1
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE
ȘI ADMINISTRATIVE
Programul de studii universitare de licență/master...................................................
(PROIECT)(ESEU)(PORTOFOLIU)
DISCIPLINA .......................................
................................................................
Student
Nume: ..................................
ANUL ...........
Grupa: ..........
-2020-
2
+
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
3
CAPITOLUL I
În lipsa unei definiţii legale a actului juridic civil, care să facă abstracţie de diferitele
specii de acte juridice civile, în literatura de specialitate se admite, în general, că actul juridic
civil ar reprezenta acea manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice,
adică de a naşte, modifica ori stinge un raport juridic civil concret1.
Din această definiţie rezultă că elementele caracteristice actului juridic civil sunt
următoarele:
Prezenţa unei manifestări de voinţă, care poate să provină de la una sau de la mai multe
persoane fizice ori juridice;
Manifestarea de voinţă este exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice civile
(prin acest element, actul juridic civil se deosebeşte de faptul juridic civil, acesta din urmă
fiind săvârşit fără intenţia de a se produce efecte juridice, efecte care însă se produc în temeiul
legii);
1
Camelia Toader, Marian Nicolae, Romeo Popescu, Bogdan Dumitrache, Instituţii de drept civil,
Bucureşti, Universul Juridic, 2009, p. 7. Actul juridic civil a mai fost definit ca fiind “o manifestare de
voinţă – unilaterală, bilaterală sau multilaterală – săvârşită cu intenţia de a stabili, modifica sau stinge,
potrivit dreptului obiectiv, raporturi juridice, cu condiţia ca de existent acestei intenţii să depindă însăşi
producerea efectelor juridice” – D. Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1969, p. 14; pentru o definiţie asemănătoare, a se vedea şi A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil. Teoria
generala a dreptului civil, Bucureşti, 1980, p. 186-187, care însă subliniază că introducerea în cuprinsul
definiţiei a unui element de clasificare nu este de esenţa fenomenului definit – apud Gabriel Boroi, Drept
civil. Partea generală. Persoanele, ediţia a III-a, Bucureşti, Hamangiu, 2008, p. 185.
4
BIBLIOGRAFIE
CURSURI, TRATATE ȘI MONOGRAFII
1. Al. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei în reglementarea noului
Cod civil, Editura C.H. Beck, București, 2012.
2. Corneliu Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, în reglementarea noului Cod
civil, Editura Hamangiu, București, 2013.
3. Gheorghe Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil,
ediție revăzută și adăugită de Marian Nicolae și Petrică Trușcă, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2007.
LEGISLAȚIE
1. Legea nr. 11/1990 privind încuviințarea înfierii, publicat în M. Of. nr. 95 din 1 august
1990.
2. Legea nr. 48/1991 pentru completarea şi modificarea unor dispoziţii legale privind înfierea
publicată în M. Of. nr. 147 din 17 iulie 1991.
3. Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat,
publicată în M. Of., Partea I, nr. 254 din 26 octombrie 2010.
4. Noul Cod civil
5. Codul penal
6. Codul de procedură civilă
1. Apostol Tofan Dana, Despre natura juridică și regimul juridic aplicabil ordonanțelor
Guvernului, în Revista de Drept Public nr. 1/1995.
2. Apostol Tofan Dana, Considerații în legătură cu regimul juridic aplicabil ordonanțelor
guvernului, în Revista Dreptul nr. 4/1998.
3. Cârstea Valentin, Condițiile stabilite de art. 115 alin. (4) din Constituție pentru adoptarea
ordonanțelor de urgență ale Guvernului, în Revista de Drept Public nr. 1/2005.
RESURSE WEB: