Sunteți pe pagina 1din 334

LEXICON JURIDIC

Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine


SĂULEANU, LUCIAN

Studii: Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea din Craiova


(1993-1997); doctor în drept, Universitatea din Craiova (2000) cu teza
„Specificul obligaţiilor comerciale în comparaţie cu obligaţiile civile”.
Activitate: conf. univ. dr., Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, Univer-
sitatea din Craiova - disciplinele „Dreptul societăţilor comerciale” şi „Drept
bancar”; secretar ştiinţific Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative,
Universitatea din Craiova; editor executiv al Revistei de Ştiinţe Juridice;
membru în colegiului de redacţie al Revistei Române de Jurisprudenţă; avocat
în cadrul Baroului Dolj; membru în Consiliul Baroului Dolj.
Publicaţii: Societăţi comerciale. Adunările generale ale acţionarilor (Ed. Hamangiu,
2008); Contractul de asociere în participaţie (Editura Hamangiu, 2009); Drept
bancar, (Ed. Universul Juridic, 2009 şi 2011); autor al mai multor articole în
materia dreptului comercial publicate în reviste de specialitate (Revista de
Drept Comercial; Revista Română de Jurisprudenţă, Pandectele Române,
Revista Română de Drept al Afacerilor).

RĂDULEŢU, SEBASTIAN

Studii: Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea din Craiova


(1993-1997); doctor în drept, Universitatea din Craiova (2000).
Activitate: conferenţiar universitar doctor, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Adminis-
trative, Universitatea din Craiova, disciplina „Libertăţi fundamentale”, colabo-
rator principal al Revistei Române de Jurisprudenţă (2009-2010) şi al revistei
Pandectele Române (2010), jurist temporar la grefa Curtii Europene a Dreptu-
rilor Omului (2001-2002), avocat in cadrul Baroului Dolj.
Publicaţii: Libertăţi fundamentale (Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, 2008),
Metodologie pentru examenul de Drept constituţional şi instituţii politice
(Editura Paralela 45, 2007), autor al mai multor articole în materia dreptului
public, în special referitoare la drepturile omului, publicate în reviste de
specialitate (Revista Română de Drepturile Omului, Curierul Judiciar, Revista
Română de Jurisprudenţă, Pandectele Române).
Lucian Săuleanu Sebastian Răduleţu

Dicţionar de termeni şi
expresii juridice latine
Ediţia 2

Editura C.H. Beck


Bucureşti 2011
AVERTISMENT!
Având în vedere amploarea luată de fenomenul fotocopierii lucrărilor de specialitate, mai ales
în domeniul Dreptului, atragem atenţia că, potrivit art. 14 şi 140 din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe, reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de
drepturi conexe, dacă respectiva reproducere a fost efectuată fără autorizarea sau consimţă-
mântul titularului drepturilor recunoscute de legea menţionată, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare sau cu amendă. Prin reproducere, conform legii, se înţelege reali-
zarea, integrală sau parţială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect,
temporar ori permanent, prin orice mijloace şi sub orice formă.
Nu vă faceţi părtaşi la distrugerea cărţii!

Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine


Lucian Săuleanu, Sebastian Răduleţu

Copyright © 2011 – Editura C.H. Beck


Toate drepturile rezervate Editurii C.H. Beck
Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii
C.H. Beck.
Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în exclusivitate editurii.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


SĂULEANU, LUCIAN
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine / Lucian
Săuleanu, Sebastian Răduleţu. - Ed. a 2-a. - Bucureşti : Editura
C.H. Beck, 2011
Index
ISBN 978-973-115-943-0

I. Răduleţu, Sebastian

81'374.2:34=124

Editura C.H. Beck Str. Serg. Nuţu Ion nr. 2, sector 5, Bucureşti
Tel.: 021.410.08.47; 021.410.08.09;
021.410.08.73; 021.410.08.46
Fax: 021.410.08.48
E-mail: comenzi@beck.ro
Redactor: Laura Trifa
Tehnoredactor: Cătălin Mantu
Cuprins

Abrevieri .......................................................................................... XXXI

Ab absurdo .................................................................................................1
Ab auctoritate (argumentum) .....................................................................1
Aberratio ictus............................................................................................1
Ab initio .....................................................................................................1
Ab intestat ..................................................................................................1
Ab intestato mori........................................................................................2
Ab Iove principium ....................................................................................2
Ab irato ......................................................................................................2
Abolitio criminis ........................................................................................3
Ab origine ..................................................................................................3
Ab Urbe condita ........................................................................................3
Abusus .......................................................................................................3
Accesio cedit principali .............................................................................3
Accesorium sequitur principale..................................................................3
Accipiens....................................................................................................5
A contrario .................................................................................................6
Actio ad mobile mobilis est, actio ad immobile immobilis est ..................6
Actio aestimatoria ......................................................................................6
Actio civilis ................................................................................................7
Actio de in rem verso .................................................................................8
Actio in personam ....................................................................................10
Actio in rem .............................................................................................11
Actiones liberae in causa (actiones ad libertatem relatae)........................11
Actiones quae in fraudem creditorum factae sunt ....................................11
Actiones quae morte vel tempore pereunt semel incusae iudicio
salvare permanent......................................................................................12
Actioni non natae non praescribitur .........................................................12
Actio non datur cui nihil interest..............................................................15
Actio redhibitoria .....................................................................................15
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine VI
Actio revocatoria .....................................................................................16
Actore non probante reus absolvitur ........................................................16
Actori incumbit probatio (actori incumbi tonus probandi).......................17
Actor sequitur forum rei (sitae)................................................................18
Actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat .........................19
Actus non debent operari ultra intentionem agentium .............................19
Ad absurdum ............................................................................................20
Ad calendas graecas .................................................................................20
Addendum................................................................................................20
Addicti......................................................................................................20
Ad dolum quaeritur propositum laedendi.................................................20
Ad-hoc......................................................................................................21
Ad homine................................................................................................23
Ad honores ...............................................................................................23
Ad huc sub iudice lis est...........................................................................23
Ad impossibilia nemo tenetur ..................................................................24
Ad impossibilium nulla obligatio .............................................................24
Ad-interim................................................................................................24
Ad litteram ...............................................................................................24
Ad nutum .................................................................................................25
Adoptio imitatur naturam: minor natu non potest maiorem
adoptare....................................................................................................25
Ad pompan et ostentationem....................................................................26
Ad probationem........................................................................................26
Ad probationem non ad solemnitatem......................................................27
Ad quem...................................................................................................27
Ad referendum .........................................................................................27
Ad solemnitatem ......................................................................................28
Ad tempus deberi non potest (obligatio) ..................................................28
Ad totum ..................................................................................................28
Ad usum ...................................................................................................31
Ad validitatem..........................................................................................31
Ad valorem...............................................................................................32
Aequum est ut cuius participavit lucrum, participet et damnum ..............32
Affectio societatis ....................................................................................32
A fortiori ..................................................................................................36
Agere cum populo ...................................................................................37
Alibi .........................................................................................................37
Alieni abstinentia .....................................................................................37
Alieni iuris................................................................................................37
Alieno nomine..........................................................................................37
VII Cuprins

Aliquid novi .............................................................................................37


Allegans contraria non audiendus est.......................................................37
Alma mater...............................................................................................38
Alteri ne faceris quod tibi fieri non vis.....................................................38
Alteri stipulari nemo potest ......................................................................38
Alterius factum alteri non nocet ...............................................................39
A maiori ad minus....................................................................................39
Amicitia....................................................................................................39
A minori ad maius....................................................................................39
Analogia iuris ...........................................................................................39
Analogia legis ..........................................................................................40
Animus .....................................................................................................40
Animus alieni ...........................................................................................41
Animus belligerandi .................................................................................41
Animus contrahendi negotii .....................................................................41
Animus debellandi ...................................................................................41
Animus domini.........................................................................................41
Animus donandi .......................................................................................41
Animus iocandi ........................................................................................42
Animus nocendi .......................................................................................42
Animus novandi .......................................................................................42
Animus ocupandi .....................................................................................42
Animus rem sibi habendi .........................................................................42
Anticipitis usus quae in bello et extra bellum usum habent .....................42
A pari .......................................................................................................43
A posteriori ..............................................................................................43
Appellandi usus quam sit frequens quamque necessarius,
nemo est qui nesciat .................................................................................43
Appetitus societatis ..................................................................................44
A priori.....................................................................................................44
A quo........................................................................................................44
Argumentum a contrario ..........................................................................44
Argumentum a pari ..................................................................................45
Argumentum a simile...............................................................................45
Ars oratoria ..............................................................................................45
A rubrica ..................................................................................................45
A simili ad simile .....................................................................................45
A subiecta materia....................................................................................45
Audiatur et altera pars ..............................................................................46
Audienda est et altera pars .......................................................................47
Aut dedere, aut punire ..............................................................................47
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine VIII

Bellum omnium contra omnes .................................................................48


Beneficium ...............................................................................................48
Beneficium inventarii...............................................................................48
Bis de eadem re ne sit actio......................................................................49
Bona fide ..................................................................................................49
Bona non intelliguntur, nisi deduco aere alieno .......................................51
Bonus pater familias.................................................................................52
Brevi manu...............................................................................................52

Capitis demunitio ....................................................................................53


Captatio benevolentia...............................................................................53
Casus ........................................................................................................53
Casus belli ................................................................................................53
Casus foederis ..........................................................................................54
Casus omissus ..........................................................................................54
Causa........................................................................................................54
Causa debendi ..........................................................................................54
Causa petendi ...........................................................................................55
Causa proxima..........................................................................................55
Causa remota............................................................................................55
Cautio damni infecti.................................................................................55
Cautio iudicatum solvi .............................................................................56
Caveant consules ne quid detrimenti republica capiat..............................56
Cedant arma togae....................................................................................56
Certat de damno vitando ..........................................................................57
Certat de lucro captando...........................................................................57
Certum pretium esse debet .......................................................................57
Certus an certus quando ...........................................................................58
Certus an sed incertus quando ..................................................................58
Cessante causa, cessat efectus..................................................................58
Cessante ratione legis, cessat eius dispositio............................................58
Cessio crediti............................................................................................59
Cessio debiti.............................................................................................60
Clausula si omnes.....................................................................................61
Clientela ...................................................................................................61
Codex .......................................................................................................61
Codex Theodosianus ................................................................................61
IX Cuprins

Cogitationis poena nemo patitur ..............................................................61


Cognitio....................................................................................................61
Collatio bonorum .....................................................................................62
Comitas gentium ......................................................................................63
Commodatum...........................................................................................63
Communis opinio doctorum.....................................................................64
Compensatio est debiti et crediti inter se contributio ...............................65
Concursus plurium ad idem delictum.......................................................65
Conditio ad quam .....................................................................................65
Conditio a quo ..........................................................................................65
Confessio dividi non debet ......................................................................66
Confessus pro iudicato est........................................................................66
Conscius fraudis .......................................................................................66
Consilium et auxilium ..............................................................................66
Consortium litis........................................................................................66
Constat ad salutem civium inventas esse leges ........................................67
Constitutio Carolina Criminalis ...............................................................67
Constitutum possessorium .......................................................................67
Consuetudo...............................................................................................67
Consuetudo terrae ....................................................................................68
Contemplatio officii .................................................................................68
Contradictio in terminis............................................................................68
Contra legem ............................................................................................68
Contra non valentem agere non currit praescriptio ..................................69
Contra proferentem ..................................................................................69
Corpus ......................................................................................................69
Corpus delicti ...........................................................................................70
Corpus iuris civilis ...................................................................................70
Cuius est legem condere, eius est interpretari ..........................................71
Cuius est solum, eius debet esse usque ad collum....................................71
Cuius regio, eius religio ...........................................................................72
Culpa ........................................................................................................72
Culpa in agendo .......................................................................................74
Culpa in committendo ..............................................................................74
Culpa in eligendo .....................................................................................74
Culpa in omittendo...................................................................................74
Culpa lata .................................................................................................75
Culpa levis................................................................................................75
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine X

Damni culpa, dati reparatio ......................................................................76


Damnum emergens...................................................................................76
Dare..........................................................................................................77
Datio in solutum.......................................................................................77
Debellatio .................................................................................................78
Debitor intelligitur is, a quo invito, exigi pecunia potest .........................79
Debitor rei certae interitu rei liberatur......................................................79
Debitum cum re iunctum..........................................................................80
De civitate Dei .........................................................................................81
Decretum Gratiani....................................................................................81
De cuius ...................................................................................................82
De effusis et deiectis ................................................................................82
De eo quod plerumque fit.........................................................................82
De facto ....................................................................................................83
Deficiente conditione ...............................................................................83
De iure......................................................................................................83
De iure belli ac pacis ................................................................................83
De iure naturae et gentium .......................................................................83
De iure naturali et gentium iuxta disciplinam ebraerorum ......................84
Delegata potestas non delegatur ...............................................................84
De lege ferenda ........................................................................................85
De lege lata...............................................................................................85
De legibus ac Deo legislatore...................................................................85
Delicta iuris gentium ................................................................................85
Delirium tremens......................................................................................85
Dementis nulla est voluntas .....................................................................85
De minimis non curat lex .........................................................................85
De momento ad momentum .....................................................................86
Depositum est quasi diu depositum..........................................................86
De quota litis ...........................................................................................87
De visu .....................................................................................................87
Dies ad quem............................................................................................87
Dies ad quem computatur in termino .......................................................87
Dies a quo.................................................................................................88
Dies a quo non computatur in termino .....................................................88
Dies certus................................................................................................89
Dies incertus.............................................................................................89
Dies interpellat pro homine ......................................................................89
Dies non interpellet pro homine ...............................................................91
XI Cuprins

Digesta .....................................................................................................92
Dispositio .................................................................................................92
Diuturna consuetudo pro iure et lege in his quae non
ex scripto descendunt observati solet .......................................................93
Divide et impera.......................................................................................93
Divortium bona gratia ..............................................................................93
Doctus orator............................................................................................94
Dolus ........................................................................................................94
Dolus bonus..............................................................................................95
Dolus dans causam contractui ..................................................................95
Dolus incidens..........................................................................................95
Dolus malus..............................................................................................96
Dolus pro possessione est.........................................................................96
Dominium eminens ..................................................................................96
Dominium utile ........................................................................................96
Donari videtur quod nullo iure cogente conceditur ..................................96
Donatio sub modo ....................................................................................96
Do ut des ..................................................................................................97
Do ut facias ..............................................................................................97
Duplex ius ................................................................................................97
Dura lex, sed lex.......................................................................................98
Durante bello............................................................................................98
Durante officio .........................................................................................98

Eadem causa petendi ................................................................................99


Eadem conditio personarum.....................................................................99
Eadem culpa.............................................................................................99
Eadem personae .......................................................................................99
Eadem res.................................................................................................99
Ebrius punitur non propter delictum sed propter ebrietatem....................99
Ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat .........................................100
Eiusdem generis .....................................................................................100
Electa una via non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) ...............100
Emptio res futura....................................................................................101
Emptoris est periculum .........................................................................101
Eo ipso ...................................................................................................102
Erga certam personam............................................................................102
Erga omnes.............................................................................................103
Error .......................................................................................................103
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine XII
Error communis facit ius ........................................................................104
Error facti ...............................................................................................105
Error fundamentalis................................................................................105
Error in corpore......................................................................................105
Error in iudicando ..................................................................................106
Error in negotio .....................................................................................106
Error in personam...................................................................................106
Error in procedendo................................................................................107
Error in rem............................................................................................107
Error in substantiam ...............................................................................107
Error iuris ...............................................................................................108
Est enim alluvio incrementum latens, quod ita paulatim
adiicitur, ut intelligere non possis quantum quoquo
momento temporis adiiciatur..................................................................109
Est quidemvera lex, recta ratio, nature congruens difussa
in omnes, constans sempiterna... Huic lege nec abrogari
fas est reque derogari licet…..................................................................110
Eveniente conditione..............................................................................110
Eventus damni........................................................................................110
Ex abrupto ..............................................................................................110
Ex aequo et bono....................................................................................110
Ex cathedra.............................................................................................111
Exceptio est strictissimae interpretationis ..............................................111
Exceptio firmat vim legis in casibus non exceptis .................................111
Exceptio mali processus .........................................................................111
Exceptio non adimpleti contractus .........................................................112
Exceptio plurium concubentium ............................................................113
Exceptio rei iudicatae.............................................................................113
Exceptio veritatis....................................................................................113
Ex contractu ...........................................................................................114
Ex debito iustitiae...................................................................................114
Ex delictu ...............................................................................................114
Ex dispari causa .....................................................................................114
Executio .................................................................................................114
Exempli gratia ........................................................................................115
Ex gratia .................................................................................................115
Exitum acta probant ...............................................................................115
Ex nudo pacto non nascitur actio ...........................................................115
Ex nunc ..................................................................................................115
Ex officio ...............................................................................................115
Exordium................................................................................................115
XIII Cuprins

Exordium ex abrupto..............................................................................116
Ex oriente lux, ex occidente lex .............................................................116
Ex pari causa ..........................................................................................116
Ex post facto...........................................................................................116
Expressio unius est exclusio alterius ......................................................116
Expressis verbis......................................................................................116
Ex professo.............................................................................................116
Ex re .......................................................................................................116
Extra commercium .................................................................................117
Extra culpam esse...................................................................................117
Extra petita .............................................................................................117
Extra petitionem .....................................................................................118
Ex tunc ...................................................................................................118
Ex usu.....................................................................................................118

Facere.....................................................................................................119
Facio ut des ............................................................................................119
Facio ut facias ........................................................................................119
Facta.......................................................................................................119
Facta futura ............................................................................................119
Facta pendentia ......................................................................................119
Facta praeterita.......................................................................................119
Facta probanda .......................................................................................119
Facta probantia.......................................................................................119
Factum negantis probatio nulla est.........................................................119
Factum principis.....................................................................................120
Facultas agendi.......................................................................................120
Fiat iustitia, pereat mundus ....................................................................120
Fideiussor praecedere et sequi potest obligationem ...............................120
Foedera...................................................................................................120
Forma dat esse rei ..................................................................................121
Forum delicti comissi.............................................................................121
Forum deprehensionis ............................................................................121
Forum domicilii......................................................................................121
Forum loci delicti ...................................................................................121
Fraus creditorum ....................................................................................122
Fraus omnia corrumpit ...........................................................................122
Fructus non sunt nisi decutis impensis ...................................................123
Frustra probatur quod non relevat ..........................................................124
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine XIV
Fumus persecutionis...............................................................................124
Fundamentum autem est iustitiae fides, id est dictorum
conventorumque constantia et veritas ....................................................124
Furiosus nullum negotium agere potest, quia non intelligit
quit agit ..................................................................................................125
Fur semper in mora ..............................................................................125
Fur semper moram facere videtur ..........................................................125
Furtum est contrectactio rei fraudulosa lucri faciendi gratia
vel ipsius rei vel etiam usus eius possessionisve....................................125
Furtum usus............................................................................................126

Generalia specialibus non derogant........................................................127


Genera non pereunt ................................................................................127
Glosa ordinaria.......................................................................................127
Grosso modo ..........................................................................................127

Habeas Corpus (Act) ..............................................................................128


Habilis ad nuptias, habilis ad pacta nuptialia .........................................128
Habitatio.................................................................................................128
Hannibal ad portas .................................................................................129
Heredis institutio est caput et fundamentum totius testamentum................129
Hereditas iacens personam defuncti sustinet..........................................129
Hereditas petitio .....................................................................................129
Hic et nunc .............................................................................................130
Hodie autem sine nummis venditio dici non potest................................130
Hominum causa omne ius constitutum est .............................................131
Homo homini lupus (est)........................................................................131
Honore quolibet sublimiorem cum habeas dignitatem o imperator,
honora supra omnes qui hoc te dignatus est Deum ................................131
Honoris causa .........................................................................................131
Hypotheca est tota in toto et tota in qualibet parte .................................131

Ibi dari debet ubi est...............................................................................133


Idem animus..........................................................................................133
Idem est non esse et non probari ............................................................133
XV Cuprins

Idem factum ...........................................................................................134


Idem per idem .......................................................................................134
Ignorantia iuris nocet..............................................................................134
Ignorantia legum excusat neminem........................................................134
Imperitia culpae adnumeretur.................................................................134
Imperium................................................................................................134
Impossibilis condicio pro non scripta habetur........................................135
Impossibilium nulla est obligatio ...........................................................135
In abstracto.............................................................................................135
Inadimplenti non est adimplendum ........................................................135
In agendo................................................................................................135
In claris non fit interpretatio...................................................................135
Incognito ................................................................................................136
In commercio .........................................................................................136
In concreto..............................................................................................136
In conditionibus testamentorum voluntatem potius quam
verba spectari placuit..............................................................................137
In conventionibus contrahentium voluntatem potius quam
verba spectari placuit..............................................................................137
Incriminatio ex novo ..............................................................................138
In dubio actus interpretandus est in favore debitoris..............................138
In dubio contra proferentem...................................................................138
In dubio contra stipulantem....................................................................138
In dubio pro debitore..............................................................................138
In dubio pro reo......................................................................................138
In dubio quod minimum in dubio quod mitius.......................................139
In eo qui testatur eius temporis quo testamentum facit
integritas mentis non corporis sanitas exigenda est ...............................140
In excipiendo reus fit actor.....................................................................140
In extenso ...............................................................................................140
In extremis..............................................................................................140
In extremis vitae.....................................................................................140
Infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis
eius agitur...............................................................................................140
In favorem principum.............................................................................141
Infra petita ..............................................................................................141
In iudiciis universalibus res succedit loco pretii et pretium
loco rei ...................................................................................................141
In limine litis ..........................................................................................141
In melius.................................................................................................142
In omittendo ...........................................................................................142
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine XVI
In pari causa melior est causa possidentis ..............................................142
In pari causa possessor potior habere debet ...........................................143
In peius...................................................................................................143
In personam............................................................................................143
In persona propria ..................................................................................143
In rem .....................................................................................................143
In rem actio adversus eum est qui rem possidat. In personam
actio adversus eum locum habet qui obligatus est nobis ........................143
In rem verso .........................................................................................143
In solidum ..............................................................................................144
Institutiones............................................................................................144
Instrumentum probationis ......................................................................144
Instrumentum sceleris ............................................................................144
Inter absentes..........................................................................................144
Inter arma silent leges ............................................................................145
Inter partes..............................................................................................146
Interpretandus est actus potius ut effectus praestet quam pereat.................146
Interpretatio cessant in claris..................................................................146
Interpretatio declarativa .........................................................................147
Interpretatio extensiva ............................................................................147
Interpretatio restrictiva ...........................................................................148
Inter se....................................................................................................148
Inter vivos ..............................................................................................148
In toto iure genus per speciem derogatur ...............................................148
Intra vires hereditatis..............................................................................148
Intuitu personae......................................................................................148
Inventio ..................................................................................................149
Invito beneficium non datur ...................................................................149
Iocandi causa..........................................................................................149
Ipso facto................................................................................................150
Ipso iure .................................................................................................150
Is de cuius succesione agitur ..................................................................150
Iter criminis ............................................................................................150
Iudex damnatur, cum nocens absolvitur.................................................150
Iudex ne procedat ex officio...................................................................150
Iudicatum solvi.......................................................................................150
Iudicium .................................................................................................150
Iudicium rescindens ...............................................................................151
Iudicium rescinssorium ..........................................................................151
Iura ad rem .............................................................................................152
Iura generaliter constituuntur .................................................................152
XVII Cuprins

Iura in re .................................................................................................152
Iura non in singulas personas sed generaliter constituuntur ...................152
Iura novit curia .......................................................................................152
Iure et nomine alieno..............................................................................152
Iure hereditatis........................................................................................152
Iure naturae aequum est neminem cum alteris detrimento
et iniuria fieri locupletiorem...................................................................153
Iurisdictio ...............................................................................................154
Iuris et de iure ........................................................................................154
Iuris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non
laedere, suum cuique tribuere.................................................................154
Iuriprudentia...........................................................................................155
Iurisprudentia est divinarum atque humanorum rerum
notitia iusti atque iniusti scientia............................................................155
Iuris tantum ............................................................................................155
Ius ad bellum..........................................................................................155
Ius adcrescendi .......................................................................................155
Ius antiquum...........................................................................................156
Ius appellationis .....................................................................................156
Ius armorum ...........................................................................................156
Ius belli...................................................................................................156
Ius cogens...............................................................................................157
Ius dispositivum .....................................................................................157
Ius duplex...............................................................................................157
Ius eminens ............................................................................................157
Ius est ars boni et aequi ..........................................................................158
Ius fetiale................................................................................................159
Ius gentium.............................................................................................159
Ius imperativum .....................................................................................159
Ius in bello..............................................................................................159
Ius in personam ......................................................................................160
Ius in re ..................................................................................................160
Ius legationis ..........................................................................................160
Ius naturale.............................................................................................160
Ius naturale, id quod semper aequum ac bonum est ...............................160
Ius non scriptum.....................................................................................161
Ius pledandi ............................................................................................161
Ius publicae respondenti.........................................................................161
Ius publicum privatorum pactis mutari non potest .................................161
Ius repraesentationis omni modae ..........................................................161
Ius sanguinis...........................................................................................162
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine XVIII
Ius scriptum............................................................................................162
Ius soli ....................................................................................................162
Iustitia colimus, aequum ab iniquo separantes, licitum
ab illicito discernentes............................................................................162
Iustitia domina et regina omnium virtutum (est) ....................................162
Iustitia est constans et perpetua voluntas ius suum cuique tribuere ...............162
Iustum bellum ........................................................................................163
Iustum est bellum quibus necessarium, et pia arma ubi
nulla nisi in armis spes est......................................................................163
Ius utile...................................................................................................163
Ius Valachicum ......................................................................................164
Ius vitae necisque ...................................................................................164

Lata culpa est nimia negligentia, id est, non intelligere


quod omnes intelligunt...........................................................................165
Latiore sensu sive strictissimo sensu......................................................165
Latissimo sensu sive strictissimo sensu..................................................165
Lato sensu ..............................................................................................165
Legatum debiti .......................................................................................165
Legatum est delibatio hereditatis, qua testator ex eo,
quod universum heredis foret, alicui quid collatum velit .......................165
Legatum est donatio testamento relicta ..................................................165
Legatum liberationis...............................................................................165
Leges non obligant extra territorium ......................................................166
Leges provinciales..................................................................................166
Legislatorem humanum, solam civium universitatem esse,
aut valentiorem illius partem..................................................................166
Legi speciali per generalem non derogatur nec generali
per specialem..........................................................................................166
Legis virtus est haec: imperare, vetare, permittere, punire.....................166
Legitimatio ad causam ...........................................................................166
Legitimatio ad processum ......................................................................167
Legum dominus......................................................................................167
Lex .........................................................................................................167
Lex banderae .........................................................................................168
Lex burgundiorum .................................................................................168
Lex comissoria .......................................................................................168
Lex dixit minus quam voluit ..................................................................169
Lex dixit plus quam voluit .....................................................................169
XIX Cuprins

Lex dixit quam voluit .............................................................................170


Lex Duodecim Tabularum .....................................................................170
Lex est quod populus iubet atque constituit ...........................................170
Lex fori...................................................................................................170
Lex iniusta non est lex............................................................................170
Lex loci ..................................................................................................170
Lex loci contractus .................................................................................171
Lex loci delicti comissi ..........................................................................171
Lex loci executionis contractus ..............................................................171
Lex loci solutionis ..................................................................................171
Lex moneat parius quam feriat...............................................................171
Lex patriae..............................................................................................171
Lex pavilionis.........................................................................................172
Lex posterior derogat priori....................................................................172
Lex (homines) recte facere iubet, vetat delinguere ................................172
Lex rei sitae............................................................................................172
Lex romana vizigotorum ......................................................................173
Lex speciali derogat generali..................................................................173
Lex terrae ...............................................................................................173
Lex tertia ................................................................................................173
Lex voluntatis........................................................................................173
Liber populus externus is qui nullius alterius populi
potestati est subiectus.............................................................................174
Liberum veto ..........................................................................................174
Libri tres iuris civilis ..............................................................................174
Litis consortes ........................................................................................174
Litispendentia.........................................................................................174
Litteris ..................................................................................................175
Locus delicti commissi...........................................................................175
Locus regit actum...................................................................................175
Longa diuturna inveterata consuetudo ...................................................175
Longa manus ..........................................................................................176
Lucrum cessans ......................................................................................176

Magis personam eximit ab obligatione quam extinguit obligationem....178


Magis valeat quam pereat.......................................................................178
Magna Charta Libertatum ......................................................................178
Magna cum laude ...................................................................................178
Maior pars trahit ad se minorem ............................................................179
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine XX
Maior poena absorbit minorem ..............................................................179
Maior poena cum asperatione ................................................................179
Maius delictum.......................................................................................179
Mala fide ................................................................................................180
Mala fides superveniens non impedit usucapionem ...............................180
Mala fides superveniens non nocet ........................................................180
Malitiis non est indulgendum.................................................................181
Mallum passionis propter mallum actionis ............................................181
Manu militari..........................................................................................181
Manu propria..........................................................................................181
Mare clausum.........................................................................................182
Mare liberum..........................................................................................182
Mater in iure semper certa est ................................................................182
Mater semper certa, pater incertus (est) .................................................183
Mea culpa...............................................................................................183
Mens legis ..............................................................................................183
Mens rea.................................................................................................183
Metus......................................................................................................183
Minime sunt mutanda quae interpretationem certam
semper habuerunt ...................................................................................184
Minor indelictis maior habetur ...............................................................184
Minus petita............................................................................................184
Mitior lex ...............................................................................................185
Modus operandi......................................................................................185
Modus probandi .....................................................................................185
Modus procedendi..................................................................................185
Modus vivendi........................................................................................185
Mora creditoris.......................................................................................186
Mora debitoris ........................................................................................186
Mores maiorum ......................................................................................187
Morte socii solvitur societas...................................................................187
Mortis causa ...........................................................................................187
Mutatis mutandis....................................................................................187
Mutuo consensu .....................................................................................188
Mutuo dissensu ......................................................................................188
Mutuum..................................................................................................188

Nam nulla venditio-emptio sine pretio esse potest.................................189


Nam socii mei socius, meus socius non est............................................189
XXI Cuprins

Naturaliter inter se aequales esse, qui summum imperium


obtinent ..................................................................................................189
Ne bis de eadem re sit actio....................................................................189
Nec enim nulla societas maleficiorum ...................................................189
Necessitas non habet legem....................................................................190
Negotiorum gestio..................................................................................190
Negotiorum gestor..................................................................................191
Negotium iuris........................................................................................191
Neminem laedit qui suo iure utitur.........................................................191
Nemini res sua servit..............................................................................192
Nemo alieno nomine lege agere potest...................................................192
Nemo alienum factum promittere potest ................................................193
Nemo auditur propriam turpitudem allegans..........................................193
Nemo censetur ignorare legem...............................................................194
Nemo cogi potest ad factum...................................................................195
Nemo cogitur edere contra se.................................................................195
Nemo commodum capere potest ex iniuria sua propria .........................195
Nemo dat quod non habet ......................................................................195
Nemo debet bis puniri pro uno delicto ...................................................195
Nemo debet esse iudex in propria causa ................................................196
Nemo debet locupletari ex aliena iactura ...............................................196
Nemo ex suo delicto meliorem suam conditionem facere potest................196
Nemo invitus agere cogitur ....................................................................196
Nemo iudex sine actore..........................................................................196
Nemo iudex sine lege .............................................................................197
Nemo partim testatus partim intestatus decedere potest.........................197
Nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet ..................197
Nemo potest locare opus in perpetuum ..................................................198
Nemo potest praecese cogi ad factum ....................................................198
Nemo praestat casum fortuitum ............................................................198
Nemo praesumitur malus nissi probetur.................................................199
Nemo pro parte heres .............................................................................199
Nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest.................200
Nemo tenetur edere contra se .................................................................200
Nemo testis idoneus in re sua.................................................................201
Neque donationem sine acceptione intelligi posse.................................201
Neque pignus, neque depositum, neque locatio rei suae
consistere potest .....................................................................................201
Ne varietur..............................................................................................201
Nomen, fama, tractatus ........................................................................201
Nomen iuris............................................................................................201
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine XXII
Nomine et iure proprio ...........................................................................202
Non aedificandi ......................................................................................202
Non altius tolendi ...................................................................................202
Non bis in idem ......................................................................................202
Non bis puniatur pro eadem delicto .......................................................202
Non enim ex opinionibus singularum, sed ex communi
usu nomina exaudiri debent....................................................................202
Non esse et probari non posse, vel non esse, idem sunt,
et qui non probat dicitur ius carere.........................................................203
Non ex regula ius summatur, sed ex iure quod est regula fiat................203
Non facere ..............................................................................................203
Non liquet...............................................................................................203
Non potest liberatis nolenti adquiri ........................................................203
Non quis negativa sed quis indefinita ....................................................203
Non reformatio in peius .........................................................................204
Notorium non est probandum.................................................................204
Nuda cogitatio ........................................................................................205
Nulla este viventis hereditatis ................................................................205
Nulla iustitia sine lege............................................................................205
Nulla poena sine lege .............................................................................205
Nulla praesumptio sine lege ...................................................................205
Nulla sanctio poenalis sine lege .............................................................206
Nulli enim res sua servit.........................................................................206
Nullum crimen et nulla poena sine lege .................................................206
Nullum crimen sine lege ........................................................................206
Nullum crimen (nulla poena) sine lege poenali anteriori .......................207
Nullum iudicium sine lege .....................................................................207
Nunc pro tunc.........................................................................................208
Nuptiae sunt coniuctio maris et feminae, et consortium
omnis vitae, divini et humani iuris communicatio .................................208

Obiter dictum .........................................................................................209


Obligatio est iuris vinculum quo necessitate adstringimur
alicuius solvendae rei secundum nostrae civitatis iura...........................209
Obligationes vel ex contractu vel ex delicto vel ex variis
causarum figuris .....................................................................................210
Obligationum substantia non in eo consistit ut aliquod corpus
nostrum aut servitutem nostram faciat, sed ut alium nobis obstringat
ad dandum aliquid vel faciendum vel praestandum ...............................210
XXIII Cuprins

Occasio legis ..........................................................................................211


Ocupatio bellica .....................................................................................211
Olim possessor, hodie possessor praesumitur ........................................211
Omisso medio ........................................................................................211
Omne quod inaedificatur solo cedit .......................................................212
Omne testamentum morte consummatum est ........................................212
Omnis conventio intellegitur rebus sic stantibus....................................212
Omnis definitio in iure civili periculosa est ...........................................212
Omnis potestas a Deo (est).....................................................................213
Omnis potestas a Deo per populum........................................................213
Onus probandi ........................................................................................213
Onus probandi incumbit actori...............................................................213
Ope iudicii..............................................................................................213
Ope legis ................................................................................................213
Opinio iuris ............................................................................................214
Opinio necessitatis .................................................................................214
Optima lex, quae minimum iudici, optimus iudex
qui minimum sibi ...................................................................................214

Pacta sunt servanda ................................................................................216


Pacta tertiis nec nocent nec prosunt .......................................................216
Pactum de contrahendo ..........................................................................217
Pactum de lege utenda............................................................................217
Pactum de mutando ................................................................................217
Pactum de negotiando ............................................................................217
Pactum de non alienando .......................................................................217
Pactum reservati dominii........................................................................217
Pactum sceleris.......................................................................................217
Par in parem non habet imperium, non habet iurisdictionem.................217
Pars bonorum .........................................................................................218
Pars est in toto et totum est in parte .......................................................218
Pars hereditatis .......................................................................................218
Partes legis sunt: praescriptio, rogatio et sanctio...................................218
Pater est is, quem nuptiae demonstrant ..................................................219
Pater familias..........................................................................................219
Paterna paternis, materna maternis.........................................................219
Patria potestas ........................................................................................220
Patronus causarum .................................................................................220
Pendente conditione ...............................................................................220
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine XXIV
Penitus extranei ......................................................................................220
Per a contrario ........................................................................................220
Per capita................................................................................................221
Periculum ortum.....................................................................................221
Per incuriam ...........................................................................................221
Per liberam personam adquiri nihil potest..............................................221
Per saltum...............................................................................................221
Persona grata ..........................................................................................221
Persona non grata ...................................................................................221
Perturbatio animi....................................................................................222
Plus iuris habet possessor quam ille qui non possidet ............................222
Plus petita...............................................................................................222
Poenae inter homines meritum ..............................................................223
Poenalia sunt strictissimae interpretationis ............................................223
Poenalia non sunt extenda ......................................................................223
Poenalia sunt restringenda......................................................................223
Possessio iniusta.....................................................................................223
Possessionis elementa: animus et corpus ...............................................223
Post delictum..........................................................................................224
Post factum.............................................................................................224
Post hoc, ergo propter hoc......................................................................224
Post liminium .........................................................................................224
Post mortem ...........................................................................................224
Postulare pro alio ...................................................................................224
Potior est qui prior est ............................................................................224
Practica Forensis ....................................................................................224
Praeterintentio ........................................................................................224
Praeter legem..........................................................................................224
Praetium doloris .....................................................................................225
Pretia rerum non ex affect nec utilitate singulorum,
sed communiter funguntur .....................................................................225
Pretium in numerata pecunia consistere debet .......................................225
Prima facie .............................................................................................225
Primum delictum....................................................................................226
Princeps legibus solutus est....................................................................226
Princeps superiorem non recognoscens..................................................226
Prior tempore, potior iure.......................................................................226
Privatorum conventio iuri publico non derogat......................................227
Privatum ius tripertitum est: collectum etinem est ex
naturalibus praeceptis aut gentium aut civilibus ....................................227
XXV Cuprins

Privilegia ne irrogentur ..........................................................................227


Privilegiatus contra aeque privilegiatum non utitur privilegio ...............227
Probatio diabolica ..................................................................................227
Probatio probatissima.............................................................................228
Probatio incumbit ei qui dicit, non qui negat .........................................228
Procuratio in rem suam .........................................................................228
Pro domo sua..........................................................................................229
Pro forma ...............................................................................................229
Pro herede genere videtur.......................................................................229
Proprio nomine.......................................................................................230
Proprium factum nemo impugnare potest ..............................................230
Propter rem ............................................................................................230
Proximior excludit remotiorem ..............................................................230
Publicum ius est quod ad statum rei Romanae spectat,
privatum quod singulorum utilitatem .....................................................231
Punitur quia peccatum est ......................................................................231
Punitur quia peccatum est et ut ne peccetur ...........................................231
Punitur ut ne peccetur.............................................................................231

Quae temporalia sunt ad agendum perpetua sunt ad excipiendum ...............232


Quanti minoris .......................................................................................232
Quem de evictione tenet actio eundem agentem repellit exceptio ..............232
Qui accusare volunt probationes habere debent .....................................232
Quia noluit..............................................................................................232
Quia semper necesitas probandi incumbit illi qui agit ...........................233
Qui bis idem promitti, ipso iure plus quam semel non tenetur...............233
Qui certat de damno vitando anteponendus est qui certat
de lucro captando ...................................................................................233
Qui dicit de uno de altero negat .............................................................233
Quid leges sine moribus, quid mores sine legibus .................................233
Qui dolo desiit possidere........................................................................234
Quid petitur ............................................................................................234
Quid pro quo ..........................................................................................234
Quid pro quod ........................................................................................234
Qui in iure confessus est suam confessionem infirmare
non potest ...............................................................................................234
Qui in mora est culpa non vocat.............................................................235
Qui liti se obtulit ....................................................................................235
Qui mandat ipse fecisse videtur .............................................................235
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine XXVI
Qui possidet dominus esse praesumitur .................................................236
Qui potest plus, potest minus .................................................................236
Qui suo iure utitur neminem laedit.........................................................236
Qui tacet consentire videtur....................................................................236
Qui tacet, dum loqui potuit ac debuit consentire videtur........................236
Quod ab initio nullum est nullo lapsu temporis convalescere
potest ......................................................................................................236
Quod ab initio vitosum est non potest tractu temporis
convalescere ...........................................................................................236
Quod ad ius naturale attinet omnes homines aequales sunt....................237
Quod deus iunxit, homo non separet......................................................238
Quod erat demonstrandum .....................................................................238
Quod in rerum natura ad hunc non sit legari posse ................................238
Quod non vetat lex, hoc vetat fieri pudor ...............................................238
Quod nullum est nullum producit effectum ...........................................238
Quod principi placuit legis habet vigorem .............................................239
Quod subraptum escit, eius rei a eviterna auctorias esto ........................239
Quod vero naturalis ratio inter omnes homines constituit, id
apud omne populos peraeque custoditur vocaturque ius gentium...............239
Quota litis...............................................................................................239
Quot capita, tot sensus............................................................................240
Quot delicta tot poenae...........................................................................240
Quotiens heredis bona solvendo non sunt, non solum creditores
testatoris, sed etiam eos quibus legatum fuerit, impetrare
bonorum separationem aequum est ........................................................240

Ratihabitio mandato aequiparatur ..........................................................242


Ratio decidendi ......................................................................................242
Ratio legis ..............................................................................................243
Ratione domicilii....................................................................................244
Ratione loci ............................................................................................244
Ratione loci delicti .................................................................................245
Ratione materiae ....................................................................................245
Ratione officii ........................................................................................246
Ratione personae ....................................................................................246
Re ...........................................................................................................246
Rebus sic stantibus .................................................................................246
Reductio ad absurdum............................................................................248
Referendum............................................................................................248
XXVII Cuprins

Regina probationum ...............................................................................249


Relatio ad hominem ...............................................................................249
Rem sibi non liquere ..............................................................................249
Renovatio Romani Imperii .....................................................................250
Res certa.................................................................................................250
Res communis ........................................................................................250
Res derelictae .........................................................................................251
Res extra commercium...........................................................................251
Res extra patrimonium ...........................................................................251
Res genera ..............................................................................................251
Res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest ..................251
Res inter alios iudicata aliis non nocet ...................................................252
Res iudicata ............................................................................................252
Res iudicata inter partes tantum ius facit................................................253
Res iudicata pro veritate habetur ............................................................253
Res nullius..............................................................................................253
Res nullius cedit primo occupanti ..........................................................254
Resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis ........................................254
Res perit creditori...................................................................................254
Res perit debitori....................................................................................255
Res perit domino ....................................................................................255
Responsa prudentium .............................................................................256
Res probandae ........................................................................................256
Res probantes .........................................................................................256
Res propria nemini sua servit .................................................................256
Restituitur minor non tanquam minor sed tanquam laesus.....................256
Restitutio in integrum.............................................................................257
Res transit cum suo onere ......................................................................257
Reus in excipiendo fit actor....................................................................257
Rex est propter populum et non regnum propter regem.........................257
Rixa ........................................................................................................257

Salus rei publicae suprema lex (esto) .....................................................259


Sancti habentur legati.............................................................................259
Scire leges non est verba legum tenere, sed vim ac potestatem ..................259
Scripta ....................................................................................................259
Scriptae in rem .......................................................................................259
Secundum allegata et probata.................................................................259
Secundum legem ....................................................................................260
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine XXVIII
Secundum leges, non de legibus iudicatum est ......................................260
Semel heres, semper heres .....................................................................261
Semel lata sententia, iudex desinit esse iudex ........................................261
Semper in obscuris quod minimum est sequitur.....................................261
Semper specialia generalibus derogant ..................................................261
Serum veritatis .......................................................................................261
Servitus in faciendo consistere nequit ....................................................261
Severa interlocutio .................................................................................262
Sic utere tuo ut ad alienum non laedas ..................................................262
Si membrum rupsit nei cum eo pacit talio esto ......................................262
Sine die...................................................................................................262
Sine ira et studio.....................................................................................262
Sine iustitia, nulla libertas ......................................................................262
Sine pretio nulla est venditio..................................................................262
Sine qua non...........................................................................................263
Sine substantia actus considerare non potest..........................................263
Si pecuniam do ut rem accipiam, emptio-venditio est;
si autem rem do, ut rem accipiam, permutatio est ..................................263
Si vis pacem para bellum .......................................................................264
Societas delinquere non potest ...............................................................264
Societas leonina......................................................................................265
Societas scelerum ...................................................................................265
Solo consensu.........................................................................................266
Solve et repete........................................................................................266
Solvens ...................................................................................................266
Specialia generalibus derogant...............................................................267
Spoliatus ante omnia restituendus (est) ..................................................267
Sponsio...................................................................................................267
Statu quo ................................................................................................267
Stipulatio poenae....................................................................................267
Stricto sensu ...........................................................................................268
Sub lege libertas .....................................................................................269
Sub specie iuris ......................................................................................269
Subrogatio ..............................................................................................269
Sub spe rati.............................................................................................269
Sui iuris ..................................................................................................269
Summum iuris, summa iniuria ...............................................................269
Superficies solo cedit .............................................................................269
Suum cuique...........................................................................................269
Suum cuique tribuere ci si neminem laedere..........................................269
XXIX Cuprins

Tabula rasa .............................................................................................270


Tabula unius capax.................................................................................270
Tacita reconductio..................................................................................270
Tale-quale...............................................................................................271
Tantum devolutum quantum appellatum................................................271
Tantum devolutum quantum iudicatum .................................................272
Tempus regit actum................................................................................273
Tertium non datur...................................................................................273
Testamentum est mentis nostrae iusta contestatio in
id solemniter factum ut post mortem nostram valeat .............................273
Testis unus, testis nullus.........................................................................274
Thema probandum .................................................................................274
Translatio activa .....................................................................................274
Translatio pasiva ....................................................................................275
Tres furtibus ...........................................................................................275
Tria sunt quae praestare debet orator: ut doceat, moveat
et delectet ...............................................................................................275

Ubi autem et dantis et accipientis turpitudo versatur,


non posse repeti dicimus ........................................................................276
Ubi te invenero, ibi te iudicabo ..............................................................276
Ubi cessat ratio legis, cessat lex .............................................................276
Ubi cessat remedium ordinarium ibi decurritur ad
extraordinarium ......................................................................................276
Ubi eadem est legis ratio, ibi eadem est legis dispositio
(ubi eadem ratio, ibi idem ius; ubi eadem est ratio,
eadem lex esse debet).............................................................................277
Ubi emolumentum, ibi onus; ubi periculum, ibi et lucrum collocetur....277
Ubi finitur armorum vis .........................................................................277
Ubi ius, ibi remedium.............................................................................278
Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus .............................278
Ubi nocens absolvitur, iudex damnatur ..................................................278
Ubi societas, ibi ius ................................................................................278
Ubi voluit dixit, ubi tacuit noluit ............................................................279
Ultima ratio ............................................................................................279
Ultra petita..............................................................................................279
Ultra posse nemo obligatur ....................................................................280
Dicţionar de termeni şi expresii juridice latine XXX
Ultra vires...............................................................................................280
Ultra vires hereditatis .............................................................................280
Universitas bonorum ..............................................................................281
Uno ictu..................................................................................................281
Usque ad superos; usque ad inferos .......................................................281
Usus fructus est ius alienis rebus utendi fruendi salva
rerum substantia .....................................................................................282
Usus modernus Pandectarum .................................................................282
Uti possidetis..........................................................................................283
Ut res magis valeat quam pereat ............................................................283

Vacatio legis...........................................................................................284
Vae victis ...............................................................................................284
Verba cum effectu accipienda sunt ........................................................284
Verba intentioni, non e contra, debent inservire.....................................284
Verba volant, scripta manent..................................................................284
Verbis.....................................................................................................285
Verbum regens .......................................................................................285
Veritas simplex oratio ............................................................................285
Vetera statuta..........................................................................................285
Veto........................................................................................................285
Vim vi repellere licet..............................................................................286
Vindicatio pignoris.................................................................................286
Vir bonus, dicendi peritus ......................................................................287
Vis ..........................................................................................................287
Vis maior................................................................................................287
Vox populi, vox Dei...............................................................................288

Bibliografie generală............................................................................289

Index......................................................................................................293
Abrevieri

alin. – alineatul
art. – articolul
C.civ. – Codul civil
C.com. – Codul comercial
C.fam. – Codul familiei
C.muncii – Codul muncii
C.pen. – Codul penal
C.proc.civ. – Codul de procedură civilă
C.proc.pen. – Codul de procedură penală
Ed. – Editura
ed. – ediţia
lit. – litera
NCC – Noul Cod civil
pct. – punctul, punctele
ş.a. – şi alţii
vol. – volumul
A

Ab absurdo – „Prin absurd” rezoluţie infracţională. Alţi autori


(v. ad absurdum) susţin că făptuitorul va răspunde
pentru tentativa infracţiunii de omor
Ab auctoritate (argumentum) şi pentru infracţiunea de ucidere din
Mod de argumentare care se culpă, aflate în concurs. De regulă,
bazează pe faptul că teza pentru este admisă prima opinie.
care se pledează este susţinută şi
de o persoană cu autoritate şi Ab initio – „De la început”
prestigiu în domeniul respectiv. Se referă la momentul de la
(v. şi ex professo) care încep sau încetează efectele
unui act juridic.
Aberratio ictus – „Devierea (v. ex tunc; quod nullum est
loviturii” nullum producit effectum; reso-
Expresia se referă la acea luto iure dantis resolvitur ius
formă a infracţiunii care constă în accipientis)
devierea direcţiei loviturii, dato-
rată greşelii făptuitorului asupra Ab intestat – „Fără testament”;
altei persoane sau asupra altui (moştenirea legală)
obiect, obţinându-se un alt rezul- Moştenirea este legală în situaţia
tat decât acela urmărit de autor; în care defunctul (de cuius) nu a
de exemplu, făptuitorul urmăreşte dispus de patrimoniul său prin testa-
să lovească o persoană care se ment sau, chiar dacă a lăsat un testa-
află într-un grup şi, manevrând ment, acesta este ineficient sau nu
greşit corpul contondent, lovitura cuprinde dispoziţii referitoare la trans-
e aplicată altei persoane. miterea patrimoniului succesoral (de
Cu privire la răspunderea exemplu, cu privire la funeralii,
penală în acest caz s-au format numirea unui executor testamentar).
două opinii în teoria dreptului Potrivit art. 963 din Noul Cod
penal. Într-o primă opinie se civil, moştenirea se cuvine, în
susţine că legea penală apără în ordinea şi după regulile stabilite în
chip nedeterminat viaţa oricărei Titlul II, soţului supravieţuitor şi
persoane, neinteresând faptul că a rudelor defunctului, şi anume des-
vrut să suprime viaţa altei per- cendenţilor, ascendenţilor şi cola-
soane; potrivit acestei opinii, există teralilor acestuia, după caz.
o unitate de infracţiune, un omor Descendenţii şi ascendenţii au
intenţionat, fapta având o singură vocaţie la moştenire indiferent de
Ab intestato mori 2
gradul de rudenie cu defunctul, iar Ab intestato mori – „Mort fără
colateralii numai până la gradul al testament”
patrulea inclusiv. (v. ab intestat)
Rudele defunctului vin la
moştenire în următoarea ordine: Ab Iove principium – „Să
a) clasa întâi: descendenţii; începem cu Jupiter”
b) clasa a doua: ascendenţii pri- Consacrată de Vergiliu, această
vilegiaţi şi colateralii privilegiaţi; expresie se foloseşte în cadrul
c) clasa a treia ascendenţii expunerilor sau dezbaterilor care
ordinari; încep cu lucrul cel mai important
d) clasa a patra: colateralii sau cu persoana cea mai de seamă.
ordinari.
În cazul moştenirii legale patri- Ab irato – „La mânie”
moniul succesoral se transmite, în Unele acte sau fapte sunt
condiţiile legii, adică către persoa- încheiate, respectiv săvârşite într-o
nele, în ordinea şi cotele prevăzute stare de mânie, de iritare.
de lege. Moştenirea legală este în În dreptul roman, mânia şi ura
dreptul nostru regula (diferit de dădeau dreptul la o acţiune în
dreptul roman unde succesiunea anulare (numită ab irato) şi prin
testamentară era regula), ea putând care rudele dezmoştenite sau omise
fi înlăturată în totalitate sau numai în testament puteau să atace
această dispoziţie (testamentum
în parte (cele două feluri de
ab irato conditum) ori de câte ori
succesiune pot coexista) prin lăsarea
era rezultatul mâniei sau urii testa-
de către de cuius a unui testament.
torului contra moştenitorilor săi.
Pentru ca o persoană să poată
În materie civilă, consim-
succeda ab intestat trebuie să aibă
ţământul, pentru a fi valabil, tre-
capacitatea de a moşteni (art. 957 buie să provină de la o persoană cu
NCC), să nu fie nedemnă de a discernământ; persoana fizică ce
moşteni (art. 958-959 NCC, res- are capacitate deplină de exerciţiu
pectiv art. 654-659 C.civ.) şi să este prezumată ca având discernă-
aibă vocaţie la moştenire (art. 962 mânt; există însă posibilitatea ca
NCC). Persoanele care dobândesc persoana în cauză să aibă capa-
o succesiune în temeiul legii sunt citate şi, deci, să aibă discernă-
moştenitori universali, chiar mânt, însă în fapt să nu aibă tem-
dacă, fiind mai mulţi moştenitori, porar discernământ (cu titlu de
fiecăruia îi revine o fracţiune din exemplu, mânie puternică, som-
patrimoniul defunctului. nambulism, beţie etc.).
Referinţă: Istrate Micescu, În dreptul penal, potrivit
Curs de drept civil. Succesiunile ab art. 73 lit. b) C.pen. constituie cir-
intestat, Ed. Themis Cart, Slatina, cumstanţă atenuantă săvârşirea
2005. infracţiunii sub stăpânirea unei
3 Accesorium sequitur principale

puternice tulburări sau emoţii, ţinând că fondarea Romei a avut loc


determinată de o provocare din fie în sec. XI î.Cr., fie în sec. IX î.Cr.
partea persoanei vătămate sau prin Una din lucrările lui Titus
altă acţiune ilicită gravă. Livius poartă titlul Ab Urbe
(v. şi perturbatio animi) condita libri.
Prescurtat se întâlneşte sub
Abolitio criminis – „Desfiin- forma A.U.C. sau, mai rar, U.C.
ţarea crimei”
Se referă la situaţia în care Abusus – „A se folosi din plin”;
legea penală nouă nu mai prevede (drept/putere de dispoziţie)
ca infracţiune o faptă care în trecut Desemnează dreptul de dis-
era incriminată; dezincriminarea poziţie al proprietarului asupra unui
intervine atunci când o faptă pre- bun, privit atât în materialitatea
văzută de legea penală a încetat să acestuia (transformare, consumare,
mai prezinte pericolul social care distrugere), dar şi cu privire la
să justifice incriminarea. Fapta situaţia lui juridică (vânzare). Ală-
neprevăzută de legea nouă ca turi de usus şi fructus, constituie
infracţiune nu se mai pedepseşte, atributele dreptului de proprietate.
chiar dacă a fost săvârşită sub Conţinutul dreptului de pro-
imperiul legii vechi. De asemenea, prietate privată este reglementat în
executarea pedepselor, a măsurilor art. 555 din Noul Cod civil potrivit
de siguranţă şi a măsurilor educa- căruia „proprietatea privată este
tive pronunţate în baza legii vechi, dreptul titularului de a poseda,
precum şi toate consecinţele penale folosi şi dispune de un bun în mod
ale hotărârilor judecătoreşti privi- exclusiv, absolut şi perpetuu, în
toare la aceste fapte, încetează prin limitele stabilite de lege”.
intrarea în vigoare a legii noi A se vedea corespunzător defi-
(art. 12 C.pen.). niţia din art. 480 C.civ. „proprie-
tatea este dreptul ce are cineva de a
Ab origine – „De la origine” se bucura şi dispune de un lucru în
Sinonim cu ab initio mod exclusiv şi absolut, însă în
(v. şi ex tunc) limitele determinate de lege”.

Ab Urbe condita – „De la Accesio cedit principali


întemeierea oraşului” (v. accesorium sequitur prin-
Romanii numărau anii pornind cipale)
de la întemeierea Romei, respectiv
anul 753 î.Cr., când, potrivit legen- Accesorium sequitur principale
dei, Romulus a tras prima brazdă de – „Accesoriul urmează principalul”
pământ unde s-a întemeiat oraşul. Principiu de drept conform
Istoricii contestă această dată, sus- căruia bunul, contractul sau dreptul
Accesorium sequitur principale 4
subiectiv accesoriu urmează soarta pale o atrage pe aceea a clauzei
juridică a bunului, contractului sau penale; nulitatea clauzei penale nu
a dreptului subiectiv principal de o atrage pe aceea a obligaţiei
care depinde, adică este guvernat principale (art. 1540 NCC;
de aceleaşi legi ca şi acesta din art. 1067 C.civ.).
urmă. Spre exemplu, dacă s-a În dreptul procesual civil prin-
vândut, s-a împrumutat sau s-a dat cipiul accesorium sequitur prin-
în locaţie bunul principal, atunci şi cipale este consacrat de art. 17
bunul accesoriu este considerat C.proc.civ.: „Cererile accesorii şi
vândut, împrumutat, respectiv dat incidentale sunt în căderea
în locaţie) sau „rezoluţiunea con- instanţei competente să judece
tractului, în ceea ce priveşte bunul cererea principală”. Există şi alte
principal, atrage rezoluţiunea lui şi aplicaţii ale principiului, precum în
în privinţa bunului accesoriu” cazul contestaţiei în anulare, când
(art. 1711 NCC). Accesorium sequitur principale hotărârea dată în contestaţie este
Convenţia accesorie (contractul supusă aceloraşi căi de atac ca şi
de garanţie reală mobiliară, con- hotărârea atacată [art. 320 alin. (3)
tractul de ipotecă, clauza penală C.proc.civ.]. De asemenea, hotă-
etc.) urmează regimul juridic al rârea asupra revizuirii este supusă
contractului principal, depinzând căilor de atac prevăzute de lege
de acesta din urmă în ceea ce pentru hotărârea revizuită [art. 328
priveşte validitatea şi încetarea. Cu alin. (1) C.proc.civ.].
titlu de exemplu, clauza penală Instituţia pedepselor accesorii
este o convenţie accesorie prin din Codul penal reflectă aplicarea
care părţile determină anticipat acestui principiu. Conform art. 71
echivalentul prejudiciului suferit alin. (1) C.pen., condamnarea la
de creditor, ca urmare a neexe- pedeapsa închisorii sau a deten-
cutării, executării cu întârziere sau ţiunii pe viaţă atrage de drept
necorespunzătoare a obligaţiei de interzicerea drepturilor prevăzute
către debitorul său. de art. 64 C.pen. lit. a)-c). Deci
Clauza penal[ are o natură con- instanţa nu trebuie să pronunţe
tractuală, motiv pentru care trebuie pedeapsa accesorie în cazul con-
să îndeplinească condiţiile de vali- damnării la pedeapsa detenţiunii pe
ditate prevăzute de art. 1179 NCC viaţă sau la pedeapsa închisorii,
(948 C.civ). Totodată, are un însă potrivit art. 357 alin. (3)
caracter accesoriu faţă de obligaţia C.proc.pen. trebuie să facă men-
principală, urmând, în baza princi- ţiune în dispozitivul hotărârii că
piului accesorium sequitur prin- persoana condamnată este lipsită
cipale, regimul juridic al obligaţiei de drepturile arătate în art. 71
principale; având în vedere acest C.pen., pe durata prevăzută în
caracter, nulitatea obligaţiei princi- acelaşi articol.
5 Accipiens

Acest principiu mai apare şi în a) dacă este ratificată de debi-


următoarea formulare: accesio cedit tor;
principali. b) dacă cel ce a primit plata
(v. superficies solo cedit) devine ulterior titularul creanţei;
c) dacă a fost făcută celui care
Accipiens – „Care primeşte (o a pretins plata în baza unei chitanţe
plată)” liberatorii semnate de creditor.
Obligaţiile sunt executate de Plata făcută în alte condiţii
către debitor, de obicei, de bună decât cele menţionate mai sus
voie, prin plată; aşadar, plata este stinge obligaţia numai în măsura în
executarea voluntară de către care profită creditorului [art. 1477
debitor a obligaţiei, indiferent de alin. (2) NCC].
obiectul acesteia. Plata făcută cu bună-credinţă
Plata constă în remiterea unei unui creditor aparent este valabilă,
sume de bani sau, după caz, în exe- chiar dacă ulterior se stabileşte că
cutarea oricărei alte prestaţii care acesta nu este adevăratul creditor
constituie obiectul însuşi al obli- (art. 1478 NCC).
gaţiei [art. 1469 alin. (2) NCC]. Vechiul Cod civil prevedea trei
Plata trebuie făcută credito- cazuri în care plata, deşi a fost
rului, reprezentantului său, legal făcută altei persoane decât cre-
sau convenţional, persoanei indi- ditorului sau reprezentantului său,
cate de acesta ori persoanei autori- este considerată valabilă:
zate de instanţă să o primească a) când creditorul ratifică plata
(art. 1475 NCC). Pentru vechiul făcută unei persoane care nu era
Cod civil a se vedea textul cores- împuternicită să primească [art. 1096
punzător al art. 1096 C.civ. ce are alin. (2) C.civ.];
un conţinut asemănător. b) când plata profită credito-
În cazul în care creditorul dece- rului [art. 1096 alin. (2) C.civ.];
dează plata se face moştenitorilor c) când plata a fost făcută unui
acestuia; dacă o creanţa este cesio- creditor aparent (art. 1097 C.civ.).
nată, plata se va face cesionarului, Persoana care primeşte plata
acesta subrogându-se în drepturile trebuie să aibă capacitatea deplină
creditorului cedent; de asemenea, de exerciţiu, căci altfel plata va fi
plata poate fi primită de un repre- lovită de nulitate relativă, iar debi-
zentant legal (tutore) sau convenţio- torul poate fi obligat să plătească
nal (mandatar) ori de un terţ desem- din nou (cu excepţia cazului în
nat de justiţie (creditor popritor). care debitorul dovedeşte că prima
Noul Codul civil prevede în plată a profitat creditorului inca-
art. 1477 cazurile în care, deşi pabil – art. 1476 NCC, respectiv
plata este făcută unui terţ, totuşi art. 1098 C.civ.).
este valabilă: (v. şi solvens)
A contrario 6
A contrario – „Prin opoziţie/ Acţiunile civile se pot clasifica
(argument dedus) din ceea ce este şi în funcţie de natura bunului
contrar” care face obiectul dreptului
Raţionament în cadrul căruia valorificat. După acest criteriu se
concluzia este dedusă din poate vorbi de acţiuni mobiliare şi
contrariul premisei. Astfel, în cazul acţiuni imobiliare. Totuşi, cri-
noţiunilor contradictorii doar una teriul respectiv se foloseşte, de
dintre ele poate fi adevărată, obicei, pentru realizarea unor
cealaltă fiind cu necesitate falsă, subclasificări în cadrul clasificării
iar o a treia posibilitate fiind acţiunilor civile în acţiuni
exclusă (tertium non datur). personale, reale şi mixte, din con-
În domeniul juridic argumentul siderente practice, avându-se în
a contrario nu are o valoare abso- vedere importanţa specială a unor
lută, el este o simplă presupunere categorii de acţiuni dublu deter-
bazată pe tăcerea legii. Constituie minate, cum ar fi, de exemplu,
un procedeu propriu interpretării acţiunile reale imobiliare sau
restrictive (interpretatio restric- acţiunile personale imobiliare.
tiva) şi deci are un câmp limitat de Aşa cum s-a remarcat în doctrină
aplicare: nu poate fi utilizat decât (I. Deleanu, S. Deleanu), această
în cazul interpretării unor norme clasificare este criticabilă, întrucât
cu caracter de excepţie sau în cazul unele acţiuni pot fi, în acelaşi
când textul interpretat cuprinde timp, mobiliare şi imobiliare, în
enumerări limitative. Este proce- timp ce alte acţiuni nu pot fi
deul opus analogiei şi nu poate fi încadrate în una din cele două
utilizat decât dacă se completează categorii (spre exemplu, obliga-
cu alte argumente: caracterul dispo- ţiile alternative, acţiunile privind
ziţiei (aceasta nu poate fi decât starea civilă).
limitativă sau excepţională), ratio (v. actio civilis, actio in per-
legis, occasio legis etc. sonam, actio in rem)
Argumentul a contrario se mai
întâlneşte varianta: qui dicit de Actio aestimatoria (denumită
uno de altero negat. şi quanti minoris) – „Acţiune de
(v şi a pari; a simili ad simile; evaluare”
interpretatio restrictiva) Acţiune specială prin care cum-
părătorul poate cere, în loc de
Actio ad mobile mobilis est, rezoluţiunea contractului de vân-
actio ad immobile immobilis est zare-cumpărare, o reducere de preţ
– „Acţiunea privitoare la un (bun) direct proporţională cu reducerea
mobil este mobiliară, acţiunea valorii lucrului datorată viciului
privitoare la un (bun) imobil este (art. 1703 NCC).
imobiliară” (v. şi actio redhibitoria)
7 Actio civilis

Actio civilis – „Acţiune civilă” reale (actio in rem) şi acţiuni


Acţiunea civilă constă în ansam- mixte. Acţiunile se mai pot cla-
blul mijloacelor procesuale prin sifica în acţiuni principale, acţiuni
intermediul cărora se realizează, în accesorii şi acţiuni incidentale în
cadrul procesului civil, protecţia raport de calea procedurală aleasă
drepturilor subiective civile şi a de parte.
intereselor ocrotite de lege. Exercitarea acţiunii civile se
Acţiunea civilă are elemente poate face nu numai în cadrul pro-
proprii: părţile, adică persoanele cesului civil, ci şi în cadrul proce-
între care s-a stabilit raportul sului penal, caz în care aceasta este
juridic dedus judecăţii, precum şi considerată a fi un mijloc legal
terţele persoane care dobândesc pe prin care persoana păgubită, printr-
parcursul desfăşurării procesului o infracţiune, urmăreşte repararea
calitatea de părţi; obiectul, adică acestui prejudiciu.
protecţia dreptului subiectiv sau a Pentru a putea fi exercitată
unui interes pentru a cărui realizare acţiunea civilă în procesul penal
calea justiţiei este obligatorie; trebuie ca infracţiunea să fi produs
cauza (causa petendi), prin care se un prejudiciu, să existe un raport
înţelege scopul urmărit de cel care de cauzalitate între infracţiunea
reclamă sau cel care se apără, scop săvârşită şi paguba reclamată,
evidenţiat de motivele speciale prejudiciul să fie cert, să nu fi fost
care au determinat partea respec- reparat şi să existe o manifestare
tivă să acţioneze. de voinţă din partea persoanei care
Acţiunea nu poate fi exercitată a suferit prejudiciul de a fi despă-
decât dacă cel care o promovează gubită, cu alte cuvinte aceasta
afirmă existenţa unui drept trebuie să se constituie parte civilă.
subiectiv civil a cărui apărare se Acţiunea civilă în procesul
urmăreşte şi justifică un interes; penal are ca obiect tragerea la răs-
totodată părţile trebuie să aibă pundere civilă a inculpatului şi a
capacitate procesuală (legitimatio părţii responsabile civilmente
ad processum) şi calitate proce- [art. 14 alin. (1) C.proc.pen.].
suală (legitimatio ad causam). Subiectul activ al acţiunii civile este
Acţiunile civile pot fi, în persoana care a suferit prejudiciul,
funcţie de scopul urmărit: acţiuni iar subiecţi pasivi sunt inculpatul şi
în realizarea unui drept, acţiuni în partea responsabilă civilmente.
constatarea existenţei sau neexis- Titularul acţiunii civile are un
tenţei unui drept şi acţiuni în drept de opţiune, în sensul că poate
constituire de drepturi. După să-şi valorifice pretenţiile fie prin
natura dreptului afirmat acţiunile exercitarea acţiunii civile în cadrul
civile se împart în acţiuni perso- procesului penal, fie prin promo-
nale (actio in personam), acţiuni varea acesteia în faţa instanţei
Actio de in rem verso 8
civile. În principiu, opţiunea este patrimoniu să fie consecinţa
irevocabilă, în sensul că dacă directă ori indirectă a micşorării
persoana prejudiciată alege o cale celuilalt patrimoniu;
de valorificare a pretenţiilor sale nu d) să nu existe un temei juri-
o mai poate părăsi recurgând la dic care să justifice mărirea patri-
cealaltă (electa una via non datur moniului;
recursus ad alteram). e) persoana al cărei patri-
Acţiunea civilă în procesul moniu s-a diminuat să nu aibă la
penal se exercită şi din oficiu în îndemână o altă acţiune.
cazurile prevăzute de art. 17 Vechiul Cod civil nu cuprindea
C.proc.pen. (Pentru precizări cu o referire expresă la această
privire la conţinutul acestui text de acţiune, însă conţinea mai multe
lege v. nemo iudex sine actore). aplicaţii ale principiului că nimeni
nu se poate îmbogăţi în detri-
Actio de in rem verso – mentul altuia:
„Acţiune cu privire la transfor- a) proprietarul unui teren culege
marea (banilor) într-un bun mate- fructele numai dacă a plătit semă-
rial”; (acţiune în restituire) năturile, arăturile şi munca depusă
Acţiune în justiţie prin care se de alţii (art. 484 C.civ.);
poate pretinde restituirea îmbogă- b) proprietarul care a ridicat o
ţirii realizată de o persoană pe construcţie pe terenul său cu
seama patrimoniului altei persoane materialul altuia este obligat să
fără să existe temei juridic. plătească contravaloarea materia-
La romani, această acţiune se lului (art. 493 C.civ.);
dădea contra persoanelor care trăse- c) orice persoană care a făcut
seră un folos personal din actele cheltuieli pentru conservarea unui
făcute de cei ce se aflau sub puterea lucru ce nu este al său are dreptul
lor. Expresia nu mai are acest la restituirea lor; spre exemplu,
înţeles în dreptul modern, deoarece accipiensul de la solvens (art. 997
nu mai este vorba de obligaţii C.civ.), depozitarul de la deponent
contractate de o persoană aflată sub (art. 1618 C.civ.), creditorul gajist
puterea alteia, ci pur şi simplu de de la debitor (art. 1691 C.civ.).
micşorarea patrimoniului unei Practica judecătorească a făcut
persoane în folosul altei persoane. aplicaţia acestui principiu şi în alte
Condiţiile acţiunii în restituire situaţii, cu ar fi spre exemplu
sunt: îmbunătăţirile făcute de locatari
a) mărirea unui patrimoniu; imobilului închiriat.
b) micşorarea unui patrimo- Noul Cod civil reglementează
niu; in de rem verso îmbogăţirea fără justă cauză în art.
c) existenţa unei legături de 1345-1348 stabilind ca şi condiţii
cauzalitate, adică mărirea unui că „cel care, în mod neimputabil,
9 Actio de in rem verso

s-a îmbogăţit fără justă cauză în acţiunii de îmbogăţire fără justă


detrimentul altuia este obligat la cauză sunt: Actio de in rem verso

restituire, în măsura pierderii a) existenţa unui titlu cambial


patrimoniale suferite de cealaltă valabil; spre exemplu, o cambie în
persoană, dar fără a fi ţinut dincolo alb nu constituie un titlu valabil
de limita propriei sale îmbogăţiri” pentru exercitarea acestei acţiuni,
(art. 1345 NCC). întrucât înainte de completarea ei
Condiţiile şi întinderea resti- posesorul cambial nu putea exer-
tuirii sunt prevăzute de art. 1639 şi cita acţiunile cambiale, iar comple-
următoarele din NCC. De men- tarea ulterior decăderii din dreptul
ţionat că acţiunea în restituire are de a o completa este tardivă;
un caracter subsidiar, aceasta b) pierderea tuturor acţiunilor
nefiind admisibilă dacă cel preju- cambiale, prin decădere ori
diciat are dreptul la o altă acţiune prescripţie. Formularea unei astfel
pentru a obţine ceea ce îi este de acţiuni are un caracter subsidiar,
datorat (art. 1348 NCC). anume numai în cazul în care pose-
Spre deosebire de legislaţia sorul cambial a pierdut acţiunile
civilă, în legislaţia comercială cambiale, fie datorită decăderii
există o consacrare expresă a pentru neîndeplinirea actelor de
acestei instituţii. diligenţă cambială, fie a prescrierii
Astfel, art. 65 din Legea dreptului la acţiunile cambiale.
nr. 58/1934 asupra cambiei şi bile- Pentru formularea acţiunii de
tului la ordin prevede: „când pose- îmbogăţire fără justă cauză nu este
sorul a pierdut acţiunea cambială necesar a se exercita mai întâi
în contra tuturor obligaţilor şi nu acţiunea cambială şi acestea să fie
are contra acestora acţiune cauzală, respinse ca urmare a decăderii ori
poate exercita contra trăgătorului, prescripţiei. Această soluţie a fost
acceptantului sau girantului o adoptată în practica şi doctrina
acţiune pentru plata sumei cu care judiciară, deşi analiza dispoziţiilor
aceştia s-au îmbogăţit fără cauză în art. 94 din Legea nr. 58/1934
dauna sa”. conduce la o soluţie contrară
Legiuitorul comercial a înţeles „acţiunea de îmbogăţire fără justă
să protejeze pe posesorul cambial cauză se prescrie într-un an din
în caz de pierdere, prin prescripţie ziua în care hotărârea pronunţată a
ori decădere, a acţiunilor cambiale, rămas definitivă”;
căci dacă s-ar fi aplicat dreptul c) lipsa unei acţiuni cauzale.
comun prescripţia constituie un Dacă posesorul cambiei are la
mod legal de liberare a debitorului, îndemână exercitarea acţiunii cam-
transformând obligaţia perfectă biale a cărei cauză juridică o
într-o obligaţie imperfectă (natu- constituie raportul fundamental,
rală). Condiţiile de exercitare a împotriva a cel puţin un obligat
Actio in personam 10
cambial, acesta nu va mai putea personam şi actiones in rem
exercita acţiunea de îmbogăţire corespunde clasificării drepturilor
fără justă cauză. Posesorul cambiei în drepturi personale şi drepturi
nu are acţiune cauzală când reale, fiind cea mai veche clasifi-
emiterea sau transmiterea cambiei care a acţiunilor prezentă şi în
s-a făcut în vederea novării rapor- Legea celor XII Table. Această
tului fundamental. Spre deosebire clasificare constituie, după
de acţiunea cambială pe care Iustinian, summa divisio.
posesorul cambiei trebuie să o fi Acţiunile personale se pot
pierdut, acţiunea cambială trebuie împărţi în acţiuni personale mobili-
să nu o fi avut; dacă posesorul a are, în situaţia în care dreptul
avut acţiune cauzală, dar s-a personal apărat prin acţiune are ca
prescris, sau a exercitat-o, dar a fost obiect un bun mobil, şi acţiuni
respinsă pentru alte motive decât personale imobiliare, când dreptul
nulitatea raportului fundamental, personal protejat are ca obiect un
acesta nu mai poate exercita acţiunea bun imobil. Pentru acţiunile per-
de îmbogăţire fără justă cauză; sonale imobiliare se stabileşte o
d) existenţa unei îmbogăţiri pe competenţă alternativă (art. 10
nedrept a debitorilor. Această con- pct. 1 şi 2 C.proc.civ.)
diţie impune a se analiza dacă Clasificarea acţiunilor civile
debitorul s-a îmbogăţit efectiv, (actio civilis) în acţiuni personale
deci dacă patrimoniul acestuia s-a (actio in personam), acţiuni reale
mărit în dauna posesorului (actio in rem) şi acţiuni mixte
cambiei; spre exemplu, dacă trăgă- (acţiunile prin care se urmăreşte
torul a încasat valoarea cambiei nu apărarea atât a unui drept real, cât
a făcut trasului provizionul necesar şi a unui drept de creanţă aflate în
sau provizionul este mai mic decât strânsă legătură) prezintă o deose-
valoarea primită; şi bită importanţă în ceea ce priveşte
e) existenţa unei daune calitatea procesuală, competenţa
(v. şi Iure naturae aequum teritorială şi prescripţia dreptului la
est neminem cum alterius detri- acţiune.
mento et iniuria fieri locuple- Noţiunea de acţiune personală
tiorem) mai are şi o altă accepţie, stabilită
prin raportare, de data aceasta nu
Actio in personam – „Acţiune la dreptul protejat, ci la titularul
personală” acţiunii; astfel, sunt acţiuni perso-
Acţiune care sancţionează nale cele ataşate strict de persoană.
drepturile personale (de creanţă) Folosirea în acest sens a noţiunii
izvorâte din contracte, din delicte, de acţiune personală se face chiar
din lege etc. Clasificarea acţiunilor de către lege: „Ministerul Public
în dreptul roman în actiones in poate introduce orice acţiune, în
11 Actiones quae in fraudem creditorum factae sunt

afară de cele strict personale (…)” sorii, precum ipoteca sau garanţia
[art. 45 alin. (1) C.proc.civ.]. reală mobiliară.
Aceste acţiuni nu pot fi introduse Ca şi acţiunile personale, acţi-
decât de titularul lor. Dacă au fost unile reale se împart în acţiuni
introduse de către acesta unele se reale mobiliare, în situaţia în care
transmit către moştenitori: acţiunea dreptul apărat prin acţiune are ca
pentru stabilirea filiaţiei faţă de obiect un bun mobil, şi acţiuni
mamă – art. 423 alin. (2) NCC reale imobiliare, când dreptul valo-
(art. 52 C.fam.), acţiunea pentru rificat are ca obiect un bun imobil.
stabilirea paternităţii din afara Această clasificare este importantă,
căsătoriei - art. 425 alin. (2) NCC în mod special, întrucât cu privire la
(art. 59 C.fam.), acţiunea în tăgada acţiunile reale imobiliare se stabi-
paternităţii – art. 429 alin. (1) NCC leşte o competenţă exclusivă (art. 13
(art. 54 C.fam.), cererea de revo- C.proc.civ.).
care a unei donaţii pentru ingra- (v. actio civilis; actio in perso-
titudine – art. 1024 alin. (4) NCC nam)
respectiv art. 833 C.civ.); alte
acţiuni strict personale nu se Actiones liberae in causa
transmit însă moştenitorilor, chiar (actiones ad libertatem relatae) –
dacă au fost pornite de către titular „Acţiuni libere în cauza lor”
în timpul vieţii sale. Este cazul, Acţiuni săvârşite în stare de
spre exemplu, al acţiunii de divorţ, inconştienţă, dar pe care făptui-
care, în cazul morţii reclamantului, torul le-a prevăzut înaintea apari-
va rămâne fără obiect. ţiei acestei stări. Ele sunt pedepsite
(v. şi actio in rem) dacă făptuitorul şi-a provocat starea
de inconştienţă sau nu a împiedicat
Actio in rem – „Acţiune cu apariţia acesteia, deşi avea cunoş-
privire la un bun (reală)” tinţă de eventuala ei producere. Un
Categorie de acţiuni care sanc- astfel de caz îl constituie săvârşirea
ţionează drepturile reale, drepturi infracţiunii în stare de beţie anume
care poartă asupra unor lucruri. provocată în vederea comiterii
Intră în această categorie acţiunea faptei, ceea ce constituie o cir-
în revendicare (rei vindicatio), cumstanţă agravantă generală
care sancţionează dreptul de pro- potrivit art. 75 lit. e) C.pen.
prietate, acţiunea confesorie prin
care se apără dezmembrămintele Actiones quae in fraudem
dreptului de proprietate, acţiunea creditorum factae sunt – „Acţiuni
negatorie prin care se contestă care au fost făcute spre înşelarea
existenţa unui asemenea dezmem- creditorilor”
brământ, acţiunea prin care se (v. Conscius fraudis; Fraus
valorifică drepturile reale acce- creditorum)
Actioni non natae non praescribitur 12

Actiones quae morte vel tem- din Legea pentru punerea în


pore pereunt semel incusae aplicare a Legii nr. 287/2009
iudicio salvare permanent – privind Codul civil].
„Acţiunile care se sting prin Expresia se mai întâlneşte în
moarte sau prin trecerea timpului, următoarea formă: Omnes
se conservă de îndată ce au fost actiones quae morte vel tempore
introduse (de autor)” pereunt semel incusae iudicio
Introducerea cererii de chemare salvare permanent.
în judecată produce în cazul morţii
beneficiarului dreptului la acţiune Actioni non natae non praes-
efectul transmiterii către moşte- cribitur – „Acţiunile nenăscute nu
nitori a anumitor acţiuni cu carac- sunt prescrise”
ter strict personal; astfel, sunt Codul civil român a preluat
transmisibile moştenitorilor: acţiu- această maximă din dreptul roman,
nea pentru stabilirea filiaţiei faţă prevăzând în art. 1886 că „nicio
de mamă – art. 423 alin. (2) NCC prescripţie nu poate începe a curge
(art. 52 C.fam.), acţiunea pentru mai înainte de a se naşte acţiunea
stabilirea paternităţii din afara supusă acestui mod de stingere”.
căsătoriei – art. 425 alin. (2) NCC De asemenea, Decretul nr. 167/1958
(art. 59 C.fam.), acţiunea în tăgă- privitor la prescripţia extinctivă
duirea paternităţii – art. 429 alin. (1) prevedea în art. 7 că „prescripţia
NCC (art. 54 C.fam.), acţiunea de începe să curgă de la data când se
revocare a unei donaţii pentru naşte dreptul la acţiune sau dreptul
motiv de ingratitudine – art. 1024 de a cere executarea silită”.
alin. (4) NCC (art. 833 C.civ.). Noul Cod civil stabileşte ca
Unele acţiuni strict personale nu se regulă generală în art. 2523 că
transmit moştenitorilor, chiar dacă „prescripţia începe să curgă de la
au fost pornite de către titular în data când titularul dreptului la
timpul vieţii sale. Este cazul, spre acţiune a cunoscut sau, după
exemplu, al acţiunii de divorţ, care, împrejurări, trebuia să cunoască
în cazul morţii reclamantului, va naşterea lui”.
rămâne fără obiect. Alte texte de lege, între care
Potrivit art. 2539 NCC există doar diferenţe de redactare,
prescripţia este întreruptă chiar dacă stabilesc regula generală privind
sesizarea a fost făcută la un organ începutul prescripţiei extinctive ce
de jurisdicţie ori de urmărire penală are ca obiect dreptul la acţiune (în
necompetent sau chiar dacă este sens material): prescripţia începe
nulă pentru lipsă de formă să curgă la data naşterii dreptului
[corespunzător a se vedea art. 16 şi la acţiune. Această regulă se
art. 17 din Decretul nr. 167/1958 aplică ori de câte ori nu se aplică
abrogat prin art. 230 alin. (1) lit. p) o regulă specială.
13 Actioni non natae non praescribitur

