faptei tipice;
posibile, dar posibilă, dar b. faptă epuizată: poate fi săvârşită în formă continuatâ, caz
neincriminate. neincriminată. în care fapta se epuizeazft la momentu 1 realiziirii ultimului
act de executare.

NU .FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... ) cercetarea abuzivă se poate comite într-o cauză
civilă, deoarece faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii, acţiunile incriminate se referă doar la
justiţia penală.

1. Infracţiunea de ameninţare (art. 206 C.pen,) şi cea de lovire sau alte violenţe (art. 193 C.pen.) sunt
absorbite în infracţiunea de cercetare abuzivă, care are caracter complex sub acest aspect; infracţiunea
de cercetare abuzivă poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunile de vătămare corporală (art. 194
C.pen.), omor/omor calificat (art. 188/189 C.pen.), av,1nd în vedere pericolul social ridicat al acestor
fapte, care evidenţiază că acestea nu pot fi considerate circumscrise noţiunii de violenţe, pentru a se
considera că operează absorbţia în infracţiunea de cercetare abuzivă.
2. În situaţia în care sunt realizate în aceeaşi unitate spaţio-temporaiă ambele modalităţi alterna-
tive prevăzute de art. 280 alin. (1) C.pen. cu privire la aceeaşi învinuire, se va reţine unîtatea naturală
de iJ!fracfiune, iar nu un concurs de infracţiuni; în cazul în care moda:ităţile alternative prevăzute de
art. 280 alin. ( l) C.µen. sunt realizate de aceeaşi persoană la diforite intervale de nmp, în baza ace1eia5i
rezoluţii infracţionale, se va reţine comiterea infracţiunii în formă continuată.

3. În cazul în care persoana ameninţată sau agresată nu avea calitatea de suspect sau incuipat la
momentul comiterii faptelor (,calitate dobândită însă. ulterior) sau dacă faptele sunt comise împotriva
celorlalte părţi sau subiecţi procesuali, se va reţine comiterea infracţiunii de purtare abuzivă, sau abuz
în serviciu (în funcţie de particularităţile acţi1mii comise) în concurs cu infracţiunea de influenţare a
declaraţiilor, iar nu cea de cercetare abuzivă.
~

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Identificaţi deosebirile dintre cercetarea abuzivă şi purtarea abuzivă.

2. Identificaţi deosebirile din!l'e cercetarea abuzivă şi represiunea nedreaptă.

373
 Cercetarea abuzivă

JURISPRUDENŢĂ

L Tipicitatea faptei de cercetare abuzivă. 1.1. Fapta săvârşită de inculpat întruneşte toate trăsăturile esenţiale
ale unei infracţiuni, şi anume prezintă pericol social, a fost săvârşită cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe, şi este
prevăzută de legea penală. Prin modalitatea, mijioacele, împrejurările şi unnările concrete ale faptei săvârşite de t::u:re
inculpat, în calitatea de ajutor de şef de post la Poliţia comunei H., constând în exercitarea unor violenţe, concretizate
în lovirea unui minor suspectat de furt în cursui cercetării, pentru a-! determina să recunoască comiterea acelei fapte.
producându-i leziuni ce au necesitat 4 zile de îngrUiri medicale, s-a adus atingere unei valori sociale importante a statului
de drept, şi anume activităţii de înfăptuire a justiţiei, constrângerea fiind incompatibilă cu principiul aflării adevărului ce
guvernează procesul penal (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6218 din 26 octombrie 2006).
1.2. Acţiunile inculpaţilor au fost realizate de aceştia în exercitarea atribuţiilor de ofiţeri de poliţie judiciară, în
vederea obţinerii unor informaţii de la investigatorul sub acoperire, în sensul deconspirării acestuia, şi nu al obţinerii unei
declaraţii. De altfel, în cauză, chiar şi în ipoteza susţinută de apărare, la momentul exercitării violenţelor fizice, psihice·
şi ameninţărilor de către inculpaţi, nu au fost efectuate decât acte de verificare şi strângere a unor minime informaţii,
nefiind întocmit nici procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante de trafic de droguri, care să poată conduce la
aprecierea că acţiuniie inculpaţilor au fost exercitate asupra unei persoane faţă de care se efoctuau cercetări penale pentru
obţinerea de declaraţii (LC.C.J., decizia nr. 385/ 20! 9).

2. Sarcina probei. Prezumţii. Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, arf,tând că doar a ridicat vocea la
persoana cercetată J. V, fără a o lovi, însă nu a fost în măsură să dea vreo explicaţie plauzibilă cu privire la mecanismul
de producere a leziunilor pe care aceasta le prezenta la momentul părăsirii secţiei de poliţie, după audierea sa. Or, potrivit
jurisprudenţei CtEDO cu privire la aplicarea art. 3 din Convenţie, pentru perioada în care o persoanit se află în custodia
autorităţilor, acestea au obligaţia pozitivă de a-i proteja integritatea fizică şi obligaţia negativă de a se abţine de la orice
acte de violentă fizică sau psihică care nu sunt strict necesare faţă de comportamentul victimei. În situatia în care o
persoană nu are nicio problemă de sănătate atunci când este privată de libertate şi se constată, în momentul ejibcrării
sale, că este rănită, le revine acestora din urmă să fumizeze o explicaţie plauzibilă cu privire la originea răni lor (Selmouni
c. Franjei). Orice leziune survenită în această perioadă dă naştere unor puternice prezumţii de fapt (Akkurt c. Turciei).
Revine statului obligaţia să fumizeze o explicaţie plauzibilă a originii rănHor respective şi să propună probe care să
stabilească fapte ce ar putea să arunce o îndoială asupra afamaţiilor victimei, mai ales dac:1 acestea sum sprijinite de acce
medicale (Bilen c. Turciei). În cauză există însă probe care confirmă faptul că inculpatul l-a lovit pe J. în timp ce acesta
se afla în sediul secţiei de poliţie în vederea audierii, probe pe care inculpatul nu le-a răsturnat (C.A. Bucureşti, secţia a
II-a penală, decizia nr. ! 03/20 i 7).

374
 SUPUNEREA LA RELE TR MENTE

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative în alt mod decât
cel prevăzut de dispoziţiile legale {art 28 l alin. (]) C.pen.].

CUVINTE CHEIE

Tratamentul inuman este acea atitudine care poate constitui un atentat la viaţa persoanei ori să producă
numai o suferinţă psihică şi fizică de o mare intensitate; suferinţa trebuie să fie provocată în mod voluntar
de agenţi ai statului ori chiar de persoane private tolerate de organele statului şi să se situeze la un nivel de
gravitate deosebit.
Tratamentul degradant este un tratament care umileşte persoana în faţa ei înseşi sau a altor persoane ori
care o determină să acţioneze contrar voinţei sau conştiinţei sale.

375
 Supunerea la rele tratamente

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect i ,

1. Juridic 2. Materia!
t t
a. principal: relaţiile sociale pnvnoare la înfăptuirea
corpul persoanei supuse ilegal la exe-
justiţiei, precum şi cele referitoare la aplicarea măsurilor
cutarea pedepsei închisorii sau a unei
preventive, a pedepselor, a măsurilor de siguranţă sau
măsuri de siguranţă ori educative priva-
educative privative de libertate;
tive de libertate.
b. secundar: relaţiile sociale privitoare la libertatea, dem-
nitatea, integritatea corporală ori sănătatea persoanei.

B. Subiect

1. Activ (autor, coautor, înstigator, complice)

a. la forma de bază: angajatul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, organul de poliţie,
persoana care îşi desfăşoară activitatea în unităţile în care se execută pedeapsa, măsura de
siguranţă sau măsura educativă, consilierii de probaţiune în îegătură cu executarea măsurilor
educative neprivative de libertate, funcţionarii publici însărcinaţi cu executarea unei măsuri de
siguranţă privative de proprietate etc.;
b. la varianta agravată:
► persoana care are atribuţii referitoare la paza unor persoane aflate 'in stare de reţiflere
sau deţinere ori în executarea măsurii de siguranţă a internării medicale sau educative
privative de libertate (in:.ernarea într-un centru educativ sau de detenţie) sau cu privire
la executarea pedepseior, măsurilor de siguranţă sau educative privative de libertate,
respectiv a măsurilor preventive privative de libertate;
► coautoratul este posibil numai dacă subiecţii activi nemijlociţi au calitatea cerută de lege;
instigarea sau complicitatea este posibilă şi nu este condiţionată. de vreo calitate a parti-
cipantului;
► persoana juridică nu poate fi autor al infracţiunii.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana aflată în stare de reţinere, arest preventiv, arest la domiciliu sau în executarea
pedepsei ori în executarea unei măsuri de siguranţă (cu referire la măsura internării medicale
doar în ipoteza variantei agravate) sau a măsuriî educative ( cu referire la internarea într-un
centru educativ sau într-un centru de detenţie doar în ipoteza variantei agravate);
c. pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea concursului de infracţiuni.

376
r

C. Latura obiectivă

1. Element material
► supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă ori educative în ah
mod decât cel prevăzut prin dispozîtiile legale [în mod nelegal şi în condiţii mai împovărătoare
(nu şi atunci când în mod nelegal se creează condiţii mai favorabile de executare)];
► lipsirea de libertate în mod ilegal nu este absorbită în infracţiunea de supunere la rele tratamente.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea actului ele justiţie penală (infracţiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.

D. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice .

. E. Varianta agrayată

► supunerea la tratamente degradante ori inumaoe a unei persoane reţinute, arestate preventiv/
la domiciliu ori care se află în executarea pedepsei, a măsurii de siguranţă a intemăni medicale
(inclusiv când e dispusă cu titlu de măsură procesual.ă provizorie) sau a măsurii educative de
internare într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie [art. 281 alin. (2) C.pen.];
► poate fi comisă prin acţil:ni sau inacţiuni;
► este necesară săvârşirea de acte repetate p:::in care o persoană este supusă li.~ rele iratamenle; 'in
cazul comiterii unui singur acl de supunere la rele tratamente, se va reţine puttarea abuzivă ori
abuzul în serviciu;
► relele tratamente nu trebuie să îmbrace forma torturii;
► absoarbe infracţiunea de lovire sau alte violenţe, însă va fi reţinută în concurs cu vătămarea
corporală ori cu lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte;
► nu poate fi reţinută circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. b) teza a !I -a C.pen .

.F.Forme•

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă •

3. Consumare
t a. faptă consumată:
t
în momentul comiterii faptei tipice;
posibile, dar posibilă, dar b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată,
neincriminate. neincriminată. epuizându-se după etectuarea ultimului act de executare
(unitate legală).
377
 Supunerea la rele tratamente

t 1. dacă persoana vătămată este supusă unei măsuri preventive privative de libertate care nu a fost
I dispusă în condiţiile legii, va putea fi reţinută infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal; •
, 2. în cazul în care relele tratamente sunt comise cu ocazia punerii în executare a unui mandat de
·. arestare preventivă sau de executare a pedepsei, se va reţine purtarea abuzivă;
3. infracţiunea de supunere la rele tratamente poate fi reţinută în concurs cu infracţiunile de vătămare
:· corporală ori cu infracţiunea de lovi;-i sm.1 văt:1mări cauzatoare de moarte.

~ SUBIECT RECAPITULATIVE

Identificaţi şi analizaţi comparativ situaţiile în care relele tratamente sunt sancţionate penal.

378
..
,,.,,,,
-.,rf··

TORTURA

l. DEFINl'fIA LEGALA

Fapta funeţionarului pub1ic care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiu: autorităţii de stat sau a altei
persoane care acţionează la instigarea sau cu consimţământul expres ori tacit al acestuia de a provoca Lmei
persoane puternice suferinţe fizice ori psihic,;;:
1. J'n scopul obţinerii de la această persoană sau de la o te11ă persoană de infonnaţii sau declaraţii;
2. în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este
bănuită că l-a comis;
3. în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni
asupra unei teqe persoane;
4. pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare (art. 282 C.pen.).

CUVINTE CHEIE

Actul de tortură constituie orice durere sau suferinţă deosebită, fizică sau mentală; acestea se produc
intenţionat;cel care le produce este un agent al forţei publice sau o persoană care acţionează la instigarea
ori cu consimţământul expres sau tacit al acestuia; asemenea acte pot provoca chiar moartea în condiţiile
menţionate mai sus; nu constituie tortură durerea sau suferinţeie ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale şi
care sunt inerente acestor sancţiuni sau sunt ocazionate de ele.

379
 Tortura

U. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

.•· A:Obiecf.
I

1. Juridic 2. Material

+ t
a. principal: relaţiile înfăp-
sociale referitoare la
tuirea justiţiei; a. principal: nu are;
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la respec- b. secundar: corpul persoanei supuse la tortură.
tarea demnităţii umane, integritatea corporală,
sănătatea şi libertatea persoanei.

B. Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. autor: funcţionarul public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori
o persoană fizică care acţionează la instigarea sau cu consimţământul acestuia; prin funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat se înţelege funcţia care implică exercitarea unor atribuţii
în cadrul organelor puterii statale, referitoare la luarea de măsuri cu caracter obligatoriu şi
asigurarea respectării lor;
b. participaţia penală este posibilă în toate formele coautorat, instigare, complicitate - şi nu este
condiţionată de vreo calitate a participantului;
c. coautoratul este posibil numai dacă subiecţii activi nemijlociţi au calitatea cerută de lege;
d. persoana juridică nu poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana supusă torturii;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea concursului de infracţiuni.

C. Latura obiect_ivă

1. Element material
► fapta de a provoca unei persoane puternice suferinţe fizice ori psihice;
► absoarbe purtarea abuzivă.

2. Urmarea imediată
a. principală: starea de pericol pentru înrâptuirea actului de justiţie penală;
b. secundară: suferintele fizice sau psihice produse persoanei torturate.

380
 3. Legătura de cauzalit.ate
a. prin raportare la urmarea principală: rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită;
b. prin raportare la urmarea secundară: trebuie dovedită.

· o:Latur~ subiectivă

► intenţia directă;
► scopul alternativ - actele de tortură trebuie comise:
a. în scopul obţinerii de la această persoană sau de la o terţă persoană de informaţii sau
declaraţii într-o cauză penală sau nepenală, respectiv într-o procedură judiciară sau
extrajudiciară;
b. în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este
bănuită că l-a comis; actul poate fi atât o infracţiune, cât şi o contravenţie sau un alt act
ilicit (de pildă, o abatere disciplinară);
c. în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face
presiuni asupra unei terţe persoane;
► nu prezintă importanţă dacă scopul urmărit a fost atins;
► mobilui special: actele de tortură comise pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare.

· •· E. Variante agravate

Tortura comisă cu praeterintenţie care:

L a avut ca urmare o vătămare corporală;
► absoarbe infracţiunea de vătămare corporală;
2. a avut ca urmare moartea victimei;
► absoarbe infracţiunea de lovire sau alte violenţe;

·RForme

•
1. Acte pregătitoare 2. Tentativă
+
3. Consumare

• •
► posibilă şi incriminată doar
la forma de bază;
posibile, dar neincriminate.
► nu este posibilă tentativa
la variantele agravate.
a. •
faptă consumată: în momentul
comiterii faptei tipice;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în
formă continuată, epuizându-se
după efectuarea ultimului act de
executare (unitate iegală).

-------------------·--------------------------;;:...:c381
._ _ p
 r
Tortura

Nu pot fi reţinute drept cauze justificative ale torturii:

L existenţa oricărei împrejurări excepţionale, fie că este vorba de stare de război sau de amenipţări
cu războiul, de instabilitate poiitică internă sau de orice altă stare de excepţie;
2. ordinul superiorului ori al unei autorităţi publice.

JURISPRUDENŢĂ

Latura subiectivă. Specificitatea normei ce incriminează fapta de tortură şi aplicabilitatea acesteia prioritar nonnei
de incriminare a purtării abuzive este determinată şi de conţinutul laturii subiective în sensul că fapta de tortură poate
fi săvârşită numai cu intenţie directă, având in vedere scopul, motivul special pentru care faptele ce conturează latura
obiectivă sunt realizate de subiectul activ, anume, în vederea obţinerii unor informaţii de la subiectul pasiv, pe când în
cazul infracţiunii de purtare abuzivă, intenţia poate fi directă sau indirectă, făptuitorul îşi dă seama că aduce atingere
demnităţii sau integrităţii fizice sau psihice a persoanei şi, prin aceasta, creează o stare de peri coi pentrn buna destâşurare
a relaţiilor de serviciu, unnare pe care o doreşte sau o acceptă (în cazul intentiei indirecte) (1.C.CJ., secţia penală, decizia
nr. 385/A din 4 decembrie 2019).

382
r

REPRESIUNEA NEDREAPTĂ

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

F?J)ta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a
trimite în judecată. o persoană, ştiind că este nevinovată - forma de bază [art. 283 alin. (1) C.pen.].
Reţinerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, ştiind că este nevinovată variantă. agravatâ
[art. 283 alin. (2) C.pen.J.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNU--EXPLICAŢII

A. Obie.ct.

1. .Juridic 2. Material

a. principal:
justiţiei;
relaţiile
t
sociale cu privire la înfăptuirea •
corpul persoanei supuse represiunii
b. secundar: relaţiile sociale privitoare la libertatea, dem- nedrepte.
nitatea, integritatea corporală ori sănătatea persoanei.

383
 Represîunea nedreaptă

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. autor: judecătorul ( de drepturi şi libertăţi, de cameră preliminară sau instanţa de judecată) sau
procurorul; autorul trebuie să cunoască nevinovăţia subiectului pasiv secundar;
b. coautoratul este posibil dacă toţi participanţii au calitatea cerută de lege;
c. instigarea şi complicitatea sunt posibile indiferent de calitatea participanţilor;
d. persoana juridică nu poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii;
e. la varianta agravată subiect activ nemijlocit poate fi şi organul de cercetare penală care ia
măsura reţinerii suspectului sau inculpatului.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana (fizică sau juridică) supusă represiunii nedrepte (suspectul, inculpatul sau
condamnatul);
c. pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţitmi.

· ;c. Latura obiediv.ă

1. Element material - infracţiune cu conţinut alternativ care se poate comite doar într-o cauză penală,
cele trei modalităţi stipulate de lege fiind echivalente din punct de vedere juridic şi constând în:
a. punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană nevinovată;
► începerea unnării penale in rem sau cominuarea urmăririi penale faţă de suspect nu este
suficientă pentru reţinerea tipicităţii faptei;
b. luarea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune, respectiv prelungirea
sau menţinerea acestor măsuri preventive neprivative de libertate faţă de o persoană nevinovată;
► nu este necesar ca hotărârea prin care s-a dispus cu privire la măsura preventivă neprivativă
de libertate să fie definitivă;
c. trimiterea în judecată a unei persoane nevinovate;
► trimiterea în judecată poate fi dispusă doar de către procuror; fapta este tipică şi atunci
când instanţa este sesizată printr-un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
► este asimilată unei trimiteri în judecată şi soluţia dispusă de judecătorul de cameră preliminară •
care admite plângerea formulată împotriva unei soluţii de clasare şi dispune începerea judecăţii; ,a
► nu va constitui o soluţie de trimitere în judecată. cea prin care judecătorul de cameră
preliminară, în urma verificării regularităţii sesizării şi a legalităţii şi loialităţii urmăririi
penale, dispune începerea judecăţii, în acest caz trimiterea în judecată fiind realizată
anterior de procuror, prin rechizitoriu.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală (infracţiune de peiicol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din mateiialitatea fapiei şi nu trebuie dovedită.
384
î

:6.:Latura subiectivă

► intenţia directă;
► nu este întotdeauna necesar pentru reţinerea tipicităţii subiective a faptei să fi existat o soluţie de
achitare/clasare dispusă faţă de subiectul pasiv al infracţiunii;

'li.Varianta agravată

Infracţiune cu c011finut alternativ, cele trei modalităţi stipulate de lege fiind echivalente din punct
de vedere juridic:
1. luarea măsurii reţinerii cu privire la o persoană nevinovată;
2. luarea/prelungirea/menţinerea măsurii arestării preventive sau a arestului 1a domiciliu în
privinţa unei persoane nevinovate ori
3. condamnarea la o pedeapsă cu executare în regim de detenţie sau cu suspendarea sub supra-
veghere a executării pedepsei (nu renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării
pedepsei) a unei persoane nevinovate.
► nu este necesar ca hotărârea prin care s-a dispus cu privire la măsura preventivă privativă
de libertate sau condamnarea să fie definitivă .

. E Forme"
,, , ' ''

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

•
posibiie, dar
•
posibilă, dar
a. faptă consumată:
faptei tipice;
+
în momentul comiterii

b. faptă epuizată: poate fi săvârşită în formă

neincriminate. neincriminată.
continuată,caz în care fapta se epuizează la
momentul realiză1ii ultimului act de executare,

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ ( ... ) represiunea nedreaptă se comite ori de câte

ori împotriva unei persoane nevinovate este formulată o acuzaţie penală, deoarece mai întâi trebuie
avut în vedere că dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspect nu este avut
i'n vedere de norma de incriminare, iar în ai doilea rând, autorul trebuie să cunoască la momentul
dispunerii măsurii procesualeisoluţiei că subeictul pasiv este nevinovat.

385
 Represiunea nedreaptă

,~'

i 1. dispunerea renunţării la aplicarea pedepsei sau a amânării aplicării pedepsei nu presupune

i soluţii de condamnare, ceea ce face ca textul de incriminare să nu fie aplicabil pentru ipoteza în care
l, judecătorul dispune o astfel de soluţie cu privire la o persoană despre care cunoaşte că este nevinovâtă;
j tot astfel, nu este acoperită de incriminarea represiunii nedrepte continuarea efectuării urmăririi penale
t faţă de suspect; în aceste cazuri se poate reţine comiterea unui abuz în serviciu, iar nu infracţiunea de
~ represiune nedreaptă;
,; 2. persoana nevinovată persoana cu privire la care este incident vreunul dintre impedimentele
!·:t: prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) C.proc.pen.;
r 3. dacă nu există vreo condiţie impeditivă care să lipsească de temei acţiunea penală, fiind insă
incident în cauză vreunul dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit f)-j) C.proc.pen., iar
organul judiciar, cunoscând acest aspect, dispune punerea în mişcare a acţiunii penale/luarea/prelungirea/
menţinerea unei măsuri preventive neprivative de libertate sau trimiterea în judecată, fapta nu constituie
represiune nedreaptă, dar poate fi un abuz în serviciu;
4. în ipoteza în care prin aceeaşi hotărâre judecătorul dispune atât menţinerea măsurii arestării
preventive/arestului la domiciliu, cât şi o soluţie de condamnare in primă instanţă cu privire la o
persoană despre care are convingerea că este nevinovată, se va reţine existenţa unei unităţi naturale
colective prevăzute de art. 283 alin. (2) C.pen.; dacă prin aceeaşi hotărâre judecătorul dispune atât
menţinerea măsurii controlului judiciar/judiciar pe cauţiune, cât şi o soluţie de condamnare în primă
instanţă cu privire la o persoană despre care are convingerea că este nevinovată, se va reţine existenţa
unei unităţi naturale colective prevăzute de art. 283 alin. ( l) şi (2) C.pen., având în vedere natura de
infracţiune cu conţinut alternativ.

386
 ASISTENTA , REPREZENTAREA NELOIALĂ
' 51
~~,.:...-G.m.-WU..uft:~~--~---~-:.,..~.IK•)IL~jţ....\..wt,.~~W~W.-~,._.,_.w:r)<.;4*~iioll.J::;~u,;,.n.:..,;.;.~

I. DEFJNITIA LEGALĂ

Infracţiune cu conţinut alternativ:

1. fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, in înţelegere frauduloasă cu o persoană
cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă
interesele cîientului sau ale persoanei reprezentate forma de bază [art. 284 alin. (1) C.pen.J;
2. înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de
soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei
reprezentate varianta asimilată [art. 284 alin. (2) C.pen.].

II. STRUCTURA JNFRACŢJUNll- EXPLICAŢII

1. .Juridic 2. Material
ţ
a. principal: relaţiile sociale cu privire la înfăptuirea justiţiei;
b, special secundar: drepturile sau interesele legitime (patrimoniale nu are.
sau nepatrimoniale) ale clientului sau ale persoanei reprezentate
în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale.
387
 Asistenţa şi reprezentarea neioială

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. avocatul ( din cadrul UNBR) sau reprezentantul (legal sau convenţional) al unei persoane fizice
sau juridice;
b. persoana juridică poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii;
c. participaţia penală este posibilă în toate formele.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana (fizică sau juridică) afectată de întelegerea frauduloasă realizată de avocatul.
sau reprezentantul său;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea lllei pluralităţi de infracţiuni.

C. Latura obiectivă

1. Element material
► acfiunea sau inaCfiunea prin care sunt efectiv vătămate interesele clientului avocatului ori ale
persoanei reprezentate prin înJelegerea frauduloasă cu caracter clandestin făcută de avocatul
sau reprezentantui său, în cadrul aceleiaşi proceduri judiciare sau notariale, cu o persoană care
are interese contrare.

2. Urmarea imediată
► vătămarea intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate (infracţiune de pericol concret).

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie dovedită.

.D. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul cu care a fost săvârşită; acesta poate
fi avut în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei.

· Ei Varianta asimilată

1. Element material
► acţiunea prin care se urmăreşte vătămarea intereselor clientului avocatului ori ale persoanei
reprezentate prin înţelegerea frauduloasă cu caracter clandestin ta.cută, în cadrul unei proceduri
judiciare sau notariale, de avocatul sau reprezentantul său cu un terţ interesat de soluţia ce se
va pronunţa în cauză;
► spre desobire de forma de bază, nu este necesară vătămarea efectivă a intereselor, fiind suficient
pentru consumarea infracţiunii să existe un asemenea scop special.
388
2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei (infracfiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

4. Latura subiectivă
► intenţia directă.

0// , '

F. Formele i11fracţiunii

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t t i
a. faptă consumată: la forma de bază, în momentul
producerii vătămării, iar în cazul variantei asi-
posibile, dar posibilă, dar milate, în momentul comiterii acţiunii tipice;
neincriminate. neincriminată. b. faptă epuizată: poate fi săvârşită şi în formă
continuată, caz în care se epuizează la data reali-
zării ultimului act de executare (unitate legală).

. . , .. . .
Condiţii
G..·,·::·"- . ,.
de. proeedioilitate
. .-· . -'. -.,;'

L acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

2. răspunderea penală este înlăturată numai prin retragerea plângerii prealabile, nu şi prin împăca~e.

1. nu se va reţine tipicitatea faptei atunci când subiectul activ nu este calificat, fapta fiind comisă de
o persoană care pretinde că practică avocatura ca membru al unui barou paralel. În acest caz se va reţine
comiterea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, eventual, în concurs cu o infracţiune de
înşelăciune;

2. nu se va reţine tipicitatea faptei în cazul în care înţelegerea frauduloasă este realizată de avocat sau
de reprezentant într-o procedură care nu este judiciară sau notariaiă (de piîdă, cu ocazia încheierii unui
acord de mediere în scopul stingerii unui proces penal).

389
 Asistenţa şi reprezentarea neloială

JURISPRUDENŢĂ

Renunţarea avocatului la reprezentarea clientului. Lipsa unei înţelegeri frauduloase. Nu poate fi reţinută
infracţiunea de asistenţă şi reprezentare neloială reclamată de persoana vătămată G.I., deoarece, pe de o parte, aşa cum
reiese din cuprinsul încheierilor de şedinţă şi chiar din declaraţia persoanei vătămate, renunţarea de către avocatwl l.D.
la reprezentarea clientului său s-a datorat relatiilor tensionate pe care avocatul le-a avut cu judecătorul cauzei, iar, pe de
altă parte, nu există dovada unei înţelegeri frauduloase între avocat şi o persoană cu interese contrare celor ale persoanei
v:;tămate. Renunţarea avocatului I.D. la reprezentarea clientului său este o chestiune de executare a contractului de
asistenţă juridică, şi nicidecmn o faptă care să se circumscrie prevederilor art. 284 C.pen. (C.A. Craiova, secţia penală şi
pentru cauze cu minori, încheierea nr. 298 din 11 septembrie 2015, definitivă).

390
.•.
!

E DAREA

1. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Fapta persoanei aflate în stare legală de reţinere, arest preventiv sau deţinere în vederea executării unei
pedepse privative de libertate de a părăsi tocul unde este privată de libertate sau de a se sustrage de sub paza
sau supravegherea ia care este supusă (art. 285 C.pen.).
Evadarea a cunoscut de--a lungul ti.mpului mai multe structuri de incriminare pornind de la sancţionarea
numai a evadării comise în anumite împrejurări (violenţe/corupţie) in considerarea dreptului la libertate dt'.
mişcare al persoanei care făcea ca dorinţa de a fugi din locul de deţinere să fie o manifestare naturală a
persoanei private de libertate, până la incriminarea oricărei forme de sustragere din locul de detenţie, ori
de la îndeplinirea obligaţiei de a reveni în acest spaţiu a celui care a beneficiat de permisiuni în procesul de
individualizare a executării pedepsei.

391
 Evadarea

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

. '

A/Obiect••

1, Juridic 2. Material
t
a. principal: relaţiile sociale privitoare la înfăptuirea justi-
ţiei şi respectarea stării legale de reţinere sau deţinere;
•
a. la forma de bază - nu are;
b. excepţie: la varianta agravată cor-
b. secundar (la forma agravată): relaţiile sociale referitoare pul persoanei asupra căreia se exer0
la protecţia sănătăţii şi integrităţii corporale a persoanei. cită violenţele.

B. Su.biect
1. Activ
a, nemijlocit: suspectul sau inculpatul aflat în stare de reţinere, respectiv inculpatul aflat in stare legală
de arest preventiv sau condamnatul aflat în executarea pedepsei închisorii ori a detenţitmii pe viaţă;
► este necesar ca autorul să se afle efectiv în stare de privare de libertate;
► nu este posibil coautoratul, faţă de natura juridică de infracţiune cu autor unic (exclusiv)
a evadării; dacă mai multe persoane comit, în baza unei înţelegeri anterioare sau
concomitente, în aceeaşi împrejurare sau în împrejurări diferite, acte de evadare, fiecare
va avea calitatea de autor al infracţiunii, iar nu de coautor;
► persoana juridică nu poate răspunde în calitate de autor;
b. complice moral sau instigator poate fi orice persoană (fizicăfjuridică) care are capacitate penaiă;
c. complicitatea materială la evadare are o incriminare autonomă, constituind infracţiunea de
înlesnire a evadării.
2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar (în cazul formei agravate): persoana a cărei sănătate sau integritate corporală a fost
vătămată de cel care evadează.

ţ. Laturn obiectivă

1. Element material
► evadarea suspectului, inculpatului ori a condamnatului din starea legală de privare de libertate;
► se comite numai printr-o aqiune, nu şi prin inacţiune;
► evadarea se poate realiza din penitenciar, centru de reţinere şi arest preventiv sau dintr-un alt loc
unde se află sub pază, ori de sub esc011ă;
► sunt asimilate evadării:
a. neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expi-
rarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
b. părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat
în exteriorul locului de deţinere; dacă părăsirea locului de muncă aflat în interiorul
392
 locului de deţinere este urmată şi de părăsirea nelegală a locului de deţinere, se va reţine
forma de bază a evadării.
2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie dovedită.

D. Latura.subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă mobilul ori scopul comiterii faptei.

.E. Varianta agravată

► evadarea săvârşită prin folosire efectivă de violenţe (fizice sau morale) asupra unor persoane (nu
asupra unor bunuri) sau prin utilizarea efectivă de am:e (nu e suficient ca persoana să fie înannată);
► infracţiunea de lovire sau alte violenţe (art. 193 C.pen.) este absorbită în infracţiunea de evadare
comisă prin violenţe, în vreme ce infracţiunea de ameninţare (art. 206 C.pen.) este absorbită in
evadarea comisă prin folosirea de arme;
► poate fi reţinută în concurs cu infracţiunile de vătămare corporală (art. 194 C.pen.), loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 C.pen.);
► dacă vioîenţele au fost comise asupra unor bunuri, se va reţine comiterea infracţiunii în forma
de bază în concurs cu distrugerea;
► la săvârşirea infracţiunii prin folosire de anne vor fi avute în vedere atât armele propriu-zise, cât
şi cele asimilate; în cazul în care deţinerea armei este ilegală, evadarea se va reţine în concurs cu
infracţiunea de nerespectare a regimului am1elor şi al muniţiilor [art. 342 C.pen.];
► circumstanţa de agravare este una reală, urmând a se răsfrânge şi asupra instigatorilor care au
prevăzut-o.

KForme

L Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

►
t
posibile, dar neincri-
minate;
► pot reprezenta acte
de complicitate ante-
rioară, după înce-
perea executării acti-
vităţii infracţionale.
►
•
la forma de bază: in momentul în care făptui-
torul iese din starea legală de privare de libertate
prin evadare, aflându-se în concret în stare de
► posibilă şi incrimi-
libertate; nu are caracter continuu, infracţiunea
nată.;
fiind instantanee;
► desistarea constituie
► la forma asimilată: la data expirării termenului
o cauză de nepedep-
de revenire la locul de detenţie, respectiv la data
sire a tentativei.
părăsirii locului unde se desfăşoară munca;
► în principiu, infracţiunea de evadare nu poate
fi comisă în formă continuată.
393
 Evadarea

1. legalitatea privării de libertate se referă numai la cazurile în care aceasta poate fi dispusă, nu şi la
alte condiţii referitoare la temeinicia ori la oportunitatea acesteia; astfel, făptuitorul nu poate invoca în
apărarea sa faptul că a evadat dintr-o stare de arest pe care nu o considera oportună sau proporţională
~. cu scopul urmărit;
I.'
i 2. nu pot fi autori ai infracţiunii de evadare:
~ a. făptuitorul privat de libertate ca urmare a prinderii după săvârşirea unei infracţiuni flagrante;
j
b. persoana internată medical; dacă părăseşte îară drept unitatea spitalicească în care este
plasată, se va reţine comiterea infracţiunii de neexecutare a sancţiunilor penale prevăzută de
art. 288 alin. (1) C.pen.;
c. persoana adusă prin constrângere în baza unui mandat de aducere;
d. persoana condusă administrativ la sediul poliţiei;
e. persoana (minor sau major) internată într-un centru educativ sau de deţinere; în cazul în
care minorul „evadează" dintr-un centru educativ sau de deţinere, se va reţine comiterea
infracţiunii de neexecutare a sancţiunilor penale prevăzută de art. 288 alin. (2) C.pen.;
f. persoana privată de libertate după încetarea de drept a măsurii reţinerii sau arestării preventive
ori după executarea integrală a pedepsei sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată;
g. inculpatul arestat la domiciliu (nerespectarea măsurii arestului la domiciliu atrage posibilitatea
înlocuirii acestei măsuri cu arestarea preventivă, iar nu reţinerea infracţiunii de evadare);
h. persoana juridică;
i. condamnatul la o pedeapsă privativă de libertate care se sustrage de la executarea pedepsei
înainte de încarcerare;
3. nu este o infracţiune continuă şi nu poate fi săvârşită în formă continuată;
4. evadarea, alături de tortură şi înlesnirea evadării sunt singureie infracţiuni contra justiţiei la care
tentativa este posibilă şi incriminată;
5. sancţionarea evadării (faptă tentată sau consumată) va fi realizată potrivit sistemul cumu/ufui
aritmetic dacă infractorul evadează din executarea pedepsei închisorii: pedeapsa apiicată pentr:i infrac-
ţiunea de evadare se va cumuîa aritmetic cu restul din pedeapsa închisorii rămas de executat la mornentui
evadării, fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei închisorii;
6. dacă infractorul evadează din starea legală de reţinere sau arestare preventivă, infracţiunea de
evadare va fi reţinută în concurs real cu infraeţiunea care a constituit temeiul retinerîi/arestării, fiind
aplicabile regulile generale de aplicare a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni;
7. ajutorul oferit evadatului după momentul consumării infracţiunii constituie o faptă tipică de
favorizare a făptuitorului, iar nu un act de participaţie la această infracţiune.

~ SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Se poate reţine varianta agravată a evadării dacă fapta a fost comisă prin efracţie?

2. Reîntoarcerea arestatului preventiv în spaţiul în care era privat de libertate din care reuşise să iasă
prin coruperea gardianului are natura juridică a unei desistări?
3, Constituie variantă agravată a infracţiunii de evadare comiterea faptei prin coruperea gardianului?
394
 JURISPRUDENŢĂ

1. Coautorat În situaţia în care doi deţinuţi aflaţi sub pază îa munci agricoie părăsesc pe rând punctul de lucru, la
15 minute unul faţă de celălalt, cu învoirea paznicilor, pentru a merge la tarlaua vecină spre a se întâlni cu o persoană
aflată acolo, după care amândoi pleacă cu autoturismul condus de acea persoană, părăsind locul de detenţie, ei săvârşesc
infracţiunea de evadare. În asemenea situaţie, evadarea se comite de cei doi deţinuţi împreună, împrejurarea că au părăsit
punctul de lucru la un oarecare interval de timp fiind irelevantă (C.S.J., secţia penală, decizia nr. 3966/2001).
2. Conţinut constitutiv. Legea penală română nu incriminează ca infracţiune fuga celui arestat la domiciliu ori
nerespectarea de către acesta a obligaţiilor puse in sarcina sa, singura sancţiune pentru asemenea conduite fiind pc
tărâm procesual, şi anume posibilitatea înlocuirii arestului la domiciiiu cu arestarea preventivă. ( ... ) măsura preventivă
a arestului la domiciliu este concepută în legislaţia română ca o măsură privativă de libertate, însă inculpatul aflat în
arest la domiciliu nu se află nici în custodia şi nici în paza agenţilor statului, aceştia exercitând doar supravegherea
îndeplinirii obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului prin încheierea judecătorului sau a instanţei. Din maniera în care
este formulat textul art. 285 alin. ( l) C.pen. legiuitorui român a atribuit valenţe penale evadării în sensul noţiunii utilizate
în limbajul obişnuit, mai exact scăparea prin fugă a unei persoane aflate în custodia şi/sau paza agenţilor statului, iar dacă
a înţeles să extindă ipoteza premisă şi la alte situaţii în care persoana nu se află în custodia sau sub paza agenţilor statului,
a făcut-o expres în alin. (3) al art. 285, prin rl':glementarea restrictivă a celor două forme asimilate evadării. De aici,
rezuliă că ipoteza premisă a evadării, în sensul art. 285 alin. (I) C.pen., nu acoperă orice privare legală de libertate a unei
persoane, ci numai privarea legală de libertate fn centrele de refinere sau de arestare preventivă ori în stabi!imenteie
penitenciare, iar situaţiile asimilate evadării prevăzute de art. 285 alin. (3) C.pen. sunt de strictă interpretare şi aplicare,
principiul legalităţii incriminării opunându-se să fie extinse şi la alte ipoteze neprevăzute, precum fuga din arestul la
domiciliu. Dacă legiuitorul român ar fi urmărit incriminarea evadării în cazul fugii inculpatului din arestul la domiciliu,
după modelul altor legislaţii, inclusiv cea italiană [art. 385 alin. (3) C.pen. italian], ar fi consacrat un text expres prin ~are
să asimileze evadarea şi la situaţia celui care părăseşte în mod neautorizat locuinţa unde a fost piasat în arest la domiciliu
ori nu respectă condiţiile ataşate acestei măsuri preventive. Un asemenea text lipseşte însă din legislaţia penală română
(C.A. Târgu-Mureş, secţia penală, sentinţa nr. 15/ME din 29 august 2018).
3. Formele infracţiunii de evadare. Evadarea se consumă în momentul în care părăsirea stării legale de reţinere sau
deţinere a devenit efectivă, consumarea faptei având loc când persoana a reuşit să dobândească, drept urmare a evadării,
starea de libertate. Tentativa constă în săvârşirea de acte care duc efectiv la îndeplinire rezoluţiunea infracţională, deci
în efectuarea de acte de executare, executare care se desfăşoară între ultimul moment al fazei actelor de pregătire şi
momentul consumării. Tentativa reprezintă o parte din desfăşurarea activităţii infracţionale şi se găseşte material într-•1Jn
raport de antecedenţă cauzală, de legătură ae la cauză la efec! faţă de rezultatul final, care ::,-ar fi produs dacă fapta nu ar
fi rămas în forma imperfectă a unei executări netenninate sau fără rezultat. Fapta consumată este forma perfectă, tipică a
infracţiunii, se realizează în momentul finai al executării, al desfăşurării activităţii infracţionale şi reprezintă înfăptuirea
integrală atât a conţinutului material al infracţiunii, deci realizarea laturii obiective, respectiv acţiunea sau inacţiunea, cât
şi a unnării păgubitoare sau primejdioase (C.A. Bucureşti, secţia I penală, decizia nr. 2412013).

395
 ÎNLESNIREA E DĂRII

L DEFINIŢIA LEGALĂ

Înlesnirea prin orice mijloace a evadării unei persoane din starea legală de reţinere sau deţinere (art. 286
C.pen.).

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII EXPLICAŢII

A.Obiect

1. Juridic 2. Material
t t
a, principal: relaţiile sociale referitoare la înfăp­
tuirea justiţiei, precum şi la respectarea stării
a. în principiu, nu are;
legale de reţinere sau deţinere;
b. corpul victimei, când fapta se comite prin acte
b. secundar: integritatea fizică sau sănătatea
de violenţă.
persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu
acestea [în cazul variantei agravate prevăzute
de art. 286 alin. (2) lit. a) C.pen.].
396
1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)
a. autor poate fi orice persoană (fizică sau juridică) care are capacitatea penală, cu excepţia celui care
evadează, prin raportare la actele efectuate în legătură cu propria evadare; autorul infracţiunii de
evadare poate comite infracţiunea de înlesnire a evadării cu privire la o altă persoană;
b. persoana care în mod legal avea îndatorirea (temporară sau permanentă) de a păzi pe cel care a
evadat (autor calificat la varianta agravată);
c. participaţia penală este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare, complicitate.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana vătămată în cazul comiterii faptei prin acte de violenţă.

C. Latura obiectivă

1. Element material
► acţiunile sau inacţiunile, materiale sau morale, prin care este înlesnită evadarea suspectului,
inculpatului sau condamnatului din starea de privare legală de libenate;
► este necesar ca persoana privată de libertate să intenţioneze să evadeze, în caz contrar, actele de
înlesnire realizate de către un făptuitor fără cunoştinţa celui privat de libertate având natura unei
favorizări a făptuitorului;
► este necesar ca actele de înlesnire să fie anterioare sau concomitente evadării, să aibă caracter
efectiv şi să fie utile evadatului;
► în ipoteza în care persoana care evadează nu profită în mod concret de actul de înlesnite, fapta
prevăzută de art. 286 C.pen. nu va fi tipică, însă este necesar a se analiza dacă actele efectiv
comise nu au natura unor acte de complictate morală sau de instigare la evadare.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru î.nfăprnirea justiţiei;
► este necesar ca în urma actelor de înlesnire să se producă cel puţin o tentativă la evadare.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.

/ ,, ' /

D,- J:atura SJI~it:ctiJf ·~-

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.

397
 Înlesnirea evadării

1. înlesnirea evadării săvârşită prin folosire de violenţe, arme, substanţe narcotice sau paralizante
[art. 286 alin. (2) lit. a) C.pen.]; •
► este esenţial ca violenţele, armele sau substanţele narcotice ori paralizante să fie folosite efectiv
de cel care evadează;
► infracţiunea de lovire sau alte violenţe (art. 193 C.pen.) este absorbită în infracţiunea de înlesnire
a evadării comisă prin violenţe, în vreme ce infracţiunea de ameninţare (art. 206 C.pen.) este
absorbită în înlesnirea evadării comisă prin folosirea de anne;
► infracţiunea de înlesnire a evadării în varianta agravată poate fi reţinută în concurs cu infracţiunile
de vătămare corporală (art. 194 C.pen.), loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195
C.pen.), ultraj (art. 257 C.pen.).
2. înlesnirea evadării a două sau mai multor persoane în aceeaşi împrejurare [art. 286 alin. (2) lit b) C.pen.];
► este necesar să se reţină unicitatea împrejurării realizării elementului material ai infracţiunii
constând în înlesnirea evadării, iar nu unicitatea de împrejurare a realizării actelor de evadare de
două sau mai multe persoane private de libertate;
► nu este necesar ca toate persoanele ajutate să fi reuşit să evadeze.
3. înlesnirea evadării unei persoane reţinute sau arestate pentru o infracţiune sancţionată de lege
cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la ~
o astfel de pedeapsă [art. 286 aJln. (2) Ht. c) C.pen.]; 'I
► în cazul înlesnirii evadării persoanei private de libertate prin măsura reţinerii sau arestării
preventive, acuzaţia formulată trebuie să vizeze comiterea unei infracţiuni pentru care legea
prevede (prin raportare la forma consumată) pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoarea de 1O
ani sau mai mare;
► dacă se înlesneşte evadarea condamnatului, pedeapsa de bază sau rezultantă aplicată prin hotărârea
de condamnare trebuie să fie detenţiunea pe viaţă sau pedeapsa închisorii de l Oani sau mai mare.
4. înlesnirea evadării săvârşită de o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel care a evadat
[art. 286 alin. (3) C.pen.];
► reprezintă o variantă agravată atât a formei de bază, cât şi a primei variante agravate prevăzute
de art 286 alin. (2) C.pen.

iYariaota .atenuatii
► înlesnirea evadării din culpă săvârşită de cel care avea îndatorirea de a-l păzi pe evadat;
► fapta comisă din culpă nu va fi tipică dacă subiectul activ nu este calificat.

398
 :G.Forme

l, Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

+ +
posibile (la fapta
COIDlSlVa săvârşită
cu intenţie), dar nein-
criminate.
t
► în momentul în care, ca urmare a efectuării
actelor de a,jutorare, făptuitorul iese din
starea legală de privare de libertate prin
posibilă (la fapta com1s1va
evadare ori săvârşeşte tentativa de evadare;
săvârşită cu intenţie) şi
incri-
► fapta nu poate fi săvârşită în formă conti-
minată, cu excepţia variantei
nuată atunci când actele de înlesnire repe-
atenuate care este comisă
tate privesc aceeaşi persoană; dacă însă
din cuipă, la care tentativa
la diferite intervale de timp, în realizarea
nu este posibilă.
aceleiaşi rezoluţii infracţionale, se înlesneşte
evadarea mai multor persoane, se poate
reţine forma continuată a infracţiunii.

1. înlesnirea evadării reprezintă o incriminare autonomă a unor activităţi de complicitate la evadare;

2. fapta nu este tipică dacă se înlesneşte evadarea unei persoane care este privată nelegal de libertate;
3. dacă
o persoană determină pe cel privat de libertate să evadeze, iar apoi îl ajută prin acte efective
să pună în executare hotărârea luată, se va reţine instigarea la evadare în concurs cu înlesnirea evadării;

4. per~oana care evadează nu poate răspunde penal pentru instigare la infracţiunea de înlesnire
a evadării, faţă de natura infracţiunii, care reprezintă o incriminare autonomă a unor activităţi de
complicitate la evadare.

JURISPRUDENTĂ

1. Conţinut constitutiv. Elementul maieriai al infracţiunii de înlesnire a evadării din culpă estG reprezentat în acest
caz de inacfiunea inculpatului T.C.C:. de a încuia lacătul porţii de gratii, cu ocazia ieşirii în curtea interioară din spate
a secţiei de poliţie. ( ... ) Cu privire la apărarea inculpatului prin care a arătat că obligaţia normativă menţionată mai
sus nu impunea securizarea porţii prin care se realiza accesu1 în centrul de arest, instanta reţine că respectiva poartă de
gratii este prevăzută cu sistem de siguranţă constând în zăvor cu lacăt şi cheie in vederea asigurării securităţii centrului
de arest. ( ... ) Evident că respectiva poartă trebuia să fie în permanenţă securizată, în caz contrar fiind pusă în pericol
securitatea centrului de arest prin neactivarea unui sistem de închidere, <leşi acesta exista, numai prin simplul fapt că
nu există o dispoziţie nonnativă expresă care să prevadă securizarea acelei porţi. (... ) elementul material al infracţiunii
de înlesnire a evadării constă în ajutorul dat pentru evadare, prin orice mijloace. Or, lipsa activării sistemului de siguranţă
a porţii de gratii, de către persoana care trebuia să asigure paza pem1anentă a persoanelor deţinute, s-a materializat
în concret într-un ajutor apt să contribuie la faciiitarea evadării deţinuţilor. În concret, cu toate că respectiva poartă
era prevăzută cu sistem de închidere securizat, tocmai pentru asigurarea certitudinii menţinerii în condiţii sigure a

399
 Înlesnirea evadării

arestaţilor în stare de deţinere, aceasta nu a mai reprezentat un impediment în evadarea persoanelor arestate preventiv.
Potrivit art. 17 lit. a) C.pen., infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin
omisiune când există obligaţia legală de a acţiona. Infracţiunea săvârşită de inculpatul T.C.C. este o infracţiune comisivă
prin omisiune, deoarece acesta avea obligaţia legală de a asigura paza persoanelor arestate aflate în curtea de aer, comisă
prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu regăsite în cuprinsul Regulamentului de Ordine Interioară a Centrului de
Reţinere şi Arestare Preventivă nr. 10 şi Anexele acestuia. Omisiunea sa constă, aşadar, în lipsa împiedicării producerii
rezultatului socialmente periculos, şi anume în înlăturarea ajutorului dat celor doi deţinuţi pentru evadare, cu toate că
normele legale stabileau în sarcina sa menţinerea stării legale de arest preventiv (Jud. Sectorului 5 Bucureşti, sentinţa
penală nr. 53 8 din 1 martie 20 l 8).

2. Comiterea faptei din culpă. Pentru a fi realizat elementul material al infracţiunii, este necesar şi suficient ca
inculpaţii să nu îşi îndeplinească o atribuţie de serviciu ori să o îndeplinească în mod defectuos. Nu se specifică o
atribuţie strict individualizată, precum în cazul infracţiunii de abuz în serviciu ori neglijenţă în serviciu, este de ajuns
ajutorul dat generic, ajutor care poate consta în orice acţiune sau inacţiune, condiţia esenţială fiind aceea ca actele de
ajutorare să fie exercitate în îndeplinirea îndatoririi generale de pază şi să fie apte să contribuie la încercarea de evadare
ori la evadare. Ca atare, acţiunea sau inacţiunea tuturor celor 3 inculpaţi trebuie privită ca un tot unitar. Astfel, în
ansamblu, faţă de modul de acţiune a inculpaţilor C.V. şi N.C.M. Curtea notează că şi aceştia au contribuit, din culpă,
la evadarea deţinuţilor. Instanţa a înlăturat din activitatea de încălcare a atribuţiilor de serviciu şi omisiunea inculpatului
C. V. de a activa unul dintre sistemele de închidere ale centrului, neasigurând cu lacătul poarta metalică ce făcea acces din
arest către curtea interioară a secţiei, aspect care, în opinia Curţii, a facilitat evadarea deţinuţilor, invocând întreruperea
lanţului cauzal dintre acţiunea acestuia şi cca similară a inculpatului T.C.C. care l-a urmat pe cel dintâi şi ar fi avut singur
această obligaţie. Chiar dacă în spatele inculpatului C.V. se afla inculpatul T., nu se poate aprecia că activitatea primului
nu a contribuit la evadare, obligaţia personalului angajat în centrele de detenţie fiind strictă sub aspectul asigurării
tuturor sistemelor de închidere a porţilor, lacătelor, specificul unui centru de arest impunând o asemenea obligaţie faţă de
calitatea persoanelor reţinute. Aceasta este, de altfel, explicit prevăzută pentru toate situaţiile, iar aprecierea instanţei de
fond în sensul ruperii lanţului cauzal dintre acţiunea inculpatului C.V. şi evadare prin intervenţia inculpatului T. este pur
subiectivă şi fără temei legal. Astfel, Curtea arată că faptele inculpaţilor C.V. şi N.C.M. care, în data de 6.03.2016, fiind
planificaţi în serviciu şi având îndatoriri de pază a persoanelor încarcerate în cadrul Centrului de Reţinere şi Arestare
Preventivă nr. 10, au înlesnit din culpă evadarea din centru a numiţilor T.R.M. şi G.C. prin aceea că nu au asigurat
supravegherea pennanentă a acestora, permiţându-le celor doi evadaţi să-şi uşureze ieşirea din curtea de plimbare,
întrunesc clementele constitutive ale infracţiunii de îniesnire a evadării din culpă (C.A. Bucureşti, secţia a ll-a penulă,
decizia nr. 460/2019).

400
 NERESPECTAR HOTĂ

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Infracţiune cu conţinuturi alternative constând în:

1. împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;
2. refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este
obligat să îndeplinească un anumit act;
3. refuzul de a sprijini organul de executare in punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele
care au această obligaţie conform legii;
4. neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
5. neexecwarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de t 5 zile de la data cererii
de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
6. nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea
pensiilor;
7. împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobîi deţinut în baza unei hotărâri
judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea;
8. nerespectarea unei mă.suri de protecţie dispuse în executarea unui ordin european de protecţie.

401
 Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

""' . /' . ,,•

-A. ()tiiect

1. ,Juridic 2. Material
t t
nu are.
relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea actului de justiţie.

B. Subiect

LActiv
a. autor poate fi, la:
i) art. 287 alin. (1) lit. a) C.pen.: orice persoană (fizică sau juridică) care are capacitate
penală; subiectul activ este general doar la această infracţiune;
ii) art. 287 alin.(]) lit. b) C.pen.: persoana (fizică) care are calitatea de organ de executare
(executorul judecătoresc, organele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală etc.);
iii) art. 287 alin. ( l) lit. c) C.pen.: persoana care are obligaţia de a sprijini organul de
executare în punerea în aplicare a hotărârii (jandarmii, organele de poliţie etc.);
iv) art. 287 alin. (1) lit. d) şi e) C.pen.: persoana (fizică sau juridică) care are calitatea de
angajator;
v) art. 287 alin. (1) lit. f) C.pen.: angajatul casei publice de pensii sau administratonil
fondului privat de pensii care are atribuţii cu referire la calculul şi plata pensiilor;
vi) art. 287 alin. (1) lit. g) C.pen.: persoana căreia îi este opozabilă hotărârea invocată de
către terţi ca temei pentru posesia sau detenţia exercitată asupra imobilului;
vii) art. 287 alin. ( 1) lit. h) C .pen.: persoana căreia i s-a impus să respecte una sau mai multe
dintre interdicţiile sau restricţiile legale instituite în temeiul unui ordin european de
protecţie;
b. participaţia penală: in principiu, este posibilă în toate fonnele (coautorat, instigare,
complicitate); excepţia: coautoratul nu este posibil în cazul modalităţii stipulate de art. 287
alin. ( 1) lit. h) C.pen.

2. Pasiv
► persoana fizică care are competenţa de a pune în executare o hotărâre judecătorească, salariatul
care nu a fost reîncadrat în muncă, pensionarul, persoana beneficiară a protecţiei care decurge
dintr-o măsură de protecţie dispusă de statul emitent al ordinului european de protecţie etc.

402
L Elementul material
Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:
a. împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare; fapta se
poate comite numai printr-o acţiune care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
i) să existe o împotrivire la executarea unei hotărâri judecătoreşti executorii (nu la execu-
tarea altui titlu executoriu);
ii) împotrivirea la executare să aibă loc anterior sau în cursul executării silite prin opunere de
rezistenţă; dacă rezistenţa constă în comiterea unor acte de violenţă sau de ameninţări, se
va reţine concursul de infracţiuni între nerespectarea hotărârilor judecătoreşti şi ultrajul
care absoarbe ameninţarea, lovirile sau alte violenţe, vătămarea corporală, omorul, ori
doar a acestor infracţiuni dacă nu sunt întrunite cerinţele ultrajului;
iii) organul de executare să acţioneze în limite legale.
b. refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat
să îndepiinească un anumit act - incriminare specială a abuzului în serviciu comis prin inacţiune;
c. refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele
care au această obligaţie conform legii (organele poliţiei sau cele ale jandarmeriei) incriminare
specială a abuzului în serviciu comis prin inacţiune;
d. neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
e. neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii
de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f. nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcuiarea pensiilor;
g. împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri
judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea; subiectul pasiv este în acest caz
persoana/persoanele care a/au fost împiedicată(e) să folosească locuinţa ori o parte dintr-o
locuinţă sau imobil pe care o avea(u) efectiv în posesie în baza u..riei hotărâri judecătoreşti;
h. nerespectarea unei măsuri de protecţie dispuse 'in executarea unui ordin european de protecţie;
este necesar ca imobilul să fie deţinut de subiectul pasiv în baza unei hotărâri judecătoreşti
executorii prin care subiectul pasiv a dobândit cel puţin folosinţa unui imobil, nefiind întotdeauna
necesar ca hotărârea să fie constitutivă de drepturi reale.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită;
acestea pot fi avute în vedeie de instanţă la individualizarea pedepsei.
403
 Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t t +
a. faptă consumată: în momentul comiterii
acţiunii tipice; la modalitatea stipulată de art. 287
alin. (1) lit. e) C.pen., când neexecutarea hotărârii
judecătoreşti privind plata salariilor trebuie să fie
posibilă ( cu excep-
realizată în termen de 15 zile de la data cererii dţ
posibile, dar ţia formelor omisive
executare adresate angajatorului de către partea
neincriminate. improprii), dar nein-
interesată, consumarea infracţiunii are loc la expi-
criminată.
rarea termenului;
b. faptă epuizată: poate fi săvârşită şi în formă conti-
nuată, caz în care se epuizează la data realizării
ultimului act de executare (unitate legală).

KCondiţii de Jlrocedibiliţaţţ .
1. acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru modalităţile prevăzute
la art. 287 alin. (1) lit d)-g) C.pen.; răspunderea penală este înlăturată în aceste ipoteze numai prin
retragerea plângerii prealabile, nu şi prin împăcare;
2. la modalitatea prevăzută de art. 287 alin. O) lit. h) C.pen., deşi acţiunea penală se pune în mişcare din
oficiu, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI Ci\ (...) cel puţin unul dintre subiecţi trebuie să fi fost
parte în procesul în care a fost pronunţată hotărârea judecătorească, deoarece în unele dintre cele opt
modalităţi ale conţinutului infracţiunii fapta poate fi comisă de orice persoană; chiar şi atunci când
subiectul pasiv este calificat [alin. (1) lit. b) sau c)] autorul (orgât1 de executare oei persoana care are
obligaţia de a sprijini organul de executare) nu trebuie să fi fost parte în proces, iar subiectul pasiv
poate fi şi o altă persoană decât partea din proces.

1. în cazul în care, în aceeaşi împrejurare sau în împrţjurări diferite, se realizează două sau mai multe
dintre acţiunile incriminate, nu se va putea reţine unitaiea naturală colectivă, ci un concurs de infracţiuni;
2. în cazul în care infracţiunea este comisă. fie în condiţiile art. 287 alin. (1) lit d) C.pen., fie în
f condiţiile art. 287 alin. (1) lit. e) C.pen., se poate reţine ipoteza derogatorie de la regula că în cazul
f infracţiunilor omisive proprii nu este posibil coautoratul, dacă omishmea aparţine unui organ colegial şi
! a fost realizată în baza unei legături subiective unice. ·

404
 SUBIECTE RECAPITULATIVE

Identificaţi deosebirile între infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti prevăzută de art. 287
alin. ( 1) lit g) C .pen. şi cea de tulburare de posesie.

JURISPRUDENŢĂ

1. Tipicitatea obiectivă a faptei. 1.1. Opunerea de rezistenţă cuprinde deci acele acţiuni care se concretizează în
manifostări explicite, neechivoce prin care se urmăreşte blocarea organului de executare în punerea în executare a hotă­
rârii, manifestări care se pot concretiza în acte de ameninţare, de violenţă sau de vătămare corporală comise asupra
organului de executare, încercarea de a suprima viaţa acestuia, refuzul făţiş de a-i permite aducerea la îndeplinire a
actului de executare silită etc. (C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 167 din 30.03.2018).
1.2. Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti, fie prin împotrivirea la executarea acelei hotărâri, fie prin acte
posterioare punerii ei în executare, este o faptă care aduce grave prejudicii activităţii de infăptuire a justiţiei şi creează
o stare de pericol pentru funcţionarea statului de drept. Obiectul juridic speciai în cazul acestor infracţiuni îl constituie
relaţiile sociale care asigură respectul, autoritatea hotărârilor judecătoreşti, precum şi drepturile şi interesele legale ale
cetăţenilor, recunoscute de instanţele judecătoreşti, prin hotărârile pronunţate de către acestea. Conform art. 287 alin. ( 1)
lit. a) C.pen., nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin împotrivirea la executare constituie infracţiune.
Textul impune ca împotrivirea să aibă loc prin opunere de rezistenţă faţă de organul de executare. OplIDerea de
rezistenţă cuprinde atât faptele de ameninţare sau lovire, cât şi orice alte manifestări de natură a demonstra că persoana
vizată se opune la executare. Curtea reţine că sunt acte de ameninţare şi acelea care, chiar neînsoţite de cuvinte cu
caracter ameninţător, sunt de natură a crea o puternică temere că ele vor fi urmate de violenţe asupra celui care pune în
executare hotărârea judecătorească.( ... ) Elementul material din structura laturii obiective a infracţiunii de nerespectare
a hotărârilor judecătoreşti prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. g) C.pen. constă într-o acţiune sau inacţiune îndreptată
împotriva exerciţiului deplin al prerogativeior unui drept de proprietate consacrat printr-o hotărâre judecătorească.
Elementul material ai infracţiunii se realizează prin împotrivirea la existenţa unei situaţii de fapt recmoscute printr-o
hotărâre judecătorească, ce a fost adusă la îndeplinire fie pe calea executării silite, fie în mod voîuntar. ( ... ) Atâta vreme
cât inculpatul a împiedicat persoanele vătămate să folosească terenul, prin montarea unor porţi, scoţând gardul şi
stâlpii din beton, montaţi cu prilejul punerii în executare, deşi ştia că persoanele vătămate îl deţin în baza unei hotărâri
judecătoreşti, indiferent de opiniile sale asupra legalităţii acelei hotărâri, ambii factori ai vinovăţiei sub fcmna intenţiei
sunt prezenţi. Având în vedere că fapta prevăzută de art. 287 C.pen. este una cu conţinumri alternative. dacă una şi
aceeaşi persoană comite două dintre acţiunile cuprinse în conţinutul infracţiunii, ea săvârşeşte un concurs de infraqiuni,
critica parchetului, sub acest aspect, fiind întemeiată (C.A. Iaşi, secţia penală, decizia nr. 789/2018).
2. Tipicitatea subiectivă a faptei. 2. l. Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti presupune ca o condiţie
esenţială că persoana care este împiedicată să-şi folosească imobilu[ ori o parte din locuinţă are, în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti, conferit un drept de folosinţă, aspect ce echîvaieazz, în fapt cu o nerespectare a hotărârii judecătoreşti care
îi acordă dreptul de folosinţă. Existenţa unor hotărâri judecătoreşti contradictorii privind dreptul de proprietate asupra
unui imobil dă naştere, pentru partea care a foiosit terenul despre care credea că este al său, unei erori invincibile, care
înlătură caracterul penai al faptei. Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, inculpaţii au declanşat incidentul cu
credinţa că terenul le aparţine. Faptul că prin acţiunile civile pronunţate în cauză nu s-a rezolvat definitiv şi irevocabil
situaţia juridică a terenului în litigiu înlătură vinovăţia inculpaţilor (C.A. Bucureşti, secţia I penală, decizia nr. 633/2003).
2.2. Atâta vreme cât inculpatul a împiedicat persoanele vătămate să folosească terenul, prin montarea unor porţi,
scoţând gardul şi stâlpii din beton, montaţi cu prilejul punerii în executare, deşi ştia că persoanele vătămate îl deţin în
baza unei hotărâri judecătoreşti, indiferent de opiniile sale asupra legalităţii acelei hotărâri, ambii factori ai vinovăţiei
sub forma intenţiei sunt prezenţi (C.A. Iaşi, secţia penală, decizia nr. 789/20î 8).
3. Formele infracţiunii. Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti este caracterizată prin aceea că
activitatea infracţională, formată dintr-o singură acţiune, continuă în timp până când o intervenţie a făptuitorului sau
a autorităţii cunnă acea activitate. Împrejurarea că incuipaţii au împiedicat continuu persoana vătămată să folosească
405
 Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti

imobilul nu a fost întreruptă prin voinţa acestora, şi nici în cauză nu a fost pronunţată vreo hotărâre judecătorească de
condamnare a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, rezoluţia infracţională
fiind unică în cazul inculpaţilor. lnfraciiunea continuă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, se caracterizează prin
aceea că activitatea infracţională este formată dintr-o singură acţiune, dar care continuă în timp până când o intervenţie a
făptuitorului sau a autorităţii cunnă acea activitate. Semnul distinctiv al infracţiunii continue constă în aceea că activitatea
infracţională, prin natura ei continuă, durează în timp, în sensul că nu se cere o nouă hotărâre pentru a prelungi această
durată. Hotărârea, odată luată, rămâne aceeaşi. În speţă, după executarea hotărârii judecătoreşti de către executorul
judecătoresc, inculpaţii au împiedicat-o continuu pe persoana vătămată să folosească imobilul. Rezoluţia infracţională a
inculpaţilor fiind cea iniţială, în mod greşit s-a reţinut în sarcina acestora două infracţiuni de nerespectare a hotărârilor
judecătoreşti (C.A. Suceava, secţia penală, decizia nr. 600 din 21.10.2014).