Cu titlu de exemplu, enumerăm f) în cazul asigurării contrac-


mai întâi ipoteze reglementate în tuale, prescripţia începe să curgă
Noul Cod civil: de la expirarea termenelor prevă-
a) în cazul obligaţiilor contrac- zute de lege ori stabilite de părţi
tuale de a da sau de a face pentru plata primei de asigurare,
prescripţia începe să curgă de la respectiv pentru plata indemni-
data când obligaţia devine exigi- zaţiei, sau, după caz, a despăgu-
bilă şi debitorul trebuia astfel să o birilor datorate de asigurator
execute (art. 2524 NCC); (art. 2527 NCC);
b) în cazul în care dreptul este g) prescripţia dreptului la
afectat de un termen suspensiv, acţiune în repararea unei pagube
prescripţia începe să curgă de la care a fost cauzată printr-o faptă
împlinirea termenului sau, după ilicită începe să curgă de la data
caz, de la data renunţării la bene- când păgubitul a cunoscut sau
ficiul termenului stabilit exclusiv trebuia să cunoască atât paguba,
în favoarea creditorului [art. 2524 cât şi pe cel care răspunde de ea
alin. (2) NCC]; [art. 2528 alin. (1) NCC].
c) dacă dreptul este afectat de o În ceea ce priveşte dreptul la
condiţie suspensivă, prescripţia acţiunea în anularea actului juridic,
începe să curgă de la data când s-a a se vedea art. 2529 NCC, dreptul
împlinit condiţia [art. 2524 la acţiunea în răspunderea pentru
alin. (3) NCC]; vicii aparente a se vedea art. 2530
d) prescripţia dreptului la NCC, iar pentru vicii ascunse
acţiunea în restituirea prestaţiilor art. 2531 NCC. Actioni non natae non praescribitur

făcute în temeiul unui act anulabil Având în vedere situaţia tran-


ori desfiinţat pentru rezoluţiune zitorie a dispoziţiilor în materie, util
sau o altă cauză de ineficacitate ni se pare a menţiona şi ipotezele
începe să curgă de la data enumerate de reglementarea exis-
rămânerii definitive a hotărârii prin tentă până la intrarea în vigoare a
care s-a desfiinţat actul ori, după Noului Cod civil, respectiv:
caz, de la data la care declaraţia de a) în obligaţiile care urmează să
rezoluţiune sau reziliere a devenit se execute la cererea creditorului,
irevocabilă (art. 2525 NCC); precum şi în acelea al căror termen
e) în cazul prestaţiilor succe- de executare nu este stabilit,
sive prescripţia dreptului la acţiune prescripţia începe să curgă de la
începe să curgă de la data la care data naşterii raportului de drept
fiecare prestaţie devine exigibilă, [art. 7 alin. (2) din Decretul
iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot nr. 167/1958];
unitar, de la data la care ultima b) dacă dreptul este sub con-
prestaţie devine exigibilă (art. 2526 diţie suspensivă sau cu termen sus-
NCC); pensiv, prescripţia începe să curgă
Actioni non natae non praescribitur 14
de la data când s-a împlinit con- f) ipoteză prevăzută de art. 23
diţia sau a expirat termenul [art. 7 din Decretul nr. 167/1958, potrivit
alin. (3) din Decretul nr. 167/1958]; căruia prescripţia începe să curgă
c) prescripţia dreptului la acţi- de la data consemnării ori depu-
unea în repararea pagubei prici- nerii sau de la data când se poate
nuită prin fapta ilicită începe să cere restituirea pe baza actului
curgă de la data când păgubitul a organului de stat, atunci când
cunoscut sau trebuia să cunoască eliberarea sumelor consemnate sau
atât paguba, cât şi pe cel care răs- depuse este condiţionată de un
punde de ea [art. 8 alin. (1) din astfel de act;
Decretul nr. 167/1958]; Actioni non natae non praescribitur g) prescripţia dreptului la
d) prescripţia dreptului la acţiune privitoare la sumele de
acţiune în anularea unui act juridic bani încasate din vânzarea biletelor
începe să curgă în funcţie de cauza pentru spectacolele care n-au mai
de anulabilitate; dacă este vorba de avut loc, începe să curgă de la data
anulare pentru violenţă, momentul când urma să aibă loc spectacolul
de începere al prescripţiei este data (art. 24 din Decretul nr. 167/1958);
încetării violenţei, iar în caz de h) prescripţia dreptului de a
viclenie ori eroare sau în celelalte accepta succesiunea începe să
cazuri de anulare, prescripţia curgă de la deschiderea succesiunii
începe să curgă de la data când cel (art. 700 C.civ.);
îndreptăţit, reprezentantul său legal i) prescripţia acţiunii posesorii
sau persoana chemată de lege să-i curge de la data primului act de
încuviinţeze actele a cunoscut tulburare a posesiei, iar nu de la
cauza anulării, însă cel mai târziu data ultimului act [art. 674 alin. (1)
la împlinirea a 18 luni de la data pct. 1 C.proc.civ.].
încheierii actului [art. 9 din În materie penală, potrivit
Decretul nr. 167/1958]; art. 122 alin. (2) C.pen., termenele
e) potrivit art. 11 din Decretul de prescripţie a răspunderii penale
nr. 167/1958, prescripţia dreptului încep să curgă de la data săvârşirii
la acţiune privind viciile ascunse infracţiunii; în cazul infracţiunilor
ale unui lucru transmis sau ale unei continue termenul curge de la data
lucrări executate începe să curgă încetării acţiunii sau inacţiunii, iar
de la data descoperirii viciilor, însă în cazul infracţiunilor continuate,
cel mai târziu la împlinirea unui an de la data săvârşirii ultimei acţiuni
de la predarea lucrului sau lucrării, sau inacţiuni. Termenele de
iar prescripţia acţiunii privind prescripţie a executării se calcu-
viciile unei construcţii începe să lează de la data când hotărârea de
curgă de la data descoperirii condamnare a rămas definitivă;
viciilor, însă cel mai târziu de la termenul de prescripţie în cazul
împlinirea a trei ani de la predare; revocării suspendării condiţionate
15 Actio redhibitoria

a executării pedepsei începe să vânzare-cumpărare în cazul în care


curgă de la data când hotărârea de bunul cumpărat prezintă vicii.
revocare a rămas definitivă În dreptul roman, edilii curuli
(art. 126 C.pen.). prin edictele de mancipiis ven-
dundis (relativ la vânzarea de
Actio non datur cui nihil sclavi) şi de iumentis vendundis
interest – „Nu se acordă acţiune (relativ la vânzarea de animale) au
celui care nu are niciun interes” creat acţiunile speciale actio redhi-
Pentru a se putea exercita bitoria şi actio quanti minoris.
acţiunea civilă, trebuie îndeplinite Pentru a putea fi intentată
cumulativ mai multe condiţii: cel acţiunea redhibitorie, viciul trebuie
care o promovează trebuie să să fie ascuns, să fi existat în
afirme existenţa unui drept momentul încheierii contractului şi
subiectiv civil a cărui apărare se să fie grav; cu privire la această
urmăreşte şi să justifice un interes; ultimă condiţie nu este necesar ca
de asemenea, părţile trebuie să aibă viciul să fie atât de grav încât să
capacitate procesuală (legitimatio facă lucrul absolut impropriu folo-
ad processum) şi calitate procesuală sinţei. Dacă acţiunea este admisă
(legitimatio ad causam). vânzătorul este obligat să restituie
În doctrină interesul a fost preţul vânzării şi cheltuielile
definit ca fiind folosul practic pe suportate de cumpărător cu ocazia
care o parte îl urmăreşte prin vânzării; dacă cumpărătorul dove-
punerea în mişcare a procedurii deşte reaua-credinţă a vânzătorului,
judiciare. Interesul poate fi acesta din urmă va putea fi obligat la
material sau moral în funcţie de plata de daune-interese.
natura folosului a cărui obţinere se În privinţa contractelor înche-
urmăreşte. Pentru admiterea iate până la intrarea în vigoare a
acţiunii interesul trebuie să fie Noului Cod civil, termenul de
legitim, personal, născut şi actual. intentare a acţiunii este de 6 luni,
Dacă instanţa constată că cel care iar în cazul în care viciile au fost
pune în mişcare acţiunea nu justifică ascunse cu viclenie termenul este
un interes sau că acest interes nu cel general (3 ani); aceste termene
îndeplineşte condiţiile enumerate, va încep să curgă de la data desco-
respinge acţiunea; lipsa interesului se peririi viciilor, însă cel mai târziu
invocă pe calea excepţiei. de la împlinirea unui an de la pre-
dare, iar în cazul construcţiilor cel
Actio redhibitoria – „Acţiune mai târziu de la împlinirea a 3 ani
în restituire”; (acţiune redhibitorie) de la predare [art. 11 alin. (1)-(2)
Acţiunea redhibitorie este din Decretul nr. 167/1958].
acţiunea prin care cumpărătorul Noul Cod civil prevede în
cere rezoluţiunea contractului de art. 1710 efectele garanţiei contra
Actio revocatoria 16
viciilor bunului vândut menţionând d) în cazul contractelor cu titlu
şi posibilitatea cumpărătorului de a oneros sau a plăţii făcute în
obţine rezoluţiunea vânzării. executarea unui asemenea contract
Instanţa, în funcţie de gravitatea terţul contractant sau cel care a
viciilor şi de scopul pentru care primit plata cunoştea faptul că
contractul a fost încheiat, precum debitorul îşi creează sau îşi
şi de alte împrejurări, poate dis- măreşte starea de insolvabilitate
pune o altă măsură prevăzută de [art. 1562 alin. (2) NCC].
art. 1710 alin. (1) C.civ. (înlătu- Dreptul la acţiune se prescrie în
rarea viciilor, înlocuirea bunului, termen de un an de la data la care
reducerea preţului). creditorul a cunoscut sau trebuia să
Dreptul la acţiunea în răs- cunoască prejudiciul ce rezultă din
pundere pentru vicii ascunse este actul atacat (art. 1564 NCC).
reglementat în art. 2531 NCC. În privinţa efectelor admiterii
(v. şi actio aestimatoria) acţiunii art. 1565 alin. (1) NCC sta-
bileşte că actul atacat va fi declarat
Actio revocatoria – „Acţiunea inopozabil atât faţă de creditorul care
revocatorie”; (acţiunea pauliană) a introdus acţiunea, cât şi faţă de toţi
Este acţiunea prin care un cre- ceilalţi creditori care, putând intro-
ditor solicită declararea ca inopo- duce acţiunea, au intervenit în cauză;
zabile faţă de el a actelor juridice aceştia vor avea dreptul de a fi plătiţi
încheiate de debitor în frauda din preţul bunului urmărit, cu res-
drepturilor sale cum sunt cele prin pectarea cauzelor de preferinţă exis-
care debitorul îşi creează sau îşi tente între ei.
măreşte o stare de insolvabilitate. Terţul dobândit poate păstra
Această acţiunea este reglementată bunul plătind creditorului căruia îi
în art. 1562-1565 NCC. profită admiterea acţiunii o sumă
Pentru promovarea acţiunii de bani egală cu prejudiciul suferit
revocatorii, trebuie întrunite urmă- de acesta din urmă prin încheierea
toarele condiţii: actului, în caz contrar hotărârea
a) creditorul (reclamantul) să judecătorească de admitere a
dovedească un prejudiciu; acţiunii revocatorii indisponibili-
b) debitorul să fi încheiat un act zează bunul până la încetarea
juridic prin care s-au fraudat drep- executării silite a creanţei.
turile creditorului, adică să aibă ca
şi consecinţă crearea sau mărirea Actore non probante, reus
stării de insolvabilitate; absolvitur – „Dacă reclamantul nu
c) creanţa trebuie să fie certă probează/nu aduce dovezi, pârâtul
la data introducerii acţiunii este absolvit”
(art. 1563 NCC); Reclamantul este cel care pe
calea unei acţiuni în justiţie solicită
17 Actori incumbit probatio

recunoaşterea unui drept, motiv vărul şi pentru a preveni orice gre-


pentru care sarcina probei îi revine. şeală în cunoaşterea faptelor [art.
Până în momentul în care recla- 129 alin. (5) teza I C.proc.civ.].
mantul nu-şi dovedeşte susţinerile, O excepţie de la regulă o
starea de fapt va fi considerată cores- constituie prezumţiile, fiindcă în
punzătoare stării de drept, iar pârâtul acest caz sarcina probei nu mai
va fi ocrotit. revine celui în favoarea căruia
(v. şi actori incumbit pro- operează prezumţia. „Prezumţia
batio) legală dispensă de orice dovadă pe
acela în favoarea căruia este
Actori incumbit probatio (sau făcută.” [art. 1202 alin. (1) C.civ.].
Actori incumbit onus probandi) Dar şi în acest caz trebuie dovedit
– „Sarcina probei incumbă recla- faptul vecin şi conex de către
mantului” partea în favoarea căreia operează
Potrivit art. 1169 C.civ. cel ce prezumţia. Cele mai multe pre-
face o propunere înaintea judecăţii zumţii, prezumţiile relative (iuris
trebuie să o dovedească; aşadar, tantum) pot fi răsturnate prin
sarcina probei revine reclaman- proba contrară. Deci, în acest caz,
tului, deoarece el este cel care când în favoarea reclamantului
solicită recunoaşterea unui drept. operează o prezumţie, sarcina
Pârâtul, dacă ridică excepţii probei revine pârâtului.
care tind la paralizarea acţiunii Legiuitorul, în scopul protejării
reclamantului, va trebui să le persoanelor în cauză, a instituit alte
dovedească (in excipiendo reus fit excepţii de la această regulă; spre
actor). De asemenea, dacă pârâtul exemplu, litigiile ce privesc desfa-
formulează prin cererea reconven- cerea contractului individual de
ţională pretenţii proprii, va trebui muncă, caz în care dovada temei-
să le dovedească, el căpătând şi niciei şi legalităţii desfacerii
calitatea de reclamant în respec- contractului de muncă revine celui
tivul litigiu. Deci sarcina probei ce angajează, deşi acesta este pârât
(onus probandi) revine fie recla- (art. 287 C.muncii). Şi în domeniul
mantului, fie pârâtului, în funcţie protecţiei consumatorilor există
de cine afirmă ceva (eius incumbit astfel de dispoziţii, cum ar fi în
probatio qui dicit non qui negat). cazul încheierii şi executării con-
Dar şi instanţa va putea ordona tractelor la distanţă privind servi-
dovezile pe care le va găsi de ciile financiare unde sarcina probei
cuviinţă, chiar dacă părţile se privind îndeplinirea obligaţiilor
împotrivesc [art. 129 alin. (5) teza furnizorului de informare a consu-
a II-a C.proc.civ.]. Judecătorii sunt matorului, precum şi sarcina
datori să stăruie, prin toate mijloa- probei existenţei consimţământului
cele legale, pentru a descoperi ade- consumatorului la încheierea
Actor sequitur forum rei 18
contractului şi, după caz, la acţiunile personale, pe faptul că,
executarea acestuia cad în sarcina până când reclamantul nu îşi
furnizorului (art. 24 din dovedeşte pretenţiile (conform
O.G. nr. 85/2004). regulii actori incumbit probatio)
În procesul penal, în ceea ce pârâtul este considerat că nu dato-
priveşte latura penală a acestuia rează nimic. De asemenea, în ceea
sarcina administrării probelor ce priveşte acţiunile reale mobi-
(onus probandi) revine organului liare, aparenţele sunt considerate
de urmărire penală şi instanţei de ca fiind conforme cu realitatea
judecată (art. 65 C.proc.pen.). Fun- până când reclamantul nu face
damentul acestei reguli îl constituie dovada celor afirmate. Acţiunile
prezumţia de nevinovăţie ridicată reale imobiliare, însă, nu urmează
la rangul de principiu constitu- această regulă, competenţa fiind
ţional [art. 23 alin. (11) din reglementată în această materie de
Constituţie], dar prevăzută şi de norme imperative speciale (art. 13
Codul de procedură penală în art. C.proc.civ.).
52, art. 66. Astfel, inculpatul nu Regula este consacrată de art. 5
trebuie să-şi probeze nevinovăţia, C.proc.civ.: „cererea se face la
dar dacă împotriva lui sunt aduse instanţa domiciliului pârâtului”. De
dovezi susceptibile să demonstreze asemenea, cererea împotriva unei
vinovăţia sa, el are dreptul să persoane juridice de drept privat se
probeze lipsa lor de temeinicie [art. face la instanţa sediului ei princi-
66 alin. (2) C.proc.pen.]. În ceea ce pal [art. 7 alin. (1) C.proc.civ.].
priveşte latura civilă a procesului Regula se aplică şi în situaţia în
penal, sarcina probei va urma în care pârâtă este o asociaţie sau o
general regulile din procesul civil societate fără personalitate juridică
aşa cum au fost prezentate mai sus. [art. 7 alin. (3) C.proc.civ.].
Probele aduse pe latura penală sunt Prin domiciliu se înţelege, în
folosite şi pe latura civilă. primul rând, adresa unde pârâtul
(v. şi in dubio pro reo; iuris et locuieşte în mod efectiv în
de iure; iuris tantum) momentul sesizării instanţei. Dacă
pârâtul are domiciliul în străinătate
Actor sequitur forum rei sau nu are domiciliu cunoscut,
(sitae) – „Reclamantul urmează cererea se face la instanţa
forul (instanţa) domiciliului pârâ- reşedinţei sale din ţară, iar dacă nu
tului/locului bunului” are nici reşedinţă cunoscută, la
Reclamantul trebuie, în instanţa domiciliului sau reşedinţei
general, să introducă acţiunea la reclamantului (art. 5 C.proc.civ.).
instanţa în raza căreia se află domi- De la regula actor sequitur
ciliul pârâtului. Această regulă este forum rei există numeroase excep-
fundamentată, în ceea ce priveşte ţii, precum competenţa teritorială
19 Actus non debent operari ultra intentionem agentium

alternativă, competenţa teritorială bună-credinţă a acestora; în com-


exclusivă, competenţa în materia pletarea acestor două principii se
divorţului etc. aplică, în măsura în care sunt nece-
În cadrul dreptului procesual sare, celelalte reguli de interpre-
penal se poate vorbi oarecum de tare, cum ar fi, spre exemplu, in
aplicarea restrictivă a acestei reguli dubio pro reo [art. 1269 alin. (1)
în condiţiile prevăzute de art. 30 NCC, respectiv art. 983 C.civ.].
alin. (1), art. 31 alin. (1) şi art. 45 Deşi textul legal se referă
alin. (3) C.proc.pen. Pentru numai la interpretarea contractelor,
dezvoltări, în acest sens, a se vedea este general admis în literatura de
forum domicilii. specialitate că regula respectivă este
extinsă şi la interpretarea normelor
Actus interpretandus est juridice.
potius ut valeat quam ut pereat –
„Actul trebuie interpretat mai mult Actus non debent operari
ca să rămână valid decât ca să ultra intentionem agentium –
piară” „Actele nu trebuie să opereze din-
Regulă de interpretare con- colo de intenţia celor care le fac”
sacrată de dispoziţiile art. 1268 Regulă generală de interpretare
alin. (3) NCC (art. 978 C.civ.) a actelor private potrivit căreia
potrivit căreia un act juridic trebuie contractele se interpretează după
interpretat în sensul în care acesta voinţa concordantă a părţilor, iar
produce efecte juridice şi nu în nu după sensul literal al termenilor
acela în care nu ar produce niciun [art. 1266 alin. (1) NCC]. A se
efect, deoarece este de presupus că vedea şi textul corespunzător
părţile prin actul încheiat au avut art. 977 C.civ.: „interpretarea con-
intenţia producerii de efecte tractelor se face după intenţia co-
juridice. mună a părţilor contractante, iar nu
Principiul consensualismului după sensul literal al termenilor”.
(art. 1169 NCC, respectiv art. 969 Cu privire la interpretarea
C.civ.) şi prezumţia de bună-cre- clauzelor îndoielnice art. 1268
dinţă – bona fides praesumitur alin. (4) NCC stabileşte că un
(art. 1170 NCC) constituie contract nu cuprinde decât lucrul
fundamentul acestei reguli de asupra căruia părţile şi-au propus a
interpretare, astfel că dacă părţile contracta, oricât de generali ar fi
prin acordul de voinţă au căzut de termenii folosiţi.
acord asupra clauzelor contrac- (v. non enim ex opininibus
tului, intenţia lor evidentă este de a singularum, sed ex communi usu
executa clauzele acestuia, motiv nomina exaudiri debent)
pentru care se are în vedere
prezumţia relativă a executării cu
Ad absurdum 20
Ad absurdum – „Până la Potrivit art. 1243 NCC, dacă prin
absurd” lege nu se prevede altfel, orice
Argument logic potrivit căruia modificare a contractului este
pentru a se demonstra adevărul supusă condiţiilor de formă cerute
unei teze se dovedeşte falsitatea de lege pentru încheierea sa.
tezei sau tezelor contrare. Teza Obligatoriu actul adiţional tre-
susţinută este adevărată întrucât buie încheiat de aceleaşi părţi care
orice altă soluţie posibilă ar duce la au încheiat contractul iniţial sau de
rezultate absurde; este un mod de mandatari ai acestora. Potrivit
demonstraţie indirect. În cazul art. 1270 NCC contractul se modi-
interpretării normelor juridice, fică sau încetează numai prin acor-
interpretul îşi susţine propria dul părţilor ori din cauze autorizate
variantă, demonstrând că orice altă de lege.
variantă de interpretare a textului (v. şi pacta sunt servanda)
are consecinţe absurde, contrare
legii. Se mai întâlneşte şi în forma Addicti – „Atribuiţi (credito-
ab absurdo (sensu). rilor)”
În dreptul roman se numeau
Ad calendas graecas – „La addicti debitorii care nu-şi plăteau
calendele greceşti” datoriile. Erau de două feluri:
În Roma antică datoriile se iudicati şi nexi. Primii erau
plăteau de obicei în prima zi a debitorii care erau trimişi 60 de
fiecărei luni, zile denumite zile la închisoarea personală a
Calendae. Grecii nu denumeau creditorului, iar dacă în acest
astfel începutul lunii şi de aceea ad termen nu plăteau datoria erau
calendas graecas înseamnă vânduţi trans Tiberim (dincolo de
„niciodată”. Expresia provine din Tibru); ceilalţi erau debitorii
ad calendas graecas solvere, a insolvabili care încheiau cu
plăti la calendele greceşti, adică creditorul o convenţie prin care se
niciodată. obligau să muncească un număr de
zile în contul datoriei.
Addendum – „Adaos/com-
pletare”; (act adiţional) Ad dolum quaeritur propo-
Acord de voinţă intervenit între situm laedendi – „Pentru dol se
părţile care au încheiat un contract cere intenţia de a vătăma”
în timp ce acesta îşi produce Pentru a fi în prezenţa dolului –
efectele, acord prin care părţile viciu de consimţământ se cer
modifică clauze ale contractului. întrunite cumulativ două elemente:
Actului adiţional i se aplică elementul obiectiv (material) care
aceleaşi reguli de fond şi de formă constă în folosirea mijloacelor
ce se aplică în general contractelor. viclene (dolosive) şi elementul
21 Ad-hoc

subiectiv (intenţional) care constă a) să desemneze un supra-


în intenţia de a induce în eroare o arbitru în cazul în care se ivesc
persoană pentru a o determina să neînţelegeri între arbitrii cu privire
încheie un act juridic. la desemnarea acestuia sau când
(v. dolus) aceştia nu sunt împuterniciţi de
părţi prin convenţia arbitrală să-l
Ad-hoc – „Pentru acesta/în aleagă;
acest scop” b) să soluţioneze cererile de
Expresie folosită pentru a recuzare privitoare la un arbitru;
caracteriza un organ înfiinţat spre a c) să verifice legalitatea şi
realiza o misiune determinată, cu temeinicia hotărârii arbitrale în
caracter temporar. De exemplu, un cazul în care s-a formulat acţiune
arbitraj constituit ad-hoc; un stat în anulare;
poate desemna un judecător d) să învestească cu formula
ad-hoc înaintea Curţii Internaţio- executorie hotărârile arbitrale.
nale de Justiţie; Adunările ad-hoc În dreptul comercial, întâlnim
constituite în Ţara Românească şi adunările generale ale acţionarilor
Moldova în 1857 cu scopul de a spontane sau ad-hoc. Astfel, acţio-
delibera asupra condiţiilor realizării narii reprezentând întreg capitalul
Unirii celor două Principate într-un social vor putea, dacă niciunul
singur stat etc. dintre ei nu se opune, să ţină o
În funcţie de structura organi- adunare generală şi să ia orice
zatorică, se face distincţie între hotărâre de competenţa adunării,
arbitrajul ad-hoc (ocazional) şi fără respectarea formalităţilor
arbitrajul instituţionalizat. cerute pentru convocarea ei
Arbitrajul ad-hoc se constituie (art. 121 din Legea nr. 31/1990).
pentru soluţionarea unui litigiu Cum dispoziţiile legale prevă-
determinat, existenţa sa încetând la zute pentru convocarea adunării
data pronunţării hotărârii. Structura generale au ca scop protejarea şi
şi procedura acestor instanţe informarea acţionarilor, legiuitorul
variază, în principiu, de la un a prevăzut posibilitatea desfăşu-
litigiu la altul, deoarece părţile au rării unei adunări generale fără a se
posibilitatea să fixeze regulile de efectua convocarea prin niciuna
procedură, locul arbitrajului şi să din modalităţile cunoscute. Aşa
numească arbitrii. cum s-a remarcat şi în doctrina
În dreptul procesual român, interbelică (I.L. Georgescu) „dispo-
instituţia arbitrajului ad-hoc pre- ziţia… este destinată să scutească
zintă o anumită dependenţă faţă de de un formalism inutil societăţile
instanţele judecătoreşti, care au compuse dintr-un număr mic de
următoarele atribuţii: acţionari”.
Ad-hoc 22
Se cer întrunite două condiţii: pe deplin aplicabile dispoziţiile art.
să fie prezenţi acţionarii repre- 121, iar dacă un acţionar cu refe-
zentând întreg capitalul social şi rire la o anumită problemă discu-
niciun acţionar să nu se opună. tată pe parcursul desfăşurării adu-
Cu privire la această a doua nării generale votează împotrivă nu
condiţie s-a afirmat (S. David) că în înseamnă că asimilăm aceasta cu o
cazul în care un acţionar prezent la opoziţie în sensul art. 121.Ad-hoc

adunarea generală invocă lipsa de În acest context, se pune o altă


validitate a modului de convocare a întrebare: ce se întâmplă dacă,
acesteia, condiţia prezenţei unanime iniţial nu se exprimă nicio opunere,
a acţionarilor nu este îndeplinită, însă discutându-se o problemă care
însă dacă se invocă lipsa de validi- în opinia unui acţionar ar implica
tate a constituirii adunării, fără a se verificarea unor acte care la acel
aduce obiecţiuni modului în care a moment nu există sau pur şi simplu
fost convocată, dispoziţiile art. 121 consideră că ar fi necesare
devin aplicabile. informaţii suplimentare, acţionarul
Nu suntem de acord cu această în cauză consideră nelegală respec-
opinie, întrucât din textul de lege tiva adunare? Care este limita de
nu rezultă această condiţie de demarcaţie între spontan şi o posi-
circumstanţiere a motivului, ci bilă atitudine abuzivă a unor
doar se prevede să nu existe acţionari? Are vreo relevanţă
opunere la desfăşurarea adunării. importanţa a ceea ce se votează sau
Opinia contrară poate da naştere la cât de informaţi pot să fie acţio-
interpretări în contextul în care narii la o astfel de adunare?
între acţionari nu va fi un vot în Considerăm că rezerva expri-
unanimitate asupra problemelor mată de un acţionar pe parcursul
discutate. Important este ca voinţa desfăşurării adunării (chiar dacă a
acţionarilor în privinţa modului de fost de acord cu ţinerea adunării)
convocare să fie exprimat clar, iar fundamentată pe lipsa unor acte
această claritate să rezulte din pro- sau informaţii sau verificări,
cesul-verbal al adunării. Credem trebuie luată în calcul şi acţionarii
că orice rezervă a unui acţionar, să amâne discutarea acestei pro-
indiferent de formulare, trebuie să bleme, în caz contrar putând fi
fie sancţionată cu nulitatea abso- admisă acţiunea în nulitate abso-
lută. Din această interpretare lută a hotărârii. Aprecierea temei-
rezultă şi avantajele şi dezavanta- niciei rezervelor exprimate şi
jele unei adunări ad-hoc. implicit a necesităţii de date supli-
Evident că această opunere mentare urmează a fi apreciate de
trebuie exprimată la momentul către instanţa de judecată.
începerii adunării, astfel că lipsa Dispoziţiile art. 121 dau posibi-
unei opoziţii în acest moment face litatea ţinerii unei adunări generale
23 Ad huc sub iudice lis est

în mod valabil, fără efectuarea for- De exemplu, hotărârea judecă-


malităţilor de convocare, respec- torească nu îşi produce efectele
tarea altor dispoziţii privind desfă- specifice, precum puterea de lucru
şurarea adunării fiind obligatorie judecat, decât după încheierea
sau îndeplinirea altor condiţii ante- acestei faze, când hotărârea
rioare desfăşurării adunării. Spre rămâne definitivă şi irevocabilă.
exemplu, adunarea generală De asemenea, în cursul acestei
întrunită spontan nu poate aproba faze reclamantul trebuie să-şi
situaţiile financiare dacă acestea nu dovedească susţinerile (actori
sunt însoţite de raportul cenzorilor incumbit probatio) şi indiferent
sau, după caz al auditorilor interni de probele pe care le aduce, pârâtul
[art. 163 alin. (3) din Legea nu poate fi obligat la efectuarea
nr. 31/1990]; această dispoziţie are unei prestaţii până la rămânerea
un caracter imperativ şi are ca scop definitivă şi/sau irevocabilă a
protejarea intereselor societăţii şi hotărârii.
ale acţionarilor, astfel că un vot În cazul procesului penal în
asupra acestei probleme se poate această fază operează prezumţia de
face doar dacă există şi raportul nevinovăţie în favoarea inculpa-
respectiv. tului, indiferent de probele care
sunt aduse împotriva sa: până la
Ad homine – „La om/la rămânerea definitivă a hotărârii
persoană” judecătoreşti de condamnare, per-
Mod de argumentare care vi- soana este considerată nevinovată
zează nu fondul problemei sau [art. 23 alin. (11) din Constituţie].
afirmaţiile adversarului, ci per- Aşadar, chiar dacă împotriva
soana acestuia. inculpatului există indicii grave
care i-ar dovedi vinovăţia, el este
Ad honores – „Onorific”; (fără considerat nevinovat până la
plată) rămânerea definitivă a hotărârii de
Cu referire la funcţiile care nu condamnare, deci şi în cursul
sunt retribuite (honoris causa). desfăşurării judecăţii în căile de
atac; cu alte cuvinte prezumţia de
Ad huc sub iudice lis est – nevinovăţie operează pe toată
„Până acum procesul este încă în desfăşurarea fazei de judecată a
faza de judecată” procesului.
Perioada cuprinsă între momen- În cursul acestei faze jude-
tul sesizării instanţei şi momentul cătorul nu trebuie să-şi exprime
când hotărârea judecătorească părerea cu privire la soluţia care
rămâne irevocabilă, adică faza de urmează să fie dată [art. 27 pct. 7
judecată, este deosebit de importantă C.proc.civ. şi art. 47 alin. (2)
în cadrul dreptului procesual. C.proc.pen.]; el nu poate face acest
Ad impossibilia nemo tenetur 24
lucru decât prin hotărârea judecă- încheia determină un anumit obiect
torească. cu excluderea altora; spre exemplu,
(v. şi cognitio) potrivit dispoziţiilor din Codul civil
din 1864 ipoteca nu se putea
Ad impossibilia nemo tenetur constitui decât asupra unui imobil
– „Nimeni nu e ţinut/obligat la (art. 1746, art. 1750, art. 1751 C.civ.)
imposibil” ori se puteau gaja numai bunuri
(v. ad impossibilium nulla mobile (art. 1685 C.civ.) etc. Prin
obligatio) Noul Cod civil s-a reglementat
ipoteca imobiliară (art. 2377-
Ad impossibilium nulla obli- art. 2386) şi ipoteca mobiliară
gatio – „Nu există obligaţie (art. 2387- 2419), astfel că potrivit
privind lucrurile imposibile” art. 2350 alin. (1) ipoteca poate avea
Una din condiţiile pe care un ca obiect bunuri mobile sau imobile,
corporale sau incorporale.
act juridic, în general, trebuie să le
Executarea este imposibilă şi
îndeplinească este ca obiectul
dacă intervine un caz de forţă
acestuia să fie posibil de realizat.
majoră ori caz fortuit conform art.
Este unanim admis că nicio
1156 C.civ.
persoană nu se poate îndatora la o
Imposibilitatea se apreciază la
obligaţie imposibilă. Imposibili- momentul încheierii actului juridic,
tatea trebuie să fie absolută (obiec- iar debitorul unei astfel de obligaţii
tivă), adică să nu poată fi realizată este exonerat de răspundere. Ada-
de nicio persoană; imposibilitatea giul se mai întâlneşte şi în varianta
relativă (subiectivă), care se dato- formulată de juriştii francezi à
rează incapacităţii ori nedibăciei l’impossible nul n’est tenu.
debitorului nu afectează validitatea
actului juridic. Imposibilitatea Ad-interim – „Temporar/pro-
poate fi materială, caz în care vizoriu”
obligaţia nu poate fi îndeplinită Se foloseşte pentru caracteri-
datorită unei stări de fapt (de zarea statutului unei persoane care
exemplu, distrugerea lucrului) sau este însărcinată să exercite o
juridică, caz în care imposibilitatea funcţie în mod temporar în locul
se datorează unei împrejurări titularului funcţiei care din diferite
juridice (de exemplu, o persoană motive nu o poate exercita. Ter-
cumpără un lucru care, înainte de a menul are o largă aplicabilitate în
se încheia contractul de vân- relaţiile diplomatice.
zare-cumpărare, intră în patri-
moniul său pe calea unei succe- Ad litteram – „Cuvânt cu
siuni, fără ştiinţa sa). cuvânt/în mod literal”
În anumite situaţii natura În domeniul juridic, expresia
actului juridic ce se doreşte a se este folosită în cadrul operaţiunii
25 Adoptio imitatur naturam

de interpretare a unui text, atunci pronunţat atât doctrina, cât şi juris-


când este stabilită o concordanţă prudenţa, reţinând că în timp ce un
perfectă între textul normei mandat obişnuit este revocabil prin
juridice şi raporturile sociale pe natura lui, mandatul adminis-
care respectiva normă le reglemen- tratorilor unei societăţi comerciale
tează. Se ajunge la acest rezultat este revocabil nu numai prin
prin analiza textului cuvânt cu natura, ci chiar prin esenţa lui.
cuvânt, luându-se în considerare Administratorul care consideră
sensul lor uzual. În general, inter- revocarea abuzivă nu poate for-
pretarea ad litteram constituie o mula acţiune în anularea hotărârii
excepţie, de regulă sfera de apli- A.G.A. prin care au fost revocaţi
care a normei juridice fiind fie din funcţie [art. 132 alin. (4) din
extinsă, fie restrânsă. Legea nr. 31/1990], ci numai
(v. şi interpretatio declara- acţiune în pretenţii pentru daune
tiva) interese compensatorii dacă prin
revocare i-au fost aduse anumite
Ad nutum – „La un semn” prejudicii (art. 391 C.com., „man-
Revocarea administratorilor se dantul sau mandatarul care, fără
face de către adunarea generală a justă cauză, prin revocarea sau
acţionarilor în condiţiile de cvorum renunţarea sa întrerupe executarea
şi majoritatea prevăzută de lege mandatului, răspunde de daune
pentru luarea hotărârilor de către interese”).
acest organ de decizie al societăţii Prin modificările aduse Legii
(art. 112 din Legea nr. 31/1990), nr. 31/1990 (prin Legea
indiferent dacă administratorii au nr. 441/2006) legiuitorul a prevă-
fost desemnaţi prin actul consti- zut expres în art. 1371 alin. (4) că
tutiv sau ulterior prin adunarea administratorii pot fi revocaţi
generală a acţionarilor. oricând de către adunarea generală
Pornind de la caracterul intuitu ordinară a acţionarilor, iar când
personae al calităţii de admi- revocarea survine fără justă cauză,
nistrator, în toate cazurile avem de administratorul este îndreptăţit la
a face cu o revocare ad nutum, în plata unor daune-interese.
sensul că aceasta poate interveni
oricând şi independent de voinţa Adoptio imitatur naturam:
sau de vreo culpă contractuală a minor natu non potest maiorem
administratorului, fiind atributul adoptare – „Adopţia imită natura:
exclusiv al organului de decizie al cel mic nu poate adopta pe unul
societăţii, competent să numească mai mare”
ori să revoce administratorul. Conform acestei reguli, moşte-
Cu privire la revocarea ad nită din dreptul roman, adoptatorul
nutum a administratorilor s-a trebuie să fie mai mare decât
Ad pompan et ostentationem 26
adoptatul. Articolul 460 alin. (1) Ad probationem – „Ca
NCC stabileşte că adoptatorul dovadă/pentru a face dovada”
trebuie să fie cu cel puţin 18 ani Prin forma cerută ad proba-
mai în vârstă decât adoptatul, iar în tionem se înţelege acea cerinţă
alin. (2) se menţionează ca şi care constă în întocmirea unui
excepţie că pentru motive temei- înscris care să probeze actul juridic
nice, instanţa de tutelă poate încu- respectiv; nerespectarea acestei
viinţa adopţia chiar dacă diferenţa forme nu atrage nulitatea actului
de vârstă dintre adoptat şi adop- juridic, ci determină imposibili-
tator este mai mică decât 18 ani, tatea dovedirii actului cu un alt
dar nu mai puţin de 16 ani. mijloc de probă (idem est non esse
Textul din actualul Cod civil et non probari); aşadar, este mai
este asemănător cu art. 9 din mult o cerinţă pentru determinarea
vechea reglementare, anume Legea obiectului actului juridic sau
nr. 273/2004: dovada acestuia, iar nu pentru vali-
„(1) Pot adopta numai persoa- ditatea sa.
nele care au capacitate deplină de În privinţa formelor de expri-
exerciţiu şi care sunt cu cel puţin mare a consimţământului art. 1240
18 ani mai în vârstă decât cel pe alin. (1) NCC prevede că voinţa de
care doresc să îl adopte. a contracta poate fi exprimată
(2) Pentru motive temeinice, verbal sau în scris.
instanţa judecătorească poate încu- Înscrisul care constată încheie-
viinţa adopţia chiar dacă diferenţa rea contractului poate fi sub sem-
de vârstă dintre adoptat şi adopta- nătură privată sau autentic, având
tori este mai mică de 18 ani, dar în forţa probantă prevăzută de lege
nici o situaţie, mai puţin de 15 ani.” (art. 1241 NCC), iar sancţiunea
pentru neîncheierea contractului în
Ad pompan et ostentationem forma pe care neîndoielnic legea o
– „Pentru paradă şi etalare” cere este nulitatea absolută
Expresie ce se referă la lucru- [art. 1242 alin. (1) NCC].
rile consumptibile. În cazul como- Dovada plăţii se face prin orice
datului obiect al acestuia pot fi mijloc de probă dacă prin lege nu
numai bunurile nefungibile, dar în se prevede altfel (art. 1499 NCC).
mod excepţional pot face obiect al În reglementarea din Codul
comodatului şi bunurile fungibile, civil de la 1864 dovada actelor
când acestea nu sunt folosite juridice al căror obiect are o
potrivit destinaţiei lor obişnuite, ci valoare ce depăşeşte suma de 250
pentru o altă destinaţie (de exem- lei nu se poate face decât prin act
plu, nişte fructe sunt împrumutate autentic sau prin act sub semnătură
pentru o expoziţie). privată [art. 1191 alin. (1) C.civ.].
27 Ad referendum

Forma scrisă ad probationem art. 557 C.com.), contractul de


este cerută în cazul anumitor asigurare (art. 10 din Legea
contracte: contractul de asociere în nr. 136/1995) etc.
participaţie (art. 1950 NCC), (v. şi ad validitatem)
contractul de societate [art. 1884
alin. (1) NCC], depozitului volun- Ad probationem non ad
tar (art. 2104 NCC, respectiv art. solemnitatem – „Pentru dovada, nu
1597 C.civ.) tranzacţia (art. 2272 pentru forma solemnă (a actului
NCC, respectiv art. 1705 C.civ.) juridic)”
contractul de transport (art. 1956 Se foloseşte în cazul în care o
NCC), contractul de comision [art. condiţie de formă este cerută
2044 alin. (2) NCC], contractul de pentru dovada actului juridic, iar
consignaţie (art. 2055 NCC), nu pentru validitatea sa.
contractul de agenţie [art. 2078 (v. ad probationem; ad vali-
alin. (1) NCC], contractul de depo- ditatem)
zit (art. 2104 NCC), contractul de
asigurare (art. 2200 NCC). Ad quem – „Până la care”
De asemenea, forma scrisă ad Locuţiune ce desemnează sfâr-
probationem este prevăzută şi şitul termenului de care este legată
pentru contractul de sponsorizare producerea anumitor efecte, în
(art. 1 din Legea nr. 32/1994). raporturile dintre părţile contrac-
În reglementarea anterioară tante.
Noului Cod civil, în materie (v. dies ad quem)
comercială, actele juridice pentru
care legea cere forma scrisă ad Ad referendum – „Pentru a-şi
probationem pot fi dovedite exprima părerea”
numai prin înscris şi numai prin Expresia desemnează, în proce-
excepţie şi cu martori, respectiv în sul încheierii unui tratat, o etapă
condiţiile art. 1191 C.civ. (art. 55 intermediară între redactare şi
C.com.); această condiţie este semnarea definitivă. Semnarea ad
necesară pentru: contractul de aso- referendum se întâlneşte în
ciere în participaţie (art. 251-256 situaţia în care reprezentantul unui
C.com.), contractul de garanţie stat e însărcinat să negocieze un
reală mobiliară [art. 478 C.com., tratat şi să-l semneze numai sub
abrogat, şi art. 14 alin. (2) din rezerva confirmării guvernului său.
Titlul VI al Legii nr. 99/1999], Semnarea ad referendum are un
contractul de consignaţie (art. 2 din caracter provizoriu şi totodată
Legea pentru reglementarea con- reprezintă autentificarea textului
tractului de consignaţie din 1934), tratatului. Confirmarea semnăturii
contractele privind vasele comer- de către guvern nu reprezintă
ciale (art. 491, art. 493, art. 495 şi confirmarea tratatului, ci a sem-
Ad solemnitatem 28
năturii; confirmarea produce efecte epoca postclasică, atunci când
ex tunc, în sensul că statul printr-o constituţie a împăraţilor
dobândeşte calitatea de semnatar Honoriu şi Teodosiu al II-lea (anul
nu din momentul confirmării, ci de 424) s-a stabilit că toate obligaţiile
la data semnării tratatului. se sting în termen de maximum
În cadrul organizaţiilor interna- 30 de ani.
ţionale în care statele membre
participă ca subiecte de drept Ad totum – „Pentru tot”
internaţional, deciziile se iau de Obligaţia plurală solidară (soli-
obicei ad referendum. De daritatea) este acea obligaţie cu
exemplu, în cadrul confederaţiilor subiecte multiple în cadrul căreia
de state deciziile se iau în orga- fiecare creditor solidar poate cere
nismele comune numai cu unani- debitorului executarea întregii
mitatea voturilor statelor confe- obligaţii şi de a da chitanţă libera-
derate şi, de regulă, ad referen- torie pentru tot (definiţie obligaţii
dum. Aceste proceduri decizionale solidare între creditori conform
se datorează faptului că statele ce art. 1424 NCC) sau fiecare dintre
compun confederaţia îşi păstrează debitorii solidari poate fi ţinut
în întregime suveranitatea şi, deci, separat pentru întreaga obligaţie,
deciziile respective trebuie ratifi- iar executarea acesteia de către
cate de către fiecare stat membru. unul dintre codebitori îi liberează
(v. şi referendum) pe ceilalţi faţă de creditor (definiţie
obligaţii solidare între debitori
Ad solemnitatem – „Pentru conform art. 1443 NCC). Aşadar,
solemnitate” din definiţii rezultă că solidaritatea
(v. ad validitatem) este de două feluri: activă
(art. 1434 NCC corespunzător
Ad tempus deberi non potest art. 1034 C.civ.) şi pasivă
(obligatio) – „Nu se poate ca (art. 1443 NCC corespunzător
obligaţia să fie datornică timpului” art. 1039 C.civ.).
În vechiul drept roman, obliga- Solidaritatea dintre creditori nu
ţiile erau, în principiu, perpetue, există decât dacă este stipulată în
ele nestingându-se prin ajungerea mod expres (art. 1435 NCC).
la termen. Spre deosebire de În privinţa solidarităţii dintre
prescripţia achizitivă, care a fost debitori Noul Cod civil face
instituită încă de la începuturile distincţie după cum obligaţia este
dreptului roman, prescripţia extinc- contractată sau nu în exerciţiul
tivă a apărut în epoca clasică (par- activităţii unei întreprinderi.
ţial) odată cu obligaţiile honorarii, Astfel, conform art. 1445, solida-
care erau sancţionate de pretor sau ritatea dintre debitori nu se pre-
edilii curuli, şi s-a generalizat în zumă şi ea nu există decât atunci
29 Ad totum

când este stipulată expres de părţi prezumţie are caracter relativ, ea


ori prevăzută de lege. În schimb, putând fi înlăturată prin convenţia
solidaritatea se prezumă între părţilor; răsturnarea prezumţiei
debitorii unei obligaţii contractate poate fi dovedită cu orice mijloc de
în exerciţiul activităţii unei între- probă prevăzut de art. 46 C.com.
prinderi (art. 1446). Legislaţia comercială instituie,
Potrivit art. 1915 NCC, în în anumite situaţii, solidaritatea
privinţa răspunderii administrato- pasivă legală (sau absolută), care nu
rilor se stabileşte că „dacă mai poate fi înlăturată, întrucât are
mulţi administratori au lucrat caracter de ordine publică:
împreună, răspunderea este soli- a) asociaţii în societatea în
dară”, iar art. 2022 alin. (2) NCC nume colectiv şi asociaţii coman-
precizează că „în lipsă de stipulaţie ditaţi în societatea în comandită
contrară, mandatarii răspund simplă sau în comandită pe acţiuni
solidar faţă de mandant dacă s-au răspund nelimitat şi solidar pentru
obligat să lucreze împreună”. obligaţiile sociale [art. 3 alin. (2)
Şi în vechea reglementare din Legea nr. 31/1990];
regăsim aceeaşi diferenţiere în b) solidaritatea fondatorilor şi a
privinţa solidarităţii între debitori, primilor administratori în cazul
în sensul că în materie civilă nu se constituirii societăţii pe acţiuni
prezumă, în timp ce în privinţa prin subscripţie publică [art. 31
comercianţilor funcţionează o alin. (1) din Legea nr. 31/1990];
prezumţie de solidaritate. Astfel, în c) solidaritatea fondatorilor,
Codul comercial regăsim solida- reprezentanţilor societăţii şi a
ritatea pasivă prin art. 42 alin. (1) primilor membri ai organelor de
instituindu-se o prezumţie de soli- conducere, de administrare şi de
daritate a codebitorilor: „în obliga- control în cazul producerii de
ţiunile comerciale codebitorii sunt prejudicii ca efect al încălcării
ţinuţi solidariceşte, afară de cerinţelor legale de constituire a
stipulaţie contrară”. După cum se societăţii (art. 49 din Legea
poate observa Codul comercial nr. 31/1990);
derogă de la principiul stabilit de d) solidaritatea administra-
art. 1041 C.civ., anume acela că torilor societăţilor comerciale
„obligaţia solidară nu se prezumă, [art. 72-73, art. 1442 alin. (4) din
trebuie să fie stipulată expres”, Legea nr. 31/1990];
având loc o inversare: ceea ce în e) comanditarii care încheie
dreptul civil constituie o excepţie, operaţii care nu le sunt îngăduite
în dreptul comercial devine o [art. 89 alin. (1) din Legea
regulă. Solidaritatea în materie nr. 31/1990];
comercială nu trebuie stipulată f) lichidatorii care întreprind
expres, fiind prezumată; această noi operaţii comerciale ce nu sunt
Ad totum 30
necesare scopului lichidării [art. 255 într-o astfel de situaţie prezumţia
alin. (3) din Legea nr. 31/1990]; de solidaritate nu funcţionează,
Prezumţia de solidaritate a aplicabilitate vor avea dispoziţiile
codebitorilor în materie comercială din Codul civil cu privire la
are menirea de a proteja pe creditor, divizibilitatea obligaţiilor. Cu titlu
constituind o adevărată garanţie a de exemplu, în cazul unui contract
executării creanţei sale; pe această de vânzare-cumpărare a unor
cale se înlătură riscul pe care îl produse agricole încheiat între doi
implică o eventuală insolvabilitate a agricultori şi un comerciant,
unuia dintre codebitori, creditorul răspunderea agricultorilor va fi
având posibilitatea să urmărească pe divizibilă şi nu solidară, întrucât
ceilalţi codebitori. Pentru aplicarea obligaţia aceasta izvorăşte dintr-un
prezumţiei de solidaritate a code- act care, potrivit art. 5 C.com., nu
bitorilor obligaţia codebitorilor este faptă de comerţ. Ad totum

trebuie să fie de natură comercială. Având în vedere precizările


Prezumţia de solidaritate nu va mai sus făcute, prezumţia de soli-
fi aplicabilă când pentru codebitori daritate va fi aplicabilă când code-
obligaţia are caracter civil, chiar bitorii săvârşesc fapte de comerţ
dacă pentru creditor obligaţia are obiective (art. 3 C.com.) sau când
caracter comercial. S-ar putea codebitorii fiind comercianţi,
spune că în această situaţie, a unei săvârşesc acte şi operaţiuni califi-
fapte de comerţ unilaterale, se cate ca fapte de comerţ subiective
derogă de principiul unicităţii în temeiul art. 4 C.com.
aplicării normei de drept comercial Codul comercial în scopul de
consacrat de art. 56 C.com. a-l proteja pe creditor extinde
conform căruia „dacă un act este prezumţia de solidaritate şi asupra
comercial numai pentru una din fideiusorului, indiferent dacă este
părţi, toţi contractanţii sunt supuşi comerciant sau nu; astfel, art. 42
(...) legii comerciale, afară (...) de alin. (2) prevede: „aceeaşi prezum-
cazurile în care legea ar dispune ţie există şi contra fideiusorului,
altfel”. Însă, chiar acest articol chiar necomerciant, care garan-
exclude aplicarea principiului uni- tează o obligaţie comercială”.
cităţii aplicării normei comerciale, Dimpotrivă, Noul Cod civil nu
când există dispoziţii derogatorii în mai conţine o diferenţiere în
acest sens. Or, art. 42 alin. (3) privinţa raporturilor juridice
C.com. care precizează că „ea nu încheiate de profesionişti, stabilind
se aplică (prezumţia de solidaritate un regim unic al fideiusiunii. Mai
– n.n.) la necomercianţi pentru mult, în privinţa formei, art. 2282
operaţiuni care, în cât îi priveşte, stabileşte că fideiusiunea nu se
nu sunt fapte de comerţ”, consti- prezumă, ea trebuie asumată în
tuie o astfel de derogare. Întrucât mod expres printr-un act autentic
31 Ad validitatem

sau sub semnătură privată, sub cerută de lege atrage nulitatea


sancţiunea nulităţii absolute. absolută a actului astfel încheiat.
Motivul pentru care legiuitorul De precizat că forma solemnă a
comercial a restabilit principiului unui act juridic nu coincide cu
unicităţii aplicării normei comer- forma autentică a acestuia.
ciale consacrat de art. 56 C.com. În dreptul civil, sunt acte
şi a prevăzut un regim sever solemne: contractul prin care se
pentru fideiusorul chiar necomer- înfiinţează o societate cu perso-
ciant, îl constituie intenţia de a da nalitate juridică se încheie în formă
posibilitate creditorului să se scrisă sub sancţiunea nulităţii
îndestuleze direct de la fideiusor absolute (art. 1884 NCC), donaţia
în caz de insolvabilitate a debi- [art. 1011 alin. (1) NCC, corespun-
torul principal. zător art. 813 C.civ.], ipoteca
Fideiusorul nu mai beneficiază imobiliară se încheie în formă
în materie comercială de beneficiul autentică de către notarul public
de discuţiune şi de beneficiul de [art. 2378 alin. (1) NCC; art. 1772
diviziune consacrate de Codul civil C.civ.], testamentul olograf sub
de la 1864 în art. 1663, art. 1664 şi sancţiunea nulităţii trebuie scris în
art. 1667 (pentru Noul Cod civil a întregime, datat şi semnat de mâna
se vedea art. 2294 şi art. 2298) şi testatorului (art. 1041 NCC), testa-
nici nu are importanţă dacă fideiu- mentul autentic (art. 1043 NCC;
sorul cunoştea sau nu că obligaţia art. 860 C.civ.), actele între vii care
garantată are caracter comercial. au ca obiect terenuri (art. 2, Cap. X
din Legea nr. 247/2005), contractul
Ad usum – „După obicei” de arendare [art. 1838 alin. (1)
(v. consuetudo) NCC, corespunzător art. 3 şi 6 din
Legea nr. 16/1994], contractul de
Ad validitatem – „Pentru vala- întreţinere se încheie în formă
bilitate” autentică sub sancţiunea nulităţii
Deşi, în virtutea principiului absolute (art. 2255 NCC), con-
consensualismului, simpla mani- tractul de mecenat (art. 1 din
festare de voinţă este suficientă Legea nr. 32/1994) etc.
pentru a produce efecte, nefiind În dreptul comercial, potrivit
necesar ca aceasta să îmbrace o art. 5 alin. (6) din Legea
anumită formă, totuşi legea nr. 31/1990, actul constitutiv se
prevede în unele cazuri, având în încheie sub semnătură privată, se
vedere anumite motive (securitatea semnează de toţi asociaţii sau, în
circuitului juridic, protejarea celor caz de subscripţie publică, de
ce încheie acte juridice), o anumită fondatori; forma autentică a actului
formă pentru valabilitatea actelor constitutiv este obligatorie atunci
respective; nerespectarea formei când: printre bunurile subscrise ca
Ad valorem 32
aport la capitalul social se află un este obligatorie pentru încheierea
teren sau când se constituie o valabilă a contractului”.
societate în nume colectiv ori în (sinonim cu: ad solemnitatem,
comandită simplă sau când se ad substantiam)
constituie o societate pe acţiuni
prin subscripţie publică; de aseme- Ad valorem – „La valoa-
nea, legea cere forma ad validi- rea/potrivit valorii”
tatem pentru următoarele acte: Modalitate de calculare a
cambia trebuie făcută în formă impozitelor şi taxelor vamale prin
scrisă şi să cuprindă condiţiile aplicarea unor cote asupra valorii
formale prevăzute de art. 1 din vamale a mărfurilor respective.
Legea nr. 58/1934 (cambia, trebuie În cazul transporturilor cu nave
să fie un act autentic în situaţia în de linie dacă marfa este de mare
care trăgătorul nu ştie carte), con- valoare (de exemplu, aur) la tarif
tractul de înrolare a echipajului se adaugă şi o taxă ad valorem,
care trebuie încheiat în formă care reprezintă un procent din
scrisă, legalizat de autoritatea preţul mărfii în portul de încărcare.
maritimă, trecut în registrele
oficiului maritim şi transcris în Aequum est ut cuius par-
registrul vasului (art. 532 C.com), ticipavit lucrum, participet et
contractul de împrumut maritim damnum – „Este drept să participe
trebuie făcut prin act scris [art. 602 şi la câştig cel care a participat şi la
alin. (1) C.com.] etc. pagubă” (Digeste)
De asemenea, conform (v. societas leonina)
art. 15 din Legea nr. 31/1990, con-
tractele încheiate între societatea Affectio societatis – „Intenţia
cu răspundere limitată şi persoana de a se asocia”
fizică sau persoana juridică, aso- Affectio societatis reprezintă
ciat unic al celei dintâi, se încheie intenţia de a se asocia şi de a
în formă scrisă, sub sancţiunea desfăşura în comun o activitate
nulităţii absolute. comercială cu respectarea condi-
În dreptul muncii, contractul ţiilor legale şi conform cu clauzele
individual de muncă se încheie în actului constitutiv. Ca şi conţinut
formă scrisă, această condiţie fiind affectio societatis nu presupune o
cerută ad validitatem; art. 16 egalitate economică a asociaţilor,
alin. (1) C.muncii aşa cum a fost ci doar una de ordin juridic.
modificat prin Legea nr. 40/2011 Deşi până la intrarea în vigoare
prevede: „contractul individual de a Noului Cod civil affectio socie-
muncă se încheie în baza consim- tatis nu are o consacrare legală şi
ţământului părţilor, în formă scrisă, nici nu o regăsim în definiţia legală
în limba română (…). Forma scrisă a societăţii din art. 1491 C.civ.,
33 Affectio societatis

totuşi doctrina nu contestă exis- înţelegere şi conlucrare a asocia-


tenţa şi importanţa sa. În noua ţilor (în cazul societăţilor de per-
definiţie oferită de art. 1881 NCC soane) sau de apartenenţa la o
se regăseşte o referire la această societate pe acţiuni generat de
intenţie a asociaţilor, stabilindu-se investirea capitalului şi de parti-
că persoanele „se obligă reciproc cipare la activitatea societăţii prin
să coopereze pentru desfăşurarea exercitarea drepturilor esenţiale
unei activităţi”. (cazul societăţilor de capital).
Cu privire la natura sa, ne inte- Observăm că specificitatea
resează dacă se rezumă la a fi doar existentă între societăţile comer-
o simplă stare volitivă ce animă ciale clasificate în funcţie de
asociaţii sau este un element psiho- elementul intuitu personae
logic ce nu poate fi comensurat ori (societăţi de persoane la care adău-
dimpotrivă apare ca element struc- găm şi societăţile mixte şi socie-
tural obligatoriu a cărui existenţă tăţile de capitaluri) se prelungeşte
este şi statuată legal. şi sub aspectul conţinutului lui
Structural, affectio societatis affectio societatis: în cazul
este un element psihologic şi consti- societăţilor de persoane şi mixte
tuie esenţa contractului de societate. este necesară participarea tuturor la
De altfel, affectio societatis este viaţa socială, iar legiuitorul a
unul din elementele specifice con- impus regula unanimităţii în
tractului de societate (alături de privinţa formării voinţei, în timp ce
aportul asociaţilor şi realizarea şi în cazul societăţilor de capitaluri
împărţirea beneficiilor). legiuitorul a prevăzut principiul
Unii autori francezi (Maurice majorităţii în luarea hotărârilor
Cozian şi Alain Viandier) îl adunărilor generale.
numesc mai degrabă un sentiment În cazul primelor societăţi
decât un concept juridic: intensi- pasivitatea unuia poate conduce la
tatea sa variază numai în funcţie de un blocaj al activităţii şi poate
tipul societăţii, „în societăţile de îmbrăca chiar forma unui abuz de
parteneri acesta este cel mai viu; el drept, în timp ce în cazul celor din
exprimă voinţa de a colabora, pe urmă societăţi soluţia pentru
picior de egalitate, pentru succesul pasivitatea sau opunerea unor
întreprinderii comune; este acel acţionari s-a găsit în aplicarea prin-
«cot la cot» sau «corp la corp» care cipiului majorităţii prin stabilirea
adesea se termină «spate în spate»”. unor praguri minime de cvorum de
Ca şi manifestare exterioară prezenţă şi a unor majorităţi de
affectio societatis nu presupune capital. Spre exemplu, în practica
doar simpla relaţionare a asocia- judiciară s-a reţinut ca fiind
ţilor, ci, având un conţinut complex, abuzivă abţinerea nejustificată a
implică o atitudine permanentă de unui asociat minoritar la majorarea
Affectio societatis 34
capitalului social la un S.R.L., deşi specific al contractului de societate
o astfel de majorare era necesară, este în strângă legătură cu anumite
motiv pentru care s-a dispus instituţii specifice precum exclu-
desemnarea unui mandatar în derea, retragerea, dizolvarea etc.;
scopul de a suplini voinţa respec- de fapt el este barometrul ce indică
tivului asociat minoritar şi de a gradul de satisfacţie al asociaţilor
vota în numele lor în sensul privitor la activitatea desfăşurată;
interesului social, dar care totodată intenţia comună de a începe sau a
să nu atenteze la interesul legitim continua activitatea într-o structură
al minoritarilor. Affectio societatis asociativă nu poate exista în lipsa
Revenind la conţinutul lui satisfacerii depline a intereselor
affectio societatis am reţinut că nu personale.
presupune neapărat din partea După cum s-a remarcat în
asociaţilor o manifestare exte- doctrină, importanţa acestei noţiuni
rioară, o materializare. Affectio se observă în ajutorul oferit în
societatis nu depăşeşte stadiul de calificarea societăţii: atât negativ
element pur psihologic; este ade- excluzând calificarea societăţii
vărat că în cazul societăţilor de atunci când affectio societatis nu
persoane, tocmai pentru că asociaţii există, cât şi pozitiv când se
participă direct la activitatea califică societatea comercială pe
curentă, lipsa sa o putem constata baza existenţei intenţiei comune de
cu uşurinţă din actele pozitive ale asociere. Acest element deosebeşte
asociaţilor sau dimpotrivă dispa- o societate fie comercială, fie
riţia acestuia tot din actele sau civilă de alte forme de asociere ce
faptele negative ale acestora faţă au la bază doar un scop unic, cum
ceilalţi asociaţi ori societate. Acesta ar fi cazul a două persoane care
este tocmai specificul acestor cumpără împreună un imobil
societăţi şi tot din acest motiv în pentru folosul lor propriu.
cazul societăţilor de capitaluri reţi- Importanţa acestui element
nem că affectio societatis se reduce psihologic se relevă atunci când
la apartenenţa acelui acţionar la există îndoieli cu privire la califi-
acea societate; nu putem spune că la carea unui contract ca fiind sau nu
acestea din urmă affectio socie- de societate şi cu ajutorul său
tatis este diluat, ci doar că diferă putem stabili intenţia reală a
conţinutul. Ceea ce au în comun şi părţilor. Este adevărat că în cazul
asociaţii şi acţionarii sunt intere- societăţilor comerciale trebuie
sele: interesul de a desfăşura în îndeplinite anumite formalităţi în
comun o activitate pentru a obţine faza de constituire de constituire,
şi împărţi profitul realizat. astfel că puţine sunt cazurile în
Nu putem să nu observăm că care ar exista dubii cu privire la
affectio societatis ca şi element intenţia părţilor; cu toate acestea,
35 Affectio societatis

nu sunt excluse cazurile în care propusă. Dacă în privinţa primului


părţile deghizează un contract sub moment nu există controverse
forma contractului de societate. odată ce în acest moment are o
Absenţa lui affectio societatis natură generică, statică, iar proba
face ca o societate comercială să existenţei sale o constituie chiar
fie calificată ca şi societate fictivă. actele constitutive semnate,
„Atunci când societatea nu este ulterior momentului dobândirii
decât o tehnică de organizare a personalităţii juridice iese la iveală
întreprinderii sau a patrimoniului, adevărata natură a acestuia,
affectio societatis dispare. Acest respectiv caracterul său fluctuant.
lucru este evident în cazul socie- Affectio societatis nu trebuie să
tăţii cu răspundere limitată cu aso- existe doar la momentul asocierii,
ciat unic, când asociatul unic nu ci pe tot parcursul existenţei
are intenţia de a se asocia” (Mau- societăţii comerciale, numai că
rice Cozian şi Alain Viandier). intensitatea acestuia este diferită pe
Sub aspectul formelor sub care parcursul desfăşurării activităţii
se manifestă affectio societatis comerciale.
reţinem că nu se prezintă sub o Affectio societatis există la
formă unică, el având un conţinut toate formele de societăţi comer-
variat; analizăm affectio societatis ciale, însă modul de manifestare
în plan temporal (pe de o parte, este diferit.
momentul iniţial asocierii şi, pe de Dacă în cazul societăţilor de
altă parte, momentele ulterioare persoane şi a societăţilor mixte
dobândirii personalităţii juridice, imboldul asocierii şi al desfăşurării
adică cele ale desfăşurării activită- activităţii comerciale se grefează
ţilor propuse), dar şi raportat la pe raporturile personale dintre aso-
fiecare formă de societate, având ciaţi, adică relevantă este calitatea
în funcţie de specificul acestora persoanelor ce se asociază, în cazul
valenţe diferite. societăţilor de capitaluri affectio
Două sunt momentele la care societatis are ca element specific
raportăm existenţa lui affectio aportul fiecărui acţionar, astfel că
societatis: momentul constituii relevantă este capacitatea finan-
societăţii comerciale şi momentele ciară a persoanelor.
ulterioare acestei etape, adică în Existenţa acestui element spe-
activitatea comercială. Existenţa cific este evidentă în cazul socie-
lui affectio societatis la momentul tăţilor de persoane şi a societăţilor
încheierii actului constitutiv nu mixte, iar doctrina nu contestă
poate fi contestată; prin semnarea importanţa sa, spre deosebire de
actului constitutiv asociaţii îşi cazul societăţilor de capitaluri. În
exprimă intenţia de a desfăşura în ceea ce ne priveşte am considerat
comun activitatea comercială că affectio societatis trebuie să
A fortiori 36
existe şi în cazul societăţilor pe raportăm doar la voinţa asociatului
acţiuni în ambele etape vizate unic. Nu trebuie să plecăm de la
(epata constituirii şi etapa desfăşu- premisa că affectio societatis nu
rării activităţii comerciale). Bineîn- există în cazul unei astfel de
ţeles că participarea şi implicarea societăţi, diferenţa regăsind-o doar
acţionarilor nu are aceleaşi valenţe în modalitatea de exteriorizare. În
ca şi la societăţile de persoane, acest context, putem reţine că în
adică o implicare personală şi cazul societăţii cu răspundere
constantă în activitatea curentă. limitată cu asociat unic affectio
Ca şi concluzie sub acest aspect societatis reprezintă intenţia
şi la societăţile pe acţiuni cu număr acestuia de a constitui o societate
mare de acţionari, cotate sau nu la comercială şi de a desfăşura o
bursă, există affectio societatis, activitate comercială de sine
persoanele respective urmăresc a stătătoare, cu intenţia de a obţine
se asocia (sau de a deveni acţio- venituri pentru societate şi pentru
nari), iar desfăşurarea activităţii se sine, iar nu cu un scop de simulare
rezumă la exercitarea drepturilor în sensul de a crea societatea cu
conferite de lege (dreptul a vota, intenţia de a evita răspunderea
de a fi ales în organele de condu- personală sau de a reprezenta un
cere, de a încasa dividende etc.); paravan pentru o altă societate care
activitatea comercială nu se desfă- în realitate beneficiază de activi-
şoară efectiv de acţionari, ci prin tatea celei dintâi. Nu putem reduce
intermediul organelor specializate noţiunea de affectio societatis
şi reglementare legal şi statutar. doar la momentul iniţial al
Affectio societatis rămâne doar un constituirii considerând că acesta
element psihologic a cărui exis- reprezintă intenţia de a crea o
tenţă nu trebuie să o reducem la societate, el trebuind să existe şi pe
activităţi materiale concrete. parcursul existenţei societăţii.
În cazul societăţii cu răspun-
dere limitată cu asociat unic A fortiori – „Cu atât mai mult”
constatăm un mod specific de Argument ce conţine ideea că o
exteriorizare a lui affectio socie- normă de drept poate fi aplicată la
tatis, impunându-se o redefinire a o situaţie concretă, neprevăzută în
sa; aceasta se impune atât timp cât ipoteza acesteia, dacă motivele
affectio societatis reprezintă care au fost avute în vedere la
intenţia comună a asociaţilor de adoptarea normei se regăsesc cu şi
desfăşura în comun o activitate mai multă putere în situaţia respec-
comercială; cum avem de-a face cu tivă. Propriu metodei logice de
o singură voinţă implicit şi intenţia interpretare, acest argument este
nu mai este comună, ci doar a utilizat în cadrul unei interpretări
asociatului respectiv. Trebuie să ne de tip teleologic, deoarece, în
37 Allegans contraria non audiendus est

situaţiile la care este extinsă norma Grotius ce vizează neîncălcarea


juridică, se regăseşte şi mai mult drepturilor subiective ale celorlalte
raţiunea legii, finalitatea acesteia. persoane în scopul armoniei
Aplicarea acestui procedeu are un sociale.
efect extensiv, pentru că determină
lărgirea sferei de aplicare a normei Alieni iuris – „Sub puterea/
interpretate. dreptul altuia”
(v. şi ratio legis; interpretatio Se foloseşte cu referire la per-
extensiva) soanele minore sau majore neca-
pabile, puse sub autoritatea părin-
Agere cum populo – „A acţio- ţilor sau tutorelui.
na/a dezbate împreună cu poporul” (v. sui iuris)
Procedeu în dreptul roman prin
care poporul era consultat în Alieno nomine – „În numele
legătură cu procesul de legiferare. altuia”
Un magistrat adresa adunării (v. proprio nomine)
populare o rogatio prin care îi
cerea să se pronunţe asupra unei Aliquid novi – „Ceva nou”
legi. Urma apoi o dezbatere, iar Una din condiţiile necesare
cetăţenii votau folosind două realizării novaţiei este şi existenţa
formule: antiquo (respingerea legii) unui element nou care să deose-
sau uti rogas (după cum se cere în bească obligaţia nouă de cea veche
mod oficial, adică admiterea legii). (a se vedea definiţia novaţiei din
Acest procedeu are o deosebită art. 1609 NCC). Acest nou element
importanţă pentru istoria dreptului pu- poate privi:
blic, întrucât reprezintă o prefigurare a) persoana creditorului (nova-
a procedeelor guvernământului semi- ţie prin schimbare de creditor);
direct din perioada contemporană. b) persoana debitorului (novaţie
(v. şi referendum; veto) prin schimbare de debitor);
c) obiectul obligaţiei (novaţie
Alibi – „Altundeva; în alt loc” prin schimbare de obiect).
Apărare prin care se invocă
împrejurarea că acea persoană în Allegans contraria non
momentul săvârşirii infracţiunii se audiendus est – „Alegerea unui
afla în alt loc decât în cel în care lucru contrar nu este permisă”
s-a săvârşit infracţiunea. Expresie care exprimă vechiul
principiu juridic numit principiul
Alieni abstinentia – „Respec- achiesării, care are rolul de
tarea a ceea ce este al altuia” garanţie împotriva invocării abu-
Principiu al şcolii dreptului zive a unei cauze de nulitate a unui
natural formulat de către Hugo tratat, a unui motiv de încetare, de
Alma mater 38
suspendare sau de retragere stipulaţia, ulterior s-a generalizat
dintr-un tratat. Conţinutul acestui aplicându-se tuturor contractelor,
principiu rezultă cu claritate din el căpătând sensul că nimeni nu
principalul act care îl consacră la poate contracta pentru altul.
nivel internaţional, Convenţia de la În prezent, stipulaţia pentru
Viena cu privire la dreptul altul este valabilă, fiind consi-
tratatelor din 1969: „Un stat nu derată o excepţie de la principiul
poate invoca o cauză de nulitate a relativităţii efectelor contractului;
unui tratat sau un motiv de a-i stipulaţia pentru altul este con-
pune capăt, de a se retrage din el tractul prin care o parte, numită
sau de a-i suspenda executarea, în stipulant, dispune ca cealaltă parte,
conformitate cu articolele 46 şi 50 numită promitent, să dea, să facă
sau cu articolele 60 şi 62 dacă, sau să nu facă ceva în folosul
după ce a avut cunoştinţă de fapte, unei terţe persoane, numită terţ
acest stat: a) a acceptat în mod beneficiar.
explicit să considere că, după caz, Pentru a fi valabilă stipulaţia
tratatul este valid, rămâne în pentru altul, pe lângă condiţiile
vigoare sau continuă să fie generale de valabilitate necesare
aplicabil sau b) trebuie, faţă de pentru încheierea oricărui contract,
conduita sa, să fie socotit că a este necesar ca voinţa de a stipula
achiesat, după caz, la validitatea în favoarea unei terţe persoane să
tratatului sau la menţinerea sa în fie neîndoielnică, iar terţul
vigoare sau în aplicare” (art. 45). beneficiar să fie determinat ori cel
puţin determinabil. Dreptul terţului
Alma mater – „Mamă dătă- beneficiar se naşte direct din
toare de viaţă” contractul încheiat între stipulant şi
promitent, acesta având, deşi nu
Alteri ne faceris quod tibi este parte în contract, o acţiune
fieri non vis – „Altuia nu face directă împotriva promitentului.
ceea ce ţie nu vrei să ţi se facă” Cu titlu de exemplu enumerăm
câteva cazuri de stipulaţie pentru
Alteri stipulari nemo potest – altul: donaţia cu sarcină în favoa-
„Nimeni nu poate stipula pentru rea unei terţe persoane, contractul
altul” de transport de mărfuri dacă desti-
Principiu din dreptul roman natar este o terţă persoană, asigu-
potrivit căruia stipulaţia pentru rările de persoane când suma asigu-
altul era nulă deoarece se consi- rată se plăteşte unei terţe persoane
dera că stipulantul nu are niciun desemnată de asigurat (art. 2230
interes, iar terţul beneficiar nu a NCC corespunzător art. 31 şi urm.
participat la încheierea actului. din Legea nr. 136/1995).
Dacă principiul iniţial viza numai
39 Analogia iuris

Alterius factum alteri non deci extensive, prin care, pentru


nocet – „Fapta unuia nu vatămă pe soluţionarea unei chestiuni parti-
altul/nu dăunează altuia” culare, atunci când legea este
(v. neminem laedit qui suo incompletă ori nu este destul de
iure utitur) precisă, se recurge la norme
asemănătoare (analogia legis) sau
A maiori ad minus – „De la la principiile generale de drept
mai mult la mai puţin” (analogia iuris).
Argument ce derivă din a Analogia, ca procedeu de inter-
fortiori şi care înseamnă că, dacă pretare se întemeiază pe ideea
legea permite mai mult, permite şi coerenţei dreptului, pe conceperea
mai puţin sau, cu alte cuvinte, cine acestuia ca un sistem logic,
poate mai mult poate şi mai puţin. compus din reguli ordonate,
(v. şi qui potest plus, potest raportate unele la celelalte. O astfel
minus)
de concepţie nu admite existenţa
unor lacune ale dreptului, pentru
Amicitia – „Prietenie”
fiecare situaţie de fapt trebuind să
Termen din dreptul roman care
fie găsită o reglementare juridică
desemnează un tratat de neutra-
adecvată. Pentru aceste motive
litate pe care romanii îl încheiau cu
cei pe care-i considerau egalii lor. interpretarea prin analogie este
impusă chiar de lege: „Judecătorul
A minori ad maius – „De la care va refuza de a judeca, sub
mai puţin la mai mult” cuvânt că legea nu prevede, sau
Argument ce derivă din a este întunecată sau neîndestulă-
fortiori, exprimând ideea că în cazul toare, va putea fi urmărit ca
în care legea interzice mai puţin culpabil de denegare de dreptate”
interzice implicit şi mai mult. Acest (art. 3 C.civ.).
argument, oarecum opus argumen- Analogia pune pregnant în
tului a maiore ad minus, se aplică evidenţă funcţia creatoare a inter-
numai pornind de la un caz special la pretării. Totuşi, acest procedeu nu
unul general, aşa cum este situaţia poate fi aplicat fără limite. În
normelor prohibitive. Nu poate fi dreptul penal analogia este
aplicat decât având în vedere scopul, interzisă, cu alte cuvinte normele
finalitatea legii (ratio legis). penale nu pot fi interpretate în sens
(v. şi a maiore ad minus; extensiv. Această regulă este un
ratione legis) corolar al principiului legalităţii
infracţiunilor şi pedepselor care
Analogia iuris – „Analogia domneşte în materie penală. Inter-
dreptului” dicţia interpretării prin analogie în
Analogia constituie un pro- materie penală se referă numai la
cedeu al interpretării constructive, normele penale propriu-zise, adică
Analogia legis 40
represive, pentru că în ceea ce Posesia conţine structural două
priveşte favorurile făcute de legea elemente: un element material,
penală, analogia este admisibilă. corpus, şi un element intenţional,
Totodată, nu pot fi supuse unei animus, prin acest ultim element
interpretări extensive, deci nici înţelegându-se voinţa celui care
prin analogie, normele care derogă stăpâneşte în fapt lucrul de a-l
de la dreptul comun, adică excep- păstra pentru sine (rem sibi
ţiile, normele care instituie pre- habendi) şi de a se comporta ca un
zumţii legale. Interpretarea prin proprietar ori ca titular al altui
analogie este interzisă, de aseme- drept real (animus domini).
nea, în cazul normelor fiscale, care Conform art. 916 NCC
sunt oneroase, precum şi în cazul „posesia este exercitarea în fapt a
dispoziţiilor care determină com- prerogativelor dreptului de pro-
petenţa autorităţilor publice. prietate asupra unui bun de către
persoana care îl stăpâneşte şi care
Analogia legis – „Analogia se comportă ca un proprietar”. În
legii” viziunea Codului civil de la 1864
Procedeu al interpretării „posesiunea este deţinerea unui
constructive, deci extensive, prin
lucru sau folosirea de un drept
care, pentru soluţionarea unei
exercitată, una sau alta, de noi
chestiuni particulare, atunci când
înşine sau de altul în numele
legea este incompletă ori nu este
destul de precisă, se recurge la nostru” [art. 1846 alin. (2) C.civ.].
norme asemănătoare. Pe lângă Elementul intenţional este cel
analogia legii acest mod de inter- care deosebeşte posesia de detenţia
pretare mai cuprinde şi analogia precară, deoarece detentorul precar
dreptului (analogia iuris), caz în deţine lucrul fără voinţa de a-l
care se face recurs la principiile stăpâni pentru sine şi fără a se
generale de drept. comporta ca un proprietar ori ca
Articolul 10 NCC interzice titular al altui drept real [conform
analogia stabilind că „Legile care art. 918 alin. (1) NCC nu constituie
derogă de la o dispoziţie generală, posesie stăpânirea unui bun de
care restrâng exerciţiul unor drep- către un detentor precar].
turi sau care prevăd sancţiuni civile În acest sens Noul Cod civil
se aplică numai în cazurile expres şi stabileşte în privinţa exercitării
limitativ prevăzute de lege”. posesiei că posesorul poate exer-
(v. analogia iuris) cita prerogativele dreptului de
proprietate asupra bunului fie în
Animus – „Intenţie” mod nemijlocit, prin putere
Termen prin care se desem- proprie, fie prin intermediul altei
nează elementul psihologic (inten- persoane [art. 917 alin. (1)].
ţional).
41 Animus donandi

De asemenea, în art. 1853 din Animus debellandi – „Dorinţa


Codul civil de la 1864 se prevede de a învinge (de a anihila prin
că actele exercitate, fie asupra unui luptă)”
lucru al altuia, sub nume precar, fie Expresie care desemnează
asupra unui lucru comun în puterea intenţia unui stat de a pune capăt
destinaţiei legale a aceluia, nu existenţei, ca stat independent, a
constituie o posesie sub nume de adversarului.
proprietar; tot asemenea este şi (v. debellatio)
posesia exercitată asupra unui
lucru al altuia, prin simpla îngă- Animus domini – „Intenţia
duinţă a proprietarului. stăpânului (proprietarului)”
Termen prin care se indică
Animus alieni – „Intenţia intenţia de a fi (de a se comporta)
altuia” proprietar sau de a deveni pro-
Expresie care desemnează prietar al unui lucru sau titular al
exercitarea elementului intenţional unui alt drept real.
prin intermediul altei persoane;
acest caz este o excepţie de la Animus donandi – „Intenţia
regula potrivit căreia elementul de a dărui/dona”
intenţional nu se poate exercita Ceea ce caracterizează contrac-
prin intermediul altei persoane (de tul de donaţie este intenţia
exemplu, cazul minorilor şi a celor donatorului de a face o liberalitate,
puşi sub interdicţie). de a gratifica, adică de a transfera
proprietatea unui bun către donatar
Animus belligerandi – „Inten- fără a urmări ca în schimb să
ţia de a purta război” primească altceva; dacă în urma
Folosită în dreptul internaţional, interpretării contractului se stabi-
această expresie desemnează inten- leşte că acesta a fost încheiat
ţia unui stat de a declanşa un război animus donandi, atunci va fi cali-
de agresiune; în acest caz animus ficat ca fiind un contract de donaţie
belligerandi se confundă cu inten- şi, în consecinţă, se vor aplica
ţia de a săvârşi actele materiale ce regulile specifice donaţiei; astfel,
constituie agresiunea. spre exemplu, pentru delimitarea
contractului de întreţinere de
Animus contrahendi negotii – donaţia cu sarcină trebuie analizat
„Intenţia contractării unei afaceri” dacă înstrăinătorul a încheiat con-
Expresie care desemnează tractul animus donandi sau cu
intenţia de a se obliga, condiţie scopul de a-şi asigura întreţinerea
esenţială pentru valabilitatea con- până la sfârşitul vieţii; în cazul
simţământului şi deci a actului donaţiei cu sarcină, pe lângă
juridic respectiv. intenţia de a face o liberalitate,
Animus iocandi 42
sarcina impusă este mult mai mică „Novaţia nu se prezumă. Intenţia
decât bunul donat. de a nova trebuie să fie neîn-
(v. captatio benevolentia, doielnică” dispoziţie asemănătoare
donari videtur quod nullo iure cu cea din Codul civil de la 1864
cogente conceditur) „Novaţiunea nu se prezumă. Voinţa
de a o face trebuie să rezulte
Animus iocandi – „Intenţia de evident din act” (art. 1130).
a glumi” (v. şi aliquid novi)
Caracterizează mobilul cu care
a acţionat făptuitorul şi anume Animus ocupandi – „Intenţia
acela de a glumi în legătură cu de a ocupa”.
ceva sau cu cineva. Existenţa aces- Expresie folosită în dreptul
tui mobil nu înlătură răspunderea internaţional care desemnează
penală pentru fapta săvârşită, dacă intenţia unui stat de a ocupa noi
sunt îndeplinite celelalte condiţii teritorii; animus ocupandi era
pentru angajarea unei astfel de considerat ca fiind suficient pentru
răspunderi. ocuparea acestor teritorii, iar
uneori se realizau şi unele acte
Animus nocendi – „Intenţia de simbolice (ca de exemplu,
a face rău” ridicarea unui monument, a unei
Sintagma se referă la mobilul construcţii). Cu timpul, practica
cu care acţionează făptuitorul diplomatică şi tratatele interna-
atunci când comite o infracţiune, la ţionale au impus ca ocuparea
faptul că latura subiectivă constă în teritoriilor descoperite, pentru a fi
intenţia directă. Acest mobil, în recunoscută, să fie realizată prin
general, conferă infracţiunii un acte efective de stăpânire. Dreptul
caracter calificat; faptul că subiec- internaţional contemporan inter-
tul activ a acţionat cu premeditare zice ocuparea unui teritoriu străin.
constituie în unele cazuri o
circumstanţă agravantă specială. Animus rem sibi habendi –
De exemplu, omorul săvârşit cu „Intenţia de a avea pentru sine (de
premeditare este omor calificat a poseda)”
[art. 175 lit. a) C.pen.]. (v. animus)

Animus novandi – „Intenţia de Anticipitis usus quae in bello


a înnoi”. et extra bellum usum habent –
Novaţia presupune exprimarea „Obiecte care pot să servească atât
clară a intenţiei comune a părţilor la război, cât şi pe timp de pace”
de a nova, respectiv de a trans- Se referă la anumite bunuri
forma obligaţia veche într-una care pot fi folosite atât pe timp de
nouă. Conform art. 1610 NCC război pentru sporirea potenţialului
43 A posteriori

militar al unuia dintre beligeranţi, la care s-a ajuns în urma


cât şi în scopuri paşnice. Dacă experienţei, în urma raportării la
această categorie de bunuri consti- exterior. Expresia este utilizată şi
tuie obiect al contrabandei de în cadrul dreptului. De exemplu, în
război sau nu este una dintre ches- dreptul constituţional, controlul a
tiunile controversate din dreptul posteriori al constituţionalităţii
internaţional. A fost utilizată legilor se realizează după ce legea
pentru prima dată de Hugo Grotius a fost promulgată şi ea începe să
(De iure belli ac pacis). producă efecte juridice. Pe calea
acestui tip de control se analizează
A pari – „La fel” conformitatea cu constituţia nu
Raţionament conform căruia în numai a conţinutului legii, ci şi a
situaţii identice există soluţii iden- modului ei de aplicare.
tice, astfel că legea se va aplica şi (v. şi a priori)
situaţiilor care nu sunt vizate direct
de lege, deoarece legea cuprinde Appellandi usus quam sit
numai situaţiile cele mai cunos- frequens quamque necessarius,
cute. Acest procedeu este propriu nemo est qui nesciat – „Oricine
interpretării extensive, întrucât ştie că utilizarea apelului este tot
rezultatul utilizării sale este atât de frecventă ca şi necesară”
lărgirea domeniului de aplicare a Adagiu formulat de juriscon-
normei juridice; la baza sa stă sultul Ulpian prin care se
analogia. Din aceste motive evidenţiază importanţa apelului în
procedeul a pari nu poate fi aplicat special, şi a căilor de atac, în
decât anumitor norme de drept, în general. Căile de atac permit
unele cazuri fiind interzisă folo- controlarea de către o instanţă
sirea lui. Se întâlneşte în diferite superioară a unei hotărâri judecă-
formulări, cea mai răspândită fiind: toreşti, permiţând astfel înlăturarea
ubi eadem est legis ratio, ibi eventualelor erori săvârşite de
eadem est legis dispositio. judecătorii primei instanţe. Această
(v. şi analogia iuris; inter- posibilitate este cu atât mai impor-
pretatio extensiva) tantă cu cât, de regulă, o hotărâre
judecătorească nu poate constitui
A posteriori – „(Rezul- obiectul unei acţiuni în anulare
tat/dedus) din cele ce urmează” (fac excepţie hotărârile de expe-
Expresie de sorginte dient şi hotărârile arbitrale). Mai
logico-filosofică (a fost utilizată de mult decât atât hotărârile judecăto-
Kant pentru a desemna acele reşti definitive capătă putere de
cunoştinţe obţinute pe cale experi- lucru judecat (res iudicata) ceea
mentală), care s-a generalizat ce constituie o prezumţie legală
având sensul de rezultat, concluzie absolută care nu poate fi înfrântă
Appetitus societatis 44
decât prin intermediul căilor extra- A priori – „(Rezultat/ dedus)
ordinare de atac. din cele precedente”
(v. şi ius appellationis; res Expresie de sorginte
iudicata) logico-filosofică (consacrată de
Immanuel Kant prin conceptul de
Appetitus societatis – judecată sintetică a priori), care
„Dorinţa (înclinaţie) spre unire s-a generalizat cu sensul de
(pentru a forma o comunitate)” cunoaştere, care nu se bazează pe
Expresie formulată de adepţii experienţă, ci pe raţiunea pură,
şcolii dreptului natural pentru a independentă de raporturile cu
exprima acea însuşire generală a exteriorul. Expresia se foloseşte şi
fiinţei umane raţionale de a trăi în în cadrul dreptului cu acest înţeles.
cadrul societăţii. Pornind de la De exemplu, în dreptul constitu-
ideea lui Aristotel conform căreia ţional, controlul a priori al consti-
omul este un „animal social” tuţionalităţii legilor se face înainte
(Zoon politikon) şcoala dreptului de promulgarea legii, pe cale
natural constata şi susţinea prin politică. Analiza constituţionalităţii
această expresie nevoia spirituală a legii în cadrul acestui tip de control
omului de a se raporta în per- se face avându-se în vedere numai
manenţă la semenii săi. Societatea textul legii, conţinutul ei, indepen-
nu înseamnă numai o simplă dent de modul ei de aplicare, care
coexistenţă a indivizilor, ci presu- nu poate fi analizat decât după
pune autonomizarea relaţiilor inter- promulgarea legii, când aceasta
umane; ea este mai mult decât suma începe să-şi producă efectele, adică
indivizilor care trăiesc în cadrul ei. a posteriori.
Appetitus societatis reprezintă (v. şi a posteriori)
tocmai suportul societăţii, întrucât
este nevoia spirituală a omului de a A quo – „De la care”
se regăsi în ceilalţi, consecinţa insu- Expresie care se referă la un
ficienţei de sine a individului. termen de la care un act juridic
Mediul relaţional constituie o începe să-şi producă efectele (de
condiţie esenţială a existenţei drep- exemplu, termenul de la care începe
tului întrucât norma juridică, spre să-şi producă efectele un tratat).
deosebire de norma morală, nu se (v. şi dies a quo)
referă la individ, ci la relaţie, la
legăturile existente între oameni în Argumentum a contrario –
cadrul societăţii. „Argument dedus din ceea ce este
(v. şi ubi societas ibi ius) contrar”
(v. a contrario)
45 A subiecta materia