·--

406
,,
'

NE ECU R SANCTIUNILOR PENALE

'

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Infracţiune cu conţinuturi alternative constând în;

1. sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii
sau a măsurii de siguranţă constând în internarea medicală şi interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării
unei profesii, de către persoana fizică faţă de care s-au dispus aceste sancţiuni [art. 288 alin. (l) C.pen.];
2. sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a
centrului educativ sau a centrnlui de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat
legal în stare de libertate [art. 288 alin. (2) C.pen.];
3. neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane
juridice faţă de care nu poat.e fi luată pedeapsa complementară a dizolvării ori cea a suspendării activităţii
[art. 288 alin. (3) C.pen.].

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII·- EXPLICAŢII

1. Juridic 2. Material

relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea actului de justiţie. nu are.

407
 Neexecutarea sancţiunilor penale

l. Activ (autor calificat, coautori calificaţi, instigator, complice)

a, persoana fizică majoră faţă de care s-au dispus pedepse complementare, pedepse acces~rii ori
măsura de siguranţă a internării medicale ori a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării
unei profesii [art. 288 alin. (1) C.pen.]; persoana juridică nu poate fi autor al infracţiunii;
b, persoana.fizică (majoră sau minoră) faţă de care a fost dispusă măsura intemării într-un centru
educativ sau într-un centru de detenţie [art. 288 alin. (2) C.pen.]; persoana juridică nu poate fi
autor al infracţiunii;
c. administratorul ori mandatarul (reprezentanţii) unei persoane juridice faţă de care nu poate
fi luată pedeapsa complementară a dizolvării ori cea a suspendării activităţii [art. 288 alin. (3)
C.pen.]; persoana juridică nu poate comite în calitate de autor această modalitate a infracţiunii;
d, participaţia penală este posibilă în toate formele la fapta prevăzută de art. 288 alin. (3) C.pen. şi
numai în fonna instigării şi a complicităţii la faptele prevăzute de art. 288 alin. (1) şi (2) C.pen.

2. Pasiv
► statul.

C Latura obiectivă

1. Element material
a. sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare
ori accesorii sau a măsurii de siguranţă constând în internarea medicală şi interzicerea ocupării
unei funcţii sau a exercitării unei profesii; are caracter de normă generală faţă de alte incri-
minări speciale constând în nerespectarea acestor sancţiuni penale din hotărârile judecătoreşti
(de pildă, trecerea frauduloasă a frontierei);
► p1in decizia nr. 2/HP/2019 instanţa supremă a apreciat că fapta de sustragere de la
executarea măsurii de siguranţă prevăzută în art. 112 lit. d) C .pen. din 1969 nu realizează
condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (I) C.pen.
b, sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără
drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea
perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
c. neexecutarea pedepselor compiementare aplicate unei persoane juridice faţă de care nu poate
fi luată pedeapsa complementară a dizolvării ori cea a suspendării activităţii.
► faţă de particularităţile persoanei juridice prevăzute de art. 14 l C.pen., pedepsele comple-
mentare a căror nerespectare de către reprezentaţii persoanei juridice este sancţionată penal
Slli'lt: interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice, afişarea sau publicarea hotă­
rârii de condanmare, închiderea unor puncte de lucru ori plasarea sub supraveghere judiciară.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei.

3, Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

-- - -408- - - - - - - - - - - - - - - - - · - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
-...-.,-....
 ,]). Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită;
acestea pot fi avute în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei.

•. E. '
Formele'infrncţîunii
','._) ., ,,, ',,

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

ţ ţ ţ
a. faptă consumată: la momentul comiterii acţiunii
tipice;
posibile, dar posibilă, dar
b. faptă epuizată: poate fi săvârşită şi în formă
neincriminate. neincriminată.
continuată, caz în care se epuizează la data reali-,
zării ultimului act de executare (unitate legală),

409
 Teme de analiză şi dezbatere

TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE

Fişele nr. 47-69

1. Nemulţumit de faptul că fusese amendat de un angajat al ANAF şi că îi fusese ridicată marfa din depozit,
X se adresează unui cotidian online şi obţine posibilitatea publicării unui material. În cuprinsul materialului
publicat, X arată că funcţionarul care l-a amendat este corupt şi are un comportament de tip fascist, precum
şi că va depune plângere penală împotriva acestuia şi a soţiei lui pentru comiterea unor infracţiuni, pentru a
simţi şi funcţionarul ce înseamnă să fii hărţuit de autorităţi. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine în sarcina
lui X comiterea infracţiunii de ultraj.
2. X află despre sustragerea unor motoare electrice din fabrica deţinută de Y, care trebuiau livrate. de
acesta din unnă în Italia clientului care solicitase producerea lor. Prin intermediul unor cunoştinţe din lumea
interlopă, X se întâlneşte cu Z, care sustrăsese motoarele, şi îi propune să îi dea suma de L000 de euro pentru
bunurile sustrase, cu condiţia să poată obţine această sumă de bani de la Y, pe care îl considera dornic să îşi
recupereze bwmrile, pentru a nu se afla în postura imposibilităţii onorării comenzii partenerilor săi de afaceri
din străinătate. X îl contactează pe Y, spunându-i că se află în posesia motoarelor sale, însă căi le va restitui
doar dacă îi remite suma de 2.000 de euro. Y arată că. se află în imposibilitatea de a plăti această sumă de
bani. X îi comunică faptul că, dacă nu va primi această sumă de bani, va proceda el personal la contactarea
partenerilor externi ai lui Y şi Ie va livra motoarele. În aceste condiţii, neavând alte mijloace de a-şi onora
în timp utii comanda partenerilor externi, Y îi dă lui X suma de 2.000 de euro. La solicitarea iui Z, X refuză
să îi dea vreo sumă de bani. Y şi Z formulează plângere penală împotriva lui X. Arătaţi motivat care este
încadrarea juridică a faptelor comise de X ce se pot reţine în cauză, inclusiv, dacă este cazul, cu referire la
vreuna dintre formele pluralităţii de infracţiuni.
3. X doreşte să îl ajute pe Y, prietenul său, care formulase o plângere penală împotriva lui Z pentru
comiterea infracţiunii de violare de domiciliu. Ştiind că Y nu deţine probe pentru a-l acuza pe Z, X falsifică o
înregistrare video astfel încât să rezulte că Z a pătruns în curtea lui Y Y acceptă să depună această înregist·are
la organele de urmărire penală în dorinţa de a obţine tragerea la răspundere penală a lui Z, care pătrunsese în
repetate rânduri în curtea locuinţei sale fără drept. Arătaţi motivai dacă se va putea reţine răspunderea penală
a lui X şi Y.
4. X este trezit din somn la miezul nopţii de asociaţii săi, care îi relatează că la studioul lor de înregistrări
s-au încăierat doi artişti, iar In urma loviturilor pe care şi le-au aplicat reciproc, unul dintre ei a decedat. X
o trezeşte din somn pe soţia sa, Y (avocat specializat în litigii penale), pentru a-i cere părerea cu privire ia
situaţia creată. Y, adormită, îi spune că vor discuta despre această situaţie a doua zi dimineata, pentru că este
foarte obosită şi îi recomandă să se culce. X decide să se culce, iar asociaţii sesizează organele de poliţie cu
privire la decesul constatat. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea lui X sau a lui Y.
5. X sustrage o maşină de lux din Gennania, o aduce în România, unde îi modifică seria motomlui. X îi
încredinţează maşina lui Y, fiul său, pentru a se plimba cu ea prin oraş până în momentul în care o va vinde,
spunându-i să aibă grijă prin ce locuri va merge, pentru că bunul era furat. Y foloseşte maşina timp de două
lw1i, circulând pe străzi lăturalnice, pentru a evita întâlnirea cu organele de poliţie. Arătaţi motivat dacă se va
putea reţine răspunderea penală a iui Y.
6. X, notar public, este aşteptat în faţa biroului său de procuror, care îi comunică faptul că a fost delegat
de instanţa de judecată să ridice arhiva cu actele notariale din perioada ianuarie 2013 - martie 2014.
Notarul public refuză predarea arhivei, susţinând că acest lucru este nelegal şi că nu are cunoştinţă de vreun
410
proces penal în care să se regăsească acte întocmite de eL Procurorul întocmeşte un proces-verbal în care
consemnează refuzul notarului de a preda înscrisurile solicitate de instanţă. Arătaţi motivat dacă se va putea
reţine răspunderea penală a lui X.

7. X sustrage o periuţă de dinţi electrică dintr-un supermarket. În timp ce se îndepărta de magazin cu

bunul sustras, observă o oarecare agitaţie a agenţilor de pază. În acest context, întâlnindu-se cu Y, pe care,
în prealabil, îl chemase în zonă, îi dă acestui.a bunul sustras pentru a-l ascunde şi pentru a evita ca bunul să
:fie descoperit asupra sa. Y se îndepărtează cu bmml sustras de X, însă este oprit de agenţii de pază. Arătaţi
motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui Y.
8. În cursul urmăririi penale, X a arătat că a fost lovit de Y şi Z pentru ca aceştia din urmă să îşi asigure
scăparea în urma sustragerii de bunuri din locuinţa lui X şi că a suferit leziuni traumatice care au necesitat
pentru vindecare un număr de 9 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal. În cursul
judecăţii, X arată că nu a fost lovit de niciunul dintre cei doi infractori şi că doreşte să se împace cu aceştia,
deoarece, după negocieri succesive cu aceştia, şi-a recuperat prejudiciul. Arătaţi motivat dacă poate fi consi--
derată atitudinea procesuală a lui X ca fiind o faptă prevăzută de legea penală.

9. X îi administrează o injecţie lui Y ( conducător autor) în vederea metabolizării mai rapide a alcoolului
din sânge, la sugestia coinculpatului Z, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a
tâptuitornlui. Serul injectat nu a condus în mod direct la scăderea alcoolemiei din sânge sub iimita legală,
contribuind doar la metabolizarea mai rapidă a alcoolului. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea
penală a lui X şi Z.

10. X este de acord să primească şi să ascundă în locuinţa sa mai multe bunuri sustrase de Y în scopul de
a nu fi gă.site de organele de poliţie, ştiind că acestea provin din locuinţele sparte de Y. Arătaţi motivat care
este încadrarea juridică a faptei lui X, inclusiv, dacă este cazul, cu referire la vreuna dintre formele pluralităţii
de infracţiuni.
11. X (inculpat) i-a spus judecătoarei care i-a atras atenţia că tulbură liniştea şedinţei că este nesatisfăcută
sexual şi că va avea grijă. ca după ce se va elibera din executarea pedepsei să îi compenseze această carenţă,
după ce în preaiabil îi va aplica o corecţie corporală. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptei lui
X, inclusiv, dacă este cazul, cu referire la vreuna dintre formele pluralităţii de infracţiuni.
12. Se va putea reţine comiterea infracţiunii de ultraj dacă X, în calitate de persoană amendată contraven-
ţional în trafic îi precizează poliţistului că îl blestema şi că trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău,
întrucât este fiul unei celebre vrăjitoare. Deopotrivă, X precizează şi că anterior î-a mai fost ridicat permisul de
conducere şi ca utmare a vrăjilor făcute de mama sa organul de constatare a suferit o deteriorare acută a sănătăţii.
13. Arătaţi motivat dacă se poate reţine comiterea infracţiunii de favorizare a faptuitorului de către X, care în
calitate de avocat al suspectului care participând la o identificare de persoane constată că o altă persoană decât
clientul său a fost introdusă în gmpul de persoane ce trebuiau identificate de persoana vătămată şi nu notifică
constatarea organelor de urmărire penală, aj Lmgând-se astfol la ne identificarea suspectului de către victimă.
14. În cazul în care X, deţinut, îl determină pe un gardian să facă demersuri pentru a-i facilita evadarea,
arătaţimotivat dacă se poate reţine participaţia lui X la înlesnirea evadării.

4'11
 LUAREA DE MITĂ

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Fapta funcţionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani
sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea,
neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau i'n
legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri [art. 289 alin. (1) C.pen.].
Deşi luarea de mită este identificată în diferite acte normative sau în doctrină cu titlul de cornpţie pasivă,
această noţiune nu reflectă fidel sfera actelor ilicite ale celui mituit, care poate acţiona proactiv pretinzând
mita, şi nici nu plasează într-un plan secundar funcţionarul public corupt, minimizând pericolul social al
faptelor acestuia.
Gravitatea faptelor funcţionarilor publici mituiţi a variat de-a lll!1gul istoriei în funcţie de caracteristicile
sociale şi a modului de organizare a administraţiei şi justiţiei. Astfel, în Grecia lui Platon, filozoful propunea
sancţionarea cu pedeapsa capitală a funcţionarilor conipţi, în vTeme ce regele persan Cambyses a decis uciderea
unui judecător corupt (Sisamnes) cu a cărui piele a fost tapisat scaunul magistratului în locul căruia a fost numit
Otanes (fiul lui Sisamnes) care a avut ca misiune să judece drept şi imparţial şi să nu deservească interese
contrare înfăptuirii actului de justiţie. ,,Punerea în joc a pielii" şi arestarea lui Sisamnes în timpul exercitării
fimcţiei au fost reprezentate în tabloul Judecata lui Cambyses al pictorului Gerard David (Musee Groeninge,
Brugge ), comandat de autorităţile publice ale oraşului Bruges ca un avertisment vizual la adresa necinstei.
Codul penal român, la fel ca majoritatea iegislaţiilor penale contemporane, a optat pentru sistemul
incriminării separate a actelor de luare şi dare de mită, sancţionând mai sever actele mituitului, decât cele
ale mituitorului. Incidenţa legii penaie intervine nu numai în legătură cu actele de corupţie ale funcţionarilor
publici, ci şi ale unor agenţi privaţi, regimul sancţionator al acestora din unnă fiind însă mai puţin sever.

- - - -412
-,----------------------------------------------
II. STRUCTURA INFRACŢIUNII- EXPLICAŢII

·.kObiect•

t
1. Juridic 2. Material
t t
► buna destâşurare a relaţiilor de serviciu şi relaţiile sociale în iegătură
nu are.
cu acestea;
► constituie o incriminare cu caracter special faţă de abuzul în serviciu.

· B.Subiect

1. Activ
a. nemijlocit calificat (autor, coautor):
► în cazul formei tip - funcţionarul public, astfel cum acesta este definit de art. 175
alin. ( 1) C.pen., respectiv persoana care, cu tit1u permanent sau temporar, cu sau fără
o remuneraţie: i) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, În
scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti ( de
pildă, deputaţii, senatorii, Preşedintele României, membrii Guvernului, judecătorii şi
procurorii, membrii C.S.M. etc.); ii) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie
publică de orice natură (de exemplu: funcţionarii publici propriu-zişi sau cei cu statut
special, funcţionarii publici din cadrul administraţiei centrale sau locale, funcţionarii
parlamentari, primarii, preşedinţii de consilii locale sau judeţene, preşedintele Curţii de
Conturi, poliţiştii, medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din
sistemul public de sănătate etc.); iii) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în
cadrul unei regii autonome (de exemplu, Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare,
Regia Autonomă „Monitorul Oficial", Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului
Protocolului de Stat", Registrul Auto Român), al altui operator economic sau al unei
persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea
obiectului de activitate al acestew (de exemplu, directorul unei regii autonome, guver-
natorul Băncii Naţionale a României, persoanele încadrate în unităţi bancare cu capital
integral sau majoritar de stat, nu şi cele care îşi desfăşoară activitatea într-o bancă cu
capital integral privat sau atât cu capital privat, cât şi cu capital de stat, dacă statul român
este acţionar minoritar;
► persoana asimilată funcJionaru/ui public potrivit art. 175 alin. (2) C.pen. [persoana
c11re exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile
publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la înde-
plinirea respectivului serviciu public (de piidă, notarii, executorii judecătoreşti, experţii
tehnici. autorizaţi, interpreţii şi traducătorii autorizaţi etc.)J poate fi subiect activ nemijlocit
al infracţiunii doar dacă fapta este comisă în legătură cu neîndeplinirea, Întârzierea
frideplinirii unui act priviior ia îndatoririle sale legaie sau în legătură cu efectuarea
unui act contrar acestor îndatoriri;
413
 Luarea de mită

► persoanele care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu
privire la un litigiu ce Ie este dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indife-
rent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza unei alte legi;
► în ipoteza variantei atenuate a infracţiunii, pot fi subiecţi activi nemijlociţi ,Junc/io-
narii privaţi", adică persoanele care exercită, pennanent ori temporar, cu sau• fără o
remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele
prevăzute la art. 175 alin. (2) C.pen. ( de pildă, angajaţii din cadrul birourilor de exe-
cutori judecătoreşti sau notariale etc.) ori în cadrul oricărei persoane juridice (de pildă,
directorul unei societăţi sau medicul angajat într-un spital privat);
► autor al infracţiunii poate fi atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică;
► coautor poate fi numai o persoană care are calitatea de funcţionar public sau o altă calitate
dintre cele prevăzute de lege.
CerinJa esenţială: funcţionarul public trebuie să aibă competenţa de a îndeplini, a nu îndeplini, a întârzia
sau a accelera îndeplinirea actului pentru care este mituit.
b. complice, instigator: orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
► mituitorul nu are calitatea de instigator sau complice la infracţiunea de luare de mită, ci
va răspunde penal ca autor al infracţiunii de dare de mită;
► după luarea deciziei de a comite infracţiunea de luare de mită, persoana pe care autorul
infracţiunii o stabileşte să fie intermediar între el şi mituitor va avea calitatea de complice
la luarea de mită;
► dacă darea de mită se realizează prin mijlocirea unui intermediar, acesta va avea calitatea
de complice 1a infracţiunea de dare de mită, dacă scopul urmărit a fost acela de a-1 ajuta
pe mituitor, sau complice la infracţiunea de luare de mită, dacă acesta a unnărit să-l ajute
pe mituit;
c. prin mai multe hotărâri pronunţate în dezlegarea unor chestiuni de drept a fost tranşată calificarea
unor persoane ca fiind:
i) funcţionari publici în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) C.pen. Decizia nr. 26/HP/2014:
medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de
sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiiior art. 17 :'i alin. ( i)
lit. b) teza a II-a C.pen. Decizia n:r. 19/HP/2015: fapta medicului angajat cu coat:ract
de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care are calitatea de
funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) iit. b) teza a II-a C.pen., de
a primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în condiţiile art. 34 aîin. (2) din Legea
drepturilor pacientului nr. 46/2003, constituie infracţiunea de luare de mită, neputând
fi asimilată cauzei justificative prevăzute de art. 21 alin. ( 1) teza I C.pen., întrucât nu
constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege. Decizia nr. 8/HP/2017: profesorul
din învăţământul preuniversitar de stat are calitatea de funcţionar public în accepţiunea
dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C.pen.;
ii) funcţionari publici asimilaţi. Decizia nr. 20/HP/2014: expertul tehnic judiciar este
funcţionar public în conformitate cu dispoziţiile art. 175 alin, (2) teza I C.pen. Decizia
nr. l 8/HP/2017: funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral
privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar
public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) C.pen.

- ~ -414
-----------------------------------------------
2. Pasiv
a. general: statul;
b. special: autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana juridică de interes public
ori privată în cadrul căreia făptuitorul se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv
autoritatea publică a statului străin, instanţa internaţională sau organizaţia internaţională în care
subiectul activ nemijlocit îşi exercită serviciul. Poate fi considerată subiect pasiv special al infrac-
ţiunii şi persoana constrânsă să dea mită.

C. Latura. obiectivă

1. Element material
► infracJiune comisivă cu conţinut alternativ al cărei element material constă în: pretinderea
sau primirea de bani sau alte foioase necuvenite de către funcţionarul public ori acceptarea
promisiunii unor astfel de foloase;
► nmnai în modalităţile primirii şi acceptării de promisiuni luarea de mită poate fi considerată o
infracţiune corelativă dării de mită;
► se poate reţine luare de mită în sarcina funcţionarului mituit fără să se reţină corelativ şi darea de
mită pentru mituitor (de pildă, în ipoteza în care după pretinderea mitei de la o persoană, aceasta
refuză solicitarea ilicită); pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii poate fi realizată
direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul.
► prin DCC nr. 297/2017 s-a apreciat că elementul material al infracţiunii este previzibil regle-
mentat, având următoarele sensuri:
a. pretinderea de bani sau alte foloase necuvenite solicitarea direct sau indirect., pentru
sine sau pentru altul, a unor bani sau foloase necuvenite. Aceasta trebuie să fie neechi-
vocă, fiind suficient şi necesar ca, în raport cu împrejurările şi mijloacele folosite, să fie
înţeleasă de cel căruia i se adresează; simpla pretindere, chiar neurmată de acceptare ori
primire, este suficientă pentru consumarea infracţiunii;
b. primirea de bani sau alte foloase necuvenite intrarea în posesia bunului oferit drept
mită; infracţiunea îşi păstrează unitatea naturală şi în ipoteza în care primirea banilor
sau valorilor nu arc loc uno ictu, ci în rate; banii, valorile sau orice alte bunuri primite
(remise efectiv) sunl supuse confiscării, iar dacă acestea nu se găsesc, se va dispune
confiscarea prin echivalent;
c. acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite"'' a consimţi, a fi de acord cu
această promisiune; acceptarea promisiunii reprezintă încuviinţarea neechivocă privind
primirea folosului injust, aceasta putând fi explicită sau implicită, tacită.
Cerinţe esenţiaie:
a. banii sau foloasele (patrimoniale sau nepatrimoniaie) nu trebuie să fie cuvenite În mod legal
făptuitorului; pot fi det.erminate sau detenninabile;
► în DCC n,~ 297/2017 s-a arătat că, în general, un foios necuvenit reprezintă un folos care
este „legal nedatorat" şi care are caracter de retribuţie, constituind o plată ori răsplată în
vederea determinării unui act expllcit, w.1 contra-echivalent al conduitei lipsite de probitate a
subiectului activ al unor infracţiuni.( ... ) Banii sau foloasele sunt necuvenite nu numai atunci
când pentru îndepiinirea unui act gratuit se pretinde sau se primeşte o retribuţie, ci şi atunci
când se primeşte ceva peste ceea ce legalmente este datorat sau se acceptă o promisiune care
415
 Luarea de mită

depăşeşte ceea ce se datorează. În acelaşi timp, banii sau alte foloase trebuie să fie pretinse,
primite etc., cu titlu de contra-echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă
pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii mmi act privitor la îndatoririle
sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri;
► nu este întotdeauna necesar ca folosul să fie evaluabil în bani şi nici ca funcţionarul să
cunoască în concret în ce constă folosul sau ca acesta să fi fost explicit individualizat;
► disimularea mitei prin intermediul unui înscris poate atrage reţinerea unei infracţiuni de
fals în înscrisuri.
b. actul (licit sau ilicit) pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, accelerare ori întârziere se
pretinde, primeşte, sau acceptă promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite trebuie să intre
În cadrul atribuJii/or de serviciu ale funcţionarului;
► nu prezintă importanţă reţinerea unei conduite legale sau ilegale a funcţionarului din
perspectiva îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ale acestuia;
► dacă fapta este comisă pentru a influenţa un alt funcţionar public să îşi îndeplinească
atribuţiile de serviciu, se va reţine comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, iar nu îuarea
de mită, deoarece pentru aceasta din urmă trebuie să fie în discuţie atribuţiile de serviciu ale
funcţionarului care pretinde, acceptă promisiunea ori primeşte bani, bunuri ori alte foloase;
► în ipoteza în care actul în discuţie fusese emis deja de funcţionarul competent, care
ulterior pretinde o sumă de bani inducând în eroare beneficiarul actului cu privire la data
emiterii acestuia menţionând că atribuţiile de serviciu nu au fost încă îndeplinite, se va
reţine comiterea infracţiunii de înşelăciune.
c. pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni de bani sau alte foloase necuvenite trebuie
comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui
act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor
îndatoriri; dacă fapta este comisă de un funcţionar public asimilat, prevăzut de art. 175 alin. (2)
C.pen., va fi tipică numai când este comisă in legătură cu neÎndeplinirea, întârzierea înde-
plinirii unui act privitor !a îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar
acestor îndatoriri, nu şi atunci când este săvârşită în legătură cu îndeplinirea sau urgentarea
îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu;
d. fapta poate să fie săvârşită anterior, concomitent sau ulterior îndepiinirii, neîndeplinirii,
accelerării, întârzierii actului ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului sau îndeplinirii
unui act contrar acestor atribuţii.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în cadrul unitătilor prevăzute
de art. 176 C.pen., al persoanelor juridice de drept privat, al autorităţilor publice ale statului străin,
al unei instanţe internaţionale sau organizaţii internaţionale etc. (infracfiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să fie dovedită.

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.

416- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
=···~
 ...· ~E~ ~aria~ta agravată .

► luarea de mită comisă de o persoană care exercită o fimcţie de demnitate publică ori care este
judecător sau procuror, organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare
a contravenţiilor sau de una dintre persoanele care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate
să pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către părţiie la
acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza
unei alte legi [art. 7 din Legea nr. 78/2000];
► potrivit deciziei nr, 2/HP/2017, dispoziţiile art. 7 alin. ( 1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie se aplică doar în ipoteza in care infracţiunea de
luare de mită a fost săvârşită de făptuitor in legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia privind
constatarea sau sancţionarea contravenţiilor, ori constatarea, urmărirea sau judecarea infracţiunilor;
► necesitatea ca fapta să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu aie subiectului activ constituie o
circumstanfă personală de individualizare care se răsfrânge şi asupra participanţilor care au
cunoscut-o sau care au prevăzut că autorul acţionează în această calitate.

F. Varianta atenua.tă

► luarea de mită comisă de către funcţionarii privaţi, adică de persoanele care exercită, pem1anent
ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane
fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) C.pen. ori în cadrul oricărei persoane juridice
[art. 308 C.pen. raportat la art. 289 C.pen.].
► prin decizia 111: l 3/HP/2020 s-a apreciat că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale
nu are, în sensul dispoziţiilor art. 308 alin. ( 1) C.pen., calitatea de persoană care exercită permanent
ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice
prevăzute la art. 175 alin. (2) C.pen., în raporturile cu întreprinderea individuală; prin unnare, nu
poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită; totuşi, in cazul 'în care întreprinzătorul titular
al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de interes public care este supus controlului
ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivuiui serviciu public, acesta
are calitatea de funcţionar public; in accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) C.pen.
 Luarea de mită

i
1. Acte
2. Tentativă 3, Consumare
pregătitoare

t i'
a, faptă consumată: în momentul pretinderii, primirii, accep-
tării promisiunii de bani sau foloase necuvenite în legătură cu
îndeplinirea, neîndeplinirea, accelerarea ori întârzierea. efectuării
unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului;
► este o infracfiune de consumare anticipată, deoarece
consumarea are loc nu numai prin primirea de bani, bunuri
sau alte foloase, astfel cum pare să sugereze denumirea
marginală (,, luarea"), ci şi prin acţiuni care reprezintă
în fapt forme ale tentativei faţă de primire (pretindere
nu este posibilă, ori acceptare a promisiunii}, dar pe care legiuitorul
nu sunt infracţiunea fiind le-a incriminat ca modalităţi alternative acesteia care
posibile. cu executare consumă infracfiunea (în acelaşi sens, a se vedea C Buiai,
promptă. B. Buiai, Drept penal. Partea generală, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 433);
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizimdu-se
după efectuarea ultimului act de executare (unitate legală);
► infracţiunea poate fi comisă în formă continuată, caz în care
se epuizează la data comiterii ultimului act de executare [de
pildă, atunci când în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale
făptuitorul primeşte la intervaie repetate de timp, de la aceeaşi
persoană (fără să fi pretins anterior) sau de ia persoane diferite,
bani în iegătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciuJ.

.,.
l. infracţiunea de luare de mită nu este o infractitme complexă în niciuna dintre modalităţile de comitere;
2. potrivit art. 294 C.pen., pot fi subiecţi activi nemijlociţi ai infracţiunii de luare de mită ( dacă prin
tratatele internaţionale la care România este parte nu se dispune altfel): a. funcţionarii sau persoanele
care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori alte persoane care exercită atribuţii
similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte; b. membrii
adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte; c. funcţionarii
sau persoanele care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori alte persoane care
exercită atribuţii similare, în cadrul Uniunii Europene; d. persoanele care exercită funcţii juridice în
! cadml instanţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarii
~ de la grefele acestor instanţe; e. funcţionarii unui stat străin; f. membrii adunărilor parlamentare sau
administrative ale unui stat străin; g. juraţii din cadrul unor instanţe străine.

____ 418____________________________________________
,.,. ___:__;;_
~ 3. avocatul poate avea calitatea de funcţionar public asimilat numai prin raportare la competenţele
j conferite de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995, de atestare a identităţii părţilor şi de a da dată
l certă înscrisurilor;
li
~. 4. nu pot avea calitatea de autori ai infracţiunii de luare de mită cei care exercită profesii liberale în
,;· propriile forme de organizare (de exemplu, mediatorul);
: 5, legea nu prevede drept condiţie de tipicitate caracterul determinat al mituitorului, acesta putând
t: fi şi determinabil;
f 6. nu constituie o cerinţă de tipicitate ca mituitorul să fi cunoscut modalitatea concretă în care autorul
;; infracţiunii de luare de mită urmează să acţioneze în interesul său, atât timp cât acesta are reprezentarea
:;;, că banii sau valorile au fost pretinse/primite în legătură cu atribuţiile de serviciu ale funcţionarului;
7. se va reţine o singură infracţiune de luare de mită atunci când acţiunea unică prevăzută de norma
de incriminare a fost realizată în aceeaşi împrejurare spaţio-temporală şi viza multiple atribuţii de
serviciu ale funcţionarului; tot astfel, se va reţine o singură infracţiune de luare de mită atunci când
acţiunea prevăzută de nmma de incriminare a fost realizată în aceeaşi împrejurare spaţio-temporală cu
privire la mai mulţi mituitori, în legătură cu aceeaşi atribuţie de serviciu;
8. nu se poate dispune confiscarea specială cu privire la: a. bunurile sau foloasele necuvenite pretinse,
dar care nu au fost efectiv primite; b. bunurile sau foloasele necuvenite acceptate, dar care nu au fost
efectiv primite; c. banii sau foloasele necuvenite care au fost restituite mituitorului, care a denunţat fapta
înainte de sesizarea organelor de urmărire penală; d. sumele de bani puse la dispoziţia mituitorului
pentru realizarea flagrantului la infracţiunea de luare de mită; e. banii, valorile sau orice alte bunuri date
de mituitorul constrâns [care beneficiază de cauza de neimputabilitate specială prevăzută de art. 290
alin. (2) C.pen.] sau de mituitorul care beneficiază de cauza de nepedepsire specială prevăzută de
art. 290 alin. (3) C.pen. (denunfarea faptei înainte de sesizarea organelor de urmărire penală), dacă
au fost date după efectuarea denunţului; în ambele cazuri, acestea se restituie persoanei care le-a dat;
9. în cazul paiticipaţiei penale, nu se poate dispune confiscarea în solidar de la inculpaţi a sumelor de
. bani ori a foloaselor necuvenite, ci de la fiecare participant se va confisca suma de bani pe care a primit-o
· efectiv ori, prin echivalent, valoarea bunurilor de care a profitat efectiv prin săvârşirea infracţiunii;
10. dacă făptuitorul realizează mai multe dintre variantele alternative ale elementului material al
infracţiunii, se va reţine o singură infracţiune
de luare de mită, care se consumă în momentul realizării
primei activităţi infracţionale;

11. luarea de mită nu poate fi reţinută în concurs ideal cu abuzul în serviciu, însă poate fi reţinută în
concurs real cu această infraqiune;
12. luarea de mită poate fi reţinută în concurs real cu complicitatea la infracţiunea de furt (mita
primită pentru a înlesni furtul), cu favorizarea făptuitorului (mita pretinsă pentru ajutorarea făptuito­
rului prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu), cu complicitatea la dare de mită, cumpărare sau trafic

419
 Luarea de mită

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Luarea de mită este o infracţiune complexă?

2. Se poate considera luarea de mită drept o infracţiune materială?
3. Actul efectuat de subiectul activ trebuie să fie întotdeauna favorabil mituitorului?
4. Se poate alătura acţiunea civilă acţiunii penale exercitate pentru infracţiunea de luare de mită?
5. Exercitarea unui drept poate fi reţinută drept cauză justificativă a faptei de luare de mită comise
de un funcţionar privat?
6. Se va putea reţine comiterea infracţiunii de luare de mită în situatia în care banii sunt pretinşi
ulterior efectuării actului de o persoană care avusese calitatea de funcţionar privat la acel moment,
dar care pierduse această calitate până la momentul primirii banilor?

1. Incriminare cu caracter special faţă de abuzul în serviciu. Curtea apreciază că, într-adevăr, aceeaşi faptă
reţinută în sarcina inculpatului D.P., descrisă anterior, se circumscrie atât infraqiunii de luare de mită, cât şi celei de
abuz în serviciu, însă ne aflăm în prezenţa unui concurs de calificări, iar nu a unui concurs ideal (fom1al) de infracţiuni.
Infracţiunea de luare de mită are caracter special faţă de cea de abuz în serviciu şi dobândeşte aplicare prioritară, în dauna
acesteia. De asemenea, şi instanţa supremă a statuat că infracţiunea de abuz în serviciu are caracter subsidiar în raport
cu alte infraeţiuni al căror subiect activ este un funcţionar. Sistematizarea diferită, în noul Cod penal, a „infracţiunilor
de serviciu sau în legătură cu serviciul" (în prezent, în „infracţiuni de corupţie" şi „infracţiuni de serviciu") nu înlăturil.
caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu menţionat anterior. Curtea nu exclude posibilitatea reţinerii, în
concurs, a infracţiunilor de luare de mită şi abuz în serviciu, dar numai dacă fapta de abuz în serviciu prezintă o autonomie
infracţională bine conturată şi se află în concurs real cu luarea de mită; aceasta este situaţia avută în vedere la pronunţarea
deciziilor penale nr. 2083 din 20 aprilie 2004 şi nr. 4877 din 23 august 2006 ale I.C.C.J., secţia penală, !a care face
trimitere Parchetul, în care s-a reţinut luarea de mită in concurs real cu complicitatea la infracţiunea de contrabandă şi,
respectiv, luarea de mită în concurs real cu abuzul în serviciu (legat de modalitatea de efectuare a controlului vamal)
(CA. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 1667 / A din 9 noiembrie 2016).
2. Subiect activ. 2.L Cadrele didactice din învăţământul superior privat/de stat. În raport cu dispozi.ţiile art 114
alin. (5) din Legea nr. 1/2011, ce atribuie instituţiilor de învăţământ superior caracterul de utilitate puhlică, persoana care
are calitatea de cadru didactic în învăţământul superior într-o universitate privată are calitatea de funcţionar public, în
accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a IT-a C.pen. Cadrele didactice din învăţământul superior au caliiatea de
funcţionari pubiici, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. ( 1) iit. b) teza a I!-a C.pen., indiferent dacă îşi destâşoară activitatea
în cadrul unei universităţi de stat sau al unei universităţi private (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 97/A din 23 martie 2017).
2.2. Executor judecătoresc. Inculpahtl, în calitate de executor judecătoresc, este subiect activ al ir!fracţiunii de luare
de mită, având calitatea de funcţionar public cerută de art. 289 C.pen., în sensul art. 175 alin. (2) C.pen. Or, confonn art. 2
alin. (I) din Legea nr. 18812000, executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, iar
potrivit art. 16 din aceeaşi lege, executorul judecătoresc este numit în funcţie de ministrul justiţiei (I.C.CJ ., secţia penală,
decizia nr. 422 din ll decembrie 2014).
3. Participaţia penală la luarea de mită. O abordare distinctă necesită încadrarea juridică dată faptelor reţinute
în sarcina inculpatului B., în sarcina căruia se reţine complicitatea atât la infracţiunea de dare de mită (autor A.), cât
şi la infracţiunea de luare de mită (autor E.), respectiv dctenuinarea poziţiei juridice a intermediarului, şi anume dacă
acesta este complice la infracţiunea de dare de mită sau la cea de luare de mită. (. .. )În cazul infracţiuniior bilaterale
nedisociate, ne aflăm în prezenţa unei complicităţi unice, indiferent dacă acea persoană a dorit să ajute numai pe unul
dintre 2utori sau pe amândoi, pentru că ar fi inechitabil ca persoana intermediară să fie condamnată pentru un concurs
420
~-·-~.•·----'-------------------------------------------------
de infracţiuni, iar mituitorul şi, respectiv, persoana mituită să fie condamnaţi doar pentru infracţiunea de dare de mită şi,
respectiv, luare de mită. În angajarea răspunderii penale, este însă esenţial a se determina cu privire la care dintre cele
două infracţiuni complicele a săvârşit acte de compiicitate, respectiv este important a se stabili elementul subiectiv cu
care acţionează complicele. Astfel, trebuie determinat şi delimitat dacă complicele acţionează cu intenţia directă de a-l
ajuta pe mituitor sau pe mituit, deşi şi-a dat seama că prin fapta sa îl va ajuta implicit şi pe celălalt (intenţia indirectă),
şi, în raport cu poziţia sa subiectivă, se va reţine complicitatea fie la infracţiunea de dare de mită, fie la infracţiunea de
luare de mită. În determinarea poziţiei subiective a complicelui trebuie, de asemenea, stabilit în raport cu care dintre cele
două persoane autori ai infracţiunilor de dare de mită şi, respectiv, luare de mită se află complicele i'n relaţii mai apropiate
sau, aitfel spus, interesul cărui autor doreşte acesta în mod prioritar să-l satisfacă. Pornind de la aceste consideraţiuni
tehnice, apreciem că actele dosarului reliefează neechivoc că intenţia inculpatului B. a fost aceea de a satisface prioritar
interesele infracţionale ale inculpatului A., persoana de ia care acesta beneficia de importante sume de bani, astfel că
angajarea răspunderii penale pe acest palier se va face doar sub aspecmi participaţiei penale la infracţiunea de dare de
mită (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 235iA/2017).

4. Luare de mită. Conţinut constitutiv. Pentru susţinerea acuzaţiei de luare de mită trebuie dovedite din punct de vedere
obiectiv: a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: pretinderea de bani sau alte foloase care
nu i se cuvin; primirea de bani sau aite foloase care nu i se cuvin; acceptarea promisiunii de bani sau foloase care nu i se
cuvin; faptul că nu a respins o asemenea promisiune (de exemplu, acceptarea de lucrări în interes propriu de ia firma care
beneficia de contracte de prestări servicii la instituţia la care lucra un incuipat); b) conduita proprie a persoanei acuzate in
legătură cu actele de serviciu: îndepiinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu, reaEzarea unui act contrar acestor îndatoriri (de exemplu, omisiunea exercitării oricărui control, aflat în atribuţiile
celor care au beneficiat de lucrări personale din partea famei care lucra pentru instituţia la care erau angajaţi, cu privire
la realitatea lucrărilor efectuate de această firmă şi la cuantumul sumelor acceptate la piată); c) legătura dintre banii sau
foioasele necuvenite şi actul de serviciu. Banii sau produsele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlui de contra-echivalent
al conduitei pe care f'aptuitorul se angajează să o aibă, şi anume pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu
întârziere a unui act de serviciu. Dacă legătura lipseşte, fapta nu are caracter penal. Dacă însă scopul urmărit se realizează
şi acuzatul face un act contrar îndatoririlor de serviciu, act care constituie prin el însuşi o infracţiune, cum ar fi un fals în
înscrisuri, infracţiunea de luare de mită intră 'in concurs cu acea infracţiune (I.C.CJ., secţia penală, decizia nr, 3113/2014}
5. Elementul material. 5.1. Pretinderea sau primirea de foloase de către un foncţionar, pentru a îndeplini un act în
privinţa căruia are atribuţii de serviciu, chiar limitate, pentru realizarea actului final, constituie infracţiunea de luare de
mită (C.S.J., secţia penală, decizia m. 39 li 1999).
5.2. Cu referire la acceptarea promisiunii ca modaiitate normativă alternativă de realizare a elementului material al
laturii obiective a infracţiunii de iuare de mită; dispozîţiik art. 289 alin. ( l) C.pen. sancţionează once fel de acceptare a
unei sume de bani sau de alte foloase, indiferent dacă aceasta este tacită sau expresă; acceptarea promisiunii reprezintă
încuviinţarea neechivocă privi!1d primirea folosului injust, aceasta putând fi explicită sau imp!icită, tacită (1.C.C.J .,
Completul de 5 judecători, decizia nr. 116/2018 ).
5.3. Împrejurarea că sumele de bani promise şi/sau negociate nu au fost încasate efectiv de inculpat, nu prezintă
relevanţă pemm existenţa infracţiunii de luare de mită, care s-a consumat în momentul acceptării promisiunii referitoare
la cuantumul remuneraţiei cuvenite pentru activitatea prestată. Tot astfel, sunt lipsite de relevanţă procedurile interne
care trebuiau respectate pentru depunerea unui asemenea amendament şi nici împrejurarea că pentru depunerea cu succes
a acestuia era nevoie de o susţinere mai largă printre europarlamentari, fiind suficient ca în cazul unui act pentru a cărui
îndeplinire este necesară conlucrarea mai multor persoane, funeţionarul în sarcina căruia se reţine infracţiunea de luare
de mită să aibă fie şi o competenţă parţială în legătură cu actui în vederea căruia acceptase primirea sumei convenrte.
De asemenea, pentru existenţa infracţiunii este lipsit de importanţă dacă actul pentru a cărni îndeplinire s-a acceptat
promisiunea referitoare la plata unei sume de bani, a fost efectiv îndeplinit de inculpat, fiind suficient ca acesta să facă
parte din sfera atribuţiilor sale de serviciu (I. C.C.J., Completul de 5 judecători, decizia nr. 187 din 16 noiembrie 2016).
6. Cerinţe esenţiale. 6.1. În cazu! mfracţiunii de luare de mită, atât caracterul necuvenit al folosului, cât şi
caracterul acestuia de contra-echivalent al conduitei funcţionaruiui public reprezintă cerinţe ale infracţiunii prevăzute
în art. 289 C.pen. în absenţa cărora nu există o concordanţă intre fapta concret comisă şi tiparul descris în norma de
incriminare (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 237 i A din l octombrie 2018).

421
 ,~
îf
Luarea de mită '

6.2. Noţiunea de „foloase" utilizatăîn text are sensul de câştig material, avantaj, profit sau beneficiu. Textul nu
condiţionează existenţa infracţiunii de o anumită proporţie între actul efectuat de funcţionar şi folosul pretins de
acesta. Important este ca cel mituit să vadă în ,,folosul" ilicit pe cai-e îl pretinde „răsplata" corespunzătoare a actului pe
care îl îndeplineşte, nu doar ca valoare, ci şi ca importanţă (C.A. Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, decizia
nr. 36/2015).
6.3. Expresia „alte foloase", inserată rară alte distincţii, precizări ori limitări de legiuitor în textul de incriminare,
înglobează orice fel de avantaj, de natură patrimonială ori nepatrimonială, pe care subiectul activ al infracţiunii de luare
de mită îl pretinde, primeşte, acceptă atunci când îi este oferit. În sfera acestei noţiuni sunt incluse, fără îndoială, relaţiile
comerciale prin care o firmă controlată de către funcţionar tinde să obţină un profit (scop care este de esenţa oricărei
relaţii comerciale). Sfera de cuprindere a foloaselor pe care subiectul activ al infracţiunii urmăreşte să le dobândească
este una foarte largă, modalităţile de concretizare a acestora, ca obiect al mitei fiind foarte variate, în funcţie de situaţiile
specifice, nevoile funcţionarului şi resorturile psihologice ale acestuia, de modul în care acesta înţelege să-şi folosească
funcţia pentru a dobândi anumite avantaje care nu i s-ar cuveni. ( ... ) Pentrn existenţa infracţiunii de luare de mită, în
cazul în care folosul pentru dobândirea căruia subiectul activ îşi foioseşte atribuţiile de serviciu constă în încheierea unui
contract comercial, relevant este nu preţul ridicat sau redus al prestaţiei ce face obiectul actului ( convenţia fiind validă,
din punct de vedere al dreptului civil ori comercial, atât timp cât preţul nu este derizoriu, vădit disproporţionat faţă de
valoarea bunului), ci actul juridic în sine, care constituie o modalitate de satisfacere a unei nevoi, a unui interes, pentru
realizarea cărui.a funcţionarul foioseşte atribuţiile sale de serviciu, oferindu-i mituitorului, de exemplu, în schimbul
sumei de bani, atât prestaţia prevăzută în contract, cât şi îndeplinirea, neîndeplinin:a ori întârzierea îndeplinirii unui act
privind atribuţiile sale de serviciu ori efectuarea unui act contrar acestora. Motivul determinant al tranzacţiei comerciale
este astfel nu performanţa economică a firmei funcţionarului corupt, ci actul de serviciu pe care acesta este competent
să îl efectueze. Astfel, încheierea unui act juridic cu titlu oneros, chiar dacă actul este marcat de o echivalenţă valorică a
prestaţiilor părţilor, generează un folos pentru fiecare dintre acestea, o realizare a dorinţei, voinţei, nevoii, interesului de
a obţine ceva. Atunci când funcţionarul condiţionează efectuarea actului de serviciu de derularea acelei relaţii comerciale
(care îi aduce lui însuşi un folos material), sunt realizate clementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită (C.A.
Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, decizia nr. J71/2014).
6.4. A afim1a că expresia „alte foloase" din textul de incriminare prevăzut în art 289 alin. ( l) C.pen. include orice
fel de avantaj, de natură patrimonială ori nepatrimonială, inclusiv favoruri sexuale, pe care subiectul activ al infracţiunii
de luare de mită îl pretinde, primeşte ori acceptă promisiunea remiterii sau obţinerii lui, echivalează cu lipsirea de orice
aplicabilitate a textului art. 299 C.pen. Or, o dispoziţie legală este edictată pentru a fi aplicată. pentru a produce efecte
juridice şi nicidecum pentru a nu-şi găsi aplicabilitatea. Nici susţinerea că infracţiunea prevăzută de art. 289 C.pen. este o
infracţiune de corupţie, în timp ce infracţiunea prevăzută de art. 299 C.pen. este o infracţiune de serviciu nu poate reprezenta
un argumem în aprederea existenţei în sarcina inculpatului P.D. a infracţiunii de luare de mită, câtă vreme legiuitonil a
înţeles să incrimineze distinct situaţia în care funcţionarul public, în exercitarea atribuţiilor de s!.!rviciu sau în legătură cu
aceste atribuţii, pretinde un folos de natură sexuală. Tot în legătură cu această infracţiune, Curtea nu va reţine apărarea
formulată de inculpatul P.D. în sensul reţinerii „atitudinii provocatoare" a persoanei vătămate Ş.I.M. (pct. 4 motive apel),
apreciind că inculpatul nu-şi poate mvoca în apărare propria culpă în nerespectarea deontologiei profesionale impusă de
calitatea sa de cadru didactic universitar. Nu poate fi omis nici faptul că iniţiativa şi insistenţele pentru întreţinerea de relaţii
sexuale au aparţinut inculpatului şi nu persoanei vătămate (C.A. laşi, secţia penală, decizia nr. 298 din 14 aprilie 20 l 6).
6.5. O convenţie de corupţie sub forma mitei implică, prin ipoteză, capacitatea fiecăruia dintre cei care ,,tranzac-
ţionează", de a asigura, în mod efectiv, executarea propriei „obiigaţii" asumate în cadrul înţelegerii ilicite. în cazul
infracţiunii de luare de mită, aceasta înseamnă că funcţionarul corupt trebuie să aibă posibilitatea de a adopta conduita
lipsită de probitate la care s-a angajat, adică să aibă atribuţii de serviciu în legătură cu actul determinat, a cărui îndeplinire
sau neîndeplinire este urmărită de mituitor. Împrejurarea că, pentru existenţa infracţiunii, este irelevant în ce măsură
făptuitoru! a realizat în fapt, ulterior, actul de serviciu în modalitatea dorită, nu înlătură însă cerinţa existentei, la data
comiterii faptei, a unor atribuţii de serviciu concrete în legătură cu îndeplinirea acelui act, numai în această ipoteză fiind
întrunite cerinţele de tipicitate ale infracţiunii (l.C.C.J ., Completul de 5 judecători, decizia nr. 116/20 l 8).
7. Latura subiectivă. 7.1. Potrivit art. 289 alin. (1) C.pen., acţiunea de primire de foloase care nu i se cuvin de către
un funcţionar public în legătură cu îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu se poate realiza cu forma de
vinovăţie a intenţiei directe sau indirecte, confonn art. 16 alin. (3) lit. a) şi b) C.pen. Posibilitatea săvârşirii infracţiunii

· · · - ~ ·422
·~--..:.::::=------------------------------------------------
de luare de mită şi cu forma de vinovăţie a intenţiei indir~cte este consecinţa modului în care a fost incriminată această
infracţiune în Codul penal, fiind înlocuită sintagma „în scopul" din reglementarea art. 254 alin. (1) C.pen. din 1969 cu
sintagma „în legătură cu". De asemenea, în noua reglementare, infracţiunea de luare de mită absoarbe infracţiunea de
primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C.pen. din !969 (aşa cum este ipoteza şi în speţa de faţă), care se
putea săvârşi atât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie indirectă (C.A. Iaşi, secţia penală, decizia nr. 471 din 25 iunie
2018, nepublicată).
7.2. Latura subiectivă a infracţiunii de luare de mită nu presupune examinarea poziţiei subiective a persoanei
care oferă mită, ci exclusiv a formei de vinovăţie cu care a acţionat foncţionarul care are calitatea de subiect activ al
infracţiunii, deci, singura condiţie prevăzută sub acest aspect subiectiv în norma de incriminare este săvârşirea faptei cu
intenţie directă de către autorul luării de mită, care um1ăreşte realizarea acţiunii incriminate (acceptarea promisiunii), cu
scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, imboldul intern fiind reprezentat de banii despre care cunoaşte că nu-i sunt cuveniţi,
probatoriul relevând că inculpatul A., în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul European. a acceptat, în
cunoştinţă de cauză, promisiunea plăţii unor sume de bani cu titlu de remuneraţie în schimbul susţinerii în legislativul
european a unor proiecte de acte normative care să avantajeze interesele unor terţi, acceptarea sa fiind voluntară (LC.C.J .,
Completul de 5 judecători, decizia nr. 187 din 16 noiembrie 2016).
8. Luare de mită în formă continuată. Referitor la unitatea de rezoluţie infracţională, atât doctrina. cât şi jurisprudenţa
au evidenţiat căaceasta trebuie să fie prealabilă începerii activităţii infracţionale şi să dureze tot timpul cât se derulează
această activitate, cerinţe care sunt îndeplinite în cauză. Cu privire la rezoluţia infracţionaiă s-a mai subliniat că reprezintă
un liant de ordin subiectiv care uneşte acţiunile săvârşite într-o unitate infracţională, dacă este conturată în linii generale,
în ansamblu, cu posibilitatea survenirii unor noi împrejurări caracteristice fiecărei acţiuni, presupunând, prin unnare,
reprezentarea de la început a activităţii materiale corespunzătoare laturii obiective a infracţiunii, reprezentarea unei
imagini de ansamblu a acţiunilor pe care făptuitorul urmează să le comită. Analizând actele dosarului, instanţa de fond
a apreciat că inculpatul LA şi-a reprezentat de la început, în ansamblu, activitatea pe care o va realiza, respectiv aceea
de a primi de ia pacienţi bani sau aîte foioase care nu i se cuveneau. Împrejurările reţinute în ordonanţa procurorului
prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, respectiv că infracţiunea a fost comisă în mai multe dintre formele
ei alternative de săvârşire, nu mai subzistă în contextul în care, prin însăşi precizarea din rechizitoriu, inculpatul a fost
acuzat de comiterea infracţiunii de luare de mită doar în modalitatea primirii de foloase necuvenite. De asemenea, chiar
dacă sumele de bani primite au fost diferite ca şi cuantum, şi instanţa a constatat, referitor la iapteie imputate şi deduse
judecăţii şi în mod contrar celor reţinute în ordonanţa de schimbare a încadrării juridice, că rezoluţia infracţională a
inculpatului nu a fost condiţionată de mnnifcstarea de voinţă a pacienţiîor, de posibilităţile ior financiare. Astfel, din
procesele-verbale de redare a conţinutului înregistrărilor în mediu ambiental, din declaraţiile martoriior şi din DVD-urile
cu imaginile înregistrate reiese că, incâ de la intrarea în cabinet, pacienţii puneau piictd cu bani sau bunurile la dispoziţia
inculpatului, bunuri pe care acesta le lua la scllii timp şi le ascundea în sertar, sub dosare, fără a pretinde 'in prealabii
vreo sumă de bani şi fără a verifica cuantumul sumelor de bani, raportat la fiecare pacient "in parte. În acelaşi sens, s-a
mai reţinut că actele inculpatului reprezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, acţium care s-au desfăşurat în
mod repetat, ia intervale scurte de timp, cu intenţia recunoscută de a primi foloase nedatorate (Trib. Sibiu, secţia penală,
sentinţa nr. 85 din 20 iunie 2013 ).

9. Luare - Dare de mită. lnfracţiunea de luare de mită este corelativă cu cea de dare de mită numai când luarea de
mită se comite în varianta normativă a primirii sumei de bani sau a altor foloase (LC.C.J., secţia penală, decizia nr. 329/A
din 11 decembrie 2018).
10. Concurs de infracţiuni de luare de mită. Fapta persoanei, având calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, de a prim;
o sumă de bani de la administratorul unei societăţi comerciale, în scopul de a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi
penale într-un dosar penal în care a fost delegată să efectueze acte de cercetare penală, şi fapta aceleiaşi persoane de a
primi o altă sumă de b~mi, după un interval de trei ani, de la acelaşi administrator aî unei societăţi comerciale, în scopul
de a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale într-un alt dosar penal în care a fost delegată să efectueze acte de
cercetare penală, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de bare de mită, aflate în concurs real de infracţiuni
(I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 844 din 4 martie 20 l 0).
11. Concurs între luarea de mită şi falsul în înscrisuri sub semnătură privată. Faptele inculpatei B.F., constand
în aceea că, în intervalul lunilor februarie-iunie 2013, în două împrejurări disiincte, însă în baza aceleiaşi rezoluţii
423
 Luarea de mită

infracţionale, a pretins şi primit sumele de 13.000 lei şi 5.500 euro de la investigatorii sub acoperire V.I.M. şi S.I., pentru
a-şi îndeplini în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu privitoare la activităţile jurisdicţionale, în sensul pronunţării
unei sentinţe civile prin care să admită în totalitate cererea de chemare în judecată formulată în numele investigatorului
sub acoperire V. l.M., iar în realizarea acestui scop, a redactat un înscris în care a consemnat împrejurări nereale, respectiv
ar fi precizat că înţelege să cheme în judecată un număr mai mare de persoane alături de cea iniţial indicată, Jntrunesc
elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită în formă continuată (două acte materiale) şi fals în înscrisuri
sub semnătură privată, în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de luare de mită (1.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 78
din 9 aprilie 2014).
12. Înşelăciune - luare de mită, Fapta de a pretinde şi primi bani, inducând în eroare persoana vătămată cu privire la
împrejurarea că actul pentru a cărui neîndeplinire făptuitorul a pretins şi primit banii priveşte îndatoririle sale de serviciu,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, iar nu pe cele ale infracţiunii de luare de mită (I.C.C.J.,
secţia penală, decizia nr. 3622/2004).

13. Luare de mită - trafic de influenţă. Deşi atât infracţiunea de luare de mită, cât şi infracţiunea de trafic de
influenţă aduc atingere aceluiaşi obiect juridic, ele se deosebesc prin faptul că lezarea prestigiului organelor de stat
sau publice se realizează în mod direct în cazul infracţiunii de luare de mită şi în mod indirect în cazul infracţiunii de
trafic de influenţă, deoarece în acest ultim caz fapta creează impresia că un funcţionar poate fi influenţat în legătură cu
atribuţiile sale de serviciu, pe când în primul arată că un foncţionar este compt. Cu privire ia latura subiectivă a celor
două infracţiuni, dacă la infracţiunea de trafic de influenţă subiectul îşi dă seama că discreditează un funcţionar, iăsând
impresia nefavorabilă că acesta este influenţabil sau coruptibil, în cazul infracţiunii de luare de mită, subiectul îşi dă
seama că discreditarea funcţiei pe care o îndeplineşte se datorează propriei sale corupţii. În mod indubitabil, activitatea
infracţională a inculpatului E. a implicat propria sa funcţie şi nu s-a probat faptul că activitatea sa nu s-a limitat numai la
această activitate generată de noua sa funcţie şi că s-a prevalat de influenţa pe care i-a conferit-o noua sa funcţie pe lângă
alţi funeţionari ai ASF, pentru a se putea reţine şi infracţiunea de trafic de influenţă. Pentru reţinerea în mod corelativ
a acestor două infracţiuni, este necesar ca şi cel asupra căruia urmează a se trafica sau, după caz, cumpăra influenţa să
cunoască, fie şi în linii mari, faptul că urmează sau este angajat în activităţi ce ţin de atribuţiile sale de serviciu de către
cel care îşi va trafica influenţa sau i-o va cumpăra, în caz contrar, în lipsa oricăror probe care să confere posibilitatea de
a demonstra că s-a intervenit în vrem, mod apt să angajeze răspunderea penală şi sub acest aspect, nu se poate dispune
condamnarea (l.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 235/A/2017).
14. Luare de mită -- favorizarea făptuitorului. Referitor la cea de-a doua critică a incuipatului (absorbirea
infracţiunii de favorizare a făptuitorului), Curtea constată, în primul rând, că obiectul juridic al acesteia este diferit de
cel al infracţiunii de luare de mită, săvârşită de către acelaşi inculpat. Astfeî, dacă infracţiunea de luare de mită are în
vedere relaţiile sociale a căror normală fonnare, desfăşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile fără a a.sigura exercitarea cu
probitate de către funcţionari a atribuţiilor de serviciu ce le-au fost încredinţate, infracţiunea de favorizare a făptuitorului
are ca obiect juridic relaţiile sociale a căror existenţă este ocroti1.ă prin apărarea activităţii de înfăptuire a justiţiei penale
împotriva acţiunilor de natură să ajute pe infractor, în cele două modalităţi enumerate anterior (favorizare personală,
respectiv reală). În al doilea rând, pentru a discuta despre absorbirea unei infracţiuni în conţinutul alteia, este necesar ca
acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii absorbite să fie inclusă, ca element constitutiv,
în cealaltă infracţiune. Or, în speţă, legătura dintre cele două infracţiuni nu este dată de elementul !or material, ci de
împrejurarea că inculpatul a comis acte ilicite (constând în restituirea către denunţător a unor corpuri delicte). Cu alte
cuvinte, factorul comun al celor două infracţiuni îl constituie actul ilicit, care reprezintă, pe de o parte, elementu! material
al unei infracţiuni (favorizare a făptuitorului), iar pe de altă parte, o cerinţă esenţială a laturii obiective a altei infracţiuni
(luare de mită). Din această perspectivă, Curtea apreciază că în speţă nu suntem în prezenia unei singure infracţiuni
(de luare de mită), ci a unui concurs real de infracţiuni (între luare de mită şi favorizarea tâptuitorului) (l.C.C.J., secţia
penală, decizia nr. 1801 din 6 mai 2010).

15. Luare de mită - şantaj. Distincţia între infracţiunea de luare de mită şi infracţiunea de şantaj constă în faptul
că, în cazul celei dintâi, primirea unor sume de bani sau a altor foloase are loc în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii ori al
întârzierii de a îndeplini un act de serviciu sau în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, iar în cazul celei
de-a doua, primirea folosului injust se realizează prin simpla constrângere a persoanei vătămate, nelegată de îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu ale inculpatului (C.A. Bucureşti, decizia nr. 110/1994, în CPJP 1994, p. l27).

- ~ - - - 424
·-,-----'-=------------------------------------------------
u
ii
1i
V
:c
ri
8

la
l,

.e
lt
e

DAREA DE MITĂ
u
)f

d
.ă
a
a
;ă
V
ă
e
e
I. DEFINIŢIA LEGALĂ
e

Fapta unei persoane de a promite, de a oferi sau de a da, direct sau indirect, bani ori alte foloase unui
a
funcţionar public fn legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce
e
intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri lart. 290
n
alin. (1) C.pen.].
u
li
e
i, li. STRUCTURA INFRACŢIUNII EXPLICAŢII
a

e
.A. Obiect
e
t!
li f
li
1. Juridic 2. Material
a
+ t
buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu şi refaţiîle nu are,
sociale în legătură cu acestea.
;J
a

425
 Darea de mită

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. funcţionarul public poate fi subiect activ al infracţiunii de dare de mită;
c. autorul infracţiunii de dare de mită nu este în acelaşi timp şi complice sau instigator la infrac-
ţiunea de luare de mită;
d. este posibil coautoratul dacă există o legătură subiectivă anterioară sau concomitentă, nu doar
o simplă pluralitate contextuală.