Argumentum a pari – „Argu- judiciar) şi patru părţi (inven-


ment bazat/fondat pe egalitate” ţiunea, dispoziţiunea, elocuţiunea
(v. a pari) şi acţiunea).
Retorica nu se confundă cu
Argumentum a simile – elocinţa: în timp ce retorica este
„Argument dedus din ceea ce este rezultatul studiului, elocinţa este
asemănător” „un dar şi o artă”.
Analogia în interpretarea unei
norme juridice se bazează pe raţi- A rubrica – „De la rubrică”
onamentul potrivit căruia, dacă Regulă a interpretării siste-
legiuitorul a edictat o normă pentru matice potrivit căreia, pentru a se
anumite situaţii de fapt, aplicarea clarifica textul unei norme cu sens
acesteia poate fi extinsă şi la alte incert, se ia în considerare titlul
situaţii, care, cu toate că nu au fost rubricii în care este cuprinsă norma
prevăzute în ipoteza normei, ele respectivă. Această regulă trebuie
sunt asemănătoare cu cele prevă- aplicată însă cu deosebită atenţie,
zute, justificând astfel extinderea întrucât de multe ori rubrica nu
domeniului de aplicare. acoperă toată materia la care se
(v. analogia iuris; interpre- referă titlul său şi, de asemenea, se
tatio extensiva; a pari) poate întâmpla ca sub un anumit
titlu să fie cuprinsă mai multă
Ars oratoria – „Arta de a materie decât rezultă din formu-
vorbi” larea acestui titlu.
Retorica ar putea fi definită ca (v. şi a subiecta materia)
fiind arta de a vorbi frumos (ars
bene dicendi) cu scopul de a con- A simili ad simile – „De la (un
vinge. lucru) asemănător la (alt lucru)
Retorica a apărut în Grecia asemănător”
antică în sfera activităţilor publice Interpretarea prin analogie a
şi s-a dezvoltat în trei direcţii normelor juridice constituie un
principale: curentul asiatic (şcoala procedeu propriu interpretării
din Pergam), curentul neoaticist extensive.
(şcoala din Atena) şi curentul (v. analogia iuris; interpre-
rodian (şcoala din Rhodos). În tatio extensiva; a pari)
Roma antică retorica cunoaşte o
mare înflorire datorită unor oratori A subiecta materia – „De la
străluciţi, precum Cicero sau subiectul tratat (în textul inter-
Quintilianus. pretat)”
Din punct de vedere al siste- Regulă de bază a interpretării
matizării, retorica cuprinde trei sistematice prin care conţinutul
genuri (demonstrativ, deliberativ şi textului interpretat este raportat la
Audiatur et altera pars 46
materia tratată în context. De dreptul intern şi are o forţă juridică
exemplu, normele din partea supralegislativă.
specială a Codului de procedură În dreptul procesual civil,
penală nu pot fi aplicate fără să se dreptul la apărare este garantat prin
ţină cont de normele prevăzute în dispoziţiile art. 15 din Legea
partea generală a acestui cod. Ceea nr. 304/2004, precum şi prin nume-
ce este caracteristic pentru inter- roase prevederi speciale din Codul
pretarea sistematică şi, deci, şi de procedură civilă. De asemenea,
pentru regula a subiecta materia principiul contradictorialităţii care
este că norma juridică interpretată guvernează procesul civil constituie
este considerată ca făcând parte o garanţie a dreptului la apărare.
dintr-un sistem structurat, sistemul În dreptul procesual penal,
dreptului, care la rândul său dreptul la apărare este reglementat
cuprinde mai multe subsisteme. prin diverse norme speciale, dar şi
Pentru a determina sensul normei printr-un articol consacrat expres
juridice trebuie să se determine acestui drept: art. 6 C.proc.pen.
locul acesteia în cadrul sistemului care în alin. (1) prevede că dreptul
de drept şi în subsistemul din care la apărare este garantat învinui-
face parte, iar textul său trebuie tului, inculpatului şi celorlalte părţi
interpretat în acord cu celelalte în tot cursul procesului penal.
norme cuprinse în sistemul de Adagiul audiatur et altera
drept şi în subsistemul specific. pars nu se referă numai la dreptul
la apărare, ci are legătură cu
Audiatur et altera pars – „Să principiul mai larg al egalităţii în
fie audiată şi cealaltă parte” drepturi. Constituţia consacră acest
Regulă din dreptul roman pre- principiu în două articole. În
luată şi dezvoltată în dreptul art. 16 alin. (1) intitulat „egalitatea
modern care se referă în principal în drepturi” se prevede că cetăţenii
la dreptul la apărare al fiecărei sunt egali în faţa legii. Însă egali-
părţi. tatea în drepturi nu presupune
În dreptul român, principiul numai egalitatea în faţa legii, adică
dreptului la apărare este de ordin egalitatea în ceea ce priveşte
constituţional. Dreptul la apărare aplicarea legii, ci se mai referă şi la
este garantat. În tot cursul proce- egalitatea în elaborarea legii; se
sului, părţile au dreptul să fie conturează astfel necesitatea con-
asistate de un avocat, ales sau trolului legiferării după acest
numit din oficiu (art. 24 din criteriu, control care nu se poate
Constituţie). Totodată dreptul la face decât prin intermediul justiţiei
apărare este prevăzut în art. 6 din constituţionale. Spre o interpretare
Convenţia Europeană a Drepturilor a art. 16 alin. (1) extinsă, în sensul
Omului, tratat care face parte din egalităţii în drepturi conduc şi
47 Aut dedere, aut punire

celelalte prevederi constituţionale, Regulă potrivit căreia statul pe


mai ales art. 4 alin. (2) care face o teritoriul căruia a fost prins un
enumerare exemplificativă a infractor trebuie să decidă dacă îl
criteriilor după care este interzisă pedepseşte el însuşi sau îl predă
discriminarea între cetăţeni. statului care solicită extrădarea lui;
constituie o atenuare a principiului
Audienda est et altera pars – teritorialităţii absolute, care a
„Trebuie audiată şi cealaltă parte” dominat multă vreme dreptul penal
(v. auditatur et altera pars) în ceea ce priveşte aplicarea legii
penale în spaţiu.
Aut dedere, aut punire – „Sau (v. şi leges non obligant extra
să fie predat sau să fie pedepsit” territorium)
B

Bellum omnium contra trându-şi însă dreptul său asupra


omnes – „Războiul tuturor împo- acestuia (ius eminens).
triva tuturor” (v. şi ius utile)
Potrivit lui Thomas Hobbes
prin această trăsătură se carac- Beneficium inventarii –
terizează „starea naturală”, „Beneficiu de inventar”
presocială a omenirii. Filosoful Potrivit art. 685 C.civ. succesi-
englez a caracterizat astfel presu- unea poate fi acceptată curat şi
pusa stare de început a omenirii simplu sau sub beneficiu de
pentru a justifica apariţia statului, inventar. Acceptarea sub beneficiu
destinat tocmai să pună capăt de inventar constă în exprimarea
acestui război continuu. voinţei moştenitorului de a primi
[v. şi homo homini lupus succesiunea deschisă numai sub
(est)] beneficiu de inventar, iar nu pur şi
simplu, care va avea ca efect
Beneficium – „Beneficiu” împiedicarea confuziunii dintre
În dreptul medieval beneficiul patrimoniul succesoral şi cel al
constituia o danie funciară făcută succesorului, că moştenitorul bene-
de senior vasalului în baza contrac- ficiar va răspunde faţă de creditorii
tului de vasalitate, danie condi- succesorali pentru datoriile şi
ţionată de îndeplinirea de către sarcinile succesiunii numai cu
vasal a obligaţiilor, în special bunurile acesteia, bunurile sale
militare, pe care le avea faţă de proprii neputând fi urmărite.
senior. Asupra aceluiaşi teren Deşi acceptarea sub beneficiu de
(beneficium) se exercitau con- inventar are caracter facultativ, legea
comitent două drepturi reale, care impune în anumite cazuri acest mod
nu pot fi încadrate în concepţia de acceptare:
clasică a proprietăţii; pe de o parte, a) art. 19 din Decretul
dreptul vasalului, ius utile, pe de nr. 32/1954 prevede că acceptarea
altă parte dreptul seniorului, ius moştenirii cuvenite unui minor,
eminens. Acordarea terenului era, indiferent de vârstă, sau a unei
la origine, viageră, fiind valabilă persoane pusă sub interdicţie va fi
numai cât timp părţile erau în viaţă. întotdeauna socotită ca fiind făcută
Treptat, printr-o procedură com- sub beneficiu de inventar;
plicată, s-a generalizat transmiterea b) când succesibilul moare îna-
ereditară feudului, seniorul păs- inte de a fi optat, dreptul de
49 Bona fide

opţiune trece la moştenitorii săi; este că moştenitorii răspund pentru


dacă aceştia nu se învoiesc cu datoriile moştenirii doar în limita
privire la opţiune, atunci se consi- bunurilor succesorale.
deră succesiunea acceptată sub În privinţa legatarului cu titlu
beneficiu de inventar (art. 693 particular, acesta nu este obligat să
C.civ.). suporte datoriile şi sarcinile moşte-
În alte cazuri, succesibilul nu nirii. Prin excepţie el răspunde
poate accepta sub beneficiu de pentru pasivul moştenirii, însă
inventar: dacă succesibilul îşi numai cu bunul sau bunurile ce
retractează renunţarea şi dacă, formează obiectul legatului în
înainte sau după acceptarea sub cazurile strict limitativ prevăzute
beneficiu de inventar, acesta în art. 1114 alin. (3) NCC.
acceptă pur şi simplu moştenirea.
Acceptarea sub beneficiu de Bis de eadem re ne sit actio –
inventar trebuie să fie expresă şi „Să nu existe (fie) o acţiune de
solemnă, prin înscrierea ei în două ori pentru acelaşi lucru
registrul destinat actelor de (drept)”
renunţare la succesiune (minorii şi Regulă din dreptul roman apă-
interzişii nu trebuie să dea o rută în epoca veche prin care s-a
declaraţie solemnă, deoarece ei se asigurat forţa juridică a hotărârii
bucură de beneficiu de inventar în judecătoreşti.
virtutea legii). (v. res iudicata)
Beneficiul de inventar înce-
tează dacă moştenitorul a renunţat Bona fide – „Bună-credinţă”
la el sau dacă acesta este decăzut Pornind de la elementele
cu titlu de sancţiune din beneficiul bunei-credinţe, anume intenţia
de inventar când a ascuns bunuri dreaptă, diligenţa, liceitatea şi
succesorale (art. 712 C.civ.) sau a abţinerea de la a vătăma pe altul, în
înstrăinat un bun nemişcător din literatura juridică buna-credinţă a
succesiune, fără formele prevăzute fost concepută ca o stare psiho-
de lege (art. 716 şi 717 C.civ.). logică a unui subiect de drept care
În schimb, în concepţia Noului implică o anumită activitate a
Cod civil, în ceea ce priveşte individului sau o atitudine pur
efectele acceptării succesiunii, art. intelectuală de ignorare sau eroare
1114 stabileşte că moştenitorii care poate fi apreciată etic şi care
legali şi legatarii universali sau cu produce efecte juridice.
titlu universal răspund pentru dato- În toate raporturile juridice
riile şi sarcinile moştenirii numai civile buna-credinţă se prezumă
cu bunurile din patrimoniul succe- (bona fides praesumitur) până la
soral, proporţional cu cota fiecă- proba contrară [art. 14 alin. (1)
ruia. Aşadar, regula statornicită NCC].
Bona fide 50
Noul Cod civil în art. 14 să acţioneze cu bună-credinţă atât
alin. (1) stabileşte ca principiu că la negocierea şi încheierea contrac-
„orice persoană fizică sau juridică tului, cât şi pe timpul executării
trebuie să-şi exercite drepturile şi sale; de asemenea, contractele tre-
să îşi execute obligaţiile cu bună- buie interpretate prin raportare la
credinţă, în acord cu ordinea buna-credinţă a părţilor [art. 1266
publică şi bunele moravuri”. Bona fide NCC, corespunzător art. 977 C.civ.
Posesorul de bună-credinţă este coroborat cu art. 1170 NCC, cores-
definit de art. 938 NCC în materia punzător art. 970 alin. (1) C.civ.];
dobândirii proprietăţii mobiliare de altfel art. 1266 alin. (2) prevede
prin posesia de bună-credinţă ca că în interpretarea contractului şi
fiind „posesorul care nu cunoştea stabilirea voinţei concordante a
şi nici nu trebuia, după împrejurări, părţilor se va ţine seama printre
să cunoască lipsa calităţii de pro- altele şi de comportamentul păr-
prietar a înstrăinătorului”. ţilor ulterior încheierii contractului.
Codul civil de la 1864 nu con- b) buna-credinţă trebuie să se
sacră generic această prezumţie; manifeste şi în faza de negociere a
totuşi, art. 1899 alin. (2) C.civ. unui contract. Chiar dacă părţile au
prevede că buna-credinţă se presu- libertatea iniţierii, desfăşurării şi
pune totdeauna, iar sarcina probei ruperii negocierilor şi nu pot fi
revine celui ce invocă reaua-cre- ţinute răspunzătoare pentru eşecul
dinţă; buna-credinţă fiind prezu- acestora, totuşi partea care se
mată, ea poate fi răsturnată numai angajează într-o negociere este
prin proba contrară, sens în care se ţinută să respecte exigenţele bunei-
poate folosi orice mijloc de probă, credinţe [art. 1183 alin. (1) şi (2)
inclusiv martori şi prezumţii. Arti- NCC]; este contrară exigenţelor
colul 57 din Constituţie obligă pe bunei-credinţe, între altele, con-
cetăţenii români, cetăţenii străini şi duita părţii care iniţiază sau con-
apatrizi să-şi exercite drepturile şi tinuă negocieri fără intenţia de a
libertăţile constituţionale cu încheia contractul [art. 1183
bună-credinţă, fără să încalce alin. (3) NCC].
drepturile şi libertăţile celorlalţi. c) în reglementarea Codului
Domeniul de aplicare în dreptul civil de la 1864 pentru a opera uzu-
civil a bunei credinţe este vast; cu capiunea scurtă este necesar ca
titlu exemplificativ, enumerăm posesorul să fie de bună-credinţă,
următoarele cazuri: adică acesta să fi avut credinţa gre-
a) buna-credinţă este necesară şită că a dobândit de la adevăratul
la încheierea contractelor şi execu- proprietar [art. 1898 alin. (1) C.civ.];
tarea acestora; în acest sens, buna-credinţă trebuie să existe în
conform art. 1170 NCC [art. 970 momentul dobândirii imobilului
alin. (1) C.civ.] convenţiile trebuie [art. 1898 alin. (2) C.civ.].
51 Bona non intelliguntur, nisi deducto aere alieno

În Noul Cod civil cu privire la nului devine prin accesiune şi pro-


uzucapiunea tabulară drepturile prietarul construcţiei sau plantaţiei,
celui înscris fără cauză legitimă nu însă cu obligaţia de a-l dezdăuna
pot fi contestate când cel înscris cu pe constructor (art. 494 C.civ.).
bună-credinţă a posedat imobilul Noul Cod civil, în secţiunea
timp de 5 ani dacă posesia sa a fost destinată accesiunii imobiliare
neviciată, fiind suficient ca buna- artificiale (art. 577-597), reglemen-
credinţă să existe în momentul tează distinct şi amănunţit situaţia
înregistrării cererii de înscriere şi realizării unei lucrări autonome cu
momentul intrării în posesie caracter durabil asupra imobilului
(art. 931). altuia stabilind efectele juridice şi
d) dacă un bun ieşit din posesia opţiunea proprietarului imobilului
proprietarului cu voia sa este în funcţie de buna sau reau-credinţă
posedat de un terţ dobânditor de a autorului lucrării durabile (a se
bună-credinţă, acesta va dobândi vedea art. 581 şi 582).
dreptul de proprietate asupra Referinţe: Dumitru Gherasim,
bunului, bineînţeles dacă sunt Buna-credinţă în raporturile civile,
îndeplinite şi celelalte condiţii Ed. Academiei RSR, Bucureşti
[art. 937 alin. (1) NCC, respectiv 1981; Felician Sergiu Cotea,
art. 1909 alin. (1) C.civ.]; Buna-credinţă. Implicaţii privind
buna-credinţă trebuie să existe în proprietatea, Ed. Hamangiu,
momentul intrării în posesie Bucureşti, 2007.
[art. 938 alin. (2) NCC], neintere-
sând dacă ulterior posesorul şi-a Bona non intelliguntur, nisi
dat seama că a dobândit lucrul de deducto aere alieno – „Nu se con-
la un non dominus, deoarece mala sideră activ (net) decât după ce s-a
fides superveniens non nocet; scăzut în prealabil datoria (pasivul)”
e) posesorul de bună-credinţă Patrimoniul reprezintă totali-
dobândeşte fructele pe care le-a tatea drepturilor şi obligaţiilor unei
cules (art. 485 C.civ.); buna-cre- persoane fizice sau juridice care au
dinţă a posesorului constă în con- o valoare economică.
vingerea greşită că lucrul ale cărui Orice persoană fizică sau
fructe le culege a fost dobândit de persoană juridică este titulară a
la adevăratul proprietar sau că unui patrimoniu care include toate
titlul în baza căruia poseda este drepturile şi datoriile ce pot fi
valabil; evaluate în bani şi aparţin acesteia
f) în cazul construcţiei sau [art. 31 alin. (1) NCC].
plantaţiei făcută de o persoană cu Patrimoniul este inerent ori-
materialele proprii pe terenul cărei persoane fizice sau juridice
altuia, dacă cel ce construieşte este şi, totodată, inalienabil în totali-
de bună-credinţă, proprietarul tere- tatea sa.
Bonus pater familias 52
Potrivit art. 2324 alin. (1) Alte referiri la acest tip ideal de
NCC, cel care este obligat personal conduită regăsim în art. 2148
răspunde cu toate bunurile sale NCC, potrivit căruia comodatarul
mobile şi imobile, prezente şi este ţinut să păzească şi să con-
viitoare; ele servesc drept garanţie serve bunul împrumutat cu pru-
comună creditorilor săi (a se vedea denţa şi diligenţa unui bun proprie-
şi art. 1718 C.civ.: oricine este tar sau art. 2018 NCC care stabi-
obligat personal este ţinut de a leşte că în cazul mandatului cu titlu
îndeplini îndatoririle sale cu toate oneros, mandatarul este ţinut să
bunurile, mobile şi imobile, execute mandatul cu diligenţa unui
prezente şi viitoare). bun proprietar ori un exemplu din
Societăţile comerciale au un Codul civil de la 1864, cazul
patrimoniu distinct de patrimoniile gerantului care este obligat a da
asociaţilor. Patrimoniul societăţii gestiunii îngrijirea unui bun
nu se confundă cu fondul de proprietar (art. 989 C.civ.).
comerţ, acesta din urmă necu- Pentru existenţa răspunderii
prinzând creanţele şi datoriile co- civile delictuale este necesar ca
merciantului, ci numai bunurile persoana care a cauzat prejudiciul
mobile şi imobile afectate desfăşu- să fie vinovată; pentru stabilirea
rării comerţului. vinovăţiei, în literatura de specia-
Referinţă: Ecaterina Ivanov, litate, s-a propus un criteriu subiec-
Patrimoniul societăţilor comerciale, tiv, care se fundamentează pe
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008. capacitatea de apreciere a fiecărei
persoane a propriilor fapte, şi un
Bonus pater familias – „Un criteriu obiectiv potrivit căruia
bun tată de familie/bunul tată de comportamentul autorului trebuie
familie” comparat cu comportamentul
Expresia desemnează un tip model al unei persoane abstracte.
ideal de bun gospodar/proprietar, (v. pater familias)
grijuliu şi prudent, atitudine care
constituie element de raportare a Brevi manu (Traditio brevi
conduitei unui debitor depusă pentru manu) – „Tradiţiunea (trans-
executarea obligaţiilor asumate. miterea) de mână scurtă”
Ca şi principiu, art. 1480 Formă excepţională a tradi-
alin. (1) NCC prevede că debitorul ţiunii. Situaţie în care lucrul se
este ţinut să îşi execute obligaţiile găseşte deja în mâinile dobân-
cu diligenţa pe care un bun pro- ditorului în calitate de detentor
prietar o depune în administrarea precar (de exemplu, locatorul
bunurilor sale, afară de cazul în renunţă la restituirea lucrului închi-
care prin lege sau prin contract s-ar riat, locatarul devenind din
dispune altfel. detentor precar proprietar).
C

Capitis demunitio – „Restrân- jurare de fapt, imprevizibilă şi de


gerea capacităţii” neînlăturat, care împiedică, în mod
În dreptul penal sintagma se obiectiv şi fără nicio culpă din
referă la unele consecinţe ale con- partea debitorului, executarea obli-
damnării, cum ar fi anumite gaţiei sale contractuale, antrenând
decăderi din drepturi şi incapacităţi exonerarea lui de răspundere.
a căror consecinţă este că fostul În dreptul penal cazul fortuit
condamnat nu poate ocupa anumite este o cauză care înlătură carac-
funcţii sau nu poate desfăşura terul penal al faptei şi reprezintă
anumite activităţi. Toate acestea situaţia, starea, împrejurarea în
constituie o adevărată restrângere a care acţiunea sau inacţiunea unei
capacităţii juridice, însă aceste persoane a produs un rezultat pe
decăderi nu sunt perpetue, ci pot fi care acea persoană nu l-a conceput
înlăturate pe calea reabilitării. şi nici nu l-a urmărit şi care se
datorează unei energii a cărei inter-
Captatio benevolentia – venţie nu a putut fi prevăzută
„Atragerea bunăvoinţei” (art. 47 C.pen.).
Voinţa exprimată cu ocazia (v. ad impossibilium nulla
încheierii actelor juridice trebuie să obligatio; nemo praestat casus
fie exteriorizată în mod liber, adică fortuitum; res perit domino; vis
să nu fie influenţată sau impusă. maior)
Elementul obiectiv, material al
dolului ca viciu de consimţământ
Casus belli – „Caz/motiv de
se materializează în sugestie sau
război”
captaţie, care constă în manoperele
Expresie care desemnează
viclene, dolosive folosite de către
actele sau evenimentele care,
gratificat sau de un terţ, cu scopul
de a determina o persoană să facă ameninţând interesele unui stat,
o donaţie ori un legat, speculând constituie un motiv pentru declan-
afecţiunea ori pasiunea acesteia; şarea războiului. Convenţia a III-a
folosirea unor astfel de manopere privitoare la începerea ostilităţilor
atrage nulitatea relativă a actului. adoptată la Conferinţa de la Haga
din 1907, a prevăzut obligativitatea
Casus – „Întâmplare” (caz declaraţiei de război; în fapt, între
fortuit) casus belli invocat şi cauza reală
În răspunderea contractuală care determină recurgerea la război
cazul fortuit reprezintă o împre- există o diferenţă, casus belli fiind
Casus foederis 54
doar un pretext (de exemplu, aten- (analogia legis) sau să recurgă la
tatul de la Sarajevo – 28/06/1914 – principiile generale de drept (ana-
nu constituie adevăratul casus belli logia iuris).
al declanşării primului război mon- (v. şi analogia iuris)
dial, ci doar un pretext); dreptul
internaţional contemporan limi- Causa – „Cauză”
tează sfera de aplicare a lui casus Condiţie esenţială de validitate
belli la războaiele de apărare şi la a actului juridic, care constă în
cele de eliberare. motivul care determină fiecare
parte să încheie contractul
Casus foederis – „Caz de (art. 1235 NCC). Pentru ca o cauză
alianţă” să fie valabilă, ea trebuie să
Expresie care desemnează o îndeplinească următoarele condiţii:
clauză introdusă în textul unui să existe, să fie licită şi morală
tratat de alianţă în care se prevede, (art. 1236 NCC). În privinţa condi-
în anumite condiţii şi împrejurări ţiilor cauzei prevăzute de Codul
(precis formulate), obligaţia civil de la 1864, observăm identi-
statelor părţi de a se ajuta în cazul tatea acestora, respectiv: să fie
în care una dintre ele ar fi victima reală (art. 966 C.civ.), să fie licită
unei agresiuni. (art. 948 pct. 4, art. 966, art. 968
C.civ.) şi să fie morală (art. 968,
Casus omissus – „Caz omis” art. 5 C.civ.).
Expresia se referă la unele Lipsa cauzei atrage anulabili-
lacune care pot exista în cadrul tatea contractului, cu excepţia
legislaţiei, în sensul că uneori nu cazului în care contractul a fost
există norme juridice care să greşit calificat şi poate produce
reglementeze unele situaţii de fapt. alte efecte juridice [art. 1238
Acest lucru nu înseamnă că dacă alin. (1) NCC].
judecătorul este învestit cu Cauza ilicită sau imorală atrage
soluţionarea unei astfel de cauze el nulitatea absolută a contractului
nu trebuie să judece. Dimpotrivă, dacă este comună ori, în caz
judecătorul care va refuza de a contrar, dacă cealaltă parte a
judeca, sub cuvânt că legea nu cunoscut-o sau, după împrejurări,
prevede sau că este întunecată sau trebuia să o cunoască [art. 1238
neîndestulătoare, va putea fi alin. (2) NCC].
urmărit ca culpabil de denegare de
dreptate (art. 3 C.civ.). În astfel de Causa debendi – „Cauza
cazuri trebuie să se aplice procedeul cererii de chemare în judecată”
analogiei, iar judecătorul să recurgă În cadrul dreptului procesual
la norme juridice care reglemen- civil, expresia se foloseşte pentru a
tează situaţii oarecum asemănătoare desemna temeiul, fundamentul
55 Cautio damni infecti

legal al dreptului invocat de cel care diferă de la un sistem de drept


care formulează o pretenţie în la altul. Un astfel de sistem
cadrul procesului. Causa debendi (criteriu) este cel al cauzei proxime
trebuie să fie diferenţiată de cauza care consideră drept cauză ultimă
acţiunii (causa petendi), prin care fapta (care este imediat anterioară
se înţelege scopul urmărit de cel efectului), considerându-se că
care reclamă sau cel care se apără, aceasta este determinantă la produ-
scop evidenţiat de motivele cerea efectului (prejudiciului) şi
speciale care au determinat partea fără de care celelalte condiţii nu ar
respectivă să acţioneze. Causa fi produs vreun rezultat păgubitor;
debendi nu constituie şi cauza acest criteriu folosit în sistemul de
acţiunii civile în totalitatea ei drept anglo-saxon, este relativ,
(causa petendi). Cele două tipuri deoarece nu întotdeauna ultima
de cauze trebuie să îndeplinească faptă este determinantă la produ-
condiţiile cerute în general pentru cerea prejudiciului.
cauza actului juridic: să existe, să
fie reale, licite şi morale. Causa remota – „Cauză înde-
(v. şi causa) părtată”; (scopul mediat)
Scopul mediat, ca element al
Causa petendi cauzei actului juridic, reprezintă
(v. causa debendi) elementul lăuntric, psihologic,
motivul impulsiv şi determinant
Causa proxima – „Cauză care a împins părţile la încheierea
apropiată”; (scopul imediat) actului juridic şi care se referă fie
Scopul imediat, ca element al la însuşirile contraprestaţiei, fie la
cauzei actului juridic, constă în însuşirile celeilalte părţi.
rezultatul urmărit de fiecare parte
în schimbul a ceea ce se obligă, Cautio damni infecti – „Cau-
fiind stabilit pe categorii de acte ţiunea pagubei (provenită din)
juridice; spre exemplu, în contrac- neîntreţinerea (edificiului)”
tele sinalagmatice cauza consimţă- Cauţiune acordată vecinilor
mântului fiecărei părţi constă în unui imobil pentru a fi garantaţi de
reprezentarea contraprestaţiei sau o daună în situaţia în care ruina
în contractele cu titlu gratuit edificiului respectiv este rezultatul
scopul imediat constă în intenţia de culpei proprietarului; cautio
a gratifica (animus donandi). damni infecti era admisă în
În materia răspunderii civile dreptul roman şi în legislaţia
delictuale, pentru determinarea română mai veche (de exemplu,
raportului de cauzalitate dintre Codul Calimach, art. 445, 446);
fapta ilicită şi prejudiciu sunt folo- Codul civil nu o admite.
site mai multe criterii (sisteme),
Cautio iudicatum solvi 56
Cautio iudicatum solvi – publice ale statului român, serveşte
„Cauţiunea cheltuielilor de jude- la dezdăunarea acţionarilor şi credi-
cată” torilor din România. Considerăm că
Garanţie pecuniară (cerută în această obligaţie nu mai are aplica-
unele sisteme procedurale) pe care bilitate, având în vedere principiul
reclamantul, persoană străină, este asimilării persoanelor fizice şi
obligat să o plătească pentru intro- juridice străine cu persoanele fizice
ducerea unei acţiuni civile sau co- şi juridice române, iar garanţia de
merciale, astfel încât în situaţia în care beneficiază creditorii din
care pierde procesul, să fie România este capitalul social al
asigurată plata cheltuielilor de sucursalei înfiinţate de o societate
judecată şi a unor eventuale străină. Totuşi, cu titlu de exemplu,
despăgubiri pentru pârât. Cautio Normele nr. 3021 ale Camerei de
iudicatum solvi presupune fie Comerţ şi Industrie a României şi
intervenţia unui terţ garant care se Ministerului Comerţului şi Turis-
angajează să plătească în locul mului (art. 46) prevăd obligaţia
străinului, fie chiar reclamantul societăţilor străine de a depune o
poate consemna o sumă stabilită de cauţiune egală cu capitalul minim
instanţă; în legislaţia noastră proce- stabilit de legea română pentru
durală această cauţiune a fost des- forma de societate care înfiinţează
fiinţată în 1900. societatea.
Potrivit art. 163 din Legea
nr. 105/1992 persoanele fizice şi Caveant consules ne quid
juridice străine au în faţa instan- detrimenti respublica capiat –
ţelor române aceleaşi drepturi şi „Consulii să aibă grijă ca să nu-i
aceleaşi obligaţii procedurale ca şi fie adus niciun prejudiciu statului”
persoanele fizice de cetăţenie Formulă prin care consulii
română şi persoanele juridice Romei erau învestiţi de către Senat
române, neputând să fie obligate să cu puteri dictatoriale. Aceste puteri
depună cauţiune ori vreo altă erau acordate doar în cazuri excep-
garanţie, pentru motivul că este ţionale şi pentru o perioadă de timp
străin sau că are domiciliul ori limitată.
sediul în România.
Articolul 245 C.com. prevedea Cedant arma togae – „Armele
obligaţia societăţilor de capitaluri să se plece/cedeze în faţa togii”
străine, cu excepţia celor indus- Vers din opera lui Cicero care
triale, de comunicaţii şi financiare, se foloseşte în prezent, în general,
de a depune la C.E.C. o cauţiune pentru a marca necesitatea contro-
pentru a asigura îndeplinirea obli- lului puterii civile asupra armatei.
gaţiilor contractate în ţară; această Mai este utilizat uneori pentru a
cauţiune, care constă în efecte exprima necesitatea ridicării unor
57 Certum pretium esse debet

măsuri excepţionale, precum starea donatarului la fraudă (dacă în con-


de urgenţă, atunci când motivele tract este prevăzută clauza conform
pentru care a fost instituită au căreia donatarul solvabil se obligă
încetat să mai existe. să plătească datoriile donatorului
Versurile „Cedant arma togae, acţiunea pauliană este respinsă ca
concedat laurea” (Armele plece-se lipsită de interes).
togii, laurii vorbei frumoase) fac
parte din poemul istoric „Despre Certat de lucro captando –
consulatul meu”. „Se ceartă/se judecă/se luptă
pentru a dobândi un lucru”
Certat de damno vitando – (v. certat de damno vitando)
„Se ceartă/se judecă/se luptă
pentru evitarea pagubei” Certum pretium esse debet –
Pentru intentarea acţiunii revo- „Preţul trebuie să fie cert”
catorii a unui contract oneros sau a Pentru valabilitatea contractului
unei plăţi făcute în executarea unui de vânzare-cumpărare, una din con-
asemenea contract este necesară diţiile pe care acesta trebuie să le
complicitatea la fraudă a terţului îndeplinească este şi cea referitoare
contractant ori a celui ce a primit la preţ; preţul trebuie să fie deter-
plata, în sensul că aceştia cunoş- minat sau determinabil, fixat în
teau că debitorul îşi creează sau îşi bani, sincer şi serios (art. 1660
măreşte starea de insolvabilitate NCC; art. 1303 C.civ.). Preţul este
[art. 1562 alin. (2) NCC]. Înde- determinat când cuantumul lui este
plinirea acestei condiţii este hotărât de părţi în momentul înche-
necesară doar dacă actul atacat este ierii contractului. Este posibil ca
cu titlu oneros, nu şi dacă actul părţile să precizeze în contract
este cu titlu gratuit, deoarece în numai elementele cu ajutorul cărora
primul caz atât creditorul, cât şi preţul va putea fi determinat (cel
terţul se luptă pentru evitarea unei mai târziu la data plăţii), caz în care
pagube (certat de damno preţul este determinabil [art. 1161
vitando), în timp ce în al doilea NCC; art. 964 alin. (2) C.civ.];
caz numai creditorul se luptă să preţul este determinabil şi atunci
evite o pagubă, pe când terţul se când stabilirea lui este lăsată la
luptă pentru a dobândi un câştig aprecierea unui terţ (art. 1162 NCC;
(certat de lucru captando); spre art. 1304 C.civ.).
exemplu, dacă prin contractul de În ceea ce priveşte raporturile
donaţie încheiat donatorul şi-a ca- comerciale până la abrogarea
uzat ori mărit starea de insol- Codului comercial, art. 60 pre-
vabilitate, creditorii lui pot ataca vedea că vânzarea făcută pe un
contractul prin acţiunea revo- preţ nedeterminat în contract este
catorie, fără a dovedi complicitatea valabilă dacă părţile au convenit
Certus an certus quando 58
asupra unui mod de a-l determina rezultă interdependenţa dintre
în urmă. cauză şi efect, respectiv încetarea
Codul comercial recunoaşte efectului în momentul în care
valabilitatea vânzării şi în situaţia încetează şi cauza ce l-a generat;
în care preţul nu a fost prevăzut în această ipoteză nu este valabilă în
contract, însă părţile s-au înţeles să toate cazurile, de exemplu, în
se refere la adevăratul preţ sau la drept, în cazul divorţului, când
preţul curent (art. 61 C.com.); în soţia nu a împlinit încă 18 ani,
această situaţie preţul se va deter- capacitatea deplină de exerciţiu do-
mina potrivit art. 40 C.com. bândită prin căsătorie devine inde-
pendentă de aceasta, deci nu se
Certus an certus quando – pierde, ceea ce înseamnă că regula
„Sigur dacă, sigur când” nu se respectă.
Expresie care se referă la un Deşi unii autori au considerat
termen cert, termen care este că în domeniul dreptului cauzali-
cunoscut din momentul încheierii tatea este inutilă (Kelsen), iar alţii
actului juridic. Termenul cert poate au limitat cauzalitatea doar la
fi stabilit direct, când se indică
elemente pur tehnice şi nu au con-
data calendaristică (de exemplu
siderat-o o categorie filosofică,
1/01/2007) sau indirect când se
totuşi în literatura juridică s-au
precizează perioada ce trebuie să se
conturat mai multe sisteme pentru
scurgă până la data împlinirii lui (de
exemplu, în termen de un an de la stabilirea unui criteriu general de
data încheierii actului juridic). determinare a legăturii de cauza-
litate: sistemul echivalenţei con-
Certus an sed incertus quando diţiilor, teoria condiţiei sine qua
– „Sigur dacă, dar nesigur când” non, sistemul condiţiei proxime,
Expresie care se referă la un sistemul cauzalităţii adecvate etc.
termen incert; suntem în prezenţa
unui termen incert când data împli- Cessante ratione legis, cessat
nirii lui este necunoscută, dar este eius dispositio – „Când încetează
sigur că el se va împlini (de exem- raţiunea legii, încetează şi dispoziţia
plu, în contractul de rentă viageră, ei” sau cessante ratione legis,
moartea credirentierului se va pro- cessat lex ipsa „dacă încetează moti-
duce sigur, dar nu se cunoaşte data vaţia legii, încetează însăşi legea”
la care se va produce). Expresie care semnifică faptul
că dacă a dispărut motivaţia, raţiu-
Cessante causa, cessat nea pentru care o lege a fost adop-
effectus – „Dacă încetează cauza, tată (condiţiile ce au determinat
încetează (şi) efectul” adoptarea ei), atunci dispare şi
Această sintagmă se referă la aplicarea ei, adică însăşi legea, ea
raportul de cauzalitate din care căzând în desuetudine.
59 Cessio crediti

Interpretarea ad litteram a preda cesionarului posesia bunului


legilor nu este suficientă, impu- gajat decât cu acordul constitutorului
nându-se ca acestea să fie inter- (art. 1568 NCC).
pretate, avându-se în vedere scopul Creanţa este cedată prin simpla
urmărit de legiuitor şi împrejurările convenţie a cedentului şi a cesio-
ce au determinat adoptarea acestora. narului, fără notificarea debitorului;
(v. ad litteram; ratio legis; consimţământul debitorului este
ubi cessat ratio legis cessat lex; necesar când creanţa este legată în
ubi eadem este legis ratio, ibi mod esenţial de persoana creditorului
eadem est legis dispositio) (art. 1573 NCC).
Cesiunea produce efecte între
Cessio crediti – „Cesiunea de cedent şi cesionar chiar dacă cesiunea
creanţă” nu a fost făcută opozabilă debitorului.
Convenţia prin care un creditor Potrivit art. 1578 NCC, debitorul
(numit cedent) transmite creanţa sa este ţinut să plătească cesionarului din
unei alte persoane (numită cesio- momentul în care fie acceptă cesiunea
nar), care va deveni astfel creditor printr-un înscris cu dată certă, fie
şi care va putea încasa creanţa cedată primeşte o comunicare scrisă a
de la debitor (numit debitor cedat). cesiunii, pe suport de hârtie sau în
Conform definiţiei legale cuprinse format electronic.
în art. 1566 alin. (1) NCC, „cesiunea Nu pot face obiectul cesiunii
este convenţia prin care creditorul creanţele care sunt declarate netrans-
cedent transmite cesionarului o misibile de lege.
creanţă împotriva unui terţ”. De asemenea, cesiunea care este
Noul Cod civil conţine norme interzisă sau limitată prin convenţia
speciale privind cesiunea de creanţă cedentului cu debitorul nu produce
în general (art. 1566-1586) şi efecte în privinţa debitorului decât
cesiunea unei creanţe constatate dacă: fie debitorul a consimţit la
printr-un titlu nominativ, la ordin sau cesiune ori interdicţia nu este expres
la purtător (art. 1587-1.592). menţionată în înscrisul constatator al
Cesiunea de creanţă poate fi cu creanţei, fie cesiunea priveşte o
titlu oneros sau cu titlu gratuit, în creanţă ce are ca obiect o sumă de
acest din urmă caz se aplică în mod bani (art. 1570 NCC).
corespunzător regulile din materia În privinţa regimului juridic al
contractului de donaţie [art. 1567 alin. cesiunii sub imperiul Codului civil de
(1) NCC]. la 1864 reţinem că acesta reglementa
Cesiunea de creanţă transferă numai cesiunea de creanţă cu titlu
cesionarului toate drepturile în oneros în materia vânzării (art.
legătură cu creanţa cedată, inclusiv 1391-1398 şi art. 1402-1404), însă
drepturile de garanţie şi accesoriile doctrina a reţinut că aceasta opera
creanţei; totuşi, cedentul nu poate şi în cazul altor contracte cu titlu
Cessio debiti 60
oneros (spre exemplu, contractul de b) fie printr-un contract
schimb), dar şi în contracte cu titlu încheiat între creditor şi noul debi-
gratuit (spre exemplu, contractul de tor, prin care acesta din urmă îşi
donaţie). asumă obligaţia.
Cesiunea de creanţă poate avea Debitorul iniţial nu este liberat
ca obiect orice creanţă, cu excepţia prin preluarea datoriei dacă se
celor incesibile (de exemplu, dovedeşte că noul debitor era
pensia de întreţinere). Deşi nu este insolvabil la data când a preluat
necesar consimţământul debito- datoria, iar creditorul a consimţit la
rului cedat pentru validitatea preluare fără a cunoaşte această
creanţei, totuşi pentru ca aceasta să împrejurare.
fie opozabilă terţilor, inclusiv faţă Creditorul se poate prevala în
de debitorul cedat, este necesar ca contra noului debitor de toate
cesiunea de creanţă să fie drepturile pe care le are în legătură
notificată sau acceptată de către cu datoria preluată.
debitorul cedat; acceptarea se face Preluarea datoriei nu are niciun
în formă autentică, căci dacă este efect asupra existenţei garanţiilor
făcută printr-un act sub semnătură creanţei, afară de cazul când aces-
privată, cesiunea va fi opozabilă tea nu pot fi despărţite de persoana
numai debitorului. Când cesiunea debitorului. În ceea ce priveşte
de creanţă este cu titlu oneros, se obligaţia fideiusorului sau a
naşte în sarcina cedentului obli- terţului care a constituit o garanţie
gaţia de garanţie care este de drept pentru realizarea creanţei, acestea
(art. 1392 C.civ.) şi convenţională. se vor stinge dacă aceste persoane
nu şi-au dat acordul la preluare.
Cessio debiti – „Cesiunea de În privinţa preluării datoriei
datorie” prin contract încheiat cu debitorul,
Cesiunea de datorie reprezintă Noul Cod civil a prevăzut un regim
transmiterea obligaţiei ce revine juridic distinct în art. 1605-1.608,
debitorului către o altă persoană care stabilind de principiu că o astfel de
devine debitor în locul celui iniţial. preluare este condiţionată de acor-
Noul Cod civil, în art. 1599, dul creditorului. Oricare dintre
prevede că obligaţia de a plăti o contractanţi poate comunica credi-
sumă de bani ori de a executa o torului contractul de preluare,
altă prestaţie poate fi transmisă de cerându-i să îşi dea acordul. Con-
debitor unei alte persoane: tractantul care comunică preluarea
a) fie printr-un contract înche- datoriei creditorului îi poate stabili
iat între debitorul iniţial şi noul un termen rezonabil pentru răs-
debitor, sub rezerva dispoziţiilor puns. Preluarea datoriei este consi-
art. 1605 NCC, adică sub rezerva derată refuzată dacă creditorul nu a
acceptării de către creditor; răspuns în termen.
61 Cognitio

Codul civil de la 1864 nu domeniu de activitate. Acest titlu


reglementa cesiunea de datorie, l-a purtat şi una din cele patru
aceasta realizându-se în mod lucrări ale lui Iustinian.
indirect, printr-o novaţie prin (v. Corpus Iuris Civilis)
schimbare de debitor, printr-o
delegaţie perfectă sau printr-o Codex Theodosianus –
stipulaţie pentru altul. „Codul lui Theodosius”
Promulgat în anul 438,
Clausula si omnes – „Clauza cuprinde constituţiile imperiale de
dacă toţi”; (clauză generală de la Constantin cel Mare până la
participare) Theodosius II, constituţii care se
Prevedere care este inclusă referă în principal la dreptul
într-un instrument juridic interna- public. Spre deosebire de viitorul
ţional, prin care se limitează cod al lui Iustinian, Codex
aplicarea acestuia la cazurile Theodosianus conţine atât
pentru care s-au angajat statele constituţii aflate în vigoare, cât şi
părţi la acest instrument. De constituţii abrogate. Importanţa sa
exemplu, art. 2 din Convenţia de la constă în aceea că mai exprimă
Haga privind legile şi obiceiurile încă unitatea dintre Imperiul roman
războiului pe uscat (1907): de apus şi cel de răsărit (separate
„Prevederile conţinute în regulile în 395), fiind semnat de ambii
la care se referă art. 1, precum şi împăraţi de la Constantinopol
prezenta Convenţie, nu se aplică (Theodosius II) şi de la Ravenna
decât între părţile contractante, iar (Valentinian III).
atunci numai dacă toţi beligeranţii
sunt părţi la Convenţie”. Cogitationis poenam nemo
patitur – „Nimeni nu poate suferi
Clientela – „(Tratate de) o pedeapsă pentru gândurile lui”
supunere” (v. nuda cogitatio)
Termen care desemnează trata-
tele de dependenţă pe care romanii Cognitio – „Cunoaştere/ cer-
le încheiau cu alte state care cetare”
deveneau dependente de imperiul Din punct de vedere juridic ter-
roman (un fel de vasalitate sau menul desemnează faza de
protectorat); se mai numeau judecată a procesului civil, adică
deditio in fidem. perioada cuprinsă între momentul
învestirii instanţei prin cererea de
Codex – „Cod/colecţie de legi” chemare în judecată şi momentul
În general, prin cod se înţelege când hotărârea rămâne irevocabilă.
o lege sau o culegere de legi care Faza de judecată poate cuprinde
tinde să reglementeze un întreg mai multe etape: judecata în primă
Collatio bonorum 62
instanţă, etapa apelului (aceste le-au fost donate fără scutire de ra-
două etape fiind judecăţi în fond), port de către cel ce lasă moştenirea.
etapa recursului. Eventual poate Articolul 1150 NCC enumeră
exista o etapă a căilor extraordi- excepţiile de la obligaţia de raport.
nare de atac (contestaţia în anulare, În caz de renunţare la moşte-
revizuirea, recursul în anulare şi nirea legală, descendentul sau soţul
recursul în interesul legii), acestea supravieţuitor nu mai are obligaţia
vizând hotărâri definitive şi de raport, putând păstra liberali-
irevocabile. La rândul ei, judecata tatea primită în limitele cotităţii
în primă instanţă este formată din disponibile; donatarul poate fi
etapa scrisă (când se formulează obligat la raportul donaţiei şi în
cererea de chemare în judecată, cazul renunţării la moştenire dacă
întâmpinarea şi eventual cererea există o astfel de stipulaţie în
reconvenţională), etapa dezbate- contractul de donaţie.
rilor în şedinţa de judecată şi etapa Dreptul de a cere raportul
deliberării şi pronunţării hotărârii. donaţiei îl au numai descendenţii şi
Faza de judecată oglindeşte soţul supravieţuitor, precum şi pe
acea latură a puterii judecătorului cale oblică creditorii personali ai
numită iurisdictio, adică dreptul şi acestora.
totodată datoria judecătorului de a Raportul se realizează în cadrul
împărţi dreptatea, de a soluţiona partajului, prin bună învoială sau
litigiile apărute între părţi, de a pe cale judecătorească, iar raportul
judeca pricina. Pentru dezvoltări cerut de unul din moştenitori
din acest punct de vedere, a se profită şi celorlalţi moştenitori.
vedea iurisdictio. De asemenea, în Conform Codului civil de la
legătură cu câteva consideraţii cu 1864, raportul donaţiilor constă în
privire la importanţa fazei de readucerea la masa succesorală de
judecată a se vedea ad huc sub către descendenţi (art. 751 C.civ.)
iudice lis est. şi soţul supravieţuitor (art. 3 din
(v. şi executio) Legea nr. 319/1944) a bunurilor ce
le-au fost donate de către de cuius,
Collatio bonorum – „Strân- afară de cazul când donatorul i-a
gerea (la un loc) a bunurilor”; scutit de raport (art. 751 C.civ.).
(raportul donaţiilor) Raportul donaţiilor, care are ca
Conform art. 1146 din Noul scop egalitatea între moştenitori,
Cod civil, raportul donaţiilor este nu priveşte bunurile dobândite de
obligaţia pe care o au între ei soţul la de cuius cu titlu oneros şi nici
supravieţuitor şi descendenţii legatele, ci numai donaţiile făcute
defunctului care vin efectiv şi prin înscris autentic, donaţiile
împreună la moştenirea legală de a deghizate, donaţiile indirecte şi
readuce la moştenire bunurile care darurile manuale.
63 Commodatum

Pentru ca o persoană să fie Commodatum – „Comodat”;


obligată la raport trebuie să înde- (împrumutul de folosinţă)
plinească următoarele condiţii: să În dreptul roman, comodatul
aibă chemare la succesiune în cali- era un contract real şi gratuit prin
tate de descendent în linie dreaptă care o persoană, numită comodant,
a defunctului sau de soţ supravie- transmitea prin tradiţie un bun
ţuitor în concurs cu descendenţii, corporal, mobil sau imobil, unei
să accepte succesiunea (dacă alte persoane, numită comodatar,
renunţă la succesiune păstrează pentru a se folosi de el, însă cu
bunul primit prin donaţie), cele obligaţia de a-l restitui.
două calităţi, respectiv de moşte- Potrivit art. 2146 din Noul Cod
nitor legal şi de donatar, să civil, împrumutul de folosinţă este
coexiste în aceeaşi persoană şi, contractul cu titlu gratuit prin care
ultima condiţie, donatorul să nu o o parte, numită comodant, remite
fi scutit de raport. un bun mobil sau imobil celeilalte
Raportul donaţiilor poate fi părţi, numită comodatar, pentru a
cerut de descendenţii donatorului se folosi de acest bun, cu obligaţia
când vin la succesiune în concurs de a-l restitui după un anumit timp.
cu alţi descendenţi ai acestuia sau Comodatarul este ţinut să
cu soţul supravieţuitor şi de către păzească şi să conserve bunul
acesta din urmă dacă vine în împrumutat cu prudenţa şi
concurs cu descendenţii; nu au diligenţa unui bun proprietar şi să-l
dreptul de a cere raportul celelalte folosească doar în conformitate cu
categorii de moştenitori, precum şi destinaţia acestuia stabilită fie prin
legatarii ori creditorii succesorali contract ori, în lipsă, după natura
(art. 763 C.civ.). bunului. Comodatarul nu răspunde
pentru pierderea ori deteriorarea
Comitas gentium – „Bună- bunului rezultată numai din folo-
voinţa ginţilor”; (curtoazie interna- sinţa normală conform destinaţiei.
ţională) Comodatarul nu poate permite
Ansamblu de reguli fără carac- unui terţ să îl folosească decât cu
ter juridic, manifestate în cadrul aprobarea prealabilă a comodan-
relaţiilor internaţionale şi care nu tului (art. 2148 NCC).
constituie izvor de drept interna- Comodatarul suportă cheltuie-
ţional; ele privesc, îndeosebi, for- lile pe care le-a făcut pentru a se
mele procedurale în care au loc folosi de bun.
contactele între reprezentanţii sta- Comodatarul este obligat să
telor, cuprinzând anumite uzanţe, înapoieze bunul la împlinirea
cum ar fi, de exemplu, ceremoniile termenului convenit sau, în lipsă
diplomatice, practica salutului de termen, după ce s-a folosit de
navelor în marea liberă. bun potrivit convenţiei; dacă în
Communis opinio doctorum 64
contract nu s-a prevăzut un termen lucruri; totuşi, este posibil ca
şi nici nu s-a menţionat scopul părţile să prevadă în contract o
pentru care s-a împrumutat, iar sumă de bani care să reprezinte
întrebuinţarea are un caracter per- echivalentul uzurii datorată folo-
manent, comodatarul este obligat sinţei lucrului. Obiectul contrac-
să înapoieze bunul la cererea tului îl formează bunurile necon-
comodantului (art. 2155). sumptibile; numai prin excepţie
Ca şi noutate a fost reglementat pot forma obiectul contractului şi
caracterul de titlu executoriu al bunurile consumptibile, însă în
contractului de comodat încheiat în acest caz bunurile nu vor fi folosite
formă autentică sau prin înscris conform destinaţiei ce o au. Dacă
sub semnătură privată cu dată comodatarul nu-şi execută obli-
certă, însă numai în privinţa gaţia sa principală, anume aceea de
obligaţiei de restituire şi doar în a restitui lucrul (şi a fructelor dacă
cazul încetării acestuia prin dece- este cazul), comodantul are la
sul comodatarului sau prin expi- îndemână, fie o acţiune reală în
rarea termenului (art. 2157 NCC). revendicare, fie o acţiune perso-
În reglementarea Codului civil nală; comodatarul beneficiază însă
de la 1864 comodatul este un con- de un drept de retenţie asupra lucru-
tract prin care o persoană, numită lui până la restituirea cheltuielilor
comodant, remite spre folosinţa extraordinare, necesare şi urgente
temporară unei alte persoane, făcute pentru conservarea lucrului
numită comodatar, un lucru, cu (art. 1574 C.civ.) şi plata des-
obligaţia pentru aceasta din urmă păgubirilor necesare pentru acope-
de a-l restitui în natură (art. 1560 rirea prejudiciilor provocate de
C.civ.). Pentru încheierea valabilă viciile lucrului (art. 1575 C.civ.).
a contractului este necesar, pe Comodatul încetează prin resti-
lângă acordul de voinţă al parţilor, tuirea lucrului, reziliere ori
materializat într-un înscris sub moartea comodatarului.
semnătură privată dacă valoarea
lucrului depăşeşte 250 lei Communis opinio doctorum
(art. 1191 C.civ.), şi tradiţiunea – „Opinia comună a profeso-
lucrului ce formează obiectul con- rilor/maeştrilor”
tractului, căci numai în acest caz se În Evul Mediu, în special dato-
naşte obligaţia de restituire a rită şcolii postglosatorilor, doctrina
comodatarului. Comodatul fiind juridică începe să-şi recâştige auto-
esenţialmente gratuit (art. 1561 ritatea pe care o avusese în Roma
C.civ.), dacă s-a prevăzut o contra- Antică (mai ales în timpul Impe-
valoare pentru folosinţa lucrului, riului), odată cu redescoperirea din
contractul nu va mai fi un împru- punct de vedere ştiinţific a drep-
mut de folosinţă, ci o locaţiune de tului roman şi cu începerea
65 Conditio a quo

procesului de prelucrare şi unifi- a) creanţa rezultă dintr-un act


care a cutumelor. Dacă juriştii făcut cu intenţia de a păgubi;
renumiţi ajungeau la o opinie b) datoria are ca obiect resti-
comună în legătură cu o anumită tuirea bunului dat în depozit sau cu
chestiune, atunci acea opinie avea titlu de comodat;
putere de lege, iar hotărârile c) are ca obiect un bun inse-
judecătoreşti se puteau întemeia pe sizabil.
ea. În prezent, doctrina nu mai Compensaţia nu are loc şi nici
constituie, cel puţin formal, un nu se poate renunţa la ea în
izvor de drept în cele mai multe detrimentrul drepturilor dobândite
dintre sistemele de drept contem- de un terţ. Astfel, debitorul care,
porane. O excepţie notabilă o fiind terţ poprit, dobândeşte o
reprezintă dreptul musulman în creanţă asupra creditorului popri-
cadrul căreia acordul unanim tor, nu poate opune compensaţia
(ijmâ) al doctorilor (în sensul de împotriva acestuia din urmă.
specialişti recunoscuţi în interpre- Codul civil de la 1864 regle-
tarea din punct de vedere juridic a mentează compensaţia în art.
Coranului), opinia comună a aces- 1143-1153.
tora cu privire la reglementarea
anumitor relaţii sociale constituie o Concursus plurium ad idem
sursă fundamentală a dreptului. delictum – „Participarea mai
(v. şi ius publice respondendi; multor (infractori) la aceeaşi
usus modernus Pandectarum) infracţiune”
Instituţia pluralităţii de infrac-
Compensatio est debiti et cre- tori constă în săvârşirea aceleiaşi
diti inter se contributio – „Com- infracţiuni (idem delictum), prin
pensaţia este scăderea unei datorii unirea eforturilor, de către două sau
şi a unei creanţe una din alta” mai multe persoane (concursus
Compensaţia este un mod de plurium).
stingere a obligaţiilor care constă
în stingerea a două obligaţii reci- Conditio ad quam – „Condiţia
proce până la concurenţa celei mai până la care”
mici dintre ele (art. 1616 NCC). Condiţia rezolutorie este con-
Compensaţia operează de plin diţia la împlinirea căreia actul
drept dacă există două datorii juridic este desfiinţat retroactiv ca şi
certe, lichide şi exigibile, oricare ar când nu ar fi existat.
fi izvorul lor, şi care au ca obiect o
sumă de bani sau o anumită canti- Conditio a quo – „Condiţia de
tate de bunuri fungibile de aceeaşi la care”
natură (art. 1617 NCC). Condiţia suspensivă este con-
Compensaţia nu are loc când: diţia la împlinirea căreia însăşi
Confessio dividi non debet 66
existenţa obligaţiei este suspen- având drepturi şi obligaţii. Acest
dată, consolidându-se în mod contract poate fi caracterizat drept
retroactiv prin împlinirea condiţiei. un contract intuitu personae,
întrucât nu era decât o reflectare
Confessio dividi non debet – juridică a unei relaţii esenţialmente
„O mărturie nu poate fi divizată” personală. Obligaţiile vasalului
Potrivit art. 1206 alin. (2) erau sintetizate în formula
C.civ. „mărturisirea nu poate fi consilium et auxilium şi constau
luată decât în întregime”. în primul rând în îndatorirea de a
acorda „ajutor” militar (auxilium)
Confessio pro iudicato est – seniorului, adică de a contribui cu
„Cel ce a mărturisit este asimilat un anumit număr de soldaţi la
cu cel condamnat” războaiele duse de către acesta.
Mărturisirea este mijlocul legal Alte îndatoriri ale vasalului erau
de probă constând în recunoaşterea acelea de participa la activităţile de
de către o persoană a unor fapte la curtea seniorială sau de a înde-
sau împrejurări pe care o altă per- plini unele sarcini băneşti. Vasalul
soană îşi întemeiază anumite pre- dobândea în schimb protecţia senio-
tenţii sau apărări, putând astfel pro- rului, precum şi stăpânirea asupra
duce consecinţe juridice împotriva unui teren numit beneficium.
autorului ei; forţa probantă este, în Dreptul real al vasalului asupra
principiu, lăsată la aprecierea terenului se numea ius utile, iar
instanţei, mărturisirea nemaifiind dreptul pe care şi-l rezerva seniorul
considerată o „regină” a probelor, asupra aceluiaşi teren era denumit
adică proba cea mai puternică. ius eminens.
(v. probatio probatissima)
Consortium litis – „Coparti-
Conscius fraudis – „Complice cipare procesuală”
la fraudă” Expresia se referă la copartici-
Pentru exercitarea acţiunii pauli- parea procesuală atât activă, cât şi
ene una din condiţiile ce se cer pasivă. În general, pentru a se
întrunite este şi cea referitoare la terţ; putea vorbi de consortium litis nu
în cazul actelor cu titlu oneros, terţul este suficient ca în cauză să existe
trebuie să fi participat, în complici- mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi
tate cu debitorul, la fraudă. pârâţi, ci trebuie ca drepturile şi
obligaţiile lor să aibă aceeaşi
Consilium et auxilium – „Sfat cauză. Mai multe persoane pot fi
şi ajutor” împreună reclamante sau pârâte
În dreptul medieval contractul dacă obiectul pricinii este un drept
dintre senior şi vasal era un sau o obligaţie comună ori dacă
contract bilateral, fiecare parte drepturile sau obligaţiile lor au
67 Consuetudo

aceeaşi cauză (art. 47 C.proc.civ.). Constitutum possessorium –


Această coparticipare procesuală „Constitut posesoriu”; (domeniu în
funcţionează după reguli expres pre- posesiune stabilit)
văzute de lege (art. 48 C.proc.civ.). Caz de pierdere a posesiei când
Situaţia procesuală de acest fel proprietarul are corpus, dar nu are
are numeroase efecte în ceea ce animus (de exemplu, proprietarul
priveşte desfăşurarea procesului. vinde lucrul, dar continuă să-l
Astfel, de exemplu, în cazul unui deţină în calitate de chiriaş).
consortium litis generat de (v. şi animus)
existenţa unei obligaţii solidare,
apelul făcut de către un Consuetudo – „Obicei (juri-
coparticipant va profita şi celor dic)/cutumă”
care nu au făcut apel ori acesta a Pentru ca un obicei să devină
fost respins fără a mai fi cercetat în cutumă, deci izvor de drept în
fond. De asemenea, în cadrul cadrul unei comunităţi, trebuie să
procesului penal instanţa de apel îndeplinească anumite condiţii. În
examinează cauza prin extindere şi primul rând, să existe la nivel
cu privire la părţile care nu au social, obiectiv, să se practice în
declarat apel sau la care acesta nu mod repetat în viaţa de zi cu zi şi
se referă, putând hotărî şi în totodată în mod constant, adică
privinţa lor, fără să poată crea toate precedentele să meargă în
acestor părţi o situaţie mai grea acelaşi sens, să nu existe cazuri
(art. 373 C.proc.pen.); la fel se care infirmă regula. În al doilea
întâmplă şi în cadrul recursului rând, să existe la nivel individual
[art. 3857 alin. (1) C.proc.pen.]. convingerea că acel comportament,
acea regulă de conduită este
Constat ad salutem civium obligatorie; este vorba deci în acest
inventas esse leges – „Se constată caz de un element psihologic,
că legile au fost inventate pentru subiectiv. De asemenea, trebuie să
salvarea cetăţenilor” existe un consens cvasi-general la
nivelul grupului cu privire la obli-
Constitutio Carolina Crimi- gativitatea (opinio iuris) şi nece-
nails sitatea regulii respective (opinio
Cod de drept penal şi procedură necessitatis); cu alte cuvinte,
penală apărut în Germania în anul regula trebuie să treacă proba
1532 din ordinul împăratului Carol timpului, trebuie să fi fost aplicată
al V-lea după numele căruia a fost într-un interval de timp suficient
denumit. Cuprinde două părţi: în de îndelungat pentru a se impune
prima sunt prezentate instituţiile ca obligatorie la nivelul comuni-
procedurale, iar în a doua infrac- tăţii respective (longa diuturna
ţiunile şi pedepsele. inveterata consuetudo). Obiceiul,
Consuetudo terrae 68
pentru a deveni cutumă, trebuie să se referă la acele condiţii speciale
se repete într-un sens clar, într-un care privesc funcţia sau calitatea
sens susceptibil de o singură subiectului activ ori pasiv. De
interpretare şi nu de mai multe. exemplu, pentru existenţa infrac-
De regulă, cutuma a constituit ţiunilor de serviciu subiectul activ
un drept nescris. A jucat un rol trebuie să aibă calitatea de func-
important în Europa continentală ţionar. De asemenea, în cazul
până în secolul al XIX-lea, când a infracţiunii de ultraj, subiectul pasiv
început să-şi piardă din importanţă, trebuie să fie un funcţionar care
în această arie geografică locul său îndeplineşte o funcţie ce implică
fiind luat treptat de legile scrise. exerciţiul autorităţii de stat (art. 239
Cu toate acestea, obiceiul juridic C.pen.).
continuă să fie izvor important de
drept în sistemul anglo-saxon. De Contradictio in terminis –
asemenea, cutuma deţine un rol „Contradicţie în termeni”
important în cadrul anumitor Contradicţie care reiese din în-
ramuri de drept, precum dreptul săşi forma termenilor unei sintagme.
maritim, dreptul internaţional sau
dreptul constituţional, mai ales că Contra legem – „Împotriva
multe ţări au o constituţie prepon- legii”
derent cutumiară. În alte ramuri de Expresia se referă în general la
drept cutuma nu poate fi admisă ca orice act, regulă, obicei care are ca
izvor de drept, precum în cadrul efect modificarea legii. Hotărârile
dreptului penal care este guvernat judecătoreşti contra legem sunt
de principiul legalităţii incriminării hotărârile prin care se soluţionează
şi principiul legalităţii pedepselor un litigiu contra prevederilor
(nullum crimen et nulla poena legale. Jurisprudenţa contra legem
sine lege). constituie alături de jurisprudenţa
praeter legem, modalităţi care
Consuetudo terrae – „Obi- denaturează legea sau o transformă
ceiul pământului/ţării” în literă moartă. Prin jurisprudenţa
(v. ius valachium) contra legem judecătorul dă legii
o interpretare într-un sens contrar
Contemplatio officii – „Privi- celui avut în vedere de legiuitor.
tor la serviciu/examinarea datoriei” Această jurisprudenţă este admisi-
Pentru existenţa anumitor bilă doar în măsura în care normele
infracţiuni trebuie ca subiectul legale respective constituie în mod
activ sau pasiv să îndeplinească evident anacronisme, ele fiind
unele condiţii speciale, pe lângă depăşite de dezvoltarea societăţii.
condiţiile generale cerute de lege Expresia se mai foloseşte, în
pentru orice infracţiune. Expresia unele sisteme de drept, pentru a
69 Corpus

desemna acel tip de cutumă care justifică pe motivul că, pe lângă


poate deroga de la lege, cu alte voinţa titularului dreptului de a
cuvinte, care poate modifica legea. acţiona, este necesar ca acesta să
În domeniul constituţional se aibă putinţa (posibilitatea reală) de a
admite în general că regulile cutu- se adresa organelor competente
miare nu pot opera contra legem, pentru a-şi proteja dreptul; imposibi-
cu alte cuvinte cutuma constituţio- litatea de a acţiona poate fi de natură
nală nu poate abroga normele materială, morală ori juridică.
constituţionale scrise. Normele Cazurile de suspendare sunt
cutumiare constituţionale pot reglementate de art. 2532 NCC, iar
numai să completeze constituţia pentru actele sau faptele încheiate,
scrisă şi să ducă la o interpretare respectiv produse până la intrarea
adecvată a ei, în deplin acord însă în vigoare a acestui cod cazurile de
cu principiile generale ale legii suspendare sunt cele stabilite în
fundamentale, deci să opereze art. 13 şi art. 14 din Decretul nr.
secundum legem. 167/1958.
În dreptul internaţional s-a dis-
cutat cu privire la dreptul Curţii Contra proferentem – „Împo-
Internaţionale de Justiţie de a da triva celui care a proferat”
soluţii contra legem, întrucât în În dreptul internaţional public,
art. 38 din Statutul acesteia se o clauză susceptibilă de mai multe
prevede că poate rezolva o cauză înţelesuri este interpretată împo-
ex aequo et bono dacă părţile sunt triva celui care a propus-o. Regula
de acord cu aceasta. Cea mai mare nu a fost codificată prin Convenţia
parte a doctrinei, cât şi jurispru- de la Viena din 1969 cu privire la
denţa resping însă folosirea echi- dreptul tratatelor, însă ea cunoaşte
tăţii împotriva dreptului pozitiv; o largă aplicare în jurisprudenţa
echitatea nu trebuie folosită decât curţilor de justiţie internaţionale.
cu acordul părţilor. (v şi in dubio contra stipu-
(v. şi secundum legem, lantem)
praeter legem)
Corpus – „Corp”
Contra non valentem agere Element constitutiv al posesiei
non currit praescriptio – „Prescrip- ce constă în contactul direct cu
ţia nu curge împotriva celui care este lucrul, concretizat în posibilitatea
împiedicat să acţioneze” realizării asupra lucrului a unor acte
Potrivit acestui principiu materiale sau juridice; corpus poate
prescripţia se suspendă atât timp fi exercitat şi prin intermediul altei
cât cel împotriva căruia curge este persoane – corpore alieno „(pose-
în imposibilitate de a acţiona; sus- sor) de corp străin” (de exemplu,
pendarea prescripţiei extinctive se prin intermediul chiriaşului).
Corpus delicti 70
Corpus delicti – „Corpul judecătoresc, care va semna de pri-
delictului” mire în registrul de evidenţă şi se
Indică obiectele care au fost va întocmi un proces-verbal de
folosite la săvârşirea unei infrac- confiscare, după care se va proceda
ţiuni sau care sunt produsul unei la valorificarea bunurilor în condi-
infracţiuni. ţiile stabilite de lege.
Primirea, păstrarea şi eliberarea
corpurilor delicte la instanţele de Corpus iuris civilis –
judecată se face de către pri- „Culegere de drept civil”
mul-grefier, grefierul şef sau de un Expresia utilizată pentru prima
alt grefier desemnat de preşedin- dată în secolul al XVI-lea se referă
tele instanţei. Primirea obiectelor la opera legislativă a împăratului
se face pe bază de proces-verbal, Iustinian (527-565), operă al cărei
în care se vor specifica elementele scop era menţinerea unităţii impe-
şi caracteristicile de identificare, riului. Prin revigorarea, sistemati-
calitate sau valoare; în cazul zarea şi adaptarea dreptului roman
primirii prin poştă vor fi confrun- clasic, precum şi prin întreaga sa
tate cu datele înscrise în inventarul politică externă Iustinian a încercat
însoţitor pentru identificare. În să readucă şi să menţină în grani-
registrul de evidenţă se face ţele imperiului partea occidentală a
descrierea amănunţită a obiectelor acestuia. Corpus iuris civilis
primite, arătându-se starea calita- cuprinde patru lucrări distincte:
tivă, materialul din care sunt con- Digesta, Institutiones, Codex şi
fecţionate, dimensiunile, greutatea, Novelae. Digesta constituie o
culoarea, precum şi orice alte culegere sistematică de comentarii
elemente de identificare; registrul ale jurisconsulţilor clasici cu
va fi numerotat, şnuruit şi parafat. privire la dreptul civil şi la dreptul
Păstrarea corpurilor delicte trebuie pretorian. O parte dintre aceste
să se facă în deplină securitate, iar, texte au fost alterate de interpolări
obligatoriu, fiecare obiect are pentru a fi adaptate la realităţile
ataşată o etichetă pe care se secolului al VI-lea d.Chr. întrucât
notează numărul dosarului şi Digesta erau destinate, în primul
poziţia din registrul de evidenţă. rând, aplicării în situaţii de speţă.
Restituirea sau păstrarea corpu- Institutiones cuprinde fragmente
rilor delicte se face în condiţiile şi din lucrările clasice de acelaşi tip.
către persoanele specificate în Constituia un manual adresat
hotărârea judecătorească, după studenţilor, dar avea în acelaşi
rămânerea definitivă a acesteia. timp şi valoare normativă, soluţiile
Dacă prin hotărâre s-a dispus cuprinse în această lucrare fiind
confiscarea corpurilor delicte, obligatorii pentru instanţe. Codex
acestea se vor preda executorului era o culegere de constituţii impe-
71 Cuius est solum, eius debet esse usque ad collum

riale date de împăraţii romani, de legislative. Nu pot fi interpretate


la Hadrian până în anul 534, anul autentic, de exemplu, actele admi-
în care apare lucrarea. Novelae, nistrative cu caracter general,
lucrare alcătuită după moartea lui interpretarea lor de către organul
Iustinian cuprinde constituţiile date emitent nefiind obligatorie pentru
de împărat după anul 534. Deşi, instanţe. Acest tip de interpretare
prin opera sa legislativă, împăratul are cea mai mare forţă juridică,
nu şi-a atins scopul, anume de a fapt pus în evidenţă încă din
asigura pentru mult timp unitatea perioada postclasică a dreptului
şi vitalitatea imperiului, Corpus roman, când împăratul putea
iuris civilis prezintă o importanţă interpreta legea.
deosebită pentru dezvoltarea Acest mod de interpretare
modernă a Europei. Descoperită poate duce uneori la încălcarea
abia în secolul al XI-lea, lucrarea a principiului constituţional al nere-
facilitat cunoaşterea dreptului troactivităţii legilor prevăzut de
roman clasic şi postclasic. Constituţie în art. 15 pct. 2
Legiuitorul poate califica o lege ca
Cuius est legem condere, eius fiind interpretativă, deşi aceasta, în
est interpretari – „Cine edictează fapt, schimbă radical sensul legii
legea acela o şi interpretează” interpretate, noua lege putând fi
Adagiul se referă la inter- astfel aplicată retroactiv sub
pretarea unui act normativ făcută pretextul interpretării legii vechi.
chiar de către organul emitent. Este Întrucât nu există un criteriu
vorba despre interpretarea auten- general de deosebire între legile
tică, acea modalitate a interpretării interpretative şi cele cu adevărat
oficiale care este realizată de însăşi noi, procedeul interpretării auten-
autoritatea care a emis actul; o lege tice, pentru a nu genera abuzuri din
nu poate fi interpretată decât partea legiuitorului, trebuie aplicat
printr-o lege, o ordonanţă decât cu rezerve, mai ales atunci când
printr-o ordonanţă etc. Cele două legea interpretativă este promul-
condiţii (acelaşi organ să facă gată la un interval de timp relativ
interpretarea şi în aceeaşi formă) lung după ce legea interpretată a
trebuie îndeplinite în mod cumu- intrat în vigoare.
lativ pentru a ne afla în prezenţa
unei interpretări autentice. Inter- Cuius est solum, eius debet
pretarea autentică se poate face esse usque ad collum – „Al cui
numai în cazul actelor cu caracter este terenul, al aceluia este întot-
legislativ, intrând în această cate- deauna şi spaţiul aerian”
gorie pe lângă legi şi ordonanţele Expresie folosită în Evul
guvernului care sunt emise de către Mediu pentru a ilustra concepţia
acesta în baza delegării puterii feudală potrivit căreia spaţiul
Cuius regio, eius religio 72
aerian aparţine proprietarului tere- radical, producându-se o separare
nului. Această idee este o conse- netă între patrimoniile guvernan-
cinţă a concepţiei privind carac- ţilor şi patrimoniul statului, iar
terul patrimonial al puterii politice, apoi între domeniul public şi
specifică feudalismului şi care domeniul privat al statului. Spaţiul
constituie rezultatul pătrunderii aerian de deasupra teritoriului şi
dreptului privat roman în sfera bogăţiile subsolului sunt conside-
publică a statului în perioada rate în prezent că aparţin dome-
medievală. Regele sau principele, niului public al statului respectiv
care era de fapt cel mai mare dintre [art. 136 alin. (3) din Constituţia
seniori, fiind situat în fruntea României].
piramidei feudale, era considerat (v. şi ius eminens, ius utile)
ca fiind proprietarul întregului
teritoriu al statului, având, teoretic, Cuius regio, eius religio –
drept de dispoziţie asupra acestuia. „Cui îi aparţine ţinutul/puterea, a
Se produce astfel o confuziune aceluia este şi religia”
între patrimoniul statului şi cel al Principiu potrivit căruia supuşii
guvernanţilor. Regele sau marele dintr-un stat trebuiau să aibă religia
senior, în virtutea acestui drept de pe care o avea conducătorul acelui
proprietate specific numit ius stat; a fost consacrat prin pacea de
eminens, era şi proprietarul spa- la Westfalia (1648) pentru a se evita
ţiului aerian aflat deasupra terito- luptele religioase care contribuiseră
riului, precum şi proprietarul bogă- la izbucnirea Războiului de 30 de
ţiilor subsolului. Această situaţie ani. Astfel, s-a slăbit dominaţia
din epoca medievală trebuie anali- bisericii catolice în Germania în
zată din perspectiva regimului favoarea curentelor protestante,
proprietăţii existent atunci, diferit afirmându-se în acelaşi timp princi-
de cel specific dreptului roman. piul suveranităţii statelor.
Asupra unui teren se exercitau
două drepturi reale diferite, Culpa – „Culpă”
niciunul dintre ele nefiind Vinovăţia (greşeală), condiţie a
echivalent cu dreptul de proprietate răspunderii civile, reprezintă
în sens clasic: ius eminens, un atitudinea psihică a autorului faptei
drept de stăpânire superior care ilicite în momentul săvârşirii
aparţinea seniorului ori regelui în acesteia, faţă de faptă şi urmările
calitatea sa de mare senior, şi ius acesteia. Greşeala poate fi săvâr-
utile, care aparţinea vasalului în şită cu intenţie – dol – sau fără
virtutea contractului de vasalitate. intenţie – culpa; la rândul ei, culpa
Treptat, concepţia cu privire la poate îmbrăca forma imprudenţei
proprietatea asupra spaţiului aerian sau a neglijenţei. Dacă, în cazul
şi a subsolului s-a modificat imprudenţei, autorul prevede rezul-
73 Culpa

tatul faptei sale, însă nu-l acceptă, realizeze şi de care a fost lipsit,
sperând ca acesta nu se va pro- precum şi cheltuielile pe care le-a
duce, în cazul neglijenţei autorul făcut pentru evitarea sau limitarea
nu prevede rezultatul faptei sale, prejudiciului; de asemenea se vor
deşi trebuia şi putea să-l prevadă. putea acorda despăgubiri şi pentru
Din dispoziţiile 1357 NCC un prejudiciu viitor dacă produ-
(art. 998-999 C.civ.) rezultă ca răs- cerea lui este neîndoielnică.
punderea pentru fapta proprie Totuşi, distincţia între dol şi
incumbă pentru prejudiciile cauzate culpă prezintă interes în reglemen-
printr-o faptă ilicită, săvârşită cu tarea Codului civil de la 1864.
vinovăţie; răspunderea civilă delic- Astfel, în practica şi literatura
tuală operează pentru cea mai uşoară juridică se consideră, având în
culpă, iar repararea prejudiciului vedere dispoziţiile art. 1085 C.civ,
trebuie să fie integrală. că răspunderea civilă trebuie să fie
Atât în răspunderea civilă con- mai severă în cazul în care autorul
tractuală, cât şi în cea delictuală a acţionat cu intenţie, decât în
gravitatea greşelii nu are, în prin- cazul în care a acţionat din culpă.
cipiu, nicio influenţă asupra răs- De asemenea, prezintă importanţă
punderii. şi stabilirea, pe baza criteriului
Noul Cod civil stabileşte în cazul obiectiv (bonus pater familias), a
răspunderii contractuale că debitorul gradului de gravitate al culpei;
este ţinut să repare prejudiciul cauzat astfel, culpa gravă este asimilată,
cu intenţie sau din culpă (art. 1547 de obicei, greşelii intenţionale
NCC), iar creditorul are dreptul la (culpa lata dolo aequiparatur),
repararea integrală a prejudiciului pe iar pe de altă parte, răspunderea
care l-a suferit din faptul neexecu- civilă delictuală este angajată chiar
tării, prejudiciu ce cuprinde pierde- şi în caz de culpă foarte uşoară
rea efectiv suferită şi beneficiul de (culpa levissima).
care este lipsit, cât şi la repararea În cazul răspunderii civile delic-
prejudiciului nepatrimonial (art. tuale, culpa autorului trebuie dove-
1531 NCC). dită de cel păgubit (cu excepţia
În privinţa reparării prejudi- acelor cazuri în care culpa se pre-
ciului în cazul răspunderii delic- zumă), spre deosebire de răspun-
tuale, art. 1381 NCC prevede de derea civilă contractuală în care
principiu că orice prejudiciu dă culpa debitorului se prezumă (art.
dreptul la reparaţie, iar art. 1385 că 1548 NCC; art. 1082 C.civ.), cre-
prejudiciul se repară integral, iar ditorul trebuind să dovedească doar
despăgubirea trebuie să cuprindă existenţa unui contract şi neexecu-
pierderea suferită de cel preju- tarea obligaţiilor.
diciat, câştigul pe care în condiţii În dreptul penal, culpa consti-
obişnuite el ar fi putut să-l tuie o formă principală a
Culpa in agendo 74
vinovăţiei, alături de intenţie. cu o culpă în supraveghere – culpa
Culpa constă în atitudinea psihică in vigilendo (în prezent literatura şi
a subiectului activ al infracţiunii practica judecătorească consideră că
care prevede rezultatul faptei sale, fundamentul acestei răspunderi are
dar nu-l acceptă, socotind fără la bază ideea de garanţie).
temei că el nu se va produce sau nu În contractul de mandat, în
prevede rezultatul faptei sale, deşi cazul substituirii făcută de
trebuia şi putea să-l prevadă (art. mandatar şi autorizată de mandant,
19 pct. 2 C.pen.). mandatarul răspunde doar pentru
diligenţa cu care a ales persoana
Culpa in agendo – „Culpă prin care l-a substituit [art. 2023 alin.
acţiune” (5) NCC]. Aceeaşi dispoziţie o
(v. culpa in committendo) regăsim şi în Codul civil de la
1864, respectiv art. 1542 alin. (1),
Culpa in committendo – cu o formulare aproape identică,
„Culpă prin acţiune” diferenţa constând în aceea că
Constă într-o comisiune (o acţi- răspunderea incumbă doar dacă
une), adică într-un act pozitiv, de persoana substituită era cunoscută
exemplu, acte materiale (lovire, ca incapabilă sau insolvabilă.
distrugere), prin cuvinte, prin scris O culpă în alegere incumbă
etc., spre deosebire de culpa mani- mandatarului şi în privinţa răspun-
festată printr-o omisiune (culpa in derii pentru obligaţiile terţilor, în
omittendo). Aceste modalităţi ale sensul că dacă regula o constituie
culpei din punct de vedere penal lipsa unei răspunderi faţă de
nu sunt prevăzute de lege, ci sunt mandant cu privire la asumarea
consacrate de doctrină, avându-se obligaţiilor asumate de persoanele
în vedere că servesc la o cu care a contractat, excepţia o
caracterizare mai bună a vinovăţiei constituie cazul în care solvabi-
şi la individualizarea pedepsei. litatea lor i-a fost sau ar fi trebuit
să îi fi fost cunoscută la data
Culpa in eligendo – „Culpă în încheierii contractului cu acele
alegere” persoane (art. 2021 NCC).
Constă în alegerea greşită
făcută de o persoană fizică ori Culpa in omittendo – „Culpă
juridică care împuterniceşte o terţă prin omisiune/abţinere”
persoană să îndeplinească anumite Constă într-o omisiune, într-un
acte sau fapte. Cu titlu de exemplu, act negativ, într-o abţinere de la
răspunderea comitenţilor pentru acţiune a persoanei care este
faptele prepuşilor se fundamen- obligată să îndeplinească anumite
tează, potrivit unei opinii, pe culpa fapte pozitive, adică să acţioneze
în alegerea prepusului combinată în modul stabilit de lege.
75 Culpa levis

Culpa lata – „Culpă/greşeală Culpa levis – „Culpă uşoară”


mare” În dreptul roman, culpa uşoară
Este culpa pe care nici cel mai îmbrăca, în funcţie de vinovăţia
neîndemânatic administrator nu ar autorului, două forme: culpa levis
fi comis-o. Distincţia între culpa in abstracto (culpa uşoară în
lata şi culpa levis a apărut în tim- abstract), situaţie în care compor-
pul lui Iustinian; culpa lata este tarea debitorului faţă de bunul
echivalentă cu dolul – culpa lata datorat se compară cu comportarea
aut magna culpa dolo aequipara- unui bonus pater familias, şi
tur (Iustinian) „o greşeală amplă culpa levis in concreto (culpă
sau mare este echivalentă cu dolul”. uşoară în concret), situaţie în care
Deşi gravitatea greşelii nu are, comportarea debitorului se com-
în principiu, nicio influenţă asupra pară cu modul în care acesta îşi
răspunderii civile, totuşi distincţia administra bunurile sale.
între dol şi culpă, pe de o parte, şi În prezent, gravitatea greşelii nu
distincţia culpelor în funcţie de are nicio influenţă asupra răspun-
gradul lor de gravitate, pe de altă derii (dacă legea nu prevede altfel),
parte, prezintă interes; astfel, culpa răspunderea civilă delictuală fiind
gravă este asimilată, de obicei, gre- angajată atât pentru culpa uşoară,
şelii intenţionale (culpa lata dolo cât şi pentru culpa foarte uşoară (in
aequiparatur), fiind supusă regi- lege Aequlia et levissima culpa
mului juridic prevăzut pentru dol. venit); criteriul de apreciere a cul-
pei este obiectiv, abstract, modelul
de referinţă fiind acela al unui om
normal şi prudent.
D

Damni culpa, dati reparatio – În privinţa reparării prejudi-


„Repararea pagubelor pricinuite ciului în cazul răspunderii delic-
altora” tuale, art. 1381 NCC prevede de
Precept formulat de Hugo principiu că orice prejudiciu dă
Grotius conform căruia orice faptă a dreptul la reparaţie, iar art. 1385 că
omului care cauzează altuia un prejudiciul se repară integral, iar
prejudiciu, obligă pe acela ce l-a despăgubirea trebuie să cuprindă
provocat să-l repare. pierderea suferită de cel preju-
diciat, câştigul pe care în condiţii
Damnum emergens – „O obişnuite el ar fi putut să-l
pagubă ce se iveşte (vizibilă)” realizeze şi de care a fost lipsit,
Reprezintă prejudiciul efectiv precum şi cheltuielile pe care le-a
suferit de o persoană ca urmare a făcut pentru evitarea sau limitarea
unui fapt juridic săvârşit de o altă prejudiciului; de asemenea se vor
persoană. Prejudiciul poate fi cau- putea acorda despăgubiri şi pentru
zat, fie de neexecutarea unei obli- un prejudiciu viitor dacă produ-
gaţii contractuale, fie de săvârşirea cerea lui este neîndoielnică.
unei fapte ilicite. Din perspectiva dispoziţiilor
În ceea ce priveşte dispoziţiile Codului civil de la 864 din punct
Noului Cod civil nu există o dife- de vedere al întinderii reparaţiei
renţă cu privire la întinderea repa- există diferenţe între răspunderea
raţiei prejudicului cauzat între răs- delictuală şi cea contractuală, în
punderea contractuală şi răspun- sensul că în cazul răspunderii
derea delictuală. civile delictuale întinderea repa-
Noul Cod civil stabileşte în raţiei este mai mare; astfel, în timp
cazul răspunderii contractuale că ce debitorul contractual răspunde
debitorul este ţinut să repare preju- numai pentru prejudiciul cauzat
diciul cauzat cu intenţie sau din care a fost prevăzut ori era pre-
culpă (art. 1547 NCC), iar credito- vizibil în momentul încheierii con-
rul are dreptul la repararea integrală tractului (cu excepţia situaţiei pre-
a prejudiciului pe care l-a suferit din văzute de art. 1085 C.civ., anume
faptul neexecutării, prejudiciu ce când prejudiciul este rezultatul cul-
cuprinde pierderea efectiv suferită pei grave a debitorului), în cazul
şi beneficiul de care este lipsit, cât răspunderii civile delictuale per-
şi la repararea prejudiciului nepatri- soana care a săvârşit fapta ilicită
monial (art. 1531 NCC). trebuie să acopere atât prejudiciile
77 Datio in solutum

previzibile, cât şi pe cele nepre- este cauzată prin dol sau neglijenţă
vizibile. vădită, cuantumul despăgubirilor
Repararea prejudiciului trebuie se determină după dispoziţiile
să fie integrală şi să se facă în art. 1084 şi art. 1086 C.civ., res-
natură, iar dacă acest lucru nu este pectiv art. 430 alin. (2) C.com.
posibil repararea trebuie făcută În dreptul roman, regula acope-
prin echivalent sub forma acordării ririi atât a prejudiciului efectiv
de despăgubiri. Despăgubirile se suferit de reclamant, cât şi a câşti-
pot stabili, fie pe cale judecăto- gului nerealizat a apărut odată cu
rească (art. 1084-1086 C.civ.), prin aplicarea legii Aquilia, judecătorul
lege (cazul obligaţiilor ce au ca trebuind să evalueze întregul
obiect o sumă de bani) sau prin prejudiciu cauzat prin neexecutare
convenţia părţilor, când părţile (id quod interest).
stabilesc, prin inserarea unei clauze (v. şi lucrum cessans)
penale (stipulatio poenae), întin-
derea prejudiciului şi cuantumul Dare – „A da”
daunelor. Termen folosit pentru a
În materie penală, potrivit desemna o obligaţie de a da, care
art. 14 C.proc.pen. repararea pagu- constă în a transfera proprietatea
bei se face potrivit dispoziţiilor unui lucru sau a constitui un drept
legii civile, respectiv în natură sau real (de exemplu, obligaţia vânză-
prin plata unei despăgubiri băneşti, torului de a transmite cumpără-
în măsura în care repararea în torului dreptul de proprietate
natură nu mai este posibilă, de asupra lucrului vândut).
asemenea, se acordă despăgubiri
băneşti şi pentru folosul de care a Datio in solutum – „Darea în
fost lipsită partea civilă. plată”
În dreptul muncii, răspunderea Mod de stingere a obligaţiilor
materială a salariaţilor (art. care constă în operaţia juridică prin
269-275 C.muncii) este limitată care debitorul execută către
numai la daunele efective şi preju- creditorul său o altă prestaţie decât
diciile actuale, nu şi la beneficiul aceea care constituia obiectul
nerealizat. obligaţiei (spre exemplu, debitorul
În dreptul comercial, cărăuşul obligat la plata unei sume de bani,
este obligat să repare, în cazul predă creditorului un bun de
pierderii sau deteriorării mărfurilor aceeaşi valoare).
pe care le transportă, numai preju- Potrivit art. 1492 NCC debi-
diciul efectiv suferit de expeditor torul nu se poate libera executând
sau destinatar [art. 430 alin. (1) o altă prestaţie decât cea datorată,
C.com. şi art. 74 din Regulamentul chiar dacă valoarea prestaţiei ofe-
de transport C.F.R.]; dacă paguba rite ar fi egală sau mai mare decât
Debellatio 78
dacă creditorul consimte la inamic, însoţită de distrugerea
aceasta, situaţie în care obligaţia se aparatului statal – şi un element
stinge atunci când noua prestaţie psihologic (animus debellandi),
este efectuată. de a distruge complet şi pentru
Darea în plată are acelaşi efect totdeauna organizarea statală a
ca şi plata, respectiv stingerea obli- adversarului.
gaţiei. Dacă obiectul noii prestaţii În baza unei mai vechi cutume
constă în a da un bun individual se consideră această voinţă,
determinat, debitorul trebuie să fie împreună cu ocuparea materială a
proprietarul bunului. teritoriului, drept titlu juridic care
Articolul 1492 alin. (2) prevede pune capăt stării de război,
expres că dacă prestaţia oferită în operând un transfer de suveranitate
schimb constă în transferul de la învins la învingător. Această
proprietăţii sau a altui drept, debi- cutumă a operat din antichitate
torul este ţinut de garanţia contra până în epoca modernă, iar istoria
evicţiunii şi de garanţia contra oferă numeroase exemple în acest
viciilor lucrului, potrivit regulilor sens. În 1866 Prusia încorporează
aplicabile în materia vânzării, cu Hanovra, Hessa, Ducatul Nassau şi
excepţia cazului în care creditorul oraşul Frankfurt pe Main; în 1859 şi
preferă să ceară prestaţia iniţială şi 1870 Sardinia îşi anexează trei
repararea prejudiciului. oraşe- state italiene; în 1902 Marea
În dreptul roman, la început, Britanie încorporează imperiului
darea în plată era voluntară (datio său Orange şi Transvaal.
in solutum voluntaria), schim- După primul război mondial
barea prestaţiei de către debitor această practică a fost condamnată,
presupunând consimţământul cre- în dreptul internaţional creându-se
ditorului, iar în timpul lui Iustinian o normă care interzicea formal
apare şi datio in solutum nece- debellatio. Prin art. 10 din Pactul
ssaria, caz în care nu mai era nece- Societăţii Naţiunilor statele
sar consimţământul creditorului. membre se angajau să respecte şi
să menţină integritatea teritorială şi
Debellatio – „Înfrângere în independenţa politică contra ori-
luptă” cărei agresiuni externe. Norma a
Act prin care statul învingător fost reafirmată în mai multe docu-
în război îşi substituie în întregime mente internaţionale în perioada
autoritatea asupra statului învins, interbelică. În Declaraţia din 3
fapt ce duce la dispariţia acestuia august 1932 cu privire la războiul
din urmă. din Chaco dintre Bolivia şi
Debellatio presupune existenţa Paraguay, semnată de 19 state
a două elemente: un element mate- latino-americane, se prevedea că
rial – ocuparea totală a teritoriului Naţiunile din America declară că
79 Debitor rei certae interitu rei liberatur

nu recunosc reglementarea terito- facto „dreptul învingătorului” şi


rială a unui diferend dacă nu este respectiv anexiunea teritorială.
realizată exclusiv prin mijloace
paşnice şi nici validitatea achi- Debitor intelligitur is, a quo
ziţiilor teritoriale obţinute printr-o invito, exigi pecunia potest – „Se
ocupaţie sau cucerire cu forţa numeşte debitor acela de la care se
armelor. O prevedere similară a poate cere, chiar în contra voinţei
fost introdusă şi în Pactul de sale, ceea ce datorează”
neagresiune şi conciliere semnat la Se numeşte debitor acea per-
10 octombrie 1933 la Rio de soană fizică sau juridică, care este
Janeiro (Pactul Saavedra-Lamas). ţinută să execute o obligaţie faţă de
În art. 2 al Pactului se stipula că o altă persoană fizică sau juridică,
problemele teritoriale pendinte numită creditor, iar aceasta poate
între Înaltele Părţi contractante nu recurge, în cazul în care debitorul
trebuie să fie soluţionate prin nu-şi îndeplineşte de bunăvoie
violenţă şi că ele nu vor recunoaşte obligaţia, la forţa coercitivă a sta-
nicio reglementare teritorială care tului. Obligaţia ce incumbă debito-
nu este obţinută prin mijloace rului poate fi de a da, adică de a
paşnice, nici validitatea ocupaţiei constitui sau a transmite un drept
sau a achiziţiei de teritorii efectuată real, de a face, adică de a executa
prin forţă. acte pozitive, şi de a nu face, adică
Interdicţia cuceririi teritoriale de a se abţine să nu facă ceva ce ar
este prevăzută şi în Pactul de la fi putut să facă în lipsă, dacă nu
Bogota din 1948 cu privire la s-ar fi obligat în acest sens.
reglementarea paşnică a diferen- Debitorul trebuie să execute
delor internaţionale. obligaţia de bunăvoie, în caz
În prezent potrivit art. 2 alin. 4 contrar creditorul putând recurge la
din Carta O.N.U se interzice sta- forţa coercitivă a statului pentru a
telor „de a recurge la ameninţarea obţine executarea în natură a
cu forţa sau la folosirea forţei, fie obligaţiei sau, dacă nu este posibil,
împotriva integrităţii teritoriale ori a echivalentul prejudiciului suferit
independenţei politice a vreunui ca urmare a neexecutării, execu-
stat, fie în orice alt mod incompa- tării cu întârziere sau necorespun-
tibil cu scopurile Naţiunile Unite”. zătoare a obligaţiei.
Debellatio nu mai poate fi
considerat, aşadar, ca un mijloc Debitor rei certae interitu rei
licit de terminare a războiului. liberatur – „Debitorul este liberat
Dreptul internaţional contemporan prin pieirea fortuită a lucrului cert
a interzis statelor dreptul de a face care face obiectul obligaţiei”
război în vederea ocupării de Acest principiu este consacrat
teritorii străine, desfiinţând ipso atât de Noul Cod civil în art. 1634
Debitum cum re iunctum 80
(imposibilitatea fortuită de execu- dacă dovedeşte că bunul ar fi pierit
tare), cât şi de Codul civil de la în caz de executare la timp a
1864 în art. 1156 alin. (1). obligaţiei de predare.
Astfel în art. 1634 NCC se În privinţa regimului juridic
prevede că „debitorul este liberat instituit de Codul civil de la 1864,
atunci când obligaţia sa nu mai în cazul contractelor translative de
poate fi executată din cauza unei proprietate, riscul contractului îl
forţe majore, a unui caz fortuit ori suportă partea care avea calitatea de
a unor alte evenimente asimilate proprietar în acel moment (res perit
acestora, produse înainte ca debi- domino); potrivit art. 971 C.civ. în
torul să fie pus în întârziere”, iar contractele care au ca obiect trans-
art. 1156 alin. (1) C.civ. prevede: ferul dreptului de proprietate sau a
„când obiectul obligaţiei este un altui drept real, riscul contractului
corp cert şi determinat, de piere, de este suportat de cumpărător, deoa-
se scoate din comerţ, sau se pierde rece el a devenit proprietar prin
astfel încât absolut să nu se ştie de simplul fapt al încheierii contrac-
existenţa lui, obligaţia este stinsă, tului, chiar dacă lucrul nu a fost
dacă lucrul a pierit sau s-a pierdut, predat. Totuşi, în situaţia în care
lucrul cert piere fortuit înainte de a
fără greşeala debitorului, şi înainte
fi predat cumpărătorului, riscul este
de a fi pus în întârziere”.
suportat de vânzător, dacă acesta
Problema riscului contractului
fusese pus în întârziere, cu excepţia
apare în cazul contractelor sinalag- cazului în care vânzătorul dove-
matice, când neexecutarea se dato- deşte că lucrul ar fi pierit chiar şi în
rează unei imposibilităţi fortuite. mâinile cumpărătorului, dacă i-ar fi
Regula este că riscul este supor- fost predat la timp [art. 1156 alin.
tat de debitorul obligaţiei imposibil (2) C.civ.]; de asemenea, riscul con-
de executat. Articolul 1274 NCC tractului este suportat de vânzător în
prevede că „în lipsă de stipulaţie cazul în care transferul dreptului de
contrară, cât timp bunul nu este proprietate asupra unor bunuri certe
predat, riscul contractului rămâne în are loc ulterior momentului
sarcina debitorului obligaţiei de pre- încheierii contractului (vânzarea de
dare, chiar dacă proprietatea a fost bunuri viitoare, vânzarea de imobile
transferată dobânditorului”. în sistemul de publicitate al cărţilor
În cazul pieirii fortuite a funciare), precum şi în situaţia în
bunului, debitorul obligaţiei de care transferul proprietăţii este
predare pierde dreptul la contra- afectat de o condiţie suspensivă.
prestaţie, iar dacă a primit-o, este
obligat să o restituie. Debitum cum re iunctum –
Totuşi, creditorul pus în întâr- „Datorie legată de un lucru”
ziere preia riscul pieirii fortuite a Condiţia esenţială pentru recu-
bunului şi nu se poate libera nici noaşterea unui drept de retenţie
81 Decretum Gratiani

este existenţa unei legături între o serie de aplicaţii: contractul de


datoria solicitată şi lucrul reţinut; depozit (art. 1619), contractul de
dreptul de retenţie conferă celui ce locaţiune, contractul de mandat
deţine un bun al altuia şi pe care (art. 1541 şi art. 1549), hotelierul
trebuie să-l restituie, dreptul să reţină şi transportatorul beneficiază de un
bunul până în momentul în care pro- drept de retenţie (art. 1730 pct. 6 şi
prietarul bunului îi plăteşte sumele 7), contractul de gaj (art. 1694), în
cheltuite cu conservarea, întreţinerea materia obligaţiei de raport la masa
sau îmbunătăţirea lucrului. succesorală (art. 771) etc.
Cazurile în care dreptul de Referinţă: Marin Voicu, Drep-
retenţie funcţionează pot fi gru- tul de retenţie, Ed. Lumina Lex,
pate, în raport de fundamentarea Bucureşti, 2001.
sa, în două categorii:
a) cazul art. 1694 NCC (1322 De civitate Dei – „Despre
C.civ.), dreptul de retenţie găsin- cetatea lui Dumnezeu”
du-şi fundamentarea în contract şi Principala lucrare a Sf.
constituind o aplicaţie a excepţiei Augustin (354-430), cel mai
non adimpleti contractus; important reprezentant al Patris-
b) celelalte cazuri care se fun- ticii, în care acesta defineşte noţiu-
damentează pe existenţa unui nile de Stat şi Biserică, stabilind
raport de conexiune (debitum cum între ele un contrast absolut şi pro-
re iunctum). punând organizarea omenirii într-o
În literatura juridică conexiunea singură comunitate sub guvernarea
a fost interpretată în sens larg, con- Bisericii.Decretum Gratiani

siderându-se că aceasta există nu


numai când creanţa s-a născut în Decretum Gratiani
legătură directă cu lucrul, ci şi atunci Constituie o compilaţie de
când este prilejuită de acelaşi raport drept canonic realizată în anii
juridic. 1141-1150 de către călugărul
În Noul Cod civil mai regăsim Gratian care au fost selectate şi
aplicaţii particulare ale dreptului de clasificate în jur de 3900 de texte
retenţie cum ar fi, spre exemplu, în risipite care reglementau până
materia împrumutului de folosinţă atunci viaţa Bisericii. Aceste texte
comodatarul nu poate invoca dreptul proveneau din diverse surse:
de retenţie pentru obligaţiile ce s-ar scrierile patristice, hotărârile
naşte în sarcina comodantului conciliilor sau decretalele, adică
(art. 2153 NCC). scrisori ale unui papă prin care
Codul civil de la 1864 nu dă o acesta răspundea la o întrebare.
definiţie dreptului de retenţie şi Deşi este o lucrare alcătuită de un
nici nu conţine un principiu gene- particular, Decretum Gratiani a
ral cu privire la acesta, ci doar face dobândit rapid o mare autoritate de
De cuius 82
fapt, fiind inclusă mai târziu în Articolul 1743 (art. 1318
principala sursă a dreptului cano- C.austriac): „Dacă cineva, prin
nic alcătuită în secolul al XVI-lea, picarea unui lucru spânzurat ori
Corpus iuris canonici. pus cu primejdie, sau prin vărsarea
ori aruncarea unui lucru din casă se
De cuius – „Despre a cărui va vătăma ori se va păgubi, dator
(succesiune)” este să-l îndestuleze locuitorul
Provine din expresia is de casei, de unde au picat lucrul, ori
cuius succesione agitur (cel s-au vărsat ceva”. Articolul 1744
despre a cărui succesiune este (art. 1319 C.austriac): „Dacă un
vorba) şi desemnează persoana semn spre arătarea meşteşugurilor
decedată al cărei patrimoniu face sau a meseriei (firmă) ori un vas
obiectul transmisiunii succesorale; sau alt lucru va spânzura într-un
este sinonim cu termenul de autor loc, pe subt care trec oamenii şi va
sau de testator, în cazul succesiunii fi de crezut că poate să urmeze
testamentare. primejdie picând şi vătămând pre
cineva, are drept orişicine să facă
De effusis et deiectis – arătare pentru aceasta către poliţie,
„Despre (lucrurile) vărsate şi pentru siguranţa publică”.
aruncate” Unii autori susţin că prin prelu-
Acţiune din dreptul roman care area din dreptul roman în Codul
putea fi intentată de orice Calimach a acţiunilor de effusis et
persoană, pentru a sancţiona deiectis şi de positis et suspensis
pagubele provocate unei persoane s-ar fi consacrat răspunderea civilă
sau unui lucru prin aruncarea sau pentru prejudiciile cauzate de lu-
căderea unor obiecte dintr-o casă. cruri. Majoritatea doctrinei res-
Era o acţiune in duplum (dublul pinge însă această opinie, deoa-
pagubei) şi era îndreptată împo- rece, pentru a fi în prezenţa unei
triva tuturor locatarilor care erau astfel de răspunderi, este necesar ca
obligaţi in solidum, indiferent ea să fie generalizată la toate lucru-
dacă erau sau nu vinovaţi. rile şi la orice situaţie în care ele ar
Primul proiect al Codului civil putea produce pagube.
francez conţinea un articol referitor
la acţiunea de effusis et deiectis, De eo quod plerumque fit –
însă acesta a fost înlăturat, „Privitor la cele ce se întâmplă cel
considerându-se că nu aduce nimic mai adesea/de obicei”
nou faţă de regula generală Normele juridice au caracter
cuprinsă în art. 1382 şi 1383 general şi impersonal, neputând să
(răspunderea civilă delictuală). prevadă toate cazurile, ci numai pe
Această acţiune a fost pre- cele ce se întâmplă cel mai adesea.
văzută şi de Codul Calimach: La acest principiu se referă şi o altă
83 De iure naturae et gentium

maximă din dreptul roman „Omnes echitate (ex aequo et bono). În


casus legibus comprehendi non cazul arbitrajului de drept strict
possunt”. De asemenea, apare arbitrii aplică normele de drept inci-
formulat şi în dreptul românesc încă dente în cauză, iar nu principiile
de la Codul Calimach care în art. 12 echităţii. Arbitrajul de drept strict
menţionează: „Nu este cu putinţă ca constituie regula, motiv pentru care
Codul de legi să cuprindă toate dacă părţile, prin convenţia
pricinile, ci cuprinde numai pe cele arbitrală, nu fac nicio referire la
ce mai adeseaori se întâmplă”. forma arbitrajului, acesta va fi de
drept strict.
De facto – „De fapt” (v. şi de facto)
Expresie care indică existenţa
unor situaţii de fapt, care nu au şi o De iure belli ac pacis – „Despre
consacrare juridică sau desem- dreptul războiului şi al păcii”
nează aspectele faptice ale unei Lucrarea principală a lui Hugo
situaţii, spre deosebire de aspectele Grotius (1583-1645), întemeietorul
ei juridice. şcolii dreptului natural, apărută în
(v. şi de iure) 1625 în trei volume. Opera
constituie prima încercare de
Deficiente conditione – „Con- prezentare sistematică a dreptului
diţie care lipseşte” internaţional. Grotius spune că în
Expresie folosită pentru a relaţiile dintre state trebuie recurs
desemna situaţia în care nu s-a la război numai ca ultima ratio şi
îndeplinit şi este sigur că nu se va că acesta trebuie purtat numai cu
îndeplini condiţia ce afecta un act respectarea anumitor reguli. De
juridic. asemenea, autorul dezvoltă şi
(v. pendente conditione şi argumentează teoria suveranităţii
eveniente conditione) statelor. Întreaga sa operă se
bazează pe concepţia dreptului
De iure – „De drept” natural, un drept de natură pur
Sintagmă care indică aprecierea raţională, pe baza căruia se pot
laturii juridice a unei situaţii şi nu stabili relaţii armonioase între state
aspectele ei faptice sau care independente.
exprimă ideea unui drept ori statut
în opoziţie cu situaţia simplei De iure naturae et gentium –
existenţe faptice nerecunoscută sau „Despre dreptul natural şi uman”
nevalidată juridic. Opera principală a lui Samuel
În materie arbitrală, în raport Pufendorf (1632-1694), reprezen-
de atribuţiile conferite arbitrilor se tant de seamă al şcolii dreptului
distinge între arbitrajul de drept natural. Autorul prezintă şi siste-
strict (de iure) şi arbitrajul în matizează dreptul natural, încer-
De iure naturali et gentium iuxta disciplinam ebraerorum 84
când să facă din acesta o disciplină de stat; redelegarea poate avea loc
ştiinţifică autonomă. Un principiu numai în măsura în care ea este
de bază al lui Pufendorf este sepa- prevăzută chiar de Constituţie.
rarea dreptului de teologie. Dreptul Acest principiu este o consecinţă a
natural se întemeiază pe raţiunea supremaţiei materiale a Consti-
umană şi nu pe credinţă. De ase- tuţiei. O redelegare a puterilor de
menea, regulile dreptului natural către un organ, fără ca acest lucru
sunt eterne şi universale, sunt să fie prevăzut în legea funda-
proprii speciei umane, indiferent de mentală, ar însemna implicit o
spaţiu şi timp. Ele guvernează atât modificare a Constituţiei fără nici
relaţiile dintre indivizi, cât şi o bază legitimă; de aceea orice acte
raporturile dintre state. Din acest efectuate în baza unei astfel de
ultim punct de vedere Pufendorf delegări, precum şi actul de
este şi unul dintre întemeietorii delegare, nu au niciun fel de
dreptului internaţional public. valoare juridică. Însă, procedeul
redelegării puterii poate fi prevăzut
De iure naturali et gentium chiar de Constituţie, iar în acest
iuxta disciplinam ebraerorum – caz actele respective sunt constitu-
„Despre dreptul natural şi uman ţionale. De exemplu, Constituţia
conform învăţăturii evreilor” României prevede în art. 115
Operă principală a filozofului alin. (1) că Parlamentul poate
englez John Selden (1584-1654) adopta o lege specială de abilitare
scrisă în anul 1640, în care acesta a Guvernului pentru a emite ordo-
încearcă într-un mod original să nanţe în domenii care nu fac
construiască un sistem de drept obiectul legilor organice. Sunt
natural, pe baza preceptelor divine stabilite, de asemenea, condiţiile în
care ar fi fost revelate evreilor şi, care se dau ordonanţele respective,
prin intermediul lor, celorlalte ordonanţe care sunt acte cu
popoare (interzicerea idolatriei, a caracter legislativ datorită redele-
omuciderii, a adulterului, a fur- gării către Guvern a puterii de a
tului, a incestului etc.). legifera. Din acest motiv, ordo-
nanţele sunt supuse, ca şi legile,
Delegata potestas non dele- controlului de constituţionalitate
gatur – „Puterile delegate nu pot fi exercitat de Curtea Constituţională
delegate (retransmise)” [art. 146 lit. d) din Constituţie].
Principiu fundamental de drept Acest principiu este propriu
public conform căruia competen- dreptului public, constituind o
ţele atribuite de către Constituţie diferenţiere a acestuia faţă de
unui organ de stat nu pot să fie dreptul privat. El se aplică şi în
transferate de către acesta nici în cadrul problematicii specificităţii
parte, nici în totalitate altui organ mandatului de drept public. Dacă
85 De minimis non curat lex

în cadrul mandatului de drept privat incriminează toate aceste fapte şi,


se poate prevede dreptul mandata- în măsura în care nu se dispune
rului de a-şi substitui o terţă per- altfel printr-o convenţie internaţio-
soană, în ceea ce priveşte mandatul nală, ele sunt sancţionate potrivit
de drept public acest lucru nu este legii penale române.
posibil. Puterea delegată mandata-
rului, care în acest caz este reprezen- Delirium tremens – „Delir
tantul, nu poate fi redelegată. care produce tremurături (ale
corpului)”
De lege ferenda – „Despre Expresie folosită pentru a
legea propusă spre (elaborare)” denumi o stare de criză care apare
Locuţiune folosită pentru a la alcoolicii cronici. O faptă penală
denumi caracterul acelor propuneri săvârşită în această stare nu con-
prin care se urmăreşte îmbună- stituie infracţiune (art. 48 C.pen.).
tăţirea sau completarea printr-o
reglementare viitoare a unor norme Dementis nulla est voluntas –
juridice existente ori reglementarea „Nebunul nu are voinţă”
unor situaţii care în prezent nu sunt Persoana pusă sub interdicţie
reglementate. nu poate să încheie un act juridic
pentru că nu are capacitatea de a
De lege lata – „Despre legea contracta, condiţie esenţială pentru
existentă/în vigoare” validitatea unei convenţii conform
Locuţiune folosită pentru a art. 948 C.civ.
indica reglementările existente. Conţinutul acestei expresii mai
apare şi în alte forme: Furiosi
De legibus ac Deo legislatore nulla voluntas est; Furiosus
Lucrare scrisă în 1612 de către nullum negotium agere potest,
spaniolul Francesco Suaréz quia non intelligit quid agit
(1548-1617), în care justifică
dreptul natural pornind de la pre- De minimis non curat lex –
mise teologice. „(Faptele) de mică importanţă sunt
ignorate de lege”
Delicta iuris gentium – Relaţiile sociale de o impor-
„Delicte de dreptul ginţii/poporului” tanţă mai redusă nu sunt reglemen-
Infracţiuni care aduc atingere tate din punct de vedere juridic sau
intereselor tuturor statelor, precum normele care le reglementează sunt
terorismul, traficul cu stupefiante mai puţin represive decât cele care
etc. Prin convenţiile internaţionale se referă la relaţiile sociale impor-
statele semnatare îşi asumă tante.
obligaţia de a sancţiona astfel de O aplicare a acestui adagiu se
fapte. Legislaţia noastră penală întâlneşte în dreptul penal în cazul
De momento ad momentum 86
instituţiei faptei prevăzute de legea pe care legea le-a fixat pe ore şi nu
penală care nu prezintă pericolul pe zile sau pe unităţi mai mari de
social al unei infracţiuni. Astfel timp. Unele termene procedurale
Codul penal prevede în art. 181 că sunt calculate pe ore atât în cadrul
nu constituie infracţiune fapta procesului civil [art. 101 alin. (2)
prevăzută de legea penală, dacă C.proc.civ.], cât şi în cadrul
prin atingerea minimă adusă uneia procesului penal [art. 186 alin. (1)
din valorile apărate de lege şi prin şi (2) C.proc.pen.].
conţinutul ei concret, fiind lipsită
în mod vădit de importanţă, nu Depositum est quasi diu
prezintă gradul de pericol social al positum – „Depozitul este un fel
unei infracţiuni. Legea lasă în de punere (de o parte) pentru multă
sarcina organului judiciar com- vreme”; (definiţie dată de Paulus
petent să aprecieze dacă fapta contractului de depozit)
prezintă pericolul social concret al Contractul de depozit este con-
unei infracţiuni. În măsura în care tractul prin care o persoană, numită
fapta este vădit lipsită de impor- deponent, încredinţează un bun
tanţă şi aduce o atingere minimă unei alte persoane, numită depo-
valorilor sociale ocrotite de legea zitar, care se obligă să-l păstreze şi
penală, făptuitorul nu poate fi tras să-l restituie la termenul convenit
la răspundere penală, ci i se aplică (pentru definiţia legală a se vedea
de către instanţă sau de procuror art. 2103 NCC).
una din sancţiunile cu caracter Remiterea bunului este o
administrativ prevăzute de art. 91 condiţie pentru încheierea valabilă
C.pen. Pentru determinarea gra- a contractului de depozit, cu
dului de pericol social concret excepţia cazului când depozitarul
legea [art. 181 alin. (2) C.pen.] deţine deja bunul cu alt titlu.
prevede expres anumite criterii: Pentru a putea fi dovedit, con-
modul şi mijloacele de săvârşire a tractul de depozit trebuie încheiat
faptei, scopul urmărit, împrejură- în scris (art. 2104 NCC).
rile în care fapta a fost comisă, Scopul contractului de depozit
urmarea produsă sau care s-ar fi (obişnuit şi necesar, nu şi al celui
putut produce, persoana şi con- neregulat) este păstrarea şi conser-
duita făptuitorului. varea bunului depozitat, căci, în
Se întâlneşte şi în varianta: De caz contrar, dacă părţile urmăresc
minimis non curat praetor. un alt scop, contractul nu va mai fi
depozit, ci vânzare-cumpărare,
De momento ad momentum – contract nenumit etc. Prin acest
„Din moment în moment” scop contractul de depozit se deo-
Expresia se foloseşte pentru a sebeşte de alte contracte: spre
caracteriza curgerea unor termene exemplu, de obligaţia ce revine
87 Dies ad quem computatur in termino

vânzătorului în cazul în care deşi terizând mărturia bazată pe infor-


s-a transmis dreptul de proprietate, maţii percepute personal, nemij-
bunul nu este predat în momentul locit, adică prin propriile organe
încheierii contractului sau de de simţ (ex propriis sensibus). O
obligaţia de păstrare şi conservare astfel de mărturie este admisă de
ce revine cumpărătorului în cazul instanţă.
vânzării pe încercate (art. 1302 (v. şi de auditu)
C.civ.) etc.; în cazurile enumerate
obligaţia de conservare are un Dies ad quem – „Ziua până la
caracter accesoriu. care”
Scopul contractului de depozit Expresie folosită pentru a
fiind păstrarea bunului, principalele denumi ziua până la care curge un
obligaţii ce revin depozitarului sunt termen.
păstrarea bunului şi restituirea aces- Determinarea momentului în
tuia; lucrul trebuie restituit în natură care expiră un termen se realizează
[art. 2103 NCC; art. 1604 alin. (1) şi în funcţie de durata acestuia, de
art. 1591 C.civ.] şi în starea în care momentul în care a început, de
se află lucrul în momentul restituirii sistemul de calcul aplicabil şi de
[art. 2116 alin. (2) NCC]; dacă depo- faptul dacă a intervenit sau nu o
zitarul refuză executarea obligaţiei cauză de suspendare sau de între-
de restituire, acesta datorează des- rupere a termenului respectiv.
păgubiri al căror cuantum se deter- (v. dies ad quem computatur
mină potrivit art. 2116 alin. (3) prin
in termino; dies a quo)
raportare la valoarea de înlocuire a
bunului, iar nu la valoarea pe care
acesta a avut-o la data la care a fost Dies ad quem computatur in
încheiat contractul (în dreptul termino – „Ziua până la care e
roman, Legea celor XII Table socotită în termen”
prevedea că depozitarul care nu Expresie folosită pentru a de-
restituie bunul comitea un delict, semna acel mod de calcul al terme-
întocmai ca şi hoţul, putând fi nelor potrivit căruia ziua în care se
obligat la plata unei sume egală cu împlineşte termenul se socoteşte la
dublul valorii bunului). calculul acestuia.
Astfel, termenul de prescripţie
De quota litis – „Cotă din se calculează potrivit unui sistem
proces” intermediar în care ziua în care
(v. quota litis) începe prescripţia nu se ia în
calcul, dar ziua ultimă se calcu-
De visu – „(O informaţie) din lează. Prescripţia nu se socoteşte
văzute” câştigată, decât după împlinirea
Expresie cu aplicabilitate în do- celei de pe urmă zile a termenului
meniul probaţiunii judiciare, carac- defipt prin lege (art. 1889 C.civ.).
Dies a quo 88
De precizat că Noul Cod civil termenului care începe să curgă.
în art. 2553 alin. (1) prevede că Astfel, de exemplu, în domeniul
atunci când termenul se stabileşte prescripţiei extinctive regula gene-
pe zile nu se ia în calcul prima şi rală este că termenul de prescripţie
ultima zi a termenului. începe când se naşte dreptul la
De asemenea, regula dies ad acţiune sau dreptul de a cere
quem computatur in termino îşi executarea silită.
găseşte aplicare în cadrul siste- De asemenea, termenele proce-
mului de calcul numit „pe zile durale încep să curgă de le data co-
pline”, potrivit căruia se ia în municării actelor de procedură,
calcul atât prima zi, cât şi ultima; dacă legea nu dispune altfel [art.
sistemul se aplică în ceea ce pri- 102 alin. (1) C.proc.civ.]. Aceasta
veşte termenele substanţiale. Astfel este regula generală în domeniul
în calcularea termenelor privind termenelor procedurale, însă există
luarea, menţinerea ori revocarea şi excepţii de la aceasta atunci
măsurilor preventive, ora sau ziua când termenele încep să curgă de
de la care începe şi la care la pronunţare [art. 252 alin. (2)
sfârşeşte termenul intră în durata C.proc.civ.], de la încuviinţarea
acestuia (art. 188 C.proc.pen.). probei [art. 170 alin. (1)
În schimb, de la această regulă C.proc.civ.] sau de la afişarea unor
se derogă în cadrul sistemului de acte (art. 507 C.proc.civ.).
calcul numit „pe zile libere”, (v. dies a quo non compu-
potrivit căruia nu intră în socoteală tatur in termino; actiones non
nici ziua când a început, nici ziua natae non praescribuntur).
când s-a sfârşit termenul [art. 101
alin. (1) C.proc.civ.]. De aseme- Dies a quo non computatur in
nea, la calcularea termenelor pe termino – „Ziua de la care nu e
ore sau pe zile nu se socoteşte ora socotit în termen”
sau ziua de la care începe să curgă Expresie folosită pentru a
termenul, nici ora sau ziua în care desemna acel mod de calcul al
acesta se împlineşte [art. 186 termenelor potrivit căruia ziua în
alin. (2) C.proc.pen.]. care începe să curgă termenul nu
(v. şi dies a quo non com- se ia în calcul.
putatur in termino) Astfel, termenul de prescripţie
se calculează potrivit unui sistem
Dies a quo – „Ziua de la care” intermediar în care ziua în care
Expresie folosită pentru a începe prescripţia nu se ia în
denumi ziua de la care începe să calcul, dar ziua ultimă se calcu-
curgă un termen. lează. Termenul prescripţiei se
Acest moment este stabilit calculează pe zile, şi nu pe ore.
diferit în funcţie de felul Prin urmare, ziua în cursul căreia
89 Dies interpellat pro homine

prescripţia începe nu intră în acel calendaristică, dar se precizează


calcul (art. 1887 C.civ.). perioada ce trebuie să se scurgă
Modul de calcul al termenelor până la data când se va împlini (de
procedurale se bazează pe sistemul exemplu, în termen de 1 an de la
numit „pe zile libere” potrivit data încheierii contractului).
căruia nu intră în socoteală nici
ziua când a început, nici ziua când Dies incertus – „Termen/ dată
s-a sfârşit termenul [art. 101 incertă”
alin. (1) C.proc.civ.]. De aseme- Termenul e incert când nu se
nea, la calcularea termenelor pe ştie exact când se va împlini, dar
ore sau pe zile nu se socoteşte ora realizarea lui e sigură (de exemplu,
sau ziua de la care începe să curgă în contractul de rentă viageră eveni-
termenul, nici ora sau ziua în care mentul morţii credirentierului se va
acesta se împlineşte [art. 186 produce sigur, dar nu se ştie data
alin. (2) C.proc.pen.]. producerii).
În schimb, de la regula dies a Denumirea de dies incertus
quo non computatur in termino provine din dreptul roman şi ea
se derogă în cadrul sistemului de poate duce la concluzia greşită că
calcul numit „pe zile pline”, realizarea termenului e incertă,
potrivit căruia se ia în calcul atât când de fapt incertă este numai
prima zi, cât şi ultima; sistemul se data împlinirii evenimentului; ter-
aplică în ceea ce priveşte terme- menul este elementul viitor şi sigur
nele substanţiale. Astfel, în calcu- în privinţa producerii lui.
larea termenelor privind luarea,
menţinerea ori revocarea măsurilor Dies interpellat pro homine –
preventive, ora sau ziua de la care „Termenul somează pe om
începe şi la care sfârşeşte termenul (debitor)”
intră în durata acestuia (art. 188 În dreptul civil regula este că
C.proc.pen.). debitorul nu se află de drept în
(v. şi Dies ad quem com- întârziere prin simpla ajungere la
putatur in termino) scadenţă a obligaţiei.
Noul Cod civil reglementează
Dies certus – „Termen/dată punerea în întârziere a debitorului
certă” în art. 1521-1.526, fiind reglemen-
Termenul este cert atunci când tată distinct punerea în întârziere
momentul împlinirii sale este realizată de către creditor şi
cunoscut la data încheierii actului. întârzierea de drept în executarea
Termenul cert poate fi direct, când obligaţiei.
se indică data calendaristică (de Debitorul se află de drept în
exemplu, 1 ianuarie 2008) sau întârziere atunci când s-a stipulat
indirect, când nu se indică data că simpla împlinire a termenului
Dies interpellat pro homine 90
stabilit pentru executare produce deselor schimbări de valoare, cum-
un asemenea efect [art. 1523 părătorul este de drept în întârziere
alin. (1) NCC]. Dies interpellat pro homine în privinţa preluării lor atunci când
De asemenea, debitorul se află nu le-a preluat în termenul
de drept în întârziere în cazurile convenit chiar dacă preţul a fost
anume prevăzute de lege, precum plătit sau când a solicitat predarea
şi atunci când: fără să fi plătit preţul.
a) obligaţia nu putea fi execu- Sub imperiul Codului civil de
tată în mod util decât într-un anu- la 1864 prin excepţie, debitorul
mit timp, pe care debitorul l-a lăsat este de drept în întârziere în cazu-
să treacă sau când nu a executat-o rile prevăzute de art. 1079 C.civ.,
imediat deşi exista urgenţă; în cazul obligaţiilor continue şi a
b) prin fapta sa debitorul a încălcării obligaţiilor de a nu face
făcut imposibilă executarea în (a se vedea dies non interpellat
natură a obligaţiei sau când a încăl- pro homine).
cat o obligaţie de a nu face; În dreptul comercial sub
c) debitorul şi-a manifestat în imperiul Codului comercial de la
mod neîndoielnic faţă de creditor 1887 sunt aplicabile prevederile
intenţia de a nu executa obligaţia art. 43 C.com., conform cărora în
sau când fiind vorba de o obligaţie cazul obligaţiilor comerciale ce au
cu executare succesivă, refuză ori ca obiect plata unei sume de bani,
neglijează să îşi execute obligaţia debitorul este de drept în întârziere
în mod repetat; din momentul în care obligaţia a
d) nu a fost executată obligaţia devenit exigibilă, datorând
de a plăti o sumă de bani, asumată dobânzi. Pentru ca dobânzile să
în exerciţiul activităţii unei între- curgă de drept este necesar ca obli-
prinderi; gaţia debitorului să aibă ca obiect
e) obligaţia se naşte din săvâr- plata unei sume de bani, să fie
şirea unei fapte ilicite extracon- lichidă şi exigibilă. Numai în cazul
tractuale. în care obligaţia debitorului are ca
O aplicaţie a acestei reguli o obiect plata unei sume de bani se
găsim în materia contractului de datorează dobânzi, în celelalte
vânzare-cumpărare în art. 1725 cazuri aplicându-se dreptul comun;
NCC, potrivit căruia în cazul vân- totuşi, în dreptul comerţului inter-
zării bunurilor mobile, cumpără- naţional, practica jurisdicţională a
torul este de drept în întârziere cu extins această regula asupra tuturor
privire la îndeplinirea obligaţiilor obligaţiilor care au ca obiect a da
sale dacă la scadenţă nici nu a sau a face; în ceea ce priveşte
plătit preţul şi nici nu a preluat obligaţiile comerciale care constau
bunul. În cazul bunurilor mobile în a nu face se aplică dispoziţiile
supuse deteriorării rapide sau art. 1078 C.civ. Părţile unui
91 Dies non interpellat pro homine

contract comercial pot să prevadă Prin notificare trebuie să se


necesitatea punerii în întârziere a acorde debitorului un termen de
debitorului; în unele cazuri chiar executare, ţinând seama de natura
legislaţia comercială prevede obligaţiei şi de împrejurări. Dacă
această necesitate, cum ar fi, spre prin notificare nu se acordă un
exemplu, art. 100 din Legea asemenea termen, debitorul poate
nr. 31/1990, conform căruia în să execute obligaţia într-un termen
situaţia în care acţionarii nu au rezonabil, calculat din ziua
efectuat plata vărsămintelor pe comunicării notificării.
care le datorează, societatea îi va Regulile stabilite de Noul Cod
invita să-şi îndeplinească această civil privind punerea în întârziere
obligaţie, printr-o somaţie colec- se aplică tuturor categoriilor de
tivă, publicată de două ori, la un obligaţii.
interval de 15 zile, în Monitorul În ceea ce priveşte aplica-
Oficial al României şi într-un ziar bilitatea acestei expresii în Codul
de largă răspândire. civil de la 1964 dacă obligaţia
Dacă părţile nu au prevăzut un constă în a da sau a face, debitorul
termen pentru plată, debitorul se va pune în întârziere printr-o
datorează dobânzi numai de la data notificare ce se va face prin tribu-
punerii în întârziere. nalul domiciliului său (art. 1079
În dreptul românesc a fost C.civ.).
consacrată de Codul Calimach în Debitorul nu este pus în întâr-
art. 1760 şi următoarele. ziere de plin drept prin simpla
ajungere a obligaţiei la scadenţă,
Dies non interpellat pro presupunându-se că, atâta vreme
homine – „Termenul nu somează cât creditorul nu-l pune în întâr-
pe om (debitor)” ziere, nu s-a produs nicio pagubă;
Dacă debitorul nu este de drept punerea în întârziere este necesară
în întârziere în executarea obliga- numai pentru neexecutarea obli-
ţiei [cazul stipulării în convenţie, gaţiilor contractuale, căci în mate-
precum şi cele enumerate de rie extracontractuală prin simpla
art. 1523 alin. (2) NCC] urmează săvârşire a faptei păgubitoare se
ca acesta să fie pus în întârziere în naşte dreptul la despăgubiri.
conformitate cu regulile stabilite Punerea în întârziere se face fie
de art. 1522 NCC printr-o notifi- printr-o notificare prin intermediul
care scrisă sau prin cererea de executorilor judecătoreşti, fie prin
chemare în judecată. cererea de chemare în judecată a
Notificarea se comunică prin debitorului.
executor judecătoresc sau prin Debitorul este considerat de
orice alt mijloc care asigură drept în întârziere în următoarele
dovada comunicării. cazuri:
Digesta 92
a) în cazurile anume determi- prevăzut un termen pentru plată,
nate de lege (art. 1079 C.civ.), spre debitorul datorează dobânzi numai
exemplu, în cazul contractului de de la data punerii în întârziere.
vânzare-cumpărare de producte şi (v. şi dies interpellat pro
lucruri mobile, acesta se va rezolvi homine)
de drept şi fără punere în întârziere
în folosul vânzătorului, după expi- Digesta
rarea termenului pentru ridicarea Cunoscută şi sub denumirea de
lor (art. 1370 C.civ.); Pandectae, Digesta înseamnă „ceea
b) când părţile au prevăzut ex- ce e pus în ordine”, iar Pandectae
pres că debitorul este în întârziere la „ceea ce cuprinde totul”. Termenul
împlinirea termenului, fără a fi desemna, în general, lucrări juri-
necesară notificarea [art. 1079 alin. dice care se refereau, în principal,
(2) pct. 2 C.civ.]; la dreptul privat, dar şi la cel
c) când obligaţia nu putea fi public. Cea mai cunoscută lucrare
îndeplinită decât într-un termen de acest fel este cea elaborată în
determinat, pe care debitorul l-a lăsat timpul lui Iustinian şi definitivată
să treacă, fără a-şi executa obligaţia; în anul 533.
d) în cazul obligaţiilor conti- (v. Corpus Iuris Civilis)
nue;
e) în cazul încălcării obliga- Dispositio – „Dispoziţie”
ţiilor de a nu face (art. 1078 C.civ.). Prin dispoziţie, în general, se
Din momentul punerii în întâr- înţelege aşezarea a ceva într-o
ziere debitorul datorează daune-in- anumită ordine, într-un anumit fel.
terese moratorii şi tot din acest mo- Cu referire la retorică, dispoziţia
ment creditorul poate solicita daune (sau compoziţia) este operaţia de
compensatorii pentru neexecutarea aşezare, aranjare a ideilor, a
obligaţiei; dacă obligaţia neexecu- părţilor unui discurs (a întregului
tată constă în a da un bun individual material obţinut prin invenţie)
determinat, prin punerea în întâr- după o legătură logică în funcţie de
ziere riscul cade în sarcina debito- natura subiectului expus.
rului [art. 1074 alin. (2) C.civ.]. Dispoziţia unui discurs este
Codul comercial de la 1887 formată din: exordiu, propoziţia
stabilea în art. 43 C.com. că (propunerea), diviziunea, nara-
datoriile comerciale lichide şi ţiunea, confirmarea, anerisirea
plătibile în bani produc dobândă de (respingerea) şi peroraţia. Dacă un
drept din ziua când devin exigibile; discurs cuprinde părţile în ordinea
deci numai în cazul obligaţiilor indicată, atunci dispoziţia este regu-
care au ca obiect plata unei sume lată, iar în caz contrar, dispoziţia
de bani debitorul se află de drept în este neregulată (spre exemplu,
întârziere; dacă părţile nu au discursul judiciar al unui avocat
93 Divortium bona gratia

cuprinde, de regulă, numai nara- modificându-se Codul familiei. În


ţiunea, confirmarea şi respingerea). sensul că divorţul se putea pronunţa
şi numai pe baza acordului ambilor
Diuturna consuetudo pro soţi, dacă până la data cererii de
iure et lege in his quae non ex divorţ a trecut cel puţin un an de le
scripto descendunt observati încheierea căsătoriei şi nu există
solet – „Lungul obicei se obiş- copii minori rezultaţi din căsătorie
nuieşte a se observa ca drept şi [art. 38 alin. (2) C.fam.].
lege în problemele care în dreptul De lege lata, Noul Cod civil
scris nu sunt tratate” reglementează atât divorţul prin
Maxima formulată de Ulpian se acordul soţilor pe cale judicară
referă la rolul praeter legem al cutu- (art. 374 NCC), cât şi divorţul prin
mei în cadrul dreptului roman clasic. acordul soţilor pe cale adminis-
(v. consuetudo; praeter legem) trativă sau prin procedură notarială
(art. 375-378 NCC).
Divide et impera – „Dezbină Divorţul prin acordul părţilor
şi stăpâneşte” poate fi pronunţat indiferent de
Adagiu ridicat uneori la rangul durata căsătoriei şi indiferent dacă
de principiu politic, este, de regulă, există sau nu copii minori rezultaţi
atribuit lui Machiavelli, dar se pare din căsătorie. Instanţa este obligată
că este de origine romană. Deşi să verifice existenţa consimţămân-
Machiavelli nu a formulat expres tului liber şi neviciat al fiecărui soţ.
acest adagiu, totuşi în lucrarea În ceea ce priveşte divorţul pe
Discurs asupra primei decade din cale administrativă sau prin proce-
Titus Livius se menţionează dură notarială, dacă soţii sunt de
„…poporul unit este puternic, iar acord cu divorţul şi nu au copii
dezbinat este slab”. Se mai întâl- minori născuţi din căsătorie, din
neşte şi în formele divide ut regnes afara căsătoriei sau adoptaţi,
sau divide ut imperes ofiţerul de stare civilă ori notarul
public de la locul căsătoriei sau al
Divortium bona gratia – ultimei locuinţe comune a soţilor
„Divorţ prin bună înţelegere” poate constata desfacerea căsătoriei
Expresia se referă la desfacerea prin acordul soţilor, eliberându-le
căsătoriei prin consimţământul un certificat de divorţ.
soţilor. Instituţia era reglementată Divorţul prin acordul soţilor
înainte de 1948 de către art. 254 şi poate fi constatat de notarul public
urm. C.civ. grupate sub titlul „Des- şi în cazul în care există copii
pre despărţenia prin consimţă- minori născuţi din căsătorie, din
mântul mutual”. afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă
Prin Legea nr. 59/1993 a fost soţii convin asupra tuturor aspec-
reintrodusă această instituţie, telor referitoare la numele de
Doctus orator 94
familie pe care să îl poarte după care constă în folosirea unor
divorţ, exercitarea autorităţii părin- mijloace viclene.
teşti de către ambii părinţi, stabi- Articolul 1214 NCC menţio-
lirea locuinţei copiilor după divorţ, nează că „este viciat prin dol
modalitatea de păstrare a legăturilor atunci când partea s-a aflat într-o
personale dintre părintele separat şi eroare provocată de manoperele
fiecare dintre copii, precum şi frauduloase ale celeilalte părţi ori
stabilirea contribuţiei părinţilor la când aceasta din urmă a omis, în
cheltuielile de creştere, educare, mod fraudulos, să îl informeze pe
învăţătură şi pregătire profesională contractant asupra unor împrejurări
a copiilor. pe care se cuvenea să i le
Procedura divorţului prin dezvăluie”.
acordul soţilor pe cale adminis- De menţionat că persoana al
trativă sau prin procedură notarială cărei consimţământ a fost viciat
este reglementată expres în art. 376 prin dol poate cere anularea
NCC. contractului chiar dacă eroarea în
care s-a aflat nu a fost esenţială.
Doctus orator – „Orator culti- În schimb, Codul civil din 1864
vat/învăţat” prevede expres că pentru a atrage
Concept ce denumea, în viziu- nulitatea relativă a actului juridic,
nea lui Cicero, tipul ideal de orator dolul trebuie, în primul rând, să fie
care trebuia să stăpânească un an- determinant, respectiv mijloacele
samblu de cunoştinţe în afara celor viclene întrebuinţate de una din
oferite de retorica propriu-zisă. părţi să fie de aşa natură, încât, în
lipsa acestor maşinaţii, cealaltă
Dolus – „Viclenie/înşelă- parte nu ar fi contractat [art. 960
ciune”; (dol) alin. (1) C.civ.].
Dolul sau viclenia constă în Dolul trebuie să provină de la
totalitatea manoperelor frauduloase cealaltă parte, ceea ce nu exclude
pe care una din părţi le între- însă ca dolul să provină de la un
buinţează cu ocazia încheierii unui terţ, însă art. 1215 alin. (1) NCC
act juridic, cu scopul de a induce în prevede că într-o astfel de situaţie
eroare pe cealaltă parte şi astfel să anularea poate fi solicitată doar
o determine să încheie actul res- dacă celalaltă parte a cunoscut sau,
pectiv. Dolul, ca viciu de consim- după caz, ar fi trebuit să cunoască
ţământ, este alcătuit dintr-un dolul la încheierea contractului.
element subiectiv, care constă în Independent de anularea
intenţia de a induce în eroare o contractului, autorul dolului răs-
persoană, cu scopul de a o punde pentru prejudiciile ce rezultă
determina să încheie un act juridic, în condiţiile răspunderii civile
şi un element obiectiv (material), delictuale.
95 Dolus incidens

Articolul 1214 alin. (4) NCC în practica contractuală, care fiind


[960 alin. (2) C.civ.] prevăzând că lipsite de gravitate nu constituie
dolul nu se presupune, înseamnă că viciu de consimţământ; spre
cel care-l invocă trebuie să-l exemplu, exagerarea, în scop
dovedească; dolul poate fi dovedit publicitar, a calităţilor bunurilor
prin orice mijloc de probă, inclusiv oferite spre vânzare.
martori şi prezumţii. (v. şi dolus malus)
În materia încheierii căsătoriei,
constituie vicii de cosimţământ Dolus causam contractui –
eroarea, dolul şi violenţa. Eroarea „Dol privind cauza contractului”
constituie viciu de consimţământ Dolul principal este dolul care
numai atunci când priveşte iden- cade asupra unor elemente
titatea fizică a viitorului soţ determinante la încheierea actului
(art. 298 NCC). juridic; potrivit art. 960 C.civ.,
În privinţa dolului jurispru- dolul este o cauză de nulitate a
denţa a reţinut că numai dolul prin- convenţiei când mijloacele viclene
cipal constituie viciu de consim- folosite sunt de aşa natură, încât
ţământ, respectiv dolul care cade este evident că în lipsa acestora,
asupra unor elemente importante, cealaltă parte n-ar fi contractat.
determinante; dolul poate privi Dolul principal atrage sancţiunea
identitatea fizică a celuilalt soţ, dar nulităţii relative a actului juridic.
şi unele calităţi, pe care dacă le-ar Potrivit Noului Cod civil,
fi cunoscut nu ar fi încheiat că- anularea contractului se poate
sătoria. solicita chiar dacă eroarea în care
În dreptul roman, dolul era s-a aflat partea nu a fost esenţială
considerat o vină intenţionată, [art. 1214 alin. (2)].
debitorul răspunzând în cazul în
care neexecutarea se datora dolului Dolus incidens – „Dolul
său, indiferent dacă avea sau nu un incidental”
interes în contractul respectiv. Numit şi secundar sau acce-
soriu dolus incidens priveşte
Dolus bonus – „Viclenie bună” elemente nedeterminante la înche-
(dol admisibil; dol uşor) ierea actului juridic. Dacă sub
În mod tradiţional se face dis- imperiul Codului civil din 1864
tincţie între dolus malus şi dolus jurisprudenţa şi doctrina au consi-
bonus; în dreptul roman dolus derat că nu atrage sancţiunea
malus era sancţionat printr-o actio nulităţii relative, ci doar dă dreptul
de dolo, în timp ce dolus bonus nu la o acţiune în despăgubire, totuşi
era sancţionat. art. 1214 alin. (2) NCC prevede
Prin dolus bonus sunt desem- expres că anularea contractului se
nate acele mijloace viclene admise poate solicita chiar dacă eroarea în
Dolus malus 96
care s-a aflat partea nu a fost C.civ.); donatorul face o libera-
esenţială. litate, micşorându-şi astfel patri-
moniul său şi fără a urmări ca în
Dolus malus – „Viclenie rea”; schimb să primească altceva;
(dol grav) aşadar, ceea ce caracterizează
Expresie întrebuinţată pentru a contractul de donaţie este intenţia
caracteriza acele mijloace viclene donatorului de a gratifica (animus
pe care una din părţi le foloseşte donandi), care presupune consim-
pentru a determina pe cealaltă ţământul neviciat al acestuia;
parte să încheie actul juridic şi violenţa fizică exercitată asupra
care, prezentând o anumită gravi- donatorului ori violenţa psihică
tate, constituie viciu de consimţă- msau anoperele dolosive folosite
mânt; în dreptul roman, dolus de donatar sub forma captaţiei ori
malus era sancţionat printr-o sugestiei pot conduce la anularea
actio de dolo. contractului.
(v. şi dolus) (v. animus donandi, captatio
benevolentia)
Dolus pro possessione est –
„Dolul ţine loc de posesie” Donatio sub modo – „Donaţie
(v. qui dolo desiit possidere) cu sarcină”
Contractul de donaţie cu sar-
Dominium eminens – „Pro- cină este o varietate a contractului
prietate superioară” de donaţie, prin care se impune
(v. ius eminens) donatarului îndeplinirea unei obli-
gaţii determinate, fie în favoarea
Dominium utile – „Proprietate donatorului (de exemplu, plata
utilă” unei datorii), fie în favoarea unui
(v. ius utile) terţ (de exemplu, de a da un bun),
fie chiar în favoarea donatarului
Donari videtur quod nullo (de exemplu, donarea unei sume de
iure cogente conceditur – „Se bani cu sarcina ca donatarul să-şi
numeşte donaţie ceea ce emană din continue studiile). Sarcina este
voinţa donatorului, fără nicio supusă, în ceea ce priveşte con-
constrângere” diţiile pe care trebuie să le înde-
Contractul de donaţie este un plinească, regulilor generale, adică
contract esenţialmente gratuit şi să nu fie imposibilă, ilicită sau
solemn, prin care donatorul imorală. Donaţia cu sarcină fiind
transferă irevocabil dreptul său de un contract sinalagmatic, în limita
proprietate asupra unor bunuri în sarcinii, în caz de neexecutare
favoarea unei alte persoane numită intervin efectele specifice acestor
donatar (art. 985 NCC; art. 801 contracte. Astfel, dacă donatarul
97 Duplex ius

nu îndeplineşte prestaţia care tele sinalagmatice comutative;


constituie obiectul sarcinii, dona- constituia unul dintre cele patru
torul are posibilitatea, fie să tipuri de contracte nenumite
solicite executarea sarcinii, fie recunoscute definitiv în timpul lui
revocarea donaţiei (art. 1027 Iustinian (527-565).
NCC); acţiunea pentru executare Extrajuridic, sintagma se referă
ori revocare poate fi formulată de la o înţelegere în care ambele părţi
către donator sau succesorii săi, sunt interesate, niciuna dintre ele
precum şi de creditorii chirografari nefăcând actul respectiv din
pe calea acţiunii oblice (art. 974 generozitate.
C.civ.), iar dacă este vorba de o
sarcină în favoarea unui terţ, acesta Do ut facias – „Îţi dau ca să-mi
poate solicita executarea, însă nu şi faci”
revocarea [art. 1027 alin. (2) În dreptul roman constituia
NCC]. Dacă sarcina este neexe- unul dintre cele patru tipuri de
cutată parţial ori executată cu contracte nenumite.
întârziere, instanţa sesizată poate
dispune, în cazuri temeinice, revo- Duplex ius – „Drept dublu”
carea donaţiei. Expresie ce se referă în general
În situaţia în care instanţa la orice situaţii când într-o
admite acţiunea de revocare a societate dată coexistă două sisteme
donaţiei, aceasta va avea efecte de drept, oarecum distincte, dar care
retroactive atât împotriva donata- se armonizează şi se completează
rului şi a succesorilor lui, cât şi a reciproc.
terţilor, toate drepturile constituite O astfel de situaţie s-ar întâlni
în favoarea lor desfiinţându-se potrivit şcolii dreptului natural în
(art. 830 C.civ.). orice societate, cele două sisteme
În schimb, Noul Cod civil în de drept fiind, pe de o parte,
art. 1029 prevede cu privire şa dreptul natural (ius naturale)
efectele revocării pentru neexe- raţional, etern, separat de stat şi
cutarea sarcinii că bunul reintră în generat de conştiinţa morală a
patrimoniul donatorului liber de societăţii, iar, pe de altă parte,
orice sarcini constituite între timp dreptul pozitiv, mai mult sau mai
asupra lui, sub rezerva aplicării puţin raţional, contingent şi
art. 1648 NCC. edictat de către stat.
O altă situaţie în care se poate
Do ut des – „Îţi dau ca să-mi vorbi de duplex ius este cea exis-
dai” tentă în Ţările Române în perioada
Locuţiune folosită în dreptul ro- medievală, când funcţionau două
man pentru a exprima regula sisteme de drept: pe de o parte
echivalenţei prestaţiilor în contrac- Legea Ţării (lex terrae) sau Ius
Dura lex, sed lex 98
Valachicum, un sistem consuetu- Dura lex, sed lex – „Legea e
dinar, tradiţional, constând în aspră, dar e lege”
totalitatea regulilor de drept Adagiu din dreptul roman care
nescrise aplicate în Ţările Române exprimă caracterul obligatoriu al
(ius non scriptum), iar pe de altă legii şi necesitatea aplicării ei
parte dreptul scris (ius scriptum), oricât de aspră ar fi, justificarea
compus din pravilele bisericeşti, constând în faptul că legea repre-
hrisoavele domneşti cu valoare zintă voinţa poporului şi apără
normativă (hrisoavele legislative) interese generale.
şi pravilele domneşti cu caracter
laic. Apariţia dreptului scris nu a Durante bello – „Cât timp
însemnat încetarea acţiunii Legii durează războiul”
Ţării, cele două sisteme de drept Expresie care desemnează
aplicându-se în paralel şi comple- intervalul de timp scurs de la data
tându-se reciproc. declanşării mobilizării sau de la
Expresia duplex ius a fost con- începerea ostilităţilor de război
sacrată în dreptul românesc de până la data trecerii armatei la
către Dimitrie Cantemir în opera sa starea de pace (art. 153 C.pen.)
Descriptio Moldaviae, unde
prezintă astfel cele două sisteme de Durante officio – „În timpul
drept din Moldova: „A apărut la serviciului”
moldoveni un drept dublu: unul Locuţiune folosită pentru a de-
scris întemeiat pe edictele împă- semna o condiţie specială cerută
raţilor romani şi greci şi pe hotă- pentru anumite infracţiuni; priveşte
rârile conciliilor; altul nescris, cum atât subiectul activ al infracţiunii
ai spune obiceiul poporului, care se (de exemplu, pentru a exista
cheamă la moldoveni cu un cuvânt infracţiunea de abuz în serviciu sau
de origine slavă, obicei, adică neglijenţă în serviciu, subiectul
moravuri sau cutumă.” activ trebuie să fie funcţionar), cât
(v. şi consuetudo; ius natu- şi subiectul pasiv (de exemplu,
rale; Ius Valachicum) pentru a exista infracţiunea de
ultraj trebuie ca subiectul pasiv să
fie un funcţionar ce îndeplineşte o
funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat).
E

Eadem causa petendi – acţionează numai cu intenţie


„Aceeaşi cauză a cererii” (art. 25-26 C.pen.).
Una din condiţiile cerute de
lege pentru a putea fi invocată Eadem personae – „Aceeaşi
autoritatea de lucru judecat în persoană”
materie civilă este ca a doua cerere Una din condiţiile ce trebuie
de chemare în judecată să fie îndeplinite pentru a putea fi invo-
întemeiată pe aceeaşi cauză. cată autoritatea de lucru judecat în
(v. res iudicata) materie penală este ca noua acţiune
penală să se îndrepte împotriva
Eadem conditio personarum aceleiaşi persoane.
– „Aceeaşi condiţie a persoanelor” (v. res iudicata)
Pentru a putea fi invocată
autoritatea de lucru judecat în Eadem res – „Acelaşi
materie civilă trebuie îndeplinită şi lucru/obiect”
condiţia ca a doua cerere de Pentru a putea fi invocată auto-
chemare în judecată să fie între ritatea de lucru judecat în materie
aceleaşi părţi, întemeiată pe civilă trebuie îndeplinită şi condiţia
aceeaşi cauză, „făcută de ele şi în ca a doua cerere de chemare în
contra lor în aceeaşi calitate” judecată să aibă acelaşi obiect
(art. 1201 C.civ.). (art. 1201 C.civ.).
Referinţă: Emese Florian, (v. res iudicata)
Puterea de lucru judecat în materie
civilă, Ed. All, Bucureşti, 1997. Ebrius punitur non propter
(v. res iudicata) delictum sed propter ebrietatem
– „Beţivul nu este pedepsit pentru
Eadem culpa – „Aceeaşi vină” delictul (săvârşit), ci pentru
Expresie folosită pentru a motivul că s-a îmbătat”
caracteriza participaţia penală În dreptul roman, cel care
propriu-zisă sau perfectă în cazul săvârşea o infracţiune în stare de
infracţiunilor săvârşite din culpă, beţie completă era pedepsit mai
în cadrul căreia toţi participanţii la blând, considerându-se că acesta
infracţiune acţionează din culpă. trebuie să răspundă nu atât pentru
La acest tip de participaţie perfectă infracţiunea comisă, cât pentru
participanţii nu pot fi decât autori, faptul că s-a îmbătat.
fiindcă instigatorii sau complicii
Ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat 100
În dreptul penal român, con- penal, nu mai poate porni o acţiune
form art. 49 C.pen., beţia invo- în faţa instanţei civile pentru
luntară este o cauză care înlătură judecarea aceluiaşi fapt cauzator
caracterul penal al faptei, în timp de prejudicii. De asemenea, per-
ce beţia voluntară completă poate soana care a pornit acţiunea civilă
constitui, după caz, o circumstanţă în faţa instanţei civile nu se mai
agravantă sau atenuantă. poate constitui parte civilă în pro-
cesul penal. Totuşi, această regulă
Ei incumbit probatio qui trebuie armonizată cu aceea că
dicit, non qui negat – „Aceluia îi penalul ţine în loc civilul. În art. 19
incumbă dovedirea care afirmă alin. (3) şi (4) C.proc.pen. sunt pre-
(ceva), nu celui care neagă” văzute norme care constituie excepţii
(v. actori incumbit probatio) de la regula electa una via (…):
„Poate să pornească acţiune în
Eiusdem generis – „(Lucruri) faţa instanţei civile persoana vătă-
de acelaşi fel/categorie” mată care s-a constituit parte civilă
Regulă utilizată la interpretarea sau pentru care s-a pornit din
clauzelor unui contract care conţin oficiu acţiune civilă în procesul
o enumerare de lucruri. Această penal, dar acesta a fost suspendat.
enumerare nefiind limitativă, ci În caz de reluare a procesului
doar cu titlu de exemplu, sensul penal, acţiunea introdusă la
acestei expresii este acela că vor fi instanţa civilă se suspendă.
admise în această enumerare şi alte Persoana vătămată care a
lucruri, însă din aceeaşi categorie pornit acţiunea în faţa instanţei
cu cele menţionate. civile poate să părăsească această
instanţă şi să se adreseze organului
Electa una via non datur de urmărire penală sau instanţei de
recursus (regressus) ad alteram judecată, dacă punerea în mişcare a
(viam) – „Aleasă fiind o cale, nu acţiunii penale a avut loc ulterior
se mai admite utilizarea alteia” sau procesul penal a fost reluat
Expresie folosită pentru a de- după suspendare. Părăsirea
semna regula conform căreia în instanţei civile nu poate avea loc
cazul în care o persoană are un dacă aceasta a pronunţat o hotărâre
drept de opţiune cu privire la sesi- chiar nedefinitivă”.
zarea mai multor instanţe, odată O altă aplicaţie a regulii o con-
făcută alegerea pentru o instanţă, stituie imposibilitatea pentru recla-
persoana respectivă nu mai poate mant de a introduce o nouă cerere
reveni asupra deciziei sale. la o altă instanţă în cadrul compe-
De exemplu, persoana vătă- tenţei alternative, după ce şi-a
mată printr-o infracţiune, care s-a exprimat iniţial opţiunea pentru
constituit parte civilă în procesul una dintre instanţe.
101 Emptoris est periculum

Emptio rei futurae – „Vân- la succesiunile nedeschise


zarea lucrurilor viitoare” [art. 1747 alin. (1) NCC; art. 702 şi
Reglementarea vânzării bunu- art. 965]; bineînţeles este necesar
rilor viitoare o regăsim în ca lucrurile viitoare să nu fie extra
art. 1658 NCC. commercium.
Dacă obiectul vânzării îl Pentru a fi în prezenţa unui
constituie un bun viitor, cumpă- contract de vânzare-cumpărare de
rătorul dobândeşte proprietatea în lucruri viitoare este necesar ca
momentul în care bunul s-a obiectul principal al contractului să
realizat. În privinţa construcţiilor nu fie realizarea lucrului, iar valoa-
sunt aplicabile dispoziţiile cores- rea muncii să fie mult mai mică
punzătoare în materie de carte decât materialul folosit; în caz
funciară, respectiv art. 885 NCC contrar, adică dacă scopul urmărit
care menţionează că drepturile de părţi a fost realizarea lucrurilor,
reale asupra imobilelor cuprinse în iar valoarea muncii a depăşit
cartea funciară se dobîndesc atât valoarea materialelor procurate,
între părţi, cât şi faţă de terţi, contractul va fi de antrepriză.
numai prin înscrierea lor în cartea
funciară pe baza actului sau a Emptoris est periculum -
faptului care a justificat înscrierea. „Riscul este al cumpărătorului”;
În ceea ce priveşte vânzarea (cumpărătorul suportă riscul)
unor bunuri dintr-un gen limitat În contractul de vânzare-cumpă-
care nu există la data încheierii rare proprietatea asupra unui bun
contractului, cumpărătorul dobân- cert se transmite în momentul reali-
deşte proprietatea la momentul zării acordului de voinţă, indepen-
individualizării de către vânzător a dent de plata preţului şi predarea
bunurilor vândute. Dacă bunul sau materială a bunului [art. 1674
genul limitat nu se realizează, NCC; art. 1295 alin. (1) C.civ.].
contractul nu produce nici un efect. Strămutarea proprietăţii imobi-
Dacă bunul se realizează doar lelor este supusă dispoziţiilor de
parţial, cumpărătorul are la alegere carte funciară (art. 1676 NCC),
fie de a cere desfiinţarea vânzării, adică dispoziţiilor art. 885 NCC
fie de a pretinde reducerea cores- care stabileşte că drepturile reale
punzătoare a preţului, soluţie ce se asupra imobilelor cuprinse în
aplică şi când genul s-a realizat doar cartea funciară se dobândesc atât
parţial, iar vânzătorul nu poate între părţi, cât şi faţă de terţi,
individualiza întreaga cantitate de numai prin înscrierea lor în cartea
bunuri stabilită prin contract. funciară pe baza actului sau a
În ce priveşte lucrurile viitoare faptului care a justificat înscrierea.
care nu pot forma obiectul unei Cu privire la suportarea riscului
convenţii, Codul civil face referire în contractele translative de
Eo ipso 102
proprietate, art. 1274 NCC prevede transmiterea proprietăţii şi a
că atât timp cât bunul nu este riscurilor în contractul de vân-
predat, riscul contractului rămâne în zare-cumpărare care are ca obiect
sarcina debitorului obligaţiei de bunuri generice care circulă de pe
predare, chiar dacă proprietatea a o piaţă pe alta prin intermediul
fost transferată debitorului. În cazul cărăuşului, privind bunurile de gen
pierderii fortuite creditorul pus în care aparţin vânzătorului ori procu-
întârziere preia riscul pieirii fortuite rate de el (art. 62) şi mărfurile care
a bunului, el neputându-se libera sunt transportate pe apă (art. 63).
chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi În ceea ce priveşte vânzarea
pierit şi dacă obligaţia de predare ar internaţională de mărfuri, Con-
fi fost executată la timp. venţia Naţiunilor Unite de la Viena
Sub imperiul dispoziţiilor (1980) nu leagă transferul riscu-
Codului civil din 1864, din rilor de transmiterea proprietăţii
momentul realizării acordului de asupra mărfii, ci de momentul
voinţă, riscul pieirii fortuite a predării mărfurilor, derogând de la
bunului este suportat de cumpă- regula prevăzută de art. 1295
rător (în calitate de proprietar), alin. (1) C.civ.
chiar dacă bunul nu a fost predat. (v. şi res perit domino)
Riscul contractului va fi suportat
de vânzător dacă, neexecutându-şi Eo ipso – „Prin lucrul însuşi”
obligaţia de predare la termen, (v. ipso facto)
fusese pus în întârziere de către
cumpărător mai înainte ca bunul să Erga certam personam –
piară [art. 1074 alin. (2) C.civ.] şi „Faţă de o persoană determinată”
nu poate să dovedească că bunul ar Această locuţiune exprimă opo-
fi pierit şi în mâinile cumpărăto- zabilitatea unui act juridic faţă de o
rului, dacă şi-ar fi executat la anumită persoană; prin opozabi-
termen obligaţia de predare a litate se înţelege posibilitatea păr-
bunului [art. 1156 alin. (2) C.civ.]. ţilor unui act juridic de a invoca
Dacă obiectul contractului de faţă de terţi efectele produse de
vânzare-cumpărare îl constituie actul încheiat şi obligaţia terţilor
bunuri de gen, transferul dreptului de a nu aduce atingere acestor
de proprietate are loc în momentul efecte. În această materie funcţio-
individualizării acestora prin pre- nează principiul relativităţii efec-
dare, numărare, cântărire, măsurare telor actului juridic civil (res inter
(art. 1678 NCC), iar până la acest alios acta, aliis neque nocere,
moment riscul pieirii bunurilor este neque prodesse potest), potrivit
suportat de vânzător. căruia efectele acestuia se produc
Codul comercial din 1887 pre- numai faţă de autorii actului, fără
vede câteva reguli speciale privind să profite ori să dăuneze terţilor;
103 Error

totuşi, anumite acte juridice sunt înţelege falsa reprezentare asupra


opozabile terţilor (actele transla- unei stări faptice, şi eroarea de
tive de proprietate care sunt opoza- drept (error iuris), prin care se
bile erga omnes, actele consti- înţelege falsa reprezentare asupra
tutive ale societăţilor comerciale existenţei sau conţinutului unei
etc.). De la acest principiu există norme juridice.
câteva excepţii, care privesc acele În literatura juridică admisibili-
situaţii în care actele juridice pro- tatea ori inadmisibilitatea erorii de
duc, prin voinţa părţilor, efecte şi drept ca viciu de consimţământ a
faţă de o anumită persoană, străină constituit obiectul unei controverse
de acel act (singura excepţie reală (v. error iuris pentru analiza argu-
este stipulaţia pentru altul). mentelor), însă în acest moment
(v. inter partes; penitus potrivit art. 1207 alin. (3) NCC
extranei) eroarea de drept dacă este esenţială
poate constitui motiv de anulare a
Erga omnes – „Faţă de toţi” contractului doar atunci când pri-
Una din trăsăturile normei juri- veşte o normă juridică determi-
dice este caracterul său obligatoriu, nantă, potrivit voinţei părţilor,
ce se concretizează în principiul pentru încheierea contractului.
potrivit căruia toate persoanele Eroarea de drept nu poate fi
sunt prezumate a cunoaşte legea şi invocată în cazul dispoziţiilor legale
nimeni nu se poate apăra invocând accesibile şi previzibile [art. 1208
necunoaşterea ei sau cunoaşterea alin. (2) NCC].
greşită (nemo censetur ignorare După criteriul consecinţelor
legem). De asemenea, deşi actele care intervin, eroarea este de trei
juridice produc efecte numai între feluri: eroare-obstacol, eroare-vi-
părţi, fără să profite ori să dăuneze ciu de consimţământ şi eroare
terţilor, totuşi aceste acte sunt indiferentă.
opozabile terţilor, în sensul că Pentru a fi viciu de consimţă-
aceştia trebuie să le respecte, cu mânt, eroarea trebuie să fie deter-
excepţia cazului în care au fost minantă (sau esenţială cum pre-
încheiate în frauda lor. vede art. 1207 NCC), adică să fie
de aşa natură încât dacă ar fi fost
Error – „Eroare” cunoscută, actul nu s-ar fi încheiat,
Eroarea constă în falsa repre- şi să privească un element stipulat
zentare a realităţii în mintea unei de părţi în actul juridic încheiat.
părţi în momentul încheierii unui Este esenţială eroarea când:
act juridic. a) priveşte natura sau obiectul
În funcţie de natura realităţii contractului;
fals reprezentate, se distinge între b) priveşte identitatea obiec-
eroarea de fapt, prin care se tului prestaţiei sau asupra unei
Error communis facit ius 104
calităţi a acestuia ori a unei alte de chemare în judecată, să declare
împrejurări considerate esenţiale că este de acord cu executarea sau
de către părţi în absenţa căreia să execute fără întârziere contrac-
contractul nu s-ar fi încheiat; tul, astfel cum a fost înţeles de
c) priveşte identitatea persoa- partea aflată în eroare.
nei sau o calitate a acesteia în Proba erorii incumbă părţii ce o
absenţa căreia contractul nu s-ar fi invocă (actori incumbit proba-
încheiat. tio), care trebuie să dovedească
Eroarea indiferentă, care este caracterul determinant al erorii şi
falsa reprezentare asupra unor ele- faptul că ea priveşte un element
mente neesenţiale la încheierea stipulat de părţi; dovada se poate
actului juridic, nu afectează face cu orice mijloc de probă,
validitatea actului. Totuşi simplele inclusiv martori şi prezumţii.
motive pot constitui cauză de În dreptul penal, potrivit
anulare a actului atunci când astfel art. 51 alin. (4) C.pen., necunoaş-
de motive potrivit voinţei părţilor terea sau cunoaşterea greşită a legii
au fost considerate hotărâtoare penale nu înlătură caracterul penal
[art. 1207 alin. (4) NCC]. al faptei.
Eroarea de calcul nu atrage
anularea contractului, ci numai Error communis facit ius -
rectificarea (art. 1210 NCC). „Greşeala/eroarea comună statorni-
De menţionat dispoziţiile ceşte/creează dreptul”
art. 1213 NCC care reglementează Principiile care anihilează acţi-
adaptarea contractului, în sensul că unea regulii quod nullum est
dacă o parte este îndreptăţită să nullum producit effectum şi care
invoce anulabilitatea contractului constituie excepţii de la principiile
pentru eroare, dar cealaltă parte din materia efectelor nulităţii sunt:
doreşte să execute contractul aşa principiul conversiunii actelor juri-
cum acesta fusese înţeles de partea dice, principiul error communis
îndreptăţită să invoce nulitatea, facit ius şi principiul răspunderii
contractul se consideră că a fost civile delictuale.
încheiat aşa cum l-a înţeles aceasta Principiul error communis
din urmă; în acest caz, după ce a facit ius, denumit în literatura
fost informată asupra felului în juridică şi „principiul validităţii
care partea îndreptăţită să invoce aparenţei în drept”, înlătură nuli-
anulabilitatea a înţeles contractul şi tatea unui act juridic încheiat într-o
înainte ca aceasta să fi obţinut situaţie de eroare comună şi invin-
anularea, cealaltă parte trebuie, în cibilă. Până la intrarea în vigoare a
termen de cel mult 3 luni de la data Noului Cod civil validitatea apa-
la care a fost notificată ori de la renţei în drept nu era consacrată la
data la care i s-a comunicat cererea nivel de principiu de niciun text de
105 Error in corpore

lege, deşi unele dispoziţii făceau persoană; pentru a fi motiv de


aplicaţia acestei reguli, cum ar fi, anulare a contractului aceasta
spre exemplu, art. 7 din Legea trebuie să fie esenţială, adică să
nr. 119/1996 cu privire la actele de privească unul din elementele
stare civilă, care menţionează că enumerate de art. 1207 alin. (2)
actele de stare civilă întocmite de o NCC (pentru detalii vezi error).
persoană care a exercitat în mod În plan procesual, eroarea de
public atribuţiile de ofiţer de stare fapt prezintă importanţă întrucât
civilă, cu respectarea prevederilor constituie motiv pentru utilizarea
prezentei legi, sunt valabile, chiar anumitor căi de atac. De exemplu,
dacă acea persoană nu avea această în cadrul procesului penal o hotă-
calitate. râre poate fi atacată cu recurs atunci
Noul Cod civil reglementează „când s-a comis o eroare gravă de
în art. 17 alin. (2) eroarea comună fapt” (art. 3859 pct. 18 C.proc.pen.).
şi invincibilă, stabilind că atunci
„când cineva, împărtăşind o Error fundamentalis –
credinţă comună şi invincibilă, a „Eroare de bază”
considerat că o persoană are un Este sofismul în care se por-
anumit drept sau o anumită calitate neşte de la o premisă falsă con-
juridică, instanţa judecătorească, cluzia este corectă din punctul de
ţinând seama de împrejurări, va vedere al regulilor silogismului,
putea hotărî că actul încheiat în însă greşită în privinţa fondului.
această stare va produce, faţă de
cel aflat în eroare, aceleaşi efecte Error in corpore – „Eroare cu
ca şi când ar fi valabil, afară de privire la identitatea obiectului”
cazul în care desfiinţarea lui nu i-ar Eroare obstacol care cade
cauza nici un prejudiciu”. asupra identităţii obiectului actului
De menţionat că eroarea comună juridic (spre exemplu, în contractul
şi invincibilă nu se prezumă, iar de vânzare-cumpărare o parte crede
dispoziţiile art. 17 nu se aplică în că tratează cu privire la un bun în
materie de carte funciară şi nici în timp ce cealaltă parte are în vedere
alte materii în care legea regle- un alt bun); fiind o eroare distruc-
mentează un sistem de publicitate. tivă, aceasta echivalează cu lipsa
Referinţă: Dan Chirică, O consimţământului, deoarece acordul
privire asupra noului Cod civil – de voinţă al părţilor nu s-a format.
Titlul preliminar (III), Pandectele Din perspectiva art. 1207 NCC,
Române, nr. 5/2011, p. 128-138. eroarea este esenţială când aceasta
priveşte obiectul contractului, con-
Error facti – „Eroare de fapt” ducând la anularea acestuia.
Constă în greşita reprezentare a În privinţa sancţiunii art. 1207
unei stări de fapt de către o alin. (1) NCC prevede expres că
Error in iudicando 106
aceasta este anularea contractului, Eroare obstacol care cade
adică intervine sancţiunea nulităţii asupra naturii juridice a actului (o
relative (art. 1248 NCC), deşi până parte crede că încheie un anumit
la intrarea în vigoare a acestuia au act juridic, iar cealaltă parte are
existat în doctrină discuţii cu credinţa greşită că încheie alt act
privire la sancţiunea ce intervine. juridic) şi care e sancţionată cu
Astfel, s-a considerat că sancţiunea nulitate absolută.
ce intervine este nulitatea absolută, Din perspectiva art. 1207 NCC,
care poate fi invocată de oricare eroarea este esenţială când aceasta
din părţile unui contract bilateral; priveşte natura contractului condu-
cu toate acestea, în literatura când la anularea acestuia.
juridică a fost exprimată şi opinia Articolul 1207 alin. (1) NCC
conform căreia eroarea obstacol ar prevede expres că sancţiunea este
trebui să fie sancţionată cu anularea contractului, adică inter-
nulitatea relativă, susţinându-se că vine sancţiunea nulităţii relative
nu există niciun argument ca (art. 1248 NCC).
eroarea asupra identităţii obiectului
actului juridic, care uneori poate fi Error in personam – „Eroare
lipsită de importanţă, să fie asupra persoanei”
sancţionată cu nulitate absolută, iar Eroare viciu de consimţământ
eroarea asupra persoanei ori ce constă în falsa reprezentare care
substanţei să fie sancţionată tot cu priveşte persoana cocontractantului.
nulitate relativă, care în unele Potrivit art. 1207 alin. (2)
cazuri şi acestea pot împiedica pct. 3 NCC, eroarea este esenţială
atingerea scopului pentru care se când priveşte identitatea sau
încheiase actul. calitatea unei persoane în absenţa
căreia contractul contractul nu s-ar
Error in iudicando – „Eroare fi încheiat. Textul legal similar din
în judecare” Codul civil din 1864 îl constituie
Constă în falsa reprezentare art. 954 alin. (2) C.civ., potrivit
privind o normă de drept substan- căruia eroarea nu produce nulitate
ţial. Pentru a desemna acest tip de când cade asupra persoanei cu care
eroare se mai folosesc şi expre- s-a contractat, afară numai când
siile: error iuris in iudicando, consideraţia persoanei este cauza
vitium in iudicando sau vitium in principală pentru care s-a făcut
decidendo. convenţia.
(v. error iuris) Eroarea poate privi identitatea
fizică, identitatea civilă sau calită-
Error in negotio – „Eroare ţile acelei persoane.
asupra afacerii (asupra naturii juri- Consideraţia persoanei cu care
dice a actului)” se contractează trebuie să fie
107 Error in substantiam

determinantă pentru încheierea viciu de consmiţământ conform


actului juridic; deşi această con- art. 298 alin. (1) NCC], a căror
diţie este prezumată în cazul cunoaştere ar fi condus inevitabil la
actelor juridice încheiate intuitu neîncheierea căsătoriei, putem fi în
personae, iar în cazul actelor juri- prezenţa viciului de consimţământ.
dice cu titlu oneros se consideră că În dreptul penal, error in per-
persoana co-contractantului nu sonam desemnează una din cele
prezintă importanţă, totuşi această două modalităţi în care se poate
regulă comportă excepţii, deoa- săvârşi infracţiunea deviată; ea
rece există acte juridice cu titlu constă în săvârşirea faptei asupra
gratuit care nu sunt încheiate altei persoane datorită erorii făptui-
intuitu personae, cum de altfel torului cu privire la persoana vizată.
există şi acte juridice cu titlu
oneros care se încheie în consi- Error in procedendo –
derarea persoanei co-contractante; „Eroare în procedură”
oricum relevanţă are percepţia Constă în falsa reprezentare
contractantului care în absenţa privind o normă de drept
respectivei erori nu ar fi încheiat procesual. Actele îndeplinite cu
contractul. neobservarea formelor legale sau
Eroarea asupra persoanei de un funcţionar necompetent se
atrage sancţiunea nulităţii relative vor declara nule numai dacă prin
a actului juridic [art. 1207 aceasta s-a pricinuit părţii o vătă-
alin. (1) NCC]. mare ce nu se poate înlătura decât
În dreptul familiei, eroarea con- prin anularea lor. În cazul nuli-
stituie viciu de consimţământ la tăţilor anume prevăzute de lege,
încheierea căsătoriei numai dacă vătămarea se presupune până la
priveşte identitatea fizică a celuilalt dovada contrarie [art. 105 alin. (2)
soţ [art. 298 alin. (2) NCC; art. 21 C.proc.civ.]. Pentru a desemna
C.fam.], situaţie greu de imaginat, acest tip de eroare se mai folosesc
ţinând cont de modul în care şi expresiile: error iuris in proce-
aceasta se încheie, respectiv dendo sau vitium in procedendo.
prezenţa personală a soţilor şi iden- (v. error iuris)
tificarea lor de către delegatul de
stare civilă; eroarea asupra stării Error in rem – „Eroare asupra
civile ori a calităţilor celuilalt soţ nu lucrului”
constituie, în principiu, viciu de (v. error in corpore)
consimţământ, chiar dacă sunt
determinante la încheierea căsă- Error in substantiam –
toriei; totuşi, dacă ascunderea unor „Eroare asupra substanţei”
defecte importante este rezultatul Este eroarea viciu de consimţă-
dolului principal [dolul constituie mânt care constă în falsa reprezen-
Error iuris 108
tare care cade asupra calităţilor sub- a fost viciat prin leziune poate
stanţiale (esenţiale) ale obiectului cere, la alegerea sa, anularea con-
actului juridic, în lipsa căreia per- tractului sau reducerea obligaţiilor
soana în cauză nu ar fi contractat. sale cu valoarea daunelor-interese
Articolul 1207 alin. (1) pct. 2 la care ar fi îndreptăţită. Acţiunea
prevede că eroarea este esenţială în anulare este admisibilă numai
când poartă asupra identităţii obiec- dacă leziunea depăşeşte jumătate
tului prestaţiei sau asupra unei cali- din valoarea pe care o avea la
tăţi a acestuia ori asupra unei alte momentul încheierii contractului
împrejurări considerate esenţiale de prestaţia promisă sau executată de
către părţi în absenţa căreia partea lezată [excepţie cazul
contractul nu s-ar fi încheiat. minorului care poate solicita
Textul corespunzător din Codul anularea indiferent de valoarea
civil din 1864 îl constituie art. 954 disproporţiei în temeiul art. 1221
alin. (1) C.civ., eroarea nu produce alin. (3) NCC].
nulitate decât când cade asupra
substanţei obiectului convenţiei. Error iuris – „Eroare de drept”
Eroarea asupra substanţei Constă în necunoaşterea (ne-
atrage sancţiunea nulităţii relative aplicarea) existenţei sau cunoaş-
a actului juridic. terea (aplicarea) inexactă a con-
În literatura juridică noţiunea de ţinutului unei norme de drept.
substanţă este interpretată în sens Potrivit art. 1207 alin. (3) NCC,
larg, înţelegându-se prin aceasta eroarea de drept este esenţială şi
orice calitate a obiectului care este poate constitui motiv de anulare a
determinantă la încheierea actului contractului doar atunci când pri-
juridic. Deşi de cele mai multe ori veşte o normă juridică determi-
eroarea asupra substanţei priveşte nantă, potrivit voinţei părţilor,
obiectul contraprestaţiei, totuşi pentru încheierea contractului.
aceasta poate să privească chiar Eroarea de drept nu poate fi
obiectul propriei prestaţii. invocată în cazul dispoziţiilor legale
Sub imperiul Codului civil din accesibile şi previzibile [art. 1208
1864 nu constituie eroare asupra alin. (2) NCC].
substanţei eroarea care priveşte Eroarea de drept poate fi invo-
valoarea economică a contra- cată în cadrul dreptului procesual
prestaţiei ori a prestaţiei (numită ca motiv pentru utilizarea unor căi
eroare lezionară), deoarece nu este de atac. De exemplu, motivele de
admisă leziunea ca viciu de con- casare vizează, de cele mai multe
simţământ între majori (art. 1165 ori, nelegalitatea hotărârii atacate,
C.civ.). deci constau în erori de drept.
În schimb, potrivit art. 1222 Eroarea de drept poate fi, din
NCC, partea al cărei consimţământ această perspectivă, eroare de
109 Est enim alluvio incrementum latens, quod ita paulatim adiicitur