2. Pasiv
a. general: statul;
b. special: autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana juridică de interes public
ori privată în cadrul căreia persoana mituită se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
respectiv autoritatea, instituţia sau persoana (fizică sau juridică) în care persoanele mituite pre-
văzute de art. 293 C.pen., art. 294 C.pen. sau art. 308 C.pen. îşi desfăşoară serviciul sau exercită
o însărcinare de orice natură.

C. Latura obiectiră
,'-., '/,,,··. ",, ,' , ,,, ,;

1. Element material
► este o infracţiune comisivă cu conţinut alternativ constând în promisiunea, oferirea sau darea
de bani sau alte foloase necuvenite unui funcţionar public (art. 175 C.pen.), în legătură cu
îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririie
sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri;
► prin DCC m: 464/2018 s-a apreciat că elementul material al infracţiunii este previzibil regle-
mentat, având următoarele sensuri:
a. promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unui funcţionar public ir:
legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, accelerarea sau întârzierea îndeplinirii unui act
referitor la îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu efectuarea unui act contrar
acestor îndatoriri = angajamentul, făgăduiala, obligaţia pe care şi-o asumă o persoană
faţă de un funcţionar public de a remite în viitor o sumă de bani sau alte foloase, dacă
va acţiona sau nu va acţiona în sensul urmărit şi dorit de acea persoană. Promisiunea
presupune un act unilateral al mituitorului, ea neirnplicând neapărat actul corelativ al
acceptării de către funcţionarul public. Mijloacele prin care se face promisiunea sunt
multiple. Aceasta se poate face verbal, în scris, precum şi în orice alt mod; ea trebuie însă
să ajungă la cunoştinţa destinatarului (funcţionarului public sau persoanei care exercită
atribuţii similare în varianta atenuată), neavând relevanţă, aşa cum s-a menţionat, dacă
acesta o acceptă sau o respinge;
b. oferirea de bani sau alte foloase necuvenite fll.cută unui funcţionar public în legătură
cu îndeplinirea, neîndeplinirea, accelerarea sau întârzierea îndeplinirii unui act referitor
la îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu etectuarea unui act contrar acestor
îndatoriri activitatea de prezentare funcţionarului public a banilor sau folosului pe
care acesta unnează să îl primească, în scopurile precizate prin textul incriminator,
infracţiunea de dare de mită subzistând chiar dacă oferta nu este acceptată. Modurile
·~-"- ._ _4.:..:,:2:..::_,6_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 în care oferta ajunge la funcţio~arul public nu au relevanţă atât timp cât ea a ajuns la
cunoştinţa acestuia. Oferta presupune prezentarea, arătarea banilor sau a altor foloase pe
care funcţionarul urmează să le primească în schimbul serviciilor sale şi aceasta o deose-
beşte esenţial de promisiune, care este şi rămâne o simplă făgăduială făcută funcţiona­
rului pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act referitor la
îndatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri; banii
sau foloasele necuvenite oferite (chiar dacă nu au fost acceptate) se confiscă, iar dacă nu
se găsesc, infractorul va fi obligat la plata echivalentului lor în bani;
lr
c. darea de bani sau alte foloase necuvenite tăcută unui funcţionar public în legătură cu
îndeplinirea, neîndeplinirea, accelerarea sau întârzierea îndeplinirii unui act referitor la
îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndato-
nn a preda efectiv, a remite funcţionarului public banii sau foloasele. Este nerelevantă
IC
împrejurarea că mituirea nu a reuşit, adică. nu 1-a detenninat pe funcţionarul public să ia
u, mita, întrucât infracţiunea se consumă odată cu acţiunea de predare, înmânare a avan-
tajului material. Nu prezintă importanţă dacă banii sau foloasele au fost date din propri.e
iniţiativă sau cedând solicitărilor funcţionarilor publici ori dacă au fost date direct sau
tă
indirect (prin intermediar); banii sau foloasele necuvenite date se confiscă, iar dacă nu se
găsesc, infractorul va fi obligat la plata echivalentului lor în bani.

Cerinţe esenţiale:
a. promisiunea, oferirea sau darea să aibă ca obiect bani sau alte foloase necuvenite funcţionarului
public mituit;
► nu vor fi confiscaţi în natură banii, respectiv în natură sau prin echivalent foloasele
necuvenite promise celui mituit;
:u ► nu prezintă importanţă pentru reţinerea tipicităţii faptei dacă cel care promite/oferă/dă bani
le sau alte foloase are vreun beneficiu personal din acţiunea sau inacţiw1ea funcţionarului public;
b. actul (licit sau ilicit) pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, accelerare ori întârziere se promit,
oferă sau se dau bani ori alte foloase necuvenite trebuie să facă parte din cadrul atribuJiilor de
serviciu ale.func/ionaruiui;
fr;
►, atunci când persoana căreia i se promit, oferă, respectiv dau banii sau valorile nu are
ct
calitatea de funcţionar public şi nici pe cea de funcţionar privat, nu se va reţine tipicitatea
ar
obiectivă a faptei;
► în cazul funcţionarilor publici asimilaţi, promiterea, oferirea sau dare;:~ de bani sau aite
valori necuvenite trebuie să fie realizată în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea
al îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea
nt unui aci contrar acestor îndatoriri, nu şi în legătură cu îndeplinirea sau urgentarea
,ă îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu;
tă c. promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase necuvenite poate avea loc anterior.
concomitent sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, accelerării sau întârzierii actului ce intră in
atribuţiile de serviciu ale funcţionarnlui ori efectuării unui act contrar acestor atribuţii.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în cadrul unităţilor prevăzute
de art. 176 C.pen., al persoanelor juridice de drept privat, al autorităţilor publice ale statului
)f, străin, al unei instanţe internaţionale sau organizaţi! internaţionale.

le
427
Darea de mită

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să fie dovedită.

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă scopul şi mobilul comiterii faptei tipice.

· ·· E . Caiţza.s~ei;iala.de neimputab.ilitate ··
' • / ,, ·,' ,,,,' ' ' ," ., ' 'p, ,.•, .. ','' /

► constrângerea mituitorului [art. 290 alin. (2) C.pen.] presiunea pe care acţiunea celui care a
luat mită a exercitat-o asupra persoanei care a dat mita, în scopul de a o determina pe aceasta din
urmă să săvârşească infracţiunea de dare de mită;
► se poate realiza prin orice mijloace, şi nu numai prin ameninţarea cu un pericol grav;
► nu trebuie să fie irezistibilă;
► poate fi reţinută prin raportare la particularităţile acţiunii constrângătoare şi la împrejurările
cauzei şi în ipoteza în care mituitoml avea posibilitatea de a denunţa actele mituitului;
► obiectul mitei se restituie mituitorului.

► nu se pedepseşte făptuitorul care denunţă unei autorităţi ( chiar necompetente) fapta de dare
de mită mai înainte ca organul de urmăxire penală să fi fost sesizat pentru aceastft infracţiune
[art. 290 alin. (3) C.pen.];
► nu prezintă importanţă dacă denunţul a fost formulat în scris sau oral şi nici dacă în unna
acestuia mituitul a fost tras la răspundere penală (de pildă, putând interveni ulterior prescripţia
răspunderii penale);
► nu operează cauza de nepedepsire dacă organele de urmărire penală erau sesizate la data denun-
ţului, însă nu dispuseseră începerea urmăririi penale şi nici dacă urmărirea penală pentru faptă
fusese începută (implicând existenţa a priori a unui act de sesizare) sau continuată in personam;
► cauza de nepedepsire se aplică doar mituitorului ori intermediarului la dare de mită, nu şi mituih1lui ---
sau intermediarului la luare de mită;
► obiectul mitei se restituie mituitorului.

► darea de mită comisă în legătură cu funcţionarii privaJi persoanele care exercită, permanent
ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane
fizice dintre cele prevăzute la art 175 alin. (2) C.pen. (persoana fizică care exercită un serviciu de
interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului
ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public) ori fn cadrul
oricărei persoane juridice.
 /li.Forme···

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

~
• a.
t
faptă consumată: în momentul promiterii,
oferirii sau dării banilor sau a altor foloase necu-
venite funcţionarului mituit;
► este o in_[t-acfiune de consumare anticipată,
deoarece consumarea are loc nu numai prin
dare de bani, bunuri sau alte foloase, astfel
tentativa nu este posi- cum pare să sugereze denumirea marginală
posibile, dar
bilă, fiind asimilată (,,darea''), ci şi prin acţiuni care reprezintă î'n
neincriminate.
faptei consumate. fapt forme ale tentativei faţă de dare (promi-
tere sau oferire), dar pe care legiuitorul le-a
incriminat ca modalităfi alternative acesteia
care consumă infracţiunea;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă con-
tinuată, epuizându-se după efectuarea ultimului
act de executare (unitate legală).

NU FI TENTAT Si\ CONSIDERI CĂ( ... )

( ... ) 1. mituitorul constrâns beneficiază de o cauză de nepedepsire (care implică existenţa infrac-
ţitmii), deoarece fapta acestuia nu constituie infracţiune, lipsind trăsăturn esenţială a imputabilităţii;
( ... ) 2. detem1inantă pentru reţinerea variantei atenuate a infracţiunii este caiitatea subiectului
activ, deoarece şi în cazul acestei variante atenuante subiectul activ este necircumstanţiat,
determinantă pentru reţinerea variantei atenuante fiind calitatea de funcţionar privat a mituitului, iar
nu a autorului dării de mită.

... 1. elementui material poate fi realizat direct de mituitor sau indirect, prin intermediul unei persoane
~· interpuse (complice la infracţiunea de dare de mită); dacă persoana interpusă este cea care l-a detem1inat
· pe mituitor să comită infracţiunea, se va reţine numai mstigarea ia dare de mită;
2. nu sunt supuse confiscării: a. banii sau foloasele necuvenite promise; b. banii sau foloasele
necuvenite date în cazul constrângerii mituitorului; c. banii sau foloasele necuvenite date, în cazul în
care se reţine cauza specială de nepedepsire; dacă banii, valorile sau orice alte bunuri au fost date de
mituitor înainte de realizarea denunţului, chiar dacă acesta beneficiază de cauza specială de nepedepsire,
ţ aceste bunuri vor fi supuse confiscării; d. sumele de bani puse la dispoziţia mituitoruiui pentru realizarea
flagrantului la infracţiunea de luare de mită;

429
 Darea de mită

·: 3. darea de mită se poate reţine în concurs real cu instigarea la comiterea unei infracţiuni de către
Î funcţionarul public, când, în contextul comiterii infracţi1mii de corupţie, mituitorul îl şi determină pe
f; mituit ca în exercitarea atribuţiilor de serviciu să comită infracţiunea;
! 4. în literatura de specialitate (Bogdan/Şerban, Penal special 2, p. 297) s-a arătat că nu se va putea
: reţine infracţiunea
de dare de mită comisă prin constrângere în ipoteza în care funcţionarul solicită
f o sumă de bani pentru a nu-şi exercita în mod corect atribuţiile de serviciu. De aceea, nu putem
discuta despre o infracţiune de dare de mită prin constrângere în situaţia în care mitui~orul a remis
bani funcţionarului pentru ca acesta să nu-i aplice sancţiunea contravenţională incidentă confom1
legii. În acest caz, mituitorul oferă bani pentru obţinerea unui beneficiu nelegal (neaplicarea sancţiunii
contravenţionale), şi nu pentru înlăturarea în această manieră a unui rău injust;
5. darea de mită se poate reţine în concurs cu infracţiunea de cumpărare de influenţă atunci când.
funcţionarul este mituit atât în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu, cât şi pentru cumpărarea
influenţei sale pretinse relative la un alt funcţionar.

JURISPRUDENŢĂ

1. Dare de mită. Elemente constitutive. Pentru susţinerea acuzaţiei de dare de mită trebuie dovedite din punct de vedere
obiectiv: a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: promisiunea de bani sau alte foloase;
oferirea de bani sau alte foloase; darea de bani sau alte foloase (de exemplu, dacă a dat, oferit sau promis bani ori produse
petroliere, benzină sau motorină); b) existenţa unui act dorit de mituitor: îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea î'ndeplinirii
unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale unui funcţionar, realizarea unui act contrar acestor îndatoriri (de exemplu, să
dea informaţii hoţilor de combustibil despre locul şi modul în care urma să se realizeze supravegherea conductelor P.; să nu
întocmească rapoarte despre infracţiunile de furt de combustibil constatate sau sesizate, în raport cu unii dintre hoţii de motorină
şi benzină; să nu conducă la Secţia de poliţie în vederea cercetării unele persoane care au săvârşit infracţirnri de sustragere de
motorină şi benzină; să omită menţionarea Î.'1 rapoartele întocmite a datelor care conduceau la identificarea locurilor în care
erau montate instalaţii prin care se sustrăgeau motorină şi benzină, împiedicând astfel partea vătămată să remedieze spărtura;
să îndepărteze instalaţia şi să limiteze pierderile detenninate de sustrageri şi scurgerea de combustibil in unna sustragerii; să
omită raportarea de acte de cmupţie ale altor poliţişti în legătură cu StLstragere& de benzină şi motorină, la care funcţionam!
a fost prezent; să omită raportarea de acte suspecte legate de furtul de combustibil, la care foncţionarul a fost prezent). Fapta
de a oferi mită trebuie să fie anterioară, concomitentă sau să urmeze imediat după îndeplinirea sau neîndeplinirea actului avut
în vedere de către mituitor, în caz contrar nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită. Dacă
există însă oferta de mituire, nu are relevanţă că banii sau foloasele au fost date ulterior, după îndeplinirea actului. Acţiunea
constând în promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase poate fi săvârşită direct de cm:re mituitor sau indirect (pri!l
intermediul unei alte persoane); c) legătura dintre banii sau foloasele necuvenite şi actul de serviciu. Banii sau produsele trebuie
să fie pretinse, primite etc. cu titlu de contra-echivalent al conduitei pe care făptuitorul doreşte ca foncţionarui să o aibă. Dacii
legătura lipseşte, fapta nu are caracter penal. Infracţiunea există însă chiar dacă promisiunea sau oferta tăcută nu este urmată
de executare (I.C.CJ., secţia penală, decizia nr. 2348/2012, citată în L. Lefierache, Probe şi prezumţii în procesul penal, I
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p. 93-94).
2. Oferirea. Infracţiunea de dare de mită .?Oate fi săvârşită în modalitatea oferirii de bani sau de alte foloase necuvenite
unui funeţionar, în scopul ea acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Pentru existenţa infracţiunii de dare de
mită în această modalitate nu este necesar ca oferirea de bani sau de alte foloase necuvenite să fi fost urmată de acceptare
sau de executare, fiind suficient faptul oferirii de bani ori de alte foloase. De asemenea, nu este necesar ca scopul urmărit
~ îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii de către funcţionar a unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu
sau săvârşirea unui act contrar acestor îndatoriri să fi fost realizat (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 181/2008).
3. Cerinţa esenţială. Inculpatul a cerut pronunţarea unei soluţii favorabile în dosarul civil în care soţia sa era
recurentă, care în opinia sa îşi găsea pe deplin sprUin în probele aflate la dosar. Infracţiunea de dare de mită nu are în
--~-- ~-4_:_3_0_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 -,~;
t

vedere doar -ipoteza unor foloase promise/oferite/date pentru neîndeplinirea unei atribuţii de serviciu a celui mituit, ci
ea subzistă şi în ipoteza în care aceste foloase au în vedere îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale
acestuia. Împrejurarea că soluţia favorabilă solicitată implicit de inculpat (şi obţinută în final) era şi cea legală, nu are
relevanţă pentru reţinerea infracţiunii de dare de mită, câtă vreme respectiva soluţie se află în directă legătură cu anumite
foloase promise/oferite/date de mituitor judecătorului care a instrumentat cauza în care aceasta a fost pronunţată. (. .. )
Din această perspectivă, nu are relevanţă faptul că inculpatul nu s-a pronunţat „ in terminis ", expîicit, în sensul că
serviciul promis de el este în directă legătură cu serviciul pe care :ii aştepta din partea martorei B., câtă vreme aceasta
rezultă în mod subtil. dar neechivoc, potrivit celor expuse anterior, din conţinutul şi modalitatea în care s-a purtat
convorbirea din 4 noiembrie 2014. Împrejurarea că doar wml dintre „servicii", respectiv cel asumat de inculpat, este
ilicit (influenţarea de către acesta a viitorului examen al fiului martorei, direct sau printr-o persoană interpusă), este
lipsită de relevanţă pentru reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de dare de mită, în condiţiile Îil care „celălalt serviciu",
în considerarea căruia inculpaml şi-a asumat promisiunea sus-arătată, consta în îndeplinirea de către martora B. a unei
atribuţii de serviciu, dar şi în influenţarea de către aceasta a membrilor completului de judecată din care făcea parte,
toate în sensul pronunţării unei soluţii favorabile soţiei inculpatului, fie ea şi în concordanţă cu probele dosarului şi
cu practica completului respectiv. Această formă de corupţie, chiar dacă este poate mai puţin uzuală, nu este însă mai
puţin socialmente periculoasă, fiind mai greu de probat, în condiţiile în care faptele nu privesc remunerarea bănească/
materială a celui mituit (cum este îndeobşte situaţia în cazul infracţiunilor de corupţie), ci un alt folos promis/oferiti
dat acestuia, constând într-un „serviciu" prestat de mituitor în beneficiul funcţionarului public ale cărui atribuţii sunt
vizate de mituitor. Prin urmare, fapta acestuia care, în ziua de 4 noiembrie 2014 a promis numitei B., judecător la
Tribunalul Bistriţa care făcea parte din completul de judecată ce avea spre soluţionare un dosar civil al soţiei inculpatuîui,
că va asigura promovarea de către fiul sus-numitei a examenului pentru notaxi stagiari, prin influenţa pe care şi-o va
exercita, direct sau indirect, în schimbul obţinerii unei soluţii favorabiie în respectivul dosar civil, eventual rezultată din
probatoriui acestuia, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de dare de mită pentru care a fost condamnat, astfel
încât criticile formulate sunt nefondate (i.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 223/A din 20 iunie 2017).
4. Confiscare specială. Oferire. Dispoziţiile referitoare la confiscare se aplică chiar dacă oferta nu a fost urmată de
acceptare şi, ca urmare, instanţa avea obligaţia de a dispune confiscarea sumei de bani în baza acestui text de lege (C.A.
Craiova, secţia penală, decizia nr. 34/2007).
5. Condiţii de reţinere a cauzei de nepedepsire. Mituitoru! na se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapra înainte
ca organul de l!rmărire penală să fi fost sesizat cu acea infracţiune. Cauza specială de nepedepsire este aplicabilă atu:-:ici
când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) mituitorul a denunţat fapta. Fapta se conside:-ă denunţată în
cazul în care, de exemplu, mituitorul, fiind unnărit pentru o infracţiune, face o declaraţie prin care aduce la cunoştinţa
organului de urmărire penală fapta sa de dare de mită, precum şi funcţionarul care a primit mit-.. Nu constituie însă o
denunţare recunoaşterea de către faptuiwr in faţa organuiui de urmttrire penaiă care a constatat săvârşirea infracţiunii
şi investighează fapta; b) denunţarea trebuie făcută unei autorităţi, chiar necompetente să efectueze urmărirea penală în
această materie; c) denunţarea trebuie să se producă mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat Cauza
de nepedepsire are ca scop să prevină săvârşirea mfracţitmii de luare de mită prin inducerea temerii că va fi denunţat
celui care este tentat să primească bani sau foloase pentru un act de serviciu. Sancţionarea mituitorului ar îngreuna
descoperirea faptelor, deoarece, dacă ar fi pedepsit, nu s-ar plânge împotriva funcţionarniui incorect, funqionar care în
acest mod ar fi la adăpost de răspundere pentru infracţiunea comisă (LC.C.J ., secţia penală, decizia nr. 2348/2012, citată
în L. Lefterache, op. cit., p. 94).
6. Unitatea naturală de infracţiune. Există unitate naturală de infracţiune ori de câte ori activitatea unei persoane,
e formată dintr-un act, datorită stării de fapt, este apreciată ca o activitate unică, având un singur rezultat periculos şi
a având la bază o unică fonnă de vinovăţie prevăzută de lege, prin care s-a realizat conţinutul unei singure infracţiuni. În
e cauză, fapta s-a consumat în momentul în care, printr-o singură acţiune, inculpatul a oferit o masă la restaurant şi o sumă
e de bani, nefiind relevant faptul că de faţă erau două persoane. Deşi este real că potrivit art 33 lit. b) C.pen. din 1969,
it când o acţiune sau macţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care
u le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni, în cauză acest text de lege nu are aplicabilitate. Tribunalul a
reamintit că doar in materia infracţiunilor contra persoanei, pluralitatea subiecţiior pasivi determină în cazul unităţii de
acţiune o pluralitate de infracţiuni, or, în cauză, fapta ce face obiectul judecăţii nu face parte din categoria unor astfel de
n infracţiuni (LC.CJ., secţia penală, decizia nr. 367 din 2 febmaric 20 ! i ).

431
 T FICUL DE INFLUENTĂ
'

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine
sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra
unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să
urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să. îndeplinească un
act contrar acestor îndatoriri [art. 291 alin. (1) C.pen.].
Sancţionată iniţial ca o escrocherie comisă în legătură cu activitatea unui funcţionar public ( de pildă, în
Franţa începutului de secol XIX, în legătură cu acordarea Legiunii de Onoare), traficul de influenţă a fost
ulterior incriminat ca o infracţiune autonomă care a urmat, în esenţă, tiparul luării/dării de mită.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. ,Juridic 2. Material
t t
buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu şi relaţiile nu are.
sociale în legătură cu acestea.
432
---.•-·-··~·--~=-=------------------------------------------
 ·•. B.Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală care are influenţă sau lasă să se creadă
că are irifiuenţă asupra unui funcţionar public, a unui funcţionar public asimilat sau a unui
funcţionar privat;
b. funcţionarul public poate fi subiect activ al infracţiunii de trafic de influenţă;
c. participaţia penală este posibilă sub toate formele; coautor poate fi numai o persoană care are
sau pretinde că are influenţă asupra unui funcţionar public;
d. activitatea complicelui sau a instigatorului poate îmbrăca în unele cazuri caracter infracţional,
constituind infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art 292 C.pen.

2. Pasiv
a. principal: autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana juridică de interes public
ori privat în cadrul căreia funcţionarul public se află in exercitarea atribuţiilor de serviciu;
b. secundar: funcţionarul public cu privire la care se pretinde că există o influenţă.

C. Latura obiectivă

1. Element material
► este o ir!fracţiune comisivă cu conJinut aiternativ constând în pretinderea, primirea ori accep-
tarea promisiunii de bani sau aîte foloase patrimoniale sau nepatrimoniale, direct sau indirect,
pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă
că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să
te
'indeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în
·a
îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri;
;ă
► pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii poate fi reaiizată direct sau indirect, pentru sine
tn
ori pentru altul;
ln ► pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni constituie singurele modalităţi alternative
st ale elementului material aî infracţiunii şi au aceeaşi semnificaţie ca şi în materia infracţiunii de
luare de mită.
► prin DCC nr. 48912016 şi DCC m: 650/2018 s-a apreciat că elementul material al înfraeţiunii
este previzibil reglementat, având unnătoarele împrejurări:
a. pretinderea de bani sau alte foloase necuvenite în scopul determinării unui funcţionar
public să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiiie sale de serviciu =formularea de
cătrefăpîuitor nemijlocit, ln mod expres sau tacit, a solicitării unei sume de bani, a unui
bun sau altor valori;
h. primirea de bani sau alte foloase necuvenite în scopul determinării unui fbncţionar public
să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu = intrarea efectivă în
posesia banilor sau a foloaselor necuvenite remise (direct sau indirect) de cumpărătorul
de influenţă, din inifiativa acestuia;
c. acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite în scopul determinării unui
funcţionar public să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile saie de serviciu

433
 Traficul de influenţă

manifestarea acordului cu privire la promisiunile făcute sau banii/foloasele oferite de

către cumpărătorul de influenţă; este vorba de un acord explicit sau implicit, direct sau
indirect, al făptuitorului de acceptare a ofertei;
d. modalităţile normative alternative se referă la bani sau „alte foloase", pentru existenţa
elementului material nefiind necesar ca pretinderea banilor sau folosului, acceptarea
promisiunii de foloase ori a darurilor săfifost urmată de executare, adică de satisfacerea
pretenţiei sau de respectarea promisiunii de foloase;
e. noţiunea de alte foloase are, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, sensul de
avantaj, beneficiu, câştig, profit. Banii pot fi efectivi (monede) sau sub fonnă de valori
ori titluri de orice fel echivalând bani, iar prin expresia „alte foloase" se poate înţelege
orice fel de avantaje patrimoniale (de pildă, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii,
amânarea plăţii unei datorii, folosinţa gratuită a unei locuinţe, prestaţiuni de servicii în
mod gratuit, promovarea în serviciu), dar şi neparrimoniale (de pildă, acordarea unui titlu
sau a unui grad ori a altei distincţii onorifice), toate acestea nefiind legal datorate (foloase
necuvenite), deci având caracter de retribuţie, de plată (răsplată). Foloasele obţinute
reprezintă un contra-echivalent al conduitei lipsite de probitate a persoanei;
f. nu este necesar ca actul ce intră în atribuţiile funcţionamlui sau altui salariat să fi fost
efectuat, este suficient că s-au primit ori pretins foloase sau că s-au acceptat promisiuni
de foloase in vederea determinării funcţionarului sau alnti salariat, fiind indiferent faptul
că iniţiativa aparţine traficantului sau persoanei interesate ca influenţa să fie exercitată;
g, nu are relevanţă dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promi-
siunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, nu interesează dacă intervenţia
pe lângă un funcţionar sau alt salariat s-a produs sau nu, nici dacă prin intervenţie (reală
sau presupusă) se urmăreşte detenninarea unei acţiuni licite (efectuarea corectă de către
un funcţionar sau alt salariat a unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu) sau a
unei acţiuni ilicite ( efectuarea incorectă a actului) ori determinarea unei inacţiuni licite
(abţinerea de la efectuarea unui act abuziv) sau a unei inacţiuni ilicite (neîndeplinirea
unei îndatoriri de serviciu), de vTeme ce dezaprobarea exprimată prin incriminarea faptei
de trafic de influenţă priveşte scopul urmărit de infractor nu ca un rezultat, d ca o carac-
terizare a acţiunii de traficare a influenţei reale sau presupuse.
Cerinţe esenţiale:
a. făptuitorul să aibă o injluenJă reală sau să lase să se creadă că are influenţii asupra funcţionarului
public; influenţa îaptuitorului trebuie să reprezinte motivul determinant al acţi1mii cumpărătorului de
influenţă; influenţa pretinsă poate fi personală sau exercitată prin mijlocirea unui intem1ediar;
► înDCC nr. 489/2016 s-a apreciat că prin expresia are b~fluenţă se înţelege că acea persoană
se bucură în mod real de încrederea funcţionarului sau a altui salariat ori că bunele relaţii
personale cu acesta corespund realităţii, aşadar,, acea persoană este în asemenea relaţii
cu funcţionarnl incât să-l poată determina la o anumită conduită, atitudine, acţiune. Prin
expresia lasii să se creadă că are injluenfă asupra unui funcţionar sau a altui salariat
se înţelege că o persoană se laudă că are trecere pe lângă un funcţionar sau alt salariat
(afirmând, de pildă, că, datorită încrederii de care se bucură sau datorită rudeniei sau
relaţiilor personale pe care le are cu acel funcţionar sau salariat, poate detcnnina o anumită
atitudine a acestuia ori poate obţine o anumită rezolvare) ori se prevalează, pretinde,
afirmă, contrar realităţii, că este în relaţii bune cu funcţionarul ori alt salariat, se bucură
de aprecierea şi încrederea acestuia de asemenea natură încât poate rezolva problema de
434
'e care este interesat cumpărătorul de influenţă. Se consideră că cerinţa este îndeplinită şi
u atunci când o persoană, fără a se lăuda că are trecere asupra unui funcţionar, nu dezminte
afirmaţiile altora cu privire la existenţa acesteia. De asemenea, în practica judiciară s-a
a reţinut clî. nu are relevanţă dacă făptuitorul a precizat ori nu numele funcţionarului public
a asupra căruia are influenţă, suficient fiind să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia.
a Pentru reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă nu este necesar ca inculpatul să indice
în mod nominal funcţionarul public pe lângă care pretinde că ar avea trecere, dacă din
conţinutul celor afirmate de el se desprinde competenţa acestui funcţionar de a dispune în
.e
legătură cu actul referitor la care se trafichează u1fluenţa, deoarece ceea ce este important
d
este ca influenţa presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul
e
tranzacţiei. Cu alte cuvinte, pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de trafic de
i,
influenţă este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, printre care şi aceea
n
ca influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul să privească un funcţionar
u
sau alt salariat care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau
e
a pretins bani ori alte foloase. Nu are relevanţă dacă, făptuitorul atribuind un nume acelui
.e
:funcţionar sau salariat, numele atribuit este reai sau fictiv. Prin urmare, esenţial este ca
influenţa făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al
tranzaqiei. În ipoteza în care făptuitorul lasă să se creadă că are influenţă, deşi nu are, este
ii vorba şi de inducerea în eroare, de o înşelăciune pe care traficul de influenţă o absoarbe
11 în conţinutul său. Prevalarea de o influenţă inexistentă în realitate asupra unui funcţionar
sau pretinderea sau primirea de bani urmată de neexercitarea ulterioară a influenţei pentru
l- îndeplinirea actului, deşi constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase,
a realizează elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă, aceasta având un alt
ă obiect juridic (relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a raporturilor de serviciu)
e faţă de infracţiunea de înşelăciune (relaţiile sociale referitoare la patrimoniu), infracţiunea
a de trafic de influenţă existând independent de producerea unei pagube materiale, aşa cum
,e este cazul infracţiunii de înşelăciune. Pe cale jurisprudenţială s-a reţinut însă că, dacă
·a actul a fost '.indeplinit iară să se fi făcut nicio intervenţie şi totuşi se pretind bani sau alte
~I foloase, fapta constituie înşelăciune. S-a mai statuat că nu există trafic de influenţă dacă
inculpatul nu s-a prevalat de vreo influenţă pe lângă. vreun funcţionar, ci a luat suma de
bani pentru serviciile pe care el personal putea să le facă celor care au dat banii, existând
în acest caz infracţiunea de luare de mită.
b. făptuitorul să promită că îl va determina pe funcţionarul public sau pe funcţionar să facă ori să
11
nu facă un act ce intră în competenţa acestuia potrivit atribuţiilor de serviciu, chiar dacă această
le
promisiune nu este îndeplinită ;,1lterior sau actul nu esre efectuat;
► în cazul traficării influenţei faţă de un funcţionar public asimilat, fapta trebuie să constea
lă
în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sa-.1 alte foloase patrimo-
11
niale sau nepatrimoniale în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui
ll
act privitor la îndatoririle legale ale fimcJionarului public asimilat sau in legătură cu
.n
efectuarea unui act contmr acestor îndatoriri, nu şi în legătură cu îndeplinirea sau
it
urgentarea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu;
at
c. fapta să fie săvârşită înainte sau concomitent cu îndeplinirea actuiui ce intră în atribuţiile de
LU
serviciu ale funcţionarului asupra căruia este traficată influenţa.
tă
e, 2. Urmarea imediată
ră ► starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în cadrul unităţilor prevăzute
le de art. 176 C.pen. sau al persoanelor juridice de drept privat.
435
 yt·
l
Traficul de influenţă

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să fie dovedită (infracţiune de pericol abstract).

► intenţia directă;
► scopul: determinarea funcţionarului public sau a funcţionarului să facă ori să nu facă un act ce
intrăîn atribuţiile sale de serviciu;
► nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei tipice.

E. Varianta agravată .

► traficul de influenţă comis de: o persoană care exercită o funcţie de demnitate publică; judecător
sau procuror; organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contra-
venţiilor; persoanele care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu
privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă
procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori in baza unei alte legi.

► traficul de influenţă comis în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu
sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele
prevăzute la art. 175 alin. (2) C.pen. ori în cadrul oricărei persoane juridice.

G.Fo.nne
I
t
1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

+ +
►tentativa esteasimilată. de
lege faptei consumate şi nu
este incriminată separat;
► este o infactiune de consu-
posibile, dar mare anticipată, deoarece con-
neincriminate. sumarea are loc nu numai prin
primirea de bani, btmuri sau
alte foloase, ci şi prin acţiuni
care reprezintă în fapt forme
ale tentativei fată de primire.
t
a. faptă consumată: în momentul pre-
tinderii sau primirii de bani sau alte
foloase ori acceptării promisiunii unor
foloase sau daruri, pentru a-1 detennina
pe funcţionarul public sau pe funcţionar
să facă sau să nu facă un act ce intră în
atribuţiile sale de serviciu;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în fonnă
continuată, epuizându-se după efectuarea
ultimuîui act de executare (unitate legală).

- - - -436
----------------------------------------------
 l, în cazul în care traficantul de influenţă este totodată şi un funcţionar public care are competenţe în
legăturăcu actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, urgentare, întârziere trafichează influenţa, se
va reţine concursul real între luarea de mită şi traficul de influenţă atunci când din probele administrate
rezultă pluralitate de acţiuni ilicite ale funcţionarului; nu este exclusă nici reţinerea concursului idea/între
cele două infracţiuni dacă acţiunea unică de pretindere de bani şi valori are un scop multiplu: îndeplinirea/
g neîndeplinirea propriilor atribuţii de serviciu ale foncţionarului şi traficarea influentei (pretinse sau
! imaginare) faţă de alţi funcţionari; în ipoteza în care banii sau valorile sunt pretinse/primite/acceptate
, numai în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, iar nu pentru
traficarea/promisiunea traficării influenţei (irifluenţafoptuitorului neconstituindpentru persoana interesată
motivul determinant al tranzacţiei) se va reţine numai comiterea infracfiunii de luare de mită;
2. în ipoteza în care traficantul de influenţă oferă bani sau alte foloase necuvenite funeţionarului pentru
îndeplinirea sau neîndeplinirea actului, se va reţine un concurs între traficul de influenţă şi darea de mită;
3. spre deosbire de infracţiunea de luare de mită, în cazul traficului de influenţă nu este relevantă
distincţiadintre funcţionaru) public propriu-zis sau asimilat;
4. dacă pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase necuvenite a fost realizată după îndeplinirea
actului de către funcţionar, va putea fi reţinută comiterea unei infracţiuni de înşelăciune dacă sunt
îndeplinite toate elementele de tipicitate prevăzute de art. 244 C.pen.;
5. se va reţine comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, iar nu cea de înşelăciune, şi atunci când:
a. conduita făptuitorului constă în acţiunea de pretindere a faptului că acesta are influenţă asupra unui
funcţionar public competent şi că, în schimbul sumei de bani sau folosului primit, îl va determina pe
funcţionarul competent să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea
unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri;
b. efectul pe plan psihic produs asupra potenţialului cumpărător de injluenţâ prin conduita făptuitorului
este inducerea în eroare; c. conduita cumpărătorului de influenţă indus în eroare se obiectivează
în adoptarea unei decizii prin care sunt lezate drepturile şi inteiesele sale patrirr!oniale, ca urmare a
remiteîÎi de bani sau alte foloase traficantului de influenţă;
6. în doctrină (BogdanÎŞerban, Penal special 2, p. 325) s-a arătat că „în cazul în care autorul işi
trafichează influenţa în sens nega·dv, spunându-i unei persoane (X) că, dacă nu-i va remite o sumă de
bani, îl va determina, prin exercitarea influenţei, pe un funcţionar să adopte o conduită păgubitoare faţă
de X, nu vom mai discuta despre o infracţiune de trafic de influenţă, ci despre o infracţiune de şantaj, În
cazul traficului/cumpărării de influenţă, obiectul «convenţiei» dintre părţi este traficarea influenţei astfel
încât cumpărătorul de influenţă să obţină un beneficiu de pe urma exercitării influenţei, şi nu să evite
producerea unui rău injust faţă de el'';
7. nu întruneşte condiţiile tipicităţii obiective ale infracţiunii de trafic de influenţă fapta persoanei care
promite, total dezinteresat, că va realiza demersuri pe lângă un funcţionar public pentru a-l determina pe
acesta sft realizeze un act care intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionaruiui;
8, nu sunt supuse confiscării: a. banii, valorile sau orice alte bunuri pretinse; b. banii, valorile sau
orice alte bunuri cu privire la care a/ost acceptată promisiunea că vor fi date; c. sumele de bani puse la
dispoziţie pentru realizarea flagrantului la infracţiunea de trafic de influenţă;
9. în cazul în care pretinderea de bani sau valori este unică, iar ulterior foloasele sunt primite în mai
multe tranşe, va exista o singură infracţiune de trafic de influenţă (unitate naturală), iar nu o unitate
legală sub forma infracţiunii continuate;

437
 Traficul de influenţă

10. se va reţine comiterea unei singure infracţiuni de trafic de influenţă şi în ipoteza în care acţiunea
< de traficare vizează doi sau mai mulţi funcţionari sau un singur funcţionar având mai multe atribuţii de
~
f serviciu, cât timp se realizează printr-un act unic;
} 11. cazul în care făptuitorul îşi trafichează influenţa asupra funcţionarului public şi, în acest context,
: îl determină pe acesta să comită o infracţiune, traficul de influenţă va fi reţinut în concurs real cu
:; instigarea la infracţiunea comisă de funcţionar.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Identificaţi deosebirile dintre traficul de influenţă şi darea de mită.

2. În cazul în care traficul de influenţă se comite prin pretinderea unei influenţe nereale asupra unui
funcţionar public, prin ce elemente se deosebeşte această infracţiune de cea de înşelăciune?

3. În cazul în care după momentul pretinderii şi înainte de primirea banilor intervine o lege de
graţiere care înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea de trafic de influenţă, se va mai putea
dispune o soluţie de condamnare a traficantului de influenţă?

r~--
t Tra:fic de infl.uenţă
1. Înşelăciunea este o infracţiune de rezultat Traficul de influenţă este o infracţiune de pericol
abstract.
2. Activitatea infracţională trebuie să aibă ca Reţinerea faptei tipice de trafic de influenţă nu este
urmare producerea unui prejudiciu. condiţionată de producerea unui prejudiciu.
3. Activitatea infracţională trebuie să constea Reţinerea faptei tipice de trafic de influenţă nu este
într-o alterare a adevărului ca urmare a indu- condiţionată de alterarea adevărului (ln ipoteza în
cerii în eroare prin prezentarea ca adevărată care traficantul de influenţă are în realitate influenţă
a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a asupra funcţionarului public).
unei fapte adevărate.
4. Persoana vătămată care remite un bun infrac- Cumpărătorul de influenţă care dă bani sau alte
torului acţionează cu bună-credinţă în unna valori traficantului de i.nfluenţă aqionează cu
activităţii de inducere în e.rnare. rea-credinţă, urmărind să obţină determinarea
funcţionarului public să dea, să facă sau să nu facă
un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

JURISPRUDENŢĂ

1. Coautorat. Se va reţine participaţia sub forma coautoratului în situaţia în care inculpatul, avocat, a afirmat că,
în schimbul sumei de 50.000 dolari SUA, poate asigura sprijinul reprezentantului A.V.A.S. ( ... ) pentru a avea succes în
demersul de cumpărare a unui obiectiv industrial; ulterior, după cooptarea altor două persoane, consilieri juridici, au
hotărât cu toţii să încerce obţinerea unei sume de bani, sub pretextul că ar avea influenţă asupra judecătorului-sindic
învestit cu soluţionarea cererii, pe care l-ar putea detem1ina astfel să pronunţe o hotărâre favorabilă SC E.l.E. SRL
Bucureşti, indiferent de orice alte circumstanţe. (...) În final, denunţătoarea a remis inculpaţilor suma de 75.000 euro,
438
 care a fost.împărţită şi numărată de aceştia, după care a fost reintrodusă în plicul unde fusese ţinută şi care a fost preluat
de unul dintre inculpaţi (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1547/2009).

2. Complicitate la trafic de influenţă. 2.1. Dacă autorul infracţiunii de trafic de influenţă, după ce a pretins un
anumit folos pentru a determina un funcţionar să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, a şi primit folosul prin
inten11ediul altei persoane, această din urmă persoană va răspunde în calitate de complice, deoarece l-a ajutat pe autor
să realizeze unul dintre conţinuturile alternative ale infracţiunii (Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. 4748/1972).
2.2. Făcând o distincţie între forma autorat şi forma participaţiei penale a complicităţii şi verificând, raportat la speţa
dedusă judecăţii, dacă inculpatul A. a comis ade materiale care intră în sfera elementului material al infracţiunii de trafic
de influenţă sau doar a realizat acte ce reprezintă un sprijin sau un ajutor la comiterea faptei, rezultă că acuzaţia care i
se aduce vizează compiicitatea la infracţiunea de trafic de influenţă, şi nu autoratu! acestei infracţiuni, deşi încadrarea
juridică a fost stabilită în acest ultim sens. În sensul celor mai sus reţinute, se constată că în literatura de specia:iitate s-a
arătat că, în cazul infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 291 C.pen., participaţia penală este posibilă în toate
formele. În practică, există uneori dificultatea de a distinge actele de autorat (coautorat) faţă de cele de complicitate. Ca
în cazul oricărei infracţiuni, şi la traficul de influenţă această distincţie trebuie să se realizeze, în primul rând, pornind de
IUl
la elementul material, respectiv trebuie să se verifice dacă participantul comite acte ce intră în sfera elementului material
al infracţiunii sau realizează doar acte ce reprezintă un sprijin sau un ajutor la comiterea faptei. De asemenea, în literatura
de de specialitate s-a arătat că, dacă autorul infracţiunii de trafic de influenţă (în speţă, inculpatul B. ), după ce a pretins un
.ea anumit folos pentru a determina un funcţionar să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, a şi primit folosui prin
intermediul altei persoane, această din urmă persoană va răspunde în calitate de complice, deoarece l-a ajutat pe autor să
realizeze unul din conţinuturile alternative aie infracţiunii. Ca atare, având în vedere toate aceste aspecte, se constată că
fapta reţinută în sarcina inculpatului A. şi recunoscută de acesta corespunde participaţiei penale în forma complicităţii ia
infracţiunea de trafic de influenţă (I.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 138/A din 18 aprilie 2017).

11 3. Latura obiectivă. 3.1. Existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu presupune o Îf!,f/.uenţă reală a inculpatului
asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, însă
este necesar ca influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul să privească un funcţionar determinat
e
sau indicat generic de natura influenţei ce urma să fie exercitată, care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care
făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alee foloase. În consecinţă, trebuie să existe legătură de cauzalitate între pnmirea
e foloaselor respective şi promisiunea exercitării influenţei, pretinse sau reaîe. În cazu! în care primirea de bunuri se face
l1
anterior solicitării intervenţiei, fără legătură cu intervenţia solicitată, conduita celui acuzat, indiferent cât de i:rorală
ă
ar fi, nu se înscrie in iatura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă. Infracţiunea de trafic de influenţă se consumă
prin săvârşirea oricăreia dintre acţiunile tipice previ.\.zute alternativ în norma de incriminare (primirea ori pretinderea de
bani ori alte foloase sau acceptarea de promisiuni, de daruri, săvârşite de către o persoană care are influenţă ori iasă să
se creadă că are influenţa asupra unui funcţionar, pentru a-i determina să facă ori să nu facă un act ce intră in atribuţiile
e sale de serviciu). Deşi nu are relevanţă dacă prctinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii
u unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, pentru existenţa ilicitului penal este necesar să se probeze din punctul
a de vedere al laturii obiective: l. actul pe care inculpatul urma să-l detennine prin influenţa sa; 2. primirea sau acceptarea
ă de foloase în legătură cu exercitarea influenţei; 3. legătura dintre exercitarea influenţei pretinse sau reale şi pretinderea/
primirea/acceptarea bunurilor. Dacă primirea sau acceptarea de foloase au loc anterior solicitării exercitării influenţei,
probatoriul trebuie să indice anticiparea invocării influenţei, intr-un caz determinat, de către inculpat. Primirea de bunuri
pe care partea vătămată le dă în scopul unei protecţii eventuale viitoare, generale, nedeterminate (dacă va fi nevoie) nu
intră în latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă. În concluzie, deşi nu este relevant dacă intervenţia s-a produs
ori nu sau dacă este sau nu reală sau momentul la care aceasta s-a realizat raportat la momcntui săvârşirii uneia dintre
acţiunile ce constituie eiementul material al infracţiunii, pentru existenţa laturii obiective a traficului de influenţă este

că,
necesar ca probele să indice influenţa pe care inculpatul o avea sau lăsa să se creadă că o are asupra unui funcţionar şi
, în care este actul ce intra în atribuţiile de serviciu ale unui funcţionar pe care inculpatul umia să-l determine să facă ori să
au nu facă, iar din punctul de vedere la laturii subiective, elementele de fapt care conduc ;a concluzia că persoana acuzată a
urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influentă asupra unui funcţionar pentru ca acesta să îşi
dic
RL exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu. Invocarea influenţei, di.rect sau indirect, trebuie să fie determinantă
ro, pentru primirea foloaselor (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 676/2013).

439
 Traficul de influenţă

3.2. Acţiunile de pretindere, de primire sau de acceptare a promisiunii nu au relevanţă penală - din perspectiva
infracţiunii de trafic de influenţă în absenţa promisiunii de intervenţie. La fel, doar promisiunea, fără vreuna dintre cele
trei acţiuni alternative, nu realizează elementul material al acestei infracţiuni. Nu poate fi ignorată construcţia sintactică
a conţinutului infracţiunii, modul de îmbinare a cuvintelor evidenţiind o &'lume plasare temporală a elementelor
incriminate, în sensul că promisiunea de determinare a funcţionarului public succedă ori este concomitentă f'retinderii,
primirii ori acceptării promisiunii de bani sau alte foloase. În plus, textul legal foloseşte noţiunea de „promisiune de
determinare" cu semnificaţia de acţiune complinitoare a elementului material. Aşadar, accepţia este de angajament ferm,
de făgăduială neechivocă, expresă, având un obiectiv precis - detenninarea la o anumită atitudine a funcţionarului
public - ceea ce exclude sensul de conduită implicită, dedusă din împrejurările în care a acţionat o persoană, cu111 susţine
procurorul prin apelul promovat. Cu alte cuvinte, semnificaţia termenului „promisiune" din textul de lege incriminator
este de „vorbă, cuvânt" - exprimată/exprimat prin viu grai - şi nu de ,.tăcere", care doar î:n mod excepţional şi exclusiv în
materie civilă este asimilată manifestării de voinţă exteriorizate ( consimţământului). Aşadar, ideea promisiunii implicite
este străină tipicităţii traficului de influenţă. Cu atât mai puţin ar putea fi acceptate acele situaţii în care organele judiciare
prezumă existenţa promisiunii, dar nu din existenţa unui fapt cunoscut (dovedit ca atare), ci din presupunerea existenţei
acestuia din urmă, adică prezumţie la prezumţie, ceea ce duce la ficţiune (C.A. laşi, secţia penală, decizia nr. 1011/2017).
3.3. A avea influenţă asupra unui funcţionar public înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod rea! de încrederea
acestuia, a fi în mod real în bu,,e relaţii cu el. Făptuitorul va lăsa să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar
public atunci când, fără a avea trecere pe lângă acel funcţionar, creează persoanei falsa impresie că se bucură de această
trecere, că este în bune relaţii cu funcţionarul public, că se bucură de încrederea acestuia. Cerinţa este realizată şi în cazul
în care făptuitorul nu dezminte afirmaţiile făcute de o altă persoană că ar avea influenţă asupra funcţionarului public. Nu
are relevanţă dacă îăptuitorul a precizat ori nu numele funcţionarului public asupra căruia are influenţă, suficient fiind
să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia. Nu este necesar ca inculpatul să indice în mod nominal funcţionarul
public pe lângă care pretinde că ar avea trecere, dacă din conţinutul celor afinnate de el se desprinde competenţa acestui
funcţionar de a dispune în legătură cu actul referitor la care se trafica influenţa. De asemenea, nu interesează dacă
făptuitorul atribuind un nume acelui funcţionar, numele atribuit este real sau fictiv. Prin urmare, esenţial este ca influenţa
făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacţiei (I.C.CJ., secţia penală, decizia
nr. 65/ A din 24 februarie 20 i 5).
3.4. Condiţia privind existenja promisiunii autorului infracţiunii de trafic de influenţă de a determina funcţionarul
public la aqiunile sau inacţiunile prevăzute în norma de incriminare cuprinsă în art. 291 C.pen. nu impune ca promisiunea
autorului să se realizeze într-o anumită formă verbală, ci presupune ca din conduita şi afirmaţiile acestuia să rezulte în mod
neechivoc angajamentul său de a se prevala de influenţa pretinsă pentru a determina funcţionarul public să îndeplinească,
să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intri.'i. în îndatoririle sale de serviciu ori să
îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Astfel, este realizată, totodată, cerinţa laturii obiective a titlului cu care
a fost pretins folosul material, respectiv de preţ al presupusei influenţe pe care inculpatul A. a pretins că o avea asupra
judecătorului cauzei. ( ... ) Cerinţa existenţei promisiunii autorului traficului că îl va determina pe funcţionarul competent
să adopte o anumită conduită profesională este, de asemenea, îndeplinită în speţă. Pentrn întrunirea acestei conditii,
nu este necesar ca promisiunea făptuitorului să îmbrace o anumită formă verbală, fiind suficient ca din conduita şi
afirmaţiile autorului să rezulte neechivoc angajamentul acestuia de a se prevala de o pretinsă influenţă pentru a determina
funcţionarul public să îndeplinească sau să nu îndeplinească o anumită îndatorire de serviciu. Or, comunicarea de către
inculpatul A. a W1ei pretinse „aranjări" a tmei soluţii favorabile şi îndemnul subsecvent adresat martorului B. de a „merge
iiniştif' la proces, ambele efectuate în sediul unităţii de parchet, premergător dezbaterii fondului cauzei, au semnificaţia
unei veritabile promisiuni ilicite făcute denunţătorului, că va obţine un tratament sancţionatormai blând (LC.C.J., secţia
penală, decizia nr. 23 7/ A din l octombrie 2 O18 ).
3.5. Pentru existenţa acestei infracţiuni nu are relevanţă dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă
acceptarea promisiunii unor foloase a fost mmată de prestarea acestora, după cum este lipsit de importanţă dacă
intervenţia s-a produs ori nu, precum şi momemul în care aceasta s-a realizat - raportat la rnomentLil săvârşirii
uneia dintre acţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii deoarece efectuarea intervenţiei nu este o condiţie
esenţială pentru existenţa traficului de influenţă (I.C .C.J., Completul de 5 judecători, decizia nr. 187 din 16 noiembrie 2016).

..
440
-·-·•-·-·--- - - ---------------------------------------------------
 .•
";·1<
!
,

va 3.6. Sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă chiar şi m situaţia in care
~le funcţionarul public nu este explicit nominalizat, făcându-se însă referire la organul de stat, instituţia publică sau orice
că altă persoană juridică din care face parte funcţionarul, care are competenţa de a efectua sau nu actul. Astfe 1, infracţiunea
lor de trafic de influenţă există atât atuncî când făptuitorul are în mod real o influenţă asupra unui funcţionar, cât şi atunci
·ii, când făptuitorul lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, deşi influenţa nu există în realitate (I.C.C.J.,
de Completul de 5 judecători, decizia nr. l 16/2018).
m, 3. 7. Acţiunea de acceptare a promisiunii trebuie să fie anterioară sau concomitentă în raport cu conduita
lui funcţionarului public. În consecinţă, acţiunea de acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase, ulterioară îndeplinirii
ne de către funcţionarul public a actului ce intră în îndatoririle sale de serviciu, nu constituie infracţiunea de trafic de
:or influenţă (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 171/A din 14 mai 2019).
în 3.8, În vederea atingerii foiosului um1ărit, este posibil ca traficantul de influenţă să comită două dintre acţiunile
ite tipice, prevăzute alternativ în textul consumat. Activitatea ulterioară, de primire a banilor sau a altor foloase constituie,
ire alături de actele anterioare, o unitate infracţională. ( ... ) Elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă
ţei există şi în situaţia în care pretinderea este aluzivă, dar neechivocă, fiind suficient ca ea să fie inteligibilă, adică să aibă
n capacitatea de a fi înţeleasă de cei căruia i se adresează. În cauză, pretinderea sumei ele bani de către inculpatul A. pentru
·ea traficarea influenţei pe care a susţinut că o are, prin intermediul unor persoane care au ori au avut diverse funcţii în
iar instituţiile publice, asupra organelor judiciare implicate în instrumentarea cdor două dosare penale care îl vizau pe B., în
stă vederea soluţionării într-o manieră favorabiiă acestuia şi ridicării sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor sale, a
'.Ul fost înţeleasă exact de partea civilă B. (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 118/A din 4 aprilie 2019).
\/u 3.9. În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului, potrivit căreia acţiunile de pretindem, de primire sau de acceptare
nd a promisiunii nu au relevanţă penală, în absenţa promisiunii de intervenţie şi că doar promisiunea, fără vreuna dintre
:-ul ceîe trei acţiuni alternative, nu realizează elementul material al acestei infracţiuni, Înalta Curte reţine că pentru existenţa
tui elementului material şi, deci, a infracţiunii de trafic de influenţă nu este necesar ca pretinderea baniior sau folosului,
.că acceptarea promisiunii de foloase ori a darurilor să fi fost urmată de executare, adică de satisfacerea pretenţiei sau de
1ţa respectarea promisiunii de foloase. De asemenea, nu este necesar ca actul ce intră în atribuţiile funcţionarului să fi fost
da ori nu efectuat; este suficient că s-au primit ori pretins foloase sau cf1 s-au acceptat promisiuni de foloase ori daruri în
vederea determinării funcţionarului. Împrejurarea că elementul matenal al infracţiunii de trafic de influenţă se realizează
:ul nu numai prin pretinderea de foloase, ci şi prin primirea de foloase sau prin acceptarea de promisiuni, înseamnă că pentru
.ea existenţa acestei infracţiuni este indiferent faptul că iniţiativa aparţine traficantului sau persoanei inkresate ca influenţ::,
od să fie exercitată. În concret, în speţă, consumarea actului de pretindere a unor fojoase necuvenite, de către inculpat,
.::a, s-a realizat într-un context factual menit, în mod evident, să confere credibilitate prin chemarea martorului denunţător
să în sediul unităţii de parchet şi al instanţei unde se desfăşura procesul, prin folosirea impiicttă a calităţii de procuror.,
1re susţirn\nd că ar fi fost aranjată dispunerea unei modaiităţi de executare a pedepsei neprivative de libertate (LC.C.L secţia
Jra penală, decizia nr. 279/RC/2019 din 28 iunie 2019).
mt
4. Latura subiectivă. Această faptă se săvârşeşte nwnai cu intenţie calificată prin scop, neexistând niciun dubiu
ţii,
asupra atitudinii inculpatei de conştiinţă şi voinţă. Astfel, voinţa sa constă în săvârşirea uneia sau mai multora dintre
şi
acţiunile specifice elementului material al infracţiunii ştiind că foloasele reprezintă preţui influenţei sale asupra
na
funcţionaruîui, pe planul conştiinţei reprezintă pericolul creat pentru onestitatea şi corectitudinea funcţionarului. Acţiunea
tre
care constituie elementu! material al infracţiunii se săvârşeşte numai cu intenţie directă, fiind necesară iutenţia inculpaki
·ge
de a primi bani, bunuri sau alte foloase necuvenite -· deşi legal nedatorate ~ respectiv să existe un contra-echivalent al
ţia
conduitei sale ilicite şi ştiinţa că îşi însuşeşte ceva ce nu i se cuvine, aspecte dovedite de prnbele dosarului. Or, din actele
ţia
dosarului rezultă în mod clar intenţia inculpatei (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 65/2015).

tcă 5. Varianta agravată. Este aplicabilă numai în ipoteza în care făptuitorul s-a folosit de calitatea prevăzută în art. 7
tcă lit. b) din Legea nr. 78/2000 în raporturile cu cumpărătorul de influenţă, întrucât, în caz contrar, ar exista o răspundere
irii penală agravată obiectivă, determinată de calitatea făptuitorului, independent de relevanţa acesteia în comiterea faptei
ţie de trafic de influenţă. În consecinţă, în cazul in care, traficându-şi influenţa, judecătorul detaşat în cadrul unei instituţii
6). publice nu s-a folosit de calitatea de judecător, ci de funcţia în care a fost detaşat, nu sunt incidente dispoziţiile an. 7

441
 Traficul de influenţă

lit. b) din Legea nr. 78/2000 care reglementează varianta agravată a infracţiunii de trafic de influenţă (I.C.C.J., secţia
penală, decizia nr. 223/A din 20 iunie 2017).
6. Varianta atenuată. Persoana care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei societăţi al cărei obiect de activitate
constă în producţia, transportul, distribuţia şi comercializarea energiei electrice, ca serviciu de interes public - persoană
juridică autorizată, supravegheată şi monitorizată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei -
are calitatea de funcţionar public asimilat, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) C.pen. În consecinţă, în cazul
infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influentă, săvâr~ite în legătură cu funcţionarul public asimilat din
cadrul unei persoane juridice care prestează un serviciu de interes public în domeniul energiei electrice, nu sunt incidente
dispoziţiile art. 308 alin. (1) C.pen. (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 346/A din 20 decembrie 20 J 8).

7. Consumarea infracţiunii. În cazul infracţiunii de trafic de influenţă, în ipoteza în care, după momentul consumării
infracţiunii prin pretinderea unei sume de bani, subiectul activ solicită şi/sau primeşte de mai multe ori de la cumpărătorul
de influenţă părţi din suma de bani pretinsă iniţial, există o infracţiune de trafic de influenţă, în forma unităţii naturale,
iar nu o infracţiune continuată de trafic de influenţă, ca fonnă a unităţii legale de infracţiune. Dacă după momentul
consumării infracţiunii, prin prctinderea de bani sau alte foloase, subiectul activ solicită şi/sau primeşte de mai multe
ori de la cumpărătorul de influenţă diverse sume de bani în considerarea celor pretinse iniţial, realizându-se, astfel, o
fragmentare a actelor de executare, există o singură infracţiune de trafic de influenţă, însă nu în forma continuată, ci în
varianta unităţii naturale, având în vedere că actele subsecvente consumării, privite în ansamblul lor, se îmbină între
ele 111 mod natural, alcătuind în mod firesc, împreună cu actele precedente, o singură aqiune, motiv pentru care nu
pot fi considerate ca fiind activităţi independente, separate, de sine-stătătoare, care prezintă fiecare în parte conţinutul
infracţiunii (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 346/A din 20 decembrie 2018).

8. Formă continuată. Are caracter continuat fapta inculpatului care a pretins şi primit de la denunţător, în intervalul
aprilie-decembrie 2003, suma totală de 460.000.000 lei (ROL), iar la 5 decembrie 2003 -- data la care a fost surprins
in flagrant suma de l O.OOO euro, pentru a interveni pe lângă reprezentanţii firmei italiene în vederea încheierii unui
contract cu denunţătorul, privind fumizarea cantităţii de 150.000 m3 balast, în intervalul martie 2003-iunie 2004, precum
şi pentru efectuarea la timp a plăţilor (I .C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 1180 din 26 martie 201 O).

9. Trafic de influenţă- înşelăciune. Infracţiunea de trafic de influenţă presupune din punct de vedere al laturii obiective
prevalarea de o influenţă inexistentă în realitate asupra unui funcţionar şi care, deşi constituie o prezentare ca adevărată a
unei fapte mincinoase acţiune ce realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune prin voinţa legiuitorului
constituie o infracţiune distinctă, dacă sw11. îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege, traficul de influenţă existând,
spre deosebire de înşelăciune, indiferent dacă s-a cauzat sau nu o pagubă materială. De altfel, filcând-se o analiză comparativă
a celor două infraeţiuni, se reţî11 câteva elemente de diferenţiere distincte; astfel, în timp ce infracţiunea de înşelăciune
este o infracţiune de rezultat, traficul de influenţă este o infracţiune de pericol, aceasta din unnă nefiind condiţionată de
producerea unui prejudiciu. În plus, în timp cc în cazul infracţiunii de înşelăciune, persoana vătămată care remite un bun
infractorului acţionează cu bună-credinţă în urma activităţii de inducere în eroare, în cazul infracţiunii de trafic de influenţă,
cumpărătorul de influenţă care dă bani sau alte valori traficantului de influenţă acţionează cu rea-credinţă, unnărind să
obţină determinarea fancţionarului public să dea, să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Aşa
cum s-a reţinut constant în practica judiciară, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar ca făptuitorul
să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui fimcţionar. Nu interesează dacă făptuitorul a precizat
sau nu numele funcţionarului asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influenţă, fond suficientă numai determinarea
acestuia prin calitatea pe care o are, esenţială fiind împrejurarea că această influenţă reală sau presupusă să fi constituit
pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacţiei. Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă presupune
în egală măsură angajamentul făptuitorului că va interveni la acel funcţionar pentru ca acesta să facă sau să nu facă un act
ce intră în atribuţiile sale de serviciu, pentru că, dacă actul nu intră în aceste atribuţii, fapta va putea constitui infracţiunea
de înşelăciune. Nu în ultimul rând, nu interesează dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc şi nici dacă prin intervenţie s-a
urmărit efectuarea de către funcţionar a unui act legal sau a unui act ilegal, după cum nu interesează dacă actul a fost sau
nu efectuat, esenţial fiind ca folosul să fi fost primit sau pretins pentru a-l determina pe funcţionar în sensul celor dorite de
persoana interesată (C.A. Craiova, secţia penală, decizia nr. 168/2016).

- ~ - -442
---------------------------------------------------
e
ă

11
tl
e

11
11

11
e
o
n
e
CUMPĂ REA DE INFLUENTĂ
u '
ll

11
s
ll
n
I. DEFINITIA LEGALĂ
e Fapta de a promite, de a oferi sau de a da, pentru sine sau pentru altul, direct sau indirect, bani ori alte
a foloase unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pubiic,
1i
pentru a-1 determina pe acesta să îndeplinească, să. nu îndeplinească, să urgenteze orl siI întârzie îndeplinirea
i,
unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri [art 292
ă
ie
alin. ( l) C.pen.J.
le
n
t 11. STRUCTURA INFRACŢIUNII -- EXPLICAŢII
;ă

;a
11 . A .. Obiect ·
:1t
:a
it ţ

te 1. Juridic 2, Material
ct
ia t t
-a
buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu şi relaţiile nu are.
lU
sociale în legătură cu acestea.
ie

443
 ·r
Cumpărarea de influenţă
'

,', ,''

Ji Subiect·
1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)
a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. funcţionarul public poate fi subiect activ al infracţiunii de cumpărare de influenţă;
c. participaţia penală este posibilă sub toate formele;
d. autorul infracţiunii de cumpărare de influenţă nu poate fi considerat totodatată şi complice sau
instigator la traficul de influenţă.

2. Pasiv
a. principal: autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana juridică de interes public
ori privat în cadrul căreia funcţionarul public se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
b. secundar: funcţionarul public cu privire la care se pretinde că există o influenţă.

C. Latura obiectivă

1. Element material - infracţiune comisivă cu conţinut alternativ (similar cu darea de mită):

a. promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unei persoane care are influenţă sau lasă
să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să
îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri = făgăduinţa
de bani sau alte foloase, realizată direct sau indirect, verbal ori în scris, expres sau implicit,jî:1ră
ca bunurile promise să fie prezentate; nu prezintă importanţă dacă promisiunea este acceptată
sau nu de către cel căruia îi este adresată;
b. oferirea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unei persoane care are influenţă sau lasă
să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să
îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri= prezentarea
bunurilor oferite persoanei mituite, indţferent dacă oferta este acceptatâ sau nu;
c. darea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadft
că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentn, a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu
sau să îndeplinească tm act contrar acestor îndatoriri remiterea ejeciivă a banilor sau a altor foloase
necuvenite, precwn şi primirea acestora direct sau indirect de traficantul de influenţă.
Cerinţe esenţiale:
promisiunea, oferirea sau darea să aibă ca obiect bani sau alte foloase necuvenite persoanei care
are influenţă sau lasă să se creadă dt are influenţă asupra funcţionam lui public;
► prin DCC nr. 60712017 s-a reţinut prin expresia are influenţă se înţelege că acea persoană
se bucură în mod real de încrederea unui funcţionar public, iar prin expresia lasă să se
creadă că are influenţă se înţelege o persoană care se laudă că are trecere pe lângă un
funcţionar, care se prevalează, pretinde, afirmă, contrar realităţii, că este în relaţii bune cu
acesta, se bucură de aprecierea şi încrederea sa de asemenea natură încât să poată rezolva
problema de care se interesează cumpărătorul de influenţă. O astfel de condiţie este îndeplinită
444
··-""""•"'-~---------------------------------------------
 şi atunci când o persoană, fără a se lăuda că are trecere asupra unui :funcţionar public, nu
dezminte afirmaţiile altora cu privire la existenţa acesteia. Aşa fiind, prevalarea de o influenţă
inexistentă, în realitate, asupra unui ftmcţionar, deşi constituie o prezentare ca adevărată a
unei fapte mincinoase acţiune ce realizează elementul material al infracţiunii de înşelăchme
- prin voinţa legiuitorului, constituie o infracţiune distinctă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte
condiţii legale, infracţiunea existând pentru cei care face trafic de influenţă, spre deosebire
de infracţiunea de înşelăciune, indiferent dacă s-a cauzat sau nu o pagubă materială. Oricum,
această problemă nu vizează în mod direct subiectul acţiunii de cumpărare de influenţă, ci pe
ll
cel care face trafic cu influenţa sa şi asupra căruia intervine cumpărătorul de influenţă.
b. promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase să fie realizată pentru ca traficantul
de influenţă să promită că îi va determina pe funcţionarul public să îndeplinească, să nu
C îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune
nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat;
► fapta nu este tipică dacă nu se poate reţine existenţa unei persoane care a pretins bani sau
alte valori ori a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra funcţionarului public;
c. promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase necuvenite trebuie să fie săvârşită
anterior sau concomitent cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea actului ce
intră in atribuţiile de serviciu ale funcţionarului asupra cămia urmează să fie traficată influenţa,
ă respectiv anterior sau concomitent cu îndeplinirea actului contrar îndatoririlor de serviciu.
ă
1
2. Urmarea imediată
1 ► starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în cadrul unităţilor prevăzute
'i de art. 176 C.pen. sau al persoanelor juridice de drept privat (infracţiune de pericol abstract).
ă
3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să fie dovedită.
ă
ă
[l · D. Latura ;ubiecfivă

► intenţia directă;
ă
► scopul: determinarea funcţionarului public să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale
u
de serviciu;
u
► nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei tipice.
e

.. E. Cauz.a specială de nepedep,ire.

e
► nu se pedepseşte făptuitorul care denunţă fapta de cumpărare de influenţă mai înainte ca organul
ă de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la această infracţiune;
e ► banii, valorile ori bunurile se restituie cumpărătorului de influenţă, dacă au fost daţi după
n formularea denunţului.
u
a
ă

445
 ~'
Cumpărarea de influenţă r
•.

► cumpărarea de influenţă comisă în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori tem-
porar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prevăzute la m1. 175 alin. (2) C.pen. (persoana fizică care exercită un serviciu de
interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului
ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public) ori în cadrul
oricărei persoanejuridice.

G.Forme·

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consuma.re

t t t
a.faptă consumată: la momentul promiterii,
oferirii sau dării banilor sau a altor foloase
necuvenite traficantului de influenţă; nu prezintă
tentativa nu este
importanţă sub aspectul consumării infracţiunii
posibile, dar posibilă, fiind
dacă ulterior traficantul şi-a exercitat sau nu
neincriminate. asimilată faptei
influenţa asupra funcţionarului;
consumate.
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă
continuată, epuizându-se după efectuarea
ultimului act de executare (unitate legală).

1. se poate reţine cumpărarea de influenţă, chiar dacă ulterior nu este comis un trafic de influenţă
( de pildă, atunci când cumpărătorul de influenţă oferă o sumă de bani, dar potenţialul traficant respinge
oferta acestuia);
2. unicitatea aqiunii de cumpărare de influenţă, comisă în aceeaşi împrejurare cu privire la unul
sau mai mulţi funcţionari publici va trebui să conducă la reţinerea unei unităţi naturale de infracţiane,
iar nu a unui concurs de infracţiuni, în măsura în care cumpărătorul a avut reprezentarea unui singure
. acţiuni ilicite, indiferent dacă funcţionarii publici fac parte din aceeaşi instituţie ori foncţionează în
. instituţii publice diferite; trebuie totuşi avut în vedere că atunci când nu se poate proba unitatea de
aqiune (mai ales în contextul în care funcţionarii publici îşi desfăşoară activitatea în instituţii diferite),
.. în cazul pluralităţii de acţiuni realizate la diferite intervale de timp trebuie analizată nu numai ipoteza
{ concursului de infracţiuni, ci şi posibilitatea reţinerii unei infracţiuni unice continuate dacă unitatea de
§ rezoluţie infracţională nu este afectată:
·,•'
3. după realizarea elementului material al infracţiunii de cumpărare de influenţă, dacă persoana care
areinfluenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra foncţionarului public promite să intervină pe
lângă acesta ( chiar dacă această promisiune nu este îndeplinită ulterior ori actui nu este efectuat), se va

;· . /,~..,..,:,,,:Î:~';''.+'"":-h..;••','~i:.,,:S,,•r>,"": J. ':I":;;,.. \''f:4-*),,:,:,IW" it)•'i~Yt.J:.,;.,_.(,~>714;>~(<~)':f>".:.:V'•~,,:'.,:,,:,,~.·+~: 1':,i/~;, ,;:,.;:.J;·.,_ .;,.,\i,'(•;~"';,;·,-~~\~1~·.,,,.;;f.:':" ".'•·~•1.:..'\ ~•!•--~.:>,.·•\ts'.'3 't'.';,:",·:z,:,~,?·•?--•~~•:i~"'':·-,:,.,,:.,:..·;t~,~,- ,\\}'"''>"~:,.. ;;1'i11,r:,-.,,~
.-.__._ _ _4:...:.4-=..6_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 $ 'reţine şi comiterea infracţiunii corelative de trafic de influenţă, iar în situaţia în care această persoană nu
! face nicio promisiune, se va reţine numai cumpărarea de influenţă, nu şi traficul de influenţă;
i 4. nu este tipică fapta de cumpărare de influenţă dacă promisiunea, oferirea sau darea are loc ch1pă
1îndeplinirea actului de fancjionarul public;
f 5. sunt supuse confiscării banii, valorile sau orice alte bunuri necuvenite oferite ( chiar dacă nu au
5: fost acceptate) sau date, iar dacă nu se găsesc, se va dispune confiscarea prin echivalent;
, 6. nu stmt supuse confiscării: a. banii, valorile sau orice alte bunuri promise; b. banii, valorile sau
i orice alte bunuri date după realizarea denunţului, fiind restituite cumpărătorului de influenţă; dacă banii,
\ valorile sau orice alte bunuri au fost date de cumpărătorul de influenţă înainte de realizarea denunţului,
~ chiar dacă acesta beneficiază de cauza specială de nepedepsire, aceste bunuri vor fi supuse confiscării;
;ţ

1 7. nu va constitui infracţiunea de cumpărare de influenţă promisiunea, oferirea sau darea de bani sau
ţ alte foioase unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui arbitru;
8. spre deosebire de darea de mită, la traficul de influenţă nu este reglementată o cauză specială de
neimputabilitate constând în constrângerea cumpărătorului de către traficantul de influenţă;
9. se va reţine comiterea infracţiunii de înşelăciune, iar nu de cumpărare de influenţă dacă traficantul de
influenţă promite că va determina un funcţionar ca privire la un act ce nu intră în competenţele acestuia;
10. cumpărarea de influenţă poate fi reţinută în concurs cu darea de mită. în ipoteza în care banil sau
valorile sunt oferite unui funcţionar public în legătură cu propriile sale atribuţii de serviciu, cât şi pentru
exercitarea influenţei în scopul determinării unui alt fancţionar să îndeplinească/să nu îndeplinească un act
ce ţine de atribuţiile acestuia de serviciu.

I:~~:~~. ci . .
DARE DE MITĂ 1 CUMPĂRARE DE
,•,

:·,,J
LUARE DE ·• .'I'RAFIC DE 1
.MITĂ . . INFLUENŢĂ INFLUENŢĂ
\
--r~
. I
'"'t,
' . -~~- -----·-"--,--~--·
► pretindere; ► pretind~;~~- ~- - ► pr~~lisiu~~~---- pr~misiune; ---
material ► primire; ► primire; ► oferire; ► oferire;
► acceptarea ► acceptarea ► dare. ► dare.
: promisiunii. promisiunii.
Cerinţă Fapta să
:fie Fapta să fie săvârşită Fapta să fie Fapta să fie săvârşită
esenţială săvârşită anterior, anteri01; ori săvârşită anterio1; anterior, ori
concomitent sau concomitent actului. concomitent sau concomitent actului.
I ulterior actului. Dacă fapta este comisă ulterior actului.
I ulterior actului, se va
reţine înşelăciunea.

Latura Intenţie directă sau Numai intenţie Intenţie directă sau Numai intenţie
subiectivă indirectă. directă. indirectă. directă.

Confiscare Bunurile primite. Bunurile primite. I Bunurile oferite ori Bunurile oferite ori
I date. date.

447
 Cumpărarea de influenţă

JURISPRUDENŢĂ

1. Cumpărare de influenţă. Elemente de tipicitate. Pentru a se reţine infracţiunea de cumpărare de influenţă,

este necesar ca acţiunile incriminate (promisiunea, oferirea, darea de bani sau alte foloase) să vizeze o persoană care
are influenţă ori lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, în scopurile arătate mai SIJS. Cu alte
cuvinte, este necesar ca infracţiunea de cumpărare de influenţă să fie însoţită de o faptă (nu neapărat infracţiune) de
trafic de influenţă, respectiv este esenţial ca o persoană să „vândă" influenţa sau să aibă influenţă ori să lase să se
creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public. În condiţiile în care acţiunea de a promite, oferi sau da bani ori
alte foloase nu vizează o persoană ce are influenţă ori lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public,
fapta nu este prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinite cerinţele pentru a se reţine infracţiunea de cumpărare de
influenţă. O asemenea circumstanţă se răsfrânge şi asupra participanţilor, astfel încât nici faţă de complice nu se poate
reţine comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, deoarece în fapt a ajutat ori înlesnit comiterea unei fapte ce nu are
relevanţă penală (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 828 din 3 iunie 2015).

2. Cumpărare de influenţă. Promiterea unei sume de bani. Fapta de a promite suma de 7.000 euro în mod direct
inculpatei B.P.L., care a lăsat să se creadă că are influenţă, prin intem1ediul unui parlamentar, asupra funcţionarilor din
cadrul Administraţiei Prezidenţiale pentru a-i determina să examineze cu prioritate şi să avizeze favorabil o cerere de
graţiere individuală a condamnatului V.TA., constituie infracţiunea de cumpărare de influenţă (I.C.CJ., secţia penală,
decizia nr. 212 din 22 ianuarie 2014 ).
3. Cumpărare de influenţă. Oferirea unei sume de bani. Sunt întnmite elementele constitutive ale infracţiunii de cumpă­
rare de influenţă în cazul în care inculpatul C.G., prin intermediul inculpatului S.V., a oferit şi a dat suma de 45.000 iei incul-
patului G.C.N., sumă pretinsă de acesta pentru sine şi terţe persoane, în baza promisiunii sale de a interveni asupra unui comisar
cu funcţie de conducere din cadrul Gărzii Financiare pentru ca să fie oprită acţiunea de monitorizare efectuată la 22 iunie 2009
de comisarii V.A., I.E., C.N.V. şi T.G. a locaţiei situate în str. P.G.C., sector 5, Bucureşti, unde inculpatul C.G. deţinea o secţie
clandestină de depozitare şi îmbuteiiere a băuturilor alcoolice (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1809 din 27 mai 2013).

4. Cumpărare de influenţă. Darea unei sume de bani. Fapta de a promite şi de a da sume de bani unui consilier
al vicepreşedintelui unei instituţii publice, care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor
din cadrul instituţiei, pentru a-i determina să facă sau să nu facă acte ce intră în atribuţiile lor de serviciu, privitoare la
monitorizarea modului în care sunt respectate clauzele unui contract de privatizare, intnmeşte elementele constitutive ale
infracţiunii de cumpărare de influenţă (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1333 din 17 aprilie 2013).

5. Cumpărare de influenţă dare de mită. Diferenţa dintre cumpărarea de irifluenţă şi darea de mită se produce în
ceea ce priveşte subiectul pasiv. Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase se face, în cazul infracţiunii de
dare de mită, către cel care are îndatoririle de serviciu a căror îndeplinire, neîndeplinire, întârziere sau act contrar acestor
îndatoriri se solicită. În cazul infracţiunii de cumpărare de influenţă, actele de promisiune, oferire sau dare de bani se
exercită către o altă persoană decât funcţionam! ale cărui îndatoriri de serviciu sunt legate de hanii sau foloasele în cauză,
respectiv actele sunt făcute către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar.
Or, raportându-ne la datele particulare ale prezentei cauze, se constată că strict pe aceeaşi situaţie juridică s-au reţinut două
încadrări juridice în sarcina inculpaţilor A, şi M., f::'cră a se face dovada vreunei conivenţe infracţionale probate ast!'el cum
cer exigenţe!e procesual penale in ceea ce priveşte reţinerea şi a infracţiunii de cumpărare de influenţă. Nu s-a facut dovada
dincolo de orice îndoială că suma de bani cu care a fost bonusat inculpatul E. şi dată cu titlu de mită s-a făcut inclusiv în
scopul ca acesta să--şi exercite influenţa şî către o altă persoană decât persoana acestuia, ale cărei îndatoriri de serviciu sunt
legate de banii sau foloasele în cauză. Dacă actele Cattzei conduc la concluzia certă că inculpah1l E. a fost mituit în legilturii
cu acte ce ţin de propria activitate, situaţia este total diferită în ceea ce priveşte reţinerea şi a infracţiunii de cumpărare
de influenţă reţinute în sarcina inculpatului A. corelativ cu reţinerea în sarcina inculpatului E. a infracţiunii de trafic de
influenţă. Simpla preZlllilţie că prin numirea acestuia în calitate de membru neexecutiv al ASF îşi va încălca atât propriile
îndatoriri, cât şi faptul că îşi va exercita influenţa asupra altor persoane din conducerea ASF, pentru a proteja interesele
financiare ale M., nu poate conduce de plano la condamnarea acestuia pentru ambele infracţiuni. Nu a fost demonstrat în
niciun mod că incuipatul A. şi, implicit, inculpata persoană juridică M. i-au solicitat inculpatului E. ca, în momentul în
care va ajunge la ASF, să detennine sau să facă toate demersurile în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi membri din conducerea
ASF pentru a favoriza într-un mod sau altul pe M., după cum nu s-a dovedit în niciun mod că inculpatul E. a promis sau
s-a angajat în vreun mod să intervină prin prisma noii sale calităţi în favoarea lui M., pentru a se putea reţine săvârşirea în
concurs a celor două infracţiuni (LC.C.J ., secţia penală, decizia nr. 235/A/2017).
··-··---·--4-4_8____________ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
fă,
.re
lte
de
se
}fÎ
te,
de
tte
.re

:ct
în
de
lă,
DELAPIDAREA
1ă-
1l-
:ar
)9
tic

er

~~ I. DEFINIŢIA LEGALĂ
1le
Folosirea, însuşirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani,
în valori sau alte bunuri pe care [e gestionează sau le administrează [mt. 295 alîn. (t) C.pen.].
de
or
se
CUVINTE CHEIE
ar.
uă Funcţia de gestiune este funcţia ce presupune ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi
lill eliberarea de bunuri aflate în administrarea, chiar temporară, a unei persoane.
da Gestionarul este persoana care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea cie
în
bunuri aflate în administrarea, chiar temporară, a unităţii în care îşi desfăşoară activitatea; gestionarul vine
întotdeauna într-un contact direct, material cu bunurile pe care le primeşte, păstrează sau eliberează.
.re Gestionarul de fapt este persoana care îndeplineşte în fapt atribuţiile principale de serviciu ale unui
de gestionar de drept; poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de delapidare.
ile
:le Administratorul este funcţionarul care are între atribuţiile de serviciu şi pe cele referitoare la Î!1cheierea
în de acte de dispoziţie cu privire la bunurile persoanei juridice sau pe cele privind administrarea acestor bunuri;
în administratorul este, în esenţă., conducătoml unităţii şi are, în principiu, un contact indirect cu bunurile pe care
ea le administrează (prin intennediul gestionarului); administratorul judiciar sau lichidatorul averii debitomlui
au insolvent, precum şi reprezentantul ori prepusul acestora pot fi subiecţi activi nemijlociţi ai infracţiunii de
în delapidare (funcţionari publici asimilaţi).
449
Delapidarea

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII- EXPLICAŢII

. .
A.Obiect

1. Juridic 2. Material - prin raportare la obiectuljuridic secundar:

t t
a. banii, valorile sau alte bunuri mobile corporale cu o
valoare economică, care aparţin unei persoane juridice
(de drept public sau de drept privat) şi pe care făptui­
torul le gestionează sau administrează efectiv;
b. plusurile în gestiune, chiar dacă au fost create în mod
a. principal: relaţiile
sociale referitoare fraudulos;
la buna desfăşurare a serviciului; c. nu este exclus ca bunurile imobile să formeze obiectul
b. secundar: relaţiile sociale referitoare material al infracţiunii de delapidare (de pildă, atunci
la protecţia patrimoniului. când fapta este comisă prin folosire sau traficare);
d. valorile se referă la cecuri, titluri de credit, obligaţiuni
etc.;
e. banii, valorile sau alte bunuri care, deşi nu fac parte
din patrimoniul persoanei juridice, sunt în concret
administrate sau gestionate de faptuitor.

B. S'ubi.et( ..

1. Activ
a. nemijlocit:
i) numai _un funcţionar pubiic (propriu-zis sau asimilat) ori funcţionarul privat care
gestionează (în fapt sau în drept) ori administrează bunurile unei persoane juridice
publice, respectiv ale unei persoane juridice private;
ii) funcţionarul privat, pe lângă calitatea de gestionar (de fapt sau de drept), respectiv de
administrator. trebuie să se afle în raporturi de serviciu cu persoana prevăzută la art. 175
alin. (2) C.pen. ori cu persoana juridică;
iii) subiect activ nemijlocit poate fi atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică; persoana
juridică poate avea calitatea de complice sau instigator la infracţiunea de delapidare;
iv) calitatea de funcţionar public sau privat care este administrator sau gestionar reprezintă
o circumstanţă personală de individualizare;
b. complice sau instigator: orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală; în cazul coauto-
ratului, este necesar ca toţi coautorii să aibă calitatea prevăzută de lege.

2. Pasiv
► persoana juridică ( de drept public sau privat) ale cărei bunuri sunt gestionate sau administrate
de :făptuitor.
 ··: ·:·-_·· . ", "'

C. .Latura obiectivă

1. Element material
a, sustragerea unul/unor bunuri din patrimoniul subiectului pasiv ori a bunului/bunurilor aflate în
gestiunea sau administrarea subiectului pasiv, urmată de însuşirea lor= scoaterea cu caracter
definitiv a bunului/bunurilor din sfera patrimonială a persoanei vătămate urmată de însuşirea
acestora de administrator sau gestionar ori de o terţă persoană; în DCC nr. 256/2017 s-a mai
reţinut că trecerea bunului în proprietatea făptuitorului trebuie să fie ta.cută astfel încât acesta să
poată dispune de el prin consumare, folosire sau chiar înstrăinare;
b. folosirea unui/unor bunuri din patrimoniul subiectului pasiv ori a bunului/bunurilor aflate în
gestiunea sau administrarea subiectului pasiv scoaterea temporară a bunului/bunuriior din
sfera patrimonială a persoanei vătămate urmată de întrebuinţarea acestuia/acestora de făptuitor
sau de un terţ; în DCC nr. 256/2017 s-a mai reţinut că folosirea implică şi readucerea bunului în
patrimoniul din care a fost scos;
c. traficarea unui/unor bunuri din patrimoniul subiectului pasiv ori a bunului/bunurilor aflate in
gestiunea sau administrarea subiectului pasiv scoaterea temporară a bunului/bunurilor din
sfera patrimonială a persoanei vătămate, urmată de încredinţarea bunului spre folosinţă unui
terţ, in scopul obţinerii unui profit de administrator sau gestionar.

2. Urmarea imediată
► în DCC nr. 256/2017 s-a mai reţinut că urmarea imediată constă în crearea 1mei stări de pericol
pentru relaţiile sociale referitoare la activitatea economică a persoanelor juridice avute în vedere,
prin scoaterea bunului care formează obiectul material al infracţiunii din sfera patrimonială în
care se găsea iniţiai şi folosirea lui în interesul Îaptuitorului sau al altei persoane. Atingerea
scopului săvârşirii faptei, respectiv obţinerea unui folos sau satisfacerea unui interes pentru sine
sau pentru altul nu prezintă importanţă pentru consumarea infracţiunii de deiapidare.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă, în principiu. din materialitatea faptei.

' ' -· < •

O . .Latura subiectivă ·
ie
'5
► intenţia directă sau indirectă;
► scopul: satisfacerea unui interes personal al făptuitoruiui sau al altei persoane (indiferent
dacă aceasta din Lm11ă are sau nu calitatea de funcţionar public/privat sau de administrator ori
gestionar);
tă
► nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.
)-

► delapidarea care a produs pagube materiale mai mari de 2.000.000 lei;

ţe
► poate avea ca subiect activ nemijlocit şi o persoană dintre cele prevăzute de art. 308 C.pen.;
► poate fi comisă şi cu praeterintenţie.
451
 Delapidarea

'""_,-_.":
F. "Variăntwâtenuâtă ·

► delapidarea comisă de către un administrator sau un gestionar care exercită, permanent ori
temporar, cu sau fără o remuneraţie, această calitate în serviciul unei persoane fizice care exercită
un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este
supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public ori în cadruî oricărei persoane juridice [art. 295 C.pen. rap01iat la art. 308 C.pen.].

. .,. , ' .
G.Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

• t
a.
t
faptă consumată: în momentul în care bunul iese
temporar sau definitiv din sfera patrimonială a persoanei
vătămate;

►
restituirea bunului după conswnarea infracţiunii nu
înlătură caracterul penal al faptei şi nici nu constituie
posibile, dar posibilă şi o cauză de nepedepsire.
neincriminate. incriminată. b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată,
epuizându-se după efectuarea ultimului act de executare
(unitate legală);
► în modalitatea comiterii faptei prin folosirea bunului
delapidat, infracţiunea are caracter continuu, epui-
zându-se la momentul încetării acţiunii infracţionale.

H. Condiţii de procedibilitate şi pedepsihiUtate

► acţiunea penală se pune în mişcare şj se exercită din oficiu.

1. în doctrină (Bogdan/Şerban, Penal special 2, p. 342) s-a arătat că însuşirea se poate realiza atât
~ printr-o acţiune de luare efectivă a bunului, cât şi prin orice altă acţiune care sugerează că autorul
l s-a raportat la bun ca şi cum ar fi al său (consumarea bunului, dispunerea juridică de acesta, acte de
J dispoziţie materială în vederea valorificării bunului în noua sa formă etc.), sau că va exista o acţiune
t. de însuşire chiar şi atunci când, deşi bunurile obiect al însuşirii au intrat din punct de vedere juridic în
f patrimoniul persoanei vătămate, această intrare nu a fost reflectată scriptic în evidenţele acesteia, tocmai
Î pentru a facilita acţiunea de însuşire; deopotrivă, s-a subliniat că tot o acţiune de însuşire va exista şi
l atunci când agentul acţionează în sens invers faţă de situaţia de mai sus, respectiv creează aparenţa că
~ bunurile obiect al însuşirii au ieşit 1n mod legal din patrimoniul societăţii (prin evidenţierea unor ieşiri
~

452
~·•~··--·--.----':..........------------------------------------------
 nereale în evidenţele contabile ale societăţii), pe când, în realitate, aceste bunuri au fost însuşite de către
( el, în acest caz, înregistrarea unor ieşiri nereale din patrimoniul societăţii având drept scop ascunderea
)fl f:acţiunii de delapidare şi crearea aparenţei unei gestionări corecte a bunurilor;
ită Î: 2. proprietarul bunului/bunurilor poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de delapidare dacă
;te j are calitatea de funcţionar public şi pe cea de gestionar/administrator al persoanei juridice vătămate;
:m
t 3. dacă făptuitorul realizează mai multe modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii, nu
f va exista un concurs de infracţiuni, ci o singură infracţiune de delapidare (infi·acţiune cu conţinut alternativ);
_,,

f 4. dacă fapta concretă comisă întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare
'i: în varianta atenuată săvârşită de un funcţionar privat (norma principală), cât şi elementele constitutive
$ ale infracţiunii prevăzute de art. 272 din Legea nr. 31/1990, republicată (norma subsidiară), se va reţine
~ doar varianta atenuată a delapidării, în aplicarea principiului iex primaria derogat legi subsidiariae;
'9
5. delapidarea are caracter special in raport cu infracţiunile contra patrimoniului, prin raportare la
aceeaşi pagubă; este posibilă reţinerea deiapidării în concurs cu înşelăciunea în ipoteza în care plusurile
în gestiune se realizează printr-o activitate de inducere în eroare;
e
6. delapidarea poate fi reţinută în concurs real cu falsul în înscrisuri oficiale sau sub semnătură
privată comis pentru facilitarea acesteia sau pentru ascunderea faptei;

u 7. delapidarea poate fi reţinută în concurs cu luarea de mită atunci când foncţionarul administrato!"/
e gestionar pretinde--acceptă sau primeşte bani sau alte valori pentru a delapida bunurile societăţii.

l,

e SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Care este diferenţa specifică dintre comiterea faptei prin folosire şi cea prin traficare?
2. Identificaţi deosebirile dintre delapidare şi abuzul de încredere.
3. Identificaţi deosebirile dintre delapidare şi furt.
4. Identificaţi deosebirile dintre delapidare şi gestiunea frauduloasă.

5. fnfracţiunea de abuz în serviciu poate avea caracter subsidiar faţă de vreo infracţiune contra
înfăptuirii justiţiei?

6. Se va putea reţine comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în cazul în care un funcţionar bancar
de la o bancă cu capital integral privat primeşte un ceas cadou pentru a aproba un credit cu
încălcarea atribuţiilor de serviciu în condiţii prejudiciabile pentru bancă?

JURISPRUDENŢĂ

1. Delapidare. Administrator/gestionar.
1. L Administratorul asociaţiei de proprietari sau de locatari are calitatea de funcţionar. Fapta acestuia de însuşire,
folosire sau traficare, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le admi-
nistrează constituie infracţiunea de delapidare (C.S.J., Secţiile Unite, decizia nr. lll/2002).
1.2. În sensul legii penale, este administrator funcţionarul care are ca atribuţii de serviciu încheierea de acte de
dispoziţie cu privire la bunurile persoanei juridice sau de a administra aceste bunuri. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
reţine, sub un prim aspect, că instanţa de apel a constatat că inculpatul A. avea atribuţii de administrare a bunurilor

453
 Delapidarea

Sucursalei B. a societăţii B., respectiv acesta deţinea calitatea de administrator, împrejurare faţă de care îndeplineşte
condiţiile cerute de lege (dubla calitate de funcţionar public şi administrator) subiectului activ al infracţiunii de delapidare.
Totodată, subliniază că o analiză a probelor care au condus la această concluzie nu este admisibilă în calea de atac a
recursului în casaţie, limitată doar la probleme de drept, întrucât ar avea drept consecinţă modificarea situaţiei de fapt
reţinute în apel. De altfel, este de necontestat faptul că, în calitate de contabil-şef, inculpatul avea şi atribuţii de administrare
generală a întregului patrimoniu al sucursalei, fiind cel care, alături de şeful de sucursală, angaja Sucursala B. Craiova în
raporturi juridice şi semna ordinele de plată. În subsidiar, observă că inculpatul A. avea şi atribuţii de gestionar, chiar dacă
acest aspect nu este menţionat expres în actele care îi reglementează activitatea, din moment ce, din funcţia de contabil-şef,
pe care o deţinea, era abilitat să folosească mijloacele băneşti ale societăţii pentru a efectua plăţi, semnătura sa fiind
înregistrată la unitatea bancară, ţinea evidenţa fondurilor băneşti ale Sucursalei B. Craiova şi aproba efectuarea plăţilor,
conform facturilor, elemente care caracterizează gestiunea de fapt. De alde!, în lipsa atribuţiilor de administrare şi gestiune,
inculpatul nici nu ar fi putut angaja societatea în raporturile fictive ce îi sunt imputate şi nici nu ar fi putut plăti bunurile
achiziţionate, pentru folosul său sau al altcuiva, aşa Clllll s-a stabilit de către instanţa de apel. Prin urmare, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie constată că inculpatul şi-a însuşit fondurile băneşti ale societăţii la care era angajat atât din calitat~a de
funcţionar pubiic, cât şi din aceea de gestionar şi admînistrator de fapt, îndeplinind condiţiile cerute de lege subiectului activ
al infracţiunii de delapidare (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 138/RC din 28 martie 2017).
1.3. Gestionarul este persoana care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bani,
valori sau alte bunuri aflate în administrarea, chiar temporară a societăţii în care îşi desfăşoară activitatea, gestionarul
venind întotdeauna în contact direct, material, cu bunurile pe care le primeşte, păstrează sau eliberează. Funcţia de
gestionar este dobândită în cadml raportului juridic de muncă şi conferă titularului ei drepturi şi obligaţii pc care acesta
le exercită in contactul nemijlocit şi material pe care îl are cu bunurile. Administratorul este acel funcţionar în ale
cărui atribuţii de serviciu intră încheieri de acte de dispoziţie cu privire la bunurile ce aparţin unei societăţi, potrivit
cu natura şi scopul activităţii acesteia. Asemenea acte de dispoziţie privesc planificarea, aprovizionarea, desfacerea,
repartizarea plăţiîor etc. şi sunt îndeplinite de cei special însărcinaţi cu atribuţii de conducere în unitatea respectivă,
atribuţiile legate de dispoziţia patrimoniului acesteia. De aceea, din categoria administratorilor fac parte, de exemplu,
directorii, contabilul-şef, inginerul-şef, consilierii etc. Administratoruî are un contact material indirect cu bunurile, prin
intermediul gestionarului (C.A. Bucureşti, secţia I penală, decizia nr. l 182 din 22 iulie 2016).
1.4. În mod eronat, prima instantă a reţinut necesitatea îndeplinirii formalităţiior prevăzute de lege pentru constatarea
existenţei raporturilor de serviciu dintre persoana care gestionează în fapt bunurile, deşi nu avea în mod legal această
atribUţie, şi persoana juridică. Reţinerea existenţei raporturi lor de serviciu nu este condiţionată de încheierea unui contract
de muncă sau a unei convenţii civile. Diferenţîen:a dintre gestionarul de fapt •- salariat cu forme legale -- şi gestionarul de
fapt care nu are mcheiat un contract de munci'i sau altă convenţie civilă, dar care exercită în fapt atribuţiile gestionarului
şi considerarea că acesta din urmă nu îndeplineşte condiţiile legaîe pentm a fi funcţionar privat, înseamnă a adăuga la leg:\
aspect nepermis pe cale de interpretare. În concret, inculpata G.G., care în intervalul ianuarie 2004 - aprilie 2009 a gestionat
în fapt banii şi bunurile pe care le-a primit, păstrat şi eliberat în şi din patrimoniul Asociaţiei de Locatar;, avea la momentul
comiterii faptei calitatea de funcţionar care gestionează bunuri, în sensul dispoziţiilor art. 295 alin. (1) coroborat cu art. 308
alin. (l) C.pen. (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 1339 din 16 octo:11brie 20 I9).
2. Latura obiectivă, Formă continuată. Fapta inculpatei care, în caiitate de administrator mijloace de plată, în
cadrul unei bănci, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi-a însuşit suma de 441.536,82 lei, prin virameme neautorizate
din contul unor societăţi comerciale în contul SC VC.I. SRL, urmate de 189 retrageri de numerar din contul acesteia
prin falsificarea documentelor de retragere, cauzând un pr~judiciu în cuantum de 441.536,82 lei, intruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (I) C.pen. raportat la art. 308
C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (l) C.pen. şi ale infracţiunii de fais în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de
art. 322 alin. (l) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (l) C.pen. Inculpata avea calitatea de funcţionar în sensvl art. 308
alin. (J) C.pen. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de delapidare constă în însuşirea, prin
realizarea unor viramente neautorizate din contul 1.mor societăţi comerciale în contul SC V.C.l. SRL, urmate de retrageri
de numerar din contul acesteia, de către inculpată., a sumei de 441.536,82 lei. Sub aspectul laturii subiective, cu privire
la infracţiunea de delapidare, inculpata a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, având cunoştinţa faptului că
sumele de bani din conturile pe care le administrează nu îi aparţin, a prevăzut că prin fapta sa le va scoate din sfera de
stăpânire a deţinătorilor legali ai acestora şi, cu toate acestea, a unnărit săvârşirea faptei şi producerea rezultatului (C.A.
Bucureşti, secţia I penală, decizia nr. 184/2015, nepublicată).

--.~------_,____4_5_4_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
te 3. Latura subiectivă. Faptele inculpatelor, angajate pe bază de contract de muncă la o societate comercială, de
·e. a-şi însuşi mai multe bunuri din gestiune, cu acordul administratorului societăţii şi al asociatului unic, care le-au dat
a pennisiunea de a lua bunurile pe datorie, fiind trecute într-un caiet special sub controlul asociatului unic, nu întrunesc
pt elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare sub aspectul laturii subiective, din moment ce inculpatele nici nu
au prevăzut şi nici nu au umiărit producerea unei pagube în patrimoniul unităţii, constând în valoarea bunurilor însuşite,
în unnând să plătească ulterior contravaloarea acestora, conform înţelegerii iniţiale cu conducerea unităţii (C.A. Bucureşti,
că secţia I penală, decizia nr. 835/R/2004).
=f, 4. Răspunderea gestionarului. Răspunderea gestionarului pentru lipsurile din gestiune este în primul rând în
1d domeniul răspunderii civile, iar numai în acele situaţii în care acţiunea gestionarului întruneşte elementele de tipicitate
)r,
obiectivă ale infracţiunii de delapidare va fi atrasă răspunderea penală a acestuia.( ... ) Atât timp cât banii din cadrui gestiunii
te,
au fost folosiţi în interesul asociaţiei în vederea realizării unor lucrări asupra bunurilor aflate în patrimoniul asociaţiei,
ile modalitatea în care aceste lucrări au fost efectuate sunt aspecte de natură civilă care pot da naştere răspunderii civile în
de
cazul în care ?e dovedeşte că modalitatea de realizare a atribuţiilor de serviciu de către preşedinte sau administrator a fost
de defoctuoasă. Inegală măsură, infracţiunea de delapidare nu urmăreşte să protejeze relaţiile sociale privind ţinerea corectă
ilV
a contabilităţii în cadrul asociaţiilor. Astfel, dacă administratorul sau preşedintele asociaţiei acceptă efectuarea unei plăţi
în interesul asociaţiei, însă documentele justificative pentru efectuarea acelei plăţi nu respectă nonnele contabile, nu
t1i, înseamnă că acesta îşi însuşeşte suma de bani, în sensul legii penale, întrucât plata este efectuată in interesul asociaţiei, iar
:ul în k1cul sumei de bani în patrimoniu! asociaţiei va intra dreptul de proprietate asupra bunului achiziţionat sau beneficiul
de
serviciului prestat (Jud. sectorului 6 Bucureşti. secţia penală, sentinţa nr. 57/2020, nepublicată).
,ta
ilc 5. Folosire vs. însuşire. Fapta inculpatei constând în aceea că, fiind angajată a persoanei vătămate S.C. N. S.R.L.
vit având ca obiect de activitate jocuri de noroc şi pariuri sportive, prin încălcarea obligaţiilor ce-i reveneau potrivit fişei
~a, postului şi a atribuţiilor de serviciu referitoare la gestionarea banilor proveniti din încasări ce aparţineau aceleiaşi
vă, p•:orsoane vătămate, a scos din aparatele de jocuri electronice aflate în acel loc diverse sume de bani, o parte din acestea
lu. punându-le la dispoziţia unei alte persoane pentru a fi folosite la respectivele aparate de jocuri, iar o altă parte folosind-o
rin personal la un alt asemenea aparat, în scopul realizării unor câştiguri băneşti, vaioarea prejudiciului fiind de 47 288 lei,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (I) raportat la art. 308 alin. (1) C.pen.
rea Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii este realizat în maniera „însuşirii'' şi este reprezentat
stă de acţiunea inculpatei de a-şi însuşi sume de bani din gestiunea societăţii comerciale în care îşi desfăşura activitatea.
act Instanţa reţine că modalitatea de realizare a elementului. material este atipică. Astfel, inculpata a sustras din gestiune
de ~umde de bani pe care ulterior ic-a pariat la aparatele de joc ale persoanei vătămate. Astfol, la prima vedere S•ar putea
susţine că fapta este realizată în modalitatea folosirii, prejudiciul produs corelativ în patrimoniul persoanei vătămate fiind
a,,
b"' numai lipsa de folosinţă a sumelor folosite. Cu toate acestea, instanţa observă că sumek de bani au ieşit din patrimoniul
nat societăţii ca urmare a acţiunii inculpatei de scoatere a acestora din aparatele tip siot-machine, aceasta având acces îa
ltui casetele cu bani ca urmare a calităiii sale de angajat, şi au reintrat ca sume câştigate de societate ca unnare a pierderii
\08 jocului de către inculpată şi terţa persoană căreia inculpata i-a dat diverse sume de bani. Prin urmare, sumele de bani
au ieşit din patrimoniul societăţii şi au fost efectiv însuşite de către inculpată, care ulterior a dispus cu privire la banii
respectivi după cum a dorit, opţiunea sa fiind de a juca de mai multe ori sumele respective la aparatele de joc ale persoanei
. în
vătămate. De fiecare dată când suma însuşită era jucată la un aparat şi pierdută de către inculpată sau de către persoana
.ate
care primise banii de la inculpată, era generat un câştig pentru societate, câştig care trebuia să se regăsească în casieria
eia
societăţii şi care astfel constituie prejudiciu generat prin actiunile inculpatei succesive de însuşire (Jud. sectorului 6,
:ele
seqia penală, sentinţa nr. 660/2018, nepublicată).
,08
de 6. Urmarea imediată vs. daunele materiale. Referitor la cuantumul prejudiciului, instanţa a reţinut că aparatele
308 condiţionate au fost însuşite de către inculpat. Prin urmare, din acţiunea inculpatului rezultă că patrimoniul persoanei
lrin vătămate a fost prejudiciat cu valoarea de înlocuire a bunurilor sustrase. ( ... ) Persoana vătămată are însă posibilitatea
sen ca, pe calea cererii de despăgubire, să solicite daune materiale reprezentând câştigui pe care persoana vătămată putea
vin: să îl realizeze prin vânzarea acelor aparate de aer condiţionat în cadrul activităţii sale profesionaie curente, însă aceasta
i că mi reprezintă urmarea imediată a infracţiunii, întrucât inculpatul nu avea cum să-şi însuşească din gestiune un beneficiu
1 de viitor pe care este posibil să îl fi obţinut persoana vătămată prin înstrăinarea aparatLilui de aer condiţionat (Jud. sectorului 6
:A Bucureşti, secţia penală, sentinţa nr. 758/20 l 9, nepublîcată).

455
 PUR REAABUZI

I. DEFINIŢIA LEGALĂ
Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu [art. 296 alin. (1) C.pen.].
Aceasta nu poate fi considerată o incriminare specială a cercetării abuzive.

II. STRUCTURA JNFRACTIUNII - EXPLICAŢII

·A~Obiect·

1. Juridic 2. Material
t t
a. principal: relaţiile de serviciu referitoare la buna desfă­
şurare a raporturilor de serviciu, cu asigurarea respectului a. la varianta tip: nu are;
faţă de persoanele cu care funcţionarul intră în contact; b. la varianta agravată: corpul per-
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la onoarea şi demni- soanei asupra căreia se exercită
tatea persoanei (la varianta tip), respectiv cele referitoare la actele de violenţă.
libertatea psihică a persoanei sau integritatea corporală
ori sănătatea persoanei (la varianta agravată).

- - - ~456
---------------------------------------------
 1. Activ
a. nemijlocit calificat (autor~ coautor): persoana fizică aflată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu
(inclusiv funcţionarul public sau persoanele asimilate funcţionarului public ori cele prevăzute
de art. 308 C.pen.);
► cerinţa ca autorul să se afle în exercitarea atribuţiilor de serviciu constituie o circumstanţă
personală de individualizare;
► dacă autorul nu se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fapta nu va constitui infracţiune
(în cazul expresiilor jignitoare) sau se va reţine doar art 206 C.pen./art. 193 C.pen.;
► în cazul coautoratului este necesar ca toţi făptuitorii să aibă calitatea specială cerută
de lege, exceptând situaţia în care fapta este săvârşită prin întrebuinţarea de expresii
jignitoare sau prin ameninţare prin viu grai, când fiecare subiect activ are calitatea de
autor, coautoratul nefiind posibil;
b. complice, instigator: orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
c. o persoană juridică nu poate avea calitatea de autor/coautor, dar poate fi complice sau instigator.

2. Pasiv
a. general: statul;
b. special: orice persoană care a fost jignită, ameninţată sau asupra căreia au fost exercitate ac1.e
de violenţă;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi speciali atrage, în principiu, reţinerea pluralităţii de infracţiuni;
dacă activitatea infracţională este realizată faţă de mai multe persoane, în aceeaşi împrejurare,
printr-o singură acţiune infracţională comisă în temeiul unei rezoluţii unice, se va putea reţine
fo unitatea naturală colectivă de infracţiune.

· C. Latura obiectivă

l. Element material
► Întrebuinţarea de către persoana aflată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu de expresii}ignitoare
(nu gesturi jignitoare), în orice formă, faţă de o persoană care le percepe fn mod direct;
► Cerinţa esenţiaiă: făptuitorul trebuie să comită fapta în exercitarea atribuţiilor sale de ser-
viciu stabilite potrivit fişei
postului sau reglementărilor în domeniu (legi de organizare, statute,
regulamente de ordine interioară).

2. Urmarea imediată
► starea de pericol creată prin atingerea demnităţii persoanei şi a prestigiului activităţii unităţii în
care îşi desfăşoară serviciul făptuitorul (la varianta tip).
r-
3. Legătura de cauzalitate
:ă
► rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
 Purtarea abuzivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.

E. Variante agravate.
I
1. ameninţarea săvârşită de către persoana aflată în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu [an. 296
alin. (2) teza I C.pen.];
► este necesar ca purtarea abuzivă să fie de natură a-i produce subiectului pasiv secundar o stare
de temere;
► în situaţia în care, imediat după folosirea de expresii jignitoare, făptuitorul ameninţă victima,
se va reţine numai fom1a agravată prevăzută de art. 296 alin. (2) teza I C.pen., care absoarbe
natural forma de bază;
► se comite cu intenţie directă sau indirectă.
2. lovirea sau alte violenţe săvârşite de către persoana aflată în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu
[art. 296 alin. (2) teza a II-a C.pen.];
► în cazul în care, imediat după folosirea de expresii jignitoare sau după ameninţare, făptuitorul
exercită acte de violenţă asupra victimei, se va reţine numai forma agravată prevăzută de art. 296
alin. (2) teza a II-a C.pen., care absoarbe natural fom1a de bază şi prima variantă agravată;
► dacă utilizarea forţei fizice este autorizată de lege, iar fapta se comite în limitele prevăzute de
dispoziţiile legale, se va reţine existenţa cauzei justificative prevăzute de art. 21 C.pen.;
► se comite cu intenţie directă sau indirectă; în ipoteza în care actele de violenţă îmbracă fonna
prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen., fapta se poate comite şi cu praeterintenţie.

·R Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

•
posibile, dar
►
•
nu este posibilă la varianta
tip;
a. faptă consumată: • în momentul comiterii
activităţii infracţionale;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în fonnă
neincriminate. ► este posibilă, dar neincri-
continuată, epuizându-se după efectuarea
minată la varianta agravată.
ultimului act de executare (unitate legală).

► acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu.

~-·~·~-~-45.:_8_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... ) purtarea abuzivă este întotdeauna o infracţiune
complexă, deoarece atunci când fapta se comite în forma de bază prin întrebuinţarea de expresii
jignitoare se va reţine eomiterea unei infracţiuni simple, iar nu o unitate legală.

1. pierderea calităţii speciale a subiectului activ nemijlocit după comiterea faptei nu prezintă impor-
. tanţă pentru existenţa infracţiunii;
2. purtarea abuzivă a coautorilor poate fi realizată simultan sau succesiv;
3. purtarea abuzivă poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de ultraj săvârşită asupra aceleiaşi
re
persoane în cazul în care persoana vătămată avea calitatea de funcţionar public care îndeplinea o funcţie
ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi se afla în exerciţiul funcţiei; deopotrivă, poate fi reţinută în
concurs ideal cu infracţiunea de tulburare a liniştii şi ordinii publice;
4. in cazul în care prin actele violente se urmăreşte vătămarea corporală, suprimarea vieţii persoanei
sau dacă acest rezultat se produce praeterimenţionat, purtarea abuzivă va fi reţinută în concurs cu
infracţiunea de vătămare corporală, omor, respectiv loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
iu
5. purtarea abuzivă este absorbită în infracţiunea de cercetare abuzivă (art. 280 C.pen.) dacă actele de
ul violenţă sunt exercitate asupra unei persoane aflate în curs de cercetare în scopul obţinerii de declaraţii.
16

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1a 1. Se va putea reţine tipicîtatea infracţiunii când funcţionarul public foloseşte expresii jignitoare despre
un subordonat în faţa unui coleg de birou al acestuia, care le transmite ulterior persoanei vizate?
2. Identificaţi diferenţele dintre purtarea abuzivă şi influenţarea declaraţiilor.

JURISPRUDENŢĂ

1. Conţinut constitutiv. Cat priveşte considerarea ca infracţiuni distincte a faptelor incriminate în cete două alineate
ale art. 296 C.pen., instanţa a apreciat că articolul în cauză nu reglementează două infracţiuni distincte, ci o singură.
infracţiune, în variantă tip şi variantă agravată. S-a reţinut i'n acest sens că, elementul materia! al laturii obiective
J
actul de conduită interzis prin norma de încriminare poate să apară în conţinutul infracţiunii în vmiantă unică, atunci
când constă fie într-o acţiune, fie într-o inacţiune sau în mai multe variante alternative, respectiv mai multe acţiuni sau
ă inacţiuni, distincţia între elementui material şi varianta unică, respectiv variante alternative, fiind deosebit de importantă
a în ceea cc priveştt: încadrarea corectă a faptelor comise, deoarece pentru înfracţiuniie cu element material alternativ,
reaiizarea acestuia, într-una ori mai multe variante nu este de natură să schimbe unicitatea infracţiunii. ( ... ) eîementul
materiaî constă în actul de conduită interzis persoanei aflată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi se reaiizează în mai
multe variante alternative: în alin. (1) este reglementată varianta tip, variantă ce se realizează sub aspectul elementulu î
material prin ,,întrebuinţarea de expresii jignitoare", iar în alin. (2) este reglementată varianta agravată, variantă ce
se realizează sub aspectul elementului material printr-o faptă de ameninţare sau o faptă de lovire sau alte violenţe.
Concluzionând, instanţa a apreciaI că art. 296 C.pen. nu reglementează mai multe infracţiuni, ci o singură infracţiune, cu
conţinuturi alternative, motiv pentru care, atunci când făptuitorul săvârşeşte atât fapta prevăzută în alin. (1) al mt. 250
C.pen., cât şi pe aceea prevăzută în alin. (2) al textului, răspunderea penală se stabileşte numai pentru infracţiunea de
purtare abuzivă în fonnă agravată (LC.C.L, secţia penală, decizia nr. 462 din 23.11.2016).
459
Purtarea abuzivă

2. Acte de violenţă exercitate de poliţist. Săvârşirea unor acte de violenţă împotriva unei persoane de către şeful
postului de poliţie, pentru motivul că nu s-a prezentat la chemările anterioare spre a fi cercetată într-o cauză aflată în
curs de urmărire penală, constituie infracţiunea de purtare abuzivă şi în cazul în care este săvârşită într-o zi nelucrătoare
(C.SJ., secţia penală, decizia nr. 3418/1999).
3. Acte de ameninţare urmate de acte de violenţă exercitate de pădurar. Fapta inculpatului, care, în calitate de
pădurar, având statut de funcţionar public, în timp ce participa la efectuarea unei inspecţii în cantonul de care răspunde
împreună cu alţi doi funcţionari publici din cadrul Ocolului Silvic, a ameninţat-o pe persoana vătămată şi i-a aplicat
lovituri, în urma cărora aceasta a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă, infracţiune prevăzută de art. 250 alin. (3) C.pen. 1969
cu aplicarea art. 5 C.pen. Cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată, întrucât ( ... ), fiind o infracţiune
complexă, aceasta absoarbe în conţinutul ei infracţiunile de lovire şi ameninţare (C.A. Cluj, decizia nr. 1378 din
I Onoiembrie 2015).
ul
în
re

:ie
:ie
at
te
)9

in

ABUZUL ÎN SE ICIU

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea defoctuoasă a acestuia de către un funcţionar public aflat în
exerciţiul atribuţiilorsale de serviciu, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau
intereselor legitime aîe unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice [art. 297 alin . ( 1) C.pen.].
Constituie.formă asimilată a infracţiunii de abuz în serviciu fapta foncţionarului pubîic care, în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie
de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origlne etnică, iimbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă
politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA

461
 Abuzul în serviciu

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII-EXPLICAŢII

.A.Obiect

1. Juridic 2, Material
t
a. in principiu, nu are;
relaţiilesociale referitoare la asigurarea des-
b. excepţie: dacă fapta tipică este îndreptată împotriva
făşurării în condiţii optime a activităţii per-
unor bunuri, acestea pot constitui obiect material
soanelor juridice (publice sau private) sau
al infracţiunii (de exemplu, în ipoteza în care func-
cele în legătură cu protecţia intereselor legi-
ţionarul ridică în mod abuziv actele din contabili-
time ale persoanelor împotriva abuzurilor
tatea unei societăţi sub pretextul efectuării unui
venite din partea funcţionarilor publici.
control fiscal detaliat).

B. Subiect

LActiv
a. nemijlocit calificat (autor, coautor):
i) funcţionarul public, astfel cum acesta este definit de art. 175 alin. (1) C.pen., respectiv
persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
► exercită atribuJii şi responsabilităţi. stabilite În temeiul legii, în scopul realizării
prerogativelor puterii legislative, e:cecutive sau judecătoreşti (de pildă, deputaţii,
senatorii, Preşedintele României. membrii Guvernului, judecătorii şi procurorii,
membrii CSM etc.);
► exercită o funqie de demnitate publică sau o funcJie publică de orice natură
(de exemplu: funcţionarii publici propriu-zişi sau cei cu statut special, funcţionarii
publici din cadrul administraţiei centrale sau locale, funcţionarii parlamentari,
primarii, preşedinţii de consilii locale sau judeţene, preşedintele Curţii de Conturi,
poliţiştii, medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din
sistemul public de sănătate etc.);
► exercită, singură sau împreună cu alte persoane, i"n cadrul unei regii autonome
(de exemplu, Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, Regia Autonomă „Mo-
nitorul Oficial", Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de
Stat"), al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital inte-
gral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate
al acesteia (de exemplu, directorul unei regii autonome, guvernatorul Băncii
Naţionale a României, persoanele încadrate în unităţi bancare cu capital integral
sau majoritar de stat, nu şi cele care îşi desftişoară activitatea într-o bancă cu capital
integral privat sau atât cu capital privat, cât şi cu capital de stat, dacă statul român
este acţionar minoritar);

462
·------------------'------'------------------ --------------------------------------
 ii) persoana asimilată funcţionarului public potrivit art 175 alin. (2) C.pen. [persoana
care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile
publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la înde-
plinirea respectivului serviciu public (de pildă, notarii, executorii judecătoreşti, experţii
tehnici autorizaţi, interpreţiî şi traducătorii autorizaţi etc.)];
iii) în ipoteza variantei atenuate a infracţiunii, pot fi autori ,funqionarii privaţi", adică
persoanele care exercită, pennanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare
de orice natură în serviciui unei persoane fizice dintre cele prevăzute la mi. 175 alin. (2)
C.pen. (de pildă, angajaţii din cadrul birourilor de executori judecătoreşti sau notariale
etc.) ori în cadml oricărei persoane juridice (de pildă, directorul unei societăţi sau medicul
angajat într-un spital privat), dacă fapta este comisă în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
b. complice, instigator: orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală.

2. Pasiv
a. general: statul;
b. special: persoana (fizică/juridică) care a suferit o vătămare a intereselor legale prin activitatea
infracţională;
c. în ipoteza formei asimilate a irifi·acfiunii, subiect pasiv special este cetăţeanul român sau străin
ori apatridul căruia prin activitatea infracţională i-a fost îngrădit exerciţiul drepturilor ori care
a fost pus într-o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilltate, boală cronic~i
necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA;
IV
d. pluralitatea de subiecţi pasivi speciali atrage, în principiu, reţinerea pluralităţii de infracţiuni,
dacă există şi o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni abuzive; în ipoteza în care comportamentul
·ii abuziv este unic, se va reţine unitatea de infracţiune.
ii,
ii,
C. Latura obiectivă

rii
'Îi 1. Element material
n, a. neîndeplinirea unui act de către un funcţionar public aflat in exerciţiul atribuţiiior sale de
ri, serviciu înseamnă omiterea, neefectuarea unui act care trebuie îndeplinit în virtutea îndatoririlor
lil de serviciu; neîndeplinirea unui act poate consta fie în lăsarea în nelucrare a unui act care
trebuia adus la îndeplinire, fie în refuzul nejustificat de a da curs unei cereri, soliciiări sau unui
te ordin; neîndeplinirea poate fi totală sau parţială;
o- ► prin „act" se înţelege operaţiunea care trebuie efectuată de funcţionar (sau alt salariat)
ie potrivit solicitării făcute de o persoană şi confonn atribuţiilor sale de serviciu;
e- b. îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către un funcţionar public (!fiai fn exercifiul
te atribufiilor sale de serviciu semnifică i'ndeplinirea făcută altfel decât se cuvenea să fie efectuată
:ii sau în condiţiile în care nu se impunea îndeplinirea actului; în urma DCC nr. 405/2016
al prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos" urmează a se înţelege „îndeplineşte prin
al încălcarea legii";

'tn ► actul trebuie să intre în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public prevăzute
explicit în lege, ordonanţă simplă sau de urgenţă a Guvernului; astfel, nu sunt incri-
minate actele de nesocotire a atribuţiilor de serviciu care nu sunt stipulate de legislaţia
463
 Abuzul în serviciu

primară, ci doar în acte nonnative care constituie legislaţia secundară (de pildă, prin
hotărâri de Guvern, ordine ale miniştrilor sau ale conducătorilor autorităţilor administraţiei
publice centrale sau locale, regulamente interne, coduri deontologice etc.) sau care sunt
stipulate în detaliu în aceste acte de legislaţie secundară în condiţiile în care norma de
drept primar este echivocă sau cu o aplicabilitate extrem de generală.
Cerinţa esenţială: funcţionarul public să comită fapta în exercitarea atribuţiilor saie de serviciu.
c. în cazul formei asimilate, elementul material constă în acţiunea sau inacţiunea prin care se
realizează îngrădirea exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea unei situaţii de infe-
rioritate, ambele pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare
sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie
HIV/SIDA de către un.funcţionar public aflat în exerciţiul atribuJiilor sale de serviciu.

2. Urmarea imediată
► laforma de bază: cauzarea unei pagube ori a unei vătămări determinate a drepturilor sau intere-
selor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice (infracţiune de re::.uftat);
► Ia forma asimilată: vătămarea materială sau morală a dreptului unei persoane prin restrângerea
exerciţiului acestuia ori prin crearea linei situaţii tle inferioritate (infracţiune de rezultat).

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie dovedită legătura de cauzalitate între activitatea infracţională abuzivă şi urmarea produsă.

D; 'Latura subiectivă

► în cazul.formei de bază: intenţia directă sau indirectă; autorul care are reprezentarea comporta-
mentului său abuziv urmăreşte sau acceptă afectarea valorilor protejate (buna desfăşurare a
relaţiilor de serviciu), precum şi cauzarea unei vătămări intereselor legale ale unei persoane
fizice/juridice;
► nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice;
► în cazul f.Jrmei asimilate, numai intenţia directă; mobilul constă în ura de rasă, naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, diza-
bilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA;
► în cazul primei variante agravate (art. 297 C.pen. raporta! la art. 309 C.pen.), fapta poate fi
comisă şi cu praeterintenţie.

· E. Varianta atenuată

► abuzul în serviciu comis de către o persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără
o remuneraţie, această calitate fn serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175
alin. (2) C.pen. (persoana fizică care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost
învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu
privire la îndeplinirea respectivului serviciu pubiic) ori în cadrul oricărei persoanejuridice.

464
·~.,- ,.---------------------------------------------------
n
;i F: Variante'~gravate
lt
le a. ;ibuzul în serviciu care a produs pagube materiale mai mari de 2.000.000 lei [art. 297 C.pen.
raportat la art 309 C.pen.];
► se va reţine această variantă agravată inclusiv în ipoteza comiterii faptei de subiecţii activi
;e nemijlociţi prevăzuţi de art. 308 C.pen.;
;- ► se poate comite cu praeterintenţie.
b. abuzul în serviciu prin care funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos
necuvenit [art. 13 2 din Legea nr. 78/2000].

·• G. Forme

•a l. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t t t
a. faptă consumată: în momentul produ-
ă. cerii urmării imediate (data producerii
► posibilă, dar neincrimi-
pagubei ori a vătămării determinate a
nată în cazul modalităţii
drepturilor sau intereselor legitime ale
alternative comisive ce
unei persoane, respectiv data vătămării
posibile (în ipoteza constă în îndeplinirea de-
materiale sau morale a dreptului unei
faptei comisive), dar fectuoasă a unui act;
l- persoane prin restrângerea exerciţiului
neincriminate. ► nu este posibilă în cazul
a acestuia ori prin crearea uneî siiuaţii de
modalităţii alternative
inferioritate);
omisive ce constă în neîn-
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă
deplinirea unui act.
continuată, epuizându-se după efectuarea

e. ultimului act de executare (unitate legală)

a-
H. Condiţii de procedibHitate şi pedepsibilitate:
fi

► acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită dîn oficiu.

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... ) eroarea asupra tipicităţii va conduce la pronun-

ră ţarea unei soluţii
de achitare faţă de lipsa tipicităţii subiective a faptei, deoarece eroarea va conduce
la reţinerea comiterii faptei din culpă şi, pe cale de consecinţă, la schimbarea încadrării juridice în
,st neglijenţă în serviciu.
:u

465
 Abuzul în serviciu

j 1. infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei are caracter subsidiar faţă de alte
f infracţiuni prevăzute de Codul penal sau de legile speciale cu dispoziţii penale comise de un subiect
f activ calificat (funcţionar public) şi care implică o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu prin care
f se produce o vătămare intereselor legale ale unei persoane ( de exemplu, delapidare, cercetare abuzivă,
j represiune nedreaptă);
'[ 2. pierderea calităţii speciale a subiectului activ nemijlocit după comiterea faptei nu prezintă
:< importanţă pentru existenţa infracţiunii;
..
l
ţ:
3. activitatea abuzivă a coautorilor poate fi realizată simultan sau succesiv;
1, 4. DCC nr. 405/2016 are ca efect: a. dezincriminarea in concreto a faptelor constând în neîndeplinirea
~ unui act sau îndeplinirea acestuia în mod defectuos de către un funcţionar public/privat aflat în exerciţiul
· atribuţiilor sale de serviciu prevăzute numai în legislaţia secundară sau prevăzute în mod previzibil şi precis
doar în legislaţia secundară, dacă norma de drept primar este echivocă, neclară, imprevizibilă, nefiind aptă să
stabilească limitele în care se pot emite actele de drept secundar; b. stabilirea obligaţiei procedurale pozitive
în sarcina instanţei de a evalua incidenţa principiului minimei intervenJii a legii penale;
5. acţiunea abuzivă unică, comisă printr-o pluralitate de acte de executare realizate în aceeaşi împrejurare,
f, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, va atrage reţinerea unităţii naturale colective, chiar dacă efectele
r acesteia se produc cu privire 1a mai mulţi subiecţi pasivi secundari ori dacă faţă de acelaşi subiect pasiv
!,. secundar se produc urmări imediate diferite;
•,7

( 6„ pluralitatea de acţiuni/inacţiuni abuzive realizate la diferite intervale de timp, împotriva unuia sau
i mai multor subiecţi pasivi, prin încălcarea uneia sau mai multor atribuţii de serviciu, va atrage reţinerea
! concursului de infracţiuni atunci când există şi o pluralitate de rezoluţii infracţionale, respectiv a infracţiunii
!
f!
continuate când se reţine unicitatea rezoluţiei infracţionale.

& SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Identificaţi deosebirile dintre delapidare şi abuzul în serviciu.

2. Se poate reţine incidenţa abuzului în serviciu dacă acţiunea făptuitorului nu a respectat principiile
fundamentale de organizare a profesiei stipulate în legea de organizare a acesteia?