drept substanţial (error in iudi- Această modalitate a aluviunii este


cando) sau eroare de drept proce- prevăzută atât de Noul Cod civil în
sual (error in procedendo). art. 569 (adăugirile de teren la
Pentru unele căi de atac, precum malurile apelor curgătoare revin
recursul, pot fi invocate ca motive prorpietarului fondului riveran,
atât erorile de drept substanţial (de numai dacă ele se formează
exemplu, art. 3859 pct. 14 treptat) cât şi de Codul civil din
C.proc.pen. sau art. 304 pct. 9 1864 în art. 495 (creşterile de
C.proc.civ.), cât şi erorile de drept pământ ce se fac succesiv şi pe
procesual (de exemplu, art. 3859 nesimţite la malurile fluviului şi
pct. 1 C.proc.pen. sau art. 304 ale râurilor se numesc aluviune,
pct. 3 C.proc.civ.). În cazul altor care este în folosul proprietarului
căi de atac, însă, nu pot fi invocate riveran).
decât erori de drept procesual. În art. 570 NCC, respectiv
Astfel, motivele contestaţiei în anu- art. 496 Codul civil din 1864 se
lare ţin de încălcarea unor norme prevede o altă modalitate a
procesuale (art. 317 C.proc.civ. sau aluviunii, anume cazul în care
art. 386 C.proc.pen.). apele curgătoare se retrag pe
Referinţă: Adina Vlăşceanu, nesimţite de la un mal spre celălalt
Eroarea asupra normei juridice, mal, proprietarul malului riveran
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006. de unde s-au retras apele profitând
(v. şi nemo censetur ignorare de aluviune, fără ca proprietarul
legem) malului opus să poată reclama
pământul ce l-a pierdut. În ceea ce
Est enim alluvio incremen- priveşte această ultimă modalitate,
tum latens, quod ita paulatim având în vedere dispoziţiile 136
adiicitur, ut intelligere non alin. (3) din Constituţie şi ale art. 5
possis quantum quoquo din Legea nr. 18/1991, se poate
momento temporis adiiciatur – dobândi proprietatea prin aluviune
„Aluviunea este o creştere de în cazul retragerii pe nesimţite a
pământ care se face pe nesimţite şi apelor unui pârâu, numai dacă
încetul cu încetul fără a lăsa să se acesta nu prezintă un potenţial
vadă cantitatea de pământ adăugată energetic valorificabil şi nu poate
în fiecare moment” fi folosit în interes public. Proprie-
În dreptul roman, suprafaţa de tatea nu se poate dobândi prin
teren rezultată ca urmare a alu- aluviune în cazul suprafeţelor de
viunii devenea proprietatea celui pământ rezultate din retragerea
ce deţinea terenul riveran, conform apelor mării (care aparţin dome-
dreptului ginţilor (quod per allu- niului public), în cazul pămân-
vionem agro tuo flument adiecit turilor rămase după retragerea
iure gentium tibi adquiritur). apelor din lacuri, iazuri şi heleştee,
Est quidemvera lex 110
care rămân ale celor ce au avut în Eventus damni – „Sfârşitul
proprietate acele lacuri, iazuri ori pagubei”
heleştee, în cazul în care albia unei Caracterizează starea de insol-
ape curgătoare şi-a schimbat vabilitate pe care un debitor şi-a
cursul, proprietarii riverani pot creat-o prin încheierea unor acte
aduce apa în vechea albie în termen frauduloase ce afectează drepturile
de un an. creditorilor săi şi care dă posi-
Aluviunea a fost prevăzută ca bilitatea acestora să formuleze
mod de dobândire a proprietăţii în acţiune pauliană.
Codul Calimach care în art. 551 (v. şi fraus creditorum)
(art. 411 C.austriac) prevedea că
„adăogirea ce o apă curgătoare prin Ex abrupto – „Dintr-o dată/
măcinătura pământului o face pe brusc”
încet şi cu nesimţit adaos către un (v. exordium ex abrupto)
mal se cuvine proprietarului acelui
mal” şi de Legiuirea Caragea „când Ex aequo et bono – „Din (con-
gârla prăvălindu-se câte puţin va sideraţii de) echitate şi bunătate”
adăoga pământ la pământul nostru, Principiul ex aequo et bono stă
adaosul este al nostru”. la baza soluţionării unor litigii
dintre persoanele fizice şi/sau per-
Est quidemvera lex, recta soanele juridice ori a diferendelor
ratio, nature congruens difussa dintre state.
in omnes, constans sempiterna... Astfel, persoanele fizice şi/sau
Huic lege nec abrogari fas est juridice pot să soluţioneze litigiile
reque derogari licet… – „Este o patrimoniale pe calea arbitrajului,
lege adevărată, dreapta raţiune, în condiţiile legii. În funcţie de
conformă cu natura, răspândită în atribuţiile conferite arbitrilor de
toţi, constantă, eternă. Această lege către părţi, prin convenţia arbitrală,
nu este permis să fie abrogată şi se distinge între arbitrajul de drept
nici nu se poate deroga de la ea” strict (de iure) şi arbitrajul în
(Cicero) echitate (ex aequo et bono); dacă
(v. ius est ars boni et aequi; părţile nu fac nicio referire despre
ius naturale) felul arbitrajului, atunci acesta va
fi un arbitraj de drept strict.
Eveniente conditione – „Con- Arbitrajul în echitate se justi-
diţie realizată” fică numai dacă soluţionarea unui
Desemnează situaţia în care litigiu depinde de aprecieri de fapt.
condiţia care afecta un act juridic Chiar dacă în cazul acestei forme
s-a realizat. de arbitraj se aplică principiile
(v. şi pendente conditione; echităţii şi nu normele de drept,
deficiente conditione) totuşi independenţa arbitrilor este
111 Exceptio mali processus

limitată; astfel, sub aspect proce- siderată că există doar dacă e


dural trebuie respectat principiul reglementată expres de lege,
dreptului la apărare şi cel al con- excepţiile neputând fi create prin
formităţii cu ordinea publică. interpretare şi, de asemenea, nepu-
În dreptul internaţional public, tând fi extinse la alte cazuri decât
ex aequo et bono desemnează cele prevăzute expres de lege. Sunt
posibilitatea rezolvării unui dife- deci supuse acestei reguli:
rend internaţional, nu pe baza a) textele care conţin enumerări
dreptului, ci pe aceea a echităţii. limitative;
Această posibilitate e prevăzută şi b) textele care instituie pre-
în art. 38 parag. 2 din Statutul zumţii legale, căci nulla prae-
Curţii Internaţionale de Justiţie: sumptio sine lege;
„Această dispoziţie nu va restrânge c) textele care conţin o
dreptul Curţii de a rezolva o cauză excepţie.
ex aequo et bono dacă părţile sunt Această regulă constituie baza
de acord cu aceasta”. Deşi nu s-a interpretării restrictive (interpre-
impus ca principiu general de drept tatio restrictiva); fără ea normele
internaţional echitatea constituie generale ar fi golite de conţinut.
mijlocul prin care se urmăreşte (v. şi interpretatio restrictiva)
evitarea aplicării formale a unor
reguli sau principii care ar duce la Exceptio firmat vim legis in
rezultate injuste. casibus non exceptis – „Excepţia
confirmă puterea legii în cazurile
Ex cathedra – „De la catedră” neexceptate de ea” (Bacon, De
Expresia s-a folosit la început iustitia univers.)
pentru a caracteriza hotărârile papi- (v. şi exceptio est strictissimae
lor în materie de dogmă, hotărâri interpretationis)
care erau fără drept de apel, deci
definitive, date cu autoritatea proprie Exceptio mali processus –
scaunului pontifical. Ulterior expre- „Excepţia procesului rău condus”
sia s-a generalizat, fiind utilizată cu În situaţia în care un cum-
referire la orice opinie exprimată cu părător este tulburat în exercitarea
autoritatea proprie catedrei. prerogativelor sale de proprietar
[v. şi ab auctoritate (argu- prin invocarea de către un terţ, în
menttum)] cadrul unei acţiuni în justiţie, a
unui drept potrivnic, vânzătorul
Exceptio est strictissimae inter- este obligat să-l apere pe cumpă-
pretationis – „Excepţia este de cea rător. În acest scop, cumpărătorul
mai strictă interpretare” poate să-l introducă în proces pe
Regulă de interpretare logică, vânzător printr-o cerere de chemare
potrivit căreia o excepţie este con- în judecată (art. 60 C.proc.civ.),
Exceptio non adimpleti contractus 112
care trebuie formulată de cumpără- executarea obligaţiei ce-i revine,
torul pârât până la prima zi de fără ca cealaltă parte să-şi execute
înfăţişare. Dacă însă cumpărătorul propriile obligaţii. Temeiul juridic
nu formulează cerere de chemare al invocării acestei excepţii îl
în garanţie, el se poate îndrepta constituie interdependenţa şi reci-
împotriva vânzătorului, pe cale procitatea obligaţiilor rezultate din
principală, printr-o acţiune în contractul sinalagmatic.
garanţie pentru evicţiune; această Pentru a putea fi invocată
acţiune poate fi respinsă prin excepţia de neexecutare a contrac-
invocarea de către vânzător a tului trebuie îndeplinite următoa-
excepţiei procesului rău condus; în rele condiţii:
acest sens art. 1351 C.civ. prevede a) obligaţiile reciproce ale păr-
că „dacă cumpărătorul s-a judecat ţilor să rezulte din acelaşi contract;
până la ultima instanţă cu evingă- b) din partea celeilalte părţi să
torul său, fără să cheme în cauză existe o neexecutare totală sau par-
pe vânzător, şi a fost condamnat, ţială, însă în acest ultim caz să fie
vânzătorul nu mai răspunde de importantă;
evicţiune, de va proba că erau c) partea care invocă excepţia
mijloace să se câştige judecata”. să nu aibă nicio culpă în privinţa
Vânzătorul trebuie să indice neexecutării;
excepţii peremptorii care vor putea d) părţile să nu fi prevăzut un
duce la respingerea sau anularea termen pentru executarea uneia din
cererii sau la stingerea procesului obligaţiile reciproce.
şi să dovedească temeinicia lor. Noul Cod civil reglementează
Dacă vânzătorul dovedeşte că expres excepţia de neexecutare în
motivul pentru care cumpărătorul a art. 1556 ca şi cauză justificată de
pierdut procesul a fost apărarea neexecutare a obligaţiilor contrac-
proastă de care acesta a beneficiat, tuale stabilind că „atunci când
cumpărătorul poate introduce o obligaţiile născute dintr-un con-
acţiune în răspundere împotriva tract sinalagmatic sunt exigibile,
avocatului său. iar una din părţi nu execută sau nu
oferă executarea obligaţiei, cealaltă
Exceptio non adimpleti con- parte poate, într-o măsură cores-
tractus – „Excepţia contractului punzătoare, să refuze executarea
neexecutat/neîndeplinit” propriei obligaţii, afară de cazul
Excepţia de neexecutare a con- în care din lege, din voinţa păr-
tractului a fost definită în literatura ţilor sau din uzanţe rezultă că
juridică ca fiind un mijloc de cealaltă parte este obligată să
apărare pus la dispoziţia uneia execute mai întâi”.
dintre părţile contractului sinalag- Codul civil din 1864 nu
matic, în cazul în care i se pretinde consacră in terminis excepţia de
113 Exceptio veritatis

neexecutare a contractului, însă mai mulţi bărbaţi în timpul legal al


face unele aplicaţii; astfel: concepţiei copilului.
a) în contractul de vânzare- Această excepţie nu conduce
cumpărare, vânzătorul este în drept direct la respingerea acţiunii, chiar
să refuze predarea bunului, dacă dacă sunt probe că mama copilului
cumpărătorul nu plăteşte preţul a întreţinut mai multe relaţii
(art. 1322 C.civ.); de asemenea, sexuale cu bărbaţi, astfel că
potrivit art. 1364 C.civ. cumpă- instanţa trebuie să dispună efectua-
rătorul tulburat printr-o acţiune rea unei expertize medico-legale,
ipotecară ori acţiune în revendicare singura probă care poate susţine
poate suspenda plata preţului până temeinicia excepţiei.
în momentul în care vânzătorul
face să înceteze tulburarea; Exceptio rei iudicatae – „Ex-
b) în contractul de schimb cepţia (puterii) de lucru judecat”
fiecare dintre copermutanţi poate (v. res iudicata)
refuza predarea bunului dacă
cealaltă parte refuză predarea; dacă Exceptio veritatis – „Excepţia
unul dintre copermutanţi dovedeşte adevărului”
că bunul primit nu este proprie- Desemnează un mijloc de apă-
tatea celuilalt, nu poate fi constrâns rare în procesele penale de insultă şi
să predea bunul promis, ci numai calomnie prin care pârâtul poate să
să restituie bunul primit (art. 1407 înlăture răspunderea penală făcând
C.civ.); dovada adevărului celor afirmate.
c) în contractul de depozit, Conform fostului art. 207 C.pen.:
depozitarul poate să reţină bunul „Proba verităţii celor afirmate sau
dat în depozit până la plata tuturor imputate e admisibilă, dacă afirma-
cheltuielilor făcute cu acel bun rea sau imputarea a fost săvârşită
(art. 1619 C.civ.); dreptul de pentru apărarea unui interes legitim.
retenţie este în acest caz o aplicaţie Fapta cu privire la care s-a făcut
a excepţiei de neexecutare a con- proba verităţii nu constituie infrac-
tractului. ţiunea de insultă sau calomnie”.
(v. debitum cum re iunctum) Obiectul probei verităţii îl con-
stituia conţinutul afirmaţiilor refe-
Exceptio plurium concuben- ritoare la faptele săvârşite de o per-
tium – „Excepţia concubinajului soană.
multiplu” Condiţiile de admisibilitate ale
În cadrul unei acţiuni în stabi- probei verităţii erau:
lirea paternităţii din afara căsătoriei, a) existenţa unui interes legi-
bărbatul pârât poate ridica excepţia tim, prin acest interes înţele-
constând în faptul că mama copi- gându-se un interes temeinic şi
lului a întreţinut relaţii sexuale cu serios care este apărat de lege;
Ex contractu 114
b) afirmaţia făcută să apere un Ex dispari causa – „Dintr-o
interes. cauză diferită”
Ceea ce trebuia dovedit în În cadrul procesului civil dacă
cadrul administrării probei verităţii pârâtul are pretenţii în legătură cu
era adevărul faptelor afirmate. În cererea sau cu mijloacele de
cazul în care se dovedea veridici- apărare ale reclamantului, el poate
tatea celor afirmate se înlătura să facă cerere reconvenţională
caracterul penal al faptei. (art. 119 C.proc.civ.). Cererea
reconvenţională se poate face chiar
Ex contractu – „Din contract” dacă drepturile invocate prin inter-
Expresie folosită pentru a mediul ei provin dintr-o cauză
desemna obligaţiile sau acţiunile diferită (ex dispari causa) de
izvorâte din contracte; a fost aceea a drepturilor invocate prin
consacrată de către Gaius care a cererea de chemare în judecată.
clasificat obligaţiile în: obligaţii ce În schimb, în cadrul arbitra-
izvorăsc ex contractu, obligaţii ce jului, dacă pârâtul are pretenţii
izvorăsc ex delictu şi obligaţii ce împotriva reclamantului, derivând
izvorăsc ex variis causarum din acelaşi raport juridic, el poate
figuris (din diferite alte cauze). face cerere reconvenţională
Conform art. 1165 NCC „obli- [art. 357 alin. (1) C.proc.civ.].
gaţiile izvorăsc din contract, act Deci drepturile invocate de pârât
unilateral, gestiunea de afaceri, trebuie să derive din aceeaşi cauză
îmbogăţirea fără justă cauză, plata (ex pari causa) ca şi cele invocate
nedatorată, fapta ilicită, precum şi de reclamant.
din orice alt act sau fapt de care
legea leagă naşterea unei obligaţii”. Executio – „Executare”
(v. Obligationes vel ex con- Din punct de vedere juridic ter-
tractu, vel ex delicto, vel ex variis menul desemnează faza de exe-
causarum figuris) cutare silită din cadrul procesului
civil. Executarea silită presupune
Ex debito iustitiae – „De plin recurgerea la forţa de constrângere
drept” a statului în cazul în care debitorul
(sinonim cu ipso iure) nu-şi execută de bunăvoie obli-
gaţia, această fază realizându-se, în
Ex delictu – „Din delict” principiu, în virtutea hotărârilor
Expresie ce desemnează acţiu- sau înscrisurilor învestite cu
nile sau obligaţiile izvorâte din formulă executorie.
delicte. Executarea silită reflectă acea
(v. Obligationes vel ex con- parte a puterii judecătorului numită
tractu, vel ex delicto, vel ex variis imperium şi care constă în dreptul
causarum figuris) şi, totodată, datoria acestuia de a
115 Exordium

ordona executarea silită; este ceea deosebire de pacta vestita care


ce îl diferenţiază pe judecător de erau convenţii ce se bucurau de
arbitru. protecţie juridică, fără a face parte
din categoria contractelor.
Exempli gratia – „De
exemplu, bunăoară” Ex nunc – „Începând de acum”
Expresie folosită pentru a
Ex gratia – „Din bunăvoinţă” indica faptul că efectele unui act
Expresie folosită pentru a arăta juridic se produc numai pentru
că un subiect de drept internaţional viitor, nu şi pentru trecut. Spre
acţionează nu în temeiul unei obli- exemplu conform art. 15 alin. (2)
gaţii legale, ci datorită unui senti- din Constituţia României: „Legea
ment de bunăvoinţă, de curtoazie dispune numai pentru viitor, cu
internaţională. excepţia legii penale mai favora-
bile”, iar art. 1 din Codul civil
Exitum acta probant – prevede că: „Legea dispune numai
„Actele dovedesc moartea” pentru viitor; ea n-are putere
Starea civilă a unei persoane retroactivă”.
(deci şi moartea), se dovedeşte (v. şi ex tunc)
potrivit art. 99 alin. (1) NCC prin
actele de naştere, căsătorie şi deces Ex officio – „Din oficiu/din
întocmite potrivit legii în registrale obligaţie morală/din datorie”
de stare civilă, precum şi prin Cu referire la un organ sau o
certificate de stare civilă eliberate autoritate care acţionează din
pe baza acestora (a se vedea pentru proprie iniţiativă, potrivit atribu-
textul aplicabil până la intrarea în ţiilor ce-i revin.
vigoare a Noului Cod civil art. 22
din Decretul nr. 31/1954 privitor la Exordium – Început/Exordiu
persoanele fizice şi juridice „cu (introducere)”
actele întocmite sau cu cele Parte a discursului, prin care, de
înscrise, potrivit legii, în registrele la început, oratorul îşi propune a
de stare civilă”). câştiga atenţia şi bunăvoinţa audito-
riului său (captatio benevolentia).
Ex nudo pacto non nascitur Exordium est principium
actio – „Dintr-un pact nesancţionat orationis (exordiul este începutul
nu se naşte o acţiune” unui discurs).
În dreptul roman simplul acord Exordiul constituie, după
de voinţă al părţilor, nemanifestat regulile lui Quintilian, una din
în forme solemne, nu producea părţile unui discurs, alături de
niciun efect juridic. Pacta nuda narratio, propositio, probatio,
erau pactele nesancţionate, spre refutatio, peroratio.
Exordium ex abrupto 116
Cicero definea exordiul drept această furie a ta îşi va bate joc de
pars orationis auditorum animos noi? Până unde se va arunca
idonee comparans ad reliquam îndrăzneala ta neînfrântă?”).
orationem – partea discursului care
dispune auditoriul a primi ceea ce i Ex oriente lux, ex occidente
se cuvine. lex – „Din orient lumina, din apus
Două sunt tipurile de exordiu: legea”
principium (presupune menţio- Expresie folosită în perioada
narea clară a scopului pentru care medievală cu referire la rolul pe
oratorul ţine discursul) şi insinua- care Grecia antică l-a jucat în filo-
tio (presupune o digresiune, ora- sofie, iar Roma în domeniul juridic.
torul fiind nevoit să dezvăluie pe
ocolite ţelul discursului urmare a Ex pari causa
circumstanţelor în care este susţi- (v. ex dispari causa)
nut, cum ar fi subiectul delicat,
public ostil etc.). Ex post facto – „Datorită unui
Referinţă: Alexandru Ţiclea, fapt ulterior”
Retorica, Ediţia a II-a revăzută, Ed. Expresie utilizată pentru a de-
Universul Juridic, Bucureşti, 2008. semna efectele pe care o situaţie
(de fapt sau de drept) ulterioară
unui act juridic le poate avea
Exordium ex abrupto –
asupra acestuia.
„Introducere directă”
Procedeu oratoric ce presupune
Expressio unius est exclusio
o formulare directă, oratorul având alterius – „Exprimarea unui lucru
dintr-un început o atitudine este excluderea celuilalt”
explozivă prin raportare la (v. qui dicit de uno, de altero
prezenţa adeversarului sau a unui negat; a contrario)
obiect cu o anumită semnificaţie;
practic nu mai există o introducere Expressis verbis – „În termeni
menită să acomodeze publicul cu expliciţi/chiar cu aceste cuvinte”
subiectul discursului.
Un astfel de exordiu a fost Ex professo – „Ca un pro-
utilizat, de pildă, de Cicero în fesor”
primul discurs împotriva lui A vorbi despre un subiect în
Catilina: „Quousque tandem cunoştinţă de cauză, ca un spe-
abutere, Catilina patientia nostra? cialist în problema respectivă.
Quamdiu etiam furor iste tuus nos (v. şi ab auctoritate)
eludet?Quem ad finem sese
effrenata iactabit audacia? („Până Ex re – „Din faptă”
când, în sfârşit, Catilina, vei abuza Sintagma se referă la situaţiile
de răbdarea noastră? Cât timp când o anumită susţinere nu mai
117 Extra petita

trebuie demonstrată, ea fiind terenurile atribuite conform art. 18


evidentă, rezultând chiar din desfă- alin. (1), art. 20 şi art. 39 din Legea
şurarea faptelor. De exemplu, în nr. 18/1991. Prin Hotărârea Guver-
dreptul penal existenţa legăturii de nului nr. 201/1990 dată în apli-
cauzalitate în cazul infracţiunilor carea Decretului-lege nr. 54/1990,
numite formale nu mai trebuie în prezent abrogate, au fost stabi-
probată, deoarece ea rezultă din lite activităţile care nu pot face
însăşi săvârşirea faptei. obiectul liberei iniţiative: prospec-
tarea şi extracţia cărbunelui, a
Extra commercium – „În minereurilor feroase, nemetalifere,
afara comerţului” a metalelor rare, fabriccarea spir-
Bunurile extra comercium tului, fabricarea şi comercializarea
sunt acele bunuri care nu sunt în echipamentului militar şi a arma-
comerţ, adică sunt scoase din mentului, fabricarea şi comercia-
circuitul juridic civil, neputând lizarea de droguri şi narcotice, iar
forma, conform 1229 NCC prin Hotărârea Guvernului
(art. 963 C.civ.), obiectul unui nr. 1323/1990 au fost stabilite acti-
contract (în fapt, priveşte, fie vităţile care nu pot face obiectul
inalienabilitatea unor bunuri, fie societăţilor comerciale: activităţile
regimul special în care acestea pot care constituie, potrivit legii penale,
fi în circuitul juridic); sunt în afară infracţiuni, activităţile care consti-
comerţului bunurile inalienabile, tuie, potrivit Legii nr. 31/1996,
spre exemplu, teritoriul României monopol de stat etc.
[art. 3 alin. (1) din Constituţie] şi Referinţă: Ovidiu Ungureanu,
terenurile care fac parte din Cornelia Munteanu, Despre bunuri
domeniul public [art. 5 alin. (2) din în comerţ şi bunuri în afara comer-
Legea nr. 18/1991]; acelaşi regim ţului, Revista Română de Drept
îl au conform art. 136 din Consti- Privat, nr. 5/2009, p. 147-160.
tuţie bogăţiile de orice natură ale (v. şi in commercio)
subsolului, căile de comunicaţie,
spaţiul aerian, apele cu potenţial Extra culpam esse – „A fi în
energetic valorificabil şi acelea afara vinei”
care pot fi folosite în interes Expresie folosită în dreptul
public, plajele, marea teritorială, roman pentru a declara o persoană
resursele naturale ale zonei econo- nevinovată.
mice şi ale platoului continental; în
condiţiile legii, aceste bunuri pot fi Extra petita – „Ceea ce nu s-a
date în administrarea regiilor auto- cerut”
nome ori instituţiilor publice sau Expresia se foloseşte în dreptul
pot fi concesionate ori închiriate; procesual civil pentru a desemna
temporar sunt inalienabile şi acel motiv de casare sau de
Extra petitionem 118
revizuire care constă în faptul că Regula extra petita nu constituie
instanţa care a pronunţat hotărârea altceva decât o aplicare a princi-
atacată a acordat ceea ce nu s-a piului disponibilităţii care guver-
cerut (art. 304 pct. 6 C.proc.civ.) nează procesul civil. Instanţa nu
ori s-a pronunţat asupra unor poate depăşi cadrul procesual fixat
lucruri care nu s-au cerut de părţi însă în interiorul acestui
(art. 322 pct. 2 C.proc.civ.). cadru trebuie să soluţioneze în între-
În ceea ce priveşte revizuirea, gime cauza. Judecătorii vor hotărî
aşa cum rezultă din textul legal, numai asupra celor ce formează
instanţa trebuie să se fi pronunţat obiectul pricinii supuse judecăţii
asupra unui lucru care nu a fost [art. 129 alin. (6) C.proc.civ.].
cerut, indiferent dacă respectivul Având în vedere aceste consideraţii,
capăt de cerere nesolicitat a fost extra petita, ca motiv de casare sau
sau nu admis; art. 322 pct. 2 de revizuire, este de ordine publică.
C.proc.civ. nu face nicio distincţie (v. şi minus petita, nemo
în ceea ce priveşte modalitatea de iudex sine actore, plus petita,
soluţionare. ultra petita)
O excepţie de la regula extra
petita o constituie situaţiile când Extra petitionem – „În afara
instanţa trebuie să se pronunţe din reclamaţiei”
oficiu asupra unor capete de cerere (v. ultra petitionem)
accesorii; de exemplu, instanţa
trebuie să se pronunţe din oficiu, în Ex tunc – „Începând de atunci”
cazul divorţului, asupra încredin- Expresie folosită pentru a
ţării copiilor minori şi va trebui să exprima ideea că efectele unui act
stabilească pensia de întreţi- juridic se produc nu numai pentru
nere/contribuţia părinţilor (art. 396 viitor, ci şi retroactiv începând de
şi 402 NCC, corespunzător art. 42 la un anumit moment din trecut,
C. fam). De asemenea, nu există o moment ce este menţionat.
situaţie extra petita când instanţa (v. şi ex nunc)
de recurs invocă din oficiu un motiv
de ordine publică [art. 306 alin. (2) Ex usu – „Conform obi-
C.proc.civ.]. ceiului/după obicei”
(v. consuetudo)
F

Facere – „A face” funcţie de momentul intrării în


Termen folosit pentru a vigoare a legii noi, alături de facta
desemna o obligaţie de a face, care pendentia şi facta praeterita.
constă în îndatorirea ce revine
subiectului pasiv de a efectua o Facta pendentia – „Fapte care
lucrare şi, în general, orice pres- nu au fost (încă) decise/fapte
taţie pozitivă în afara acelora ce se nedecise”
încadrează în categoria obligaţiilor Fapte care dau naştere, modi-
de a da (de exemplu, obligaţia vân- fică sau sting raporturi juridice atât
zătorului de a preda bunul vândut în perioada de acţiune a legii
cumpărătorului). vechi, cât şi sub legea nouă.
(v. şi facta futura)
Facio ut des – „Fac ca să dai”
În dreptul roman constituie unul Facta praeterita – „Fapte
din cele patru tipuri de contracte ne- trecute”
numite recunoscute definitiv în Fapte care au dat naştere, au mo-
timpul lui Iustinian (527-565). dificat sau au stins în întregime rapor-
turi juridice sub imperiul legii vechi.
Facio ut facias – „Fac ca să (v. şi facta futura)
faci”
(v. facio ut des) Facta probanda
(v. res probandae)
Facta – „Fapte/acte materiale”
Actele materiale constituie cea Facta probantia
mai răspândită modalitate de reali- (v. res probantes)
zare a elementului material al
infracţiunii (spre exemplu, infrac- Factum negantis probatio
ţiunile de lovire, omor, furt etc.) nulla est – „Proba faptelor nega-
tive nu are valoare”
Facta futura – „Fapte viitoare” Faptele negative nu pot fi pro-
Sunt faptele care dau naştere, bate decât dacă sunt determinate,
modifică sau sting raporturi iar în acest caz proba nu se poate
juridice în întregime după intrarea face decât indirect prin probarea
în vigoare a legii noi. Facta futura faptului pozitiv contrar.
fac parte din cele trei categorii în (v. non quis negativa sed quis
care pot fi clasificate faptele în indefinita)
Factum principis 120
Factum principis – „Fapta pală, motiv pentru care şi cauzele
prinţului/conducătorului” de validitate şi de stingere vor avea
Expresie prin care se înţelege soarta obligaţiei principale.
ordinul autorităţii competente, dat Deşi fideiusiunea nu poate
în condiţiile legii, prin care în exista decât pentru o obligaţie
interes de stat, se dispune o măsură valabilă [art. 2288 alin. (1) NCC],
ce pune pe debitor în situaţia de însă există posibilitatea garantării
forţă majoră, adică în imposibi- obligaţiilor naturale, cât şi a obli-
litatea de a executa o obligaţie con- gaţiilor care sunt anulabile pentru
tractuală sau legală. cauză de incapacitate, dacă fideiu-
sorul cunoştea aceste împrejurări
Facultas agendi – „Putinţa de [art. 2288 alin. (2) NCC; art. 1653
a acţiona (dreptul subiectiv)” C.civ.].
Dreptul subiectiv reprezintă Pot fi garantate prin fide-
posibilitatea pe care legea i-o iusiune, pe lângă obligaţiile exis-
recunoaşte unui subiect în cadrul tente şi obligaţiile viitoare, cât şi
unui raport juridic, în virtutea obligaţiile condiţionale [art. 2288
căreia acesta poate să aibă o alin. (3) NCC], spre exemplu, ga-
anumită conduită, să pretindă o ranţia suplimentară adusă de gesti-
conduită corespunzătoare din onar în temeiul Legii nr. 22/1969
partea celuilalt subiect al raportului privind angajarea gestionarilor, con-
juridic, subiectul obligat, şi să soli- stituirea de garanţii şi răspunderea în
cite concursul forţei coercitive a legătură cu gestionarea bunurilor
statului în caz de nevoie. agenţilor economici, autorităţilor sau
instituţiilor publice (modificată prin
Fiat iustitia, pereat mundus – Legea nr. 54/1994).
„Să se facă dreptate (chiar de ar fi) Principiul potrivit căruia fide-
să piară lumea” iusiunea poate precede obligaţia
Realizarea dreptăţii a constituit garantată este aplicabil şi în
scopul dreptului în Roma antică, materie cambială, deşi avalul nu
pe cât constituie şi în prezent. poate fi considerat ca o fideiusiune
Această expresie a fost şi deviza şi, în consecinţă, să i se aplice
împăratului german Ferdinand I toate regulile acestei instituţii.
(1558-1564). Astfel, avalul poate fi dat chiar
pentru o obligaţie viitoare, cu
Fideiussor praecedere et condiţia ca avalistul să intervină
sequi potest obligationem – ulterior în obligaţia cambială.
„Fideiusiunea poate preceda şi
urma obligaţiei” Foedera – „Tratate”
Fideiusiunea are un caracter Tratate de alianţă pe care
accesoriu faţă de obligaţia princi- romanii le încheiau cu alte state;
121 Forum loci delicti

aceste tratate erau de două cate- Forum domicilii – „Instanţa


gorii: tratate încheiate pe picior de domiciliului”
egalitate (foedera aequa) şi tratate Locul unde locuieşte făptui-
de subordonare (foedera iniqua). torul constituie unul din criteriile
stabilite de Codul de procedură
Forma dat esse rei – „Forma penală pentru determinarea orga-
determină existenţa lucrului” nului judiciar competent din punct
Se foloseşte pentru a indica, în de vedere teritorial să soluţioneze
cazul actelor solemne, că forma este o anumită cauză. În acest context
o condiţie de validitate. se are în vedere locul unde făptui-
(v. ad validitatem) torul a avut domiciliul la data
săvârşirii infracţiunii, indiferent
Forum delicti comissi – dacă l-a schimbat ulterior.
„Instanţa de la locul unde s-a Expresia se poate referi şi la
săvârşit infracţiunea” domiciliul persoanei vătămate care
(v. forum loci delicti) constituie un alt criteriu stabilit de
lege pentru determinarea organului
Forum deprehensionis - judiciar competent din punct de
„Instanţa locului unde a fost prins vedere teritorial să soluţioneze o
făptuitorul” anumită cauză.
Locul unde a fost prins făptu- (Pentru completări v. forum
itorul constituie unul din criteriile loci delicti)
stabilite de Codul de procedură pe-
nală pentru determinarea organului Forum loci delicti – „Instanţa
judiciar competent din punct de locului unde s-a săvârşit infrac-
vedere teritorial să soluţioneze o ţiunea”
anumită cauză. Locul prinderii Locul unde a fost săvârşită in-
făptuitorului este locul unde, în fracţiunea constituie unul din crite-
operaţiunea de urmărire pe teren, riile stabilite de Codul de proce-
organul judiciar intră în contact cu dură penală pentru determinarea
acesta; în literatura de specialitate organului judiciar competent din
s-a precizat că noţiunea de ”loc punct de vedere teritorial să
unde este prins făptuitorul „ nu soluţioneze o anumită cauză. Prin
include şi locul de deţinere unde „locul săvârşirii infracţiunii” se
făptuitorul se află arestat preventiv înţelege locul unde s-a desfăşurat
sau îşi execută pedeapsa pentru o activitatea infracţională, în tot sau
altă infracţiune. în parte, ori locul unde s-a produs
(Pentru completări v. forum rezultatul acesteia [art. 30 alin. (4)
loci delicti) C.proc.pen.]. Reglementarea legală
care constituie o aplicare a princi-
piului ubicuităţii face, dacă sunt
Fraus creditorum 122
îndeplinite şi celelalte condiţii Fraus creditorum – „Înşelarea
cerute de lege, să fie competent creditorilor”
orice organ judiciar în a cărui rază Una dintre cele patru condiţii
teritorială s-a desfăşurat o parte din necesare intentării acţiunii revo-
activitatea infracţională. catorii constă în încheierea unui
Potrivit art. 30 alin. (1) act prin care debitorul în mod
C.proc.pen. competenţa după teri- conştient îşi creează sau îşi
toriu este determinată de locul unde măreşte o stare de insolvabilitate în
a fost săvârşită infracţiunea (forum dauna creditorilor.
loci delicti sau forum delicti Articolul 1562 alin. (1) NCC
comissi), de locul unde a fost prins prevede: „creditorul poate cere să
făptuitorul (forum deprehensionis), fie declarate inopozabile faţă de el
de locul unde locuieşte făptuitorul actele juridice încheiate de debitor
(forum domicilii) sau de locul unde în frauda drepturilor sale, cum sunt
locuieşte persoana vătămată. cele prin care debitorul îşi creează
Atunci când în raport cu aceste sau îşi măreşte o stare de insol-
criterii sunt competente mai multe vabilitate”.
organe de urmărire penală legea a
stabilit o ordine de preferinţă cro- Fraus omnia corrumpit – „O
nologică [va fi competent organul fraudă le corupe pe toate”; (frauda
mai întâi sesizat – art. 45 alin. (4) la lege)
C.proc.pen.] sau o ordine de pre- Frauda la lege constă în
ferinţă legală [în caz de sesizare folosirea unor dispoziţii legale nu
simultană, competenţa se stabileşte în scopul în care acestea au fost
în ordinea enumerării criteriilor – edictate, ci pentru a eluda alte
art. 45 alin. (3)]. Totodată, se pre- dispoziţii imperative ale legii.
vede că judecarea cauzei revine Se apreciază a fi un abuz de
aceleia dintre instanţele compe- drept şi se sancţionează cu
tente potrivit art. 30 alin. (1) nulitatea absolută a actului încheiat
C.proc.pen., în a cărei rază terito- în acest mod (art. 1 şi art. 3 din
rială s-a efectuat urmărirea penală Decretul nr. 31/1954).
[art. 30 alin. (2) C.proc.pen.]. Articolul 15 din Noul Cod civil
Ordinea de preferinţă a fost prevede expres că „nici un drept nu
stabilită în acest mod de către lege poate fi exercitat în scopul de a
pentru că s-au avut în vedere con- vătăma sau păgubi pe altul ori într-
siderente practice susceptibile să un mod excesiv şi rezonabil,
asigure buna desfăşurare a proce- contrar bunei-credinţe”.
sului penal. De exemplu, la locul Frauda la lege trebuie dovedită
săvârşirii infracţiunii este mai uşor de cel care o invocă prin orice
să fie strânse probele, iar adminis- mijloc de probă, inclusiv martori şi
trarea acestora se face mai rapid. prezumţii.
123 Fructus non sunt nisi decutis impensis

Frauda la lege nu se confundă proprietarului în puterea dreptului


cu folosirea manoperelor dolosive de acesiune”; în schimb, art. 576
specifice dolului-viciu de con- NCC reglementează doar accesiu-
simţământ (deşi ambele au ca nea naturală asupra animalelor;
element comun reaua-credinţă a fructele [naturale, industriale şi
autorului), deoarece în timp ce în civile – art. 548 alin. (1) NCC] şi
cazul dolului manoperele dolosive productele se cuvin proprietarului
sunt folosite contra celeilalte părţi [art. 550 alin. (1) NCC].
contractante, în cazul fraudei la Aşadar, dobândirea fructelor de
lege manevrele, ce constau în folo- către proprietar este un atribut al
sirea unor dispoziţii legale pentru a dreptului de proprietate, respectiv
eluda alte dispoziţii imperative, dreptul de a culege fructele
sunt săvârşite de părţi în scopul naturale sau civile – ius fruendi.
fraudării terţilor; pe de altă parte Potrivit art. 566 alin. (5) NCC
sancţiunile sunt diferite: în cazul prevede că proprietarul terenului
dolului-viciu de consimţământ poate fi obligat, la cerere, la
sancţiunea este nulitatea relativă, restituirea cheltuielilor necesare
în timp ce în cazul fraudei la lege pentru producerea şi culegerea
nulitatea absolută. fructelor sau a productelor (art.
484 C.civ. prevede că fructele
Fructus non sunt nisi decutis produse de un lucru nu se cuvin
impensis – „Nu există fructe dacă proprietarului, decât cu obligaţia
nu sunt culese cu cheltuială” de a plăti semănăturile, arăturile şi
Regulă generală potrivit căreia munca pusă de alţii). Întâlnim mai
cel care este obligat să restituie multe aplicaţii ale acestui prin-
fructele este îndreptăţit să pri- cipiu; astfel, posesorul de rea-cre-
mească cheltuielile pe care le-a dinţă are obligaţia de a restitui
făcut cu culegerea lor, conside- fructele produse de lucrul reven-
rându-se că acestea sunt cheltuieli dicat, însă are dreptul să pretindă
necesare pe care le-ar fi făcut orice de la proprietar cheltuielile făcute
persoană care ar fi cules fructele. de el cu producerea şi culegerea
Fructele revin proprietarului în fructelor; în cazul contractului de
virtutea dreptului său [art. 550 comodat, comodatarul trebuie să
alin. (1) NCC], iar nu în baza unui restituie lucrul împrumutat
drept de accesiune, aşa cum rezultă împreună cu fructele produse (cu
din definiţia dată accesiunii de excepţia situaţiei în care părţile nu
art. 482 C.civ. (art. 567 NCC); au stipulat contrariul), însă el are
art. 483 C.civ. precizează că dreptul să pretindă restituirea
„fructele naturale sau industriale cheltuielilor făcute; coproprietarul
ale pământului, fructele civile, care a suportat singur cheltuielile
sporul animalelor (prăsila) se cuvin producerii sau culegerii fructelor
Frustra probatur quod non relevat 124
are dreptul la restituirea acestor Fumus persecutionis –
cheltuieli de către coproprietari în „Fumul persecuţiei”
proporţie cu cotele lor părţi Situaţie în care anchetarea unei
[art. 638 alin. (1) NCC]. persoane se face cu unicul scop de
a afecta reputaţia acesteia. Cu titlu
Frustra probatur quod non de exemplu, în Raportul privind
relevat – „Proba este fără rezultat cererea de ridicare a imunităţii lui
dacă nu este pertinentă” Elmar Brok, deputat german
Pentru a fi admisă o probă în (2010/2283(IMM)), raportor Fran-
cadrul procesului ea trebuie să fie cesco Enrico Speroni în propu-
legală, verosimilă, pertinentă şi con- nererea de decizie a Parlamentului
cludentă; trebuie să se dovedească European s-a reţinut printre alte
utilă pentru corecta soluţionare a considerente pentru respingerea
cauzei. Dovezile se pot încuviinţa acestei cereri şi că faptele pre-
numai dacă instanţa socoteşte că ele zentate în Expunerea de motive
pot să aducă dezlegarea pricinii, constituie un caz clar de fumus
afară de cazul când ar fi primejdie persecutionis dedus printre altele
ca ele să se piardă prin întârziere din atitudinea purtătorului de
[art. 167 alin. (1) C.proc.civ.] cuvânt al parchetului care mai întâi
Proba este pertinentă dacă are s-a adresat mass-media şi în parti-
legătură cu obiectul procesului. cular postului local de televiziune
Condiţia pertinenţei rezultă chiar înainte ca dl. Brok să fi avut ocazia
din definirea legală a probei: consti- să fi fost audiat de comisia com-
tuie probă orice element de fapt petentă din Parlamentul European,
care serveşte la constatarea exis- iar omisiunea accidentală de a
tenţei sau inexistenţei unei infrac- declara 5.000 EUR din partea
ţiuni, la identificarea persoanei oricărui alt cetăţean nu ar fi condus
care a săvârşit-o şi la cunoaşterea la aceeaşi acţiune; această acţiune
împrejurărilor necesare pentru echivalează cu o încălcare a
justa soluţionare a cauzei dreptului deputatului la viaţă
[art. 63 alin. (1) C.proc.pen.]. privată; cum dl. Brok este acuzat
Nu orice probă pertinentă poate de evaziune fiscală se reţine totuşi
fi admisă, ci numai cele care sunt că omiterea accedientală în
şi concludente. O probă poate avea declaraţie a unor sume relativ
legătură cu obiectul procesului minore, precum cea în speţă, este
(adică poate fi pertinentă), dar tratată în mod normal în cadrul
poate fi neconcludentă în sensul că unei proceduri administrative.
nu contribuie la soluţionarea cau-
zei prin oferirea unor informaţii Fundamentum autem est iusti-
esenţiale. Însă toate probele con- tiae fides, id est dictorum conven-
cludente sunt şi pertinente. torumque constantia et veritas –
125 Furtum est contrectatio rei fraudulosa

„Fundamentul justiţiei este buna- Definiţie dată furtului de către


credinţă, adică fidelitatea şi adevărul jurisconsultul Paulus. Furtul
faţă de cele spuse şi convenite” constituie modalitatea cea mai
frecventă de încălcare a patrimo-
Furiosus nullum negotium niului. Această infracţiune există
agere potest, quia non intelligit atât în formă simplă, cât şi în
quit agit – „Nebunul nu poate formă calificată. În dreptul penal
încheia niciun act juridic, deoarece român, legea defineşte furtul ca
nu înţelege ce face” fiind luarea unui bun mobil din
Conform art. 1180 NCC posesia sau detenţia altuia, fără
(art. 949 C.civ.) poate contracta orice consimţământul acestuia, în scopul
persoană ce nu este declarată incapa- de a şi-l însuşi pe nedrept
bilă de lege; art. 43 NCC menţio- [art. 208 alin. (1) C.pen.]. Furtul
nează că nu au capacitate de exerci- poate consta şi în luarea, în
ţiu minorul care nu a împlinit vârsta aceleaşi condiţii, a unui vehicul, cu
de 14 ani şi interzisul judecătoresc. scopul de a-l folosi pe nedrept
[art. 208 alin. (4) C.pen.]. Obiectul
Fur semper in mora material al infracţiunii îl constituie
(v. fur semper moram facere bunul material, mobil, aflat în
videtur) posesia sau detenţia altuia, fiind
incluse în această categorie şi orice
Fur semper moram facere formă de energie care are o valoare
videtur – „Hoţul este considerat economică, precum şi înscrisurile.
întotdeauna pus în întârziere” Poate fi furat un autovehicul numai
Persoana care a furat un lucru cu scopul de a-l folosi pe nedrept,
este considerată a fi de drept în făptuitorul neurmărind să şi-l însu-
întârziere, fiind obligată să resti- şească; se poate vorbi în acest caz
tuie bunul furat sau echivalentul de furtul folosinţei (furtum usus).
acestuia; această persoană nu Obiectul juridic al infracţiunii de
trebuie pusă în întârziere. furt îl constituie relaţiile sociale
(v. dies non interpellat pro referitoare la posesia şi detenţia
homine) asupra bunurilor mobile. Subiect
activ al infracţiunii poate fi orice
Furtum est contrectatio rei persoană, iar infracţiunea de furt
fraudulosa lucri faciendi gratia nu se poate săvârşi decât cu
vel ipsius rei vel etiam usus eius intenţie directă şi numai în mod
possessionisve – „Furtul este o excepţional cu intenţie indirectă.
sustragere frauduloasă a unui lucru De asemenea, trebuie ca făptui-
pentru a realiza un câştig, fie a torul să acţioneze în scopul însu-
lucrului însuşi, fie a folosinţei sau şirii pe nedrept sau folosirii pe
posesiunii acestuia” nedrept a bunului. Latura obiectivă
Furtum usus 126
a infracţiunii de furt constă în susceptibil de folosire. În cazul în
acţiunea de luare a unui bun mobil care se fură un vehicul care nu
din posesia sau detenţia altuia fără poate fi folosit, nu mai poate fi
consimţământul acestuia. vorba de furtul folosinţei; în acest
caz scopul cu care a acţionat
Furtum usus – „Furtul folo- făptuitorul nu mai este scopul
sinţei” folosirii pe nedrept, ci acela al
Expresia este susceptibilă de însuşirii pe nedrept.
mai multe aplicări în dreptul În cadrul contractului de depo-
modern. zit, depozitarul are obligaţia de a
În dreptul penal, legea prevede nu se folosi de bunul depozitat,
expres în art. 208 alin. (4) C.pen. decât cu consimţământul expres
posibilitatea furtului folosinţei sau tacit al deponentului (art. 2108
unui bun. Luarea unui vehicul din NCC; art. 1602 C.civ.), în caz
posesia sau detenţia altuia, fără contrar putând fi obligat să
consimţământul acestuia, în scopul plătească daune-interese şi să răs-
de a-l folosi pe nedrept constituie pundă penal.
furt. Trebuie ca vehiculul să fie
G

Generalia specialibus non renaşterea studiului dreptului


derogant – „Legile generale nu roman, odată cu descoperirea
derogă de la cele speciale” operei legislative a lui Iustinian,
Principiu conform căruia în cazul Corpus iuris civilis. Dreptul
în care unei situaţii de fapt i se pot roman a atras admiraţia profe-
aplica două norme, una generală şi sorilor de drept pentru că era
una specială, nu se poate aplica transmis în latină, limba oficială a
norma generală, ci norma specială; Bisericii şi era creaţia unei civi-
norma specială trebuie să fie inter- lizaţii înfloritoare care cuprinsese
pretată în mod restrictiv. cea mai mare parte a continentului
(v. şi interpretatio extensiva; şi care avea darul să trezească
interpretatio restrictiva) nostalgia unităţii primordiale a
lumii creştine. De asemenea, opera
Genera non pereunt – juridică romană era privită ca fiind
„Lucrurile de gen nu pier” adevăratul drept, cel conform cu
Dacă obiectul unui contract îl raţiunea şi cu voinţa divină, în
constituie bunuri de gen, riscul opoziţie cu diversitatea cutumelor
pieirii fortuite a acestora înainte de locale existente la acea dată în
predare este suportat de debitorul Europa. Textele romane au început
obligaţiei imposibil de executat; a fi explicate prin intermediul glo-
debitorul este obligat să-şi execute selor, adică al unor comentarii
în natură obligaţia, el trebuind să menite să aplice dreptul roman la
procure alte bunuri de gen, căci se condiţiile specifice epocii medie-
presupune că bunurile de gen nu vale. Accursius în Glosa ordi-
pier; această obligaţie subzistă naria a strâns comentariile de
chiar şi în cazul în care toate acest fel asupra lui Corpus iuris
bunurile de gen din patrimoniul civilis, lucrarea bucurându-se în
debitorului (de aceeaşi specie cu epocă de un prestigiu imens,
cele înstrăinate) au pierit fortuit. ajungând să eclipseze chiar textul
comentat. Principalul merit al
Glosa ordinaria operei este dezvoltarea regulilor
Lucrare denumită şi „Marea interpretării juridice şi sporirea
glosă” alcătuită în secolul al influenţei dreptului roman în
XIII-lea de către Accursius, unul universităţile europene.
dintre reprezentanţii cei mai
importanţi ai şcolii de drept din Grosso modo – „În mare”; (o
Bologna. Secolul al XI-lea abordare generală/în chip imper-
marchează în Europa occidentală fect/în linii mari)
H

Habeas Corpus (Act) – „Să ai Habitatio – „Locuire”; (drept


corpul” de abitaţie)
Act adoptat de Parlamentul Dreptul de abitaţie este un
Angliei în anul 1679 care garan- drept real, varietate a uzufructului,
tează inviolabilitatea persoanei, care are ca obiect o casă de locuit
fiind îndreptat împotriva practi- (fără a mai fi necesară o autorizaţie
cilor arbitrare ale regelui. Conform în acest sens, dispoziţiile Decre-
prevederilor cuprinse în acest act, tului nr. 144/1958 care prevedeau
nimeni nu poate fi arestat şi deţinut acest lucru fiind abrogate prin
dacă nu s-a stabilit că există un Legea nr. 50/1991).
motiv temeinic şi dacă nu există un Dreptul de abitaţie nu poate fi
ordin scris al judecătorului. Prin cedat, iar bunul ce face obiectul
acest act sunt detaliate şi perfec- acestui drept nu poate fi închiriat
ţionate normele cuprinse în Magna ori arendat (art. 752 NCC; art. 573
Charta Libertatum, norme exis- C.civ.); în mod excepţional,
titularul dreptului de abitaţie poate
tente deja în cadrul dreptului
închiria partea de locuinţă pe care
cutumiar englez. Habeas Corpus
nu o foloseşte [art. 572 alin. (2)
şi Magna Charta formează alături
C.civ.], dispoziţie care însă nu se
de alte acte dreptul scris englez, mai regăseşte în Noul Cod civil,
aşa-numitul Statute Law. Ele au o astfel că de lege lata incidente sunt
deosebită importanţă nu numai dispoziţiile art. 752 NCC
pentru Anglia, ci şi pentru dezvol- Articolul 973 NCC (corespun-
tarea ulterioară a drepturilor şi zător art. 4 din Legea nr. 319/1944
libertăţilor publice în Europa şi în privind dreptul de moştenire al
Statele Unite ale Americii. soţului supravieţuitor) reglemen-
Prin extensiune habeas corpus tează dreptul de abitaţie al soţului
este folosit ca un argument în supravieţuitor cu respectarea urmă-
favoarea libertăţii individuale. toarelor condiţii:
(v. şi Magna Charta Liber- a) casa să facă parte din succe-
tatum) siune;
b) soţul supravieţuitor să nu
Habilis ad nuptias, habilis ad aibă o locuinţă proprie;
pacta nuptialia – „Cel capabil de c) acest drept este recunoscut
căsătorie (de unire cu femeia) este până la partaj şi, în orice caz, cel
capabil şi de contract de căsătorie” puţin un an de la deschiderea
succesiunii; şi
129 Hereditas petitio

d) dreptul de abitaţie încetează, caracter universal, adică pentru tot


chiar înainte de împlinirea terme- patrimoniul (nemo pro parte tes-
nului de un an dacă soţul supra- tatus pro parte intestatus dece-
vieţuitor se recăsătoreşte. dere potest) şi fără termen (semel
Dreptul de abitaţie al soţului heres semper heres).
supravieţuitor este inalienabil Codul civil român nu prevede
[art. 973 alin. (2) NCC]. condiţia instituirii de moştenitor;
Oricare dintre moştenitori pot Codul Calimach prevedea că testa-
cere restrângerea dreptului de mentul nu era valabil dacă nu cu-
abitaţie, în cazul în care locuinţa prindea „orânduirea de moşte-
nu este necesară în întregime nitori” (art. 708, art. 770 şi urm.)
soţului supravieţuitor, fie schim-
barea obiectului abitaţiei dacă pun Hereditas iacens personam
la dispoziţia soţului supravieţuitor defuncti sustinet – „Moştenirea,
o altă locuinţă corespunzătoare cât timp nu a fost acceptată,
[art. 973 alin. (3) NCC]. susţine persoana defunctului”
Această regulă se aplica în
Hannibal ad portas – dreptul roman, deoarece nu se
„Hanibal la porţi” admitea existenţa unui patrimoniu
Vorbe de spaimă ale romanilor fără titulari, personalitatea defunc-
ce au dobândit valoare de proverb tului prelungindu-se până când
cu sensul de „a fi în mare primej- moştenitorii primesc succesiunea
die”. Apar în lucrarea lui Cicero acestuia.
„De finibus bonorum et malorum”
cu referire la înfrângerea romanilor Hereditas petitio – „Petiţia de
la Cannae în anul 216 î.Cr. de către ereditate”
cartaginezi. Noul Cod civil reglementează
petiţia de ereditate în art. 1130-
Heredis institutio est caput et 1.131, recunoscându-se moştenito-
fundamentum totius testamen- rului cu vocaţie universală sau cu
tum – „Instituirea de moştenitor titlu universal să obţină oricând
este capul şi baza întregului recunoaşterea calităţii sale de
testament” moştenitor contra oricărei persoane
În dreptul roman, instituirea de care, pretinzând că se întemeiază pe
moştenitor, respectiv indicarea un titlu de moştenitor, posedă toate
moştenitorilor, constituia o condiţie bunurile sau o parte din bunurile
de validitate a unui testament, fără din patrimoniul succesoral.
îndeplinirea căreia testamentul era Recunoaşterea calităţii de moş-
nul. Instituirea de moştenitor care tenitor îl obligă pe deţinătorul fără
se făcea la începutul testamentului titlu al bunurilor din patrimoniul
şi în termeni solemni trebuia să aibă succesoral la restituirea acestor
Hic et nunc 130
bunuri cu aplicarea regulilor prevă- trebui să restituie şi fructele); dacă
zute de art. 1635-1.649 NCC. bunurile succesorale au fost înstră-
În ceea ce priveşte regimul inate se distinge între pârâtul de
juridic al petiţiei de ereditate sub bună-credinţă, care trebuie să
imperiul Codului civil din 1864, la restituie doar preţul obţinut, şi
care ne vom referi în cele ce pârâtul de rea-credinţă, care
urmează, precizăm că nu era trebuie să restituie valoarea bunu-
reglementată expres, fiind o rilor; dacă bunurile succesorale au
creaţie a jurisprudenţei. Petiţia de pierit se face aceeaşi distincţie,
ereditate este o acţiune mixtă, con- anume pârâtul de bună-credinţă nu
ţinând atât caractere ale acţiunilor suportă riscul, pe când cel de
reale (acţiunea în revendicare), cât rea-credinţă răspunde de pieirea
şi ale acţiunilor personale (din bunurilor succesorale. Cu privire la
acest motiv în doctrină există actele juridice încheiate de moş-
discuţii cu privire la caracterul tenitorul aparent cu terţii se face
petiţiei de ereditate); petiţia de distincţie între actele de conservare
ereditate este divizibilă atât activ, şi administrare, care se menţin
cât şi pasiv, în sensul că dacă sunt pentru motivul că profită adevă-
mai mulţi moştenitori reclamanţi ratului moştenitor, şi actele de
fiecare acţionează pentru partea sa dispoziţie; dacă actele de dispoziţie
succesorală, iar dacă există mai au ca obiect bunuri mobile acestea
mulţi moştenitori pârâţi, acţiunea vor fi menţinute numai dacă terţul
trebuie pornită individual. a fost de bună-credinţă; în schimb,
Pentru a fi admisă petiţia de actele de dispoziţie care au ca
ereditate, reclamantul trebuie să obiect bunuri imobile vor fi menţi-
facă dovada titlului său de succe- nute (în baza teoriei moştenitorului
sor universal sau cu titlu universal; aparent) numai dacă actul de dis-
în cazul moştenirii legale prin poziţie este oneros şi cu titlu parti-
certificatul de moştenitor, iar dacă cular, iar terţul a fost de bună-cre-
acesta nu există prin dovedirea dinţă (error communis facit ius).
calităţii de soţ supravieţuitor sau
rudă al defunctului; în cazul Hic et nunc – „Aici şi acum/pe
moştenirii testamentare prin loc”
prezentarea testamentului, iar în
situaţia donaţiei de bunuri viitoare Hodie autem sine nummis
prin prezentarea înscrisului care venditio dici non potest – „Astăzi
constată donaţia. Dacă petiţia de însă nu se poate numi vânzare fără
ereditate este admisă, moştenitorul bani”
aparent va fi obligat să restituie în Una din condiţiile pe care
natură bunurile succesorale (dacă trebuie să le îndeplinească preţul,
pârâtul a fost de rea-credinţă va pentru ca vânzarea să fie valabilă,
131 Hypotheca est tota in toto et tota in qualibet parte

este ca acesta să fie fixat în bani; Honoris causa – „Datorită


Codul civil nu prevede expres meritelor”
această condiţie, însă ea este Expresia se referă la titlul aca-
subînţeleasă. demic onorific doctor honoris
(v. certum pretium esse debet; causa care se acordă pentru
sine pretio nulla est venditio) contribuţii deosebite în cadrul unul
anumit domeniu ştiinţific, cultural,
Hominum causa omne ius artistic etc.
constitutum est – „Orice normă de
drept s-a constituit pentru oameni” Hypotheca est tota in toto et
Expresie ce ilustrează faptul că tota in qualibet parte – „Ipoteca
norma juridică este un raport inter- este toată în tot şi toate în oricare
subiectiv care stabileşte conduita parte (a imobilului)”
omului în raport cu ceilalţi oameni. Ipoteca are un caracter indivi-
(v. affectio societatis; ubi zibil, ceea ce presupune că ea
societas, ibi ius) poartă asupra întregului imobil
ipotecat sau asupra tuturor
Homo homini lupus (est) – imobilelor ipotecate şi asupra
„Omul (este) lup pentru om” fiecăruia dintre ele. Caracterul
Expresie preluată de Thomas
indivizibil al ipotecii este consacrat
Hobbes de la Plaut pentru a caracte-
de art. 2344 NCC (ipoteca este
riza relaţiile existente între oameni
indivizibilă şi subzistă cât timp
în „starea naturală”, presocială.
(v. şi bellum omnium contra există obligaţia pe care o garan-
omnes) tează şi poartă în întregime asupra
tuturor bunurilor grevate, asupra
Honore quolibet sublimiorem fiecăruia dintre ele şi asupra
cum habeas dignitatem o impe- fiecărei părţi din acestea, chiar şi
rator, honora supra omnes qui în cazurile în care proprietatea este
hoc te dignatus est Deum – „Deţi- divizibilă sau obligaţiile sunt
nând o demnitate mai presus de divizibile); a se vedea corespu-
orice onoare, onorează, o, împărate, nzător art. 1746 alin. (2) C.civ.:
mai presus de toate pe Dumnezeu „ipoteca este din natura ei nedivi-
care te-a învrednicit de aceasta” zibilă şi subzistă în întregimea ei
Cuvinte cu valoare de maximă asupra tuturor imobilelor afectate,
folosite de către diaconul Agapet asupra fiecărui şi asupra fiecărei
în lucrarea sa „Învăţături către porţiuni din aceste imobile”. Din
Împăratul Iustinian” prin care se acest caracter rezultă, în primul
exprimă originea de drept divin a rând, că dacă debitorul a achitat o
instituţiei imperiale. parte din datorie, ipoteca există
[v. şi omnis potestas a Deo asupra întregului imobil, ea nere-
(est)] ducându-se proporţional cu partea
Hypotheca est tota in toto et tota in qualibet parte 132
plătită din datorie. În al doilea pentru întreaga datorie, în virtutea
rând, dacă imobilul ipotecat este principiului res, non persona,
atribuit în urma unui partaj doar debet. Creditorul poate renunţa
unuia dintre copărtaşi, acesta va expres sau tacit la indivizibilitatea
putea fi urmărit de către creditor ipotecii.Hypotheca est tota in toto et tota in qualibet parte
I

Ibi dari debet ubi est – planul eficacităţii dreptului subiec-


„Acolo trebuie să se predea unde tiv, între acesta şi proba sa se
este” manifestă o strânsă legătură. Drep-
Conform art. 1689 NCC tul subiectiv poate fi invocat şi
(art. 1319 C.civ.) predarea trebuie valorificat numai în măsura în care
să se facă la locul unde se află titularul său probează existenţa
bunul în momentul încheierii con- acestui drept. În acest sens trebuie
tractului, dacă nu rezultă altfel din interpretat vechiul adagiu latin
convenţia părţilor ori, în lipsa aces- idem est non esse et non probari.
teia, din uzanţe. Această regulă se În general cel care invocă un
aplică atunci când lucrul vândut drept trebuie să facă dovada exis-
este individualizat, iar în celelalte tenţei lui conform regulii actori
cazuri predarea se face la domi- incumbit probatio. Există însă şi
ciliul vânzătorului. excepţii, în sensul că o persoană
poate invoca un drept fără a fi obli-
Idem animus – „Acelaşi gând, gată să-l dovedească, adversarului
aceeaşi intenţie” revenindu-i în acest caz sarcina
Se foloseşte pentru a caracteriza probei. Astfel, în cazul prezum-
participaţia penală propriu-zisă sau ţiilor sarcina probei nu mai revine
perfectă în cazul infracţiunilor celui în favoarea căruia operează
intenţionate, participaţie în cadrul prezumţia. „Prezumţia legală
căreia toţi participanţii la infrac- dispensă de orice dovadă pe acela
ţiune (autori, instigatori, complici) în favoarea căruia este făcută”
acţionează cu intenţie. [art. 1202 alin. (1) C.civ.]. Dar şi
în acest caz trebuie dovedit faptul
Idem est non esse et non vecin şi conex de către partea în
probari – „Este acelaşi lucru a nu favoarea căreia operează prezum-
exista şi a nu fi dovedit” ţia. Cele mai multe prezumţii, pre-
Acest adagiu reflectă impor- zumţiile relative (iuris tantum)
tanţa pe care o au probele în drep- pot fi răsturnate prin proba con-
tul procesual. Între dreptul subiec- trară. Deci, în acest caz, când în
tiv şi proba acestuia există dife- favoarea reclamantului operează o
renţe, este vorba de noţiuni dis- prezumţie, sarcina probei revine
tincte (adagiul nu trebuie absolu- pârâtului. Legiuitorul, în scopul
tizat). Dreptul subiectiv poate protejării persoanelor în cauză, a
exista şi fără a fi dovedit. Însă, pe instituit şi alte norme prin care cel
Idem factum 134
ce invocă un drept este scutit de a Ignorantia legum excusat ne-
face dovada acestuia; spre minem – „Necunoaşterea legilor
exemplu, litigiile ce privesc desfa- nu scuză pe nimeni”
cerea contractului de muncă, caz în (v. nemo censetur ignorare
care dovada temeiniciei şi lega- legem)
lităţii desfacerii contractului de
muncă revine celui ce angajează, Imperitia culpae adnume-
deşi acesta este pârât (art. 287 retur – „Nepriceperea să se
C.muncii). În cazul procesului socotească drept o vină”
penal operează prezumţia de nevi- În cazul viciilor ascunse,
novăţie ridicată la rangul de prin- vânzătorul e obligat să plătească
cipiu constituţional: până la rămâ- daune-interese numai dacă dove-
nerea definitivă a hotărârii judecă- deşte cumpărătorul, cu orice
toreşti de condamnare, persoana este mijloace de probă, că vânzătorul a
considerată nevinovată [art. 23 fost de rea-credinţă. Spre exemplu,
alin. (11) din Constituţie]. Nu incul- în cazul vânzătorului profesionist,
patul trebuie să facă dovada nevino- ignoranţa acestuia se consideră a fi
văţiei sale, ci organul de urmărire culpabilă, prezumându-se reaua-cre-
penală trebuie să demonstreze că dinţă şi în consecinţă răspunde
acesta este vinovat. pentru vicii.
(v. şi actori incumbit
probatio; in dubio pro reo) Imperium – „Putere/dreptul de
a porunci”
Idem factum – „Acelaşi fapt” Termenul provine din dreptul
Pentru a putea fi invocată auto- roman şi însemna în sens larg
ritatea de lucru judecat în materie dreptul de a porunci, de a conduce.
penală trebuie să fie îndeplinită şi Imperium era de două feluri:
condiţia ca acţiunea penală să pri- imperium merum (desemna
vească acelaşi fapt material. puterea militară) şi imperium
(v. res iudicata) mixtum (dreptul magistratului de a
organiza instanţa). Aproximativ cu
Idem per idem acest din urmă sens termenul a fost
Despre explicaţii sau definiţii preluat şi în dreptul modern. În
care sunt realizate în mod tau- prezent, funcţia esenţială a
tologic. judecătorului este de a împărţi
dreptatea, de „a spune dreptul”
Ignorantia iuris nocet – (iurisdictio) şi de a impune execu-
„Necunoaşterea legii este vătă- tarea forţată a hotărârilor (impe-
mătoare” rium). Judecătorul are nu numai
(v. nemo censetur ignorare dreptul, ci şi obligaţia de a exercita
legem) această funcţie (art. 3 C.civ.).
135 In claris non fit interpretatio

Exprimat prin formula executorie, În dreptul civil constituie un


imperium reprezintă acea parte criteriu de apreciere a culpei,
din puterea statală pe care o deţine potrivit căruia comportamentul
judecătorul, puterea de a ordona (diligenţa) subiectului concret este
executarea silită. Constituţia raportat la comportamentul cu care
recunoaşte numai judecătorului ar fi acţionat o persoană abstractă;
această putere (art. 124). Impe- aşadar, raportarea se face la un tip
rium îl deosebeşte pe judecător de ideal de comportament, adică la
arbitru, care, prin lege, dispune de omul prudent (bonus pater
iurisdictio, adică poate „spune familias); în dreptul civil a fost
dreptul”, dar nu poate ordona adoptat criteriul obiectiv combinat
executarea silită a hotărârii sale, cu elemente de ordin subiectiv care
care nu se poate face decât de către privesc vârsta, gradul de cultură,
instanţa judecătorească prin înves- sexul persoanei în cauză.
tirea cu formulă executorie; deci În dreptul penal se face o apre-
arbitrul nu are imperium. ciere in abstracto, de exemplu, în
(v. şi iurisdictio; analogia situaţia evaluării de către legiuitor
iuris) a pericolului social generic al unei
infracţiuni, folosindu-se date cu
Impossibilis condicio pro non caracter general.
scripta habetur – „Condiţia impo- (v. şi in concreto)
sibilă este considerată ca nescrisă”
(v. ad impossibilium nulla Inadimplenti non est adim-
obligatio) plendum – „Faţă de cel care nu-şi
execută obligaţia nu trebuie execu-
Impossibilium nulla est obli- tată obligaţia”
gatio – „Nimeni nu este obligat să (v. expresia sinonimă exceptio
facă ceea ce nu se poate”; (Nu non adimpleti contractus)
există nicio obligaţie în legătură cu
lucruri imposibile) In agendo
(v. ad impossibilium nulla (v. culpa in committendo)
obligatio)
In claris non fit interpretatio
In abstracto – „În abstract” – „Privitor la (dispoziţiile) clare nu
Termen folosit pentru a exprima se face interpretare”
regula potrivit căreia comportamen- Regulă de interpretare a trata-
tul, atitudinea, acţiunile unei per- telor internaţionale conform căreia
soane sunt apreciate în conformitate nu ar fi permisă interpretarea a
cu criterii abstracte, generice. Apre- ceea ce nu are nevoie de a fi
cierea in abstracto se întâlneşte în interpretat; de exemplu, aplicarea
diverse ramuri de drept. acestei reguli preîntâmpină intenţia
Incognito 136
unor guverne care, sub pretextul în comerţ şi bunuri în afara comer-
interpretării, încearcă să nu ţului, Revista Română de Drept
execute convenţiile la care sunt Privat, nr. 5/2009, p. 147-160.
parte. Această regulă s-ar referi, de (v. şi extra commercium)
asemenea, şi la convenţiile parti-
culare, interpretarea făcându-se In concreto – „În concret”
numai asupra unor clauze obscure. Termen folosit pentru a
Însă operaţiunea de interpretare exprima regula potrivit căreia com-
nu este determinată de necesitatea portamentul, atitudinea, acţiunile
clarificării unui text obscur, ci de unei persoane sunt apreciate în
necesitatea aplicării unor norme conformitate cu criterii concrete, cu
generale la situaţii particulare. transformările efective pe care le-a
(v. interpretatio cessant in produs în realitatea obiectivă.
claris) Aprecierea in concreto se întâl-
neşte în diverse ramuri de drept.
Incognito – „Fără a fi În dreptul civil constituie un
cunoscut” criteriu de apreciere a culpei,
Termen folosit pentru a potrivit căruia comportamentul
desemna situaţia în care un şef de (diligenţa) subiectului concret este
stat sau un alt demnitar al unui stat raportat la comportamentul cu care
călătoreşte în străinătate fără a-şi ar fi acţionat o persoană abstractă;
face cunoscută calitatea sa oficială, aşadar, raportarea se face la un tip
iar în unele cazuri poate folosi tem- ideal de comportament, adică la
porar un titlu care nu corespunde omul prudent (bonus pater
calităţii sale; în toate cazurile şeful familias); în dreptul civil a fost
de stat se bucură de imunitate. adoptat criteriul obiectiv combinat
cu elemente de ordin subiectiv care
In commercio – „În comerţ”; privesc vârsta, gradul de cultură,
(în circuitul civil) sexul persoanei în cauză.
Expresie ce indică bunurile În dreptul penal se face o apre-
aflate în circuitul juridic civil. ciere in concreto, de exemplu, în
Articolul 963 C.civ. spune că: situaţia evaluării de către organele
„numai lucrurile ce sunt în comerţ judiciare penale a pericolului
pot fi obiectul unui contract” (art. social concret, specific pe care îl
1229 NCC), iar art. 1310 C.civ. prezintă fapta săvârşită, evaluare
prevede că „toate lucrurile care care se face în funcţie de condiţiile
sunt în comerţ pot să fie vândute, concrete de săvârşire a faptei, de
afară numai dacă vreo lege a oprit persoana făptuitorului etc.
aceasta” (art. 1657 NCC). (v. şi in abstracto)
Referinţă: Ovidiu Ungureanu,
Cornelia Munteanu, Despre bunuri
137 In conventionibus contrahentium voluntatem

In conditionibus testamento- părţilor („contractele se interpre-


rum voluntatem potius quam tează după voinţa concordantă a
verba spectari placuit – „În părţilor, iar nu după sensul literal
condiţiile testamentelor se are mai al termenilor”).
mult în vedere voinţa testatorului Codul civil din 1864 dispunând
decât cuvintele întrebuinţate” în art. 977 că „interpretarea
Avându-se în vedere faptul că contractelor se face după intenţia
testamentul este un act juridic uni- comună a părţilor contractante, iar
lateral de ultimă voinţă, prin nu după sensul literal al terme-
această regulă se acordă prioritate nilor” a acordat prioritate voinţei
voinţei reale a testatorului, iar nu reale şi nu celei declarate. Până la
voinţei externe, declarate, care proba contrară se prezumă că
rezultă din sensul literal al voinţa declarată corespunde
termenilor folosiţi; astfel de situaţii voinţei reale a părţilor; partea inte-
se întâlnesc în cazul testamentelor resată poate, cu ajutorul elemen-
olografe întocmite fără sfaturile telor intrinseci şi extrinseci con-
unui jurist. Această regulă de tractului, să dovedească contrariul,
interpretare a fost prevăzută în anume că declaraţia de voinţă nu
art. 733 din Codul Calimach („În exprimă exact voinţa părţilor sau
testamente mai larg se tâlcuieşte că ea este exprimată deformat,
voinţa testatorului”), iar Codul datorită unor neajunsuri de expri-
civil în art. 977 (art. 1266 NCC) mare. Faptul că legiuitorul român a
cuprinde o astfel de regulă apli- adoptat concepţia subiectivă
cabilă contractelor (în general consacrată iniţial în Codul civil
actelor juridice ca gen). francez, nu înseamnă că nu este
(v. infra) admis cu titlu de excepţie sistemul
voinţei declarate; cu titlu de exem-
In conventionibus contrahen- plu, regula din materia probaţiunii
tium voluntatem potius quam prevăzută de art. 1191 alin. (2)
verba spectari placuit – „În con- potrivit căreia „nu se va primi
venţiile contractanţilor s-a hotărât niciodată o dovadă prin martori în
să se aibă în vedere mai mult contra sau peste ceea ce cuprinde
voinţa decât termenii convenţiei” actul, nici despre ceea ce se
Regulă generală de interpretare pretinde că s-ar fi zis mai înainte,
a contractelor potrivit căreia tre- la timpul sau în urma confec-
buie să se acorde prioritate voinţei ţionării actului...”
reale a părţilor şi nu sensului literal De menţionat că în Noul Cod
al cuvintelor folosite de părţi. civil legiuitorul a precizat şi alte
Noul Cod civil în art. 1266 elemente ce se au în vedere la sta-
consacră această regulă de inter- bilirea voinţei concordante a păr-
pretare după voinţa concordantă a ţilor, respectiv scopul contractului,
Incriminatio ex novo 138
negocierile purtate, practicile sta- In dubio contra proferentem –
tornicite între părţi şi compor- „Într-o situaţie îndoielnică, împotriva
tamentul ulterior al acestora după celui care a proferat/a formulat/a
încheierea contractului [art. 1266 impus (clauza)”
alin. (2) NCC]. (v. contra proferentem)

Incriminatio ex novo – „Reîn- In dubio contra stipulantem –


criminare” „În caz de dubiu, contra vânză-
Se referă la faptele care nu erau torului/stipulantului”
incriminate sub imperiul legii Regulă subsidiară de inter-
penale vechi, dar care sunt incri- pretare ce o regăsim în art. 1269
minate de către legea nouă (incri- alin. (2) NCC potrivit căruia
minatio ex novo). Legea penală „stipulaţiile înscrise în contractele
nouă nu se aplică faptelor de acest de adeziune se interpretează împo-
tip săvârşite înainte de intrarea ei triva celui ce le-a propus”
în vigoare (art. 11 C.pen.). Conform art. 1312 alin. (2)
C.civ. în cazul contractului de
In dubio actus interpre- vânzare-cumpărare „orice clauză
tandus est in favore debitoris – obscură sau îndoioasă se inter-
„În caz de dubiu, actul trebuie pretează în contra vânzătorului”;
interpretat în favoarea debitorului” această regulă derogă de la regula
De regulă, dacă înţelesul unei generală prevăzută de art. 1269
clauze contractuale este îndoielnic alin. (1) NCC (art. 983 C.civ.).
şi dacă nu sunt suficiente regulile (v. şi supra in dubio actus…)
de interpretare a clauzelor îndoiel-
nice (menţionate în art. 1268 NCC) In dubio pro debitore – „În
interpretarea se face în favoarea situaţie îndoielnică, în favoarea
debitorului, a celui ce se obligă debitorului”
(art. 1269 NCC; art. 983 C.civ.); (v. in dubio actus interpre-
aceasta este o regulă subsidiară de tandus est in favore debitoris)
interpretare; însă, în materie de
vânzare-cumpărare, In dubio pro reo – „În caz de
art. 1671 prevede că astfel de îndoială, în favoarea debitorului/
clauze îndoielnice se interpretează pârâtului” (Îndoiala profită celui ce
în favoarea cumpărătorului [a se se îndatorează/învinuitului)
vedea şi art. 1312 alin. (2) C.civ.: Adagiu cu mai multe sensuri,
„orice clauză obscură sau îndo- în funcţie de care el se aplică în
ioasă se interpretează în contra dreptul privat sau în dreptul public.
vânzătorului”]. În ceea ce priveşte aplicaţia
acestui adagiu în dreptul civil şi
comercial vezi in dubio actus
139 In dubio quod minimum in dubio quod mitius

interpretandus est in favore normă redactată în mod aproxi-


debitoris. mativ determină de fapt o răstur-
Potrivit art. 1269 alin. (1) NCC nare a sarcinii probei. Consecinţa
„dacă după aplicarea regulilor de neaplicării regulii in dubio pro
interpretare, contractul rămâne reo şi la normele juridice este o
neclar, acesta se interpretează în interpretare extensivă a acestora,
favoarea celui care se obligă” ceea ce încalcă principiul legalităţii
(corespunzător art. 983 C.civ. incriminării; normele penale repre-
„când este îndoială, convenţia se sive (precum şi normele procesual
interpretează în favoarea celui ce penale) trebuie interpretate întot-
se obligă”). deauna în sens strict, iar o moda-
În dreptul penal şi procesual litate de a obliga interpretul să facă
penal, in dubio pro reo are o altă acest lucru este tocmai aplicarea
semnificaţie. Regula nu este decât regulii in dubio pro reo şi la
consecinţa aplicării prezumţiei de normele juridice, nu numai la
nevinovăţie ridicată la rangul de situaţiile de fapt.
principiu constituţional: „Până la (v. şi actori incumbit pro-
rămânerea definitivă a hotărârii batio; interpretatio restrictiva;
judecătoreşti de condamnare, per- nullum crimen sine lege)
soana este considerată nevinovată”
[art. 23 alin. (11) din Constituţie]. In dubio quod minimum in
Chiar dacă împotriva inculpatului dubio quod mitius – „Într-o
există indicii grave care i-ar dovedi situaţie îndoielnică (se ia în consi-
vinovăţia, el este considerat nevi- derare) ceea ce este cel mai puţin
novat până la rămânerea definitivă (împovărător)/ceea ce este mai
a hotărârii de condamnare, deci şi blând”
în cursul desfăşurării judecăţii în Regulă de interpretare a
căile de atac. tratatelor internaţionale potrivit
Articolul 77 din Legea privind căreia dacă o clauză este suscep-
codul consumului nr. 296/2004 „în tibilă de mai multe interpretări, va
caz de dubiu asupra interpretării fi preferată interpretarea care se
unor clauze contractuale, acestea dovedeşte a fi cea mai puţin
vor fi interpretate în favoarea oneroasă pentru partea care trebuie
consumatorului”. să execute prestaţia prevăzută de
În literatura de specialitate acea clauză. Această regulă se
există opinia dominantă că această aplică cu scopul de a se evita
regulă se aplică numai situaţiilor impunerea unor obligaţii mai
de fapt, nu şi normelor juridice. întinse decât cele ce ar rezulta
Or, această limitare a sferei de dintr-o situaţie certă; nu a fost
acţiune a regulii duce la încălcarea codificată prin Convenţia de la
prezumţiei de nevinovăţie. O Viena din 1969 cu privire la
In eo qui testatur eius temporis quo testamentum 140
dreptul tratatelor, însă ea cunoaşte In extenso – „Pe larg”
o largă aplicare în jurisprudenţa Se foloseşte cu referire la un do-
curţilor de justiţie internaţionale. cument, un articol, o prelegere etc.
Se mai întâlneşte şi sub forma care sunt redate în întregime atunci
prescurtată in dubio quod mitius. când sunt citate.