JURISPRUDENŢĂ

1. Subsidiaritatea abuzului în serviciu. 1.1. [nfr.icţiunea de abuz î:1 serviciu are caracter subsidiar numai în raport
cu alte infracţiuni al căror subiect este, fn mod obligatoriu, un funcţionar, iar nu în raport cu orice infracţiune (Trib.
Suprem, secţia penală, decizia nr. 3384il 971 ).
1.2. Aceeaşi fuptă se circumscrie atât infracţiunii de luare de mită, cât şi celei de abuz în serviciu, însă ne aflăm în prezenţa
unui concurs de calificări, iar nu a unui concurs ideal (fonnal) de infracţiuni. Infracţiunea de luare de mită are caracter special
fată de cea de abuz în serviciu şi dobândeşte aplicare prioritară în dauna acesteia. De asemenea, şi instanţa supremă a statuat
că infracţiunea de abuz în serviciu are caracter subsidiar în raport cu alte infracţiuni al căror subiect activ este un funcţionar.
Sistematizarea diferită, în noul Cod penal, a .,Infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" (în prezent, în „Infracţiuni
de corupţie" şi „Infracţiuni de serviciu") nu inlărură caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu menţionai anterioi:

" · · - , .466
.-·----'-'-----------------------------------------------
 Curtea nu exclude posibilitatea reţinerii, în concurs, a infracţiunilor de luare de mită şi abuz în serviciu, dar numai dacă fapta
de abuz în serviciu prezintă o autonomie infracţională bine conturată şi se află în concurs real cu luarea de mită; aceasta este
situaţia avută in vedere la pronunţarea deciziilor penale nr 2083 din 20 aprilie 2004 şi nr. 4877 din 23 august 2006 ale LC.C.J.,
secţia penală, la care face trimitere Parchetul, în care s-a reţinut luarea de mită în concurs real cu complicitatea la infracţiunea
de contrabandă şi, respectiv, luarea de mită în concurs real cu abuzul în serviciu (legat de modalitatea de efectuare a controlului
vamal) (C.A. Buctrreşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 1667/A din 9 noiembrie 2016).
2. Avocat. Lipsa calităţii de autor. Avocatul nu are nici calitatea de foncţionar public şi nici calitatea de funcţionar
şi,în consecinţă, nu poate fi subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (I.C.C.J., secţia
penală, decizia nr. 6003/2007).

3. Judecător. Abuz în serviciu. Activitatea judiciară are ca principiu fundamental independenţa magistraţilor
care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie şi aceasta se manifestă în posibilitatea conferită acestora de a soluţiona
cauza potrivit propriei conştiinţe, respectiv prin impunerea propriului mod de interpretare a m~jloaceior de probă
administrate, fără necesitatea de a se supune unui algoritm special instituit în acest sens . .în consecinţă, în lipsa indicării
unor circumstanţe ilicite de adoptare a soluţiei sau a unui mod contrar cu legea de administrare a probelor, urmărite de
către judecători şi procurori în administrarea probelor, nu va exista ilicit penal. În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu,
magistraţii Uudecători şi procurori) trebuie să aplice legea la anumite situaţii de fapt date. Această activitate presupune
un proces amplu, care cuprinde mai multe etape, respectiv de stabilire pe bază de probe a situaţiei de fapt supusă actului
de justiţie, ele interpretare a dispoziţiilor legale şi, în final, de identificare şi aplicare a dispoziţiei legale la cazul concret.
Toate actele procurorilor sunt supuse controlului procuroruiui ierarhic superior, soluţiile fiind supuse şi controlului
instanţei de judecată, iar măsurile dispuse şi hotărârile pronunţate de instanţele de judecată sunt supuse controlului
instanţei superioare, prin intermediul că.ilor de atac prevăzute de lege. În fiecare dintre aceste etape, orice persoană
interesată poate formula critici cu privire ia legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate, acesta fiind, aşadar, singurul cadru
mevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea şi temeinicia soluţiilor date de magistraţi. În plus, trebuie evidenţiat
faptul că în cadrul unei cercetări penale desfăşurată faţă de un magistrat sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni în
legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea şi temeinicia măsurilor dispuse sau soluţiilor date de acesta. Organul.
de urmărire penală nu are atribuţii de control al soluţiilor pronunţate de magistraţi, dacă nu apar indicii privind săvârşirea
de infracţiuni şi este vorba doar de desfăşurarea unei activităţi normale de judecată. Sesizarea sa cu o plângere penală
îndreptată împotriva unui magistrat nu este de natură a-i învesti cu atribuţii de control ai soluţiilor pronunţate, dacă
circumstanţele adoptării soluţiilor respective, astfel cum sunt descrise de petent, nu probează indicii privind existenţa
ilicitului penal, întrucât scopul cercetării penale nu îl constituie analiza legalităţii şi temeiniciei unei soluţii acest rol
revenind exclusiv organelor de contrnl judiciar competente, prevăzute de iege ci identificarea, dincolo de aceac;tă
soluţie, a unui act de conduită al magistratului contrar ai:ribuţiilor de serviciu, act care să SE înscrie in verbum regens
indicat în norma de incriminare, şi care, uneori, poate avea influenţe asupra w1ei soluţii pronunţate de acesta (LC.C.L
seqia penală, încheierea nr. 71 din 14 fobruarie 2017).
4. Psiholog. Abuz în serviciu. Fapta psihologului din cadrul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copi--
lului care nu şi--a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu privind evaluarea psihologică a minorului supus
actelor de violenţă de către asistentul maternal, evaluarea psihologi.că a asistentului maternal şi consilierea psihologică
a minorului, în condiţiile în care acesta i-a adus la cunoştinţă actele de vioienţă la care a fost supus, cauzând o vătămare
drepturilor minorului la viaţă, integritate corporală şi dezvoltare psihică annonioasă, întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută în mt. 297 C.pen. (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1998/2014).
:m 5. Notar. Abuz În serviciu. Fapta nolarului pubiic, săvârşită cu intenţie, de a autent:fica un contract de vânzare-cum-
ib. părare a unui imobil, contract încheiat prin mandatar în mnnele vânzătorului. în lipsa extrasului de carte funciară, cauzând
o vătămare a intereselor legi.ti.me ale proprietarului imobilului prin transferarea dreptului de proprietate, în condiţiile în
iţa
care proprietarul a notat în cartea funciară o interdicţie de vânzare a imobilului, întruneşte elementele cons~itutive ale
ia! infracţiunii de abuz în serviciu (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 171/A din 13 mai 2015).

1ar. 6. Executor judecătoresc. Abuz în serviciu. În mod cert, acţiunile inculpatei A., concretizate în modul în care
mi aceasta a întocmit cele două procese-verbale ce fac obiectul cauzei de faţă, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale
or. cuprinse în Codul de procedură civilă privind modul de realizare a acestor activităţi, aspectele prezentate de prima

467
 Abuzul în serviciu

instanţă în motivarea sentinţei fiind pertinente. Însă, pentru a se putea reţine comiterea unei infracţiuni de către 0
persoană este necesară analiza acţiunilor acesteia şi stabilirea existenţei unei \'ncadrări perfecte în tipicitatea infracţiunii
ce i se impută. În prezenta cauză, din punctul de vedere al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 297 C.pen.,
abuzul în serviciu, acţiunile inculpatei întrunesc elementul material al acesteia. Aceasta şi-a îndepiinit, în calitatea sa de
executor judecătoresc, funcţionar public, aşa cum în mod just a reţinut prima instanţă, atribuţiile de serviciu cu.încălcarea
prevederilor Codului de procedură civilă. Dacă din punctul de vedere al existenţei elementului material al infracţiunii
menţionate, opinia Înaltei Curţi coincide cu opinia primei instanţe, nu aceeaşi este situaţia în ceea ce priveşte şi celelalte
elemente ale laturii obiective a infracţiunii, respectiv existenţa urmării imediate a acţiunilor inculpatei. Din acest punct
de vedere, al existenţei urmării imediate, ca element al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută
de art. 297 C.pen., Înalta Curte, în opinia majoritară, consideră că în cauză nu pot fi reţinute elemente care să justifice
constatarea unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor vătămate. Aşa cum anterior s-a argumentat,
contrar celor reţinute de instanţa de fond în sentinţa atacată, unnare a acţiunilor inculpatei nu se poate identifica nicio
vătămare a drepturilor sau intereselor legale ale persoanelor vătămate, acestea putând să supună controlului instanţei
de judecată modul în care au fost întocmite actele de executare, lucru care, de altfel, s-a şi întâmplat. Instanţele civile
au analizat în cadrul contestaţiei la executare pe care persoanele vătămate au formulat-o toate elementele cuprinse în
procesele-verbale de executare întocmite de către inculpată, atât în ceea ce priveşte modul în care sumele obţinute din
executarea silită au fost distribuite, cât şi în privinţa legalităţii şi temeinicei modului în care au fost stabilite che1tuielile
suplimentare de executare, stabilind irevocabil faptul că acestea sunt corespunzător realizate. Pe cale de consecinţă,
urmează a se dispune achitarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. ( l)
C.pen. în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza l C.proc.pen. (J.C.C.J., secţia
penală, decizia nr. 161/A din 26 iunie 2018).

7. Tipicitatea obiectivă şi subiectivă.

7.1. Pentru susţinerea acuzaţiei de abuz în serviciu trebuie dovedite, din punct de vedere obiectiv: a) conduita proprie
a persoanei acuzate în legătură cu prejudiciul: cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defec1uos (de
exemplu, dacă semnează acte de serviciu după expirarea mandatului de director, dacă trimite un funcţionar să obţină
oferte de servicii pentru propria instituţie de la firma la care lucrează prietena soţiei respectivului funcţionar, dacă
ofertele de servicii depuse de mai multe firme au un caracter fictiv, fiind întocmite de directorul firmei declarate ulterior
câştigătoare şi de prietena soţiei funcţionarului firmei beneficiare, dacă evaluarea ofertelor depuse pentru prestări servicii
sau serviciile prestate nu se realizează, în mod constant, prin omisiunea unor funcţionari ai firmei beneficiare, deşi finna
beneficiară dispunea de aparatul tehnic necesar pentru a efectua operaţiunile de evaluare menţionate, dacă sunt aprobate
în mod constant plăţi pentru lucrări fictive la fimrn beneficiară în considerarea unor lucrări executate la locuinţele
funcţionarilor firmei beneficiare şi care nu au fos1: plătite de aceştia, fiind incluse în lucrările plătite din bani publicii
etc.); b) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârziere::;
îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle saie de serviciu, realizarea unui act contrar acestor 1ndatoriri ( de exemplu,
semnarea unui contract la un an de la data începerii executări; contractului, omisiunea evaluării calităţii şi realităţii
lucrărilor pentru care se efectuau plăţi de către beneficiar, emiterea de documente de plată pentru beneficiar în care sunt
incluse lucrări realizate pentru directorii instituţiei beneficiare, încălcarea oricărei proceduri de achiziţie a bunurilor şi
serviciilor, respectiv de evaluare a modului de derulare a contractelor); c) legătura dintre prejudiciul p:odus şi atribuţiile
de serviciu, respectiv cuantumul prejudiciului (1.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 3113/2014).
7.2. Elementul material constă fie într-o inacţiune (omisiune), fie într-o acţiune (comisiune}, şi anume: neîndeplinirea
unui act sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia. Noţiunea de „act" trebuie înţeleasă ca o operaţie ce trebuie efectuată
de funcţionarul public potrivit solicitărilor făcute de o persoană şi confom1 atribuţiilor sale de serviciu. Sintagma „nu
îndeplineşte un act" trebuie înţeleasă în sensul omiterii, neefectuarea unui act care trebuie să fie îndeplinit în virtutea
îndatoririlor de serviciu, adică a unui act a cărei îndeplinire cădea în sarcina funcţionarului potrivit normelor care
reglementează activitatea serviciului respectiv ori care sunt inerente acestui serviciu. Prin expresia „îndeplineşte actul
in mod defectuos" se înţelege îndeplinirea făcută altfel decât se cuvenea să fie efectuată, Defectuozitatea în îndeplinirea
actului poate privi conţinutul, fonna sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condiţiile de efectuare. Pentru
existenta infracţiunii de abuz în serviciu, în forma prevăzută de legea specială, este necesar ca îndeplinirea în mod
defectuos a unui act de către un funcţionar public, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, să aibă ca urmare obţinerea
unui avantaj necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană, respectiv producerea unei pagube sau a unei atingeri a

468
--.~.., ·--.~--~--------------------------------------------------
 o drepturilor ori intereselor altor persoane. În lipsa oricărei~ dintre urmările la care se referă nom1a de incriminare, fapta
1iî nu va întruni elementele constitutive ale infractiunii de abuz în serviciu. Pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii de
1., abuz în serviciu, legea cere existenţa unei legături de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul
de material şi urmarea imediată. Sub aspectul laturii subiective este necesar ca acţiunea sau inacţiunea, care constituie
ea elementul material al infracţiunii şi care a produs o vătămare intereselor instituţiei de stat să fie săvârşită cu intenţie,
ceea ce înseamnă că făptuitorul, cu voinţă, a efectuat acţiunea ori a rămas în pasivitate, dându-şi seama că acţiunea sau
!te inacţiunea sa este lipsită de îndreptăţire, prevăzând că, prin săvârşirea acesteia, se cauzează o vătămare sau un prejudiciu,
lCt rezultat pe care i-a um1ărit (intenţie directă), sau a acceptat producerea lui (intenţie indirectă). Cu alte cuvinte, în situaţia
ltă în care îndeplinirea defectuoasă a actului de serviciu nu este cauzat{1 de atitudinea conştientă şi voită a făptuitorului, nu
ce sunt conturate elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în varianta specială, deoarece activitatea nu a
ll, fost desfăşurată cu rea-credinţă specifică faptei cu forma de vinovăţie a intenţiei directe sau indirecte. Pe de altă parte,
JO atribuţiile de serviciu încălcate trebuie examinate, în mod obligatoriu, prin prisma legislaţiei primare (lege, ordonanţă,
ei ordonanţă de urgenţă), astfel cum s-a statuat prin DCC nr. 405/2016. În decizia menţionată, pe lângă condiţia privind
.le încălcarea unei dispoziţii dintr-o lege, ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă, Curtea arată că legiuitorul nu a reglementat
în o anumită intensitate a vătămării rezultată din comiterea faptei. A constatat că legiuitorul a identificat şi reglementat la
in uivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecinţelor unor fapte care, deşi, potrivit reglementării actuale
le se pot circumscrie săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradui de intensitate necesar aplicării unei
;ă, pedepse penale (l .C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 295/A din 12 noiembrie 2018).
l) 7.3. Elementul material ai abuzului în serviciu poate îmbrăca fonna unei inacţiuni - neîndeplinirea rmui act sau
ia a unei acţiuni îndeplinirea cu nerespectarea legii, în ambele cazuri fiind, însă, esenţial ca actele incriminate să se
efectueze de funcţionarul public în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu. Pentru existenţa infracţiunii este absolut
necesar, aşadar, ca analiza faptei concrete, deduse judecăţii - ca manifestare în sfera realităţii obiective - să se realizeze
în contextul identificării precise şi prealabile a tuturor dispoziţiilor legaie care disciplinează aducerea la îndeplinire
a actului specific verbum regens, urmată de verificarea eventualei contrarietăţi între exigenţele ce decurg din acele
dispoziţii, pe de o parte, şi conduita concret imputată funcţionarului public, pe de altă parte. Numai efectuată în aceste
coordonate, analiza comportamentului ilicit atribuit subiectului activ permite clarificarea măsurii în care el a survenit
or în exercitarea atribuţiilor acestuia de serviciu, cerinţă tipică, ataşată laturii obiective a infracţiunii prevăzute în art. 297
alin. (1) C.pen. ( ... )Funcţionarul se află în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu atunci când desfăşoară activităţi legate
)a de îndatoririle sale de serviciu, de regulă, la iocul unde trebuie îndeplinit actul şi în timpul orelor iegale de program
.te ( ... ).Fiind o infracţiune de serviciu, menită prin ipoteză să ocrotească, aşa cum S••a arătat în precedent, bvna desfăşurare
le a relaţiilor de serviciu, raţiunea incriminării abuzului în serviciu subzistă numai atunci când, urmare a faptei ilicite,
intervine o perturbare a raporturilor specifice născute din sau în legătură cu activitatea profesională desff1şurată de
subiectul activ, nu şi atunci când urmarea socialmente periculoasă sau rezultatul prejudiciabil se produc exclusiv în
li, sfera unor relaţii sociale cu o natură distinctă, ocrotite în subsidiar, cum sunt, în cazul recurentului inculpat, cele de
ţii natură fiscală. Prin urmare, omisiunea notarului pubiic de a vira ia bugetul statuiui impozitul încasat pe veniturile din
nt transferul proprietăţilor imobiliare, conform Codului fiscal, nu întruneşte elementeie constitutive ale infracţiunii de abuz
~i în serviciu prevăzută în art. 297 C.pen., întrucât, în cazul notaruiui public, atribuţiile de serviciu la care se referă norma
Îs? de incriminare cuprinsă în art. 297 C.pen. se circumscriu sferei atribuţiilor specifice activităţii notariale, ca serviciu de
interes public pe care notarul este învestit să îl îndeplinească. În consecinţă, infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută în
ea art. 297 C.pen. poate fi săvârşită de notaruî public în exercitarea atribuţiilor privind îndeplinirea actelor şi a procedurilor
notariale, iar nu a atribuţiilor privind îndeplinirea operaţiunilor fiscale, chiar dacă acestea sunt prevăzute în legislaţia
primară (LC.CJ., secţia penală, decizia nr. 407/RC din 16 noiembrie 2018).
7.4. Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea poate fi comisă numai cu intenţie directă sau indirectă, iar făptuitorul
re trebuia să ştie că bunul este legai sechestrat. Astfel, nu se poate considera că ar fi întrunite elementele constitutive ale
ul infracţiunii în cazul in care se pune în executare un titlu executoriu vizând un imobil, având în vedere faptul că, cel puţin
ea sub aspectul laturii subiective, nu poate fi vorba de intenţia de a scoate nelegal bunul de sub incidenţa măsurii asigurătorii,
ru ci creditorul nu face altceva decât să-şi exercite drepturile în această calitate, iar executorul îşi exercită obligaţiile legale
care îi revin. Mai mult decât atât, chiar în ipoteza în care bunu! este vândut în procedura executării silite, sechestrul penal
ea ,e va strămuta asupra sumei de bani obţinute din vânzare, care rămâne după îndestularea creditorilor privilegiaţi, aşa
a cum rezultă din însăşi Decizia m. 2/RIL/2018 a LC.C.J. (LC.C.J., secţia penală, decizia nr. 325/A din 7 decembrie 2018).

469
 Abuzui în serviciu

7.5. Cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată, întrucât elementul esenţial care face distincţia între
cele două infracţiuni, abuzul în serviciu şi neglijenţa în serviciu, îl reprezintă lamra subiectivă, respectiv forma de
vinovăţie. Pentru a exista infracţiunea de neglijenţă în serviciu este necesar ca neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă
a atribuţiilor de serviciu să se fi produs din culpă (neglijenţă). Culpa simplă (sau neglijenţa) ca formă a vinovăţiei, se
caracterizează prin aceea că făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi putea şi trebuia să-l prevadă ..~precierea
vinovăţiei sub forma culpei urmează a se stabili după observarea criteriilor prevăzute de lege: dacă făptuitorul trebuia
să prevadă rezultatul faptei sale şi dacă putea să-l prevadă. Pentru a exista infracţiunea de abuz în serviciu, este necesar
ca îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu de către inculpat, în sensul realizării acestora prin încălcarea
dispoziţiilor legaie care ii reglementau profesia, să se fi produs cu intenţie, directă sau indirectă. fntenţia directă se
caracterizează prin aceea că infractorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvârşirea acelei
fapte. Intenţia indirectă există atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei şi, cu toate că nu-l urmăreşte, acceptă
riscul sau posibilitatea ca el să se producă. În ceea ce priveşte latura subiectivă cu care inculpatul A. a comis infracţiunea,
Înalta Curte constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, că inculpatul a comis fapta cu vinovăţie în fonna
intenţiei directe. Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte are în vedere calitatea de executor judecătoresc a
inculpatului şi pregătirea juridică specifică profesiei sale, aspecte în virtutea cărora inculpatul nu avea cum să se afle în
eroare atunci când a crezut că hotărârea pe care o pune în executare este una definitivă, în condiţiile în care acesta a ignorat,
pur şi simplu, în mod deliberat, condiţiile legale pentru încuviinţarea executării silite lart. 632 C.proc.civ. ,,executarea
silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu") şi a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă şi
nu constituia titlu executoriu în sensul art, 632 alin. (2) C.proc.civ. În acest sens, Înalta Curte este întru totul de acord
cu argumentele expuse de către instanţa de fond în considerentele sentinţei apelate, modul în care inculpatul a acţionat,
colaborarea strânsă cu martorul D., în vederea încuviinţării executării silite şi a executării rapide a hotărârii nedefinitive,
transferul banilor într-un alt cont decât cel al societăţii creditoare pentru a evita executarea silită din partea N. (declaraţie
martor D. din 14 aprilie 2016), renunţarea la o diferenţă de creanţă pentru a putea constata terminată executarea silită,
încasarea onorariului propriu şi virarea onorariului avocatului societăţii creditoare într-un cont distind, precum şi
întocmirea procesului-verbal de distribuire a sumelor după ce acestea fuseseră deja eliberate din contul executorului,
toate acestea reprezentând elemente care conturează din punct de vedere subiectiv existenţa unei intenţii directe cu care
a acţionat inculpatul (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 40/2017).
8. Fals intelectual. Abuz în serviciu. Reţinându-se săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual săvârşite de inculpat
în calitate de funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, al căror conţinut este caracterizat, prin
calitatea de funcţionar public a subiectului activ, şi de comiterea falsului în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, m, se mai
poate reţine infracţiunea de abuz în serviciu al cărei subiect activ este tot un funcţionar public, iar latura obiectivă este
caracterizată prin îndeplinirea, cu ştiinţă, în mod defectuos a atribuţiilor sale de serviciu, trăsături cuprinse in conţinutul
infracţiunii de fals. Ca atare, nom1ele de incriminare a abuzului in serviciu nu sunt incidente în cauză, nici în condiţiiie
concursului reai şi nici în acelea ale concursului ideal de infracţiuni (C.S.J ., secţia penală, decizia nr. 1Ol 9/ 1996).

· - - . - .470
-.-------------------------------------------------------
 "S!C
:Y
r
r

tre
de
!Să
se
·ea
1ia
,ar
·ea
se
lei
)tă

ta,
na
;a
în
at,
·ea
şi NEGLIJENTA ÎN SERVICIU
)rd
at,
'

ire
I. DEFINIŢIA LEGALĂ
)at 3/------------
rin Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia
mi sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor
ste
iegitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice (art 298 C.pen.).
tul
i!e

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII- EXPLICAŢII

A. Obiect:.
i

1. Juridic 2. Material
i
relaţiilesociale referitoare la asigurarea desfăşurării a. în principiu, nu are;
in condiţii optime a activităţii persoanelor juridice b. excepţie: dacă fapta tipică este îndreptată
(publice sau private) sau la protecţia intereselor legi- împotriva unor bunuri ori asupra corpului
time ale persoanelor împotriva abuzurilor săvârşite, unei persoane, acestea pot constitui obiect
chiar din culpă, de funcţionari. material al infracţiunii.

471
 Neglijenţa în serviciu

B. Subiect

J. Activ
a, nemijlocit calificat (autor): similar cu cel de la abuzul în serviciu;
b. participaţia penală proprie nu este posibilă.

2. Pasiv
a. general: statul;
b. special: persoana (fizică/juridică) care a suferit o pagubă sau o vătămare importantă a intereselor
legale prin activitatea infracţională.

C. Latura obiectivă

1. Element material
a. neîndeplinirea unui act de către un funcţionar public aflat fn exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu;
b. îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către tn1 funcţionar public aflat în exerciţiul atri-
buţiilor sale de serviciu; îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu echivalează cu
îndeplinirea acestora prin încălcarea dispoziţiilor legale;
► prin DCC nr. 518/2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate
şi a constatat că dispoziţiile art. 298 C.pen. sunt consiitutionale în măsura în care prin
sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă" din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplinirea
prin încălcarea legii". În argumentarea soluţiei de admitere, Curtea a reţinut, mutatL,
mutandis, considerentele ce au stat la baza pronunţării Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016;
c. actul trebuie să intre în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public prevăzute explicit
în lege, ordonanţă simplă sau de urgenţă a Guvernului; astfel, nu sunt incriminate actele
de nesocotire a atribuţiilor de serviciu care nu sunt stipulate de legislaţia primară, ci doar în
acte normative care constituie legislaţia secundară (de pildă, prin hotărâri de Guvern, ordine
ale miniştrilor sau ale conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale,
regulamente interne, coduri deontologice etc.) sau care sunt stipulate în detaliu în aceste acte
de legislaţie secundară în condiţiile în care norma de drept primar este echivocă sau cu o
aplicabilitate extrem de generală..
► Cerinţa esenţiaiă: funcţionarul public să comită fapta în exercitarea atribuţiilor sale de
serviciu.

2. Urmarea imediată
I
a. producerea unei pagube efective şi certe în patrimoniul persoanei fizice sau juridice ( infracţiune
de rezultat);
b. producerea unei vâtămări a drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane fizice sau
juridice (i,~fracţiune de rezultat).

3. Legătura de cauzalitate
► între activitatea infracţională abuzivă şi urmarea produsă trebuie dovedită.

-~-~ --.----- - -
..
472
--------------- -----------------------------
 ► culpa cu sau fără prevedere ( culpă profesională).

E. Vatianta atenuată

► Neglijenţa în serviciu comisă de către o persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau
:lor fără o remuneraţie, această calitate în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la
art. 175 alin. (2) C.pen. (persoana fizică care exercită un serviciu de interes public pentru care a
fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora
cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

F. Varianta agravată

;iu;
tri- ► Neglijenţa în serviciu care a avut ca urmare producerea de pagube materiale mai mari de
cu 2.000.000 lei.
► se va reţine această variantă agravată inclusiv în ipoteza comiterii faptei de subiecţii activi
.ate nemijlociţi prevăzuţi de art. 308 C.pen .
rin
1

vea G;Forme
1tis
16;
leit
ele 1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare
ţ t
· în
me
+
a. faptă consumată: în moment,tl produ-
lle, cerii um1ării imediate;
nu sunt posibile. nu este posibilă.
cte b. nu poate fi comisă în formă continuată,
l O fiind o 1nfracţiune comisă din culpă.

de

1. pierderea calităţii speciale a subiectului aciiv nemijlocit (funcţionar public) după comiterea faptei
me
~- nu prezintă in1portanţă pentru existenţa infracţiunii;

mu
l 2. infracţiunea de neglijenţă în serviciu are caracter subsidiar faţă de alte infracţiuni prevăzute de
i Codul penal sau de legile speciale cu dispoziţii penale comise de un subiect activ calificat (funcţionar
i public) şi care implică o exercitare abuzivă din culpă a atribuţiilor de serviciu;
f~(
{ 3. la infracţiunea de neglijenţă în serviciu este posibilă participaţia improprie, caz în care autorul va
{ fi tras la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 298 C.pen., în vreme ce instigatoml sau
( complicele vor răspunde pentru participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu (art. 297 C.pen.);

473
 Neglijenţa în serviciu

urmările imediate ale infracţiunii sunt prevăzute de lege cu caracter alternativ, iar nu cumulativ;
4.
dacăse produc toate unnările activităţii infracţionale, se va reţine comiterea unei singure infracţiuni de
neglijenţă în serviciu.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

L Caracterul subsidiar al infracţiunii de neglijenţă în serviciu vizează orice infracţiune cu caracter

principal sau numai o infracţiune al cărei subiect activ nemijlocit este un funcţionar?
2. Pot fi reţinute în concurs ideal neglijenţa în serviciu şi distrngerea din culpă?

JURISPRUDENŢĂ

1. Neglijenţă în serviciu. Unitate naturală. Atâta vreme cât îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu
de către inculpatul gestionar s-a extins pe întreaga perioadă de gestiune -- producând o tulburare însemnată bunului
mers al unei societăţi comerciale, există o singură infracţiune de neglijenţă în serviciu, în forma unităţii naturale, iar
nu o pluralitate de asemenea infracţiuni, în concurs, delimitate de inventarierile efectuate pe parcursul activităţii de
gestionare. Intervenirea unui act de amnistie sau graţiere nu scindează activitatea infracţionaiă în două entităţi autonome.
iar inculpatul nu profită de prevederile acelui act nici pentru ansamblul activităţii sale ilicite, nici pentru segmentul care
precedă acordarea amnistiei sau graţierii (C.A. Bucureşti, secţia penală, decizia nr. 39611995).

2. Notar public. Neglijenţă în serviciu. Fapta notarului public, săvârşită din culpă, de a autentifica un contract
de vânzare-cumpărare a unui imobil cuprins în lista monumentelor istorice, fără a-şi îndeplini în mod corespunzător
îndatorirea de serviciu de a verifica dacă statu! şi-a exercitat dreptul de preempţiune - condiţie prevăzută, sub sancţiunea
nulităţii absolute a vânzării, în art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/200 l privind protejarea monumentelor istorice --
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1423/2009).

3. Asistent social. Neglijenţă în serviciu. Fapta funcţionarului public din cadrul Direciid generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului care, din culpă, în calitate de asisren1 social responsabil de caz şi de şef serviciu asistenţi
maternali profesionişti, nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu privind evaluarea şi monitorizarea
asistentului maternal care a supus actelor de violenţă minorul aflat în grija sa, cauzând o vătămare drepturilor minorului
la viaţă, integritate corporală şi dezvoltare psihică armonioasă, întnmeşte elementele constitutive ale infracţiunii de
neglijenţă in serviciu prevăzută în art. 298 C.pen. (l.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 1998 din 11 iunie 2014).

4. Neglijenţă în serviciu. Paza în penitenciar. Încălcarea din culpă, de către funcţionarul public din sistemul admi-
nistraţieipenitenciare, a îndatoririlor de serviciu privind supravegherea persoanelor private <le libertate, prin îndeplinirea
defectuoasă a acestor îndatoriri, care a avut ca rezultat vătămarea corporală a unei persoane pri vate de libertate de către
o altă persoană privată de libertate, întruneşte eiementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu (I.C.C.J.,
secţia penală, decizia nr. 946 din 14 martie 2014 ).

5. Neglijenţa în serviciu a asistentei meclicak Fapta inculpatei care, în cursu! lunii noiembrie 2009, în calitate de
asistent medical la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf Ioan" Bucureşti, din neatenţie, a etichetat eronat o lamă histologică
având în conţinut fragmente tisulare, ceea ce a condus la diagnosticarea greşită cu „carcinom ovarian" a pacientei
S.A.E. şi, prin urmare, acesteia i s-a aplicat un tratament medical sever, care nu era necesar, cu consecinţe grave asupra
stării sale de sănătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu (C.A. Bucureşti, secţia
penală, decizia nr. 1265/2014, nepublicată).

6. Neglijenţa în serviciu a medicului. Faptele inculpatelor L.N. şi Ş.A., care la data de 19 martie 2008 au făcut
parte din echipa medicală care a procedat, din eroare, la efectuarea unei operaţii de apcndicectomie asupra minorului
474
'-~--~-,.,-.--·~--------------------------------------------------
 M.A., deşi acesta era programat să fie supus unei citoscopii, fiind confundat cu minorul Z.V., întruneşte, pentru fiecare
dintre inculpate, elementele constitutive ale infracţiunii de neglijentă în serviciu (C.A. Bucureşti, secţia penală, decizia
nr. 546/2012, nepublicată).
7. Conţinut constitutiv.
7.1. Dispoziţiile art. 249 alin. ( 1) C.pen. din ] 969 şi ale art 298 C.pen. au fost reconfigurate prin DCC nr. 518/2017,
în sensul că a fost restrânsă sfera de incidenţă a infracţiunii în limitele constituţionale, respectiv: atribuţia de serviciu
în exercitarea căreia se află făptuitorul şi pe care acesta o încalcă sau nu o îndeplineşte, trebuie să fie prevăzută expres
de lege, noţiune înţeleasă ca act adoptat de Parlamentul României, sau ordonanţă (simplă sau de urgenţă) emisă de
Guvernul României şi, totodată, actul îndeplinit ln exercitarea atribuţiilor de serviciu să încalce o dispoziţie cuprinsă în
legislaţia primară (care cuprinde legi adoptate de Parlamentul României sau ordonanţe, simple sau de urgenţă, emise
ter de Guvernul României). Dacă anterior DCC nr. 518/2017, formularea largă a textului permitea includerea în elementul
materia! al laturii obiective a infracţiunii a oricărei încălcări a atribuţiilor de serviciu, indiferent dacă acestea erau
prevăzute în legi, ordonanţe, hotărâri ale guvernului, fişă a postului, dispoziţii etc., uiterior acestei hotărâri, o acţiune
~au inacţiune dobândeşte semnificaţie penală doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei dispoziţii exprese dintr-o
lege sau ordonanţă a Guvernului. Orice încălcări ale atribuţiilor de serviciu care nu îşi au izvorul într-o dispoziţie din
legislaţia primară se situează în afara ilicitului penal.( ... ) Analizând din această perspectivă decizia recurată, Înalta Curte
reţine că instanţa de apel a constatat că inculpatul A. şi-a încălcat atribuţia de serviciu prevăzută în an. 143 alin. ( 1) lit. b)
şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin avizarea documentelor prezentate de inculpatul B. în scopul
ciu obţinerii ulterioare a returnării ilegale a TVA, fără a ·verifica existenţa fizică a produselor electrocasnice în autovehiculul
i!ui cu care acesta tranzita Biroul Vamal Galaţi. Înalta Curte constată că textul nu reglementează vreo atribuţie de serviciu a
iar organelor vamale, respectiv obligaţia de avizare a facturii şi circumstanţele în care avizul poate fi emis, ci prevede doar o
de condiţie care trebuie îndeplinită sub aspect probator pentru ca organele fiscale să considere exportul realizat şi să opereze
ne, scutirea de taxe. În aceste condiţii, nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de neglijenţă
are •n serviciu, încălcarea din culpă, de către inculpatul A., a obligaţiilor prevăzute de art. 3 alin. (5) lit. c) din Ordinul
nr. 1692/2007 şi art. 2 Ordinul de serviciu nr. 24 din 29 octombrie 2013 prin avizarea documentului de restituire, rară a
·act verifica concordanţa dintre datele înscrise în factură şi bunurile prezentate, neavând semnificaţie penală, putând atrage,
ltOr
eventual, răspunderea sa disciplinară (I.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 280/RC din 18 septembrie 2018).
7.2. Îndeplinirea defectuoasă de către inculpat a unei atribuţii de serviciu impuse prin Codul deontologic sau prin fişa
-. postului nu are semnificaţie penală, impunându-se achitarea acestuia sub aspectul comiterii infracţiunii de neglijenţă în
)9). serviciu. Fapta reţinută în sarcina inculpatului nu corespunde condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute
111 art. 298 C.pen., putând constitui temei al răspunderii civile sau al răspundeîii disciplmare, fără să constituie o faptă
:nţft prevăzută de legea penală.( ... ) se împi;ne a constata că fapta inculpatulLii nu corespunde nici tiparului de incriminare a!
mţi infracţiunii de vătămare coqmrală din culpă, prevăzutrt în art. J 96 alin. (3) C.pen., deoarece lipseşte unnarea prevăzută
.rea de kge. Cât priveşte punerea în primejdie a vieţii persoanei, se constată că prin hotărârea atacată ,;-a stabilit, pe baza
1lui actelor medico-legale, că aceasta nu se datorează faptei inculpatului, aşa încât nu există raport de cauzalitate între fapta
de reţinută şi acest rezultat (avizul comisiei superioare medico-legale a indicat faptul că atitudinea medicului chirurg nu
a modificat evoluţia medicală a cazului şi că punerea în primejdie a vieţii se datorează plăgii injunghiate; mai mult,
aşa cum s-a reţinut în decizia atacată, comisia de avizare a primului raport de expertiză medico-legală a opinat că prin
1rn-
n:a întârzierea stabilirii la consultaţiile iniţiale a diagnosticului de piagă înjunghiată penetrnntă-perforantă nu s-a adus un
ître prejudiciu persoanei vătămate, iar intervenţia chirurgicală era oricum obligatorie pentru tratarea leziunii traumatice
iniţiale) (l.C.C.J., decizia nr. 46/RC/2019).
:..L,
7.3. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infraqiunii de negiijenţă în serviciu, lipsind vinovăţia sub forma
eu\pei, în cazul în care inculpata, în calitate de operator ghişeu la o societate bancară, a eliberat în mod repetat sume de
, de bani corespunzătoare valorilor înscrise pe mai multe biiete la ordin semnate în alb de administratorul societă.ţii, completate
iică însă cu sume mai mari şi pe numele altor furnizori decât cei vizaţi de conducerea societăţii de către contabila-şefă, care
,1tei le-a şi prezentat la bancă, cât timp o mare parte dintre cecurile în litigiu au avut semnăturile efectuate in alb, de înseşi
1pra persoanele autorizate, iar prezentarea contabiiei-şefo pentru a ridica sumele de bani cerute nu nwnai că nu putea să creeze
cţia vreo suspiciune operatoarelor de ghişeu, dar era chiar de natură a sublinia legitimitatea operaţiunii, datorită garanţiei
ce o oferea preluarea banilor de către însăşi persoana ce îndeplinea funcţia de contabil-şef al societăţii beneficiare,
împuternicită de consiliul de administraţie, cu drept de semnătură pentru documentele bancare (C.S.J., Completul de
tcut
Jlui 9 judecători, decizia nr. 325/2004).

475
 Teme de analiză şi dezbatere

,:
_
l,(' l _...
TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE
FIŞELE NR. 70-77

1. X este angajat cu contract de muncă la o sală de jocuri mecanice, ocupându-se de sectorul aparatelor
de tip slot-machine. X îi sugerează lui Y, prieten al său, că ar fi bine să joace la un anumit aparat, întrucât,
de când este el angajat, acel aparat nu a acordat niciodată vreun câştig. X introduce în favoarea lui Y mai
multe puncte de credit într-un aparat, fără a încasa contravaloarea acestora, în sumă de 500 de lei. În unna
jocurilor desfăşurate în baza creditului acordat, Y câştigă suma de 1O.OOO de lei, care îi este plătită de X şi
apoi împărţită între cei doi. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X sau Y.
2. X este asociatul unic şi administratorul unei societăţi care se ocupă cu vânzarea de produse electronice.
X ridică mai multe console PlayStation 4 din depozihil societăţii, fără a menţiona acest fapt în actele contabile,
şi le comercializează într-o tabără de creaţie de jocuri video, însuşindu-şi sumele de bani încasate. Arătaţi
motivat dacă se poate reţine comiterea de către X a unei infracţiuni de serviciu.
3. X, executor judecătoresc, refuză să accepte cererea unui creditor de a deschide un dosar de executare
silită rară plata prealabilă a
sumei de 5.000 de lei, pe care o considera proporţională cu demersurile juridice pe
care urma să le întreprindă. Creditorul refuză să plătească suma de 5.000 de lei, motivând că. executorul se va
îndestula după finalizarea procesului de executare silită. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea
penală a lui X.

4, În cadrul unei discuţii avute în vacanţa de vară, X, primar al unei localităţi, îi comunică prietenului său
Y că este dispus să prelungească contractul având ca obiect servicii de curăţenie prestate pentru primărie, care
era pe punctul de a expira, dacă administratorul societăţii Z (prieten al lui Y) este dispus să îi plătească lunar
un comision de 15% din valoarea contractului. X îi spune lui Y să vorbească cu Z şi să îi comunice decizia lui
Z. De asemenea, X îi spune lui Y să îi solicite în avans suma de 5.000 de euro ca dovadă pentru demersurile
pe care le va face în vederea încheierii contractului. Y nu îi comunică lui Z solicitările lui X, ci fonnulează un
denunţ împotriva acestuia din um1ă. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspW1derea lui X.

5. În cadrul discuţiilor avute cu ocazia unui teambuilding al unei agenţii de publicitate desfăşurat la
munte, X (director de creaţie al agenţiei) îi spune lui Y (angajat al agenţiei), care se ocupase de realizarea
unui clip publicitar, că, deşi clienţii au fost de acord cu creaţia lui, aceasta este de un infantilism crunt, apt de
a îndobitoci consumatorii, reflectă o tulburare psihică sau cel puţin o devianţă şi că, dacă în viitor nu poate
produce mai mult, degeaba a venit la munte, pentru că lipseşte obiectul care ar trebui oxigenat. Y formukază
plângere penală împotriva lui X pentru purrare abuzivă. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea
penală a lui X.

6. X, agent de poliţie, îl opreşte în trafic pe Y~ care circula regulamentar, sub pretextul că ar fi depăşit
viteza legală. X îi comunică lui Y că a depăşit viteza legală (situaţie de fapt nereală) şi că ar trebui sancţionat
contravenţional, moment în care Y, care nu dorea să piardă timp, îi p!:opune să îi dea suma de l 00 de lei pentru
a nu fi sancţionat contravenţional. X primeşte suma de bani şi îl lasă pe Y să îşi continue drumul. Arătsţî
motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X sau Y
7. Mama lui X, actor celebru, îi solicită acestuia să o ajute pe Y, fiica vecinei sale, pentru ca fata să obţină
un rol secundar într-un film în care era distribuit deja actorul. Acesta îi spune mamei sale să îi comunice lui
Y să se prezinte la interviurile care se desfăşurau pentru angajare, întrucât el va fi în comisia de selecţie. Y se
prezintă şi, datorită prestaţiei bune, este angajată, fără ca X să vorbească cu vreunul dintre membrii comisiei.
Y îi trimite lui X suma de 1.000 de euro, considerând că ajutorul acestuia a fost esenţial pentru angajarea sa.
·,··•."·---.-
.. -__476 __________________________________________
__;_..;._
 X acceptă banii, însă îi cere lui Y să îi trimită câteva fotografii nud în consideraţia faptului că a fost angajată.
Se va putea reţine răspunderea penală a lui X sau a mamei acestuia?
8. În aceeaşi împrejurare, X, care dorea obţinerea rapidă a unei autorizaţii de construire, mituieşte trei
funcţionari publici. Arătaţi motivat dacă se va reţine existenţa uneia sau a mai multor infracţiuni de corupţie.
lor
9. Din probele administrate rezultă că X, în calitate de director economic al societăţii cu răspundere
ât,
limitată cu capital integral privat Y, în perioada 1 ianuarie 2018 - 20 februarie 2019:
mi
a. şi-a însuşit din patrimoniul societăţii suma de 39 .732 lei, din care 28. 732 lei fără documente justificative
na
şi 11.000 lei cu note de transfer nesemnate de administratorul societăţii;
şi
b. a achitat în mod fraudulos din fondurile societăţii Y utilităţi în valoare de 10.265,77 lei, reprezentând
energie electrică consumată de societatea cu răspundere limitată Z, la care X era administrator şi asociat unic;
ce. c. a cedat în mod abuziv spaţii aparţinând societăţii Y către societatea Z, producând un prejudiciu în
le, valoare de 298.584 lei, reprezentând contravaloarea chiriei datorate;
aţi d. şi-a însuşit utilajele în valoare de 67.690 lei, aflate în patrimoniul societăţii Y, prin folosirea procedeului
dublei reprezentări, în sensul emiterii factudi în valoare de 37.200 lei, prin care societatea Y vindea către X
utilaje de producţie constând în strunguri, maşini de frezat, macarale, poduri rulante şi altele, şi al înregistrării
'lfe
acesteia în contabilitatea societăţii Y
pe
Pentru ce infracţiuni se poate angaja răspunderea penală a lui X? Se poate angaja răspunderea penală a
va
persoanei juridice Z?
·ea
1O. X, fost judecător, pretinde o sumă de bani cu titlu de mită de la una dintre părţile dintr-un proces
pentru pronunţarea unei soluţii favorabile, fâră ca aceasta din urmă să ştie că cel care îi pretindea mita îşi
:ău
pierduse calitatea de magistrat şi, implicit, pe cea de judecător al cauzei. Arătaţi motivat dacă se va putea
1re
reţine răspunderea penală a lui X pentru luare de mită.
1ar
lui
·ile
un

Jn
... :.:;:,

cea
de
ate
tză
rea

işit
11at
tru
:aţi
ţ
}

i
ină !
lui
se
iei.
sa.
 ~ ....,-~
_.,____,_," ·~--..__,_"'_~-,---~--~----,---"•---•-~-,----~u,___,. _, . _~
________,~ ~
c,___ ____

LSIFICAREA DE MONEDE

I. DEFINIŢIA LEGALĂ
Este o infracţiune cu conţinut alternativ ce constă în:
a. falsificarea de monedă cu valoare circulatorie [art. 31 O alin. (i) C.pen.];
b, falsificarea unei monede, emise de către autorităţile competente, înainte de punerea oficială în
circulaţie a acesteia [art. 31 O alin. (~) C .pen. -formă asimilată].

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII -- EXPLICAŢII

L Juridic 2. Material
t t
a. moneda sau titlul de valoare falsificat prin alterare, respectiv suportul
material folosit pentru contrafacerea monedei (moneda falsificată prin
relaţiile
sociale referi- contrafacere reprezentând produsul infracţiunii);
toare la
încrederea b. moneda metalică sau de hârtie (bancnote) emisă de statul român sau de alte
publică în autentici-
state (de exemplu, leu, euro, dolar american sau canadian, lira sterlină etc.);
tatea monedelor.
► art. 3 l OC.pen. nu vizează şi actele de falsificare de monedă electronică;
► se aplică şi în cazul când infracţiunea priveşte monede emise în străinătate.
·•-✓--,··--·-----47c....:8_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 B. Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

► orice persoană (fizicăJjuridică) care are capacitate penală.
2. Pasiv
► statul sau instituţia emitentă a monedei.

·C. Lat.ura obiectivă

1. Element material
Falsificarea de monede cu valoare circulatorie prin:
a. contrafacere producerea, prin imitare, a monedei, astfel încât aceasta să poată fi perceput{t ca
fiind autentică;
b. alterare modificarea în sens material a monedei.
► Cerinţa esenţială: monedele trebuie să aibă putere circulatorie la data falsificării, adică să
fie acceptate drept instrument de plată.; puterea circulatorie se referă la produsul infracţiunii,
care trebuie să fie asemănător unei monede veritabile, iar nu la moneda originară, care a fost
falsificată; potrivit art. 16 din Legea nr. 312/2004, bancnotele şi monedeie emise şi neretrase
din circulaţie de către Banca Naţională a României reprezintă însemne monetare care trebuie
acceptate la valoarea nominală pentru plata tuturor obligaţiilor publice şi private;
► potrivit art. 12 din Legea nr. 312/2004, Banca Naţională a României este unica instituţie
autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote şi monede, ca mijloace
legale de plată pe teritoriul României.
2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea mone-

în delor (if!fi·acţiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind s§. fie dovedită..

D.. Latura subi~ctivă ·

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă scopul sau mobilul comiterii faptei.

E. Forma asimilată:·
ul
► falsificarea unei monede metalice/bancnote noi (inexistente în piaţă), emise de către autorităţile
competente, înainte de punerea oficială în circulaţie a acesteia; în această ipoteză, valoarea
lte circulatorie este viitoare;
► făptuitorul ia cunoştinţă de modul în care va arăta moneda ce urmează să fie pusă în circulaţie
:ă; (elementele grafice şi cele de siguranţă, valoarea nominală, dimensiunea etc.) şi procedează la
te. falsificare fie prin contrafacere, fie prin alterare până la data punerii în circulaţie a monedei;
479
 Falsificarea de monede

► nu vizează monedele/bancnotele existente deja în circulaţie, nici măcar în ipotezele de mărire a

masei monetare;
► fapta nu poate fi comisă prin inacţiune.

F~~orme.

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

+ t t
a. faptă consumată: la data falsificării
posibile, dar neincriminate; anumite acte
monedelor, astfel încât aceasta să fie· aptă
de pregătire, constând în fabricarea ori
să aducă atingere valorii juridice protejate
deţinerea de instrumente sau materiale
posibilă şi prin existenţa riscului de a fi confundate
cu scopul de a servi la falsificare, sunt
incriminată. cu moneda reală;
incriminate ca infracţiune autonomă,
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă
dacă sunt îndeplinite toate cerinţele de
continuată, epuizându-se după efectuarea
tipicitate prevăzute de art. 314 C.pen.
ultimului act de executare (unitate legală).

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ ( ... ) atunci când activitatea de falsificare priveşte

atât moneda naţională, cât şi monede străine, se va reţine un concurs de infracţilmi (art. 31 O C.pen. ~i
art. 316 C.pen.), deoarece mi. 316 C.pen. este o no11nă de trimitere, iar nu o incriminare autonomă şi,
prin mmare, se impune reţinerea comiterii unei singure infracţiuni.

1. chiar dacă denumirea marginală a infracţiunii se referă la „monede", fapta este tipică şi atunci
când a fost falsificată o singură monedă sau un singur titlu de valoare cu putere circulatorie;
2. nu constituie obiect material al infracţiunii moneda electronică [potrivit art. 4 alin. (l) lit. f) din
Legea nr. 210/20 i 9 privind activitatea de emitere de monedă electronică, prin monedă electronică se
înţelege valoarea monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanţă asupra emi-
tentului, emisă la primirea fondurilor în scopul efectuării de operaţiuni de plată şi care este acceptată. de
o persoană, alta decât emitentul de monedă];
3, dacăfalsificarea priveşte monede care nu au putere circulatorie, fapta nu este tipică, însă poate
constitui infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale ori sub semnătură privată;
4. nu este tipică fapta de reproducere color a monedelor sau bancnotelor la scara 1/1, parţială sau
integrală, în scop publicitar, de informare sau in alte scopuri comerciale, dacă aceasta este realizată cu
acordul prealabil, scris, al Băncii Naţionale a României;
5. poate fi reţinută în concurs cu punerea in circulaţie de valori falsificate [art. 313 alin. (1) C.pen.J şi
cu înşelăciunea (art. 244 alin. (2) C.pen.] atunci când, după falsificarea unei bancnote prin contrafacere,
este pusă în circulaţie cu ocazia cumpărării unor bunuri, fiind astfel indusă în eroare persoana vătămată
prin prezentarea ca adevărate a bancnotelor falsificate şi crearea unui prejudiciu constând în valoarea
bunurilor plătite cu bancnotele false.

480
__,_ __:_:c_:,___ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
ea ~ .._.•__..__.._,___,.__...,_•.__•._...
, _...__._...•-'"'•-•..•'-..•-'"'•••""----•..,..=•--w~-"''~-::•=~

.rii
)tă

ite
1te

nă FALSUL M ERIAL ÎN ÎNSCRISURILE OFICIALE

rea
ă).

eşte
[l. ~i
ă şi,

1. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

1~------------------------------
Falsificarea unui înscris oficial (inclusiv a copiilor legalizate ale acestuia), prin contrafacerea (imitarea)
scrierii sau a subscrierii ori prin alterare în orice mod (ştergeri, adăugiri etc.), dacă înscrisul oficial falsificat
ci este de natură să producă consecinţe juridice [art. 320 alin. ( 1) C.pen.J.
Falsul care are caracter material afectează chiar corpul, ,,materia" înscrisului, astfei încât se ajunge, de
m cele mai nlUlte ori, ca acesta să reflecte o altă situaţie decât cea reală. Nu este pennisil. de lege falsificarea
se înscrisului oficial, chiar dacă astfel s-ar ajunge ca acesta să ateste o situaţie reală.
Ll- În esenţă, într-un limbaj profan, falsul material se obiectivează „fizic" prin confecţionarea, fabricarea sau
ie alterarea înscrisului oficial (contrafacere/alterare).
Activitatea de falsificare lasă întotdeauna urme inerente ilicitului realizat care pot fi descoperile 'in urma
examinării înscrisului.
Astfel, indiferent de specializarea falsificatoruiui ori de abilitatea acestuia, examinarea (uneori cu metode
criminalistice) a înscrisului conduce la constatarea manoperelor care au avut ca efect modificarea/alterarea
înscrisului.
Falsul în înscrisuri oficiale, alături de falsul intelectual, sunt considerate cele mai grave acte de falsificare
a înscrisurilor, sancţionarea acestora operând indiferent dacă înscrisul falsificat a fost sau nu folosit.

481
 Falsul material în înscrisurile oficiale

CUVINTE CHEIE

Înscrisul este actul unilateral sau convenţional, care încorporează o manifestare de voinţă sau constatarea
unor drepturi sau a unor fapte ori împrejurări apte de a produce efecte juridice şi care emană de la una sau mai
multe persoane fizice sau juridice de drept public sau de drept privat ( determinate sau determinabil'e) ori care
aparţine acestor persoane; înscrisul trebuie să aibă o formă materială ( scrisă sau tipărită pe hârtie), neavând
relevanţă la această infracţiune forma electronică a înscrisului, şi să fie apt de a produce consecinţe juridice,
adică este de natură să dea naştere, să stingă ori să modifice diferite raporturi juridice, sau să aibă o vaioare
probatorie procesuală sau extraprocesuală (valoare probatorie lato sensu).
Înscrisul oficial este orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă
art. 176 C.pen. ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) C.pen., sau care aparţine (înregistrat sau
depus) unor asemenea persoane; sunt înscrisuri oficiale atât originalul înscrisului, cât şi copiile legalizate
ale acestuia; în doctrină s-a apreciat că înscrisul formează obiectul material al infracţiunii indiferent dacă a
fost falsificat total sau parţial, dacă falsul priveşte conţinutul înscrisului sau semnătura acestuia ori modul de
autentificare, de atestare sau de certificare a acestuia. Este necesar ca înscrisul oficial să nu fie lovit de o cauză
de nulitate absolută, care să fie evidentă (în absenţa evidenţei cauzei de nulitate absolută, fapta va fi tipică)
sau să nu fie perimat; dacă acţiunea de falsificare priveşte un înscris care este lovit de o cauză de nulitate
relativă, fapta va fi tipică.

Înscrisul declarat fals este cei cu privire la care printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat caracterul tota!
sau parţial fals. Instanţa procedează în acest scop la desfiinţarea înscrisului falsificat, privit ca insrrumentum.

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII- EXPLICAŢII

A .. Obiect

J. Juridic 2. Material
ţ
► înscrisul oficial întocmit cu respectarea condiţiilor ad validitatem prevăzute
de lege, apt să producă efecte juridice, ce este falsificat prin alterare;
► în ipoteza î:n care falsul material în înscrisuri oficiale se comite prin
contrafacerea scrieriî sau a semnăturii, înscrisul falsificat va reprezenta
relaţiile sociale refe-
produsul infracţiunii, iar nu obiectul material al acesteia; obiectul material
ritoare la încrederea
este reprezentat în acest caz de hârtia pe care este realizată contrafacerea;
publică de care se
► copiile legalizate ale înscrisurilor oficiale faisificate prin aiterare;
bucură înscrisurile
► biletele (fără putere circulatorie, nominale), tichetele sau orice imprimate
oficiale.
producătoare de consecinţe juridice (sunt asimilate de lege înscrisurilor
oficiale) falsificate prin alterare;
► nu poate fi obiect material al falsului un înscris care nu are nicio semnificaţie,
nefiind apt să producă în concret consecinţe juridice.

482
--~-N~_:__.c::_:::___ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 ~- Şubiect .

rea l. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

l1ai a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
are b. la varianta agravată, subiect activ nu poate fi decât funcţionarul public care falsifică înscrisul
lnd oficial prin alterare sau contrafacere în timp ce se află în exerciţiul atribuţiilor de serviciu;
ce, c. participaţia penală este posibilă în toate formele: coautoratul, instigarea sau complicitatea
are
2. Pasiv
?ră
► unitatea emitentă sau cea căreia ii aparţine înscrisul oficial.
;au
ate C.Latura obiectfvă
ăa
de
1ză
1. Element material
că)
Falsificarea unui înscris oficial [acţiune realizată asupra funnei materiale a înscrisului (instrumentum)]
ate prin unnătoarele modalităţi (infracţiune comisivă cu conţinut alternativ):
a. contrafacerea scrierii ori a semnăturii= acţiunea de reproducere, prin imitare, a conţinutului
unui înscris oficial preexistent ( cu respectarea cerinţelor de fonnă) ori a semnăturii de pe un
Jtal
înscris oficial (indiferent dacă se reproduce semnătura unei persoane reale sau se realizează o
semnătură fictivă, este necesar ca acestea să creeze aparenţa 1.mei semnături autentice);
► în doctrină ( Bogdan/Şerban, Penal special 2, p. 517) s-a arătat că în cazul contrafacerii,
nu va exista identitate între autorul aparent al înscrisului şi cel de facto (adică, prin
contrafacere, autorul atribuie o manifestare de voinţă unei alte persoane, deşi cel care a
contrafăcut este „emitentul" real al acelei manifestări de voinţă); în cazul contrafacerii,
trebuie studiat dacă manifestarea de voinţă conţinută în înscrisul contrafăcut are sau nu
un corespondent în realitatea materială. Dacă un asemenea corespondent există, fapta de
contrafacere nu va fi tipică, iar dacă nu, vom discuta despre o acţiune tipică de falsificare în
forma contrafacerii. Atunci când o atare „creare" a manifestării de voînţft printr-un înscris
nli este permisă, vom putea discuta despre o acţiune de falsificarea Dacă contrafacerea
se realizează cu acordui „emitentu1ui" (al celui căruia îi este atribuită manifestarea de
voinţă din înscris), chiar şi atunci când nu sunt respectate regulile de formă sau cele
.te
privind condiţiile în care înscrisul ar fi putut fi emis din nou, nu vom putea discuta despre
o acţiune de contrafacere.
in
b. alterare acţiunea de modificare marerială în orice mod a conţinutului unui înscris oficial ori
ta
a semnăturii de pe acesta (de exemplu, prin adăugiri, ştersături etc.).
al
► în literatura de specialitate (Bogdan/Şerban, Penal special 2, p. 517) s-a opinat că în cazul
alterării nu va exista identitate între conţinutul iniţial al manifestării de voinţă (voinţa reală

1 a emitentului, care era aptă să producă anumite consecinţe juridice), cuprinsă în înscrisul
te '! „originar'', şi conţinutul manifestării rezultat în urma alterării (alterarea a modificat ilicit
or f manifestarea de voinţă iniţiaiă, astfel încât, în această ultimă formă, ea va fi ,,aptă" să
t
! producă alte consecinţe juridice, diferite de cele iniţiale). În ipoteza cazului alterării,
ie, trebuie studiat dacă există inegalitate intre manifestarea de voinţă a emitentului de la
momentul întocmirii înscrisului şi manifestarea de voinţă consemnală în înscris, după
eventuala sa alterare. Dacă o asemenea inegalitate nu există, atw1ci nu va exista nicio

483
 Falsul material în înscrisurile oficiale

acţiune de falsificare materială, Această inegalitate înseamnă şi că înscrisul va trebui să

producă în circuitul juridic alte efecte decât cele pe care le-ar fi produs iniţial; or, exact
aceasta este esenţa aeţiunii de falsificare, respectiv rezultatul ei produce alte efecte decât
cele „corecte".
Cerinţa esenţială: înscrisul contrafăcut sau alterat trebuie să fie apt in concreto să producă consecinţe
juridice (înscrisul are o valoare probatorie lato sensu (nu neapărat într-un cadru procesual) I înscrisul este de
natură să dea naştere, să stingă ori să modifice diferite raporturi juridice).
► poate fi falsificat înscrisul oficial sau o copie legalizată a acestuia ( chiar dacă nu mai există
originalul) care îndeplinesc condiţiile formale de care depinde valabilitatea lor; deopotrivă,
potrivit art. 328 C.pen., poate fi falsificat înscrisul emis de o autoritate competentă a unui stat
străin, de o organizaţie internaţională instituită printr-un tratat la care România este parte sau
declaraţii ori o identitate asumată în faţa acesteia.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură
înscrisurile oficiale (infi·acţiune de pericol abstract);
► în cazul în care fapta se comite prin contrafacere, urmarea imediată trebuie să constea şi în
apariţia înscrisului contrafăcut care anterior nu exista.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei la modalitatea comiterii faptei prin alterare;
► în cazul în care fapta este comisă prin contrafacere, fiind o infracţiune de rezultat, legătura de
cauzalitate trebuie dovedită.

· .D. I:atura '.subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă mobilul ori scopul comiterii faptei.

E. Varianta agravată.

► falsificarea unui înscris oficial prin contrafacere sau alterare de către un funcţionar public qfiat
în exerciţiul atribuţiilor de serviciu (indiferent dacă sarcina de serviciu făcea parte din atribuţiîle
funcţiei făptuitornlui ori dacă aceasta i-a fost încredinţată prin dispoziţia conducerii unităţii);
► se poate reţine coautoratul dacă infractorii au calitatea specială cemtă de lege;
► instigatorul sau complicele va răspunde pentru forma agravată a infracţiunii dacă se dovedeşte
că a cunoscut sau a prevăzut calitatea autorului.

---·--~-·.----4_8_4_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
să
lCt
.RForme
)ât

iţe 1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

ţ t
de
+
a. faptă consumată: în momentul în care s-a realizat
,tă
falsificarea înscrisului oficial prin contrafacere sau
lă, posibile, posibilă şi alterare, chiar dacă înscrisul falsificat nu a fost folosit;
tat dar neincriminate. incriminată. b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată,
au epuizându-se după efectuarea ultimului act de execu-
tare (unitate legală).

tră
NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... ) alterarea materială a 'înscrisului poate îmbrăca
fotma distrugerii acestuia, deoarece, pentru a fi adusă atingere vaiorii jmidice protejate, alterarea nu
în
trebuie să conducă Ia pieirea înscrisului, ci numai la modificarea materială a acestuia.

de
1. în doctrina română (Bogdan/Şerban, Penal special 2, p. 513) s-a apreciat că în sensul legii trebuie
avute în vedere următoarele coordonate pentru definirea înscrisului: 1. Înscrisul trebuie să conţină
materializarea unei manifestări de voinţă sau atestarea unor.fapte, acfiuni care au relevanţăjuridicâ
[vor fi excluse din sfera înscrisului acele reprezentări grafice care nu conţin o manifestare de voinţă
(mâzgălitmile, fornmlarele necompletate, fotografiile, operele de artă în sine, copiile făcute de un scrib
etc.); înlocuirea unei fotografii dintr-un înscris poate fi considerată o acţiune de falsificare; exteriorizarea
manifestării de voinţă se poate face prin mtermediul cuvintelor, chiar şi dintr-o limbă moartă, dar şi
prin semne grafice; se exclud acele exteriorizări ale voinţei care nu au o prezenţă materială de acest
gen (înregistrările audiovideo sau audio sau documentele electronice); manifestare de voinţă trebuie
să fie comprehensibilă ( condiţia nu reclamă universalitate, ci doar posibilitatea ca, pentru o anumită
categorie de persoane, formei concretizate a manifestării de voinţă să-i po&tă fi atribuit llfl anume sens;
lat comprehensibilitatea se află în strânsă legătură cu aptitudinea înscrisului de a produce anumite efecte
ile în circuitul juridic, deoarece doar o manifestare de voinţă care poate fi „înţeleasă" de alţii va putea
produce asemenea efecte)]; 2. Valoarea probatorie a înscrisului sau aptitudinea acestuia de a produce
anumite efecte în circuitul juridic [valoarea probatorie nu vizează în mod restrictiv relevanţa juridică
;te a înscrisului, ca mijloc de probă; această trăsătură a înscrisului se raportează la întregui circuit juridic
şi nu doar la cadrul procesual; se referă la aptitudinea înscrisului de a dovedi o situaţie, circumstanţă
relevantă în plan juridic laio sensu. Esenţială pentru înscris nu este forţa lui probatorie stricta sensu, ci
aptitudinea acestuia de a produce o reprezentare greşită a realităţii generatoare de consecinJe juridice,
care poate decurge din lege, dar şi din uzanţe comerciale sau convenţii; valoarea probatorie nu trebuie
să existe ab initio, ci aceasta poate surveni ulterior materializării unei atestări ori certificări de fapte
sau împrejurări]; 3. Caracterul determinat sau determinabil al autorului [identitatea autorului nu
trebuie să fie strict detenninată, ci ea poate fi şi determinabilă, putând rezulta din lege, contract. uzanţe

485
 Falsul material în însciisurile oficiale

comerciale etc.]. Nu vor fi înscrisuri în sensul legii penale formularele sau tipizatele necompletate. Până
la momentul completării, acestea nu cuprind nicio manifestare de voinţă, scopul lor fiind exclusiv acela
j de a facilita concretizarea unei manifestări de voinţă, atunci când ea va apărea;
• o

,;, 2. dacă înscrisul care se doreşte a fi falsificat este el însuşi rezultatul unor acte de falsificare efectuate
{ anterior fie de aceeaşi persoană, fie de un terţ, activităţile ulterioare de contrafacere şi/sau de alterare a
;t înscrisului deja falsificat, în principiu, nu vor constitui o faptă tipică prevăzută de art. 320 C.pen.;
. 3. pentru existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale nu prezintă importanţă dacă
; făptuitorul a urmărit sau nu producerea unui prejudiciu ori dacă în unna falsificării actului oficial s-a !J
~ produs vreo pagubă; ţ
~ ~
4. se va reţine existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale chiar dacă falsificarea se . i
ţ realizează prin contrafacerea scrierii unor persoane care la momentul comiterii faptei nu mai îndeplineau " 'f.
·~ funcţiile menţionate în înscrisul oficial, atât timp cât acesta este susceptibil de a produce consecinţe ;
· juridice;
5. dacă falsificarea înscrisului oficial se realizează atât prin contrafacerea, cât şi prin alterarea înscri-
sului oficial, nu va exista lD1 concurs de infracţiuni, ci o infracţiune unică de fals material în înscrisuri
oficiale;
6, fapta este tipică chiar dacă falsificarea înscrisului a urmărit un scop legitim ( de pildă, dovedirea
existenţeidreptului de proprietate cu privire la un imobil în condiţiile pierderii înscrisului autentic prin
care fusese dobândit dreptul);
7. în cazul în care funcţionarul, care nu se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu, falsifică un
{ înscris prin atestarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, va comite infracţiunea de fals material în
; înscrisuri oficiale, iar nu pe cea de fals intelectual;
.f
ţ 8, atunci când dacă falsificarea unui înscris oficial se realizează prin aplicarea unei ştampile false,
f se va reţine în concurs falsul material în înscrisuri oficiale şi folosirea de instrumente false {a.rt. 318
C.pen.);
9. dacă cei care a falsificat înscrisul oficiai il şi foloseşte, se va reţine concursul real între infracţiunea
de fals material în înscrisuri oficiale şi uzul de fals;
1O. copiile legalizate ale înscrisurilor oficiale au aceeaşi valoare ca şi originalul, chiar şi în ipoteza
în care nu mai există sau nu se mai găseşte în materialitatea sa originalul;
11. copiile simp!e ale înscrisului oficial nu au aceeaşi valoare cu acesta şi nu pot face obiectul
infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale;
12. Infracţiunea de fals material in înscrisuri oficiale poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea de
inducere în eroare a organelor judiciare, în modalitatea producerii de probe nereale [art. 268 alin. (2)
C.pen.].

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Constituie o cerinţă de tipicitate a falsului material în înscrisuri oficiale alterarea frauduloasă a

adevărului?

2. Poate fi calificată infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale drept o infracţiune complexă?

' ' · · ·486

~----------------------------------------------
 3. Efectul falsului material în înscrisuri oficiale poate consta în alterarea frauduloasă a înscrisului
privit ca negotium'?
4. Se poate reţine drept cerinţă a tipicităţii obiective a falsului material în înscrisuri oficiale ca înscrisul
să fie afectat de o cauză de nulitate de formă sau de fond, alta în afara falsului?

JURISPRUDENŢĂ

1. Obiectul falsului. O copie simplă a unui înscris oficial nu poate fi asimilată, conform legii penale, cu un înscris
oficial, motiv pentru care nu i se poate conferi aptitudinea de a produce efectele juridice proprii înscrisului de pe care această
copie este efectuată, O astfel de semnificaţie o pot avea dupl!catele, triplicatele, copiile legalizate sau certificate ale unui
înscris oficial, ceea ce nu este ipoteza din prezenta cauză. Faptul că expertul evaluator a procedat la întocmirea raportului
de evaluare, conferind unei copii simple a certificatului de Uibanism aceeaşi valoare ca şi a înscrisului original ori faptul
că partea civilă a omis sau nu a considerat necesar să verifice legalitatea actelor în baza cărora a fost întocmit raportul de
evaluare, nu sunt aspecte de natură să asimileze o copie simpiă a unui înscris oficial cu însuşi înscrisul oficial şi să-i confere
aceeaşi valoare probantă. Mai mult, în cauză, în baza aceloraşi înscrisuri. expertul evaluator a întocmit două rapoarte de
evaluare cu aceeaşi dată, dar pentru sume sensibil diferite, cu pagini diferite, sub aspectE! existenţei ştampilei/ştampilelor
şi semnăturii expertului evaluator şi a ştampilei persoanei vătămate de confirmare a conformităţii ca originalul, precum
şi a semnăturii numitului l.C. În acest context, modalitatea în care expertul evaluator a înţeles să întocmească raportul de
evaluare, precum şi neglijenţa părţii civile în a verifica legalitatea actelor în baza cărora a fost întocmit raportul şi acordat
creditul, nu pot dete1mina conferirea lmei copii simple, necertificate de inculpat pentru conformitate cu originalul, efecteîe
juridice proprii înscrisului original de pe care această copie este efectuată, nefiind întrunite astfel condiţiile legale pentru
existenţa infracţiunii de fals material 'in înscrisuri oficiale, care presupune falsificarea unui înscris oficial, de natură să
producă consednţe juridice (CA. Iaşi, secţia penală, decizia nr. 133 din 6 martie 2018),

2. Plăsmuirea înscrisului oficial. Persoana care plăsmuieşte, în întregime sau parţial, un înscris oficial comite
infracţiuneade fals în înscrisuri oficiale fără a fi necesar ca, pentru existenţa acestei infracţium, înscrisul să fle folosit
(Trib. Suprem, secţia penală, decizia de îndrumare nr. 1/1969).
3. Conţinutul constitutiv. Falsul materia! în înscrisuri oficiale incriminat în dispoziţii le art. 288 C.pen. din I 969
constă în fapta persoanei care contraface, plăsmuieşte, în tot sau în parte, ori alterează, ;nodifidt un astfel de înscris,
pentru a obţine, prin aceasta, o probă scrisă, neconformă cu realitatea. Falsificarea unui inscr:s oficial înseamnă ;;.lterar:ca
adevărului, operată asupra unui lucru, asupra unei chestiuni, care are tegai însuşiri probatorii. Falsificarea unui înscris
oficial nu este posibilă fără preexislenţa unei stări de fapt sau de drept, stare în detrimentul căreia se creeaz~. o probă
falsă, prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris sub semnătură privată, căci, în ca7 contrar, un inscris fals, care nu are
nicio întrebuinţare, care nu corespunde nichmei cerinţe impuse de o sta:-e de fapt, este un fals inutil şi inofen:;iv, care
nu cade sub incidenţa legii penale. În cazul alterării prin adăugire, inserare, apare ca necesară o contrafacere a scrierii,
fiind vorba despre acelaşi scris, de mână sau dactilografiat, tehnoredactat, existând situaţii când, pentru a nu deveni
suspect, datorită unor ştersături, modificări, adăugiri, falsificatorul preferă să contrafacă înscrisul în întregime Totodată,
contrafacerea scrierii înseamnă şi o imitare prin reproducerea conţinutului obişnuit al înscrisului falsificat, fâră o astfel
de reproducere a conţinutului înscrisul fals neputând avea aparenţa unui înscris adevărat. Aşadar, contrafacerea scrierii
înseamnă şi plăsmuirea, respectiv confecţionarea unui înscris similar cu cel care trebuia să conţină menţiuni adevărate,
deoarece o condiţie a existenţei infracţiunii este ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecinţe juridice
în cazul când ar fi folosit, cerinţă care este îndeplinită din moment ce înscrisul falsificat are doar aparent însuşirile şi
conţinutul unui 'inscris adevărat, ce ar putea, prin folosire, să producă aceleaşi efecte ca şi acesta din urmă (i.C.C.J., secţia
penală, decizia nr. 24 din 26 ianuarie 2016).

4. Fals material în înscrisuri oficiale comis prin utilizarea calculatorului. Fapta inculpatului care, în cursul
lunii aprilie 2014, a contrafăcut, cu ajutorul laptopului personal şi al unei imprimante, încheierea şedinţei Camerei de
Consiliu din data de 22 aprilie 2014, pronunţată într-un dosar ai unei judecătorii, prin cel.re s-a dispus distnbuirea cu
prioritate către un creditor a preţului obţinut în urma vânzării unui imobil, înscris oficial de natură să producă com;ecinţc
487
 Falsul material în înscrisurile oficiale

juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (CA Braşov, secţia
penală, sentinţa nr. 12/F din 17 aprilie 2015).

5. Fals materialîn înscrisuri oficiale în formă continuată. Fapta inculpatului care. în baza unei rezoluţii iIJfracţionale
unice, în perioada noiembrie 2005 - august 2008, a falsificat prin contrafacere ori alterare mai multe înscrisuri oficiale
de genul celor emise de instituţii publice: primărie, consiliul judeţean, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ori
de notaii publici, în vederea producerii de consecinţe juridice, în cadrul manoperelor dolosive de inducere în eroare
şi menţinere în eroare, şi anume: contract de asociere şi vânzare-cumpărare autentificat ia notar public; certificat de
urbanism; autorizaţie de construire; adresa din 28 ianuarie 2008 a primăriei; extras după coala funciară şi schiţele
aferente, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în fonnă continuală
(LC.C.J., secţia penală, decizia nr. 82 din 11 martie 2015).

·---'-~,__4_8_8_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
a

.e
e
ri
·e
.e
.e
:ă

LSULINTELECTUAL

I. DEFINIŢIA LEGALĂ şi COMENTARIU INTRODUCTIV

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzatoare adevărului ori
prin omisiunea ca ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări (art. 321 C.pen.).
Spre deosebire de falsai material, unde urme ie falsificării pot fi detectate prin examinarea fizică a înscrisului
(inclusiv apelându-se la efectuarea unei expertize criminalistice), în cazul falsului intelectual, acesta nu lasă
urme material-detectabile în condiţiile în care făptuitorul nu acţionează decât asupra conţinutului actului,
scrierea, semnătura, data ori ştampila actului nefiind afectate în materialitatea ior, scopul urmărit fiind doar
alterarea substanţei adevărului cuprins de înscrisui oficial.

II. STRUCTURAINFRACŢIUNH--EXPLICAŢTI

,\.. Obiect

1. Juridic 2. Material
t t
relaţiile
sociale referitoare la încrederea înscrisul oficial întocmit cu respectarea condiţiilor ad vali-
publică de care se bucură înscrisurile oficiale. ditatem prevăzute de lege, apt să producă efecte juridice.
489
 Falsul intelectual

1.Activ
a. nemijlocit: funcţionarul public (art. 175 C.pen.) aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu;
Funcţionarul public este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneratie:
i) e'Cercitii atribufii şi responsabilităţi_, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării preroga-
tivelorputerii legislative, executive saujudecătoreşâ (de pildă, deputaţii, senatorii, Preşedin­
tele României, membrii Guvernului,judecătorii şi procurorii, membrii C.S.M. etc.);
ii) exercită o funcJie de demnitate publică sau o funcjie publică de orice natură (de
exemplu: funcţionarii publici propriu-zişi sau cei cu statut special, funcţionarii publici din
cadrul administraţiei centrale sau locale, funcţionarii parlamentari, primarii, preşedinţii de
consilii locale sau judeţene, preşedintele Curţii de Conturi, poliţiştii, medicul angajat cu
contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate etc.);
iii) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii t1utonome (de
exemplu, Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, Regia Autonomă „Monitorul
Oficial", Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat"), al altui
operator economic sau al unei persoane juridice c11 capital integral sau majoritar
de stat, atribujii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia ( de exemplu,
directorul unei regii autonome, guvernatorul Băncii Naţionale a României, persoanele
încadrate în unităţi bancare cu capital integral sau majoritar de stat, nu şi cele care îşi
desfăşoară activitatea într-o bancă cu capital integral privat sau atât cu capital privat, cât
şi cu capital de stat, dacă statul român este acţionar minoritar).
iv) persoana asimilată funcţionarului public potrivit art. 175 alin. (2) Cpen. [persoana care
exercită un sen1iciu de interes public pentru care a.fost Învestită de autorităţile publice sau
care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respec-
tivului serviciu public (de pildă, notarii, executorii judecătoreşti, experţii tehnici autoriz.aţi,
interpreţii şi traducătorii autorizaţi etc.)] poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii.
b. coautoratul este posibil numai dacă ambii falsificatori sunt funcţionari publici aflaţi în exerciţiul
atribuţiilor de serviciu;
c. complice sau instigator poate fi orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
d. este posibilă participaţia improprie la fals intelectual atunci când autorul comite fapta din culpă
sau iară vinovăţie.

2. Pasiv
► unitatea emitentă sau cea căreia îi aparţine înscrisul oficial.

1. Element material
Falsificarea unui înscris oficial (negoiium) cu prilejul întocmirii acestuia (nu asupra unui înscris
preexistent):
a. prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului (comisiune);
b. prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări adevărate pe care funcţionam! avea
obligaţia să le consemneze (omisiune);
--·-··--~_4_9_0__________________________________
 ► în doctrină s-a arătat că este nec~sar ca atestarea mincinoasă sau omisiunea neîngăduită
să privească fapte sau împrejurări referitoare la starea de fapt pentru a cărei constatare se
întocmeşte înscrisul şi să fie producătoare de consecinţe juridice.
Cerinţa esenţială: falsul trebuie reaiizat cu ocazia exerciţiului atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului
şi să fie apt de a produce consecinţe juridice.
le:
2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentm relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscri-
n-
surile oficiale;
► nu este necesar ca înscrisul falsificat să fi produs efectiv consecinţe juridice.
de
lin 3. Legătura de cauzalitate
de ► rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie dovedită.
cu

D. Latura subiectivă
de
ul
tlÎ ► intenţia directă sau indirectă;
ar ► nu prezintă importanţă mobilul ori scopul comiterii faptei.
.u,
:le
·•E. Forme
işi
:ât

re 1. Acte pregătitoare 2. TentatiYă 3. Consumare

'.lU
ţ t
·c- + a. faptă consumată: îr: momentul în care s-a realizat
ţi,
falsificarea înscrisului oficial cu prilejul întocmirii sale,
posibile, dar posibilă. şi chiar dacă înscrisu! falsificat nu a fost folosit;
u1
neincriminate. incriminată. b. faptă epuizată: poate fi comisă în f01mă continuată,
epuizându-se după efectuarea ultimului act de executare
(unitate legală).
Jă

...
.f, 1. spre deosebire de falsul material în înscrisuri oficiale, când făptuitoml acţionează asupra materia-
; 1ităţii înscrisnlui oficial (instrumentum), în cazul falsului intelectual făptuitorul acţionează asupra conţi-
.~ nucului înscrisului oficial (negotium), fără a proceda la alterarea materialităţii înscrisului; deopotrivii,
f trebuie avut în vedere că falsul intelectual este singura infracţiune din capitolul falsuri în înscrisuri care
l ',ţ
se poate comite şi prin omisiune;
·1s i 2. falsul material în înscrisuri oficiale comis prin alterare se săvârşeşte cu privire la un înscris oficirJ
I preexistent, în vreme ce în cazul falsului intelectual activitatea infracţională se comite concomitent cu
1redactarea înscrisului; spre deosebire de falsul material în înscrisuri oficiale, în cazul falsului intelectual,
ea ;: falsificarea nu poate avea loc ulterior întocmirii înscrisului;

491
 Falsul intelectual

3, se va reţine infracţiunea de fals intelectual chiar dacă atestarea mincinoasă priveşte o singură faptă
sau împrejurare, respectiv dacă omisiunea inserării vizează o singură dată sau împrejurare;
4. va exista o singură infracţiune de fals intelectual chiar dacă atestarea mincinoasă priveşţe mai
multe fapte sau împrejurări, respectiv dacă omisiunea inserării vizează mai multe date sau împrejurări
sau dacă se realizează ambele variante alternative ale elementului material al infracţiunii;
5, dacă funcţionarul aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu a atestat cu prilejul întocmirii unui
înscris oficial fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, iar apoi a contrafăcut semnătura
persoanei care avea competenţa de a semna actul, se va reţine săvârşirea în concurs real a infracţiunii de
fals intelectual şi a celei de fals material în înscrisuri oficiale;
6, în situaţia în care, după comiterea falsului intelectual, funcţionarul foloseşte înscrisul oficial
falsificat în vederea producerii de consecinţe juridice, se va retine infracţiunea de fals intelectual în
concurs real cu infracţiunea de uz de fals;
7. dacă funcţionarul atestă
din culpă, cu prilejul întocmirii unui înscris oficial, fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului sau omite din culpă să insereze unele date sau împrejurări, se poate reţine
în sarcina acestuia comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, dacă sunt întrunite şi celelalte condiţii
legale ce ţin de tipicitatea faptei;
R infracţiunea de fals intelectual nu poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de abuz în serviciu,
cu privire la aceeaşi acţiune sau inacţiune infracţională, urmând a se constata comiterea numai a incriminării
speciale a activităţii abuzive a funcţionarului, respectiv falsul intelectual; nu este însă exclusă reţinerea
infracţiunii de fals intelectual în concurs real cu cone·-âtate consecvenţionalâ, de pildă, în cazul în care, după
comiterea unei fapte abuzive prin care funcţionarul public, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, a cauzat
vătămare drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, este săvârşit şi un fals intelectual în scopul
ascunderii tJITnelor abuzului în serviciu; deopotrivă, este posibilă reţinerea infracţiunii de fals intelectual în
concurs real cu conexitate etiologică cu infracţiunea de abuz în serviciu, de exemplu, în cazul în care este
comis mai rr.tâi un fals intelectual pentru a facilita săvârşirea ulte1ioară a abuzului în serviciu;
. 9. expertul care consemnează fapte sau împrejurări nereale cu ocazia întocmirii unui raport de expertiză
·. va comite infracţiunea de mărturie mincinoasă în varianta agravată, iar nu pe cea de fals inte!ectuai;
10. în cazul simulaţiei obiectivată în înscrisuri oficiale, în doctrină (Bogdan/Şerban, Penal speciai 2,
p. 531) s-a apreciat că fapta este tipică doar atunci când falsificarea intelectuală a înscrisului urmăreşte
producerea unor consecinţe per se ilicite în cazul în care notarul cu ştiinţă autentifică un contract de
împrumut fictiv pentru ascunderea unei infracţiuni de luare de mită.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Se poate reţine incidenţa vreunei cauze justificative care să înlăture caracterul penal al faptei
tipice de fals intelectual?
2. Se poate exercita acţiunea civilă împotriva unei persoane acuzate doar de comiterea infracţiunii
de fals intelectual?
3. Pot face obiectul falsului inteiectual toate înscrisurile care prezintă relevanţă sau interes public
într-un litigiu penal?
4. Poate fi comis falsul intelectual în legătură cu orice act administrativ?
·,-"_",___4_92___________________________________
 5. .Se poate comite falsul intelectual doar pri~ consemnarea unui nume fals într-un înscris oficial?
6. Este tipică fapta funcţionarului care atestă mincinos într-un înscris oficial menţiuni cu caracter
subsidiar, care sunt lipsite de eficacitate juridică?
7. Care sunt diferenţele dintre falsul intelectual şi falsul material în înscrisuri oficiale comis în
varianta agravată?

JURISPRUDENŢĂ

1. Participaţie improprie la fals intelectual. 1.1. Fapta inculpatului de a determina, cu intenţie, pe o salariată subalternă
lui, care nu cunoştea realitatea, de a atesta, într-o chitanţă fiscală, date necoresplll1zătoare adevărului, cu scopul de a fi plătite
taxe vamale mai reduse de către persoana căreia i-a fost eliberată chitanţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
de fals intelectual, săvârşită în condiţiile participaţiei improprii (C.S.J., secţia penală, decizia nr. 153/1999).
1.2. În ceea ce priveşte participaţia improprie la infracţiunea de fals intelectual în forma continuată prevăzută de art. 3)
alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la mi. 289 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C .pen. din 1969, constând în aceea
că inculpata ar fi determinat pe judecătorii C.A.U., C.B. şi C.l.B. de la Judecătoria Baia de Aramă să ateste fără vinovăţie
în încheierile şi hotărârile judecătoreşti pronunţate că a fost achitată taxa judiciară de timbm, instanţa de fond a apreciat
:,,
că aceasta nu se încadrează în tipicitatea normei de incriminare, cu menţionarea următoareior argumente: consemnarea
făcută în practicaua încheierii sau hotărârii judecătoreşti privind depunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru
sau menţionarea în partea descriptivă a hotărârii că acţiunea a fost legal timbrată nu constituie o operaţiune de atestare a
unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, pentru că judecătorul nu atestă nici faptul că partea a plătit taxa de timbru,
o asemenea operaţiune nefiind făcută în faţa sa, nici valabilitatea chitanţei de achitare a taxei. Faptul plăţii este atestat de
chitanţa de achitare a taxei de timbru şi nu de hotărârea judecătorească, la fel cum actul juridic în sensul de manifestare de
voinţă ce naşte, modifică sau stinge tm raport juridic -- în speţă, plata taxei de timbru nu se confundă cu înscrisul constatator
(in sensul de instrumentum probationis) chitanţa de plată (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. l 07/2015).
2. Fals intelectual vs. fals material. Falsificarea unor acte contabile ale unei societăţi comerciale private prin modi-
ficări, ştersături şiadfi.ugiri şi folosirea lor la întocmirea evidenţelor contabile nu constih1ie infracţiunea de fals intelectuai şt
de uz de fals, ci infracţiunea de fals material i'n înscrisuri sub semnătură privată (C.SJ., secţia penală, decizia nr. 4266/2000).
3. Fals intelectual. Elemente de tipicitate. În sensul larg al noţiunii, prin „fals" se înţeiege orice alterare a adevărului.
Or, în prezenta cauză, în directă legătură cu obiectul dedus judecăţii, ceea ce interesează este împrţjurarea că încheierea
de şedinţă -- în care s-a consemnat în mod nereal numele altui procuror decât cel care era prezent în mod efectiv în sala
de judecată, în scopul vădit de a ascunde o incompatibilitate, determinată de relaţia de rudenie dintre avocatul cauzei şi
procurorul prezent fizic în sala de judecată consemnează un fapt contrar realităţii. Orice încheiere de şedinţă are menirea
să facă dovada adevărului pe care îi exprimă sau il atestă în conţinutul celor consemnate în cuprinsul ei. Prin mmare, ca şi în
sitL,aţia oricărui înscris ai cărui conţinut este alterat prin inserarea unor împrejurări nereale, coetrare realităţii, în cazul alterării
unei hotărâri judecătoreşti~ fie ea şi o încheiere de şedinţă prin care s-a dispus amânarea judecării cauzei, dar şi prelungirea
dreptului de circulaţie a! inculpatului -- valoarea sociaiă ocrotită este încrederea publică în autenticitatea celor consemnate,
adică adevărul pe care aceste hotărâri au destinaţia legală de a-l exprima sau de a-l atesta. Fiind vorba de falsificarea unui
înscris oficial, o astfel de faptă aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire
un astfel de înscris. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii
de fals inteîectual, atât timp cât în cuprinsul încheierii s-a trecut, în mod nereal, la tennenui de judecată din data de 22 mai
tei 2009, participarea procurorului de şedinţă P.C. Or, această consemnare reţine o împrejurare nereală despn:: care înscrisul
este destinat să facă proba, prezentând-o astfol în deplină concordanţă cu realitatea. Cele reţinute de către instanţa de fond
referitor la această activitate infracţională, care induce concluzia că prezenţa inculpatei la şedinţa de judecată în discuţie
11ii ar fi lipsită de relevanţă juridică. deoarece cauza se amâna oricum pentru lipsa raportului de expertiză, nu sunt întemeiate,
întrucât, în respectiva cauză, nu a fost vorba de o amânare fără discuţii, ci instanţa s-a pronunţat în mod favorabil asupra
lic prelungirii dreptului de circulaţie al inculpatului, în condiţiile în care apărătorul acestuia era fiul inculpatei M.A. V. De altfel,
în analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual nu are nicio relevanţă juridică faptul că, la termenul de
judecată respectiv, cauza se amâna sau nu, fără discuţie, important fiind faptul că 'în încheierea de şedinţă - înscris oficial
- s-a consemnat, în mod nereal, numele altui procuror decât cel care era prezent, în mod efectiv, în sala de judecată. ( ... )

493
 Falsul intelectual

Incriminând falsul intelectual, legiuitorul nu a prevăzut cerinţa ca falsificarea înscrisului oficial să fie de natură a produce
consecinţe juridice. Includerea acestei cerinţe în conţinutul infracţiunii ar fi fost de prisos, din moment ce înscrisui, din
punctul de vedere al condiţiilor de formă şi al competenţei celui care l-a emis, este un înscris valabil, iar conţinutul său nu
corespunde realităţii (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 90/2015).
4. Fals intelectual comis de un judecător. Fapta inculpatei M.A.V., care, la data de 21 mai 2009, l-a de1enninat pe
inculparul R.P.,judecător in cadrul fodecătoriei N., să procedeze la redactarea unei încheieri în dosarul penal nr.. ../2008, aflat
pe rolul Judecătoriei N., în care să consemneze, in fals, participarea unui alt procuror de şedinţă, urmărind ascunderea stării de
incompatibilitate proprii a inculpatei în cauza respectivă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals
intelectual. Fapta inculpatului R.P., care, ca urmare a solicitării fonnulate de către inculpata M.A.V., a dispus grefierului de
şedinţă să consemneze, în fals, 1n încheierea de şedinţă a cauzei penale nr... ./2008, participarea unui alt procuror de şedinţă,
mmărind ascunderea stării de incompatibilitate a inculpatei, încheiere pe care a semnat-o şi a dispus ataşarea sa la dosarui
cauzei, întruneşte elementele constitutive ale infraeţiunii de fals intelectual (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 90/20 l 5).
5, Latura subiectivă. Contrar, însă, celor reţinute în privinţa laturii subiective de către instanţa de fond, instanţa de apel nu
identifică,în opinia majoritară, elemente care să o conducă la concluzia că inculpata a acţionat cu intenţie directă în comiterea
infracţiunii continuate de fals intelectual. Prima instanţă a reţinut comiterea infracţiunii de către inculpată cu intenţie directă,
apreciind că aceasta a acţionat prevăzând şi urmărind crearea stării de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin incriminarea
acestei fapte, nefiind pennis ca un funcţionar public să menţioneze, cu bună ştiinţă, în cuprinsul unui inscris oficial, cu ocazia
întocmnii lui, date care nu sunt corespW1Zătoare realităţii. Nu sunt indicate în considerentele hotărârii elementeie owbatorîi
care au condus instanţa la această concluzie, iar în opinia Înaltei Curţi, faţă de probele existente la dosaml cauzei, ac~asta este
eronată, inculpata săvârşind fapta din culpă, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C.pen., culpa simplă, neglijenţa.
Prima instanţă, analizând declaraţiile inculpatei_ a reţinut că, n1 accepţiunea acesteia, procedura de executare silită se poate
desfăşura după reguli aleatorii, cu ignorarea totală a nmmelor de desfăşurare a procesului civil. Instanţa de apel consideră
că această aserţiune este una parţial corectă, însă nu o interpretează în sensul în care a făcut-o prima instanţă, ci consideră
că este dovada unor carenţe în pregătirea profesională a inculpatei, dar acestea nu pot face obiectul analizei de către instanta
penală, putând fi eventual verificată de către organele de control ale profesiei, ori să fie cenzurate de către instanţa de judecată
în cadrnl procedurii contestaţiei la executare. Aceste carenţe, pe care s-a grefat şi situaţia specială în care s-a aflat inculpata
în perioada în care au fost întocmite cele două înscrisuri, aflată fiind sub imperiul suferinţei cauzate de pierderea mnanâ
suferită, decesul mamei, precum şi probabil fiind presată de necesitatea rezolvării lucrărilor de serviciu restante, în condiţiile
în care aceasta a lipsit mai multe zile de la serviciu, au detenninat sh1dierea superficială a înscrisurilor pe care angajatele
biroului i le-au prezentat, urmată de aprobarea acestora şi semnarea lor. În mod evident, în concepţia inculpatei, data întocmirii
înscrisurilor nu prezenta nicio relevanţă deosebită, în condiţiile în care acestea se comunicau creditorului şi debitorului, iar dc:
la momentul comunicăfli curgea termenul de contestare, şi, ca atare nu a acordat nicio atenţie acesrui element. Aceasta cu atâ:
mai mult cu cât menţionarea datei la care a fost intocmit actul era inserată a;.1tomm de programul informatic. Astfel, aceasta<,
semnat procesele-verbale în fonna pe care martorele M. şi L. i-au prezentat-o, eventual acordând a::enţie elementelor cc vizaE
sumele de bani ce făceau obiectul distribuirii şi neacordând importanţă altor elemente care în opinia sa nu erau esenţiale, cum
sunt cea vizând data întocmirii, ori distinc1;îa dintre distribuire sume obţinute din executare şi eliberarea sumei rezultată di:,
executarea silită. Ca atare, instanţa de apel consideră că aspectele criticate de către inculpată, vizând eronata reţinere a comiterii
infracţiunii de fals intelectual cu intenţie, sunt întemeiate, solnţia pronun\ată de prima instanţă fiind greşită din acest punct <l~
vedere. În esenţă, Înalta Curte, în opinia majoritară, consideră că inculpata nu a acţionat în comiterea faptelor ce fac obiectu]
prezentei cauze cu vinovăţie în fonna cerută de lege, resp1:ctiv aceasta a acţionat în acest mod din neglijenţă, neprevăzând
rezultatul faptelor sale, deşi trebuia şi putea să o facă. În cazul infracţiunii de fals intelectual fapta poate fi comisă numai cu
intenţie, potrivit prevederilor art. 16 alin. (6) teza finală C.pen., legiuitornl neîncriminând comiterea faptei din culpă (I.C.C.J.,
secţia penală, decizia nr. l 6l/2018).

6. Fals intelectual. Cerinţa esenţială. Scop. Mobil. Falsul intelectual este o infracţiune intenţionată şi nu interesează
scopul sau mobilul faptei. Cerinţa intenţiei este pe deplin îndeplinită în cauză, având în vedere conţinutul discuţiei dintre
inculpaţii M.A.V. şi R.P., din data de 21 mai 2009, din biroul inculpatei M.A.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria
N., din care rezultă, târă niciun dubiu, faptul că inculpata M.A. V. îi solicită, în mod insistent, coinculpatului R.P. ca în
cuprinsul acelei încheieri să fie trecută procuror de şedinţă P.C., dată fiind starea sa de incompatibilitate, iar acesta este
de acord (,,bine, bine"), după ce se asigură, în prealabil, că procurorul P.C. nu figurează în concediu în data de 22 mai
2009 (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 90/2015).

- ~ - 494
-,~~ .. -------------------------------------------------
,e
în
lU

Je
at
ie
ls
le
ă,
w

lU
:a
ă,
:a
ia
·ii
LSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRI n•~--w.-.,.-, •• _,,_, . . _, __ " __ , __ , --•·""~-----·----- •~- ,_, _________ " _____" " - " · " - ---" -·-· '. "-··· "·-----"-··
Ă
~,.,_ ..... " " " ___ ,.,~~rn,_
,~ L' '""-·""-'·"'-'".""'

..;,/O..t"-'.?:t'c~'li'il'8.''~:,:,;,t!iJ:;;"\'~c...:l1'1).'.'lor;:::traJ~~~t-t::1a~~~~:l!ll~IN·tl'S~l·\;/. . . .~--~~-W«.tJ:. . . . . . . . ~-----•.oc::a..~~.t,ta.......... ~ ......

LYW · ~ · - " - " " · " - " · " " -

~ ...~:1111P11Jl'H•lZO,C-'il(,C,:a~
•••

te
a.
te
·a
:ă
(li
tă
~

Lă I. DEFINIŢIA LEGALĂ
te s,
!e Falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea
ii
lui în orice mod, respectiv prin atestarea la momentul întocmirii înscrisului a unor fapte sau împrejurări
ic
necorespunzâ.toare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, dacă
91
făptuitorul foloseşte el însu~i înscrisul falsificat sau îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea

tl.! producerii unei consecinţe juridice (art. 322 C.pen.).

11

le
Jl
1d
:u

·.ă
·e
ia
'n
te
11

495
Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A.Obiect

1. ,Juridic 2. Material
t t
► înscrisul sub semnătură privată falsificat prin alterare care are valoare
probatorie şi este apt să producă efecte juridice;
► în ipoteza în care falsul în înscrisuri sub semnătură privată se comite prin
contrafacerea scrierii sau a semnăturii, înscrisul falsificat va reprezenta
produsul infracţiunii, iar nu obiectul material al acesteia; obiectul material
este reprezentat în acest caz de hârtia pe care este realizată. contrafacerea;
► înscrisul falsificat fie prin atestarea la momentul întocmirii a unei/unor
fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea de a
insera o/unele dată/date sau împrejurări;
► înscrisul sub semnătură privată este acel înscris semnat ce este apt să
relaţiilesociale refe-
producă consecinţe juridice în mediul privat (nu trebuie să producă efectiv
ritoare la încrederea
aceste consecinţe) şi să aibă valoare probatorie (în sens larg), altul decâi cel
publică de care se
prevăzut de art 178 alin. (2) C.pen.;
bucură înscrisurile sub
► dacă înscrisul sub semnătură privată este autentificat de notar, acesta devine
semnătură privată.
înscris oficial;
► înscrisurile emise de o unitate bancară sunt înscrisuri sub semnătură
privată, fiind emise de o societate ce activează în mediul privat; în schimb,
înscrisurile emise de Banca Naţională a României sunt înscrisuri oficiale;
► este necesar ca înscrisul sub semnătură privată să nu fie lovit de o cauză
de nulitate absolută, care să fie evidentă (în absenţa evidenţei cauzei de
nulitate absolută, fapta va fi tipică); dacă acţiunea de falsificare priveşte un
înscris care este lovit de o cauză de nulitate relativă, fapta va fi tipică;
► fapta nu este tipică dacă priveşte un înscris inexistent, însă poate constitui
infracţiune când vizează un înscris caduc .

.B. Subiect,

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

► orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
► se va reţine coautoratul dacă, existând o legătură subiectivă anterioară sau concomitentă, o persoană
falsifică actul sub semnătură privată fiind determinată sau ajutată de o altă persoană, aceasta. din
urmă fiind şi cea care foloseşte actul falsificat; astfel, în condiţiile în care folosirea constituie un ad
de executare a infracţiunii, cel care foioseşte înscrisul pentru consuxnarea infracţiunii devine coautor

2. Pasiv
► persoana (fizică~juridică) faţă de care s-a folosit înscrisul sub semnătură privată falsificat.
 . C. Latura obiectivă

1. Element material
Este necesară comiterea a două acţiuni succesive:
a. falsificarea mmi înscris sub semnătură privată prin:
i) contrafacerea scrierii ori a semnăturii= reproducerea, prin imitare, a conţinutului unui
înscris sub semnătură privată preexistent ori a semnăturii de pe un înscris sub semnătură
privată sau plăsmuirea (fabricarea) în integralitate a unui înscris sub semnătură privată;
iO alterare modificarea materială în orice mod a conţinutului unui înscris sub semnătură
privată ori a semnăturii de pe acesta (de exemplu, prin adăugiri, ştersături etc.);
iii) atestarea la momentul întocmirii a unei/unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare
adevărului, respectiv prin omisiunea de a insera o/unele dată/date sau împrejurări;
b. folosirea înscrisului sub semnătură privată falsificat de către făptuitor sau încredinţarea acestuia
altei persoane spre a-l folosi, în scopul producerii de consecinţe juridice.
r ► Cerinţa esenţială: înscrisul trebuie să fie apt să producă consecinţe juridice, chiar şi
l atunci când nu a fost falsificat cu acest scop.
2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură
înscrisurile sub semnătură privată (infracţiune de pericol abstract);
► în cazul în care fapta se comite prin contrafacere, urmarea imediată trebuie să constea şi în
apariţia înscrisului contrafăcut care anterior nu exista.
3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei la modalitatea comiterii faptei prin alterare;
► în cazul în care fapta este comisă prin contrafacere, fiind o infracţiune de rezultat, legătura de
cauzalitate trebuie dovedită.

D. Latura subiectivă
l
);., intenţia directă;

J ► nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei;

► scopul legitim um1ărît prin falsificare nu inlătură tipicitatea faptei.

E. Forme

1. Acte pregătitoare 2. •
Tentativă 3. Consumare
:iă
in
id
• • a. faptă consumată:
seşte
•
în momentul în care falsificatornl folo-
înscrisul sub semnătură privată falsificat sau îl încre-
)f.
posibile, dar posibilă şi dinţează în vederea folosirii, chiar dacă înscrisul falsificat
neincriminate. incriminată. nu a fost folosit;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizân-
du-se după efectuarea ultimului act de executare (unitate legală).
497
 Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

;,,
i l. pentru existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu prezintă importanţă
t dacă făptuitorul a urmărit sau nu producerea unui prejudiciu ori dacă în unna falsificării înscrisului s-a
t produs vreo pagubă; deopotrivă, nu prezintă importanţă dacă înscrisul a fost falsificat în scopul de a
I constitui un mijloc de probă, fiind suficient ca acesta să aibă putere probatorie;
~.;
f 2. fapta este tipică chiar dacă falsificarea înscrisului sub semnătură privată a urmărit un scop legitim
J ori dovedirea unei fapte sau împrejurări de fapt adevărate;
,!'
;i 3. falsificarea unui înscris sub semnătură privată şi deţinerea acestuia fără ca înscrisul să fi fost
f folosit sau încredinţat spre folosire nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 322 C.pen. (consumată
:;.':î sau tentatăî'
,,
4
4. nu se va putea retine comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în ipoteza
ţ în care o persoană falsifică un înscris sub semnătură privată, iar înscrisul ajunge în posesia unor terţi,
dar nu ca urmare a unei încredinţări, ci în mod involuntar ori contrar voinţei falsificatorului; nu se va
reţine comiterea infracţiunii prevăzute de art. 322 C.pen. nici în cazul în care înscrisul sub semnătură
privată falsificat nu a fost încredinţat de falsificator unui terţ în scopul folosirii, ci în cu totul alt scop (de
exemplu, în scop de depozitare sau conservare);
5. în cazul în care falsificatorul este şi cel care foloseşte înscrisul sub semnătură privată, uzul de fals
va fi absorbit legal în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
6, se va reţine comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi în ipoteza în care
înscrisul falsificat şi încredinţat în vederea utilizării nu a fost folosit de deţinătorul acestuia;
7. pentru a se reţine comiterea unei tentative la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată
nu este suficientă doar falsificarea înscrisului, ci trebuie să fi fost începută şi acţiunea subsecventă de
folosire sau încredinţare în vederea folosirii înscrisului falsificat;
8. nu constituie o faptă tipică încercarea nereuşită de falsificare a unui înscris sub semnătură privată.
care nu a fost urmată de o încercare de folosire a înscrisului rezultat din tentativa de falsificare;
9. în doctrină (Bogdan/Şerban, Penal special 2, p. 536) s-a reţinut contrafacerea unul înscris sub
semnătură privată şi în ipoteza „abuzului de semnătură", când, profitând de existenţa unei semnături date
în alb (situaţia premisă), autorul completează „formularul" semnat fără consimţământul semnatarului
sau diferit de modu! în care părţile au convenit ca această completare să fie realizată; rezultatul este
apariţia unui nou înscris în „realitatea documentară", dublată de existenţa unui raport de non-identitate
între autorul aparent al înscrisului (titularul semnăturii) şi autorul real al manifestării de voinţă (persoana
care a completat documentul semnat în alb);
1O. falsul în înscrisuri sub semnătură privată poate fi reţinut în concurs cu infracţiunea de înşelăciune
comisă în varianta agravată, în calitate de autor, de falsificator; deopotrivă, actul de încredinţare a unui
înscris în scopul de a fi folosit pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune de cel căruia i-a fost remis
are natura unui act de complicitate materială anterioară la infracţiunea de înşelăciune.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Poate constitui obiect al falsului în înscrisuri sub semnătură privată un înscris care conţine semne
specifice alfabetului Braille?
"''-.•·----.-.., .
498
.,~, ~-----------------------------------------------
 2. Poate constitui obiect al falsului în înscrisuri sub semnătură privată orice suport pe care o persoană
a dorit să îşi conserve gândurile?
3. Se poate reţine coI))iterea falsului în înscrisuri sub semnătură privată dacă făptuitorul are acordul
persoanei care şi-a scris personal testamentul să îi imite semnătura, iar apoi să depună actul la un
cabinet notarial?
4. Se poate reţine drept cerinţă a tipicităţii obiective a falsului în înscrisuri sub semnătură privată ca
înscrisul să fie afectat de o cauză de nulitate absolută sau relativă, alta în afara falsului?

JURISPRUDENŢĂ

1. Participaţia fafals. Cu privire la complicitatea la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Tribunalul
reţine că inculpata nu a făcut altceva decât să depună o cerere pentru obţinerea unui card bancar, cerere în care a menţionat în
mod mincinos că este angajată la o anumită societate. În opinia instanţei, o astfel de faptă nu este prevăzută de legea penală.
De altfel, complicitatea, potrivit art. 48 C.pen. presupune înlesnirea sau ajutarea unei persoane care comite fapta în mod
nemijlocit. În prezenta cauză, însă, inculpata este cea care a formulat cererea respectivă, nepL1tând fi vorba de înlesnirea sau
ajutarea unei alte persoane să falsifice un înscris. De altfel, în condiţiile în care potrivit deciziei nr. 18/HP/2017, funcţionarul
bancar este funcţionar public, formularea unei astfol de cereri în faţă funcţionarului bancar ar întruni elementele constitutive
ale infracţiunii de fals în declaraţii. Cu toate acestea, Tribunalul reţine că în sarcina inculpatei nu ar putea fi reţinută o
astfel de infracţiune, jurisprudenţa fiind unanimă în sensul inexistenţei acestei infracţiuni dacă a fost formulată o simplă
cerere a cărei aprobare este supusă unei verificări, chiar dacă cererea conţine menţiuni necorespunzătoare adevărului (Trib.
Bucureşti. secţia penală, sentinţa m. 221 din 13 febrnarie 2019, în A. Jugan, C.pen. adnotat).

2. Aptitudinea de a produce efecte juridice. 2.1. Nu este săvârşită infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată dacă înscrisuî nu are aparenţa unui înscris adevărat şi orice persoană poate realiza că nu este apt să producă
consecmţe juridice, în acest caz nefiind îndeplinită iatura obiectivă a infracţiunii (C.A. Braşov, secţia penală, decizia
nr. 349/2002).
2.2. Actul unilateral sau convenţional care emană de la una sau mai multe persoane fi.âce sau juridice de drept public
sau privat ori care aparţine acestor persoane şi care trebuie să aibă o fonnă materială (tipărir pe hârtie), neavând relevanţă
cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată înscrisul sub formi>. electronică, Astfel cum rezultă din
mijloaceie de probă nu a existat nicio acţiune de 'intocmire a unui înscris sub semnătură privată, ci inculpata a efectuat
operaţiuni asupra sistemului infonnatic care gestionează abonamentele de telefonie. Astfel, adăugarea sau modificarea
datelor în cadrul unui sistem informatic poate fi analizată numai din perspectiva unei eventuale infracţiuni de fals
infonnatic prevăzută de art 325 C.pen., însă în cauză nu se poate realiza o astfeî de analiză, întrucât o astfel de pretinsă
acţiune a inculpatei nu este descrisă în actul de sesizare, iar legiuitorul a abrogat posibilitatea extinderii acţiunii penale
cu privire !a alte acte. Raportându-se la înscrisurile care conţin contractul, instanţa constată că acestea au fost imprimate
la o dată ulterioară şi a fost semnat numai de către inculpata în calitate de reprezentant al părţii civile. Acesta nu poartă
semnătura martorei, iar inculpata nu a efectuat niciun demers pentru falsificarea semnăturii acesteia. Confonn art. I 166
C.civ., contractui este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge
un raport juridic. De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. I i 79 C.civ., condiţiile esenţiale pentn.1 validitatea unui
contract sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimţământul părţilor; 3. un obiect determinat şi licit; 4. o cauză licită şi
morală. Instanţa constantă că un contracî sinalagmatic semnat numai de către una dintre părţiie contractante nu este apt
de a produce efecte juridice, întrucât rezuită din însuşi înscrisul întocmit că părţile nu au ajuns la o înţelegere cu privire
la încheierea respectivului act juridic, iar una dintre părţile contractante nu şi-a manifestat consimţământu! la încheierea
contractului. Analizând susţinerea Ministerului Public referitor la folosirea înscrisului pentru justificarea scăderii din
gestiune a telefonuiui mobil sustras, instanţa constată că aptitudinea înscrisului de a produce consecinţe juridice trebuie
apreciată în concret, prin raportare la con1;inutul înscrisului, şi nu în mod abstract. Faptul că o persoană ar putea să
considere că un astfel de înscris cuprinde un contract valabil încheiat nu poate fi folosit de către instanţa penală pemrn a

499
 Falsul în înscrisuri sub semnătură pr1vată

fundamenta concluzia că înscrisul este apt de a produce consecinţe juridice, din moment ce rezultă din simpla studiere
a înscrisului că este lipsit de unul dintre elementele esenţiale ale oricărui contract sinalagmatic. Aşadar, plăsmuirea si
folosirea respectivului înscris nu aveau aptitudinea de a produce consecinţe juridice nici în ceea ce priveşte drepturile ~i
obligaţiile care ar fi izvorât din respectivul contract sinalagmatic şi nici sub aspectul folosirii respectivului înscris pent;u
justificarea unei lipse de gestiune, din moment ce, şi în această situaţie, din lipsa semnăturii cocontractantului.rezultă că
acesta nu a primit telefonul mobil (Jud. sectorului 6 Bucureşti, secţia penală, sentinţa nr. 746/2019, nepublicată).
3. Falsificarea unui cec. Fapta de a întocmi file cec, semnate sub o identitate falsă, şi de a ie folosi pentru ridicarea
unor mărfuri de la societăţi comerciale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4012/2009).

4. Falsificarea de acte contabile. Falsificarea unor acte contabile ale unei societăţi comerciale private prin modificări,
ştersături şi adil.ugiri şi folosirea lor la întocmirea evidenţelor contabile nu constituie infracţiunea de fals intelectual şi de
uz de fals, ci infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată (C.S.J., secţia penală, decizia nr. 4266/2000).
5. Falsificarea de acte. Avocat Contractul de asistenţă juridică, împuternicirea avocaţială sunt înscrisuri sub semnă­
tură privată; înscrierea de date nereale în aceste înscrisuri, de către avocat, după încheierea lor, constituie infracţiunea de
fals în înscrisuri sub semnătură privată (I.C.C.J ., secţia penală, decizia nr. 24 din 26 ianuarie 2016).
6. Latura obiectivă. 6.1. Infracţiunea constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea
scrierii ori a subscrierii sau alterarea inscrisului în orice mod, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl
încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice. Contrafacerea scrierii include
şi contecţionarea unui înscris sub semnătură privată, care conţine menţiuni necorespunzătoare adevărului. În conse-
cinţă, fapta de a întocmi actul constitutiv şi statutul unei fundaţii înscrisuri sub semnătură privată în cuprinsul cărora
făptuitorul a inclus menţiunea necorespunzătoare adevărului că activul patrimonial al fundaţiei se compune dintr-un
imobil, deşi coproprietarul imobilului nu şi-a dat acordul pentru intrarea acestuia în activul patrimonial al fundaţiei,
acte pe care făptuitorul le-a autentificat şi le-a folosit în faţa autorităţilor publice, în vederea producerii de consecinţe
juridice, constând în dobândirea personalităţii juridice a fundaţiei, înregistrarea fiscală a acesteia şi intabularea dreptului
de proprietate asupra imobilului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri -,ub semnătu~ă
privată (l.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2696/2011 ).
6.2. Nu poate fi reţinută infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi că fapta
inculpatei nu este prevăzuiă de legea penală. Astfel, pe de o parte, conţinutu! unei cereri adresate unui organ administrativ
ori jurisdicţional nu poate fi considerat niciodată ca fiind „fals", chiar dacă cele solicitate nu sunt întemeiate. O cerere
este doar o cerere. Ea nu atestă şi nici nu confinrn'.i. aspecte de fapt ori de drept, ci doar face trimitere la ele, fiind
sarcina organului respectiv (administrativ ori jurisdicţional) să verifice temeinicia sau nu a celor solicita:e, O cerere;
poate dobândi caracter fictiv numai dacă este plăsmuită în numele altei persoane ori dacă este antedatată. Or, în speţă, s-a
constatat că toate acele cereri ce apar cu impresiunea societăţii de avocaţi SCA O., la care s-a făcut referire mai sus, nu
au fost datate de inctdpata E. Acele cereri au dobândit caracter fictiv nu prin existenţa ior materială, ci prin antedata.rea
lor ca unnare a menţionării un:1i număr de înregistrare, operaţiune făcută de alte persoane, şi nu de inculpata E. (1.C.C.L
secţia penală, decizia nr. 407/2017).

7. Latura subiectivă. Latura subiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune vinovăţia
făptuitorului sub forma intenţiei directe, deoarece, prin săvârşirea faptei, acesta U!măreşte producerea unei consecinţe
juridice. Intenţia priveşte atât acţiunea de falsificare, cât şi aeţiunea de folosire sau de încredinţare a înscrisului falsificat
altei persoane spre folosire în vederea producerii unor consecinţe juridice. Latura subiectivă a infracţiunii este realizată
şi atunci când înscrisul falsificat a fost folosit pentru dovedirea unui fapt adevărat, deoarece un înscris falsificat creează
întotdeauna o stare de pericol pentru încrederea publică pe care legiuitorul a urmărit să o apere prin incriminarea falsului
în înscrisuri (LC.C.J., secţia penală, decizia nr. 3999 din 10 noiembrie 2010).