In eo qui testatur eius tem- In extremis – „În ultima


poris quo testamentum facit clipă/în caz de nevoie”
integritas mentis non corporis
sanitas exigenda est – „Se cere ca In extremis vitae – „În pragul
testatorul să fie cu mintea întreagă morţii”
atunci când îşi face testamentul,
însă nu se cere ca el să aibă Infans conceptus pro nato ha-
sănătatea trupului” betur quotiens de commodis eius
Articolul 856 C.civ. dispune că agitur – „Copilul conceput se
„orice persoană este capabilă a consideră ca născut ori de câte ori
face testament, dacă nu este aceasta este în interesul său”
poprită de lege” [corespunzător Deşi existenţa unei persoane fi-
art. 1038 alin. (1) NCC]; înseamnă zice începe în ziua naşterii, totuşi
că regula este capacitatea, iar legea, printr-o ficţiune, recunoaşte
excepţia incapacitatea. drepturile copilului de la con-
În afara altor cazuri prevăzute cepţie, însă numai dacă el se naşte
de lege, nu au capacitate de exer- viu [art. 36 NCC, corespunzător
ciţiu minorul care nu a împlinit text abrogat art. 7 alin. (2) din
vârsta de 14 ani şi interzisul Decretul nr. 31/1954].
judecătoresc (art. 43 NCC). O aplicaţie a acestei reguli este
Testamentul făcut de o per- prevăzută în materia moştenirii;
soană care nu avea discernământ în astfel, art. 957 NCC stabilind
acel moment, aflându-se într-o capacitatea de a moşteni, prevede
stare de incapacitate naturală (per- că „o persoană poate moşteni dacă
soana aflată în stare de există la momentul deschiderii
inconştienţă temporară datorată succesiunii. Dispoziţiile art. 36, 53
unei boli), chiar dacă nu era pusă şi 208 sunt aplicabile”. În acelaşi
sub interdicţie, va putea fi declarat sens art. 654 din Codul civil de la
nul ca fiind lipsit de consimţământ. 1864: „Pentru a succede trebuie
neapărat ca persoana ce succede să
In excipiendo reus fit actor – existe în momentul deschiderii
„În cazul (ridicării) excepţiei pârâtul succesiunii. Copilul conceput este
devine reclamant” considerat că există. Copilul născut
(v. actori incumbit probatio) mort este considerat că nu există”;
de asemenea, art. 808 alin. (2) pre-
141 In limine litis

vede că este capabil de a primi prin Expresie care explică mecanis-


testament oricine este conceput la mul subrogaţiei reale cu titlu uni-
epoca morţii testatorului. versal. Subrogaţia reală cu titlu
Persoana care pretinde succe- universal are loc în cuprinsul unui
siunea în numele copilului trebuie patrimoniu şi se produce automat:
să dovedească prin orice mijloace valorile intrate în patrimoniul res-
de probă admise de lege că el a pectiv se subrogă celor ieşite,
fost conceput înainte de deschi- căpătând aceeaşi poziţie juridică pe
derea succesiunii şi că s-a născut care au avut-o valorile înlocuite;
viu (nu şi viabil). spre exemplu, în cazul contractului
Articolul 412 NCC stabileşte de vânzare-cumpărare locul lucru-
că intervalul de timp cuprins între lui vândut în cadrul patrimoniului
a trei suta şi a o sută optzecea zi va fi luat de preţul încasat, care, la
dinaintea naşterii copilului este rândul său, va fi înlocuit de lucrul
timpul legal al concepţiunii (a se nou în care a fost investit.
vedea şi textul corespunzător Aplicaţii ale acestui principiu
anterior, respectiv art. 61 C.fam). regăsim în materia garanţiilor
reale; art. 2355 NCC menţionează
In favorem principum – „În că „ipoteca mobiliară se menţine
favoarea principilor” asupra bunului rezultat din
Act prin care împăratul german transformarea bunului grevat”, iar
Frederic al II-lea recunoştea în 1232 art. 2392 NCC, reglementând
o serie de privilegii ale marii nobi- extinderea ipotecii asupra produ-
limi, precum dreptul de a bate mone- selor, stabileşte că ipoteca se
dă, de a avea jurisdicţie proprie, de a extinde şi asupra fructelor şi pro-
construi fortificaţii etc. Acest act ductelor bunului mobil ipotecat şi
imperial a constituit baza viitoarei se consideră produs al bunului ipo-
organizări politice a Germaniei, în tecat orice bun care îl înlocuieşte
principate şi oraşe, cu o largă auto- sau în care trece valoarea acestuia.
nomie, care nu se mai aflau decât
formal în componenţa imperiului. In limine litis – „La începutul
procesului (prima zi de înfăţişare)”
Infra petita – „Mai puţin decât Prima zi de înfăţişare repre-
s-a cerut” zintă acel termen din cadrul
(v. minus petita) procesului civil la care părţile legal
citate pot pune concluzii (art. 134
In iudiciis universalibus res C.proc.civ.). Cele două condiţii
succedit loco pretii et pretium trebuie îndeplinite cumulativ.
loco rei – „În judecăţile universale, Practica judiciară a stabilit că nu
un bun urmează în locul preţului şi poate fi considerat ca prima zi de
preţul în locul bunului” înfăţişare termenul la care părţile
In melius 142
nu au putut pune concluzii, deoa- poate fi depusă de către pârât odată
rece cauza s-a amânat pentru lipsă cu întâmpinarea sau cel mai târziu
de apărare sau termenul când, deşi până la prima zi de înfăţişare
părţile fuseseră legal citate, pârâ- [art. 119 alin. (3) C.proc.civ.]. Tot
tului nu i se comunicase cererea de până la acest termen pârâtul poate
chemare în judecată ori completul depune cererea privind chemarea
de judecată nu era legal constituit. în judecată a altei persoane care ar
În schimb, constituie prima zi de putea pretinde aceleaşi drepturi ca
înfăţişare termenul la care sunt şi reclamantul [art. 57 alin. (2)
îndeplinite cele două condiţii, chiar C.proc.civ.], cererea privind che-
dacă taxele de timbru s-au achitat marea în garanţie [art. 61 alin. (1)
după acest termen. C.proc.civ.] şi cea privitoare la ară-
Prima zi de înfăţişare repre- tarea titularului dreptului [art. 65
zintă un moment important al alin. (1) C.proc.civ.].
procesului, pentru că de acest
moment legea leagă efectuarea In melius – „În bine”
unor acte de procedură. Astfel, la (v. non reformatio in peius)
prima zi de înfăţişare instanţa va
putea da reclamantului un termen In omittendo – „Prin omisiune”
pentru întregirea sau modificarea (v. culpa in omittendo)
cererii, precum şi pentru a propune
noi dovezi [art. 132 alin. (1) In pari causa melior est causa
C.proc.civ.]. Dacă pârâtul a făcut possidentis – „Într-o pricină egală
cerere reconvenţională, reclaman- mai bună este situaţia celui ce
tul poate solicita un termen pentru posedă”
a depune întâmpinare şi pentru a Regulă de drept potrivit căreia
propune dovezile în apărare într-o acţiune în revendicare
[art. 132 alin. (3) C.proc.civ.]. imobiliară, în cazul în care niciuna
Dacă pârâtul nu a depus întâm- dintre părţi nu are titlu şi nici nu
pinare, preşedintele îi va pune în poate invoca un mod originar de
vedere, la prima zi de înfăţişare, să dobândire a dreptului de pro-
arate excepţiile, dovezile şi toate prietate, se va da câştig de cauză
mijloacele sale de apărare, despre pârâtului, acesta fiind posesor;
care se va face vorbire în înche- adesea, în practică cele două
ierea de şedinţă (art. 118 posesii sunt comparate, acor-
C.proc.civ.). De asemenea, pârâtul dându-se preferinţă celui care înde-
nu poate invoca nulităţile relative plineşte condiţiile cerute.
care se referă la cererea de che- În cazul revendicării mobilelor
mare în judecată sau la competenţa dacă bunul pe care cineva s-a
relativă decât până la prima zi de obligat succesiv să-l dea la două
înfăţişare. Cererea reconvenţională persoane este mobil, persoana pusă
143 In rem verso

în posesie este preferată şi rămâne împăcat, pe când retragerea plân-


proprietară, chiar când titlul său gerii prealabile are efecte in rem,
este cu dată posterioară, numai cu privire la toţi făptuitorii. Măsu-
posesiunea să fie de bună-credinţă; rile preventive sunt măsuri proce-
dacă o persoană a vândut un bun suale in personam, pe când măsu-
mobil corporal unei alte persoane şi rile asigurătorii se iau in rem.
care devine astfel proprietar, însă (v. şi actio in personam)
continuă să păstreze bunul şi îl vinde
încă o dată unei alte persoane căreia In persona propria
îi predă bunul, aceasta din urmă, Expresia se referă la acele infrac-
dacă a fost de bună-credinţă, poate ţiuni cu autor unic, infracţiuni care
nu pot fi săvârşite decât de o singură
invoca dispoziţiile privitoare la
persoană: mărturie mincinoasă, ne-
dobândirea proprietăţii mobiliare
denunţare etc.
prin posesia de bună-credinţă.
In rem – „Cu privire la
In pari causa possessor potior lucru/fapt”
habere debet – „Într-o cauză egală Expresia se referă în general la
trebuie ca posesorul să fie consi- orice act încheiat, la orice măsură
derat mai puternic” luată sau activitate desfăşurată în con-
(v. in pari causa melior est siderarea unei fapte sau a unui lucru.
causa possidentis) (v. actio in rem; in personam)

In peius – „În rău” In rem actio adversus eum est


(v. non reformatio in peius) qui rem possidat. In personam
actio adversus eum locum habet
In personam – „Cu privire la qui obligatus est nobis –
persoană” „Acţiunea reală este îndreptată
Se referă în general la orice act împotriva celui care posedă un
încheiat, la orice măsură luată sau (anumit) bun. Acţiunea personală
activitate desfăşurată în conside- este îndreptată împotriva celui care
rarea unei persoane. are o obligaţie faţă de noi”.
De exemplu, acţiunea penală Prin intermediul acţiunilor
nu poate fi pusă în mişcare decât reale se valorifică un drept real,
in personam; nu poate fi trasă la deci privitor la un bun, iar prin
răspundere penală decât o persoană acţiunile personale se apără un
certă. În schimb, urmărirea penală drept de creanţă, personal.
începe avându-se în vedere fapta (v. actio in personam, actio in
considerată a fi infracţiune, deci in rem)
rem. Împăcarea operează in per-
sonam, numai cu privire la incul-
In rem verso
patul cu care partea vătămată s-a
(v. actio de in rem verso)
In solidum 144
In solidum – „Cu toate d) codebitorul care a plătit
bunurile” întreaga datorie, numai în unele
Obligaţii in solidum sunt acele cazuri are un drept de regres
obligaţii caracterizate prin plura- împotriva celorlalţi codebitori (de
litate de debitori, în cadrul cărora exemplu, comitentul care a despă-
debitorul care a plătit întreaga gubit victima se poate întoarce
datorie are numai în unele cazuri împotriva prepusului pentru a
un drept de regres împotriva celor- pretinde suma plătită), în timp ce în
lalţi codebitori. alte cazuri nu beneficiază de acest
În literatura juridică există con- drept (de exemplu, asiguratorul care
troverse cu privire la existenţa a reparat prejudiciul cauzat de asi-
acestei categorii de obligaţii, contu- gurat nu poate pretinde restituirea
rându-se în acest sens trei opinii. sumei plătite către victimă).
Potrivit unei prime opinii ori de câte
Institutiones – „Instituţii”
ori mai mulţi debitori sunt ţinuţi
Manuale de drept destinate stu-
împreună la îndeplinirea unei obli-
denţilor care conţin o expunere
gaţii, fără ca solidaritatea să fie
metodică a materiei.
stipulată expres sau prevăzută de
O astfel de lucrare a fost scrisă
lege, atunci obligaţiile lor sunt in
de Gaius (de asemenea, autor al
solidum, iar nu solidare. Potrivit lucrărilor „Comentariu asupra
unei a doua opinii, existenţa obli- Legii celor XII Table” şi „Comen-
gaţiilor in solidum este negată, tariu asupra edictului provincial”);
considerându-se instituirea acestei câteva secole mai târziu a mai fost
grupe ca inutilă şi artificială, de realizat un astfel de manual la ordi-
vreme ce legea reglementează numai nul lui Iustinian (527-565), folo-
o formă de solidaritate pasivă. Po- sindu-se şi Institutele lui Gaius.
trivit celei de a treia opinii, adoptată (v. Corpus Iuris Civilis)
de majoritatea doctrinarilor, obliga-
ţiile in solidum trebuie privite ca o Instrumentum probationis –
categorie distinctă de obligaţii cu „Instrument probator”
pluralitate de debitori, iar nu ca o
formă a solidarităţii pasive; ele au Instrumentum sceleris –
următoarele trăsături: „Unealta crimei”
a) pot izvorî din lege şi din acte Prin această expresie sunt
juridice; desemnate obiectele care au fost
b) nu fac parte din categoriile folosite la săvârşirea unei infracţiuni.
obligaţiilor divizibile, indivizibile (v. corpus delicti)
ori solidare;
c) fiecare codebitor răspunde Inter absentes – „Între absenţi”
faţă de creditor pentru plata Contractul ia naştere prin
întregii datorii; şi acordul de voinţă al părţilor asupra
145 Inter arma silent leges

clauzelor contractuale, acord ce se (transmiterii), sistemul recepţiei (al


realizează prin întâlnirea concor- primirii acceptării) şi sistemul
dantă a ofertei cu acceptarea informării (sau al cunoaşterii
ofertei; momentul încheierii con- acceptării).
tractului este acela în care accep- Deşi Codul comercial român a
tarea ajunge la ofertant [art. 1186 adoptat sistemul informării (art.
alin. (1) NCC]. 35), totuşi practic s-a aplicat
De asemenea, contractul se sistemul recepţiei, instituindu-se
consideră încheiat în momentul în prezumţia relativă potrivit căreia în
care destinatarul ofertei săvârşeşte momentul primirii de către ofertant
un act sau un fapt concludent, fără a acceptării (corespondenţei) se
a-l înştiinţa pe ofertant dacă, în consideră că acesta a luat cunoş-
temeiul ofertei, al practicilor sta- tinţă de ea; această prezumţie
tornicite între părţi, al uzanţelor poate fi răsturnată de ofertant
sau potrivit naturii afacerii, accep- dovedind că, fără a fi în culpă, nu a
tarea se poate face în acest mod putut să ia cunoştinţă de acceptare.
[art. 1186 alin. (2) NCC]. Sistemul informării a fost
Codul comercial de la 1887 a consacrat şi de Legea nr. 105/1992
reglementat în art. 35-39 situaţia în (abrogată prin Legea nr. 71/2011
care contractele se încheie între pentru punerea în aplicare a Codului
persoane care nu sunt de faţă civil) care în art. 84 alin. (1)
(inter absentes), existând între prevede: contractul dintre părţi
ofertă şi acceptare un decalaj de care au domiciliul sau sediul în
timp. Codul comercial foloseşte state diferite se consideră încheiat
expresia „contracte între persoane la data când acceptarea a ajuns la
depărtate”; dar, pentru determi- cunoştinţa ofertantului. În schimb,
narea înţelesului acestei expresii Convenţia Naţiunilor Unite asupra
trebuie să se aibă în vedere nu cri- contractului de vânzare interna-
teriul „spaţiu”, ci criteriul „timp”; ţională de mărfuri (Viena 1980) a
din acest motiv contractele înche- consacrat sistemul recepţiei, prevă-
iate prin telefon între persoane care zând că acceptarea unei oferte
se află la mare distanţă una de cea- produce efecte în momentul în care
laltă, vor fi supuse regulilor înche- ajunge la destinatar, în termenul
ierii contractelor între prezenţi. prevăzut sau , dacă nu s-a pre-
Util ni se pare a prezenta şi văzut, într-un termen rezonabil
teoriile (sistemele) formulate în (art. 18 pct. 2).
literatura juridică pentru determi-
narea momentului încheierii con- Inter arma silent leges – „Pe
tractului între absenţi: sistemul timp de război legile tac”
emisiunii (al declarării voinţei), Adagiu formulat de Cicero care
sistemul expedierii acceptării exprimă ideea că, ori de câte ori
Inter partes 146
intervine o stare de necesitate, grafari; de asemenea, excepţii sunt
organele statului pentru restabilirea considerate şi promisiunea faptei
situaţiei pot decide dacă şi în ce altuia, simulaţia, reprezentarea şi
măsură se aplică legile aflate în acţiunile directe. Toate acestea
vigoare. Acest adagiu are la baza sunt considerate excepţii aparente
formulării sale principiul salus rei de la principiul relativităţii efecte-
publicae suprema lex (salvarea lor actului juridic, singura excepţie
statului este suprema lege). reală fiind stipulaţia pentru altul.
Expresia se întâlneşte şi în În unele situaţii, deşi actele
varianta mai cuprinzătoare: Inter juridice produc efecte inter
arma silent musae. partes, acestea sunt opozabile şi
terţilor (spre exemplu, actele trans-
Inter partes – „Între părţi” lative de proprietate care sunt opo-
Actele juridice produc efecte zabile erga omnes, actele consti-
numai cu privire la părţile actului, tutive ale societăţilor comerciale
adică inter partes; convenţiile etc.). De asemenea, hotărârile
n-au efect decât între părţile judecătoreşti au efecte între părţi,
contractante (art. 973 C.civ.; art. însă ele sunt opozabile şi terţilor
1270 NCC); actele juridice (res iudicata inter partes tantum
bilaterale nasc drepturi şi obligaţii ius facit).
doar în sarcina părţilor (autorilor (v. şi penitus extranei; res
actului), iar actul juridic unilateral inter alios acta aliis neque nocere
obligă numai pe autorul său. Este neque prodesse potest)
aplicarea cunoscutului adagiu res
inter alios acta aliis neque nocere Interpretandus est actus
neque prodesse potest (ceea ce potius ut effectus praestet quam
s-a convenit între alţii nici nu pereat – „Un act trebuie inter-
vatămă şi nici nu foloseşte altora). pretat mai degrabă ca să producă
Prin parte se desemnează acea efecte, decât să piară”
persoană care încheie actul juridic, (v. actus interpretandus est
fie personal, fie prin reprezentant potius ut valeat quam ut pereat)
(legal ori convenţional) şi în
privinţa căreia actul îşi produce Interpretatio cessant in claris
efectele. Totuşi, de la această – „Interpretarea încetează cu
regulă există unele excepţii; astfel, privire la textele clare”
avânzii-cauză, deşi nu au participat Adagiul se referă la teoria tex-
la încheierea actului juridic, tului clar, potrivit căreia interpre-
suportă efectele acestuia; avânzi- tarea nu este necesară decât în
cauză sunt succesorii universali şi cazul unor texte obscure sau
cu titlu universal, succesorii cu imperfecte. Dacă înţelesul textului
titlu particular şi creditorii chiro- rezultă cu claritate din simpla sa
147 Interpretatio extensiva

lecturare, atunci conţinutul aces- Interpretatio extensiva –


tuia, norma juridică, se aplică „Interpretare extensivă”
direct unei situaţii concrete, fără să Prin interpretarea extensivă se
mai fie supus unor consideraţii de lărgeşte sfera de acţiune a normei
echitate şi utilitate socială şi fără să interpretate, aplicând-o şi unor
se încerce determinarea voinţei situaţii care nu au fost avute în
legiuitorului. vedere de legiuitor în momentul
Teoria textului clar este suscep- edictării normei respective. Nu
tibilă de serioase critici, în primul orice normă poate fi interpretată în
rând pentru că însăşi operaţiunea acest mod, domeniul de aplicare al
prin care se determină dacă un text interpretării extensive fiind bine
este clar sau nu constituie o ope- determinat. Astfel, pot fi inter-
raţiune de interpretare. Nu imper- pretate extensiv normele generale
fecţiunea textului normei juridice cu caracter de principiu, precum şi
determină necesitatea interpretării, dispoziţiile exemplificative. Nu se
ci caracterul general al acestor poate aplica interpretarea extensivă
norme care, pentru a putea fi în cazul normelor excepţionale, al
aplicate la situaţii concrete, par- normelor care instituie prezumţii
ticulare, trebuie supuse unei ope- legale, al normelor penale cu
raţiuni logico-raţionale (inter- caracter represiv; de asemenea, nu
pretarea), în vederea stabilirii sen- pot fi interpretate în mod extensiv
sului şi compatibilităţii cu ipoteza dispoziţiile fiscale cu caracter oneros
avută în vedere. şi nici cele care stabilesc competenţa
autorităţilor publice. Pentru ca prin
Interpretatio declarativa – interpretare să se obţină o aplicare
„Interpretare literală” mai largă a normei juridice, se folo-
Interpretarea literală se caracte- sesc procedee specifice, precum
rizează prin faptul că norma lărgirea conceptelor, analogia şi
juridică se aplică exact relaţiilor inducţia. Acest tip de interpretare se
sociale pe care le reglementează, foloseşte, în general, pentru a solu-
sfera acestor relaţii nefiind nici ţiona situaţiile practice care nu sunt
mărită, nici micşorată prin inter- reglementate în mod expres de o
pretare. Acest tip de interpretare se anumită normă, pentru a adapta tot
datorează în general clarităţii tex- timpul dreptul la evoluţia relaţiilor
tului interpretat; ea are un caracter sociale; acesta este un sistem logic,
excepţional, pentru că, de regulă, alcătuit din norme aflate în relaţie
normele juridice sunt interpretate una cu cealaltă, iar interpretarea
într-un mod extensiv sau restrictiv extensivă contribuie tocmai la păs-
datorită specificităţii lor. trarea coerenţei acestui sistem.
(v. şi interpretatio cessant in (v. şi analogia iuris)
claris)
Interpretatio restrictiva 148

Interpretatio restrictiva – In toto iure genus per speciem


„Interpretare restrictivă” derogatur – „În întregul drept,
Prin interpretarea restrictivă in- genul se derogă prin specie/în întreg
terpretul restrânge sfera de acţiune dreptul de la regula generală se
a normei interpretate pentru că poate deroga prin cea specială”
aceasta este prea largă în raport cu (v. specialia generalibus dero-
cazurile ce pot fi încadrate în textul gant)
normei respective. Acest tip de
interpretare este obligatoriu pentru Intra vires hereditatis – „În
anumite categorii de norme: limitele activului succesoral”
dispoziţiile excepţionale, normele Ca şi efect al acceptării moşte-
prin care se instituie prezumţii nirii art. 1114 alin. (2) NCC pre-
legale, normele penale cu caracter vede expres că moştenitorii legali
represiv, dispoziţiile fiscale one- şi legatarii universali sau cu titlu
roase şi dispoziţiile prin care se universal răspund pentru datoriile
stabileşte competenţa autorităţilor şi sarcinile moştenirii numai cu
publice. Procedeele interpretării bunurile din patrimoniul succeso-
restrictive sunt: considerarea ral, proporţional cu cota fiecăruia.
raţiunii legii, distincţiile şi argu- Sub imperiul Codului civil din
mentul a contrario. 184 succesiunea putea fi acceptată
sub beneficiu de inventar (benefi-
Inter se – „(Relaţii) între ei” cium inventarii), ce presupunea
Expresie utilizată, în general, că nu are loc confuziunea între
pentru a desemna acele relaţii care patrimoniul succesoral şi cel al
se stabilesc între membrii unei succesorului. Potrivit art. 713
comunităţi, spre deosebire de cele C.civ. în cazul acceptării sub bene-
stabilite între o astfel de comu- ficiu de inventar, bunurile moşte-
nitate şi altele. În limbajul juridic nitorului nu pot fi urmărite pentru
această expresie se referă la rapor- plata datoriilor şi sarcinilor succe-
turile juridice care există între siunii; răspunderea sa este limitată
părţile unei convenţii, pentru a le doar la bunurile moştenite, bunu-
deosebi de raporturile încheiate rile sale proprii neputând fi
între aceste părţi şi terţi. urmărite, chiar dacă pasivul succe-
soral întrece activul.
Inter vivos – „Între vii” (v. şi ultra vires hereditatis)
Actul juridic civil inter vivos
este acel act care îşi produce Intuitu personae – „Având în
efectele necondiţionat de moartea vedere persoana”
autorului ori autorilor lui. Caracterizează acele acte juri-
(v. şi mortis causa) dice la a căror încheiere con-
sideraţia persoanei cocontractante
149 Iocandi causa

a fost determinantă; obligaţiile consimţământul donatarului, căci


contractate intuitu personae sunt donaţia, deşi este un contract
obligaţii de a da şi a face (nu şi a unilateral ce obligă numai una din
nu face) care pot fi executate în părţi (donatorul), presupune acor-
natură numai de către debitor, iar dul de voinţă al părţilor; cu atât
nu şi de către creditor ori o terţă mai mult este necesar consim-
persoană. Executarea silită a aces- ţământul donatarului dacă donaţia
tor obligaţii nu este posibilă decât este cu sarcină, situaţie în care
prin echivalent bănesc, iar nu şi în donatarul este obligat să execute
natură; astfel de obligaţii sunt sarcina, în caz contrar donatorul
netransmisibile, contractul înce- poate solicita, fie executarea silită,
tând prin moartea persoanei în fie revocarea.
considerarea căreia a fost încheiat; Oferta de donaţie poate fi revo-
eroarea asupra persoanei (error in cată cât timp ofertantul nu a luat
personam) atrage nulitatea rela- cunoştinţă de acceptarea desti-
tivă a actului încheiat. natarului; incapacitatea sau decesul
ofertantului atrage caducitatea
Inventio – „Invenţia” ofertei [art. 1013 alin. (1)].
Retorica cuprinde patru părţi: Oferta nu mai poate fi accep-
invenţia, dispoziţia, elocuţiunea şi tată după decesul destinatarului ei;
acţiunea. Invenţia se ocupă cu moştenitorii destinatarului pot însă
studiul mijloacelor prin care comunica acceptarea făcută de
oratorul poate comunica altora acesta [art. 1013 alin. (2)].
convingerile şi sentimentele sale;
într-o altă definiţie, invenţia este Iocandi causa – „Din
apreciată ca fiind activitatea glumă/joacă“
intelectuală care produce şi oferă Pentru ca un act juridic să
oratorului mijloacele necesare producă efecte consimţământul tre-
pentru a-şi dezvolta şi îmbogăţi buie să fie dat cu intenţia de a se
subiectul discursului său. Se apre- obliga; manifestarea de voinţă
ciază că pentru invenţie sunt făcută în glumă nu produce efecte
necesare trei elemente: geniul, juridice.
atenţia şi metoda. Buna-credinţă a părţilor trebuie
să se manifeste nu numai în faza
Invito beneficium non datur încheierii contractului, ci şi în faza
– „Nu se acordă o binefacere de negociere fiind contrară exigen-
împotriva voinţei”; (nimeni nu ţelor bunei-credinţe, între altele,
poate fi silit să accepte o favoare conduita părţii care iniţiază sau
împotriva voinţei sale) continuă negocieri fără intenţia de
Pentru încheierea unui contract a încheia contractul [art. 1183 alin.
de donaţie este necesar şi (3) NCC].
Ipso facto 150
Ipso facto – „Prin faptul Iudicium – „Judecată/pro-
însuşi/în virtutea faptului însuşi” ces/scaun de judecată”
Expresie folosită pentru a arăta Cuvântul desemna în dreptul
că un fapt, un lucru nu mai roman, în general, ceea ce se înţe-
necesită explicaţii, el fiind înţeles lege astăzi prin proces. În perioada
de la sine. medievală în Ţara Românească
Sinonim eo ipso. iudicium avea şi sensul de scaun
de judecată.
Ipso iure – „Prin dreptul însuşi” În prezent, în literatura de spe-
cialitate procesul civil a fost definit
Is de cuius succesione agitur ca fiind „activitatea desfăşurată de
– „Cel despre a cărui succesiune către instanţă, părţi, organe de
este vorba” executare şi alte persoane sau
(v. de cuius) organe care participă la înfăptuirea
de către instanţele judecătoreşti a
Iter criminis – „Drumul justiţiei în pricinile civile, în
acuzaţiei” (infracţiunii) vederea realizării sau stabilirii
Se foloseşte pentru a indica drepturilor şi intereselor civile
desfăşurarea activităţii infracţio- deduse judecăţii şi executării silite
nale de la primul act de executare a hotărârilor judecătoreşti sau a
până la producerea rezultatului altor titluri executorii, conform
socialmente periculos şi până la procedurii prevăzute de lege”. De
momentul epuizării faptului, adică asemenea, procesul penal este
până la ultima evoluţie posibilă a „activitatea reglementată de lege,
acestui rezultat. desfăşurată de organele compe-
tente, cu participarea părţilor şi a
Iudex damnatur, cum nocens altor persoane, în scopul consta-
absolvitur – „Judecătorul este tării la timp şi în mod complet a
condamnat când este achitat un faptelor ce constituie infracţiuni,
vinovat (un rău-făcător)” astfel ca orice persoană care a
săvârşit o infracţiune să fie pedep-
Iudex ne procedat ex officio – sită potrivit vinovăţiei sale şi nicio
„Judecătorul nu se sesizează din persoană nevinovată să nu fie trasă
oficiu” la răspundere penală”. Procesul
(v. Nemo iudex sine actore) civil parcurge, de regulă, două
faze: faza de judecată (cognitio) şi
Iudicatum solvi – „A fi faza executării silite (executio), în
dispensat de sentinţă” timp ce procesul penal este struc-
(v. cautio iudicatum solvi) turat, de obicei, în trei faze: urmă-
rirea penală, judecata şi punerea în
executare a hotărârii penale.
151 Iudicium rescinssorium

Iudicium rescindens – „Jude- revizuirea. În Codul român de


carea cererii de revizuire” procedură penală s-a adoptat siste-
Se referă la judecarea în princi- mul competenţei unitare în ceea ce
piu a cererii de revizuire. În priveşte revizuirea, în sensul că
această etapă şedinţa se desfăşoară aceeaşi instanţă realizează atât jude-
în camera de consiliu, fără citarea carea cererii de revizuire în prin-
părţilor şi fără participarea procu- cipiu (iudicium rescindens), cât şi
rorului. Deci această fază nu este rejudecarea cauzei în fond (iudi-
guvernată de principiile publi- cium rescinssorium).
cităţii, oralităţii şi contradicto- (v. şi iudicium rescinssorium)
rialităţii. Instanţa examinează dacă
cererea de revizuire este făcută în Iudicium rescinssorium –
condiţiile prevăzute de lege şi dacă „Rejudecarea cauzei în fond”
din probele strânse în cursul Se referă la rejudecarea unei
cercetării efectuate de procuror cauze în fond după admiterea
rezultă date suficiente pentru admi- cererii de revizuire. Această a doua
terea în principiu. În baza celor fază a revizuirii se desfăşoară
constatate, instanţa dispune prin potrivit regulilor de procedură
încheiere admiterea în principiu a privind judecata în primă instanţă.
cererii de revizuire sau, prin sen- Instanţa poate administra din nou
tinţă, respingerea acesteia [art. 403 probele care au fost efectuate în
alin. (3) C.proc.pen.]. Adoptând cursul primei judecăţi sau cu
soluţia admiterii în principiu, ocazia admiterii în principiu a
instanţa poate lua unele măsuri: să cererii de revizuire (art. 405
suspende motivat, în tot sau în C.proc.pen.). Instanţa poate
parte, executarea hotărârii supuse respinge cererea de revizuire când
revizuirii ori să ia, în condiţiile constată că este neîntemeiată sau,
legii, orice măsură preventivă în cazul în care constată că este
(art. 404 C.proc.pen.). De aseme- întemeiată, anulează hotărârea în
nea, în cazul admiterii în principiu măsura în care a fost admisă
a cererii de revizuire pentru exis- cererea de revizuire sau hotărârile
tenţa unor hotărâri ce nu se pot care nu se pot concilia şi pronunţă
concilia, cauzele în care aceste o nouă hotărâre potrivit dispo-
hotărâri au fost pronunţate se reu- ziţiilor art. 345-353 care se aplică
nesc în vederea rejudecării (art. în mod corespunzător. Sentinţa
404 alin. ultim). Sentinţele prin instanţei de revizuire dată în
care se respinge cererea de revi- această fază este supusă aceloraşi
zuire date în această fază potrivit căi de atac ca şi hotărârile la care
art. 403 alin. (3) C.proc.pen. sunt se referă revizuirea (art. 407
supuse aceloraşi căi de atac ca şi C.proc.pen.).
hotărârile la care se referă (v. şi iudicium rescindens)
Iura ad rem 152
Iura ad rem – „Drepturi de În sistemul nostru de drept
creanţă” există prezumţia absolută că jude-
Drepturi subiective civile rela- cătorul cunoaşte legea; această
tive şi patrimoniale pe care titula- prezumţie rezultă din principiul
rul (subiectul activ-creditorul), le general conform căruia „nimeni nu
exercită contra unei anumite per- se poate prevala de necunoaşterea
soane (subiectul pasiv-debitorul) legii”.
spre a-l obliga să dea, să facă sau Existenţa acestei prezumţii a
să nu facă ceva; se mai foloseşte şi determinat conturarea principiului
expresia ius in personam. inadmisibilităţii probei normelor
juridice, conform căruia normele
Iura generaliter constituuntur de drept, indiferent de forma în
– „Dreptul este stabilit pentru toţi” care sunt exprimate, nu pot forma
(v. iura non in singulas per- obiectul probaţiunii judiciare.
sonas sed generaliter consti- Principiul inadmisibilităţii pro-
tuuntur) bei normelor juridice se referă
numai la legea română, deoarece în
Iura in re – „Drepturi reale” ceea ce priveşte legea străină,
Drepturi subiective civile abso- art. 2562 NCC (art. 7 din Legea nr.
lute şi patrimoniale pe care titularul 105/1992 cu privire la regle-
(subiectul activ) le exercită în mod mentarea raporturilor de drept
direct asupra unui lucru determinat, internaţional privat) prevede
fără a fi necesară intervenţia altei dovada conţinutului legii străine.
persoane.
Iure et nomine alieno – „În
Iura non in singulas personas virtutea dreptului şi în numele
sed generaliter constituuntur – altuia”
„Normele de drept nu se constituie Expresie folosită atunci când o
în vederea unei singure persoane, persoană acţionează în numele şi în
ci în mod general (cu privire la virtutea dreptului altei persoane. De
toate persoanele)” exemplu, reprezentanţii legali ai per-
Expresie ce desemnează carac- soanelor care nu au capacitate de
terul general al normei juridice exerciţiu, când încheie acte juridice în
care constă în faptul că ea se adre- această calitate [art. 43 alin. (2) NCC]
sează nu unor subiecte individuale acţionează iure et nomine alieno.
sau colective concrete, ci unui cerc (v. şi nomine et iure proprio)
nelimitat de persoane.
Iure hereditatis – „În temeiul
Iura novit curia – „Curia dreptului la succesiune”
(judecătorul) cunoaşte legea/ nor- Expresia se referă la dreptul
mele de drept” procesual pe care îl dobândeşte un
153 Iure naturae aequum est neminem cum alteris

succesor al unei părţi ca urmare a rialul altuia este obligat să plă-


acceptării moştenirii. Astfel, în tească contravaloarea materialului
cadrul procesului penal, atunci când (art. 493 C.civ.);
victima infracţiunii decedează ca c) orice persoană care a făcut
urmare a altor factori decât infrac- cheltuieli pentru conservarea unui
ţiunea, moştenitorii care au acceptat lucru ce nu este al său are dreptul
succesiunea pot exercita acţiunea la restituirea lor; spre exemplu,
civilă iure hereditatis. accipiensul de la solvens (art. 997
C.civ.), depozitarul de la deponent
Iure naturae aequum est (art. 1618 C.civ.), creditorul gajist
neminem cum alteris detrimento de la debitor (art. 1691 C.civ.) etc.
et iniuria fieri locupletiorem – Practica judecătorească a făcut
„Potrivit dreptului natural este aplicaţia acestui principiu şi în alte
echitabil ca nimeni să nu devină situaţii: îmbunătăţirile făcute de
mai bogat în dauna altuia şi pe chiriaşi imobilului închiriat, pres-
nedrept” tarea unei munci în lipsa unui
Această expresie are la bază contract de muncă, însă pe baza
principiul moral conform căruia promisiunii că persoana în cauză va
nimănui nu-i este permis să se fi angajată.
îmbogăţească în dauna altuia, dacă Noul Cod civil reglementează
nu are niciun titlu sau temei. Acest îmbogăţirea fără justă cauză în art.
principiu a determinat în plan 1345-1.348, stabilind ca şi
juridic apariţia instituţiei „îmbogă- principiu că „cel care în mod
ţirii fără justă cauză” sau „fără just neimputabil s-a îmbogăţit fără
temei”. justă cauză în detrimentul altuia
Prin îmbogăţirea fără just temei este obligat la restituire, în măsura
se înţelege faptul juridic prin care pierderii patrimoniale suferite de
patrimoniul unei persoane se mă- cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut
reşte pe seama patrimoniului unei dincolo de limita propriei sale
alte persoane fără ca pentru aceasta îmbogăţiri”.
să existe un temei juridic. Îmbogăţirea este justificată
Deşi Codul civil din 1864 nu când rezultă din:
prevedea îmbogăţirea fără just temei a) executarea unei obligaţii
ca izvor de obligaţii, totuşi conţinea valabile;
aplicaţii ale acestui principiu: b) neexercitarea de către cel
a) proprietarul unui teren păgubit a unui drept contra celui
culege fructele numai dacă a plătit îmbogăţit;
semănăturile, arăturile şi munca c) dintr-un act îndeplinit de cel
depusă de alţii (art. 484 C.civ.); păgubit în interesul său personal şi
b) proprietarul care a ridicat o exclusiv, pe riscul său ori, după
construcţie pe terenul său cu mate- caz, cu intenţia de a gratifica.
Iurisdictio 154
Restituirea nu este datorată cutorie de către instanţa judecăto-
decât dacă îmbogăţirea subzistă la rească.
data sesizării instanţei [art. 1347 (v. şi imperium)
alin. (1) NCC].
Cererea de restituire are un carac- Iuris et de iure – „(Prezumţie)
ter subsidiar, astfel că aceasta nu este de drept şi din drept”; (prezumţia
admisibilă dacă cel prejudiciat are absolută)
dreptul la o altă acţiune pentru a Prezumţiile sunt consecinţele
obţine ceea ce îi este datorat. ce legea sau judecătorul trage
dintr-un fapt cunoscut la un fapt
Iurisdictio – „Împărţirea necunoscut (art. 1199 C.civ.). Este
dreptăţii/a spune dreptul” prezumţie absolută acea prezumţie
În dreptul roman termenul de- stabilită de lege care nu poate fi
semna puterea magistratului de a răsturnată prin niciun mijloc de
supraveghea îndeplinirea legisla- probă. Acest tip de prezumţii
ţiunilor şi de a pronunţa o sentinţă constituie excepţia, regula fiind că
ce soluţiona litigiul dintre părţi. prezumţiile pot fi răsturnate prin
Acest sens s-a păstrat, în principiu, proba contrară, cu alte cuvinte că
şi în dreptul modern. În prezent prezumţiile sunt de obicei relative
funcţia esenţială a judecătorului (iuris tantum). La rândul lor pre-
este de a împărţi dreptatea, adică zumţiile absolute se împart în
de a soluţiona litigiile apărute între prezumţii legale absolute ce apără
părţi, de a judeca cauza, de „a un interes general şi prezumţii
spune dreptul” (iurisdictio) şi de a legale absolute ce apără un interes
impune executarea forţată a hotă- personal. Prezumţiile absolute din
rârilor (imperium). Deci judecă- prima categorie nu pot fi răsturnate
torul are rolul de a înfăptui justiţia prin niciun mijloc de probă, iar
al cărei monopol este deţinut de cele din a doua categorie pot fi
stat. De la principiul că justiţia este răsturnate numai prin mărturisire
monopol de stat există însă o judiciară.
excepţie, oarecum parţială, regle- (v. şi iuris tantum)
mentată de Codul de procedură
civilă: arbitrajul. Este o excepţie Iuris praecepta sunt haec:
parţială, întrucât arbitrul are numai honeste vivere, alterum non
dreptul de a soluţiona litigiul laedere, suum cuique tribuere –
printr-o hotărâre arbitrală, adică „Principiile (regulile) dreptului sunt
iurisdictio, dar nu are şi dreptul de acestea: să trăieşti cinstit, să nu
a ordona executarea ei, adică vatămi pe altul, să dai fiecăruia ceea
imperium. Pentru a putea fi exe- ce este al său.”
cutată, hotărârea arbitrală trebuie Această maximă formulată de
să fie învestită cu formulă exe- Ulpian a fost preluată şi de Andro-
155 Ius adcrescendi

nache Donici în Manualul său judiciare şi să nu le ia în conside-


juridic din 1814: „Fiinţa dreptăţii rare pe cele care sunt greşite sau
este ca viaţa omului să fie cinstită, care încalcă un drept fundamental.
pe nimeni să nu vatăme şi lucrul
străin să-l dea al cui este”. Iurisprudentia est divinarum
atque humanorum rerum notitia
Iurisprudentia – „Jurispru- iusti atque iniusti scientia –
denţa” „Ştiinţa dreptului este cunoaşterea
În dreptul roman prin termenul lucrurilor divine şi umane, ştiinţa
iurisprudentia se înţelegea ştiinţa de a deosebi ceea ce este drept de
dreptului dezvoltată de către juris- ceea ce este nedrept”
consulţi.
În prezent, termenul şi-a schim- Iuris tantum – „Numai de
bat într-o anumită măsură sensul, drept” (prezumţie relativă)
prin jurisprudenţă înţelegându-se Prezumţiile relative sunt pre-
autoritatea care se degajă din zumţiile care pot fi răsturnate prin
precedentele judiciare. proba contrară. Acest tip de
În dreptul anglo-saxon este prezumţii constituie regula, legea
recunoscută calitatea de sursă de instituind prezumţii absolute (care
drept a precedentului judiciar. În nu pot fi răsturnate prin nici un
cazul în care pentru o anumită mijloc de probă) decât în mod
cauză dedusă judecăţii nu există o excepţional.
lege scrisă aplicabilă, judecătorul (v. şi iuris et de iure)
este îndreptăţit să creeze o regulă
de drept aplicabilă situaţiei de fapt Ius ad bellum – „Dreptul la
respective şi să-şi întemeieze război”
decizia pe acea regulă. O astfel de Expresie prin care se desemna
hotărâre este obligatorie pentru în dreptul internaţional clasic
instanţele inferioare şi pentru competenţa unui stat de a recurge
instanţele egale în grad cu cea care la forţă în raporturile interna-
a pronunţat-o, deci este aplicabilă ţionale. Ius ad bellum nu mai este
erga omnes. Cu toate acestea admis de dreptul internaţional con-
judecătorul care va fi învestit temporan care a consacrat expres
ulterior cu soluţionarea unei cauze principiul nefolosirii forţei şi a
asemănătoare nu va face o aplicare ameninţării cu forţa.
mecanică a deciziei anterioare, ci
va avea un rol creator, în sensul că Ius adcrescendi – „Dreptul de
va trebui să aleagă dintre toate acrescământ”
deciziile care soluţionează situaţii Dreptul de acrescământ (de
asemănătoare pe acelea care adăugire) este dreptul beneficia-
constituie într-adevăr precedente rului unui legat conjunctiv sau
Ius antiquum 156
moştenitor legal de a primi şi Ius appellationis – „Drept de
partea de moştenire ce revenea apel”
colegatarului ori comoştenitorului Apelul este calea de atac prin
legal care nu a dorit ori nu a putut care partea interesată sau procurorul
să primească legatul, respectiv solicită, instanţei ierarhic superioare
moştenirea; aşadar, dreptul de aceleia care a dat hotărârea, refor-
acrescământ funcţionează atât în marea acesteia în condiţiile prevăzute
cazul legatului conjunctiv (când de lege. Apelul este o cale de atac
conjunctţia între legate este verbală ordinară, comună, devolutivă, de
şi reală ori numai reală), cât şi a reformare şi suspensivă de executare.
moştenirii legale; în ambele cazuri Dreptul de apel reprezintă o
acesta operează obligetoriu şi cu componentă a dreptului la acţiune,
sarcini. astfel că pentru exerciţiul acestuia
Pentru a opera dreptul de acres- trebuie îndeplinite condiţiile gene-
cământ în cazul legatului con- rale ale dreptului la acţiune la care
junctiv se cer a fi întrunite urmă- se mai adaugă unele condiţii
toarele condiţii: specifice (cum ar fi nerenunţarea la
a) să existe o pluralitate de acest drept, atacarea unei hotărâri
legatari; susceptibile de apel etc.).
b) dispoziţiile făcute în favoarea
lor să aibă acelaşi obiect; Ius armorum – „Dreptul de a
c) fiecare colegatar să aibă se înarma”
vocaţie la întregul obiect al lega- Expresia se referă la dreptul
tului; statelor de a lua măsuri cu caracter
d) unul ori mai mulţi colegatari defensiv pe teritoriul propriu, fără
să nu poată ori să nu dorească să însă ca aceste măsuri să aibă un
primească legatul. caracter de ostilitate faţă de cele-
În cazul moştenirii legale, de lalte state. Acest drept care nu este
partea (din succesiune) moştenito- decât un aspect al dreptului de
rului care renunţă, nu vrea să vină legitimă apărare, constituie o pre-
la moştenire ori este nevrednic, vor rogativă a suveranităţii statelor.
beneficia ceilalţi moştenitori
potrivit cotelor ce li se cuvin. Ius belli – „Dreptul războiului”
Expresie sinonimă cu ius ad
Ius antiquum – „Drept vechi” bellum; este preferată această
Expresie prin care sunt denu- ultimă expresie, deoarece ius belli
mite lucrările juriştilor clasici într-o traducere literală înseamnă
romani; se mai foloseşte şi ter- „dreptul războiului” (adică totali-
menul ius (drept). tatea regulilor care trebuie respec-
tate în caz de război).
(v. şi iustum bellum)
157 Ius eminens

Ius cogens – „Dreptul survine o normă imperativă a


constrângător” dreptului internaţional general (ius
Expresia denumeşte normele de cogens superveniens), orice tratat
drept internaţional public care sunt existent, care este în conflict cu
obligatorii pentru toate statele. această normă, devine nul şi îşi
Această noţiune este definită în încetează efectele (art. 64). Această
textul Convenţiei de la Viena cu prevedere este importantă pentru
privire la dreptul tratatelor (1969) adaptarea normelor imperative la
în art. 53 intitulat „Tratate în realităţile internaţionale. Se mai
conflict cu o normă imperativă a întâlneşte şi în formularea ius
dreptului internaţional general (ius cogens gentium.
cogens)”: o normă a dreptului
internaţional general este o normă Ius dispositivum – „Dreptul
acceptată şi recunoscută de comu- dispozitiv”
nitatea internaţională a statelor în Expresia se referă la normele
ansamblul ei drept normă de la juridice dispozitive, la acele norme
care nu este permisă nicio derogare care acordă posibilitatea unui larg
şi care nu poate fi modificată decât comportament subiecţilor de drept.
printr-o nouă normă a dreptului Aceste norme pot fi permisive,
internaţional general, având acelaşi atunci când permit o anumită con-
caracter. Această formulare foarte duită, sau supletive, care, atunci când
generală şi lipsa oricărui exemplu subiecţii tac, suplinesc voinţa aces-
din textul convenţiei au generat tora, dispunând într-un mod deter-
numeroase discuţii în literatura de minat. Normele dispozitive sunt pre-
specialitate cu privire la ceea ce ponderente în cadrul dreptului privat.
cuprinde ius cogens. S-a admis că (v. şi ius imperativum)
principiile generale ale dreptului
internaţional, dispoziţiile Cartei Ius duplex – „Drept care are
O.N.U. privind interdicţia recursu- două părţi”
lui la forţă sau regulile de drept (v. duplex ius)
internaţional cu caracter umanitar,
fac parte din ius cogens. Efectele Ius eminens – „Drept supe-
normelor de drept internaţional la rior”
care se referă art. 53 din convenţie Drept pe care seniorul feudal
sunt deosebit de puternice cu şi-l păstra asupra feudului, după ce
privire la tratatele internaţionale. acesta era acordat vasalului, în
Este interzisă orice derogare de la schimbul îndeplinirii de către
ele, orice tratat care, în momentul acesta a obligaţiilor pe care şi le
încheierii sale, este în conflict cu o asumase. În epoca feudală, asupra
normă a dreptului internaţional unui teren se exercitau două
general fiind nul. În plus, dacă drepturi reale, dintre care niciunul
Ius est ars boni et aequi 158
nu poate fi încadrat în conceptul concepţie tipic feudală, rezultat al
clasic de proprietate sau de dez- aplicării în această perioadă a unor
membrământ al acesteia. Exista, pe instituţii ale dreptului privat roman
de o parte, ius eminens, drept de în sfera publică a statului. Deşi în
stăpânire superior al seniorului, şi, Ţările Române nu exista o astfel de
pe de altă parte, ius utile, dreptul concepţie, ea fiind specifică Euro-
vasalului care izvora din contractul pei catolice, domnitorul se bucura
de vasalitate. Ius eminens avea un de ius eminens asupra întregului
conţinut complex. Consta, în teritoriu al ţării. Treptat, odată cu
primul rând, în dreptul seniorului redescoperirea din punct de vedere
de a cere îndeplinirea obligaţiilor ştiinţific a dreptului roman şi revi-
vasalice principale: consilium et gorarea concepţiilor clasice despre
auxilium; acestea erau obligaţii proprietate, în condiţiile declinului
deosebit de importante, având în societăţii feudale, cele două drep-
vedere caracterul intuitu personae turi reale medievale ius eminens şi
al contractului de vasalitate. Iniţial, ius utile au suferit transformări
feudul era viager, însă treptat, profunde. Ius utile a fost înlocuit
vasalul a dobândit posibilitatea de cu dreptul de proprietate în sensul
a-şi transmite drepturile asupra clasic al termenului, devenind sin-
acestuia fiului cel mai mare, gurul drept real asupra terenului.
seniorul având dreptul să perceapă Ius eminens sub influenţa concep-
o taxă pentru această operaţiune. ţiilor politice moderne a fost înlo-
Feudul nu putea fi înstrăinat de cuit cu suveranitatea statului, cu
către vasal decât cu acordul senio- dreptul suveran al acestuia asupra
rului care trebuia să-l agreeze pe teritoriului (acest drept a fost
dobânditor, acesta urmând să numit în literatura de specialitate
devină noul său vasal. De ase- drept real instituţional). Din acest
menea, seniorul avea dreptul să punct de vedere, impozitul funciar
perceapă diverse impozite, precum a înlocuit drepturile seniorului.
şi danii în natură. El era cel care Noţiunea de ius eminens se
exercita atribuţiile judecătoreşti în mai întâlneşte şi în variantele
cadrul domeniului său, mai ales în dominium eminens sau domi-
ceea ce priveşte proprietatea fun- nium directum.
ciară. De ius eminens dispuneau şi (v. şi consilium et auxilium;
conducătorii statelor feudale în ius utile)
virtutea lor de vârfuri ale ierarhiei
feudale. De această dată dreptul Ius est ars boni et aequi –
regelui ca mare senior se exercita „Dreptul este arta binelui şi a
asupra întregului teritoriu al sta- echităţii”
tului, datorită concepţiei patrimo- Definiţie a dreptului formulată
niale cu privire la puterea politică, de Celsus în care este reflectată
159 Ius in bello

dependenţa normelor juridice de precum şi la raporturile dintre


cele morale. În concepţia juridică aceştia din urmă. În epoca
romană, dincolo de aspectul său modernă, prin operele unor autori,
pozitiv, dreptul avea ca fundament precum Grotius sau Puffendorf,
„binele”, pentru că numai acesta se expresia respectivă a căpătat înţe-
putea impune individului. Dreptul lesul de drept internaţional diferit
astfel conceput era un produs al de dreptul natural, ius naturae; în
conştiinţei morale a societăţii şi al prezent, însă, formula ius gen-
raţiunii individuale. tium, dovedindu-se neadecvată
(v. şi ius naturale) pentru a desemna cu precizie
domeniul dreptului internaţional,
Ius fetiale – „Dreptul feţial” este din ce în ce mai puţin folosită,
În cadrul statului roman, pro- fiind preferată sintagma „drept
blemele referitoare la relaţiile internaţional”.
internaţionale erau de competenţa
Senatului şi a Colegiului feţialilor; Ius imperativum – „Dreptul
acest colegiu avea un rol important obligatoriu”
în declanşarea războiului, rezolvarea Expresie care se referă la nor-
diferendelor, încheierea păcii etc. mele imperative, norme de la care
Feţialii rezolvau aceste probleme subiecţii nu se pot abate. Aceste
aplicând normele cuprinse într-un norme se clasifică în norme one-
cod cu caracter religios denumit ius rative (cele care impun o anumită
fetiale, care cuprindea norme privi- conduită) şi prohibitive (cele care
toare la încheierea tratatelor, la de- interzic o anumită conduită). Nor-
clararea războiului, la extrădare etc. mele imperative sunt preponde-
rente în dreptul public, însă se
Ius gentium – „Dreptul gin- întâlnesc şi în cadrul dreptului pri-
ţilor/popoarelor” vat. În cadrul dreptului internaţio-
Această formulă a avut de-a nal public, normele imperative
lungul timpului diferite accepţiuni, sunt denumite ius cogens, exis-
în funcţie de perioada istorică în tenţa şi acţiunea lor fiind prevăzută
care s-a folosit. În dreptul roman, în Convenţia de la Viena cu privire
ius gentium era definit ca drept la dreptul tratatelor (1969).
natural, care, potrivit lui Gaius, a (v. ius cogens; ius dispo-
apărut odată cu umanitatea şi care sitivum)
era diferit de dreptul civil. Ius gen-
tium avea un conţinut extins, Ius in bello – „Dreptul apli-
cuprinzând pe lângă norme care cabil în război”
reglementau relaţiile dintre state şi Expresie prin care se desem-
norme privitoare la raporturile nează totalitatea normelor cu
dintre cetăţenii romani şi peregrini, caracter internaţional ce reglemen-
Ius in personam 160
tează comportamentul şi responsa- abstracţie total ruptă de realitate, ci
bilitatea statelor şi a combatanţilor constituie un drept real şi aplicabil
în timp de război. care se impune în mod direct
subiecţilor de drept şi legiuitorului
Ius in personam – „Dreptul cu însuşi în procesul de creare a
privire la persoană” dreptului pozitiv. Această realitate,
(v. iura ad rem) pentru prima dată evidenţiată de
reprezentanţii şcolii dreptului natu-
Ius in re – „Dreptul cu privire ral, este din ce în ce mai vizibilă în
la lucru” societatea contemporană caracte-
(v. iura in re) rizată de rapida dezvoltarea a drep-
turilor şi libertăţilor fundamentale
Ius legationis – „Dreptul de ale omului. Cum altfel, dacă nu ca
legaţiune” un drept natural, ca o conştiinţă
Indică dreptul statelor de a tri- morală a societăţii ar putea fi
mite şi de a primi agenţi diplo- conceput dreptul constituţional în
matici; este o prerogativă a suve- calitatea sa de drept care constituie
ranităţii. statul şi îl limitează în tendinţa sa
de acaparare a societăţii civile şi de
Ius naturale – „Drept natural” limitare a libertăţilor individuale?
Conceptul de drept natural, pre- Din acest punct de vedere dreptul
figurat în cadrul gândirii juridice constituţional nu poate fi gândit ca
romane, a fost dezvoltat mai ales un ansamblu de norme edictate de
în perioada modernă, fiind consi- stat; dacă ar fi aşa limitarea statului
derat un drept anterior şi superior nu s-ar mai putea produce. Con-
statului, conform cu raţiunea trolul constituţionalităţii legilor,
universală şi deci acelaşi la toate expresia cea mai autoritară a drep-
popoarele şi în toate timpurile. tului constituţional în activitatea sa
Dincolo de criticile care pot fi de îngrădire a tendinţelor hegemo-
aduse acestei concepţii, existenţa nice ale statului, nu poate fi legiti-
dreptului natural este fundamentată mat decât în măsura în care acest
pe nevoia spirituală a omului de a drept este conceput, în primul rând,
trăi în societate (appetitus societa- ca o reflectare a moralei sociale, ca
tis); el nu este altceva decât trans- un ansamblu de principii generale
punerea şi adaptarea în plan social a care constituie şi îndreptăţesc statul
imperativelor morale individuale, să existe şi, numai în al doilea
este „conştiinţa morală a justiţiei aşa rând, ca un ansamblu de norme
cum trăieşte în societatea respec- edictate de stat.
tivă”, cum spunea Mircea Djuvara.
Dreptul natural astfel conceput Ius naturale, id quod semper
nu este un drept ideal, o simplă aequum ac bonum est – „Dreptul
161 Ius repraesentationis omni modi

natural este ceea ce întotdeauna e dispoziţie judecătorească, asistarea


echitabil şi bun” reprezentantului de către avocat nu
(v. ius naturale) este obligatorie (art. 70 C.proc.civ.).

Ius non scriptum – „Drept Ius publicae respondenti –


nescris” „Dreptul de a da consultaţii
Expresie introdusă în dreptul oficiale”
românesc de către Dimitrie Cantemir Privilegiu acordat unor juris-
pentru a desemna dreptul nescris, consulţi de către împăratul
cutumiar dezvoltat în Ţările Române Augustus de a da consultaţii
în perioada medievală, Legea Ţării. oficiale în numele împăratului (ex
(v. consuetudo; duplex ius; autoritate principis); aceste
Ius Valachicum) răspunsuri erau obligatorii pentru
judecători la început numai în
Ius pledandi – „Dreptul de a speţa în care fuseseră date, iar mai
pleda (de a pune concluzii)” târziu în toate cazurile similare,
Dreptul de a pune concluzii dacă nu existau controverse între
într-un proces aparţine în exclu- jurisconsulţii oficiali. Acest privi-
sivitate avocatului; este ceea ce legiu pe care îl aveau jurisconsulţii
deosebeşte reprezentarea de către cei mai importanţi în perioada
avocat de mandatul de reprezentare imperială a Romei a dus la înscrie-
dat unei persoane oarecare. Dacă rea doctrinei, din punct de vedere
mandatul este dat unei alte per- formal, printre sursele dreptului.
soane decât unui avocat, manda- (Pentru dezvoltarea ulterioară a
tarul nu poate pune concluzii decât doctrinei ca sursă a dreptului v.
prin avocat, cu excepţia consi- communis opinio doctorum)
lierului juridic care, potrivit legii,
reprezintă partea [art. 68 alin. (4) Ius publicum privatorum
C.proc.civ.]. De la această regulă pactis mutari non potest – „Drep-
există unele excepţii: doctorii sau tul public nu poate fi modificat
licenţiaţii în drept pot pune con- prin convenţii ale particularilor”
cluzii când sunt mandatari în prici- Acest principiu este consacrat
nile soţului sau rudelor până la în dreptul nostru de art. 5 din
gradul patru inclusiv, iar la jude- C.civ.: „Nu se poate deroga prin
cătorie asistarea de către avocat nu convenţii sau dispoziţii particulare,
este obligatorie când partea este la legile care interesează ordinea
reprezentată prin soţ sau rudă până publică şi bunele moravuri”.
la al patrulea grad inclusiv [art. 68
alin. (5) şi (6) C.proc.civ.]. De ase- Ius repraesentationis omni
menea, când dreptul de reprezen- modi – „Drept de reprezentare
tare izvorăşte din lege sau dintr-o generală”
Ius sanguinis 162
Expresie care se foloseşte, de Ius soli – „Dreptul solului/ lo-
regulă, în legătură cu şeful statului cului”
care în conformitate cu preroga- Mod de dobândire a cetăţeniei
tivele conferite de Constituţie, după criteriul solului, conform că-
reprezintă statul în relaţiile interna- ruia nou născutul va primi cetă-
ţionale. ţenia în funcţie de locul naşterii,
Conform art. 80 alin. (1) din oricare ar fi cetăţenia părinţilor.
Constituţia României: „Preşedin- Conform art. 5 alin. (3) din
tele României reprezintă statul Legea cetăţeniei române
român şi este garantul inde- nr. 21/1991: „Copilul găsit pe
pendenţei naţionale, al unităţii şi al teritoriul statului român este con-
integrităţii teritoriale a ţării”. siderat cetăţean român, până la
proba contrarie, dacă niciunul dintre
Ius sanguinis – „Dreptul părinţi nu este cunoscut”.
sângelui” În legislaţia majorităţii statelor
Mod de dobândire a cetăţeniei se aplică un sistem mixt care
după criteriul sângelui, conform că- îmbină cele două criterii: criteriul
ruia nou-născutul va primi cetăţenia sângelui şi criteriul solului; ius soli
părinţilor săi, indiferent de ţara unde se aplică în principal în sistemul de
se naşte. Conform art. 5 din Legea drept anglo-saxon.
cetăţeniei române nr. 21/1991: (v. şi ius sanguinis)
„Copii născuţi pe teritoriul Ro-
mâniei, din părinţi cetăţeni români, Iustitia colimus, aequum ab
sunt cetăţeni români. iniquo separantes, licitum ab
Sunt, de asemenea, cetăţeni ro- illicito discernentes – „Cultivăm
mâni cei care: justiţia, separând ceea ce este drept
a) s-au născut pe teritoriul sta- de ceea ce este nedrept, deosebind
tului român, chiar dacă numai unul ceea ce e licit de ceea ce e ilicit”
dintre părinţi este cetăţean român;
b) s-au născut în străinătate şi Iustitia domina et regina
ambii părinţi sau numai unul dintre omnium virtutum (est) – „Justiţia
ei are cetăţenie română”. este stăpâna şi regina tuturor
virtuţilor”
Ius scriptum – „Drept scris”
Expresie introdusă în dreptul Iustitia est constans et per-
românesc de către Dimitrie Cante- petua voluntas ius suum cuique
mir pentru a desemna dreptul scris tribuere – „Justiţia este voinţa sta-
folosit în perioada medievală în tornică şi permanentă de a atribui
Ţările Române, alături de dreptul fiecăruia ceea ce este al său”
cutumiar, Ius Valachicum. Această definiţie a justiţiei
(v. duplex ius) (dreptăţii) a fost preluată şi de
163 Ius utile

Mihail Fotino în Manualul său de nulla nisi in armis spes est


legi (1765): „Dreptatea este o -„Războiul este drept pentru aceia
fermă şi constantă voinţă, care dă pentru care este necesar, iar armele
fiecăruia dreptul său”. De aseme- sunt legitime acolo unde nu mai
nea, apare în Pravila lui Eustratie: există speranţă decât în ele”
„Dreptatea este care fiecăruia dă Pasaj din opera lui Tacitus în
ceea ce i se cuvine” şi în Pravila care este reflectată concepţia antică
lui Matei Basarab (1640): „Drep- potrivit căreia războiul era consi-
tatea ... dă fieşcui dreptate”. derat un mijloc legitim de rezol-
vare a diferendelor internaţionale.
Iustum bellum – „Război (v. şi iustum bellum)
drept/just”
Până la impunerea în planul Ius utile – „Drept util”
relaţiilor internaţionale a princi- Expresia se referă la dreptul pe
piului nerecurgerii la forţă şi la care îl avea vasalul asupra feudului
ameninţarea cu forţa începând cu care îi fusese atribuit în baza con-
perioada interbelică, războiul era tractului de vasalitate. Acest drept
considerat în general ca fiind just nu poate fi încadrat în concepţia
dacă se îndeplineau anumite con- clasică a proprietăţii. Vasalul
diţii formale (de exemplu, unele exploata terenul şi avea drept
proceduri religioase în ceea ce pri- asupra fructelor acestuia. El putea
veşte declanşarea acestuia, cum era să dispună de bun din punct de
cazul Romei antice sau declaraţia vedere material, în sensul că putea
formală de război). Nu se făcea să construiască pe el sau să
nicio distincţie între războaiele de modifice tipul plantaţiei. Deşi la
agresiune şi acelea de apărare. început ius utile era viager, treptat
În prezent, prin Carta Orga- vasalul a dobândit dreptul de a-l
nizaţiei Naţiunilor Unite, este lăsa moştenire urmaşilor (mai
condamnat războiul ca modalitate exact fiului cel mare) cu acordul
de rezolvare a diferendelor dintre seniorului şi în schimbul unei taxe
state, consacrându-se principiul plătite acestuia. Titularul acestui
nerecurgerii la forţă şi la amenin- drept nu putea să înstrăineze tere-
ţarea cu forţa. Totuşi, în art. 51 din nul decât dacă seniorul îşi dădea
Cartă se prevede dreptul statelor la consimţământul, lucru normal de
autoapărare în situaţia în care sunt altfel, având în vedere că dobân-
atacate; cu alte cuvinte războaiele ditorul urma să devină noul vasal,
de apărare, în anumite condiţii, iar relaţia de vasalitate era una
sunt războaie legitime, juste. personală. Totodată, cel care avea
ius utile trebuia să îndeplinească
Iustum est bellum quibus faţă de senior diverse obligaţii care
necessarium, et pia arma ubi decurgeau din stăpânirea asupra
Ius Valachicum 164
terenului. Noţiunea ius utile se mai chicum, caracterul etnic al români-
întâlneşte şi sub forma dominium lor şi au privit normele lor juridice
utile. ca pe un drept personal, în timp ce
(v. ius eminens) în Ţara Românească şi Moldova au
fost numite Legea ţării.
Ius Valachicum – „Dreptul ro- (v. şi consuetudo)
mânesc”
Denumit şi ius valachorum Ius vitae necisque – „Dreptul
(dreptul românilor), ius Valchi- de viaţă şi de moarte”
cum a fost sistemul de regle- Patria potestas este puterea pe
mentare în cadrul obştilor săteşti care o exercita pater familias asu-
ale românilor pe care un stat feudal pra descendenţilor săi; patria
străin l-a receptat, recunoscându-i potestas avea un caracter nelimi-
aplicabilitatea. Ius Valachicum tat, pater familias având dreptul
este de fapt Legea ţării, lege de viaţă şi de moarte, dreptul de
păstrată în toate teritoriile locuite abandon şi dreptul de a-l vinde pe
de români. Deosebirea de nume cel ce se afla sub puterea sa.
provine din faptul că statele feu- Se mai foloseşte, prin generali-
dale străine au avut în vedere, zare, cu sensul de putere absolută,
atunci când vorbeau de ius Vala- discreţionară, exercitată asupra cuiva.
L

Lata culpa est nimia negli- Legatum est delibatio heredi-


gentia, id est, non intelligere tatis, qua testator ex eo, quod
quod omnes intelligunt – „Prin universum heredis foret, alicui
greşeală gravă se înţelege o quid collatum velit – „Legatul
neglijenţă mare, adică de a nu şti este o micşorare a succesiunii, prin
ceea ce ştie toată lumea” care testatorul vrea să se dea un
(v. culpa lata) lucru cuiva din bunurile sale, care,
fără această dispoziţie ar fi apar-
Latiore sensu sive strictissimo ţinut în întregimea moştenitorului”
sensu – „În sens mai larg sau în Codul civil român nu dă o
sensul cel mai restrâns” definiţie legatului, însă în doctrină
este definit ca un act prin care
Latissimo sensu sive stric- testatorul dispune de bunurile sale
tissimo sensu – „În sensul cel mai în favoarea uneia sau mai multor
larg sau în sensul cel mai restrâns” persoane cu titlu gratuit şi pentru
cauză de moarte.
Lato sensu – „În sens larg”
Denumeşte înţelesul cel mai Legatum est donatio testa-
larg al unei dispoziţii legale sau al mento relicta – „Legatul este o
unei instituţii juridice. donaţie făcută prin testament”
(v. şi stricto sensu) Conţinutul acestei expresii a
fost preluat şi în vechiul drept
Legatum debiti – „Legatul românesc. Legatul este „o danie
debitorului” prin diată” (Andronache Donici)
Este un legat cu titlu particular sau „legat se zice darul cel cu diată,
prin care testatorul lasă unui sau cu deosebită însemnare, dăruit
creditor de al său ceea ce-i dato- după moarte” (Codul Caragea).
rează; în caz de litigiu trebuie
stabilit dacă testatorul a avut Legatum liberationis – „Lega-
intenţia de a-l gratifica pe creditor, tul eliberării”
caz în care acesta poate cere şi Legatul de liberaţiune este
plata creanţei sau intenţia de a-i legatul cu titlu particular prin care
oferi acestuia un înscris doveditor testatorul, în calitate de creditor,
ori să transforme o creanţă cu ter- iartă pe legatar de datorie; dacă
men ori sub condiţie într-o creanţă debitorul acceptă legatul, efectele
pură şi simplă. acestuia (stingerea datoriei) se
Leges non obligant extra territorium 166
produc retroactiv din momentul totalitatea cetăţenilor sau partea
deschiderii succesiunii; tot de la cea mai valoroasă a acestora”
aceasta dată vor înceta să curgă şi Expresia constituie prima
dobânzile, deşi fructele revin formulare a principiului suvera-
legatarului de la data predării nităţii poporului apărută în lucrarea
voluntare a legatului sau de la data lui Marsilius din Padova, Defensor
cererii de predare (acest legat nu pacis (1314).
implică posesia).
Legi speciali per generalem
Leges non obligant extra non derogatur nec generali per
territorium – „Legile nu obligă în specialem – „O lege generală nu
afară teritoriului” poate abroga o lege specială şi
Principiul numit al teritoriali- nicio lege specială nu poate
tăţii absolute a dominat materia abroga o lege generală”
aplicării legii penale în spaţiu până Expresie care se referă la
în epoca modernă. Conform abrogarea tacită a legilor, care nu
acestuia, legea penală a unui stat poate opera decât dacă suntem în
nu se aplica decât în interiorul prezenţa aceluiaşi fel de dispoziţii:
graniţelor sale. Cei care săvârşiseră dispoziţiile dintr-o lege generală se
infracţiuni în afara teritoriului nu pot abroga numai prin dispoziţii
răspundeau pentru acestea în statul cuprinse într-o lege generală, iar
respectiv. Consecinţele negative ale dispoziţiile dintr-o lege specială se
aplicării rigide ale acestui principiu pot abroga numai prin dispoziţii
au fost însă treptat atenuate. cuprinse într-o lege specială.
(a se vedea, în acest sens: aut
dedere, aut punire) Legis virtus est haec: impe-
rare, vetare, permittere, punire –
Leges provinciales – „Legi „Puterea legii este aceasta: să
provinciale” poruncească, să oprească, să per-
Expresie prin care Dimitrie mită, să pedepsească”
Cantemir desemna acel drept cutu-
miar aplicat în Ţările Române prin Legitimatio ad causam –
opoziţie cu dreptul scris de inspi- „Calitate procesuală”
raţie romano- bizantină. Calitatea procesuală constituie,
(v. duplex ius; ius non alături de afirmarea unui drept, de
scriptum; Ius Valachicum) interes şi de capacitatea procesuală,
o condiţie esenţială de exerciţiu a
Legislatorem humanum, acţiunii civile. Pentru a putea vorbi
solam civium universitatem esse, de calitate procesuală trebuie să
aut valentiorem illius partem – existe identitate între persoana
„Legiuitorul uman constă numai în reclamantului şi persoana care este
167 Lex

titular al dreptului în raportul capacitate procesuală de folosinţă,


juridic dedus judecăţii sau între cât şi capacitate procesuală de exer-
persoana pârâtului şi cel obligat în ciţiu. De asemenea, partea civilă
cadrul aceluiaşi raport juridic. În trebuie să aibă calitate procesuală
primul caz ne aflăm în prezenţa (legitimatio ad causam) activă,
calităţii procesuale active, în cel adică să existe identitate între
de-al doilea în prezenţa calităţii aceasta şi persoana titulară a drep-
procesuale pasive. tului în raportul juridic civil dedus
Pentru specificul calităţii pro- judecăţii, iar inculpatul, respectiv
cesuale în ceea ce priveşte latura partea responsabilă civilmente, să
civilă a procesului penal, a se aibă calitate procesuală (legiti-
vedea legitimatio ad processum. matio ad causam) pasivă, adică să
existe identitate între acestea şi
Legitimatio ad processum – persoana obligată în cadrul ace-
„Capacitate procesuală” luiaşi raport juridic.
Capacitatea procesuală este (v. şi legitimatio ad causam)
acea parte a capacităţii juridice a
persoanei care presupune că Legum dominus – „Stăpânul
aceasta poate, pe de o parte, să legilor”
aibă şi să-şi exercite drepturi Expresie care desemna în peri-
procesuale, iar pe de altă parte, să oada Dominatului (284-565) puterea
aibă şi să-şi asume obligaţii absolută a împăratului şi în domeniul
procesuale. Deci, părţile în proces, legislativ, acesta fiind adevăratul şi
persoane fizice sau juridice, au atât unicul creator al dreptului numit şi
capacitate procesuală de folosinţă, iustititae aequitatisque rector („dre-
cât şi capacitate procesuală de gătorul dreptăţii şi al echităţii”).
exerciţiu. Lipsa capacităţii pro-
cesuale atrage fie nulitatea Lex – „Lege”
absolută (în cazul lipsei capacităţii Într-o accepţiune largă (lato
de folosinţă), fie nulitatea relativă sensu), mai puţin utilizată, prin
[în cazul lipsei capacităţii de exer- lege se înţelege tot dreptul scris,
ciţiu art. 43 alin. (2) C.proc.civ.] a adică orice regulă scrisă obli-
actelor de procedură încheiate în gatorie. În sens restrâns (stricto
aceste condiţii. sensu), legea este actul normativ
În privinţa laturii civile a pro- emis de parlament după o anumită
cesului penal, inculpatul, partea procedură, act care constituie izvor
civilă şi partea responsabilă civil- formal de drept. Uneori legea este
mente trebuie să aibă capacitate delimitată de celelalte acte norma-
procesuală (legitimatio ad pro- tive, nu numai formal, ci şi mate-
cessum) în accepţiunea procesual rial, stabilindu-se domeniile de
civilă a termenului, adică atât reglementare.
Lex banderae 168
Constituţia României prevede De asemenea, executivul poate
în art. 73 alin. (1) că parlamentul să adopte acte normative cu carac-
adoptă legi constituţionale, orga- ter de lege (ordonanţe) atunci când
nice şi ordinare. La acestea se i se deleagă puterea legislativă
adaugă legile de abilitare şi cele de [art. 108 alin. (3) şi art. 115 din
aprobare. Legile constituţionale Constituţie]; în cazuri excepţionale
sunt cele de revizuire a Constituţiei executivul poate să adopte ordo-
şi pot fi adoptate uneori şi de un nanţe de urgenţă, acte cu caracter
organ anume format în acest scop, legislativ, dar supuse controlului
Adunarea constituantă. Legile ulterior al parlamentului.
organice sunt adoptate cu un Legea, în special, şi dreptul
cvorum mai mare decât în cazul scris, în general, constituie sursa
legilor ordinare [art. 76 alin. (1) şi cea mai importantă a dreptului în
(2) din Constituţie] şi reglemen- sistemele de drept romano-germa-
nice, datorită avantajelor pe care le
tează anumite domenii stabilite
prezintă. Norma scrisă este certă,
expres de Constituţie. Legile ordi-
realizând siguranţa raporturilor juri-
nare sunt adoptate după procedura
dice şi previzibilitatea constrân-
obişnuită. Legile de abilitare sunt
gerii; de asemenea, se adaptează
legile prin care parlamentul
mai bine evoluţiei realităţilor
deleagă puterea legislativă către sociale. Totodată, dreptul scris este
executiv pe o perioadă determinată un drept centralizator care asigură o
şi pentru anumite domenii [art. 115 mai accentuată uniformizare a
alin. (1) şi (2) din Constituţie]. reglementării relaţiilor sociale, spre
Legile de aprobare sunt cele prin deosebire de cutumă, care este mult
care se validează sau nu ordonan- mai fragmentată, mai diversă de la
ţele emise de executiv în baza o regiune la alta.
delegării puterii legislative sau
emise în cazuri excepţionale (ordo- Lex banderae
nanţele de urgenţă). Legile consti- (sinonim cu lex pavilionis)
tuţionale, organice şi ordinare, sunt
legi de reglementare directă, pe Lex burgundiorum
când cele de abilitare şi de Codificare a dreptului burgund
aprobare sunt de reglementare apărută în anul 516. În statul
indirectă. Legile constituţionale au burgund a apărut şi o codificare a
forţa juridică a Constituţiei; între dreptului roman intitulată Lex
legile organice şi cele ordinare nu romana burgundiorum.
este prevăzută în mod expres o
ierarhie, dar o lege organică nu Lex comissoria – „Pact comi-
poate fi modificată printr-o lege soriu”
ordinară, ci numai prin una În dreptul roman, lex comisso-
organică. ria era convenţia încheiată separat
169 Lex dixit plus quam voluit

între părţile unui contract de vân- se desfiinţează, rezoluţiunea ori rezi-


zare-cumpărare prin care prevedeau lierea operează pe cale judiciară;
că vânzarea se desfiinţează în b) dacă părţile prevăd că, în
situaţia în care cumpărătorul nu plă- caz de neexecutare a obligaţiilor
teşte preţul într-un anumit termen. uneia dintre părţi, contractul se
Lex comissoria din dreptul ro- consideră desfiinţat de plin drept,
man stă la baza instituţiei pactului rezoluţiunea ori rezilierea operează
comisoriu din dreptul modern. fără a mai fi nevoie de vreo acţiune
Pactul comisoriu a fost definit ca în justiţie, însă cu condiţia ca debi-
fiind clauza ori convenţia accesorie torul să fi fost pus în întârziere;
unui contract prin care părţile dacă instanţa este sesizată, aceasta
prevăd rezoluţiunea ori rezilierea are doar posibilitatea să constate
acestuia în caz de neexecutare a dacă s-au îndeplinit toate condiţiile;
obligaţiei uneia dintre ele. c) dacă părţile au prevăzut
Pactele comisorii exprese au clauza conform căreia, în cazul în
tocmai menirea de a reduce ori de care o parte nu-şi execută obli-
a elimina rolul instanţei de jude- gaţiile, contractul se desfiinţează
cată. La rândul lor, pactele comi- de drept, fără a mai fi necesară
sorii exprese sunt de două feluri: punerea în întârziere şi fără orice
pacte comisorii exprese legale şi altă formalitate prealabilă,
pacte comisorii exprese pro- instanţa nu mai are niciun rol,
priu-zise/convenţionale. contractul considerându-se des-
Articolul 1553 NCC reglemen- fiinţat prin simpla expirare a
tează pactele comisorii, stabilind termenului de executare.
că acestea îşi produc efectele doar
dacă sunt prevăzute expres obliga- Lex dixit minus quam voluit
ţiile a căror neexecutare atrage – „Legea a spus mai puţin decât a
rezoluţiunea sau rezilierea de drept vrut”
a contractului. Rezoluţiunea sau Expresie ce se referă la
rezilierea este subordonată punerii interpretarea extensivă a legii, care
în întârziere a debitorului, afară de impune extinderea înţelesului
cazul în care s-a convenit că acesteia, legiuitorul voind să spună
aceasta va rezulta din simplul fapt mai mult decât a spus.
al neexecutării. (v. interpretatio extensiva)
Aşadar, dacă părţile încheie un
pact comisoriu expres rolul instan- Lex dixit plus quam voluit –
ţei de judecată depinde de modul „Legea a spus mai mult decât a
de redactare al acestuia. Astfel: vrut”
a) dacă părţile prevăd numai Expresie ce se referă la inter-
că, în caz de neexecutare a obliga- pretarea restrictivă a legii care
ţiilor uneia dintre părţi, contractul impune restrângerea înţelesului
Lex dixit quam voluit 170
acesteia, legiuitorul dorind să este cea a locului unde se efec-
spună mai puţin decât a spus. tuează urmărirea penală.
(v. interpretatio restrictiva)
Lex iniusta non est lex –
Lex dixit quam voluit – „Legea nedreaptă nu este lege”
„Legea a spus (exact) cât a vrut” Vechi adagiu latin care exprimă
Expresie ce se referă la inter- necesitatea concordanţei legilor cu
pretarea declarativă, care constă în regulile moralei şi cu principiile
analiza conţinutului legii din care generale ale dreptului.
rezultă că legea spune exact cât a În dreptul modern, la prima
intenţionat să spună. vedere, întrucât legea este prezu-
(v. interpretatio declarativa) mată a fi rezultatul voinţei electo-
ratului reprezentat de către adună-
Lex Duodecim Tabularum – rile legiuitoare, ea nu poate fi con-
„Legea celor XII table” siderată injustă. Numai în măsura
Adoptată în 451 î.Cr. la Roma în care se acceptă faptul că prin vot
Lex Duodecim Tabularum nu se transmite de fapt voinţa, ci
constituie, prin varietatea dispo- numai puterea, şi că există unele
ziţiilor cuprinse, un adevărat cod principii generale de drept consa-
general şi „izvor al întregului drept crate, de obicei, de Constituţie, o
public şi privat” (lex omni publici lege pozitivă poate fi declarată
privatque iuris), aşa cum o numea nedreaptă, dacă încalcă aceste
Titus Livius; cuprindea dispoziţii principii. Numai în acest mod
de drept penal, constituţional, de poate fi fundamentat raţional con-
procedură civilă şi penală şi mai trolul constituţionalităţii legilor.
ales dispoziţii de drept civil (v. şi ius naturale; ius est ars
referitoare la proprietatea funciară. boni et aequi; secundum leges,
Domeniul obligaţiilor este puţin non de legibus iudicatum est)
dezvoltat în cadrul acestei legi,
întrucât în secolul al V-lea î.Cr. Lex loci – „Legea locului”
economia statului roman era slab Expresie care desemnează
dezvoltată. legea care se aplică actelor juri-
dice, lege determinată de locul
Lex est quod populus iubet încheierii respectivului act. Legea
atque constituit – „Legea este ceea se aplică actelor juridice atât în
ce poporul porunceşte şi orân- ceea ce priveşte condiţiile de
duieşte” formă (locus regit actum), cât şi
în ceea ce priveşte condiţiile de
Lex fori – „Legea forului” fond.
În cazul concursului de legi În dreptul penal, această expre-
penale în spaţiu, legea aplicabilă sie denumeşte legea aplicabilă în
171 Lex patriae

caz de concurs de legi penale în instanţei civile; în acest ultim caz,


spaţiu, când aceasta este aleasă în judecata în faţă instanţei civile se
raport de locul unde s-a comis suspendă până la rezolvarea defi-
infracţiunea. nitivă a cauzei penale [art. 19
alin. (2) C.proc.pen.], iar hotărârea
Lex loci contractus – „Legea definitivă a instanţei penale va
locului (de încheiere a) con- avea autoritate de lucru judecat în
tractului” faţa instanţei civile (art. 22
Potrivit art. 2638 NCC, în C.proc.pen.).
situaţia în care părţile unui contract
nu desemnează legea aplicabilă Lex loci executionis contrac-
acestuia şi nici nu se poate tus – „Legea locului executării
identifica legea statului cu care contractului”
actul juridic prezintă legăturile cele Expresie ce denumeşte legea
mai strânse, se va aplica legea care se aplică în subsidiar, adică în
locului unde actul juridic a fost măsura în care părţile nu au supus
încheiat (lex loci contractus). contractul comercial internaţional,
prin acordul lor de voinţă, unei
Lex loci delicti comissi – anumite legi, denumită lex volun-
„Legea locului unde a fost săvârşit tatis.
delictul”
Potrivit acestei reguli, faptele Lex loci solutionis – „Legea
ilicite sunt supuse legii statului pe locului de soluţionare”
teritoriul căruia acestea s-au produs. (v. lex loci executionis con-
Aceasta normă conflictuală era tractus)
prevăzută de art. 107-111 din
Legea nr. 105/1992. Lex moneat prius quam
În cazul în care toate sau o feriat – „Legea avertizează înainte
parte din consecinţele păgubitoare de a pedepsi”
ale actului ilicit se produc într-un Constituie un corolar al princi-
alt stat decât cel în care a avut loc, piului legalităţii care guvernează
se aplică reparaţiei corelative legea dreptul penal.
acestui stat. (v. nullum crimen sine lege)
Dacă fapta ilicită săvârşită pe
teritoriului statului nostru consti- Lex patriae – „Legea patriei”
tuie şi infracţiune, se va aplica Este legea naţională a per-
legea română, chiar dacă autorul soanei în cauză; ea determină
este cetăţean străin; partea vătă- capacitatea fiecărui partener de a
mată va putea exercita acţiunea încheia un anumit contract, de a
civilă, fie în cadrul procesului introduce o acţiune judiciară sau
penal, fie să se adreseze direct arbitrală, de a renunţa la un drept
Lex pavilionis 172
etc., stabilind dacă poate sau nu întreprinderii de transport aerian
îndeplini valabil aceste acte. pentru faptele şi actele comandan-
Articolul 2 C.civ. a fost abrogat tului şi echipajului. Lex pavilionis
prin art. 183 din Legea a fost prevăzută şi în Convenţia de
nr. 105/1992 cu privire la regle- la Geneva din 1958 privind marea
mentarea raporturilor de drept liberă, în Codul penal român
internaţional privat. (art. 143) şi Codul aerian al
României; pentru a desemna legea
Lex pavilionis – „Legea pavili- pavilionului se mai foloseşte şi
onului” denumirea de lex banderae.
Conform art. 55 şi art. 139-140
din Legea nr. 105/1992 (abrogată Lex posterior derogat priori
prin Legea nr. 71/2011 privind – „O lege posterioară derogă de la
punerea în aplicare a Codului o lege anterioară”.
civil), navele şi aeronavele sunt Regulă de drept de origine
supuse legii pavilionului sau legii romană potrivit căreia o lege nouă
statului de înmatriculare; de abrogă legea anterioară, care
asemenea, constituirea, transmiterea reglementa aceeaşi materie. Legea
sau stingerea drepturilor reale asupra mai nouă fiind o manifestare de
navei ori aeronavei sunt supuse voinţă ulterioară a legiuitorului şi
legii pavilionului. Două sunt contrară prevederilor legii vechi
motivele care au impus legea (actus contrarius), se consideră că
pavilionului: în primul rând, dacă acesta (legiuitorul) a înţeles să
s-ar aplica lex rei sitae regimul abroge implicit sau explicit legea
juridic s-ar schimba frecvent anterioară care constituia o mani-
datorită deplasării rapide a acestor festare de voinţă mai veche.
mijloace de transport, iar în al
doilea rând statul, având în vedere Lex (homines) recte facere
valoarea acestor bunuri, este inte- iubet, vetat delinquere – „Legea
resat de regimul juridic aplicabil. ordonă oamenilor să acţioneze
Toate faptele şi actele juridice corect, le interzice să greşească”
intervenite la bord, precum şi bu-
nurile sunt supuse legii pavilio- Lex rei sitae – „Legea locului
nului navei sau legii statului de unde este aşezat bunul”
înmatriculare; aceeaşi lege Fundamentul acestei reguli îl
cârmuieşte puterile, competenţele constituie, în primul rând, interesul
şi obligaţiile comandantului navei statului de a stabili situaţia juridică
sau aeronavei, contractul de anga- a bunurilor aflate pe teritoriul său,
jare a personalului navigant, dacă iar, în al doilea rând, necesitatea de
părţile nu au ales o altă lege şi a se asigura securitatea operaţiuni-
răspunderea armatorului navei sau lor juridice.
173 Lex voluntatis

Această normă conflictuală este creeze astfel o altă lege (lex


prevăzută de art. 2613 NCC. tertia), diferită de cele în cauză,
Legea statului pe teritoriul care să se aplice în situaţia
căruia se găseşte bunul reglemen- tranzitorie respectivă. Acest lucru
tează: clasificarea bunurilor în rezultă chiar din dispoziţiile art. 13
mobile şi imobile, bunurile aflate în alin. (1) C.pen. care prevede că se
circuitul civil, condiţiile de exis- aplică legea mai favorabilă dintre
tenţă a drepturilor reale, regimul cele existente.
juridic al dreptului de proprietate şi (v. şi mitior lex)
al celorlalte drepturi reale, măsu-
rile de urmărire şi executare silită, Lex voluntatis – „Legea
sarcinile fiscale asupra bunurilor, voinţei”
modurile de dobândire, de transmi- Părţile unui contract interna-
tere sau de stingere a drepturilor ţional au posibilitatea ca prin
reale, regimul juridic al posesiei, acordul lor de voinţă să aleagă
acţiunile reale. legea care să guverneze drepturile
şi obligaţiile rezultate din contrac-
Lex romana vizigotorum tul respectiv. Principiul autonomiei
O codificare a legilor romane de voinţă al părţilor în contractele
apărută în anul 506 în timpul lui internaţionale este consacrat de
Alaric al II-lea, din care cauză s-a 2637 NCC (corespunzător art. 73
mai numit şi Breviarum Alarici. din Legea nr. 105/1992).
Alegerea legii aplicabile con-
Lex speciali derogat generali tractului trebuie să fie expresă ori să
– „O lege specială derogă de la rezulte neîndoielnic din cuprinsul
legea generală” acestuia sau din circumstanţe; deşi,
(v. specialia generalibus dero- de cele mai multe ori părţile
gant) desemnează legea aplicabilă prin
inserarea în contract a unei clauze
Lex terrae – „Legea ţării” speciale, numită pactum de lege
(v. ius valachium) utenda, totuşi părţile pot să
desemneze legea aplicabilă şi
Lex tertia – „A treia lege” printr-un înscris separat de con-
În aplicarea principiului legii tractul principal.
penale mai favorabile, mitior lex, Înţelegerea privind alegerea
trebuie să se identifice dintre legile legii aplicabile poate fi modificată
în cauză cea care conţine dispo- prin acordul parţilor; modificarea
ziţiile cele mai favorabile pentru acordului asupra legii aplicabile
infractor. Însă este inadmisibil să are efect retroactiv (ex tunc), fără
se combine dispoziţiile cele mai să poată să infirme validitatea for-
favorabile din legi diferite şi să se mei acestuia sau să aducă atingere
Liber populus externus is qui nullius alterius populi potestati 174
drepturilor dobândite între timp de Libri tres iuris civilis
terţi [art. 2637 alin. (4) NCC]. Operă celebră a lui Massurius
Sabinus, unul din reprezentanţii de
Liber populus externus is qui frunte ai şcolii sabiniene; ulterior
nullius alterius populi potestati Pomponius, Paulus şi Ulpian au
est subiectus – „Este liber din comentat această operă în lucrări
punct de vedere extern poporul intitulate Libri ad Sabinum.
care nu este supus puterii unui alt
popor” Litis consortes
Formulare a jurisconsultului ro- (v. consortium litis)
man Proculus, considerată a fi
prima definiţie a suveranităţii. În Litispendentia – „Litispen-
concepţia juridică actuală, suvera- denţă”
nitatea statului are atât o com- Prin litispendenţă se înţelege
ponentă internă, care se exercită situaţia procesuală în care două sau
asupra populaţiei cuprinsă în mai multe instanţe de fond, compe-
limitele propriului teritoriu, cât şi o tente, sunt sesizate cu soluţionarea
componentă externă manifestată în aceleiaşi cauze. O astfel de situaţie
raporturile internaţionale. După este rezultatul competenţei terito-
cum se observă, definiţia lui Pro- riale alternative. Pentru a se evita
culus se referă însă numai la latura pronunţarea unor hotărâri contra-
externă a suveranităţii, latură care dictorii în aceeaşi cauză trebuie
semnifică independenţa statului şi ridicată în faţa ultimei instanţe
care nu poate fi concepută decât în sesizate excepţia de litispendenţă,
raport cu celelalte subiecte de excepţie de procedură, dilatorie şi
drept internaţional. absolută. Această excepţie se va
putea ridica de părţi sau de
Liberum veto – „Veto liber” judecător în orice stare a pricinii în
Principiu numit „al unanimităţii faţa instanţelor de fond [art. 163
voturilor” era principiul potrivit alin. (2) C.proc.civ.]. Excepţia nu
căruia, într-o adunare legislativă, poate fi ridicată decât dacă pricina
toate deciziile trebuiau luate cu se găseşte în faţa instanţelor de
unanimitate de voturi. Astfel, era fond în toate cazurile, prin instanţă
suficient ca un singur membru al de fond înţelegându-se şi instanţa
acelei adunări să se opună pentru de apel. Dacă una dintre cereri se
ca o hotărâre să nu poată fi luată. află în faţa instanţei de fond, iar
După acest principiu funcţiona în alta în faţa celei de recurs, în faţa
perioada medievală Seimul polo- instanţei de fond nu se invocă
nez, ceea ce îl făcea foarte puţin excepţia de litispendenţă, ci
funcţional, contribuind la scăderea excepţia puterii de lucru judecat;
puterii statale. este vorba în acest caz de o putere
175 Longa diuturna inveterata consuetudo

de lucru judecat relativă, în sensul Litteris


că hotărârea nu este definitivă. Contract solemn din dreptul
Această putere de lucru judecat se roman constând într-o înscriere pe
va consolida prin rămânerea defi- care creditorul o făcea în coloana
nitivă a hotărârii. Pentru ridicarea expensa (a cheltuielilor) din codex
excepţiei de litispendenţă trebuie accepti et expensi (registrul de
să fie îndeplinite aceleaşi condiţii venituri şi cheltuieli), înscriere
ca şi la ridicarea excepţiei de lucru confirmată de debitor fie în acelaşi
judecat: cererile trebuie să aibă loc, fie printr-un înscris indepen-
acelaşi obiect (eadem res), să fie dent numit chirographum.
întemeiate pe aceeaşi cauză
(eadem causa petendi) şi să fie Locus delicti commissi –
între aceleaşi părţi în aceeaşi „Locul comiterii infracţiunii”
calitate (eadem conditio persona- În caz de concurs de legi pe-
rum). Nimeni nu poate fi chemat nale în spaţiu, legea aplicabilă este
în judecată pentru aceeaşi cauză, cea a locului săvârşirii infracţiunii.
acelaşi obiect şi de aceeaşi parte îna-
intea mai multor instanţe [art. 163 Locus regit actum – „Locul
alin. (1) C.proc.civ.]. Din aceste guvernează actul”
motive se spune că litispendenţa Potrivit acestei reguli, forma
anticipează asupra puterii de lucru exterioară a unui act juridic este
judecat. Excepţia de litispendenţă guvernată de legea locului unde
trebuie invocată în faţa ultimei acesta a fost încheiat.
instanţe sesizate întrucât deşi în Potrivit art. 2639 NCC,
cazul competenţei teritoriale alterna- condiţiile de formă ale actului
tive există un drept de opţiune, odată juridic sunt stabilite de legea care
făcută alegerea, introducerea cererii îi cârmuieşte fondul.
la prima instanţă, aceasta va trebui să Or, potrivit art. 2637 NCC,
rezolve cauza, reclamantului numai dacă părţile nu au stabilit
nefiindu-i permis să se adreseze şi legea aplicabilă şi nici nu se poate
altei instanţe (electa una via non identifica legea statutlui cu care
datur recursus ad alteram). Dacă actul juridic prezintă legăturile cele
excepţia este primită, dosarul se va mai strânse, urmează a se aplica
trimite instanţei care a fost mai întâi legea locului unde actul juridic a
învestită, iar în cazul în care pricinile fost încheiat.
se află în judecata unor instanţe de
grade deosebite, la instanţa cu grad Longa diuturna inveterata
mai înalt [art. 163 alin. (3) consuetudo – „Practicarea înde-
C.proc.civ.]. În cazul în care lungată statorniceşte obiceiul”
excepţia este respinsă, se ajunge la Una din condiţiile pe care
un conflict pozitiv de competenţă. trebuie să le îndeplinească un
Longa manus 176
obicei pentru a primi valoare obligaţii contractuale, fie prin
juridică constă în practicarea săvârşirea unei fapte ilicite.
îndelungată şi incontestabilă a Noul Cod civil stabileşte în
acestuia (condiţie obiectivă). cazul răspunderii contractuale că
(v. consuetudo) debitorul este ţinut să repare preju-
diciul cauzat cu intenţie sau din
Longa manus – „Mână lungă” culpă (art. 1547 NCC), iar
Expresia a apărut în dreptul creditorul are dreptul la repararea
roman pentru a desemna remiterea integrală a prejudiciului pe care l-a
simbolică a unui bun imobil prin suferit din faptul neexecutării,
indicarea de pe o înălţime a prejudiciu ce cuprinde pierderea
limitelor acestuia. efectiv suferită şi beneficiul de
În dreptul penal, expresia a fost care este lipsit, cât şi la repararea
folosită de către criticii prejudiciului nepatrimonial (art.
participaţiei penale improprii, care 1531 NCC).
au formulat teoria autorului mediat În privinţa reparării prejudi-
sau a autorului de mână lungă ciului în cazul răspunderii delic-
(longa manus). Conform acestei tuale, art. 1381 NCC prevede de
teorii, în cazul în care o persoană a principiu că orice prejudiciu dă
săvârşit o faptă prevăzută de legea dreptul la reparaţie, iar art. 1385 că
penală din culpă sau fără vinovăţie, prejudiciul se repară integral, iar
ca urmare a instigării din partea despăgubirea trebuie să cuprindă
altei persoane, primul ar trebui pierderea suferită de cel
considerat a fi un autor imediat, prejudiciat, câştigul pe care în
care nu este pedepsibil, iar al doilea, condiţii obişnuite el ar fi putut să-l
cel care a instigat, un autor mediat, realizeze şi de care a fost lipsit,
pedepsibil. Această teorie a autorului precum şi cheltuielile pe care le-a
mediat este neştiinţifică, deoarece făcut pentru evitarea sau limitarea
îl consideră pe cel care a săvârşit prejudiciului; de asemenea, se vor
fapta drept un simplu instrument al putea acorda despăgubiri şi pentru
„autorului mediat”, iar în practică un prejudiciu viitor dacă produ-
generează unele rezultate care nu cerea lui este neîndoielnică.
pot fi acceptate. Din perspectiva dispoziţiilor
Codului civil de la 1864 în timp ce
Lucrum cessans – „Un câştig debitorul contractual este ţinut nu-
ce încetează”; (beneficiu nerea- mai la acoperirea prejudiciului care
lizat) a fost prevăzut sau era previzibil în
Reprezintă beneficiul (câştigul) momentul încheierii contractului (cu
nerealizat de o persoană ca urmare excepţia situaţiei în care prejudiciul
a prejudiciului cauzat de o altă per- se datorează culpei sale grave,
soană, fie prin neexecutarea unei asimilată dolului, art. 1085 C.civ.),
177 Lucrum cessans