·~~ , ______________________________________________________
500 _
 ~~~~~~.,,.~--<J,Q~
re u, _____ ,._~,_. ,,_ _ _ _"_"'_-~__.,,....,__, _ _ _ ,_,_,__♦_..,......,_ _ _ ~ " - " , . . ~ ' ' " ' - • " " ' " ~ • _ , , , _ _ _ _ _ _ ., _ _ _ , _ ~ - • " - • ~.. - ' -

şi
şi
ru
că

ea
.1b

ea UZUL DE FALS

I. DEFINIŢ'IALEGALĂ

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată falsificat, cunoscând că este fals, în vederea producerii
lV
unei consecinţe juridice (art. 323 C.pen.).

,-a li. STRUCTURA INFRACTI UNII - EXPLICAŢII

!ll'
ea
l
J„ A. Obiect

(Îa
tţe

:at
L Juridic (special) 2. Material
ttl,
;;ă
t t
a. înscrisul oficial sau cel sub semnătură privată fals
lui relaţiile
sociale referitoare la 1ncrederea publică
care a fost folosit;
de care se bucură înscrisurile oficiale sau cele
b. înscrisul folosit trebuie să fie apt să producă
sub semnătură privată.
consecinţe juridice.

501
 .T
Uzul de fals 1l

· B. Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală, cu excepţia celei care a falsificat (autor sau ·
participant) înscrisul sub semnătură privată;
b. participaţia penaiă este posibilă în toate formele: coautoratul, instigarea sau complicitatea.
2. Pasiv
► persoana (fizică/juridică) faţă de care s-a folosit înscrisul oficial sau sub semnătură privată falsificat.

c. iatura obiectivă
1. Element material
► folosirea efectivă (prezentare, invocare, depunere, înregistrare) a unui înscris oficial ori sub
semnătură privată falsificat în prealabil în scopul producerii de consecinţe juridice;
► fapta nu este tipică, dacă înscrisul falsificat este doar deţinut, fără a fi folosit, şi nici în ipoteza în
care are loc o folosire fără drept sau frauduloasă a unui înscris real, nefalsificat;
► uzul de fals este absorbit de falsul privind identitatea, în modalitatea folosirii unui act fals ce
serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile;
► decizia nr. 21/RIU2017: infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. c) din
Legea nr. 241/2005 absoarbe uzul de fals realizat prin folosirea de facturi şi chitanţe fiscale
falsificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale;
► decizia nr. 3/HP/2020: folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de înscrisuri sub semnătur::î
privată falsificate, care a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii
Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. săvârşită de către aceeaşi
persoană care, în calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului,
realizează conţinutul infracţiunilor de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori
declaraţii false, inexacte sau incomplete, prevăzută de art. 18i alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionare&. faptelor de corupţie şi fals în înscrisuri sub semnătură
privată, prevăzută de art. 322 alin. ( 1) C.pen., în concurs real (cu conexitate etiologică);
► poate fi reţinut în concurs cu falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, înşeiăciunea
(agravată) sau cu delapidarea.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură
înscrisurile oficiale sau cele sub semnătură privată (infracţiune de pericol abstract).
3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie dovedită.

► intenţia directă;
► scopul special: făptuitorul trebuie să urmărească producerea de consecinţe juridice (procesuale
sau extraprocesuale ); nu constituie o cerinţă de tipicitate ca scopul urmărit să fi fost şi atins;
► nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei_
~·~----.~_5_0_2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 E.Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t t
a. •
faptă consumată: în momentul folosirii înscrisului
faîsificat (infracţiune instantanee, nu continuă), iar
posibile, dar posibilă, dar nu la data producerii consecinţelor juridice;
neincriminate. neincriminată. b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată,
epuizându-se după efectuarea ultimului act de exe-
cutare (unitate legală).

NU FI TENTAT SĂ CONSIDERI CĂ( ... ) infracţiunea de fals materiai în înscrisuri oficiale

absoarbe uzul de fals, deoarece această infracţiune de fals material în înscrisuri oficiale nu este: una
complexă, iar autorul acesteia poate săvârşi ulterior, în concurs real, uzul de fals.

- l ~ BLACKBOX

1. Uzul de fals este o infracţiune instantanee, nu cu durată de consumare.

2. Dacă o persoană săvârşeşte infracţiunea de fals în declaraţii, iar apoi foloseşte înscrisul care cuprinde
declaraţia falsă,
se va reţine numai infracţiunea de fals în declaraţii, nu şi cea de uz de fals.
3. Infracţiunea de uz de fals poate fi comisft chiar dacă nu a fost săvârşită în prealabil o infracţiune
de fals material în înscrisuri. oficiale sau sub semnătură privată sau de fals inteiectual, în ipoteza în care
l falsificarea a fost reaiizată printr-o acţiune comisă din culpă, iar o persoană, ştiind că înscrisuî este fals,
ă îi foloseşte în scopul producerii de consecinţe juridice.
4. Nu este necesar pentru comiterea infracţiunii de uz de fals ca infractorul să cunoască persoana
a care a falsificat inscrisul sau ca aceasta să fie trasă la răspundere penală.
'-),,

t 5. Autorul infracţiunii de fals materia} in îascrisuri oficiale sau de fals intelectual poate fi subiect
} activ al infracţiunii de uz de fals, în vreme ce autornl infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
ă l privată nu poate comite şi infracţiunea de uz de fals:.
l
~
6. dacă în urma folosirii unui înscris oficial fals se unnăreste
'
ca functionaru!
' .
public aflat în exercitiul
l, atribuţiilor de serviciu să emită din culpă un nou înscris oficial în care să se ateste aceleaşi fapte sau
împrejurări conţinute şi în înscrisul fals, se va reţine uzul de fals în concurs cu participaţia improprie la
fals intelectual (falsul prin filwf iune).

JURISPRUDENŢĂ

e 1. F'olosirea de acte false în scopul înmatriculării. Fapta de folosim, cu vinovăţie, de acte vamale false la Registrul
Auto Român, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, constituie
înfracţiunea de uz de fals (I.C.CJ., Secţiile Unite, decizia nr. i9/2006).

503
 Uzul de fals

2. Uz de fals. Notar. Fapta notarului public de a prezenta organelor de um1ărire penală o declaraţie autentificată
falsă, prin care se atestă în mod nereal că persoanele vătămate şi-au exprimat acordul ca fiica lor minoră să iasă din ţară
neînsoţită, cu o dată ulterioară ieşirii minorei din ţară- declaraţie care a înlocuit o altă declaraţie autentificată falsă având
acelaşi conţinut, dar o dată anterioară ieşirii minorei din ţară întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de
fals (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 681 din 22 februarie 2011 ).
3. Executor judecătoresc. Uz de fals. Fapta executorului judecătoresc de a depune la organele fiscale copii certificate
ale filelor registrului de valori din cadrul biroului executorului judecătoresc pe care le-a falsificat, în scopul de a justifica
faptul că anumite sume de bani nu reprezintă. venituri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals
prevăzută în art. 323 teza I C.pen., referitoare la folosirea unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în vederea producerii
unei consecinţe juridice. Împrejurarea că inculpatul ar fi prezentat documentele falsificate la solicitarea organelor de
control nu are vreo relevanţă asupra întrunirii tuturor elementelor de conţinut constitutiv ale uzului de fals, de vreme
ce simpla folosire a unui înscris falsificat în vederea probării unei situaţii juridice, chiar în contextul factual invocaţ de
apelant, realizează toate cerinţele infracţiunii analizate (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 133/A din 12 aprilie 20i9).
4. Latura obiectivă. 4.L Folosirea este acea acţiune prin care este întrebuinţat, utilizat, prezentat un înscris falsificat.
Folosirea înscrisului fals trebuie să fie efectivă şi să privească un înscris neveridic, fals. Acţiunea de folosire a înscrisului
oficial sau sub semnătură privată falsificat realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii, doar în măsura
în care există situaţia premisă a preexistenţei unui înscris falsificat. Înscrisul fals folosit trebuie să aibă aptitudinea de
a produce consecinţe juridice, adică a servi ca dovadă (probă) a conţinutului său aparent. ( ... ) Folosirea unor astfel
de înscrisuri constituie înşelăciune atunci când a surprins buna-credinţă a victimelor. Pentru ca acţiunea de folosire a
înscrisului fals să realizeze latura obiectivă a infracţiunii de uz de fals, unnarea imediată trebuie să constea în crearea
unei stări de pericol pentru încrederea ce se acordă înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată şi pentru aflarea
adevămlui şi, deci, pentru justa soluţionare a acţiunii sau cererii în susţinerea sau combaterea căreia se invocă înscrisul
fals. Această urmare este implicită acţiunii incriminate şi se produce în momentul în care inculpatul pretinde ca acţiunea
sau cererea să fie soluţionată în sensul înscrisului de care se foloseşte. Deci, folosirea materială trebuie să fie efectivă,
adică să îi unneze prevalarea juridică de înscrisul folosit. Legătura de cauzalitate trebuie să existe, fiindcă acela care a
folosit înscrisul fals şi s-a prevalat de el, a realizat în mod evident ummrea imediată (C.A. Cluj, secţia penală, decizia
nr. 981 din I 2 august 2015).
4.2. Pentru a constitui obiectul material a] uzului de fals al falsului, un înscris trebuie să îndeplinească cerinţe esenţiale:
să fie producător de consecinţe juridice, adică să poată servi ca dovadă a conţinutului său, chiar dacă nu a fost întocmit
în acest scop, să aibă putere probatorie, adică să fie susceptibil de a proba faptul în dovedirea căruia este invocat, să aibă.
semnificaţie juridică. Eficienţa juridică a falsului trebuie examinată în raport cu destinaţia actului. Este necesar c<", înscrisul
falsificat să aibă semnificaţie juridică, sau, cu alte cuvinte, în raport cu conţinutul său, să poată genera consecinţe jujdice.
Au semnificaţie juridică numai acele înscrisuri~ instrumente-·- care au fost întocmite pentru a crea, modifica sau a stinge un
drept sau un raport juridic. Or, în speţă, ordonanţa de efectuare în continuare a unnăririi penale şi citaţia au fost falsificate
şi folosite nu pentru a produce consecinţele fireşti ale acestor acte procedurale, ci ca mijloace frauduloase în săvârşirea
infracţiunii de şantaj. Mai mult, cele două acte nu puteau, în l1psa unui dosar penal, să producă consecinţe juridice, să nască,
să stingă un raport juridic. Folosirea lor ca mijloc de săvârşire a infracţiunii de şantaj nu este subordonată scopuiui de a
produce consecinţe juridice, ci scopului de a dobândi in mod injust un folos patrimonial, aspect ce nu poate fi asimilat
unor consecinţe juridice. în concluzie, dat fiind scopul în care au fost folosite cele două acte falsificate, acela de a obţine
în mod injust o sumă de bani şi nu în scopul de a produce consecinţe juridice, nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate
ale infracţiunii de uz de fals (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 786 din 22 mai 2017).
4.3. Este necesar să fie îndeplinită şi cerinţa esenţială ca folosirea să fie executată în vederea producerii unei
consecinţe juridice. Această cerinţă dă intenţiei caracterul de intenţie calificată şi marchează persistenţa acesteia în sensul
că se manifestă atât în folosirea materială a înscrisului, cât şi la producerea urmării imediate ce decurge din atitudinea
inculpatului care pretinde să fie luat în considerare înscrisul fals în rezolvarea unui caz concret. ( ... )Forma de vinovăţie
în cazul uzului de fals este intenţia directrL. Inculpatul, cunoscând că înscrisul este fals, îl foloseşte în vederea producerii
de consecinţe juridice. În toate cazurile, inculpatul trebuie să cunoască împrejurarea că înscrisul folosit este falsificat.
Latura subiectivă include şi scopul folosirii înscrisului fals în vederea producerii unei consecinţe juridice. Este vorba,
aşadar, de o intenţie calificată prin scop înşelarea unităţii bancare în speţa de faţă. Infracţiunea se consumă atunci
când executarea acţiunii de folosire, prezentare, depunere sau invocare a înscrisului falsificat a fost dusă până la capăt

~ . ~ . , 504
-,..--~--------------------------------------------------
 şi s-a produs urmarea imediată, constând in crearea stării de pericol inerente acţiunii. ( ... )Pentru existenţa vinovăţiei
intenţie calificată~ se cere, pe de o parte, ca inculpatul să dorească a :'ie folosi de înscrisul falsificat, ştiind că este fals, iar,
pe de altă parte, prin săvârşirea faptei să urmărească producerea unei consecinţe juridice. În afara acestui scop, care este
unul imediat, îndreptat către producerea unei urmări de drept pentru existenţa infracţiunii nu interesează nici mobilul
ce stă la baza activităţii infracţionale, nici scopul privind producerea unei urmări de fapt. Ca atare, infracţiunea de uz de
fals există atunci când folosirea actelor falsificate s-a făcut pentru a produce consecinţe juridice (C.A. Cluj, secţia penală,
decizia nr. 981 din 12 august 2015).
5. Uz de fals. Consumare. lnfracţiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 C.pen. din 1969 este o infracţiune
instantanee, care se consumă în momentul când înscrisul falsificat este folosit, prelungirea în timp a efectelor înscrisului
folosit neatribuind infracţiunii de uz de fals caracterul de infracţiune continuă. Prin um1are, termenul de prescripţie a
răspunderii penale în cazul infracţiunii de uz de fals curge, conform art. 122 alin. (2) C.pen. din i 969, de la data săvârşirii
infracţiunii, reprezentată de data folosirii înscrisului (1.C.C.J., secţia penaiă, decizia nr. 1139 din 24 martie 2010).

1
3
I

l
l

ă
ll

I)

e
a
i,
a
lt
e
C

~j
11
a
e
ii
t.
l,
)I
it
505
 FALSUL ÎN DECLA TII
'

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Fapta unei persoane de a face, în faţa unui funcţionar public sau unei unităţi in care acesta îşi desfăşoară
activitatea, o declaraţie necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru
sine sau pentru altul dacă, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei
consecinţe [forma de bază prevăzută de art. 326 alin. (1) C,pen.j.
Constituie varianta agravată a infracţiunii falsul în declaraţii comis pentru a ascunde existenţa unui risc
privind infectarea cu o boală infectocontagioasă.

U. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. ()biect

1. Juridic (special) 2. Material

relaţiile •
sociale referitoare la încrederea
publică în declaraţiile date în faţa unui
►
scris de făptuitor;
t
înscrisul în care este consemnată declaraţia falsă dată în

funcţionar public sau unei unităţi în ► dacă infracţiunea se comite prin declaraţia orală falsă
care acesta îşi desfăşoară activitatea. dată de fâptuitor, infracţiunea nu va avea obiect material.

" · . ~506
--~-----------------------------------------------
 B.Subi.ect

1. Activ
a. nemijlocit: orice persoană (fizică/ juridică) care are capacitate penală;
b. nu este posibii coautoratul, fiind o infracţiune cu autor unic;
c. complice sau instigator poate fi orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală.

2. Pasiv
► persoana (fizică/juridică) vătămată prin declaraţia falsă.

· C. Latura obiectivă

1. Element material
► declararea orală sau scrisă necorespunzătoare adevărului (în tot sau în parte) făcută în faţa unui
funcţionar public sau unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea; fapta nu este tipică
dacă declaraţia este dată in faţa unei persoane fizice sau juridice de drept privat;
► nu prezintă importanţă dacă declaraţia falsă a fost făcută din iniţiativa făptuitorului sau la
solicitarea organului, a instituţiei de stat sau a unităţii publice;
► declararea falsă a identităţii implică reţinerea numai a infracţiunii de fals privind identitatea dacă sunt
întrunite cerinţele art. 327 C.pen., nu a unui concurs de infracţiuni cu falsul în declaraţii; dacă pe lângă
declaraţia falsă cu privire la identitatea făptuitorul mai face, cu aceeaşi ocazie, şi alte declaraţii false
(de pildă, îşi arogă calitatea de proprietar al unui teren în faţa w1ui notar public) în scopul producerii
de consecinţe juridice, falsui privind identitatea va putea fi reţinut în concurs cu falsul în declaraţii.
Cerinţe esenţiale:

1. declaraţia trebuie să fie una din acelea care, potrivit legii ori împrejurărilor, să servească la producerea
de consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul; nu este necesară producerea efectivă a consecinţei
juridice; ori de câte ori legea prevede obligativitatea existenţei unei declaraţii pe proprie răspundere,
darea unei declaraţii care nu corespunde adevărului reprezintă infracţiune, chiar dacă o conduită
neconformă, relevată de afirmarea adevărului, nu ar avea o sancţiune prevăzută de lege;

2. deciara~ia să nu fie supusă unei reglememări penale speciale cu privire 1a veridicitatea ei: dacă
declaraţia falsă are o incriminare specială se va reţine numai această normă specială.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru re1aţiile sociaie referitoare la încrederea publică de care se bucură decla-
raţiile făcute in faţa unui funcţionar public sau unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie dovedită.

► intenţia directă;
► nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei.
507
 Falsul în declaraţii

·• E.'.V:arianta•.agiăVâtă
Illi
1

► declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art 175
C.pen. sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, săvârşită pentru a "ascunde
existenţa unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă;
► introdusă prin O.U.G. nr. 28/2020 în contextul generat de pandemia produsă de virusul
SARS-CoV-2, reglementarea are ca scop imediat evitarea oferirii de informaţii false autorităţilor
care iau măsurile de prevenire a răspândirii virusului de către persoanele care au avut reşedinţa
sau au tranzitat zone de risc, sau care au intrat în contact cu persoane infectate ori cu privire la
simptomele pe care aceştia le prezintă;
► Codul penal nu cuprinde o definiţie autonomă a bolii irţfectocontagioase, în vreme ce H.G.
nr. 1186/2000 stipulează numai bolile infectocontagioase din grupa A pentru care asiguraţii benefi-
ciază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă rară condiţii de stagiu de cotizare;
lipsa unei enumerări a bolilor infectocontagioase din gmpa B poate genera o problemă de previzi-
bilitate a incriminării în această componentă deopotrivă, referirea la „riscul privind infectarea cu o
boală infectocontagioasă'' face ca, prin sfera extrem de extinsă a acestor boli şi prin caracteml atot-
cuprinzător al termenului de risc să fie accentuat caracterul lipsit de previzibilitate al incriminării;
► subiectul activ nu este circumstanţiat, sfera incriminării nefiind limitată doar la persoane infestate
deja cu o boală infectocontagioasă;
► este o infracţiune comisivă care se săvârşeşte prin declararea unor împrejurări neadevărate,
inclusiv în forma în care se omite comunicarea de date privind existenţa riscului de infectare
cu o boală infectocontagioasă realizată prin completarea unei declaraţii false în scopul evitării
carantinării instituţionalizate (de pildă, cum este cea solicitată la intrarea în ţară cu privire la
tranzitarea unei zone roşii); în acest caz nu se va reţine comiterea infracţiunii prevăzute de
art 352 1 C.pen. şi nici concursul dintre această infracţiune şi falsul în declaraţii;
► se comite cu intenţie directă faţă de scopul special urmărit prin declaraţia faisă.

F. F6rme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t t t
a. faptă consumată:

► reguia: la momentul realizării declaraţiei neco-

respunzătoare adevărului;
► excepţia: la un moment ulterior celui al decla-
posibile, dar posibilă, dar rării necorespunzătoare adevărului - momentul
neincriminate. neincriminată. depunerii ulterioare a înscrisului ce consemnează
declaraţia falsă;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă con-
tinuată.
epuizându-se după efectuarea ultimului act
de executare (unitate legală).

508
~A,.,,_~---'-'---------------------------------------------
 1. Nu prezintă importanţă pentru consumarea infracţiunii de fals în declaraţii dacă făptuitorul a
5 semnat declaraţia falsă sau dacă a refuzat să semneze, când, în acest din urmă caz, funcţionarul a
e menţionat potrivit legii „refuzul de semnare" al făptuitorului.
2. Nu se va reţine comiterea infracţiunii de fals în declaraţii atunci când legea prevede pentru
11 declararea mincinoasă o incriminare autonomă specială (inducerea în eroare a organelor judiciare sau
,r mărturia mincinoasă) sau când legea sancţionează această faptă numai pe tărâm contravenţional.
a 3. Folosirea ulterioară de către făptuitor a declaraţiei false date în condiţiile art. 326 C.pen. în scopul
a producerii efectelor urn1ărite potrivit legii sau împrejurărilor nu va conduce la reţinerea unui concurs
cu infracţiunea de uz de fals; dacă ulterior înscrisul este folosit în scopul producerii altor consecinţe
'L juridice decât cele urmărite la momentui declaraţiei false, se va putea reţine concursul cu uzul de fals.
4. Nu se va reţine comiterea infracţiunii de faîs în declaraţii dacă în procesul penal suspectul sau
,,
inculpatul dă declaraţii false pentru a-şi crea un alibi în apărarea sa ori dacă partea civilă solicită drept
daune sume mai mari decât cuantumul real al prejudiciului produs prin comiterea infracţiunii.
o
5. În ipoteza declarării false a identităţii în faţa unui reprezentant al unui organ sau instituţii de stat
ori al unei alte unităţi publice, se va reţine numai comiterea infracţiunii de fais privind identitatea, iar
nu un concurs de infracţiuni i'ntre aceasta şi falsul în declaraţii.
e
6. Dacă funcţionarul public în faţa căruia se face declaraţia nu cunoaşte caracterul fals al acesteia,
,, acesta nu este participant la săvârşirea infracţiunii; dacă se stabileşte existenţa unei înţelegeri anterioare
cu autorul, foncţionaml public va răspunde pentru complicitate la fais în declaraţii; în cazul în care
funcţionarul public află despre caracterul fals al declaraţiei, neavând nicio înţelegere prealabilă cu
făptuitorul, şi nu sesizează de indatft organele judiciare, se va reţine infracţiunea de omisiune a sesizării
3.
prevăzută de art. 267 C.pen.

7. Dacă mai multe persoane comit, în baza unei înţelegeri anterioare sau concomitente, acte prin care
fac declaraţii false, fiecare va avea caîitatea de autor al infracţiunii, iar nu de coautor.

SUBIECTE RECAPITULATIVE

L Identificaţi deosebirile dintre mărturia mincinoasă şi falsul în declaraţii.

2. Identificaţi deosebirile dintre falsul în declaraţii şi tentativa la înşelăciune.

3. Constituie o cerinţă de tipicitate ca falsul în declaraiii să se comită î:n formă scrisă, deoarece
infracţiunea face parte din categoria falsurilor în înscrisuri?

509
 Falsul în declaraţii

JURISPRUDENŢĂ

1. Tipicitatea obiectivă a faptei. 1.1. Pentru ca acţiunea de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului unui
funcţionar public sau unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea să devină clement material al infracţi~nii de fals
în declaraţii, trebuie constatată, printre altele, îndeplinirea cerinţei esenţiale ca declaraţia necorespunzătoare adevărului
să fie di11tre acelea care, potrivit legii sau împrejurărilor, serveşte la producerea vreunei consecinţe juridice. În lipsa
acestei posibilităţi de drept sau de fapt, declaraţiile ar fi simple manifestări verbale, lipsite de orice eficienţă juridică.
Aptitudinea declaraţiei de a produce consecinţe juridice decurge, în primul rând, din lege, în condiţiile în care legea
este cea care stabileşte, de regulă, obligativitatea declaraţiei, condiţiile şi tern1cnele în care trebuie făcută şi îi detennină
efectele. Existenţa cazurilor în care legea prevede că declaraţia produce consecinţe juridice nu prezintă nicio dificultate,
întrucât se va ţine seama de act1!1 nonnativ care prevede această însuşire a declaraţiei ( de exemplu, declaraţiile de stare
civilă, declaraţiile de venituri, de impunere etc.). Totodată, aptitudinea declaraţiei de a produce consecinţe juridice poate
decurge din anumite împrejurări de fapt, cel mai adesea neprevăzute, cum este cazul situaţiilor excepţionale (forţa
majoră, starea de necesitate) care nu îngăduie întârzieri pentru luarea în considerare a unor declaraţii. Aşadar, -uneori,
împrejurările de fapt - situaţiile excepţionale, precum starea de necesitate sau forţa majoră fac ca o declaratie să fie
producătoare de consecinţe juridice. Cu alte cuvinte, declaraţiile ce servesc, potrivit împrejurărilor, la producerea unor
consecinţe juridice sunt cele care se fac în împrejurări excepţionale - cum sunt evenimentele externe, imprevizibile,
absolut invincibile şi inevitabile (fo11a majoră) ori pericolul imediat şi care im poate fi înlăturat altfel (starea de necesitate),
când producerea consecinţelor juridice nu poate suferi nicio amânare (DCC nr_ 631 din 15 octombrie 2019, M.Of.
nr. 1O19 din 18 decembrie 2019).
1.2. Curtea opinează că fapta inculpatei T.A.G. de a da o declaraţie necorespunzătoare adevărului despre împrejurările
în care s-a produs evenimentul rutierîn care, în noaptea de 14/l 5 ianuarie 2015, a fost avariat autoturismul Skoda Octavia cu
nr. de înmatriculare BH-52, pe care a predat-o unui poliţist al IPJ Bihor- Serviciul Rutier în vederea obţinerii autorizaţiei
de reparaţie şi a favorizării făptuitorului vizat de o potenţială anchetă penală, este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv,
cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzute de art. 326 C.pen. Curtea consideră
că este îndeplinită situaţia premisă a infracJiunii constând în existenţa unei împrejurări în care este necesară depunereu
unei declaraţii în faţa unui funcţionar public sau a unităţii în care acesta îşi desfăşoară activitatea în scopul producerii de
consecinţe juridice. Astfel, potrivit art. 80 din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul avarierii unui autovehicui în alte împrejurări
decât într-un accident de circulaţie, conducătorul auto este obligat să se prezinte în 24 de ore de la constatare la unitatea
de poliţie pe raza căreia s-a produs evenimentui, pentru întocmirea documentelor de constatare, iar conform art. 801 din
O.V.Ci. nr. 195/2002, repararea vehiculului se face pe baza documentului de constatare eliberat de unitatea de polî\ie. Aşa
cum rezultă din declaraţia dată de martorul T.S.L, poiiţist în cadrul IPJ Bihor Serviciul Rutier, care a preluat declaraţia
incuipatei, în cazul declaraţiilor de tamponare fără victime, conducătorului auto implicat în accident i se eliberează o
autorizaţie de reparaţie, condiţii în care, în mod evident, declaraţia tăcută şi consemnată de inculpata T.A.G. in fonnularul
,ip „pentru tamponare" este de natură să conducă la producerea consecinţelor juridice pe care le-a urmărit. Elementul
material al laturii obiective constă în acţiunea inculpatei T.A.G. de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului in
faţa unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 C.pen. (poliţistul din cadru! Poliţiei municipiului Oradea Serviciul
Rutier). În cauză, sunt întrunite cerinţele esenţiale ataşate elementului material: l. declaraţia inculpatei T.A.G. este
una dintre declaraţiile care, potrivit împrejurărilor cauzei, servesc îa producerea de consecinţe juridice, in baza acesteia
putând fi obţinute documentele necesare reparării autoturismului avariat; 2. declaraţia inculpatei TA.G. afostfăcută în
vederea producerii unei consecinJejuridice, prin aceasta urmărindu-se relatarea unei situaţii de fapt necorespunzătoare
adevărului în vederea atât a obţinerii autorizaţiei de reparare a autovehiculului avariat, cât şi a favorizării unu. făptuitor
vizat de o potenţială anchetă penală. Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Curtea consideră că pentru constatarea
întrunirii acestei cerinţe esenţiale nu este necesar ca declaraţia falsă să fie unnată de întocmirea unui document oficial,
în speţă a autorizaţiei de reparaţii, fiind suficient că declaraţia falsă a fost făcută de inculpată în vederea producerii unei
consecinţe juridice ( obţinerea autorizaţiei de reparaţii) şi că ea putea să servească pentru producerea acelei consecinţe,
în cazul în care martorul T.S.I., poliţist în cadrul IPJ Bihor Serviciul Rutier, care a preiuat declaraţia inculpatei, nu ar
fi avut cunoştinţă despre evenimentul rutier în ~are fusese 1ntr-adevăr implicat autoturisrnuî marca Skoda Octavia şi cu
privire la care efectuase cercetrtri. Pc de altă parte, Curtea reţine că, în cazul unor tamponări ( orice incident din trafic
care produce avarierea a cel puţin unui vehicul fără a produce vătămări ale integrităţii corporale a unei persoane), singura

. . . , _ · , ,510
,.---------------------- ------------------------------
 ·~·
:r

obligaţie imperativă este cea a conducătorului autovehiculului de a se prezenta în 24 de ore de la constatare la unitatea
de poliţie pe raza căreia s-a produs evenimentul, pentru întocmirea documentelor de constatare, neexistând o dispoziţie
similară în sarcina lucrătorului de poliţie, în sensul că acesta ar fi obligat să se deplaseze la faţa locului pentru a verifica
ui realitatea celor declarate pe propria răspundere de conducătorul autovehiculului; 3. declara/ia inculpatei TA. G. nu este
tls supusă unei reglementări penale speciale cu privire Ia veridicitatea ei. Urmarea imediată constă în producerea unei stări
ui de pericol pentru încrederea publică în adevărul pe care trebuie să îl reprezinte o declaraţie făcută unui funcţionar public
sa sau unităţii în care acesta îşi desfăşoară activitatea, în vederea producerii de consecinţe juridice. Fiind o infracţiune de
:ă,
pericol, legătura de cauzaiitate între faptă şi urmarea produsă rezultă din îns:1.şi săvârşirea acţiunii ce constituie elementui
ea material prevăzut de norma de incriminare (ex re). Curtea consideră că infracţiunea de fals în declaraţii s-a consumat
1ă în momentu! în care inculpata a prezentat declaraţia completă, cu conţinut nereal, poliţistului din cadml Poliţiei mun.
e, Oradea Serviciul Rutier, întrucât, pe de o parte, acţiunea de prezentare a declaraţiei, în scopul obţinerii autorizaţiei
re de reparaţii şi al favorizării făptuitorului, realizează elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 326 C.pen., iar,
.te pe de altă parte, declaraţia, fiind înfăţişată organului în drept să-i acorde eficienţă juridică, serveşte, potrivit legii, prin
ta simplul fapt că a fost făcută, producerii consecinţelor juridice vizate de inculpată. Curtea subliniază că producerea sau
:i, nu a consecinţelor juridice urmărite de inculpată nu prezintă relevanţă pentru consumarea infracţiunii de fals în deciaraţii
ie (C.A. Oradea, sectia penală, decizia nr. 211/2018, nepublicată).
1.3. Aspectul asupra căruia inculpata F.E. a dat declaraţii neconforme cu realitatea vizează exdusiv propria
e, sa identitate. Or, prezentarea sub identitatea altei persoane constituie eiement material al infracţiunii prevăzute de
,), art. 327 alin. (2) C.pen., iar nu infracţiunea de fals în dec!araţii, um1ând a se dispune schimbarea încadrării juridice în
if, acest sens. De asemenea, constatând că inculpata şi-a atribuit o identitate aparţinând altei persoane, declarând oral că
se numeşte R.E.F., fără ca această declaraţie să fie însoţită de folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare,
le Curtea constată că faptei îi lipseşte un element constitutiv pentru a se încadra în tipicitatea infracţiunii, respectiv cerinţa
esentială a elementului material. ( ... ) De altfel, unicu! element prin care legiuitorul justifică reglementarea variantei
ei agravate a infracţiunii de fals privind identitatea îl constituie diferenţa de gravitate dintre utilizarea unei identităţi fictive
V, şi utilizarea frauduloasă a identităţii reale a unei persoane, determinată de riscul producerii unor consecinţe juridice
ră pentru persoana a cărei identitate este utilizată fraudulos. ( ... ) S-a apreciat că argumentul invocat în expunerea de motive
a noului Cod penal referitor la necesitatea utilizării unor documente de identitate, potrivit cărnia funcţionarul public nu
le trebuie să dea crezare simplelor afirmaţii ale autorului, subzistă atât în cazul utilizării unei identităţi false (fictive), cât
n şi în cazul utilizării frauduloase a identităţii reale a unei persoane. În condiţiile arătate, săvârşirea faptei prin „folosirea
frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare. legitimare ori !a dovedirea silirii civile", la care se reforă dispoziţiile
m art. 327 alin. (1) C.pen. nu poate avea loc decât în ipoteza întrebuinţării identităţii rea le a unei persoane şi atrage
;a incidenţa dispoziţiilor art 327 alin, (2) C.pen., iar 11LI şi în ipoteza întrebuinţării unei identităţi false (identitate fictivă).
Î?. întrucăt, în acest din unnă caz, actul ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile est~· întotdeauna
o falsificat. S-a menţionat că, chiar dacă preluarea în varianta agravată a modalităti i normative din fonna-tip nu s-a realizat
1! ad litteram, nu există niciun argument juridic care să susţină concluzia că acestei modalităţi normative nu îi mai este
„1 asociată şi cerinţa esentială de a se fi realizat prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare etc. sau a
ln unui astfel de act falsificat. Dacă tipicitatea infracţiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) C.pen. se realizează doar în ipoteza
1I „folosirii frauduloase a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de
te act falsificat", se ajunge la situaţia ca, deşi intenţia legiuitorului a fost atragerea unei răspunderi penaie agravate în
ta situaţia foiosirii identităţii reale a unei persoane, în concret, protejarea persoanei şi a atributelor sale să fie imposibil de
'n realizat în multiple situaţii întâlnite în realitate, cum este situaţia prezentării fără un act sau prin folosirea copiilor actelor
·e prevăzute de an. 327 alin. ( 1) C.pen. sub identitatea altei persoane în faţa unui funcţionar public cum este acesta definit
)r
la art. I75 C.pen. (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 580 din 12 aprilie 2017 J.
2. Fals în declaraţii - fals privind identitatea. Analizând cele două norme incriminatoare (art. 326 şi art. 327
C.pen.), instanţa constată că legiuitorul a lnţe]es să creeze o diferenţă intre situaţia în caie subiectul activ fornmlează o
declaraţie falsă cu privire la o împrejurare sau calitate şi situaţia în care subiectul activ fonnuiează o declaraţie falsă cu
l[ privire la identitatea sa. Instanţa apreciază că legiuitorul a înţeles să sancţioneze penal declararea falsă a identităţii doar
u în cazul în care subiectul activ se foloseşte în mod fraudulos de un act autentic sau falsificat ce serveşte la identificare,
IC legitimare ori la dovedirea stării civile. Astfel, în cazul în care subiectul activ se rezumă la a comunica, verbal sau
·a în scris, o identitate falsă. însă nu prezintă şi un act în susţinerea declaraţiei, nu sunt întnmîte condiţiile elementului

511
 Falsul în deciaraţii

material al infracţiunii de fals privind identitatea. În aceiaşi sens, contrar viziunii Ministerului Public, instanţa arată
că într-o asemenea situaţie nu se poate recurge la reţinerea incriminării generale privind falsul în declaraţii, intenţia
evidentă a legiuitorului penal fiind de a sancţiona declararea falsă a identităţii în condiţii cu mult mai restrictive decât
în cazul oricărei alte declaraţii false. De altfel, instanţa reţine că raţiunea acestei politici penale rezultă cu evidenţă,
funcţionarii în faţa cărora subiectul activ se prevalează de o identitate falsă având obligaţia de a nu se încrede în totalitate
în simple afirmaţii ale acestuia, ci de a recurge la mijloacele legale pe care le au la dispoziţie pentru a verifica acurateţea
informaţiilor declarate. Simplul fapt că organele de cercetare penală din prezenta cauză nu şi-au executat propriile
obligaţii şi s-au încrezut complet în declaraţiile inculpatului, fără minime verificări, ajungând chiar să dispună efectuarea
în continuare împotriva persoanei de ale cărei date s-a folosit inculpatului, nu trebuie să agraveze situaţia inculpatului
în sensul reţinerii săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii. Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa subliniază că
organele de cercetare penală au fost induse în eroare prin propria neglijenţă, iar nu prin modul de operare al inculpatului.
( ... ) Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 396 alin. (5) C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. (I) lit. b) teza I C.proc.pen.,
instanţa urmează a achita pe inculpatul M.G.M., trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii,
prevăzută de art. 326 C.pen. (Jud. Sectorului 1 Bucureşti, sentinţa penală nr. 50 din 2 februarie 2018, în A. Jugan, C.pen.
adnotat).
3. Declaraţii false la dezbaterea succesiunii. Faptele inculpatului de a se prezenta în faţa unui notar public ca
fiind o altă persoană - proprietar al terenurilor înscrise într-un certificat de moştenitor - şi, sub această identitate, de
a declara necorespunzător adevărului că el este singurul moştenitor şi proprietar al terenurilor pe care le înstrăinează,
determinând prin acţiunile sale notarul public să întocmească un înscris oficial (actul notarial) în care să ateste împrejurări
necorespunzătoare adevărului - constând în înscrierea inculpatului ca singur proprietar al terenurilor întrunesc
clementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, ale infracţiunii de fals în declaraţii şi ale participaţiei
improprii la infracţiunea de fals intelectual (LC.CJ ., secţia penală, decizia nr. 541/2009).
4. Menţiuni neadevărate într-o cerere de chemare în judecată. Nu pot duce la reţinerea infracţiunii de fals
în declaraţii susţinerile neadevărate ale reclamantului dintr-o acţiune civilă, deoarece ele sunt supuse unei verificări
ulterioare obligatorii a conţinutului lor, de către instanţă, iar părţile în proces au dreptul de a contesta cele susţinute d;.;
reclamant şi de a face proba contrară (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 415/1996).
5. Fals în declaraţii. Favorizarea făptuitorului. Fapta persoanei condamnate, aflate în executarea unei pedepse
privative de libertate, care sesizează organele de unnărire penală afirmând că este autoarea unei anume infracţiuni, pe
care nu o comisese, pentru a zădărnici urmărirea penală împotriva adevz,raţilor vinovaţi, pe care îi cunoştea, constituie
infracţiunea de favorizare a făptuitorului (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 2î6/i996).

512
. ., ~ , . ' \ ~ .~..,_,_---------------------------------------------------
tă
Ja
ât
ă,
te

le

ui
::ă
li.
L
îi,
n.

~a
le
ă,
LSUL PRIVIND IDENTI
-"'•••- '"'- "••" • '"' ""•-•~•---•"-•-rn- "--- "-' •• •'<"""'•-"'"•"-''.""'' -•'<,•-•---"•-'s•~F-'•"'< -•""'"''"'•'W""•"-'W..,._,_,,,~>'S•"-,-.."''"0-,"---•-~--•-->-" »>""-'--'>~••" , >'>•'""'"•"~~••• •@h>
EA
"--""••-•·•'" " ••-·-,••• .,_.,_" .,-• O••• •- ,,_'o_,.._.. "
•V•\~.,t,~.,~,,,...,,-;-11~"'~~---~~~~"'!:'t-..,-.;~--.....-ţW'l'rfft'.~W,----ll'~IXt"'-~'ttllr+:!f;."'f,'.;~l),.,'2,~ttfl,ib,,.,,-._~-----~.Jţ,:f,1°!a-...-{CH;_',tW;~
.n
SC
ei

ls
n
le
I. DEFINIŢIA LEGALĂ
,t::
le Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, fă.cută unui
ie funcţionar public sau transmisă unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduîoasă
a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori !a dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat,
pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea produceri; unei consecinţe: juridice
[art. 327 alin. (1) C.pen.J.

li. STRUCTURA INFRACŢIUNII EXPLICATU

t-------------------------
A.Obiect.
!
1. Juridic (special) 2, Material '
• a. în principiu, nu are:
+
relaţiile sociale referitoare la încrederea
b. ca excepţie, dacă falsul privind identitatea se realizează
publică pe care societatea o are în consta-
prin folosirea llilUÎ înscris fals ori prin încredinţarea
tările organelor competente cu privire la
unui înscris pentru a fi folosit pe nedrept, obiectul
identitatea unei persoane.
material îl constituie înscrisul respectiv.
513
 Falsul privind identitatea

B.Subiect

l. Activ
a. nemijlocit: orice persoană (fizică/ juridică) care are capacitate penală;
b. se va reţine coautoratul fie în cazul în care fapta este săvârşită prin atribuirea unei identităţi false
unei persoane prezente în aceeaşi împrejurare, care îşi însuşeşte identitatea falsă, fie în ipoteza
în care, în aceeaşi împrejurare, două sau mai multe persoane atribuie unui terţ o identitate falsă;
c. complice sau instigator poate fi orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală.

2. Pasiv
► se va reţine participaţia penală sub forma complicităţii, iar nu a coautoratului, dacă persoana
căreia i s-a atribuit identitatea falsă nu este prezentă la locul săvârşirii faptei, însă în prealabil a
fost de acord să fie prezentată sub o identitate falsă;
► unitatea în cadrul căreia funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea.

C. 1.atura obiectivă

1. Element material
a. prezentarea (orală, în scris sau prin folosirea unui înscris) sub o identitate falsă în faţa
unui funcţionar public (propriu--zis sau asimilat) sau transmisă unei unităţi în care acesta îşi
desfăşoară activitatea făcută prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare,
legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a
menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice;
► constituie o fonnă de incriminare specială a falsului în declaraţii.
Cerinţe esenţiale:
i) prezentarea sub o identitate falsă trebuie făcută prin folosirea frauduloasă (fără drept) a unui
act real (înscris adevărat emis de autorităţile competentej care serveşte 1a identificare ori
la dovedirea stării civile sau prin folosirea frauduloasă a unui actfalsţ(icat care serveşte la
identificare (cartea/buletinul de identitate, paşaportul), legitimare (legitimaţia de serviciu,
legitimaţia de student etc.) ori la dovedirea stării civile (de exemptu, certificatui de naştere,
certificatul de căsătorie etc.);
ii) prezentarea sub o identitate falsă trebuie realizată pentru a induce sau a menţine in eroare
un.fimcţionar public, fn vederea producerii unei consecinţe juridice;
► în decizia m~ 20/HP/2015 s-a reţinut că „cerinţa esenţială a elementului material al
infracţiunii de fals privind identitatea reglementată în varianta-tip, vizând folosirea
frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare. legitimare ori la dovedirea stării
civile sau a unui astfel de act falsificat, este obligatorie şi în ipoteza în care acţiunea
de prezentare s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane";
► uzul de fals este absorbit de falsul privind identitatea atunci când această faptă se
comite prin folosirea unui înscris falsificat, caz în care are natura unei infracţiuni
complexe; în schimb, falsul privind identitatea va putea fi reţinut în concurs cu
falsul material în înscrisuri oficiale ori cu falsui intelectual (inclusiv în modalitatea
participaţiei improprii);

···.---"_ _5_1_4_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 b. atribuirea unei identităţi false unei alte persoane, făcută în faţa unui funcţionar public sau
transmisă unei unităţi în care îşi desfăşoară funcţionarul public activitatea.
► nu este tipică fapta de prezentare sau atribuire a unei identităţi false în faţa unei persoane
juridice de drept privat, exceptând situaţia în care funcţionarul din cadrul persoanei
juridice de drept privat este un funcţionar public asimilat (cazul funcţionarului bancar).
Cerinţe esenţiale:
z) atribuirea tmei identităţi false trebuie făcută prin folosirea frauduloasă (fără drept) a unui
act real (înscris adevârat emis de autorităţile competente) care serveşte la identificare ori
la dovedirea stării civile sau prin folosirea frauduloasă a unui act falsţficat care serveşte la
identificare (cartea/buletinul de identitate, paşaportul), legitimare (legitimaţia de serviciu,
legitimaţia de student etc.) ori la dovedirea stării civile (de exemplu, certificatul de naştere,
certificatul de căsătorie etc.);
ii) atribuirea unei identităţi false trebuie realizată pentru a induce sau a menţine în eroare un
funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice;
► dacă fapta este comisă prin folosirea identităţii reale a unei persoane, se va reţine varianta
agravată prevăzută de art. 327 aiin. (2) C.pen.

2. Li rmarea imediată
► starea de pericol pentru valorile juridice protejate.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie dovedită.

D. Latura ş116iectivă

► intentia directă;
► nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei.

E. Varianraagravată.-::snbstituirea de persoană

► Elementul material: prezentarea sub o identitate falsă prin întrebuinţarea identităţii reale a
unei persoane, orală sau prin folosirea unui înscris, în faţa mmi funcţionar public, sau transmiszi
unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, făcută prin folosirea frauduloasă a unui
act real (emis de autorităţile competente) ce serveşte la identţficare, legitimare ori la dovedirea
stării civile sau a umli asţfei de aci falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un
funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice;
► agravarea răspunderii penale se realizează numai prin raportare la prima modalitate alternativă a
formei de bază a infracţiunii, legiuitorul nefăcând referire şi la ipoteza atribuirii unei identităţi false.
► Cerinţa esenţială: folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, îegitimare ori la
dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.
► sunt încălcate nu doar relaţiile sociale privind încrederea publică în adevărul privind concordanţa
dintre identitatea sub care se prezintă o persoană în faţa unui funcţionar public şi identitatea reală,
ci şi cele privind atributele de identificare a persoanei, prevăzute de dispoziţiile din Codul civii;

515
 •;~

Falsul privind identitatea '

► nu constituie variantă agravată atribuirea unei identităţi false prin întrebuinţarea identităţii reale
a unei persoa.11e.

F. Varianta atenuată

► încredinţarea unui act ce serveşte la identificare ( cartea/buletinul de identitate, paşapo1iul),

legitimare (legitimaţia de serviciu, legitimaţia de student etc.) ori la dovedirea stării civile
(de exemplu, certificatul de naştere, certificatul de căsătorie etc.), care este real, spre a fi
folosit fără drept;
► încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile, ~are
este falsificat, spre a fi folosit de cel căruia îi fusese procurat, constituie un act de complicitate
anterioară la forma de bază a infraeţiunii, iar nu autorat la varianta atenuată a infracţiunii.

G. Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

• a. faptă consumată:
nu
în momentul comiterii faptei tipice;
prezintă importanţă,
pentru consumarea infracţiunii
în varianta atenuată, dacă înscrisul încredinţat a fost
posibile, dar posibilă, dar
folosit sau nu;
neincriminate. neincriminată.
b. faptă epuizată: poate fi comisă în fonnă continuată,
epuizându-se după efectuarea ultimuiui act de executare
(unitate legală).

1. dacă o persoană acceptă să fie prezentată sub o identitate falsă, iar ulterior făptuiwrut îi atribuie
o astfel de identitate în faţa organelor competente fără ca aceasta să fie de faţă la momentul comiterii
faptei tipice, se va reţine participaţia sa penală în calitate de complice la comiterea infracţiunii de fals
privind identitatea;
2. dacă X îi încredinţează lui Y un înscris care serveşte la dovedirea în mod direct a stării civile sau pentru
legitimare ori identificare, iar Y îl foloseşte, atribuindu-şi o identitate falsă, X va avea calitatea de autor al
variantei atenuate a infracţiunii de fals privind identitatea, iar Y calitatea de autor al variantei tip sau, după
f caz, agravate a infracţiunii (în ipoteza în care este întrebuinţată identitatea reală a unei alte persoane);
f
1 3. fapta va fi tipică dacă prezentarea sub o identitate falsă are loc în faţa unui funcţionar bancar, angajat
! al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale
; a României (decizia m. 18/HP/2017), a unui profesor din învăţământul preuniversitar de stat (decizia
J nr. 8/HP/2017), a unui medic angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public
ţ de sănătate (decizia nr. 26/HP/2014) sau a unui expert tehnic judiciar (decizia nr. 20/HP/2014);

---~,- - - -
516
-----------------------------------------------
le 4. fapta este justificată în ipotezele în care prezentarea sub o altă identitate este realizată în urma tmei
autorizări prealabile emise în condiţii legale ( de pildă, în cazul investigatorilor sub acoperire care folosesc
f
;1
o identitate fictivă);
5. dacă martorul se prezintă în faţa unui organ judiciar sub o identitate falsă folosindu-se de un act de
identificare, însă nu dă declaraţii mincinoase cu prilejul audierii, se va reţine numai comiterea infracţiilllii
prevăzute de art. 327 C.pen.
),
le
fi
~ JURISPRUDENŢĂ
re
te L Fals privind identitatea comis în străinătate. 1.1. Fapta cetăţeanului român, aflat în străinătate, de a se prezenta
sub o identitate falsă autorităţilor unui stat străin constituie infracţiunea de fals privind identitatea (l.C.C.J., Secţiile
Unite, decizia nr. 19/2007).
1.2. Fapta inculpatului M. constând în aceea că şi-a declinat identitatea Â., solicitând la data de 25.11.2004 misiumi
diplomatice a României la Bagdad, o viză de intrare în România, de 5Curtă şedere, în scop de afaceri, cerere respinsă ia
data de 13.12.2004, dar şi obţinând de la misiunea diplomatică a României la Sofia viză de intrare în România( ... ), de
scurtă şedere, valabîiă 30 zile, în perioada 20.04.2006 - 20.05.2006, şi, respectiv, la data de 9.01.2008 adeverinţa pentru
revenire ln Rep. Bulgaria a unui străin nr. ( ... ) emisă de Ambasada Bucureşti, valabilă până la data 1.02.2008, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată (Trib. Bucureşti, secţia penală,
sentinţa nr. 154 din 29 ianuarie 2015, în A. Jugan, C.pen. adnotat).

2. Fals privind identitatea în concurs cu fals în declaraţii şi participaţie improprie la fals intelectual. faptele
inculpatuiui, de a se prezenta în faţa unui notar public ca fiind o altă persoană - proprietar al terenurilor înscrise într-un
t certificat de moştenitor - şi, sub această identitate, de a declara necorespunzător adevărului că ei este singurul moştenitor
şi proprietar al terenurilor pe care le înstrăinează, determinând prin acţiunile sale notarul public să întocmească un înscris
oficial (actul notarial) în care să ateste împrnjurări necorespunzătoare adevărului constând în înscrierea inculpatului
ca singur proprietar ai terenurilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, ale
infracţiunii de fals în declaraţii şi ale participaţiei improprii la infracţh.mea de fals intelectual (I.C.C.J ., secţia penala,
decizia nr. 54 l /2009).
3. Conţinut constitutiv. 3.1. Fapta de fals privind identitatea nu este prevazută de legea penală. În speţă, inculpatul
Ci. s-a prezentat sub identităţi false, însă fapta nu a fost comisă în scopul indncerii sau menţinerii în eroare a martorului
I. (poliţist ia acel moment), în cond1ţii!e în care acesta din urmă rnno~tea identitatea reală a inculpatului, fiind. de altfel.
participant la comiterea infracţ;uni!or deduse judecăţii. Totodată, infracţiunea de fais privind identitatea nu ar putea fi
reţinută nici în raport de asigurător, întrucât, pe de o parte, asigură.torul nu este organ sau o instituţie de stat sau o altă
unitate dintre cele ia care se referă aît. î 75 C.pen., iar pe de altă parte, în speţă, inculpatul şi-a folosit identitatea reală
atunci când s-a adresat asigurătorului (C.A. Bucureşti, secţia a Il-a penală, decizia nr. 235 din 17 februarie 2017, în A.
lugan, C.pen. adnotat).
3.2. Fapta inculpatului care in ziua de 17.09.2014 i-a încredinţat investigatorului cu identitate reală M.G. un
paşaport fals, pe numele M.M., în vederea folosirii fâră drept a respectivului document de călătorie. pentru legitimarea
şi identificarea investigatorului în punctele de frontieră întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind
identitatea, prevăzută de art. 327 alin. (3) C.pen. Fapta inculpatului constând în aceea că în perioada august - septembrie
2014, prin intermediul inculpatei I.D. şi in realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale. în schimbul sumei de 2î.O00
euro (6 x 3.500 euro), din care a primit 3.500 euro, a sprijinit activitatea infracţională de falsificare a paşapoartelor,
desfăşurată de către un autor rămas neidentificat. Ajutorul a constat în racolarea, prin intermediul denunţătoarei C.A.,
a şase persoane interesate să obţină paşapoarte false, cu ,,preţui'' de 3.500 euro/paşaport, prectnn şi in furnizarea
fotografiilor şi a informaţiilor (privind vârsta, înălţimea şi culoarea ochilor), care ,Irmau să fie inserate în documentele
de călătorie. Actele materiale privind paşaportul falsificat pe numele M.M. având aplicată fotografia investigatorului cu

517
 Falsul privind identitatea

identitate reală M.G., realizează forma consumată a complicităţii la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri
oficiale, în care sunt absorbite, actele materiale tentate privind punerea în aplicare a rezoluţiei infracţionale de a ajuta la
falsificarea a încă 5 paşapoarte întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în
formă continuată (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 87 din 26 ianuarie 2016, nepublicată).

III. TABEL DE ANALIZĂ COMPARATIVĂ

. .
INFRACŢIUNILE DE F,ALS ÎN ÎNSCRJSURI . :,
Coautoratul Posibil Nu este posibil
1. Fals material în înscrisuri oficial; L Falsul în declaraţii;
2. Fals intelectual; 2. Falsul privind identitatea comis prin
3. Fals în înscrisuri sub semnătură privată; prezentarea sub o identitate falsă ori
4. Uzul de fals; prin atribuirea unei identităţi false
5. Falsul privind identitate săvârşită prin unei persoane care nu şi-o însuşeşte.
atribuirea unei identităţi false unei per-
soane prezente în aceeaşi împrejurare,
care îşi însuşeşte identitatea falsă.
Latura Intenţie directă Intenţie directă şi indirectă
subiectivă

1. Fals material în înscrisuri oficial; 1. Fals în înscrisuri sub semnătură privată;

2. Fals intelectual. 2. Uzul de fals;
3. Falsul în declaraţii
4. Falsul privind identitatea.
Tentativa Posibilă şi incriminată Posibilă, dar neincriminată
1 ;

L Fals material în înscrisuri oficial; 1. Uzul de fals;

2. Fais intelectual; 2. Falsul în declaraţii;
3. Fals în înscrisuri sub semnătură privată. 3. Falsul privind identitatea.

··--·-··------"5-'-18_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
ri
a
TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE
n
FIŞELE NR. 78-84

1. X semnează în alb, în aceeaşi împrejurare, 3 cecuri, pe care le lasă în societatea în care era administrator
pentru a fi folosite în cadrul activităţilor comerciale pe durata în care se află în concediu de odihnă. Ulterior,
în timp ce X se afla în concediu, !a solicitarea unor parteneri de afaceri, secretara societăţii completează
cecurile cu sumele indicate de aceştia drept contravaloarea mărforilor livrate. Cecurile sunt refuzate 1a plată
pentru lipsa disponibilului în cont, întrucât în vacanţă X efectuase o serie de cumpărături cu cardul ataşat
contului societăţii. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine răspunderea penală a lui X.
2. X este administratorul şi asociatul unic al m1ei societăţi care produce în sistem lohn genţi pentru o firmă de
lux. X se maschează şi, pe timp de noapte, pătrunde în sediul societăţii, unde imobilizea.tii pamicul, legându-l şi
închizându-l într-o cameră. Apoi ia din magazia unităţii 200 de genţi de lux în valoare de I .OOO.OOO euro. A doua zi
X se prezintă la unitate, dezleagă pamicul, care îi spune că au fost jefuiţi de o persoană mascată, care a luat genţile
din fabrică. X anunţă furtul la organele de poliţie şi la asigurător. De asemenea, completează mai multe înscrisuri
din care rezultă că avea în stoc 500 de genţi de firmă care au fost sustrase. Imediat organele de urmărire penală
descoperă genţile sustrase într-un depozit închiriat de X. Arătaţi motivai pentru ce infracţiuni va putea fi acuzat X.
3. X, în calitate de primar, abuzează de atribuţiile de serviciu şi redactează un contract din care rezultă că
o societate a efectuat servicii de curătenie în primărie, fiind plătită pentru aceste servicii suma de 10.000 lei.
Se va putea reţine în concurs abuzul în serviciu cu falsul intelectual?
4. X, administratorul societăţii Y, se prezintă la autorităţile administraţiei locale cu un set de acte false din
care rezultă că a fost achiziţionată din Germania o maşină pe numele societăţii, pentru ca aceasta să :fie iuată în
evidenţele fiscale. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine comiterea infracţiunii de uz de fals în sarcina lui Y.
5. X determină o persoană neidentificată să falsifice o ştampilă asemănătoare cu cea folosită de dtre
ANAF, iar după obţinerea ştampilei o aplică pe o adresă pe care o redactase la propriul calculator din care
rezulta că ANAF solicită ridicarea popririi de pe conturile lui X. În temeiul acestei adrese depuse de X la
bancă, aceasta ridică măsura asiguratorie, ANAF aflându-se ulterior în imposibilitatea de a-l executa silit pe
X. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptelor comise de Y, inciusiv, dacă este cazuL cu r.:ferire la
vreuna dintre formele pluralităţii de infracţiuni.
6. X o convinge pe Y să se prezinte în faţa unui notar public foîosind identitate lui Z, punându-i la
dispoziţie o carte de identitate pe care X o falsificase şi în care apărea fotografia lui Y şi datele de identificare
ale lui Z. Având în vedere rugăminţile repetate ale lui X, Y se prezintă la notar şi dă o declaraţie folosind
identitatea lui Z potrivit căreia Z îl împuterniceşte pe X să îi vândă maşina Mercedes G Klasse. În baza
acestei procurori, X, care folosea maşina lui Z, o vinde, iar cu banii obţinuţi achiziţionează maşina lui Y. care
avea cunoştinţă de provenienţa banilor. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptelor comise de X şi
Y, inclusiv, dacă este cazul, cu reforire la vreuna dintre formele pluralităţii de infracţiuni.
7. X s-a prezentat la sediul lPJ Dolj unde a declarat în faţa unui agent de poliţie că i-a fost avariată maşina,
obţinând astfel autorizaţia de reparaţie. Ulterior, X a plăsmuit o factură fiscală emisă de către service-ul auto
Y din care rezulta că au fost efectuate reparaţii la maşina lui X în cuantum de 15.000 euro. Cu aceste înscrisuri
X a solicitat asiguratornlui plata cheltuîelilor suportate, obţinând astfel suma de 15 .OOO euro. Arătaţi motivat
care este încadrarea juridică a faptelor comise de Y, inclusiv, dacă este cazul, cu referire ia vreuna dintre
formeie pluralităţii de infracţiuni.
8. Se poate reţine răspunderea penală a lui X, dacă după ce constată că Y operase o serie de completări în
cuprinsul unui extras de carte funciară, consideră că acestea nu sunt suficiente pentru a conduce la înstrăinarea
frauduloasă a imobilului şi procedează la efectuarea unor menţiuni suplimentare?

519
 Teme de analiză şi dezbatere

9. X falsifică înscrisul oficial în scopul de a-l folosi în raporturile sale cu autorităţile publice. X depune
înscrisul falsificat în cadrul documentaţiei cadastrale la o primărie. Ulterior, X depune înscrisul la o societate
pe acţiuni în scopul de a o convinge să îi acorde un împrumut. Arătaţi motivat pentru ce fapte poate fi angajată
răspunderea penală a lui X.

10. Arătaţi motivat dacă se poate reţine comiterea infracţiunii de fals privind identitatea prin folosirea de
către X, în raporturile acesteia cu autorităţile publice, a pseudonimului pe care aceasta îl utiliza ori de câte ori
publica o lucrare ştiinţifică sau un articol de specialitate.
1L X falsifică, prin contrafacere, un înscris oficial. Ulterior, fără a cunoaşte acţiunea lui X, Y alterează
înscrisul. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine tipicitatea faptei lui Y
12. Arătaţi motivat dacă se poate reţine răspunderea penală a lui X care modifică data unei poliţe RCA
pentru a nu fi sancţionat contravenţional în cazul opririi de organele de poliţie.

~.-.-.,,,-~_-_5_2_0___ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ·
 .......~,_.,,...~~.....,.,..,..-~~~
, . , .-. •-'----'"------• .,-,-~-,....,,-~"-."''-"--~-~--"•~ ,.,m•-.•-~~,_.,,,__~,~~-•--" · •-••••-" « ... ,,,.___,,_,"~"~'". -'•

TULBU REA ORDINII SI LINISTII PUBLICE

' '

I. DEFlNI'fIA LEGALĂ

Fapta persoanei care, in public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunuriior ori prin ameninţări
sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică [art. 371 C.pen.].

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII -EXPLICAŢII

!'·------------------------

. A. Obi~ct.

1. Juridic 2. Matcrinl
t t
a. în principiu nu are;
relaţiile sociale referitoare la convieţuirea b. ca excepţie, pot exista cazuri în care infracţiunea are
socială. ca obiect material bunul/-urile sau persoana/--ele asupra
cărora au fost exercitate acte de violenţă.

521
 Tulburarea ordinii şi liniştii publice

B... Subi.ect ..

J. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

► orice persoană care are capacitate penală.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana sau persoanele vătămate prin fapta tipică;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi secundari nu constituie o cerinţă de tipicitate a incriminării şi nu
conduce la reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

C. Latura obiectivă

L Element material
► infracţiune comisivă cu conţinut alternativ constând în săvârşirea de:
i
a. acte de violenţă împotriva persoaneii-elor sau bunului/-urilor; fapta este tipică chiar dacă
se comite asupra unei persoane ori a unui singur bun şi nu absoarbe legal sau natural
infracţiunile comise prin actele de violenţă;
b. acte de ameninţare prin orice mijloace;
c. orice alte acte prin care se aduc atingeri grave demnităţii persoanei/-elor;
► cerinţă esenţială: fapta trebuie săvârşită în public (în sensul art. 184 C.pen.).
► prin decizia nr. 9/HP/20 l 6 s-a apreciat câ: a. Pentru existenţa infracţiunii, violenţele, amenin-
ţările sau atingerile grave aduse demnităţii nu trebuie să fie comise împotriva mai multor
persoane, fiind suficient ca violenţele, ameninţările ori atingerile grave aduse demnităţii, care
tulbură ordinea şi liniştea publică, să fie săvârşite, în public, împotriva unei persoane. b. În
ipoteza în care violenţele, ameninţările sau atingerile grave aduse demnităţii persoanei, care
tulbură ordinea şi liniştea publică, au fost comise, în public, împotriva unei singGre persoane, nu
operează dezincriminarea, nefiind incidente dispoziţiile art. 4 C.pen.

2. Urmarea imediată
► tulburarea ordinii şi liniştii publice (i11fi'acţiune de rezultat).

3. Legătura de cauzalitate
► trebuie să fie dovedită între faptă şi urmarea imediată.

D. Latura subiectivă
(

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează mobilul sau scopul comiterii faptei tipice. C
C
ţ

--~~---------------------------------------------·
.......~.,,,-
522
 ·r

E. Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

ţ ţ ţ
a. faptă consumată: în momentul în care s-au realizat
actele prin care se tulbură ordinea şi liniştea publică;
posibile, dar posibilă, dar
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată,
lU neincriminate. neincriminată.
epuizându-se după efectuarea ultimului act de execu-
tare (unitate legală).

Nu are natura unei infracţiuni complexe care absoarbe ultrajul asupra bunelor moravuri, lovirile sau
că
alte violenţe, vătămarea corporală, ameninţarea sau distrugerea, aceste infraeţiuni urmând a fi reţinute în
·al concurs ideal (dacă sunt comise în aceeaşi împrejurare) sau, după caz, real, cu infracţiunea de tulburarea
ordinii şi liniştii publice .

n- .JURISPRUDENT Ă
'
.or
1. Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Elemente constitutive. 1.1. Elementul material al laturii obiective a
tre
infracţiunii analizate se realizează doar prin acţiuni, tulburarea ordinii şi liniştii publice fiind o infracţiune comisivă.
În Prima modalitate de realizare a faptei o n:prezintă actele de violenţă îndreptate împotriva persoanelor sau bunurilor.
1re Atunci când sunt vizate persoane, violenţa poate fi atât fizică (loviri sau orice acte de violenţă specifice infra~ţiunilor
nu prevăzute de dispoziţiiie art. 193 şi ale art. 194 C.pen.), cât şi verbală ceea ce inseamnă toate acele manifosta.ri agre,ivc
verbal care nu pot fi încadrate în categoria ameninţărilor sau a faptelor de lewre a demnităţii persoanei. Atunci când actele
de violenţă realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de loviri sau alte violenţe sau vătămare corporală (art. 193 şi
an. l 94 C.pen.), se aplică regulile concursului de infracţiuni. Violenţa împotriva bunurilor nu poate fi decât fizică şi.
atunci când realizează conţinutul infracţiunii de distrugere (art. 253 şi art 254 C.pen.), aceasta intră în concurs cu
infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice. Ameninţările au înţelesul definit de prevede::-ile art. 206 alin. (l)
C.pen. Atingerile grave aduse demnităţii persoanelor semnifică acele acţiuni cu caracter ofensator care sunt de natură să
vatăme sentimentul de preţuire pe care persoana îl are faţă de ea însăşi sau consideraţia, aprecierea de care aceasta se
bucură din partea celorlalţi membri ai societăţii. Astfel, insultele, expresiile triviale, injuriile, chiar dacă nu sum adresate
unei persoane determinate, ci publicului în general, pot realiza eiernentul material al laturii obiective a infracţiunii de
tulburare a ordinii şi liniştii publice. Unnarea imediată constă într-o tulburare a ordinii şi liniştii publice. Astfel fiind,
Curtea observă că liniştea publică este acel atribut al vieţii sociaîe în care raporturile dintre oameni, comportarea lor şi,
în general, activităţile lor, atunci când participă la forme <le viaţă în comun. în public, se desfăşoară în mod paşnic, după
normele de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în atitudinea şi faptele celorlalţi oameni. Liniştea şi
ordinea publică, in sensul textului incriminator, constituie acei atribut, acea caracteristică a vieţii sociale în care
comportarea oamenilor în public are loc după reguli scrise şi nescrise, potrivit cărora întreaga viaţă socială se desfăşoară
pe baza respectului reciproc, a decenţei, a bunului-simţ, într-un cuvânt, pe baza unei convieţuiri civilizate. Acteie
săvârşite, lezând o valoare imaterială ordinea şi liniştea publică - nu pot constitui decât o infracţiune de pericol concret,
urmarea pretinsă de lege constând în apariţia unei stări de pericol efectiv pentru relaţiile de convieţuire socială, care se

523
 Tulburarea ordinii şi liniştii publice

cere a fi probată prin reacţia publicului faţă de asemenea manifestări. Aşadar, pentru existenţa laturii obiective a
infracţiunii este necesar ca acţiunea descris[\ în norma de incriminare să aibă ca urmare imediată tulburarea efectivă a
ordinii şi liniştii publice, în sensul că fapta produce opiniei publice o nelinişte persistentă, creează o stare gravă de
insecuritate în sfera relaţiilor de convieţuire socială. Legătura de cauzalitate rezultă implicit din săvârşirea acţiunii
descrise în textul incriminator. Nu acţiunea violentă, ameninţarea sau atingerea gravă adusă demnităţii, d~crisă de
legiuitor ca element material al infracţiunii, trebuie să se îndrepte împotriva mai multor persoane, ci urmarea imediată
trebuie să fie aptă să se producă faţă de mai multe persoane. În doctrina penală s-a arătat, de altfel, că nu în natura sau