în cazul răspunderii civile delic- cuprinde şi beneficiul nerealizat,


tuale persoana care a săvârşit fapta fiind limitată doar la daunele
ilicită va acoperi atât pagubele pre- efective (prejudiciile actuale); în
vizibile, cât şi pe cele nepre- dreptul comercial, răspunderea
vizibile. cărăuşului pentru pierderea ori
În materie penală, repararea deteriorarea mărfurilor transportate
pagubei se face potrivit dispo- priveşte numai prejudiciul efectiv
ziţiilor legii civile, respectiv în (art. 430 C.com. şi art. 74 din
natura sau prin plata unei des- Regulamentul de transport C.F.R.),
păgubiri băneşti; de asemenea, se cu excepţia cazului în care paguba
acordă despăgubiri băneşti pentru este cauzată prin dol sau neglijenţă
folosul de care a fost lipsită partea vădită, când va trebui să acopere şi
civilă. De asemenea, în dreptul beneficiul nerealizat.
muncii, răspunderea materială a (v. şi damnum emergens)
salariaţilor (art. 270 C.muncii) nu
M

Magis personam eximit ab Magna Charta Libertatum


obligatione quam extinguit obli- Act semnat de regele Angliei
gationem – „(Confuziunea) mai Ioan fără de Ţară în 1215 care în
degrabă liberează persoana decât 63 de articole stipula limitarea
stinge obligaţia” autorităţii regale, creşterea rolului
Confuziunea este un mod de marii nobilimi, garantarea libertăţii
stingere a obligaţiilor, contractuale şi proprietăţii supuşilor. Dintre
sau extracontractuale, care presu- prevederile acestui act, cele mai
pune întrunirea asupra aceleiaşi importante s-au dovedit a fi cele
persoane atât a calităţii de debitor, privitoare la garantarea libertăţii
cât şi a celei de creditor cu privire individuale şi a proprietăţii; aresta-
la aceeaşi obligaţie (art. 1624 rea unei persoane nu se putea face
NCC; art. 1154 C.civ.), spre exem- decât cu respectarea unor norme
plu, creditorul îl moşteneşte pe procedurale foarte precise. De fapt,
debitorul său. Confuziunea, presu- Charta nu făcea decât să confirme
punând întrunirea a două calităţi drepturile poporului care existau
incompatibile, de debitor şi de cre- până atunci în forma obiceiului.
ditor, determină practic o imposi- Toate prevederile sale vor fi
bilitate de executare a obligaţiei. reluate şi detaliate prin acte ulte-
Ipoteca se stinge prin confuziu- rioare. În vederea respectării de
nea calităţilor de creditor ipotecar către rege a Chartei s-a constituit
şi de proprietar al bunului ipotecat. un comitet alcătuit din 25 de nobili
Confuziunea ce operează prin care trebuiau să supravegheze apli-
reunirea calităţilor de creditor şi de carea strictă a normelor respective.
debitor profită fidejusorilor. Magna Charta Libertatum (The
Confuziunea nu aduce atingere Great Charter of Freedom) a con-
drepturilor dobândite anterior de stituit o sursă de inspiraţie pentru
terţi în legătură cu creanţa stinsă pe instituirea drepturilor şi libertăţilor
această cale. cetăţeneşti în Europa şi S.U.A.
[v. şi Habeas Corpus (Act)]
Magis valeat quam pereat –
„(Actul) mai degrabă să producă Magna cum laude – „Cu mare
efecte decât să piară” laudă”
(v. actus interpretandus est Expresie care se foloseşte, de
potius ut valeat quam ut pereat) obicei, în legătură cu un examen, o
diplomă etc., în sensul că acestea
179 Maius delictum

au fost luate, obţinute într-un mod concursul de infracţiuni, care pre-


demn de laudă, cu succes deplin. supune aplicarea pedepsei stabilite
pentru infracţiunea cea mai gravă
Maior pars trahit ad se mino- ce va absorbi pedepsele stabilite
rem – „Partea mai mare atrage la pentru infracţiunile mai uşoare.
ea pe cea mică” Deşi în dreptul penal român este
Accesiunea este încorporarea consacrat sistemul cumulului
unui lucru mai puţin important de juridic sau al contopirii pedepselor,
către un lucru mai important (art. există o situaţie când se aplică
567 NCC; art. 482 C.civ.), proprie- sistemul absorbţiei: dacă s-a stabilit
tarul lucrului mai important deve- o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă
nind şi proprietarul celui mai puţin şi una sau mai multe pedepse cu
important (art. 488 C.civ.). Noul închisoare sau amendă, se aplică
Cod civil nu conţine vreo referire pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
la importanţa sau mărimea bunu-
lui, ci precizează că prin accesiune Maior poena cum asperatione
proprietarul unui bun devine – „Pedeapsa mai mare cu un
proprietarul a tot ce se alipeşte cu anumit spor”
bunul ori se încorporează în acesta. Sistemul cumulului juridic sau
Cele două bunuri trebuie să al contopirii pedepselor este un
aparţină unor proprietari diferiţi, sistem intermediar de stabilire şi
căci dacă ar aparţine aceluiaşi pro- aplicare a pedepsei în cazul con-
prietar ar fi vorba de exercitarea cursului de infracţiuni, fiind situat
dreptului de dispoziţie materială, între sistemul cumulului aritmetic
iar dacă lucrul mai puţin important, sau al totalizării şi sistemul
accesoriu nu ar avea proprietar, am absorbţiei. Sistemul cumulului
fi în prezenţa ocupaţiunii. juridic, consacrat de Codul penal
În dreptul roman, deşi accesio în art. 34 şi 35, constă în stabilirea
se referea la lucrul accesoriu, era pedepsei pentru fiecare infracţiune
considerat mod de dobândire a în parte şi aplicarea pedepsei celei
proprietăţii quiritare şi consta în mai grele, la care se adaugă un
încorporarea lucrului accesoriu de anumit spor.
către lucrul principal (accesio
cedat principali). Maius delictum – „Infracţiune
mai gravă”
Maior poena absorbit mino- Intenţia depăşită (praeterinten-
rem – „Pedeapsa mai gravă ţia) este acea formă de vinovăţie
absoarbe pe cea uşoară”; (absorbţia) care se realizează prin săvârşirea
Expresie ce desemnează sis- unei fapte cu intenţie (primum
temul absorbţiei, unul dintre cele delictum) şi producerea unui rezul-
trei sisteme de sancţionare pentru tat mai grav decât cel urmărit sau
Mala fide 180
acceptat de făptuitor prin săvârşirea dobândit imobilul de la o persoană
faptei (maius delictum), rezultat ce care nu putea, potrivit legii, să-i
se impută acestuia sub forma culpei, transmită proprietatea.
deoarece nu l-a prevăzut, deşi tre- În privinţa dobândirii proprie-
buia şi putea să-l prevadă. tăţii mobiliare prin posesia de bună-
credinţă, art. 938 NCC prevede, de
Mala fide – „Rea-credinţă” asemenea, că buna-credinţă trebuie
Reau-credinţă este starea psiho- să existe la data intrării în posesia
logică a unui subiect de drept care efectivă a bunului şi defineşte
se fundamentează nu pe elementele posesorul de bună-credinţă ca fiind
bunei-credinţe, ci pe intenţia rău- „posesorul care nu cunoştea şi nici
făcătore, producerea de vătămări, nu trebuia, după împrejurări, să
imprudenţa etc.; persoana în cauză cunoască lipsa calităţii de proprietar
nu acţionează cu intenţie dreaptă, a întrăinătorului”.
diligenţă, liceitate şi abţinerea de la În dreptul roman, condiţia
a vătăma pe altul, ca în cazul bunei bunei-credinţe a uzucapantului
credinţe, ci dimpotrivă acţionează (apărută spre sfârşitul republicii)
cu intenţie răufăcătoare ori minci- presupunea credinţa acestuia, fie că
noasă; deci, reaua-credinţă este o lucrul a fost părăsit, fie că autorul
noţiune distinctă de buna-credinţă, său era proprietar ori că avea
care se află în opoziţie cu aceasta; capacitatea de a înstrăina lucrul.
reaua-credinţă se concretizează în
dol, fraudă şi abuz de drept. Mala fides superveniens non
(v. şi bona fide, dolus, fraus nocet – „O rea-credinţă survenită
omnia corrumpit, neminem laedit nu dăunează”
qui suo iure utitur) Acest adagiu priveşte cazurile
în care buna-credinţă este
Mala fides superveniens non suficientă numai în momentul
impedit usucapionem – „O realizării faptului juridic; cu titlu
rea-credinţă survenită nu împiedică exemplificativ:
uzucapiunea” a) o aplicaţie a acestui adagiu
Pentru a opera uzucapiunea ca întâlnim la uzucapiune (mala fides
mod originar de dobândire a propri- superveniens non impedit usuca-
etăţii este necesară îndeplinirea pionem);
condiţiei ca posesorul să fie de b) în cazul construcţiei sau
bună-credinţă numai în momentul plantaţiei făcute de o persoană cu
înregistrării cererii de înscriere şi în materialele proprii pe terenul altuia
momentul intrării în posesie [art. 584 alin. (1) NCC; art. 494
(art. 931 NCC), motiv pentru care C.civ.], dacă constructorul a fost
nu are nicio importanţă dacă ulte- de bună-credinţă, proprietarul tere-
rior posesorul îşi dă seama că a nului devine prin accesiune şi pro-
181 Manu propria

prietarul construcţiei sau plantaţiei, prevenirea săvârşirii de noi infrac-


însă cu obligaţia de a-l despăgubi ţiuni” (art. 52 C.pen.).
pe constructor (proprietarul tere-
nului poate să opteze între plata Manu militari – „Cu mâna
contravalorii materialelor şi a militarului”; (cu putere armată;
muncii şi plata sporului de valoare prin forţa armată)
adus terenului); buna-credinţă a Se foloseşte, în general, pentru
constructorului trebuie să existe în a desemna intervenţia forţei
momentul efectuării construcţiei publice pentru a impune respec-
sau plantaţiei; tarea dispoziţiilor legale.
c) posedarea de către un terţ de Dintr-o altă perspectivă, expre-
bună-credinţă a unor bunuri mobile sia mai este utilizată cu referire la
ieşite din posesia proprietarului cu furtul săvârşit de o persoană
voia sa duce (dacă sunt îndeplinite înarmată. Această împrejurare este
şi celelalte condiţii) la dobândirea considerată a fi un caz de forţă
instantanee a dreptului de pro- majoră care constituie în materia
prietate. contractului de transport o cauză
de exonerare de răspundere a
Malitiis non est indulgendum cărăuşului. Cărăuşii şi căpitanii de
– „Nicio indulgenţă pentru răutate” corăbii sunt răspunzători de pier-
derea şi stricăciunea lucrurilor
Mallum passionis propter încredinţate lor, când ei nu pro-
mallum actionis bează că s-au pierdut ori s-au stri-
Expresia se referă la una dintre cat din cauză de forţă majoră sau
trăsăturile esenţiale ale pedepsei ca cazuri fortuite (art. 1475 C.civ.).
sancţiune penală: faptul că este o
măsură de constrângere, adică un Manu propria – „Cu propria
rău prin care se răspunde răului mână”; („cu mâna lui”)
produs de infractor ca urmare a Se referă la acele acte juridice
săvârşirii infracţiunii. „Pedeapsa scrise de chiar persoana care le
este o măsură de constrângere…” semnează. Spre exemplu, testa-
(art. 52 C.pen.). Suferinţa pe care o mentul olograf, sub sancţiunea
presupune pedeapsa decurge din nulităţii, trebuie să fie scris în
privaţiunile care îi sunt impuse întregime chiar de mâna testato-
celui condamnat, precum priva- rului, dorindu-se în acest fel înlătu-
ţiunea de libertate sau de anumite rarea oricărei influenţe realizate de
drepturi. Cu toate acestea scopul terţi prin sugestie sau captaţie; din
pedepsei nu este constrângerea, ci acest motiv testamentul este nul
educarea condamnatului pentru a dacă conţine adaosuri ori ştersături
se împiedica săvârşirea altor scrise de un terţ sau dacă, deşi
infracţiuni. „Scopul pedepsei este acesta este scris de mâna testa-
Mare clausum 182
torului, acesta a fost un simplu celorlalte mari puteri maritime ale
instrument. Nu este permisă dac- vremii, Spania şi Anglia.
tilografierea testamentului, însă
este posibilă folosirea alfabetului Mater in iure semper certa
pentru nevăzători ori stenodactilo- est – „În drept, mama este întot-
grafiei. deauna certă”
În dreptul familiei stabilirea
Mare clausum – „Marea filiaţiei faţă de mamă, indiferent
închisă” dacă copilul este din căsătorie sau
Lucrare scrisă de jurisconsultul din afara căsătoriei, presupune
englez John Selden, în 1635, prin dovedirea elementelor filiaţiei,
care combate principiul libertăţii care sunt faptul naşterii copilului şi
mărilor enunţat de către Grotius în identitatea acestuia cu cel despre a
opera sa Mare liberum. În cărui filiaţie este vorba. Aceste ele-
concepţia lui Selden marea este mente sunt uşor de probat, întrucât
susceptibilă de a constitui obiect al certificatul constatator al naşterii
proprietăţii private. Totuşi, acest face dovada atât a faptului naşterii,
drept de proprietate are anumite cât şi a identităţii copilului. Filiaţia
limite. Statul căruia îi aparţine faţă de mamă rezultă din faptul
marea trebuie să permită circulaţia naşterii. Ea se dovedeşte prin certi-
vaselor celorlalte state. Dezvol- ficatul constatator al naşterii.
tarea ulterioară a dreptului inter- Însă, pe măsura apariţiei şi dez-
naţional a infirmat însă această voltării procreaţiei artificiale, re-
teorie, principiul libertăţii largului gula conţinută de acest adagiu a
mării fiind general acceptat. început să fie pusă în discuţie. Prin
procreaţia artificială s-a separat nu
Mare liberum – „Marea numai actul sexual de fecundare, ci
liberă” şi fecundarea de gestaţie, astfel
Lucrare a lui Hugo Grotius încât mama nu mai este întot-
(1583-1645), scrisă în anul 1609, deauna certă. Cum se stabileşte
în care formulează pentru prima filiaţia după mamă când, de
dată principiul libertăţii mărilor. exemplu, o femeie primeşte de la o
Conform acestui principiu, marea altă femeie un embrion, ea
internaţională constituie un bun al asigurând doar gestaţia? Sau când
tuturor naţiunilor; asupra ei nu se o femeie primeşte de la o altă
poate exercita suveranitatea vreu- femeie un ovul care va fi fecundat
nui stat. La data apariţiei, opera era cu sperma soţului său? Care va fi
destinată să combată pretenţiile mama copilului, cea care a donat
Portugaliei de a i se recunoaşte material genetic sau cea care a
suveranitatea asupra Oceanului asigurat gestaţia? Asemenea
Indian, precum şi pretenţiile situaţii nu sunt reglementate
183 Metus

deocamdată în dreptul român, însă aceste acţiuni sau inacţiuni pentru


ele sunt susceptibile să creeze atingerea rezultatelor urmărite.
îndoieli cu privire la valabilitatea (v. art. 19 C.pen.).
adagiului. Din punctul de vedere al Infracţiunea de evaziune fiscală
procreaţiei artificiale există o mare presupune mens rea, adică este
varietate de situaţii posibile. Cu pasibil de pedeapsă doar contribua-
titlu de exemplu, menţionăm faptul bilul care este conştient de eva-
că instanţele americane au apreciat ziunea fiscală şi o realizează inten-
ca fiind licit procedeul prin care ţionat.
ovulul unei femei (mama genetică)
a fost fecundat in vitro cu sperma Metus – „Teamă”; (violenţă
soţului său, iar embrionul astfel ob- psihică, morală)
ţinut a fost implantat unei alte femei În funcţie de natura răului cu
(mama purtătoare) care la naştere a care este ameninţată o persoană
dat copilul mamei genetice. pentru a încheia un act juridic, vio-
lenţa se împarte în violenţă fizică
Mater semper certa, pater (vis) şi psihică sau morală (metus).
incertus (est) – „Mama este întot- Violenţa psihică este acel viciu
deauna certă, tatăl incert” de consimţământ ce constă în ame-
(v. pater est is, quem nuptiae ninţarea cu un rău moral (spre
demonstrant) exemplu, compromiterea reputa-
ţiei, ameninţări ce ating onoarea
Mea culpa – „Din vina mea”; ori cinstea etc.), de natură să
(„este vina mea”) provoace o temere care determină
Formulă prin care o persoană acea parte (persoană) să încheie un
îşi recunoaşte vina. act, pe care nu l-ar fi încheiat în
lipsa acestei temeri.
Mens legis – „Spiritul legii” Violenţa presupune un element
Se referă la principiile generale obiectiv, respectiv ameninţarea cu
care au stat la baza adoptării unei un rău, şi un element subiectiv care
anumite legi şi care îşi găsesc constă în temerea insuflată; în
expresia în legea respectivă. cazul violenţei psihice, răul
(v. şi ratio legis) priveşte personalitatea morală a
victimei sau a altei persoane de
Mens rea – „Vinovăţia” care partea ce încheie actul este
Vinovăţia se referă la aspectul legată afectiv; de asemenea,
subiectiv al infracţiunii şi presupune violenţa psihică trebuie să aibă un
o atitudine conştientă, adică făptu- caracter determinant la încheierea
itorul are reprezentarea acţiunilor actului juridic; în ceea ce priveşte
sau inacţiunilor sale, a rezultatelor persoana care insuflă temerea,
acestora şi săvârşeşte cu voinţă aceasta poate fi chiar cocontrac-
Minime sunt mutanda quae interpretationem certam semper habuerunt 184

tantul sau o terţă persoană. Vio- leziunea este un viciu de consim-


lenţa psihică atrage sancţiunea nu- ţământ, art. 1157 C.civ. precizând
lităţii relative a actului (art. 1216 că „minorul poate exercita acţiunea
NCC; art. 961 C.civ.); dreptul la în resciziune pentru simpla leziune
acţiunea în anulare se prescrie în în contra oricărei convenţii”.
trei ani, iar dovada se poate face Articolul 1162 C.civ. completează
prin orice mijloc de probă, inclusiv dispoziţiile articolului citat mai
martori şi prezumţii. înainte stipulând expres că minorul
nu are acţiune în resciziune contra
Minime sunt mutanda quae obligaţiilor ce rezultă din delictele
interpretationem certam semper sau cvasidelictele sale. Deci,
habuerunt – „Modificările minorii răspund pentru faptele
modului de interpretare sunt mici, ilicite cauzatoare de prejudicii dacă
căci interpretarea trebuie să fi sunt îndeplinite condiţiile răspun-
întotdeauna certă” derii civile delictuale; ceea ce inte-
Una dintre regulile de bază ale resează este ca minorul să aibă dis-
interpretării normelor juridice este cernământul faptelor sale; în
păstrarea unei continuităţi a această materie, minorul peste 14
acesteia; după ce interpretarea este ani este prezumat a avea discernă-
stabilită într-un sens, ea nu trebuie mânt, iar minorul sub 14 ani este
să fie prea repede şi prea radical prezumat ca fiind lipsit de discer-
modificată. Această regulă asigură, nământ [„minorii care nu au
pe de o parte, stabilitatea rapor- împlinit vârsta de 14 ani nu răspund
turilor juridice şi, pe de altă parte, pentru fapta lor ilicită, decât dacă se
contribuie la îndeplinirea scopului face dovada că au lucrat cu discer-
esenţial al statului de drept, care nământ” – art. 25 alin. (3) din
este asigurarea unui maxim de Decretul nr. 32/1954]; ambele
previzibilitate. prezumţii sunt relative.

Minor indelictis maior habe- Minus petita – „Mai puţin


tur – „În privinţa delictelor sale, decât s-a cerut”
minorul este considerat ca major” Expresia se foloseşte în dreptul
Minorul de 14-18 ani poate procesual civil pentru a desemna
cere anularea unui act juridic acel motiv de casare sau de
pentru leziune, numai dacă actul revizuire care constă în faptul că
este de administrare şi comutativ, a instanţa nu s-a pronunţat asupra
fost încheiat fără încuviinţarea unui capăt de cerere (art. 304 pct. 6
ocrotitorului legal şi este lezionar şi art. 322 pct. 2 C.proc.civ.).
(art. 25 din Decretul nr. 32/1954). Pentru existenţa acestui motiv
Aşadar, numai actele juridice pot fi trebuie ca instanţa să nu se fi pro-
anulate pentru leziune, deoarece nunţat asupra unui lucru cerut;
185 Modus vivendi

dacă însă s-a pronunţat, indiferent Legea penală mai favorabilă


că a admis sau a respins acel capăt alături de cea contravenţională
de cerere, motivul nu mai poate fi constituie şi singurele excepţii de
invocat. De asemenea, nu există la principiul constituţional al nere-
acest motiv nici atunci când troactivităţii legilor: „Legea dis-
instanţa nu s-a pronunţat explicit pune numai pentru viitor, cu
asupra unor capete de cerere excepţia legii penale sau contra-
accesorii pentru că acestea au fost venţionale mai favorabile” [art. 15
soluţionate implicit prin respin- alin. (2) din Constituţia României].
gerea capătului de cerere principal.
Regula nu constituie altceva Modus operandi – „Mod de
decât o aplicare a principiului operare”
disponibilităţii care guvernează Se foloseşte, în general, pentru
procesul civil. Instanţa nu poate a desemna modul de săvârşire a
depăşi cadrul procesual fixat de unei infracţiuni.
părţi, însă în interiorul acestui
cadru trebuie să soluţioneze în Modus probandi – „Mod de a
întregime cauza. Judecătorii vor demonstra”
hotărî numai asupra celor ce
formează obiectul pricinii supuse Modus procedendi – „Mod de
judecăţii [art. 129 alin. (6) a proceda”
C.proc.civ.]. Expresie care indică ordinea în
(v. şi extra petita; plus petita; care urmează să fie duse la înde-
ultra petita) plinire anumite angajamente sau
acţiuni.
Mitior lex – „Legea mai
blândă” Modus vivendi – „Mod de
În cadrul unor situaţii tran- existenţă (de viaţă)”; (fel de a trăi)
zitorii, adică atunci când de la Expresie folosită pentru a de-
săvârşirea infracţiunii şi până la semna acele acorduri internaţionale
judecarea definitivă a cauzei au cu caracter temporar care urmează
intervenit noi legi penale, se aplică să fie înlocuite printr-un tratat sau
legea ale cărei dispoziţii sunt mai convenţie definitivă; statele recurg
favorabile infractorului. Principiul la această formă de acord, de
mitior lex este consacrat de Codul regulă, atunci când nu au ajuns
penal în art. 13 alin. (1): „În cazul decât la o rezolvare parţială a
în care de la săvârşirea unei infrac- problemelor aflate în discuţie;
ţiuni până la judecarea definitivă a modus vivendi are aceeaşi valoare
cauzei au intervenit una sau mai ca orice alt acord internaţional.
multe legi penale, se aplică legea
cea mai favorabilă.”
Mora creditoris 186
Mora creditoris – „Întârzierea rului; dacă creditorul primeşte
creditorului” plata, debitorul va fi liberat
Noul Cod civil reglementează (încheindu-se în acest sens un
în art. 1510-1.514 punerea în proces verbal), iar dacă refuză,
întârziere a creditorului. debitorul poate consemna obiectul
Creditorul poate fi pus în plăţii la dispoziţia creditorului.
întârziere atunci când refuză în
mod nejustificat plata oferită în Mora debitoris – „Întârzierea
mod corespunzător sau când refuză debitorului”
să îndeplinească actele pregătitoare Punerea în întârziere a debito-
fără de care debitorul nu îşi poate rului constă într-o manifestare de
executa obligaţia. voinţă din partea creditorului, prin
Creditorul pus în întârziere care acesta din urmă solicită exe-
preia riscul imposibilităţii de cutarea obligaţiei de către debitor;
executare, iar debitorul nu este punerea în întârziere este necesară
obligat să restituie fructele culese numai pentru neexecutarea obliga-
după punerea în întârziere. ţiilor contractuale, căci în materie
Codul civil din 1864 nu a regle- extracontractuală, dreptul credito-
mentat punerea în întârziere a rului de a pretinde despăgubiri se
creditorului în cazul în care acesta, naşte din momentul săvârşirii
fără niciun temei, refuză primirea faptei cauzatoare de prejudicii.
plăţii făcută de către debitor şi nici Punerea în întârziere a debito-
nu prevede nicio răspundere a cre- rului poate fi făcută potrivit
ditorului pentru pagubele pricinuite. art. 1522 NCC, fie printr-o notifi-
Singura posibilitate a debi- care (somaţie) prin intermediul
torului de a se libera de obligaţia executorilor judecătoreşti sau prin
sa în cazul refuzului creditorului orice alt mijloc care asigură
de a primi plata era oferta reală dovada comunicării, fie prin cerere
urmată de consemnaţiune, regle- de chemare în judecată.
mentată de art. 1114-1121 C.civ. şi Din momentul punerii în întâr-
art. 586-590 C.proc.civ., care ziere debitorul răspunde pentru
cuprinde două etape: oferta reală şi orice pierdere cauzată de un caz
consemnarea. În cazul în care nu fortuit, cu excepţia situaţiei în care
s-a stipulat un termen în favoarea cazul fortuit îl liberează pe debitor
creditorului, iar acesta refuză de însăşi executarea obligaţiei
primirea plăţii, debitorul poate face (art. 1525 NCC).
oferta reală, care presupune Debitorul este considerat de
somarea creditorului, prin interme- drept în întârziere când s-a stipulat
diul executorului judecătoresc, să că simpla împlinire a termenului
primească plata şi că debitorul ţine stabilit pentru executare produce
obiectul plăţii la dispoziţia credito- un asemenea efect, precum şi în
187 Mutatis mutandis

cazurile enumerate de art. 1523 rămas hotărăşte continuarea exis-


alin. (2) NCC (v. dies interpellat tenţei societăţii sub forma
pro homine); societăţii cu răspundere limitată cu
(v. dies interpellat pro homi- asociat unic.
ne; dies non interpellat proho- Societatea în comandită simplă
mine) sau în comandită pe acţiuni se
dizolvă când cauzele mai înainte
Mores maiorum – „Moravu- menţionate privesc pe unicul
rile bătrânilor” asociat comanditat sau comanditar
Expresie care însemna în [art. 229 alin. (3) din Legea
dreptul roman obicei juridic. nr. 31/1990].
(v. consuetudo) În cazul societăţilor agricole
moartea unuia dintre asociaţi nu are
Morte socii solvitur societas – ca efect dizolvarea societăţii, însă
„Societatea se dizolvă prin moartea cu condiţia ca numărul asociaţilor
asociatului” rămaşi să nu scadă sub minimul
Societatea civilă (simplă prevăzut de Legea nr. 36/1991,
conform Noului Cod civil – art. respectiv zece, sau de statut.
1890 şi urm.) încetează prin
moartea sau declararea judecă- Mortis causa – „Pentru cauză
torească a morţii unuia dintre de moarte”; (act)
asociaţi ori încetarea existenţei Actul juridic civil pentru cauză
uneia dintre persoanele juridice de moarte este actul care îşi
asociate (art. 1938 NCC; art. 1523 produce efectele numai după
pct. 3 C.civ.), cu excepţia cazului moartea autorului (de exemplu,
în care în contractul de societate testamentul).
s-a prevăzut că societatea continuă
cu moştenitorii asociatului decedat Mutatis mutandis – „Dacă se
(art. 1939 NCC; art. 1526 C.civ.). schimbă cele ce trebuie schimbate”
Potrivit art. 229 şi urm. din Iniţial, expresia se folosea în
Legea nr. 31/1990, societăţile în legătură cu anumite proiecte de
nume colectiv şi societăţile cu legi care nu erau dezbătute din nou
răspundere limitată se dizolvă prin de către legislativ decât dacă se
falimentul, incapacitatea, exclu- făceau modificările ce fuseseră
derea, retragerea sau decesul unuia cerute în cadrul dezbaterilor ante-
dintre asociaţi când, datorită rioare. Treptat, această formulă s-a
acestei cauze, numărul asociaţilor generalizat, desemnând orice
s-a redus la unul singur; se excep- situaţie în care trebuie făcute
tează cazul când în actul consti- schimbările ce se impun.
tutiv există clauză de continuare cu
moştenitorii sau când asociatul
Mutuo consensu 188
Mutuo consensu – „Prin acord care împrumutătorul remite împru-
reciproc (mutual)” mutatului o sumă de bani sau alte
Expresie care desemnează asemenea bunuri fungibile şi
acordul de voinţă al părţilor la consumptibile prin natura lor, iar
încheierea unui act juridic. împrumutatul se obligă să restituie
(v. şi mutuo dissensu) după o anumită perioadă de timp
aceeaşi sumă de bani sau cantitate
Mutuo dissensu – „Prin de bunuri de aceeaşi natură şi
dezacord reciproc” calitate [art. 2158 alin. (1) NCC].
Expresie care desemnează Prin încheierea valabilă a con-
acordul de voinţă al părţilor con- tractului, împrumutatul devine pro-
tractante la revocarea sau rezilierea prietarul bunului şi suportă riscul
contractului; însă unele acte pieirii acestuia.
juridice nu pot fi revocate sau Împrumutul se prezumă, până
reziliate mutuus disssensus ca, de la proba contrară, a fi cu titlu
exemplu, căsătoria. gratuit. Dimpotrivă, împrumutul ce
(v. şi mutuo consensu) are ca obiect o sumă de bani se
prezumă a fi cu titlu oneros.
Mutuum – „Împrumut”; Termenul de restituire se
(împrumutul de consumaţie) prezumă a fi stipulat în favoarea
În dreptul roman, mutuum (sau ambelor părţi, iar dacă împrumutul
mutui datio) era contractul prin este cu titlu gratuit, numai în
care o persoană împrumuta lucruri favoarea împrumutatului.
(nec mancipi) cu scopul de a le Dacă nu a fost stabilit un
consuma, obligându-se ca la data termen de restituire, acesta va fi
stabilită să restituie persoanei de la stabilit de instanţă, ţinându-se
care s-a împrumutat lucruri de seama de scopul împrumutului, de
aceeaşi natură, calitate şi cantitate. natura obligaţiei şi a bunurilor
Caracterele acestui contract împrumutate, de situaţia părţilor şi
s-au păstrat. Astfel, împrumutul de de orice altă împrejurare relevantă
consumaţie este contractul prin (art. 2162 NCC).
N

Nam nulla venditio-emptio Nec enim nulla societas male-


sine pretio esse potest – „Căci nu ficiorum – „Căci nu se admite
poate fi nicio vânzare-cumpărare societate care să aibă un obiect
fără preţ” ilicit”
(v. sine pretio nulla est ven- Potrivit art. 1882 alin. (2)
ditio) NCC, orice societate trebuie să
aibă un obiect licit; dacă obiectul
Nam socii mei socius, meus societăţii este ilicit, contractul de
socius non est – „Căci asociatul aso- societate este lovit de nulitate
ciatului meu nu este asociatul meu” absolută. Până în momentul
Conform art. 1519 C.civ. [a se constatării nulităţii se consideră că
vedea art. 1908 alin. (1) NCC]: există o comunitate de fapt care
„Fiecare asociat poate, fără urmează a fi lichidată; în planul
învoirea asociaţilor, să-şi asocieze efectelor se consideră că terţii de
o a treia persoană în privinţa părţii bună-credinţă au contractat cu o
ce are în societate; nu poate însă, societate.
fără învoirea aceasta, a-l asocia şi În privinţa societăţilor comer-
la societate chiar când ar avea ciale, obiectul acestora trebuie să
administraţia ei”. fie determinat, licit şi moral; o
societate comercială nu poate avea
Naturaliter inter se aequales ca obiect acele activităţi care îi
esse, qui summum imperium sunt interzise. Deşi, potrivit
obtinent – „În mod firesc sunt art. 287 din Legea nr. 31/1990,
egali cei care deţin puterea activităţile care nu pot face
supremă” obiectul unei societăţi comerciale
Expresie ce constituie prima se stabilesc de guvern, totuşi aceste
formulare explicită a principiului limitări rezultă şi din alte dispoziţii
egalităţii în drepturi a statelor. legale; astfel, nu pot constitui
Aparţine lui Puffendorf care a obiectul unei societăţi comerciale
consacrat-o în opera De iure următoarele activităţi: acele activi-
naturae et gentium. tăţi care constituie, potrivit legii
penale, infracţiuni; activităţile care
Ne bis de eadem re sit actio – constituie monopol de stat; fabri-
„Să nu existe acţiune de două ori carea şi comercializarea de droguri
pentru acelaşi lucru” sau narcotice în alte scopuri decât
(v. res iudicata) medicale; înfiinţarea de case de
Necessitas non habet legem 190
toleranţă; asistenţa juridică, pros- Potrivit art. 1330 NCC există
pectarea şi extracţia minereurilor gestiune de afaceri atunci când,
feroase, nemetalifere, metale fără să fie obligată, o persoană,
rare etc. numită gerant, gestionează în mod
voluntar şi oportun afacerile altei
Necessitas non habet legem – persoane, numită gerat, care nu
„Necesitatea nu are lege” cunoaşte existenţa gestiunii sau,
Starea de necesitate constituie cunoscând gestiunea, nu este în
o cauză care înlătură caracterul măsură să desemneze un mandatar
penal al faptei; persoana care ori să se îngrijească în alt fel de
săvârşeşte într-o asemenea afacerile sale.
împrejurare o faptă prevăzută de Obiectul gestiunii poate consta,
legea penală nu este vinovată, fie în acte materiale (de exemplu,
pentru că nu dispune de libertatea repararea acoperişului casei
de voinţă şi acţiune. Este în stare geratului), fie în acte juridice (de
de necesitate, acea persoană care exemplu, plata impozitelor). Deşi
săvârşeşte fapta pentru a salva de actele de gestiune ale gerantului nu
la un pericol iminent şi care nu pot depăşi sfera actelor de admi-
putea fi înlăturat altfel, viaţa, nistrare, totuşi el poate încheia acte
integritatea corporală sau sănătatea de dispoziţie care, raportate la
sa, a altuia sau un bun important al întregul patrimoniu al geratului, au
său ori al altuia sau un interes caracterul unor acte de adminis-
public [art. 45 alin. (2) C.pen.]. trare (de exemplu, vânzarea unui
Pentru a exista starea de necesitate bun al geratului supus pieirii ori
trebuie ca pericolul să fie iminent, stricăciunii). Actele de gestiune
să fie inevitabil şi să ameninţe săvârşite de gerant trebuie să fie utile
valorile enumerate anterior; de geratului, altfel spus prin săvârşirea
asemenea, acţiunea de salvare lor să se fi evitat o pierdere în
trebuie să fie necesară, prin patrimoniul geratului. Cu privire la
săvârşirea faptei prevăzute de atitudinea părţilor faţă de actele de
legea penală să nu se cauzeze gestiune este necesar ca geratul să nu
urmări vădit mai grave decât cele aibă cunoştinţa de ele (căci în caz
care s-ar fi produs dacă pericolul contrar ar fi vorba de un mandat
nu era înlăturat, iar fapta să nu fie tacit), iar gerantul să acţioneze cu
săvârşită de către sau pentru a intenţia de a gera interesele geratului
salva o persoană care avea obli- (este posibil ca gerantul să acţioneze
gaţia de a înfrunta pericolul. şi în interesul său; cazul copro-
prietarilor).
Negotiorum gestio – „Admi- Gestiunea de afaceri creează
nistrarea afacerilor”; (gestiunea de următoarele obligaţii în sarcina ge-
afaceri) rantului: a) de a continua gestiunea
191 Neminem laedit qui suo iure utitur

începută până în momentul în care Neminem laedit qui suo iure


geratul sau moştenitorii săi o vor utitur – „Pe nimeni nu vatămă cel
putea prelua (art. 1332 NCC; art. care se foloseşte de dreptul său”
987 C.civ.); b) de a efectua actele Adagiul formulat de Ulpian îşi
de gestiune ca un bun proprietar păstrează valabilitatea şi în dreptul
(art. 1334 NCC; art. 989 C.civ.); c) actual, în sensul că, dacă dreptul
de a da socoteală geratului şi a subiectiv este exercitat în confor-
remite acestuia bunurile obţinute mitate cu anumite principii stabi-
cu ocazia gestiunii (art. 1335 lite de lege şi morală, atunci această
NCC); d) de a executa obligaţiile exercitare nu lezează pe nimeni.
asumate faţă de terţi prin înche- După cum se observă, este vorba
ierea de acte juridice care profită numai despre exercitarea dreptului
geratului. În ceea ce-l priveşte pe subiectiv, nu şi de dreptul subiectiv
gerat, acesta trebuie să restituie în sine, care nu poate fi susceptibil
gerantului toate cheltuielile nece- de a produce o vătămare.
sare şi utile pe care acesta le-a Dreptul subiectiv trebuie să fie
făcut şi să execute faţă de terţi toate exercitat potrivit cu scopul său
obligaţiile rezultate din actele economic şi social. Principiul exer-
încheiate în numele său de gerant citării cu bună-credinţă a dreptu-
(art. 1337 NCC; art. 991 C.civ.). rilor subiective rezultă din inter-
Dacă geratul ratifică gestiunea, pretarea logică a art. 57 din
aceasta se transformă retroactiv Constituţie: „Cetăţenii români,
într-un contract de mandat (rati- cetăţenii străini şi apatrizii trebuie
habitio mandato aequiparatur). să-şi exercite drepturile şi
libertăţile constituţionale cu
Negotiorum gestor – „Garan- bună-credinţă, fără să încalce drep-
tele de afaceri” (persoana care reali- turile şi libertăţile celorlalţi.” Toto-
zează gestiunea intereselor altei dată, dreptul subiectiv trebuie să
persoane) fie exercitat în limitele sale.
(v. negotiorum gestio) Adagiul nu are valoare decât
dacă toate aceste principii ale exer-
Negotium iuris – „Afacere de citării drepturilor subiective civile
drept/act juridic” sunt respectate. Orice încălcare a
Expresie ce desemnează actul acestora constituie un abuz de
juridic în sensul de act de voinţă, drept care vatămă pe ceilalţi.
de operaţiune juridică săvârşită cu Abuzul de drept se sancţionează
intenţia precisă de a produce fie într-un mod pasiv, prin refuzul
anumite efecte juridice, adică de a concursului forţei de constrângere
crea, transmite, modifica sau stinge a statului, fie într-un mod activ,
un drept. prin promovarea împotriva titula-
rului dreptului abuziv exercitat a
Nemini res sua servit 192
unei acţiuni în răspundere civilă de în numele titularului acţiunii res-
către persoana vătămată de respec- pective. Părţile pot să-şi exercite
tivul abuz de drept. drepturile procedurale (deci şi
dreptul de a introduce o acţiune)
Nemini res sua servit – personal sau prin mandatar (art. 67
„Nimeni nu-şi poate aservi pro- C.proc.civ.). Pentru exerciţiul
priul lucru” dreptului de chemare în judecată în
Din definiţia oferită de Noul acest mod trebuie întocmită o
Cod civil în art. 755, cât şi cea din procură prin înscris sub semnătură
art. 576 C.civ. rezultă că servitutea legalizată [art. 68 alin. (1)
este un drept real care poartă C.proc.civ.] iar această procură, în
asupra imobilului altuia (ius in re original sau în copie legalizată, se
aliena) şi care nu poate exista va alătura cererii de chemare în
asupra propriului bun. Datorită judecată [art. 83 alin. (1)
acestui caracter, ori de câte ori C.proc.civ.]. De asemenea, manda-
fondul dominant şi fondul aservit tarul avocat, reprezentantul legal şi
se reunesc în patrimoniul unui reprezentanţii persoanelor juridice de
singur proprietar, servitutea se drept privat vor trebui să-şi dove-
stinge, având loc o consolidare dească calitatea cu ocazia introducerii
[art. 770 alin. (1) lit. a); art. 638 acţiunii. Totodată, potrivit art. 1560
C.civ.]. Însă, confuziunea nu are NCC (974 C.civ.), creditorul poate
caracter definitiv în toate cazurile; valorifica un drept care aparţine
astfel, când confuziunea încetează debitorului său, exercitând o
datorită unei cauze retroactive acţiune în justiţie în numele aces-
(contractul de vânzare-cumpărare tuia, acţiunea respectivă produ-
este rezoluţionat ori realizarea unei când acelaşi rezultat ca şi când ar
condiţii rezolutorii) servitutea fi exercitată de către debitor
renaşte; de asemenea, dacă pro- însuşi. În afară de acţiunile strict
prietarul a două fonduri înstrăi- personale, orice acţiune poate fi
nează unul din ele, iar prin contract introdusă şi de către Ministerul
nu s-a prevăzut nicio clauză care să Public.
atingă servitutea, atunci aceasta Acţiunile strict personale nu
continuă să existe, însă cu condiţia pot fi introduse decât de titularul
să „existe un semn văzut de servi- lor sau de reprezentantul legal al
tute” (art. 627 C.civ.). acestuia. Dacă au fost introduse de
către acesta unele se transmit către
Nemo alieno nomine lege agere moştenitori (acţiunea pentru stabi-
potest – „Nimeni nu poate intenta o lirea filiaţiei faţă de mamă,
acţiune a legii în numele altuia” acţiunea pentru stabilirea pater-
În general, acţiunile civile pot nităţii din afara căsătoriei, acţiunea
fi exercitate de către alte persoane în tăgăduirea paternităţii, acţiunea
193 Nemo auditur propriam turpitudem allegans

de revocare a unei donaţii pentru Nemo auditur propriam tur-


motiv de ingratitudine); alte acţiuni pitudem allegans – „Nimeni nu
strict personale nu se transmit, este ascultat când îşi prezintă
însă, moştenitorilor, chiar dacă au propria indecenţă/imoralitate”
fost pornite de către titular în Potrivit acestui adagiu, nimănui
timpul vieţii sale. Este cazul, spre nu-i este îngăduit să realizeze
exemplu, al acţiunii de divorţ care, beneficii prin invocarea în justiţie
în cazul morţii reclamantului, va a propriei sale vine. Această regulă
rămâne fără obiect. îşi găseşte suport în dispoziţiile
art. 14 NCC, potrivit cărora orice
Nemo alienum factum promi- persoană fizică sau persoană
ttere potest – „Nimeni nu poate juridică trebuie să îşi exercite
promite fapta altuia” drepturile şi să îşi execute obliga-
Adagiu în dreptul roman care ţiile civile cu bună-credinţă, în
exprimă nulitatea promisiunii acord cu ordinea publică şi bunele
pentru fapta altuia; totuşi, romanii moravuri.
au reuşit indirect executarea Cu toate că domeniul de apli-
promisiunii pentru altul, fie care a acestei reguli cuprinde şi
printr-o stipulatio poenae, fie prin răspunderea civilă delictuală (când
schimbarea unor termeni: adică, acţiunea în despăgubiri este formu-
promitentul, în loc să promită lată de un reclamant care invocă
faptul terţului, promitea că va face propria turpitudine), majoritatea
tot ce îi stă în putinţă pentru ca cazurilor se circumscriu răspun-
terţul să-şi execute prestaţia, astfel derii contractuale, mai ales acţiunii
că promitea propriul fapt. în repetiţiune. Acţiunea în repete-
Promisiunea pentru altul este ţiune pentru plata unei obligaţii
convenţia prin care o persoană, imorale poate fi paralizată prin
numită promitent, se obligă faţă de invocarea principiului nemo audi-
o altă persoană numită beneficiar, tur propriam turpitudem alle-
în numele şi în contul unei a treia gans; dacă obligaţia are caracter
persoane, fără a avea în acest sens imoral doar în privinţa pârâtului,
vreo împuternicire de la aceasta. acţiunea în repeteţiune este admi-
Datorită principiului res inter sibilă. În situaţia în care, atât
alios acta neque nocere neque reclamantul, cât şi pârâtul se fac
prodesse potest, o asemenea vinovaţi de imoralitate, potrivit unei
convenţie este nulă, deosebindu-se prime opinii, acţiunea în repeteţiune
atât de contractul de mandat, cât şi trebuie respinsă în baza principiului
de promisiunea de a determina pe in pari causa turpitudinis cessat
altul să ratifice un act. repetitio, dacă se conturează o imo-
ralitate egală a părţilor, iar potrivit
unei a doua opinii, instanţele jude-
Nemo censetur ignorare legem 194
cătoreşti, nefiind chemate să facă potrivit căruia „trebuinţa cere ca
dozajul imoralităţii părţilor, acţiu- tot omul să înveţe pravilele, fiindcă
nea în repetiţiune trebuie respinsă mintea nu se poate ajuta pentru
ca inadmisibilă, reclamantul nepu- neştiinţa lor”.
tând invoca propria turpitudine, Codul Calimach a consacrat
chiar şi în cazul în care pârâtului acest principiu în art. 3 „Publicân-
i-ar fi imputabilă o imoralitate mai du-se o lege după chipul cuviincios
gravă. nu poate nimene a se apăra zicând
Respingerea acţiunii în repeti- că nu i s-a făcut cunoscut”.
ţiune ca inadmisibilă are şi efecte În literatura de specialitate
negative, anume înlătură efectele există opinii diferite cu privire la
nulităţii unui act imoral şi dă posi- sfera de aplicabilitate a acestui
bilitatea pârâtului să beneficieze de principiu.
obiectul acelei obligaţii. Astfel, în materie civilă majori-
O aplicaţie a acestui principiu tatea doctrinei până la intarea în
se întâlneşte în ceea ce priveşte vigoare a Noului Cod civil s-a
nulitatea actelor de procedură; exprimat în sensul admiterii erorii
aceasta este înlăturată prin aplica- de drept ca viciu de consimţământ,
rea art. 108 alin. ultim C.proc.civ. eroare ce constă în falsa repre-
potrivit căruia nimeni nu poate zentare a existenţei ori a conţi-
invoca neregularitatea pricinuită nutului unei norme de drept civil
prin propriul său fapt. (cu excepţia normelor imperative
Pentru aplicaţii în dreptul inter- şi a celor ce privesc ordinea
naţional public, vezi expresia echi- publică). Pentru adoptarea acestei
valentă nemo commodum capere teze s-au avut în vedere următoa-
potest ex iniuria sua propria. rele argumente:
a) art. 953 C.civ., care admite
Nemo censetur ignorare că eroarea face nevalabil consimţă-
legem – „Nimeni nu poate fi mântul, nu distinge între eroarea de
considerat că nu cunoaşte legea”; fapt şi eroarea de drept;
(nimeni nu are voie să nu cunoască b) legea prevăzând expres
legea) cazurile în care nu este admisă
Conform acestui principiu toate eroarea de drept [spre exemplu,
persoanele sunt prezumate a cu- art. 1206 alin. (2) C.civ.], rezultă,
noaşte legea şi nimeni nu se poate per a contrario, că în celelalte
apăra invocând necunoaşterea ei cazuri este admisă;
sau cunoaşterea greşită (igno- c) dacă se produce, eroarea de
rantia iuris nocet). Publicarea drept are acelaşi efect ca şi cea de
legii asigură aplicabilitatea regulii. fapt;
Principiul îl regăsim în Pravila d) punctul de vedere favorabil
lui Andronache Donici în art. 3 al practicii judecătoreşti.
195 Nemo debet bis puniri pro uno delicto

De altfel, Noul Cod civil Nemo cogitur edere contra se


reglementează eroarea de drept ca – „Nimeni nu este constrâns să dea
viciu de consimţământ stabilind în dovezi (în justiţie) împotriva sa”
art. 1207 alin. (3) că eroarea de (v. nemo tenetur edere contra
drept este esenţială şi poate se)
constitui motiv de anulare a con-
tractului doar atunci când priveşte o Nemo commodum capere
normă juridică determinantă, potest ex iniuria sua propria –
potrivit voinţei părţilor, pentru „Nimeni nu poate obţine un
încheierea contractului. avantaj din propriul său fapt ilicit”
Eroarea de drept nu poate fi Adagiu ce exprimă o excepţie
invocată în cazul dispoziţiilor legale de la regula rebus sic stantibus,
accesibile şi previzibile [art. 1208 excepţie prevăzută de art. 62 parag.
alin. (2) NCC]. 2 lit. b din Convenţia de la Viena cu
În dreptul penal, potrivit privire la dreptul tratatelor, unde se
art. 51 alin. (4) C.pen., necunoaş- menţionează că nu poate fi invocată
terea sau cunoaşterea greşită a legii ca motiv pentru stingerea unui tratat
penale nu înlătură caracterul penal o schimbare fundamentală a împre-
al faptei. jurărilor, dacă această schimbare
În literatura de specialitate s-a fundamentală provine dintr-o vio-
mai conturat o excepţie de la acest lare de către partea care o invocă,
principiu în cazul în care, dintr-o fie a unei obligaţii din tratat, fie a
cauză de forţă majoră, o parte din oricărei alte obligaţii internaţionale
teritoriu ar rămâne izolată de restul faţă de oricare altă parte la tratat.
ţării; în acest caz, necunoaşterea (Pentru aplicaţii în domeniul
legii ar fi obiectivă. dreptului intern, v. nemo auditur
Referinţă: Adina Vlăşceanu, propriam turpitudem allegans)
Eroarea asupra normei juridice,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006. Nemo dat quod non habet –
„Nimeni nu dă ce nu are”
Nemo cogi potest ad factum – (v. nemo plus iuris ad alium
„Nimeni nu poate fi constrâns la o transferre potest quam ipse habet)
faptă”
În cazul obligaţiilor intuitu pe- Nemo debet bis puniri pro
onae, executarea lor silită nu poate uno delicto – „Nimeni nu trebuie
fi cerută, deoarece astfel de obli- să fie pedepsit de două ori pentru o
gaţii presupun o participare strict singură infracţiune”
personală din partea debitorului; Adagiul este o consecinţă
executarea silită a lor ar constitui o logică a principiului legalităţii
restrângere a libertăţii sale incriminării şi pedepsei care
personale. guvernează dreptul penal şi este în
Nemo debet esse iudex in propria causa 196
concordanţă cu principiile generale Nemo invitus agere cogitur –
de echitate; se referă la pedepsele „Nimeni nu este silit să acţioneze
principale. Pedeapsa este o măsură contra voinţei sale”
de constrângere şi un mijloc de Subiectul activ al acţiunii civile
reeducare, dar, în acelaşi timp, are, în principiu, libertatea de a se
constituie o urmare a infracţiunii adresa sau nu justiţiei pentru
săvârşite. Pentru fiecare infracţiune acoperirea prejudiciului suferit.
se poate aplica o singură pedeapsă Acest adagiu este o aplicaţie a
principală. Atunci când în lege principiului disponibilităţii care
sunt prevăzute mai multe pedepse domină procesul civil.
principale, ele sunt prevăzute alter- (v. şi nemo iudex sine actore)
nativ şi nu se poate aplica decât una
dintre ele. În dreptul român, Nemo iudex sine actore
amenda penală nu se poate aplica Deşi în trecut era destul de
niciodată cumulativ cu pedeapsa răspândită concepţia potrivit căreia
închisorii, ci numai alternativ. instanţa se putea autoînvesti, în
Pedepsele complementare şi dreptul modern domină regula că,
accesorii constituie o excepţie de în principiu, instanţa nu se poate
la această regulă, ele adăugându-se sesiza din oficiu. Instanţa poate
separat de pedeapsa principală sau acţiona numai dacă este sesizată
ca un accesoriu al acesteia. prin cererea de chemare în
judecată formulată de reclamant, în
Nemo debet esse iudex in pro- cazul procesului civil, sau prin
pria causa – „Nimeni nu trebuie să constituirea ca parte civilă în ceea
fie judecător în propria lui ce priveşte acţiunea civilă în cazul
cauză/propriul lui proces” procesului penal; de asemenea, în
privinţa acţiunii penale, instanţa
Nemo debet locupletari ex este sesizată prin rechizitoriul
aliena iactura – „Nimeni nu procurorului.
trebuie să se îmbogăţească din De la această regulă există
pierderea altuia” totuşi unele excepţii. Astfel, în
(v. Iure naturae aequum est cazul divorţului, instanţa este
neminem cum alterius detrimento obligată să se pronunţe în ceea ce
et iniuria fieri locupletiorem) priveşte încredinţarea copiilor
minori şi stabilirea pensiei de
Nemo ex suo delicto melio- întreţinere pentru aceştia. Instanţa
rem suam conditionem facere acţionează din oficiu şi în situaţia
potest – „Nimeni nu poate să-şi punerii sub interdicţie sau în ceea
facă o condiţie mai bună din ce priveşte acţiunea civilă în pro-
propriul delict” cesul penal, dacă cel vătămat este
o persoană lipsită de capacitate de
197 Nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet

exerciţiu sau cu capacitate de exer- de dispoziţie încheiate de un pro-


ciţiu restrânsă (art. 17 alin. ultim prietar aparent sau moştenitor
C.proc.pen.). De asemenea, aparent, posibilitatea debitorului
instanţa poate pune în mişcare cedat de a opune cesionarului toate
acţiunea penală în situaţia în care apărările şi excepţiile pe care le-ar
dispune extinderea procesului fi putut opune cedentului, actele de
penal în absenţa procurorului [art. natură patrimonială încheiate de un
336 alin. (2) C.proc.pen.]. O altă mandatar aparent ori creditor apa-
excepţie de la regula nemo iudex rent etc.; în cazul aplicării acestei
sine actore o constituie atribuţia reguli intervin şi efectele adagiilor
Curţii Constituţionale de a se pro- quod nullum est nullum producit
nunţa din oficiu asupra iniţiativelor effectum şi resoluto iure dantis
de revizuire a Constituţiei [art. 146 resolvitur ius accipientis conform
lit. a) teza finală din Constituţie]. cărora desfiinţarea cu efect
(Regula se mai întâlneşte şi în retroactiv a drepturilor unei per-
forma: iudex ne procedat ex soane asupra unui lucru atrage şi
officio) desfiinţarea drepturilor pe care
acea persoană le-ar fi consimţit în
Nemo iudex sine lege favoarea unor terţe persoane cu
(v. nullum iudicium sine lege) privire la acel lucru.
Noul Cod civil stabileşte cu
Nemo partim testatus partim valoare de principiu în art. 17
intestatus decedere potest – alin. (1) că „nimeni nu poate
„Nimeni nu poate testa pentru o transmite sau constitui mai multe
parte (a averii sale), iar pentru drepturi decât are el însuşi”.
cealaltă nu” În literatura juridică sunt consi-
(v. nemo pro parte testatus derate abateri de la această regulă:
pro parte intestatus decedere vânzarea de bunuri viitoare, legatul
potest) lucrului altuia, dobândirea bunu-
rilor mobile de către posesorul de
Nemo plus iuris ad alium bună-credinţă în temeiul art. art.
transferre potest quam ipse 937 alin. (1) NCC, [art. 1909 alin.
habet – „Nimeni nu poate trans- (1) C.civ.], dobândirea de bunuri şi
mite altuia mai multe drepturi drepturi patrimoniale cu bună-cre-
decât are el însuşi” dinţă în temeiul aparenţei de drept,
Această regulă, formulată încă în materia titlurilor de valoare etc.;
din dreptul roman, are menirea de sfera de aplicare a acestei reguli a
a întări securitatea juridică a trans- fost restrânsă pe temeiul bunei-cre-
misiunilor patrimoniale; aplicaţii dinţe şi al echităţii sau al validităţii
ale sale privesc mai ales: desfiin- aparenţei în drept.
ţarea, cu unele excepţii, a actelor
Nemo potest locare opus in perpetuum 198
Codul Calimach a prevăzut în sau de a nu face nu poate fi
art. 580 (art. 442 C.austriac) că constrâns în mod direct la execu-
„Deobşte nu poate nimene să dea tarea obligaţiei sale prin mijloace
altuia mai multe drituri decât acele materiale care ar atinge libertatea
ce el însuşi are” şi face, de ase- şi demnitatea sa.
menea, o aplicaţie a acestei reguli Creditorul poate cere întot-
în materie de emfiteoză (instituţie deauna ca debitorul să fie constrâns
consacrată şi de Codul civil, dar să execute obligaţia în natură, cu
abrogată prin Legea agrară din excepţia cazului în care o asemenea
1921 care a expropriat în folosul executare este imposibilă.
embaticarilor pământurile ce Dreptul la executare în natură
constituiau obiectul locaţiunilor cuprinde, dacă este cazul, dreptul
respective): „Proprietarul folosirei la repararea sau înlocuirea bunului,
nu poate, în deobşte, să mute precum şi orice alt mijloc pentru a
asupra altuia mai mult drept decât remedia o executare defectuoasă
el însuşi are”. (art. 1527 NCC).
Creditorul are dreptul la daune-
Nemo potest locare opus in interese pentru repararea prejudi-
perpetuum – „Nimeni nu poate ciului pe care debitorul i l-a cauzat
închiria serviciile sale pentru şi care este consecinţa directă şi
totdeauna” necesară a neexcutării fără justi-
Contractul de locaţiune, indife- ficare sau, după caz, culpabile a
rent de forma sa, are un caracter obligaţiei (art. 1530 NCC).
temporar, neputând fi perpetuu;
acest caracter nu împiedica înche- Nemo praestat casum for-
ierea contractului pe o perioadă tuitum – „Nimeni nu răspunde de
nedeterminată. cazul fortuit”
Articolul 1783 NCC reglemen- Potrivit art. 1351 NCC, dacă
tează durata maximă a locaţiunii, legea nu prevede altfel sau părţile
stabilind că locaţiunile nu se pot nu convin contrariul, răspunderea
încheia pe o perioadă mai mare de este înlăturată atunci când
49 de ani; dacă părţile stipulează prejudiciul este cauzat de forţă
un termen mai lung, acesta se majoră sau de caz fortuit.
reduce de drept la 49 de ani. Cazul fortuit este un eveniment
care nu poate fi prevăzut şi nici
Nemo potest praecese cogi ad împiedicat de către cel care ar fi
factum – „Nimeni nu poate fi silit fost chemat să răspundă dacă
în mod absolut să facă ceea ce nu evenimentul nu s-ar fi produs.
vrea să facă” De asemenea, art. 1634 pre-
Expresie ce desemnează faptul vede că debitorul este liberat
că debitorul unei obligaţii de a face atunci când obligaţia nu mai poate
199 Nemo pro parte heres

fi executată din cauza unei forţe Un efect al prezumţiei de nevi-


majore, a unui caz fortuit ori a novăţie este şi faptul că dubiul
unor alte evenimente asimilate profită acuzatului potrivit regulii in
acestora, produse înainte ca dubio pro reo. De asemenea, tot
debitorul să fie pus în întârziere. ca o consecinţă a prezumţiei de
Debitorul este, de asemenea, nevinovăţie trebuie ca arestarea
liberat, chiar dacă se află în preventivă să dobândească un
întârziere, atunci când creditorul caracter excepţional, deoarece, cel
nu ar fi putut oricum să beneficieze puţin în ochii opiniei publice, per-
de executarea obligaţiei din cauza soana arestată preventiv este pri-
acestor împrejurări (forţă majoră, vită cu mult mai multă suspiciune.
caz fortuit etc.), afară de cazul în Deşi măsura arestării preventive nu
care debitorul a luat asupra sa contravine în sine principiului pre-
riscul producerii acestora. zumţiei de nevinovăţie, trebuie ca,
în ceea ce priveşte aplicarea ei,
Nemo praesumitur malus unele reguli să fie respectate.
nissi probetur – „Nimeni nu este Astfel Curtea Constituţională, în
presupus vinovat, decât dacă este decizia 99 din 1 noiembrie 1994,
dovedit” stabileşte că ţinuta vestimentară a
Prezumţia de nevinovăţie celui arestat preventiv trebuie să
constituie un principiu funda- evite orice fel de confuzie între
mental al dreptului procesual acesta şi persoana condamnată,
penal, fiind consacrată şi de altminteri prezumţia de nevino-
Constituţie: „Până la rămânerea văţie ce operează în favoarea pri-
definitivă a hotărârii judecătoreşti mului este afectată de imaginea
de condamnare, persoana este creată de vestimentaţia specifică
considerată nevinovată” [art. 23 celui condamnat. De aceea, pre-
alin. (8)], precum şi de art. 66 zumţia de nevinovăţie presupune
C.proc.pen. Învinuitul sau incul- ca ţinuta vestimentară a deţinutului
patul nu este obligat să probeze preventiv să fie cea personală sau
nevinovăţia sa. Chiar dacă împo- costumul locului de detenţie, doar
triva inculpatului există indicii dacă acesta este substanţial diferit
grave care i-ar dovedi vinovăţia, el de cel al condamnatului.
este considerat nevinovat până la (v. şi in dubio pro reo; actori
rămânerea definitivă a hotărârii de incumbit probatio)
condamnare, deci şi în cursul des-
făşurării judecăţii în căile de atac. Nemo pro parte heres –
Sarcina administrării probelor în „Nimeni nu poate fi moştenitor
procesul penal revine organului de numai pentru o parte”
urmărire penală şi instanţei de jude- Opţiunea succesorală este indi-
cată [art. 65 alin. (1) C.proc.pen.]. vizibilă şi nu poate fi afectată de
Nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest 200
nici o modalitate (art. 1101 NCC). motiv pentru care un testament
Succesiunea nu poate fi acceptată este valid chiar dacă persoana
în parte şi în parte repudiată; indicată nu are chemare la întreaga
moştenitorii ilegali nu au decât de succesiune.
a accepta succesiunea ori de a o Moştenirea testamentară nu o
refuza [art. 1100 alin. (1)]; aceeaşi exclude pe cea legală, cele două
este soluţia şi în cazul legatarilor, feluri de moşteniri coexistând;
care nu pot modifica întinderea astfel, dacă testatorul a făcut numai
liberalităţii, adică să accepte numai legate cu titlu particular, moşte-
anumite bunuri. nirea se transmite moştenitorilor
Această regulă a fost consacrată legali potrivit succesiunii ab
de Codul Calimach în art. 12: intestat, însă cu obligaţia acestora
„moştenitorul nu e slobod, o parte de a executa legatele; dacă
din averea mortului să moştenească testatorul a făcut unul sau mai
şi alta nu, ci ori tot, ori nimic”. multe legate cu titlu universal, fără
Regula indivizibilităţii com- ca acestea să epuizeze patrimoniul
portă unele excepţii; astfel, cu titlu succesoral, atunci moştenirea va fi
de exemplu, dacă sunt mai mulţi testamentară în limitele legatului ori
succesibili unii pot accepta, iar alţii legatelor şi legală pentru restul bunu-
să renunţe; dacă o persoană are rilor rămase; în cazul în care legatele
chemare la succesiune atât în virtu- cu titlu universal instituite epuizează
tea legii, cât şi a unui legat, ea poate patrimoniul succesoral şi sunt efica-
opta; art. 12 din Legea nr. 18/1991 ce sau s-a instituit unul sau mai mulţi
permite moştenitorului acceptant legatari universali, moştenirea va fi
să nu ceară reconstituirea dreptului testamentară; dacă prin legatele
de proprietate etc. instituite se aduce atingere rezervei,
moştenirea va fi deferită moştenito-
Nemo pro parte testatus pro rilor rezervatari potrivit legii, iar
parte intestatus decedere potest pentru rest potrivit testamentului.
– „Nimeni nu poate să moară
având testament pentru o parte (a Nemo tenetur edere contra se
averii), dar neavând testament – „Nimeni nu este obligat să
pentru cealaltă parte (a averii)” declare împotriva sa”
În dreptul roman, instituirea de În cadrul procesului penal,
moştenitori trebuia făcută în darea declaraţiei de către inculpat
termeni solemni şi să fie uni- constituie un drept al său şi nu o
versală, adică pentru tot patrimo- obligaţie [art. 70 alin. (2)
niul, în caz contrar deschizându-se C.proc.pen.]. Pentru acest motiv el
pentru restul moştenirea ab nu este obligat să declare tot ce ştie
intestat. Această regulă nu a fost despre fapta care formează
preluată de Codul civil român, obiectul cauzei şi nici nu este
201 Nomen iuris

obligat să nu denatureze adevărul. Neque pignus, neque depo-


Inculpatul se bucură de prezumţia situm, neque locatio rei suae con-
de nevinovăţie [art. 66 C.proc.pen.], sistere potest – „Nu se poate
astfel că sarcina probei aparţine constitui asupra propriului lucru
organului de urmărire penală şi in- nici gaj, nici depozit, nici locaţiune”
stanţei de judecată. Spre exemplu, proprietarul nu
De asemenea, soţul şi rudele poate fi locatarul propriului său lucru
apropiate ale învinuitului sau (cu excepţia cazului când nu are
inculpatului nu sunt obligate să prerogativa folosinţei, aşa cum este
depună ca martori [art. 80 alin. (1) nudul proprietar).
C.proc.pen.]. Aceştia au dreptul, (v. şi nemini res sua servit)
nu şi obligaţia de a face declaraţii
de martori. Prin rude apropiate se Ne varietur – „Spre neschim-
înţeleg ascendenţii şi descendenţii, bare/să nu se schimbe”; (nimic să
fraţii şi surorile, copiii acestora nu fie schimbat)
precum şi persoanele devenite rude Expresie folosită în dreptul
prin înfiere (art. 149 C.pen.). internaţional pentru a confirma
autenticititatea unui text oficial.
Nemo testis idoneus in re sua
– „Nimeni nu poate fi martor în Nomen, fama, tractatus
propria sa cauză” Reprezintă cele trei elemente
Nu poate fi martor decât o per- ce trebuie întrunite cumulativ
soană străină de cauză; aşadar, pentru realizarea folosinţei stării
părţile din proces nu pot fi audiate civile sau a posesiei de stat.
ca martori, întrucât există o pre- Nomen consta în faptul de a
zumţie de parţialitate. Părţile pot să purta numele ce corespunde stării
răspundă la interogatoriu în cazul civile pe care persoana o pretinde
procesului civil sau să dea declaraţii că o are şi o foloseşte.
în calitate de părţi în cazul proce- Fama înseamnă recunoaşterea în
sului penal. De asemenea, în familie şi societate ca fiind persoana
procesul penal, persoana vătămată căreia îi aparţine starea civilă de care
poate fi ascultată ca martor, dacă nu se prevalează.
este constituită parte civilă sau nu Tractatus constă în faptul de a
participă în proces ca parte fi tratat de cei apropiaţi ca fiind
vătămată (art. 82 C.proc.pen.). persoana căreia îi aparţine starea
civilă folosită.
Neque donationem sine
acceptione intelligi posse – „Nicio Nomen iuris – „Numele dispo-
donaţie nu poate fi concepută fără ziţiei legale”; („denumirile margi-
acceptare” nale ale dispoziţiilor juridice”)
(v. invito beneficium non Denumeşte dispoziţia legală, iar
datur) în unele cazuri ca, de exemplu, în
Nomine et iure proprio 202
Codul penal apare în titlul mar- Non bis in idem – „Nu de două
ginal al textului. ori în aceeaşi cauză/ pentru aceeaşi
vină”
Nomine et iure proprio (v. res iudicata)
Expresie folosită ori de câte ori
o persoană acţionează în nume Non bis puniatur pro eadem
propriu şi în virtutea unui drept delicto – „Să nu se pedepsească de
care îi aparţine. De exemplu, în două ori pentru acelaşi delict”
cadrul procesului penal, dacă (v. nemo debet bis puniri pro
victima a decedat ca urmare a uno delicto)
infracţiunii, moştenitorii acesteia
vor exercita acţiunea civilă Non enim ex opinionibus sin-
nomine et iure proprio. gularum, sed ex communi usu
(v. şi iure et nomine alieno, nomina exaudiri debent –
iure hereditatis) „Cuvintele trebuie să fie inter-
pretate nu după păreri individuale,
Non aedificandi – „A nu ci după sensul în care sunt
construi” îndeobşte folosite”
Servitute negativă ce constă în Una din regulile care guver-
a impune proprietarului fondului nează interpretarea normelor juri-
aservit obligaţia de a nu construi, dice este că această operaţiune
care este o obligaţie de a nu face. trebuie făcută întotdeauna cu bun
Cu titlu de exemplu, într-o speţă, simţ, adică luându-se în conside-
în care o persoană a vândut o casă rare sensul comun al termenilor
aflată pe malul mării, terenul rămâ- utilizaţi. Această regulă se bazează
nând proprietatea sa, cum părţile nu pe prezumţia că limbajul folosit
au stabilit prin contract o servitute într-un text de lege este limbajul
non aedificandi, instanţa a hotărât uzual. Ori de câte ori legiuitorul
că vânzătorul poate construi pe tere- foloseşte termenii cu alt înţeles
nul său o clădire care să obtureze decât cel comun, el trebuie să îi
priveliştea către mare pe care o ofe- definească (de exemplu, această
rea poziţia casei cumpărătorului. operaţiune este efectuată în cadrul
Codului penal, Partea generală, în
Non altius tolendi – „A nu titlul VIII, denumit „Înţelesul unor
construi peste o anumită înălţime” termeni sau expresii în legea
Servitute negativă ce constă în penală”). Rolul judecătorului în
a impune proprietarului fondului interpretarea legii creşte pentru că el
aservit obligaţia de nu construi este cel care trebuie să determine
peste o anumită înălţime. sensul obişnuit al termenilor, acest
sens nefiind stabilit de legiuitor ca
în cazul termenilor tehnici.
203 Non quis negativa sed quis indefinita

În ceea ce priveşte actele pri- Non facere – „A nu face”


vate, în sistemul actual instituit de Termen folosit pentru a
Codul civil, această regulă nu îşi desemna o obligaţie de a nu face,
găseşte aplicarea. Interpretând un ce constă într-o abţinere, la care
act privat, judecătorul trebuie să este îndatorat subiectul pasiv, de la
caute voinţa reală, subiectivă a păr- a face ceea ce ar fi putut să facă în
ţilor, dincolo de termenii formali ai lipsa obligaţiei asumate.
actului care pot fi utilizaţi în
necunoştinţă de cauză de către Non liquet – „Nu e limpede”;
părţi. Interpretarea contractelor se (nu este clar)
face după intenţia comună a păr- (v. rem sibi non liquere)
ţilor contractante, iar nu după sen-
sul literal al termenilor (art. 1266 Non potest liberatis nolenti
NCC; art. 977 C.civ.). În opoziţie adquiri – „O liberalitate nu poate
cu această concepţie subiectivă, fi dobândită de cineva contra
Codul civil german a adoptat o voinţei sale”
concepţie obiectivă, potrivit căreia (v. invito beneficium non
ceea ce este avut în vedere în datur)
operaţiunea de interpretare a
actelor private nu mai este voinţa Non quis negativa sed quis
intimă a părţilor, ci voinţa lor indefinita – „Nu pentru că sunt
declarată, adică sensul curent al negative, ci pentru că sunt
termenilor utilizaţi. Astfel, acest nedeterminate”
mod de interpretare a actelor În cadrul probaţiunii judiciare
private se apropie de interpretarea sunt considerate fapte negative
normelor juridice. acele împrejurări care nu s-au
petrecut, care nu au existat. Ele nu
Non esse et probari non pot fi probate direct, ci făcându-se
posse, vel non esse, idem sunt, et dovada existenţei faptei pozitive
qui non probat dicitur ius carere contrare. În acest scop, faptele
– „A nu exista sau a nu se putea negative trebuie să fie determinate;
proba sau a nu fi sunt acelaşi lucru, de exemplu, se poate dovedi că o
iar celui care nu probează, spunem persoană nu a fost într-un anumit
că-i lipseşte dreptul” interval de timp într-un anumit loc
prin dovedirea faptului că persoana
Non ex regula ius summatur, respectivă s-a aflat în acel interval
sed ex iure quod est regula fiat – de timp în alt loc. Dacă, însă,
„Dreptul nu se deduce din regulă, ci faptele negative sunt nedetermi-
regula trebuie creată din dreptul nate ele nu pot fi probate (este
existent” imposibil de dovedit că o persoană
nu a fost niciodată într-un anumit
Non reformatio in peius 204
loc). Deci faptele negative nedeter- piului legalităţii şi a principiului
minate nu pot fi probate nu pentru aflării adevărului, întrucât chiar
că sunt negative, ci pentru că nu dacă instanţa superioară constată
sunt determinate. că hotărârea atacată este nelegală
sau netemeinică, nu o poate anula
Non reformatio in peius – şi nu poate pronunţa o soluţie în
„Nereformarea în rău” conformitate cu principiul lega-
Expresia se referă la principiul lităţii sau cu principiul aflării ade-
neagravării situaţiei unei părţi în vărului, dacă prin această soluţie ar
propria ei cale de atac. agrava situaţia părţii care a uzat de
Instanţa de apel, soluţionând calea de atac.
cauza, nu poate crea o situaţie mai Principiul non reformatio in
grea pentru cel care a declarat apel. peius se aplică efectiv numai când
De asemenea, în apelul exercitat de o singură parte a atacat hotărârea
procuror în favoarea unei părţi, sau unei singure părţi i s-a admis
instanţa de apel nu poate agrava calea de atac.
situaţia acesteia (art. 372 Sfera de acţiune a principiului
C.proc.pen.). Regula este prevăzută nu se limitează numai la judecata
expres şi pentru recurs în cazul pro- căii de atac, ci cuprinde întreg
cesului penal (art. 3858 C.proc.pen.). cadrul procesual, aplicându-se, de
Deci hotărârea judecătorească exemplu, şi la rejudecarea în fond
atacată nu poate fi reformată decât după casare.
în favoarea (in melius) părţii care În cadrul procesului penal,
exercită calea de atac şi nu în principiul este de ordine publică,
defavoarea acesteia (in peius). deci partea care a atacat hotărârea
Această regulă, deşi nu este nu poate renunţa la aplicarea lui.
prevăzută expres în Codul de Din contră, în procesul civil acest
procedură civilă, a fost extinsă pe principiu nu este de ordine publică;
calea analogiei şi în domeniul părţile pot renunţa la el.
procesului civil. Utilitatea sa Non reformatio in peius nu
rezidă în faptul că înlătură temerea priveşte numai apelul şi recursul, ci
părţilor de a exercita căile de atac. sfera lui de aplicare se extinde şi la
În lipsa acestui principiu, chiar căile extraordinare de atac, aşa
dacă hotărârea ar fi nelegală şi cum se întâmplă, de exemplu, în
netemeinică, părţile ar fi prea puţin cazul contestaţiei în anulare.
dispuse să-şi agraveze situaţia
atacând hotărârea respectivă. Notorium non est proban-
În cadrul procesului penal, apli- dum – „Faptele notorii nu se pro-
carea principiului non reformatio bează”
in peius constituie într-un fel o În cadrul probaţiunii judiciare
excepţie de la aplicarea princi- există anumite împrejurări a căror
205 Nulla praesumptio sine lege

dovedire nu mai este necesară. care pretinde moştenirea trebuie să


Printre acestea se numără şi faptele dovedească data morţii. Aceasta
notorii, adică faptele cunoscute de dată se dovedeşte, de obicei, cu
un număr relativ mare de persoane. certificatul de deces întocmit
Notorietatea faptelor şi deci potrivit dispoziţiilor art. 98-103
dispensa de probă în legătură cu ele NCC şi ale Legii nr. 119/1996 cu
se apreciază în concret de către privire la actele de stare civilă;
instanţa de judecată ori de câte ori data trecută în certificatul de deces
se invocă asemenea fapte. face dovada până la proba con-
trară. De asemenea, stabilirea datei
Nuda cogitatio – „Simpla morţii se poate face şi prin hotă-
cugetare” rârea declarativă de moarte.
Denumeşte simpla intenţie,
simpla cugetare a infractorului de a Nulla iustitia sine lege
săvârşi o faptă penală. În măsura în (v. Nullum iudicium sine lege)
care ea nu s-a materializat în acte
exterioare de pregătire sau de Nulla poena sine lege – „Nicio
executare, deci în măsura în care pedeapsă nu există în afară de
nu a devenit faptă, simpla cugetare lege”
nu a fost şi nu este sancţionată. Expresie care se referă la prin-
(v. cogitationis poenam nemo cipiul legalităţii pedepsei, principiu
patitur). potrivit căruia numai legea prevede
pedepsele ce se pot aplica infracto-
Nulla est viventis hereditatis rului şi măsurile ce pot fi luate în
– „Moştenirea unei persoane în cazul săvârşirii infracţiunii. Princi-
viaţă este nulă” piul legalităţii pedepsei este consa-
Transmiterea moştenirii este o crat atât la nivel constituţional:
transmitere pentru cauză de moarte „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită
(mortis causa), ea producându-se sau aplicată decât în condiţiile şi în
în urma morţii (constatate fizic ori temeiul legii” [art. 23 alin. (12)], cât
prin hotărâre judecătorească) a şi în Codul penal: „Legea prevede
unei persoane fizice. Potrivit art. care fapte constituie infracţiuni,
954 alin. (1) NCC, moştenirea unei pedepsele ce se aplică infractorilor şi
persoane se deschide în momentul măsurile ce se pot lua în cazul săvâr-
decesului acesteia; rezultă per a şirii acestor fapte” (art. 2).
contrario că dispoziţiile din Codul (v. şi nullum crimen et nulla
civil şi alte legi speciale referitoare poena sine lege; interpretatio
la succesiuni nu se aplică actelor restrictiva)
încheiate inter vivos.
Succesiunea deschizându-se în Nulla praesumptio sine lege –
momentul morţii lui de cuius, cel „Nu există prezumţie legală dacă
Nulla sanctio poenalis sine lege 206
nu este prevăzută expres de lege”; penal în general, nu numai la
(„Nicio prezumţie/presupunere în legalitatea pedepselor.
afara legii”) (v. şi nullum crimen et nulla
Una din trăsăturile prezumţiilor poena sine lege)
legale este că sunt limitate ca
număr; ele nu există decât dacă Nulli enim res sua servit –
sunt prevăzute de lege. „Nimeni nu poate să aibă o servi-
Adagiul se referă numai la pre- tute asupra propriului său lucru”
zumţiile legale; există însă şi pre- (v. nemini res sua servit)
zumţii care nu sunt instituite de
lege. Prezumţiile sunt consecinţele Nullum crimen et nulla poena
ce legea sau magistratul trage din sine lege – „Nicio infracţiune şi
un fapt cunoscut la un fapt necu- nicio pedeapsă în afara legii”
noscut. Deci pe lângă prezumţiile Principiul legalităţii în domeniul
legale există şi prezumţii dreptului penal presupune că atât
judecătoreşti. Prezumţiile care nu conduita impusă, cât şi sancţiunea
sunt stabilite de lege sunt lăsate la aplicabilă în cazul încălcării norme-
luminile şi înţelepciunea magistra- lor penale să se facă numai în con-
tului (art. 1203 C.civ). Aceste pre- formitate cu legea; acest principiu
zumţii trebuie să fie temeinice, să este în strânsă legătură cu cel al
aibă greutate şi puterea de a naşte neretroactivităţii legii cu excepţia
probabilitatea şi nu sunt permise legii penale mai favorabile.
decât în cazurile când este permisă Expresia apare la Montesquieu
şi proba cu martori. în lucrarea „Despre spiritul
(v. şi exceptio est strictissime legilor”, unde se arată care sunt
interpretationis; interpretatio principiile dreptului penal. Nullum
restrictiva) crimen et nulla poena sine lege
este primul principiu. Acestea se
Nulla sanctio poenalis sine găsesc în prelungirea teoriei
lege – „Nicio sancţiune penală fără separaţiei puterilor în stat, puterea
lege” judecătorească fiind chemată să
Principiul legalităţii nu se aplice legea, nu s-o creeze.
referă numai la infracţiuni şi Principiul a fost ulterior înscris în
pedepse, ci şi la măsurile educative principalele documente referitoare
şi măsurile de siguranţă: „Legea la drepturile omului, precum
prevede… măsurile ce se pot lua în Declaraţia universală a drepturilor
cazul săvârşirii acestor fapte” (art. omului sau Pactul privitor la
2 C.pen.). Această formulare este drepturile civile şi politice adoptate
mai potrivită pentru că se referă la de Adunarea Generală a Organi-
legalitatea sancţiunilor de drept zaţiei Naţiunilor Unite.
207 Nullum iudicium sine lege

În dreptul român, principiul Nullum crimen (nulla poena)


este consacrat, în primul rând, la sine lege poenali anteriori –
nivel constituţional: „Prin lege „Nicio infracţiune fără o lege
organică se reglementează … penală prealabilă”
infracţiunile, pedepsele şi regimul Regulă potrivit căreia infracţi-
executării acestora” [art. 73 unea şi pedeapsa trebuie să fie pre-
alin. (3) lit. h)]. Dispoziţii prin care văzute de lege în momentul săvâr-
se consacră explicit sau implicit şirii faptei. Cu alte cuvinte, ca un
principiul legalităţii mai cuprinde corolar al principiului legalităţii, o
Constituţia [art. 23 alin. (11), persoană nu poate fi condamnată
art. 15 alin. (2), art. 20], Codul pentru o faptă care în momentul
penal (art. 2, art. 11). săvârşirii nu era prevăzută de lege
O consecinţă deosebit de ca infracţiune, dar care a fost incri-
importantă a principiului legalităţii minată printr-o lege ulterioară. Este
este că normele penale sunt de
principiul neretroactivităţii legii
strictă interpretare. De asemenea,
consacrat de Constituţie: „Legea
trebuie ca noţiunile folosite în
dispune numai pentru viitor cu
textele de lege să fie foarte bine
excepţia legii penale sau contra-
determinate. Textele legale aproxi-
venţionale mai favorabile.” [art. 15
mative, care folosesc noţiuni insu-
ficient precizate permit o inter- alin. (2)] şi de Codul penal (art. 11).
pretare extensivă şi implicit o (v şi mitior lex)
încălcare a principiului legalităţii
deci a libertăţii persoanei. Nullum iudicium sine lege –
(v. şi interpretatio restrictiva; „Nicio judecată în afară de lege”
in dubio pro reo) Principiul legalităţii procesului
penal este principiul potrivit căruia
Nullum crimen sine lege – judecarea şi pedepsirea unei
„Nicio infracţiune în afara legii” persoane nu poate avea loc decât în
Expresie care se referă la prin- cadrul unui proces care se desfă-
cipiul legalităţii incriminării, şoară în conformitate cu legea. În
principiu potrivit căruia constituie dreptul procesual penal român,
infracţiune numai fapta pe care principiul legalităţii procesului
legea o prevede ca atare. penal este consacrat de dispoziţiile
„Legea prevede care fapte con- art. 2 alin. (1) C.proc.pen.:
stituie infracţiuni, pedepsele ce se „Procesul penal se desfăşoară atât
aplică infractorilor şi măsurile ce în cursul urmăririi penale, cât şi în
se pot lua în cazul săvârşirii aces- cursul judecăţii, potrivit dispozi-
tor fapte (art. 2 C.pen.)”. ţiilor prevăzute de lege”. Deşi din
(v. şi nullum crimen et nulla formularea textului legal ar rezulta
poena sine lege; interpretatio re- că principiul legalităţii procesului
strictiva) penal priveşte numai faza de urmă-
Nunc pro tunc 208
rire penală şi pe cea de judecată, în Definiţie a căsătoriei dată de
doctrină s-a admis că, în realitate, jurisconsultul roman Modestinus.
acest principiu se aplică şi după Codul Calimach în art. 63 defi-
rămânerea definitivă a hotărârii, în neşte căsătoria într-un mod asemă-
faza de executare a acesteia. Se nător: „Legăturile familiei se alcă-
mai întâlneşte în formele nulla tuiesc prin căsătorească tocmală,
iustitia sine lege sau nemo iudex prin care două persoane, parte
sine lege. bărbătească şi parte femeiască,
(v. şi nullum crimen sine lege arată cu un chip legiuit a lor voinţă
et nulla poena sine lege) şi hotărâre de a vieţui într-o
legiuită însoţire, cu dragoste, cu
Nunc pro tunc – „Acum frica lui Dumnezeu şi cu cinste,
pentru atunci” într-o tovărăşie nedespărţită, de a
Expresie folosită la antedatarea naşte prunci, a-i creşte şi a se ajuta
unor hotărâri judecătoreşti în între ei după putinţă la toate
dreptul anglo-saxon. întâmplărilor”. În prezent, doctrina
defineşte căsătoria drept „uniunea
Nuptiae sunt coniuctio maris liber consimţită între un bărbat şi o
et feminae, et consortium omnis femeie, încheiată potrivit dispozi-
vitae, divini et humani iuris ţiilor legale, cu scopul de a înte-
communicatio – „Căsătoria este meia o familie şi reglementată de
uniunea unui bărbat şi a unei normele imperative ale legii”.
femei, care stabileşte între ei o
asociaţie a tuturor actelor vieţii lor
şi o comunitate a drepturilor divine
şi umane ce le aparţin”
O