atributele proprii manifestărilor trebuie căutat caracterul lor infracţional, ci în unnarea pe care acestea o produc. Infracţiunea
subzistă indiferent de numărul actelor de violenţă şi de numărul indivizilor care sunl supuşi violenţelor, esenţial fiind ca
acestea să depăşească contextul unui conflict personal şi să devină manifestări de lipsă de respect pentru colectivitate.
Împrejurarea că violenţa este îndreptată împotriva unei singure persoane nu exclude posibilitatea ca dat fiind locul unde
se comite (în public), numărul şi vârsta celor care asistă etc. aceasta să reprezinte în acelaşi timp un act car1;: periclitează
valoarea socială ocrotită prin nonna de la art. 37 l C.pen., şi anume ordinea şi iiniştea publică. Tocmai din acest considerent
este posibil ca tulburarea ordinii şi liniştii publice să intre în concurs ideal cu o infracţiune contra persoanei (DCC nr. 705/2019).
1.2. Ordinea şi liniştea publică, în sensul art. 371 C.pen., este acel atribut al vieţii sociale în care raporturile dintre oameni,
comportarea lor şi, în general, activităţile lor, atunci când participă la forme de viaţă în comun, în public, se desfăşoară în
mod paşnic, după nonne de respect reciproc, de securitate personală, de încredere 111 atitudinea şi faptele celorlalţi oameni.
Aceste valori sunt adânc întipărite în conştiinţa oamenilor, ele constituind rezultatul unei îndelungi convieţuiri civilizate.
Există ordine şi linişte publică numai în situaţia când în public, în formele de viaţă în comun, oamenii au o conduită
conformă nonnelor de drept şi de morală, când viaţa socială se desfăşoară normal, în condiţii de linişte şi securitate.
Dimpotrivă, ordinea şi liniştea publică sunt tulburate atunci când au loc, în public, manifestări sau comportări imorale, când
se produc zgomote alam1ante, scandaiuri, când oamenii se văd în primejdie de a fi obiect al unor violenţe fizice sau de
limbaj. Din analiza textului incriminator rezultă că legiuitorul a indicat în con~nutul acestuia, limitativ, acţiunile prin care
se poate realiza tulburarea ordinii şi iiniştii publice. Actele de violenţâ comise împotriva persoanelor sau bunurilor semnifică
toate manifestările brutale, constrângerile fizice de orice natură, care ar putea cauza suferinţe fizice (lovirea, tragerea de păr,
târârea), ori actele de distrugere, alterare sau aducere în stare de neîntrebuinţare a unor bunuri (spargerea unor geamuri,
tăierea cauciucurilor maşinii, distrugerea unor mese, scaune, bănci). Ameninţările constau în insuflarea temerii uneia sau
mai multor persoane că vor fi supuse unui pericol sau că altă persoană apropiată va suferi un rău, realizată prin orice
mijloace de comunicare: cuvinte, gesturi, fapte. Prin atingeri grave aduse demnităfii persoanelor se înţelege atingerea
adusă onoarei, reputaţiei unei persoane prin cuvinte, gesturi sau prin orice alte mijloace, prin expunerea la baţjocură,
atribuirea unui defect, boală sau infirmitate ori afimiarea sau imputarea unei fapte determinate privitoare la o persoană, care,
dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală administrativă, disciplinară ori dispreţului public. Actele
sau gesturile, cuvintele sau expresiile ori manifestările de orice fel prin care se realizează acţiunea inculpaţilor trebuie să
aibă loc înpuhlic. Cerinţa legii e:lte îndeplinită atunci când fapta se săvârşeşte în condiţiile art. 184 C.pen., text care explică
ce se înţelege prin faptf1 săvârşită în public. Urmarea imediatâ există numai atunci când prin manifestările săvârşite în
public s-au tulburat ordinea şi liniştea publică. Acţiunea prin care se aduce atingere ordinii şi liniştii publice presupune
prejudicierea, încălcarea acelor obiceiuri, deprinderi, comportări ce sunt compatibile cu respectul reciproc, cu o comportare
civilizată, umană, cu respectul decenţei în expresii şi atitudini. Ordinea şi liniştea publică se tulbură prin manifestări care
stârnesc zarvă, vâlvă sau care provoacă indignarea, acestea trebuind să aibă caracter public, indignarea sau vâlva trebuind
să se transmită în cadrul unei colectivităţi şi să nu fie o singură indignare izolată. Sunt considerate ca acte prin care se tulbură
ordinea şi liniştea publică, aşa cum se arată în practica judiciară: spargerea de geamuri şi de sticle într-un local public sau
privat, acostarea tmor persoane necunoscute şi exercitarea asupra acestora a unor acte violente. În aprecierea urmării cerute
de lege se va ţine seama, primre altele, de amploarea mediului social în care s-a produs iulburarea, de natura acestui mediu
social, de durata şi intensitatea mlburării, reflectate în reacţiile cărora le-a dat naştere (C.A. Constanţa, secţia penală, decizia
nr. 1381/2018).

2. Liniştea şi ordinea publică, în sensul dat de textul incriminator, constituie acel atribut, acea caracteristică a vieţii
sociale în care comportarea oamenilor în public are ioc după reguli scrise şi nescrise, potrivit cărora întreaga viaţă socială
se desfăşoară pe baza respectului reciproc, a decenţei, bunului-simţ, adică al unei convieţuiri civilizate. Liniştea publică
a fost caracterizată în doctrină ca fiind acel atribut al vieţii sociale în care raporturile dintre oameni, comportarea lor şi,
în genere, activităţile lor, atunci când participă la forme de viaţă în comun, în public, se desfăşoară in mod paşnic, după

524
a norme de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în atitudinea şi faptele celorlalţi oameni.( ... ) Aşadar, prin
a dispoziţiile art 371 C.pen. a fost restrânsă sfera modalităţilor faptice prin care se tulbură ordinea şi liniştea publică, însă
le ori de câte ori modalităţile de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii constă în acte de violenţă
ii (inclusiv violenţă verbală) comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori de ameninţare sau atingeri grave aduse
le demnităţii persoanelor, atunci faptele pot fi calificate juridic ca infracţiunea prevăzută de art. 371 C.pen. Prin urmare,
ă faptele inculpatului F. care, la l ianuarie 2012, în sufrageria clubului K., a realizat acte de ameninţare faţă de mai multe
u persoane (C., V., T.) şi a participat la comiterea violenţelor fizice împotriva persoanei vătămate B., alături de ÎJ1culpaţii
:a A., E., G., H. şi J., fiind distruse şi unele bunuri, au tulburat ordinea şi liniştea publică, deoarece inculpatul a avut o
:a conduită neconformă normelor de drept şi a adus atingere desraşurării normale a vieţii sociale, condiţiilor de linişte şi de
securitate a acesteia. Actele inculpatului au adus atingere relaţiilor sociale referitoare la ordinea şi liniştea publică. ( ... )
e Este neîntemeiată solicitarea inculpatului l. privind achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b) C.proc.pen., motivat de faptul că,
.ă în ceea ce îl priveşte nu este îndepiînită cerinţa pentru existenţa elementului materîal al infracţiunii de tulburare a liniştii
lt şi ordinii publice prevăzute de art. 371 C.pen. atât timp cât nu a fost trimis în judecată şi pentru o infracţiune componentă
). a concursului ideal, respectiv pentru vreuna dintre infracţiunile contra integrităţii fizice şi sănătăţii persoanei.( ... ) Numai
I, în măsura în care modalităţile de realizare a elementului material al infracţiunii constituie prin ele însele infracţiuni,
n numai atunci se reţine un concurs de infracţiuni. fiind fără relevanţă din prisma întrunirii elementelor constitutive ale
L infracţiunii prevăzute de art. 371 C.pen. că inculpatul nu a fost acuzat de comiterea vreunei infracţiuni contra vieţii,
integrităţii fizice şi sănă1ăţii vreunei persoane. ( ... ) Prin activitatea infracţională, acest inculpat a produs nu numai
ă urmarea periculoasă socialmente specifică tentativei de omor, ci a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la ordinea şi
liniştea publică, inculpatul având faţă de acest din urmă rezultat poziţia psihică cerută de latura subiectivă a infracţiunii
d prevăzută de art. 37 ! C.pen., care poate fi săvârşită atât cu intenţie directă, cât şi indirectă. Deşi săvârşite în concurs, faţă
e de urmările lor şi imprejurările concrete în care s-au desfăşurat faptele din prezenta cauză, tentativa de omor şi tulburarea
e liniştii şi ordinii publice nu au debutat şi nici nu s-au consumat la aceleaşi momente, tulburarea ordinii şi liniştii publice
ă fiind premergătoare şi depăşind temporai acţiunile circumscrise tentativei la infracpunea de omor (LC.C.J., secţia penală
decizia nr. 480 din 21 decembrie 2015 ).
l,
3. Exercitarea de acte de violenţă împotriva unei persoane şi distrugerea de bunuri. prin violenţe, în public, tulburând
ll
ordinea şi liniştea publică, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii de dis,:rugere prevăzută în ait. 253
e
aîin, (I) C.pen., cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi lmişti, publice prevăzut:?, în art 37 i
a
C.pen., în concurs. Săvârşirea faptei intr-un local neaccesibil publicului la momentul comiterii acesteia. cu intenţia ca
l,
fapta să. fie auzită sau văzută, rezultat care s-a produs faţă de mai multe persoane prezente în local, se încadrează în
dispoziţiile art. 184 !it. c) C.pen. şi, în consecinţă, fapta se consideră săvârşită în public (LC.CJ., &ecţia peaaîă, decizia
e
nr. 278/A din 29 octombrie 20 l 8 ),
ă
ă 4. Din analiza art. 371 C.pen. rezultă că legiuitorul nu a înţeles să atribuie actelor de violenţă comise împotriva persoanelor
1 sau bunurilor ori ameninţărilor sau atingerilor grave aduse demnităţii persoanelor anumite caraei.eristici proprii de natură
a atrage caracterul infracţional al acestor manifestări contrare ordinii sociale. Din contră, caracterul infracţional rezidă
în urmarea produsă, întrucât aceste manifestări trebuie să aibă ca rezultat tulburarea ordinii şi liniştii publice. Prin
urmare, în prezenta cauză, pentru a fi întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii
j publice, nu este suficient că, la data de 23.10.2016, în jurul orei 04:45, în timp ce se afla în dreptul scărilor de acces în
1 clubul „Sole" din Campusul studenţesc „Regie", situat în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 290, sector 6, în contextul
unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate V.A.R. o lovitură cu un obiect tăietor-înţepător în zona
gâtului, cu intentia de a-i suprima viaţa, provocându--i astfel o plagă înjunghiată latero-cervica1ă stânga, cu interesarea
stratului muscular superficiaL Este necesar ca aceste aqiuni ilicite ale inculpatului să tulbure ordinea şi liniştea publică.
Cu alte cuvinte, unnarea imediată a faptelor anterior descrise trebuie să fie o lezare a unei valori imateriale, ordinea şi
liniştea publică, producându-se o stare de pericol efectiv care se cere a fi probată prin reacţia publicului faţă de asemenea
manifestări. Liniştea publică este considerată în doctrină ca fiind acel atribut al vieţii sociale în care raporturile între
oameni, comportarea lor şi, în genere, activităţile lor, atunci când participă ia forme de viaţă în comun, î:n public, se
desfăşoară în mod paşnic. după non11ele de respect reciproc, de securitate personală, de încredere in atitudinea şi faptele
celorlalţi oameni. Cu alte cuvinte. va exista liniştea publică în situaţia 10 care, în public, oamenii se manifestă normal,
civilizat, respectuos unii cu ceilalţi, fără să încalce normele de morală sau de drept (C.A. Bucureşti, secţia ! penală,
decizia nr. 218 din 13 februarie 2018).
525
 u JUL CONTRA BUNELOR MO URI

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate
sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374 C.pen., ori săvârşeşte acte de exhibiţionism sau alte acte
sexuale expiicite [art. 375 C.pen.].

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

·A.Obiect

1. Juridic 2. Material

relaţiile
•
sociale referitoare la convieţuirea
►
►
în principiu, nu are;
t
ca excepţie, se poate considera obiect material
socială. suportul pe care sunt stocate/fixate imaginile ce
prezintă explicit o activitate sexuală.

··~·-.. "_,_ _...::..:52=6_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

 B.Subiect

1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)

► orice persoană care are capacitate penală.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana/-ele ultragiate prin fapta tipică.

C. Latura .obiectivă

1. Element material
a. expunerea de imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea care ar reprezenta
un act de pornografie infantilă;
b. distribuirea de imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea care ar reprezenta
un act de pornografie infantilă;
c. săvârşirea de acte de exhibifionism sau alte acte sexuale explicite (de pildă, expunerea organelor
sexuale în public sau masturbarea în public).
Cerinţe esenţiale:
a. fapta trebuie săvârşită/ară drept;
b. săvârşirea faptei în public (art. 184 C.pen. );
c. imaginile prezentate nu trebuie să constituie elemente de pornografie infantilă (materiale
pornografice cu minori).
:e
2. Urmarea imediată
:e
► starea de pericol pentru ordinea şi moraîitatea public,1 (infi-acjiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei

D. Latura subiectivă

► intenţia directă sau indirectă;

► nu intereseazi'i mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.

527
 Ultrajul contra bunelor moravuri

l. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

•
posibile, dar
t
posibilă, dar
a. faptă consumată:
fapta tipică;
t
în momentul în care s-a realizat

b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată,

neincriminate. neincriminată.
epuizându-se după efectuarea ultimului act de executare
(unitate legală).

1. Spre deosebire de art. 371 C.pen., art. 375 C.pen. nu prevede condiţia ca fapta să aducă atin-
gere bunelor moravuri, prezumând în mod absolut că actele descrise de norma de incriminare aduc
întotdeauna atingere bunelor moravuri.
2. Tulburarea ordinii şi liniştii publice nu absoarbe ultrajul contra bunelor moravuri.

JURISPRUDENŢĂ

1. Subiectul pasiv al infracţiunii. lnfracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri prevăzută de art. 375 C.pen.
este o infracţiune de pericol având ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru moralitatea publică. Deşi
subiectuî pasiv principal este statul, există şi un subiect pasiv secundar, care poate fi orice persoană ale cărei sentimente
morale au fost ultragiate. Calitatea de subiect pasiv secundar nu impune şi calitatea de persoană vătămată, infracţiunea
de ultraj contra bunelor moravuri nefiind o infracţiune de rezultat, a cărei existenţă să fie condiţionată de producerea
unui prejudiciu patrimonial sau nepatrimonia1, ci o infraqiune de pericol. Cu alte cuvinte, se constată că în mod greşit,
începând cu faza de urmărire penală şi continuând cu faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, atât procurorul, cât
şi prima instanţă au stabilit că în cauză această infracţiune este o infracţiune de prejudiciu, atribuind calitatea de persoană
vătămată minorului, acesta fiind o persoană ale cărei interese au fost vătămate prin manifestarea inculpatului în calitatea
sa de subiect pasiv al infracţiunii. Întrucât obiectul judecăţii vizează o infracţiune de pericol, acţiunea penaiă nu este
urmată de o acţiune civilă, în consecinţă, minorul. neavând calitate de persoană vătămată, nu se poate constitui parte
civilă direct sau prin intermediul reprezentantului legai, acesta fiind doar martor în cauza de faţă (C.A. Craiova, secţia
penală, decizia nr. 1560/20 I 8).

2. Conţinut constitutiv. Fapta inc!.!lpatului C.V., care la data de 25.02.2016., în jurul orei 13:00, a postat de pe contul
reţelei de socializare Facebook aparţinând persoanei vătămate V.L, cu userul I.M., un filmuleţ în care aceasta din urmă
era surprinsă dezbrăcată, în timp ce se masturba în faţa unei oglinzi din camera sa, întruneşte, sub aspect subiectiv
şi obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri. Obiectul juridic principal al
infracţiunii îl constituie relaţiile de convieţuire socială prin respectarea bunelor moravuri. Prin bunele moravuri se înţeleg
comportamentele decente, mai ales în privinţa respectării caracterului intim al vieţii sexuale, iar obiectul material al
infracţiunii îl constituie suportul material pe care sunt reprezentate imaginile ce prezintă explicit o activitate sexuală,
respectiv filmul în care persoana vătămată se masturba în faţa oglinzii. Elementul material al infracţiunii l-a constituit
distribuirea de către inculpat, fară drept, pe reţeaua de socializare Facebook aparţinând persoanei vătămate V.I., cu
528
 userul I.M., a unui film în care persoana vătămată se masturba în faţa oglinzii, film în posesia căruia inculpatul intrase cu
acordul persoanei vătămate. Constituie acte sexuale explicite şi actele nefireşti de satisfacere a sexualităţii, de exemplu,
masturbarea cum este cazul în prezenta cauză. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca acţiunea de distribuire a
imaginilor să fie făcută fără drept, în prezenta cauză fiind îndeplinită condiţia, întrucât persoana vătămată nu şi-a dat
acordul pentru distribuirea acelui film. Profilul personal creat pe pagina de socializare Facebook, indiferent dacă este
accesibil unui număr restTâns de persoane, constituie spaţiu public, iar nu privat (C.A. Bucureşti, secţia a II-a penală,
decizia nr. 1187 din 20 septembrie 2017).

a
a

.t
ă
a

e
a

tl
ă
V

tl
g
li
i,
it
u
529
 INCESTUL

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Raportul sexual consimţit între rude în linie directă sau între fraţi şi surori (art. 377 C.pen.).

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Material

relaţiile •
sociale referitoare la moralitatea vieţii sexuale
în cadrul familiei (moralitatea familială).
t
nu are.

~,,,,\"'-,,.....,_ ____530
---'---------------------------------------·
'l1

B. Subiect
1. Activ
► autor calificat: rude în linie directă (ascendenţii şi descendenţii indiferent de grad) sau fraţi şi
surori (primari, consangvini sau uterini) care au capacitate penală; autori ai infracţiunii pot fi şi
părinţii adoptivi sau copiii adoptaţi; un minor poate fi subiect activ a1 infracţiunii; afinii nu sunt
subiecţi activi nemijlociţi ai infracţiunii;
► eroare cu privire la calitatea de rudă în linie directă/frate/soră a unuia dintre autori înlătura
tipicitatea subiectivă a faptei;
► persoanele care întreţin actele incestuoase au calitatea de autor, nu de coautor (infracţiune bilate-
rală), fiind un caz de pluralitate naturală de fâptuitori;
► participaţia penală este posibilă sub forma complicităţii şi a instigării;
► participaţia penală poate fi proprie sau improprie.

2. Pasiv
► general: statul;
► special: nu are;
► consimţământu! persoanelor care întreţin raportul sexual nu are natura cauzei justificative prevă­
zute de art. 22 C.pen.

C. Latura obiectivă

1. Element material
► intreţinerea unui raport sexual (protejat ori neprotejat) liber consimţit între rude in linie directă.
sau între fraţi şi surori;
► fiecare autor comite integral acţiunea infracţională;
► nu este necesar ca raporturile incestuoase să fi produs scandal public;
► nu sunt incriminate ca incest actele homosexuale, actele sexuale orale sau anale orî alte acte
de penetrare sexuală, care însă pot întruni elementele constitutive ale variantei agravate a
infracţiunii de act sexual cu un minor.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la nonnalitaiea şi moralitatea vieţii sexuale.

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei (infracţiune de pericol abstract).

D. Latura su~ectivj

► intenţia directă sau indirectă;

► nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită
fapta.

531
 Incestul

E. Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

ţ t ţ
a. faptă consumată: în momentul între-
a. idonee imperfectă: este
ţinerii
raportului sexual între rudele în
posibilă, dar nu este
posibile, dar linie directă ori între fraţi şi surori;
incriminată;
neincriminate. b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă
b. idonee perfectă: nu este
continuată, epuizându-se după efectuarea
posibilă.
ultimului act de executare (unitate legală).

1. Infracţiunea de viol în varianta agravată prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. b) C.pen., respectiv
, varianta agravată a infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 220 alin. (4) lit a) C.pen. nu
· pot fi reţinute în concurs cu incestul, fiind calificări alternative (concurs aparent de calificări).
2. Incestul poate fi absorbit în infracţiunea de act sexual cu un minor în varianta agravată fart. 220
alin. (3) lit. a) C.pen., art. 220 alin. (4) lit. a) C.pen.].
3. Incestul nu este absorbit şi nici nu poate fi reţinut în concurs ideal cu infracţiunea de corupere
sexuală a minorilor.

· - - - ~532
.·.----------------------------------------------
 ABANDONUL DE MILIE

I. DEFINl'flA LEGALĂ

Săvârşirea de persoana având obligaţia legală de întreţinere, fată de cel îndreptăţit la întreţinere, z,
către
uneia dintre unnătoarele fapte:
1. părăsirea, altmgarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
2. neîndeplinirea, cu rea--credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
3. neplata, cu rea-credinţă, tîmp de trei luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească
[art. 378 alin. (1) C.pen.}.
Constituiejârmă asimilată a infracţiunii neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor
periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea
victimei infracţiunii.

533
 Abandonul de familie

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII - EXPLICAŢII

A .. Obiect .

1. Juridic 2. Material

► relaţiile •
sociale referitoare la raporturile ce presupun
obligaţia de întreţinere între membrii familiei;
► nu are;
+
► banii, bunurile sau orice alte valori de
► în subsidiar, se poate reţine şi atingerea relaţiilor sociale care este lipsit creditoml obligaţiei de
relative la respectarea autorităţii hotărârii judecătoreşti întreţinere nu constituie obiectul mate-
prin care este atestată obligaţia de întreţinere. rial al infracţiunii.

B. Subiect

1. Activ
a. nemijlocit: orice persoană care are obligaţia de întreţinere [legală art. 378 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen.
sau stabilită printr-o hotărâre judecătorească art. 378 alin. (l) lit. c) C.pen.J; la forma asimilată autor
poate fi numai inculpatul cu privire la care s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni
care a avut ca unnare imediată decesul victimei şi care a fost obligat, în temeiul art. 1390 C.civ., fie de
instanţa penală, fie de instanţa civilă, la plata unor prestaţii periodice în favoarea persoanelor îndreptăţite
la întreţinere din partea victimei care a decedat în urma săvârşirii unei infracţiuni;
b. participaţia penală este posibilă în toate formele: coautorat (dacă toţi subiecţii activi sunt
debitori solidari ai obligaţiei de întreţinere, iar fapta nu îmbracă fonna infracţiunii omisive
proprii), instigare, complicitate;
c. instigator sau complice poate fi orice persoană care are capacitate penală.

2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana fizică care este creditorul obligaţiei de întreţinere;
c. subiectul pasiv nu este întotdeauna un membru de familie aî autorului infracţiunii;
d. pluralitatea de subiecţi pasivi nu atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni; în acest sens, prin
decizia nr. 4/RIL/201i s-a arătat că infracţiunea de abandon de familie săvârşită prin neplata,
cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere, instituită printr-o singură hotărâre
judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie o infracţiune unică continuă.

· ·. : C.. Lamra obiectivă.

1. Element material
a. părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a persoanei faţă de care există obligaţia legală
de întreţinere, care are ca efect expunerea acesteia la suferinţe fizice sau morale;
► nu este necesar pentru reţinerea tipicităţii faptei ca suferinţele să se fi produs efectiv;

534
 ►
poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului;
► este singura modalitate a infracţiunii la care tentativa este posibilă ( dar neincriminată).
b. neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
► este o infracţiune omisivă proprie continuă;
► obligaţia de întreţinere trebuie să fie prevăzută de lege, nefiind necesar ca aceasta să fie
stabilită doar pe caie judecătorească; îndeplinirea parţială a acestei obligaţii conduce la
reţinerea tipicităţii faptei.
c. neplata integrală, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite printr-o
hotărâre judecătorească executorie;
► trebuie să existe 3 luni de nepiată a pensiei de întreţinere, chiar dacă acestea nu slffit conse-
cutive;
► plata parţială a pensiei de întreţinere atrage reţinerea tipicităţii faptei;
► termenul de 3 luni curge de la data la care hotărârea judecătorească prin care a fost stabi-
liiă pensia de întreţinere este executorie sau de la ultima plată efectuată.

2. Urmarea imediată
► starea de pericol pentru valorile sociale protejate (infracţiune de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

. .
D: Latura subiectivă ..

► intenţia directă sau indirectă;

► autorul trebuie să acţioneze cu rea-credinţă, adică să aibă in concreto mijloacele de a presta
întreţinerea şi
cu toate acestea, să nu îşi îndeplinească obligaţia impusă;
► nu poate fi invocată imposibilitatea prestării obligaţiei de întreţinere, în condiţiile în care aceasta
a fost generată de culpă;
► nu interesează mobilul sau scopul comiterii faptei tipice;
► nu se va reţine tipicitatea subiectivă a faptei în ipoteza în care este probată. insolvabilitatea totală
şi involuntară a autorului.

► neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre
judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din panea victimei infracţiunii;
► situaţia premisă: pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de condamnare (indiferent de pedeapsă sau
de modalităţile de individualizare a executării) sau de amânare a aplicării pedepsei ptin care inculpatul
este obligat, 'in temeiul art. 1.390 C.civ., la executarea unor prestaţii periodice în favoarea persoaneior
îndreptăţite la întreţinere din partea victimei care a decedat în unna săvârşirii unei infracţiuni;
► trebuie să fie vorba de o prestaţie periodică pe care instanţa să o fi stabilit în favoarea persoanelor
îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii pentru care a fost condamnat subiectul
activ nemijlocit;
535
Abandonul de familie

► se va reţine tipicitatea faptei şi în ipoteza în care se constată neexecutarea unei singure prestaţii
periodice;
► fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă, autorul trebuind să acţioneze cu rea-credinţă.

F. Forme

1. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare

t t
posibile [doar la
forma comisivă pre-
văzută de art 3 78
alin. ( 1) lit. a) C.pen.],
dar neincriminate.
t
Infracţiunea se consumă în momentul:
a. părăsirii, alungării, lăsării fără ajutor, ce sunt de
natură a expune persoana vătămată la suferinţe fizice
sau morale (infracţiune momentană);
b, primei omisiuni referitoare la îndeplinirea obligaţiei
posibilă [doar la
de întreţinere şi se epuizează fie prin îndeplinirea
forma comisivă pre-
obligaţiei, fie prin condamnarea definitivă a ir:.frac-
văzută de art. 378
torului (infracţiunea continuă);
alin. (1) lit. a) C.pen.],
c. expirării celor trei luni de neplată şi se epuizează la
dar neincriminată.
momentul reluării plăţii sau al condameării definitive
a infractorului (in:fi·acţiunea continuă);
d. primei omisiuni referitoare la îndeplinirea de către
cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin
hotărâre judecătorească.

G. Condiţii de procedibilifate şi pedepsibilitate

► acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabiUi a persoanei vătămate;

► prin decizia nr. 2/HP/2020 instanţa supremă a apreciat că în cazul infracţiunii de abandon
de familie, prevăzută în art. 378 alin. (1) lit. c) C.pen., termenul de introducere a plângerii
prealabile prevăzut în conţinutul art. 296 alin.(]) şi (2) C.proc.pen. -·- de 3 luni din ziua în care
persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei curge de la data
la care persoana vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut săvârşirea faptei. Termenul de
3 luni prevăwt în conţinutul art. 296 alin. ( 1) şi (2) C.proc.pen. poate să curgă din trei momente
diferite, după cum urmează:
1. din momentul consumării infracţiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoaşterii
faptei;
2. din momentul cunoaşterii săvârşirii faptei, care se poate situa între momentul consumării
faptei până la momentul epuizării; şi
3. din momentul epuizării infracţiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoaşterea săvârşirii
faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripţie a răspunderii
penale;
► răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile; nu este posibilă împăcarea;
► dacă persoana vătămată este un minor, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu.
ii
li. Cauza specială de oepedepsire

► este incidentă atunci când după momentul consumării infracţiunii şi până la momentul terminării
unnăririipenale obligaţia de întreţinere este integral executată; în această situaţie procurorul
trebuie să dispună o soluţie de clasare;
► în situaţia în care, deşi inculpatul şi-a îndeplinit obligaţiile în faza de urmărire penală, procu-
rorul a dispus totuşi trimiterea în judecată a inculpatului, instanţa, constatând existenţa cauzei de
nepedepsire prevăzute de art. 378 alin. ( 4) C.pen., va dispune încetarea procesului penal.

1. nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii faptul că persoana care este creditorul obligaţiei
de întreţinere sau reprezentantul acesteia nu a pus în executare silită hotărârea judecătOîească prin care
a fost stabilită pensia de întreţinere;
2. nu au calitatea de autor ai formei asimilate a infracţlunii suspe-::tul sau inculpatul faţă de care s-a
dispus o soluţie de clasare ori inculpatul faţă de care s-a dispus o soluţie de achitare sau încetare a procesului
penal ori de renunţare la aplicarea pedepsei, partea responsabilă civilmente sau succesorii inculpatului;
3. dacă inculpatul acuzat de săvârşirea infracţiunii de abandon de familie nu şi-a îndeplinit obligaţiile
până la data emiterii rechizitoriului, dar şi le îndeplineşte în faza camerei preliminare ori în cursul
judecăţii în primă instanţă
ori în apel., amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere
l a executării pedepsei va fi dispusă şi în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege
( cu excepţia consimţământului la prestarea unei munci în folosul comunităţii, care trebuie să existe
în preaiabiL deoarece impunerea unei astfel de obligaţii în absenţa consimţământului inculpatului
ar conduce la o încălcare a Convenţiei europene a drepturilor omului şi a Constituţiei); astfel, este
stabilit un caz in care, deşi nu sunt satisfăcute condiţiile art. 83 C.pen., respectîv ale art. 91 C.pen. (de
pildă, în cazul în care inculpatul este recidivist), instanţa, dacă constată că sum îndeplinite elementele
constitutive ale infracţiunii ele abandon de familie şi dacă nu dă efect principiuh.ti oportunităţii în sensu!
m de a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, este obligată să opteze pentru una dintre următoarele
rii forme de individualizare a pedepsei: amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere
re a executării pedepsei închisorii (măsură obligatorie, iar nu facultativă); opţhmea între una dintre
ta · aceste modalităţi de individualizare nu exclude posibilitatea instanţei de a opta pentru tratamentul
:ie sancţionator mai blând în sensul dispunerii unei soluţii de renunţarea aplicării pedepsei, dacă sunt
te îndeplinire condiţiile prevăzute de art. 80 C.pen.;
4. infracţiunea prevăzută de art. 3i8 alin. ( l) lit. a) sau !it. b) C.pen. poate fi reţinută în concurs cu
rii infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului.

rn

rii SUBIECTE RECAPITULATIVE

rii
1. Activitatea infracţională poate consta munai într-un abandon moral şi educativ de familie?
2. Se poate considera că abandonul de familie aduce atingere relaţiilor sociale relative la coeziunea
familiei?
537
 Abandonul de familie

3. Identificaţi care sunt creanţele a căror neexecutare este susceptibilă de a conduce la reţinerea re
tipicităţii faptei. Este întotdeauna necesar ca acestea să rezulte dintr-o decizie judiciară? Ci
irr
de

JURISPRUDENŢĂ
lif
1. Conţinut constitutiv. Instanţa constată că 10 cauză este îndeplinită situaţia premisă a infracţiunii de abandon pe
de familie constând în preexistenţa unei obligaţii patrimoniale de întreţinere, stabilite pe cale judecătorească, 'întrucât, ac
prin sentinţa civilă nr. J 1260/20 I 3 din data de 9 octombrie 2013, pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă la data tn
de 9 ianuarie 2014, inculpatuî P.D. a fost obligat la plata pensiei de întreţinere în cotă de 33% lei din venitul minim pe
economie, revenind minorei P.M .G. 18% lunar, iar minorei P.B.D. 15% lei lunar, până la majoratul beneficiarelor sau alte
al
dispoziţii legale, începând cu data de 13 noiembrie 2012 ( data introducerii cererii de chemare în judecată). Sub aspectu,/ fă
laturii obiective a infracţiunii de abandon de familie, elementul material al acesteia, recunoscut şi de către inculpat, în
constă în neplata pensiei de întreţinere mai mult de trei luni, pensie de întreţinere stabilită în favoarea minorelor P.M.G. pc
şi P.B.D., prin hotărâre judecătorească definitivă. Tennenul de 3 luni se calculează de la data de 9 ianuarie 2014, data la
rămânerii definitive a hotărârii prin care pensia de întreţinere a fost stabiiitl', pe cale judecătorească, având în vedere, pe Io
de o parte. limitele factuale în care instanţa a fost învestită cu judecata prezentei cauze, cât şi data de la care inculpatui ia
nu a plătit pensia de întreţinere stabilită în mod definitiv şi executoriu pe cale judecătorească. Instanţa constată că pr
apărările inculpatului în sensul că a achitat unele sume de bani (suma de 400 lei, 200 lei în luna octombrie şi 200 iei Jo,
în luna noiembrie 20 l 4) nu sunt de natură să înlăture tipicitatea obiectivă a faptei, deoarece plata parţială a pensiei de co
întreţinere echivalează cu neplata acesteia, pentru că într-un astfel de caz, pensia plătită nu este cea stabilită de instanţa în
de judecată. Urmarea imediată constă în punerea în pericol a dezvoltării fizice, psihice şi morale a persoanelor vătămate pr
în favoarea cărora a fost stabilită pensia de întreţinere. Având în vedere natura juridică a infracţiunii care constituie o
formă specială de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, reglementată în cadrul infracţiunilor contra familiei, nu este
necesar pentru consumarea infracţiunii ca subiecţii pasivi (P.M.G. şi P.B.D.) sau reprezentantui lor legal M.M.l. să fi
făcut dovada că nu dispuneau de alte mijloace de subzistenţă, întrucât legea nu stipulează producerea vreunui rezultat
Legătura. de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re) (Jud. Oradea, sentinţa penală nr. 1143/2016, nepublicată).

2. Reaua-credinţă. 2.1. Latura subiectivă a infracţiunii de abandon de familie se caracterizează prin rea-credinţă,
ceea ce înseamnă că persoana obligată ia plata pensiei de întreţinere are posibilitatea de a o plăti, dar refi.tză să o facă. În
consecinţă, nu săvârşeşte această infracţiune cel care, din cauza lipsei mijloacelor materiale, este împiedicai să plătească
pensia de întreţinere, nefiind deci de rea-credinţă (C.S.J ., secţia penală, decizia nr. l 748il 996).
2.2. Reaua-credinţă există când inculpatul nu-şi îndeplineşte obligaţia de întreţinere, deşi are posibîiităţi materiaîe
să o facă. Curtea consideră că nepiata pensiei de întreţinere nu conduce, în sine, la concluzia că inculpatul a acţionat cu
rea-credinţă, deoarece aceasta nu se presupune şi nici nu rezultă direct din simplul fapt al omisiunii de a plăti pensia de
întreţinere. Aşadar, reaua-credinţă trebuie dovedită de parchet, care are sarcina probei. În acest cadru, Curtea apreciază
că nu se poate reţine tipicitatea subiectivă a faptei de abandon de familie dacă cel obligat la întreţinere este lipsit de
mijloace materiale sau de venituri proprii ori dind, din cauze obiective, este în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţia
de întreţinere. În ipoteza reţinerii bunei-credinţe, instanţa poate constata lipsa de tipicitate subiectivă a faptei în sensul
imposibilităţii reţinerii comiterii faptei cu intenţie directă sau indirectă. Chiar dacă cerinţa relei-credinţe ataşată laturii
subiecte poate fi reţinută ca îndeplinită şi atunci când inculpatul nu a avut un loc de muncă ori când a lucrat fără forme
legale sau a rămas în pasivitate, nefăcând niciun demers pentru a-şi găsi rn loc de muncă :n care să fie angajat în mod
legal ori neprestând vreo activitate pentru a dobândi veniturile din care să achite pensia de întreţinere, Curtea apreciază
că, în speţă, există cauze obiective, temeinic justificate, care conduc la concluzia că inculpatul LI., titular al obligaţiei de
întreţinere, nu a avut posibilitatea de a-şi îndeplini obligatia şi a acţionat cu bună-credinţă. Relevante pentru reţinerea
bunei-credinţe a inculpatului L.I. sunt următoarele împrejurări de fapt care rezultă din probele administrate în
cauză: a. din testul de paternitate efectuat în baza profilului ADN de către Societatea de Cercetare, Fabricare şi Servicii
Medicale Biologie Moleculară GenoID (Budapesta, Ungaria), întocmit la data de 30 iulie 20 JO„ a rezultat că probabilitatea
este de peste 99,99% ca între inculpatul L.l. şi minorul LA.A. să existe o relaţie tată-copil nebiologic. Astfel, s-a
concluzionat că paternitatea nu este dovedită; b. faptul că inculpatul L.L este o persoană în vârstă (63 de ani). care nu
538
'"•"•"---------------------·-------------------------------
realizează venituri,nu beneficiază de pensie şi nici nu deţine bunuri impozabile. Având în vedere vârsta inculpatului L.L,
Curtea consideră că parchetul nu a dovedit că lipsa unui loc de muncă este consecinţa pasivităţii acestuia, fiindu-i astfel
imputabilă. Prin urmare, Cut1ea apreciază că în mod temeinic a reţinut prima instanţă lipsa tipicităţii subiective a faptei
de care a fost acuzat inculpatu] L.I. (C.A. Oradea, secţia penală, decizia nr. 324/2017, nepublicată).
3. Neplata cu intenţie a pensiei de întreţinere. Nu se poate reţine existenţa infracţiunii de abandon de familie,
lipsind elementul relei-credinţe atâta vreme cât, după pronunţarea hotărârii prin care a fost obligat să plătească o
pensie de întreţinere fostei sale soţii, în folosul copiilor rezultaţi din căsătorie, inculpatul a luat copiii la domiciliul său,
acordându-le îngrijire şi întreţinere fliră contribuţia mamei, deoarece, în această situaţie, el a fost încredinţat că nu mai
trebuie să plătească acesteia vreo sumă de bani (C.A. Bucureşti, secţia I penală, decizia nr. 153/1998).
4. Părăsire. Lăsare fără ajutor. La data de 5 februarie 2014, în jurul orei 16:00, fără a anunţa pe nimeni, inculpata
a plecat de la domiciliu, în municipiul Iaşi, pentru a cerşi, lăsându-i pe cei patru copii singuri în casă, nesupravegheaţi,
fără mâncare şi fără sursă de încălzire. Întrucât nu aveau ce să mănânce, doi dintre copii au mers la magazin, context
în care martora R.E. a apelat numărul unic de urgenţe 112 cu privire la această situaţie. În urma sesizării, un echipaj de
poliţie, însoţit de asistenta socială B.A.A., din cadrul Serviciului de Asistenţă Socială al Primăriei comunei, s-au deplasat
la locuinţa minorilor şi i-au găsit pe aceştia singuri, fără hrană, îmbrăcaţi sumar şi neîngrijiţi, copiii deciarând că mama
lor este plecată de aeasă de circa 24 de ore, timp în care au stat singuri. Ulterior persoanele vătămate au fost transportate
la Spitalul de Copii din Iaşi, unde au primit ingr~jiri medicale, în urma examinării lor stabilindu•-se că fiecare copil avea
probleme de sănătate. În drept, fapta inculpatei S., care, la data de 5 februarie 2014, a plecat de !a domiciliul său din
localitatea S., judeţul Iaşi, în municipiul Iaşi, lăsându-i la domiciliu, pe o durată de aproximativ 24 de ore, pe cei patru
copii minori, cu vârsta de 2 ani, 4 ani, 5 ani şi 7 ani, singuri, fără hrană, fără căldură şi sumar îmbrăcaţi, expunându-i,
în acest mod, la suferinţe fizice şi morale, întruneşte elementele constitutive a patru infracţiuni de abandon de familie,
prevăzute de art 378 alin. (l) lit. a) C.pen. (Jud. Iaşi, secţia penală, sentinţa penaiă nr. 2254 din 29 iunie 2015).

- - - - - - - - - - - - - - - · - - - - - ~ - - - · ~ · - · · ~ - - - · " ' " ' - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -539

-----
 NERESPECTAREA MĂSURILOR PRIVIND
ÎNCREDINTAREA MINORULUI
'

I. DEFINIŢIA LEGALĂ

Reţinerea de către
un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei
căreia i-a fost încredinţat minorui potrivit legii [art. 379 alin. ( i) C.pen.].
Constituieformă asimilată a acestei infracţiuni fapta unei persoane căreia i s-a încredintat un minor prin hotărâre
judecătorească spre creştere şi educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături
personale cu minorul în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent [art. 379 alin. (2) C.pen.].

II. STRUCTURA INFRACŢIUNII- EXPLICAŢII

A. Obiect

1. Juridic 2. Material
t +
relaţiile sociale referitoare la creşterea şi educarea copiilor. nu are.

~- 540 """••········-···-·•"""·-------------------
 B. Subiect

I.Activ
a. nemijlocit:
O la forma de bază prevăzută de art. 379 alin. (1) C.pen., autor poate fi părintele copilului
(tatăl sau mama) care nu locuieşte cu minorul;
ii) la fimna asimilatâ prevăzută de art. 379 alin. (2) C.pen., subiect activ nemijlocit este
părintele sau persoana (fizică sau juridică) căreia i s-a încredinţat în plasament minorul
prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, care locuieşte cu acesta;
b. persoana juridică nu poate avea calitatea de autor al formei de bază a infracţiunii, dar poate fi
subiect activ nemijlocit al fotmei asimilate;
c. participaţia penală este posibilă în toate formele: coautorat (în cazul în care ambii părinţi, care
nu locuiesc cu minorul, nu respectă măsurile de încredinţare a minorului unei alte persoane),
instigare, complicitate; instigarea sau complicitatea nu este condiţionată de vreo calitate a
participantului.

2. Pasiv
a. la.forma de bază -minorul sau părintele căruia i-a fost încredinţat minorul şi care este împiedicat
să-şi îndeplinească obligaţiile
sau alte drepturi părinteşti prevăzute de lege;
b. la forma asimilată minorul care are dreptul de a avea legături personale cu părintele sau
părinteie care este împiedicat să aibă legături personale cu minorul.

C. .Latura. obj~ctivă

I. Eiement material
► reJinerea minomiui de către părintele care îl avea în grijă după expirarea duratei de timp stabilite
prin hotărârea judecătorească;
► este necesar să existe o hotărâre judecătorească executorie sau un act notarial prin care locuinţa
minorului a fost stabilită la unul dintre părinţi sau la o altă persoană şi să nu existe consimţământul
explicit sau implicit al acestora ca minorul să rămână cu părintele si',u dincolo de iimitele impuse
prin hotărârea judecătorească ori prin actul notarial;
► prin reţinerea minorului se înţelege păstrarea acestuia în sfera de control a subiecmluî activ,
cu nerespectarea limitelor impuse prin hotărârea judecătorească sau prin actul notarial, fără
consimţământul părintelui căruia i-a fost încredinţat;
► legea nu impune drept cerinţă de tipicitate necesitatea punerii în executare sau încercării de
punere ir, executare în prealabil a hotărârii civile executorii.

2. Urmarea imediată
► starea de pericoi pentru creşterea şi educarea minorului (infracţiune continuă de pericol abstract).

3. Legătura de cauzalitate
► rezultă din materialitatea faptei.

541
 Nerespectarea măsurilor privind încredînţarea minorului

. I).Latura subiectiv~r

► intenţia directă sau indirectă;

► nu interesează mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.

E. Forma asimilată

► împiedicarea, În mod repetat, a oricăruia dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul ex
după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de încredinţare a minorului, în condiţiile stabilite să
de părţi sau de către organul judiciar; co
► pentru consumarea infracţiunii trebuie ca actele de împiedicare să aibă caracter repetat (infrac- în
ţizme de obicei); de

► legea nu impune drept cerinţă de tipicitate necesitatea punerii în executare sau încercării de
punere în executare în prealabil a hotărârii civile executorii; rn1
ce
► trebuie să se releve o opţiune constantă şi sistematică a subiectului activ nemijlocit de a nu
respecta dispoziţiile hotărârii judecătoreşti prin împiedicarea în mai multe ocazii a legăturilor
b.
personale cu părintele; pr,
► infracţiunea se epuizează la data încetării activităţii infracţionale. ac,
în
ob
F.Forme· o,
pri
inc
no
I. Acte pregătitoare 2. Tentativă 3. Consumare
nu
t t t sta
a. infracţiunea
se consumă în momentul Ar
a. la forma de bază posi- on
în care s-a realizat fapta tipică;
posibile, dar bilă, dar neincriminată; ju(
b. în forma de bază, este o infracţiune
neincriminate. b. la forma asimilată nu un
continuă care se epuizează la momentul
este posibilă. co
încetării reţinerii.
le.§

G. Condiţii de procedibjJitate.şi pedepsibilitate

1. acţiunea penală se pune în mişcare Ia plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

2. răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile;
3. deoarece persoana vătămată este un minor, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu.

~-,___5_4_2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 SUBIECTE RECAPITULATIVE

1. Se poate considera că reţinerea minorului echivalează cu o sustragere sau răpire a acestuia?

2. Este tipică fapta dacă reţinerea durează doar o singură noapte?

JURlSPRUDENT Ă .
1. Refuzul acordării legăturii personale cu minorul. În situaţia în care din procesele-verbale întocmite de către
executorul judecătoresc rezultă că inculpata a refuzat să execute hotărârea judecătorească ptin care tatălui i se permisese
să aibă legături personale cu minorul, mai mult, s-a menţionat în mod expres că inculpata a retuzat să pennită tatălui să
comunice cu fiul său, chiar prin uşa întredeschisă, abia la insistenţele copilului permiţându-i accesui în apartament, reiese
în mod evident o atitudine a mamei de refoz al exercitării drepturilor conforîte tatălui şi suntem în prezenţa infracţiunii
de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului (C.A. Ploieşti, secţia penală, decizia nr. 1275/2004).
2. Elemente de tipicitate. Pentru a se reţine comiterea infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea
rninoru!ui, în forma asirniiată stipulată de art. 379 alin. (2) C.pen., trebuie ca din probele administrate să rezulte cu
certitudine unnătoare!e aspecte: a. existenţa unui subiect activ nemijlocit calificat: părintele sau persoana căreia i
s-a încredmţat in plasament minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare, care locuieşte cu acesta;
b. existenţa unui subiect pasiv calificat: părintele care este împiedicat să aibă legături personale cu minorul; c. situaţia
premisă: existenţa unui minor care a fost încredinţat '.in baza tmei hotărâri judecătoreşti unui părinte şi care locuieşte cu
acesta; d. elementul material al infracţiunii: împiedicarea repetatâ a părintelui să aibă iegături personale cu minorul,
în condiţiile stabilite prin hotărârea judecătorească; caracterul repetat al împiedicării relevă natura de infracţiune de
obicei a fonnei asimilate stipulate de art. 3 79 alin. (2) C.pen., astfel că repetabilitatea trebuie să fie aptă să releve
o opţiune constantă şi sistematică a subiectului activ nemijlocit de a nu respecta dispoziţiile hotărârii judecătoreşti
prin împiedicarea în mai multe ocazii a legăturilor personale cu părintele; e, latura subiectivă: intenţia directă sau
indirectă. ( ... ) Pe de o parte, nu poate fi imputată minorei neînţelegerea unor consecinţe pentru nerespectarea anumitor
norme legale faţă de vârsta copilului şi de împrejurările care au fost de natură să îl traumatizeze, iar, pe de altă parte,
nu se poate considera că pasivitatea inculpatei care nu şi-a obligat/constrâns copilul să respeck un prngram de vizită
stabiiit printr-o hotărâre judecătorească echivalează în mod implicir cu săvârşirea formei asimilate a infracţiunii. ( ... )
Analiza ansamblului materialului probatoriu reievă că nu se poate reţine existenia unor acte repetate (comisive sau
omisiune, explicite sau implicitt") săvârşite de inculpată în scopul nerespectării sistematice a dispoziţiilor instanţelor
Judecătoreşti în legătură cu drepturile tatălui de a avea legături personale cu minora, care să aibă drept consecinţă crearea
unei veritabile stări de pericol pentru relaţiile de familie, care presupun existenţa 1mo:- legături personale între părinti şi
copii. Această constatare echivalează cu inexistenţa unei fapte repetate prin care \ncuipata să fi împiedicat cu intenţie
legăturile personale între celălalt părinte şi copilul minor (Jud. Oradea, secţia penală, sentinţa nr. 83/20 I 7, nepublicată).

543
 Teme de analiză şi dezbatere

TEME DE ANALIZĂ ŞI DEZBATERE

FIŞELE NR. 85-89

1. X, singurul întreţinător al familiei, părăseşte domiciliul conjugal şi refuză să mai acorde vreun ;prijin
material soţiei şi celor trei copii minori. După o săptămână, X acceptă ca doi dintre copiii săi minori să vină
să locuiască cu el în noua sa locuinţă. După aproximativ o lună de locuit împreună, X le solicită celor doi
copii să părăsească apartamentul şi să se întoarcă la mama şi fratele lor. Se va putea reţine răspunderea penală
a lui X?
2. În cazul în care, în aceeaşi împrejurare, fratele întreţine raporturi sexuale consimţite cu fiecare dintre
surorile sale gemene, se va reţine o unitate sau o pluralitate de infracţiuni?

vi
a
di

pa

dii
M
Ur
să
înc

av
co,
un
S3l
reţ

--,-- 544- - - - - - - - - - - - - - -
---
 O-URI RECAPITU IVE

1. Aflat pc marginea căii ferate, X aruncă cu un ciocan de fier înspre vagonul unui tren care circula în
vitează în acea zonă. Ciocanul sparge geamul vagonului, iar cioburile de sticiă secţionează artera carotîdă
a unui pasager aflat în vagon. Care este încadrarea juridică a faptei lui X? Analizaţi situaţia juridică a lui X.
distingând între următoarele ipoteze:
a. ştia că sunt pasageri în fiecare compartiment;
b. ştia că sunt pasageri în tren, fără a cunoaşte în ce compartimente se află;
c. pasageru: se afla pe scaunul de lângă geam din compartiment, însă în compartimentele alăturate nu erau
pasagen;
d. pasagerul se afla pe scaunul de lângă uşă din compartiment, iar în celelalte compartimente nu erau pasageri.

2. X participiI la un protest împotriva Guvernului. Nemulţumit de faptul căjandarmii nu îi permit deplasarea

dintr•-un colţ în altul al pieţei publice în care se desfaşura protestul, X improvizează câteva cocktailuri
Molotov, pe care le aruncă într-un magazin aflat în apropierea pieţei pentru a distrage atenţia jandarmilor.
Unul dintre pompierii veniţi pentru a interveni, în regim de urgenţă, în scopul stingerii incendiului omite
să verifice nivelul de oxigen disponibil pentru masca pe care o purta şi decedează prin asfixiere în timp ce
încerca să salveze bunurile din magazin. Poate fi acuzat X de decesul pompierului?

3. X ( coafeză) decide să îşi dezvolte activitatea în sensul de a presta şi servicii de cosmetică. Deşi nu
avea nicio pregătire în specialitatea cosmetică sau vreun atestat, X procedează la efectuarea de tratamente
cosmetice de curăţare a tenului. La solicitarea clientei Y de a um1a un astfel de tratament, în urma folosirii
unor măşti cosmetice, pe care X !e achiziţionase dintr-un magazin angro şi care nu aveau menţionate indicaţii
sau interdicţii de folosire, Y suferă o iritaţie severă a pielii care i:i produce o cicatrice pe faţă. Se va putea
reţine răspunderea penală a lui X?
545
 TAD-uri recapitulative

4. În timp cc X încerca să îşi deschidă o conservă de came cu un cuţit, Y, trecând pe lângă acesta, izbucneşte
în râs, fiind amuzat de neîndemânarea lui X. Iritat de comportamentul lui Y, X se ridică în picioare şi, făcând m
diferite mişcări în aer cu cuţitul, care sugerau acte de tăiere/înţepare, îi solicită lui Y să se îndepărteze grabnic dt
din acea zonă cu mâinile ridicate în sus. Y ridică mâinile şi, mai întâi, adoptă un mers grăbit, pentru ca ulterior pl
să fugă. Se va putea reţine răspunderea penală a lui X? a]
m
5. X se duce într-o seară la locuinţa lui Y (15 ani), prietena fratellli său geamăn, pentru a-şi căuta fratele. fc
Profitând de faptul că fratele său nu se afla acolo, iar Y îi confundă, acesta,. <lin cauza stării de euforie generată C(
de alcooL întreţine un raport ~exual cu Y Va pute:i fi tras la răspundere penalf, X?

6. Nemulţumit că Y refuză să întreţină raporturi sexuale cu X până la momentul în care vor fi căsăloriţi
(astfol cum era tradiţia în satul în care locuiau), X vorbeş:c r:u Z (cilntăreţ în ,~onil biser;cii satul 1 :i) ca, <lupi"\
terminarea s:ujbei din ziua de ciumin;c1\. să simuleze, în c::i litatea de preot, ci ,eremon'F religim1s7, pemrn
ca Y să aibă credinţa că sunt legal căsătoriţi. X şi Y merg la biserică în ziua de duminică, iar Z simulează
ceremonia religioasă şi îi binecuvântează ca fiind căsătoriţi. Imediat după ceremonie, X şi Y întreţin raporturi
?r
scxLtale. în '.,•:ara zile} de duminică, Y an 1 de la p:\ri:1ţii st i d. Z nu c-c:tc preot şi ·:ă pentrt încheiere;, legali :c
2l
unei căsătorii trebuie ca în prealabil să fi trecut pe la primărie. Y formulează plângere penală împotriva lui X
de
şi Z. Se poate reţine răspunderea penală a acestora din urmă?
5.
~o
Î. X este angajat de Y (avu;a:.) pe pos, <le grăt.Lna În t:mp ce îşi c,cc1cita a.dt ctţiile de :ocrviciL, X const112
S1
că Y părăseşte locuinţa. Dorind să vadă cum arată în interior casa avocatului (în care acesta îşi stabilise şi
cc
sedml caDinemlui său indiviumti de avocatură), X :orţeaâ cu o ŞUL,bdniţă ,_.1nAilul t.:rdvpan Jc: L geauu;
~o
casei, reuşind să îl deschidă. ~11 ctcel m01m:nt X î,î uă seamu că este _c.JO~ibil c;., u,,a cas.:i .jă nu fi !;c_;, încui,rlr
ac
de avocat. Astfel, profitând de uşa lăsată neîncuiată, X pătrunde în casa lui Y şi, după ce o vizitează, admirând
interiorul acesteia, sustrage o sumă de bani aflătă pe o noptieră în donnitorul lui Y, precum şi o cutie de
t·abucuri diL biroul L1i Y. Ce acuzaţii pm h fomuhLe împoLiva lui ...< i
:li1
8. X îi dă lui Y suma de l O.OOO ki pentru a cumpăra materiale de constructie în vederea amem,jă.rii interioare a ba
bc1..jnţei .ui X. Y folcset,te barii Li alte luc:-ări sau b scopur personale~ i refuză :oa'/ mai resduie lui .• ş săîi faci lli

Jucr/il·ilc, pretextând că pentru moment este foarte ocu1Jat X impreuna cu Z îl aşteaptă pe i ir~ faţa L tsc1. undei, ',~l
ameninţă, îl agresează ( 5 zile de îngrijiri medicale) şi îl constrâng să intre în locuinţă pent n I a restitui suma de hani. I(~

Y h0 tră în lccuinţa sr. împreun.ă :::u X şi L şi îi res:ituie lui X suma de 3.000 lo, 1e care c a,. ea dispc:1ibilă. ).
__ (
i,1 s1ma de r::ini şi îi opune lui Y ca într-o săptăm21ă să facă cJst şi de :iiforenţ2 d,, 7 .OOO k:1, pentn• ci:' altfel vz
proceJa în mod asemănător pentru a-şi recupera banii. Y anunţă, de îndată după plecarea lui X si Z, organele ah
ce :,oliţie cc:ire orgcr:i7ează , n •lagrant , ooua 7' c , priv're la suma de 7 .oo:i ki, când { şi Z Ln1 prinş· î1 pe
(ml ce Y lf' dădea s, ,ma resr,Gc ivă. Anr1 linţi dc1.~ă ·,oate fi eţînută: ăs,mndeteL penală lui X, s:,u Z. ,ill

9, X deţine un pistol despre care are Clllloştinţă că este stricat. În contexrnl unei dispute cu vecinul său (Y), X tre
îrid 1 ·eaptă
yiiirnlul spr"" Y şi apr să :1e trăgaci (;1istoh 1rGfuncţiorilnd). Y .'e ,rântes,e · a pămân, lovind1 -SF cu capu1 c't~
de gardul care despărţea propnetăţile ( l Ozile de îngriJiri medicale). Se poate reţine răspunderea penală a lui X? pn
un
rn. X i:i cunoştinţă de faptr că Y, s'1ţtl său. şi ·a uci,: ;rnanta şi di se ascnnde în lccuinţa b:1n:cilor ,ăi
aflată în satul Z. Întrebată de organele r'e poliţie, cu ocaci2 efectuării , mei perrheziţii domicili2re, dacă arc ?,c,
cunoştinţă unde se află soţul său, Y, X le spune că. nu are cunoştinţă, deoarece nu a mai vorbit cu el, însă IG
că acesta s-ar puta fie să fi părăsi• ţ2,·a, fie :,i': :;e afle '.1.srnns l:> 0 rudă sap Ir m„ prieten. În a,eeaşi zi Y <"st\: spi
descoperit în l0cuinţa buL:cilor sfi: tLtoritr: informaţii 1 or obţir 1tc de org;1nele jucki,,re din a,tc surse s„ va la·
putea reţine răspunderea penală a lui X?
546 -------------·-- ----
 11. După ce pierduse la pocher suma de 100.000 lei, iar partenerii de joc (Y şi Z) voiau să se retragă de la
masă, X scoate un pi--;tol, pe care îl pune pc mas:\ şi le sojcită lul Y şi Z să rămfu1ă ca să joace în continm:-c,
deoarece a obţinut fonduri suplimentare de la un cămătar din cazinou, iar 111 caz contrar, Jacă doreau să
plece, să îi restituie banii pierduţi. Îngrijoraţi de prezenţa annei şi având cunoştinţă de antecedentele penale
Rlc lui X, consti>nd în fapte de violenţă cor:1ise îr; îr:1pre_j"..r:ări similare, Y şi Z tămân la masu de poLhr, Îal î1
următoarele două ore X dştigă atât banii pierduţi, cât şi banii cu care intraseră în joc Y şi Z. Aceştia din urmă
formul,c;-1 ză p:::orger-~ impotr'ya lui "'(, desc,·iind ia'.Jtele prezemz,te ar:_tcdor şi men:i::mând ct nu ;:; ;iu pJTt
concentra la joc din cauz2, prezenţei pistolului pe masă şi, la reluarea jocului, chiar l-au lăsat pe X să câştige,
s,)erând că, recuperându-şi o ~,arte di'1 bar ii pierd11ţi, l,c; ,::i
pernite siî plece -:::e va putea ceţine răc;pundcr::1
p,~nal2 a lui X'!

12 Stabiliţ incacrnrea Juridici.'\ 1 faptebr ccr1:se de )~, Y. Z şi V--., ::vând :n ve::b·e ur;r;ttoarcz, situati,2;
de fapt:
a. X, în cc1Vilate d~ primc1r- al mnnicipirhi C., ln per,cada rnhe-decembne 2017 1 deccr:tat pri:1 casie:ia
Primăriei C. chitanţe emise de AS Fotbal Club C. în valoare de 95.000 lei; în perioada ianuarie-decembrie
?Ol 8, aceiaşi inculpat X a decontat 1,rin c:-i,:eria P·imări~i C. ch:t:mţe ~,rise r1° AS Fn,bal 1 !1b C ~r vale:::-;
12 1911 : 1JO lPi: a d::r:F de 1) îuli-; .C'l7, a semr:c.t 5 ccntractc ce îm0·umut ce folcc;ntă î..:cmod..1î) penLu
5 obiective aparţinând Consiliului Local C. (târă aprobarea Consiliului Local C.), obiective ce au fost date în
',ilosinţ::i gratuit;:; llllc::'' ~ockti'lţi cu c2pita1 pr vat, PC SRL; în perioada 2Jl7-'.20 '9, a ::ii=pus ·/rarer cttre IGO
SA a sumei de 2.616.956 iei, reprezentand contravaloarea lucrărilor efectuate de secţiile 2 şi 3 spaţii verzi,
xmfonu exp;;:;, lizei cui tabik !acturilor şi situaţii or pent ·11 plăţ,, ~ia di~2..,us a..,,Eiv îrregistrarea în e\ identeie
contabi.·e ale Primănei Mumcipiului C. a unor facturi cu va!ori cuprinse între 200 OOO şi 250.000 lei/lună, în
aceste facturi fiind înglobate ::;i salar:ile n~eubrilu1 şi stciffolui tehnic ;.il echipei de fi•t0al F{ ':'.;
b. ·7 in calitate d"' ?dmiri ,;;rator ~pecia 1 21 IG•J SA, în perio2da 20" 8 20 E', în m,nele '.GC: SA, z. semnat
3 contracte de sponsorizare cu AS Fotbal Club C., unde îndeplinea funcţiile de vicepreşedinte al consiliului
d:iectu ţj pre:,c;dink al biro1 lLlÎ e,ecutiv ,·nntn<.;re în 1v1,'.a cărnra IGU SA 2. VJrat s~u,a de .. 636.6, 1 lei pe
bază de chitanţe emise de AS Fotbal Club C., preponderent de către inwlpa1'.1i W şi, În alte situaţii, când acesta
,u era 1Aeze,L, de iHcLlpatttl Z; 111 i erim L0 2017-201 ~J. comp<:nenţii t'chip~i de f<vhfl A" ~'otbr I 1 :Jur• ' .,
dar şi o parte ,lintrc membm familulor acesto:·a au fose angajaţi, din dispoziţia inculpatului Y, de câtre W, Ja
IGO SA, ·,ecţia Spaţii verzi. fă_,tt c2 ,,ceştia ;ă s·; (.t'ezmt-:; V'.·eod'-1tă la ;;trviciu :,i far;\ -;ă de~r'.,şoar-: 1 Teod<1.f
•11eo , i ; ivita, în foln~;ul a,:1:,tei -;rietăţi, dar ,w la c?!r~ au 1neasat îTl pe,n'.!da 11.-s-merţonat.:i ~unu C:c
2.616.956 lei. De asemenea, inculpatul Y l-a instigat re incnlpatuî W să falsifice caietul de procese-verbale
niv A:A. de la ;GO ;:._ C. ~; un pn ( es-vt-:rr:al UHie a in~trat foplul Cfl inculp,,tul Y ;'.1 nepn ') muT:::.:l as1c!uf,
pentru ca societatea să as;gure servicii de calitate municipalităţii, a îndepiinit Funcţia ele director tehnic şi
directcr ~ene;-a;, per;tn can„ 11 erin Ln stilul finccu.iar ,.le 3 sai::1 ii br u,.
c. Z, în calitate de şef birou la serviciul admm1stratlv din cadrul IGO SAC., admmistrator la PC SRL şi
trezorier la AS Fotbal Club C., a emis 4 facturi în vJ.loar.: totală d;;; l7. 750 .lei, LJpreztdând .. ni estă ·i ~,erv:t i:"
dectmk în favoare;, hîO :::.h, sw1:;.1 care' ,1 fost L1contcirr, de l(i-,) S 11 , rară ci putea!! ideLificatl:', ~ervi~:Lt
prestate, şi, in calitate de membru al asociaţiei sportive PC, a emis facturi false în favoarea Primăriei C., de
Ende c:i bcasat suma de 63.5:JJ lei;
d. W, şef serviciu personal la IGO SA, secretai la Asociaţia FC C. ~i membru ai biroului executiv al
~cestei a:c.ociaţi:, la dispoz:ţb inculi::atulLi Y, a fo!sificci'. pro,;e2,de-1 lr:Jale inchei,Le la ş;::d;nţek & GA 1 e
IGO :;;A şi a mserat în conţinutul acestora fraze din care rezultă ca angajarea fotbafo;tilor la IGO SA şi
sponsorizarea echipei de către această societate s-au făcut iz, propurcerea r:orezCLtantul J: CL C. în 11.C,A dt'
la IGO SA illllllilt1'. I.V.

M7
 TAO-uri recapitulative

13. X, Y şi Z se decid să sustragă bunuri din maşinile parcate într-un cartier rezidenţial din nordul
Bucureştiului. Cei trei stabilesc ca X să se ocupe de supravegherea video a zonei cu o dronă pentru a nu
fi surprinşi de proprietari sau de organele de poliţie, în vreme ce Y şi Z vor sustrage bunurile. Înainte de a
pleca spre cartierul rezidenţial, X îi înmânează lui Y un spray paralizant şi lui Z un cuţit pentru a le avea la
îndemână în cazul în care survine vreun eveniment neprevăzut. Y şi Z reuşesc să sustragă un laptop clintr-o
maşină (care nu avea portierele asigurate), respectiv oglinzile laterale ale unui alt autoturism. În momentul în
care Z reuşeşte, prin utilizarea cuţitului, să deschidă uşa celei de-a treia maşini, X constată că Y şi Z au fost
văzuţi de W, proprietarul maşinii, care se apropia în fugă de cei doi, având o bâtă în mână. X le comunică
situaţia lui Y şi Z, iar Y foloseşte spray-ul paralizant asupra lui W, pentru a-şi asigura scăparea, în vreme
ce Z îi aplică lui W o lovitură de cuţit în zona ochiului pentru a se asigura că nu îi va putea recunoaşte.
Deopotrivă, profitând de starea de agonie a lui W, Z îl târăşte până în curtea unui imobil aflat în apropiere,
unde îl leagă cu o sârmă de conducta de gaze, sperând că nu va fi descoperit curând de către vecini. După u
două ore, fiind descoperit de către soţia sa, care sesizase lipsa intempestivă de la domiciliu, W este transportat
la spital, unde este supus unei intervenţii chirurgicale de urgenţă, în urma căreia îşi pierde vederea, doctorii
reţinând, totodată, că i-a fost pusă în pericol viaţa. Stabiliţi încadrarea juridică a faptelor comise de X, Y şi Z
şi pedeapsa minimă ce le poate fi aplicată, în condiţiile în care:
a. X susţine că nu i-a ajutat în niciun mod pe Y şi Z la săvârşirea faptei efectiv comise şi a restituit bunurile
sustrase persoanelor vătămate în momentul în care organele judiciare s-au prezentat la domiciliul acestuia
pentru a efectua o percheziţie;
b. Y solicită reţinerea faptului că a folosit spray-ul paralizant deoarece i-a fost teamă să nu fie lovit cu bâta
de W, care se îndrepta ameninţător spre Y, şi că astfel a avut reprezentarea că, dacă nu foloseşte spray-ul, nu
se poate salva de la agresiune şi părăsi locul în care se afla pentru a se întoarce acasă;
c. Z a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte printr-o hotărâre care nu era definitivă la data comiterii infracţiunii, dar care a
devenit definitivă anterior emiterii rechizitoriului; deopotrivă, Z susţine că a comis fapta în stare de provocare,
în condiţiile în care a observat că este iminentă agresarea lui Y, situaţie în care a acţionat sub imperiul unei
puternice tulburări.

14. Menţionaţi ipotezele în care, în cazul infracţiunilor contra persoanei, consimţământul persoanei vătă­
mate valabil exprimat nu conduce la reţinerea unei cauze justificative, ci înlătură tipicitatea obiectivă a faptei.

15. Folosirea „pilulei de a doua zi" în afara instituţiilor medicale de către Y, care în noaptea precedentă
avusese un raport sexual neprotejat poate atrage răspunderea penală pentru întreruperea cursului sarcinii?

16. X exercită acte de violenţă asupra lui Y, care pentru a scăpa de agresiunile la care era supusă se aruncă
în apă şi se îneacă. Arătaţi motivat dacă se va putea reţine în sarcina lui X comiterea infracţiunii de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte.

17. Arătaţi motivat dacă se poate reţine comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe dacă în urma
injuriilor repetate adresate de X lui Y, acestuia din urmă ide declanşează o stare depresivă care generează acte
de autolezare, dacă traumatismele produse au necesitat 5 zile de îngrijiri medicale.

18. Arătaţi motivat care este încadrarea juridică a faptei inculpatului X, care în perioada februarie 2016 -
august 2017, în mod repetat, a contactat-o telefonic pe partea civilă V, i-a trimis mesaje telefonice, a urmărit-o
la locul de muncă şi la domiciliu, încercând să o determine să aibă o relaţie de prietenie şi provocându-i~
totodată, o puternică stare de temere.

548
 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

I. La elaborarea prezentei lucrări au fost avute în vedere opinii exprimate în doctrină, după cum
urmează:
"' Bodoroncea G., Kuglay I. et alii, Codul penal. Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2016;
• Buiai C., Bulai B., Drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013;
• Dongoroz V. ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. III, ed. a 2-a, Ed. Academiei,
Ed. All Beck, Bucureşti, 2003;
• 1.ftenie V, Dermengiu D., Medicină. legală, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2019;
• Jugan A., Codul penal adnotat. Partea specială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2020;
• Lefterache L., Probe şi prezumţii în procesul penal, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015;
• Fiandaca G., Musca E., Diritto penale. Parte speciale, vol. I-II, Zanichelli Editore, 2015;
• Rochefoucauld F, Maxime şi Reflecţii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972;
e Streteanu F, Nitu D., Drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014;
• Streteanu F, Nifu D., Drept penal. Partea generală, vol. II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2018;
• Toader T, Drept penal, Partea Specială, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2019;
• Udroiu M (coord.), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ed. a 3-a, Ed. CH. Beck,
Bucureşti, 2020;
• Udroiu M., Sinteze de Drept penal. Partea specială, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2021.

IL Jurisprudenţă:

,Jurisprudenţa redată în prezenta lucrare se regăseşte, în principal, în următoarele baze de date

juridice sau ]ucrări:

A. Jugan, C.pen. adnotat - A. Jugan, Codul penal adnotat. Partea specială, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2020;
www.sintact.ro - Softul legislativ Sintact, Wolters Kluwer România;
www.idrept.ro - Softul legislativ iDrept, Wolters Kluwer România;
www.rolii.ro - Portal de jurisprudenţă românească;
www.scj.ro Site-ul oficial al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
www.Jurindex.ro - Site aflat sub egida Consiliului Superior al Magistraturii;
portaljust.ro - Portalul instanţelor de judecată -- bază de date online
apccrţ'.Lzr:C: Vlini~;te:T1lui Jus~i~ie~;
- :3ibliotcc~i iw iJcur,cLvliULl:că olllim:, r:c:. C.L::. R.::1:L
N~-l I ,;fi,i,1i :1 I i ( nns1t r/)11 r .