Obiter dictum – „Spus în rezidă în adoptarea de către legiuitor


treacăt” a definiţiei romane a instituţiei de
Noţiune utilizată cu precădere obligaţie prevăzută în Institutele
în dreptul anglo-saxon, obiter lui Iustinian.
dictum reprezintă acea parte a Termenul de obligaţie provine,
unei hotărâri judecătoreşti care nu din punct de vedere etimologic, de
are valoare formală de precedent la termenul obligo, care înseamnă a
judiciar. Numai ratio decidendi lega; în dreptul roman, aceasta era o
este obligatorie pentru viitor în legătură juridică (vinculum iuris),
toate cazurile asemănătoare pentru în baza căreia debitorul putea fi
toate instanţele inferioare sau egale obligat, la nevoie prin constrângere
în grad cu instanţa care a pronunţat (adstringimur), să dea (dare), să
hotărârea. Obiter dictum, argu- facă (facere) sau să nu facă (non
mentarea judecătorului în favoarea facere); se vede că această defini-
regulii de drept pe care a creat-o ţie porneşte de la debitor către cre-
(ratio decidendi) şi pe care îşi ditor, reliefând astfel naşterea şi
întemeiază decizia, nu are decât o realizarea dreptului de creanţă ce
valoare persuasivă, care depinde constă în obligaţia debitorului de a
de diferiţi factori, precum presti- da, a face sau a nu face ceva în
giul judecătorului care a pronunţat folosul creditorului.
hotărârea respectivă sau coerenţa În literatura juridică s-a for-
argumentaţiei sale. mulat următoarea definiţie a obli-
(v. ratio decidendi) gaţie, fără însă ca aceasta să fie
singura posibilă (căci omnis
Obligatio est iuris vinculum definitio in iure civili periculosa
quo necessitate adstringimur est): obligaţia este raportul juridic
alicuius solvendae rei secundum în temeiul căruia subiectul activ,
nostrae civitatis iura – „Obligaţia denumit creditor, are dreptul de a
este o legătură juridică prin care pretinde de la subiectul activ, denu-
suntem siliţi cu necesitate a plăti mit debitor, o anumită prestaţie, ce
ceva conform drepturilor cetăţii constă în a da, a face sau a nu face,
noastre” şi care poate fi executată, fie de
Explicaţia pentru care Codul bunăvoie, fie prin constrângere.
civil român din 1864, ca de altfel şi Noul Cod civil defineşte în art.
Codul civil francez din 1804, nu 1164 obligaţia ca fiind „o legătură
defineşte instituţia de obligaţie de drept în virtutea căreia debitorul
Obligationes vel ex contractu vel ex delicto vel ex variis causarum figuris 210

este ţinut să procure o prestaţie C.civ.); delictul care constă într-o


creditorului, iar acesta are dreptul să fapta ilicită cauzatoare de preju-
obţină prestaţia datorată”. dicii săvârşită cu intenţie; şi din
cvasidelictul considerat ca fiind
Obligationes vel ex contractu fapta ilicită cauzatoare de pre-
vel ex delicto vel ex variis causa- judicii săvârşită fără intenţie.
rum figuris – „Obligaţiile izvo- Această clasificare a fost
răsc, fie din contract, fie din delict, criticată constant de doctrină,
fie din diferite alte cauze” considerându-se că:
Această clasificare care a) noţiunea de cvasicontract
aparţine lui Gaius (summa divisio este inexactă, neexistând o simi-
obligationum) a fost preluată în litudine între cvasicontract şi con-
Institutele lui Iustinian, însă în tract, căci ceea ce defineşte con-
locul noţiunii de ex variis tractul este tocmai acordul de
causarum figuris (cărora li se voinţă al părţilor, care nu se
aplicau, fie regulile de la contracte, regăseşte în cazul gestiunii de
fie de la delicte, ca şi când acestea afaceri şi plata lucrului nedatorat;
se năşteau dintr-un contract – b) noţiunea de cvasidelict este
quasi ex contractu sau dintr-un inutilă, deoarece în ambele cazuri
delict-quasi ex delictu) au fost autorul faptei ilicite trebuie să
introduse noţiunile de cvasicon- repare integral prejudiciul cauzat;
tracte şi cvasidelicte. Codul civil c) este incompletă, căci nu cu-
român din 1864, urmând modelul prinde şi actul unilateral de voinţă
Codului civil francez din 1804, a şi îmbogăţirea fără just temei.
preluat clasificarea cvadripartită a Noul Cod civil, în art. 1165,
obligaţiilor după izvorul lor; astfel, menţionează că obligaţiile izvorăsc
obligaţiile pot izvorî din contract, din contract, act unilateral,
înţelegându-se prin acesta acordul gestiunea de afaceri, îmbogăţirea
de voinţă între două sau mai multe fără justă cauză, plata nedatorată,
persoane prin care se constituie, se fapta ilicită, precum şi din orice alt
modifică ori se stinge un raport act sau fapt de care legea leagă
juridic de obligaţie (art. 942 naşterea unei obligaţii.
C.civ.); din cvasicontract, definit
de Codul civil în art. 986 ca un Obligationum substantia non
fapt licit şi voluntar, din care se in eo consistit ut aliquod corpus
naşte o obligaţie către o altă per- nostrum aut servitutem nostram
soană sau obligaţii reciproce între faciat, sed ut alium nobis obstrin-
părţi, fiind incluse în această cate- gat ad dandum aliquid vel
gorie gestiunea de afaceri (art. 987 faciendum vel praestandum –
şi urm. din C.civ.) şi plata lucrului „Esenţa obligaţiilor nu constă în
nedatorat (art. 992 şi urm. din faptul că un lucru devine al nostru
211 Omisso medio

sau ne este constituită o servitute, date fiind inconvenientele sale evi-


ci în faptul că cineva este constrâns dente (dificultatea descoperirii
să ne dea ceva sau să ne facă ceva voinţei reale a legiuitorului, fetişi-
sau să ne îndeplinească o prestaţie” zarea regulii de drept, transformarea
legii într-un obstacol în calea dez-
Occasio legis – „Ocazia legii” voltării societăţii), a fost înlocuită
Expresia se referă la totalitatea treptat sau cel puţin completată cu
împrejurărilor politice, juridice, alte metode de interpretare.
economice şi sociale care au stat la
baza unei legi, cu alte cuvinte la Ocupatio bellica – „Ocupaţia
întregul context istoric în care a militară”
fost elaborată norma respectivă. În dreptul roman ocupatio be-
Occasio legis este avută în vedere llica era considerată drept un mijloc
în cadrul interpretării istorice sau de dobândire a proprietăţii; ea
exegetice, potrivit căreia, în cazul dădea ocupantului dreptul de a
când din textul unei legi nu rezultă dispune de viaţa şi averea celor
cu claritate sensul acesteia, trebuie învinşi.
căutată voinţa legiuitorului care a
edictat norma în epoca edictării Olim possessor, hodie posse-
acestei norme. Pentru atingerea ssor praesumitur – „Posesorul de
acestui obiectiv, interpretul va ieri este presupus şi astăzi (ca
trebui să facă un dublu demers: pe fiind) posesor”
de o parte, trebuie să analizeze Articolul 1850 din Codul civil
lucrările pregătitoare ale legii din 1864 prevede: „Continuitatea
interpretate (expunerile de motive şi neîntreruperea posesiunii sunt
ale proiectului de lege, rapoartele dispensate de probă din partea
prezentate, procesele-verbale ale celui ce invocă prescripţia, în acest
discuţiilor în comisii şi în plen sens că, posesorul actual care pro-
etc.), pe de altă parte, trebuie să bează că a posedat într-un moment
determine voinţa legiuitorului prin dat mai înainte, este presupus că a
studiul epocii, al contextului posedat în tot timpul intermediar,
politic, social, economic şi juridic fără însă ca aceasta să împiedice
în care norma a fost edictată. Prin- proba contrarie”.
cipalele operaţiuni logice folosite
în această situaţie sunt inducţia şi Omisso medio
deducţia. Expresia se foloseşte cu acest
Rezultat al procesului general înţeles în diferite ramuri ale drep-
de codificare a legilor început după tului. Astfel, o hotărâre ce poate fi
revoluţia franceză, metoda atacată cu apel nu poate fi supusă
exegetică a dominat cea mai mare direct recursului. Recursul nu
parte a secolului al XIX-lea, însă, poate fi exercitat omisso medio,
Omne quod inaedificatur solo cedit 212
adică trecând peste calea de atac a Omne quod inaedificatur solo
apelului. Concluzia se desprinde cedit – „Orice construcţie urmează
din prevederile art. 299 şi art. 377 solul”; („tot ce este clădit deasupra
C.proc.civ. Hotărârile date fără cedează solului”)
drept de apel, cele date în apel, (v. superficies solo cedit)
precum şi, în condiţiile prevăzute
de lege, hotărârile altor organe cu Omne testamentum morte
activitate jurisdicţională sunt supu- consummatum est – „Testamentul
se recursului (art. 299 C.proc.civ.). are eficacitate după moarte (a
Deci, nu pot fi supuse recursului testatorului)”
hotărârile date cu drept de apel. Testamentul este un act pentru
Acestea, dacă nu au fost atacate cu cauză de moarte (mortis causa),
apel, sunt nu numai definitive, ci şi producând efecte numai la moartea
irevocabile (art. 377 C.proc.civ.). testatorului; aşa cum s-a opinat în
doctrină, unele dispoziţii testamen-
În dreptul procesual penal se inter-
tare pot produce efecte şi în timpul
zice expres exercitarea recursului
vieţii testatorului (cazul recunoaş-
omisso medio: nu pot fi atacate cu
terii testamentare a unui copil din
recurs sentinţele în privinţa cărora
afara căsătoriei care, dacă este
părţile nu au folosit calea apelului
dovedită, va produce efecte imediat,
ori când apelul a fost retras, dacă testatorul nemaiputând împiedica
legea prevede această cale de atac producerea acelor efecte pe care
(art. 3851 alin. ultim C.proc.pen.). legea le leagă de filiaţie).
Expresia este utilizată, de ase- (v. şi nulla est viventis here-
menea, în cadrul reprezentării ditatis)
succesorale. Una dintre condiţiile
care trebuie îndeplinite pentru ca Omnis conventio intellegitur
descendenţii copiilor defunctului şi rebus sic stantibus – „Toate
descendenţii din fraţi şi surori să convenţiile sunt considerate vala-
poată beneficia de reprezentare este bile dacă împrejurările în care au
ca cel reprezentat să fie decedat la fost încheiate rămân aceleaşi”
data deschiderii moştenirii [art. (v. rebus sic stantibus)
965 NCC; art. 668 alin. (1) C.civ.].
Deci locul trebuie să fie vacant. Omnis definitio in iure civili
Reprezentarea succesorală nu periculosa est – „Orice definiţie în
poate opera omisso medio sau per dreptul civil este primejdioasă”
saltum, ci numai din grad în grad Adagiu invocat de unii autori,
vacant. Persoanele în viaţă, chiar care, încercând să definească o
dacă nu vin la moştenirea lui de anumită instituţie a dreptului civil,
cuius, întrucât sunt nedemne sau subliniază faptul că respectiva
au renunţat, nu pot fi reprezentate formulare nu este singura variantă
întrucât locul nu este vacant. ori cea mai cuprinzătoare definiţie.
213 Ope legis

Omnis potestas a Deo (est) – puterii de care dispunea regele a


„Orice putere este/provine de la fost nuanţată de Sf. Toma
Dumnezeu” d’Aquino, care susţinea că puterea
Dicton formulat de apostolul în sine provine de la Dumnezeu,
Pavel prin care este exprimat însă formele contingente ale
caracterul divin al instituţiei puterii, modul în care se prezintă,
monarhice. O asemenea concepţie deci puterea de fapt provine de la
s-a dezvoltat iniţial în cadrul impe- popor. Aşadar, sursa primară a
riilor Orientului antic, unde regele puterii de care dispune monarhul
era considerat reprezentantul nu este numai divinitatea, ci şi
zeului suprem al poporului respec- poporul, care contribuie la cris-
tiv sau chiar era el însuşi venerat talizarea formelor de manifestare a
ca zeu, cum era cazul faraonilor în acestei puteri. Concepţia tomistă
Egipt. Această concepţie, mai ales cu privire la sursa puterii are o
pentru că legitima puterea abso- excepţională importanţă, deoarece
lută, a fost preluată de împăraţii se află la originea teoriei de mai
romani. Mai târziu, creştinismul a târziu a suveranităţii poporului.
adoptat doctrina respectivă, modi- [v. şi Omnis potestas a Deo
ficând-o oarecum, în sensul că (est)]
împăratul era considerat alesul lui
Dumnezeu pentru a înfăptui voinţa Onus probandi – „Sarcina
sa, dar caracterul absolut al puterii probei”
imperiale era într-un fel atenuat de (v. actori incumbit probatio)
către puterea Bisericii.
Concepţia creştină despre origi- Onus probandi incumbit
nea divină a instituţiei monarhice actori – „Sarcina probei îi revine
s-a transmis pe filieră bizantină şi reclamantului”
în dreptul public românesc din (v. actori incumbit probatio)
perioada medievală, fapt reflectat
Ope iudicii – „Potrivit hotă-
şi în „Învăţăturile” lui Neagoe
rârii instanţei de judecată”
Basarab care se adresează fiului
Desemnează acele drepturi şi
său astfel: „… nu te-au ales, nici
obligaţii care decurg din hotărârea
te-au pus oamenii spre Domnie, ci pronunţată de către instanţa de
Dumnezeu te-a ales şi te-a pus…”. judecată şi nu din lege.
Omnis potestas a Deo per Ope legis – „Potrivit ordinului
populum – „Orice putere legii”
(provine) de la Dumnezeu prin Desemnează acele drepturi şi
mijlocirea poporului” obligaţii care decurg din lege fără a
Teoria privind originea divină a mai fi necesară o hotărâre a
instituţiei monarhice şi în general a instanţei de judecată.
Opinio iuris 214

Opinio iuris concepţie, promovată foarte mult


Constituie acel element psiho- după revoluţia franceză în ţările de
logic, subiectiv, pe care trebuie drept romano-germanic, este negat
să-l cuprindă o regulă existentă rolul creator al judecătorului; ea
într-o comunitate, pentru a putea fi este susceptibilă de serioase critici.
considerată obicei juridic sau Tocmai prin faptul că jude-
cutumă. Regula în cauză trebuie să cătorul este cel care aplică legea,
fie resimţită, considerată la nivelul hotărârile sale nu pot fi absolut
conştiinţei individuale ca fiind obiective. Pentru a o aplica, jude-
necesară (opinio necessitatis) şi cătorul trebuie să o interpreteze,
obligatorie, adică de natura drep- operaţiune care deja presupune o
tului (opinio iuris). apreciere subiectivă, o valorizare.
(v. şi consuetudo) Necesitatea interpretării nu
decurge din faptul că textul ar fi
Opinio necessitatis – „Părerea neclar sau imprecis, ci, în primul
necesităţii” rând, din caracterul general al
(v. opinio iuris) normei juridice. Aceasta fiind o re-
gulă generală, pentru a putea fi
Optima lex, quae minimum aplicată unor situaţii particulare
iudici, optimus iudex qui trebuie mai întâi să i se elucideze
minimum sibi – „Legea cea mai sensul şi să se verifice dacă acele
bună este aceea care lasă cât mai situaţii se încadrează în ipoteza nor-
puţin la aprecierea judecătorului, mei respective, deci trebuie inter-
iar judecătorul cel mai bun este cel pretată. Subiectivitatea judecăto-
care se întemeiază cel mai puţin pe rului este susţinută şi de faptul că
el însuşi (şi cel mai mult pe lege)” unei situaţii de fapt nu i se aplică o
Adagiul este invocat, de regulă, singură normă juridică, ci mai
în sprijinul concepţiei potrivit multe, iar rolul judecătorului
căreia legea este singurul izvor de constă şi în a determina normele
drept, iar judecătorul nu face decât aplicabile şi a stabili raporturile
să o aplice aşa cum a fost formu- dintre ele.
lată de către legiuitor; el este De asemenea, dreptul este con-
considerat a fi un fel de sclav al ceput ca un sistem coerent, logic în
legii, pentru că nu trebuie să facă care normele sunt ierarhizate şi se
decât aplicarea acesteia la situaţiile află în anumite raporturi. De aceea,
de fapt care se ivesc şi care intră în cazul în care pentru o situaţie de
sub incidenţa acelei legi, cu alte fapt nu există o anume lege care să
cuvinte personalitatea judecăto- o reglementeze sau legea este
rului, convingerile sale trebuie să incompletă, aceasta trebuie soluţio-
fie reflectate cât mai puţin de către nată prin apelul la norme juridice
hotărârile pe care le dă. În această asemănătoare (analogia legis) sau,
215 Optima lex, quae minimum iudici, optimus iudex qui minimum sibi

în ultimă instanţă, la principiile într-un sens extrem de larg, cons-


generale de drept (analogia iuris). tructiv, el transformându-se oare-
Chiar dacă pot exista lacune ale cum din sclavul legii în creator de
legii, datorită concepţiei sistemice drept. Această necesitate a fost pre-
asupra dreptului nu pot exista văzută chiar de legile care consti-
lacune ale dreptului; orice cauză tuie expresia cea mai fidelă a con-
care apare trebuie să poată fi cepţiilor potrivit cărora legea este
soluţionată. În astfel de cazuri singurul izvor de drept, iar jude-
judecătorul interpretează legea cătorul nu trebuie decât să o aplice.
(v. şi interpretatio cessant in
claris; analogia iuris)
P

Pacta sunt servanda – „Trata- În dreptul internaţional, pacta


tele/convenţiile trebuie respectate” sunt servanda exprimă principiul
Adagiu folosit pentru a respectării de către state cu
exprima principiul forţei obliga- bună-credinţă a tratatelor. Con-
torii a contractelor. Articolul 1270 venţia de la Viena din 1969 privind
NCC stabileşte „contractul valabil dreptul tratatelor prevede expres că
încheiat are putere de lege între orice tratat în vigoare leagă părţile
părţile contractante”. A se vedea în şi trebuie îndeplinit de acestea cu
acest sens şi textul corespunzător bună-credinţă. Potrivit art. 11 din
art. 969 alin. (1) C.civ.: „Conven- Constituţia României „Statul
ţiile legal făcute au putere de lege român se obligă să îndeplinească
între părţile contractante”. întocmai şi cu bună-credinţă obli-
Principiul forţei obligatorii a gaţiile ce-i revin din tratatele la
contractelor se regăseşte în voinţa care este parte.
părţilor; de altfel art. 1270 Tratatele ratificate de Parla-
alin. (2) precizează că un contract ment, potrivit legii, fac parte din
se modifică sau încetează numai dreptul intern”.
prin acordul părţilor ori din cauze
autorizate de lege. Aşadar, prin Pacta tertiis nec nocent nec pro-
voinţa lor părţile pot să revină sunt – „Tratatele nu pot impune obli-
asupra clauzelor contractului în gaţii şi nu pot conferi drepturi ter-
sensul modificării sau încetării ţilor”; („tratatele nici nu vatămă, nici
efectelor acestora. Există şi nu folosesc unor terţe persoane”)
excepţii de la principiul forţei Maximă ce exprimă principiul
obligatorii, cum ar fi cazul unor relativităţii efectelor tratatelor,
contracte ce pot înceta ca urmare a acesta fiind un corolar al princi-
exprimării voinţei uneia din părţi piului consensualismului şi al
(mandatul, contractele pe durată suveranităţii şi independenţei sta-
nedeterminată ce pot fi denunţate telor. În Convenţia de la Viena din
unilateral conform art. 1277 NCC 1969 cu privire la dreptul tratatelor
etc.) sau a teoriei impreviziunii acest principiu a fost înscris ca
(rebus sic stantibus) când instanţa regulă generală privind statele
în anumite condiţii poate interveni terţe, formulat astfel: „un tratat nu
în executarea/adaptarea sau înceta- creează nici obligaţii, nici drepturi
rea contractului (art. 1271 NCC). pentru un stat terţ, fără consim-
ţământul său”.
217 Par in parem non habet imperium, non habet iurisdictionem

Pactum de contrahendo – art. 1310 C.civ.) şi dreptului pro-


„Pact de a contracta”; („învoială în prietarului de a dispune liber şi
legătură cu un viitor contract”) absolut de bunul său (art. 555
Tratat sau clauză dintr-un tratat NCC; art. 480 C.civ.). Clauza
prin care părţile se obligă să poate fi valabilă dacă se justifică
încheie un nou tratat convenind şi printr-un interes serios şi legitim,
asupra problemelor care vor dar numai pe o durată limitată.
constitui conţinutul acestuia.
Pactum reservati dominii –
Pactum de lege utenda – „Ale- „Clauza de rezervă a proprietăţii”
gere a legii contractului”; (învoială Prin această clauză părţile pot
în legătură cu folosinţa legii) să amâne transmiterea proprietăţii
(v. lex voluntatis) în cazul vânzărilor cu plata preţu-
lui în rate până la data la care cum-
Pactum de mutando – „Învo- părătorul va plăti ultima rată.
ială în legătură cu schimbarea” Reprezintă un mijloc de garanţie
Este o variantă a pactului de a pentru vânzător împotriva neexe-
contracta (pactum de contra- cutării obligaţiei cumpărătorului de
hendo) şi se referă la modificarea plată a preţului.
unui tratat existent.
Pactum sceleris – „Înţelegere
Pactum de negotiando – asupra crimei”
„Învoială în legătură cu încheierea Înţelegerea realizată între parti-
afacerilor comerciale” cipanţi de a coopera la săvârşirea
Expresie ce desemnează acor- faptei prevăzută de legea penală
dul de voinţă al statelor mate- constituie una dintre condiţiile
rializat într-un tratat internaţional participaţiei penale ca formă a
sau o clauză a unui tratat prin care pluralităţii de infractori.
părţile convin să supună negocierii (v. şi societas scelerum)
unele probleme aflate în suspensie
între ele. Par in parem non habet im-
perium, non habet iurisdictio-
Pactum de non alienando – nem – „O entitate egală în drepturi
„Clauză/pact de neînstrăinare” nu are jurisdicţie/autoritate contra
Clauză contractuală sau testa- egalului său”
mentară prin care se interzice în- Principiu de drept internaţional,
străinarea bunului vândut, donat, corolar al principiului suveranităţii
lăsat prin legat. O asemenea clauză şi egalităţii subiectelor de drept,
nu este valabilă, deoarece contra- conform căruia un stat nu poate să
vine principiului liberei circulaţii a se supună autorităţii şi legislaţiei
bunurilor (art. 1657 NCC; altui stat pentru actele juridice pe
Pars bonorum 218
care le săvârşeşte pe teritoriul adoptat o altă concepţie potrivit
acestuia din urmă. Un stat are căreia rezerva succesorală este o
astfel imunitate de jurisdicţie a parte din moştenire (pars here-
reprezentanţilor săi diplomatici, a ditas), constând deci doar într-o
bunurilor sale pe teritoriul altui stat limitare a dreptului lui de cuius de
şi, de asemenea, un stat nu poate fi a dispune prin acte cu titlu gratuit
chemat într-un proces civil în cali- de o parte din averea sa.
tate de pârât împotriva voinţei sale.
Pars est in toto et totum est in
Pars bonorum – „Partea parte – „Partea este în totul şi totul
bunurilor” este în parte”
Rezerva succesorală este acea Expresie ce desemnează prin-
parte din moştenire care se cuvine, cipiul indivizibilităţii. Pentru o apli-
în virtutea legii, moştenitorilor caţie a acestui principiu vezi
rezervatari (descendenţilor defunc- Hypotheca est tota in toto et tota
tului, fără limită în grad, ascen- in qualibet parte.
denţilor privilegiaţi şi soţul supra-
vieţuitor) şi de care cel despre a Pars hereditatis – „Partea din
cărui succesiune este vorba nu moştenire”
poate dispune prin liberalităţi. (v. pars bonorum)
Această limitare a principiului
potrivit căruia proprietarul poate Partes legis sunt: praescriptio,
dispune de bunurile sale în mod rogatio et sanctio – „Părţile legii
liber, are rolul de a proteja pe sunt: prescrierea, textul legii sau
moştenitorii rezervatari. În situaţia pretenţiile legii şi sancţiunea”
în care de cuius are moştenitori În dreptul roman legea avea trei
rezervatari, el va putea dispune părţi:
prin testament şi donaţii numai în a) praescriptio ce cuprindea
limita cotităţii disponibile, adică numele magistratului care a propus
din acea parte care rezultă prin legea, numele comiţiilor care au
scăderea din masa succesorală a votat-o, locul şi data votării, ordinea
cotităţii disponibile. în care s-a votat etc.;
În dreptul roman, rezerva b) rogatio care cuprindea
succesorală era considerată o textul propriu-zis al legii;
creanţă a moştenitorilor rezervatari c) sanctio în care se arătau
împotriva moştenirii, (pars bono- consecinţele suportate de cei ce nu
rum) având ca obiect valorile respectau legea.
patrimoniale de care aceştia au fost În dreptul actual norma juridică
lipsiţi ca urmare a unor acte juri- este structurată în trei părţi: ipoteză,
dice încheiate de către de cuius. dispoziţie şi sancţiune.
Codul civil român din 1864 a
219 Paterna paternis, materna maternis

Pater est is, quem nuptiae Pater familias – „Tatăl (şeful)


demonstrant – „Acela este tatăl familiei”
pe care îl arată căsătoria” Pater familias era în dreptul
Filiaţia faţă de tată sau paterni- roman şeful şi nu neapărat tatăl fa-
tatea se întemeiază pe faptul con- miliei. Exercita o putere nelimitată
cepţiunii copilului. Dată fiind difi- asupra soţiei (manus), copiilor (pa-
cultatea dovedirii acestui fapt, tria potestas), lucrurilor (domi-
legea a instituit prezumţia de nium) şi sclavilor (dominica
paternitate, adică acel mijloc de potestas). Era o persoană sui iuris,
probă prin intermediul căruia se adică nu se găsea sub puterea
pleacă de la un fapt uşor de cuiva, spre deosebire de persoanele
dovedit, naşterea, la un fapt care care se aflau sub puterea sa şi se
nu poate fi stabilit în mod cert, numeau alieni iuris.
concepţia. Pentru a opera pre- Pentru sensul expresiei în
zumţia de paternitate trebuie dove- dreptul modern a se vedea bonus
dită filiaţia faţă de mamă şi faptul pater familias.
că aceasta era căsătorită la data
naşterii sau a concepţiei copilului. Paterna paternis, materna
Copilul născut sau conceput în maternis – „Bunurile tatălui,
timpul căsătoriei are ca tată pe urmaşilor liniei paterne, bunurile
soţul mamei (art. 414 NCC). Prin mamei, urmaşilor liniei materne”
copil născut în timpul căsătoriei se În dreptul feudal funcţiona
înţelege copilul născut între data sistemul devoluţiei succesorale
încheierii căsătoriei şi data după originea bunurilor (sistem de
desfacerii sau încetării acesteia. sorginte germanică), conform
Copilul născut în timpul căsătoriei căruia bunurile succesorale se
este considerat a fi din căsătorie, transmiteau după criteriul plu-
chiar dacă aceasta este nulă absolut ralităţii originare, respectiv la
sau relativ, căci declararea nulităţii moartea lui de cuius, bunurile
căsătoriei nu are nicio urmare în dobândite prin succesiune sau
privinţa copiilor, care îşi păstrează donaţie de la rude se transmiteau
situaţia de copii din căsătorie. prin succesiune numai rudelor
Prezumţia de paternitate nu poate aparţinând liniei (paternă sau
fi combătută decât de soţul mamei maternă) din care au provenit,
prin acţiunea în tăgăduirea paterni- chiar dacă în cealaltă linie erau
tăţii. Această acţiune poate fi por- rude mai apropiate în grad.
nită de soţul mamei, de mamă, de Codul civil face o singură apli-
tatăl biologic, precum şi de copil; caţie a acestui principiu [art. 981
acţiunea poate fi pornită sau, după alin. (3) NCC; art. 674]: cazul în
caz, continuată de moştenitorii care la succesiune sunt chemaţi doi
acestora [art. 429 alin. (1) NCC]. sau mai mulţi colaterali privilegiaţi
Patria potestas 220
(fraţi şi surori) care provin din între momentul încheierii unui act
căsătorii diferite, moştenirea împăr- juridic şi momentul în care se
ţindu-se pe linii, adică în două părţi îndeplineşte (ori în care devine cert
egale corespunzătoare celor două că nu se va mai îndeplini) condiţia
linii; jumătatea paternă se împarte de care este afectat acel act.
între fraţii defunctului pe linie (v. eveniente conditione şi
paternă, jumătatea maternă între deficiente conditione)
fraţii defunctului pe linie maternă,
iar fraţii buni iau cota-parte cores- Penitus extranei – „Terţi”
punzătoare din ambele jumătăţi. Potrivit principiului relativităţii
actelor juridice, acestea îşi produc
Patria potestas – „Puterea efectele inter partes, neputând să
tatălui” dăuneze sau să profite altor per-
Locuţiune ce desemnează pute- soane (res inter alios acta aliis
rea pe care o exercita pater neque nocere neque prodesse
familias asupra descendenţilor săi. potest); acest principiu este consa-
Această putere era perpetuă (se crat de art. 1280 NCC „contractul
menţinea indiferent de vârsta des- produce efecte numai între părţi” şi
cendenţilor) şi nelimitată (pater art. 1270 NCC „contractul valabil
familias avea drept de viaţă şi de încheiat are putere de lege între
moarte asupra descendenţilor, ius părţile contractante”. Terţii sunt
vitae necisque, drept de expozi- persoanele care sunt străine de un
ţiune şi de a-i vinde; de asemenea, act juridic şi părţile acestuia la a
patria potestas era nelimitată şi în cărui încheiere nu au participat;
ceea ce priveşte bunurile descen- noţiunea de terţi poate primi un
denţilor). conţinut diferit în funcţie de actul
juridic concret la care se face
Patronus causarum – „Avo- raportarea; astfel, spre exemplu, în
catul proceselor” privinţa noţiunilor de având-cauză
Locuţiune ce desemnează şi terţ, o persoană poate fi având-
pe acei patricieni sub puterea cauză în ce priveşte un anumit act
cărora se aflau plebeii şi străinii încheiat de autorul său şi terţ în ce
care veneau la Roma (clientes). priveşte un alt act încheiat de
Aceşti patricieni în schimbul acelaşi autor al său.
votului, le acordau clienţilor, (v. inter partes; res inter alios
printre altele, şi asistenţă juridică. acta aliis neque nocere neque
prodesse potest)
Pendente conditione – „Cât
timp (dacă) condiţia este suspensivă” Per a contrario – „Prin opo-
Locuţiune folosită pentru a de- ziţie”
semna intervalul de timp cuprins (v. a contrario)
221 Persona non grata

Per capita – „Pe capete” hotărâre judecătorească greşită


Împărţirea moştenirii pe capete datorită ignorării unui precedent sau
este corolarul principiului egalităţii a unui drept fundamental. Această
între rudele din aceeaşi clasă şi de calificare a unei decizii se face de
acelaşi grad chemate la moştenire, către judecătorii care ulterior sunt
potrivit căruia dacă rudele din învestiţi cu soluţionarea unei cauze
clasa chemată la succesiune sunt asemănătoare şi care trebuie să se-
de acelaşi grad, moştenirea se lecteze dintre hotărârile anterioare
împarte între ele în părţi egale; pe cele care constituie într-adevăr
spre exemplu, dacă la moştenire precedente judiciare şi să nu le ia în
sunt chemaţi doi sau mai mulţi considerare pe cele date din eroare
descendenţi de gradul I, cota-parte sau care sunt inadecvate (per
ce revine fiecăruia se stabileşte pe incuriam) şi care nu pot din aceste
capete, în funcţie de numărul lor, motive să constituie un precedent.
sau dacă la moştenire sunt chemaţi
(v. ratio decidendi)
descendenţi de grad subsecvent
care vin în nume propriu,
Per liberam personam adquiri
cota-parte se va stabili tot în mod
nihil potest
egal. Constituie regula în materia
(v. res inter alios acta, aliis
împărţirii moştenirii.
Excepţiile de la această regulă a neque nocere, neque prodesse
împărţirii moştenirii sunt: a) împăr- potest)
ţirea moştenirii pe tulpini în cazul în
care rudele de acelaşi grad vin la Per saltum
succesiune prin reprezentare succe- (v. omisso medio)
sorală; b) împărţirea pe linii în cazul
în care la succesiune sunt chemaţi Persona grata – „Persoană
doi sau mai mulţi colaterali privile- agreată”
giaţi (fraţi şi surori) proveniţi din În relaţiile de drept inter-
părinţi diferiţi (fie singuri, fie în naţional prin această sintagmă se
concurs cu ascendenţii privilegiaţi). indică diplomatul care a primit
agrementul din partea statului
Periculum ortum – „Pericol acreditar.
actual”
Expresie care denumeşte carac- Persona non grata – „Per-
terul urmărilor atunci când constau soană neagreată”
dintr-un pericol actual şi efectiv. În relaţiile de drept internaţional
prin această sintagmă se indică
Per incuriam – „Prin lipsă de diplomatul care nu a primit sau căruia
grijă” i-a fost retras agrementul din partea
Expresie folosită în dreptul statului acreditar.
anglo-saxon pentru a caracteriza o
Perturbatio animi 222
Perturbatio animi – „Tul- poate în anumite condiţii să dobân-
burare sufletească” dească proprietatea prin uzuca-
Săvârşirea unei infracţiuni sub piune şi, de asemenea, în cazul unui
stăpânirea unei puternice tulburări proces în revendicare are situaţia
sau emoţii, determinată de o pro- avantajoasă de pârât datorită
vocare din partea persoanei vătă- faptului că sarcina probei incumbă
mate, produsă prin violenţă, reclamantului, care trebuie să dove-
printr-o atingere gravă a demnităţii dească că e proprietar.
persoanei sau printr-o altă acţiune
ilicită gravă constituie, conform Plus petita – „Mai mult decât
art. 73 lit. b) C.pen., o circumstanţă s-a cerut”
atenuantă legală şi este obligatorie Expresia se foloseşte în dreptul
pentru instanţă. Inculpatul trebuie procesual civil pentru a desemna
să se afle în stare de tulburare acel motiv de casare sau de
sufletească atunci când săvârşeşte revizuire care constă în faptul că
fapta; el se poate afla în această instanţa a acordat mai mult decât
stare chiar dacă a trecut un interval s-a cerut (art. 304 pct. 6 şi art. 322
de timp între acţiunea de provocare pct. 2 C.proc.civ.). Motivul se
şi momentul săvârşirii infracţiunii. referă la acele situaţii când recla-
Acţiunea de provocare a victimei nu mantul cere un anumit lucru
trebuie să se îndrepte neapărat împo- pârâtului, iar instanţa, fără să fi
triva infractorului, ci numai trebuie intervenit o majorare a pretenţiilor
să îi provoace acestuia o stare de reclamantului, îi acordă acestuia
tulburare; de asemenea, acţiunea de mai mult decât a cerut.
provocare nu trebuie să fie un răs- Nu constituie însă plus petita
puns la o provocare a infractorului. acordarea de către instanţă, în cazul
Pentru existenţa circumstanţei ate- divorţului, a unei pensii de întreţi-
nuante trebuie ca riposta infrac- nere pentru copii mai mari decât
torului să fie îndreptată împotriva cea solicitată, întrucât instanţa este
persoanei care l-a provocat. obligată să fixeze chiar din oficiu
pensia de întreţinere (art. 42
Plus iuris habet possessor C.fam.).
quam ille qui non possidet – Regula nu constituie altceva
„Mai mult drept are posesorul decât o aplicare a principiului dis-
decât acela care nu posedă” ponibilităţii care guvernează pro-
Adagiu din dreptul roman care cesul civil. Instanţa nu poate
exprimă situaţia mai bună a depăşi cadrul procesual fixat de
posesorului în raport cu cel care nu părţi, însă în interiorul acestui
posedă din următoarele conside- cadru trebuie să soluţioneze în
rente: posesorul se poate apăra faţă întregime cauza. Judecătorii vor
de cei care-i tulbură posesiunea, hotărî numai asupra celor ce
223 Possessionis elementa: animus et corpus

formează obiectul pricinii supuse Poenalia non sunt extenda -


judecăţii [art. 130 alin. (3) „Dispoziţiile penale nu trebuie să
C.proc.civ.]. fie extinse”
(v. şi extra petita; plus petita; Expresie care se referă la inter-
ultra petita) dicţia extinderii aplicării legii
penale prin analogie, deoarece
Poenae inter homines meri- astfel s-ar încălca principiul
tum – „Pedeapsa să fie dată după legalităţii încriminării prevăzut de
vina fiecăruia” art. 2 C.pen.
Principiu al şcolii dreptului (v. şi poenalia sunt stric-
natural formulat de către Hugo tissimae interpretationis)
Grotius potrivit căruia pedeapsa
trebuie să fie echitabilă. Poenalia sunt restringenda –
„Legile penale trebuie interpretate
Poenalia sunt strictissimae restrictiv”
interpretationis – „Legile penale Legile penale se interpretează
sunt de strictă interpretare” întotdeauna restrictiv.
Legile penale sunt de strictă (v. şi poenalia non sunt
interpretare, adică, în situaţia în extenda)
care există mai multe sensuri ale
unei norme penale, se preferă Possessio iniusta – „Posesie
sensul restrictiv; deci înţelesul viciată”
normelor penale nu poate fi extins Viciile posesiei sunt regle-
prin interpretare, de exemplu, prin mentate de art. 922-927 NCC. Nu
analogie. Interpretarea restrictivă produce efecte juridice decât pose-
nu se aplică tuturor normelor sia utilă; nu este utilă posesia dis-
penale, ci numai normelor penale continuă, tulburată şi clandestină
represive, cele care stabilesc unele (art. 922 NCC).
favoruri fiind susceptibile de o
interpretare extensivă. Deşi nu Possessionis elementa: ani-
există o consacrare legislativă mus et corpus – „Elementele
expresă a acestei reguli, ea este posesiei sunt: animus şi corpus”
general admisă, fiind un corolar al Elementul intenţional (animus)
principiului legalităţii. Codul constă în intenţia sau voinţa celui
penal francez din 1994 prevede ce stăpâneşte bunul de a efectua
expres: „Legea penală este de această stăpânire pentru sine, de a
interpretare strictă” (art. 111-4). se comporta cu privire la lucrul ca
(v. şi interpretatio restrictiva) un adevărat proprietar sau titular al
altui drept real. Elementul material
(corpus) constă în contactul cu
lucrul, concretizat în posibilitatea
Post delictum 224
exercitării asupra lucrului a unor ocupării teritoriului unui stat de către
acte materiale sau juridice. un alt stat sunt repuse ipso iure în
starea anterioară ocupaţiei.
Post delictum – „După săvâr-
şirea delictului” Post mortem – „După moarte”
Se foloseşte cu referire la unele
situaţii care se produc numai după Postulare pro alio – „A pleda
consumarea delictului. De pentru altul”
exemplu, în dreptul penal, sancţiu- Dreptul de a pleda pentru altul
nile de drept penal acţionează îl aveau, în dreptul roman, avo-
numai după săvârşirea faptelor caţii. Nu aveau acest drept femeile,
prevăzute de legea penală. minorii sub 17 ani şi persoanele
considerate infame.
Post factum – „După consu- (v. şi ius pledandi)
marea faptului”
Potior est qui prior est
Post hoc, ergo propter hoc – (v. prior tempore, potior iure)
„După aceasta, deci din această
Practica Forensis
cauză”
Codificare de cutume întocmită
Sofism care stabileşte legătura
de Jean Maseur în sec. al XV-lea
cauzală între două evenimente pe
în Franţa, destinată practicii judi-
baza simplei lor succesiuni în timp. ciare; este cunoscută şi sub numele
Însă, aşa cum s-a argumentat în de „Practica Senechalie” sau
special în cadrul filosofiei scolas- „Viator iuris civilis”.
tice, pentru ca între două fenomene
să fie o legătură de cauzalitate Praeterintentio – „Intenţie
trebuie ca pe lângă succesiunea lor depăşită”
cronologică să existe şi o deter- Formă de vinovăţie ce se
minare a celui de-al doilea feno- realizează prin săvârşirea unei
men de către primul. fapte cu intenţie şi producerea unui
rezultat mai grav decât cel urmărit
Post liminium ori acceptat de făptuitor prin săvâr-
Locuţiune care desemna în şirea faptei, rezultat ce se impută
dreptul roman faptul că un cetăţean acestuia sub forma culpei, deoa-
al Romei care fusese prizonier, la rece nu l-a prevăzut, deşi trebuia şi
întoarcere, era considerat că nu-şi putea să-l prevadă.
pierduse niciodată drepturile.
În dreptul internaţional contem- Praeter legem – „În com-
poran, această locuţiune se referă la pletarea legii”
faptul că toate raporturile juridice Expresia se referă în general la
care fuseseră modificate ca urmare a orice act, obicei, regulă care are
225 Prima facie

rolul de a suplini legea, de a o producerea unor vătămări corpo-


completa. rale ireversibile, precum sluţirea,
Interpretarea praeter legem încetarea funcţionării unui organ
constituie un tip de interpretare sau a unui simţ), acestea nu consti-
creatoare a legii de către judecător. tuie un praetium doloris, ci au
Jurisprudenţa praeter legem, deşi rolul de a compensa diminuarea
formal, se păstrează în limitele posibilităţilor de îmbogăţire spiri-
textului legal, practic deformează tuală, de participare la viaţa socială
conţinutul normei juridice, (prejudiciu de agrement). Prin
situându-se la limita acestuia. Cu intermediul acestor despăgubiri se
toate că aparent legea nu este încearcă crearea pentru victimă a
contrazisă, prin interpretarea unor condiţii cât mai apropiate de
praeter legem se modifică în mod cele anterioare producerii faptei
subtil conţinutul acesteia. Jurispru- prejudiciabile.
denţa praeter legem constituie
alături de jurisprudenţa contra Pretia rerum non ex affectu
legem, modalităţi care denaturează nec utilitate singulorum, sed
legea sau o transformă în literă communiter funguntur – „Valoa-
moartă; ele relevă din plin funcţia rea lucrurilor se socoteşte după
creatoare a interpretării. Această preţul lor comun, iar nu după
jurisprudenţă este admisibilă doar afectaţiunea şi ideea particulară ce
în măsura în care normele legale cineva îşi face despre ea”
respective constituie în mod evi-
dent anacronisme, ele fiind depă- Pretium in numerata pecunia
şite de dezvoltarea societăţii. consistere debet – „Preţul trebuie să
Expresia praeter legem se mai constea în bani număraţi”; (Preţul
foloseşte şi în legătură cu acel tip de trebuie să fie cert)
cutumă, care în unele sisteme de (v. hodie autem sine nummis
drept, are rolul să suplinească legea. venditio dici non potest şi sine
(v. şi contra legem; secundum pretio nulla obligatio)
legem)
Prima facie – „La prima
Praetium doloris – „Preţul vedere”
durerii” Expresie care se foloseşte
Expresia se foloseşte în cadrul pentru a arăta că unele fapte sau
dezbaterilor existente în doctrină afirmaţii, deşi au nevoie de a fi
cu privire la posibilitatea acordării dovedite, par, la prima vedere,
de despăgubiri patrimoniale pentru întemeiate. O aplicaţie a acestei
repararea unui prejudiciu moral. expresii în planul dreptului inter-
S-a subliniat că, în cazul acordării naţional o constituie rezoluţia 3314
unor astfel de despăgubiri (pentru (XXIX) a Adunării Generale a
Primum delictum 226
O.N.U. unde se menţionează: ghideze numai după propria
„Folosirea de către un stat a forţei conştiinţă.
armate contrar Cartei O.N.U. [v. şi Omnis potestas a Deo
constituie o probă prima facie a (est)]
unui act de agresiune …”
Princeps superiorem non
Primum delictum – „Primul recognoscens – „Principele nu-şi
delict” recunoaşte niciun/vreun superior”
(v. maius delictum) Formulă consacrată în secolul
al XIII-lea prin care se rezumă
Princeps legibus solutus est – concepţia feudală privitoare la
„Principele nu este ţinut/este mai ideea de suveranitate; un stat era
presus de legi” suveran, dacă era condus de un
Adagiu formulat de Ulpian şi principe care nu se afla în relaţii de
preluat de către teoreticienii vasalitate cu niciun conducător al
monarhiei absolute, conform unei ţări străine. În contextul poli-
căruia monarhul nu trebuie să se tic medieval, această idee era folo-
supună legilor pe care el însuşi le sită în fundamentarea teoretică a
face, legi care sunt aplicate numai luptei împotriva supremaţiei împă-
supuşilor. Regele nu trebuie să se ratului Imperiului Roman de
conformeze decât propriei sale Naţiune Germană şi a tendinţelor
conştiinţe; el nu este legat de alte hegemonice ale Bisericii Catolice.
norme exterioare. Această teorie
este opusă principiului legalităţii Prior tempore, potior iure –
care domneşte în dreptul modern, „Mai întâi în timp, mai tare în
una din laturile acestuia fiind şi drept”
aceea că legiuitorul trebuie să se Regulă de drept potrivit căreia
supună el însuşi legilor pe care le cel care a îndeplinit primul forma-
edictează, cu alte cuvinte să se lităţile necesare pentru opozabi-
litatea dreptului său are prioritate
autolimiteze. Adagiul Princeps
din punct de vedere juridic faţă de
legibus solutus est este, într-un
cei care le-au îndeplinit ulterior.
anumit sens, şi o consecinţă a
Potrivit art. 891 NCC, în cazul
teoriilor cu privire la originea
în care două sau mai multe per-
divină a puterii monarhice. Regele
soane au fost îndreptăţite să dobân-
nu trebuia să dea socoteală în faţa
dească, prin acte încheiate de
oamenilor pentru ceea ce face, ci
acelaşi autor, drepturi asupra ace-
numai în faţa lui Dumnezeu, luiaşi imobil care se exclud reci-
pentru că întreaga sa putere pro- proc, cel care şi-a înscris primul
vine de la acesta; deci, în acţiunile dreptul va fi socotit titularul drep-
sale, monarhul trebuie să se tului tabular, indiferent de data
227 Probatio diabolica

titlului în temeiul căruia s-a săvâr- subiecte individuale sau colective


şit înscrierea în cartea funciară. concrete, ci unui număr nelimitat
Conform art. 25 din Legea de persoane.
nr. 7/1996, înscrierile în cartea
funciară îşi vor produce efectele de Privilegiatus contra aeque
opozabilitate faţă de terţi de la data privilegiatum non utitur pri-
înregistrării cererilor, iar ordinea vilegio – „Creditorul privilegiat nu
înregistrării cererilor va determina se serveşte de privilegiul său
rangul înscrierilor. contra altui egal privilegiat”
Principiu aplicabil în materia
Privatorum conventio iuri privilegiilor, potrivit căruia, în
publico non derogat – „O con- cazul creanţelor de acelaşi rang,
venţie între particulari nu poate suma obţinută se împarte între cre-
deroga de la dreptul public” ditori proporţional cu creanţa fiecă-
Normele de drept imperative ruia. A fost consacrat de art. 1724
nu pot fi eludate prin actele C.civ. care prevede „creditorii
încheiate între particulari. Acest privilegiaţi, care au acelaşi rang,
principiu este consacrat de art. 5 au deopotrivă drept la plată”.
C.civ.: „Nu se poate deroga prin Noul Cod civil prevede că în
convenţii sau dispoziţii particulare, caz de concurs între privilegii
la legile care interesează ordinea acestea se exercită în ordinea
publică şi bunele moravuri”. stabilită de art. 2339.
(v. ius imperativum) Privilegiul decurge din calitatea
creanţei creditorului, dând dreptul
Privatum ius tripertitum est: acestuia să fie preferat altor credi-
collectum etinem est ex natu- tori, chiar ipotecari (art. 2342
ralibus praeceptis aut gentium NCC; art. 1722 C.civ.); cu excepţia
aut civilibus – „Dreptul privat privilegiilor imobiliare şi a unor
cuprinde trei părţi, căci el este privilegii speciale mobiliare care
alcătuit din principii ale dreptului sunt adevărate drepturi reale, cele-
natural sau din principii ale lalte privilegii speciale mobiliare şi
dreptului ginţilor sau din principii toate privilegiile generale sunt
ale dreptului civil” cauze de preferinţă.

Privilegia ne irrogentur – „Să Probatio diabolica – „Probă/


nu se facă legi excepţionale care dovadă diabolică”
privesc anumite persoane” Expresie care se referă la acea
Expresie care se referă la carac- probă asupra unui fapt sau act
terul general şi impersonal al juridic, probă care este aproape
normei juridice care constă în imposibil de făcut. Spre exemplu,
faptul că ea nu se adresează unor în cazul acţiunii în revendicare
Probatio probatissima 228
imobiliară, revendicantul trebuie să patului are influenţă nu numai în
dovedească nu numai faptul că aprecierea celorlalte probe, dar şi
autorul lui imediat a fost adevă- asupra desfăşurării procesului penal.
ratul proprietar, ci şi faptul că şi (v. şi confesus pro iudicato
ceilalţi autori succesivi au fost ei habetur)
înşişi proprietari, dacă nu poate
invoca un mod originar de dobân- Probatio incumbit ei qui dicit,
dire a proprietăţii. non qui negat – „Sarcina probei
revine aceluia care afirmă ceva şi nu
Probatio probatissima – aceluia care neagă”
„Proba probelor” (v. actori incumbit probation)
În trecut, în acord cu teoria
probelor formale, mărturisirea era Procuratio in rem suam –
considerată regina probelor în „Mandat pentru propriul lucru”;
sensul că judecătorul era obligat să (mandat în interes comun)
pronunţe hotărârea pe baza ei, Puterea mandatarului este
indiferent de convingerea pe care transmisă pentru a acţiona pentru
şi-o formase pe baza celorlalte mandant. „Pentru” înseamnă, de
probe administrate în dosar; mărtu- asemenea, „în favoarea man-
risirea era considerată un act de dis- dantului”, adică mandatarul trebuie
poziţie a celui care o făcea şi consti- să acţioneze în interesul man-
tuia cea mai puternică probă. dantului.
În prezent, în dreptul român În principiu, mandatul profită
mărturisirea trebuie apreciată în mandantului, însă, în mod excep-
raport de celelalte probe existente ţional, mandatul poate fi dat în
la dosar, iar judecătorul chiar o interesul mandantului şi mandata-
poate înlătura când apreciază că nu rului în acelaşi timp. De exemplu,
corespunde realităţii. În dreptul mai mulţi coproprietari dau unuia
penal, declaraţiile învinuitului sau dintre ei mandat să administreze
ale inculpatului, indiferent că sunt bunurile indivize sau un debitor dă
sau nu împotriva sa, pot servi la creditorului său mandat să vândă
aflarea adevărului numai în măsura bunurile, din preţul obţinut urmând
în care sunt coroborate cu fapte şi să-şi satisfacă creanţa.
împrejurări ce rezultă din ansam- Mandatul poate să fie, de ase-
blul probelor existente în cauză menea, dat în interesul mandantului
(art. 69 C.proc.pen.). De asemenea, şi al unui terţ; este cazul când un
se precizează că probele nu au coproprietar dă unui terţ mandat să
valoare mai dinainte stabilită gireze bunurile din care el are o
[art. 63 alin. (2) C.proc.pen.]. În parte indiviză. Mandatul poate fi
alte sisteme de drept, precum cel dat chiar şi în interesul unui terţ, dar
anglo-saxon, recunoaşterea incul- doar dacă el este legat de o gestiune
229 Pro herede genere videtur

de afaceri întreprinsă de mandant. Actele de conservare, precum şi


De exemplu, te însărcinez a gera cele de administrare provizorie nu
afacerile unui terţ sau a-l garanta; a constituie o acceptare tacită
cumpăra o moşie pentru el. (art. 690 C.civ.); de asemenea,
Mandatul nu poate fi însă dat actele echivoce au acelaşi regim.
doar în interesul mandatarului; un În schimb, actele de administrare
asemenea mandat are doar care nu au caracter urgent implică
valoarea unui sfat. „Dacă mandatul acceptarea pură şi simplă. Arti-
este conceput în interesul exclusiv colul 691 C.civ. enumeră actele de
al mandatarului acesta îşi pierde dispoziţie pe care succesibilul le
calitatea, pentru a o dobândi, cel poate face cu privire moştenire (ca
mai adesea, pe cea de vânzător”. universalitate): cesionarea dreptu-
Astfel, este vânzare şi nu mandat rilor succesorale, renunţarea la
dacă mandatarul a primit misiunea succesiune în favoarea anumitor
de a vinde, cu puterea de a moştenitori sau în favoarea tuturor
dispune, şi obligaţia de a remite moştenitorilor.
mandantului o sumă determinată şi Aceasta expresie este întâlnită
forfetară (Dutilleul, Delebecque) şi sub formularea pro herede
gestio (comportare ca moştenitor).
Pro domo sua – „Pentru pro- În privinţa regimului juridic
priul interes” (Cicero) instituit prin Noul Cod civil, art.
Pledoarie pro domo. 1108 alin. (2) precizează că accep-
tarea este tacită când succesibilul
Pro forma – „Pentru formă” face un act sau fapt pe care nu ar
putea să îl facă decât în calitate de
Pro herede genere videtur – moştenitor.
„Cel care face ceva care presupune Actele de dispoziţie juridică
calitatea de moştenitor este consi- privind o parte sau totalitatea
derat că a lucrat ca moştenitor” drepturilor asupra moştenirii atrag
Acceptarea tacită rezultă acceptarea tacită a acesteia. Sunt
dintr-un act juridic pe care succesi- astfel de acte:
bilul îl putea face doar în calitatea a) înstrăinarea cu titlu gratuit
sa de erede şi din care rezultă neîn- sau oneros de către succesibil a
doielnic intenţia să de a accepta. drepturilor asupra moştenirii;
Codul civil din 1864 în art. 689 b) renunţarea chiar gratuită în
C.civ., menţionează că acceptarea folosul unuia sau mai multor
este tacită „când eredele face un moştenitori determinaţi;
act, pe care n-ar putea să-l facă c) renunţarea la moştenire cu
decât în calitatea sa de erede, şi titlu oneros chiar în favoarea
care lasă a se presupune neapărat comoştenitorilor sau moştenitorilor
intenţia sa de acceptare”. subsecvenţi.
Proprio nomine 230
De asemenea, pot avea valoare unui drept real, a cărui soartă juridică
de acceptare tacită a moştenirii o urmează; ele decurg din stăpânirea
actele de dispoziţie, administrare unor lucruri, presupunând îndepli-
definitivă ori folosinţă a unor bunuri nirea unor îndatoriri în legătură cu
din moştenire (art. 1110 NCC). acestea; obligaţiile propter rem pot
izvorî din lege sau din voinţa părţilor
Proprio nomine – „În nume şi se transmit împreună cu lucrurile
propriu” respective.
Un moştenitor poate veni la suc- În literatura juridică au existat
cesiune, fie în nume propriu, când opinii divergente cu privire la
acesta pretinde drepturi succesorale faptul dacă aceste obligaţii se
în virtutea calităţii personale de circumscriu obligaţiilor civile, unii
moştenitor (legal ori testamentar) şi autori considerând că acestea
prin reprezentare (posibilă numai în constituie o grupă hibridă de
cazul moştenirii legale), când acesta obligaţii, iar alţii că ele îşi au
pretinde drepturile succesorale ale originea în dreptul roman; doctrina
reprezentatului (ascendent) decedat actuală califică obligaţiile propter
la momentul deschiderii succe- rem ca fiind o grupă distinctă
siunii, urcând în locul, gradul şi situată între drepturile reale şi
drepturile lui. Pentru a moşteni în drepturile de creanţă. Cu titlu de
nume propriu, persoana în cauză exemplu, art. 74 din Legea
trebuie să dovedească că are capa- nr. 18/1991 cu privire la fondul
citatea de a moşteni, anume că funciar prevede că toţi deţinătorii
există în momentul deschiderii de terenuri agricole sunt obligaţi să
succesiunii, căci potrivit art. 957 asigure cultivarea acestora şi
NCC (art. 654 C.civ.) o persoană protecţia solului. În raporturile de
poate moşteni dacă există la drept internaţional privat, obligaţia
momentul deschiderii moştenirii. propter rem, fiind un accesoriu al
unui drept real, este supusă legii
Proprium factum nemo aplicabile acestuia, respectiv legea
impugnare potest – „Propria faptă situării bunului.
nimeni nu poate să şi-o atace”
Proximior excludit remotio-
Propter rem rem – „Cel mai apropiat înlătură
În funcţie de criteriul opazabi- pe cel mai îndepărtat”
lităţii, obligaţiile se clasifică în Unul din principiile generale ale
obligaţii obişnuite, obligaţii reale devoluţiunii legale a moştenirii este
(propter rem) şi obligaţii opoza- principiul proximităţii gradului de
bile terţilor (scriptae in rem). Obli- rudenie între moştenitorii din
gaţiile propter rem sunt obligaţii aceeaşi clasă, potrivit căruia, în
reale care apar ca un accesoriu ale cadrul aceleiaşi clase, vocaţia la
231 Punitur ut ne peccetur

moştenire depinde de apropierea ispăşirea de către făptuitor a răului


gradului de rudenie, adică în cadrul cauzat prin infracţiune. Aceste
aceleiaşi clase rudele mai apropiate teorii sunt definitorii, mai ales
în grad cu de cuius înlătură rudele pentru perioada medievală, for-
mai îndepărtate în grad. De la acest mate sub influenţa dreptului cano-
principiu există două excepţii: a) în nic, care punea accentul pe carac-
cadrul clasei a II-a (cea a ascen- terul retributiv al pedepsei.
denţilor şi colateralilor privilegiaţi), (v. şi mallum passionis
părinţii defunctului nu înlătură de la propter mallum actionis)
moştenire pe fraţii şi surorile
defunctului şi descendenţii acestora; Punitur quia peccatum est et
b) a doua excepţie de la acest prin- ut ne peccetur – „Este pedepsit
cipiu o constituie instituţia repre- fiindcă a greşit şi pentru a nu mai
zentării succesorale care elimină greşi”
efectul injust al principiului proxi- Expresie care se referă la două
mităţii în grad; spre exemplu, să trăsături fundamentale ale pedep-
presupunem că de cuius a avut mai sei: ea este o măsură de constrân-
mulţi fii dintre care unul, prede- gere şi în acelaşi timp un mijloc de
cedat, a avut la rândul lui doi fii. reeducare a condamnatului [art. 52
Făcând o aplicare strictă a prin- alin. (1) C.pen.]. Suferinţa pe care
cipiului proximităţii în grad, la o presupune pedeapsa decurge din
moştenirea lui de cuius nu ar trebui privaţiunile care îi sunt impuse
să vină decât fiii care au rămas în celui condamnat, precum privaţiu-
viaţă, ei fiind mai apropiaţi în grad nea de libertate sau de anumite
de acesta decât cei doi nepoţi. drepturi. Dar această constrângere
nu este privită ca un scop în sine, ci
Publicum ius est quod ad ca un mijloc ce contribuie la reedu-
statum rei Romanae spectat, carea condamnatului. Caracterul
privatum quod ad singulorum constrângător al pedepsei nu tre-
utilitatem – „Dreptul public este buie să cauzeze suferinţe fizice şi
acela care priveşte organizarea nici să înjosească persoana con-
satului roman, iar dreptul privat damnatului [art. 52 alin. (2) teza
acela care priveşte interesele finală C.pen.]. Atât funcţia de
particularilor” (Ulpianus) constrângere, cât şi funcţia de
reeducare au ca scop prevenirea
Punitur quia peccatum est – săvârşirii de noi infracţiuni.
„Este pedepsit fiindcă a greşit”
Expresie care se referă la Punitur ut ne peccetur – „Este
teoriile absolute asupra fundamen- pedepsit ca să nu mai greşească”
tului pedepsei care considerau că (v. punitur quia peccatum
prin pedeapsă se urmăreşte est et ut ne peccetur)
Q

Quae temporalia sunt ad agen- titlu oneros, transmiţătorul având


dum perpetua sunt ad excipiendum obligaţia de garanţie contra evic-
– „Cele ce sunt vremelnice pentru a ţiunii, acesta nu poate aduce
acţiona sunt permanente pentru a atingere dreptului dobânditorului
ridica excepţii”; (Ceea ce este prin invocarea unui drept real ori
prescriptibil pe cale de acţiune, este de creanţă; într-o astfel de situaţie
imprescriptibil pe cale de excepţie) dobânditorul se poate apăra prin
Cu privire la apărarea drepturilor invocarea excepţiei de garanţie
subiective pe cale de excepţie, în „cine trebuie să garanteze nu poate
doctrină există două opinii. Astfel, să evingă”, înstrăinătorul neputând
dacă dreptul subiectiv poate fi apărat să reia dreptul transmis chiar dacă ar
pe calea unei acţiuni prescriptibile şi invoca un titlu. Mai mult, înstrăină-
excepţia trebuie considerată ca torul nu poate să evingă chiar dacă ar
prescriptibilă. Dar, dacă dreptul invoca o calitate pe care nu ar fi
subiectiv poate fi apărat pe calea avut-o în momentul încheierii
unei acţiuni imprescriptibile, atunci contractului. Orice convenţie prin
şi excepţia trebuie considerată ca care s-ar limita garanţia pentru faptul
imprescriptibilă. Potrivit celei de a personal este nulă; astfel, în materia
doua opinii, susţinută de majoritatea contractului de vânzare-cumpărare,
doctrinei, se consideră că excepţia art. 1339 C.civ. prevede că „în
e imprescriptibilă, argumentarea niciun mod vânzătorul nu se poate
constând în regula de drept „quae sustrage de la răspunderea pentru
temporalia....”. evicţiunea ce ar rezulta dintr-un fapt
personal al său; orice convenţie
Quanti minoris – „Cu cât mai contrarie este nulă” (a se vedea art.
puţin” 1696 şi 1699 NCC).
(v. actio aestimatoria; actio
redhibitoria) Qui accusare volunt probatio-
nes habere debent – „Cei ce vor să
Quem de evictione tenet actio acuze trebuie să aibă dovezi”
eundem agentem repellit exceptio (v. actori incumbit probatio)
– „Celui ce este ţinut să garanteze
pentru evicţiune aceluia i se opune Quia noluit – „Fiindcă nu a
excepţia” vrut”
În cazul contractelor translative Pentru a exista desistarea ca o
de proprietate şi de folosinţă cu cauză de nepedepsire trebuie ca
233 Quid leges sine moribus, quid mores sine legibus

făptuitorul să fi renunţat de Expresie care sintetizează


bunăvoie la hotărârea de a săvârşi punctul de vedere al „concepţiilor
infracţiunea şi să fi întrerupt tot de moraliste despre drept” cu privire
bunăvoie executarea faptei (quia la raportul dintre drept şi morală.
noluit), iar nu pentru că a fost Conform acestor concepţii, dreptul
împiedicat să o mai continue (quia este conceput ca un minim de
non potuit). morală. Legea nu poate fi
concepută fără un conţinut moral;
Quia semper necesitas pro- cele mai importante reguli ale
bandi incumbit illi qui agit – moralei trebuie să fie preluate de
„Căci necesitatea probei priveşte drept şi transformate în norme
întotdeauna pe reclamant” juridice. Între normele juridice şi
(v. actori incumbit probatio) cele morale există o deosebire
esenţială. În timp ce dreptul are în
Qui bis idem promitti, ipso vedere nu individul în sine, ci
iure plus quam semel non relaţiile dintre indivizi, morala
tenetur – „Cel care promite de constituie o noţiune strict indi-
două ori acelaşi lucru nu este viduală. Normele morale, care se
obligat de dreptul însuşi (de lege) adresează individului uman, au ca
mai mult decât o dată” scop progresul moral al acestuia, în
timp ce normele juridice privesc
Qui certat de damno vitando numai relaţiile sociale şi tind
anteponendus est qui certat de numai spre perfecţionarea acestora.
lucro captando – „Cel care se De aceea societatea, mediul rela-
luptă pentru evitarea unei pagube ţional constituie o condiţie esen-
trebuie să fie pus înaintea celui ţială pentru existenţa dreptului (ubi
care se luptă pentru obţinerea unui societas, ibi ius). Având în vedere
câştig” această deosebire dintre cele două
(v. certat de lucro captando şi categorii de norme există pericolul
certat de damno vitando) ca să apară deosebiri şi chiar
contradicţii între conţinutul lor.
Qui dicit de uno de altero Este motivul pentru care s-a simţit
negat – „Cel care afirmă (ceva) nevoia unei „moralizări” a drep-
despre un lucru, despre celălalt tului, unei fundamentări a acestuia
neagă” pe principiile morale. În acest sens,
(v. a contrario) jurisconsulţii romani defineau
dreptul utilizând noţiuni care ţin de
Quid leges sine moribus, quid morală: ius est ars boni et aequi.
mores sine legibus – „(Ce ar fi) Apariţia şi dezvoltarea şcolii drep-
legile fără moravuri şi moravurile tului natural (ius naturale) a avut
fără legi” ca scop tot menţinerea unei
Qui dolo desiit possidere 234
legături strânse între normele drep- Quid petitur – „Ce se cere”
tului şi ale moralei. De asemenea, Expresia se referă la obiectul
din această perspectivă poate fi cererii de chemare în judecată,
gândit şi progresul contemporan al adică la pretenţia concretă pe care
drepturilor omului. Apărarea drep- o are reclamantul, la ceea ce acesta
turilor şi libertăţilor individuale cere (rezoluţiunea unui contract,
atât la nivel intern, mai ales prin anularea căsătoriei etc.). Obiectul
transformarea constituţiilor în ade- cererii de chemare în judecată nu
vărate „declaraţii” ale drepturilor trebuie confundat cu obiectul acţiu-
cetăţeneşti, cât şi la nivel interna- nii care este protecţia dreptului
ţional nu constituie decât o încercare subiectiv invocat. Ceea ce pretinde
de deplasare a scopului normelor reclamantul prin cererea de
juridice dinspre relaţie spre individ. chemare în judecată nu constituie
Dreptul constituţional, ca drept care decât o concretizare a acestui obiect
constituie statul şi îl împiedică (mai al acţiunii.
ales pe calea controlului de constitu-
ţionalitate) să devină opresiv faţă de Quid pro quo – „Ce pentru ce”
indivizi, nu poate fi fundamentat (v. quid pro quod)
decât pe un ansamblu de principii
generale generate, aşa cum spunea Quid pro quod – „Unul în
Mircea Djuvara, de conştiinţa locul altuia”
morală a justiţiei aşa cum trăieşte În domeniul politic, expresia
în societatea respectivă. este o formulă de negociere prin
care una din părţi preia iniţiativa
Qui dolo desiit possidere – oferind „ceva”, în speranţa că
„Cel care a încetat să posede din partea adversă va oferi la rândul ei
cauza unui dol” „ceva”, pentru a se ajunge la un
În cadrul acţiunii în reven- compromis avantajos.
dicare, pârâtul trebuie să fie, de
regulă, posesor. Prin excepţie, Qui in iure confessus est
acţiunea în revendicare se poate suam confessionem infirmare
îndrepta şi împotriva pârâtului non potest – „Cel care a mărturisit
neposesor, dacă acesta a încetat la judecată nu poate să-şi infirme
prin dol să mai posede, pentru a mărturisirea”
împiedica exercitarea împotriva sa Mărturisirea a fost definită în
a acţiunii în revendicare de către literatura de specialitate ca fiind
proprietar. În acest caz, dolul ţine mijlocul de probă ce constă în
loc de posesie (dolus pro posse- recunoaşterea de către o persoană a
ssione est). existenţei unui fapt pe care partea
adversă îşi întemeiază o pretenţie
sau o apărare şi care este de natură
235 Qui mandat ipse fecisse videtur

să producă consecinţe juridice NCC stabileşte că debitorul răs-


împotriva autorului ei. Mărturisirea punde de la data la care se află în
constituie, de asemenea, un act întârziere pentru orice pierdere
unilateral de voinţă; deci voinţa cauzată de un caz fortuit, cu
autorului mărturisirii trebuie să fie excepţia situaţiei în care cazul
conştientă şi liberă. Cealaltă parte fortuit îl liberează pe debitor de
nu trebuie să accepte mărturisirea; însăşi executarea obligaţiei.
aceasta devine definitivă şi Cu privire la aplicaţii ale
irevocabilă numai prin declaraţia acestei reguli în Codul civil din
unilaterală a autorului ei. Deşi 1864 a se vedea art. 1044 alin. (2)
adagiul se referă numai la măr- conform căruia: „Debitorii care au
turisirea judiciară (făcută înaintea întârziat de a plăti sunt în culpă”.
judecătorului în cursul judecăţii), A se vedea şi art. 1074 alin. (2) şi
el se aplică şi faţă de mărturisirea art. 1156 alin. (1) C.civ.
extrajudiciară, întrucât natura juri-
dică a mărturisirii este aceeaşi, Qui liti se obtulit – „Cel care
indiferent de felul acesteia. Aşadar, s-a oferit la un proces”
mărturisirea, fie că este judiciară, Pentru exercitarea acţiunii în
fie că este extrajudiciară, odată revendicare se cere şi calitatea de
făcută este irevocabilă. Singurul posesor pentru pârât. În epoca
caz în care mărturisirea poate fi postclasică a dreptului roman de la
revocată este când persoana care a această regulă s-au admis două
făcut-o ar proba că a făcut-o din excepţii: qui liti se obtulit şi qui
eroare de fapt [art. 1206 alin. (2) dolo desiit possidere tenetur in
teza finală C.civ.]. Nu poate fi rem actione. Prima excepţie este
revocată mărturisirea pentru eroare cazul persoanei care fără a fi
de drept, ci numai pentru eroare de posesor a lăsat să se creadă că este
fapt, căci în cazul în care faptul posesor şi deci a permis să se intro-
recunoscut este adevărat, nu are ducă împotriva sa acţiunea în reven-
nicio importanţă dacă autorul dicare, cu scopul ca, între timp,
mărturisirii demonstrează că nu adevăratul posesor să dobândească
şi-a dat seama de consecinţele proprietatea prin uzucapiune.
vătămătoare pentru el ale mărturi-
sirii, fiind în eroare cu privire la Qui mandat ipse fecisse
dispoziţiile legale. videtur – „Cine mandatează, acela
este considerat că el însuşi a
Qui in mora est culpa non făcut-o”
vocat – „Cel care este în întârziere În cazul contractului de man-
nu e lipsit de culpă” dat, ca urmare a actelor juridice
Cu privire la efectele punerii în încheiate de mandatar se creează
întârziere a debitorului, art. 1525 raporturi juridice directe între
Qui possidet dominus esse praesumitur 236
mandant şi terţi. Prin aceste acte această regulă există şi excepţii, una
juridice mandatarul nu va fi obligat dintre acestea fiind şi qui tacet con-
dacă ele au fost încheiate în sentire videtur. Această modalitate
limitele împuternicirilor date. de exprimare este admisă în urmă-
toarele cazuri: când legea prevede
Qui possidet dominus esse expres, când printr-un act anterior
praesumitur – „Cel care posedă părţile au hotărât astfel, în cazul
este prezumat a fi proprietar” actelor juridice încheiate în favoa-
Unul dintre efectele generale rea exclusivă a celui care tace şi
ale posesiei este acela că posesia când după obicei tăcerea valorează
creează o prezumţie de proprietate. acceptare.
În dreptul internaţional tăcerea
Qui potest plus, potest minus nu produce, în principiu, efecte
– „Cine poate mai mult, poate şi juridice decât în situaţia în care
mai puţin” normele de drept prevăd expres
Se întâlneşte şi în forma: qui acest lucru.
potest maius potest et minus.
(v. a maiore ad minus) Qui tacet, dum loqui potuit
ac debuit consentire videtur –
Qui suo iure utitur neminem „Cine tace când putea şi trebuia să
laedit – „Cine se foloseşte de vorbească se consideră a fi de
dreptul său nu vatămă pe nimeni” acord”
Dicton juridic care neagă (v. qui tacet consentire
abuzul de drept. Însă prin folosirea videtur)
unui drept subiectiv contrar
scopului său se pot leza drepturile Quod ab initio nullum est
altor persoane. nullo lapsu temporis conva-
(v. şi sic utere tuo ut alienum lescere potest – „Ceea ce, de la
non laedas) început, este nul nu poate deveni
valabil prin scurgerea timpului”
Qui tacet consentire videtur – (v. quod nullum est nullum
„Cine tace pare să consimtă” producit effectum)
În materia încheierii actelor
juridice civile funcţionează regula Quod ab initio vitosum est
consensualităţii conform căreia, non potest tractu temporis
pentru ca un act juridic să fie convalescere – „Ceea ce de la
încheiat valabil, este suficient să se început este vicios nu se poate
manifeste voinţa, în cazul actelor însănătoşi cu trecerea timpului”
juridice unilaterale, ori să se reali- (v. quod nullum est nullum
zeze acordul de voinţă, în cazul producit effectum)
celorlalte categorii de acte. De la
237 Quod ad ius naturale attinet omnes homines aequales sunt

Quod ad ius naturale attinet Constituţie, intitulat „Egalitatea în


omnes homines aequales sunt – drepturi” se prevede că cetăţenii
„După dreptul natural toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi a
sunt egali” (Ulpian) autorităţilor publice, fără privilegii
Formulat de jurisconsultul şi fără discriminări. Apare, astfel, o
Ulpian, acest precept îşi găseşte neconcordanţă între titlul artico-
aplicare şi în dreptul modern din lului şi conţinutul său. Aşa cum s-a
cel puţin două puncte de vedere. susţinut în literatura de spe-
Pe de o parte, se referă la cialitate, egalitatea în drepturi nu
caracterul general şi impersonal al se referă numai la egalitatea în faţa
normei juridice, care se adresează legii, adică la egalitatea în ceea ce
în chip egal tuturor subiecţilor de priveşte aplicarea legii, ci are o
drept; drepturile şi obligaţiile sferă mult mai largă, cuprinzând şi
impuse de norma juridică sunt egalitatea în elaborarea legii. Din
stabilite într-un mod generic şi această perspectivă, egalitatea în
impersonal. Totodată, nu trebuie drepturi nu poate fi asigurată fără
dedus de aici că norma de drept se controlul constituţionalităţii legi-
adresează tuturor subiecţilor de lor. De asemenea, Constituţia pre-
drept, însă, având în vedere vede în art. 4 alin. (2) că România
consideraţiile de mai sus, subiecţii este patria comună şi indivizibilă a
cărora li se adresează sunt egali în tuturor cetăţenilor săi, fără
faţa ei. Adagiul îşi dovedeşte deosebire de rasă, de naţionalitate,
importanţa dintr-o altă perspectivă, de origine etnică, de limbă, de
mult mai semnificativă. El se religie, de sex, de opinie, de apar-
înscrie în seria încercărilor de tenenţă politică, de avere sau de
„moralizare” a dreptului (a se origine socială. Această enumerare
vedea, în acest sens, quid leges trebuie să fie considerată ca fiind
sine moribus, quid mores sine exemplificativă şi nu limitativă,
legibus). Egalitatea între oameni, fiind interzise orice discriminări pe
înainte de a fi un principiu de baza unor criterii de natura celor
drept, este un principiu etic, un enumerate de art. 4 alin. (2) din
principiu care ţine de natura însăşi Constituţie. Enumerarea trebuie
a fiinţei umane, iar aplicarea sa la considerată exemplificativă pentru
nivelul normelor juridice deter- că în Pactul internaţional privitor
mină o apropiere a acestora de la drepturile civile şi politice şi în
normele morale. Acest principiu Convenţia Europeană a Drepturilor
este consacrat în toate declaraţiile Omului se face o enumerarea exem-
şi tratatele cu privire la drepturile plificativă a aceleiaşi categorii de
omului, iar în dreptul roman este criterii, iar art. 20 din Constituţie
ridicat la rangul de principiu con- prevede că dispoziţiile constituţio-
stituţional. În art. 16 alin. (1) din nale privind drepturile şi libertăţile
Quod deus iunxit, homo non separet 238
cetăţenilor vor fi interpretate şi Quod erat demonstrandum –
aplicate în concordanţă cu Decla- „Ceea ce era de demonstrat”
raţia Universală a Drepturilor Formulă folosită, de obicei, la
Omului, cu pactele şi cu celelalte sfârşitul unei demonstraţii.
tratate la care România este parte.
Quod in rerum natura ad
Quod deus iunxit, homo non hunc non sit legari posse – „Se
separet – „Ceea ce Dumnezeu a poate lega ceea ce nu există încă,
unit, omul să nu desfacă” adică lucrurile viitoare”
Expresia exprimă concepţia ca- Codul civil nu prevede expres
nonică medievală a indisolubilităţii bunurile care pot face obiectul
căsătoriei. În dreptul feudal, unui legat. În doctrină, s-a consi-
puternic influenţat de doctrina derat că în acest caz se aplică prin-
bisericii, căsătoria avea o dublă cipiile generale de drept. Astfel,
natură: pe de o parte, ea era un toate lucrurile aflate în circuitul
contract încheiat între două civil, mobile sau imobile, corpo-
persoane de sex diferit prin liberul rale sau incorporale, prezente sau
lor consimţământ, pe de altă parte, viitoare, precum şi toate drepturile
era o taină, un mister, o mani- reale sau personale pot constitui
festare a voinţei divine, care obiectul unui legat.
produce efecte de natură spirituală.
Căsătoria era valabil încheiată din
Quod non vetat lex, hoc vetat
momentul realizării acordului de
fieri pudor – „Ceea ce legea nu
voinţă al părţilor, însă devenea
opreşte, opreşte pudoarea ca acest
indisolubilă din momentul consu-
mării ei, adică din momentul când lucru să se facă” (Seneca)
între soţi începeau să existe relaţii
sexuale. Până în momentul consu- Quod nullum est nullum pro-
mării căsătoria putea fi desfăcută ducit effectum – „Ceea ce este nul
în anumite condiţii. Din momentul nu produce niciun efect”
consumării se aplica principiul Această regulă priveşte efectele
indisolubilităţii căsătoriei, iar soţii nulităţii, înţelegând prin acestea
erau consideraţi ca fiind uniţi în consecinţele care intervin în cazul
faţa lui Dumnezeu. Efectele aplicării sancţiunii nulităţii, anume
acestui principiu nu erau limitate desfiinţarea raportului juridic
decât de instituţia numită a „sepa- născut în temeiul unui act juridic
rării corpurilor”, dezvoltată înce- lovit de nulitate; în ceea priveşte
pând cu secolul al XIII-lea şi care efectele nulităţii se disting urmă-
consta în întreruperea vieţii toarele situaţii:
comune a soţilor, aceştia rămâ- a) dacă actul nu a fost executat,
nând, însă, căsătoriţi din punct de atunci acesta nu va mai putea fi
vedere juridic. executat;
239 Quota litis

b) dacă actul a fost executat total în privinţa nulităţii totale, căci în


sau parţial, aplicarea sancţiunii nuli- cazul nulităţii parţiale clauzele vala-
tăţii face ca actul să fie desfiinţat bile îşi pot produce efectele.
retroactiv, iar prestaţiile executate să Un exemplu de aplicare a prin-
fie restituite; cipiului îl constituie prevederile
c) dacă actul a fost executat, art. 106 alin. (1) C.proc.civ.: „Anu-
însă una din părţi încheie, până în larea unui act de procedură atrage
momentul pronunţării unei hotărâri şi nulitatea actelor următoare, în
de anulare, un act juridic prin care măsura în care acestea nu pot avea
se constituie sau transmite drepturi o existenţă de sine stătătoare.”
către terţi, actul executat şi actul
subsecvent vor fi desfiinţate, iar Quod principi placuit legis
prestaţiile efectuate restituite. habet vigorem – „Bunul plac al
Regula quod nullum est principelui/împăratului are putere
nullum producit effectum de lege”
implică aplicabilitatea următoa- Formulă folosită de Ulpian
relor principii: a) principiul retro- pentru a exprima caracterul absolut
activităţii efectelor nulităţii, care al puterii imperiale în Roma antică.
înseamnă că efectele se produc atât Puterea absolută a împăraţilor con-
pentru viitor (ex nunc), cât şi stituia principala consecinţă a con-
pentru trecut (ex tunc); b) prin- cepţiei privitoare la originea divină
cipiul repunerii în situaţia ante- a instituţiei imperiale.
rioară (restitutio in integrum), [v. şi omnis potestas a Deo
care înseamnă că toate prestaţiile (est)]
executate în baza unui act anulat
trebuie restituite; c) principiul Quod subraptum escit, eius
anulării actului subsecvent ca rei a eviterna auctorias esto –
urmare a anulării actului iniţial „Eternă (imprescriptibilă) să fie
(resoluto iure dantis resolvitur revendicarea lucrului răpit cu
ius accipientis). violenţă”; (Legea celor XII Table)
Acţiunea acestei reguli este
anihilată de unele principii de drept Quod vero naturalis ratio
cu care intră în concurs: a) prin- inter omnes homines constituit,
cipiul conversiunii actului juridic, id apud omnes populos peraeque
care presupune înlocuirea unui act custoditur vocaturque ius gen-
nul cu un act valabil (actus inter- tium – „Ceea ce firea lucrurilor a
pretandus est potius ut valeat rânduit între toţi oamenii este păzit
quam ut pereat); b) principiul deopotrivă la toate popoarele şi se
error cummunis facit ius; c) prin- numeşte dreptul ginţilor”
cipiul răspunderii civile delictuale.
Regula quod nullum est nullum Quota litis – „Cotă din pro-
producit effectum este exactă numai ces”; (pact de cotă de legare)
Quot capita, tot sensus 240
Prin pact de cotă de legare se Quot capita, tot sensus –
înţelege contractul între avocat şi „Câte capete, atâtea păreri”
clientul său, încheiat înainte de
luarea în pronunţare a dosarului în Quot delicta tot poenae – „Câte
care clientul este parte, în virtutea infracţiuni, atâtea pedepse”
căruia clientul se angajează să plă- Expresie care indică sistemul
tească avocatului o parte din bene- cumulului aritmetic în stabilirea
ficiile realizate în urma procesului pedepsei în cazul concursului de
(bani, imobile etc.) infracţiuni, sistem care presupune
În ceea ce priveşte legislaţia adunarea pedepselor stabilite
românească, Legea de organizare a pentru fiecare infracţiune din
barourilor din 1907, în art. 21 a concurs şi executarea pedepsei
recunoscut valabilitatea unui astfel rezultate din adunarea lor. Acest
de pact; această lege a fost abro- sistem este considerat că ar cores-
gată de Legea pentru organizarea punde ideii de echitate, fiind
corpului de avocaţi din 21 februa- adoptată concepţia retributivă
rie 1923 care însa nu mai făcea despre pedeapsă.
nicio referire la acest pact. În pre- (v. şi maior poena absorbet
zent, Statutul profesiei de avocat la minorem; maior poena cum
art. 135 prevede că este interzis asperatione)
avocatului să-şi fixeze onorariile în
baza unui pact „de quota litis”, defi- Quotiens heredis bona sol-
nind acest pact ca fiind convenţia vendo non sunt, non solum cre-
încheiată între avocat şi clientul său, ditores testatoris, sed etiam eos
înainte de soluţionarea definitivă a quibus legatum fuerit, impetrare
unei cauze, convenţie care fixează bonorum separationem aequum
exclusiv totalitatea onorariilor est – „De câte ori un moştenitor nu
avocatului, în funcţie de rezultatul este solvabil, legatarii pot, ca şi
judiciar al cauzei, indiferent dacă creditorii defunctului, cere sepa-
aceste onorarii constau într-o sumă raţia de bunuri”
de bani, un bun sau orice altă În conformitate cu dispoziţiile
valoare. De asemenea, în alin. (2) al Codului civl din 1864 ori de câte
aceluiaşi articol se menţionează că ori creditorii succesorali şi legatarii
onorariile reprezentând dobândirea, cu titlu particular au îndoială cu
sub orice formă, a unor „aporturi de privire la solvabilitatea moştenito-
afacere” (activitate juridică realizată rilor care au acceptat pur şi simplu
de avocat) sunt interzise. succesiunea, au posibilitatea de a
A se vedea Regulile de con- cere separaţia de patrimonii, pentru
duită profesională în Comunitatea a evita astfel concursul cu
Europeană adoptate la Plenara din creditorii moştenitorilor şi pentru a
28 octombrie 1986 Strasbourg. fi plătiţi cu prioritate din valoarea
241 Quotiens heredis bona solvendo non sunt

bunurilor succesiunii (art. 781 succesiunii este chiar defunctul;


C.civ.). Întrucât Codul civil din privilegiul separaţiei de patrimonii a
1864 nu precizează modul de fost prevăzut şi de Codul Calimach
exercitare a separaţiei de patri- în art. 1059 (art. 812 C.austriac):
monii, acest beneficiu poate fi „Şi legatarii au dreptul să ceară
cerut fie pe cale principală, printr-o împreună cu creditorii deosebirea
simplă cerere, fie pe cale averei mortului de cea a
incidentală (dacă moştenirea a fost moştenitorului”.
acceptată pur şi simplu separaţia Noul Cod civil nu mai prevede
de patrimonii operează de drept); acceptarea sub beneficiu de
cu excepţia cazului în care sepa- inventar şi menţionează ca regulă
raţia operează de drept, dacă că moştenitorii universali şi cu titlu
privilegiul separaţiei priveşte universal contribuie la plata
bunuri imobile, obligatoriu trebuie datoriilor şi sarcinilor moştenirii
înscris în termen de 6 luni de la proporţional cu cota succesorală ce
data deschiderii succesiunii (art. revine fiecăruia (art. 1155), iar art.
1743 C.civ.). 1157 stabileşte că atunci când un
Instituţia separaţiei de patri- moştenitor universal sau cu titlu
monii exista şi în dreptul roman, universal este insolvabil, partea lui
sub forma unei separatio bono- din pasivul moştenirii se împarte
rum, care printr-o ficţiune, între toţi ceilalţi în proporţie cu
considera că debitorul creditorilor cotele succesorale ale fiecăruia.
R

Ratihabitio mandato aequi- ratificarea nu retroactivează, ceea


paratur – „Ratificarea valorează ce înseamnă că ratificarea nu poate
mandat” afecta drepturile dobândite de terţi
Ratificarea este o manifestare între data încheierii actului de către
unilaterală de voinţă prin care mandatar şi data ratificării; alţi
mandantul confirmă actele înche- autori consideră că retroactivitatea
iate de mandatar cu depăşirea îm- semnifică faptul că actul va fi
puternicirilor primite. Ratificarea considerat ca regulat făcut de la
poate fi expresă sau tacită; ea poate încheierea sa, iar drepturile dobân-
rezulta din orice acte sau fapte şi dite de terţi pot fi repuse în cauză.
chiar din tăcerea mandantului. În cazul gestiunii intereselor
Dacă actul încheiat în baza altei persoane, geratul va fi ţinut să
mandatului este nul pentru neînde- execute faţă de terţi toate obli-
plinirea condiţiilor de formă, gaţiile ce rezultă din actele înche-
acestea pot fi acoperite prin rati- iate în numele său de gerant (art.
ficare; ratificarea trebuie deci 1340 NCC; art. 991 C.civ..); dacă
făcută în forma în care actul ce se geratul ratifică gestiunea, aceasta
dorea a fi încheiat în baza se va transforma retroactiv într-un
mandatului trebuia încheiat; spre contract de mandat, a